Page 121

De la iad la rai

Procedează şi astăzi, Doamne, aşa cum ai procedat atunci cu fariseii. Ridică-Te din nou, Doamne; ară pământul şi seamănă-l cu graţia Ta, în toată plenitudinea ei, căci altfel această planetă se va transforma în cel mai scurt timp într-o oroare absolută! Ascultă, scumpul meu Iisus, Tu însuţi spuneai adineauri că eu sunt iubita ta Helena. De vreme ce m-ai făcut demnă de acest nume sacru, fă-mi această favoare, ca unei iubite adevărate! 19. La fel ca toţi antevorbitorii mei, nu îţi voi recomanda nici eu să faci ceva anume, dar doresc să insist asupra gravităţii situaţiei şi asupra faptului că trebuie făcut cu orice preţ ceva decisiv! Tu singur dispui însă de o înţelepciune infinită şi numai Tu poţi vedea în detaliu ce se va întâmpla în continuare! De vreme ce eu una nu voi putea beneficia vreodată de înţelepciunea Ta, nu pot nici să-Ţi dau un sfat adevărat. Eu percep situaţia exclusiv dintr-o perspectivă lumească, iar viziunea mea nu poate găsi nici o altă soluţie salvatoare. În schimb, Tu cunoşti o infinitate de căi şi metode; de aceea, fă aşa cum consideri necesar! 20. Dacă distinsa adunare aici de faţă este de părere că am spus numai prostii, nu cred că este vina mea, căci Te-am rugat să mă tragi de mânecă şi nu ai făcut-o! Am văzut chiar că mi-ai zâmbit de câteva ori! Să înţeleg oare că nu am spus numai prostii? Acest lucru m-ar mira sincer, căci dată fiind educaţia spirituală pe care am primit-o pe pământ, nimeni nu are dreptul să se aştepte să mă transform spontan într-o veritabilă Caterina din Sienna! La urma urmei, de-abia am reuşit să Te recunosc pe Tine, într-o măsură minimală şi numai cu ajutorul graţiei Tale! 21. Sper că am satisfăcut astfel voia Ta, aşa că îmi închei aici cuvântul. Slăvit să fii de-a pururi, Domnul şi Dumnezeul meu! Dacă am mai zbârcit-o pe alocuri, Doamne, nu mă îndoiesc că graţia Ta va avea grijă să îndrepte lucrurile. O singură rugăminte mai am, comoara mea: să nu îţi diminuezi în vreun fel iubirea faţă de mine din cauza prostiilor pe care le-am debitat! Şi cu aceasta, depun la picioarele Tale, Doamne, întreaga mea iubire, viaţa şi existenţa mea, acum şi de-a pururi. Amin”.

Capitolul 85 Domnul critică sugestiile Helenei. Pământul nu trebuie să devină un paradis, căci nu este altceva decât o şcoala şi un poligon de testare a sufletelor. 1. Eu. „Draga Mea Helena, din perspectiva experienţei şi viziunii tale spirituale ai prezentat lucrurile cât se poate de corect, iar dorinţele pe care le-ai exprimat sunt întru totul meritorii. Voi avea chiar grijă să împlinesc o parte din ele. Cred totuşi că ai exagerat pe alocuri, îmi dau şi Eu seama că o parte din conducătorii de pe pământ sunt potriviţi pentru orice alte îndatoriri, mai puţin pentru a-şi conduce popoarele, dar ce este de făcut? 2. Ca să Mă înţelegi mai bine, îţi voi spune o parabolă, care te va ajuta să-ţi dai seama singură în ce măsură poate fi îndeplinită dorinţa ta. Aşadar, ascultă-Mă! 3. După o călătorie obositoare, mai mulţi călători se hotărăsc să se stabilească într-un mic paradis terestru pe care l-au descoperit în calea lor, o mică oază cu un teren fertil şi plin de vegetaţie din mijlocul unui deşert. Desigur, prima lor prioritate este să îşi construiască o locuinţă în care să se adăpostească. Lemnul se găseşte din abundenţă în jur; la fel şi pietrele pentru construcţie. Ei încep aşadar lucrul, şi în scurt timp construiesc o colibă spaţioasă, capabilă să îi protejeze de frig, de căldura excesivă şi de animalele sălbatice. 4. Unul din călători ia însă cuvântul şi spune: «Dragii mei prieteni, această colibă este bună şi utilă, şi ne va proteja cu siguranţă o vreme de frig, de căldură şi de fiarele sălbatice. Mă întreb însă în ce măsură va rezista ea dacă ne va ataca vreun duşman uman, care s-ar putea ascunde de pildă dincolo de acele dune... Ce s-ar întâmpla dacă unul din triburile deşertului ne-ar ataca peste noapte, distrugând coliba şi omorându-ne pe toţi? Credeţi că această colibă ne va putea asigura o protecţie permanentă?» După ce se gândesc o vreme, ceilalţi îi răspund: «Ai dreptate. Coliba noastră nu este suficient de puternică pentru a rezista în faţa unui asemenea atac. De aceea, haide să săpăm un şanţ lat în jurul ei, iar dincolo de acesta să înălţăm o fortăreaţă de circa patru metri, în plus, vom pune la ferestre bare de fier, şi astfel nu ne vom mai teme de potenţialii noştri duşmani. Vom construi de asemenea o poartă la intrare cât se poate de solidă, capabilă să reziste ia orice atac». Toată lumea este de acord cu aceste sugestii, aşa că ele sunt puse imediat în aplicare. 121

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  
De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement