Page 28

De la iad la rai

12. Nu este însă mai puţin adevărat că întreaga istorie a umanităţii a demonstrat de-a lungul timpului că oamenii devin mai buni şi sunt mai uşor de condus sub stăpânirea tiranilor decât a unor regi buni şi blânzi. Aşa se explică de ce Divinitatea acceptă de multe ori ca peste o naţiune să domnească un rege rău, astfel încât oamenii cei răi să aibă un bici cu care să fie ţinuţi în frâu. Datoria lor este să se căiască şi să se transforme în bine, caz în care poţi fi absolut convins că Divinitatea va avea grijă să le dăruiască regi mai buni, aşa cum a procedat de altfel întotdeauna”.

Capitolul 25 Scopul şcolii terestre. Ce este mai bine: o binecuvântare temporară sau una permanentă? 1. Eu îmi continui astfel discursul: „Dacă, sub influenţa unui rege bun, o naţiune care are parte numai de ani de pace binecuvântată devine însă prea indolentă şi prea senzuală, nemaigândinduse la altceva decât cum să transforme pământul într-un fel de paradis terestru pentru plăcerile sale trupeşti, ei bine, Divinitatea nu poate tolera acest lucru, căci principala Ei preocupare este bunăstarea spirituală a omului, nu cea materială. Conform ordinii primordiale a lui Dumnezeu, paradisul trupesc atrage întotdeauna după sine moartea spiritului, aşa cum se poate observa frecvent în cazul copiilor care au parte de tot ceea ce îşi doresc încă din leagăn; aceştia trăiesc de mici în cel mai mare confort material, dar nu înţeleg nimic din realitatea spirituală. La fel se petrec lucrurile şi cu naţiunile prea prospere din punct de vedere material. 2. Du-te în palatele celor bogaţi şi examinează educaţia lor, şi vei vedea că orientarea inimii către Divinitate nu se află deloc la ea acasă. Du-te în schimb în coliba unui om sărac şi vei constata că acesta este înconjurat de o familie plină de iubire şi că nu uită niciodată să îşi binecuvânteze cina frugală. Acest om ştie să se roage din inima spirituală, crescându-şi copiii în acelaşi fel şi orientându-i astfel către Dumnezeu. Dumnezeul omului bogat este întotdeauna trupul său, căruia i se închină şi căruia îi satisface toate poftele. Desigur, el îşi creşte în acelaşi fel şi copiii. O asemenea educaţie nu poate fi pe placul lui Dumnezeu, căci scopul sfânt pentru care l-a creat El pe om nu poate fi atins în acest fel. 3. Exact la fel se petrec lucrurile şi cu populaţiile mai mari. Bunăstarea excesivă nu face decât să alimenteze hedonismul. Atunci când prosperă, oamenii uită cu uşurinţă de Dumnezeu, înlocuindu-L cu propria lor fiinţă sau cu plăcerile simţurilor lor. Aşa s-a născut dintotdeauna idolatria! 4. Văd că îţi spui: «Care mai e atunci menirea înţelepciunii şi omnipotenţei lui Dumnezeu, dacă El nu poate împiedica acest lucru?» Adevăr îţi spun: «Dacă Divinitatea ar judeca spiritele înzestrate cu un liber arbitru absolut prin omnipotenţa Sa, acest lucru ar însemna sfârşitul definitiv al oricărei libertăţi interioare! Căci omnipotenţa nu poate permite existenţa unor spirite libere, ci doar a unor păpuşi trase de sfori. Ea nu ar putea tolera niciodată existenţa unor spirite perfect libere, capabile să devină ele însele nişte Dumnezei pe pământ, prin perfecţiunea pe care o ating». 5. În ceea ce priveşte înţelepciunea divină, aceasta creează în mod special acele condiţii care să îi permită umanităţii rătăcite să revină pe calea cea dreaptă a destinului său. Aceasta reprezintă de asemenea o judecată, adică o coerciţie, dar ea nu afectează decât omul exterior, permiţându-i celui interior să se trezească mult mai rapid. Omnipotenţa judecă şi condamnă omul în totalitatea sa! 6. În aceste condiţii, gândeşte-te în ce măsură ai tu dreptul să condamni Divinitatea, ca şi cum aceasta nu ar face nimic pentru umanitate, iar dacă totuşi face ceva, raţiunile Ei ar fi lipsite de iubire, dure şi severe! 7. Încă mai consideri viaţa pe pământ atât de deplorabilă? Dar mai presus de orice, încă Îl mai consideri pe Creatorul ei o Fiinţă care nu ar trebui să se mândrească cu opera Sa? 8. Dacă dispui într-adevăr de o scânteie de inteligenţă şi de lumina lui Hegel, cred că va trebui să îmi dai dreptate. Numeroasele tale experienţe ar trebui să te ajute să realizezi faptul că pe pământul tranzitoriu nu poate exista o fericire durabilă, căci toate lucrurile exterioare sunt schimbătoare prin însăşi natura lor. Ele se nasc, evoluează şi în final mor! Altfel spus, sunt tranzitorii. 9. Numai cel care adună comori ce nu pot fi distruse de rugină şi de molii, comori spirituale, în acord cu doctrina Mea, numai el poate vorbi de o binecuvântare reală. Căci ceea ce durează de-a pururi este întotdeauna mai bun decât ceea ce poate fi distrus de colţii ascuţiţi ai timpului! 28

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement