Page 21

De la iad la rai

5. Planetele nu sunt lipsite de sentimente. Existenţa lor reprezintă necesitatea cea mai profundă de care ascultă. De aceea, ele rămân pe orbitele lor în jurul soarelui, păstrându-şi mişcările cu o regularitate de neclintit şi fără să le pese dacă soarele care le domină le tratează uneori într-o manieră mai brutală. 6. Cu siguranţă, un prieten al planetelor care gândeşte la fel ca tine ar spune: «Salut cu respect orice planetă care îşi doreşte independenţa absolută, iar dacă aş fi Creatorul Însuşi, l-aş pedepsi cu cea mai mare severitate pe conducătorul capricios al acestor sărmane planete». 7. Ce crezi că i-ar răspunde soarele acestui prieten radical al planetelor? Probabil că i-ar spune ceva de genul: «Ce tot spui, suflet cosmopolit şi orb? Chiar nu îţi dai seama că eu trebuie să am grijă şi de alte planete, mai mari decât aceasta? Nu ştii că orbitele lor diferă, că există şi alte planete, mai mari sau mai mici, situate la distanţe diferite? Datorită mişcărilor lor variate, uneori cele mai multe dintre ele se găsesc pe aceeaşi parte, silindu-mă să mă ocup cu mai mare atenţie de ele, neglijând astfel cine ştie ce planetă individuală care a rămas pe partea opusă? Chiar dacă această planetă individuală este nevoită în aceste circumstanţe să se mulţumească cu mai puţină energie decât este obişnuită să primească, ea va primi totuşi suficientă hrană pentru a putea rezista. Pot depune mărturie că de-a lungul trilioanelor de ani în care m-am învârtit eu însumi în jurul unui soare central mai mare decât mine, nici una din planetele aflate în subordinea mea nu a suferit din cauza lipsei de energie solară şi nu a pierit. Chiar dacă există comete care preferă să bântuie singure prin spaţiul cosmic, fără să asculte de ordinea mea riguroasă, eu nu pot fi învinovăţit în nici un caz dacă li se întâmplă ceva şi pier. Căci dacă o fiinţă alege calea auto-determinării, nedorind să depindă de nici un conducător mai puternic decât ea, nimeni nu poate fi învinovăţit vreodată de eventualele injustiţii care i se întâmplă. La urma urmei, aceasta a fost decizia ei - să se auto-guverneze singură! Dacă tu, liberal cosmopolit ce eşti, m-ai pedepsi pe mine, conducătorul planetelor, din cauza comportamentului meu schimbător (ca urmare a unor necesităţi precise) faţă de planetele subordonate mie, atunci mai bine ia-mi de pe-acum întreaga lumină şi strălucire, întreaga măreţie şi putere de care dispun! Descurcă-te apoi singur cu planetele şi vezi dacă, odată scăpate de 'lanţul sclaviei' în care le ţin eu, acestea mai pot supravieţui». 8. Cam aşa ţi-ar vorbi, prietene, ordinea naturala despre corpurile cosmice primordiale, fără jurisdicţia cărora nici o planetă nu ar putea supravieţui! Dacă aceste mari corpuri cereşti au nevoie de un lider natural, imaginează-ţi cât de mare trebuie să fie această nevoie în cazul fiinţelor mai mici, ale căror mişcări sunt restricţionate de mult mai multe condiţii, cum ar fi animalele, dar mai ales fiinţele umane, al căror liber arbitru este deplin! 9. Toate animalele care aparţin aceleiaşi specii au un lider natural. Ori de câte ori acesta se pune în mişcare, celelalte îl urmează în grup, ca şi cum ar fi activate printr-o comandă electrică. Priveşte de pildă o cireada de vaci. Păstorul care îşi cunoaşte foarte bine cireada ştie care este animalul pe care celelalte îl urmează în mod natural şi îi atârnă de gât o talangă. Atunci când începe să îşi caute animalele seara, el nu face altceva decât să asculte de unde se aude talanga, după care se îndreaptă în acea direcţie şi îşi găseşte întreaga cireada adunată în jurul liderului ei natural. Pentru a-şi aduce acasă cireada, nu trebuie decât să ia vaca de gâtul căreia a prins talangă şi să o conducă, ştiind că celelalte o vor urma. La fel procedează şi crescătorii de porci, îndeosebi în cazul animalelor care trăiesc în spaţii deschise, nu în ferme închise, sau cei care cresc capre, oi, cai, măgari, sau orice alte specii doreşti. Aceeaşi lege naturală se aplică şi în cazul insectelor şi al păsărilor, ba chiar şi al peştilor complet lipsiţi de minte şi al celorlalte animale marine. 10. Dar îţi propun să mergem chiar mai departe şi să ne ocupăm de natura aparent inertă. 11. Să analizăm de pildă ce se întâmplă cu apa, un element extrem de maleabil, care se divide cu uşurinţă în nenumărate picături, ce nu opun aproape nici un fel de rezistenţă. În starea sa liberă, acest element natural extrem de important, fără de care viaţa embrionară a animalelor şi plantelor nu ar putea fi concepută şi în interiorul căruia există forţe pe care tu nu le poţi nici măcar bănui, ascultă de aceeaşi lege inerentă a gravitaţiei. Apa se deplasează întotdeauna, fără nici un fel de ezitare, către nivelele cele mai de jos, şi nu se lasă până când nu ajunge la nivelul mării. Acest element are capacitatea particulară de a nu se lăsa cu nici un chip până când nu ajunge pe acest nivel de bază. Întrun fel, umilinţa sa reprezintă un mesaj spiritual adresat omului, căruia îi indică faptul că nu va putea ajunge vreodată conştient de adevăratul său destin decât dacă va renunţa să mai tânjească după marile onoruri exterioare, tinzând către statutul social cel mai inferior şi dând astfel dovadă de acea umilinţă

21

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement