Apel către Moţi!
Voi, care nu v-aţi plecat în faţa celor care, în alte veacuri, au vrut să vă răpească tradiţiile, limba şi obiceiurile! Voi, care nu v-aţi plecat în faţa dictaturii ceauşiste, a furtului de pământ şi a cenzurii totalitarismului! Voi, care aţi trăit în bună pace şi înţelegere cu celelalte etnii şi împreună aţi lucrat pentru bunăstarea Apusenilor şi a Ardealului! Voi sunteţi, de 24 de ani, ţinta batjocurii unei clase politice care, la nivel local, regional şi naţional nu are niciun respect pentru vieţile voastre, pentru gospodăriile voastre, pentru viitorul copiilor voştri şi pentru Munţii Apuseni! În ultimii 15 ani, toate partidele care au trecut pe la guvernare au lins cizma companiei Roşia Montană Gold Corporation, acceptând un proiect minier cu cianuri care vă va lăsa fără locuri de muncă, va otrăvi apa şi pământul, va distruge istoria, va nenoroci Apusenii şi va duce aurul în celălalt capăt al lumii!
Foto: Laura Mureșan
A sosit vremea să spuneţi: AJUNGE! Ridicaţi-vă, Moţi! Şi luaţi-vă ţara înapoi! MAREA ADUNARE DE LA CÂMPENI 19 octombrie 2013, ora 14:00
Va urma
În curând, vom fi cu toții în stradă pentru Roșia Montană. Vom fi zeci de mii, sute de mii, milioane. Nu există cale de întoarcere, pentru că protestul ăsta s-a născut în rațiunea sufletului, iar sufletul este infinit. Și argumentele lui, molipsitoare. Protestăm cu puterile lui, pentru că la Roșia Montană sunt suflete de apărat. Protestăm din inimă, pentru că Roșia Montană bate-n toți. Protestăm și scriem, dansăm, citim, jucăm, pictăm, discutăm, cântăm. Pentru că Roșia Montană este cultură de-o valoare inestimabilă. Protestăm cum nu s-a mai protestat vreodată în România. Pentru că Roșia Montană este istorie. Protestăm frumos, pentru că Roșia Montantă este atât de frumoasă. Și pentru că zeci de mii de oameni care mărșăluiesc pașnic, discutând argumentele protestului și scandând în rime inteligente, ironice sau haioase, nu pot fi altfel decât foarte frumoși și plini de poezie. Iar poezia noastră s-a născut în revoltă. Nemaitrăită, dar foarte firească. În revolta asta, uneori se strecoară sentimente de liniște profundă. Pentru că, în sfârșit, iată-ne unde trebuie să fim mereu: în prezent. Și iată-ne cum trebuie să fim mereu. Treziți. Ne-am trezit în fața unui proiect de lege sfidător până la cer și-napoi, pe crestele munților care (promitem!) nu vor dispărea. Ne-am cutremurat citind cât de departe merge abuzul, de la anularea altor legi pentru permiterea exploatării până la exproprierile roșienilor care-și vor viața, familia și liniștea în Roșia Montană. Ne-am întrebat cum este posibil, dar ne-am dat seama că așteptarea unui răspuns ar fi o naivitate prea mult dorită de ei, așa că iată-ne în stradă, tot mai mulți, tot mai hotărâți să refuzăm dezastrul și să ne revendicăm demnitatea. În curând, vor refuza ei dezastrul care-i paște, dacă nu opresc, pentru totdeauna, distrugerea Roșiei Montane.
Oana MOISIL