Page 118

De la iad la rai

oamenii doresc lumina şi cunoaşterea adevărului, nu au decât să extragă apa cea vie din acel izvor. Dacă nu doresc acest lucru, noi nu îi putem forţa în nici un fel, căci nu le-am face astfel prea mult bine; în schimb, le-am face foarte mult rău. 12. Cu totul altfel ar sta lucrurile dacă regii şi popoarele lor Mi-ar cere personal acest lucru. Ei ar obţine atunci toate lucrurile pentru care se roagă în numele Meu! Vai însă! Urechile Mele nu aud astfel de rugăciuni! Când şi când, mai aud câte o rugăminte de genul: «Doamne, protejează-ne tronurile, sceptrele şi coroanele, şi îngăduie-ne să îi învingem pe cei care se ridică împotriva noastră!» Pe ici pe colo mai aud şi câte o rugăciune din partea câte unui om din popor, dar niciodată la nivel colectiv (din partea întregului popor). Din păcate, Eu nu pot îndeplini o rugăciune izolată, chiar dacă este făcută în numele întregii naţiuni. 13. Fiecare individ va primi ceea ce cere. O naţiune nu poate primi însă ceea ce cer diferiţi indivizi în numele ei! 14. De aceea, dragul Meu prieten Messenhauser, altele trebuie să fie soluţiile pentru a restabili armonia pe planeta pământ! Punţile de legătură între noi şi oameni au fost deja create, dar ele nu sunt încă suficient de ferme. Din fericire, am trezit deja noi spirite, care vor juca un rol covârşitor în această privinţă. Va fi nevoie însă de o curăţenie teribilă, pentru a separa astfel grâul de neghină! 15. Nu am auzit însă părerea Helenei. Cred că are şi ea dreptul să-şi spună părerea! Haide, scumpa Mea Helena, spune-ne, ce crezi tu că trebuie să se întâmple pentru ca viaţa pe pământ să devină din nou tolerabilă? Cine ştie - poate că sfatul cel bun va veni de la tine... Haide, renunţă la sfială şi vorbeşte!”

Capitolul 84 Părerea Helenei despre îmbunătăţirea destinului umanităţii terestre. 1. Helena: „O, Doamne, floare minunată a vieţii născută din inima mea! Viaţa mea! Priveşte în inima mea care Te iubeşte mai presus de orice şi ochiul Tău atotvăzător va şti imediat ce gândesc! O, Doamne Iisuse, Dumnezeul meu cel blând, cel nobil, cel bun, cel înţelept şi cel puternic! Comoara mea! Sunt mult prea îndrăgostită de Tine, aşa că nu pot spune nimic mai mult decât că Te iubesc! Există însă foarte mulţi alţii care stau la această masă, ascultându-ne. Poate că vor dori şi ei să îşi spună părerea. Ce v-aş putea spune eu, în condiţiile în care iubirea mea pentru Tine mi-a răpit complet minţile? Nu îmi vine să cred nici acum că eu, o vieneză oarecare, fără nici o valoare în faţa Ta, stau acum la aceeaşi masă de consiliu cu Tine, Domnul etern al cerului şi al pământului! Şi peste toate, Tu îmi ceri mie părerea!! Asta este deja prea mult! De aceea, Te implor, lasă-i pe ceilalţi să vorbească... Poate între timp îmi va veni vreo idee demnă de a fi rostită la această masă!” 2. Eu: „Da, mult iubita Mea Helena, ştiu foarte bine că Mă iubeşti mai presus de orice, şi nimic nu Mi-ar putea produce o bucurie mai mare! Cât despre ceilalţi oaspeţi, îţi spun un singur lucru: cine soseşte primul, se uzează primul! Oricum, te asigur că nu vor fi lăsaţi nici ei pe dinafară, fără săşi spună părerea, dar rândul lor va veni mai târziu. Doresc însă ca tu să vorbeşti prima, tocmai pentru că Te afli alături de Mine, iubindu-Mă atât de mult! De altfel, ştiu că ai luat parte la bătălia de la Viena, pierzându-ţi cu acea ocazie viaţa terestră, pe care nu o mai puteai suporta. Haide, vorbeşte despre toate acele lucruri care te-au măcinat atât de mult. Adună-ţi curajul şi spune ce ai pe cuget, fără să mai stai pe gânduri! În rest, lasă pe Mine, căci voi şti Eu ce am de făcut şi cum să Mă folosesc de cuvintele tale”. 3. Helena: „O, iubitul meu, iubitul meu Iisus! Dacă Tu doreşti ceva, acest lucru trebuie să se întâmple, chiar dacă cerul şi pământul ar fi puse în pericol. Am totuşi o problemă: îmi amintesc că apostolul Pavel, care spunea mai devreme că Tu ai fost cel care a plasat cuvintele în gura lui, i-a învăţat pe oameni că o femeie nu ar trebui niciodată să ia cuvântul la o adunare oficială, căci numai bărbaţii au acest drept. Cum aş putea îndrăzni în aceste condiţii eu să vorbesc în compania atâtor bărbaţi înţelepţi, cu atât mai mult cu cât sunt singura femeie aşezată la această masă, în această companie selectă? Sunt convinsă că nu ai dorit decât să mă testezi, ştiind că sunt ca o moară stricată... De când Te iubesc însă, am devenit ceva mai deşteaptă, aşa că nu mă voi lăsa păcălită. O, gură spurcată, potoleşte-te, dacă nu vrei ca Pavel să te pună la punct cu severitate!”

118

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...