PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ
AMINTIRI CĂRUNTE Iar mă acuzi şi-n suliţi tăcerile îmi iei, Forţezi o rătăcire, uitată în dureri... Într-o răscruce stearpă cu mine m-am pierdut, Să fii o fericire ce nu ai cunoscut... Acum sunt acuzatul la judecata mea De plânge învierea cu ţipete din ea, De se înalţă spinii în cerul pironit La cina cea de taina, când nu m-ai părăsit.
Şi iar e întuneric în universul meu. E obosită ploaia, căzută-n apogeu. Eu pe lumina oarbă demult m-am răstignit, Păzind o amintire în timpul risipit.
2008
175