Page 1


Sergiu Andreev Nadejda Andreev

SanitaŒia ecologic‡ ConcepŒia EcoSan Toaletele uscate cu colectarea separat‡ a excreŒiilor Utilizarea deşeurilor umane Šn agricultur‡

Chişinău 2010


Introducere

CZU 502/504:643.524 A 52

Responsabil de ediţie: Sergiu Andreev Redactor: Nadejda Andreev Corectori: Natalia Negară, Vitalie Samoil Design şi machetare: Alexandru Ermurache, Sergiu Andreev Coperta şi ilustraţii: Alexandru Ermurache

Andreev, Sergiu Sanitaţia ecologică : Concepţia EcoSan. Toaletele uscate cu colectarea separată a excreţiilor. Utilizarea Deşeurilor umane în agricultură. / Sergiu Andreev, Nadejda Andreev ; resp. ed.: Sergiu Andreev ; WiSDOM, Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Coop. – Ed. a 2-a. – Ch. : Femeile în Dezvoltarea Durabilă a Moldovei AO, 2010 (Combinatul Poligr.). – 56 p. – (Apă şi sănătate) Bibliogr.: p. 56. – 1200 ex. ISBN 978-9975-9813-1-6. - - 1. Mediul înconjurător – Sanitaţie. 2. Toalete – Igienă. 502/504:643.524 A52

© WiSDOM, 2009, 2010 ISBN 978-9975-9813-1-6

P

entru majoritatea dintre noi sanitaţia înseamnă să stai pe vasul toaletei, apoi să speli excreţiile cu apă în sistemul de canalizare ori să le laşi să cadă în groapa adâncă a latrinei. În ambele cazuri, excreţiile sunt eliminate din anturajul nostru în cel mai rapid şi convenabil mod, astfel încât să nu ne mai amintim de ele. În viaţa noastră sunt lucruri mult mai importante de făcut, nu-i aşa? De exemplu, bunăstarea materială, sănătatea, grija faţă de urmaşi, securitatea, asigurarea unui viitor decent etc. Aparent aveţi dreptate. V-aţi gândit însă vreodată că toate acestea sunt în strânsă legătură cu sanitaţia şi în mare măsură depind de sanitaţie, acel domeniu, pe care îl considerăm mai puţin important? Sistemele de canalizare şi tratare sunt sofisticate şi foarte costisitoare, poluarea mediului este aproape inevitabilă, resursele de apă potabilă sunt irosite fără milă. Toaletele de tip latrină poluează apele freatice cu nitraţi, nu corespund normelor sanitare elementare, produc miros urât, favorizează dezvoltarea insectelor transmiţătoare de boli etc. Sistemele convenţionale de sanitaţie sunt tot mai mult criticate pentru lipsă de durabilitate: fezabilitate mică, imperfecţiune tehnologică, impact negativ asupra mediului şi riscuri pentru sănătatea populaţiei. Ele modifică dezastruos mediul înconjurător, în loc să se integreze natural în funcţionarea sănătoasă a ecosistemului. Populaţia globului creşte vertiginos, mărind proporţional şi cantitatea de deşeuri umane, lucru care deja a provocat catastrofe ecologice şi crize sociale grave în multe ţări, inclusiv în Republica Moldova. Omenirea este în căutarea unei soluţii pentru a reduce cantitatea de deşeuri umane şi a diminua impactul lor asupra mediului şi sănătăţii populaţiei. Problema este atât de gravă, încât Naţiunile Unite au inclus redresarea problemelor legate de sanitaţie în lista Scopurilor Dezvoltării Mileniului, care prevăd reducerea sărăciei şi dezvoltarea durabilă. Astfel, către anul 2015 se preconizează reducerea în jumătate a proporţiei populaţiei care nu are acces la apă potabilă şi sanitaţie elementară. Având în vedere faptul că creşterea populaţiei nu poate fi oprită, avem doar două opţiuni: • să investim finanţe mari în funcţionarea normală a infrastructurii de sanitaţie convenţională în orice colţ al lumii; • să reutilizăm deşeurile umane.

Sistemele convenţionale de sanitaţie nu asigură durabilitate şi sunt dăună­ toare pentru mediu

3 S an i t aţ i e e co lo gi c ă

Această broşură face parte din setul educational Apă şi Sănătate şi se distribuie gratuit. Este publicată de Asociaţia WiSDOM cu suportul financiar al Agenţiei Elveţiene de Dezvoltare şi Cooperare, în cadrul Proiectului Elveţiei de Apă şi Sanitaţie în Moldova (ApaSan).


Definiţia sanitaţiei

S a ni t aţ i e e co lo gi c ă

4

Prima opţiune, după cum vă puteţi da seama, este o abordare utopică. Cea de-a doua însă pare să fie logică, dar sună un pic bizar. Cum se poate ca excreţiile umane, pe care dintotdeauna le-am considerat deşeuri inutile şi periculoase, printr-o abordare nouă să devină resurse valoroase? Răspunsul se află în cunoştinţele noastre din şcoală. Reutilizarea substanţelor şi a energiei care se conţin în deşeurile produse de fiinţele vii sunt procese care stau la baza funcţionării oricărui ecosistem. O nouă abordare – sanitaţia ecologică sau durabilă, mai numită şi EcoSan, vine să ne schimbe viziunile asupra sanitaţiei. Ea se bazează pe principiile reutilizării deşeurilor umane în agricultură, asigurând totodată igiena şi confortul pe care ni-l dorim. Dragi cititori, această publicaţie este destinată fiecăruia dintre voi, indiferent de vârstă, studii sau ocupaţie, deoarece sănătatea, mediul curat şi prosperitatea materială sunt probleme care vă privesc personal. Aici veţi găsi informaţii utile, care ar putea să vă schimbe viziunea asupra lucrurilor, să vă facă să luaţi atitudine pentru a realiza schimbări în mai bine. EcoSan este o concepţie relativ nouă. Nu putem aştepta o acceptare de către toată populaţia Moldovei a principiilor EcoSan şi soluţionarea imediată a problemelor legate de sanitaţie şi sănătate. Însă sperăm că prin publicarea acestei broşuri, vom contribui într-o măsură oarecare la eforturile întreprinse de organizaţiile partenere WiDOM, Ecotox, Direcţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare şi organizaţia Solidaritatea Europeană pentru Apă din Moldova de a promova cele mai progresiste sisteme de sanitaţie durabilă pentru un viitor prosper.

Sanitația este definită ca ansamblu de măsuri pentru protecţia sănătăţii omului şi asanarea mediului, legate de asigurarea igienei și gestionarea eficientă a deşeurilor umane. Măsurile de protecție a sănătății pot fi atât la nivel de sisteme inginerești complicate (de ex. rețele de canalizare, stații de tratare etc.), cât și la nivel de tehnologii simple (de ex. latrine, fose septice etc.) ori chiar la nivel de practicare a igienei personale (de ex. spălatul pe mâini cu săpun). Din definiţie reiese că scopurile sanitaţiei cuprind două domenii:

Sanitaţia – ansamblu de măsuri pentru protecţia sănătăţii omului şi asanarea mediului, legate de asigurarea igienei şi gestionarea eficientă a deşeurilor umane

• protecţia sănătăţii omului prin eliminarea pericolului produs de deşeurile umane; • protecţia mediului şi a resurselor acvatice prin eliminarea potenţialei daune cauzate de gestionarea deşeurilor umane. Tradiţional, în primul rând ne gândim la sănătatea şi confortul propriu, şi în ultimul rând la impactul sanitaţiei asupra mediului. În general sanitaţia cuprinde: • practici și norme de igienă; • gestionarea apelor menajere; • gestionarea apelor negre (amestecului dintre excreţiile umane, apele gri şi apele industriale); • gestionarea excreţiilor umane separate; • gestionarea apelor gri. Această publicație se referă la un domeniu mai îngust al sanitației – toaletele și gestionarea excrețiilor umane. De aceea în continuare accentul va fi pus mai mult pe aceste teme, subiectele ce țin de gestionarea altor deșeuri menajere fiind examinate mai superficial sau chiar omise.

5 S a ni t aţ i e e co lo gi c ă

Excreţiile umane conţin substanţe valoroase şi energie, de aceea trebuie să fie considerate mai degrabă resurse, decât deşeuri


Pentru a şti cum să gestionăm eficient deşeurile umane, astfel încât să asigurăm igiena şi confortul adecvat, să evităm poluarea mediului şi să reducem cheltuielile, este bine să cunoaştem mai multe despre aceste deşeuri.

Nutrienţii

Nutrienţii sunt elemente chimice sau compuşi care pot fi metabolizaţi de către organism pentru a produce energie şi a-şi construi ţesuturile

S an i t aţ i e e co lo gi c ă

6

Mai întâi e nevoie să descifrăm cuvântul nutrient, care în continuare va fi utilizat de multe ori. Cu toţii ne aducem aminte din şcoală că din totalitatea de elemente chimice existente, o parte constituie materialul din care sunt construite organismele vii. Aceste substanţe se numesc nutrienţi. Distingem trei categorii de nutrienţi: nutrienţii neminerali – oxigenul, carbonul şi hidrogenul; macronutrienţii – azotul, fosforul, kaliul, sulful, calciul şi magneziul; micronutrienţii – elementele vitale pentru organism, dar care sunt necesare în cantităţi foarte mici, de ex. borul, cuprul, manganul, fierul, zincul, molibdenul etc. Nutrienţii neminerali se găsesc în cantităţi nelimitate sub formă de apă şi bioxid de carbon, pe care planta le asimilează uşor, cu ajutorul energiei solare, pe când nutrienţii minerali (macro- şi micronutrienţii) se găsesc doar în cantităţi limitate în sol şi în apa care alimentează rădăcinile plantelor. În continuare, când vom vorbi despre nutrienţi, vom avea în vedere doar nutrienţii minerali, adică macro- şi micronutrienţii. Aşadar, unul dintre lucrurile pe care trebuie să le luăm în considerare când vorbim despre deşeurile umane, este cantitatea şi calitatea nutrienţilor care se conţin în ele. Întoarcerea nutrienţilor în natură în modul firesc va asigura creşterea plantelor pe care le vom consuma. Însă dacă aceşti nutrienţi vor

fi plasaţi în locuri nepotrivite, atunci vom produce un dezechilibru în ecosistem, care va duce la cataclisme dezastruoase.

Agenţii Patogeni

Sanitaţia presupune eliminarea riscului infectării cu agenţii patogeni din deşeurile umane. Aceştia sunt în majoritate bacterii, viruşi, protozoare şi viermi intestinali. Cea mai mare parte a bolilor de pe glob sunt legate de calitatea apei potabile şi de igiena neadecvată. Anual, peste 2 milioane de oameni, majoritatea având vârsta sub 5 ani, mor din cauza bolilor diareice. Aproximativ 6000 de copii mor în fiecare zi. Conform unor estimări, două treimi din costurile tratamentului medical sunt utilizate pentru tratarea bolilor diareice.

Cea mai mare parte a bolilor de pe glob sunt legate de calitatea proastă a apei potabile şi de igiena neadecvată

Agenţii patogeni din deşeurile umane

Agenţii patogeni sunt prezenţi, în proporţii diferite, atât în excreţii, cât şi în apele menajere. Pentru a crea condiţii adecvate de igienă, trebuie să cunoaştem căile de transmitere a agenţilor patogeni din deşeurile umane în mediul înconjurător şi la oameni, iar apoi să aplicăm bariere de interceptare a surselor de transmitere. În diagramele de mai jos sunt prezentate căile de transmitere, precum şi barierele necesare pentru prevenirea răspândirii agenţilor patogeni.

Prin cunoaşterea căilor de transmitere a agenţilor patogeni putem gestiona eficient igiena şi controlul infecţiilor

7

Diagrama „F” Căile de transmitere a agenţilor patogeni şi barierele ce pot fi aplicate

S an i t aţ i e e co lo gi c ă

Caracteristica excrețiilor umane


Din punct de vedere al conţinutului de nutrienţi (N şi P), urina este cel mai valoros produs al excreţiilor umane

Urina

Urina reprezintă fracţia lichidă a excreţiilor şi este produsă de rinichi prin filtrarea sângelui şi amestecarea cu excesul de apă din organism. La excretare, urina are culoare galbenă şi nu miroase urât, însă la păstrare, pe măsură ce ureea este descompusă de către bacterii în amoniac şi bioxid de carbon, ea capătă un miros înţepător. În mare parte urina constă din apă, aproximativ 93-96%, şi diverse substanţe în formă solubilă. Din punct de vedere al conţinutului de nutrienţi, urina este cel mai valoros produs al excreţiilor umane. În ea se conţine cea mai mare parte a azotului şi a fosforului, uşor asimilabile de către plante. În medie, o persoană produce cam 500-550 litri de urină anual, iar calculat pentru o familie, formată din 4 persoane, cantitatea este de circa 2000-2200 litri pe an. Cantitatea de nutrienţi excretaţi o dată cu urina de către o persoană timp de un an este de 2.5-4.3 kg de azot (N), 0.4-1.0 kg de fosfor (P) şi 0.9-1.0 kg de potasiu (K).

Masele fecale

În urma digerării hranei, o parte din energie este consumată de către organism, iar excreţiile, în cea mai mare parte fecalele, păstrează aproximativ 50% din energia iniţială. Respectiv din toată hrana consumată o mare parte a energiei rămâne pentru a fi descompusă de către organismele detritofage din ecosistem. Fecalele sunt relativ bogate în nutrienți minerali și substanțe organice care pot fi degradate, de exemplu prin compostare. Comparativ cu urina, fecalele sunt mai sărace în nutrienţi, însă cu mult mai bogate în conţinutul de patogeni. În ele se conţine aproximativ 1010 microorganisme pe gram, multe dintre acestea fiind patogene. Riscurile pentru sănătate sunt asociate în primul rând cu fecalele, de aceea este foarte important ca acestea să fie colectate, depozitate şi igienizate corespunzător. Un adult excretă aproximativ 50 kg fecale pe an, ceea ce este echivalent cu 25 kg de îngrăşăminte comerciale cu azot, fosfor şi potasiu.

Fecalele sunt mai sărace în nutrienţi, însă cu mult mai bogate în conţinutul de patogeni

Datorită calităţilor sale deosebite urina este pe bună dreptate numită „lichid magic” sau „aur lichid”

S an i t aţ i e e co lo gi c ă

8

Comparativ cu celelalte deşeuri umane, urina este considerată un produs relativ steril. Cantitatea de agenţi patogeni conţinută în urina oamenilor sănătoşi este atât de mică, încât de cele mai dese ori poate fi neglijată. Astfel, în general, urina poate fi utilizată în calitate de fertilizator imediat după colectare. Există totuşi oarecare riscuri de transmitere a unor agenţi patogeni, dacă urina a fost colectată de la persoane cu boli acute specifice. De aceea este recomandată tratarea urinei înainte de utilizare.

9 S an i t aţ i e e co lo gi c ă

Cantitatea de patogeni conţinută în urina oamenilor sănătoşi este atât de mică, încât poate fi neglijată


Sanitaţia convenţională O succintă trecere în revistă

Sanitaţia este un atribut al civilizaţiei şi există din cele mai străvechi timpuri

Toaleta, împreună cu tehnologiile de tratare a deşeurilor umane, este invenţia care a avut cel mai mare impact asupra civilizaţiei umane. Ea a făcut posibilă convieţuirea comunităţilor dense, lucru pe care nu l-a putut realiza nicio altă invenţie modernă, fie mecanică sau electronică. Se spune că toaleta a făcut legătura dintre primitivism și civilizaţie, dintre ordine şi dezordine. Imaginaţi-vă cum ar fi viaţa unui oraş cu milioane de locuitori, dacă fiecare locatar al clădirilor cu multe etaje ar folosi spaţiul din jurul blocului pentru a-şi satisface nevoile fiziologice sau, şi mai rău, dacă în fiecare zi ar arunca de la balcon dejecţiile peste capul trecătorilor. Din cauza simplităţii şi utilizării atât de frecvente, majoritatea oamenilor cred că toaletele au existat întotdeauna şi erau răspândite pretutindeni. Necesitatea de sanitaţie a apărut încă din străvechi timpuri, când oamenii trăiau în triburi mici şi începeau să devină tot mai sedentari. O dată cu creşterea populaţiei a apărut nevoia de a scăpa de deşeurile umane, mai ales de excreţiile umane, care fiind concentrate pe un teritoriu restrâns al aşezămintelor, constituiau o problemă pentru locuitori. Pe atunci nevoia de sanitaţie era argumentată prin mirosul şi estetica neplăcută a excreţiilor, care nu aveau ce căuta în sălaşul omului. Cele mai vechi sisteme de sanitaţie au fost create în oraşele antice Harappa, Mohenjo-Daro şi Rakhigarhi din Civilizaţia Indusului.

Latrină publică tipică din Roma antică

Sistemul în general era atât de performant, încât conceptual a supravieţuit până în zilele noastre, fiind înlocuit de sisteme mai moderne abia relativ recent. Este oportun de menţionat, că după mai mult de două mii de ani de la invenţia sistemului roman de sanitaţie, multe oraşe şi sate actuale, inclusiv din Moldova, nici până acum nu dispun de astfel de facilităţi.

S a n i taţ ie e co l o gic ă

10

Cel mai performant şi sofisticat sistem de sanitaţie din antichitate a existat în Roma antică. Curios este faptul, că mai mult de jumătate din populaţia globului nu dispune nici astăzi de astfel de sisteme.

11

Sistemul de sanitaţie centralizată din perioada Civilizaţiei Indusului

Acestea datează cu trei milenii în urmă. Casele aveau încăperi speciale pentru baie şi toaletă, din care deşeurile purtate de apă se scurgeau prin canale parţial acoperite de-a lungul străzilor principale.

Prin sistemul de canalizare Cloaca Maxima al oraşului antic Roma, deşeurile umane erau deversate direct in râu

S a n i taţ ie e co l o gic ă

Toaleta a făcut legătura dintre primitivism şi civilizaţie, dintre ordine şi dezordine, fiind invenţia cu cel mai mare impact asupra umanităţii

Mai târziu romanii antici au inventat cel mai performant sistem de sanitaţie din acele timpuri. Apa din râurile învecinate era distribuită prin reţeaua de apeducte (aquaeductus) locuitorilor Romei, iar după utilizare, împreună cu deşeurile din baie, latrine, havuzuri publice, spălătorii, era evacuată din oraş prin reţeaua de canale subterane, care în oraşul Roma era cunoscută sub denumirea de Cloaca Maxima, după care deversată iarăşi în râu. Romanii sunt probabil primii care au împuternicit un organ public special, care să se ocupe de întreţinerea sistemului de aprovizionare cu apă şi sanitaţie. Atitudinea deosebit de serioasă a romanilor faţă de sanitaţie o demonstrează şi existenţa în mitologia romană a zeiţei Cloacina sau Venus Cloacina – patroana canalizărilor.


Astăzi putem întâlni toată gama de abordări în sanitaţie, de la cea mai primitivă, constând în defecarea şi urinarea la aer liber (tradiţională şi foarte răspândită în unele ţări) şi terminând cu cele mai sofisticate sisteme de canalizare şi tratare. Aceste abordări depind de mai mulţi factori, printre care cei de bază sunt nivelul de trai şi cultura. Să nu uităm că sanitaţia cuprinde şi domeniul de igienă, care este abordată în mod diferit de diverse popoare cu cultură şi nivel de dezvoltare diferite.

Sistemele de sanitaţie in situ

Calitatea proastă a apei din fântâni se datorează poluării cu substanţe nocive şi agenţi patogeni, provenite din toaletele cu hazna. Amplasarea toaletei la o distanţă cât mai mare fară de sursa de apă potabilă nu fereşte fântânile de poluare. Pânza apelor freatice este poluată de toate toaletele cu hazna din localitate.

Alte tipuri de toalete in situ: Toalete cu aerisire îmbunătăţită – se deosebesc de toaletele cu hazna doar prin faptul că sunt înzestrate cu un sistem performant de ventilare pasivă, fapt ce elimină unul dintre neajunsurile latrinelor – mirosul neplăcut. Toalete cu compostarea excreţiilor – se referă la un tip de sanitaţie durabila, care prevede utilizarea excreţiilor în calitate de îngrăşământ, după o procesare specială a lor prin compostare. Toalete uscate cu colectarea separată a excreţiilor – vom vorbi despre ele în continuare.

S a n it aţ ie e co l o gi c ă

12

Toaletă cu hazna tipică din localităţile rurale ale Republicii Moldova

Pe lângă avantajul costului mic şi cel al simplităţii, latrinele cu hazna prezintă un şir de dezavantaje şi limitări. Eliminarea pericolului produs de excreţiile umane este realizat parţial. Pe de o parte, muştele, care se dezvoltă în excreţiile din hazna, fiind vectori importanţi de transmitere a agenţilor patogeni, şi lipsa tradiţională în latrine a facilităţilor de spălare pe mâini, prezintă pericole reale pentru sănătatea omului. Pe de altă parte, latrinele cu hazna nu elimină, ci mai degrabă agravează prejudiciul adus mediului ambiant. Fiind dispuse la o oarecare adâncime, excreţiile umane penetrează stratul de sol,

„Toalete zburătoare” – în unele ţări, în aşezările temporare fără facilităţi sanitare

elementare, a devenit o tradiţie utilizarea pungilor de polietilenă în calitate de toaletă expres. Aceste pungi, umplute cu excreţii umane, sunt aruncate cât mai departe, de unde provine şi denumirea. În unele ţări (Uganda, Kenya şi Tanzania) problema toaletelor zburătoare a devenit atât de gravă, încât autorităţile au interzis producerea şi importul pungilor de plastic. Toalete suspendate, sau „toalete elicopter” – răspândite în Filipine, Indonezia, Bangladeş şi alte ţări tropicale învecinate. Constau din încăperi improvizate pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, plasate pe piloni de lemn deasupra albiei râului. Excrementele cad în râu şi sunt transportate de apă mai departe de sursă.

13 S a n it aţ ie e co l o gi c ă

În Moldova, cele mai răs­ pândite sisteme de sanitaţie in situ sunt toaletele cu hazna, care sunt prezente aproape în fiecare gospodărie din spaţiul rural

Sistemele de sanitaţie in situ sunt considerate acele sisteme, în care toate activităţile de gestionare a deşeurilor umane se realizează în acelaşi loc sau în nemijlocita apropiere de sursa formării lor. Aceste sisteme pot fi întâlnite în aşezămintele unde nu există sisteme de canalizare, staţii de tratare etc., adică nu este posibilă realizarea unei sanitaţii de tip centralizat. În majoritatea localităţilor rurale din Republica Moldova, din cauza lipsei infrastructurilor centralizate, sanitaţia se realizează pe loc, pe teritoriul fiecărei gospodării individuale sau local public. Excreţiile umane sunt de obicei colectate şi depozitate în gropi simple, numite haznale, iar apele gri sunt de cele mai multe ori deversate pe teritoriul gospodăriei, fără a fi cumva tratate. Toaletele, fie ele publice sau din gospodăriile individuale, au aproximativ aceeaşi construcţie tipică: încăperi speciale pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, situate de asupra unor gropi. Aceste toalete se mai numesc latrine cu hazna. Sunt dintre cele mai simple, ieftine, dar şi primitive toalete existente.


Mirosul neplăcut şi prezenţa vizibilă a excreţiilor dimi­nu­ ează mult dorinţa de a îngriji latrinele, de aici şi neglijenţa măsurilor de igienă

Ex situ înseamnă gestio­ narea deşeurilor umane în afara sursei, departe de locul de origine

Nu este suficientă doar deplasarea deşeurilor umane în afara localităţilor. Apele menajere trebuie sa fie tratate, pentru a le face mai puţin periculoase.

S a n it aţ ie e co l o gi c ă

14

Tratarea apelor mena­ jere este complicata şi costisitoare, implică procesarea separată a diferitor componente, realizată în etape

Sistemele de sanitaţie ex situ

În cazul în care vorbim despre colectarea şi transportarea deşeurilor umane în alte locuri, departe de sursă, avem in vedere un tip special de sanitaţie – ex situ. Apariţia unei astfel de abordări în istoria dezvoltării omenirii a fost un progres enorm. Evacuarea centralizată a deşeurilor umane de pe teritoriul oraşelor a apărut ca răspuns la acutizarea problemelor de sanitaţie, legate de izbucnirea frecventă a epidemiilor, mirosul insuportabil etc. A fost găsit şi un mijloc de transport ieftin şi comod pentru aceste deşeuri – apa. Astfel au fost create sisteme de canale deschise, mai apoi canale subterane, pentru ca până la urmă acestea să fie înlocuite cu reţele complicate de ţevi interconectate. Problema a fost deplasată din oraş în afara lui, în vecinătatea altor localităţi, terenurilor agricole etc., ceea ce nu putea să nu stârnească nemulţumirea populaţiei locale. De aceea oamenii au început să se gândească la posibilitatea tratării deşeurilor acumulate, pentru a le face mai puţin periculoase. Tratarea apelor menajere este un proces complicat şi foarte costisitor, şi nu fiecare comunitate îşi poate permite acest lucru. De aceea, din lipsa capacităţii de finanţare a staţiilor de tratare, în ţările în curs de dezvoltare 95% din apele menajere sunt deversate în mediu fără nici un fel de tratare. În general, apele menajere aduse prin sistemele de canalizare au o compoziţie atât de complexă şi variabilă, încât nu pot fi tratate aşa cum sunt, fără a implica procese de tratare separată a diferitor componente. Deosebim tratare mecanică, biologică şi fizico-chimică a apelor menajere. Există trei etape principale de tratare a apelor menajere: primară, secundară şi terţiară.

O staţie funcţională de tratare a apelor menajere

Tratarea primară elimină mecanic materialele aflate în suspensie, spuma şi sedimentul (resturile alimentare, tot felul de particule minuscule organice şi neorganice, grăsimi şi detergenţi, nisip, pietriş şi alte obiecte). Acestea din urmă sunt tratate separat. Tratarea secundară constă în degradarea biologică a substanţelor organice, conţinute în apele menajere rezultate din tratarea primară. Sunt utilizate tehnologii relativ complicate, care implică procese separate de degradare cu ajutorul microorganismelor aerobe şi anaerobe. În această etapă se realizează mineralizarea apelor menajere şi eliminarea nutrienţilor principali: a azotului şi fosforului.

15

Tratarea apelor menajere se efectuează în mai multe etape

S a n it aţ ie e co l o gi c ă

90% din fântânile din Moldova sunt poluate cu nitraţi din cauza toaletelor cu hazna

poluând pânza freatică, din care se alimentează fântânile. După cum se ştie, fântânile sunt unica sursă de apă potabilă pentru majoritatea locuitorilor de la sate. Trebuie să menţionăm faptul că conform unor surse oficiale aproximativ 90% din fântânile din Moldova sunt poluate cu nitraţi şi alte substanţe toxice, precum şi cu agenţi patogeni, astfel încât sunt inacceptabile pentru a fi utilizate ca surse de apă potabilă. Dintre alte limitări ale latrinelor cu hazna sunt prezenţa mirosului urât şi aspectul estetic neplăcut. Acestea din urmă au determinat înrădăcinarea atitudinii negative faţă de problema gestionării excreţiilor umane. Din cauza mirosului neplăcut toaletele sunt de obicei amplasate în locuri ferite, mai departe de casă, iar curăţenia se menţine cu o mai puţină stăruinţă.


Suplimentar, apele rezultate sunt tratate terţiar, pentru a asigura o calitate mai bună a efluentului, care urmează să fie deversat în mediu. Acesta mai conţine cantităţi considerabile de nutrienţi, care sunt eliminaţi prin metode biologice şi fizico-chimice. O ultimă fază mai poate fi dezinfectarea efluentului prin clorinare sau ozonare. În concluzie, în cazul sistemelor centralizate de sanitaţie ex situ, deşeurile umane sunt adunate împreună, dizolvate în cantităţi considerabile de apă şi amestecate, iar după transportarea prin sisteme complicate şi costisitoare de canalizare spre staţiile de tratare, sunt iarăşi separate, pentru a fi tratate fiecare în parte, utilizând tehnologii complicate, echipament scump şi consumând energie.

În ecosistem nutrienţii migrează de la un organism viu la altul şi în mediul ambiant, formând un ciclu continuu

S a n i taţ ie e co l o gic ă

16

Omul este parte a ecosistemului, la fel ca şi celelalte organisme vii

În viitorul apropiat omenirea se va confrunta cu grave probleme legate de epuizarea rezervelor de fosfor

Aproape toate sistemele de sanitaţie actuale, fie centralizate, fie in situ, au un şir de dezavantaje legate de faptul că problema este abordată unilateral, adică numai prin prisma confortului şi securităţii omului, dar nu şi a naturii. Realitatea este că noi locuim înconjuraţi de natură, fiind parte din ecosistem. Deplasând deşeurile umane mai departe de locuinţele noastre sau depozitându-le mai adânc în pământ, noi de fapt aducem prejudicii mediului înconjurător, respectiv, în mod indirect, şi nouă înşine. Ecosistemul este un mecanism extrem de complex, care funcţionează neîntrerupt datorită capacităţii sale de autoreglare şi de menţinere a stabilităţii. În capitolele anterioare am vorbit despre nutrienţi (macro- şi micronutrienţi), acele elemente biogene, din care sunt construite corpurile organismelor vii. Folosind energia solară, ecosistemul asigură un circuit continuu al acestor substanţe între natura vie şi mediu. Omul, ca organism viu şi element al ecosistemului, se supune aceloraşi legi ale naturii. La fel ca şi animalele sălbatice, el participă în circuitul nutrienţilor, adică se hrăneşte cu alte organisme sau produse alimentare, create din acestea, şi elimină prin excreţii nutrienţii neutilizaţi. Însă inteligenţa şi tendinţa spre asigurarea confortului l-a făcut să delimiteze clar locurile de unde îşi ia hrana de cele unde aruncă deşeurile. Ultimele estimări au arătat că rezervele globale de minereuri de fosfor sunt aproape complet epuizate. Ne putem aştepta ca în următorul deceniu îngrăşămintele cu fosfor să dispară de pe piaţă sau ca preţul lor să crească enorm. În asemenea condiţii, numai ţările dezvoltate îşi vor permite să utilizeze îngrăşăminte cu fosfor, pe când ţările mai sărace nu vor putea realiza o agricultură competitivă, şi vor sărăci şi mai mult.

Cu ajutorul rădăcinilor plantele iau din sol nutrienţii pe care îi folosesc pentru creştere. Animalele nu au capacitatea de a face acelaşi lucru, de aceea nutrienţii pătrund în organismul animal doar în urma consumării plantelor sau a altor animale care au consumat plante. Nutrienţii sunt transmişi de la un organism la altul prin lanţuri trofice. Plantele cresc neîntrerupt, de aceea au nevoie permanent de „materiale de construcţie”. Corpul multor animale, inclusiv al omului, creşte pana la o anumită limită, folosind o parte din nutrienţii din hrană, după care creşterea încetineşte sau se opreşte. Apoi, organismul animal nu mai are nevoie de aceeaşi cantitate de „materiale de construcţie”, de aceea surplusul de nutrienţi

este eliminat din organism prin excreţii. Pe această cale nutrienţii se întorc în mediul ambiant pentru a servi drept hrană pentru organismele detritofage, care descompun rămăşitele organice până la substanţe simple, iarăşi uşor asimilabile de către plante. Acest ciclu este menţinut de energia pe care plantele o depozitează sub forma de legături chimice ale moleculelor organice. Această energie este utilizata ulterior de către consumatorii ecosistemului, de la erbivori la detritofagi, după fiecare nivel rămânând tot mai putină energie. Observaţi că energia se consumă, pe când cantitatea nutrienţilor rămâne constantă. Nutrienţii se reîntorc în acelaşi loc de unde au fost luaţi, pentru a asigura continuitatea ciclului.

17 S a n i taţ ie e co l o gic ă

Sistemele convenţionale actuale nu sunt prietenoase cu mediul ambiant

Sanitaţia convenţională şi ciclul nutrienţilor


Sanitatia Ecologica

Definiţia spune că Sanitaţia Ecologică este un sistem de gestionare a deşeurilor umane, în care nutrienţii sunt reciclaţi şi reutilizaţi în agricultură, cu risc minim de poluare a mediului ambiant şi cu ameninţare minimă pentru sănătatea omului. Prin reutilizarea intenţionată a nutrienţilor, ciclul lor natural se restabileşte, ceea ce este benefic atât pentru ecosistem, cât şi pentru economia comunităţii.

Există o legătură între epuizarea resurselor de îngrăşăminte cu fosfor şi sanitaţia convenţională

S a n it aţ ie e co l o gi c ă

18

nutrienţi. De aceea, pentru a menţine productivitatea acestor terenuri, omul aplică îngrăşăminte minerale scumpe, aduse din locuri îndepărtate, care suplinesc deficitul creat. În schimb nutrienţii valoroşi, conţinuţi în deşeurile umane, sunt transportaţi cât mai departe de locul lor de provenienţă şi depozitaţi în cantităţi periculoase pentru mediu.

Dacă facem o legătură între ruperea ciclului nutrienţilor şi criza care ne aşteaptă, ne dăm seama că vinovată de această criză se face sanitaţia convenţională, care este lipsită de durabilitate. Epuizarea rezervelor de minereuri de fosfor nu înseamnă de fapt că fosforul a dispărut din natură. Fiind nutrient al organismelor vii, fosforul a migrat����������������������������������������������������������������� de la un organism la altul, ajungând în excreţii, iar omul, considerându-l deşeu, prin sanitaţia convenţională îl deplasează departe de locul de origine. În capitolul precedent am văzut că concepţia tradiţională, conform căreia excreţiile umane sunt tratate drept deşeu, este incorectă. Sistemele de sanitaţie convenţională sunt depăşite şi nedurabile. În locul paradigmei greşite trebuie să vină una nouă, corectă. Dacă facem totul invers şi schimbăm sanitaţia în aşa fel, încât deşeurile umane să fie considerate drept resursă, atunci obţinem o paradigmă nouă, cea a sanitaţiei ecologice.

19

În sanitaţia ecologică se renunţă la practica dezastruoasă de creare a fluxului artificial al nutrienţilor. Prin gestionarea durabilă a deşeurilor umane se restabileşte circuitul firesc al acestora în ecosistem. Excreţiile oamenilor conţin cantităţi importante de nutrienţi. De aceea reutilizarea acestora aduce beneficii economice prin faptul

că se poate renunţa parţial sau complet la utilizarea îngrăşămintelor minerale comerciale��������������������������������� . În sanitaţia ecologică deşeurile umane nu mai sunt depozitate în cantităţi mari, periculoase pentru mediu şi sănătatea omului. În acelaşi timp consumul apei potabile pentru scopuri menajere este redus esenţial.

S a n it aţ ie e co l o gi c ă

Creşterea cerealelor se realizează pe terenuri agricole, produsele alimentare sunt consumate în localităţi, iar deşeurile sunt transportate în cu totul altă parte. Astfel, ciclul nutrienţilor se întrerupe, realizându-se, în consecinţă, un flux al nutrienţilor dintr-un loc în altul. După fiecare colectare a roadelor terenurile agricole sărăcesc substanţial în ceea ce priveşte cantitatea de

Sanitaţia ecologică restabileşte ciclul natural al nutrienţilor, asigurând totodată igiena, confortul şi avantajul economic


Cu sanitaţia ecologică se poate renunţa la cumpărarea de îngrăşămin­te şi se pot economisi bani Sanitaţia ecologică este prietenoasă cu mediul ambiant

Deoarece este cunoscut faptul că deşeurile umane pot fertiliza aproximativ acea suprafaţă de terenuri agricole de care are nevoie omul pentru supravieţuire, atunci reiese că aplicând sanitaţia ecologică, putem să reducem considerabil sau chiar să renunţăm la cumpărarea îngrăşămintelor minerale şi organice, şi astfel să economisim resurse financiare. Totodată, reutilizarea decentralizată a deşeurilor umane poate exclude necesitatea de a avea staţii centralizate de tratare şi sisteme de canalizare. Deşeurile din toalete, băi şi bucătării nu vor mai fi depozitate sau deversate pentru a produce eventuale daune mediului ambiant.

Colectarea separată a excreţiilor Dintre toate toaletele durabile, acele, la baza cărora stă principiul coelctării separate a excreţiilor, sunt cu siguranţă cele mai bune. Separarea la nivel de sursă a urinei de masele fecale este probabil cea mai ingenioasă şi simplă tehnologie aplicată în sistemele de sanitaţie ecologică. Invenţia colectării separate a excrețiilor aparţine chinezilor, care încă cincisprezece secole în urmă au început să folosească vase de toaletă speciale, care permiteau colectarea separată a urinei şi a maselor fecale cu scopul utilizării lor ulterioare în calitate de îngrăşământ.

Separarea excreţiilor la nivel de sursă este cea mai ingenioasă şi simplă tehnologie aplicată în sanitaţia ecologică 15 secole în urmă chinezii au început să utilizeze excreţiile umane separate în calitate de îngrăşământ

Vasul de toaletă cu colectarea separată a excreţiilor utilizat în China antică

La sfârşitul secolului XIX, în Suedia au fost pe larg utilizate aşa­ numitele toalete Marino cu colectarea separată a excreţiilor. Numai în Stockholm erau în jur de 20000 de astfel de toalete. Urina era colectată separat de masele fecale pentru a reduce volumul fracţiei uscate, respectiv de micşora viteza umplerii coşului, dar totodată şi pentru a scăpa de mirosul neplăcut pe care îl produce amestecul ambelor fracţii ale excreţiilor. Atât în China, cât şi în Suedia, excreţiile separate erau utilizate în agricultură fără a fi oarecum igienizate. Abordarea modernă EcoSan

În sistemul EcoSan ecxreţiile colectate separat sunt igienizate înainte de utilizare

21

Vasul de toaletă Marino cu colectarea separată a excreţiilor de la sfârşitul secolului XIX

presupune, pe lângă colectarea separată a excreţiilor, şi igienizarea lor înainte de utilizare.

S a n i taţ ie e co l o gic ă

S a n i taţ ie e co l o gic ă

20

În Suedia la sfârşitul sec. XIX excreţiile erau colectate separat în primul rând cu scopul micşorării volumului, dar şi eliminarea mirosului neplăcut al deşeurilor umane


• Reducerea volumului. Excreţiile ocupă mai puţin scurgerilor fluidului cu patogeni în apele freatice volum dacă fracţia maselor fecale nu este amesteşi mediul extern. cată cu urină. În plus, uscarea şi descompunerea • Manipularea şi utilizarea excre­țiilor este mai lor ulterioară micşorează şi mai mult volumul. puțin periculoasă. Mulţi agenţi patogeni, fiind • Reducerea sau excluderea mirosului neplăcut. adaptaţi să trăiască în mediul semilichid al excreţiiExcreţiile păstrate separat vor mirosi mai puţin, lor, mor atunci când sunt păstraţi mult timp în conceea ce face ca toaleta să fie lipsită de miros nediţii uscate. În plus, deshidratarea maselor fecale plăcut. Gestionarea, care implică manipularea cu duce la dezvoltarea altor microorganisme, care excreţii, este mai confortabilă. La păstrarea masesuprimă activitatea celor patogene. lor fecale uscate mirosul neplăcut se reduce în câ- • Proporționarea îngrăşămintelor. Utilizarea în teva zile, iar peste 1-2 luni de compostare în stare mod separat a urinei şi a maselor fecale în calitate uscată mirosul dispare complet. de îngrăşământ este convenabilă din punct de ve• Prevenirea transmiterii agenților patogeni. Păstrarea maselor fecale uscate exclude riscul

dere al proporţionării precise la aplicare.

Există mai multe tipuri de toaletă cu coelctarea separată a excreţiilor, dintre care cele mai larg răspândite sunt toaletele cu spălarea maselor fecale şi toaletele uscate. În unele toalete cu colectarea separată a excreţiilor urina este colectată separat, iar masele fecale sunt spălate în sistemul de canalizare

S a n it aţ ie e co l o gic ă

22

În toaletele uscate cu colectarea separată a excreţiilor sanitaţia este realizată la cele mai înalte standarde de igienă şi confort, este exclusă irosirea apei, iar toţi nutrienţii sunt reciclaţi

Toalete cu spălarea maselor fecale. Sunt utilizate de

obicei în localităţi periurbane în unele ţări dezvoltate, precum Suedia, Finlanda, Norvegia. Sunt destinate persoanelor particulare sau localurilor publice, unde se practică colectarea urinei pentru utilizare în calitate de îngrăşământ, însă nu se doreşte sau nu există posibilitatea colectării şi gestionării separate a materiilor fecale. Astfel, aceste toalete prezintă un compromis între veceurile cu scurgere şi toaletele uscate. Se utilizează vase WC speciale, care au două camere, separate de un sept pentru captarea urinei şi fecalelor. Compartimentul maselor fecale este înzestrat cu mecanism de spălare cu ajutorul apei a fecalelor în sistemul de canalizare.

Toalete uscate cu colectarea separată a excreţiilor (TUCSE). Sunt cele mai răspândite toalete în care excreţi-

ile sunt colectate separat. Chiar din denumire reiese că aceste toalete nu folosesc apă pentru spălarea maselor fecale şi a urinei. Mai mult, masele fecale sunt uscate intenţionat. Toaletele uscate sunt destinate pentru realizarea reciclării excreţiilor, asigurând totodată cele mai înalte norme sanitare şi de confort. Fiind potrivite pentru cea mai mare parte a populaţiei din Moldova, în special pentru locuitorii de la sate, unde nu există sisteme centralizate de sanitaţie, iar apele freatice sunt poluate de toaletele cu hazna, în capitolele următoare ne vom opri în mod special anume la descrierea acestor toalete.

Toaletele uscate cu colectarea separată a excreţiilor Construcţia

În general, toaleta uscată cu colectarea separata a excreţiilor poate fi construită din diverse materiale, de la lemn sau alte materiale uşoare şi ieftine, până la cărămidă şi beton armat. Totul depinde de dimensiunile toaletei, gustul, bugetul sau alte preferinţe ale proprietarului.

Componentele. Toaleta uscată este formată din trei părţi principale: camera toaletei, camera în care sunt colectate masele fecale şi rezervorul pentru urină. Acestea sunt amplasate în compartimentele celor două niveluri ale toaletei. Primul, care se află la nivelul pământului

TUCSE sunt construite pe două niveluri structurale. Nivelul de jos este utilizat pentru colectarea excreţiilor, iar cel de sus este camera propriu-zisă a toaletei.

Schema generală a TUCSE

Camera toaletei

Ventilaţia Vasul toaletei Rezervorul pentru urină

Containerul pentru mase fecale

23 și are înălţimea de cel puţin 50 cm, este un postament de asupra căruia se construieşte cel de-al doilea nivel – unde se află camera toaletei. Camera toaletei uscate este în linii generale la fel ca şi camera oricărei alte toalete, cu unica deosebire esenţială – are vas de toaletă special pentru colectarea separată a excreţiilor şi o găleată cu material acoperitor. Fiecare proprietar îşi amenajează camera toaletei după placul său. Se recomandă instalarea în interior a unui lavoar pentru spălarea mâinilor şi a unui pisoar pentru bărbaţi.

Camera toaletei uscate dispune de un vas de toaletă special, care permite colectarea separată a excreţiilor

S a n it aţ ie e co l o gic ă

Beneficiile colectării şi păstrării separate a fracţiilor de excreţii:


Compartimentul de jos al toaletei este destinat colectării şi igienizării maselor fecale

Camera pentru colectarea şi păstrarea maselor fecale se află în compartimentul de la nivelul de jos, sub camera toaletei. În ea se adună excrementele solide, fie într-o ladă specială, fie direct pe podeaua camerei. Funcţia principală este de a colecta şi păstra uscate aceste excremente, care cad prin gaura vasului de toaletă. Funcţia secundară

groapă alături de toaletă. Însuşi rezervorul este un vas pentru păstrarea lichidelor, care poate avea dimensiuni şi forme diferite, în funcţie de mărimea toaletei şi preferinţele proprietarului, de la canistră de 20-30 litri, până la butoi de plastic sau cisternă subterană betonată.

Vasul toaletei.

Orice toaletă uscată trebuie să fie înzestrată cu vas de toaletă special, care permite colectarea separată a urinei şi a maselor fecale. Există mai multe tipuri de vase de toaletă cu coectarea separată a excrețiilor. Însă ceea ce le caracterizează în comun şi totodată le deosebesc de vasele WC tradiţionale este prezenţa septului, care desparte camera de colectare a urinei de cea în care se colectează masele fecale.

Există mai multe tipuri de vase de toaletă cu colectarea separată a excreţiilor

Toalete uscate cu una şi cu două camere.

Vase de toaletă pentru TUCSE

Ventilaţia. Unul dintre criteriile de bază ale confortului pe care

S a n i taţ ie e co l o gic ă

24 Diferite modalitati de amplasare a rezervoarelor pentru urina

îl poate oferi toaleta este lipsa mirosului neplăcut, atât în momentul utilizării toaletei, cât şi după aceasta. Am menţionat anterior, că în toaletele uscate, spre deosebire de cele cu hazna, masele fecale produc mult mai puţin miros. Totuşi, pentru a exclude pătrunderea rămăşiţelor de miros în camera closetului, este nevoie să aerisim corect încăperea. Aceasta se realizează prin construirea unui sistem simplu şi ingenios de ventilaţie. Pentru ca aerul proaspăt, adus dinafara toaletei, să dezlocuiască eficient aerul cu miros urât din camera toaletei, în toaletele tradiţionale se folosesc sisteme de ventilaţie, care creează un flux de aer din exterior în interior. Aerul curat se amestecă cu cel mirositor şi iese în afară, fiind înlocuit de cantităţi noi de aer curat, astfel până la aerisirea completă a încăperii. Dezavantajul acestor sisteme de ventilaţie este că mirosul se evacuează treptat, abia după ce a pătruns în camera closetului.

Ventilaţia are menirea de a exclude eventualul miros neplăcut produs de excreţiile umane

25 În toaletele tradiţionale mirosul urât, care este deja prezent în încăpere, este dezlocuit de aerul proaspăt prin amestecare şi evacuare treptată

S a n i taţ ie e co l o gic ă

Vasul pentru colectarea şi păstrarea urinei poate fi de dimensiuni diferite şi poate fi amplasat în locuri diferite, în funcţie de posibilităţi şi necesităţi

este de a igieniza masele fecale colectate prin păstrarea timp de o perioadă îndelungată în condiţii uscate şi bine aerisite. La unele modele de toaletă uscată în primul nivel sunt construite nu una, dar două camere, care sunt utilizate pe rând. Rezervorul pentru colectarea şi păstrarea urinei poate fi amplasat în diferite locuri. În varianta cea mai compactă acesta este situat chiar în interiorul postamentului. În alte cazuri rezervorul poate sta într‑o


carea conştientă a omului, fie utilizarea echipamentului suplimentar pentru automatizarea procesului.

Amplasarea toaletei. În timp ce apartamentele din blocu-

rile cu multe etaje oferă doar un singur loc predestinat pentru amplasarea toaletei, în gospodăriile individuale fiecare proprietar are libertatea să aleagă din mai multe opţiuni, pentru a găsi locul cel mai convenabil. Deşi fiecare caz va depinde de condiţiile şi preferinţele specifice ale fiecăruia, există totuşi o serie de recomandări care vă vor ajuta să amplasaţi toaleta în cel mai potrivit loc. Două abordări diferite în realizarea ventilaţiei pasive. În primul caz mirosul neplăcut este diluat cu aer curat, iar în al doilea evacuarea mirosului neplăcut se face înainte de a pătrunde în camera toaletei.

Atât ventilaţia pasivă, cât şi cea activă au avantajele şi dezavantajele lor. În unele cazuri utilizarea ambelor tipuri poate fi o soluţie rezonabilă.

S a n i taţ ie e co l o gic ă

26

Toaletele uscate permit evacuarea mirosului neplăcut înainte ca acesta să ajungă în camera closetului. Aceasta se realizează foarte simplu. Din schema de mai sus se vede, că mirosul urât este evacuat nu din încăperea, unde se află omul, ci direct din camera, unde sunt colectate masele fecale. Datorită depresiunii formate, se creează un flux de aer curat, care pătrunde din încăperea closetului în camera de jos prin gaura vasului toaletei. În funcţie de mecanismul creării fluxului de aer, ventilaţia poate fi de tip pasiv sau activ, fiecare având avantajele şi dezavantajele sale. Ventilaţia pasivă se bazează pe fenomenul deplasării în sus pe verticală a aerului cald. Exploatând acest fenomen, putem crea un flux de aer asigurat de diferenţa de temperatură între aerul din încăpere şi cel de afară. Dezavantajul este că atunci când diferenţa de temperatură este mică sau uneori inversă, fluxul de aer poate să se oprească sau să se deplaseze invers, ceea ce poate duce la apariţia mirosului neplăcut în closet. În cazul ventilaţiei active, acest neajuns este înlăturat prin pomparea aerului cu ajutorul unui ventilator electric. Vă daţi bine seama că acest tip de ventilaţie are neajunsul său: consumul energiei electrice. Probabil cea mai rezonabilă soluţie pentru situaţiile când uneori ventilaţia pasivă nu este suficientă, este utilizarea ambelor tipuri. Însă şi în acest caz avem unele neajunsuri sau limitări, legate de faptul că includerea sau oprirea ventilaţiei active necesită fie impli-

Toaleta detașată de casă.

Este expusă condițiilor meteo din patru părți. Accesul până la toaletă este pe dinafară. Spațiul este utilizat irațional.

Toaleta atașată de casă cu intrare separată din curte.

Un perete este comun cu peretele casei. Accesul la toaletă este pe dinafară. Distanța până la toaletă este mai mică.

Toaleta atașată de casă cu intrarea din casă. Economie de spațiu. Confortul accesului din interiorul casei. Trei pereți sunt expuși condițiilor meteo.

Toaleta amplasată în casă.

Confort maximal. Utilizarea cea mai rațională a spațiului. Toți pereții sunt încălziți.

27 S a n i taţ ie e co l o gic ă

În toaletele uscate mirosul neplăcut este evacuat direct din camera maselor fecale, înainte ca acesta să ajungă în camera toaletei


O toaletă neîngrijită diminuează mult dorinţa de a o utiliza

Fie că vrem sau nu, dar o parte din viaţa noastră o petrecem în toaletă. O facem regulat de câteva ori pe zi, în fiecare zi şi în toate zilele din viaţa noastră. În casă pot exista camere în care intrăm mai rar decât în toaletă. Fiind atât de solicitată şi întrebuinţată, toaleta necesită o atitudine deosebită.

Îngrijirea toaletei este o necesitate categorică şi se realizează prin respectarea regulilor de utilizare şi îngrijire

O toaletă defectă sau nefuncţională ne va crea mari probleme, mai ales în momentele când avem cea mai mare nevoie de ea. O toaletă murdară, pe lângă faptul că nu este igienică, ne creează un sentiment de aversiune şi ne diminuează mult dorinţa de a o utiliza. Aşadar, menţinerea toaletei în stare curată şi funcţională este o necesitate categorică şi de obicei se realizează prin respectarea de către utilizatori a unor reguli de utilizare şi îngrijire. Toaleta uscată cu colectarea separată a excreţiilor în general va fi utilizată la fel ca şi celelalte toalete, dar cu unele deosebiri esenţiale.

Trebuie să ne aşezăm corect pe vasul toaletei, pentru a evita amestecarea urinei cu masele fecale

S a n it aţ ie e co l o gic ă

28 Pătrunderea chiar şi a unei cantităţi neînsemnate de mase fecale în urină o va contamina puternic

Evitarea amestecării fracţiilor uscată şi umedă a excreţiilor.

În primul rând trebuie să nu uităm că vasul toaletei este unul special, care are o formă deosebită şi permite separarea fracţiei umede, adică a urinei, de cea uscată. Gaura mare este pentru fecale, iar cea mică doar pentru urină. Pentru a evita amestecarea şi contaminarea acestor fracţii trebuie să ne aşezăm corect pe vasul toaletei cu colectarea separată a excreţiilor. Este foarte important ca urina să nu nimerească în compartimentul maselor fecale, pentru a le păstra uscate. După cum vă aduceţi aminte din capitolele anterioare, urina este aproape sterilă şi poate fi utilizată fie netratată, fie după o păstrare un timp nu prea îndelungat. Pătrunderea chiar şi a unei cantităţi neînsemnate de mase fecale în urină o va contamina puternic. De aceea se va evita în mod categoric pătrunderea maselor fecale în compartimentul pentru urină. Trebuie de ţinut cont şi de comportamentul tipic al bărbaţilor de a urina din picioare. De aceea, pentru a evita utilizarea incorectă a toaletei, se recomandă instalarea unui pisoar.

Utilizarea materialului acoperitor. În camera toaletei

trebuie să existe o găleată cu material acoperitor şi un căuş de dimensiuni potrivite ca să încapă în ea. Pentru a păstra uscat materialul acoperitor, găleata trebuie să fie acoperită cu un capac. În calitate de material acoperitor vom folosi diverse materiale, care absorb umezeala şi acoperă uniform suprafaţa pe care sunt aplicate. Vom da o scurtă caracteristică a celor mai recomandate materiale:

Materialul acoperitor cu calităţi absorbante şi de acoperire trebuie să fie prezent în orice toaletă uscată EcoSan

Nisipul – acoperă relativ bine, dar absoarbe foarte rău umezeala. De aceea este folosit destul de rar, doar în cazul, când nu avem la îndemână alte materiale mai bune. Solul – dacă e bine uscat şi cernut, este un material acoperitor foarte bun, cu calităţi de acoperire şi deshidratare excelente. Totodată este important să menţionăm, că în sol se conţin foarte multe microorganisme detritofage, ceea ce ajută la descompunerea mai rapidă a maselor fecale. Cenuşa de lemn – un material cu calităţi excelente de acoperire şi deshidratare. Cenuşa mărește substanţial pH-ul maselor fecale, ceea ce creează un mediu nefavorabil pentru supravieţuirea patogenilor. Un neajuns important este faptul, că cenuşa este mineralizată total şi nu se supune descompunerii biologice. De aceea, pentru a grăbi procesul de descompunere al maselor fecale, se recomandă utilizarea cenuşii în amestec cu alte materiale acoperitoare, precum rumeguşul sau solul. Rumeguşul de lemn – acoperă şi deshidratează relativ bine. Fiind în stare organică nedegradată, se descompune împreună cu masele fecale. Mai bine de utilizat rumeguş mărunt, la consistenţă asemănător cu tărâţele. În procesul descompunerii rumeguşul creează un mediu puţin acid, de aceea se recomandă să fie utilizat împreună cu cenuşă. După cum vedeţi, pentru acoperirea maselor fecale pot fi folosite atât materiale separate, cât şi amestecul lor. Pentru a obţine un efect maxim se recomandă amestecarea în proporţii care ar asigura acoperirea uniformă şi uscarea maselor fecale, ar ajuta la descompunerea şi contribui la igienizarea lor. După părerea autorilor, cel mai potrivit material acoperitor este amestecul de sol şi cenuşă în proporţie de 2:1 – 3:1 sau amestecul similar de rumeguş cu cenuşă.

29 Se recomandă amestecarea diferitor materiale în proporţii care ar asigura acoperirea, uscarea, descompu­nerea şi igieni­zarea ma­selor fecale

S a n it aţ ie e co l o gic ă

Utilizarea toaletei uscate


La acoperirea maselor fecale, după fiecare utilizare a toaletei, se va urmări ca materialul acoperitor să nu nimerească în compartimentul pentru urină al vasului toaletei.

Întreţinerea curăţeniei. Având în vedere că toaleta uscată Spălarea vasului toaletei se va efectua evitând scurgerea lichidului în compartimentul maselor fecale

cu colectarea separată a excreţiilor „se teme de apă”, spălarea utilajului şi inventarului trebuie să fie efectuată cu precauţie. Vasul toaletei poate fi curăţit cu o cârpă sau un burete umed, evitând scurgerea lichidului în masele fecale. Compartimentul pentru urină al vasului toaletei şi pisoarul este recomandat să fie curăţite zilnic, la sfârşitul zilei, folosind un burete înmuiat în soluţie slabă de oţet (la 1 l de apă adăugaţi 1 pahar de oţet). Este foarte util să pulverizăm din când în când cu soluţie de oţet în interiorul pisoarului, folosind un pulverizator mic de plastic.

Colectarea excreţiilor

În toaletele uscate, excreţiile disociate în fracţii separate sunt depozitate corespunzător naturii şi destinaţiei lor. În unele cazuri acestea sunt păstrate un timp minimal, după care sunt extrase pentru procesare suplimentară. În alte cazuri excreţiile se păstrează timp îndelungat, pentru a fi igienizate pe loc. Respectiv, în fiecare caz aparte, este nevoie de un anumit spaţiu şi utilaje destinate depozitării excreţiilor.

Excreţiile disociate în fracţii separate sunt depozitate corespunzător naturii şi destinaţiei lor

Urina

este colectată din pisoar şi compartimentul pentru fracţia lichidă a vasului de toaletă, după care, prin conducte speciale, este transportată spre locul de depozitare. În calitate de conducte pot fi utilizate atât ţevi rigide multistrat (numite şi ţevi Pexal sau ţevi metaloplast) sau din polipropilenă, cât şi furtunuri sau tuburi flexibile.

Exemple de conducte pentru urină

S a n i taţ ie e co l o gic ă

30

Moviliţa care se formează la căderea excrementelor se va nivela cu un băţ sau cu o lopată

Pentru a evita mirosul neplăcut care poate veni de la pisoar, se recomandă ca după fiecare utilizare să se toarne o jumătate de pahar cu apă sau soluţie de oţet. De aceea este bine ca acest pahar şi rezerva de apă să fie întotdeauna prezente lângă pisoar. Podeaua toaletei, pereţii, conductele, exteriorul pisoarului şi al vasului de toaletă trebuie curăţate regulat cu apă şi eventual cu puţină sodă caustică sau detergent. La sfârşitul fiecărei săptămâni se va verifica compartimentul cu masele fecale. Cu un băţ sau cu o lopată se va nivela moviliţa care se formează la căderea excrementelor. După aceasta se va adăuga material acoperitor astfel ca fecalele să fie acoperite în întregime. Uşile compartimentului de jos trebuie să fie închise bine pentru a evita pătrunderea muştelor. Este important să ținem minte despre măsurile de precauţie la curăţirea toaletei. Vă recomandăm să îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc şi să spălaţi bine utilajele după ce le folosiţi.

Prin ţevi rigide sau tuburi flexibile cu suprafaţa interioară netedă urina se transportă spre locul de depozitare

31

Utilizarea supapei din prezervativ

S a n i taţ ie e co l o gic ă

Ustensile de îngrijire a toaletei uscate

Este indicată utilizarea conductelor cu suprafaţa interioară netedă, pentru a nu reţine urina. Cu acelaşi scop conductele trebuie să fie înclinate cu cel puţin 1,5 grade spre vasul de depozitare. Dacă urina se reţine pe pereţii conductelor sau într-un eventual sifon, format de curbura cu înclinaţie inversă a conductei, acest loc poate cu timpul să se blocheze din cauza depunerilor sedimentate. Pentru evitarea unei eventuale pătrunderi a mirosului de amoniac din vasul de depozitare a urinei prin conductă, se utilizează


Urina se colectează în vase speciale de plastic, metal inox sau alt material impermeabil şi ne-corodabil

S a n i taţ ie e co l o gic ă

32

În cazul utilizării frecvente, fără păstrare, a urinei, se recomandă utilizarea canistrelor

Masele fecale. La toaletele uscate cu colectarea separată a ex-

creţiilor, în funcţie de construcţia lor, fecalele se colectează sub vasul de toaletă fie pe podeaua camerei pentru materii fecale, fie în containere deschise. De obicei în toaletele fără container masele fecale sunt depozitate şi igienizate pe loc. De aceea ele sunt prevăzute cu două camere pentru colectarea fecalelor, care sunt utilizate pe rând. Când o cameră se umple şi nu mai poate fi utilizată, începe să fie utilizată cea de-a doua. În acest caz vasul toaletei se schimbă deasupra celei de-a doua cameră. Prima cameră, plină cu mase fecale uscate, este lăsată pentru a se composta, în timp ce cea de-a doua se umple. Avantajul acestui sistem este că întreg procesul de tratare a maselor fecale se petrece pe loc, fără a recurge la manipulări suplimentare. Simplitatea construcţiei şi gestionării a făcut ca acest tip de toaletă uscată să fie unul dintre cele mai des utilizate. Totuşi pe lângă aceste avantaje toaleta uscată cu două camere pentru fecale are şi unele dezavantaje sau limitări importante. Dintre acestea vom menţiona în primul rând dificultatea manipulării maselor fecale, legată de anumite riscuri igienice. Este dificil de a menţine curaţi pereţii camerelor, care sunt în contact direct cu fecalele. Amestecarea şi scoaterea materiei compostate se efectuează manual, utilizând lopata sau altă unealtă similară, ceea ce este periculos pentru om. În alt tip de toaletă uscată cu colectarea separată a excreţiilor sunt utilizate containere. Acestea pot fi lăzi de plastic, metal, sau lemn, găleţi sau coşuri de dimensiuni şi forme diferite.

Fecalele se colectează fie pe podeaua camerei pentru materii fecale, fie în containere deschise

Fiind cel mai popular sistem de colectare a maselor fecale, toaleta uscată cu două camere are şi unele dezavantaje sau limitări importante

Colectarea în containere deschise permite gestionarea mai flexibilă şi manipularea mai uşoară a compostului de toaletă

33

Recipienţi pentru colectarea maselor fecale

Unul dintre avantajele principale ale utilizării containerelor este posibilitatea manipulării frecvente a cantităților porționate de mase fecale acumulate. Toaletele de acest tip sunt mai mici ca dimensiuni, iar construcția și amplasarea elementelor sale este mai bine organizată și compactă.

S a n i taţ ie e co l o gic ă

Pentru a opri pătrunderea mirosului neplăcut de amoniac prin conducta urinei se utilizează aşa metode cum ar fi: aplicarea supapelor, acoperirea urinei cu ulei şi plasarea capătului conductei la fundul rezervorului

tehnologii simple, precum instalarea supapelor sau oprirea evaporării amoniacului. În condiţii de casă supapa poate fi confecţionată dintr‑un prezervativ, vârful căruia trebuie să fie tăiat pentru a lăsa urina să curgă. Se instalează la unirea pisoarului cu conducta. O altă metodă este oprirea evaporării amoniacului din rezervor prin acoperirea urinei cu puţin ulei. Pentru un vas mai mic este suficientă o linguriţă de ulei de floarea soarelui, iar pentru rezervoare mai mari – 1-3 linguri de ulei. De asemenea o metodă eficientă de oprire a circulaţiei aerului mirositor prin conductă este plasarea capătului conductei la fundul vasului. Astfel, ţinând permanent capătul conductei plonjat în lichid, vom exclude orice circulaţie a vaporilor de amoniac. Ca fracţie fluidă şi destul de volatilă, urina trebuie să fie colectată în vase speciale de plastic, metal inox sau alt material impermeabil şi necorodabil. Amoniacul se evaporă uşor de pe suprafaţa urinei depozitate. De aceea, pentru a evita pierderile de azot din urină, se recomandă ca vasele să fie închise, după posibilitate, cât mai bine. Dacă se preconizează păstrarea îndelungată a urinei în cantităţi mari, atunci, respectiv, şi vasul va trebui să fie de dimensiuni şi rezistenţă mai mare. În acest caz se utilizează butoaie, cisterne sau fose impermeabile confecţionate din beton. Acestea sunt plasate în pământ în nemijlocita apropiere de toaletă, asigurând accesul liber pentru ca să se poată efectua extragerea mecanizată a urinei. Fiind un produs relativ steril din punct de vedere al conţinutului de patogeni, urina este deseori utilizată fără a fi păstrată mult timp. În acest caz se folosesc vase mai mici de dimensiuni diferite, în funcţie de frecvenţa extragerii urinei. Este recomandată utilizarea canistrelor. Acestea sunt comode pentru manipulare şi transportare, au o suprafaţă mică de evaporare şi pot fi închise cu capac. Recipienţi pentru colectarea urinei


Cunoaşterea şi înţelegerea factorilor de mediu care influenţează supravieţuirea sau distrugerea patogenilor este importantă pentru alegerea metodei eficiente de igienizare a excreţiilor. În tabelul de mai jos vă prezentăm cei mai importanţi dintre aceşti factori.

Factorul

Efectul

Timpul

După excreţie, cu timpul numărul microorganismelor scade continuu cu viteză variabilă. Unele organisme, ca de exemplu bacteriile, în anumite condiţii favorabile, pot să-şi continue dezvoltarea şi multiplicarea, numărul lor scăzând totuşi în timp. Protozoarele şi viruşii sunt incapabili să se dezvolte fără gazdă, în mediul extern. De aceea numărul lor nu va creşte. Helminţii au nevoie de o perioadă latentă înainte de a deveni infecţioşi. Către acel timp, aflându-se în afara gazdei, numărul lor va descreşte substanţial.

Temperatura

Majoritatea agenţilor patogeni supravieţuiesc la temperaturi normale, însă mor foarte rapid la temperaturi mai înalte de 40°C-50°C. Astfel de temperaturi pot fi obţinute prin încălzirea artificială a excreţiilor, de pildă prin compostarea lor exotermică.

Schimbarea pH-ului

Majoritatea agenţilor patogeni sunt adaptaţi la mediul neutru pH (7), fiind sensibili la schimbarea condiţiilor spre puternic acide sau alcaline. Adăugarea varului sau a cenuşii duce la creşterea pH-ului, ce are ca rezultat inactivarea patogenilor. Cu cât mai mare este pH-ul, cu atât mai rapid sunt inactivaţi patogenii.

Amoniacul (NH3)

S a n it aţ ie e co l o gic ă

34

În condiţii naturale, amoniacul produs de bacterii sau prin hidroliză este dezastruos pentru alte organisme. Există tehnologii de tratare a maselor fecale, bazate pe adăugarea amoniacului provenit din urină.

Umiditatea scăzută

Umiditatea determină în mare măsură supravieţuirea organismelor în masele fecale şi sol. Fecalele umede favorizează supravieţuirea microorganismelor, pe când acele uscate dimpotrivă.

Radiaţia solară /ultravioletă

Radiaţia ultravioletă reduce numărul patogenilor şi este folosită în tratarea atât a apei potabile, cât şi a apelor menajere.

Prezenţa altor orga­nisme

Organismele sunt afectate unele de altele prin competiţie, predatorism sau eliberarea substanţelor antagoniste.

În funcţie de tehnologia colectării şi a păstrării, se aplică metode diferite de igienizare a excreţiilor umane. Pentru urină este suficientă păstrarea timp de minimum 2 săptămâni la temperaturi relativ înalte ale mediului ambiant (de exemplu, pe timp de vară), sau 6 luni la temperaturi mai joase (din toamnă până în primăvară). Cu timpul se elimină tot mai mult amoniac, care distruge patogenii rămaşi. Masele fecale se igienizează ceva mai complicat. Ele conţin un număr mare de organisme patogene, care sunt în diferită măsură rezistente�������������������������������������������������������������� la factorii de mediu. Tratarea maselor fecale poate fi realizată prin păstrare îndelungată, tratare chimică, tratare termică, compostare sau prin combinaţiile acestora.

Urina se igienizează prin păstrarea timp de 2 săptămâni - 6 luni, în funcţie de temperatura mediului ambiant

Păstrarea îndelungată.

Păstrarea îndelungată reduce numărul patogenilor, care mor în mod natural, dar mai rapid sub influenţa temperaturii, umidităţii, pH‑ului ridicat şi a competiţiei biologice

Păstrarea un anumit timp a maselor fecale duce la reducerea patogenilor, care mor în mod natural. Această reducere depinde de condiţiile de păstrare şi de spectrul de microorganisme prezente. Inactivarea patogenilor este influenţată de temperatura mediului, pH, umiditatea şi competiţia biologică. Astfel, doar în anumite condiţii favorabile păstrarea îndelungată va avea efectul aşteptat. O eficienţă mai mare se obţine dacă păstrăm masele fecale cât mai uscate şi la temperaturi înalte, iar materialul acoperitor care a fost folosit în timpul acumulării maselor fecale, a fost unul care contribuie la creşterea pH-ului. Deoarece mulţi parametri ai condiţiilor de mediu sunt destul de dificil de controlat, păstrarea este considerată a fi o metodă nesigură de igienizare.

Tratarea chimică. Majoritatea organismelor se dezvoltă bine

în mediu neutru, pH (6-8), şi pot fi inactivate dacă mărim sau micşorăm substanţial aciditatea. pH-ul afectează activitatea enzimelor şi ionizarea chimicalelor, favorizând pe această cale transportul substanţelor toxice în celulele agenţilor patogeni. Creşterea pH-ului în conţinutul maselor fecale se obţine prin adăugarea cenuşii de lemn, varului stins, sau a altor substanţe calcaroase. Acestea sunt incluse în compoziţia materialului acoperitor în proporţii diferite, în funcţie de metodica de igienizare utilizată sau preferinţele şi posibilităţile proprietarului. Dacă tratarea ulterioară presupune doar păstrarea îndelungată, atunci adăugarea substanţelor care măresc nivelul pH-ului este cât se poate de oportună. Dacă însă se preconizează compostarea exotermă, atunci adăugarea unor cantităţi mari de cenuşă sau substanţe calcaroase, care nu sunt biodegradabile, ar duce la diminuarea proceselor de compostare şi la compromiterea igienizării.

Tratarea chimică presupune mărirea pH‑ului prin adăugarea cenuşii şi a varului stins

35 S a n it aţ ie e co l o gic ă

Igienizarea excrețiilor


Prin compostare, pe lângă descompunerea materiei organice, are loc înlocuirea prin succesiune a patogenilor cu organisme, caracteristice humusului, astfel realizânduse igienizarea materialului compostat

Sunt utilizate două tehnologii de com­postare lentă şi exotermă, ultima fiind mai rapidă şi mai eficientă

S a n i taţ ie e co l o gic ă

36

Tratarea termică. Diferite temperaturi afectează în mod dife-

rit dezvoltarea şi supravieţuirea patogenilor. Cu cât temperatura este mai înaltă, cu atât patogenii sunt inactivaţi mai rapid. Ca tehnologie utilizată separat, tratarea termică stă la baza incinerării şi pasteurizării maselor fecale, proceduri ce vor fi descrise în continuare. Mai des, tratarea termică este utilizată în combinaţie cu alte metode sau ca parte a acestora, ca de exemplu în compostarea exotermică.

Compostarea.

Compostul, o substanţă sfărâmicioasă sau amorfă, de culoare brună sau neagră, bogată în humus, este un produs stabil, rezultat din descompunerea materiei organice. Respectiv, compostarea este procesul de producere a compostului. Descompunerea sau, cum se mai spune în alţi termeni, mineralizarea materiei organice, se produce de către organismele detritivore: microorganisme, viermi, artropode. Pe lângă faptul că se formează humus, în procesul descompunerii materiei organice are loc înlocuirea prin succesiune a comunităţilor de organisme, care se aflau în materiile organice, cu alte comunităţi de organisme, caracteristice humusului. Astfel, dacă în materia organică, de exemplu în masele fecale, erau prezente comunităţi cu mulţi patogeni, după compostare acestea sunt substituite de altele ne-patogene. Reeşind din aceasta, compostarea este o metodă de igienizare a materiei fecale. Compostarea este un proces de producere a humusului în condiţii controlate de către om. În funcţie de posibilităţi, aptitudini, dar şi de alţi factori, sunt utilizate două tehnologii diferite: compostarea exotermă şi compostarea lentă. Diferenţa esenţială este în faptul că la compostarea exotermă în procesul descompunerii intense a materiei organice se produce căldură, iar la compostarea lentă – nu. Compostarea exotermă este mai eficientă din punct de vedere al distrugerii patogenilor, datorită temperaturii înalte şi a eliminărilor de amoniac. Îmbinarea tratării termice şi chimice care are loc la compostarea exotermă, face ca igienizarea să se producă mult mai rapid decât la compostarea lentă. Condiţiile necesare pentru compostarea exotermă sunt: Conţinutul înalt de substanţe organice. Se recomandă utilizarea în toaletă a materialului acoperitor bogat în substanţe organice biodegradabile, cel mai bine rumeguş de lemn. Pentru a menţine temperatura înaltă în procesul compostării, dacă este necesar, se face condiţionarea sau, cu alte cuvinte, alimentarea cu substanţe bogate în materie organică biodegradabilă.

Umiditatea ridicată. Descompunerea eficientă a materiei organice are loc numai în condiţii umede. Aerisirea. Compostarea se petrece în condiţii aerobe. De aceea trebuie să se asigure pătrunderea aerului în masa compostată. Se recomandă menţinerea structurii afânate şi poroase a materialului supus compostării. Dacă este necesar se face amestecarea periodică a acestui material, precum şi adăugarea ierbii sau a frunzelor uscate, pentru a asigura structura afânată şi pătrunderea aerului. Menţinerea temperaturii înalte. Agenţii patogeni sunt distruşi numai dacă temperatura în procesul compostării este menţinută la cel puţin 50°C. Pentru a păstra temperatura materialului compostat suficient de înaltă, se recomandă izolarea termică a lăzii de compost. O deosebită atenţie menţinerii temperaturii înalte în lada de compost trebuie acordată în perioadele reci ale anului. Pentru a realiza o compostare exotermă eficientă a excreţiilor umane, sunt necesare anumite cunoştinţe, îndemânare şi monitorizare zilnică. Dacă compostarea va decurge fără căldură suficientă, atunci igienizarea nu va avea loc. De aceea se recomandă utilizarea acestei tehnologii de compostare numai persoanelor capabile să realizeze acest lucru. Compostarea lentă este un proces asemănător cu descompunerea materiei organice în natură. Ea se petrece încet, fără eliminare masivă de căldură. Deoarece artropodele, viermii şi alte organisme pluricelulare sunt incapabile să suporte temperaturi înalte, acestea nu participă la compostarea exotermă. În schimb pot fi implicate la compostarea lentă. Pentru igienizarea maselor fecale, la gestionarea toaletelor uscate cu colectarea separată a excreţiilor, se utilizează compostarea lentă efectuată în două etape. Prima şi cea mai îndelungată etapă se petrece în condiţii uscate. Masele fecale sunt păstrate timp de cel puţin 1,5-2 ani în lada de colectare sau în una din camerele pentru mase fecale a toaletei. Acest timp este suficient pentru distrugerea majorităţii patogenilor şi creării unui compost relativ steril. Este cunoscut însă faptul că ouăle unor helminţi patogeni, fiind extrem de rezistente, pot supravieţui în condiţiile compostării uscate timp de mai mulţi ani. De aceea se recomandă o procesare suplimentară prin compostare în condiţii umede. Datorită faptului că la compostarea umedă sunt implicate mai multe organisme pluricelulare, în special râmele, această etapă se mai numeşte vermicompostare. Trecând prin tractul digestiv al organismelor care se hrănesc cu resturile organice, ouăle de helminţi sunt distruse definitiv.

Igienizarea prin compos­ tare exotermă este indicată numai persoanelor instruite şi experimentate în acest domeniu

Compostarea lentă decurge în mod natural, cu implicarea artropodelor, viermilor şi a altor organisme pluricelulare

Compostarea lentă se realizează în două etape – compostarea uscată şi cea umedă (vermicompostarea)

37 S a n i taţ ie e co l o gic ă

Inactivarea patogenilor este în relaţie directă cu temperatura


Incinerarea este cea mai sigură metodă de igienizare, însă şi nu şi cea mai avantajoasă din punct de vedere a păstrării nutrienţilor, poluării mediului şi eficienţei economice

Deşi tehnologiile actuale de pasteurizare sunt relativ dificile, acestea reprezintă un domeniu de perspectivă pentru igienizarea maselor fecale

Incinerarea. Nici un agent patogen nu supravieţuieşte în urma in-

cinerării. De aceea simpla ardere a maselor fecale este considerată ca fiind cea mai sigură metodă de igienizare. Totuşi, fiind atât de simplă, metoda are limitările şi dificultăţile sale. În primul rând, la ardere materia organică se mineralizează prin carbonizare, iar produsul nu este altceva decât cenuşă, care este un fertilizator incomparabil mai slab decât humusul obţinut prin compostare. Într-al doilea rând la arderea maselor fecale se elimină o cantitate mare de fum, care conţine foarte multe substanţe nocive. Într-al treilea, dar nu în ultimul rând, incinerarea necesită consum de energie, ceea ce este mai puţin avantajos din punct de vedere economic.

Pasteurizarea. Pasteurizarea maselor fecale reprezintă o tratare

termică de scurtă durată, la temperaturi suficient de înalte pentru a distruge cea mai mare parte a organismelor vii, însă evitând incinerarea sau alterarea termică a masei organice. Astfel, după pasteurizare, masele fecale sunt destul de bine igienizate, însă sunt nepregătite pentru a fi utilizate în calitate de îngrăşământ. Pentru aceasta masa pasteurizată necesită o tratare suplimentară prin compostare. Avantajul acestei metode este în faptul că procesul de igienizare decurge foarte rapid, iar produsul obţinut, chiar dacă reprezintă materie organică nedegradată, poate fi eliberat în mediul ambiant fără riscuri. Neajunsurile sunt tehnologia relativ complicată, necesitatea monitorizării procesului, precum şi consumul de energie. Fiind totuşi un domeniu de perspectivă, în prezent se efectuează cercetări pentru elaborarea unei tehnologii simple şi accesibile de pasteurizare, care va înlătura neajunsurile menţionate.

Utilizarea excreţiilor în calitate de îngrăşământ

38 S a n it aţ ie e co l o gic ă

Datorită tehnologiei foarte simple, precum şi a necesităţii mici de manipulare şi implicare a omului, igienizarea prin compostare lentă este cea mai des utilizată. Această tehnologie este cea mai accesibilă şi pentru gospodăriile individuale din Republica Moldova.

Excreţiile umane trebuie să fie utilizate în beneficiul mutual al omului şi al naturii

Unul dintre scopurile principale a sanitaţiei ecologice este reciclarea nutrienţilor. De aceea tot ce se va acumula sub vasul de toaletă, atât în fracţia lichidă, cât şi în cea solidă, urmează să fie utilizat în beneficiul omului şi al naturii. În capitolele anterioare am menţionat deja că atât în urina, cât şi în fecalele excretate de un singur om timp de un an, se conţine aproximativ acea cantitate de nutrienţi, care poate asigura creşterea plantelor agricole în cantitatea suficientă pentru a hrăni acest om timp de un an. Acest �������������������������������������������������������������������� ciclu��������������������������������������������������������������� perpetuu poate fi realizat doar prin gestionarea corectă a excreţiilor umane şi utilizarea lor în agricultură în calitate de îngrăşământ.

Informaţie Anual la nivel global sunt comercializate aproximativ 130 milioane tone de îngrăşăminte, 63% dintre acestea fiind vândute ţărilor în curs de dezvoltare. Circa 78 milioane tone din această cantitate sunt îngrăşăminte de azot şi 13,7 milioane tone de fosfor. Restul sunt potasiu, sulf şi micronutrienţi. Excreţiile celor peste 6 miliarde de oameni de pe planetă conţin 27 mil. tone de azot şi 3 mil. tone de fosfor. Aceasta înseamnă că aproximativ o treime din necesităţile în azot şi aproximativ 22% din necesităţile de fosfor pot fi substituite cu azotul şi fosforul din excreţiile umane.

Spicuiri din Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru utilizarea în siguranţă a apelor uzate, excreţiilor și apelor gri. Vol. 4.

Concepţia modernă de reutilizare a excreţiilor umane, privită din punctul de vedere al sanitaţiei ecologice, presupune în mod obligatoriu igienizarea lor înainte de a fi utilizate în agricultură. O atenţie deosebită trebuie să se acorde şi măsurilor de precauţie, atunci când se manipulează cu excreţiile neprelucrate, dar şi atunci când se manipulează cu produsul obţinut din tratarea acestora. Să nu uităm că unii patogeni sunt extrem de rezistenţi şi pot supravieţui un timp îndelungat în condiţii nefavorabile. În afară de igienizare, tratarea excreţiilor are ca scop descompunerea materiei organice până la substanţe uşor asimilabile de către plante. Pe lângă faptul că excreţiile sunt surse valoroase de nutrienţi minerali, acestea mai conţin şi materie organică. După tratarea prin compostare a maselor fecale, materia organică reziduală poate fi găsită în humusul de compost. Fiind un amestec de substanţe organice, care nu mai pot fi supuse descompunerii, humusul de compost reprezintă o materie vitală pentru creşterea plantelor.

Masele fecale compostate. Tratarea corectă a mase-

lor fecale include aproape obligatoriu şi procesul de compostare, indiferent de tipul utilizat. Prin acesta se creează un produs bogat în nutrienţi (N, P, K ş. a.) în formă asimilabilă de către plante, precum şi humusul de compost. Cel mai valoros compost se obţine prin compostarea exotermă a fecalelor cu aplicarea ulterioară a vermicompostării.

Înainte de a fi utilizate în agricultură excreţiile sunt igienizate în mod obligatoriu

La tratarea excreţiilor prin compostare materia organică este descompusă până la humus valoros

Prin compostarea maselor fecale se creează un produs bogat în nutrienţi şi humus

39 S a n it aţ ie e co l o gic ă

Compostarea lentă în două etape este cea mai recomandată pentru gospodăriile individuale din Republica Moldova


Pentru a evita eventualele riscuri de infectare, fertilizarea cu compost de toaletă trebuie să se efectueze în anumite condiţii agricole

Compostul de toaletă reprezintă o masă sfărâmicioasă, de culoare brună întunecată, asemănătoare solului atât la consistenţă şi culoare, cât şi la miros. Modul de utilizare a acestuia variază în funcţie de necesitate şi posibilităţi. De cele mai dese ori compostul este produs cu scopul fertilizării şi condiţionării solului din grădină. Aplicarea lui poate fi realizată atât prin amestecarea cu solul supus fertilizării, cât şi prin înlocuirea acestuia. Măsurile de precauţie sunt esenţiale, având în vedere riscul unei posibile infectări cu patogeni. Anume din aceste considerente se recomandă ca fertilizarea cu compost de toaletă să se efectueze în anumite condiţii agricole. Astfel, cele mai indicate sunt culturile perene, arborii şi arbuştii, plantele anuale care nu se consumă proaspete. De asemenea, compostul de toaletă poate fi utilizat la îngrăşarea gazoanelor şi a suprafeţelor cu flori decorative.

Urina.

În cazul solurilor sărace în materie organică, se recomandă utilizarea urinei împreuna cu compostul de toaletă

S a n it aţi e e co l o gi c ă

40

Cea mai mare cantitate de nutrienţi esenţiali se conţine în urină. Ea poate fi utilizată ca îngrăşământ al culturilor nefixatoare de azot. În urină nutrienţii se află în formă ionică. Urina este asimilată de către plante la fel de uşor precum îngrăşămintele minerale comerciale. Cantitatea anuală de azot produsă de o persoană este suficientă pentru fertilizarea unei suprafeţe de 300-400 m². Totodată conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pe aceeaşi suprafaţă poate fi aplicată şi o cantitate de 3-4 ori mai mare. Influenţa urinei ca îngrăşământ asupra roadelor depinde în mare măsură de starea solului. Ca şi la aplicarea îngrăşămintelor minerale, efectul aplicării urinei este mai mic dacă solul este sărac în materie organică. Humusul, datorită compoziţiei optimale de substanţe organice şi prezenţei microorganismelor specializate, este un mediu favorabil pentru creşterea capacităţii de asimilare de către plante a nutrienţilor. De aceea, în cazul solurilor sărace în materie organică, se recomandă utilizarea urinei împreuna cu compostul de toaletă. Urina poate fi utilizată atât nediluată, cât şi diluată cu apă în proporţii diferite. Se aplică de două sau de mai multe ori pe an, astfel încât volumul total al urinei nediluate să fie de aproximativ 2 litri la 1 m² pe an. Pentru a face un calcul mai precis al dozei optimale de urină, care trebuie aplicată pe un anumit teren agricol, este necesar să cunoaştem concentraţia azotului din urină, precum şi cantitatea nutrienţilor prezenţi în sol. Când concentraţia de azot în urină nu este cunoscută, atunci se consideră concentraţia medie de 3-7 g/l de azot la momentul micţiunii.

Urina se aplică cu ajutorul unui furtun sau al unei stropitori de grădină direct la rădăcina plantei, evitând stropirea frunzelor. Imediat după aplicare se acoperă cu un strat subţire de pământ. Incorporarea în sol pe această cale reduce evaporarea amoniacului, care poate duce la pierderi de circa 70% de azot. Totodată prin îngroparea urinei în sol se exclude orice miros neplăcut, cauzat de evaporarea amoniacului. Acelaşi efect se poate obţine dacă urina se aplică înainte de ploaie. În acest caz îngroparea în sol nu mai este atât de necesară. Plantele care asimilează cel mai mult azot, precum spanacul, varza creaţă, porumbul şi alte cereale, solicită cel mai mult îngrăşământ cu azot. Respectiv acestea sunt si cele mai indicate culturi agricole, la care se poate aplica urina. Alte culturi de asemenea pot beneficia de fertilizarea cu urină, însă într-o măsură mai moderată şi cu o precauţie mai mare. Există însă culturi (soia, fasolea şi alte leguminoase), care datorită convieţuirii mutuale cu anumite bacterii, sunt capabile singure să acumuleze azotul fixat din aer de aceste bacterii şi să-l depoziteze în formaţiuni speciale ale rădăcinilor. Solul pe care s-au cultivat astfel de culturi este suficient de bogat în azot, de aceea aplicarea pe el a urinei este cel puţin inutilă, iar de cele mai dese ori contraindicată.

La aplicare, urina se acoperă cu pământ, pentru a evita eventualele pierderi de azot prin evaporare

Cele mai indicate culturi pentru fertilizarea cu urină sunt acele care solicită cel mai mult azot. Se va evita fertilizarea cu urină a culturilor capabile să fixeze singure azotul.

41 S a n it aţi e e co l o gi c ă

Compostul este produs cu scopul fertilizării şi condiţionării solului din grădină


Glosar

care pătrunzând într-un organism animal sau vegetal, provoacă manifestări patologice.

Ape gri – o parte din apele me-

najere, care sunt generate din activităţile casnice, cum ar fi spălarea veselei, hainelor, mâinilor şi a corpului.

Ape negre – o parte din apele

menajere, care, pe lângă alte deșeuri, conțin mase fecale și urină.

Ape menajere – orice soluție

apoasă creată prin influiența antropogenă negativă

Biodegradare – proces în urma

căruia substanțele organice sunt descompuse de către organismele vii cu ajutorul enzimelor; proces de descompunere, de distrugere a unui produs biodegradabil.

Canalizare – totalitatea lucrărilor

S a n it aţi e e co l o gi c ă

42

tehnice executate pentru colectarea şi evacuarea apelor uzate dintr-un oraş sau dintr-un centru industrial.

Ciclul nutrienţilor – calea par-

cursă de nutrient prin componentele vie si nevie ale ecosistemului, asigurându-se reciclarea perpetuă a acestuia. Ciclul biogeochimic.

Compost – îngrăşământ agri-

col natural, rezultat în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale şi animale.

Compostare – operaţia de preparare a compostului.

Detritivor – organism heterotrof,

care sunt specializate în descompunerea materiei organice. Saprofag.

Deşeuri umane – un tip special

de deșeuri care se referă la produsele excreției omului, precum urina și fecalele.

Efluent - soluţie lichidă care iese

dintr-un recipient sau instalație.

Eutrofizare – Creşterea produc-

tivităţii biologice a bazinelor acvatice, cauzată de acumularea excesivă a nutrienţilor. Eutrofizarea duce la degradarea calităţii apei şi creşterea excesivă de alge.

Ex situ – care este realizat în afara mediului natural, departe de locul originii.

Excrement – materii fecale Excreţie – eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. Produsul eliminat.

Fecale – materie rezultată din di-

gestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; excrement.

Fertilizant – Îngrășământ. Fracţie – parte dintr-un tot întreg.

Dacă vorbim despre excreţie fracţia este partea separată solidă sau lichidă a acesteia. Masele

fecale reprezintă fracţia solidă, pe când urina – fracţia lichidă.

Hazna – bazin subteran (groapă) de

dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea deşeurilor umane.

Humus – amestec de substanţe organice amorfe aflat în sol, care îi condiţionează fertilitatea şi care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acţiunea microorganismelor.

Igieniza – a înlătura dintr-un anumit loc microorganismele prin curăţire sau dezinfectare; a face să fie igienic.

In situ – realizat în mediul natural, la faţa locului.

Îngrășământ – Compus chimic,

care este aplicat pe terenuri agricole pentru a mări fertilitatea lor. Există Î. organice (formate din substanțe organice) și Î. minerale (formate din substanțe neorganice simple).

Latrină – încăpere specială pentru satisfacerea nevoilor fiziologice (fără canalizare).

Macronutrienţi (macroele-

mente) – nutrienţi esenţiali, utilizaţi în cantităţi mari de către organisme. Sunt două categorii de macronutrienţi: Macronutrienţii neminerali (carbonul, oxigenul şi hidrogenul) şi Macronutrienţii minerali (azotul, fosforul, kaliul, sulful, calciul şi magneziul). Surplusul de macronutrienţi minerali pre-

zenţi în apele de suprafaţă pot provoca eutrofizarea acestora.

Micronutrienţi (microelemen-

te) – nutrienţi minerali, care se găsesc în cantităţi foarte mici în sol şi în organism. Micronutrienţii intră în compoziţia hormonilor, a enzimelor, a fermenţilor etc. şi joacă un rol important în stimularea funcţiilor biologice.

Micţiune – Eliminare a urinei; urinare.

Nutrienţi – elemente chimice ori

compuşi care pot fi metabolizaţi de către organism pentru a produce energie şi a-şi construi ţesuturile. Nutrienţii se împart în două categorii: macronutrienţi şi micronutrienţi. Unii nutrienţi dacă se află în concentraţii mari pot fi toxici. Sinonim: Bioelemente.

Sanitar – care se referă la sănătate, la igiena publică.

Sanitaţie – ansamblu de măsuri

pentru protecţia sănătăţii omului şi asanarea mediului, legate de asigurarea igienei și gestionarea eficientă a deşeurilor umane.

Sanitaţie convenţională – prac-

tici de sanitaţie care sunt în conformitate cu standardele şi concepţiile clasice, înrădăcinate de mult timp în societate. S.c. în forma ei actuală este înţeleasă ca totalitatea activităţilor de eliminare a deşeurilor umane

43 S a n it aţi e e co l o gi c ă

Agent patogen – agent biologic,


Anexa I Un model tip de implementare a sistemului de sanitaţie EcoSan în gospodăriile individuale

Sanitaţie durabilă – vezi sanitaţie ecologică

Sanitaţie ecologică – sistem de

gestionare a deşeurilor umane, în care nutrienţii sunt reciclaţi şi reutilizaţi în agricultură, cu risc minim de poluare a mediului ambiant şi cu ameninţare minimă pentru sănătatea omului.

Toaletă – încăpere specială pentru

satisfacerea nevoilor fiziologice. Closet.

TUCSE – Denumirea abreviată a

toaletei uscate cu colectarea separata a excreţiilor, care funcţionează fără apă. Toaletă uscată. Eng. UDDT.

Urină – fracţia lichidă a excreţiilor

S a n it aţ ie e co l o gic ă

44

care este produsă de rinichi prin filtrarea sângelui și amestecarea cu excesul de apă din organism.

Vas toaletă – recipient de ceramică, masă plastică, lemn, beton,

sau alte materiale rigide, destinat pentru colectarea excrețiilor umane. După modul de utilizare există două tipuri principale de vase de toaletă: vase în formă de piedestal/scaun și vase de tip turcesc (utilizate în poziţia stat pe vine).

Vas WC – vas de toaletă, în care

excrețiile sunt spălate cu apă. La ieșire conducta este îndoiată în formă de „S” sau „U” pentru a crea un sifon și a împiedica pătrunderea mirosului neplăcut din sistemul de canalizare.

Veceu – Din pronunţarea ro-

mânească a iniţialelor Water Closet. Toaletă în care excreţiile sunt spălate în sistemul de canalizare cu ajutorul unui jet de apă. Scurgerea în formă de „U” sau „S” a vasului veceului asigură blocarea pătrunderii mirosului neplăcut din sistemul de canalizare.

Vermicompostare – compostare lentă cu participarea râmelor.

Proprietarul unei case individuale şi al unui lot de grădină de 8 ari în jurul casei şi-a construit o toaletă uscată cu colectarea separată a excreţiilor. Lângă casă, la distanţa de 10 m de toaletă, se află o fântână, care este utilizată pentru nevoile gospodăriei. Apa, fiind poluată cu nitraţi de mai mulţi ani, nu este potabilă. Familia proprietarului este formată din 2 persoane adulte şi 2 copii de vârstă şcolară. Recent casa proprietarului a fost conectată la apeductul central, care se alimentează din fântâni arteziene. Canalizarea centralizată şi infrastructura de colectare a deşeurilor nu există. Proprietarul este ferm convins că EcoSan este soluţia cea mai potrivită pentru familia sa şi e conştient de beneficiile aduse mediului ambiant prin excluderea poluării apelor freatice şi, respectiv, a fântânilor cu nitraţi. Fiind foarte motivat de a restabili calitatea apei din fântână, proprietarul încearcă să-şi împărtăşească experienţa pozitivă şi să promoveze implementarea sistemelor de sanitaţie ecologică în rândul vecinilor săi. • • • •

Minimizarea riscurilor de sănătate asociate cu utilizarea toaletei; Economisirea apei potabile; Protecţia apelor freatice; Producerea îngrăşămintelor din excreţiile acumulate.

Informaţii generale

Scopurile

Toaletă uscată cu colectarea separată a excreţiilor cu o singură cameră de colectare a maselor fecale.

Tipul toaletei

Familia proprietarului, formată din 2 persoane adulte şi 2 copii, excretă timp de un an aproximativ 1500 kg de urină şi 180 kg de mase fecale (având în vedere că copiii se vor duce uneori şi la toaleta şcolii), ceea ce constituie aproximativ 200 kg de îngrăşământ cu azot anual. Proprietarul a calculat cât de des se va umplea canistra cu urină: 1500 kg / 40 litri = 37,5 canistre pe an. Dacă împărţim cifra la 12 luni ale anului, iese că în fiecare lună canistra se va umplea de aproximativ 3 ori. Dacă punem în calcul că după umplerea canistrei urina se va păstra încă 1,5 săptămâni, atunci sunt suficiente 2 canistre pentru a asigura colectarea şi tratarea neîntreruptă a urinei pe parcursul anului.

Calcule

45 S a n it aţ ie e co l o gic ă

şi asigurarea igienei, securităţii şi confortului. Deşeurile sunt considerate periculoase şi inutile. Astfel S.c. actuală este o abordare conservativă şi ������������������������������� depăşită����������������������� , fiind lipsită de substratul durabilităţii.


S a n it aţi e e co l o gi c ă

46

Vasul toaletei este înzestrat cu inel şi capac, confecţionate individual din placă de polistiren extrudat cu grosimea de 20 mm. Lângă vasul de toaletă se află găleata cu material acoperitor şi găleata pentru materiale igienice utilizate (hârtie igienică, absorbante ş. a.). În găleata cu material acoperitor se află o lopăţică mică. Pe perete, în nemijlocita apropiere de vasul toaletei, este montat suportul cu hârtie igienică. Deasupra lavoarului pe perete este montată o oglindă, suportul pentru săpun şi cuierul pentru prosop. Lângă pisoar se află un pulverizator cu soluţie diluată de oţet pentru spălarea pisoarului. Interiorul este prevăzut cu iluminator electric. Pe suprafaţa interioară a uşii proprietarul a montat o planşetă cu informaţii despre modul de utilizare a toaletei uscate cu colectarea separată a excreţiilor, pentru a instrui eventualii musafiri.

Interiorul şi accesoriile

În calitate de material acoperitor se utilizează amestec de rumeguş mărunt şi cenuşă de lemn în proporţii de 4:1. Întreţinerea curăţeniei zilnice şi săptămânale în interiorul toaletei este în grija soţiei proprietarului. De curăţenia generală, schimbarea lăzilor pentru mase fecale, alte manipulări dificile şi aprovizionarea toaletei cu rezerve de material acoperitor răspunde soţul. Fiecare membru al familiei este responsabil de utilizarea corectă a vasului de toaletă cu colectarea separată a excreţiilor.

Întreţinerea

Toaleta este anexată de casă, cu intrarea din casă. Dimensiunile – 2 m lungime, 1,5 m lăţime şi 3,2 m înălţime (inclusiv 0,7 m înălţimea postamentului). Fundaţia, colţurile postamentului şi podeaua sunt confecţionate din beton armat. Pereţii din bolţar de beton vibropresat (Fortan, 40x20x12). Acoperişul într-o singură pantă, confecţionat din ţiglă metalică. Uşa confecţionată din lemn. Pereţii dinafară sunt tencuiţi şi vopsiţi. Pereţii in interior parţial cu faianţă, parţial tencuiţi şi vopsiţi. Un perete este înzestrat cu o ferestruică din cărămidă de sticlă. Instalaţiile sanitare includ: un vas de toaletă uscată de tip piedestal, confecţionat din beton, un vas pisoar de ceramică, un lavoar de ceramică cu robinet. Acestea sunt amplasate în aşa mod, încât pisoarul să se afle la cea mai mare distanţă posibilă faţă de vasul toaletei. În compartimentul de jos, sunt plasate 3 lăzi de plastic de 80 litri pentru acumularea maselor fecale, unul sub vasul toaletei, iar altele două de rezervă stau alături. La fundul fiecărei lăzi sunt montate câte 4 rotile mobile. Canistrele de câte 40 de litri pentru colectarea urinei se află în acelaşi compartiment cu masele fecale. Conductele pentru urină sunt confecţionate din furtun flexibil de plastic cu diametrul de 32 mm. Conducta ventilaţiei, confecţionată din ţeavă de PVC cu diametrul de 110 mm, este conectată cu camera pentru colectarea maselor fecale şi scoasă pe dinafară deasupra acoperişului, cu 1,5 m mai sus faţă de înălţimea lui.

Urina este utilizată după o păstrare de cel puţin 1,5 săptămâni în canistră. Pe timpul păstrării canistra este ţinută închisă, pentru a evita evaporarea amoniacului şi, respectiv, diminuarea conţinutului de azot. Lăzile pentru colectarea maselor fecale sunt utilizate pe rând. Când una se umple, este dată la o parte pentru păstrare şi în locul ei este pusă alta. Durata păstrării este de 1,5 ani, după care compostul uscat este mutat într-o ladă de compost, unde împreună cu resturile alimentare de la bucătărie continuă să se composteze în condiţii umede, în prezenţa râmelor.

Tratarea excreţiilor

După fiecare umplere a canistrei, cam de 3 ori pe lună, urina este diluată în proporţie de 1:1 cu apă şi aplicată pe terenul agricol de lângă casă. Conform calculelor personale, dar şi recomandărilor, proprietarul aplică aproximativ 2 litri de urină nediluată pe 1 m² timp de un an. După tratare, compostul de toaletă este amestecat cu pământ şi depozitat în fundul grădinii pentru utilizare ulterioară la fertilizarea şi condiţionarea solului. Acest sol se utilizează în primul rând la plantarea arborilor şi arbuştilor de cultură.

Utilizarea urinei şi a compostului de toaletă

47 S a n it aţi e e co l o gi c ă

Construcţia

Pentru masele fecale s-a calculat câte containere cu capacitatea de 80 de litri se vor umplea timp de un an. Având în vedere că va fi folosită şi o cantitate de aproximativ 20 kg de material acoperitor, atunci: 200 kg / 80 kg ≈ 2,5 containere. Pentru a asigura compostarea maselor fecale în condiţii uscate timp de 1,5 ani, va fi nevoie de utilizat pe rând cel puţin 5 containere. Proprietarul a considerat că îi va fi incomod să tină 5 lăzi simultan în compartimentul de jos al toaletei. De aceea a hotărât să construiască o ladă pentru compostare în grădină, unde, după o anumită perioadă de păstrare în container, masele fecale să fie mutate în lada de compost pentru continuarea tratării. Lada de compost e confecţionată din lemn şi e formată din două camere a câte 500 litri fiecare. Este amplasată pe un postament puţin mai ridicat deasupra nivelului pământului, este ferită de ploaie şi de accesul copiilor. În acest mod, va fi suficient de utilizat doar 3 lăzi de colectare a maselor fecale. Proprietarul a făcut un calcul privind dozarea urinei la aplicarea ca îngrăşământ în grădina sa. Suprafaţa lotului său cu tot cu casă, construcţiile auxiliare şi curte, este de 10 ari. Terenul agricol ocupă aproximativ 8 ari, adică 800 m². Respectiv: 1500 L / 800 m² ≈ 1,88 l/m². Aşadar este suficientă aplicarea dozei de aproximativ 2 litri de urină pe metru pătrat pe an, după cum se şi recomandă.


Organizaţii active în domeniul sanitaţiei ecologice în Moldova Skat

Reprezintă un centru independent de resurse şi companie de consultanţă angajată în promovarea dezvoltării durabile în ţările în curs de dezvoltare şi în ţările în tranziţie, care lucrează în domeniul cooperării, dezvoltării şi ajutorului umanitar. Din momentul creării sale în 1978 Skat prestează servicii de expertiză tehnică de înaltă calitate����������������������������������������������������������������� , servicii de susţinere în administrare şi de edificare a capacităţilor agenţiilor bilaterale şi multilaterale de dezvoltare şi organizaţiilor ne-guvernmentale. În 2008 Skat a fost selectată prin concurs în calitate de implementator al Proiectului Elveţiei de Apă şi Sanitaţie în Moldova, ApaSan, finanţat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC). În Moldova Skat este reprezentată de filiala din Moldova a Fundaţiei Skat din Elveţia. Skat implementează proiecte similare de apă şi sanitaţie în Ucraina şi Bosnia-Herzegovina. Skat Vadianstrasse 42 CH-9000 St. Gallen Switzerland

WiSDOM

S a n it aţ ie e co l o gic ă

48

Phone: +41 71 228 54 54 Fax: +41 71 228 54 55 Web: http://www.skat.ch/ http://www.skat-foundation.org/

Este o organizaţie care promovează principiile dezvoltării durabile în Moldova, pledând pentru o atitudine înţeleaptă faţă de present şi viitor, cât şi implicarea femeilor în dezvoltare. În domeniul sanitaţiei ecologice asociaţia realizează activităţi de educare şi instruire a comunităţilor rurale, oferirea de consultaţii privind construcţia şi menţinerea sistemelor EcoSan. Produce şi distribuie materiale educaţionale în domeniul sanitaţiei ecologice. A elaborat un website în domeniul EcoSan. Asociaţia WISDOM C.P. 409, Chişinău MD-2004 Republica Moldova

Tel.: 386280 E-mail: wisdom2004@gmail.com Web: http://www.wisdom.md/ http://www.ecosan.md/

Asociaţia ecotoxicologilor din Moldova ECOTOX. Proiectele realizate de asociaţia ECOTOX se referă la monitorizărea calităţii apei, protecţia sănătăţii şi conştientizarea populaţiei privind starea mediului ambiant. În domeniul sanitaţiei ecologice se axează pe educarea şi conştientizarea, instruirea cît şi oferirea de consultaţii privind sistemele EcoSan. Asociaţia Ecotox Elena Zubcov str. Academiei 1, Chişinău Republica Moldova

Tel.: 737509 E-mail: ecotox@yahoo.com elzubcov@mail.ru

Solidaritate Europeană pentru Apă în Moldova (SEAM) este o organizaţie filială a ONGului internaţional Solidarité Eau Europe (SEE), cu sediul în Franţa. Începând cu anul 2006, desfăşoară proiecte de sensibilizare şi de parteneriat, ce au ca scop ameliorarea condiţiilor de acces la apa potabilă şi sanitaţie în localităţile rurale ale Moldovei în mod decentralizat, prin implicarea activă a tinerilor. SEAM organizează activităţi locale si europene pentru a favoriza cooperarea actorilor privind apa si sanitaţia (Parlamentul European al Tinerilor pentru Apă în 2006, Saptamîna Solidarităţii Europene pentru Apă în 2007, forumul regional „Igiena şi sanitaria în satul nostru: ce soluţii?” în 2008, expediţia tinerilor pe rîul Nîrnova în 2009). Elaborează şi distribuie materiale educaţionale în domeniul apei, igienei şi sanitaţiei. SEAM Galina Budu-Cazimir s. Vorniceni, r. Străşeni Republica Moldova

„NICA” S.R.L.

49

Tel.: +373 79 56 34 63

Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Vorniceni „Angriconix” S.R.L. mun. Chişinău str. Independenţei 10/3, ap. 81

SEAM

Tel.: +373 69 59 15 45 E-mail: contact.seam@see-swe.org Web: http://www.see-swe.org/

Întreprindere care oferă servicii de construcţie şi în domeniul sanitaţiei ecologice. Experienţă în construcţia de toalete uscate la şcolile din Băcşeni, Valea Treisteni, Soltăneşti, Nimoreni şi primăria Boldureşti. „NICA” S.R.L. or. Nisporeni, str. Tirgului 7 Republica Moldova

Asociaţia ECOTOX

Tel.: +373 79 47 18 96

„Angriconix” S.R.L.

S a n it aţ ie e co l o gic ă

Anexa II


„Anvecomex” S.R.L.

„Artceramica” S.R.L.

Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Fundul Galbenei „Moldsercon” S.R.L. mun. Chişinău str. Igor Vieru 17/1, ap.3

„Anvecomex” S.R.L. r-nul Hincesti, s. Carpineni str. Independenţei 1020

S a n it aţ ie e co l o gic ă

Tel.: +373 264 65 619

Produce şi comercializează rezervoare din plastic pentru urină Tel.: +373 22 43-60-77

Comercializează ventilatoare mecanice acţionate de forţa vântului „Smiit” S.R.L. mun. Chişinău, str. Cucorilor 14

50

Tel.: +373 79162584

Produce vase de toaletă din beton pentru TUCSE. Pot fi procurate la un preţ rezonabil.

„Boncom” S.R.L. mun. Chişinău str. Podgorenilor 41 „Smiit” S.R.L.

Organizaţii internaționale active în domeniul sanitaţiei ecologice

Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Stolniceni

„Artceramica” S.R.L. r-nul Nisporeni, s. Vărzăreşti Republica Moldova „Boncom” S.R.L.

Tel.: +373 69 125296

Anexa III

Tel.: +373 22 43-60-77

Institutul de Mediu din Stocholm – Stockholm Environment Institute (SEI) este un institut internaţional de cercetare, specializat în domeniul mediului şi dezvoltării rii durabile, care activează la nivel naţional, regional şi global. Programele de cercetare ale SEI au scopul de a clarifica cerinţele, strategiile şi politicile pentru o tranziţie spre o dezvoltare durabilă. Prin fondarea şi coordonarea programului de cercetare şi dezvoltare EcoSanRes cu suportul financiar acordat de SIDA, SEI a creat într-un timp record o bază modernă de cercetare şi a întreprins acţiuni-pilot complexe de promovare a soluţiilor alternative în domeniul sanitaţiei, inclusiv în ce priveşte utilizarea sistemelor cu sau fără apă, controlul, managementul şi reciclarea nutrienţilor din deşeurile umane. Actualmente institutul a devenit un lider global în gestionarea programelor de dezvoltare în domeniul sanitaţiei ecologice privind crearea reţelelor, consolidarea capacităţilor şi implementarea proiectelor pilor din China, Africa şi America Latină.

SEI

Stockholm Environment Institute Tel.: +46 (0)8 674 7070 Kräftriket 2B Fax: +46 (0)8 674 7020 10691 Stockholm Web: http://www.sei.se/ Sweden

German Development Cooperation - reprezinta o iniţiativă de cooperare în domeniul dezvoltării durabile care activează la nivel global. Obiectivul principal al organizaţiei este îmbunatătirea condiţiilor de viaţă a populaţiei aplicînd principiile dezvoltării durabile. GTZ considera sanitaţia ecologică ca o nouă abordare cu potenţial mare de soluţionare a crizei globale în domeniul apei şi sanitaţiei, cât şi atingerea Scopurilor Dezvoltării Mileniului în domeniul aprovizionării cu apă şi sanitaţie. Activităţile GTZ în domeniul sanitaţiei ecologice sunt axate pe: crearea unei reţele globale în domeniul ecosanitaţiei prin colectarea, dezvoltarea şi diseminarea cunoştinţelor şi informaţiilor, oferirea suportului în elaborarea şi implementarea cercetărilor şi a proiectelor demonstraţionale.

GTZ

51 S a n it aţ ie e co l o gic ă

„Moldsercon” S.R.L.


WECF

Women in Europe for a Common Future - Femeile din Europa pentru un viitor comun reprezintă o reţea de organizaţii de mediu şi de femei cu parteneri din peste 30 de tari din Asia Centrală şi Europa. WECF luptă pentru mediu sănătos pentru toţi, folosind potenţialul femeilor pentru obţinerea unui echilibru dintre mediu, sănătate şi economie. Activităţile reţelei WECF sunt bazate pe viziunea locală şi necesităţile comunităţilor. Astfel, WECF implementează soluţii la nivel local şi influenţează politica la nivel internaţional. Activităţile WECF în domeniul sanitaţiei ecologice ţin de implementarea strategiilor şi a proiectelor concrete împreună cu partenerii locali, construcţia TUCSE în şcoli şi gospodării individuale, organizarea programelor de instruire în domeniu, producerea şi distribuirea materialelor educaţionale, activităţi de lobbying şi advocacy la nivel local şi internaţional în domeniul sanitaţiei ecologice. WECF The Netherlands CP 13047 3507 LA, Utrecht The Netherlands

WSSCC

S a n it aţi e e co l o gi c ă

52

Tel.: +31-30-2310300 Fax: +31-30-2340878 Web: http://www.wecf.eu/

Consiliul de Colaborare privind Aprovizionarea cu Apă şi Sanitaţie (WSSCC) – este o organizaţie de parteneriat globală care contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de trai a populaţiei sărace. WSSCC îmbunătăţeşte colaborarea între agenţii sectoriale şi de profesionişti în jurul problemelor de alimentare cu apă şi sanitaţie şi contribuie la realizarea obiectivelor mai largi de eradicare a sărăciei, îmbunătăţirea sănătăţii şi a mediului, egalitatea de gen şi obiective de dezvoltare pe termen lung, dezvoltarea economică şi socială. WSSCC a fost creat în 1990 printr-o Rezoluţie a Adunării Generale a Naţiunilor Unite şi este găzduită de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Cu membri din mai mult de 80 de tari, WSSCC are legitimitatea şi flexibilitatea unei organizatii non-guvernamentale. Prin crearea de reţele şi de cunoştinţe de management, de Advocacy şi comunicare şi Fondul Global în domeniul Sanitaţiei, WSSCC oferă avangarda nivelului de cunoştinţe, dezbatere şi influenţă în pentru apă, instalaţii sanitare şi de igienă pentru toţi.

International Environment House I (IEH I), 9 Tel.: +41 22 917 86 57 Chemin des Anémones Web: http://www.wsscc.org/ 1219 Châtelaine Geneva, Switzerland

Alianţa pentru Sanitaţie Durabilă reprezintă o reţea de organizaţii care s-au reunit în 2007 pentru susţinerea anului internaţional al sanitaţiei. Scopul principal al SuSanA este de a contribui la dezvoltarea Scopurilor Dezvoltării Milenare prin promovarea sistemelor de sanitaţie care funcţionează după principiile dezvoltării durabile. SuSanA

SuSanA

Web: http://www.susana.org/ E-mail: info@susana.org

Centrul Internaţional în domeniul Apei şi Sanitaţiei - IRC oferă servicii de informare, dezvoltă şi facilitează formarea de noi cunoştinţe, pledînd pentru abordări inovatoare în sectorul de apă şi sanitaţie. IRC a sprijinit dezvoltarea centrelor de resurse în ţările în curs de dezvoltare din Africa, Asia, Europa de Est şi America Latină, prin consolidarea capacităţilor, învăţarea în comun, implementarea programelor de acţiune şi cercetare, prin abordări participative, servicii de consultanţă şi formare profesională, precum şi validarea informaţiilor. IRC deţine o echipă unică de specialişti recunoscuţi pe plan internaţional, ce activează într-o varietate de domenii din sectorul de apă şi sanitaţie, tehnologii informaţionale şi ale comunicării, inginerie, sociologie, antropologie, economie, şi jurnalism.

IRC

IRC – International Water and Sanitation Centre Tel.: +31 70 3044000 P.O. Box 82327 Fax: +31 70 3044044 2508 EH The Hague Web: http://www.irc.nl/page/104

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) – este autoritatea Naţiunilor Unite care este coordonează problemele de sănătate la nivel global, concepe agenda de cercetare în domeniul sănătăţii, stabileşte norme si standarde, oferă suport tehnic pentru evaluarea tendinţelor de sănătate. OMS este prima structură internaţională care publică recomandări privind aplicarea excreţiilor în agricultură, acestea servind ca bază pentru dezvoltarea unor mecanisme naţionale şi internaţionale, inclusiv standarde şi reglementări legislative, şi care pot oferi un cadru normativ pentru luarea deciziilor la nivel local şi naţional. Web: http://www.who.int/

WHO

53 S a n it aţi e e co l o gi c ă

Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit Tel.: +49 6196 79-0 (GTZ) GmbH Tel./fax +49 6196 79-1115 Dag-Hammarskjöld-Weg 1-5 Web: http://www.gtz.de/en/ 65760 Eschborn themen/8524.htm


Sandec

Departamentul pentru Apă şi Sanitaţie în ţările în curs de dezvoltare al Institutului Federal Elveţian acvatice pentru Ştiinţă şi Tehnologie (Eawag), având scopul de a: • dezvolta, oferi şi a facilita punerea în aplicare a noilor concepte şi tehnologii de aprovizionare cu apă şi sanitaţie ecologică; • ridica capacitatea de cercetare şi expertiză profesională în ţările cu venituri mici şi medii în domeniul de aprovizionare cu apă şi sanitaţie ecologică; • sensibiliza şi consolida experienţa profesională a ţărilor cu venituri mari pentru soluționarea eficientă a problemelor legate de aprovizionarea cu apă şi sanitație a țărilor în curs de dezvoltare. Web: http://www.sandec.ch/

Global Dry Toilet Association

Asociaţia Mondială a Toaletelor Uscate din Finlanda – Global Dry Toilet Association of Finland este o asociaţie fondată în 2002 pentru a promova utilizarea toaletelor uscate. Viziunea asociaţiei este ca toaletele uscate să devină o parte esenţială a dezvoltării durabile, asigurând astfel ape curate şi un mediu sănătos pentru generaţiile viitoare. Misiunea asociaţiei este de a introduce modalitatea de funcţionare a toaletelor uscate, cât şi modul de gestionare a deşeurilor şi al toaletelor, pentru a-i face pe oameni conştienţi de beneficiile aduse de sanitaţia fără apă. Oferă instruiri şi publică numeroase materiale informaţionale privind utilizarea toaletelor uscate în interiorul caselor.

Organizaţia Mondială a Toaletelor – World Toilet Organization (WTO), este o organizaţie non-profit ce activează la nivel global angajată în îmbunătăţirea condiţiilor de sanitaţie în întreaga lume. WTO este de asemenea una dintre puţinele organizaţii care se concentrează asupra toaletelor în loc de apă. Fondată în 2001, cu 15 membri, este acum membră cu 171 de organizaţii din 56 de ţări care conlucrează în vederea eliminării tabuurilor legate de toalete şi asigurarea unei sanitaţii durabile. WTO a fost creată ca o reţea globală de servicii şi o platformă în care toate organizaţiile care activează în domeniul sanitaţiei pot învăţa una de la un alta, influenţând prin intermediul mass-mediei guvernele, pentru a promova soluţii şi politici eficiente în domeniul sănătăţii publice. WTO a fost organizatorul a 8 summituri şi 2 expoziţii mondiale de mare succes în domeniul sanitaţiei. World Toilet Organization 19 Toa Payoh West Singapore 318876

WTO

Tel.: +65 63528921, +65 63529178 Fax: +65 63521392 E-mail: info@worldtoilet.org Web: http://www.worldtoilet.org/

Global Dry Toilet Association of Finland Kauppakatu 11 C 2 nd Floor, 33200 Tampere Finland

55 S a n it aţ ie e co l o gic ă

S a n it aţ ie e co l o gic ă

54


Anexa IV Linkuri utile Site-uri de rersurse EcoSanRes

Reprezintă o reţea informaţională de programe, proiecte şi publicaţii în domeniul sanitaţiei ecologice. http://www.ecosanres.org/

SaniCon

Sanitation Connection. O reţea informaţională privind organizaţii ce activează în domeniul aprovizionării cu apă şi sanitaţie, programe, proiecte şi publicaţii în domeniu http://www.sanicon.net/

GTZ Ecosan

GTZ Ecosan - Ecological Sanitation

http://www2.gtz.de/ecosan/english/links-international.htm Watsan Web

Un portal pentru toţi cei interesaţi de domeniul apei şi sanitaţiei, inclusiv sanitaţia ecologică. Include o gamă largă de informaţii privind tehnologii, instituţii, reţele şi publicaţii. http://www.watsanweb.ch/

EcoSan Resource Materials

O compilare de materiale privind diferite cursuri, conferinţe, simpozioane, materiale de instruire în domeniu relializate de GTZ.

http://www.sansed.uni-bonn.de/download/en-ecosan-capacitybuilding-material-2006.pdf Wikipedia

O enciclopedie pe Internet care oferă informații generale despre sanitația ecologică, exemple de proiecte cât și linkuri utile. http://www.en.wikipedia.org/Ecological_sanitation

Resurse WTO

Resurse utile privind sanitaţia durabilă oferite de Organizația Mondială a Toaletelor. Aici puteţi găsi informaţii referitor la organizaţiile implicate în promovarea principiilor de sanitaţie durabilă, promovarea unor toalete publice curate. http://www.worldtoilet.org/resources.asp?no=1

Rural Water Supply Network

O reţea de cunoştinţe privind tehnologiile şi abordările de aprovizionare cu apă la sate http://www.rwsn.ch/

Brosura sanitatia ecologica  

Această broșură face parte din setul educational Apă și Sănătate și se distribuie gratuit. Este publicată de Asociația WiSDOM cu suportul fi...

Brosura sanitatia ecologica  

Această broșură face parte din setul educational Apă și Sănătate și se distribuie gratuit. Este publicată de Asociația WiSDOM cu suportul fi...

Advertisement