Raport final Teatrul Naște Dialog

Page 1

Proiect cultural realizat de:

>

Teatrul naște dialog

| www.eeagrants.org | www.fonduri-diversitate.ro | www.ospv.ro |

Proiect finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României


Multe pagini au fost scrise despre avantajele și necesitatea activităților extrașcolare, despre capacitatea acestora de a dezvolta armonios personalitatea copiilor. Studii științifice au umplut sute de cărți cu nenumărate principii de urmat și au cuantificat ponderea importanței activităților din timpul liber, atât al adulților, cât și al copiilor. În acest raport nu intenționăm să cităm marile studii, cum nici dorința de a vă prezenta un studiu nu se regăsește în aceste pagini. Acest raport este specific proiectului Teatrul Naște Dialog, proiect finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României, în cadrul programul PA17/RO13 „Promovarea diversității în cultură și artă în cadrul patrimoniului cultural european” realizat în parteneriat cu Asociația Concordia Oslo. Ne propunem un raport mai pe înțelesul oamenilor, care, chiar dacă nu va respecta regulile obișnuite de tehnoredactare, va cuprinde toate informațiile pe care considerăm să le dăm publicului în vederea unei corecte imagini asupra activităților pe care le-am propus. Nu va fi un raport perfect, pentru că nu considerăm că există perfecțiunea, ci doar variante ale propriei aprecieri.

De ce un raport? Prezentele rânduri sunt destinate celor care au fost implicați direct, celor care au auzit de acest proiect și s-au întrebat ce a însemnat proiectul, celor care vor să realizeze un proiect axat pe activitățile extrașcolare și tuturor factorilor educaționali care consideră, asemeni nouă, că educația stă la baza tuturor acțiunilor. Nu garantăm că dacă urmăriți întocmai pașii pe care i-a urmat noi veți obține aceleași frumoase rezultate, garantăm doar succesul prezentului proiect și minunile pe care le regăsim în elevii care ne-au fost alături. Dacă veți avea nevoie de mai multe detalii vă vom sta aproape, pentru că ne dorim ca drumul nostru să fie completat și de acțiuni similare care să încurajeze educația să fie mai aproape de fiecare elev, de fiecare copil. Datele noastre de contract sunt si vor fi: 0729806313, teatru@ospv.ro, www.teatru.ospv.ro. La început de proiect ni s-a pus întrebarea: de ce vreți să tipăriți raportul în 1000 de exemplare. Atunci aveam argumentele la noi. Astăzi, după un an și jumătate considerăm că nu mai are rost tipărirea acestuia, în primul rând din respect pentru natură, în al doilea rând pentru că gradul de accesibilitate a platformelor online este ridicat și acestea permit comunicarea și informarea mult mai eficientă. Vrem să arătăm că acest proiect ne-a făcut să învățăm în aceeași măsură în care și noi am contribuit la educarea minților deschise. Această broșură este mai mult decât o înșiurire de fapte și de cuvinte, este o mărturie despre o experiență ce nu va fi ușor uitată, este un manifest pentru cultură și educație și un set de principii care ne vor ghida de acum încolo și care ne motivează să mergem mai departe. Vom vorbi la persoana I plural, pentru că proiectul este al nostru, al echipei care zi și noapte s-a concentrat ca totul să iasă așa cum am vizualizat, așa cum ne-am imaginat că va arata, bazându-ne pe experiențele anterioare și pe seva pe care ne-am luat-o din parteneriatele avute, dar și din discuțiile cu noile generații.

1


Rezultate în cifre (așa cum am spus, nu vom respecta tiparul clasic)

- 54255 de oameni la care mesajul nostru în spațiul virtual - 2000 de spectatori - 1282 de aprecieri pe pagina de Facebook - 101 candidați - 55 de membri ai comunității online - 50 de cursuri de istoria minorităților, olărit și ceramică și teatru - 48 de oameni implicați - 28 de beneficiari direcți - 16 parteneri - 15 reprezentații - 13 licee partenere din România și Norvegia - 10 voluntari - Milioane de emoții - Zeci de apariții în presă, mii de zâmbete și aplauze

Dialogul nostru a fost susținut de:

Asociația “Concordia Oslo” Inspectoratul Școlar al Municipiului București Opera Comică pentru Copii Asociația “Umanitate” Liceul Teoretic “Dante Alighieri” – București Liceul Tehnologic “Elie Radu” – București Colegiul Național “Mihai Eminescu” – București Colegiul Tehnic “Dinicu Golescu” – București Colegiul Național “I. L. Caragiale” – Ploiești Colegiul “Henri Coandă” – Bacău Colegiul Național “Mihai Viteazul” – Sfântu Gheorghe Liceul Teoretic “Avram Iancu” – Cluj Napoca Colegiul Tehnologic “Emanuil Ungureanu” – Timișoara Colegiul Național “Ioniță Asan” – Caracal Colegiul Național “Mircea cel Bătrân” – Constanța Liceul “Kuben” – Oslo Liceul “Edvard Munch” – Oslo.

2


Despre activitățile extrașcolare Considerăm că adevărata cheie a dezvoltării unei personalități și a alegerii drumului în viață este modul de a-ți petrece timpul liber. În viață, idealul ne spune că a face ceea ce îți place este esențial, însă practica ne pune în fața faptului împlinit și ne aruncă de multe ori în domenii care nu ne trezesc interes, ci doar ne satisfac nevoile materiale – de a avea. Aici, noi spunem că un impact major îl au alegerile pe care le facem legate de timpul în afara unităților educaționale.

Da, activitățile extrașcolare reprezintă o șansă pentru viitor.

Fie că ne referim la munca de voluntariat sau că ne implicăm în activități educaționale suplimentare, echipa TND consideră că activitățile educaționale sunt acele activități în afara orelor instituționale de educație alese voluntar de către copil sau de către părinți care contribuie la satisfacerea unor nevoi și a unor curiozități, pe care tradițional unitățile educaționale nu le acoperă integral sau deloc. Extrașcolar înseamnă și centrarea pe nevoi particulare. În cazul prezentului proiect, nevoile identificate au fost creșterea toleranței, accesul la cultură, protejarea identităţii culturale și dezvolarea dialogului prin pârghii eduațional-culturale. Educația și cultura pot fi distractive, pot oferi acea dimensiune necesară elevilor care să îi facă mai conștienți de frumusețea de a descoperi informații noi. Aici am intervenit noi, iar cifrele prezentate la început au confirmat că am și reușit. În implicarea tinerilor în activitățile extrașcolare pe care le-am propus prin intermediul proiectului Teatrul Naște Dialog, am descoperit că tendința de a se alatura mișcărilor civice și a inițiativelor culturale este mai întâlnită la fete, decât la băieți, motiv pentru care am identificat o serie de argumente pentru care orice elev din România ar fi indicat să spună ”DA” provocărilor unor proiecte culturale: - dezvoltarea grupurilor de prieteni. Activitățile extrașcolare îmbină mai multe tipuri de personalități, din diferite medii. Acestea reprezintă o platformă ce unește suflete care au pasiuni comune.

3

- cunoașterea mai bună a propriei personalități. Ieșind din zona de confort, copilul își declanșează reacții pe care nu a fost nevoit să le aducă la lumina zilei. - interacționarea cu profesioniști care reprezintă modele reale și care devin biblioteci vii cu informații ce pot influența conduita elevului. Profesioniștii oferă informații din interiorul profesiei, acționând pe două niveluri: aprecierea mai bună a activității defășurate și dezvoltarea publicului dublată de informarea corectă și completă a copilului în alegerea unei meserii.

- creșterea gradului de mobilitate în România și în alte țări. Activitățile extrașcolare au reprezentat pentru proiectul Teatrul Naște Dialog o oportunitate pentru beneficiarii implicați de a descoperi alte tărâmuri, din România și din Norvegia. Astfel, elevii au interacționat cu colegi din cele 8 regiuni ale României și au reușit să învețe într-un mod practic despre multiculturalismul românesc, despre diferențe, toleranță și acceptare.

- identificarea pasiunilor/hobby-urilor. Un punct important a fost identificarea activităților care îi face fericiți, împliniți de ceea ce fac și utili. Acest motiv a fost și cel pentru care nu toți cei selectați la începutul proiectului au rămas până la final. Este evident că nu tot ce ai impresia că îți place, este potrivit pentru tine.


- abordarea individuală a procesului educativ. În cadrul acestui proiect am confirmat practic informația cum că grupurile restrânse vor pune în centru elevul mai mult decât colectivele largi.

- elevii devin mai conștienți de activitățile în care sunt implicați. Copiii cu care am lucrat au devenit mai atenți, dornici de a fi mai buni în activitățile pe care le realizează. Cel mai bine s-a evidențiat această caracteristică în cadrul atelierului de olărit-ceramică. Primele lucrări s-au înscris în seria de experimente, ultimele clasându-se în seria creațiilor artistice. Am lăsat dovezi de lut peste tot unde am fost, inclusiv în liceele din Oslo, departe de București.

- elevii devin mai responsabili față de petrecerea timpului liber. Timpul este singura resursă irecuperabilă, însă este și acel element pe care nu poți să îl oprești. El va curge fie că ne place sau nu. Aceast sentiment am vrut să îl transmitem și să îl insuflăm beneficiarilor. Timpul liber este cel care face diferența între su-

Evident, vor fi mereu acei elevi la care aceste tipuri de proiecte nu vor ajunge, iar aici cauzele pe care le-am identificat: - reticența instituțiilor educaționale; - comoditatea responsabilului de proiecte; - inexistența efectivă a unui responsabil de proiecte; - păstrarea informațiilor la dosar; - evaluarea superficială a elevilor (dacă este neatent la oră nu merită/nu va fi bun să participe la proiecte); - valorificarea redusă a rezultatelor proiectului; - teama unității de învățământ de a nu fi surclasate, în urma activităților extrașcolare; - lupta cu volumul foarte mare de aprobări.

Ce e de făcut:

- Deschiderea discuțiilor cu unitățile de învățământ; - Realizarea de cursuri de familiarizare a cadrelor didactice cu proiectele cultural-educaționale;

4

perficial și prietenie adevărată, între cultivarea unei pasiuni și a rămâne la stadiul de flirt cu un obiect de interes. Este cel pe care îl putem aloca spre a face ceea ce ne place sau pentru a ne strica ochii și coloana vertebrală jucându-ne pe calculator.

- identificarea de noi oportunități în favoarea elevului. Din păcate un drum care să funcționeze perfect nu există în România. Lipsa de interes este alimentată de lipsa de informații într-un cerc viciios. Am ajuns cu informații privind accesul la cultură, la istoria românilor și la oportunitățile de astăzi, de care ne bucurăm grație istoriei.

- creșterea autonomiei propriei opinii. Nu există un singur adevăr. Nu există o singură variantă corectă, restul fiind incorecte. Am transmis în fiecare zi acest mesaj, mesaj care contribuie la creșterea toleranței independent de subiect, etnie, persoană, culoare și a respectului față de interlocutor.

- Implicarea activă a profesorilor în activitățile educaționale; - Identificarea de vectori de opinie în unitățile de învățământ; - Menținerea unei relații permanente cu părinții; - Consolidarea mijoacelor educaționale în direcția introducerii de activități extrașcolare în unitățile de învățământ; - Aplecarea spre parteneriate între diferite unități educaționale din diferite zone geografice; - Introducerea dimensiunii internaționale în experiența practică a elevului prin aplicarea spre diferite proiecte care susțin mobilitatea în afara României. - Ni se pare normal ca orice unitate de învățământ să evalueze calitatea proiectului și a potențialului partener. Nu ni se pare normal, însă, ca o comoditate banală să stea între proiecte și elevii – beneficiarii direcți ai acestora.


Teatrul Naște Dialog – pe scurt Proiectul “Teatrul Naște Dialog” a început la 15 ianuarie 2015 cu multe speranțe, visuri și idei mărețe. Ne-am propus atunci să spargem bariere și să demonstrăm că într-adevăr arta și cultura pot demonta mituri, pot crea povești de viață și pot sparge stereotipuri și prejudecăți. Am crezut în reușită și așa am început un drum lung, greu, dar plin de momente frumoase, la finalul căruia nu am rămas doar cu multe amintiri de pus în ramă, ci și cu bagaj de informații și învățături de păstrat o viață. Astăzi suntem mai puternici, mai încrezători, mai creativi și mai plini de avânt ca niciodată. ”Teatrul Naște Dialog” este începutul unui lung șir de proiecte menite să aducă laolaltă tinerii români, culturi, idei și dorințe în jurul unor crezuri de care nu ne vom dezice. Continuăm să credem că prin cultură putem uni suflete și speranțe, putem elimina diferențe și putem oferi perspective tinerilor la început de drum. 5


Din luna ianuarie a anului 2015 am început prin a lua legătura cu oameni pe care i-am considerat potriviți pentru a se implica în demersul nostru. Nu a fost ușor. Am stabilit zeci de întâlniri și am purtat numeroase discuții cu profesori, artiști, manageri culturali, elevi și oameni cu experiență în domeniu. Am lansat o competiție în mediul online și în licee. I-am invitat pe toți elevii interesați din București și din Ilfov să ne scrie și să se înscrie în cursa pentru cele 28 de locuri pe care le aveam la dispoziție. Așa am putut face o selecție sănătoasă și din peste 100 de candidați, i-am ales pe cei mai buni, pe cei care prin ceea ce neau scris, ne-au demonstrat că înțeleg ideea principală a proiectului și că își doresc să scrie alături de noi, cea mai frumoasă poveste, despre toleranță, artă, diversitate, dar mai ales despre viața lor. Cu răbdare am parcurs toate etapele și am ales să nu promovăm jumătațile de măsură, ci seriozitatea, responsabilitatea și plăcerea de a dărui oportunități. Am conștientizat că proiectul are nevoie de o garanție a succesului care să le dea încredere beneficiarilor că într-adevăr ne propunem să lucrăm cu adevărul pe masă și cu sufletul pe tavă. Am semnat un parteneriat cu Opera Comică pentru Copii, instituție care ne-a garantat nu doar prestigiul, ci și logistica necesară, fără de care desfășurarea tuturor activităților nu ar fi fost posibilă. Tinerii noștri, așa cum ne place astăzi să îi numim, au avut ocazia să lucreze și să ia lecții de la cei mai buni profesori, Cristian Mihăilescu, Sabin Drăgulin, Jorj Dimitriu, Ionuț Bîrjovanu. Un regizor recunoscut și premiat, un profesor de istorie pasionat și implicat, un meșter olar desăvârșit și un dansator cu experiență. Am decis că între noi, de acum, o echipă, comunicarea trebuia să devină principalul instrument de legătură. Așa am creat un grup pe Facebook care astăzi numără peste 50 de membri din toate colțurile țării. Am dorit o platformă care să funcționeze exact ca un forum care să unească opiniile diverse într-un spațiu al dezbaterii și al creației. Am reușit!

6


7

Pentru că ne-a preocupat imaginea noastră și a proiectului ne-am deschis publicului și am lansat în spațiul virutal o platformă de care suntem mândri și pentru care vă spunem fără falsă modestie, însă cu sinceritate, am primit laude pe care le păstrăm și astăzi aproape de suflet. Ne găsiți deci, pe www.teatru.ospv.ro . Aici am adăugat filă cu filă, experiența nostră. Am strâns drept mărturie, zâmbete și fotografii și am scris pentru toți cititorii noștri, tot ceea ce am considerat că merită amintit, păstrat și comentat.

Cursurile de istoria minorităților ne-au deschis mințile și ne-au creat punți de legătură care ne lipseau. Am învățat despre fiecare minoritate în parte, despre proveniență, precepții, stereotipuri, integrare și tradiții. Am realizat că greșelile istoriei trebuie să ofere lecții pentru prezent și viitor. Am conștientizat de ce discriminarea și rasismul sunt fenomene care distrug societăți, popoare și oportunități.

Ceramica și olăritul ne-au introdus într-o lume a lucrului în echipă, a exemplului că prin propriile forțe putem realiza lucruri frumoase pentru noi sau pentru cei din jurul nostru. Am învățat că ceramica este o formă de expresie pentru multe culturi și popoare și că istoria s-a scris pe marginea descoperirilor arheologice legate de obiectele descoperite în diverse zone ale Pământului. Am scris scenariul unei piese de teatru, o poveste inspirată din viața reală, din poveștile fiecăruia dintre noi, din istoriile apropiaților noștri, din ideile noastre despre lume și viață și am numit-o “Greșeli umane”. Simplu și clar!

Scenariul nostru spune povestea unui grup de studenți care este nevoit să facă un proiect de cercetare într-o șatră de romi. Mara, Mădălina, Sașa, Iulia, Bianca și Maria sunt trimiși de profesoara lor să își înfrunte prejudecățile și să vadă cu proprii ochi cum sunt romii, chiar într-o zi de sărbătoare, la ei acasă. Cei șase studenți care întruchipează diferite tipologii umane (fricoasa, optimista, fițoasa, băiețoasa, băiatul cuminte și premianta clasei) pleacă la drum cu idei preconcepute, cu frică și multe îndoieli.


Ajunși în șatră întâlnesc oameni calzi, primitori, cu tradiții frumoase și cu spirit liber. Bulibașa și familia sa dansează , iar dansul devine un liant între cele două culturi. Povestea ascunsă este spusă de Sașa și Iulia, un tânăr român și o tânară de etnie romă care trăiesc o dragoste adevărată și profundă. Iulia, de teamă că ar putea fi judecată, marginalizată și exclusă, își ascunde originile. Nu pentru mult timp însă, căci odată ajuns în șatră, Sașa descoperă secretul bine ascuns. Acest fapt nu șterge iubirea dintre cei doi.

Am repetat, am învățat, am dansat și am jucat, atât de mult, până când am fost capabili să venim în fața publicului și să spunem povestea pe care cu atâta pasiune am scris-o. Așa cum spuneam, nimic nu a fost ușor. Nu ne plângem însă, pentru că suntem conștienți că rezultatele mărețe vin ca urmare a unor eforturi proporționale. Adolescența, cea mai frumoasă perioadă din viața noastră, este și cea mai plină de contradicții, drame individuale, schimbări bruște și nenumărate momente de confuzie. Motiv pentru care, o parte dintre tinerii noștri, a capitulat. Selecția a fost naturală. O cunoșteam, o prevăzusem și o așteptam, nu ca pe o piedică, ci ca pe o întâmplare firească.

8

De ce? Pentru că nu ne cunoaștem pasiunile, plăcerile și capacitățile până nu suntem puși în fața faptului împlinit. A fost unul dintre obiectivele pe care cu responsabilitate ni l-am asumat. Cum am procedat? Simplu. Am continuat să vorbim despre noi, despre proiectul nostru și am strâns candidaturi până când echipa a redevenit completă.

Și așa am continuat....


Prima oprire: București

Pe 21 mai am prins curaj și pentru prima oară ne-am prezentat în fața unui public curios, dar dificil. Am organizat un seminar interactiv de istoria minorităților la Liceul Teoretic “Dante Alighieri” din București, un workshop de olărit și ceramică și am pus în scenă piesa de teatru “Greșeli umane”. Am găsit aici oameni frumoși, dedicați și entuziaști, dispuși să facă mai mult pentru cultură, pentru educație și ne referim aici la conducerea liceului și la profesori. Presa a scris, iar filmările au curs. Așa ne-am făcut remarcați și așa am putut merge mai departe, din ce în ce mai departe. Nu ne-am oprit aici, am devenit mai motivați și mai ambițioși și ne-am propus cu multă încrâncenare, să ne scriem propria istorie și să lăsăm în urma noastră un rând despre noi, în capitolele ce urmează a se scrie în viața fiecărui spectator, partener, susținător.

Am plecat la drum, am lăsat Bucureștiul și am decis că mesajul nostru trebuie să ajungă în fiecare colț din țară, iar vocea noastră să fie auzită din ce în ce mai puternic. Nu am lăsat lucrurile la voia întâmplării, ci ne-am ales cu grijă fiecare pas. Pe 2 iunie, la o zi după Ziua Internațională a Copilului, am refăcut același traseu educativ și artistic, la Liceul Teoretic “Avram Iancu” din Cluj-Napoca, iar pe 3 iunie, la Colegiul Național “Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. Liceul îl cunoșteam pentru că am avut o colaborare la fel

9

de frumoasă cu ceva ani în urmă. Am păstrat legătura, așa se întâmplă între partenerii serioși, iar lucrurile funcționează când parteneriatul este solid și cu obiective oneste pe termen lung. Trebuie să spunem că în județul Covasna am descoperit o lume în care într-adevăr discriminarea este o problemă la ordinea zilei, unde discrepanțele etnice nu sunt doar în studii, cifre și măsurători, ci există în realitate. Neam întristat, însă mesajul nostru a fost aici foarte bine înțeles.


Vacanța de vară nu ne-a pus opreliști. Nu ne-am odihnit deloc. Am repetat și am devenit mai buni. Am luptat cu încredere având în fața noastră un singur obiectiv: să devenim cea mai bună variantă a noastră. Subiectivismul nu ne lasă astăzi să găsim printre sute de momente frumoase, îndeplinirea acestui obiectiv, dar nu ne facem griji pentru că știm că există un element birocractic obiectiv care va da verdictul final. Totuși, pentru noi, aplauzele sunt mai presus de orice alt indicator. Cu noi membri în echipă am continuat să repretăm și să devenim mai buni, mai eficienți, mai dornici de a spune povestea și în limba engleză.

10

Moldova este patria atâtor personalități culturale, încât pe drum ne simțeam copleșiți. Am trecut totuși peste emoții și cu fruntea înainte și multă nerăbdare am reînceput periplul prin țară. Cum spuneam, nimic nu a fost întâmplător. Așa am marcat Ziua Internațională a Non-Violenței la Colegiul “Henri Coandă” din Bacău, pe 2 octombrie cu istoria minorităților, olărit și teatru. Ne-am întors glorioși zicem noi, prin Ploiești unde am spus “NU” discriminării, la Colegiul Național “I. L. Caragiale”, chiar de Ziua Națională a Educației, pe 5 octombrie.

Drumul spre Moldova


Vă întrebați dacă am obosit vreo clipă? Răspunsul este nu. Publicul ne încărca de fiecare dată cu energie pozitivă, cu dorința de a da tot ce este mai bun în noi și de a demonstra că putem face lucruri frumoase, acolo unde găsim sprijin. Pe 8 octombrie am marcat Ziua Națională pentru Comemorarea Holocaustului, într-un oraș pe care îl cunoaștem, dar nu îl recunoaștem, în Caracal. Știam că centrele culturale din țara noastră sunt la mare căutare când vine vorba despre astfel de demersuri. De aceea, am ales să curtăm și locuri mai puțin vizitate. Am fost înțelepți, am găsit oameni minunați cu mult apetit pentru nou, pentru cultură și pentru artele spectacolului. Gazda noastră a fost Colegiul Național “Ioniță Asan”. Pentru că non-discriminarea și toleranța sunt valori fundamentale ale contrucției europene, nu puteam rata, 3 ani de când Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru Pace. Am sărbătorit momentul pe 12 octombrie, la Colegiul Tehnologic “Emanuil Ungureanu”. Și ca o coincidență, nu putem să nu amintim că această prestigioasă distincție se acordă chiar în capitala Norvegiei, Oslo.

Banatul e fruncea...dar nici Oltenia nu e mai prejos

11

Vocea populară ne spune că e bine să îți cumperi iarna car și vara sanie. Noi am descoperit că marea poate fi frumoasă și într-o zi de toamnă târzie. Pe 2 noiembrie am sărbătorit 65 de ani de la aderarea României la Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea genocidului adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1948 și intrată în vigoare la 12 ianuarie 1951, la Constanța prin amabilitatea Colegiului Național “Mircea cel Bătrân”

Marea ne cheamă la ea

Am considerat că simetria este întotdeauna simbol al perfecțiunii. Simbolic, am revenit în București și pe 12 noiembrie, am dat curs invitației Liceului Tehnologic “Elie Radu” de a aduce în fața elevilor activitățile marca “Teatrul Naște Dialog”. Era un spectacol care avea să ne responsabilizeze mai mult și să ne pregătească pentru cea mai frumoasă aventură: experiența pe tărâmuri norvegiene.

Întoarcerea acasă, mereu frumoasă


Am pășit timizi, dar cu multe speranțe și emoții, pe tărâm norvegian. Unii dintre noi nu mai zburaseră niciodată cu avionul. Deci, emoțiile erau de două ori mai mari. În perioada 28 noiembrie – 5 Decembrie am trăit cele mai frumoase momente într-o țară în care visăm să ne întoarcem pentru că mai avem atâtea de văzut, dar și de arătat. Pe 30 noiembrie, ne-am luat inima în dinți și am prezentat cursul nostru interactiv de istoria minorităților, workshop-ul tradițional de olărit și ceramică și piesa de teatru “Greșeli umane”, în fața unui public cu totul și cu totul nou, la Liceul Kuben. Nu a fost ușor pentru că totul s-a desfășurat în engleză, dar ne-am descurcat onorabil. Liceul Kuben este cel mai mare din Oslo, are peste 4000 de elevi de toate naționalitățile. Deci, am ajuns în locul potrivit. Cu riscul de a ne repeta, vă spunem din nou: nimic nu a fost întâmplător. Ziua Națională a României ne-a găsit în Norvegia, dar nu oriunde, ci chiar la Ambasada noastră la Oslo. Aici, prin amabilitatea Excelenței Sale, domnul Ambasador Adrian Davidoiu, am organizat un workshop de olărit și ceramică atât pentru oficialitățile norvegiene, cât și pentru diaspora românească.

Takk for șist1

Pentru noi, a fost o experiență inedită, să găsești un loc într-o țară atât de îndepărtată unde să te simți acasă, printre ai tăi. Pe 3 Decembrie am fost găzduiți de un liceu de arte renumit în Norvegia, Liceul “Edvard Munch”. În toată această perioadă am mai demontat un mit. Nu am înțeles de ce circulă vorba prin lume că noridicii sunt oameni reci pentru că noi i-am simțit mai calzi pe alocuri, decât Soarele de acasă. Cert e că ne-am făcut mulți prieteni și chiar împreună am tărit aventura vieții noastre, pentru câteva ore, pe care pentru posteritate am numit-o: “Singuri în Oslo” Da, Norvegia ne-a oferit mai mult decât așteptam și mai mult decât credeam că putem primi. Nu am fi atins succesul norvegian dacă nu am fi avut un partener de nădejde, dacă nu am fi simțit un sprijin real și dacă nu am fi legat o prietenie pe viață care ne va determina să formăm și pe viitor o echipă. Cu acest bagaj de amintiri frumoase, ne-am întors în România. Credeți că s-a terminat aici? Nu vă grăbiți.

Expresie în limba norvegiană care se traduce ”Mulțumesc pentru data trecută”.

1

România - mereu ceva de oferit, mereu ceva de primit

Apropierea sărbătorilor de iarnă ne-a pus pe gânduri, pe gânduri bune, evident. Pe 18 decembrie alături de asociația “Umanitate” am adus zâmbete pe chipurile copiiilor de la centrul “House of Angels” din Găești, județul Dâmbovița. 2016 ne-a găsit la fel de entuziasmați și chiar pe 25 ianuarie, piesa de teatru “Greșeli umane” a poposit la Colegiul Tehnic “Dinicu Golescu” din București pentru a 13-a reprezentație. Invitația ne-a onorat și am răspuns deci în consecință. Tot așa am ajuns și la Colegiul Național “Mihai Eminescu” din București pe 15 februarie. Ce va urma, pe unde ne vor purta frumusețile artei, rămâne de văzut.

12


Cu ce am plecat la drum

Sistemul educaţional românesc, prin reglementările legislative şi uzanţele actuale oferă o plajă largă de discipline şi programe şcolare. Accentul cade pe arii curriculare mai mult teoretice, cum ar fi limbă şi comunicare şi matematică şi ştiinţe ale naturii, existând o tendinţă de a marginaliza ariile precum arta şi tehnologia, care ar asigura dimensiunea practică a educaţiei şi care contribuie la obţinerea de abilităţi profesionale, prin stabilirea unui număr de ore foarte mic în raport cu celelalte. Incidenţa mare a disciplinelor care se axează pe competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală o găsim în cadrul planului-cadru de învăţământ integrat de artă, unde, însăşi specializarea, le recomandă. Astfel de unităţi educaţionale satisfac o nevoie restrânsă a educaţiei prin cultură, focalizându-se asu-

pra artei ca baza principală a activităţii profesionale ulterioare. Astfel, proiectul “Teatrul Naşte Dialog” propune crearea unor spaţii culturale şi a unei reţele de socializare inter-regionale care să promoveze dialogul intercultural şi multicultural pe teritoriul României, prin implicarea tinerilor în activităţi ce însumează arta spectacolelor, arta vizuală, educaţia nonformală şi elemente şi obiceiuri din tradiţia românească. Totodată, prin demararea acestui proiect dorim promovarea activitatăţii de tradiţie în domeniul parteneriatelor şcolare şi susţinerea valorilor culturale româneşti prin intermediul schimburilor culturale cu echipe din diverse regiuni din România.

Scopul principal este acela de a depăşi anumite obstacole de comunicare şi de a explora, în vederea cunoaşterii şi comparării avizate, realităţi complexe de viaţă din regiunile partenere. Suplimentar, proiectul contribuie la dezvoltarea comunicării între cele opt regiuni ale ţării, dar şi cu Oslo. Proiectul le oferă participanţilor posibilitatea de a experimenta noi metode de petrecere a timpului şi de a-şi dezvolta capacităţile de cunoaştere şi învăţare, precum şi de a-şi însuşi anumite elemente culturale şi tradiţionale. Rezultatul dorit este ca tinerii să devină cetăţeni activi, conştienţi de problemele concrete din societatea în care trăiesc, capabili să găsească propriile răspunsuri şi soluţii în diverse conjuncturi socio-culturale. Dezvoltarea cunoştinţelor în domeniul artei poate ajuta un adolescent să cunoască adevărata putere de creaţie a minţii, să devină mai deschis spre frumos, spre cultură,

spre literatură şi indiferent de domeniul în care va activa ulterior să aibă o viziune nouă şi profundă asupra problemelor pe care le va aborda şi le va soluţiona. Dincolo de toate acestea, adolescentul integrat într-un cerc artistic, cultural deprinde noi preocupări şi întreprinde activităţi care îl vor dezvolta din punct de vedere profesional şi îi vor oferi numeroase posibilităţi de afirmare în societate şi în vederea construirii unei cariere. Astfel, suntem convinşi că activităţile artistice cresc încrederea în sine, capacitatea de exprimare, precum şi apetitul pentru tot ceea ce semnifică activitatea culturală: teatru, literatură, muzică clasică, operă etc. Totodată, participarea la un astfel de proiect construieşte legături sociale şi profesionale de durată şi stimulează participanţii să privească socializarea şi prin prisma implicării în activităţi de acest gen, construindu-şi astfel un vast cerc social.

13


Obiectivele proiectului

Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea dialogului cultural între elevii liceelor din opt regiuni din România şi din două licee din Norvegia prin intermediul artelor spectacolului şi prin promovarea activităţilor interculturale.

a. Creşterea gradului de implicare a elevilor în protejarea identităţii culturale prin instruirea în artele spectacolului, ale olăritului şi cu privire la istoria minorităţilor naţionale a 28 elevi de liceu, respectând principiul egalităţii de gen. b. Creşterea accesului la cultură şi la tradiţiile româneşti prin punerea în scenă de către 14 elevi a unui spectacol de teatru-forum şi organizarea unui târg de produse şi obiceiuri tradiţionale româneşti pentru elevii şi părinţii acestora din opt licee din diferite re-

14

giuni din România şi în 2 licee din Norvegia pe parcursul a opt luni.

c. Dezvoltarea dialogului intercultural între elevii din cele zece licee şi între opinia publică din România şi cea din Norvegia prin intermediul platformei online de promovare a tradiţiilor şi culturii româneşti şi a minorităţilor internaţionale pe o perioadă de 12 luni. d. Dezvoltarea capacității organizaționale în vederea dezvoltării relației bilaterale prin încheierea a cel puțin două parteneriate noi cu operatori culturali publici sau privați din Norvegia prin intermediul partenerului nostru, Asociația “Concordia Oslo” în termen de 12 luni.


Ce am descoperit pe drum:

Întodeauna ne place să începem cu veștile mai puțin bune, pentru a rezolva din timp problemele și a ne bucura ulterior de ce este mai frumos.

Oricât ne-am dori, au fost și întâmplări care nu ne-au bucurat, au fost și momente de descumpănire. Ne-am propus să le înfruntăm și să înotăm uneori, împotriva curentului. Așa cum spuneam, beneficiarii noștri au fost selectați chiar din licee. A fost dificil să găsim deschidere în liceele din București și din Ilfov. Uneori, cadrele didactice nu găsesc motivarea pentru a se implica în activități voluntare, iar instituțiile de învățământ din neștiință, din lipsă de timp sau lipsa dorinței de a se implica, taie într-un mod dureros din fașă, posibilitatea propriilor elevi de a-și urma visurile, de a beneficia de un alt fel de educație. Părinții de foarte multe ori nu înțeleg beneficiul pe care îl poate avea educația non-formală asupra propriilor copii și uneori consideră că doar curricula obligatorie este de luat în considerare, fără a pune în balanță pasiuni, hobbyuri și talentele artistice încă nedescoperite.

Dar nu totul a fost roz...

Așa am simțit experiența acestui proiect. Miile (nu, nu exagerăm) de hârtii, justificări, dovezi, ștampile și semnături, ne-au sufocat de-a dreptul. Atât de mult încât timpul alocat creșterii calității indicatorilor și a rezultatelor, a fost din ce în ce mai puțin pe măsură ce timpul trecea și activitățile se înmulțeau. Devine deseori frustrant să știi că încă mai poți avea atâtea idei care să facă din proiectul tău, unul răsunător,

Birocrația, tendonul lui Ahile

15

Profesorii sunt de foarte multe ori reticenți și inflexibili în ceea ce privește implicarea discipolilor în activități extracurriculare de natură cultural-artistică. Aceste aspecte îngreunează de foarte multe ori parcursul proiectelor de acest tip, dar cel mai important: lasă fără oportunități foarte mulți tineri cu potențial. Cauzele acestor atitudini, pe care am reușit să le identificăm sunt:

- lipsa de informații cu privire la desfășurarea unor mecanisme financiare, - lipsa de încredere față de organizațiile neguvernamentale, - inflexibilitatea curriculei școlare, - lipsa de informare a părinților și elevilor cu privire la beneficiile educației non-formale, - slaba reprezentare a proiectelor culturale în instituțiile de învățământ cu performanțe mici.

Totuși, am găsit câteva instituții de învățământ și cadre didactice care ne-au deschis ușa din prima și cărora le vom fi mereu recunoscători.

dar fiecare idee reprezintă câteva zeci de hârtii într-un dosar care va zace ani la rând pe rafturi prăfuite. În schimb, ai putea deschide atâtea minți și crea zeci de punți între oameni minunați. Acestea sunt rezultatele pe termen lung, aici este sustenabilitatea proiectului, nu într-o frază scrisă într-un limbaj de lemn pe o foaie de care nimeni nu va mai avea nevoie la un moment dat. Dar sperăm în vremuri mai bune...


În loc de concluzii

Punem în balanță bucuriile și supărările, iar în final putem spune cu tărie că rezultatul este pozitiv. “Teatrul Naște Dialog” a fost mai mult decât o succesiune de întâmplări fericite, a fost amalgam de trăiri și emoții constructive. Poate nu am avut atât de multe materiale de oferit, însă am avut experiențe de împărtășit. Satisfacția pe care o resimțim este enormă și nu se evaporă odată cu terminarea proiectului, ci rămâne și crește pe zi ce trece. Dincolo de orice obiectiv asumat pe hârtie, de indicator frivol calculat într-o sumă de activități birocratice, pentru noi rezultatele reale și palpabile sunt mult mai importante. Am reușit să convingem un liceul din Oslo să ia în considerare România ca țară ce merită vizitată, am descoperit sistemul educațional norvegian, care pune accent pe calitate (un coordonator la patru copii), am adus o piesă de teatru în fața unor elevi care nu fuseseră niciodată la o astfel de activitate, am vorbit despre minoritățile etnice recunoscute la nivel național din punct de vedere istoric, pentru a înțelege gradul de diversitate de astăzi, am arătat

16

ambasadorilor din Norvegia frumusețea realizării de obiecte din lut folosind modalitatea tradițională a ceramicii de Cucuteni. Am pornit de la 0 și am ajuns la o cifră pe care nu o putem reda, însă o simțim și o vedem. Inițial, nu aveam nimic în afară de o mulțime de speranțe și o gândire deseori prea aplicată. Am pornit la drum cu câțiva tineri deosebiți, dar printre care am regăsit și cazuri sociale, tineri care nu aleseseră cel mai bun drum, oameni care proveneau din familii dezorganizate, elevi bucureșteni care până la acel moment nu făcuseră cunoștință cu experiența de a fi spectator de teatru, fie el și ad-hoc sau neconvențional. Nu doar că au scris o piesă de teatru și au jucat-o, ci au avut oportunitatea să participe la spectacolele oferite de Opera Comică pentru Copii, să intre în culise, să vorbească cu actorii, cu regizorii și tehnicienii. Elevi care nu mai frecventau orele de la liceu și riscau abandonul școlar, au înțeles de ce este important să învețe, să meargă la cursuri, la examene și să urmeze o carieră. Am reușit!


Mărturii:

Am primit mulțumiri de la profesori, de la părinți, de la ei, tinerii noștri. Unii dintre ei au ales să urmeze calea actoriei și în acest moment activează în alte trupe de teatru, alții ne-au povestit că visează să devină studenți ai UNATC. Printre beneficiari, am descoperit tineri de diferite origini și etnii, pe care inițial nu și le asumau, dar despre care ulterior au început să povestească cu mândrie. Ce poate aduce mai multe satisfacții? Acestea sunt rezultatele pe care le-am dorit, pe care le-am așteptat. Orice alt comentariu este de prisos. Dar să îi lăsăm pe ei să vă vorbească: “În primul rând vreau să le mulțumesc tuturor persoanelor care au facut posibilă această experiență de care ne vom aduce mereu aminte cu drag. Pentru mine a fost o oportunitate și o onoare să întâlnesc oameni extraordinari care m-au ajutat să evoluez, să învăț lucruri noi, să simt ce înseamnă cu adevărat spiritul de echipă și nu numai. Mereu am fost adepta experiențelor noi. Am avut oca-

zia să joc într-o piesă de teatru scrisă de noi, cu ajutorul și sprijinul domnului regizor Cristian Mihăilescu. Prin această piesă, intitulată „Greșeli umane”, am reușit să transmitem un mesaj foarte important legat de minoritatea romă (un mesaj care ar trebui să fie înțeles de cât mai mulți dintre noi) cu speranța că vom schimba în bine mentalitatea celor de vârsta noastră cu privire la acest subiect, care are un impact destul de mare asupra societății în care trăim. Dar, pe lângă această piesă am mai realizat unul dintre cele mai importante lucruri: am dobândit o mulțime de amintiri frumoase împreună care vor avea mereu un loc în sufletele noastre. Am reușit să facem toate aceste lucruri pentru că am fost ca o familie, uniți, devotați și dornici de a finaliza cu succes ceea ce ne-am propus să facem.” Mădălina Alexandra Manole, 16 ani Colegiul Economic “A. D. Xenopol”

“Schimbarea s-a infiltrat repede în viaţa mea odată cu un nou proiect, un proiect foarte interesant şi atrăgător “Teatrul Naşte Dialog”, finanţat cu fonduri norvegiene. Am fost nevoită să aleg între acesta și locul deja familiar, trupa de teatru în care mă aflam. Am ales schimbarea, tânjeam după ceva nou și mi-am spus: De ce nu? Am mers la interviu, l-am luat, am participat la seminare, am scris împreuna cu noii mei colegi o piesă de teatru intitulată “Greseli Umane” şi am închegat o trupă respectabilă. După primul nostru turneu împreună, devenisem echipa Teatrul Naște Dialog. Am ajuns cu pași repezi la sfârşitul proiectului, adică în faţa celui mai important și lung turneu în mult râvnitul oraş Oslo. În România eram în zona noastră de confort şi iată-ne dintr-o dată exilaţi din acea zonă şi puşi în faţa obstacolului capital, oameni cu o altă mentalitate, oameni cu o părere nu tocmai bună faţă de români. Eu nu îi judec pentru părerea pe care şiau format-o despre noi. Și noi, românii, judecăm la fel de mult, oamenii fac asta în general. Misiunea echipei era să le demonstrăm că nu e corect să generalizeze și să le

prezentăm România în cea mai frumoasă ipostază a ei. Nu am fost nicio secundă ipocriţi, suntem conştienţi de situaţia noastră şi de situaţia românilor din afară, dar ne-am prezentat pe noi, o trupă frumoasă de tineri români ambiţioşi, cu idealuri măreţe, care vor să schimbe ceva. Am reprezentat sângele românesc cu mândrie purtând tricolorul în piept, iar feedback-ul a fost unul de excepţie. Am reușit, am fost apreciaţi şi am legat prietenii greu de susţinut, dar care mai trăiesc şi astăzi. A fost o experienţă care m-a maturizat, una dintre cele mai inedite din viaţa mea, una care îţi schimbă viaţa şi modul în care priveşti lumea. Rândurile de mai sus au fost scrise din suflet aproape pe nerăsuflate şi cel mai important lucru este să iei deciziile pe care tu le consideri potrivite, deoarece pentru asta suntem noi făcuţi, eşti propriul tău stăpân, iar viaţa este un joc pe care trebuie să îl manevrezi cu grijă şi să înveţi să-l joci cât mai corect şi armonios.” Mara Ioana Popan, 16 ani Colegiul Economic “A. D. Xenopol”

17


“Mereu mi-a placut ideea de a cunoaște persoane noi și diferite. Țin ferm la această idee ca fiind extrem de importantă deoarece, cunoscând oameni, ajungi să auzi, să asculți, să înțelegi și să înveți din multitudinea experiențelor sale de viață, a poveștilor, sfaturilor, dar și a greșelilor lor, deschizându-ți astfel orizontul cunoașterii asupra lumii și a cunoașterii de sine. Pot spune, bucuroasă și mândră că am avut norocul de a beneficia de acest “punct în plus” datorită proiectului “Teatrul Naște Dialog”. Am făcut parte din echipa “TND” anul trecut. A fost într-adevăr un an foarte important pentru mine ca adolescentă. Am muncit, ne-am amuzat, am făcut glume, am râs, ne-am contrazis, ne-am și certat, ne-am ascultat și neam împăcat. Grupul TND și-a pus amprenta foarte puternic, în sens pozitiv asupra mea, fiecare persoană implicată ajungând să însemne ceva pentru mine și de la care am avut ceva de învățat sau un sfat bun de urmat. Am creat armonios legături între noi, conexiuni, prietenii, amintiri. Am păstrat legătura cu persoane din fiecare oraș în care am fost. Am luat din calitățile fiecărui membru al echipei de proiect, ce era mai bun: am devenit datorită lor o persoană mai serioasă, amabilă, respectuoasă, inteligentă, mai “open-minded”, mai creativă, înțelegătoare, răbdătoare, descurcăreață, o persoană mai frumoasă, iar lista poate continua. Le mulțumesc în primul rând lor, cât și celorlalți pentru ceea ce sunt acum, în comparație cu ceea ce eram în urmă cu un an. Mă consider o persoană incredibil de norocoasă pentru că i-am cunoscut și pentru că mi-au oferit șansa de a avea un an plin de lucruri bune. Fă bine ceea ce iubești, dar ai grijă și ca ceea ce iubești să îți facă bine! Și mi-a făcut. :) Mi-a făcut mai mult decât bine. Sunt tare fericită!” Loredana Alexandra Pieptea, 16 ani Colegiul Național “Mihai Eminescu”

“Teatrul Naște Dialog pare o propoziție simplă, ca oricare alta, cu subiect și predicat. În spatele ei sunt atâtea amintiri frumoase cu oameni frumoși, încât nici nu știu cu ce să încep. Am învățat atât de multe lucruri de la oameni. Acest proiect ar trebui să fie obligatoriu în toate școlile. Pe mine m-a ajutat să mă dezvolt ca om, să descopăr lucruri despre mine și să am mai multă încredere în mine, dar și în ceilalți. Am avut ocazia să vizitez cele mai frumoase orașe din țara noastră. Scena mi-a dat șansa să fiu altcineva. Aplauzele, emoțiile, replicile uitate, râsetele, certurile toate fac parte din echipa noastră. Cu bune sau rele, am reușit să nu dezamăgim persoanele dragi. Oprirea cea mare din proiectul nostru a fost în Oslo. Săptămâna de acolo a trecut mult prea repede, ar trebui să mai mergem!

18

Am legat prietenii frumoase cu cei din Oslo, am aflat lucruri interesante despre cultura lor și ne-am adaptat ușor. Acum îmi amintesc de toate momentele plăcute și nu mă pot abține să nu râd sau măcar să zâmbesc. Vreau să mulțumesc echipei de proiect pentru ca a crezut în mine și m-a ajutat, pentru tot efortul depus pentru noi. Mă bucur că sunt o parte din TND și că am ajuns atât de departe împreună. Le mulțumesc și colegilor pentru toate amintirile și pentru tot ce am făcut împreună. Știu că am scris puțin dar, ideea este că e una dintre experiențele de care îmi voi aminti mereu cu drag. P.S: Vă iubesc! ” Andreea Burcea, 16 ani Liceul Teoretic “Dante Alighieri”


”Teatrul Naște Dialog, o experiență de nedescris, trei cuvinte inexplicabile . Vreau să spun că la început nu cunoșteam pe nimeni, în afară de prietena mea Cristina, dar și de celelalte colege de clasă. Eram doar o simplă fată care nu știa ce înseamnă cu adevărat cuvântul actorie. Alături de alți copii, de la alte licee am reușit să formăm cu adevărat o echipă. Am reușit să fac primul pas pe scena Operei Comice pentru Copii. Dintr-o fată timidă, am reușit să devin cu adevărat o actriță. În toată această experiență am învățat despre toate minoritățile și despre magia actoriei. Să fii actor este muncă grea, dar alături de niște copii minunați cu care am cooperat am reușit să legăm prietenii pe viață, dar și

spectacole de succes. Au fost și zile bune, au fost și zile mai puțin vesele. Întotdeauna am ținut capul sus și i-am făcut mândri pe coordonatorii noștri, pe părinții noștri, pe profesorii noștri din proiect. Am făcut și greșeli minore, dar și majore, dar important este că unele persoane m-au ajutat să trec peste ele și totodată să învăț ceva din ele. Mă bucur foarte mult că am reușit să mă dezvolt și să înțeleg ce înseamnă cuvântul actor. Simt că visul meu s-a îndeplinit și nu voi renunța la această meserie niciodată.”

“Teatrul Naște Dialog” sau TND pentru noi, a fost ca o adevarată familie unde am învățat atât de multe lucruri încât nu mi-ar ajunge o zi să le pot spune pe toate. Aici am cunoscut persoane minunate cu care am onoarea în continuare să lucrez. Mereu când mă gandesc la TND îmi vin două lucruri în minte instantaneu: prima ar fi munca pe care am depus-o și care m-a maturizat și responsabilizat; și cea de a doua ar fi suma amintirilor minunate din turnee alături de echipă, în România și in Norvegia. Nu știu cum aș putea să spun ce am trăit în timpul acestei experiențe de viață numită TND, dar tot ce pot să spun cu mâna pe inimă este că a devenit o parte din mine, pe care

nu o să o uit niciodată și pe care o să mi-o amintesc mereu, pe care vreau să le-o povestesc copiilor mei, iar ei la rândul lor copiilor lor. Când aud TND am o mulțime de sentimente care parcă se activează deodată, sentimente puternice care îmi spun că mai vreau un TND sau o continuare. Exact așa a fost acest proiect, fără cuvinte. În acest proiect ne-am maturizat și am fost provocați de tot felul de sentimente care ne răscolesc și ne fac să ne dorim și mai mult. IUBESC TND!”

19

Ramona Raisa Știrbu, 17 ani Liceul Teoretic “Dante Alighieri”

Raluca Ana Dîrlea, 16 ani Colegiul Național “Mihai Eminescu”


“Proiectul TND a fost, este și va rămâne cu adevărat o parte din mine mereu, aducându-mi aminte fiecare emoție trăită și dusă uneori la cote maxime. Emoțiile pe care le-am simțit și pe care am învățat sa le folosesc util, de pe parcursul proiectului, îmi aduc în acest moment zâmbetul pe buze. Emoții simțite și transmise tocmai de la început, de când am făcut cu toții cunoștință, în “Foaierul Alb”, acum Salonul Mozart al Operei Comice pentru Copii, până în momentul în care am jucat piesa pentru ultima dată pe șcena liceului în care învăț. TND este pentru mine un început, este un proiect care mi-a dat foarte multă încredere în mine, mai ales în fața unui public, în momentul în care transmiți un mesaj și chiar îți dorești să fie primit și înțeles cât mai bine, atât in limba română, cât și în engleză ! Am învățat cum trebuie să fii într-o echipă, să fie vorba despre “noi” și nu despre “eu”. În această echipă am avut șansa să transmitem un mesaj important multor genuri de public, inclusiv unuia străin, norvegian. Am avut ocazia să cunosc persoane extraordinare, pornind de la echipa TND până la publicul diversificat din atâtea și atâtea localități, atât pe teritoriul român, cât și străin. Iar pentru a crea o imagine cât mai potrivită pentru a-mi aduna toate amintirile, voi începe încă din prima zi. În prima zi când am intrat alături de Diana, colega mea de clasă, în clădirea Operei Comice pentru Copii (recunosc că am bâjbâit puțin pe la intrare, deoarece nu prea știam pe unde se intră). Voiam să întrebăm de sala în care se fac aceste cursuri, când le vedem pe Ale împreună cu unele fete din grupă (cunoșteam doar câteva de la mine din liceu). Ne-am prezentat, am făcut primul schimb de priviri, este totodată ziua când l-am întâlnit pe domnul Cristian Mihăilescu. A fost ziua în care totul a început, cu emoții, bineînțeles. Odată cu activitățile noastre, am făcut și voluntariat pentru OCC, având o mare oportunitate de a întâlni actorii, de a le cere sfaturi, de a fi #staff la Poveste de Crăciun. Totodată, o zi extrem de importantă, care și acum îmi provoacă pielea de găină, este ziua când am jucat pentru prima oară piesa. S-a întâmplat in Bacău, într-un liceu cu cantină, un liceu destul de simplu în aparență, și totuși primul loc ce îmi vine în minte când vine vorba de experiența în fața unui public, experiența în teatru! Teatrul, este obiectivul principal pentru care m-am înscris în

20

acest proiect și pentru care sunt dispusă să merg mai departe! Transmiterea de energii și emoții, învățarea unor aspecte controversate ale istoriei, călătoriile și lucrul în echipă m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi. În acest moment mă gândesc că am simțit atât de multe lucruri pe tot parcursul acestui timp încât tot ce-mi rămâne de făcut este să zâmbesc și le mulțumesc tuturor! Ale, Silvia, persoanele care au crezut mereu în mine, care m-au susținut, la care în Oslo și nu numai, în timp ce îmi spuneam partea din istoria minorităților mi-am îndreptat mai întâi privirea știind că sunt acolo pentru mine, pentru noi toți, ținându-ne pumnii și zâmbindu-ne. Îmi aduc aminte că mereu erau atâtea chipuri necunoscute și priveam spre chipurile familiare, căpătând din ce în ce mai multă încredere în mine. Mulțumesc mult de tot! Așadar, le mulțumesc și celor din TND, familia TND de fapt, alături de care am trăit momente nebune și de crize de râs, momente serioase, momente emoționante, momente pe care nu le uit și care mereu îmi vor fi întipărite nu doar în minte, ci și în suflet. Cu toții am simțit puternic bucuria, uneori dezamăgirea, suspansul de dinainte de spectacol și răsuflarea liniștită de după. Ne-am distrat și în același timp am învâțat chiar lecții de viață. Chiar dacă unii dintre noi pe parcurs au renunțat, fac și ei parte din aceste amintiri : Ralucile (Morcov si Raluca, pentru că așa le diferențiam), Andreea, Robert, Maria, Sasha, Mara, Mădă, Maddie, Mălin, Diana, Iulia și Cristina(chiar dacă nu prea am avut ocazia să le cunosc foarte bine pe cele două), Bianca, Sima, Raisa, Lore, Dani (sper să nu fi uitat pe cineva), suneți extraordinari! Chiar vă mulțumesc din suflet pentru absolut toate momentele și faptul că faceți parte din viața mea. Cosmin, Cristi, Cezar, vă mulțumesc la fel de mult pentru toate încurajările din momentele serioase, cât și pentru momentele amzuante, pentru tot ! Acest proiect ce a legat prietenii, uneori și conflicte, face parte din momentele importante ale dezvoltării mele, momentele adolescenței, momentele care rămân și pe care le iubesc ! Vă iubesc pe toți, vă doresc tuturor să ajungeți exact acolo unde visați, iar prin muncă, sacrificii, pasiune și gânduri bune, precum am învățat, totul este posibil.” Ioana Ghimpețeanu Colegiul Național “Mihai Eminescu


Să auzim și tabăra cealaltă:

“ “ “Emoții, devotament, necesitate...sunt mândră că am reușit să ducem acest proiect la bun sfârșit, însă și tristă că încheiem un capitol frumos, plin de trăiri care au lăsat aminiri adânci. Însă, la fel ca orice om care evoluează, a venit momentul părăsirii cuibului de către tinerii implicați. Noi vom rămâne cu împlinirea că vom trăi prin ei, prin poveștile lor și prin dorința de a întoarce favorul viitoarelor generații. Sper că am reușit să fim mentorii de care aveau nevoie și să devină speranța transmiterii mai departe a tradițiilor, a culturii românești de care noi toți avem nevoie. Să păstrăm mândria de a fi români, prin acceptarea și aprecierea celui de lângă noi, pentru că la consolidarea identității noastre au contribuit chiar aceștia. Singur nu va reuși nimeni. Diferența între succes și eșec stă așa cum bine spune basmul românesc în ajutoarele care constau fie în echipa, fie în mentori, fie în prieteni, fie în familie. Tradițiile și cultura românească, însă, are nevoie de fiecare dintre noi pentru a ține pasul cu lumea, pentru a rămâne atractivă, pentru a promova calitatea în detrimentului frivolului. Are nevoie de profesori, de părinți, de elevi care să nu cadă pradă superficialității. Profit de ocazie să le mulțumesc tuturor celor cu care am intracționat, care ne-au devenit parteneri, care mi-au devenit prieteni, care cred în proiectul Teatrul Naște Dialog și în viitoarele proiecte care să consolieze pietrele de temelie și am un mesaj pentru ei: am reușit. ” Alexandra Bogdan Manager de Proiect

Adresa: str. Mihail Sebastian, nr. 104, bl. V89, et. 6, ap. 68, sector 5, București Telefon: 0729 806 313, E-mail: office@ospv.ro Web: www.ospv.ro

“Experiența acestui proiect mi-a oferit dincolo de oportunități profesionale, dincolo de provocări în acest plan, o lecție de viață puternică. Am crezut că noi îi vom învăța pe tinerii noștri aspecte care să îi ajute să își aleagă drumul în viață, care să îi transforme în adulți de bună credință cu perspective și curaj. Nu ne-am înșelat, dar nu am previzionat că noi vom ajunge să învățăm de la ei. Sentimentul pe care ți-l oferă un astfel de proiect este incomparabil. Este o bucurie imensă să vezi cum din mâinile tale se contruiesc caractere, oameni minunați. Aceasta este cea mai mare satisfacție pe care o resimt și pentru care pot să zic, la final, că a meritat fiecare efort. Rezultatele sunt atât de evidente încât pur și simplu am rămas uimită, pentru că mărturisesc sincer, inițial mi s-a părut foarte dificil să pornești de nicăieri având în minte doar speranța unei reușite nesigure. Pe parcurs am conștientizat că aveam în față doar un plan steril pe hârtie și atât, că fiecare individ este diferit și că oricâte previziuni ai face nu ai cum să preîntâmpini reacții ale unor puști de 15-16 ani. Ne-am adaptat și am schimbat totul din mers și a fost mai bine așa. Am realizat că este chiar inutil să scrii strategii și planuri peste planuri. Oamenii se simt, se ascultă și se cunosc. Apoi totul vine de la sine. Ne îngropăm în hârtii și uităm să trăim frumosul acestor experiențe care nu au doar scopul de a se reflecta cândva în statistici etern reprobabile. Dacă vrei să schimbi mentalități trebuie să simți diferența, iar un om al hârtiilor cu greu va putea fi conectat continuu și conștient la aceste schimbări. Una peste alta, țin să subliniez o idee care mi-a rămas în minte în urma acestui proiect: Că să schimbi mentalitățile altora este nevoie să analizezi dacă ești capabil în primul rând, să te schimbi pe tine însuți. “ Silvia Rotaru Asistent de proiect