Page 1

SEMNAL M A G A Z I N Când pleacă Obama în inspecţie pe pământ?

Cu mici deosebiri de temperament, românii şi-au disputat alături de kenyeni, poziţia privilegiată de al 51lea stat american (SUA numără parcă 50 de state). Ţara africană are un motiv întemeiat, de sorginte familială şi orgolii, pentru a-şi revendica locul. Obama, noul preşedinte al Statelor Unite, se trage, sangvin, pe linie paternă, din umbra bananierilor kenyeni. Are acolo veri, mătuşi, nepoţi şi un resentiment de natură freudiană - zice-se că tatăl său l-a cam abandonat. Oricum, Kenya şi-a scos cetăţenii în stradă (pe potecile neasfaltate dintre palmieri) şi a dansat

pe ritm de tamburine. Bucuria a fost imensă: să livrezi Americii un preşedinte nu-i de ici de colo. Ce s-a petrecut în România, însă? Barak Obama nu are unchi în Făurei şi n-a făcut armata cu Gigel din Olteniţa, urbea de unde se trage Iliescu. Politicienii români s-au întrecut în declaraţii şi osanale. Ai fi zis că zi şi noapte, pe durata lungii campanii americane, n-au fost munciţi decât de gândul victoriei afroamericanului. De la Băsescu la Vadim, de la Geoană la Marko Bella, toţi, fără excepţie, s-au declarat obamişti şi obamieni. PSD a identificat în democratul Obama un vechi membru cotizant, promotor al

GRUPUL DE PRESÃ

SEMNAL

stângii universale, iar dreapta şi-l revendică şi ea sentimental prin Tăriceanu. Şi mie mi-e simpatic americanul de culoare. Pare natural şi e fără îndoială inteligent. S-a comportat în toate ca un preşedinte american autentic. N-a gafat, nu s-a divulgat farsor, cum fac unii la noi pe care-i prinzi că una spun şi alta fac, a fost popular cât trebuie, fără să arunce cu sticla de şampanie în căpăţâna mulţimii. Obama pare educat, pare stilat. Nu este, cu certitudine, un derbedeu politic, din cei care se găsesc abundent pe scena noastră dâmboviţeană. România se bucură pentru Obama fără

membru al

Comentariu de Lucian Avramescu

a-şi explica limpede ce avantaje îi vor veni de aici. Fiindcă, nu-i aşa, în politică aştepţi şi oarece răsplată pentru declaraţiile de îndrăgostit. Un comentator zice că va trece multă apă pe gârla Oltului până când Obama va afla că existăm. Până una alta răsfoieşte năucit dosarul irakian şi afgan, pe cel al crizei financiare americane şi recesiunii. Va mai trece un secol până când va saluta şi el curcubeul din Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, ca mult hulitul Bush II. În rest, la noi viaţa curge normal. Adică asistăm şi trăim cel mai mare balamuc electoral. Greve, ameninţări, ieşiri în stradă, premierul chemat de procurori

Director general: Alin RADU Redactor - şef: Mihaela LEŢA Director marketing: Andreea SFETEA

Grupul de Presã SEMNAL - SEDIUL CENTRAL: SLOBOZIA, B-dul Chimiei, nr. 6, Casa de Culturã a Sindicatelor, et.1, jud. Ialomiţa, Tel.: 0243.232.098; Fax: 0343.810.500; Web: www.semnal.eu

Semnal de Ialomiţa şi Cãlãraşi

Semnal de Galaţi şi Brãila

Tel.: 0243.232.098; Fax: Brãila: 0339.810.520; Fax: 0343.810.500; Galaţi: 0336.814.890 e-mail: redactiasemnal@xnet.ro e-mail: redactia@ redactiasemnal@gmail.com semnalonline.ro

Cei interesaţi se pot abona la publicaţia SEMNAL apelând departamentul Difuzare (persoana de contact: Dan CORODI, telefon 0762.227.773

Semnal de Ilfov şi Giurgiu Fax ILFOV: 031.810.53.91; GIURGIU: 0346.811.599 e-mail: redactia@ semnalonline.ro

Şefi Departamente: M Mihaela LEŢA (Ialomiţa & Cãlãraşi) C Carmen SĂVULESCU (Ilfov C &Giurgiu) & Nicoleta ANDREI N ((Dâmboviţa&Prahova)

Semnal de Dâmboviţa Telefon: 0730.098.430 Fax: 0345.814.411 e-mail: redactia@ semnalonline.ro

Semnal de Prahova Telefon: 0730.098.430 Fax: 0344.815.794 e-mail: redactia@ semnalonline.ro

REDACŢIA: SLOBOZIA: Mihaela LEŢA - tel. 0721.695.800; 0762.227.781 CÃLÃRAŞI: Marius TOMIŢĂ - tel. 0762.227.786 Adriana DÃNILÃ - tel. 0762.227.786 GIURGIU: Carmen SĂVULESCU - tel. 0762.227.795 BRĂILA şi GALAŢI: Loredana RADU - tel. 0762.227.788 DÂMBOVIŢA: Dumitru PETRUŢ- tel. 0762.227.776 PRAHOVA: Nicoleta ANDREI - tel. 0762.227.778

Potrivit art. 205, 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conţinutul articolului aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presã şi personalitãţi citate, responsabilitatea juridicã le aparţine.

că cică nu ştiu ce a zis în Parlament. Băsescu hohotind încruntat şi încercând să arate că are gogonelele cele mai tari şi se află la butoane. Meteorologii anunţă ceaţă groasă în sud şi-n consecinţă cod galben. N-am ştiut că s-a inventat cod galben şi pentru ceaţă. Atenţie români cum călătoriţi! Pe planeta asta mică puteţi da nas în nas la Pătârlagele sau Ţăndărei cu Obama plecat în inspecţie pe pământ. E, doar, cel mai puternic om al planetei şi se cade o tură de agrement cu Air Force One în Tanganyika sau, mai ştii, până la Afumaţii din Deal. Afumaţi, la vreme de toamnă, suntem cam toţi, fiindcă a răsărit ţuica nouă.

PUBLICAŢII: SEMNAL DE IALOMIŢA ŞI CÃLÃRAŞI SEMNAL DE BRÃILA ŞI GALAŢI SEMNAL DE ILFOV ŞI GIURGIU SEMNAL DE DÂMBOVIŢA SEMNAL DE PRAHOVA SEMNAL MAGAZIN Corecturã:

Simona TOMIŢÃ Viorica PETCU

Sugestii şi reclamaţii: Tel. 0762.22.77.77 e-mail: alinradu@ semnalonline.ro E D I T O R

Grupul de Presã SEMNAL


SEMNAL

II

Cugetări

DOCTORUL MISTERIOS

de Alexandru TOTH

Preşedintele unei bănci îi zice unui prieten: - Doctorul m-a sfătuit să plec urgent în străinătate! - Dar ce fel de doctor este acesta? - Este un doctor … (poanta o veţi afla citind în ordine cuvintele marcate cu raster din acest careu). ORIZONTAL: 1) Nimicitor 2) Cultivat pentru pâine – Muşte mari 3) … 4) ţinut pe margini! – Chelner de demult – Măsură luată pe loc 5) Pus la gheaţă – Cauciuc natural 6) Fir textil – În felul acesta – Imită gâştele 7) Auzul, de exemplu – }eavă goală 8) … 9) Rezistenţi la boli – Schimbă mersul trenurilor 10) Cerneală specială – Înnăscuţi. VERTICAL: 1) Dan Grecu – Aiurit 2) Scoşi din sărite – Limba vacii 3) Sursă de lapte – Complex studenţesc 4) Ardei mici şi iuţi – Peşte… muzical 5) Unul din părinţi – Fără grabă 6) Bun la ceva – A avea răspunsul 7) Animale înşelate – Ales cu grijă 8) Înrolat la artilerie – Loveşte caii 9) Tot – Găunos 10) Aflată în viaţă – Opinii.

- Măsura este o stare sau un demers, în speţă unul de armonie, echilibru, măsură. Se poate vorbi de esenţă, firea, natura ei, dar nu de adevărul ei. Constantin Noica - Există o diferenţă în limba română între inteligenţă şi deşteptăciune. Eu îi ador pe inteligenţi, însă îi detest pe deştepţi: căci ei sunt giruete în bătaia tuturor vânturilor. Constantin Brancuşi - Lenea e sinucidere blândă. Nicolae Iorga - Libertatea este mai ales forţa de a înlătura înrâurirea altora, de a înlătura interesul şi instinctul şi de a întrebuinţa inteligenta ta singur, în chip nobil. Mihail Sadoveanu - Marile creaţii literare sunt acelea în care eroii au pătruns adânc în realitate, încât numele autorului ne devine indiferent. G. Călinescu - Biruinţa nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta. N. Steindhart - Lupta întăreşte pe cel slab şi primejdia pe cel tare. Al. Russo - Mândria este apărarea autonomiei personalităţii impotriva mediocrităţii disperate şi obraznice. Petre Pandrea - Ceea ce este echivoc şi de o atracţie indefinibilă în melancolie derivă din regretul pentru trecerea lucrurilor şi din teama de oprire a lor. Emil Cioran - Mila, când nu e însoţită de o iubire infinită, e mai ofensatoare decât dispreţul. Garabet Ibrileanu - Cine spune minciună, întâi obrazul îşi ruşinează, iar mai pe urmă sufletul îşi ucide. Dimitrie Cantemir - Când se află omul în momentele hotărâtoare ale vieţii, nu-l mai conduce mintea care arată numai alternativele. Direcţia finală o dă inima. Titu Maiorescu - Cel care merge cu ochii în pământ se vede pe sine mai bine decât acela care se potriveşte în oglindă. Nicolae Iorga - Moralitatea se razimă pe respectul faţă de alţii şi pe respectul de sine. Nicolae Iorga - Un tip cu adevărat moral este, sub raport etic, mai exigent faţă de sine însuşi decât faţă de alţii. Lucian Blaga -Nu există nici libertate, nici cultură fară muncă. Mihai Eminescu

Favorite la titlul de „Noi minuni ale lumii“

New York, căminul libertăţii Numit şi New York City, pentru a fi diferenţiat de statul New York, este o metropolă pe coasta de est a Statelor Unite, împărţită în cinci zone, dintre care cea mai cunoscută este Manhattan - New York County, centru financiar, comercial şi politic al oraşului. Oraşul are 8 milioane de locuitori, sau 20 de milioane cu tot cu suburbiile. Zona New York a fost descoperită de Giovanni da Verrazano. Olandezii, însă, au fost primii care s-au stabilit aici, în sudul Manhattan-ului, în 1624, numind această aşezare „New Amsterdam“. Turistului venit să admire marea metropolă îi apare în faţă unul dintre monumentele impresionante şi mult discutate ale New York-ului: „Statuia Libertăţii“. Aceasta reprezintă unul dintre cele mai cunoscute monumente din întreaga lume, aflată pe Liberty Island, New York, fiind, de mai bine de un secol, un simbol al Statelor Unite ale Americii. Statuia înfăţişează o femeie cu braţul drept ridicat, purtând o torţă, urând parcă „bun venit“ americanilor care se întorc în ţară, dar vizitatorilor şi imigranţilor. Statuia Libertăţii este situată în New York, pe mica insulă Liberty Island, la sudest de Mahattan. A fost oferită Americii de către Franţa, la împlinirea a o sută de ani de la câştigarea independenţei şi inaugurată de preşedintele Grover Cleveland, la 28 octombrie 1886.

A fost construită la Paris, în atelierele Gaget-Gauthier, în 1878, de sculptorul Frederic-Auguste Bertholdi şi inginerul Gustave Eiffel. Piatra din care este construit soclul provine dintr-un mic sat din Franţa, probabil din Ruoms sau din Pouillenay. A fost aleasă pentru faptul că este puţin corozivă la acţiunea apei sărate. Primul model, la scară mică, a fost realizat în 1870 şi se găseşte în prezent în Jardin du Louxembourg, din Paris. Piedestalul avea să fie construit de partea americană, în timp ce Franţa avea să realizeze statuia, să o transporte şi să o monteze pe pământ american. Din păcate pentru susţinătorii proiectului, ambele părţi s-au confruntat din start cu lipsa acută de fonduri. În Statele Unite organizatorii au pus la cale expoziţii de artă, spectacole de teatru, licitaţii şi întreceri sportive, pentru a strânge banii necesari. De cealaltă parte a oceanului Atlantic, în Franţa, Bartholdi avea nevoie de asistenţa unui inginer, care să aibă experienţă în realizarea unor ansambluri monumentale, mai ales unul din oţel şi cupru, la dimensiuni atât de impozante. Alegerea - firească - avea să fie chiar Alexandre Gustave Eiffel, creatorul celebrului Turn Eiffel, singurul inginer francez care se putea înhăma la un asemenea proiect. Eiffel avea să realizeze atât pilonul central, cât şi

scheletul din oţel al statuii, folosind o tehnică ce a stârnit destule controverse. Dar în timp ce în Franţa totul părea să meargă din ce în ce mai bine, partea americană nu găsea fondurile necesare pentru masivul postament. Abia după ce renumitul Joseph Pulitzer a pornit o campanie de presă în paginile jurnalului său, „The World“, publicul şi marii industriaşi au înţeles importanţa ideii, iar donaţiile şi sponsorizările au început să curgă. Postamentul a fost teminat în aprilie 1886, tocmai la timp. Statuia era gata din vara lui 1884, aşteptând transportul şi montarea. Adus în New York Harbor în iunie 1885, la bordul masivei fregate franceze

Isere, monumentul a fost demontat în 350 de piese, ambalat în 214 lăzi, singurul mod de a-l transporta în siguranţă. Preţ de patru luni, echipe de muncitori şi arhitecţi au lucrat la montarea statuii pe postamentul din beton care o aştepta. S-a lucrat într-un ritm alert, iar pe 28 octombrie 1886 avea loc prezentarea oficială a monumentului, în prezenţa oficialilor vremii şi a mii de curioşi. Se întârziase cu un deceniu, dar era un impresionant dar pentru centenar. Statuia are 46,5 m (92, 99 metri cu tot cu soclu) şi reprezintă o femeie acoperită de un drapel, care ţine în mâna dreaptă o flacără, iar în mâna stângă o placă pe care este inscripţionată ziua obţinerii independentei de către America: 4 iulie 1776. Cele 7 braţe ale coroanei simbolizează cele 7 continente. În interiorul ei se află o scară cu 354 de trepte pe care se poate urca, însă, după atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior este interzisă. Nu mai puţin de 31 tone de cupru au fost folosite pentru statuie, 125 de tone de oţel, iar fundaţia din beton are peste 27.000 de tone. Coroana are 25 de ferestre, care simbolizează 25 de pietre preţioase de pe Pământ, iar cele şapte raze reprezintă şapte mări. Anual este vizitată de un milion de turişti dornici să admire de aproape cea mai cunoscută sculptură a SUA. În ziua dezvelirii monumentului pe insula din Golful New York, preşedintele Grover Cleveland rostea cu mândrie: „Nu vom mai uita că libertatea şi-a clădit aici căminul; altarul ales de ea nu va fi neglijat niciodată.“


SEMNAL

III

bancuri... bancuri... Se duce Alinuţa la maică-sa: - Mamă, ai vazut ce ochi frumoşi are Dan? - NU! - Uite-i! Ce credea câinele lui Pavlov despre stăpânul lui: - Uite, domnule, ce reflex condiţionat pe bătrânul ăsta.... cum se aprinde lumina, îmi aduce de mâncare...! -Tată, am două veşti: una bună şi una proastă. - Zi-o pe aia proastă. - Aseară am fost la un bal de homosexuali. - Şi aia bună? - M-au ales regina balului! Învăţătoarea la şcoală, îi întreabă pe copii: - Vasilică, ce-i tatăl tău? - Gunoier. - Nu se spune gunoier, ci funcţionar la Salubritate. Petrică, ce-i tatăl tău? - Gropar. - Nu se spune gropar, ci funcţionar la Pompele Funebre. Bulă, ce-i tatăl tău? - Disk-Jokey la Mystic Club. - Cum adică? - Clopotarul bisericii. - Cum s-a terminat cearta dintre voi? - Ea a venit după mine în genunchi. - Şi ce ţi-a spus? - „Ieşi de sub pat, laşule...“ El şi ea în pat. El (şoptit, la ureche): Îti place, draga mea? Ea (tot şoptit): Mai tare!

El (cu voce f.f.f. puternică): ÎŢI PLACE?!?!? La psihiatru: - Povesteşte-mi totul în ordine cronologică. Ce-ai făcut prima dată? - La început am creat cerul şi pământul... Pe urmă, am început să am necazuri... În timpul unei dispute, o femeie îi spune soţului ei: - Am fost nebună când m-am măritat cu tine! Soţul răspunde: - Ştiu, da’ cum eram prea îndrăgostit la vremea aceea, nu am observat! Doi bătrânei stau de vorbă în parc. - Femeile sunt mai norocoase decât bărbaţii când îmbătrânesc, zice primul. - Cum aşa? întreabă al doilea. - Păi, uite, nevastă-mea e mai sănătoasă ca niciodată! - Cum adică, e mai sănătoasă acum? - Uite aşa bine... Când eram tineri, de câte ori ne băgam în pat, avea mereu migrene. Acum, că a îmbătrânit, n-a mai avut o migrenă de ani de zile! Anunţ la matrimoniale: „Caut soţie.“ Mii de răspunsuri: „Alege-o pe-a mea!“ Zece motive pentru care un bărbat nu are nici o şansă: 1. Dacă iei decizii fără să o consulţi, esti misogin. Dacă ia decizii fără să te consulte, este o femeie emancipată. 2. Dacă munceşti prea mult, o neglijezi. Dacă nu munceşti, nu eşti bun de nimic.

HOROSCOP

3. Dacă ea are un serviciu plictisitor şi prost plătit, este exploatată. Dacă tu ai un serviciu plictisitor şi prost plătit, ar trebui să faci bine să-ţi găseşti ceva mai bun. 4. Daca tu eşti avansat înaintea ei, femeile sunt marginalizate. Dacă ea e avansată înaintea ta, femeile au drepturi egale cu bărbaţii. 5. Dacă îi spui că arată bine, este hărţuire sexuală. Dacă nu îi spui, este indiferenţă crasă. 6. Dacă o rogi să facă ceva ce nu îi place, încerci s-o domini. Dacă îţi cere să faci ceva ce nu îţi place, este o favoare pe care nu e frumos s-o refuzi. 7. Dacă încerci să arăţi bine, probabil ai pe altcineva. Dacă nu, eşti neglijent. 8. Dacă îi aduci flori, urmăreşti ceva. Dacă nu îi aduci, esti nerecunoscător. 9. Dacă eşti mândru de realizarile tale, eşti un egoist. Dacă nu, eşti total lipsit de ambiţie. 10. Dacă are o durere de cap, trebuie să se odihnească. Dacă ai o durere de cap, n-o mai iubeşti. A pierde o soţie e un lucru deosebit de greu. În unele cazuri este de-a dreptul imposibil... - O persoană se naşte blondă sau devine blondă? - Se acceptă ambele variante, e inuman să dăm vina numai pe părinţi! Ce este un celibatar? - Un om care a pierdut ocazia de a face nefericită o femeie.

HOROSCOP

Mesajul unui manelist katre pretenara lui: Esti frumoasa ca o stele, Tu mi-ai rupt inima-n doi, Toate sufletele mele, Bate pentru tu şi noi! Mica publicitate: - Vând maşină de cusut - mână şi picior. - Vând butelie de aragaz cu reşou şi frigider. - Vând pătuţ copil bine făcut la comandă pentru pretenţioşi. - Avem mănuşi pentru bărbaţi de lână. - Cumpăr îmbrăcăminte de damă deosebită şi puţin întrebuinţată. - Confecţionez şi încăputez cizme pentru bărbaţi cu înlocuitori de calitate. - Căutăm fete pentru hamburger. - Programul unui concurs de animale, la o sărbătoare agricolă: ora 10.00 - prezentarea invitaţilor ora 12.00 - prezentarea animalelor ora 14.00 - masa comună. - La o croitorie de damă: „Fustele se ridică zilnic între orele 10-14“. - Avem frişcă bătută toată ziua. - Nu servim minori sub 18 ani. - Nu servim în stare de ebrietate. - Avem ciorapi pentru femei lungi. - Lenjeria de corp nu se schimbă! - Confecţionăm costume de damă la proba a doua. - Croim rochii pentru dame de lux. - Confecţionăm poşete şi genţi cu pielea clientului. - Nu trimiteţi copii la umplut cu sifoane. - Confectionam palarii pentru dame cu pasarele.

HOROSCOP

În această săptămână, Berbecii vor fi confruntaţi cu tot felul de situaţii neplăcute, Berbec mai ales în viaţa profesională. Este posibil să aibă de înfruntat atacurile unor colegi, sau să realizeze că au luat nişte decizii greşite. Partea bună este că vor ieşi cu capul sus din aceste confruntări, dar nu vor uita curând aceste emoţii negative. În dragoste, lucrurile vor fi armonioase, dacă vor şti să-şi controleze nervii.

În zilele care urmează, Racii vor trebui să demonstreze că sunt nişte prieteni adevăraţi, Rac pentru că cineva apropiat le va solicita sfaturile într-o problemă. Se preconizează un conflict la locul de muncă, cel mai probabil cu un superior. În relaţiile amoroase, sunt mai înclinaţi spre profunzime şi sunt dispuşi să consolideze ceva serios. Situaţia financiară este la cote foarte bune, nu au de ce să-şi facă griji din acest punct de vedere.

Pentru Balanţe săptămâna va fi propice călătoriilor în interes profesional. Îşi vor face cunoştinţe foarte Balanþã utile şi îşi vor îndeplini cu bine toate sarcinile. Banii vor fi suficienţi pentru planurile lor, dacă vor şti să-i gestioneze corect. Nu este momentul pentru achiziţii inutile. În dragoste, Balanţele singure vor avea multe ocazii de flirt, dar nimic mai mult.

Capricornii vor fi din nou numai cu gândul la bani. Vor dori să schimbe ceva Capricorn important în viaţa lor şi pentru asta vor avea nevoie de câştiguri importante. Norocul este de partea lor şi vor găsi cu uşurinţă oportunităţi financiare serioase. La serviciu, vor ajunge în centrul atenţiei datorită unor idei interesante pe care le expun. În dragoste, riscă să comită nişte gafe, sau să nu răspundă aşa cum trebuie aşteptărilor partenerului.

Taurii încearcă să avanseze în planurile lor de viitor, dar nu vor putea de răul celor Taur din jur. Sunt multe persoane în jurul lor care vor încerca să le facă necazuri, în special la serviciu. Poate fi vorba de invidii, sau de plata unor poliţe. Momentan, Taurii nu vor putea bloca aceste atacuri şi se vor lovi de câteva greutăţi. În dragoste, totul ia o curbă ascendentă, să aibă grijă să menţină această tendinţă.

Leii vor începe săptămâna cu o dezamăgire legată Leu de bani. Vor avea nişte frământări şi neclarităţi legate de statutul lor profesional: e important să discute din timp cu cei cu care lucrează, pentru a lămuri situaţia. În dragoste, îşi fac planuri mari şi partenerul se dovedeşte la înălţime. Este recomandat să nu-şi neglijeze prietenii, pentru că vor avea curând nevoie de ajutorul acestora.

Scorpionii vor fi frământaţi de tot felul de întrebări legate de relaţia de cuplu. Nu se mai simt Scorpion iubiţi şi încearcă să despice firul în patru şi să interpreteze fiecare gest şi vorba a partenerului. Acest lucru nu este necesar, o simplă discuţie deschisă ar putea să le dea răspunsurile pe care le căuta. E bine să discute şi cu prietenii apropiaţi, pentru a primi şi nişte păreri mai obiective. În rest, au mult de muncă, dar eforturile sunt urmate rapid de câştiguri substanţiale.

În zilele următoare, Vărsătorii vor fi cam dificili şi morocănoşi. La baza Vãrsãtor a c e s t u i c o m p o r t a m e n t nesuferit, poate sta o nemulţumire profundă legată de evoluţia lor personală sau profesională. Cei din jur vor încerca să-i ajute, dar Vărsătorii vor fi foarte necomunicativi. Vor avea şansa unor speculaţii financiare destul de profitabile, e bine să nu rateze ocazia.

Gemenii vor avea mai mult chef să se ocupe de ei şi acest lucru le va face foarte bine din punct de vedere Gemeni psihic, îi va ajuta să fie mai calmi şi mai binedispuşi. Dragostea e însoţită de câteva certuri, legate de nişte remarci acide. Nimic ireparabil, dacă Gemenii vor şti când să cedeze. Situaţia financiară este medie, vor fi mulţumiţi, dar e loc şi de mai bine. Să aibă grijă să nu fie amestecaţi în intrigi la locul de muncă, pentru că vor avea probleme.

Pentru Fecioare urmează o săptămână a constrastelor. Una caldă, una rece. Vor primi o veste bună de la persoana iubită, dar Fecioarã nu-şi vor putea pune planurile în aplicare din cauza unor probleme de serviciu. Vor câştiga bine, dar vor avea şi cheltuieli foarte mari. Atenţie la toate cheltuielile legate de locuinţă, nu este timpul pentru achiziţii importante. Să fie atente să nu-şi neglijeze jobul, chiar dacă nu au nici un chef de muncă.

Săgetătorii au noroc de o săptămână foarte activă, aşa cum le place lor. Vor cunoaşte multă lume, vor Sãgetãtor ieşi des şi se vor distra. Banii nu-i vor stresa şi nici nu vor avea chef să se gândească la lucruri serioase. În dragoste, cei cuplaţi pot avea probleme din cauza lipsei de comunicare şi a orgoliului exagerat. Să nu uite nici de viaţa profesională, pentru că vor primi nişte responsabilităţi care presupun mult efort.

Pentru Peşti, se preconizează călătorii importante, care le pot schimba viaţa, chiar dacă Peºti la început acest lucru nu pare posibil. Va trebui ca Peştii să-şi adune toată energia şi să gândească foarte pozitiv. Situaţia financiară nu va fi strălucită, dar nici nu vor avea necazuri legate de bani. Dragostea e încă un subiect controversat, dar şanse de împlinire sentimentală vor apărea în viitorul apropiat, trebuie doar ca ei să ştie să profite de ce le oferă destinul.


SEMNAL

IV

Promovarea unui stil de viaţă sănătos Stilul de viaţă se referă la aspectul subiectiv al modului de viaţă. El reprezintă o strategie de viaţă a fiecărui individ, legat de locul de muncă, ocuparea timpului liber, alimentative, comunicare şi relaţionare. Astfel, stilul de viaţă se referă la decizii, acţiuni şi condiţii de viaţă care îşi pun amprenta asupra sănătăţii individului. Riscurile sunt prezentate zilnic, de tipul: fumatului (activ sau pasiv), abuzului de alcool, alimentaţiei excesive şi dezechilibrate, sedentarismului, incapacităţii de a face faţă în mod adecvat stresului zilnic. Alaturi de stilurile de viaţă defavorabile sănătăţii, există prin educaţie, stiluri de viaţă favorabile: practicarea sistematică a exerciţiilor fizice şi evitarea sedentarismului, alimentaţia echilibrată şi variată (bogată în legume şi fructe proaspete, săracă în grăsimi), evitarea fumatului şi a consumului de droguri, consumul moderat de alcool, igiena personală şi sexuală, efectuarea de controale medicale periodice, evitarea sau diminuarea stresului cotidian, profesional. Activităţile zilnice de tipul mersului pe jos, cu bicicleta, treburile gospodăreşti, urcatul scărilor, mersul vioi sunt factori majori care contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului, atât fizic cât şi psihic. Fumatul este principala cauza de îmbolnăvire de cancer bronhopulmonar dar şi a altor tipuri de cancer, astm bronşic, infecţii respiratorii frecvente, hipertensiune arterială, ateroscleroză, accidente vasculare cerebrale, moarte subită. În plus, fumatul are efecte negative la nivelul cavităţii bucale, asupra aspectelor estetice, vieţii sexuale (infertilitate, menopauză precoce) cât şi asupra sarcinii şi fătului. Astfel, fumatul devine cea mai importantă cauză de moarte prematură şi boală evitabilă din Europa. Alcoolul reduce puterea organismului prin denutriţie, provoacă gastrită, ciroză hepatică,

modificări ale caracterului, nervozitate, scăderea capacităţii de concentrare, cât şi a responsabilităţii, tulburări psihice grave prin halucinaţii. Pentru a fi sănătos, organismul are nevoie de nutrienţi: proteine, lipide, glucide, vitamine şi elemente minerale. Aportul lor trebuie să fie echilibrat prin consumul de pâine şi alte produse din cereale, de fructe, legume, lactate, carne, pui, peşte. Se recomandă trei mese principale şi doua gustări, important fiind să se asigure toate substanţele necesare în proporţii optime. Medicii afirmă că micul dejun este prima şi cea mai importantă masă din zi, deoarece asigură energia şi nutrienţii necesari desfăşurării activităţii din prima parte a zilei. Apa deţine un rol important în echilibrul organismului şi se recomandă să se consume cel puţin 2 litri pe zi - apă minerală, sucuri de fructe, ceai de plante sau de fructe, lapte. Petruţa Clinci As. Med. pr. Promovarea Sănătăţii - DSP Călăraşi

Îngrijirea câinelui în perioadele friguroase După o vară deosebit de călduroasă, schimbarea temperaturii implică grija suplimentară pentru câinele tău. Iată cum îl poţi ajuta să treacă mai uşor peste temperaturile scăzute. În primul rând, câinele trebuie să se obişnuiască treptat cu frigul. Aceasta înseamnă să fie scos la joacă şi să petreacă cât mai mult timp în aer liber. Acest lucru va încuraja schimbarea blănii pentru iarnă şi apariţia unui strat de grăsime protector. La multe rase, această schimbare a blănii înseamnă creşterea unui rând de blană scurtă (puf) şi lungirea şi îngroşarea firelor lungi. Probabil că ai remarcat faptul că blana câinelui tău îşi schimbă aspectul toamna, blăniţa lui devenind mult mai groasă, urmând să năpârlească primăvara. De asemenea, la începutul iernii, câinele începe să ia serios în greutate, depunând sub piele un strat de grăsime care îi va ţine de cald. Câinii „de apartament“ Această schimbare poate fi afectată la câinii crescuţi în casă. Obişnuiţi cu o temperatură constantă, schimbările din organismul lor primăvară şi toamnă sunt aproape inexistente. Din această cauză, ei nu sunt pregătiţi pentru a înfrunta frigul. Pentru a putea să fie scos afară pe timpul iernii, un astfel de câine va avea nevoie de hăinuţe groase, pe măsură sa. În acest caz o vestă călduroasă e departe de a fi un moft. Ea devine vitală! Cum îţi dai seama că e prea frig afară pentru câinele tău? Dacă e vorba de un câine care petrece mult timp afară şi nu are probleme cu frigul, limita e atunci când îţi e ţie prea frig. Dar, atenţie, acest lucru e valabil pentru câinii bine căliţi, care s-au adaptat la schimbarea de temperatură. Dacaă ai un câine care tremură din toate mădularele când îl scoţi afară, atunci e cazul să îl îmbraci şi să ai grijă să nu stea mult în frig. Oricât de călduroasă ar fi o hăinuţă pentru câini, nu este echivalentă cu un organism pregătit pentru iarnă.

Câinii cu blană scurtă, câinii tineri (puii) şi cei care suferă de diverse boli sunt cei mai vulnerabili la frig. Pentru aceştia sunt recomandate veste speciale din lână sau veste de ploaie. Pont: Dacă v-a prins ploaia şi câinele tău este ud şi tremură de frig, înveleşte-l într-o pătură încălzită. O altă problemă este sarea împrăştiată iarna pe trotuare pentru a împiedica formarea gheţii. Dacă a-i procura ghete speciale nu e la îndemâna tuturor posesorilor de câini, este absolut necesară curăţarea lăbuţelor, atunci când ajunge acasă. De asemenea, dacă, totuşi, îi cumpăraţi acele cizmuliţe speciale, s-ar putea să aveţi surpriza să nu vrea să le poarte. Însă, în timp, poate fi obişnuit cu ele, folosind diverse recompense. Şi încă o măsură de precauţie: nu-l lăsaţi să se apropie de diversele pete lăsate de maşini pe stradă! Antigelul este letal pentru animale. Câinii de curte Pentru câinii crescuţi la curte, o blană curată şi o cuşcă potrivită sunt necesare. Blana se menţine curată printr-o periere temeinică. Atenţie: nu-i face baie iarna! Iar cuşca trebuie să fie suficient de mare încât să încapă, fără a-i rămâne lăbuţele din faţă afară din cuşcă, şi suficient de mică pentru a menţine căldura. Deşi este simpatic un câine care stă cu lăbuţele din faţă afară din cuşcă, obiceiul acesta este foarte periculos pentru sănătatea lui, câinii ajungând să sufere de dureri de oase ca şi oamenii. De asemenea, verifică să aibă mereu cuşca uscată şi aşează-i înăuntru o păturică sau, mai potrivit, un rând de paie. Dacă reuşeşti să-l înveţi să folosească o uşă specială pentru câini, care se fixează în partea de sus şi se deschide in ambele direcţii, îl poţi proteja şi de vânt. Un alt lucru important pentru câinii crescuţi la curte pe timpul iernii este apa. Ea trebuie schimbată des pentru a nu îngheţa. De asemenea, există vase speciale care încălzesc uşor apa, împiedicând, astfel, îngheţarea.

Afecţiunile cardiace şi tratamentul naturist Hipertensiunea arterială reprezintă creşterea exagerată a presiunii sângelui în patul arterial. H.T.A. se caracterizează printr-o hiperactivitate cardiovasculară, având următoarele simptome: transpiraţii abundente, palpitaţii, tahicardii, puseuri tensionale ridicate, dureri de cap, ameţeli, oboseală, iritabilitate, insomnii, vâjâieli în urechi, înţepături în dreptul inimii, tulburări de vedere, amorţeli în mâini. Pot apărea următoarele simptome: slăbirea memoriei, tulburări de vorbire, surditate, senzaţie de deget mort, dereglări ale digestiei, accidente vasculare cerebrale, hemoragii ale fundului de ochi. Cauze: bolile renale şi cardiace, afecţiunile endocrine (cauzate, în special, de glandele tiroidă, suprarenale şi hipofiză), afecţiunile cerebrale. Odată cu vindecarea bolii cauzatoare, se normalizează şi tensiunea. Alimente interzise: zahăr, dulciuri, paste făinoase, pâine albă, prăjituri, sare, carne, mezeluri, afumături, brânzeturi (grase, sărate şi fermentate), ouă (maximum două/săptămână).

Tratament pe bază de plante medicinale Talpa-gâştii (tinctură) - 20 picături de 3 ori/zi; rozmarin (tinctură) - 30 picături de 3 ori/zi; tei (tinctură) - 20 picături, seara; coacăz negru (frunze) - infuzie din 5 g la 250 ml apă (se consumă câte o doză dimineaţa şi una la prânz); păducel (tinctură) - 20 picături de 3 ori/zi (3 săptămâni pe lună); traistaciobanului - infuzie din 5 g la 250 ml apă, dimineaţa, sau decoct din 2 g la 250 ml apă, fiert 5 minute (câte 3 linguri/ zi); usturoi (tinctură) - 20 picături de 2 ori/zi (10 zile pe lună).

Angina pectorală Temperaturile scăzute induc multiple probleme pacienţilor cardiaci, dar cei mai afectaţi sunt cei cu angină pectorală de efort, de repaus, precum şi pacienţii cu tulburări de circulaţie periferică (sindromul Raynaud). Frigul este unul dintre stimulii fiziologici care provoacă spasm vascular. Dacă reacţia spastică este realizată la nivelul arterelor coronare, afectate deja de un

proces aterosclerotic, apar dureri anginoase tipice. Pacienţii cu angină pectorală au, în mod curent, dureri toracice declanşate de contactul cu aerul rece. Aceste dureri sunt poteţial periculoase, dată fiind capacitatea de a induce o criză anginoasă severă, prelungită. Sindromul Raynaud este caracterizat prin apariţia palorii şi a durerii intense la nivelul pielii mâinilor şi feţei în urma contactului cu frigul, reacţie ce este urmată de cianoză cu hiperemie (roşeaţă) ulterioară reactivă a zonelor expuse în momentul revenirii într-o încăpere încălzită. Protejarea tegumentelor expuse frigului este măsura cea mai eficientă în acest caz, prevenind, astfel, vasospasmul şi criza hipoxică ulterioară. Se pot aplica unguente cu substanţe vasodilatatoare (unguentul cu Nitroglicerina) care, chiar dacă au eficienţă redusă, pot diminua răspunsul vasospastic la nivelul pielii. Una dintre cele mai frecvente probleme ale pacienţilor cardiaci pe timpul iernii, este prezenţa febrei, a stării infecţioase respiratorii. Vaccinarea specifică (vaccinul antigripal) şi nespecifică (Bronchovaxom, Ribomunyl) este recomandată la astfel de pacienţi, ca şi evitarea expunerii inutile la condiţiile atmosferice nefavorabile, precum şi contactul cu persoane care au o infecţie respiratorie.

Tratamentul naturist Regim strict vegetarian, cel puţin o zi pe săptămână. - Odihnă, plimbari în aer curat, evitându-se zilele friguroase. - Infuzie din coadaşoricelului, se beau 3-4 ceşti pe zi, timp de 14 zile; extract rece din vâsc, 3 ceşcute pe zi; rp. 1-30 gr talpa gâştii, 20 gr frunze de mentă, 10 gr coada calului, 10 gr cimbrişor de câmp, 20 gr frunze de roiniţă, 10 gr flori de soc; rp. 2-30 gr talpa gâştii, 20 gr coada şoricelului, 20 gr coada racului, 10 gr flori de lumânărică, 20 gr rădăcină de valeriană; rp. 3-50 gr flori de tei, 10 gr flori de păducel, 10 gr flori de soc, 10 gr fructe de fenicul, 20 gr rădăcină de valeriană. Se prepară din 1 lingură amestec de plante la 1 cană de apă, se beau 1-3 căni pe zi, alternând reţetele.


SEMNAL

V

Suprafeţele pavate, o alternativă pentru confortul dumneavoastră De foarte multe ori ne-am dorit, pentru curtea casei noastre, o suprafaţă pavată cu dale frumos colorate sau un trotuar. Nu este o lucrare care se execută cu greutate, însă montarea pavajului trebuie realizată de specialişti în montat pavaj. Primul pas constă în planificarea şi schiţarea suprafeţei de pavaj ce trebuie montată, pe baza căruia se stabilesc cantitatea de pavaj şi elementele adiţionale necesare (borduri, rigole etc.) şi panta de 1%. Pregătirea terenului pentru montarea pavajului se face în funcţie de destinaţia suprafeţei pavate. Montarea pavajului se face prin aşezarea pavelelor bucată cu bucată, pe patul suport: nisip, piatră concasată 3-7 mm sau şapă uscată. Pentru montarea pavajului este necesară stabilirea exactă a configuraţiei terenului ce urmează să fie amenajat, figurându-se pe o schiţă zonele ce trebuie pavate. În funcţie de tipul amplasamentului (grădină, alee, trotuar, carosabil, platformă de depozitare) şi de modelele ce urmează să fie realizate, se stabilesc tipul, grosimea, culorile şi necesarul de elemente de pavaj, borduri şi jgheaburi.

Etapele de montaj Se delimitează suprafaţa de pavat cu ţăruşi de lemn şi sfoară, iar apoi se decopertează şi se pregăteşte solul. Se înlătură de pe zona ce urmează a fi pavată un strat de pământ de la suprafaţă, de grosime 200÷350 mm. Dacă suprafaţa este plată, pentru drenare, se va crea o uşoară pantă în timpul excavării. Adâncimea de excavare se calculează astfel: grosimea pavajului + 40 mm patul de pavaj+100÷150 mm stratul de bază. Se vor înlătura toate rădăcinile şi buruienile. Golurile se umplu cu pietriş şi se compactează. Se va compacta toată suprafaţa decopertată în cazul când stratul de bază este din beton.

Stratul de bază

Pe suprafaţa decopertată se aşează stratul de bază (pietriş sau beton) cu grosimea de 100÷150 mm. Alegerea stratului de bază diferă de la lucrare la lucrare, în funcţie de specificaţia proiectantului, de utilizarea preconizată a suprafeţei pavate. 1. Stratul de bază flexibil din pietriş se recomandă pentru elemente de pavaj cu dimensiuni mici: behaton, uni, uniloc, holand, hydropor, eko, dale 30x15 cm, dale 30x30 cm. Pietrişul se distribuie pe terasament în mod egal şi se nivelează. Suprafaţa pavată trebuie să aibă o pantă pentru scurgere de 1% cam 1 cm diferenţă de nivel pe metru. Această pantă se realizează cu ajutorul a două ţevi care se introduc în stratul de pietriş, măsurându-se exact diferenţa de nivel. Ţevile sunt suport pentru rigla de nivelare. Apoi se compactează pietrişul prin vibrare, pentru această operaţie utilizându-se un vibrator cu placă. 2. Stratul de bază rigid din beton se recomandă pentru toate elementele de pavaj supuse la trafic, pentru dale cu dimensiuni mari şi pentru elemente de pavaj cu muchii vii: dale tip bulevard, uni fără sanfren. Betonul recomandat pentru stratul de bază trebuie să fie minim, de clasa C16/20. Stratul de beton este lăsat să se întărească circa 2-7 zile, în funcţie de condiţiile meteo.

Patul de pavaj Peste pietrişul compactat sau peste stratul de beton se aşează un strat de nisip uscat (sort 0÷4 mm) cu grosimea de 40 mm, numit pat de pavaj. Se vibrează nisipul, apoi se mai împrăştie nisip „de pierdere“ şi se nivelează. Stratul de nisip trebuie să fie perfect neted, fără urme. Nu trebuie păşit pe suprafaţa de nisip gata pregatită. Pentru calculul definitiv al înălţimii

pavajului este bine să se ştie că, în final, prin vibrarea pavajului montat pe nisip, înălţimea va scădea cu 20 mm. În cazul stratului de bază din beton, peste acesta se poate aşeza, în locul stratului de nisip uscat, un strat de mortar 1:3 (ciment:nisip), cu grosimea de 30 mm. Acesta este recomandat pentru elemente de pavaj cu muchii vii şi pentru dale de dimensiuni mari.

Montarea elementelor de pavaj Montarea elementelor de pavaj pe stratul de nisip se face prin simpla aşezare a acestora, la configuraţia dorită. Între elementele de pavaj rămâne un rost de 2-3 mm. Dacă se foloseşte strat de mortar, atunci, între elementele de pavaj se vor lăsa rosturi de 8-10 mm, care se vor umple cu mortar. Montarea elementelor de pavaj pe stratul de mortar se realizează astfel: faţa laterală a elementului de pavaj lângă care se aşează următorul element se încarcă cu mortar (având grijă să nu se murdărească faţa pavajului). Următorul element se împinge în celălalt, încărcat cu mortar. Aducerea la nivel se face cu ajutorul unui ciocan de lemn sau de cauciuc, cu bătăi uşoare înspre colţurile elementului.

Umplerea rosturilor După terminarea aşezării

elementelor de pavaj pe stratul de nisip, în rosturi se va presăra nisip fin (granule de maxim 2 mm), după care se va mătura bine suprafaţa pavată. Pentru elementele de pavaj montate pe mortar umplerea finală a rosturilor cu mortar se realizează în 4 ore de la aşezarea pavajului, când rosturile au încă mortar proaspăt de la procesul de „aşezare“. În zilele foarte călduroase se poate uda, în prealabil, pavajul. Amestecul folosit la umplerea rosturilor este un mortar 1:3 (ciment:nisip). Rosturile se umplu cu ajutorul unei mistrii cu dimensiuni adecvate şi se finisează. Pavajul trebuie protejat de trafic pietonal sau auto cel puţin 48 ore. Altă metodă de umplere finală cu mortar a rosturilor este cimentarea uscată. Se mătură perpendicular pe direcţia rosturilor un mortar uscat 1:3 (ciment:nisip). Amestecul uscat se va fixa datorită umezelii din mortarul folosit la aşezarea elementelor de pavaj. Metoda este folosită când pavajul este perfect uscat. În cazul montajului pe strat de nisip, se va folosi vibratorul cu placă pentru compactarea finală a suprafeţei pavate. Dacă mai este necesar, se vor reumple rosturile şi se va mătura din nou suprafaţa. Fixarea şi vibrarea pavajului se face pe timp uscat. Se foloseşte numai nisip uscat. Respectând informaţiile date, curtea sau trotuarele dvs. vor avea o altă „înfăţişare“, prin îmbinarea frumosului cu practicul.


SEMNAL

VI

Poveşti de viaţă Am cunoscut-o pe Mihaela exact în ziua în care împlineam 24 de ani. Se întâmpla să fie sâmbătă dimineaţa, trecuseră pe la mine un grup de colegi de facultate, iar vizita lor fusese neaşteptată, deoarece îmi serbasem ziua de naştere în ajun. „Aşa-i că te-am surprins?“, m-au întrebat ei. „Hai să te bem de dimineaţă“. Am fost plăcut impresionat de gestul lor, i-am invitat în casă şi am încropit o petrecere matinală. Grupul din care făceam parte avea obiceiul să facă astfel de poante. La invitaţia mea din săptămâna precedentă, răspunseseră evaziv, pretextând sesiunea care se apropia. Printre ei se afla şi Mihaela, sora unui coleg de-al meu, Andrei. Nu o mai văzusem până atunci, dar avusesem ocazia să discut cu ea la telefon când îl căutasem pe fratele ei. „Ţinea morţiş să te cunoască, mi-a explicat Andrei. Nu te superi că am venit cu ea, nu-i aşa?“ „Dimpotrivă, Andrei. Este o prezenţă agreabilă“. Puţin spus agreabilă. Părea o fiinţă din altă lume, cel puţin aşa o vedeam eu. O zi care părea la fel de monotonă ca oricare alta avea toate şansele să devină un eveniment deosebit. Motivul pentru care dorise să mă cunoască era o convorbire pe care o avusesem cu ea în urmă cu câteva săptămâni. Andrei nu era acasă şi mă întrebase dacă am să-i transmit ceva. „Spune-i, te rog, că i-am terminat lucrarea la filozofie, să treacă pe la mine oricând...“ „Cum aşa, a zis ea, tu eşti autorul eseurilor despre <Mitul lui Sisif>? Mi-au plăcut foarte mult...“ „Îţi place Camus?“ „Îmi place străinul din el“. Şi cam atât discutaserăm atunci. Iar acum era în faţa mea, părând că aşteaptă să continuăm. A fost din partea amândurora o iubire fulgerătoare. Mi se părea ciudat, eram total dezorientat, aş fi dorit ca petrecerea, aşa, încropită, să nu se mai termine niciodată. Din păcate, au început să plece unul câte unul. Ultimii au rămas Andrei şi Mihaela. „Nicule, trebuie să te lăsăm, am de lucru, se apropie sesiunea... Deşi cred că o să ne vedem mai des de acum înainte“, a spus Adrian la plecare. A avut dreptate. Treceam des pe la ei, apoi plecam cu Mihaela prin oraş. Uneori venea şi Andrei. Nu mă deranja prezenţa lui, ne distram bine împreună, iar relaţia noastră părea să-l bucure. „Nici nu-ţi dai seama ce influenţă bună ai asupra ei, mi-a spus el la într-o zi, la şcoală. „Ce vrei sa spui?“ „Era tot timpul retrasă, se închisese în ea şi aproape că nu mai vorbea cu nimeni. Nu cred că fac rău dacă-ţi spun, oricum vei afla mai devreme sau mai târziu, a avut o decepţie acum un an şi ceva, a cunoscut un individ pe care tata i l-a prezentat, a ţinut mult la el, dar nu a avut decât de suferit de pe urma lui... “ „Andrei, mai bine las-o pe ea să-mi spună despre acest lucru atunci când va crede de cuviinţă“, l-am întrerupt eu. „Ai dreptate... În orice caz, de când este cu tine s-a schimbat foarte mult în bine“. Îmi părea bine să aud asta. Totuşi, un lucru nu mergea tocmai bine. Părinţii ei nu păreau chiar aşa de încântaţi de ce se întâmpla şi, la un moment dat, chiar mi-au spus-o. Venisem într-o sâmbătă pe la Mihaela, voiam să plecăm împreună cu Andrei undeva la munte, să stăm până duminică, era ultimul răgaz înainte de sesiunea din vară. „Nicule, mi-a spus tatăl ei, eu cred că eşti un băiat bun, dar mi se pare că voi doi, tu şi Mihaela, vă cam ambalaţi“. Eram singuri în sufragerie, Mihaela coborâse împreună cu Andrei să cumpere ceva pentru drum. „Domn’ Savin, la ce anume vă referiţi? Între noi nu s-a întâmplat nimic rău... “ Nu m-a lăsat să continuu. „Mă refer la faptul că nu-ţi cunoşti părinţii. Nu mă înţelege greşit, apreciez voinţa ta, faptul că faci o facultate şi că lucrezi în acelaşi timp, faptul că ai reuşit să ai propriul tău loc pe lume, toate acestea sunt de admirat. Dar nu ştim nimic altceva despre tine, de unde îţi sunt obârşiile, dacă mă înţelegi. Eşti oricând binevenit în această casa, dar aş prefera să fii pentru Mihaela ca un frate mai mare. Exact cum eşti pentru Andrei“. Era adevărat, nu-mi cunoşteam părinţii, crescusem la un orfelinat din Sinaia. Încercările mele de a afla ceva despre cei care mă aduseseră pe lume fuseseră în zadar. Peste tot găsisem un zid de tăcere dincolo de care nu putusem să trec. Autorităţile dinainte de Revoluţie nu făcuseră nimic pentru a mă ajuta, iar după 1989 lucrurile nu se schimbaseră prea mult. Fusesem nevoit să mă angajez ca strungar prin 1988, locuisem la un cămin de nefamilişti din Târgovişte, iar după 1990 reuşisem să intru la facultate şi să-mi găsesc de lucru în Bucureşti. Locuiam singur, într-o garsonieră cu chirie. Aşa arăta, în linii mari, filmul vieţii mele de până atunci. „Da, domnu’ Savin, înţeleg ce vreţi să spuneţi şi vă mulţumesc pentru sinceritate“. Am plecat la munte, iar Mihaelei nu i-am spus nimic, am căutat să-i ascund ceea ce discutasem cu tatăl ei. Poate că a simţit ceva, pentru că a încercat să afle, dar nu a insistat prea mult şi bine a făcut, poate că i-aş fi spus şi cine ştie ce ar fi ieşit de aici. În schimb, ea mi-a povestit ceea ce începuse Andrei. Luasem telescaunul din Predeal şi cum, la un moment dat,

cablul s-a oprit, a avut timp suficient să-mi spuna. Andrei era în faţa noastră şi ne făcea mereu semne, dar nu avea cum să audă ce discutăm. În urmă cu aproape doi ani îi fusese prezentat un tip pe nume Doru, care fusese coleg cu tatăl Mihaelei. „Pe părinţii mei îi cunoşti ca pe nişte onorabili oameni de afaceri, dar înainte de ’89 au lucrat amândoi în Securitate. Tata lipsea mult de acasă, pleca ori de câte ori pleca şi Ceauşescu, niciodată nu ne povestea despre misiunile lui şi nici noi nu fuseserăm obişnuiţi să punem întrebări. În decembrie 1989, a lipsit de la jumătatea lunii şi a apărut prin ianuarie. Mama era tare înspăimântată, credea că lumea o să ne omoare, deşi nimeni dintre vecini nu ştia exact cu ce se ocupau. Apoi, când tata a apărut şi totul s-a liniştit, am surprins o discuţie între el şi mama. Îi spunea că „totul s-a aranjat, nu e nici un pericol“. Eram destul de mare să încep să înţeleg anumite chestii. Ne-am mutat apoi în vila în care stăm şi acum. Acum un an, cum ţi-am spus, a venit cu acest Doru, care fusese coleg cu tata înainte de ’89. Mărturisesc că mi-a plăcut, până atunci nu mai avusesem nici o legătură mai serioasă, băieţii mi se păreau destul de superficiali, pe când Doru dădea impresia unui tip serios, cu care aveai ce discuta. Într-un fel, semăna cu tine, nu într-un sens rău, nici pomeneală să existe comparaţie între voi, dar avea, la fel ca tine, o voinţă uriaşă. Ce pot să-ţi spun, a fost, până la urmă, o dezamăgire. Mi-a povestit câte ceva din ceea ce făcuse el înainte şi, deşi ştiam că fusese coleg cu tata, am fost îngrozită de ceea ce am aflat. Nu am să intru în detalii, poate altădată am să-ţi spun, dar de atunci mi-am schimbat imaginea pe care am avut-o despre părinţii mei. Andrei nu ştie aceste lucruri şi am să te rog să nu-i spui nimic“ Mi-a povestit apoi cum rupsese relaţia cu Doru, aproape violent, iar reacţia domnului Savin fusese extrem de dură. Până la urmă, lucrurile se liniştiseră, doar că ea se retrasese în sine şi aproape că nu mai vorbea cu nimeni. „Nu pot să-ţi spun cât de mult au însemnat telefoanele tale, chiar dacă nu schimbam decât puţine cuvinte. Tu însemnai puntea mea de legătură cu lumea. Apoi ţi-am citit eseurile pe care le-ai scris pentru Andrei. Tu eşti răgazul meu de linişte în lumea asta plină de urlete...“ Nu i-am zis nimic lui Andrei. Nici pentru părinţii lor nu aveam vreun resentiment. Sigur, faptul că tatăl ei îmi spusese clar că ar trebui să transform dragostea noastră în altceva nu-mi dădea pace. Dar, mă gândeam, toate aceste lucruri puteam să le rezolvăm în favoarea noastră dacă nu dădeam frâu pornirilor de moment. Mă gândeam că urma să termin facultatea, aveam deja un serviciu bun, Mihaela era la o vârstă la care nu mai avea nevoie de tutela părinţilor, aşa că nu trebuia să intru în panică. A urmat sesiunea, am trecut toate examenele, mai aveam un an şi gata. Andrei picase pe toamnă, avea o restanţă. „Am să plec la bunici, la Pocruia, mai sus de Tg. Jiu. Mă duc acolo să învăţ. Ai mei vor să vină şi Mihaela, şi m-am gândit că poate vei veni şi tu. Avem unde sta cu toţii, iar peisajul este magnific“. „Aş veni cu cea mai mare plăcere, dar nu ştiu cum să fac cu serviciul... Cred că am să-mi pot lua câteva zile libere. Plecaţi voi înainte şi am să vin după aceea“. În ziua când au plecat, i-am condus la gară. „Să vii degrabă, mi-a spus Mihaela, fără tine o să fie pustiu acolo şi nu am să mai găsesc calea de întoarcere“. După aceea am trecut pe la serviciu şi am reuşit să-mi iau câteva zile de concediu în săptămâna următoare. Oraşul nu avea nici un haz fără Mihaela. Împins de un imbold nelămurit, m-am dus la familia Savin. Tatăl ei era acasă, singur, întocmai cum îmi doream. „Bună ziua, domnu’ Savin, aş vrea să discut ceva cu dumneavoastră“. „Bună ziua, Nicule, intră, eşti binevenit oricând. Ce s-a întâmplat?“ „Nimic deosebit, acum ceva timp mi-aţi spus ceva legat de Mihaela“. „Întocmai, ceea ce am spus cred că este cel mai bine pentru amândoi“. „Şi, totuşi, nu înţeleg de ce credeţi că aş vrea să-i fac rău Mihaelei...“ „Dar nici nu am zis că ai vrea să-i faci rău. Ci doar că, în timp, s-ar putea, fără să vrei, să ajungeţi în situaţii dificile. Mihaela este o fată deosebit de sensibilă, a fost crescută după nişte principii la care ţinem foarte mult. Repet, nu vreau să fiu înţeles greşit, nici să te jignesc într-un fel sau altul, dar faptul că nu ai o familie, nu ştii cine îţi sunt părinţii... Toate aceste lucruri...“ „Dar ar trebui să mă judecaţi după ceea ce sunt, nu după ceea ce ar fi putut fi părinţii mei, am intervenit. Eu o iubesc pe Mihaela pentru ceea ce este şi nu pentru starea ei materială sau pentru ceea ce sunteţi sau aţi fost dumneavoastră“. Cuvintele mele au picat extrem de prost pentru domnul Savin. S-a încruntat un pic şi mi-a făcut semn

să tac. „Cum îndrăzneşti să mă judeci tu pe mine?“ Discuţia intra pe un făgaş periculos. „Dar nu vă judec pe dumneavoastră, nu-mi pasă ce a fost înainte. Mihaela are nevoie de mine şi eu de ea. De ce nu vreţi să vedeţi şi astfel lucrurile?“ „Nicule, ţi-am spus că te admir pentru voinţa ta şi pentru caracterul tău, nu vreau să ne certăm, vreau să fim prieteni, ai fost şi vei fi binevenit în această casă, dar ceea ce am spus rămâne bun spus, sunt lucruri peste care nu putem trece. Eşti încă tânăr, poate mai încolo îmi vei da dreptate, crede-mă, cunosc viaţa mult mai bine decât tine“. Am plecat către casă fără să lămuresc nimic. Apoi am scris câteva scrisori şi le-am pus la poştă. Încă mai încercam să aflu cine îmi fuseseră părinţii, dădusem peste nişte fire şi mă gândeam că puteam să ajung la un liman cu căutarea mea. Peste câteva zile urma să mă întâlnesc cu Mihaela, iar restul nu mai conta. A fost un vis săptămâna petrecută în acel cătun de munte care părea încremenit în timp de pe vremea dacilor. I-am povestit despre discuţia mea cu tatăl ei şi nu a părut surprinsă. „Pentru mine, cuvântul lor nu mai înseamnă nimic. Singurul lucru care mă mai leagă de casa aceea este că sunt dependentă de ei, nu am unde mă duce. Am vrut să îmi iau un serviciu, dar au făcut tot posibilul să renunţ, vor să mă ţină legată de ei, sunt pasărea lor exotică şi nepreţuită, se mândresc cu mine de parcă aş fi turnată din aur“. „În alte condiţii, ar fi de înţeles mândria lor, i-am spus. Eşti într-adevăr un om deosebit“. Am hotărât să ne căsătorim oricum, după ce terminam şcoala. Deşi mă avertizase că tatăl ei avea multe relaţii şi va face tot posibilul să ne despartă dacă va vedea că suntem hotărâţi să trecem peste cuvântul lui. „Poate fi extrem de crud, uneori“. „Este de înţeles, nu mă surprinde, i-am răspuns. Dar nu trebuie să ne temem de el. Împreună vom fi puternici, altfel vom cădea amândoi“. Am părăsit locurile acelea mirifice în care, ciudat, mă simţisem ca şi cum m-aş fi întors acasă. Aveam impresia că mai văzusem acele peisaje, munţii înecaţi în nori, pârâul rece în care ne scăldam în amiezile încinse. Ei au mai rămas, Mihaela urma să se întoarcă peste câteva zile, îi era silă să intre din nou în casa aceea. I-am dat dreptate. Ajuns în Bucureşti, am găsit un plic albăstrui cu antetul Ministerului de Interne. L-am deschis nerăbdător şi am simţit cum cerul pica pe mine. Dădusem de urma paărinţilor mei. A doua zi am trecut pe la biroul de relaţii cu publicul al ministerului şi am primit un plic voluminos. „Aici sunt toate datele despre părinţii dumneavoastră, domnule Traian Nicolae, mi-a spus un domn în vârstă, care m-a întâmpinat. A fost o muncă destul de dificilă, dar, cu ultimele informaţii pe care ni le-aţi dat, am reuşit în sfârsit“. Am ajuns acasă degrabă şi am deschis plicul. Erau acolo câteva copii după nişte acte oficiale. Părinţii mei muriseră demult, la un an după ce mă născusem eu. Fuseseră ţărani simpli într-un sat de munte din Apuseni. Avuseseră de a face cu autorităţile din acea vreme şi primiseră domiciliu forţat întrun sat din Balta Brăilei. Acolo mă născusem eu. Apoi ei au pierit în inundaţiile din anii ’70, se pare că eu fusesem găsit pe acoperişul casei. Poate mă urcaseră ei, poate altcineva, nu am să ştiu niciodată. Am ajuns apoi la casa de copii din Sinaia, prin grija unor oameni milostivi din satul pustiit şi care aveau ceva cunoştinţe acolo. După aceea li se pierduse urma şi acestora. Mai era acolo şi copia după decizia de strămutare a părinţilor mei. Pe lângă semnătura autorităţii judecătoreşti mai era o iscălitură care m-a tulburat profund. Maior Savin Petru. Tatăl Mihaelei. I-am arătat documentul fără să-i spun nimic. Mihaela nu se întorsese încă. „Ce vrei să spui cu asta, Nicule?“ „Acum am părinţi, domnule maior. Aţi fost chiar apropiaţi, ca să zic aşa. Sunteţi mulţumit?“ A încercat să spună ceva, dar a renunţat. M-a privit câteva clipe şi a rostit în cele din urmă: „Te rog să pleci. Îmi pare rău, dar nu mai ai ce căuta în această casă. Îţi interzic cu desăvârşire să o mai vezi pe Mihaela!“ Am plecat, ce era să fac? Dar nu am renunţat. În ciuda opoziţiei ex-maiorului Savin, Mihaela s-a căsătorit cu mine şi după un an am avut un copil. Am reuşit să termin şcoala şi am pornit propria noastră afacere. În urmă cu o lună am primit o scrisoare de la doamna Savin. Ne anunţa că eram iertaţi şi că doreau să ne vadă. Mihaela a luat scrisoarea şi a rupt-o. „De ce?“ am întrebat-o. „Nu ei trebuie să ne ierte, ci noi pe ei. Şi o să-i iertăm, dar nu acum. Ci atunci când vor veni pur şi simplu la noi. Când vor simţi că pot să spună copilului nostru de ce doar ei sunt bunicii lui. Dacă vor face asta, înseamnă că au înţeles ceva din viaţa pe care au trăit-o. Şi mai înseamnă că s-au căit într-adevăr“.

Vã reamintim cã aºteptãm scrisorile dumneavoastrã, prin care sã ne împãrtãºiþi experienþe de viaþã, plãcute sau mai puþin plãcute, sau, de ce nu, sã oferiþi un sfat celor ce ne-au scris deja. Aºteptãm mesajele dumneavoastrã prin poºtã, pe adresa sediului nostru central, jud. Ialomiþa, municipiul Slobozia, Casa de Culturã a Sindicatelor, et. 1 sau pe e-mail la adresa probleme@semnal.eu


SEMNAL

VII

Onorarii fabuloase, charismă pe măsură! A fi actor în America înseamnă, pe lângă popularitate, să te bucuri şi de un onorariu mare sau foarte mare. Este suficient să te bucuri de succes în câteva pelicule, şi te poţi situa, ca actor, în rândul „cremei“. În acest caz, această industrie miraculoasă este gata să le îndeplinească orice capriciu şi le poate mări conturile cu zeci de milioane de dolari. Însă toate aceste onorarii, din fericire pentru staruri, cresc considerabil în fiecare an. Cu toate acestea, casele de producţie îi distribuie în foarte multe roluri. Directorii acestor case sunt perfect conştienţi de publicul imens care este atras în sălile de cinematograf doar la auzirea distribuţiei filmului. Aşa că sunt dispuşi să plătească oricât cer actorii, ştiind că încasările vor fi uriaşe.

La vârsta de 35 de ani, Julia Roberts este primul star feminin care a primit 20 de milioane de dolari pentru rolul principal din filmul „Erin Brocovich“. Coincidenţa face că tocmai acest interpretarea acestui rol este cea care i-a adus Oscarul. Afleck, Tobey Maguire, Chris Rock, Robin Williams, Silvester Stallone şi Nicolas Cage. Will Smith este printre cei mai charismatici şi mai amuzanţi actori. Acest lucru este demonstrat de faptul că la vârsta de 35 de ani câştigă pentru fiecare rol 25 de milioane de dolari. Tom Hanks, la vârsta de 50 de ani, nu mai este băiatul sexy, ci actorul care are la activ două Oscaruri. Felul său charismatic a adus box-office-ului american încasări de peste 3 miliarde de dolari. Pentru rolul din filmul „The Lady-Killers“ a câştigat peste 25 de milioane de dolari. Acesta este adevărul! Producătorii, dar mai ales impresarii actorilor fac mărturisiri despre onorariile actorilor, motiv care, în cazul multor actori, le sporeşte faima.

Actori precum Johnny Depp, Michael Douglas, Nicole Kidman, Vin Diesel, Hugh Grant, Reese Witherdpoon, Sandra Bullock, Richard Gere, Jennifer Lopez, Meg Ryan, Michelle Pfeiffer, Hugh Jackman, Antonio Banderas, Mathew McConaughey, Gwyneth Paltrow, Halle Berry, Renee Zellweger sunt puţini dintre mulţii actori care câştigă între 10 şi 15 milioane de dolari pentru fiecare film. Jim Carey este prima vedetă care a fost plătită cu 20 de milioane de dolari pentru un

Chiar dacă are mai mulţi ani decât cei enumeraţi mai sus, Arnold Schwarzenegger a reuşit pentru rolul din „Terminator 3“ să obţină onorariul de 30 de milioane de dolari. film. La ora actuală, salariului săi i s-au mai adăugat încă cel puţin 10 milioane de dolari. Printre actorii cel mai bine plătiţi se numără Julia Roberts, Tom Hanks, Keanu Reeves, Tom Cruise, Mel Gibson, Will Smith, Brad Pitt, Angelina Jolie, Jim Carey şi mulţi alţii al căror onorariu depăşeşte 20 de milioane de dolari. Acestora li se alătură şi Harrison Ford, John Travolta, Leonardo di Caprio, Russell Crowe, Eddie Murphy, Denzel Washington, Chris Tucker, Cameron Diaz, Robert de Niro, Jackie Chan, George Clooney, Sean Connery, Ben


VIII Linda Grant, „Rochia cea nouă“

Cui îi e frică de Barack Obama? De câteva zile, numele noului preşedinte al Statelor Unite este pe buzele tutoror. A devenit deja un „brand“, precum „Coca Cola“, „McDonald“ sau faimoşii cândva chiloţi „Tetra“, azi ieşiţi din uz. Semn şi dovadă că eternitatea e şi ea relativă, ca şi popularitatea. Un simplu afromerican cu rădăcini din Kenya şi Europa, pui de emigranţi care au căutat o viaţă mai bună în altă parte, ajunge să conducă lumea. Ce mai încolo, încoace, de la sclavia negrilor şi rasismul atroce - mai ţineţi minte de faimosul „Apartheid“ din Republica Sud Africană? - la Casa Albă e un drum lung. Şi dramatic. Şi, totuşi, ceva a mişcat. Un frumos şi pătrunzător roman despre destinul unei familii de desţăraţi din Est, ajunşi în Anglia lui Beatles şi Manchester United dă seama scriitoarea Linda Grant. „Rochia cea nouă“ (Editura Leda, 2008) este realmente o excelentă radiografie a unei societăţi în care se desfac şi consumă destinele a două generaţii de emigranţi. O jună ce-şi caută un rost în viitor şi rudele ei ce-şi consumă trecutul într-un prezent ce-i azvârle mereu în trecut. Este una dintre temele recurente ce se nasc în astfel de destine. Scris cursiv şi fără poticneli, cu atenţie pentru detalii psihologice şi un parcurs epic bine supravegheat, povestea refugiatei Vivien într-o Londră tentaculară emoţionează. „Rochia cea nouă“ a Lindei Grant poate concura la titlul de cea mai bună carte străină apărută în România lui 2008. Votaţi Linda Grant! Nu veţi fi dezamăgiţi. Dimpotrivă. Bedros Horasangian

Douglas Kennedy, „O relaţie specială“ Un bărbat şi o femeie - varianta anglosaxonă Deja a aflat toată lumea că lucrurile nu sunt ce par a fi şi că asta se vinde foarte bine. Şi telenovelele şi romanele psihologice, dacă or mai fi existând sau s-or mai fi numind aşa, îşi găsesc pacea şi succesul într-o răsturnare de situaţie cumsecade. Cu cât lucrurile sunt mai neclare, mai dezechilibrate şi gata să funcţioneze la fel de bine şi de-a-ndoaselea, cu atât e consumatorul mai mulţumit că primeşte ceva ce seamănă deja cu un fel de drept al lui. Douglas Kennedy e un autor care a învăţat bine lecţia asta şi are grijă ca acţiunea să se răsucească în mod constant şi să o apuce într-o direcţie în care nu dădea semne că ar avea ce căuta. Doi corespondenţi externi destul de singuratici, deci pasionaţi de ceea ce fac, ea americancă, el englez, se îndrăgostesc la începutul romanului într-un tablou de inundaţii care răvăşeau o ţară din lumea a treia. Lucrurile avansează destul de ciudat înspre o întoarcere la vatră, căsătorie, copil, depresie post-natală şi o poveste destul de apăsătoare, dacă nu ar fi ironia britanică la mijloc, mai ales atunci când lucrurile alunecă înspre dramolete pentru femeile care se uită la televizor la ora 16. Se pare că unii scriitori din ziua de azi muncesc foarte mult la documentare, unii aproape că îşi completează studiile, judecând după listele de mulţumiri de la finalul cărţii. În acest caz, autorul poate fi o referinţă în materie de practică juridică, medicină, asistenţă socială pentru mamele în derivă şi arta disimulării în conversaţia britanică. Pe lângă o sursă reală, de unde a preluat o parte din story, care este suficient de absurd şi crud pentru a simţi că e adevărat, restul se rezolvă cu o tehnică literară remarcabilă, singura care îl salvează pe scriitor atunci când îl înjuri în gând că te face să citeşti în continuare, deşi în mod normal nu e treaba ta la cine rămâne copilul. Cum spune o doamnă englezoaică despre personajul principal masculin: o jigodie fermecătoare. Răzvan Exarhu

Tash Aw, Fabrica de mătase

Fabrica de mătase

Un titlu încântător pentru un roman crud şi mătăsos care refractă lumina soarelui asemeni unei prisme cu trei planuri complementare: naraţiunea lui Jasper, fiul lui Snow şi, cel puţin în acte, al lui Johnny Lee, jurnalul lui Snow, şi povestirea lui Peter, posibilul iubit de-o noapte al frumoasei chinezoaice şi, crede el, tatăl natural al lui Jasper. Fabrica de mătase Armonia este locul tainic al marilor iubiri şi al marilor trădări. Dominat de personajul damnat al lui Johnny Lee, geniu al mecanicii şi geniu al răului, terorist, comunist, colaboraţionist, asasin şi salvator al aceloraşi fiinţe inocente, a cărui inextricabilă duplicitate nu e desluşită decât, poate, de propriul său fiu - care ar putea să nu fie fiul său. În jurul acestui cocktail exploziv de Iago, Macbeth şi Othello în variantă sino-malaeziană gravitează, cu o vlăguire rar întreruptă de câte o crimă justiţiară, preafrumoasa Snow. Un fel de Albă ca Zăpada a acestui basm tăios şi suplu ca un kriss, nu despre cei şapte pitici, ci despre Cele Şapte Fecioare, insula fermecată unde se fac şi se desfac destinele eroilor cărţii. Jungla, orhideele, caligramele, fotografiile - din care dispar rând pe rând personaje exilate în afara acestei istorii încărcate de fantezie şi de simboluri - dar mai ales legendele sunt şi ele personaje ale acestui roman care povesteşte fără să poată fi povestit. Zoe Petre

SEMNAL Figuri ilustre... aşa cum nu le ştim

175 ani de la naşterea unui mare savant - Alfred Nobel „Dacă am o mie de idei şi doar una se dovedeşte a fi bună, sunt mulţumit.“ Alfred Nobel, cel care a iniţiat premiul Nobel, dar şi cel care a inventat dinamita, s-a născut în oraşul Stockholm, Suedia, pe 21 octombrie 1833. A fost un copil născut prematur, mai toată copilăria fiind bolnăvicios. A avut trei fraţi, Robert, Ludwig şi Emil. Tatăl său, Immanuel, a plecat îin Rusia după ce a suferit câteva eşecuri în afaceri, astfel că cei trei copii au rămas acasă cu mama lor, ducând o viaţă nu tocmai uşoară. Robert şi Ludwig munceau astfel încât să o mai ajute pe mama lor cu bani, însă Alfred, care era bolnăvicios, s-a concentrat mai ales pe şcoală, unde avea note foarte bune. În 1842, cei trei copii, împreună cu mama lor, au plecat şi ei în Rusia, la tatăl lor, în oraşul Sankt Petersburg. Acesta reuşise acolo să îşi dezvolte nişte afaceri foarte profitabile în domeniul armamentului, profitând şi de situaţia politică de la acea vreme: Rusia era angrenată în diferite conflicte şi avea nevoie de armament. Tânărul Alfred s-a arătat foarte dornic de a vizita fabricile tatălui său, învăţând multe lucruri despre armament şi praf de puşcă. La vârsta de 17 ani, în anul 1849, Alfred a părăsit Rusia pentru a studia în străinătate. A vizitat mai multe ţări, precum Danemarca, America, Germania, Franţa, întâlnindu-se cu mulţi cercetători. I-a întâlnit, printre alţii, pe J.T. Pelouze, care făcea experimente de detonare a nitrocelulozei şi pe John Ericsson, care efectua cercetări asupra motoarelor cu aburi. S-a întors în Rusia în 1851 şi s-a alăturat tatălui său în afaceri, la compania de armament intitulată „Nobel şi fiii“. Din fericire pentru ei, afacerea trecea printr-o perioadă de prosperitate, datorată izbucnirii Războiului Crimeii, în care ţarul Rusiei, Nicolae I, era angrenat. În 1856 războiul s-a încheiat, iar în anul 1859 compania a dat faliment, întrucât nu mai era nevoie de muniţie în acea perioadă de pace. Astfel, Immanuel Nobel, împreună cu soţia sa, a hotărât să revină în Suedia. Cei trei copii au rămas în Rusia, încercând să repună pe picioare afacerea. În această perioadă Alfred a început să se gândească la o metodă de a controla nitroglicerina. Nitroglicerina era o substanţă descoperită în 1846 de Ascanio Sobrero, însă era foarte instabilă şi exploda foarte uşor. Astfel, el a inventat un dispozitiv în care combina pudra neagră cu nitroglicerina, acestea urmând a fi detonate printr-un fitil. A făcut apoi numeroase experimente, compusul sau fiind deosebit de puternic, ajungând să fie cunoscut în întreaga lume pentru capacităţile sale explozibile. În septembrie 1864 are loc o tragedia în familia Nobel: o fabrică explodează în Suedia, iar fratele lui Alfred, Emil, moare. A reuşit să treacă peste această tragedie, iar ulterior, invenţia sa a fost solicitată de către Căile Ferate Suedeze. Acest lucru i-a adus venituri considerabile, nitroglicerina putând fi acum folosită la scară industrială, iar Nobel cunoscut în întreaga lume. Însă incidentele, precum cel în care şi-a pierdut viaţa fratele său, nu s-au oprit; ele aveau loc foarte des peste tot în lume, Alfred devenid ţinta unor critici numeroase. S-a gândit la o altă substanţă pe care să o combine cu nitroglicerina şi a descoperit diatomitul. A denumit compusul „dinamită“, aceasta având o putere mult mai mare decât compusul precedent, fiind şi mai uşor de controlat. Astfel, dinamita a ajutat la construirea de tunele, străzi, canale. Nobel a construit companii în toată lumea şi a devenit foarte bogat. În 1870 a izbucnit Războiul Franco-Prusac, iar dinamita a fost foarte folosită în acest razboi, lucru pe care Nobel nu l-ar fi dorit. În anul 1872 moare tatăl său, iar după aceasta se mută la Paris. Deşi avea un statut foarte bun, era singuratic, iar pe plan personal era neîmplinit. Cunoaşte o femeie în anul 1876, Bertha Kinsky, care va lucra pentru el ca secretară. Aceasta era logodită şi simţind că lucrurile ar putea deveni mai serioase, s-a hotărât să renunţe la slujbă. Apoi o va întâlni pe Sophie Hess, care lucra într-o florărie. Cei doi vor avea o relaţie ce va dura 18 ani şi încheiată cu 5 ani înaintea morţii lui Alfred. În 1891 s-a mutat la San Remo, Italia, după o perioadă tulburată. Aici şi-a deschis un laborator de cercetare. Participă, de asemenea, la numeroase conferinţe internaţionale pentru pace. Angajează un tânăr în vârstă de 23 de ani, pe nume Ragnar Sohlman, împreună cu care descoperă cauciucul sintetic. În 1894 se întoarce acasă, în Suedia. Scrie o piesă de teatru - „Nemesis“, iar doi mai târziu, în decembrie 1896 moare, la vârsta de 63 de ani. Pentru a se elibera de sub povara carierei sale, care s-a bazat pe fabricarea dinamitei, în ultimii ani ai vieţii sale s-a implicat în mişcările care militau pentru pace. Înainte să moară, a lăsat un testament de care urma să se ocupe Ragnar Sohlman. Prin acesta, el dorea ca din cea mai mare parte din averea sa să se constituie un fond din care să fie răsplătiţi oameni care aduc cele mai „Mari beneficii omenirii“. Astfel, trebuiau premiaţi cei care au obtinut, în anul precedent, cele mai bune descoperiri pentru folosul omenirii, în fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură, şi un premiu pentru cine depunea cele mai multe eforturi pentru a aduce pacea între naţiuni. A luat naştere Premiul Nobel, care s-a decernat pentru prima oară în 1901, la 5 ani de la moartea sa. Primele premii Nobel au Ioana ILIE fost primite de W.C Roentgen O, mască prăfuită, purtată de milenii, - Premiul Nobel pentru fizică, pentru descoperirea razelor Pe obrajii scorojiţi şi fără de ruşine, X, Emil von Behring - Premiul Ce nu mai au roşeaţa simţirii vinovate, Nobel pentru medicină, pentru O, mască ce ascunzi atâtea dedesubturi! descoperirea tratamentului cu Eşti ca o umbră ce învălui tot misterul. ser specific împotriva difteriei, Mă rog din suflet să-ţi vină azi sorocul. Jacobus Henricus van’t Hoff - Să cazi rostogolită, pierzându-te pe veci, Premiul Nobel pentru chimie, Căci multe rele urzit-ai cu plăcere, pentru cercetarea legilor dinamicii Sfidând triumfătoare, cu zâmbetul perfid, chimice şi presiunii osmotice Sau mai măgulitoare, folosul atrăgând. în soluţii, Sully Prudhomme Premiul Nobel pentru literatură, Minciună otrăvită, şi pe deasupra mândră! Henry Dunant şi Frederic Passy Scurtat-ai vieţi şi suflete pierdute. - Premiul Nobel pentru pace, Coboară-te smerită, o, mască prăfuită! Trecut-au multe veacuri, de mult eşti o ispită. pentru înfiinţarea Crucii Roşii.

O, mască prăfuită


PROGRAM TV - săptămâna

Antena 1

Antena 2

SEMNAL

Pro TV


SEMNAL

Prima TV

Pro Cinema

Euforia

Semnal Magazin 10 nov  

Semnal- Liderii Presei Regionale

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you