Page 18

De la iad la rai

3. Una dintre ele se referă chiar la propria Mea poruncă, care M-a făcut pe Mine însumi să Mă supun autorităţilor lumeşti, deşi aveam puterea pentru a-i sfida, dacă Mi-aş fi propus acest lucru. Mai mult, pe când Mă aflam în templul în care se adunau impozitele, Eu le-am recomandat discipolilor Mei să îi dea Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! La fel, le-am recomandat oamenilor, prin intermediul lui Pavel, să asculte de autorităţi, indiferent dacă acestea le impun legi foarte stricte sau mai moderate, căci nimeni nu poate deţine pe pământ o astfel de autoritate decât cu acordul Tatălui Ceresc! Ei bine, ce ai de spus în privinţa acestor porunci, date tot de Mine?” 4. Robert: „Spirit nobil şi umanitar, eu cred că intenţia Ta atunci când ai dat aceste porunci a fost mai degrabă un raţionament uman cât se poate de inteligent, având la bază dorinţa de a garanta în timp persistenţa doctrinei Tale şi a credinţei în Tine. Un lucru este cert: dacă Te-ai fi opus regilor atotputernici ai pământului, aşa cum a făcut Iehova în Vechiul Testament prin gura lui Samuel, sublima Ta morală nu ar fi rezistat niciodată timp de aproape 2000 de ani, sub guvernarea arogantei biserici catolice, decât cel mult prin mijloace supranaturale, despre care romano-catolicii cunosc foarte multe lucruri. Cât despre adevărul inerent acestor porunci, Te las pe Tine să judeci singur cât de mare este acesta, căci nu eu am fost martorul ororilor noului Babilon! 5. Iată cum privesc eu lucrurile: dacă ai fi fost cu adevărat serios în ceea ce priveşte porunca de a ne supune autorităţilor, fie ele bune sau rele, ar fi trebuit să renunţi anticipat la doctrina Ta extrem de liberală. Ar fi trebui să recunoşti, de pildă, că oamenii sunt condamnaţi să rămână de-a pururi nişte păgâni care trăiesc în bezna ignoranţei, de vreme ce autorităţile le impuneau în acele vremuri să creadă în vechile zeităţi şi să nu asculte de sublima Ta învăţătură! 6. Ştiu că ai spus: «Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu», dar nu ai precizat ce anume merită să primească Cezarul, conform ordinii naturale a lucrurilor, şi ce anume îi datorăm lui Dumnezeu. De aceea, i-a fost cât se poate de simplu Cezarului să îşi aroge fără nici un scrupul dreptul de a fi el însuşi o Divinitate, fără să-şi mai facă datoria ce deriva din funcţia pe care o îndeplinea. 7. Oricum, declaraţia Ta din templu a fost mai limpede decât cea a lui Pavel, care a semănat mai degrabă cu un fel de teamă faţă de autorităţi. Dacă ar fi să luăm la modul literal această declaraţie, ar însemna că omul trebuie să înceteze să mai fie un creştin de îndată ce un astfel de prinţ al lumii consideră că doctrina Ta reprezintă o ameninţare la adresa dictaturii instituite de el, aşa cum s-a şi întâmplat cu doctrina romano-catolică profană de-a lungul secolelor. 8. Altminteri, Pavel a fost un om cu o înţelepciune ieşită din comun, aşa că este greu de înţeles de ce a instituit această lege, care, între noi fie vorba, pare de-a dreptul absurdă în faţa bunului simţ. Căci, pe de o parte, stă scris că: «Voi sunteţi cu toţii fraţi, iar Domnul este unul singur!», dar pe de altă parte omul trebuie să se supună autorităţilor care îi privesc cu dispreţ pe cei care li se supun. 9. Cele două afirmaţii, Prieten drag, se exclud reciproc. Poate fi adevărată ori una, ori cealaltă, dar nu amândouă simultan! Dacă omul este silit să le asculte pe amândouă, ar însemna că el trebuie să slujească la doi stăpâni, lucru absolut imposibil, aşa cum ai afirmat chiar Tu cândva, sau să-şi asume o natură duală şi ipocrită, respectând voinţa prinţului (autorităţii), dar numai formal şi exterior, blestemând-o în acelaşi timp în sinea lui, căci spiritul îl îndeamnă să respecte partea mai liberală a doctrinei Tale. Această dublă măsură ar fi foarte greu de pus în practică, uneori de-a dreptul imposibil, şi ar fi oricum foarte periculoasă. 10. Crede-mă, nobilul meu Prieten: eu am analizat această parte controversată a doctrinei Tale aşa cum puţini alţii au făcut-o, şi am ajuns la concluzia că trebuie făcută o deosebire între ceea ce ai predicat Tu în mod liber, aceasta fiind tema principală a învăţăturii Tale, şi aspectele pe care Tu şi prietenii Tăi aţi fost nevoiţi să le interpolaţi, date fiind timpurile periculoase în care aţi trăit. Oricum, eu sunt şi rămân cel mai fervent adorator al Tău, aşa că am înţeles cum trebuie privită doctrina Ta cea mai pură! Spuneai mai devreme că Tu Te-ai supus autorităţilor lumeşti, în pofida puterii Tale absolute. Această afirmaţie este absolut adevărată, căci ai acceptat să fii crucificat, conform deciziei puterii vremelnice a acelor timpuri. 11. Dacă Te-ai fi putut opune sau nu cu adevărat arestării autorităţilor cu ajutorul puterilor Tale supranaturale, acest lucru îmi depăşeşte puterea de înţelegere! Dacă miracolele făcute de Tine nu Ţi-au fost cumva atribuite în urma unei idolatrii pe jumătate păgâne, ar rezulta că, de vreme ce erai iniţiat în controlul puterilor cele mai subtile ale naturii, acestea îţi stăteau întru totul la dispoziţie. Pe 18

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  
De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement