Analizã politicã demokratische Partei). La început acest partid a fost privit cu rezerv` de SPD, dar în ianuarie 1990, c@nd la prima Adunare General` public`, SDP ]i-a schimbat numele în SPD, s-a conturat deja o apropiere. Congresul SPD-Est, care a avut loc la Leipzig în februarie 1990 l-a ales pe Ibrahim Böhme ca pre]edinte al partidului ]i pe Willy Brandt ca pre]edinte de onoare. Semnifica\ia acestui gest era evident`. Îns` de]i a primit ajutoare consistente din Vest, SPD-Est a ob\inut doar 21,9% din voturi la alegerile din martie 1990, intr@nd totu]i la guvernare. În iunie 1990, Ibrahim Böhme a fost desconspirat ca colaborator al STASI ]i pre]edinte al SPD-Est a devenit Wolfgang Thierse. Congresul de unificare a SPD-Est ]i SPD-Vest a avut loc în septembrie 1990 la Berlin ]i a scos în eviden\` dispropor\ia între cele dou` partide, SPD-Est dispun@nd de mai pu\in de 30.000 de membri ]i de structuri organizatorice foarte slabe. Primele alegeri din Germania unificat`, care au avut loc în decembrie 1990, au confirmat acest lucru. SPD a ob\inut doar 35,2% din voturi. Un rezultat at@t de slab nu mai fusese înregistrat din anii ’50. Sl`biciunea partidului în land-urile din Est a contribuit serios la acest e]ec electoral. În 1998 SPD a reu]it s` revin` la putere dup` 16 ani de opozi\ie, pun@nd cap`t “erei Kohl”. SPD a dus o campanie destul de populist` ]i de superficial` în 1998, c@]tig@nd datorit` erod`rii inevitabile a administra\iei Kohl. În campania electoral`, Kohl a adoptat o atitudine defensiv`, evit@nd orice înt@lnire direct` cu contracandidatul s`u, mediaticul ]i telegenicul Gerhard Schröder. Acesta, dimpotriv`, a f`cut o campanie ofensiv` ]i exuberant`, rostind cuvinte mari ]i anun\@nd “sf@r]itul erei Kohl”. S-a format o coali\ie între SPD ]i Grüne, a c`rei guvernare a nemul\umit considerabil, SPD mai ales sc`z@nd serios în sondaje. Un ]oc l-a constituit demisia lui Oskar Lafontaine din func\ia de ministru de Finan\e ]i concomitent din SPD (al c`rui pre]edinte era). O decizie cel pu\in ciudat` av@nd în vedere faptul c` SPD ajunsese în sf@r]it la guvernare, dup` 16 ani de opozi\ie. El explic` totu]i aceast` decizie în cartea sa “Mein Herz schlägt links” (“Inima mea bate în st@nga”). Compromiterea CDU ca urmare a scandalului banilor negri a mai ameliorat îns` pozi\ia SPD, care a reu]it s` c@]tige ]i în 2002. În ce prive]te num`rul de membri, SPD dep`]e]te destul de clar CDU/CSU: 875.000 în 1947, 650.000 în 1951, 590.000 în 1955, 710.000 în 1965, 1.000.000 în 1976, 916.000 în 1985 ]i 928.000 în 1991. În final m` voi referi la evolu\ia programelor SPD. În august 1945 a ap`rut prima declara\ie progra-
matic` a SPD, elaborat` de un colectiv condus de Kurt Schumacher. Socialismul se opune categoric “caracterului de clas`” al nazismului ]i î]i propune “spargerea total` a liniei capitaliste imperialiste ]i militare”. Conduc`torii SPD considerau atunci c` socialismul ]i democra\ia sunt indisolubil legate ]i se condi\ioneaz` reciproc. În viziunea lor, democra\ia era aproape incompatibil` cu capitalismul. Democra\ia poate deveni un principiu de organizare social` doar dac` “puterea politic` a banului este anihilat` prin m`suri de socializare”. Un alt obiectiv principal al partidului era “transformarea interioar` complet` ]i definitiv` a germanilor într-un popor al p`cii”. Programul critic` îns` în acela]i timp politica de ocupa\ie a alia\ilor, constat@nd c` grani\a zonei de ocupa\ie sovietice se mutase prea la vest ]i c` desp`gubirile de r`zboi erau prea mari, ceea ce inhiba refacerea economic` a unei \`ri complet distruse ]i sec`tuite de r`zboi. SPD se pronun\` împotriva unui stat federal, aceast` idee fiind calificat` drept separatism, “construirea de state mici” ]i “balcanizare a spa\iului Reich-ului” (SPD nu a renun\at la termenul de Reich, de]i pleda pentru o form` de stat republican`). Dup` e]ecul electoral din 1949 a ap`rut un nou program. SPD renun\` la orientarea anticapitalist` ini\ial` ]i la ideea c` democra\ia ]i socialismul ar fi indisolubil legate, insist@nd îns` în continuare asupra “drept`\ii sociale”. Partidul î]i propune: – s` lichideze ]omajul ]i s` creasc` salariile17 – un sistem fiscal mai echitabil – stimularea construc\iei de locuin\e sociale – ajutoare pentru refugia\i – o restructurare a sistemului de asigur`ri sociale ]i a sistemului de pensii – înt`rirea administra\iei locale – îndep`rtarea influen\ei alia\ilor – includerea Berlinului în RFG, ca al 12-lea land – modificarea grani\ei Oder-Neisse – eliberarea prizonierilor de r`zboi. Acest program, intitulat “Dürkheimer Punkte”, insist` de asemenea asupra reunific`rii rapide a Germaniei. În 1952, la scurt timp dup` moartea lui Schumacher, la ongresul de la Dortmund, a fost prezentat un “Program de ac\iune al SPD”, adoptat într-o form` largit` la Congresul SPD de la Berlin, care a avut loc în 1954. În partid se manifesta tot mai puternic un grup reformist, care cerea renun\area la “balastul ideologic”. Conform acestui “program de ac\iune”, “SPD a devenit dintr-un partid al muncitorilor un partid al poporului”.
25
S.P. nr. 113/2004