Page 114

De la iad la rai

Scaunul Judecăţii, căci în faţa Lui noi suntem aceiaşi păcătoşi care am fost cândva, chiar dacă ne aflăm aici ca spirite mântuite. 25. De vreme ce am acumulat aceste merite în faţa lui Dumnezeu ca urmare a credinţei noastre în El, şi nu a respectării legii, putem spune oare că această credinţă aboleşte legea? Nici vorbă! Dimpotrivă, credinţa întăreşte legea şi o face să devină vie. Invers însă, lucrurile stau altfel: legea nu stimulează credinţa, ci o ucide, dacă nu a căpătat mai întâi de toate viaţă prin această credinţă! 26. Adevărata viaţă a credinţei este iubirea, iar legea cea vie este ordinea iubirii! Atunci când credinţa este justă, întreaga ordine devine divină, în schimb, atunci când credinţa este falsă, iubirea devine la rândul ei falsă, iar ordinea ei este anihilată! 27. Ce spirit poate fi binecuvântat dacă are parte de o credinţă falsă, izvorâtă dintr-o doctrină falsă? Adevăr vă spun: cei care cred cu sinceritate într-o doctrină, fie ea şi falsă, au parte de o credinţă autentică, aşa că vor avea parte de graţie! În schimb, vai celor care propovăduiesc doctrine false, căci ei sunt adevăraţii făcători de rele şi cei care încalcă ordinea divină! Nici chiar pe aceştia nu îi putem judeca însă noi, ci numai Domnul! 28. Când cel mai mare şi cel mai pur dintre spirite s-a luptat cu Satan pentru trupul lui Moise, lucru pe care tu îl cunoşti foarte bine, frate Moise, atotputernicul spirit nu l-a judecat pe Satan, ci i-a spus: «Domnul te va judeca». Dacă nici chiar un înger de talia lui Mihail nu a îndrăznit să îl judece pe Satan, cum îi putem judeca noi pe fraţii noştri, sau cum îi putem cere Domnului să îi judece El? O, nu avem nici un drept să facem aşa ceva! 29. După părerea mea, Domnul a luat deja toate măsurile necesare, fără să mai aştepte în nici un caz părerile noastre! De aceea, toate aceste discursuri sunt complet inutile. În schimb, dacă El ne va spune: «Faceţi cutare şi cutare», atunci va trebui să acţionăm cu toţii în acord cu voinţa Lui! Căci cuvântul Domnului înseamnă o sarcină deja îndeplinită în inimile noastre. 30. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că ai plasat aceste cuvinte în gura mea! Sper ca ele să aducă cele mai bune roade asupra pământului, dar şi în ceruri! Slăvit fie numele Tău de-a pururi! Amin”. 31. Eu: „Pavel, tu eşti braţul Meu drept şi ochiul Meu drept. Eu te-am ales pe tine să îmi fii armă, iar acest rol îl vei păstra pentru eternitate. Ai avut perfectă dreptate în tot ce ai spus, iar lucrurile stau exact aşa cum le-ai numit tu! 32. Asta nu înseamnă însă că nu trebuie să le cerem părerea şi acestor nou veniţi. Abia la sfârşit vom formula deciziile corecte. 33. Robert Blum, este rândul tău să vorbeşti! Te întreb şi pe tine: ce trebuie să facem cu această planetă care s-a scufundat de tot în sângele celor nevinovaţi? Cum putem să-i tragem la răspundere pe cei puternici, inclusiv pe cei care te-au executat pe tine?”

Capitolul 82 Blum şi Jellinek îşi spun părerea. Răspunsul Domnului. 1. Robert: „O, Doamne, personal, nu mai am nici un cont de reglat cu pământul, această planetă pe care trăiesc oamenii cei orbi şi în esenţă răi! Dacă ar fi totuşi să-Ţi adresez o cerere, aceasta ar fi: «Iartă-i, Doamne, căci nu ştiu ce fac! Trimite în inimile lor pacea, smerenia şi iubirea, căci numai în acest fel va putea redeveni pământul - altminteri, o planetă atât de frumoasă - o mamă iubitoare, sărutându-i cu iubire şi dăruindu-le acea plenitudine a vieţii născută din graţia şi compasiunea Ta!» Aceasta este singura rugăminte pe care Ţi-o adresez în legătură cu pământul, Doamne. 2. Nu doresc să insist însă cu această rugăminte, Doamne, căci pornesc de la premisa că cererile şi dorinţele mele sunt la fel de imature în faţa Ta cum sunt eu, posesorul lor! Eu cred că cel care încearcă să facă mai mult decât poate nu este decât un naiv, dar cel care îşi îngroapă crucea, în loc să o ducă în spinare, nu merită nici măcar să fie pedepsit, căci este un om slab şi nevolnic! În schimb, dacă cineva descoperă ceva bun şi frumos în inima sa şi încearcă să scoată la lumină această comoară, în beneficiul tuturor fraţilor săi, atunci consider că această acţiune a sa este bună şi nobilă.

114

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  
De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement