Page 11

De la iad la rai

atât de tare. Abia acum încep să înţeleg de ce le-a insuflat marele Învăţător o credinţă atât de mare discipolilor Săi!”

Capitolul 10 Gânduri favorabile la adresa lui Iisus. Credinţa lui Robert Blum în nemurirea sufletului şi într-un Dumnezeu plin de iubire se amplifică. 1. Robert continuă: „La fel ca şi mine, acest Învăţător plin de înţelepciune al naţiunilor s-a născut din părinţi săraci. El s-a înălţat până la statutul de înţelepciune morală încetul cu încetul, prin propriile Sale eforturi şi trecând prin tot felul de privaţiuni. Mai mult decât atât, a fost nevoit să suporte întreaga viaţă persecuţiile nesfârşite ale capricioşilor preoţi evrei! Trebuie să-i fi fost extrem de greu să se strecoare printre mozaicii şi aaroniţii cu convingeri atât de rigide, în ale căror inimi domnea o noapte atât de profundă. 2. Bănuiesc că a ajuns în Egipt cu vreo caravană, împreună cu părinţii Săi extrem de săraci, iar acolo, datorită calităţilor sale înnăscute, a atras atenţia vreunui mare înţelept, care l-a acceptat în şcoala lui şi l-a iniţiat în misterele celei mai profunde înţelepciuni, lucru care L-a ajutat apoi să facă o mare senzaţie printre compatrioţii săi, complet lipsiţi de inteligenţă. Sau poate că a fost educat la şcoala esenienilor, care la vremea respectivă reprezentau chintesenţa întregii înţelepciuni pământene. Întors apoi printre evreii cei orbi, aceştia L-au luat drept Dumnezeu, un Mesia trimis pentru a mântui umanitatea aflată în suferinţă, spre marea iritare a preoţimii bogate şi sus-puse! 3. Încă mă mai amuz când îmi aduc aminte cum îi lua El peste picior pe preoţi, făcându-i pe aceştia să explodeze de furie! Din păcate, a sfârşit prin a deveni victima marelui Său curaj şi a perfidiei mai-marilor acelei lumi, păzitorii marilor comori şi ai aurului din temple. 4. La urma urmei, m-am descurcat eu mai bine decât El? Nici vorbă! La fel ca şi El, am devenit şi eu un martir al umanităţii, fiind ucis de propriile mele eforturi pline de nobleţe. Am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a elibera umanitatea de lanţurile sclaviei sale, iar puternicii zilei m-au răsplătit cu un glonţ în piept. În ansamblul ei, umanitatea îi aparţine diavolului, omorându-şi cei mai buni prieteni. În schimb, îşi onorează duşmanii de moarte cu marşuri triumfale, cu muzică şi cu procesiuni pline de fast! 5. Din fericire, am scăpat de tot acest coşmar, inclusiv de convingerea că ar fi existat vreodată un binefăcător al umanităţii care să o fi dus mai bine decât mine, care, între noi fie vorba, nu mă compar nici pe departe cu Iisus!” 6. Când Robert a menţionat din nou acest nume, pe cer s-a produs un nou fulger puternic, de data aceasta chiar în imediata lui apropiere, lăsând în urma lui un fel de dâră luminoasă către vest, care i-a permis eroului nostru să îşi recunoască propria formă ce plutea liberă prin aer. 7. Deşi surpriza nu a fost cu nimic mai mică decât înainte, de data aceasta fulgerul nu l-a mai speriat pe Robert, care a început din nou să reflecteze cu voce tare: „Foarte curios! Aş putea spune că acest fulger a trecut chiar prin corpul meu, dar nu am simţit decât un fel de briză uşoară, care m-a făcut să mă simt de-a dreptul revigorat! Am recunoscut chiar şi hăul de sub mine, ceea ce m-a convins definitiv că plutesc prin aer la fel ca o pasăre. Constat de asemenea că port exact aceleaşi haine ca în ziua execuţiei. 8. Ha, mă întreb câţi pământeni nu s-ar prăpădi de râs dacă le-aş spune cu toată seriozitatea că după despărţirea de trupul fizic, sufletul nu numai că îşi păstrează forma anterioară, dar până şi hainele sale par să fie nemuritoare!? 9. Marele Shakespeare nu greşea deloc atunci când a spus: «Există infinit mai multe lucruri între lună şi soare decât a visat vreodată umanitatea!» După toate aparenţele, printre acestea se numără inclusiv nemurirea hainelor terestre! Culmea ironiei face ca hainele de puşcăriaş, care în ochii duşmanilor mei reprezintă ruşinea supremă, să se fi înălţat împreună cu mine la statutul de libertate supremă! Un lucru este limpede: numai un Dumnezeu cu adevărat drept şi preaplin de iubire ar fi putut face aşa ceva. Încep să cred cu adevărat că există un asemenea Dumnezeu, deşi este evident că acesta nu va simţi niciodată nevoia de a-i întreba pe Hegel şi pe Strauss dacă are dreptul să existe sau nu...

11

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...