reconstituire la scară largă şi pe termen lung a Rusiei, începem prin a ne gândi la un imperiu şi în termen de imperiu. Ruşii sunt în mod intrinsec imperialişti”1. Continuând argumentul lui Kholomogrov, liderii ruşi se sustrag acuzaţiei de imperialism prin justificarea intereselor în statele ce au aparţinut fostului bloc comunist prin recenta îngrijorare a acestora cu privire la situaţia ruşilor din aceste teritorii. Fie că este vorba de un pretext ori de o veritabilă problemă a administraţiei ruse se pare că este scăpat din vedere însăşi scopul care a determinat organizaţiile suprastatale să se constituie: protecţia individului prin optimizarea mecanismelor de securitate. Astfel că acuzele insinuate de subminarea securităţii cetăţenilor ruşi sunt nefondate, iar temerile par a fi născute fie din reflexul comunist al opozabilităţii dintre Est şi Vest, fie din căutarea unui pretext pentru a se menţine sfera de influenţă din zonă pe care administraţia rusă o numeşte de un deosebit interes pentru Rusia. Alegerea dintre est şi vest pentru aceste state seamănă cu o alegere mult mai dramatică la nivelul consecinţelor directe. Intrarea unor foste state componente ale URSS în NATO ori menţinerea acestora în sfera de influenţă a Rusiei este, în fapt, alegere cu consecinţe mult mai puternice decât simpla orientare înspre două zone de influenţă – este vorba de orientarea înspre două modele de dezvoltare socială cu totul opuse. Alegerea, pentru multe dintre state este strict la nivel nominal pentru că aceasta se face în mod natural şi lipsit de aportul efectiv al voinţei respectivelor societăţi: constrângerile economice dinspre Rusia sunt factorul decisiv în cadrul acestor alegeri. Însă unui stat prins în propriile probleme economice, cu grave disparităţi sociale şi lipsa unor proiecte sustenabile pentru a rezolva problemele interne, îi lipseşte capacitatea de a formula soluţii adecvate ori chiar resurse, de orice fel, pentru soluţionarea problemelor celor din zonă. Astfel că, în fapt, chiar dacă din punct de vedere economic resursele energetice nu le mai aduc beneficii majore, măcar la nivelul unui joc de forţe, acestea obligă state din fostul bloc sovietic să nu se îndepărteze de Rusia. Rusia are o poziţie privilegiată în raport cu societatea internaţională şi ştie să speculeze această poziţie. Maximizarea oricăror posibile beneficii în virtutea resurselor energetice este una dintre pârghiile principale ale „diplomaţiei” ruseşti. Astfel că, în ciuda evidentului dezacord dintre valorile occidentului şi tipul de politică pe care Rusia îl practică, o poziţie concertată şi coerentă la nivelul comunităţii internaţionale care să sancţioneze abuzurile acestui stat este s-a dovedit a fi cel mai dur test. Statele Uniunii Europene nu au reuşit să obţină un consens nici măcar la nivelul unei atitudini cu privire la dimensiunea etică a situaţiei delicate generate de Rusia. NATO însă a decis, în mod categoric, să rupă orice dialog cu Rusia ulterior evenimentelor din Georgia. O analiză a acestei decizii ar putea răspunde cu privire la scopul acesteia: acţiunea avea ca scop să pedepsească administraţia rusă, sau poate fi o formă de constrângere care să determine eliminarea trupelor ruseşti de pe acele teritorii. Ceea ce se reclamă cel mai des ca şi impediment pentru dezvoltarea unei relaţii între NATO şi Rusia rezidă în însuşi fundamentul unei astfel de colaborări: ceea ce este denumit în literatura de specialitate drept vid la nivelul valorilor comune, începând chiar cu modalitatea de raportare la democraţie: „în relaţia actuală dintre NATO şi Rusia există o continuă şi, posibil, chiar crescândă rivalitate militară, strategică, normativă şi ideologică în ceea ce priveşte valorile politice în lumea politică actuală”2. Cu privire la acest aspect, Dimitri Trenin sugerează ca şi forţă generatoare a unor relaţii amiabile între Rusia şi SUA tocmai o viziune comună cu privire la defi1 Stephen J. Black, THE NATO-RUSSIA PARTNERSHIP: A MARRIAGE OF CONVENIENCE OR A TROUBLED RELATIONSHIP?, pg. 33. http://se1.isn.ch/serviceengine/FileContent?serviceID =ISN&fileid=1B71BF7F-D670-E1C4-5CB5-2E4C79EF5CE5&lng=en. 2 Idem, pg. 19. Sfera Politicii 134
65