Page 1

GRUPUL DE PRESÃ

SEMNAL Semnall d dee Ialomiţa şi Cãlãraşi

Director general: Alin RADU Redactor - şef: Mihaela LEŢA Director marketing: marke A Andreea SFETEA

Semnal de Ilfov şi Giurgiu

Semnal de Galaţi şi Brãila

Fax: Brãila: 0339.810.520; Tel.: 0243.232.098; Galaţi: 0336.814.890 Fax: 0343.810.500; e-mail: redactia@ e-mail: redactiasemnal@xnet.ro semnalonline.ro redactiasemnal@gmail.com

Fax ILFOV: 031.810.53.91; GIURGIU: 0346.811.599 e-mail: redactia@ semnalonline.ro

Semnal de Prahova

Semnal de Dâmboviţa Telefon: 0730.098.430 Fax: 0345.814.411 e-mail: redactia@ semnalonline.ro

Semnal de Buzău

Telefon: 0730.098.430 Fax: 0344.815.794 e-mail: redactia@ semnalonline.ro

Telefon: 0730.098.430 Fax: 0344.815.794 e-mail: redactia@ semnalonline.ro

REDACŢIA SLOBOZIA: Mihaela LEŢA tel. 0721.695.800; 0762.227.781 CÃLÃRAŞI: Marius TOMIŢĂ tel. 0762.227.786 Adriana DÃNILÃ - tel. 0727.356.100 GIURGIU: Ana Antal - tel. 0762.227.775 BRĂILA şi GALAŢI: Loredana RADU tel. 0762.227.788 DÂMBOVIŢA: Dumitru PETRUŢtel. 0762.227.776 PRAHOVA: Nicoleta ANDREI tel. 0762.227.778 BUZĂU: Carmen SĂVULESCU tel. 0762.227.795

Grupul de Presã SEMNAL SEDIUL CENTRAL: Slobozia, Casa de Cultură a Sindicatelor, bd. Chimiei nr.6, etaj 1, camera2, judeţul Ialomiţa Tel.: 0243.232.098; Fax: 0343.810.500; Web: www.semnal.eu

Cei interesaţi se pot abona la publicaţia SEMNAL apelând departamentul Difuzare (persoana de contact: Dan CORODI, telefon 0762.227.773 DTP:

DESIGN ŞI GRAFICĂ: Ă

MIHAI Nicu SFETEA MUNTEANU

membru al Potrivit art. 205, 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conţinutul articolului aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presã şi personalitãţi citate, responsabilitatea juridicã le aparţine.

Departamentul Financiar - contabil Victoriţa CRISTOCEA tel. 0762.227.804

0243.232.098

PUBLICAŢII: SEMNAL DE IALOMIŢA ŞI CÃLÃRAŞI SEMNAL DE BRÃILA ŞI GALAŢI SEMNAL DE ILFOV ŞI GIURGIU SEMNAL DE DÂMBOVIŢA SEMNAL DE PRAHOVA SEMNAL DE BUZĂU SEMNAL MAGAZIN Corecturã:

Simona TOMIŢÃ Viorica PETCU

Sugestii şi reclamaţii: Tel. 0762.22.77.77 e-mail: alinradu@ semnalonline.ro E D I T O R

Grupul de Presã SEMNAL

www.semnal.eu Comentariu de Lucian Avramescu

Ger mult, gălăgie cât cuprinde Sfântul Ion, cel care l-a botezat pe Iisus în apele Iordanului, încheie, prin ziua numelui său, lungile sărbători de iarnă. Ger mult, gălăgie cât cuprinde în televizoare şi-n politică. Noul guvern, pe care unii îl numesc Boc, alţii Băsescu-Udrea, şi-a intrat în pâine. Pâinea e cam subţirică şi pe alocuri roasă de şoareci. Ar mai fi, însă, câte ceva de ronţăit. Săptămâna trecută, de pildă, înspăimântată de criza gazelor, noua cârmuire a decretat „starea“ şi apoi „situaţia“ de urgenţă, ceea ce îngăduie achiziţionarea combustibililor alternativi fără licitaţie. Adică pe ochi frumoşi. Mai marele acestei decizii şi demnitarul care gospodăreşte chestiunea este ministrul Videanu. E vorba de achiziţii zilnice de păcură de circa 1,5 milioane dolari. Specialişti cârcotaşi spun că aceeaşi cantitate de păcură poate fi cumpărată, dacă te tocmeşti bine, la jumătate de preţ şi chiar la o treime, adică mai exact cu 500.000 dolari. Dar cine are vreme să se tocmească pe aşa frig?! Experienţa ne arată că, atunci când e vorba de bani publici, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul se tocmesc nu cu cât să scadă preţul, ci cu cât să-l crească. Şi uite aşa, din criză în criză, se fac marile averi. Criza aviară, vă amintiţi, a îmbogăţit câteva firme apropiate fostului ministru al agriculturii Flutur. Bietele firme aveau, până la pleaşca gripei găinilor, câte doi lei în cont şi câte doi angajaţi. Pe urmă nu le mai ajungeai cu prăjina nici la nas nici la sumele încasate. Nu ştiu în altele cum se descurcă, dar în materie de stors bani din crize toate guvernele noastre s-au dovedit experte. Ruşii lui Putin au speriat Europa. Nu chiar toată Europa. Nemţii, de pildă, care sunt parteneri privilegiaţi ai ruşilor, după ce la război şi-au scos maţele unii altora, n-au niciun motiv de spaimă. Gazele curg vesele prin ţevile lor, iar sursa este aceeaşi Rusie bogată în resurse energetice. Subsolul României, să nu-l mâniem pe Dumnezeu, chiar dacă a fost stors de toată lumea, inclusiv de nemţi şi ruşi (acum e stors de austrieci) încă mai dă. Dă 80 la sută din necesarul de gaze şi petrol al României. Ne putem descurca. Ce se fac, însă, bulgarii de pildă şi alţii asemeni lor care n-au în subsol decât piatră seacă? Ţarul Putin a vrut să demonstreze ceva. A vrut să demonstreze probabil că Rusia rămâne Rusia. Că Rusia lui Petru I ca şi Rusia

lui Stalin şi Brejnev e vie şi neclătinată din orgolii şi obiceiuri. Conflictul cu Ucraina e, cred eu, un pretext. La trei - patru ani o dată, acest conflict este reeditat. Pe urmă cele două ţări se împacă. Clătinarea şi mesajul au fost date. Atenţie la mine, Europo, pare a zice Ţarul de la Moscova. Dacă mă nesocoteşti, mă supăr rău şi mă supăr fix în momentul când afară sunt -20 de grade. A fost România ţinta enervării lui Putin? Nici vorbă. Telefonul dat de Băsescu, devenit subiect propagandistic pentru adulatorii preşedintelui, n-a contat în marea tevatură. Jocurile sunt mai înalte şi mai mari decât România în întregul ei. Ce se mai petrece la Bucureşti? Turmele de maşini, întoarse de pe Valea Prahovei şi de pe alte văi, se înghesuie din nou pe bulevarde, pe străzi şi străduţe, într-o nebunie din ce în ce mai apăsătoare. Nervi, vacarm, tensiune suită la maximum. Şi-n Palatul Victoria e nebunie. Se schimbă covoare, sunt împinse birourile dintrun colţ în altul al încăperilor. Cea mai neliniştită este doamna Udrea, care a primit ordin drăgălaş din Deal să stea, în materie de etaj, deasupra lui Boc. Poziţia nu-i rea pentru o ministresă a turismului care gospodăreşte înţeleg, în premieră, şi servicii speciale, însărcinate cu mari şi mici secrete. Doamna Udrea poate deschide toate plicurile şi toate bileţelele. Când te însărcinează preşedintele, n-ai încotro. Porţi sarcina cu mândrie. De altfel, guvernul în întregime este însărcinat telefonic sau direct în fiecare zi de preşedinte. În prima zi a anului, miniştrii au primit sarcina să mănânce la prânz la Sinaia cu şeful statului. Unii mâncaseră deja, dar mâncare peste mâncare nu strică. E şi acesta un fel plăcut de a guverna. Mi-am văzut, a glăsuit cu emoţie, parcurgând roată miniştrii adunaţi în juru-i, visul cu ochii. Unii, răutăcioşi, au comentat că doar anumiţi miniştri, ba chiar un singur ministru, l-ar fi determinat pe preşedinte la o aşa mărturisire. Noi, sensibili la rândune, ne lăsăm mângăiaţi prin ricoşeu de aceeaşi emoţie. Ce mai contează criza economică, milionul de şomeri estimaţi pentru 2009, ştergerea din lista de priorităţi a celor mai multe dintre promisiunile electorale! Guvernul gospodăreşte criza, iar anul întreg va fi o criză mănoasă, bogată, tocmai bună de muls.


SEMNAL

II

Cugetări

RECOMANDĂRI PENTRU DIETĂ de Alexandru TOTH Doctorul: Dacă vreţi să slăbiţi, trebuie să mâncaţi carne slabă, pâine prăjită şi fructe. Pacientul: ... ? (continuarea glumei o veţi afla citind în ordine cuvintele de pe cele două laturi marcate ale careului). ORIZONTAL: 2) Lipsă de activitate – În topuri! 3) A nu merge – Primele la atletism! – Gol absolut 4) Indică o aşezare – Curs mediu! – Mamifer cu plăci 5) Substanţă toxică vezicantă – Ape! 6) Are grijă de copii – Bărbatul indicat 7) Poftă de joc (reg.) – Aruncat la câini – Actor fără replica 8) Tei! – Alfa şi Omega – A ţinti 9) Preparat la cuptor – Lăstar 10) Emuli – E din Grecia. VERTICAL: 1) Atrăgător 2) Rămaşi nemişcaţi 3) Albă ca zăpada – Ş.a.m.d. – Mediu istoric 4) Careu de cultură – Nu poate înghiţi – Unul din ăia 5) Pantaloni ţărăneşti – Două cercuri 6) Prinde tablele – Braţul balanţei – Face cât doi 7) Coadă de peşte! – Loveşte bilele – Vasile Ursea 8) Particulă a viitorului – A pune în circulaţie 9) Internat. Dicţionar: INC

Favorite la titlul de „Noi minuni ale lumii“

Acropole - perla Atenei Oricând, cuvântul „Acropole“ ne duce cu gândul la vestigiile Greciei antice. Provenit din cuvintele greceşti „acro“ - vârf şi „polis“ - oraş, Acropole a fost şi va rămâne acea citadelă situată pe o înălţime muntoasă care a influenţat multe din evenimentele politice, sociale şi culturale ale lumii antice şi nu numai. Situată în centrul unei actuale metropole - Atena, Acropole este unul dintre simbolurile Greciei de azi. Acropole a fost realizat în timpul „secolului de aur“ al lui Pericle (sec.V i.Hr.) de un strălucit colectiv de arhitecţi în frunte cu Ictinios, Callicrates, Mnegicles, precum şi sculptori al căror mentor şi coordonator a fost celebrul Fidias. Acropole, un platou imens de rocă de calcar, cu forma aproape geometrică, împrejmuită de un zid minoic înalt care se ridica la 156 metri deasupra oraşului, atrage privirile de oriunde te-ai afla în Atena. Săpăturile arheologice atestă faptul că această stâncă sacră a fost locuită încă din epoca neolitică, cu mai bine de 6.000 de ani în urmă. Culmea, la acea vreme o stâncă ceva mai îngustă decât cea de astăzi, plină de gropi şi de stânci, a fost nivelată cu timpul. În secolul V î.h., în perioada miceliană, culmea a fost împrejmuită de un zid de apărare cu două

intrări, intrarea principală fiind cea de pe panta cea mai uşor accesibilă aflată în partea de vest, care adăpostea palatul regal şi locuinţe particulare. În anul 561 î.h., pe vremea tiranului Pisitrate, templele, la acea vreme din lemn, încă se învecinau cu locuinţele oamenilor de rând. Cuprinzând lucrări monumentale, ansamblul arhitectonic din Acropole adună în palatele şi templele sale atât stilul doric, cât şi ionic. În centrul Acropolisului se află templul Atenei Parthenos, sau Partenonul, poate cea mai cunoscută clădire din tot complexul, iar puţin mai la nord se află Erechteionul, un alt templu bine păstrat. Două teatre întregesc construcţiile păstrate pe Acropole, Teatrul lui Dionisus şi teatrul lui Herod Atticus. Cel mai important edificiu al Acropolei Partenonul, este un monument construit în stil doric, care adăpostea statuia din aur de aproximativ 15 metri a zeiţei Atena, statuie azi dispărută. Legenda oraşului spune că Atena, fiica lui Zeus şi zeiţa frumuseţii şi Poseidon, zeul mării s-au luptat pentru supremaţia oraşului numit la acea vreme Kekropia, după numele regelui de la acea vreme. Zeii s-au hotărât să îl aleagă protector pe cel care va da oraşului darul cel mai de preţ. Poseidon a lovit cu tridentul şi din stânca de pe Acropole a ieşit apă. Atena

- Nimic mare nu se crează în lumea aceasta fără pasiune. (D.D. Roşca) - Păcatele se fac în urma tentaţiei, dar prin liber consimţământ. Altfel nici nu sunt păcate. (Vasile Băncilă) - Plăcerea durabilă a vieţii e descoperirea lumii din nou. Cu adevărul sau eroarea ei; nu interesează. (Tudor Arghezi) - Nimeni n-a interpretat definitiv o mare poezie, oricât de clară în aparenţă. (George Călinescu) - Eşti singur numai atunci când nu mai ai să-ţi spui nimic. (Tudor Muşatescu) - O societate este superioară alteia doar în măsura în care garantează unui număr mai mare de oameni libertatea de a dialoga şi, deci, posibilitatea de a deveni ei înşişi. (Henri Wald) - Lumea are nevoie de speranţă ca de lumină. (Dimitrie Bolintineanu) - Când plouă în suflet, nu-i niciodată senin afară, iar când e senin în suflet, nu plouă afară niciodată. (Mihail Codreanu) - Sufletul omenesc nu e un bloc de stâncă, încleştat pe vecie într-o forţă. El e complex şi schimbător. Sentimentele vin, se alungă şi iar revin. - Talentul e un dar dumnezeiesc, neapărat, însă singur, fără multă trudă, foarte multă trudă, rămâne sterp. Un sfert de talent şi trei sferturi de muncă abia vor naşte o operă de artă. - Sunt tăceri care spun mai mult decat vorbele. (Traian Demetrescu) - Tinerii sunt entuziaşti, iubitori de omul cu înţelepciune, dar câteodată sunt necumpătaţi şi prea orgolioşi. (George Călinescu) - Timpul se schimbă. Trebuie să ne schimbăm şi noi cu dânsul. (Eugen Lovinescu) - Fiece popor şi fiece epocă stă pe umerii vremilor trecute. (Mihai Eminescu) - Pe când iubirea, de orice fel ar fi ea, luminează viaţa şi-o îndulceşte, ura o-ntunecă, o umple de amărăciune şi-o face nesuferită. (Mihai Eminescu) - Fiecare vârstă îşi are paradisul ei, pe care îl pierde. (Mihail Sadoveanu) - Viitorul ni-l putem modela după cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă formă. (Liviu Rebreanu) - Când este o voinţă fierbinte, tot se poate. (Dimitrie Bolintineanu) - Pentru a întrezări viitorul, trebuie să cunoşti prezentul. - Prieteniile reînnodate cer mai multă grijă decât cele care n-au fost rupte niciodată. - Nu te culca pe lauri. Gloria încetează în momentul când ai uitat că eşti un permanent debutant. - Nimeni nu e atat de rău încât să nu poată fi educat. - Fără şcoală să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, nici stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit. - Destinul e scuza celor slabi şi opera celor puternici. - Sinceritatea prea multă poate să fie şi obrăznicie. - Ca să fii respectat, începe prin a te respecta tu însuţi. - Uneori e mult mai folositor să-ţi pierzi speranţa, decât să-ţi pierzi vremea sperând. - Iubirea face imposibilul posibil.

a dăruit oraşului un măslin. Astfel, zeii au ales-o pe Atena protectoarea oraşului care îi poartă numele şi astăzi. Partenonul, construit într-o modalitate care şi azi uimeşte arhitecţii, a străbătut veacurile, având diferite utilizări, de la templu şi până la bazar sau depozit de arme şi explozibil. Modificat de cei care vremelnic i-au fost stăpâni, Partenonul a dat dovada trăiniciei cu care a fost construit şi chiar dacă astăzi este departe de strălucirea de odinioară, reprezintă o creaţie de o impresionantă monumentalitate. Dar înainte de a vedea Partenonul se trece prin Propilee, poarta de intrare a Acropole, monument care anunţă parcă viitoarele minuni arhitectonice. Un alt monument foarte important al Acropolei este Erehtionul, templul închinat zeiţei Atena şi zeului Poseidon - zeul mărilor. Edificiu construit în stli ionic, Erehtionul a fost construit pe ruinele

templului închinat miticului strămoş al ionienilor - Erehteu, de la care provine şi numele. Fiind celebru prin coloanele sale, celebra „Lojă a Cariatidelor“, Erehtionul, alături de Partenon reprezintă unul dintre pilonii complexului arhitectural de pe Acropole. Înlocuite cu copii fidele, „cariatidele“ (originale doar două dintre ele) pot fi admirate în muzeul acropolei. Acropole a rezistat timpului, iar astăzi adăposteşte Muzeul Acropole, unde se pot admira statui şi fragmente de marmură aparţinând templelor dărâmate de perşi în anul 480 i.h., câteva capodopere ale lui Fidias, reliefurile balustradei templului Athenei Nike, copii fidele ale cariatidelor, vase, statui, frize şi alte din obiectele găsite de-a lungul timpului în ruinele Partenonului şi Erechteionului. Acropolele de azi este un nesfârşit izvor de cunoaştere istorică, culturală, ştiinţifică şi, nu în ultimul rând, turistică.


SEMNAL

III

bancuri... bancuri... ** - Este important pentru o femeie să aibă lângă ea un bărbat care din când în când să facă ordine, să gătească şi să repare ce se mai strică prin casă. - Este important pentru o femeie să aibă lângă ea un bărbat căruia să-i destăinuie aspiraţiile ei şi care să o asculte şi să o înţeleagă. - Este important pentru o femeie să aibă lângă ea un bărbat care să o admire şi care să facă dragoste cu ea din plăcere. - Este important pentru o femeie să aibă lângă ea un bărbat care să o scoată în lume şi să o trateze ca pe o prinţesă tot timpul, nu doar la ocaziile speciale. - Este foarte important pentru o femeie ca cei patru bărbaţi să nu se cunoască între ei. ** Un elicopter s-a prăbuşit într-un cimitir. Poliţia a descoperit peste 1.000 de morţi! ** În autobuz, Alabama. Se răscoală negrii, vor să stea şi ei în faţă, să mai stea şi albii în spate. Scandal, ţipete, păruială, până se enervează şoferul: - Ia, gata cu gălăgia! Ete şmecherie, la mine în autobuz v-aţi găsit... Bă, pe mine nu mă interesează, pentru mine sunteţi toţi VERZI. Acum toţi la locurile lor: verde deschis în faţă, verde închis în spate! ALTE LEGI ALE LUI MURPHY DESPRE SEX 1. Sexul nu se amână din cauză de întuneric.

2. Nu mărul din copac, ci perechea de pe pământ a fost cea care a cauzat necazul. 3. Sexul discriminează timizii şi urâţii. 4. Înainte de Făt-Frumos, trebuie să săruţi multe broaşte. 5. Iubeşte-ţi aproapele, dar să nu afle nimeni. 6. Dacă eforturile depuse în a înţelege femeile ar fi transferate la cercetările spaţiale, acum am vinde hot-dogs pe lună. 7. Dragostea ţine de chimie - Sexul de fizic(ă). 8. Sex este un cuvânt de trei litere care are nevoie de un cuvânt de şase pentru a exista. 9. Nu poţi face un copil într-o lună inseminând nouă femei. 10. Dragostea este triumful imaginaţiei împotriva inteligenţei. 11. Să nu comiţi adulter... decât dacă nu ai chef. 12. Să nu te culci cu o femeie cu mai multe probleme decât tine. 13. Reţine-te de la femei, vin şi cântat... Dar cel mai mult de la cântat. 14. Niciodată să nu te cerţi cu o femeie obosită... sau odihnită. 15. O femeie nu uită bărbaţii pe care i-ar fi putut avea, bărbatul - pe cele pe care nu le-a putut avea. 16. Nu contează lungimea baghetei, ci magia din ea... 17. E mai bine să fii văzut decât să fii trecut cu vederea. 18. Niciodată să nu spui NU. 19. Un bărbat poate fi fericit cu orice

HOROSCOP

femeie cât timp nu o iubeşte. 20. Sexul este unul dintre cele 9 motive ale reîncarnării. Celelalte 8 nu sunt importante. ** Bulă se trezeşte într-o dimineaţă cu o mahmureală îngrozitoare, după o noapte de petrecere. Deschide ochii şi vede pe noptieră două aspirine lângă un pahar cu apă, iar lângă el, un trandafir roşu. Observă şi un bilet pe masă, pe care scria: „Dragul meu, micul dejun e gata. Eu am ieşit la cumpărături. Te iubesc!!“ Bulă se ridică din pat şi-şi vede hainele curate şi călcate, totul e în ordine perfectă şi luceşte de curăţenie. La fel e şi în restul casei. În bucătarie, Bulă îşi întreabă fiul: - Tu ştii ce s-a întămplat azi-noapte? - Păi, ai ajuns acasă beat, după ora 3 dimineaţa, şi ai luat-o razna de tot! - Atunci de ce atâtea lucruri schimbate, am primit şi un trandafir roşu, iar micul dejun mă aşteaptă pe masă? - Ah, asta-i simplu, îi răspunde fiul. Mama te-a târât până în dormitor şi când a încercat să-ţi dea jos pantalonii, i-ai spus „Lasă-mă în pace, târfă ce eşti, sunt însurat!“ ** Autobuzul pleacă din staţie, după el alergă o doamnă care strigă: - Oameni buni, opriţi, vă rog, autobuzul! Întârzii la lucru! Pasagerii îl roagă pe şofer să oprească. Doamna se urcă şi spune bucuroasă: - UFFFFF... Mulţumesc! Am reuşit!... Biletele la control, vă rog!

HOROSCOP

** Un bărbat era judecat pentru două crime. Judecătorul îi spune: - Eşti acuzat că ţi-ai omorât soţia în bătaie, cu ciocanul. Se aude cineva strigând din sala de judecată: „Nenorocitule!“ Judecătorul continuă: - Eşti acuzat că ţi-ai omorît şi fiica în bătaie, tot cu ciocanul! Se aude din nou cineva în sală, strigând: „Nenorocitul naibii!“ Judecătorul se opreşte, se uită la bărbatul furibund şi i se adresează: - Domnule, vă înţeleg furia şi frustrarea în faţa unor asemenea crime, dar vă rog să vă abţineţi sau vă voi acuza de sfidarea curţii! Aveţi vreo problemă legată de acest caz? Bărbatul se ridică şi spune: - Onorată Instanţă, sunt vecin cu acest nenorocit de 15 ani, şi de fiecare dată când l-am rugat să-mi împrumute un ciocan, mi-a spus că nu are! ** Culmea atletismului: Să alergi de unul singur şi să te întreacă publicul. Culmea fotbalui 1: Să înceapă meciul, şi pe gazon să scrie ,,Nu călcaţi pe iarbă“. Culmea fotbalului 2: Să dai gol şi în reluare să ratezi. Culmea fotbalui 3: Să dai gol cu capul din penalty. Culmea sportului: Să alergi singur şi să ieşi pe locul doi. Culmea tenisului: Să joci tenis cu o rachetă NASA. Culmea yoga: Să-ţi tragi un cap în gură.

HOROSCOP

Cald şi bine pentru Berbeci, în toate domeniile. În dragoste, cei cuplaţi vor cocheta cu ideea mutării împreună, sau Berbec chiar a căsătoriei, iar cei singuri se vor bucura de un succes remarcabil la sexul opus. În domeniul profesional, e posibil să încerce să îmbine dragostea cu munca, adică să înceapă un proiect împreună cu partenerul de viaţă. Se vor bucura de o uşoară creştere a venitului, dar nişte proiecte din viitorul apropiat îi vor cam sili să strângă cureaua şi să păstreze banii pentru lucruri serioase.

În această săptămână, Racii îşi vor justifica perfect reputaţia de persoane hipersensibile şi capricioase. Vor avea toane Rac şi stări depresive, apoi vor trece la momente de euforie. Sunt posibile conflicte de serviciu, cauzate de nişte neatenţii care pot costa mult. În dragoste, Racii vor fi foarte greu de suportat în această perioadă, pentru că vor fi cam puşi pe ceartă. Norocul lor e că ştiu să-şi dreagă întotdeauna greşelile în stil elegant, mai ales când vine vorba de iubire.

Această săptămână va veni pentru Balanţe cu oferte profesionale excelente, dar şi cu nişte eforturi financiare serioase. Probabil li se va Balanþã cere să contribuie la nişte cheltuieli de familie, sau de cuplu, care le vor face o gaură mărişoară în buget. În schimb, dragostea le va umple sufletul. Relaţia de cuplu şi cea cu membrii familiei va fi mai bună decât în ultima vreme şi vor avea asigurată toată susţinerea morală de care au nevoie. Vor primi o veste foarte bună de la un prieten de departe.

Capricornii vor fi înclinaţi săşi neglijeze îndatoririle şi să o facă lată. Deşi sunt, de regulă, înclinaţi să muncească doar Capricorn pe ultima sută de metri, acum riscă să sară calul, punânduşi în pericol reputaţia şi chiar sănătatea. O discuţie aprinsă legată de bani se va finaliza în favoarea lor. Să se ferească să promită bani sau favoruri persoanelor din familie, pentru că nu vor avea posibilitatea să-şi ţină cuvântul în viitorul apropiat. În dragoste, lucrurile încep să se lege, ce-i drept, foarte încet. Profesia e undeva pe la coada clasamentului, fără probleme deosebite, dar şi fără realizări.

Se anunţă multe schimbări pentru Tauri, atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional. În viaţa amoroasă, Taur pentru cei singuri sunt şanse mari de a lega o relaţie serioasă, foarte posibil cu o persoană pe care nu ar fi luat-o în calcul până acum. E greu să observe ceea ce se afla chiar sub ochii lor. În profesie, ambiţiile vor creşte, ajungându-se chiar până la schimbarea jobului cu altul mai promiţător. Li se oferă posibilitatea obţinerii unei surse suplimentare de venit, modestă, dar sigură.

Dragostea va fi pe primul loc în preocupările Leilor, iar atenţia şi devotamentul le vor Leu fi răsplătite din plin. Dacă au suspiciuni, sau gânduri negre legate de relaţia lor, e totul numai în mintea lor, pentru că sunt cât se poate de iubiţi. Cu atâta noroc în dragoste, era imposibil ca restul să mearga perfect: banii le fug printre degete şi săptămâna asta, jobul stă pus sub semnul întrebării, iar relaţiile cu familia vor fi extrem de încordate. Să evite gesturile impulsive şi cheltuielile exagerate, moderaţia e cuvântul-cheie!

Veşti foarte bune pentru Scorpionii îndrăgostiţi: vor reuşi să impresioneze Scorpion persoana dorită, fie cu un gest, cu o vorbă, sau un cadou deosebit. Ceea ce pare acum doar o aventură, sau doar o prietenie, poate deveni o relaţie serioasă. Cei cu probleme financiare să nu refuze acum nici o ofertă profesională, oricât de modestă, pentru că va apărea ceva mai bun în viitorul apropiat, însă până atunci trebuie să se descurce. Să se abţină să solicite vreun ajutor financiar partenerului de viaţă, dacă relaţia nu e foarte solidă.

Pentru Vărsători, săptămâna începe tot cu multă, multă muncă, dar munca profitabilă şi cu posibilităţi de avansare. Vãrsãtor Vor avea ocazia să rezolve probleme financiare care păreau cândva copleşitoare şi să se revanşeze faţă de nişte persoane care i-au ajutat cândva. Pot avea norocul unui chilipir fantastic şi se ştie că sunt înclinaţi spre acest gen de tranzacţii. Relaţiile cu familia vor deveni, în scurt timp, excelente. Atenţie, există riscul unei rupturi definitive în relaţia cu un prieten apropiat! În dragoste, lucrurile se domolesc puţin: pasiunea mai scade şi va veni momentul să ia decizii la rece.

În ciuda naturii lor alunecoase, Gemenii au acum o mare nevoie de stabilitate sentimentală, iar astrele sunt Gemeni de partea lor. Nici gând de flirturi, aventuri de-o noapte, sau relaţii pasagere: de data asta ori e pe bune, ori nu e deloc! Vor primi o ofertă profesională care le va cere mult curaj, dar are toate şansele să iasă foarte bine. Oricum, curajul nu le lipseşte şi cine are curaj, are şi noroc. O dezamăgire legată de cineva din familie le va întuneca puţin începutul săptămânii.

Fecioarele sunt printre semnele norocoase ale zodiacului, pentru că vor începe săptămâna în forţă! Cele care au avut probleme în Fecioarã relaţia de cuplu, se vor aduna şi o vor lua de la capăt, cele care nu sunt mulţumite de jobul lor, îşi vor revizui CV-ul şi vor începe să caute oferte mai bune, cele care, în sfârşit, vor ceva mai mult de la viaţă, nu vor aştepta să le pice nimic din cer şi vor trece la acţiune. Astrele le vor da energia necesară şi nimic nu le va sta în cale Fecioarelor. E important să profite la maxim de orice val de energie pozitivă.

Săgetătorii vor începe săptămâna cu planuri mari. E un moment favorabil abordării unor proiecte îndrăzneţe, mutării într-o Sãgetãtor nouă locuinţă, sau eliberării dintr-o relaţie nefericită. Vor avea ocazia reîntâlnirii cu o persoană pe care nu au mai văzut-o de foarte mult timp, posibil chiar cineva din trecutul amoros. Există şanse mari de reluare a unor relaţii din trecut! Mai subţirel vor sta cu banii, dar un pic de economie îi va ajuta să-şi echilibreze bugetul.

Peştii încep săptămâna gândindu-se mult la profesie şi studii. Cei care au de dat examene sau interviuri importante în viitorul apropiat, Peºti ar trebui să lase totul la o parte şi să se pregătească. Norocul va fi oricum de partea lor, dar depinde de ei dacă rezultatul va fi unul strălucit sau mediocru. În dragoste, cei cuplaţi se vor bucura de tandreţe şi sprijin necondiţionat, însă lucrurile nu vor sta chiar atât de bine pentru cei singuri. Oricum, nici nu e momentul pentru tensiuni sentimentale, pentru că profesia trebuie să fie pe primul loc!


SEMNAL

IV

Ceaiul alb - un dar nepreţuit (III) Ceaiul alb este mai rar şi de aceea este rezervat, de obicei, ocaziilor speciale. Există mai multe tipuri de ceai alb. Ceaiul Yin Zhen, sau în traducere „Ac de argint“ este făcut din muguri, ceaiul Ming Mei, care înseamnă „Sprânceana zeului longevităţii“ din frunze, iar Bai Mu Dan - „Bujorul alb“ este intermediar între cele două. Ceaiul alb se produce din planta de ceai denumită „Camellia sinensis“. Această plantă creşte în 50 de ţări, în special în India şi China. Este pregătit din muguri sau frunze tinere pe care se observă mici perişori albi, specifici ceaiului alb, doar într-o anumită perioadă a anului, ceea ce îl face să fie deosebit faţă de alte tipuri de ceai. Mugurii şi frunzele foarte tinere, acoperite cu puf alb, trec prin două etape: tratarea termică pentru oprirea fermentării şi deshidratarea. Frunzele nu sunt lăsate să se veştejească, nu sunt rulate şi nici lăsate la oxidat, păstrându-se cât mai multe dintre caracteristicile iniţiale. Pentru că este produs în cantităţi mai mici, preţul său este destul de mare. Ceaiul alb are parte de prelucrarea cea mai puţin distructivă. Gustul ceaiului alb diferă de cel al ceaiului verde prin faptul că e mai uşor, mai dulce. Ceaiul alb are o aromă uşor

condimentată, foarte fină şi parfumată, iar infuzia rezultată este deschisă la culoare, până la galbenauriu. Acest tip de ceai poate aduce beneficii mari pentru sănătate. Conţine o concentraţie mare de catehini, ceea ce inhibă dezvoltarea tumorilor de sân, colon, ficat şi prostată. Conţine mai mulţi antioxidanţi decât vitamina E, combătând astfel efectul radicalilor liberi asupra organismului şi poate distruge, în doar zece minute, 80% din anumiţi viruşi bacterieni. Adăugat la pasta de dinţi, creşte efectul antimicrobian al acesteia. Persoanele care se expun razelor solare mai mult ar putea găsi sprijin în acest ceai, deoarece el are capacitatea de a mări protecţia de la nivelul epidermei. Bolnavii care suferă de cancer de piele pot găsi în ceaiul alb un mic sprijin. Atât ceaiul verde, cât şi cel

alb au în conţinut acelaşi tip de antioxidant (polyphenolul). Şi totuşi, ceaiul alb, dintre toate ceaiurile existente pe piaţă, are cea mai mare concentraţie de polyphenol. De aceea este cel mai eficient ceai anticancerigen, antioxidantii protejând în lupta cu radicalii liberi care pot provoca boli de inimă sau cancer. Ceaiul alb e infuzat la perfecţie după 10-12 minute.

Legendele ceaiului Cea mai veche legendă despre descoperirea ceaiului e legată de împăratul chinez Shen Nung, care a domnit

între anii 2737-2697 i.e.n. „Împăratul Shen Nung avea obieciul de a bea numai apă fiartă fierbinte, căci teama de bolile acelui timp, necruţătoare şi imprevizibile, îl chinuia şi îl făcea să aibă principii igienice extrem de stricte. Bucătarii trebuiau să fiarbă permanent apa, pentru ca împăratul să nu ducă lipsă niciodată. Legenda spune că, într-o bună zi, împăratul a intrat în bucătărie să bea apă. Dar iată că în acel moment un vânt puternic se iscă şi aduse în încăpere frunze şi crenguţe din grădină. Nimeni nu ştie dacă erau frunzele şi crengile de pe lemnele de foc stivuite sub geamurile bucătăriei sau erau frunze şi crenguţe din tufişurile de ceai sălbatic ce creşteau în zonă. Dar rezultatul a fost incredibil. Frunzele au căzut în vasul cu apă clocotită. În faţa bucătarilor stupefiaţi, împăratul se apropie de vasul în care apa începuse să-şi schimbe culoarea. În acelaşi timp, o aromă delicată, necunoscută, începu să fie emanată din vasul în care fierbea apa. Împăratul a pus bucătarii să guste şi, văzând că aceştia au supravieţuit, a gustat el însuşi licoarea.“ O altă legendă spune că „în dinastia Song (960-1279), în satul Longjing, trăia o bătrână singură. Unica sursă de venit pentru ea era

cultivarea celor 18 arbuşti de ceai. Într-un an, ceaiul a ieşit de calitate slabă şi nu s-a vândut, iar bătrâna nu mai ştia cum să se descurce. Într-o zi, a intrat un moş în curtea casei sale. S-a uitat cu atenţie la piua de piatră dintr-un colţ şi a întrebat-o pe bătrână dacă vinde piua pe 5 arginţi. Era o sumă mare, iar aceasta a acceptat cererea. Moşul i-a spus că va veni puţin mai târziu, cu câţiva inşi să ia piua aceea, care era destul de grea. Bucuroasă că a obţinut un preţ bun pe piuă, bătrâna a curăţat-o frumos de praf şi de frunzele putrezite de pe ea. Unde să pună frunzele putrezite? Le-a îngropat lângă arbuştii de ceai. La întoarcere, moşul a întrebat-o unde a pus gunoiul din piuă şi i s-a răspuns cinstit. Supărat, bătrânul i-a spus că nu mai ia piua. După câteva zile, minune! Din arbuştii de ceai răsăriseră muguri verzi, de o prospeţime rară.“ Anul 2700 î.C. este data oficială la care s-a preparat primul ceai şi, astfel, era ceaiului a început, ajungând până în zilele noastre. Ceaiul a ajuns pentru prima dată în Europa în anul 1610, adus de o companie comercială olandeză şi de atunci a transformat Europa. Anii istorici în care ceaiul a intrat în viaţa europenilor nu sunt foarte importanţi. Ceea ce este cert este faptul că acesta nu va ieşi prea curând. Efectele benefice ale acestuia îi garantează un loc permanent în preferinţele noastre.


SEMNAL

V

Prietenii noştri… tăcuţi Amenajarea ideală a unui acvariu chiar la noi acasă este necesară atât pentru încântarea ochilor celor care îl admiră, cât şi pentru vieţuirea cât mai bună a peştilor. - Ideal este ca apa din acvariu să fie cât mai aproape calitativ de cea naturală în care se dezvoltă peştii. Deşi cei mai mulţi dintre ei se adaptează uşor la apa menajeră, este recomandată neutralizarea substanţelor chimice cu care este de obicei tratată. Printre elementele naturale de decor pentru acvariu amintim: pietriş şi pietre de dimensiuni mai mari, lemn fosilizat, scoici de mare, plante acvatice, pământ special pentru acvarii, rădăcini naturale. În primul rând, mediul astfel amenajat trebuie să fie sigur şi sănătos pentru peştii din acvariu. Ideal ar fi să încercăm să simulăm mediul natural din care vine peştele respectiv; există specii de peşti cu un comportament timid, pentru care refugiile şi locurile ascunse sunt o binefacere. Substratul este acel strat de la baza acvariului, format în mare parte din pietriş. În funcţie de speciile de peşti din bazin, acest strat poate conţine şi alte materiale, precum turbă sau cărbunele pentru acvariu. Pentru acvariile marine, substratul poate conţine nisip şi pietre de pe malul mării şi chiar nisip de coral care este însă mai costisitor. Este mai bine ca pentru acest substrat să folosim materiale naturale, deoarece cele sintetice sunt colorate artificial şi pot

influenţa calitatea apei, precum şi coloritul peştilor din acvariu. Atenţie mare la pietrele din acvariu: acestea trebuie să fie bine şlefuite, deoarece orice margine tăioasă poate răni peştii. Pentru decorarea acvariilor, există şi articole interesante şi haioase, create de om, cum ar fi: castele şi vapoare scufundate. Aceste produse sunt realizate cu cea mai

Altfel poate era lumea Ioana ILIE De-ai fi ascultat tu, Eva! Şi nu luai mărul din pom, Altfel poate era lumea, Şi un altfel tip de om. Şi Adam dacă era, Înţelept, mai priceput, Altfel omul azi trăia, Dar nu, frate, nu a vrut! Ascultare nu a fost, Chiar de la începutul vieţii, Multe sunt deci fără rost, Făcând loc astăzi tristeţii. Fiecare după plac, După cheful nebunesc, După cum în cap le zac Gărgăuni de neam drăcesc. Căci un bine şi un rău, De la început au fost,

Numai omul în capul său, N-a gândit însă cu rost. Le-a făcut fără ascultare. Fără simţ, fără măsură, Nu a luat nici de învăţare, Şi-a hrănit doar a sa gură. Cu mâncăruri pe alese, Ce-a poftit inima lui, Cu minciuni, delicatese, Tot de dragul trupului. Şi-a pierdut el conştiinţa, Caracterul şi iubirea. Nu mai are el credinţa, El îşi face doar plăcerea. Îngropându-şi azi comoara, Ridicându-şi noi palate, Dar ducând cu el povara Multelor sale păcate.

mare grijă din materiale de calitate, pentru a nu afecta calitatea apei din acvariu.

Alegerea plantelor de acvariu Importanţa plantelor într-un acvariu este incontestabilă, acestea creând un mediu cât mai aproape de cel natural pentru peşti. - Pe lângă rolul lor estetic, plantele acvatice ajută la crearea unui habitat cât mai potrivit pentru peşti. Prin procesul de fotosinteză, plantele oxigenează apa şi elimină bioxidul de carbon. De asemenea, plantele acvatice ajută şi la îndepărtarea deşeurilor din apă, menţinând un acvariu curat. Pentru peşti, plantele reprezintă elemente de adăpost şi refugiu, în special pentru speciile mai retrase. Plantele pentru acvariu trebuie alese cu multă grijă, pentru a fi compatibile cu tipul de acvariu pe care îl ai. Unele plante se potrivesc acvariilor cu apă rece, altele celor tropicale, însă există şi specii care se adaptează ambelor forme. Când cumpărăm plante acvatice, trebuie să ne asigurăm pe cât posibil ca sunt sănătoase şi să ne interesăm de modul în care trebuie întreţinute. Peştii fitofagi vor distruge toate plantele din acvariu, de aceea

o soluţie în astfel de cazuri o constituie plantele artificiale. Trebuie alese acele produse de calitate, realizate din plastic subţire şi care să arate cât mai aproape de variantele lor naturale. De altfel, pentru acvariile marine plantele artificiale, coralii şi algele sunt singurele soluţii, deoarece alte plante vii nu pot supravieţui în acest mediu.

Amplasarea acvariului Locul în care este amplasat acvariul este esenţial pentru ca peştii să fie sănătoşi şi să trăiască într-un mediu prielnic. - Pentru o amplasare cât mai corectă a acvariului nu trebuie decât să ţinem cont de câteva aspecte: - bazinul trebuie aşezat pe un suport solid, stabil şi fără denivelări - este de preferat ca zona respectivă să aibă variaţii de temperatură cât mai mici şi mai rare - să nu aşezăm acvariul la fereastră, direct în bătaia soarelui - vom avea nevoie în apropierea bazinului de o priză pentru instalaţiile specifice - nu vom muta sau mişca un acvariu plin cu apă - nu vom aşeza nimic pe capacul acvariului.


SEMNAL

VI

Poveşti de viaţă

Mă tot minunez citind romanele de dragoste. Toate lucrurile bune se întâmplă în locuri şi peisaje romantice, cu şampanie care-şi scânteiază bulele în lumina lumânărilor. Îmi vine să râd. Toate lucrurile bune în dragoste din viaţa mea s-au petrecut exact în atmosfera opusă. L-am cunoscut pe Marian, cel care-mi este soţ de peste 10 ani, în cel mai banal mod: la coadă. Era primăvara lui 1986 şi la Alimentara din colţ „băgase“ ulei de floarea soarelui. Cine „băgase“ nu se ştie, aşa se vorbea pe vremea aia. Vorbeam toţi de nişte „ei“ necunoscuţi, care în mare mila lor mai „băgau“ ici şi colo, în cantităţi distribuite cu calicie de gestionari, produse strict necesare vieţii. Stăteam la coadă de mai bine de două ore. Răsuflaserăm uşuraţi cu toţii când transportul anunţat pe căi mereu obscure, sosise în fine. Şoferul a tras camionul la intrarea din spate a magazinului, undeva într-o curte interioară străjuită de blocuri. Coada era tot în spate. Se dăduse ordin „de sus“ ca în faţa magazinelor, la stradă, să nu se mai vadă „picior“ de cozi. Gestionara a ieşit agale în uşă şi a început să citească avizele de expediţie. „Ie numai 400 de sticle, a strigat ea. Se dă câte două de persoană. Să n-avem discuţii că n-aţi apucat. Număraţi-vă şi vedeţi cât ajunge“. „Sunt numai 400, cucoană“, am auzit o voce în spatele meu. Că ie peste 50“, foloseşte pluralul, că nu ţi se înnoadă limba“. Simţind că este luată peste picior de un cumpărător, tovărăşica gestionară s-a uitat urât la cel care-i dăduse peste nas şi i-a arătat pumnul. M-am întors şi eu să văd cine cuteza să-i ştirbească aura atotputerniciei. Am mai apucat să văd un tinerel care tocmai ce se strâmba la ea. „Derbedeule! a ţipat gestionara ultragiată, aşa vă învaţă la şcoală?“ „Sunt la facultate, tanti, şi acolo ne învaţă să vorbim româneşte“. Pe mine m-a bufnit râsul, dar rândurile din faţă, pline de pensionari, ajunşi profesionişti ai cozilor la orice, au început să murmure. Un bărbat de vreo 70 de ani l-a apostrofat cu blândeţe pe băiat: „Tinere, nu zic că n-ai dreptate, dar dacă se înfurie lungeşte descarcatul până la ora închiderii şi parcă văd că stăm toată noaptea la coadă. Aşa a mai făcut“. „Mulţumesc pentru pont, bunicule, a zis tânărul. Şi-a scos canadiana, şi-a suflecat mânecile, s-a urcat pe platforma de descarcare şi a strigat către cei adunaţi la coadă: „Oameni buni, ne prinde ora-nchiderii dacă aşteptăm să descarce ei şi stăm toată noaptea la coadă. Cine dă o mână de ajutor?“ Imediat s-au oferit câţiva bărbaţi mai în putere. În faţa acelei mulţimi hotărâte şi a bărbaţilor puşi pe treabă, gestionara n-a mai putut să-şi facă jocul. A luat avizele şi a stat mută în uşă numărând navetele. Într-un sfert de ceas camionul era golit şi se putea trece la vânzare. Tânărul, sau mai bine zis Marian, căci el era, nu s-a mulţumit doar cu atât. Numărase şi el în paralel navetele: „Tovărăşico, ai cam greşit. Sunt 500 de sticle, nu 400. Voiai cumva să doseşti 100 şi să le dai la preţ de speculă?“ Prinsă cu mâţa-n sac, gestionara a făcut feţe-feţe şi a înghiţit găluşca fără să replice. A clocit, însă, în minte un plan de răzbunare. Tocmai îmi băgasem în sacoşă sticlele pline şi m-am dat la o parte ca să treacă următorul. S-a auzit o pocnitură de sticlă spartă şi un strigăt furios: „Ai făcut-o expre! Te-am lăsat fără ciubuc, nu? Zi, cine-mi plăteşte curăţatul canadienei şi-al blugilor? Cum merg eu aşa pe drum?“ „Hai, tovarăşe, lasă şi pe altul să cumpere. Nu e vina mea că ţi-ai spart o sticlă“, a zis gestionara. „Cum? Eu am spart sticla, sau tu i-ai făcut vânt jos lângă mine? Şi nu e sticla mea, ci a dumitale. Mie-mi dai sticlă întreagă, că nu ţi-am plătit cioburi“. Marian era verde la faţă de furie. Pe canadiană şi pe blugi îi curgeau pârâiaşe de ulei. Am scos din sacoşă un pachet de şerveţele, pe care-l târguisem de dimineaţă şi i-am întins câteva: „Luaţi şi ştergeţi-vă canadiana, să nu se

întindă. Dacă intră în vatelină, nici Nufărul n-o mai scoate“. M-a privit uimit şi a început să se cureţe cât de cât. Între timp. lumea de la coadă începuse să se agite. O bătrână a bătut nervoasă cu bastonul în pământ: „Hoţoaica asta, am văzut cum a împins sticla peste masă. Dă-i băiatului sticlă întreagă şi plăteşte-i curăţatul hainelor. Ruşine să-ţi fie!“ Vocii ei i s-au alăturat şi altele. Prinsă la colţ, gestionara a pus altă sticlă pe masa soioasă de tablă ce-i servea drept tejghea şi i-a întins lui Marian o hârtie de 25 de lei. „Na, să-ţi speli ţoalele, derbedeule, numai necazuri mi-ai făcut azi!“ a ţipat ea. Apoi, mai încet, a bombănit: „’r-aţi ai dracu’ de hipioţi, bine vă face că vă duce pă şantiere, să vedeţi ce e munca, nu să faceţi agitaţie“. Am plecat, cu Marian după mine. Ultima replică a vânzătoarei mă scârbise de tot. Să nu credeţi că fac eu pe revoluţionara şi pe opozanta, acum, când s-a schimbat regimul şi-au răsărit fel şi fel de „dizidenţi“. Aşa gândeam atunci şi nu-mi era prea teamă să-mi spun părerile cu voce tare. I-am zis peste umăr lui Marian: „O societate în care gestionarii sunt regi şi-a rătăcit scara de valori. Nici nu s-a sinchisit să-şi ceară scuze. Vai de capul nostru. Suntem fraieri că-i răbdăm. Bine i-ai făcut“. „Da, dar cu ce preţ, a zis el arătând spre hainele năclăite de ulei. Îţi sunt dator vândut un pachet de şerveţele. Marfă rară în ziua de azi. Cum să mă recompensez?“ „N-ai cum decât stând la altă coadă să iei şerveţele. Cine ştie ce mai păţeşti, de ce gestionar mai dai. Poate-ţi dă foc“. „Da, a râs el înveselit brusc, o să ard ca o candelă cu ulei de floare. Hei, ştii ce? Am 25 de lei pe care-i merităm împreună. Te-aş invita la cofetărie, dar în halul ăsta nu pot intra nicăieri. Uite, ia tu banii, intră şi ia un carton de prăjituri şi eu te aştept afară, păzind sticlele ca un câine credincios. Ce zici?“ Am luat banii, am târguit prăjiturile şi ne-am dus în parcul Moghioroş pe o bancă să le mâncăm. La despărţire am făcut schimb de numere de telefon. Peste câteva luni, în decembrie, mergeam la Starea Civilă să ne căsătorim. Alt moment romantic lipsit de romantism. Am tot sucit noi nunta în fel şi chip să convină la toată lumea, să nu cadă în post, să găsim restaurant, să fie gata rochia de mireasă, să ia socrii mei CAR-ul... Aşa am ajuns în iarnă. Bucurie mare, tocmai ce dăduse o zăpadă şi, hop, circulaţia autoturismelor particulare a fost interzisă. Imaginaţi-vă o nuntă întreagă circulând cu taxiurile, care nici ele nu erau pe toate drumurile. Mirele şi naşul au alergat ca disperaţii după taxiuri, cot la cot cu bieţii noştri colegi de facultate veniţi la nuntă. De plecat am plecat cu toţii cu un troleibuz întârziat, care se retrăgea. Am avut baftă de un şofer de treabă, căruia i-am lăsat o sticlă de vin din cele recuperate de pe masă. Trebuie să vă mai amintesc că la ora zece jumate seara începeau să se stingă şi să se aprindă luminile din restaurant în semn de „valea, dragi clienţi“?... După această nuntă plină de aventuri, am avut totuşi parte de şampanie la lumina lumânărilor. Nu pentru că eram noi excesiv de romantici, ci pentru că a fost una dintre penele obişnuite de curent. Naşii noştri, băieţi descurcăreţi, au aprins repede lumânările de nuntă, iar Marian a scos lampa. Am avut muzică de la un tranzistor pe baterii, care prindea şi scurtele. Cineva, la Europa Liberă, prezenta un disc al lui „Scorpions“. I-am rugat de sănătate şi am dansat încercând să uităm de frigul din casă. Stăteam în garsoniera bunicii mele, care s-a mutat la părinţii mei pentru a ne lăsa singuri. La aniversarea unui an de la căsătorie, socrii s-au gândit că e cazul să contribuie şi ei cu ceva substanţial la căsnicia noastră şi ne-au dăruit o Dacie cumpărată de ocazie. Nu mă pot plânge. Pentru doi studenţi, bursieri de merit ce-i drept, n-o duceam rău. Aveam casă, maşină şi cam tot confortul imaginabil la vremea

aia: maşină de spălat cu storcător, televizor, frigider, storcător de fructe şi, culmea capitalismului, mixer de bucătărie. Cu maşina mergeam destul de rar, pentru că, a naibii, fără benzină nu prea pornea. După ce neam căsătorit, am continuat să stăm la cozi pentru ambele familii. Părinţii noştri lucrau şi nu aveau timp. Noi mai chiuleam, mai eram în sesiune, ne descurcam mai bine cu timpul. Ne plăcea să stăm împreună. Ne povesteam tot felul de chestii vesele, fumam, ne ţineam rând la două cozi simultan, în fine, încercam să n-o luăm în tragic. Cam asta era distracţia noastră. Cel mai simpatic era la coadă la benzină, mai ales când mai aveam suficient pe fundul rezervorului să ajungem până la pompă. Dacă nu, împingeam voiniceşte şi ne amuzam pe seama Trabantiştilor, care-şi mutau maşinuţele fără pic de efort. Într-o seară, însă, am avut un ghinion crunt. Aveam musai nevoie de benzină, pentru că-i promisesem bunicii că mergem la sora ei de la ţară, care era cam pe ducă. Am stat stoici la coadă, dar poarta benzinăriei ni s-a închis în nas când mai aveam trei maşini în faţă. Am întins pernele şi ne-am învelit cu pătura de pe bancheta din spate, în aşteptarea zorilor. În acel cadru plin de romantism, doar v-am spus că mă urmăreşte, a fost conceput fiul nostru, Alexandru. Acuma şi mie-mi vine să râd, dar, ce să-i faci, eram tineri, foarte îndrăgostiţi şi niţel cam nebuni. Paznicul de la Peco o fi văzut el că masina se clătina cam suspect, dar a fost gentilom şi n-a dat buzna. În zori, însă, a venit şi ne-a bătut în geam, pretextând că ne cere un foc. „Bune şi nopţile la coadă la benzină, nu-i aşa?“ l-a întrebat el pe Marian, făcându-i cu ochiul complice. Bărbatul meu nu duce niciodată lipsă de replică: „Noaptea e bună oricând şi oriunde, nene, când o petreci cu nevasta ta“. M-a luat de mâna stângă şi-a pus verigheta lângă a mea şi le-a vârât sub nasul paznicului. Acesta s-a dat doi paşi înapoi, şi-a făcut cruce şi a zis: „Tinere, nu te supăra pe mine, dar de când sunt paznic de noapte n-am mai întâlnit aşa ceva. Să te giugiuleşti în maşină, că, deh, noaptea e lungă şi mai uiţi de plictiseală, am înţeles şi am văzut o grămadă de perechi. Da, dar cu nevasta?“ Am râs toţi trei ca sparţii şi uite-aşa ne-am făcut o pilă la benzinărie, pentru că paznicul făcea în aşa fel să ne bage, aproape de ora închiderii, în faţă. V-am pomenit de Alexandru, fiul nostru. În buna tradiţie romantică a familiei, a găsit de cuviinţă să se nască într-un moment cât se poate de propice: pe 22 spre 23 decembrie 1989, la spitalul Colţea. Deja teroriştii erau la ordinea zilei şi spitalul era păzit ca un depozit de muniţie. Pe holuri se auzeau tropăieli cazone şi în fiecare capăt de culoar era câte un biet militar în termen înarmat până-n dinţi. Din fericire, în sala de naşteri, am fost fără escortă şi ne-am descurcat de minune. Numai că Marian a ajuns la maternitate abia peste vreo patru zile, când s-a mai potolit nebunia. El, săracul, a tot încercat, dar nu l-au lăsat să intre în spital sub nici o formă. Ne-a scos din spital pe 30 decembrie, cu Dacia noastră rănită. Când Alexandru a început să dea semne că vrea să iasă în lume, Marian m-a adus la spital cu maşina noastră, dar a fost nevoit s-o abandoneze într-o parcare de lângă spital, pentru că se trăgea într-o veselie în tot ce mişca. Nevinovata noastră maşină a încasat un glonte rătăcit drept în aripa din stânga-faţă. Noroc că fiarele astea nu au inimă. Cam asta este povestea mea antiromantică. Nu pot spune că au fost toate cum aş fi vrut, dar, mulţumesc lui Dumnezeu, până la urmă a fost totul bine. De câte ori e o sărbătoare în familie, stingem lumina, aprindem ce a mai rămas din lumânările de la nuntă şi dansăm după tranzistor. E o superstiţie, veţi spune. Da, dar una romantică.

Vã reamintim cã aºteptãm scrisorile dumneavoastrã, prin care sã ne împãrtãºiþi experienþe de viaþã, plãcute sau mai puþin plãcute, sau, de ce nu, sã oferiþi un sfat celor ce ne-au scris deja. Aºteptãm mesajele dumneavoastrã prin poºtã, pe adresa sediului nostru central, jud. Ialomiþa, municipiul Slobozia, Casa de Culturã a Sindicatelor, et. 1 sau pe e-mail la adresa probleme@semnal.eu


SEMNAL

VII

Staruri fascinante şi vocile lor de aur

Pe numele său real Alicia Moore, Pink s-a născut pe 8 septembrie 1979, în Doylestown, lângă Philadelphia, într-o familie de muzicieni. La 14 ani, îşi scria propriile cântece. A fost repede recrutată pentru un trio de fete numit Choice, semnat de La Face Records, label-ul celebrilor Reid şi Babyface. Pe durata scurtei

prezenţe în studio a grupului Choice, producătorul Daryl Simmons i-a cerut lui Pink să scrie o parte a cântecului „Just to Be Loving You“. Impresionată de rezultat, Pink şi-a redescoperit dorinţa de a scrie şi Reid i-a oferit un contract solo cu La Face. Primul său album solo, „Can’t Take Me Home“, este lansat în anul 2000. Albumul a fost dublu premiat cu discul de platină. Înainte de începerea lucrului la cel de-al doilea album, Pink a participat la prelucrarea piesei lui Patti LaBelle, „Lady Marmelade“, care a apărut pe coloana sonoră a filmului „Moulin Rouge“. Spre sfârşitul anului, Pink şi-a lansat următorul single, „Get the Party Started“, care a devenit cea mai bine vândută melodie a sa şi a pătruns foarte rapid în topuri. Albumul din care face parte piesa, „M!ssundaztood“, a câştigat de două ori discul de platină. Următorul album al lui Pink, „Try This“, este lansat la sfârşitul anului 2003 şi include hituri precum „Trouble“, „God Is A DJ“ şi „Last To Know“.

Christina María Aguilera s-a născut în Staten Island, New York, la data de 18 decembrie 1980. Încă din adolescenţă cântă în deschiderea unor competiţii locale. Însă primul său rol major în divertisment a venit în anul 1993, când s-a alăturat Disney Channel, pentru o emisiune numită Mickey Mouse Club. După ce emisiunea a fost închisă în anul 1994, Christina Aguilera a început să înregistreze demo-uri, în speranţa că va fi remarcată de o casă de producţie. La vârsta de paisprezece ani, Aguilera a înregistrat prima sa melodie, „All I Wanna Do“. Acesta a fost un hit în duet cu cântăreaţa de origine japoneză, Keizo Nakanishi. La şaptesprezece ani, Christina Aguilera a reprezentat S.U.A. în cadrul festivalul internaţional Cerbul de Aur, unde nu a câştigat nici un premiu. În anul 1998, a fost selectată să înregistreze cântecul „Reflection“ pentru Disney, producţia Mulan (1998). A urcat pe locul 20 în top Adult Contemporary Singles Chart şi a fost nominalizată pentru Globul de Aur 1998. Albumul de debut, intitulat „Christina Aguilera“, a fost lansat pe data de 24 august, 1999. Materialul discografic a intrat în top şi a fost vândut în 8 milioane de exemplare în S.U.A., iar pe plan mondial a fost comercializat în 16 milioane de exemplare. În 2000 Aguilera a câştigat secţiunea de „Debutul anului“ şi a fost nominalizată la secţiunea „Cea mai

bună voce pop feminină“ la Ediţia din acelaşi an a premiilor Grammy. În anul 2001, Aguilera, Lil’Kim, Mya şi Pink au fost alese să reproducă melodia „Lady Marmalade“, piesă originală a lui Patti LaBelle, produsă în anul 1975. Această melodie a câştigat locul întâi în Top Hot 100 pentru 5 săptămâni, a ajuns pe locul întâi în alte 11 ţări şi a câştigat un premiu Grammy la secţiunea „Cea Mai Bună Colaborare Pop.“ Un al treilea album de studio al interpretei a fost lansat în anul 2006, fiind intitulat „Back to Basics“, Aguilera fiind cea mai bine vândută artistă a anului 2006. Pe plan mondial, interpreta a vândut peste 38 de milioane de albume, dintre care 5 milioane de copii vândute sunt doar ale albumului „Back to Basics.“

Mariah Carey, cântăreaţă de Pop şi R&B, compozitoare, producător şi actriţă americană, şi-a lansat albumul de debut în anul 1990. Lucrând sub îndrumarea lui Tommy Mottola, directorul companiei de discuri Columbia Records, ea a devenit prima artistă care a avut primele 5 single-uri pe locul 1 în topul pieselor muzicale din Statele Unite Billboard Hot 100. Conform revistei Billboard, Mariah Carey a fost cântăreaţa cu cel mai mare succes în anii ’90 în Statele Unite. După ce a divorţat de Tony Mottola, în 1997, Mariah Carey a introdus elemente de hip hop în albumele sale. Popularitatea ei a scăzut când a părăsit Casa de discuri Columbia, în 2001. În 2002, ea a semnat un contract cu Island Records şi după o perioadă în care a avut mai puţin succes, ea a ajuns iar pe locurile de frunte ale muzicii pop în anul 2005. Carey a fost numită cea mai bună artistă pop a mileniului la World Music Whitney Elizabeth Houston s-a născut în Newark, pe 9 august 1963, mama ei fiind Cissy Houston, o mare cântăreaţă de gospel/R&B. Prima înregistrare a artistei, în calitate de vocalistă, a fost pe albumul lui Bill Laswell, „Material.“ Următorul album, din 1982, „One Down“, i-a oferit lui Houston un loc lângă avantgardiştii din lumea muzicală Albumul de debut al artistei, intitulat Whitney Houston, a fost lansat în martie 1985, şi a avut ca prim single, piesa „Someone for Me“, iar cel de-al doilea single a fost piesa „You Give Me Good Love“, care a devenit primul hit al lui Whitney, ocupând poziţii fruntaşe în clasamentele R&B şi locul trei în topul pop. După un an de la lansare, albumul „Whitney Houston“ a obţinut numărul un în

clasamentul albumelor, a înregistrat vânzări de peste 13 milioane de copii, devenind astfel cel mai bine vândut album de debut al unei artiste. Următorul album, intitulat „Whitney“, a debutat ca numărul 1 în

Awards în 2000. A avut 18 piese ajunse nr. 1 în topul Billboard Hot 100, mai multe decât oricare alt artist solo, iar RIAA a numit-o a treia cea mai bine vândută artistă, după Barbra Streisand şi Madonna. Pe lângă succesele ei comerciale, Carey a câştigat cinci Premii Grammy, şi este cunoscută pentru vocea de clasă, puterea, şi stilul melismatic şi întindere a vocii. clasamentul albumelor, vânzându-se în peste 9 milioane de copii. La finele lui 1988, Houston a lansat piesa „One Moment in Time“, înregistrată pentru compilaţia destinată Olimpiadei din acel an. Al treilea album, „I’m Your Baby Tonight“ (1990), a avut o tentă mai urbană din punct de vedere al abordării stilului musical. Şi-a îndreptat apoi atenţia către actorie. Primul său film, a fost unul romantic, în care a jucat alături de Kevin Costner, The Bodyguard, peliculă lansată în 1992. În 1998, Whitney a lansat albumul „My Love Is Your Love“, la care a colaborat cu Babyface, David Foster, Missy Elliott, Wyclef Jean, Lauryn Hill, Q-Tip. A urmat piesa „Heartbreak Hotel“, una dintre cele mai mari hituri R&B (realizat alături de Faith Evans şi Kelly Price. În anul 2000 a lansat compilaţia „Greatest Hits“, formată din două discuri, dintre care unul era compus din piesele originale şi celălalt din

remixuri. În decembrie 2002, a fost lansat albumul „Just Whitney.“ A urmat albumul „One Wish: The Holiday Abum“, cu piese pentru şi despre Crăciun, lansat în noiembrie 2003.


VIII Boris Akunin, Moartea lui Ahile

Ruşii şi vardiştii Erast Petrovici Fandorin, asesor colegial şi as al detectivisticii în Rusia ţarilor Alexandru al II-lea şi al III-lea, este un personaj literar cunoscut publicului românesc din trei precedente romane traduse şi la noi - Azazel, Gambitul turcesc (care se petrece preţ de un capitol şi la Bucureşti) şi Leviatan. Fandorin este un detectiv absolut cuceritor, atât prin inteligenţa sa neobişnuită, cât şi printr-o undă de inocenţă care îl face mai simpatic decât Sherlock Holmes, cu pătrunzătoarea-i blazare. Ca orice mare detectiv, şi Erast Petrovici cultivă, dacă nu orhidee, măcar alte manierisme de tot felul. În „Moartea lui Ahile“, ele sporesc cu o doză puternică de arte marţiale japoneze şi cu un valet de aceeaşi sorginte, samuraiul Masa, cu ajutorul căruia Fandorin reuşeşte să iasă aproape nevătămat din cele mai sinistre văgăuni ale unei Curţi moscovite a Miracolelor. Datorită lui Fandorin, Grigori Şkartişvili, alias Boris Akunin, şi-a cucerit cititorii de pe toate meridianele, colecţionând premii literare de mare prestigiu. Datorită lui Akunin, galeria dezlegătorilor de enigme din vremuri de demult, de la Judecătorul Ti al lui Gulick la Nicolas le Floch, devotat slujitor al Regelui Ludovic al XV-lea, şi de la Aristotel la Fratele Carfael, s-a îmbogăţit cu trei neobişnuite inteligenţe investigative - Erast Fandorin, eroul romanului recent tradus la Editura Humanitas, Nikolai Fandorin, nepotul şi demnul urmaş al asesorului imperial, şi Maica Pelaghia, călugăriţa pentru care Siberia nu are mistere. Zoe Petre

Brian Frederiksen, „Sângele vikingilor“

Vikingii între talibani şi stolojani Cei din generaţia noastră îşi aduc aminte de un faimos film cu Kirk Douglas - amestec de Brad Pitt şi Richard Gere, ca să facem comparaţii mai aproape de zilele noastre - numit simplu şi cuceritor, precum şi erau faimoşii navigatori „Vikingii“. Sigur că nu citeau ei „Dilema“ şi nici nu activau în ONG-uri ca să discute despre victimile minelor antipersonal. Anii au trecut, vremurile s-au schimbat, ca şi modelele războinice, astăzi talibanii afgani sau mudjahedinii paştuni fiind în atenţia lumii întregi. Vikingii au rămas în istorie şi doar cărţile îi mai scot la iveală. O întreagă literatură este întreţesută în jurul lor. Un realmente edificator exemplu, adus la îndemâna cititorilor români prin traducerea cursivă şi nuanţată a Sandei Crivăţ se dovedeşte şi palpitantul roman „Sângele vikingilor“ (Editura Niculescu, 2008) al danezului Brian Frederiksen. Avem lupte şi întregi şi scenarii fistichii, şi coduri secrete, cu şi fără Mossad, căderi în trecut şi în prezent, şi savanţi care-şi bat capul ca să priceapă de ce şi cum s-au spart capete cu secole în urmă. Cine şi de ce, firul epic bine condus are de toate pentru toţi. O lectură plină de farmec într-un timp plin de mistere, cînd nu ştim bine nici măcar componenţa noului guvern Theodor Stolojan. Toate ies la iveală pînă la urmă. Bedros Horasangian

Karen Armstrong, „O scurtă istorie a mitului“ Ali Smith, „Fata întâlneşte băiatul“ Margaret Atwood, „Penelopiada“

Trei mituri în barca literaturii

Excelentă ideea Editurii Leda - Grupul Editorial Corint de a publica o serie intitulată „Vrem să vă spunem altfel povestea“, cuprinzînd repovestiri (post)moderne ale unor mituri memorabile. Spun excelentă şi pentru că ilustrează, cu brio şi cu o prospeţime savuroasă, forţa de regenerare a mitului într-o lume sceptică şi cinică. Modelul a fost lansat, în 2005, de editura britanică Canongate şi a cuprins până în prezent peste 40 de edituri din întreaga lume. Primele trei titluri din seria românească aparţin - întâmplător sau nu - unor autoare: O scurtă istorie a mitului de Karen Armstrong (traducere de Mirella Axente), Fata întâlneşte băiatul de scoţiana Ali Smith (traducere de Iulia Bănică) şi, nu în ultimul rând - ba chiar în primul, am putea spune -, Penelopiada de Margaret Atwood (traducere de Gabriela Nedelea). Plin de farmec şi umor cu tâlc, volumul lui Karen Armstrong (scriitoare engleză şi fostă călugăriţă romanocatolică) nu deapănă doar „povestea“ unui mit, ci însăşi istoria Mitului, din paleolitic şi pînă la discreditarea sa aparentă de către ştiinţă. Fata întâlneşte băiatul ilustrează mitul metamorfozei în lumea modernă (dar de la anticul Ovidiu citire…) prin intermediul unui story captivant, acid şi ludic, presărat cu skepsis-uri lesbiene. Iar Penelopiada - titlu deja de referinţă al literaturii canadiene contemporane - constituie un adevărat tur de forţă literar, ca rescriere jucat-consumistă a figurii Penelopei din Odiseea pe calapodul „femeii Cosmo“… Volumele sunt irezistibile. Fuga la citit! Paul Cernat

SEMNAL Figuri ilustre... aşa cum nu le ştim

Libertatea gândirii, libertatea credinţei „Credinţa nu te ridică doar deasupra acestei lumi, ci te instituie în inima lui Dumnezeu“ N-a făcut niciodată discriminări. I-a iubit pe toţi, i-a înţeles pe toţi şi i-a iertat pe toţi, pentru că a fost şi a rămas preotul tuturor, model, sprijin moral şi spiritual. S-a născut la 21 noiembrie 1918, în satul Răcătău-Răzeşi, judeţul Bacău, în familia unor modeşti ţărani. Urmează şcoala primară în comuna natală, Seminarul teologic „Sf. Gheorghe“ din Roman (1930-1938), Facultatea de Teologie din Bucureşti (1942), devenind apoi doctorand la Institutul de Teologie Universitar (1960) şi doctor în teologie (1973). Între anii 1943-1947 a fost preot în satul Podul Valeni din judeţul Prahova, iar între anii 1974-1973 a slujit la Parohia „Sf. Vasile“ din Ploieşti. În 1974 este transferat ca „spiritual“ la Institutul Teologic Universitar Bucureşti, apoi lector şi profesor titular, între anii 1977-1991, la acelaşi institut. Din 1992 este profesor consultant şi conducător de doctorat la Universitatea Bucureşti, iar de la 1 ianuarie 1990 a fost numit şi vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. De asemenea, a fost profesor la Universitatea din Târgovişte teologie dogmatică, şi la Facultatea de Drept a Universităţii Ecologice Bucureşti - istoria şi filosofia religiilor. O perioadă întunecată din viaţa părintelui Galeriu au reprezentat-o segmentele de timp augustseptembrie 1950 şi august 1952 - octombrie 1953 când, pentru convingerile sale religioase şi umanitare, a fost deţinut politic. În contextul evenimentelor istorice din 1989-1990 a participat îndeosebi pe linie bisericească. În calitate de vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de membru în Grupul de reflecţie, a militat deopotrivă pentru înnoirea şi stabilitatea Bisericii Ortodoxe Române. Fiind slujitor al Bisericii nu s-a angajat în politica de partid, pentru a evita o diviziune printre credincioşi în pastoraţie. A fost preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni; membru în Comisia Naţională UNESCO; membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei medical-creştine „Christiana“; preşedinte al Editurii „Harisma“, preşedinte al Asociaţiei „Sf. Stelian - copiii străzii“; al Fundaţiei „Elena Doamna“; membru de onoare al Fundaţiei „Memoria“; preşedinte executiv al Frăţiei Ortodoxe Române. Datorită activităţii depuse a fost distins cu Premiul Senatului Universităţii din Bucureşti (1942); Premiul revistei „Flacăra“ (1990); Doctor Honoris Causa al Universităţii Ecologice din Bucureşti (1992); Diploma de Onoare a Societăţii Academice „Titu Maiorescu“ (octombrie 1993). Părintele Galeriu este autor a numeroase lucrări şi cărţi bisericeşti, între care: „Război moralei“ (iulie 1945); „Iubirea dumnezeiască şi judecata din urmă“; „Sensul creştin al pocăinţei“ (1967); „Jertfă şi Răscumpărare“ (1973); „Preoţi ca slujire a cuvântului“ (1979); „Maica Domnului povăţuitoare“ (1982); „Paştele în viziunea ortodoxă“ (1989); „Meditaţii la <Tatăl nostru> şi la <Fericiri>“ (1990); „Chipul Mântuitorului în gândirea lui Eminescu“ (1991). Lucrări în străinătate: „Sacrifice et Redemption“ în „Contact’s Revue de l’Orthodoxie“ - Paris; „The Structure of Sacrifice“ în „Sf. Vladimir’s Theological Quarterly“ - New York (1986). S-a săvârşit întru Domnul pe data de 10 August 2003. A fost înmormântat miercuri, 13 august, puţin după prânz, lângă Biserica „Sf. Silvestru“, iar timp de mai bine de un ceas, până ce sicriul a fost purtat spre mormânt, pe cerul de deasupra bisericii a stăruit, în jurul soarelui ascuns sub nori, un larg curcubeu circular, care a rămas adânc întipărit în memoria miilor de creştini veniţi să-şi ia rămas bun de la cel mai de seamă predicator ortodox român al secolului al XX-lea. „Îmi aduc aminte, de-acum peste 50 de ani trecuţi, când m-am manifestat şi eu public printr-o lucrare despre Dumnezeu. Intraseră de-acum sovieticii şi comunismul de vreun an se instala, era prin ’45. Preoţii, deşi eram tânăr, mi-au cerut să scriu ceva ca orientare, şi atunci am publicat o copie despre misiunea noastră. Încă de atunci îl citam pe un astronom englez, care spunea <Trebuie văzut Universul nu ca o maşină, ci ca o mare gândire>. În acest Univers care este expresia gândirii divine, revelaţia, descoperirea dumnezeiască au primit-o şi au exprimat-o sfinţii părinţi, oamenii duhovniceşti, misticii, dacă vreţi… Eu, ca ortodox, spun mai degrabă <duhovnicul din om>, mai propriu şi mai autentic decât <misticul din om>. Misticism e în toate religiile şi, uneori, misticismul cunoaşte multe aluviuni din lumea erorii şi forme paralogice… Duhovnicescul este viaţa în Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi în el nu poate pătrunde nici un fel de alienare. Da, aşa vedem noi ortodocşii“, spunea, într-o predică a sa Părintele Constatin Galeriu.

Semnal magazin 12 ianuarie  

Semnal- Liderii Presei Regionale

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you