Page 102

De la iad la rai

5. Apare apoi Mierl, care îi spune Emmei: „Îi cer de o mie de ori iertare excelenţei voastre pentru afacerea amoroasă pe care am avut-o cu soţul ei. În general vorbind, am fost o fată bine crescută şi cuminte, până când l-am întâlnit pe soţul domniei voastre, care a făcut presiuni asupra mea, jurându-se pe viaţa lui că mă va lua de soţie, lucru pe care, în naivitatea mea, l-am crezut! Ticălosul a continuat însă să mă ducă cu vorba ani la rând, şi în cele din urmă a uitat să mai pomenească de căsătorie. De altfel, habar nu aveam că este căsătorit! Abia în această lume am aflat adevărul. Oricum, am să am eu ac de cojocul lui! Nu o va uita prea curând pe draga lui Annamierl, pe care a înşelat-o cu atâta nesimţire!” 6. Mierl se întoarce apoi către cârcotaş, spunându-i: „Ei bine, tâlharule, om de nimic, sergent ieşit la pensie, sau ce Dumnezeu ai fost pe pământ! Cine te crezi? Ai putea avea bunul simţ să-i răspunzi doamnei tale, pe care ai înşelat-o cu atâta seninătate pe pământ! Haide, vorbeşte dacă mai ai curaj, maimuţoiule! Îmi amintesc câte gogoşi îmi spuneai pe pământ, cum că eşti necăsătorit şi că ai foarte mulţi bani... Dacă erai un domn adevărat şi un om de onoare, aşa cum ne-ai ameţit pe toţi aici, nu te-ai fi comportat atât de nedemn pe pământ! Dacă nu mi-ar crăpa obrazul de ruşine, i-aş povesti eu doamnei tale cam ce sporturi practicam împreună! Stai puţin, să apuc să-i povestesc doamnei mai multe! Simt că încep să mă ambalez, acum, când constat ce soţie cumsecade ai avut!” 7. Auzind aceste cuvinte, Max Olaf se grăbeşte către cârcotaş, căruia îi spune, întrerupând-o pe Mierl: „Ei bine, dragă prietene, se pare că ne-ai ascuns câteva episoade semnificative din viaţa ta pe pământ! Sincer să fiu, nu mi-aş fi imaginat niciodată asemenea lucruri despre tine. Aşadar, acestea ţi-au fost credinţa şi iubirea faţă de buna ta soţie? O, câine ce eşti, care ne-ai înnebunit pe toţi cu onoarea ta! Abia acum înţeleg de ce ţi-e atât de teamă să te mai apropii de femeia cu care te-ai certat înainte: probabil ţi-e teamă să nu iasă la iveală niscaiva secrete în plus despre viaţa ta amoroasă ascunsă de pe pământ... Nu mă mai mir că refuzi să mă însoţeşti la Acela care te cunoaşte mai bine decât te-am cunoscut vreodată eu! Prietene, dacă acesta este statutul tău marital, atunci insist chiar eu să nu mă însoţeşti la acel om preasfânt între oameni, de o puritate absolută! Ar fi înainte de toate o dovadă de lipsă de respect din partea mea să-i prezint un asemenea fariseu al virtuţii umane, capabil să o înşele şi pe maică-sa! De acum înainte, nu ai decât să faci ce doreşti, dar eu unul voi evita compania ta. 8. Biată Emma! Dacă aş fi ştiut ce fel de bărbat ai avut pe pământ, nu te-aş fi defăimat niciodată! Dar mai bine haide să ne prezentăm cu toţii în fata marelui şi sfântului prieten al umanităţii, şi va avea El grijă să te recompenseze pentru toate nedreptăţile pe care ţi le-am făcut eu! Cât despre acest mizerabil, nu are decât să se ducă oriunde doreşte!” 9. Baronul: „Vai, nu aş fi crezut niciodată aşa ceva despre acest om! Se pare că vechiul proverb nu este totuşi lipsit de temei: «Cine se naşte de proastă condiţie rămâne de proastă condiţie!» Oricum, ce s-a întâmplat s-a întâmplat. Deşi nu are nici un rost să-l judecăm noi, cert este că nu are ce căuta în compania noastră în această lume! (întorcându-se apoi către cârcotaş): Haide, pleacă din mijlocul nostru şi evită-ne de acum înainte! Adevăratul tău loc este acolo, în mijlocul proletariatului! Cine ştie, poate vei găsi acolo câteva zeiţe cu care te-ai distrat de minune în timpul orgiilor tale terestre!” 10. Cârcotaşul nu renunţă însă la orgoliul său nici acum, continuând să cârtească: „Sigur, toată lumea are ceva de spus în această lume! Văd că de petrecerile neveste-mi nu mai pomeneşte nimeni nimic, deşi nu mi se pare că au fost chiar nişte seminarii de studiu a lui Ignatius de Loyola! Şi fiindcă veni vorba, nimeni nu are dreptul să-mi dea mie ordine! Oricum, nu am nevoie de nici un purtător de cuvânt. Pe viitor nu voi mai tolera asemenea critici din partea nimănui! Dacă îşi va mai permite cineva să îmi spună ceva, voi şti eu cum să procedez! Apropo, nu e nevoie să-mi mai vorbiţi de faptul că nu mă potrivesc în selecta voastră companie, căci am ajuns să-i mulţumesc eu însumi lui Dumnezeu pentru că m-a scăpat de voi şi de toate prostiile voastre, într-o manieră cât se poate de convenabilă pentru mine! Am văzut deja mai încolo câteva cunoştinţe extrem de agreabile, aşa că mă grăbesc către ele, convins că voi avea parte de o companie infinit mai plăcută decât voi, fosile aristocrate lipsite de bun simţ!” 11. După aceste ultime cuvinte, cârcotaşul îşi părăseşte grupul şi se îndreaptă către cunoştinţele sale. Emma încearcă să-l oprească, dar el o repede şi o dă la o parte.

102

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber  

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai s...

Advertisement