Issuu on Google+

————————— ————————— ————————— ————————— colec}ie de Îngeri premianŢII EUROPENI LA PRiNT — 039

EXPERIMENT CREATIVITATE ÎN AFARA TIMPULUI — 070

ALBUM DE FAMILIE GALA SOCIETĂŢII CIVILE — 085

INSTITUTE, THE SPECIAL FILES GHID COMPLET DE VACANŢĂ — 111


002 — Numărul 06


De citit | C`r]i de luat în bagaj

......................... 010

De ASCULTAT | Sountrack-ul potrivit la momentul potrivit

......................... 012

De aplaudat | La teatru, în provincie

......................... 014

De cumpărat | 4 Gadgeturi pentru preten]io[i

......................... 018

De APRECIAt | Tratamente artistice pentru emo]ii puternice

........................ 020

De MIXat | Ritmuri online [i DJ de ocazie

......................... 022

Numărul 06 — 003


eDUCAŢIE | Profesionalism în comunicare

......................... 032

DIPLOMAŢIE | Pa[aport la feminin ......................... 106

......................... 039

Institute, The Special Files | Vacan]e à la carte

......................... 111

GALERIE | Printuri europene cu trofeu

......................... 128

MEDIA | Pove[ti spuse cu har

......................... 064

TEATRU | Despre cum s` cre[ti frumos

EXPERIMENT | Timpul st` pe loc

......................... 070

ARTĂ | Drumul modei

.......................... 132

CAMPANIE | Volksbank la TIFF

.......................... 074

URBANISM | Ora[e pe gustul oamenilor

.......................... 135

CSR | Oameni, afaceri [i responsabilitate

.......................... 077 AUTO | Forme fluide

.......................... 142

PROIECT | Au promis pu]in, dar au f`cut mult

......................... 085

004 — Numărul 06

Arhitectură | O poveste pe cale .......................... 148 de dispari]ie


CONTRIBUTORS

Marcel Borţun – Arhitect, membru al Ordinului Arhitecţilor din România

Alexandra Rusu – editor de carte (Editura Humanitas, Editura ALL), cronicar (Evenimentul zilei, New York Times Book Review, TVR Cultural, Cosmopolitan). În 2011 a fondat Booktopia, o reţea de socializare prietenă cu cititul.

Raluca Bătănoiu - A absolvit un master în știinţe sociale în Germania și unul în Media, Peace and Conflict Studies, la Universitatea ONU din Costa Rica. Acum locuiește în Bremen, Germania, unde lucrează la un institut de cercetare în sociologie.

Dinu Mihai Alexandru - Nu prea se uită la filme, dar e pasionat de ele. Când n-are cum să se uite la filme, pentru că e la muncă, promovează o școală de antreprenoriat.

Publisher ANDREI BORŢUN Editors IRINA FLOREA IOANA PÎRVU Writers ANDREEA DRĂGUŢ MAria neneciu Creative Director CĂTĂLIN RUSU Design

Cătălin Rusu – Copywriter & Brand Consultant; în 2008 fondează Rusu+Borţun Brand Growers – agenţie de strategie și manifestare de brand, unde este Creative Director & Managing Partner.

Cătălin Varbiu – Pasionat de muzică și fondator al Neon Entertainment, companie specializată în organizare de evenimente și activări de brand; a lucrat cu artiști precum Placebo, Muse, Massive Attack, Noisettes sau Mika, în calitate de Hospitality Manager.

Publishing Design ANCA USCĂTESCU Advertising Director SILVIA FLOAREȘ Corectur` www.corectura.ro

Cristina Foarfă – freelance online specialist, fost Head of Creative la Fourhooks, co-autor al romanului colectiv Rubik. Mai scrie în Dilema Veche, Observatorul Cultural, Cultura.

Distribu]ie

Ana Chiciu – Field Scientist shortCUT, absolventă a unui master de Media Culture Studies la Universitatea din Maastricht – Faculty of Arts and Culture, fost manager de comunicare al Festivalului Freigeist din Olanda.

Cătălina Miciu – Mimo, pentru prieteni. În timpul liber mănâncă evenimente culturale pe pâine, altfel construiește identitate online pentru o bancă. O citiţi cel mai des pe gingergroup.ro.

Un proiect

Adresa redac]iei Știrbei Vodă 104 – 106 010108 București office@institute.ro

Dragoș Tuţă – Managing Partner – The CSR Agency

Liviu Redeleanu – Managing Partner WebTailors, poate vorbi sute de ore despre mașini unor oameni total neinteresaţi de domeniu. Totuși, ei vor asculta cu plăcere!

Tipar

Alina Floroi – Chief Research Officer shortCUT, unul dintre membrii fondatori Hydra Society, care a organizat primul eveniment TEDx în București și conferinţele Revival of the Fittest.

Eleonore Af Schaumburg-Lippe – Este licenţiată în Business Administration cu specializare în Cooperate Communication and Strategic Development – Copenhagen Business School, iar din 2011 este director executiv al UAPR.

Numărul 06 — 005


INDEX A 2active PR AD Pharma Ahénée Palace Hilton Alcatel-Lucent Alexandrion Group Antibiotice SA Apa Nova Arena Advertising Key Arsenoaiei&Mătășel Atelierul de proiectare Aventura Parc Avon

067, 068, 069 083 082 080 023, 079, 083 079 083 067, 068, 069 028, 071, 072 151, 152 117, 118 080, 081, 082

B Bacardi Base Production Baxi România BGS Blackberry BMW BRD Group Société Générale British American Tabaco Bucegi

012 072 081 079 012 142, 143 080 080 028, 029

Cocoon Bucharest 039, 061 CAP 023, 026, 027 028, 031, 037 Carpatcement 080 Carrefour 080, 085 Cărturești 138, 139 Chelgate 067, 068, 069 Coca-Cola HBC 082 Cohn&Jansen JWT 027, 067, 068, 069 Cosmote 028, 030, 031, 081, 083 D Dacia Renault Danone România DC Communication Decât o revistă Dorna

081 080, 082, 083 067, 068, 069 039, 063, 065 108

E

HBO Headvertising HIPPOS Holcim HP

039, 062 023, 026, 028, 037 037 079 018, 034

I IBM Igloo Media ING Bank Interstar Intro

037, 068, 069 081, 082

K 028, 030 071, 073

L La Fântâna Leo Burnett LiterNet Logitech Lowe Luna Millenium

081

F

Next Advertising

079 026, 027, 030, 067 085, 086 018 067 030, 031

028, 037 083 360 039, 046 083 079, 081 037 109

037

O

Free Communication Friends Advertising Fulga

068, 069 037, 039, 061, 064 108

G 026, 027, 028, 034, 067 022, 023,037 079, 083

Ogilvy&Mather 027, 028, OMV Petrom 079, 082, 083 Orange 012, 079, 080 Ordinul Arhitecţilor din România 138, 139 Oriflame 080

Saatchi&Saatchi Samsung Simigeria Petru Sister&co Siveco Smart Corporation Starbucks

027 018 075 028 079 067, 068, 069 012

Telecom România Tempo Teraplast The CSR Agency The Group The Practice Three Transgaz

079 027, 030, 039, 056 079 078 072 068, 071, 072 074, 075 079, 080, 082, 083

U Unicredit Ţiriac Bank Unilever Ursus Breweries UPC

079, 081 030, 081 029, 030, 070 - 073 079, 081, 083, 109 079, 080, 081

V Veioza Arte Vel Pitar Vodafone Volksbank

073 083 080, 081, 085, 098 074, 075

W Western Union

080, 081

Z

P P&G România

081 083 073 030

T

M McCann Erickson Mega Image Mercury Microsoft MOL România MRM România Musette

Rompetrol Romtelecom Runcu Stone Rusu+Borţun Brand Growers S

J Jazz JTI

Papaya 026, 027, 028, 031 Pastel 068, 069 Pepper Communication 071, 072, 073 Pepsi România 026, 028, 029 030, 031 Pfizer 079, 082, 083 Philips 018 Polirom 101 Propaganda 068, 069 Provident Financial 083 Publicis 037 Pygmalion 066 Raiffeisen Bank 080 R

082 137 028, 030, 031, 080, 082 030 144

N

E.ON Gaz

006 — Numărul 06

079, 083 026 – 029, 039 042, 049, 083 083 034, 080, 082

H

Kandia Kubis Interactive

C

G2 Gavrilă&Asociaţii GDF Suez

Germanos Graffiti BBDO Grup Servicii Petroliere GSK

030

Zeppelin

039, 062


Numărul 06 — 007


008 — Numărul 06


COFFEE TIME

C`r]i cu burta la soare // rânduri alese pentru c`l`torii dese // c`r]i care î]‌i completeaz` c`l`toriile

Cheia sol a brandurilor // music branding // secrete despre coloana noastr` sonor`

Scene [i s`li de provincie // momente care te sugrum` [i te fac s` vorbe[ti pi]ig`iat // escapade teatrale de weekend

Radio briefing [i combina]ii pe mixcloud // sound-uri eclectice [i ritmuri dansante

Nostalgii rememorate [i raportarea la trecut // cultura vintage [i maladia secolului // tr`iri reinventate

Numărul 06 — 009


culturĂ

BOOK FUN* CU GÂNDUL LA VACAN}~ * Rubrică dependentă de cărţi în care prietenii noștri de la bookaholic.ro ne vor confirma că "a citi e bine".

CărŢi pe drum Cristina Foarfă

Text

Întotdeauna am crezut că există o legătură specială între locul unde citești o carte și felul în care o percepi sau îţi rămâne în minte. Nu sunt adepta lecturilor ușoare în vacanţă. Înţeleg că nu poţi să stai cu burta la soare și să citești chiar Ulise, dar nici să citești de dragul de-a citi. Cărţile frumoase și poveștile interesante rămân mai clar în minte, asociate cu o stare, cu un loc, cu o poveste personală. Senzaţia se accentuează când cărţile sunt citite pe drum, în spaţii nefamiliare, când între locurile din carte și locurile din jurul cărţii există o legătură sau când îţi vin în minte situaţii, oameni și locuri cu care ai făcut cunoștinţă într-o carte și abia acum capătă consistenţă și chip. Sunt cărţi care-ţi completează călătoriile. Citită acasă, într-un confort îndepărtat, probabil biografia lui Pol Pot nu mai pare atât de înfricoșătoare. În Cambodgia, mergând între Câmpurile Morţii și sinistra închisoare S21, cuvintele oarecum rescrise de Chandler capătă altă semnificaţie. Iar dintre toate cărţile citite pe drum sau legate de un drum, unele îţi rămân adânc întipărite în minte tocmai prin legăturile pe care le fac cu locul. Îmi amintesc și acum cum am citit Matei Iliescu de Radu Petrescu într-un drum de patru ore cu vaporul. Cum e să mergi cu rucsacul prin America de Sud și să o vezi prin ochii realismului magic al scriitorilor sudamericani? Sau să reiei drumul lui Kerouac prin America? Nu știam multe despre India reală când am plecat acolo. În afară de stereotipiile de pe cele foarte puţine site-uri de travel pe care le-am consultat înainte și de clișeele rămase în memorie de pe vremea lecturilor din Eliade, India era pentru mine o mare nebuloasă. În Incredible India, lucrurile stau mult altfel decât te-ai aștepta. E genul de ţară atât de contrastantă, încât nu știi de unde să o iei, pe unde să o iei și la ce să te aștepţi. India lui Eliade, a Upanishadelor și a 010 — Numărul 06

sfinţilor yoghini este la ani-lumină de India reală, care te șochează prin amestecul de gunoi, șmecherie, vaci sacre în intersecţii și statui stranii. Îmi amintesc cum, într-un tren ce lega Delhi de Varanasi, citeam Tigrul Alb, o carte ce surprinde simbolic schimbarea societăţii și a mentalităţii în India. Balram, personajul principal, e expresia unei Indii care vrea să ardă etapele, să taie clasele sociale și castele, fascinată de bogăţie, care vrea să treacă brusc linia, cu orice preţ. Iar asta o simţi cel mai bine pe propria piele, pe stradă, când ești acolo. După ce l-ai citit pe Rushdie, în special transformarea metaforică a noii Indii din Copiii din miez de noapte, începi să vezi și sub, în spate, în mijlocul lucrurilor. Același lucru se întâmplă și după ce citești Maximum City, finalistă la Pulitzer, o carte despre Mumbai, un reportaj imens de 600 de pagini care îţi arată India reală așa cum puţine texte o fac. Suketu Mehta se reîntoarce în India după o perioadă lungă petrecută în SUA și o redescoperă, cu toate șocurile ei. Mai

mult decât atât, fără patimă și cu o curiozitate jurnalistică extremă, sondează resorturile Indiei reale, de la cluburile cu dansatoare din buric, instituţii ce nu-și găsesc reperele, până la lumea crimei organizate, unde ajunge să se integreze și să încerce să înţeleagă. Am luat-o din India, o citeam în autocare și în trenuri și am terminat-o în România, cu impresiile încă proaspete… A completat necesar o lume pe care nu am reușit s-o înţeleg prea mult. În Iran, cărţi precum Citind Lolita în Teheran a lui Azar Nafisi sau Persepolisul lui Marjane Satrapi n-au fost de puţine ori puncte de pornire în conversaţii. Fără imaginea celor care citesc pe ascuns, pasionaţi de literatură bună și refractari la rigorile republicii islamice pe care o are Azar Nafisi, poate m-ar fi mirat mai mult să aud oameni de pe stradă, în Iran, întrebându-mă de ultimele lecturi, de scriitori contemporani sau alături de care puteam discuta despre filmele lui Mungiu, într-o cafenea cu pozele lui Godot pe pereţi. Dar eram pregătită pentru asta, iar cele două cărţi mă învăţaseră că Iranul e la ani-lumină de percepţiile eronate date de media, că oamenii sunt extraordinari și surprinzători și că, sub voalul negru, se ascunde o intelectualitate vie, mai la zi cu ce se întâmplă în cultură decât în ţări occidentale cu pretenţii. De multe ori călătorim ignorant, suntem turiști, spune Alain de Botton în The Art of Travel. Depinde cum privești, depinde cum mergi și ce cauţi, iar arta, fie că vorbim de literatură sau pictură, ne ajută să vedem mai bine.


Numărul 06 — 011


culturĂ

Muzica Brandurilor CĂTĂLIN VARBIU

Text

Un studiu realizat în 2007 ajungea la concluzia că muzica este produsul artistic la care oamenii ar fi cel mai puţin dispuși să renunţe. Muzica trezește amintiri și modifică în mod evident dispoziţia ascultătorului. Dacă există vreun cititor care are dubii, îl invit să-și înceapă ziua cu „Someone Like You" a lui Adele. Sau, ca să nu afectăm în mod dezastruos productivitatea, cu „Friday I’m in Love" de la The Cure. Se poate spune, așadar, că muzica reprezintă coloana sonoră a vieţii fiecăruia dintre noi, dispariţia ipotetică a acesteia putând servi oricând drept sursă de inspiraţie pentru un scenariu apocaliptic cu pretenţii de blockbuster hollywoodian. Odată stabilită premisa – și anume că oamenii relaţionează cu muzica într-un mod extrem de personal – asemănarea cu modul în care sunt (sau ar trebui sa fie) construite brandurile moderne devine mai mult decât evidentă. Miza pentru un brand care vrea să-și asigure succesul este de a găsi modalităţile cele mai potrivite prin care să depășească stadiul de simplă marfă, pentru a deveni un prieten apropiat al consumatorului căruia i se adresează. Datorită acestei asemănări asistăm în ultimii ani la numeroase asocieri ale unor branduri importante cu diverse platforme de comunicare care au ca principal element 012 — Numărul 06

muzica. Blackberry s-a implicat activ în lansarea ultimului album U2, „No Line on the Horizon", oferind utilizatorilor posibilitatea de a accesa melodii sau videoclipuri de pe album, fotografii inedite ale formaţiei sau noutăţi în timp real referitoare la turneul „360° Tour", prin intermediul aplicaţiei „U2 Mobile Aplication". Starbucks și-a înfiinţat o casă de discuri, „Hear Music". Bacardi a semnat un contract cu trupa Groove Armada în cadrul propriei platforme de activare prin intermediul muzicii live (B-live). Și exemplele pot continua. Brandurile comunică astăzi folosind muzica în cadrul a numeroase platforme, cele mai importante dintre ele fiind: reclame radio și TV, corporate website-uri, fundal sonor în cadrul punctelor de vânzare, programe de sponsorizare și colaborări cu diverși artiști, jingle-uri, evenimente și produse muzicale (ringtone-uri, CD-uri etc). Rezultatele studiului mai sus amintit arată că 68% dintre reprezentanţii companiilor consideră muzica drept un instrument extrem de important în dezvoltarea unei imagini de brand consistente și unice, iar 97% sunt de acord că asocierile cu muzica în cadrul diverselor platforme de comunicare pot întări această imagine. Dar dacă pe hârtie situaţia arată cum nu se poate mai bine, în realitate lucrurile stau cu totul altfel. 7 din 10 branduri cheltuie

sub 5 procente din bugetele de marketing pentru platforme muzicale. Discrepanţa uriașă dintre intenţie și investiţiile reale se datorează în primul rând faptului că muzica încă este percepută ca un element adiţional, care completează componen��a vizuală a campaniilor de comunicare. Un alt motiv este faptul că deciziile legate de implicarea în diverse platforme muzicale nu sunt parte a unei strategii integrate, ci mai degrabă rezultatul unor preferinţe personale ale membrilor echipelor de marketing din cadrul companiilor sau ale echipelor de creaţie din agenţiile de publicitate. Așadar, decizii pur subiective, care rezolvă probleme punctuale, dar care nu construiesc o „personalitate muzicală" pe termen lung. Motiv pentru care multe dintre branduri „sună" ca o petrecere cu zece DJ sau, mai rău, ca o nuntă la care toată lumea prinde rând la dedicaţii, de la nașu’ mare până la nepoata de 15 ani, șefa de promoţie la Gaia. Un mash-up de Benone Sinulescu și Beastie Boys. Există totuși iniţiative bune și în România. Dacă ar trebui să

aleg brandul care a reușit să-și construiască personalitatea muzicală cea mai clară, aș alege Orange. Brandul Orange sună coerent, fie că e vorba de muzica aleasă ca fundal sonor pentru campaniile TV (vezi MGMT, The Killers, Mika), fie de concertele pe afișul cărora au apărut ca sponsori începând din 2006 (Placebo la Arenele Romane) și până în prezent, ca parteneri ai unor platforme muzicale precum festivalul „Summer Well". Un exemplu cât se poate de clar că, în cazul asocierii unui brand cu o platformă muzicală, lucrurile ar trebui să urmeze același parcurs ca în cazul unei campanii de imagine, pentru care se apelează la serviciile unei agenţii specializate în strategie și creaţie ATL. Doar că, în cazul ăsta, ar trebui căutată o agenţie de music branding. Să auzim de bine!


Numărul 06 — 013


Cultură

Destina}ie de vacan}~: teatrul Cătălina Miciu

Text SCOTT EASTMAN MIHAELA MARIN Adi Bulboacă

Foto

Când nu mi-a mai ajuns teatrul din Capitală, am luat la rând orașele mari din ţară. Ba am ajuns și în inima Europei. Să faci turism cultural nu e cel mai simplu și mai ieftin lucru din lume, dar e, cu siguranţă, cel mai frumos. În februarie 2010, deprimată de zăpezile interminabile și de un job păcătos, mi-am luat bilet de avion către Bruxelles să văd spectacolul pe care Radu Afrim îl montase cu o trupă mixtă româno-francofonă la Luxemburg – "Mansarde à Paris avec vue sur la mort – les detours de Cioran", după un text al lui Matei Vișniec. Prietenii mei s-au crucit sau m-au invidiat, dar eu mai fericită de o excursie de trei zile ca de aia nu mai fusesem de mult; în plus, m-am întors vindecată de tristeţe. De fapt, primul oraș în care am fugit într-un weekend pentru teatru a fost Piatra Neamţ. Era 2006 și m-am lăsat ademenită

014 — Numărul 06

cu trenul spre premiera spectacolului "Povestiri despre nebunia noastră cea de toate zilele", tot în regia lui Radu Afrim, cu trei "C" minunaţi – Coca Bloos, Constantin Cojocaru și Cezar Antal. O bijuterie minimalistă cu influenţe din von Trier, muzică fado și animal împăiat pe scenă. Atunci a început de fapt nebunia asta a mea de a merge după Afrim cam peste tot pe unde montează. Unii o consideră snobism, pentru mine e o gură de aer proaspăt de la spectacolele din București, nicidecum toate extraordinare sau măcar frumos lucrate. Și

până la urmă, Afrim este unul dintre cei mai importanţi regizori europeni, distins cu două premii UNITER și Coup de Coeur de la Presse (Avignon 2008) și desemnat personalitatea culturală europeană a anului 2009. Iar peste toate stă curiozitatea de a vedea un alt oraș, de a avea alt scop decât orașul în sine, și de a proba afirmaţia că un spectacol jucat pe scena pe care a fost gândit și creat e mai bun decât pe alte scene. De fapt, în peregrinările astea am ajuns la concluzia că "în provincie" se joacă teatru cu inimă, poate și pentru că scenele sunt înghesuite, totul scârţâie, pereţii miros a cămara bunicii și de multe ori este același public care vine să te vadă și trebuie să fii mereu mai bun. Am o prietenă care a văzut "Plastilina" lui Afrim, montată la Teatrul Toma Caragiu, de peste 40 de ori: "De la 43 încolo am pierdut șirul". O înţeleg perfect pe Roxana, și eu am luat trenul până la Ploiești să o văd pe Elena Popa într-un rol aproape creat pentru ea – ca un suflu cu mentă în aerul fierbinte. Mi-a făcut pielea ca de găină spectacolul

ăsta și așa am ajuns să o iubesc pe Elena, dar și toate lumile astea mici și bolnave cărora le dă viaţă Radu - probabil "Plastilina" este unul dintre cele mai curajoase, candide și arzătoare (la suflet) spectacole montate de el. Tot la Ploiești am ajuns pentru "And Björk, of course" și "Miriam W.", două spectacole realizate la ani distanţă, din registre diferite, dar cu momente care te sugrumă și te fac să vorbești piţigăiat. Nu numai Afrim m-a prins în vraja Ploieștiului – toamna trecută am fost prezentă la prima ediţie a Festivalului Toma Caragiu,


unde am văzut cel mai frumos spectacol din 2011 (dintr-un total de 34) – "Trei surori", în regia lui Alexandru Dabija. Spectacolul nu se mai jucase de vreo patru ani, dar a reapărut într-o "ediţie limitată" pentru festival – cred că Cehov însuși ar fi sorbit cele două ore și ar fi zis că Mașa mai potrivită decât ce a reușit Dabija cu Elena Popa nu se poate face. Escapadele teatrale de weekend m-au dus și la Brăila, orașul lui Mihail Sebastian, unde îmi dorisem dintotdeauna să ajung și nu avusesem un motiv mai bun. În două reprize de

plimbat pe străzile părăsite de prezent am mers la "Omulpernă", spectacol pe care l-am văzut de trei ori și pe care l-aș vedea de zeci de ori, fără să mă plictisesc vreodată (din păcate, nu se mai joacă), și "Adam Geist", ultima reprezentaţie a actorilor, în ropotele de aplauze ale spectatorilor care veniseră ani la rând să plângă alături de Adam pe mormântul plin de fotografii al mamei sale. Nici la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș sau Timișoara nu am ajuns altfel. Trei orașe care respiră teatru printre clădirile

vechi și crăpate și unde Afrim lucrează cu actorii ca și cum ar face-o pentru teatre mari din metropole renumite. Mici bijuterii și jucării create în poduri de turnuri de cetate ("Hoţul de oase", Teatrul74), în teatre mici și scârţâitoare ("Mai întâi te naști", Teatrul Andrei Mureșanu), în săli pline de oaspeţi nemţi ("Fetiţa din bolul peștelui auriu", Teatrul German de Stat Timișoara). La Cluj am ajuns ca să văd "Strigăte și șoapte", în regia lui Andrei Șerban, la Sibiu ca să văd cel mai perfid Mefisto creat de Purcărete în "Faust", la Iași pentru un Shakespeare ca un vis ("Visul unei nopţi de vară", regia Radu Afrim), iar la Brașov ca să îmi aplaud o bună și dragă prietenă. Aleg deseori teatrul drept destinaţie pentru că la Festivalul Naţional de Teatru nu încape tot, pentru că escapadele în alte orașe par minivacanţe și pentru că e cumva frumos să ţâșnești cu flori dintr-un public total necunoscut, iar actorii să se fâstâcească și să îţi dea impresia pentru o clipă că sunt și ei oameni.

Recomandări de escapade teatrale: Alexandria – Festivalul Naţional de Teatru Tânăr Ideo Ideis – 13-22 august, locul unde apar viitorii actori Botoșani – Atelierul de Teatru al Colegiului Mihai Eminescu Botoșani: "Momo sau strania poveste a hoţilor de timp și a copilului ce le-a redat oamenilor timpul furat" – spectacolul la care am plâns hohotind la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu anul ăsta Cluj-Napoca – Teatrul Maghiar de Stat: "Unchiul Vanea", de Andrei Șerban – spectacolul care te va lăsa la propriu cu gura căscată; Teatrul Naţional: "Insula", de Ada Milea – cel mai frumos spectacol cântat realizat vreodată după textele lui Gellu Naum Iași – Teatrul Naţional Vasile Alecsandri: "Visul unei nopţi de vară", de Radu Afrim – Shakespeare disco, lupte de stradă în Atena lui 2012 și multă culoare Sibiu – Teatrul Radu Stanca: "Felii", de Lia Bugnar, cu Ofelia Popii – cel mai bun one-woman show pe care l-am văzut vreodată Târgu Mureș - Teatrul74: "Pisica verde", de Rareș Budileanu – o trupă de studenţi care o să te joace pe degete de n-o să știi ce e cu tine Numărul 06 — 015


Comunicare

Make a difference Eleonore Af Schaumburg-Lippe, a Danish living in Bucharest and working for UAPR, tells great collectable stories about a foreigner's daily life in Romania. Eleonore Af Schaumburg-Lippe

Text

Charity work: "yes it is a good thing, but I just don’t have the time to get involved". This is sadly the answer I often hear, when I talk with people about making a difference and do charity work. Most of them think that charity work is being a volunteer and taking an hour or two out of their busy schedule make them stressed just to think about. For years, I have been telling myself that I should do charity work. Especially coming to Romania, I felt it as an obligation - being an expat to make a difference for the less fortuned people living in Romania. But one day took the other and I just did not know where and how I could help. Therefore I would like to share with you how I did end up being a volunteer, and how you can do charity and make a difference without necessarily having to take hours out of your busy schedule. One very cold evening in January this year, something happened. Suddenly, the heating system in my apartment was not working and I had to wrap myself with a lot of clothes to get warm. When I went to sleep, I looked out of the window and there I saw streets fully covered of snow. This made me think "maybe I feel cold, but this must be nothing compared to the people who are 016 — Numărul 06

homeless and right now are going to sleep on these streets covered in ice and snow". Just in that moment I took a decision to help the homeless. I turned on my computer and began to Google. This is how I found "Casa Ioana". Casa Ioana is a shelter for homeless families and individuals, offering temporary accommodation and psychosocial support services. About 50 families are living in Casa Ioana. A British man called Ian Tilling, a former British policeman, once decided to open a homeless shelter but he also added a concept to the creation of the homeless shelter. The concept is that the families are not just living there; a part of the program is to get the families back on track and integrate them in the Romanian society again. Adults have to find a job and kids have to go to school. Personally I liked this idea; they are not just housing people, but reestablishing their selfesteem and giving them the tools to be a part of society again. I sent them an email, to see if they could use my help. Soon after I sent the email, I was contacted by them and we decided that I should go to the shelter once a week playing with 14 kids aged 3-14, for an hour or two. The first time I got there, not really knowing what to expect and not really speaking Romanian, I

was curious about what would happen. It became a life changing evening for me. The kids where so sweet and we ended up drawing and playing games. Since then, I go there regularly and the feeling in your heart when you go there and see the smile on the kids’ faces, when they see you, and run to give you a big hug can’t be explained. There are only one or two other volunteers at "Casa Ioana" besides me, so if you have the time to become a volunteer, I am sure they would be more than happy if you contacted them. After the evening at "Casa Ioana", I came in contact with another organization - "Health Action Overseas" (HAO) and the story behind the organization truly inspired me. In January 1990, a film camera man from an Irish news program went to Romania to make the TV-program "Post Ceaușescu". He was shocked by what he saw, so he went back to Ireland and decided to make a difference. People told him to send workers, so he ended up getting 2000 volunteers to Romania. I talked to Kathleen Biggs, who is the HAO representative in Romania and she told me that as a person, you can decide to give 2% of your taxes to a charity organization, and as a company you can donate a percentage of the profit. So this is an easier way to help, if you don’t have

the time to become a volunteer. HAO are also making charity events like Horse Race evenings at James Joyce or Treasure Hunts in Lipscani, so if you want to make charity fun, you can show up to one of their events, have a joyful evening and know that the money you pay to participate goes to the charity. As you can see, there are many ways you can make a difference today. Just to sum up: you can become a volunteer, donate money via taxes, or participate in events, where the money goes to the charity. Besides being a volunteer at "Casa Ioana", I go with some friends to the hospital Ana Aslan, where we give food baskets for the older ladies, who are living on a pension of about 100 euro a month. You can do the same or make a monthly family day to clean up in your house together with your kids and make a bag with the clothes, toys and other things you don’t use anymore, and then contact a charity organization, who can give it to people in need. Just knowing that you make a difference for somebody is a good feeling and it will affect both them and you. Make a difference whatever your reasons and ask yourself the question "what have you done lately to make a difference to someone you don’t know"?


Numărul 06 — 017


4 gadgeturi pentru pretenţioȘi

Dacă există o lume ideală pentru nemulţumiţi, perfecţioniști și cârcotași, atunci ea este o lume a gadgeturilor. Nu trece o zi fără să apară o funcţie nouă, un aparat nou, un robot sau măcar o opţiune, toate încercând să-i satisfacă pe cei mai pretenţioși dintre pretenţioși. Pentru toţi cei care nu se mai mulţumesc doar cu un monitor pentru PC, doar cu un aparat foto sau doar cu o tabletă, am ales gadgeturi cu "extraopţiuni". Pentru cei care consideră că și PC-ul lor are nevoie de 2 ochi, că au nevoie de mai multă informaţie decât poate cuprinde un monitor, dar și pentru profesioniștii care pur și simplu au nevoie de mai multe monitoare, Philips a lansat și în România monitorul ale cărui caracteristici de top sunt consumul scăzut de energie și posibilitatea de conexiune la PC-uri și laptopuri prin USB 2.0. Monitorul Philips 221S3UCB USB dispune de un ecran cu o diagonală de 21,5 inch și necesită doar un cablu USB 2.0 pentru a se conecta la laptopuri sau desktopuri. Monitorul este compatibil 018 — Numărul 06

cu cele mai multe sisteme de operare și poate juca rolul doar celui de-al doilea ecran pentru utilizatorii care doresc un punct secund de lucru, dar nu poate fi folosit ca primary display. Monitorul dispune de o bază Super Ergo care se rabatează, pivotează și se reglează pe înălţime pentru a permite fiecărui utilizator să fixeze monitorul în poziţia optimă, pentru confort și eficienţă maxime. Pentru cei pasionaţi de fotografie, dar care sunt mereu nemulţumiţi de peisajul din spatele personajelor, de lipsa unui obiectiv wide sau de ecranul aparatului care cuprinde doar un cadru, nu e cum aţi putea crede – că nu există aparatul perfect sau, să-mi fie cu iertare, care tinde spre perfecţiune. Samsung a lansat o nouă gamă de camere zoom ultra portabile, cu tehnologie Wi-Fi. Modelele WB850F, WB150F și ST200F aduc o îmbunătăţire a zoom-ului optic avansat și a calităţii imaginii prin care s-a remarcat seria WB, dispunând, în același timp, de capabilitate WiFi, pentru a facilita împărtășirea și stocarea imaginilor, indiferent

Irina Florea

Text

de locul în care ești. Cu un corp compact, ușor și rezistent, noua serie zoom de la Samsung este perfectă pentru călătorii. Live Panorama, disponibilă pe WB850F, WB150F și ST200F, permite captarea întregii acţiuni, facilitând realizarea de cadre panoramice fără a pierde din detalii, de la vârfuri de munte până la grupuri mari de prieteni. Cu ajutorul Split Shot, poţi împărţi ecranul în trei cadre separate și poţi crea până la trei fotografii diferite prin lipirea lor, pentru a realiza o nouă perspectivă. Magic Frame permite poziţionarea subiectului într-unul dintre fundalurile preîncărcate, cum ar fi billboard-urile sau posterele, și ștergerea unei părţi dintr-o fotografie existentă. Pentru cei care au urechea fină și iubitoare de muzică, se cere un laptop cu boxe nu tocmai obișnuite. Și asta pentru că nu se știe niciodată unde te-a prins munca în faţa laptopului și, în același timp, nevoia de muzică bună. Cu design metalic și cu o grosime de doar 19,8 mm, noul HP Envy este notebook-ul subţire și ușor pe care vrei să-l iei peste tot. Vei avea autonomie

a bateriei de 9 ore, iar filmele și muzica vor arăta și se vor auzi mereu perfect, deoarece HP Envy este singurul ultrabook cu Beats Audio, boxe duble, subwoofer și un display LED HD. Pentru cei care vor tabletă, dar ar vrea și tastatură și, desigur, nu orice tastatură, ci una care să aibă și o husă inclusă și să fie compatibilă cu ultima generaţie de iPad, Logitech a creat Logitech Ultrathin Keyboard Cover. Gadgetul dispune de o carcasă ultrasubţire din aluminiu, care protejează ecranul tabletei, și de o tastatură integrată dotată cu Bluetooth, pe care poţi tasta ușor și când călătorești. Asemenea unui Smart Cover, Logitech Ultrathin Keyboard Cover se atașează rapid la iPad cu un clește magnetic. Bateriile au o autonomie de șase luni (când tastatura este utilizată, în medie, de două ore pe zi). Cover-ul ultrasubţire dispune de o funcţie on/off: iPad-ul va porni automat în momentul în care cover-ul este deschis și va intra în standby atunci când acesta va fi închis.


Numărul 06 — 019


Cultură

Tratamente artistice pentru emo}ii puternice Ioana Pîrvu

Text

„Nostalgia nu mai este o boal` individual`, ci simptomul zilelor noastre, o emo]ie istoric`." Svetlana Boym, The Future of Nostalgia

01

În secolul al XVII-lea, când nostalgia a fost identificată și catalogată drept o boală cu simptome asemănătoare unei răceli puternice, medicii le-au prescris celor diagnosticaţi numeroase tratamente. Pentru că acestea nu au funcţionat, le-au sugerat să caute ajutor la poeţi și filozofi, crezând în puterea curativă a artei și a gândirii. Patru secole mai târziu, nostalgia nu mai este un simptom izolat, ci unul generalizat, pentru care nu s-a descoperit încă tratament. Acest tip de "maladie" universală și colectivă, caracteristică mai ales generaţiilor tinere, devine vizibilă în entuziasmul pentru cultura vintage, predilecţia pentru experienţele și produsele retro, toate fiind modalităţi de exprimare a atașamentului pentru trecut și tentative de a-l recupera. În ciuda aspectului său seducător, această emoţie descurajează evoluţia, inovaţia, experimentul și facilitează întoarcerea și raportarea constantă la trecut.

04

020 — Numărul 06

02

05

03


01, 02, 04, 07 03, 06 05 08, 09

Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu 27 iulie-24 august 2012

Julie Cockburn Alexandra March Luke Twigger Kazuya Tsuji

06

07

În acest context, produsul artistic contemporan, inundat de referinţe către trecut, pare incapabil de a se reinventa, ajungând să fie catalogat drept o eternă imitaţie. Svetlana Boym, profesoară la Harvard și autoare a unor lucrări ce tratează relaţiile dintre utopie, kitsch, memorie, modernitate și nostalgie, consideră că procesul de fetișizare excesivă a trecutului la care asistăm în ultimii ani este echivalent cu sfârșitul istoriei culturale, în timp ce alţi teoreticieni îl privesc ca pe o etapă de rafinare artistică și mai puţin ca pe una de inovaţie, reinventare, originalitate. "Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion", expoziţie găzduită de Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu, este un demers artistic care își dorește să exploreze relaţia dintre nostalgie și progres, conexiunile narative dintre istoria personală și cea colectivă și să provoace limitările și constrângerile mentale impuse de conceptul de timp. "Maladia secolului", nostalgia, nu mai definește atașamentul pentru un loc cunoscut, iubit, familiar, ci dorul după un timp trecut, uneori doar imaginat, întotdeauna idealizat, dar imposibil de recuperat. Artiștii invitaţi să participe la acest proiect folosesc, provoacă, ironizează și omagiază trecutul, reușind să se distingă drept inovatori, dacă nu ai unui nou limbaj artistic, atunci ai unui nou tip de sensibilitate. Lucrările acestora pot fi interpretate drept remedii artistice de vindecare a acestei emoţii seducătoare și drept încercare de reconciliere a trecutului cu prezentul. Expoziţia face parte din programul "Young Curators 2012", proiect al Galeriei de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, coordonată de Anca Mihuleţ. "Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion" este un proiect în derulare, parte a unui research pe tema efectului nostalgiei asupra conștiinţei colective contemporane. Artiștii care vor expune sunt Alexandra March (Peeled Photograph Drawings), Julie Cockburn (Portraits and Landscapes), Kazuya Tsuji (Spawn Flora) și Luke Twigger.

09

Julie Cockburb este o artistă britanică care lucrează cu fotografii și picturi vintage, pentru a produce imagini ce interpretează trecutul într-un limbaj vizual nou și neașteptat. Folosindu-se de broderiei și colaj, acesta descompune imaginea originală pentru a o recompune în distorsiuni care invocă un acut simţ al momentului. Cockburn adaugă un nou strat la povestea deja existentă în imagine creând condiţii pentru noi interpretări narative și înţelesuri vizuale, prelungind astfel viaţa unei imagini muribunde. A studiat la Central St Martin College of Art and Design și Chelsea College of Art și a expus în muzee și galerii din Europa și America. Alexandra March este o artistă emergentă nominalizată în Caitlin Guide 2012, ghidul celor mai promiţători 40 de absolvenţi ai facultăţilor de arte din UK. Lucrările sale explorează legăturile de familie și procesul de identificare ca metode in formarea identităţii. În acestă expoziţie artista va prezenta trei lucrări noi din seria Seventies Romance Portraits care investighează conexiunile sentimentale dintre nostalgie și kitsch, atât prin simbolistică cât și prin modul de executare. A absolvit Wibledon College of Arts in 2011. Kazuya Tsuji este un artist japonez care trăiește și lucrează la Londra.Lucrările sale încearcă să reactiveze atracţia către imagini banale, repetitive care ne inconjoară zilnic: reviste de modă, cărţi second-hand sau fotografii vechi. De cele mai multe ori, arta sa apare total accidental și implică alterarea imaginilor prin intermediul unor obiecte prozaice ca pionezele sau prismele, dar efectul final este unul complet neprăvăzut, suprinzător și poetic. A absolvit Chelsea Collage of Art în 2008. Luke Twigger este un artist britanic a cărui practică desconsideră și provoacă ideile preconcepute și limitările comune asociate cu idea de kitsch. Obiectele pe care acesta le creează sunt proiecţii ale unei realităţii artificiale și intesificate și reflectă asupra asupra idealurilor, aspiraţiilor, preferinţelor vernaculare și asupra conceptelor de clasă și gust. Este student la Royal College of Art în Londra și a fost nominalizat la Debut Contemporary Art School Awards 2012.

08

Numărul 06 — 021


Comunicare

1. Smooth funk breaks, old school hip hop, drum&bass, breakbeat sau ce altceva? 2. Când și cum te-ai apucat de dj-iala? 3. Care sunt petrecerile care ţi-au rămas în minte din ultimii zece ani și la ce amintiri devii nostalgic?

LINE-UP EClectic Ioana Pîrvu

Text

4. Care sunt cele cinci piese la care nu ai renunţa, niciodată, din set? Și top 5 music choices all-time, pe care totuși nu le-ai mixa niciodata! 5. Ce muzică ai acum pe ipod? 6. Pe cine ne recomanzi să căutăm pe soundcloud? 7. Care e cel mai interesant loc muzical în care ai ajuns în ultimul an?

Resursele aproape infinite ale online-ului sunt o mană cerească, dar uneori toate posibilităţile și opţiunile pe care le ai te pot lăsa paralizat. Acesta este, cu siguranţă, și cazul radiourilor online, cu staţii care duc muzica în locuri în care nu a mai fost înainte. Mai jos sunt câteva dintre preferatele noastre, puncte de pornire care sigur te vor face să cauţi mai mult prin meandrele muzicale ale internetului. Pentru a dezbate noile trenduri în muzică, pentru a recupera nostalgii auditive și pentru o listă consistentă de recomandări și best of-uri pe care e musai să ţi le adaugi în playlistul de petreceri mai mult sau mai puţin dansante, am vorbit cu trei creativi cu ureche muzicală - DJ de ocazie la evenimente experimentale.

Sound Transit soundtransit.nl / turbulence.org5 Pagina de start Sound Transit arată ca un portal pentru o agenţie de turism șic, ai o hartă mare și câteva câmpuri unde ești invitat să rezervi o rută: specifici un oraș și o ţară pentru punctele de început și de sfârșit ale călătoriei, precum și numărul de escale pe care vrei să le faci. Căutând în arhiva de înregistrări de teren din întreaga lume, site-ul îţi mixează o călătorie MP3 și te plimbă prin sunete captate în locurile specificate. Fiecare secţiune se estompează ușor până la următoarea, pentru a crea o excursie audio în jurul lumii. 022 — Numărul 06

8. Care crezi că sunt cele mai bune cover-uri, all time? Și cel mai bun soundtrack!

mixat pentru câteva posturi de radio independente. Încercam să mă dau mare, așa că puneam chestii ultraexperimentale, total necomerciale, imposibil de industriale, o formă de tortură auditivă. Lucrul ăsta mi-a adus exilul către orele nopţii, apoi o concediere fermă. Mai recent, am participat la un Revelion la care majoritatea invitaţilor erau arhitecţi. După cum se știe, există un principiu de necontrazis: nu lăsa, niciodată, un arhitect să pună muzică (și dacă mă uit mai atent prin Pipera, nu-l lăsa nici să-ţi facă o casă). Principiul a fost încălcat grosolan la acea petrecere, așa că în jurul "cumpenii dintre ani" moţăiam pe Billie Holiday, Sinatra, Dean Martin, moment în care am auzit îndemnul: "Cred că și tu poţi mai bine de-atât". Așa a apărut firava mișcare "Noaptea DJ-ilor diletanţi", un ansamblu de indivizi, altfel onorabili, care-și dau arama pe faţă, noaptea, prin diverse cluburi. 3. Sunt un vizitator discret al "perioadei Martin", când o fi fost dânsa în floare – căci n-am memoria anilor, știu doar că eram tânăr, muzica era tare și ușor naivă (raportându-ne la standardele actuale), iar în jur se petreceau lucruri care azi ar face deliciul procurorilor.

Pe care nu le-aș mixa, pentru că sigur nu s-ar dansa, dar le mixez între suflet și minte (pentru astfel de metafore, postum, voi fi recunoscut drept "un magician al cuvintelor"): Dr. Baker – The Beta Band // You – Gold Panda // Stanley Kubrick – Mogwai // Breathe – The Cinematic Orchestra // Spanish Sahara – Foals 5. În primul rând artiști, foști și actuali, ai label-ului Anticon, al cărui fan sunt de mult timp: Alias, Doseone, WHY?, Jel, Raleigh Moncrief, Baths, Tobacco etc. Apoi, o largă paletă, de la Sleigh Bells, Japandroids, Beach House, Madvillain până la The Mars Volta. Sute de podcasturi și mixuri de la BBC1 și 6, NPR, Tru Thoughts, FACT, KEXP etc. 6. Mai degrabă pe Mixcloud; de văzut ce s-a întâmplat la Sonar anul ăsta. 7. Câteva concerte la care am intrat din întâmplare, "de pe stradă", fără să știu de ele: TV on the Radio, Yuck, Band of Skulls. O zi petrecută în magazinul Amoeba din LA.

2. În tinereţe, prin anii ‘90, am

4. Greu, greu, de trei ori greu. Din set: Sweet love for planet Earth – Fuck Buttons (remixul lui Weatherall) // Go! – Thavius Beck (Offshore remix) // Orice mashup Pretty Lights // Zero Dark Thirty – Aesop Rock // Blast It – Shabazz Palaces

8. Mă fâstâcesc tonele de coveruri superbissime și nu sunt în stare să fac un top. De curând, m-a răpit "Dream baby dream" – Neneh Cherry and the Thing, după originalul Suicide. La soundtrack, sunt în asentimentul marilor jurii cinematografice și, da, n-am să spun "Drive", lucru care mă va trece în faţa colegilor tineri drept "boșorog", "terminat", "demodat". Aleg "The Social Network" – Trent Reznor și Atticus Ross.

Sub FM sub.fm Aclamată, premiată și aplaudată la scenă deschisă, staţia se definește ca “online pirate soundz”. Coloana vertebrală este formată din dubstep și grime, dar coastele i se întind de la rădăcinile reggae până la subgenuri atât de nișate, încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva le-au inventat chiar ei.

Shoutcast shoutcast.com6. SHOUTcast este o selecţie masivă de posturi de radio individuale, poţi să alegi între 700 de staţii, așa că este destul de intimidant să cauţi ceva anume. Dar, dacă îţi place muzica de nișă, greu de găsit prin alte părţi, aici sigur vei da de ea: metal gotic din anii 90, remixuri swing de big banduri, synth nemţesc, găsești orice îţi trece prin minte. Și mai ales ce nu...

FIP fipradio.fr În mare parte fără un prezentator, radioul francez are un playlist neplauzibil de eclectic. O selecţie tipică include o melodie a cântăreţei cameruniene Sally Nyolo, urmată de Jethro Tull, soundtrackul din Nașul, apoi Serge Gainsbourg. Deliciu auditiv!

Octav Gheorghe, Creative Director Gavrilă & Asociaţii 1. Pentru dans, cam tot ce e de culoare sau se trage din Africa e bun. Roots, dub, soul, funk, hip hop, grime cu toate derivaţiile și actualizările lor, toate acestea mișcă copituţele pe ring, la sigur.


eram și ce făceam când am auzit-o prima oară; un soi de "madlene", cum s-ar zice.

Șerban Alexandrescu, Managing Partner, Headvertising 1. Smooth funk, foarte bun, "lubes the ladies"; iar old skool hip hop-ul rupe tot după o anumită oră și un anumit nivel de alcool în sânge – dar e cam greu de ieșit din el în set, nimic nu prea se mai leagă după. Dar, parafrazându-l pe Gică Petrescu – parcă tot cu rockul mi-aș îndoi mijlocul. Ce-are rockul, finuţilor? Ba da, se poate dansa pe el, depinde ce pui; singura problemă e cum mixezi, ca să nu semene toată trebușoara a "rockoteca de Costinești". 2. Am fost re-corupt în ianuarie anul curent de către dl. O. Gheorghe să mă alătur renumitei scene "Noaptea DJ-ilor Diletanţi". În primul rând, e cea mai sinceră etichetă de pe piaţă: asta suntem, niște diletanţi. În al doilea rând, e un nume ideal pentru "managementul așteptărilor": nu mai poţi să-mi spui că sunt prost, dacă o spun eu primul. Risc de imagine zero. Încă din start așteptările sunt atât de joase, încât nu poate să iasă decât mai bine decât crede lumea că o să iasă. Mi s-a părut însă "răcoritor" să apară și niște ciobălăi decrepiţi care nu stau pe trend nici picaţi cu ceară și nu au niciun alt criteriu decât "o pun pentru că-mi place mie". În plus, cotrobăitul după cântece prin CD-urile de acasă mi se pare poate chiar mai mișto decât "pusul" efectiv – parcă aș umbla prin cutiile cu poze; la fiecare piesă știu unde

Accuradio accuradio.com Accuradio este o destinaţie muzicală serioasă, asta s-a dovedit de-a lungul anilor. Emite un sunet de înaltă calitate, este foarte configurabil în funcţie de gen, de artist, chiar și de instrument și are o selecţie fabuloasă de staţii. Dacă poţi ignora cantitatea mare de inserturi publicitare, Accuradio este o alegere de top pentru fani de orice muzici.

3. Deși s-a petrecut acum 12 ani, în breasla publicitară e încă de notorietate maximă karaokele monstruos cu care s-a vărsat AdPrintul din 2000; de altfel și patronul dvs., dl. Borţun, cred că are amintiri nepieritoare de atunci, plus o șaibă pe deget. Ce vremuri! – Alexandrion părea o băutură "legit" pentru astfel de ocazii. Al doilea eveniment muzical care a zguduit deceniul trecut este petrecerea de Crăciun 2007 din podul lui Cap SRL, culminată cu interpretarea corală a melodiei "Free Falling", la 4,00 dimineaţa, de către o mulţime de zimbri beţi. 4. Cu excepţia lui "Gay Bar" (Electric Six), pot renunţa la orice din set. Top 5-ul all time de azi (mâine cu siguranţă va fi altul) este: "La Ritournelle" – Sebastien Tellier / "Muffin Man" – Frank Zappa / "Final Form" – Everything Everything / "Take You On A Cruise" – Interpol / "Herculean" – The Good The Bad And The Queen. 6. Muzică bună, ce altceva? 7. Acum că a plecat din RHCP, dacă vi se face dor de chitara & vocișoara drogatului, căutaţi vâscozităţile muzicale ale lui John Frusciante.

cel mai bun cover all time. Face ca originalul să sune ca o bășinică fără vlagă și scop. La soundtrack câștigă prin knock-out Dust Brothers cu "Fight Club".

Iulian Fecioru, Copywriter Gavrilă & Asociaţii 1. Old school hip hop, clar ca fantoma lui 2Pac, noul Southern gangsta hip hop, post-dubstep, electro-funk din coloanele sonore ale Bollywoodului, deep house, balearic disco, UK Funky și în general ce e mai nou sub soare și sub tavanele glam ale cluburilor. 2. Mai mult mă jucam făcând playlisturile unor set-uri cu un amic care e DJ de profesie. Am pus, ca amator, de câteva ori până acum (de la Atelier Mecanic, Baraka la Ota și Energiea) cu tranziţii caraghioase între piese, fără a folosi programele de DJ-ing din MacBook-ul lui Tiesto, doar de fun și pentru că am fost invitat să fac asta din cauza relaţiei cu blogul/brandul de party-uri Chestionabil/Rokolectiv.

9. "At Last I Am Free" în versiunea lui Robert Wyatt este cu siguranţă

4. Fiind implicat sentimental și PR-istic de la începuturile brandului de party-uri Chestionabil, e normal să-mi pice din când în când o lacrimă de canar amintindu-mi de primele ediţii de acum trei ani și ceva, când nimeni nu auzise încă de noi și tremuram să avem suficienţi oameni la party că să platim fee-urile artiștilor. De aceea, mi-au

Resonnace FM resonancefm.com Renumit, pe bună dreptate, ca unul dintre radiourile de avangardă din Marea Britanie, la Resonance se aude muzică strălucită, în mare parte ignorată în alte părţi: ore întregi de krautrock (rock experimental nemţesc), pop din Orientul Mijlociu, dub reggae și folk. Cel mai mult mi-a plăcut Rotogravure, emisiunea lui Max Tundra, în care ritmurile disco se ciocnesc cu afrobeat, post-rock, folk, techno și (ocazional) de Buggles.

WFMU wfmu.org WFMU se ţine departe de ultimele trenduri, DJ-ii lor mai degrabă le construiesc pe următoarele. Staţia își definește output-ul cam așa: “rock'n'roll, înregistrări pe viniluri, vechi și ne mai auzite, jazz, psihedelia, hip-hop, punk rock, gospel, exotica, R&B”. Și, în cazul în care nu este suficient, poţi auzi și creaţiile lui Andrew Lloyd Webber, compozitorul de coloane sonore în alte limbi decât engleză.

8. În Penang, la China House în curte, un concert de gamelan. Uiţi că ai fost nervos vreodată în viaţa ta.

rămas în folder-ul "Party-uri supermemorabile (nu sterge!)", ediţiile cu În Flagranti, Joakim, Moodymann, Rokolectiv-ul cu Dan Deacon și cel cu Uffie, dar și party-urile mai d'antan din Embryo. 5. Ol' Dirty Bastard-Shimmy Shimmy Yo //Jurgen Paape-So Weit Wie Noch Nie // The RaptureHouse of Jealous Lovers // Matthew Dear-Slowdance // James Yuill-This Sweet Love (Prins Thomas Sneaky Edit) // The Ronettes-Be My Babe // The Monks-I Hate You // The Normal- Warm Leatherette // Kate Bush-Running Up That Hill // Elvis Costello-Watching The Detectives 6. Niște set-uri de la Red Bull Music Academy (Nguzunguzu, Salva, Lunice), Essential Mix-ul lui Nicolas Jaar de la BBC Radio One și albumele celor de la Death Grips, Chromatics, Hot Chip, Main Attrakionz și Clams Casino. 7. Pe un producător local "ca-n afară": Montgomery Clunk, dar și noile versiuni de hip hop R&Bizat The-Drum, Fatima Al-Qadiri, Supreme Cuts, Beaumont, Disclosure și Heatwave. 8. Club Berlin de la noi a avut o existenţă surprinzătoare de 1 an, timp în care a adus crema nouvelle vague-ului post-hip hop. Și Atelierul Mecanic a dat un nou sens partyurilor semiintimiste. 9. Fanfara Ciocârlia – Born To Be Wild // Kirsty MacColl-A New England // Chromatics-I'm On Fire // Johnny Cash-Hurt // Jose GonzalezHeartbeats Iar ca soundtrack, recentul "Drive" cu un OST Cliff Martinez și cel de pe "Blade Runner", semnat Vangelis.

Soma FM somafm.com Staţia e sprijinită de donaţiile ascultătorilor și are 14 canale, toate bazate pe un alt stil de muzică decât orice ești obișnuit. Unele dintre cele mai ciudate teme includ "Secret Agent”, cu piese potrivite pentru coloana sonoră a unui film de spionaj, și "Boot Liquor", care explorează americanul tradiţional, definit ca "Cowhand, Cowpoke și Cowtipper". Numărul 06 — 023


024 — Numărul 06


LUNCH TIME

Îngerii [i mai ales demonii creativit`]ii // 11 trofee pentru printul românesc // I don’t want to miss a print!

Eficien]` în do major // clien]‌i, creativitate, costuri // Rhapsody Chamber Orchestra merit` un premiu

Oameni de bine [i proiecte care au schimbat România // 10 ani de aplauze [i un album de familie dedicat societ`]ii civile

Timp psihologic vs timp biologic // creativitate vs comunitate // 24h vs 24h

Cu cât agen]‌ia este mai mare, cu atât are tendin]‌a s` intre în zona mainstream // boca de la verita // instala]ii de karaoke [i [edin]e foto Numărul 06 — 025


UN NOU CAZ DE EFICIEN}~ Maria Neneciu

Cornel Lazia

Text

Foto

Pe fondul unei industrii în care marea vedetă a sezonului este eficienţa și pe un fundal muzical asigurat de Rhapsody Chamber Orchestra, gala Effie de anul acesta a avut prestanţa și succesul pe care și le dorește orice festival. Pe 4 iunie, industria de advertising din România s-a adunat la Ateneul Român pentru a aplauda cele mai eficiente campanii ale ultimului an, agenţiile și echipele care le-au realizat și, nu în ultimul rând, clienţii care le-au aprobat. După ce și-au aranjat trofeele în raftul din meeting-room și și-au trecut premiile în slide-ul de credentials, cu caps lock, după cum au recunoscut unii dintre ei, i-am invitat pe reprezentanţii agenţiilor câștigătoare la o discuţie despre importanţa acestor premii în peisajul advertisingului autohton, despre campaniile preferate, provocările pe care le întâmpină această industrie, clienţi, creativitate și despre coloana sonoră a ceea ce a fost o gală de succes, asezonată cu discursuri amuzante, mulţumiri și multe aplauze. Am aflat că, deși în multe privinţe există opinii „dezacordate" sau încordate, când vine vorba de Premiile Effie și de cât sunt ele de râvnite, de la client și până la agenţie, toată lumea pare să cânte pe aceeași voce - Effie înseamnă recunoașterea rezultatelor, este o confirmare și, mai mult decât un trofeu lucios, înseamnă că o campanie și-a atins și depășit obiectivele de marketing. Și, deși unii ne-au povestit că nu se mai entuziasmează în faţa lor cum o făceau la tinereţe, trofeele Effie rămân dorite, atât de client, cât și de agenţii: "Un premiu de creaţie atestă o campanie făcută în primul rând cu talent, un Effie atestă o campanie făcută în primul rând cu cap. Effie’s got brains; brains are sexy. De asta, un Effie este un motiv de mândrie comună, agenţie-client", ne-a explicat Ioana Gheorghiţă, Head of strategy GMP. Ștefan Chiriţescu - Head of strategy Graffiti BBDO, agenţia care a plecat acasă anul acesta cu cele mai multe trofee, inclusiv cu Grand Effie pentru Pepsi - Și ieri, și azi, ne-a explicat, într-o propoziţie cam ce înseamnă acest premiu pentru o 026 — Numărul 06

agenţie: „Sunt literele cu CAPS din primul slide al credentialului". Cristina Purcărea ne-a mărturisit însă că "în urmă cu niște ani leșinam de plăcere când ne uitam la e-urile alea întoarse cu picioarele-n sus. Acum ne-am domolit, nu mai lucesc nici ele ca pe vremuri, dar încă participăm, deci evident că nu ne-am pierdut chiar de tot interesul. În mod sigur Effie nu e măsura absolută a unei campanii, nici nu-ţi garantează un contract pe viaţă cu clientul, dar e un motiv să te simţi bine câteva zile", a completat Cristina, Managing Partner CAP. Alina Buzatu, Deputy MD G2, vede în premiile Effie o oglindă a potenţialului unei agenţii: „În condiţiile în care majoritatea propunerilor făcute de agenţie nu sunt vândute/ implementate, povara de a demonstra ce poate să facă acea agenţie rămâne pe umerii acelui mic procent de idei care "trec". Cu atât mai mult ne dăm seama de potenţialul real al unei agenţii, cu cât aceste idei "safe" ajung să fie premiate", ne-a explicat ea, iar "o agenţie premiată la Effie poate ajunge să-și câștige dreptul de a lansa o campanie fără mult-discutata pretestare a conceptului", a mai precizat ea, mai în glumă, mai în serios.

Monica Rădulescu, Strategic Planner Leo Burnett, consideră trofeul Effie "cea mai obiectivă modalitate de evaluare a succesului unei campanii", iar Ramona Sima, Client Service Director Papaya, se întreabă pentru cine e mai important Effie: pentru agenţie sau pentru clienţi? "Cert e că și noi, și clienţii, spunem când o campanie dă rezultate: "Avem (încă) un caz de Effie", mi-a mai povestit ea. Șerban Alexandrescu, Managing Partner Headvertising, mi-a explicat însă cum este cu politicienii și doctorii de cazuri: "Teoretic cel puţin, un Effie ar trebui să fie cel mai important premiu pentru o agenţie - e vorba de eficienţa muncii ei. Ce altceva ar conta mai tare? Practic, existând "case-study doctors", multă credulitate și niţică politică - ca în orice competiţie - nu trebuie totuși să te arunci de pe pod, dacă nu câștigi la Effie. Deci așa și noi - dacă avem date de research relevante pre & postcampanie (și aici e responsabilitatea clientului să le obţină, lui i-ar fi de folos în primul rând) - bucuroși ne ducem la vânat Effie-uri. Politicieni nu suntem, dar cazuri știm să scriem", mi-a mai povestit el. Cât despre dacă este sau nu eficientă


creativitatea și cât credit i se mai acordă ei într-o industrie zguduită de griji, părerile sunt împărţite. "Premiile Effie sunt întotdeauna luate de campanii "care au ceva în plus faţă de celelalte. Și statisticile Festivalului de Publicitate de la Cannes dovedesc că eficienţa și creativitatea sunt strâns legate. Dincolo de cifre, creativitatea oferă oamenilor perspective noi. Și de aici apar legăturile puternice cu brandurile care comunică foarte bine valorile pe care le reprezintă", ne-a explicat Mona-Lisa Caravaniez, Managing Director Ogilvy&Mather Alina Tudose, Managing Partner Cohn & Jansen, mi-a expus definiţia ei: "Obiectivul spre care ţintim este ca o campanie să fie eficientă și relevantă pentru un brand. Să găsim un insight relevant și să poziţionăm brandul în contextul cultural și social al României din 2012. Ne dorim ca exprimarea acestui insight în execuţii să fie fresh și

asta pentru noi înseamnă creativitate", iar Răzvan Mătășel a vorbit despre creativitate inteligentă și despre cât de importantă este de fapt percepţia consumatorului: "Cred mult în eficienţa creativităţii și voi crede mereu, numai că definiţia creativităţii se modifică mereu… pentru mine, acum este despre modalităţi deștepte de a nu mai fi perceput ca făcând reclamă… de a intra pe sub radarul consumatorului, cum spune o carte celebră…". Ioana Gheorghiţă (GMP) crede în eficienţa creativităţii, în măsura în care aceasta rezolvă o problemă: "Creativitatea este eficientă dacă face ca lucrurile să se întâmple mai repede, mai ieftin, cu rezultate mai spectaculoase decât fără... ea. În rest, creativitatea e admirabilă", iar Cristina Purcărea (CAP) a rezumat asta într-o frază convingătoare: „Degeaba o arzi Pollock dacă tataie-miu are o biserică și ţi-a cerut un tablou cu Christos pe cruce". Ștefan Chiriţescu crede însă că avem motive de îngrijorare în acest sens: „Dacă mă raportez la Effie, în ultimii ani a scăzut numărul de Golduri, iar creaţia este 33% din notă", iar Alina Buzatu (G2) mi-a explicat că trebuie să îţi propui să emoţionezi consumatorii, nu juriul de festival: "În același timp, creativitatea adaugă valoare numai dacă premisele sunt corect setate – cu o creaţie care trebuie să fie gata în 45 de minute nu poţi scora bine la capitolul eficienţă. Creativitatea e mega-eficientă dacă e cerută și folosită în mod onest", mi-a explicat ea. Șerban Alexandrescu ne-a povestiti că este dezamăgit de calupul din 2012 și că este convins că, atunci "când e potrivită pe un mesaj relevant pentru publicul care te interesează, creativitatea este foarte-foartefoarte eficientă. Dar asta nu pare să mai stârnească interesul nimănui, judecând după cum arată calupul în 2012. Noi vorbim, noi auzim. Ceva s-a rupt, sub presiunea fricii și a lipsei de bani. Dar, încă o dată o spun,

o marcă decisă "să facă o nefăcută", în vremurile astea, își face praf competiţia. Orice faci mai "cucu!" se vede imediat în piaţa asta plictisitoare la maximum. Doar că n-o prea face nimeni", a completat el. Ramona Sima, Client Service Director Papaya, a concluzionat scurt: "există creativitate de dragul creativităţii și creativitate eficientă". Nu la fel de scurte au fost răspunsurile atunci când am adus în discuţie provocările și problemele cu care se confruntă industria de advertising din România. De la presiunea bugetelor, și de la „asta s-a mai făcut" și până la resursele umane îndoielnice sau la irelevanţă în general, publicitatea nu pare să își trăiască cele mai bune zile. Mona-Lisa Caravaniez (Ogilvy) crede că trecem printr-o "criză... de idei, criză de entuziasm, criză de oameni, criză financiară...". Pe de altă parte, Eliza Rogalski, CEO Tempo Creative Group, crede că nu s-au schimbat foarte multe în ultima vreme: "sunt aceleași probleme dintotdeauna, poate doar celor recent intraţi în industrie li se pare că e greu. N-a fost niciodată ușor. Poate unii s-au obișnuit cu un grad de confort mai mare, cu un sentiment de securitate pe care ţi-l dau conturile mari și, iată, acum le e greu să se adapteze". Ramona Sima, Client Service Director Papaya, vede însă două mari provocări cu care se confruntă această industrie: presiunea pe care o resimt clienţii și pe care o transmit mai departe la agenţii și problema "asta s-a mai făcut": "Există atâtea campanii geniale, încât posibilitatea ca o idee care apare să se fi făcut deja este foarte mare. Și asta cred că pune o presiune suplimentară pe creativi. Din fericire, tehnologia evoluează continuu și oferă ocazia de inovaţie în comunicare", a declarat ea. Monica Rădulescu (Leo Burnett) crede că criza financiară și cea de oameni au fost principalele piedici în calea dezvoltării sănătoase a industriei. "Cred totuși că e doar o perioadă și că va trece. E limpede că industria de publicitate nu-și trăiește cea mai prolifică perioadă (cu toate că vorbim de aceeași perioadă în care o agenţie din România a câștigat 9 Cannes-uri). Cred că e nevoie ca industria de publicitate să își câștige rolul de consultant de business și să evite zona periculoasă de furnizor de servicii", a mai explicat ea. Tot resursele umane crede că sunt principala problemă a industriei și Ștefan Chiriţescu (Graffiti BBDO): "Cu riscul de a supăra multă lume, există mult balast în ambele tabere, agenţie-client". Iar Ioana Gheorghiţă vede în problemele industriei, problemele românilor în general: resemnare, absenţa liderilor, lipsa de simţ estetic, spirit neconstructiv... Radu Florescu (Saatchi&Saatchi) are o viziune mult mai optimistă și vede în aceste provocări niște oportunităţi: "Mobilitatea caracteristică mediului în care lucrăm, bugetele strânse și tehnologia avansată, toate acestea ne obligă să fim eficienţi chiar și cu mai puţine resurse. Deși peisajul economic trece prin foarte multe provocări, pentru noi Numărul 06 — 027


este o oportunitate să ne adaptăm la noile condiţii și să ne concentrăm exclusiv pe ceea ce știm să facem mai bine", a mai declarat el. Cele opt trofee de aur care s-au oferit anul acesta, deși puţine la număr, au fost acordate unor campanii care vorbesc despre o industrie care, cu toate greutăţile pe care le întâmpină sau bolile de care poate suferă, încă poate da din cap și naște campanii care și vând, și impresionează. Și este vorba despre: Financial services - campania ING Bank For Grown-ups, semnată de CAP, Non-alcoholic beverages - Today. Same as yesterday, Graffiti BBDO pentru Pepsi, Food products II - campania Romanians are smart (ROM), semnată de MCCann World Group, campania Cosmote - Smiley’s Garage, semnată de Ogilvy & Mather România, care a luat aurul la categoria Telecommunications Voice offers, campania Time to listen, realizată de Papaya Advertising pentru Cosmote, și Achieving leadership - it’s not all about the money, campania pentru Bucegi a celor de la Sister & Co.

Răzvan Mătășel — Managing Partner Arsenoaiei & M`t`[el

Aţi luat silver într-o categorie care, spuneaţi chiar voi, vă reprezintă. Cât de greu este pentru o agenţie mică să se "lupte" cu nume mari ale industriei? David vs Goliath ne reprezintă, pentru că noi am ales să lucrăm doar pentru mărci inteligente, mărci care au în spate gândire strategică și targetarea unui grup bine definit de consumatori. Am evitat să lucrăm pentru acele mărci care ar vrea să vândă tuturor și, dacă se poate, să o facă dramatizând un clișeu. Dacă cineva are bugete de aruncat pe geamul/ecranul televizorului să o facă. Nu are nevoie de noi. Noi căutăm să luptăm împotriva bugetelor mari cu idei deștepte. Clasicul OUTSMART vs OUTSPENT. Cum s-a născut această campanie? Credeţi că a schimbat ea orașul sau industria prin intermediul creativităţii? Campania s-a manifestat tare frumos atât online, cât și offline. Online am construit împreună cu diferite comunităţi un București frumos, vindecat prin artă. Offline am reușit, chiar dacă poate doar temporar, să schimbăm orașul prin creativitate, prin teatru în autobuz, film scurt la metrou sau muzică clasică în intersecţii. Din șase trofee de aur care s-au oferit în competiţie, trei au fost semnate de agenţii independente. Cum comentaţi? Nu cred că are nicio legătură cu faptul că acele agenţii sunt independente. Totul are legătură cu oamenii. Ei construiesc comunicarea, nu pereţii agenţiilor. Acolo unde sunt oameni cu pasiune pentru 028 — Numărul 06

această industrie, vin și rezultatele. Eu doar le doresc să continue să contruiască mărci frumoase de la an la an. Din nefericire, marea problemă a Effie-ului este că foarte multe așa-zise rezultate de eficienţă sunt campanii izolate ale unor mărci care sunt apoi supuse uitări... Care a fost campania voastră preferată din competiţie? Toate goldurile au meritat premiile, sunt campanii frumoase...

Alina Buzatu — Deputy MD, G2

Care credeţi ca sunt principalele provocări cu care se confruntă industria de advertising din România? Lipsa curajului. S-a mai zis, dar e bine să încercăm să-i găsim rădăcinile și s-o explicăm de câte ori avem ocazia. Mai nou, există obsesia "alinierii" cu toţi factorii de decizie, de la cel mai important până la cel care e influenţat cu doar 0,1% de respectiva decizie. Se simte în continuare, la nivel de industrie, nevoia de validare, verificare, asigurare, revalidare, atât în agenţie, cât și la client. Presupunerea că juniorii stăpânesc deja ABCul industriei sau că toata lumea cunoaște jargonul categoriei pe care ai lucrat tu. Dar dacă ţi se insufla de la început că nu e o tragedie să spui "nu înţeleg", vei ajunge în timp să dezvolţi idei care conving deopotrivă consumatorul, clientul și juriul. Amnezia. Adesea ascultăm la evenimente speech-uri care încearcă să vândă nevoia de a fi prezenţi în online. În 2012.

Șerban Alexandrescu – Managing Partner Headvertising Care sunt principalele provocări cu care se confruntă industria de advertising din România? Căderea în irelevanţă. Mai suntem noi folositori, câtă vreme suntem folosiţi așa cum suntem folosiţi? Sau câtă vreme ne lăsăm folosiţi așa? Mai suntem noi atrăgători pentru un tânăr inteligent și talentat? Cum să mai ai timp și dispoziţie să investești în crescut noi profesioniști, câtă vreme trebuie să lucrăm tot timpul chestii mărunte și meschine contracronometru, în regim de licitaţie perpetuă, cu niște fee-uri care nu-ţi acoperă nici chiria pentru spaţiul în care stau oamenii necesari pentru proiectul respectiv? Avem o asociaţie a agenţiilor care ar trebui să urle pe metereze în astfel de vremuri, dar tace-n păpușoi de la înfiinţare și până acum. Avem grozavă nevoie de iniţierea unui dialog direct, onest și folositor despre prezentul și viitorul relaţiei client-agenţie. Avem cu adevărat nevoie ca marketerii să înţeleagă exact ce se întâmplă în ograda noastră. Dar avem două organizaţii politico-politicoase care nu fac nimic din ce ar fi nevoie să facă într-un astfel de moment de cumpănă. Premiile Effie sunt drăguţe, dar nu ajută cu nimic în adevăratele probleme pe care le întâmpină industria de publicitate din România. Care a fost campania voastră preferată din competiţie (în afară de campaniile voastre, bineînţeles)? A luat Grand Effie-ul, slavă Domnului.


Faptul că ne luăm prea tare în serios. Dacă am fi dispuși să chestionăm mai des propriile noastre idei, poate chiar să le ironizăm și ulterior să le regândim, probabil am veni cu gânduri și mai îndrăzneţe. Care a fost campania ta preferată din competiţie (în afară de campaniile voastre)? Bucegi, cu campania "Achieving leadership it’s not all about the money". În prezentarea video a cazului apăreau la un moment dat niște creșteri de vânzări/ cote care ar face invidios orice brand manager/ planner. De asemenea, am pariat pe Grolsch - „Change the city with creativity" - și pe „Salvează vieţi" cu „How long could you wait". De ce ingrediente credeţi că este nevoie pentru ca o campanie să câștige un Grand Effie? a. O echipă de clienţi care are cultul competiţiei (după caz, dacă nu există deja, se dobândește pe parcurs, împreună cu agenţia) b. Cifre clar puse în context, cu motivaţia aferentă, astfel încât să arate de ce e relevant acel rezultat / acea creștere în logica brandului. c. Să fie în ton cu Zeitgeist-ul. Dacă am face un exerciţiu simplu și am relua o campanie câștigătoare de Grand Effie de acum x ani, poate că aceasta ar avea și astăzi rezultate bune. Dar dacă nu ar discuta despre o nevoie acută a românilor din perioada actuală, probabil că n-ar mai câștiga marele premiu a doua oară. d. O idee suficient de mare, al cărei impact să treacă dincolo de segmentul de target delimitat în brief.

Ștefan Chiriţescu — Head of strategy Graffiti BBDO

Aţi câstigat opt premii, printre care un aur, patru trofee de argint, două de bronz și Grand Effie. Nu are rost să vă întreb pentru care v-aţi bucurat cel mai mult, dar vă întreb dacă v-aţi așteptat să plecaţi acasă cu marele premiu? De fapt, ne-am bucurat foarte mult pentru fiecare dintre premii. Am crezut mereu că cel mai important este să câștigi un premiu de eficienţă pentru că este o recunoaștere a lucrurilor bine făcute strategic, creative și de marketing. Culoarea trofeului contează mai puţin, contează mai mult să știi că ai făcut bine și te-au apreciat și consumatorii, și comunitatea noastră de marcom. Strict legat de Grand Effie, aș putea spune că speram din toată inima să câștigăm, nu doar din orgoliu, ci și pentru că performanţa brandului și vânzările au fost peste toate așteptările. Ce înseamnă pentru voi performanţa din acest an? Înseamnă că o să fie al naibii de greu la ediţia următoare. Dincolo de glumă, e primul Grand Effie din istoria lui Graffiti și sunt foarte bucuros că am făcut parte din echipa care l-a câștigat. Și când zic echipa, asta mă gândesc și la client, deși Pepsi nu mai e de mult " client", e de fapt un foarte mare apropiat al agenţiei. Povestiţi-mi despre strategia acestei campanii. V-aţi pus problema că faptul că

ea apelează la "nostalgia" unei generaţii s-ar putea să vă facă să pierdeţi generaţia foarte tânără sau aţi mizat pe faptul că retro-ul este "cool"? E o strategie simplă și autentică: Pepsi e prima cola din România și a fost mereu expresia bucuriei de a trăi a generaţiilor tinere. Iar "generaţiile tinere" nu au vârstă fizică, ci mentală. Altfel spus, oamenii nu se schimbă decât dacă vor, iar noi am celebrat acest spirit al tinereţii. Nu cred că este o campanie cool sau una nostalgică. Este o campanile în care oamenii 35+ au zis "da, așa e", iar oamenii 20 și minus au zis la fel. Și nu o zic eu, o zic indicatorii de brand. Povestiţi-mi cum s-a lucrat la "Și ieri, și azi", cum s-a născut ideea, cum aţi convins clientul, cum a fost ea implementată. S-a lucrat cu zâmbetul pe buze (exagerez, nu am râs tot timpul de-a lungul multelor luni de pregătit campania). Clientul este convins de mulţi ani pentru că o ediţie de colecţie Pepsi e un plan făcut cu mult timp în urmă, vorbim de ani aici, dar de fiecare dată am avut alte priorităţi. Implementarea a fost un coșmar pentru fetele de la Account management pentru că am folosit poze reale cu oameni reali. Aș putea spune că fetele au cunoscut povești întregi de familie când au obţinut drepturile de utilizare. Pe de altă parte, creaţia și oamenii din DTP au făcut minuni cu poze de portofel care au ajuns meshuri și layout de unipol. Dacă nu aţi fi câștigat voi Grand-ul, care crezi că era următoarea campanie care merita să câștige marele premiu la Effie? "Covrigii de Buzău" este o campanie care Numărul 06 — 029


a avut o execuţie creativă foarte bună, probabil că vânzările sau indicatorii de brand nu au permis înscrierea ei în competiţie. E păcat, pentru că e o campanie foarte bună. Din concurs, de departe, platforma de comunicare Time to listen a lui Cosmote este un gând fresh nu doar în categorie, ci și în societatea noastră în care fiecare vrea mai degrabă să se exprime, decât să asculte. Ne-a fost teamă de ei, ca să fiu sincer.

CĂTĂLIN RUSU— Creative Director & Managing Partner Rusu+Bor]un Brand Growers

Ioana Gheorghiţă Strategic Planner GMP

Cât de importante sunt premiile Effie pentru voi? Dar pentru clienţi? Noi Becel să câștigăm primul nostru Effie cu Becel. Premiile sunt importante spre foarte importante. Orice judecată obiectivă asupră muncii noastre este un combustibil foarte bun pentru motorul agenţiei. Suntem o agenţie de brand-growing care integrează branding, advertising și online pentru a obţine rezultate de business cât mai palpabile, Effie e un instrument bun în acest sens. Mă bucur foarte tare când văd pasiune și implicare din partea clienţilor în scrierea cazurilor. Cred că se bucură cel puţin la fel de mult ca noi atunci când urcă pe scenă. Și asta e foarte bine, feedback-ul și sharing-ul creează studii de caz.

Care a fost campania voastră preferată din competiţie (în afară de campaniile înscrise de voi)? Premiul de popularitate de anul acesta a revenit de departe campaniei Românii sunt deștepţi (Rom), care a stârnit patriotismul chiar și în cea mai sceptică inimă de comunicator. Bravo și Grand Effie-ului – Și ieri, și azi (Pepsi), o campanie cu insight puternic și amprenta nostalgică pozitivă.

Cât de eficientă credeţi că este creativitatea? Orice campanie eficientă are o doză de creativitate. Fie că vorbim despre gândul din spatele ei, despre o bună înţelegere a targetului sau de mixul de media ales, nu prea se poate eficienţă fără creativitate. Ce fel de creativitate, asta rămâne de discutat.

Daniera Plăcintaru Marketing Manager Interstar Eliza Rogalski CEO Tempo Creative Group

De ce ingrediente credeţi că este nevoie pentru ca o campanie să câștige un Grand Effie? Rezultate de business și de comunicare spectaculoase. Vizibilitate. Execuţii creative interesante. Un bun scriitor de caz. A, și puţină aliniere de planete.

Care credeţi că sunt principalele provocări cu care se confruntă industria de advertising din România? Adaptarea la tehnologie și la targetul crescut de noua tehnologie. Care a fost campania voastră preferată din competiţie (în afară de campania voastră)? ING. Pentru oameni mari. Pentru atitudine, nu doar pentru rezultate. De ce ingrediente credeţi că este nevoie pentru ca o campanie să câștige un Grand Effie? De idei care dau rezultate și de un bun scriitor de cazuri. 030 — Numărul 06

Effie România este un proiect derulat de International Advertising Association (IAA) în parteneriat cu Uniunea Agenţiilor de Publicitate din România (UAPR) și organizat de către The Institute. Conceptul de eveniment pentru gala de anul acesta a fost creat de agenţia de BTL Luna-Millenium. Comitetul de organizare a fost condus de Manuela Necula și a fost format din: Ștefan Iordache - Leo Burnett&Target, Ștefan Teodorescu - URSUS Breweries, Ștefan Chiriţescu - BBDO, Dana Bursuc - Cosmote, Dan Petre D&D Research, Teodora Popescu Bârlan - P&G.

Cât de importante sunt premiile Effie pentru voi? Tempo: Atât pentru noi, ca agenţie, cât și pentru clienţi, premiile Effie sunt o confirmare a calităţii gândirii strategice și creative și a capacităţii de a lucra pentru consumator. Interstar: Effie este confirmarea faptului că avem rezultate în piaţă, pe de o parte (cerere creată din partea consumatorilor, cote de piaţă câștigate), și, pe de altă parte, dovedește că lucrăm profesionist atât ca echipă de marketing, cât și în relaţia cu agenţia de publicitate. Care a fost campania voastră preferată din competiţie (în afară de campaniile voastre)? Tempo: Pepsi - Și ieri, și azi. Un exemplu foarte frumos de integrare și relevantă pentru consumator. Interstar: How long could you wait? Brand: Salvează Vieţi


Cristina Purcărea — Managing Partner CAP

Aţi câștigat un aur la cea mai "aglomerată" categorie din concurs cu ING "Pentru Oameni Mari". Ce înseamnă premiul ăsta pentru voi? Cel de acum este al patrulea premiu Effie pentru ING Bank, al doilea aur și prima nominalizare la Grand Effie. Faptul că în această categorie au fost cele mai multe înscrieri (8), doar 3 nominalizări și un singur premiu (aur) e doar un alt gen de confirmare că - așa cum se vede cu ochiul liber pe piaţă de prin 2007 - ING știe cu marketingul și noi cu comunicarea. Da, ne așteptam. Fără falsă modestie, ING are cea mai interesantă (uite că și eficientă) comunicare din categorie. Povestiţi-mi despre această campanie, cum s-a născut ideea, cât de greu a fost să o aprobaţi cu clientul? Suntem o ţară vestită pentru lipsa de calitate a serviciilor, vânzătoare sictirite, casieriţe plictisite, bancheri aroganţi. Cum ING nu-și putea permite să intre într-un război al preţurilor, trebuia să mizeze în atragerea clienţilor de la alte bănci pe frustrarea acestora venită din interacţiunea cu serviciile bancare neprofesioniste, lente, greoaie. ING a lansat o invitaţie: când veţi vrea să fiţi trataţi ca niște oameni mari, nu ca niște mucoși, vă așteptăm la noi, o invitaţie bazată pe o diferenţiere reală, cercetările de piaţă demonstrând că serviciile ING sunt percepute de clienţii băncii ca fiind mult peste cele oferite de competiţie. Ca să ne aprobe conceptul, clientul a primit 4 porci și-o excursie la Istanbul, puţin, comparativ cu alţi clienţi - nu dăm nume - care ne-au costat 2 hectare de teren la Buzău și o stână lângă Miercurea Ciuc*. (*rog comisia de etică să nu se sesiseze. E o glumă, o știm noi de la Florin Piersic) Care crezi că sunt principalele provocări cu care se confruntă industria de advertising din România? Restauraţia. Exact ca în politică sau în altele, în advertising s-au întors ticăloșia, frica, impostura. Nu poţi să mai miști fără un focus grup, nevasta, soacra și juniorul își dau cu părerea pe scripturi, ţi se bagă pe gât usp-ul din '80, producţia e praf, nu mai sunt bani decât de media, în curând filmăm pe vhs ca la nunţi în '90, iar se dau conturi pe cumetrii și ești așteptat la fiecare colţ de-un consultant cu două trucuri în buzunar, gata să-ţi prezinte calea, adevărul, viaţa. Nu știu dacă a fost mai rău decât acum, dar sigur o să fie și mai rău, brace for landing. Care a fost campania voastra preferata din competiţie (în afară de campania înscrisă de voi)? Dintre cele pe care le știm – Pepsi.

Vlaicu Golcea – compozitorul coloanei sonore de la gala și cel care ne-a făcut să fredonăm denumiri de categorii și produse pentru câteva zile bune. De unde te-ai inspirat pentru intro-urile muzicale de la Effie? Cred că are mare legătură cu ceea ce fac cel mai mult în ultimii ani, adică muzică de scenă. Din lucrul în teatru (sau film), de exemplu, am învăţat că nu ai timp de "introduceri" și de "dezvoltări" muzicale. Când apare, muzica trebuie să "lovească" imediat și să fie extrem de sugestivă. Și pentru asta nu am la dispoziţie foarte multe minute. Cumva (deși alăturarea poate părea exagerată) același principiu se poate aplica și în muzica de reclamă sau în jingle. Fiind vorba de premii în publicitate, am vrut să extind acest concept și în muzica de introducere a categoriilor de premii, să fac muzică de reclame, dar așa cum mi-ar plăcea mie, nu clientului sau agenţiei. Încercând să răspund direct la întrebare - nu am avut o inspiraţie exterioară, ci am lucrat exact așa cum mi-aș fi dorit să fie - liber și după propriul gust. Care au fost provocările acestui proiect? Fiecare colaborare cu Claudiu (n.r.: Claudiu Leonte, General Manager Luna Millenium) este o provocare, și asta nu este un lucru pe care îl spun pentru ca "așa este frumos". Este singurul care îmi propune din start lucruri care nu s-au mai făcut în zona evenimentelor. Fiind la rândul lui un artist, lucrul cu el este foarte confortabil și creativ. Alături de el mă simt creditat și respectat ca artist. Provocarea artistică(și implicit muzicală) a fost următoarea: cum să "împrietenești" sunetul unei orchestre simfonice și "preţiozitatea" acestei muzici cu "brief-ul" muzical - adică să fie o seară specială și memorabilă. Eu cred că am reușit, graţie tuturor "componentelor" care au dat viaţă acestui organism care a fost prezenţa muzicala a serii. Și aș începe cu Irina Florea - căreia aș dori să-i mulţumesc pentru multe lucruri, aș continua cu Oana Mariș, care a participat la partea de producţie muzicală (redactare și print de partituri, plus organizare repetiţii) și aș termina cu cei 21 de performeri, care s-au comportat impecabil, după părerea mea, Rhapsody Chamber Orchestra - condusă de maestrul

Adrian Buciu, prezenţă care a asigurat garanţia și calitatea artistică a interpretării orchestrei. Și dacă tot vorbim de publicitate - timpul a fost cea mai mare provocare pentru toţi - dar se pare că l-am învins ;). Iar în ultimul rând, într-o lume plină de "template"-uri și "ready made"-uri, a fost o provocare personală ca toată muzica să fie originală și compusă special pentru eveniment. Cum îţi imaginezi Gala Effie 2013? Într-o locaţie alternativă, sugerez Berlinul - și mă refer la oraș, nu la clubul omonim din București, cu o gală scurtă care să celebreze bucuria reușitei, mai întâi în modul standard, adică pe scenă, iar foarte curând în modul relaxat, cu o petrecere pe măsură, pentru că ăsta mi se pare subiectul acestei întâlniri - bucuria de a fi împreună și de a împărtăși roadele unei munci de calitate. Din punct de vedere muzical - poate un mix de instrumente clasice cu electronice - sau ceva nemaiauzit - că doar vorbim despre excelenţă și inovaţie Ramona Sima – Client Service Director Papaya Povestește-mi un pic despre campania "Time to listen". Cum s-a născut ideea, cât de greu a fost să o aprobaţi cu clientul? Ideea s-a născut cum se nasc toate ideile la Papaya: în urma unui proces de "engineered creativity" (puţin PR pentru Papaya). În ce privește brieful Cosmote, am privit problema dintr-un alt unghi: comunicarea înseamnă nu doar să vorbești, ci și să asculţi – un lucru pe care tindem să îl pierdem din vedere. De aici, conceptul: Time to listen/ E timpul să ascultăm/ Timp de ascultat. Conceptul s-a aprobat de la prima prezentare. Toata lumea din sală a înţeles imediat cât de puternic este insightul, cât de relevant este noul punct de vedere propus. Mai multe persoane au simţit nevoia să își sune părinţii. Una dintre persoanele prezente, nu dau nume, a spus că o situaţie asemănătoare tocmai i se întâmplase cu o zi înainte; a mai spus că este mândru că a fost prezent la acea întâlnire. Din șase trofee de aur care s-au oferit in competiţie, trei au fost semnate de agenţii independente. Cum comentaţi, credeti că se schimbă publicitatea românească din această perspectivă? Este o tendinţă globală: agenţiile independente ies în faţă. Cred că e mersul firesc al lucrurilor. Acum trebuie să inovezi tot timpul, să faci ceva diferit; reţetele nu mai funcţionează. Iar agenţiile independente pot face asta mai ușor decât cele de reţea; pe principiul acesta au fost create. Numărul 06 — 031


Comunicare

DISCU}IA DE DUP~ Ioana Pîrvu

Text

Industria comunicării este privită cu suspiciune de cei care presupun că ideile aleargă libere pe străzi, prin birouri și, cel mai important, pe mesele oricui. Ba, mai mult, în România, există două perspective nesănătos de distanţate: prima desconsideră talentul și valoarea acestuia, iar cea de-a doua îl promovează în varianta sa complet nedusă la școală. Pentru toţi cei care au dat din cap câteva rânduri mai devreme, trei profesioniști care predau pentru EACA International School of Advertising and Communication au câteva pilde formulate după zeci de ani de practică și de teorie predată spre evoluţia industriei comunicării și binele corporaţiilor, care se dezvoltă și datorită strategiilor de comunicare creative. Micky Denehy, Simon Davies și Paul Arnold au ţinut cinci cursuri EACA, organizate de UAPR (www.uapr.ro), în luna iulie, la București.

Ioana Pîrvu: Cum te-ai decis să înfiinţezi EACA International School of Advertising and Communication? Micky Denehy: După ce am lucrat pentru Saatchi & Saatchi EMEA, am fost abordat în 2008 de EACA și am fost întrebat dacă eram interesat să mă ocup de înfiinţarea unui școli internaţionale care să contribuie la ridicarea standardelor profesionale din industria de comunicare din Europa. Înainte de a porni școala, am făcut o cercetare detaliată pentru a afla ce tip de training își doreau agenţiile și asociaţiile și ulterior am conturat un business plan și o structură a școlii. 032 — Numărul 06

În prezent oferim training pentru toate disciplinele comunicării și avem specialiști peste tot în Europa. În plus, organizăm o școală de vară de o săptămână pentru studenţi și absolvenţi din Europa, pentru a-i ajuta să înţeleagă mai bine realităţile muncii în această industrie, precum și pentru a-i ajuta să-și dezvolte aptitudinile comerciale și talentul. IP: Crezi că aceia care vor să lucreze în publicitate ar trebui să facă studii de specialitate? MD: Vrem să-i atragem pe cei mai sclipitori și mai talentaţi în industria de comunicare pentru a ajuta agenţiile să le ofere clienţilor propunerile cele mai creative și mai potrivite pentru business. Cred că persoanele cu vocaţie pentru industria de comunicare ar trebui să exploreze cursurile celor mai bune universităţi de comunicare. Pentru alţii decizia de a intra în această industrie poate veni și mai târziu, caz în care eu îi sfătuiesc întotdeauna pe tineri să-și urmeze inima și să studieze ceea ce îi inspiră cel mai mult. Este interesant de observat cum numărul de absolvenţi care au urmat cursuri vocaţionale în agenţii variază de la ţară la ţară în Europa, dar în ansamblu putem creiona o tendinţă spre mai multe cursuri universitare vocaţionale. Este clar că absolvenţii de istoria comunicării sau de teoria comunicării vor avea un atu faţă de ceilalţi absolvenţi și vor fi mai interesanţi pentru agenţii. Fac parte din board-ul edcom (European Institute for Commercial Communications Education), care a fost înfiinţat de EACA pentru a-i aduce mai aproape de practicieni pe cei din mediul academic pentru a colabora mai bine. Edcom face o treabă foarte bună pentru dezvoltarea viitoarelor talente și pentru îmbunătăţirea modului de predare a știinţelor comunicării.

IP: EACA International School of Advertising and Communication organizează workshopuri pentru profesioniștii din publicitate din toată Europa. Care crezi că sunt diferenţele dintre publicitatea din România și cea din restul Europei? MD: Am lucrat îndeaproape cu agenţii din România și din Europa (și am condus agenţii din Turcia și Orientul Mijlociu) și pot spune că agenţiile din România recuperează foarte repede distanţa care exista în trecut. Probabil că zonele-cheie unde este încă loc de îmbunătăţiri sunt planificarea strategică și soluţiile cu adevărat creative; în alte zone precum comunicarea digitală, românii sunt deja înaintea altor pieţe pe care le cunosc. IP: În România, multe produse sunt poziţionate fără a exista o înţelegere reală a factorilor care determină publicul să le cumpere. Ai petrecut cinci ani la Istanbul, unde publicitatea era într-un stadiu similar. Cum am putea să dezvoltăm campanii mai orientate către consumator? Crezi că cele mai bune idei creative provin în continuare din agenţiile locale? MD: În ultimă instanţă, cele mai bune campanii se bazează pe înţelegerea consumatorului și găsirea acelor elemente care îi determină pe consumatori să-și schimbe obiceiurile; cercetările elaborate și planificarea strategică vor ajuta la scrierea unui brief care să ducă la idei creative revoluţionare. Este întotdeauna mai ușor și mai sigur pentru o agenţie să ia brieful clientului și să îl interpreteze, adevărata valoare se adaugă folosind brieful clientului drept piatră de temelie pentru o propunere orientată către client și pentru o soluţie creativă cu "return on investment" crescut. Da, până la urmă, este mai probabil ca soluţiile creative cele mai puternice să apară la nivel local, pentru


Micky Denehy

Simon Davies

Cu 27 de ani de experienţă în industria publicităţii, cariera sa include roluri de account management pentru Ogilvy&Mather Londra și Gold GreenleesTrott.

Simon este marketer cu peste 20 de ani de experienţă în companii de top precum PZ Cussons, Cadbury și Molson Coors; în ultimii cinci ani a fost Chief Marketing Officer.

A fost CEO al birourilor Bates din Istanbul și Dubai, a avut roluri de senior regional management și new business în cadrul Bates Europa și Saatchi & Saatchi EMEA.

A orchestrat mai mult de 200 de campanii de comunicare, nenumărate sponsorizări, promoţii și lansări de brand.

Micky este fondator al EACA International School, dar și membru al board-ului edcom (the European Institute for Commercial Communications Education).

consumatori locali, pentru că agenţiile locale pot folosi cultura locală pentru a ajuta la dezvoltarea unor conexiuni reale, emoţionale, între consumatori și branduri; dar este clar - companiile globale trebuie să economisească la scară largă și să asigure alinierea la nivel global, de aceea au nevoie de campanii globale. Adevăratul test pentru o agenţie de reţea este modul în care reușește să facă o campanie globală să funcţioneze foarte bine pe o piaţă locală.

aptitudinile cu colegii și să înveţe din această interacţiune. Chiar și după 30 de ani în industrie, încă învăţ. Cei care vin la cursurile mele sunt plini de energie și, să sperăm, o sursă de inspiraţie.

IP: De ce te-ai hotărât să faci tranziţia către educaţia în domeniul marketingului? Ce îţi oferă experienţa de profesor? MD: În sufletul meu sunt profesor și îmi place să-i ajut pe ceilalţi să-și dezvolte aptitudinile și talentul. După 30 de ani de lucru în agenţii, oportunitatea de a crea și de a conduce o școală de publicitate și comunicare a fost irezistibilă și, deși îmi lipsesc agitaţia interacţiunii zilnice cu clientul și dezvoltarea campaniilor de comunicare, am o mare satisfacţie când văd cum oamenii își dezvoltă talentele și cum nivelul aptitudinilor lor profesionale crește, într-o industrie extraordinară. Oricum, trebuie să ridicăm standardele în întreaga industrie pentru a putea concura cu ceilalţi consultanţi de business care oferă în prezent sfaturi legate de brand și marketing clienţilor; ca parte din angajamentul EACA, trebuie să pregătim 400 de profesioniști în primul nostru an, pentru a obţine EAC (European Advertising Certificate).

Ioana Pîrvu: EACA International School of Advertising and Communication organizează workshopuri peste tot în Europa. Care crezi că sunt diferenţele dintre publicitatea din România și cea din restul Europei? Simon Davies: Unul dintre cele mai frumoase lucruri care caracterizează publicitatea este că se află într-un proces de continuă îmbunătăţire, determinat de progresele în înţelegerea modului în care oamenii reacţionează la ea. Organizaţii precum EACA International School of Advertising and Communication ajută profesioniștii din Europa să fie la curent cu noutăţile industriei. Publicitatea din România folosește exemplele de best practice pentru a exploata caracteristicile și comportamentele consumatorilor români.

IP: Care este tipul tău de student favorit? La ce acorzi mai multă atenţie? MD: Caut întotdeauna energie, dorinţa de a învăţa și de a interacţiona cu grupul. La Școala EACA credem că oamenii învaţă făcând, de aceea vrem ca participanţii să-și testeze ideile și

IP: Una dintre cele mai mari frustrări ale creativilor români este că lucrează cu organizaţii care nu vor să-și asume riscuri și care au o toleranţă foarte scăzută pentru eșec. În acest context, cum ai defini un creativ inovator din România? S.D: Această frustrare se regăsește în orice ţară și în majoritatea organizaţiilor! Cu toţii avem capacitatea de a inova, dar nu toţi în același mod. Unii sunt generatori de idei, alţii sunt experţi în a le transforma în realitate.

IP: Este o discordanţă între preţul pe care o organizaţie îl pune pe creativitate și capacitatea sa de a folosi talentul creativ al angajaţilor. Care sunt pașii pe care ar trebui să îi facă o companie pentru a folosi cât mai mult creativitatea angajaţilor? SD: Cel mai important lucru pe care îl poate face o organizaţie este să își dea seama de puterea care derivă din diversitatea echipelor. Nu este atât de important cât de creativi suntem, ci cât de importantă este creativitatea noastră... IP: Cum poate fi exploatată eficient creativitatea din punct de vedere al businessului? SD: O cercetare globală care a inclus 1700 de CEO, din 2010, a arătat că aceștia considerau creativitatea drept "cea mai importantă aptitudine pentru leadership, în secolul 21". Avantajul competitiv susţinut presupune ca un business să rămână în mod constant cu un pas înaintea concurenţilor săi. Și asta presupune gândire creativă și inovatoare. IP: Cum te-ai decis să intri în domeniul educaţiei de marketing? Ce îţi oferă experienţa de profesor? SD: Am fost suficient de norocos încât să fiu responsabil de dezvoltarea unor echipe mari din cele mai bune corporaţii europene, iar educaţia lor în marketing a fost întotdeauna una dintre preocupările mele. EACA International School îmi oferă oportunitatea de a-mi continua acest demers cu figuri noi dintr-o varietate de domenii. IP: Cum este studentul tău favorit? La ce ești foarte atent? SD: Deschiderea spre a încerca ceva nou, dorinţa de a colabora și disponibilitatea de a renunţa la propria personalitate până la sfârșitul procesului. Numărul 06 — 033


Ioana Pîrvu: EACA International School of Advertising and Communication organizează workshopuri peste tot în Europa. Sunt diferenţe de perspectivă de la o ţară la alta? Paul Arnold: Călătorind prin lume, am observat că abordările sunt diferite de la o ţară la alta. De exemplu, în America este "Sell it to me!" – așadar, ei folosesc adesea date concrete, comparaţii side by side – foarte focusate pe produs. În pieţele din sud (de exemplu, Franţa și Italia), abordarea este mai degrabă "Sedumă!". Așa că ei folosesc foarte multe imagini emoţionante. În Germania și într-o serie de pieţe nordice, abordarea este "Educă-mă!" – așadar, destul de raţională, cu multe date concrete și demonstraţii. În Marea Britanie (și în Australia) este "Distrează-mă!". Așadar, fiecare piaţă are reclame raţionale și reclame emoţionale. Are reclame amuzante și reclame plictisitoare. Și drept urmare, are reclame de succes sau ratate. Trăim vremuri foarte interesante pentru publicitate. Odată cu evoluţia noilor media, regulile s-au schimbat. Un brand are acum mai multe moduri prin care poate crea puncte de conexiune cu consumatorii. Brandurile sunt acum "co-create" de consumatori. De aceea, un brand trebuie să-și asculte consumatorii și să le răspundă. IP: Care sunt cele cinci lucruri asupra cărora trebuie să te concentrezi când dezvolţi strategia unui produs? PA: Cel mai mult contează 1. Oamenii – Cine sunt cei pe care ar trebui să îi atragă brandul? Ce este important pentru ei? Ce insight-uri aveţi despre ei? 2. Scopul – Care este rolul brandului în viaţa oamenilor? Cum le putem fi de folos? 3. Trecutul – Care este povestea unică a brandului (în ea constau autenticitatea și autoritatea brandului, de cele mai multe ori). Aici vom găsi valorile și credinţele brandului. 4. Diferenţiatorul – Cum ne diferenţiem de competitori? De ce aleg brandul nostru și nu altul? 5. Momentul – mediul se schimbă rapid și afectează normele culturale ale societăţii, din care fac parte consumatorii care ne interesează. Trebuie să ne asigurăm că brandul nostru își comunică esenţa într-un mod relevant din punct de vedere cultural. 034 — Numărul 06

IP: În România, multe produse sunt poziţionate fără să fie cu adevărat înţelese elementele care îi transformă pe consumatori în clienţi. Cum putem dezvolta campanii mai orientate către consumatori? PA: Am două aspecte-cheie: 1. Principiile neuroștiinţelor și ale economiei behavioriste sunt deosebit de importante pentru orice marketer și pentru orice advertiser. Economia behavioristă studiază ce determină comportamentul consumatorilor. Uneori, factori care par irelevanţi ne influenţează deciziile. Înţelegând mai bine aceste forţe, putem influenţa pozitiv și etic sănătatea unui brand. Neuroștiinţele arată că emoţiile sunt deosebit de importante în luarea deciziilor – de aceea fiecare brand trebuie să își implice emoţional consumatorii și nu doar raţional. 2. Marketerii trebuie să privească prin celălalt capăt al telescopului. Clienţii își văd brandul mare și important, în timp ce consumatorii nu au aceeași părere în 99% din cazuri! Trebuie să ne facem brandurile relevante în lumea lor și nu trebuie să avem impresia că doar pentru că avem ingredientul nou X, consumatorilor le pasă. La un moment dat, am lucrat cu o echipă de creativi care, de fiecare dată când i se spunea despre o îmbunătăţire a unui produs pe care trebuia să o promoveze, spunea: "Și ce-i cu asta?". Este o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii despre cât de important este mesajul nostru pentru consumator. IP: Crezi că ideile creative cele mai bune provin din agenţiile locale? PA: După ce am administrat multe conturi europene și internaţionale în cariera mea, aș spune că unul dintre factorii-cheie pentru creativitate este un client puternic. Dacă sunt prea multe voci care comentează o idee, ea va fi grav compromisă. Așadar, ideile bune provin din agenţii internaţionale atât timp cât au un client puternic, așa cum și o agenţie locală poate produce lucrări de slabă calitate, dacă ele trebuie să obţină aprobări de la un întreg comitet. IP: Care sunt pașii de la account management la planning și apoi la training? Ai trecut prin toate aceste etape, când te-ai simţit cel mai bine? PA: În publicitate nu prea te angajezi din prima ca planner, așa că mulţi dintre planneri "își fac mâna" în account management (sau provin dintr-un domeniu paralel, precum cercetarea). Când eram account, toţi plannerii cu

care lucram îmi spuneau că aș fi putut fi un planner foarte bun – așa că atunci când s-a ivit oportunitatea am făcut schimbarea. M-am simţit bine în ambele roluri, pentru că de fapt un account bun este și un bun strateg, iar un bun planner are nevoie de calităţile unui account pentru a-și vinde altora strategia. Trainingul a fost întotdeauna una dintre pasiunile mele. Mi-au plăcut toate etapele carierei mele și nu aș fi putut să fac ce fac acum fără să fi trecut prin celelalte două. Când am împlinit 50 de ani, m-am analizat mult și m-am decis să fac ceva care să fie cu adevărat important pentru mine – de aceea fac ce fac acum și îmi place la nebunie! IP: Cum te-ai decis să predai în domeniul marketingului? Ce îţi oferă experienţa de profesor? PA: Bunicul meu a fost profesor. Tatăl meu a fost profesor. Mama mea a fost profesoară – sunt căsătorit cu o profesoară! Lumea mi-a spus întotdeauna că am un talent înnăscut pentru predat, așa că a fost inevitabil. Îmi place la nebunie să văd cum se luminează ochii oamenilor. Am senzaţia că, într-o mică măsură, am și eu contribuţia mea la evoluţia lucrurilor. IP: Cum este studentul tău favorit? La ce ești foarte atent? PA: Îmi place energia. Îmi plac oamenii care se implică, dezbat, discută (până la urmă, o bună parte din procesul de învăţare constă în reflecţie și discuţie după un exerciţiu în care aplici noi tehnici).

Paul Arnold A lucrat 14 ani pentru Saatchi & Saatchi, administrând conturi europene precum Reckitts și Hewlett Packard și conducând departamentul de training. A lansat Saatchi MBA unde a creat cursuri, pe care le-a vândut în cadrul reţelei europene. În 1998 s-a mutat la G2, pentru a administra contul global GlaxoSmithKline, care presupunea dezvoltarea de campanii pentru 70 de pieţe din lume. În 2005 a devenit Global Strategic Planner pe brandurile GSK. Are un MBA, MSc în Organisational Change și este Master Practitioner în Neuro Linguistic Programming. A părăsit G2 în 2009 și a pornit propria firmă de consultanţă. Este visiting lecturer la Westminster University.


Numărul 06 — 035


Comunicare

Manual de publicitate Maria Neneciu

Text Roald Aron

Foto

Pe parcursul celor 14 săptămâni de seminarii și tutorate la Școala ADC, studenţii au privit în ochi industria de advertising, i-au văzut slăbiciunile, dar și oportunităţile, i-au mirosit reușita, dar au dat nas în nas și cu necruţătorul deadline, au intrat în departamentele de creaţie în mijloc de brainstorming și, mai presus de toate, au învăţat multe despre ei, despre cum reacţionează în situaţii de stres și ce se ascunde prin buzunarele adânci ale minţilor lor. Cursurile Școlii au acoperit teme precum segmentarea pieţei, structura unei agenţii de publicitate, categorii de produse și servicii, social media și design și au antrenat participanţii pentru lucrul pe principalele medii de comunicare. Cei 39 de absolvenţi ai Școlii de anul acesta spun că industria de advertising se vede un pic altfel din "interior": lucrurile sunt ceva mai complicate decât par la prima vedere, se muncește mult, dar satisfacţiile sunt cu artificii. Alex Vasile, cel al cărui portofoliu a reușit să impresioneze cel mai mult tutorii, povestește că Școala a fost o experienţă în sine pentru că la ADC înţelegi exact cum funcţionează industria de publicitate din România de la oameni care conduc departamentele de creaţie ale unor agenţii foarte mari. "E ca și cum ai face școala de șoferi cu Sebastian Vettel", a completat el. Răzvan Boca spune că pe parcursul Școlii a aflat că industria de advertising e o cursă de lungă durată, imprevizibilă și extrem de interesantă, dar că a descoperit despre el că este destul de priceput la aceasta. "Nimic nu este ceea ce pare a fi. Atracţia pentru publicitate te poate arde precum un fluture atras de mult prea încinsul bec aprins. De aceea consider 036 — Numărul 06

că trebuie să dai mult din aripi pentru a te menţine la distanţa corectă, nici prea departe, nici prea aproape. Iar între timp să încerci să acumulezi de la toţi cei din jurul tău. Dacă reușești, vei fi acceptat", povestește Marian Oprea. Raluca Matei, cea care s-a situat pe locul doi în clasamentul final, și-a dat seama pe parcursul cursurilor că această industrie îţi testează non-stop limitele: "Este o industrie fascinantă, cu oameni frumoși, în care se muncește enorm. Pentru a obţine rezultate foarte bune, trebuie să te implici cu trup și suflet. După ce pătrunzi în ea, devine ca un drog", ne-a mai povestit ea. Bogdan Dinu spune că pe parcursul Școlii a aflat multe având în vedere că, până în toamna anului trecut, singurele informaţii despre advertising le dobândea de la TV, din reviste sau de pe internet: "ADC a fost «manualul» meu. Am avut ocazia să înţeleg ceea ce până atunci luam ca atare", ne-a mărturisit el. Alexandra Popa știe acum, după finalizarea cursurilor, că nu există trucuri magice sau reţete secrete pentru advertising excepţional, nici zei la care să te rogi pentru fructificarea execuţiei.

Doar multă, multă muncă: "Fiecare publicitar are un mod propriu de abordare ce rezonează mult cu ceea ce sunt ei ca oameni. Asta mi se pare extraordinar, că până la urmă creaţia este o chestie foarte personală". Ea nu crede că există criterii pe care trebuie obligatoriu să le îndeplinești ca să ai ce să cauţi în această industrie: "Trebuie să-ţi placă, să o simţi, să o curtezi, să-i compui serenade și să plângi după ea. Cred că totuși ar fi unul: nu e ok să fii prea sensibil și să iei lucrurile prea personal". Cât despre cum l-a schimbat această experienţă, Marian Oprea spune că "orice brief nou a însemnat o coliziune frontală la viteză maximă cu modul vechi de gândire ce-i popula mansarda". "Astfel am învăţat să-mi descarcerez continuu mintea în timp (deadline) record, Școala ADC*RO este o școală de concept, dedicată tuturor tinerilor interesaţi de domeniul publicităţii, durează aproximativ trei luni, iar înscrierile pentru următoarea ediţie vor începe în toamnă. Mai multe informaţii aflaţi de pe site-ul Școlii: www.scoalaadc.ro


Tutori Școala ADC*RO 2011 – 2012 Adrian Preda – MRM Catălin Dobre – McCann Erickson România Codin Caradimu – CAP Dorian Pascuci – ADDV EuroRSCG Ema Prisca – Președinte ADC*RO Liviu David – Next Advertising Octav Gheorghe – Gavrilă & Asociaţii Răzvan Căpănescu – Publicis Șerban Alexandrescu – Headvertising Sorin Trâncă – Friends Advertising Ștefan Vasilachi – GMP Valentin Suciu – Jazz

"Treizeci la sută dintre absolvenţii primelor trei ediţii ale Școlii de creaţie ADC s-au angajat în agenţii de publicitate. Câţiva dintre ei iau și premii de creaţie în competiţii locale și internaţionale. Cred că nicio altă formă de educare/formare clasică sau alternativă din România nu asigură o asemenea rată de employability. Pentru noi, membri ADC și tutori ai școlii, înseamnă foarte mult: maturizarea unui proiect pro bono și transformarea lui într-o instituţie realmente formatoare, cu rezultate certe." Ema Prisca – Pre[edinte ADC*RO [i tutore al {colii ADC*RO – edi]ia a 4-a.

ceea ce a dus la anduranţa necesară supravieţuirii în industria de advertising", explică Marian. Raluca Matei a aflat despre ea că poate funcţiona și pe motivare negativă, iar Bogdan Dinu mi-a povestit că și-a dat seama că nu este niciodată prea târziu pentru o reconversie profesională. La finalul Școlii, tutorii și studenţii și-au dat întâlnire la Institute, the Café, unde a avut loc petrecerea de absolvire, la care au fost premiate cele mai bune portofolii ale acestei generaţii. A fost o seară lungă și frumoasă, studenţii au avut ocazia să primească feedback pe portofoliile lor, dar și să poarte discuţii informale cu tutorii. Ema Prisca și Răzvan Căpănescu au vorbit despre generaţia de anul acesta, despre ce așteptări au ei de la tinerii care își doresc să intre în această industrie, despre ce a fost bine și ce putea fi mai bine.

Și pentru că am înţeles din primele minute de discuţie cu studenţii din această generaţie că Școala ADC a însemnat o confirmare a faptului că își doresc să facă advertising în viitor, ne-am gândit să îi punem și noi la treabă și i-am rugat să vină cu un slogan chiar pentru Școala ADC*RO. Iată ce a ieșit: parafrazând versurile melodiei "In the Army now" a celor de la Status Quo, Marian Oprea a mers pe "Stand up and fight! You’re into Advertising now", Raluca Matei a votat pentru "Cel mai scurt drum către publicitate", slogan care i se pare foarte potrivit și nu merită schimbat, iar Bogdan Dinu a venit cu "Școala ADC- AiDeCe să încerci...". Alex Vasile a mers pe "Școala ADC – Veniţi să luaţi lumină!", iar Alexandra Popa a venit cu "AdvertCedar" sau "Școala minţilor deschise". Când i-am întrebat despre ce calităţi, dar mai ales ce defecte cred ei că are această industrie, răspunsurile au fost ceva mai moderate, majoritatea preferând să nu se pronunţe... încă. Am promis să revin cu această întrebare peste cinci ani. "Ca în orice început de relaţie, nu văd decât

calităţi. Defectele se dezvăluie pe parcurs, când, de obicei, este prea târziu", mi-a explicat Alex Vasile. Studenţii par entuziasmaţi, plini de planuri și de încredere în propriile lor forţe. Dacă vor ajunge sau nu să activeze cu succes în ale publicităţii rămâne de văzut, cert este că pentru toţi Școala ADC a fost un episod interesant, care le-a deschis mintea și le-a lărgit orizonturile. Răzvan Bocea crede că această experienţă l-a "deșteptat" și mi-a povestit, plin de încredere, că a înţeles că este făcut pentru această industrie. Alex Vasile este încântat de oamenii pe care i-a întâlnit la ADC și mi-a spus că pe viitor speră să mai iasă la o bere împreună cu ei, iar Alexandra Popa spune că i-au făcut mare plăcere discuţiile interminabile pe care le-a purtat cu ceilalţi studenţi entuziaști. Cu toţii par să își dorească să se apuce de treabă, cu deadline-uri reale și clienţi și mai reali. O parte dintre ei vor avea șansa să o facă în una dintre agenţiile care au pus la bătaie un internship pentru studenţii care s-au clasat cel mai bine și anume: Friends Advertising, GMP Advertising, Headvertising, Jazz, McCann Erickson, MRM Worldwide și Next Advertising. Top 10 portofolii, Școala ADC*RO, promoţia 2012 01 Alexandru Vasile (Best TV, Best Print, Best BTL & Best Integrated) 02 Raluca Matei (Best Print & Best BTL) 03 Bogdan Dinu 04 Alexandra Popa 05 Alina Simindrescu 06 Marian Oprea (Best Radio & Premiul Fitto Café – difuzarea spotului pe Radio Guerrilla și 250 euro) 07 Răzvan Boca (Best Innovative) 08 Bogdan Badiu 09 Mihai Cătălin Iacob 10 Robert Radu (Best Online) Numărul 06 — 037


038 — Numărul 06


23 de trofee în competiţia ADVERTISING ANGELS

Adprint în cifre 59 de agenţii de publicitate

14 trofee în competiţia DESIGN ANGELS

20 de ţări 575 de lucrări înscrise în cele două competiţii

Îngerii creativit~}ii IOANA Pîrvu

Text

JURIU ADPRINT

11 trofee câștigate de agenţiile și artiștii români

Deși nu e toamnă și minţile încă ne sunt încinse de gânduri de vacanţă, AdPrint 2012 și-a numărat bobocii: două competiţii (Advertising și Design), 37 de trofee, 11 câștigători din România și o campanie de revitalizare a printului. Începând cu ediţia din acest an, în festivalul european de print a fost introdusă competiţia DESIGN ANGELS, care a premiat lucrări din secţiuni precum: Branding Schemes, Logos, Packaging, Publishing Design & Movie Poster, Photography, Illustration, Typography. Juriul competiţiei de advertising a fost condus de Al Moseley – Creative Director 180 Amsterdam, iar cel al competiţiei de design

de Pum Lefebure – Creative Director și Fondator Design Army Washington DC. Agenţiile și artiștii români au câștigat 11 trofee, dintre care 6 în competiţia Advertising Angels și 5 în competiţia Design Angels. Premianţii au fost: Cocoon Bucharest, Decât o Revistă, Friends Advertising, Graffiti BBDO Bucharest, HBO România, Mercury 360, Noper, Tempo Advertising și revista Zeppelin. AdPrint Festival 2012 și-a desemnat câștigătorii în cadrul unei petreceri ce a avut loc pe 13 iunie în Energiea, partenerul festivalului, alături de care AdPrint a lansat campania de revitalizare a printului la nivel european "Save the print".

Al Moseley Executive Creative Director- 180 Amsterdam – Jury President

Galen Graham Creative Director - 180 Amsterdam

Olivier Altmann Chief Creative OfficerPublicis Worldwide and member of the Worldwide Executive Committee

Frédéric Royer Head of Art Direction Publicis Conseil Paris

Michael Jansen Founder and Creative Partner - Nothing Amsterdam

Scato van Opstall Freelancer, Amsterdam

Marco Cremona Executive Creative Director - Young & Rubicam Moscova

Gaetano DelPizzo Creative Director McCann Erickson Milan

Alexander Schill Global Chief Creative Officer & Partner Serviceplan Group

Till Diestel Innovation Director Serviceplan Munich

Ralf Heuel Chief Creative Officer and Partner - Grabarz & Partner Hamburg

Timm Webber Group Creative Director - Grabarz & Partner Hamburg

Michael Weinzettl Publisher & Editor-inchief, Lürzer’s Archive

Pum Lefebure Co-Founder & Creative Director - DESIGN ARMY, Washington DC - Jury President

Ferah Perker Art Director - Grafik Tasarim Contributor

Joe Shouldice Graphic Designer Shouldice

Olaf Hajek Freelancer Illustrator

Rodrigo Corral Founder - Rodrigo Corral Design, New York

Numărul 06 — 039


01

02

01 ECHIPĂ: Federico Ghiso, Giorgio Cignoni, Pino Rozzi, Roberto Battaglia, Joan Garrigosa (Studio Garrigosa) AGENŢIE: 1861united CAMPANIE: Miracles EXECUŢIE: Ambrosini PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment

040 — Numărul 06

02 ECHIPĂ: Federico Ghiso, Giorgio Cignoni, Pino Rozzi, Roberto Battaglia, Joan Garrigosa (Studio Garrigosa) AGENŢIE: 1861united CAMPANIE: Miracles EXECUŢIE: Castrogiovanni PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment

03

03 ECHIPĂ: Federico Ghiso, Giorgio Cignoni, Pino Rozzi, Roberto Battaglia, Joan Garrigosa (Studio Garrigosa) AGENŢIE: 1861united CAMPANIE: Miracles EXECUŢIE: Eto PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment

04 ECHIPĂ: Federico Ghiso, Giorgio Cignoni, Pino Rozzi, Roberto Battaglia, Joan Garrigosa (Studio Garrigosa) AGENŢIE: 1861united CAMPANIE: Miracles EXECUŢIE: Pellegrini PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment


06

04

07

05

05 ECHIPĂ: Federico Ghiso, Giorgio Cignoni, Pino Rozzi, Roberto Battaglia, Joan Garrigosa (Studio Garrigosa) AGENŢIE: 1861united CAMPANIE: Miracles EXECUŢIE: Pirlo PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment

06 ECHIPĂ: Federico Ghiso, Giorgio Cignoni, Pino Rozzi, Roberto Battaglia, Joan Garrigosa (Studio Garrigosa) AGENŢIE: 1861united CAMPANIE: Miracles EXECUŢIE: Mauri PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment

08

07 ECHIPĂ: Federico Ghiso, Giorgio Cignoni, Pino Rozzi, Roberto Battaglia, Joan Garrigosa (Studio Garrigosa) AGENŢIE: 1861united CAMPANIE: Miracles EXECUŢIE: Pique PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment

08 ECHIPĂ: Federico Ghiso, Giorgio Cignoni, Pino Rozzi, Roberto Battaglia, Joan Garrigosa (Studio Garrigosa) AGENŢIE: 1861united CAMPANIE: Miracles EXECUŢIE: Totti PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment Numărul 06 — 041


09

09 ECHIPĂ: Mihai Gongu, Gelu Florea, Eugen Suman, Dan Munteanu AGENŢIE: Graffiti BBDO CAMPANIE: Top-drawer Books EXECUŢIE: Moby PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment

042 — Numărul 06

10

10 ECHIPĂ: Mihai Gongu, Gelu Florea, Eugen Suman, Dan Munteanu AGENŢIE: Graffiti BBDO CAMPANIE: Top-drawer Books EXECUŢIE: Moon PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Art, Culture, Media & Entertainment


11

11

ECHIPĂ: Andreas Maedler, Grischa Rubinik, Roger Dobmann, Mathias Bart, Remy Fabrikant AGENŢIE: JWT / FABRIKANT CAMPANIE: See you later EXECUŢIE: See you later PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Fast Moving Consumer Goods

12

12 ECHIPĂ: Jakub Hanzlicek, Michal Felgr, Tomas Vapenik AGENŢIE: Saatchi & Saatchi Praga CAMPANIE: Fine-tune your company EXECUŢIE: Fine-tune your company PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Services

Numărul 06 — 043


13

14

13 ECHIPĂ: Yves-Eric Deboey, Degryse Mathieu, Altmann Olivier, Weessa Jean, David Gill AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: F1 EXECUŢIE: Cabin PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Automotive and Automotive Products

044 — Numărul 06

14 ECHIPĂ: Yves-Eric Deboey, Degryse Mathieu, Altmann Olivier, Weessa Jean, David Gill AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: F1 EXECUŢIE: Lipstick PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Automotive and Automotive Products


15

16

15 ECHIPĂ: Olivier Altmann, Frédéric Royer, Charles Morand, Roland Martin, Cesar, Jacques Ancelle-Hansen, Demarcillac AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: Wetsuit EXECUŢIE: Wetsuit 1 PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Durables and Other Consumer Goods

17

16 ECHIPĂ: Olivier Altmann, Frédéric Royer, Charles Morand, Roland Martin, Cesar, Jacques Ancelle-Hansen, Demarcillac AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: Wetsuit EXECUŢIE: Wetsuit 2 PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Durables and Other Consumer Goods

17 ECHIPĂ: Olivier Altmann, Frédéric Royer, Charles Morand, Roland Martin, Cesar, Jacques Ancelle-Hansen, Demarcillac AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: Wetsuit EXECUŢIE: Wetsuit 3 PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Durables and Other Consumer Goods Numărul 06 — 045


18

20

19

21

18 ECHIPĂ: Liviu Ţurcanu, Emanuel Borcescu, Ciprian Bănică AGENŢIE: Mercury360 CAMPANIE: The Shadow EXECUŢIE: The Shadow PREMII: PRINT Competition, Category A. Print – Social services, Public Awareness // OUT OF HOME Competition, Category B. Poster - Social services, Public Awareness

046 — Numărul 06

19

ECHIPĂ: Manfred Schneider, Günter Bitter, Michaela Schneider-Mestrom AGENŢIE: SCHNEIDERS Kommunikation für Lebensart CAMPANIE: You’d better! EXECUŢIE: Besser mit! – Fun PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Social services, Public Awareness

20 ECHIPĂ: Manfred Schneider, Günter Bitter, Michaela Schneider-Mestrom AGENŢIE: SCHNEIDERS Kommunikation für Lebensart CAMPANIE: You’d better! EXECUŢIE: Besser mit! Straigt Couple PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Social services, Public Awareness

21

ECHIPĂ: Manfred Schneider, Günter Bitter, Michaela Schneider-Mestrom AGENŢIE: SCHNEIDERS Kommunikation für Lebensart CAMPANIE: You’d better! EXECUŢIE: Besser mit! Two young guys PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Social services, Public Awareness


22

23

22 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Alexis Blanco, Eugen Suman, Ryohei Hase AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Tuxedo Confessions Retail Store Get noticed EXECUŢIE: Tuxedo Confessions PREMII: ADVERTISING ANGELS PRINT Competition, Category A. Print – Others // Câștigător DESIGN ANGELS DESIGN CRAFTS, Illustration

23 ECHIPĂ: Flavio Mainoli, Paolo Cesano, Massimiliano Traschitti, Antonio Codina AGENŢIE: JWT Rome CAMPANIE: Holidays EXECUŢIE: Bungalow PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Fast Moving Consumer Goods

Numărul 06 — 047


24

25

26

24 ECHIPĂ: Flavio Mainoli, Paolo Cesano, Massimiliano Traschitti, Antonio Codina AGENŢIE: JWT Rome CAMPANIE: Holidays EXECUŢIE: Niagara PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Fast Moving Consumer Goods

048 — Numărul 06

25 ECHIPĂ: Flavio Mainoli, Paolo Cesano, Massimiliano Traschitti, Antonio Codina AGENŢIE: JWT Rome CAMPANIE: Holidays EXECUŢIE: Vietnam PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Fast Moving Consumer Goods

26 ECHIPĂ: Lukas Frei, Adrian Merz, David Hugentobler, Lukas Frischknecht, Carioca Studio AGENŢIE: Jung von Matt / Limmat CAMPANIE: 4 Horses for 4MATIC EXECUŢIE: 4 Horses for 4MATIC PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Automotive and automotive products


27

28

27 ECHIPĂ: Mihai Gongu, Cosmin Simionescu, Alex Strîmbeanu, Macri Studio, Raluca Băraru AGENŢIE: Graffiti BBDO CAMPANIE: Neander Boy and Girl EXECUŢIE: Neander Boy PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Durables and Other Consumer Goods

28 ECHIPĂ: Mihai Gongu, Cosmin Simionescu, Alex Strîmbeanu, Macri Studio, Raluca Băraru AGENŢIE: Graffiti BBDO CAMPANIE: Neander Boy and Girl EXECUŢIE: Neander Girl PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Durables and Other Consumer Goods

Numărul 06 — 049


29

30

29 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: Incivilities EXECUŢIE: Buffalo PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness

050 — Numărul 06

30 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: Incivilities EXECUŢIE: Chicken PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness


31

30

32

31 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: Incivilities EXECUŢIE: Frog PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness

33

32 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: Incivilities EXECUŢIE: Llama PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness

33 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris CAMPANIE: Incivilities EXECUŢIE: Sloth PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness Numărul 06 — 051


34

34

ECHIPĂ: Yasuo Kishibe, Dirk Zschunke AGENŢIE: Stichting Tamago CAMPANIE: CAMERA JAPAN Festival EXECUŢIE: Tengo PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category B. Poster – Art, Culture, Media & Entertainment

052 — Numărul 06

35

35

ECHIPĂ: Yasuo Kishibe, Dirk Zschunke AGENŢIE: Stichting Tamago CAMPANIE: CAMERA JAPAN Festival EXECUŢIE: Geisha PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category B. Poster – Art, Culture, Media & Entertainment


37

36

36 ECHIPĂ: Franz Merlicek, Roman Steiner, Arno Reisenbuechler, Stefan Oehner AGENŢIE: Demner, Merlicek & Bergmann Austria CAMPANIE: Family Tree EXECUŢIE: Dollar PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category B. Poster – Services

37 ECHIPĂ: Franz Merlicek, Roman Steiner, Arno Reisenbuechler, Stefan Oehner AGENŢIE: Demner, Merlicek & Bergmann Austria CAMPANIE: Family Tree EXECUŢIE: Euro PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category B. Poster – Services

38

38 ECHIPĂ: Franz Merlicek, Roman Steiner, Arno Reisenbuechler, Stefan Oehner AGENŢIE: Demner, Merlicek & Bergmann Austria CAMPANIE: Family Tree EXECUŢIE: Yen PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category B. Poster – Services Numărul 06 — 053


39

40

39 ECHIPĂ: Lazaros Nikiforidis, Vangelis Tolias, Tereza Ferentinou, George Kazakos AGENŢIE: Bold Ogilvy & Mather CAMPANIE: Equalizer EXECUŢIE: Equalizer 1 PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category B. Poster – Automotive and automotive products

054 — Numărul 06

41

40 ECHIPĂ: Lazaros Nikiforidis, Vangelis Tolias, Tereza Ferentinou, George Kazakos AGENŢIE: Bold Ogilvy & Mather CAMPANIE: Equalizer EXECUŢIE: Equalizer 2 PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category B. Poster – Automotive and automotive products

41 ECHIPĂ: Lazaros Nikiforidis, Vangelis Tolias, Tereza Ferentinou, George Kazakos AGENŢIE: Bold Ogilvy & Mather CAMPANIE: Equalizer EXECUŢIE: Equalizer 3 PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category B. Poster – Automotive and automotive products


42

43

42 ECHIPĂ: Alistair Thompson, Rene Pichler, Lukas Hueter AGENŢIE: Demner, Merlicek & Bergmann Austria CAMPANIE: A smoking and smelling citylight EXECUŢIE: Citylight PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category C. Ambient

43 ECHIPĂ: Francesco Bozza, Andrea Marzagalli, Andrea Bomentre, Sergio Spaccavento, Pietro Carretta AGENŢIE: Bcube CAMPANIE: Pimp my P EXECUŢIE: Pimp my P PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category C. Free Media Numărul 06 — 055


44

45

44 ECHIPĂ: Alex Brunori, Gaetano Del Pizzo, Marco Cremona AGENŢIE: Mccann-Erickson Milan CAMPANIE: Club Clasher EXECUŢIE: Club Clasher PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category A. Art Direction

056 — Numărul 06

45 ECHIPĂ: Alexandru Pomană, Viorel Holovaci, Alexandru Vicol, Monica Gheorghiu, Felix Starcea (Carioca), Dragoș Coman (Carioca) AGENŢIE: Tempo Advertising CAMPANIE: World Vision 1000 Children EXECUŢIE: World Vision 1000 Children PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category C. Photography


47

46

46 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Kiss Radio - For those who... EXECUŢIE: Direction PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration

47 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Kiss Radio - For those who... EXECUŢIE: Instincts PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration

48

48 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Kiss Radio - For those who... EXECUŢIE: Name PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration

Numărul 06 — 057


50

49

51

49 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Kiss Radio - For those who... EXECUŢIE: No Sleep PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration

058 — Numărul 06

50 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Kiss Radio - For those who... EXECUŢIE: Numbers PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration

51 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Kiss Radio - For those who... EXECUŢIE: Tongue PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration


52

52

ArTIST: Noper CAMPANIE: The Bed EXECUŢIE: The Bed PREMIU: PRINT & OOH BEST INDIVIDUALS Competition, Category D. Best Illustrator

Numărul 06 — 059


53

55

53 ECHIPĂ: Dmitry Apolenis, Alexey Shklyanko, Sergey Laputs AGENŢIE: AIDA Pioneer EXECUŢIE: inStore PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category A. Branding Schemes - Corporate Identity

060 — Numărul 06

54 ECHIPĂ: Dmitry Apolenis, Alexey Shklyanko, Julia Kanygina AGENŢIE: AIDA Pioneer EXECUŢIE: Hungry Hungarian PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category A. Branding Schemes - Corporate Identity

54

56

55 ECHIPĂ: Pavel Surovy, Dragana Girizovski, Surko Palko AGENŢIE: Communication Agency EXECUŢIE: Strategy PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category B. Logos

56 ECHIPĂ: Arthur Schreiber, Ekaterina Teterkina, Anastasia Chamkina AGENŢIE: Branding studio "StudioIN" EXECUŢIE: New Year Wine 2012 PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category C. Packaging


57 ECHIPĂ: Martin Zouhar, Emanuela Greco, Dana Pandelescu, Simona Straut AGENŢIE: Cocoon Bucharest EXECUŢIE: Poiana Negri Water Re-design PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category C. Packaging

58 ECHIPĂ: Sorin Trâncă, Adrian Iota, Vladi Păunescu AGENŢIE: Friends Advertising EXECUŢIE: The Luxury Honey PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category C. Packaging

57

58

59

60

59 ECHIPĂ: Francesco Bozza, Domenico Montemurro, Maria Piccinini, Martino Lapini, Bruno Vohwinkel AGENŢIE: Bcube EXECUŢIE: Advent Calendar PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category E. Collaterals – Direct Mail

60 ECHIPĂ: Paolo Dematteis, Riccardo Robiglio, Azzurra Bacchetta, Giulia Barili AGENŢIE: LEO BURNETT Milan EXECUŢIE: SABBATICAL YEAR 2012 Calendar PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category E. Collaterals – Others Numărul 06 — 061


61

63

61 ECHIPĂ: Radu Manelici, Constantin Goagea AGENŢIE: Zeppelin Magazine EXECUŢIE: Zeppelin cover #100 PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category F. Publishing Design & Movie Poster - Magazine Cover

062 — Numărul 06

62

64

62 ECHIPĂ: Răzvan Muraru, Bogdan Diaconu AGENŢIE: HBO România EXECUŢIE: Digging for Life PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category F. Publishing Design & Movie Poster – Movie Poster

63 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Seat – QR EXECUŢIE: Seat Ibiza PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category B. Illustration

64 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych AGENŢIE: JANDL Bratislava CAMPANIE: Seat – QR EXECUŢIE: Seat Leon PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category B. Illustration


65

67

66

68

65 ECHIPĂ: Cristian Lupșa, Carmen Gociu, Gabriel Dobre, Lavinia Gliga, David Stroe AGENŢIE: Media DoR CAMPANIE: Decât o Revistă #6, Family Issue EXECUŢIE: Decât o Revistă #6, Family Issue PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category B. Illustration

66 ECHIPĂ: Constantin Sarcov, Eugen Catruc AGENŢIE: Piko CAMPANIE: Ad Quotes EXECUŢIE: Ad Quote Ogilvy PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category C. Typography

67 ECHIPĂ: Constantin Sarcov, Eugen Catruc AGENŢIE: Piko CAMPANIE: Ad Quotes EXECUŢIE: Ad Quote Burnett PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category C. Typography

68 ECHIPĂ: Constantin Sarcov, Eugen Catruc AGENŢIE: Piko CAMPANIE: Ad Quotes EXECUŢIE: Ad Quote Bernbach PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category C. Typography

Numărul 06 — 063


COMUNICARE

Pove{ti de suflet, cusute cu fir profesionist Ioana Pîrvu

Text

Ca orice paradigmă care tinde să creeze o identitate și să rezolve o problemă, jurnalismul narativ are o grămadă de definiţii și este dezbătut de teoreticieni din toată lumea. Totuși, toate definiţiile, fie că pun accent pe ideea că poţi „scoate apă din piatră seacă" (Laurie Hertzel Senior editor și critic literar la Minneapolis Star Tribune) fie că apreciază jurnalismul narativ drept "un gen literar complex, cu multiple substraturi și contexte, care ar putea revoluţiona presa" (Mark Kramer - cofondatorul programului Nieman on Narrative, dezvoltat din 2011 la Harvard), au un punct comun - importanţa cuvântului. În afară, multe dintre publicaţii folosesc jurnalismul narativ pentru a spune o poveste: Harper’s, The New Yorker, Esquire, Rolling Stone și The Village Voice sunt referinţe în care acest tip de scriitură își construiește și își dezvoltă identitatea. Pentru recompensarea subiectelor de nerefuzat, pentru cele care merită să fie „dezgropate" și pentru cuvintele care generează schimbări de atitudini, cutume și norme, există Premiile Pulitzer. La noi, începând de anul trecut, jurnaliștii se pot măsura în cuvinte la Premiile Superscrieri. Premiile, un proiect Fundaţia Friends for Friends (FFFF), adună în jurul lor oameni creativi, proactivi, cu expertiză, competenţe și viziune, strâng idei și recompensează profesionalismul. Ca să vorbim despre așteptările pentru ediţia de anul acesta, despre potenţialul acestor premii, despre necesitatea acordării unor astfel de distincţii și despre culorile și tendinţele din jurnalismul narativ, i-am cerut lui Vlad Mixich, președintele juriului, să ne facă un portret-robot al concursului și al scriitorilor pe care îi caută. 064 — Numărul 06

Vlad Mixich președintele juriului "Superscrieri" 2012

Ce le spui celor care aud pentru prima oară despre Premiile "Superscrieri"? E acel tip de concurs de care orice breaslă are mare nevoie. Și aici e vorba despre breasla oamenilor care se joacă cu cuvintele. Dacă e folosit cu măiestrie, orice cuvânt poate avea forţa unei locomotive. Superscrierile premiază cele mai puternice și mai frumoase locomotive din jurnalismul românesc. De ce e nevoie în România de un astfel de concurs? Pentru ca să simţim că merită. Nu sunt puţini jurnaliștii din România care își fac meseria cu pasiune și minuţiozitate, însă atmosfera economică încurajează un jurnalism de tip fast-food. Primim circ de la televizor, informaţii din zona online, dar căutăm mai mult ca oricând sens. Jurnalismul care oferă sens,

acele texte strălucitoare pe care le ţinem minte și la un an de la publicare, primesc foarte puţine gratificaţii. Autorii acestor texte nu sunt motivaţi în primul rând de bani sau de numărul de cititori, ci de ceva mult mai important: satisfacţia unui lucru făcut temeinic. Astfel de profesioniști trebuie scoși la suprafaţă, aduși pe scenă și premiaţi. Pentru ca ei să știe că merită. Și pentru că noi, toţi ceilalţi, avem nevoie de modele. Cu ce se diferenţiază Superscrieri de alte premii pentru jurnalism? Care e miza pentru care ar trebui cineva să se înscrie? Fiecare dintre premiile Superscrieri se acordă pe baza unor criterii foarte clare. Ceea ce elimină în bună măsură relativismul aprecierilor. Componenţa și mărimea juriului duc la micșorarea impactului subiectivităţii în judecarea lucrărilor. Și, cel mai important, cuvântul central al acestui concurs este "poveste". Pentru că nimic nu există înainte de a fi povestit. Concursul se adresează în primul rând jurnaliștilor: începători, seniori, freelanceri sau nu. Apoi tuturor celor care știu să spună bine povești adevărate. "Truth is stranger than fiction, but it is because fiction is obliged to stick to possibilities. Truth isn’t." - e citatul meu preferat din Mark Twain. Care ar fi câteva "hint-uri" pentru un text de jurnalism narativ de calitate? Hint-uri nu știu să dau. Nu există reţete pentru a scrie un text de calitate. Dacă ar exista, ar fi plină lumea de Norman Maileri și de Susane Orlean. Există însă trei "must"-uri: documentare obsesivă, timp mult acordat reflexiei pe subiect (în singuratate și împreună cu editorul) înainte de a începe să scrii și talent. Ce fel de oameni jurizează? Majoritatea membrilor juriului sunt jurnaliști, fiecare cu un prestigiu profesional solid în spate. Sunt oameni care știu din proprie experienţă de câtă transpiraţie e nevoie pentru a găsi o poveste și a o spune în așa fel încât cititorii să fie inspiraţi de ea. Pentru că


jurnaliștii au defectele lor, printre membrii juriului sunt și oameni care provin din zona creativă a documentariștilor sau a industriei comunicării. Pentru echilibru și luciditate. La "Superscrieri" se încurajează și participarea blogerilor. Care crezi că e viitorul jurnalismului narativ în zona asta? Jurnalismul e întotdeauna o muncă de echipă. Orice text bun are nevoie nu doar de un scriitor, ci și de un editor. Acesta e peretele elastic în care autorul își aruncă toate ideile și observaţiile, pentru că doar astfel poate discerne între detaliul nesemnificativ și cel esenţial. Dacă textele publicate pe bloguri sunt trecute prin procesul inchizitorial al unui editor sau măcar al rescrierii repetate, atunci viitorul lor este similar cu al celorlalte. Cum a fost la ediţia de anul trecut? A fost prima ediţie și, cu toate acestea, numărul înscrierilor a fost copleșitor (aproape 350 de texte). Dovada nemijlocită a necesităţii unui astfel de concurs. Dar, și acum voi fi foarte franc pentru că avem nevoie și de așa ceva: în ansamblu, media textelor înscrise a fost mediocră. Semn că mai avem mult de muncit. În schimb, am numărat

Juriul ediţiei a II-a Vlad Mixich – președintele juriului Alexandra Bădicioiu Matei Larisa Ghiţulescu Mihnea Măruţă Petrișor Obae Teodor Tiţă Vlad Petreanu Lidia Bodea

Proiecte FFFF Lobul Creativ – un proiect care reunește insight-urile unor oameni valoroși din industriile creative Biblioteca – plină de cărţi din ariile comunicării și economiei cunoașterii Ciorne și Superscrieri – proiecte dedicate jurnaliștilor, care încurajează tehnica narativă și poveștile adevărate, scrise bine.

14 texte foarte bune și excelente. 12 dintre ele au prins podiumul la diferite categorii. Asta înseamnă că a fost publicat cel puţin un text foarte bun pe lună. Un calcul care mă împinge spre un optimism moderat. "Premiile Superscrieri" speră să capete în câţiva ani importanţa pe care o au Premiile Pulitzer în America. Sunt șanse? Îmi cereţi să fac profeţii cu privire la un subiect care mi-e drag. Din cauza asta îmi e imposibil să nu cad în capcana unui "wishful thinking" răspunzând. Dacă ne raportăm la felul în care a ieșit prima ediţie și la controversele stârnite în jurul ei (semn încurajator, cred eu), aș spune că suntem pe drumul cel bun. Dar nu este atât de important ca "Superscrieri" să fie o replică românească a premiilor Pulitzer. Premiile Pulitzer sunt modelul către care privim, dar asta nu înseamnă că trebuie să-l replicăm 100%. Pentru că jurnalismul românesc are particularităţile lui, faţă de cel american. Ideal ar fi să asimilăm exemplele bune de peste Ocean, să le îmbinăm cu cele din Vestul european, păstrând în același timp sarea și piperul autohtone. Cum să ajungem acolo? Credeţi că știe cineva răspunsul la întrebarea asta?

5 reviste la care te-ai abona și 3 cărţi care te-au impresionat Nu sunt un atât de avid cititor de reviste, așa că voi inversa cerinţa. Trei reviste la care m-aș abona? Dintr-o suflare, triada de aur pentru mine este: "The Atlantic", apoi "The Economist" (la care am și fost abonat până ce au început să-mi dispară revistele din casuţa poștală) și "Spiegel". Cărţi de non-ficţiune pe care le-am recitit de câteva ori: "Șahinșahul" scrisă de fabulosul reporter polonez Ryszard Kapuscinski (ar mai fi și altele la fel de bune, dar asta fiind despre Iran poate trezi mai ușor interesul), o carte foarte intensă de Joan Didion - "The Year of Magical Thinking", "Into thin air" a lui Jon Krakauer care, deși nu e la fel de celebră precum "Into the wild" e mult mai bună, eseurile lui George Orwell dintre care cel mai puternic e "Shooting an Elephant", "The Secret Man", de Bob Woodward (tradusă în românește ca "Informatorul") și "Gomorrah"de Roberto Saviano (filmul omonim e lamentabil pe lângă forţa povestirilor italianului).

Mihnea Măruţă Locul 1 - categoria "OPINIE" (și membru în juriul de anul acesta) Cu "Superscrieri" s-a întâmplat ca-ntr-o dragoste la prima vedere: mi-au plăcut de la început și secţiunile, și juriul, și intenţiile, și faptul că premiul e consistent pentru un jurnalist care trăiește din salariu. Apoi, fetele mele mi-au întreţinut continuu optimismul până s-au anunţat rezultatele. Iar în acea seară când am primit un telefon că da, dragostea mi-e "împărtășită", tocmai intrasem cu toţii în casă și-am început să dansăm în hol, cu mâinile pe sus, pe o melodie care de-atunci a devenit "hit" al familiei: "Am câștigat la Superscriiiii-eri, la Superscriiiii-eri!". Oana Sandu Locul 1 - categoria "ESEU" Premiul la „Superscrieri" a adus speranţă în viaţa mea tânără de jurnalist. M-a ajutat să privesc mai departe cu un pic mai mult curaj într-o perioadă grea a presei – motivaţional, editorial și financiar – când nimeni nu pare să vadă vreo soluţie miraculoasă. A fost cu atât mai emoţionant cu cât eseul meu personal cu care am câștigat – „După 15 ani" din Decât o Revistă – este o poveste dragă despre familia mea, pe care mi-am dorit să o scriu de mult timp, ca alţii să înveţe din ea. Vlad Odobescu Locul 2 - categoriille "EXPERIMENT" și "PORTRET" Cea mai tare imagine care mi-a rămas după prima ediţie "Superscrieri": câteva sute de oameni care mai vor să scrie nonficţiune - în presă, pe bloguri, pe pereţi. E sete mare de competiţie în domeniul ăsta și numai lucruri faine pot ieși din asta. Tiberiu Mihail Locul 3 - categoria PORTRET Pentru că-s îndemnat să scriu ce a însemnat pentru mine acest premiu și care au fost urmările, o să consemnez scurt: confirmă consecvenţa cu care am luat premiul trei în școala generală. M-am simţit împlinit cu munca depusă, mai ales că peste puţin timp am primit un premiu II, de această dată, pentru fotografiile care au însoţit articolul în ediţia trimestrială a revistei "Litera noastră" în scris obișnuit. Pe lângă felicitări de la prieteni și cunoscuţi, mi-a adus și două mesaje scurte, inedite: unul de la un fost coleg de facultate, iar altul de la iubita de atunci, plecată în State la studii. Prin acest premiu, revista la care scriu a devenit cunoscută printre oamenii care au urmărit evenimentul, iar doi jurnaliști au publicat pe totb.ro și ejc.net niște articole despre "Litera noastră". Mi-a adus cartea „Hell’s Angels: The Strange and Terrible Saga of the Outlaw Motorcycle Gangs" de Hunter S. Thompson Numărul 06 — 065


Comunicare

Ce hram poart~ agen}iile Alina Floroi, Ana Chiciu, Raluca Creangă, Cristina Oncescu shortCUT research

Documentare & Analiza Aaron Balazs

Grafica

Evenimentul Noaptea Agenţiilor are ca scop declarat promovarea creativităţii și a socializării printre agenţiile de publicitate din București. Obișnuite să comunice pentru alţi clienţi, la acest eveniment agenţiile comunică pentru ele însele. Întrebarea noastră a fost ce reiese din felul în care fiecare agenţie înscrisă se prezintă la Noaptea Agenţiilor și cum ajung să tragă fiecare spre un anumit pol de poziţionare? Așa am hotărât să mapăm agenţiile în infograficul din paginile următoare. Am trasat niște criterii de manifestare posibile care au fost marcate pe o scară de la 1 la 5. Apoi am evaluat programul, sediul și cât de prietenoși au fost oamenii din agenţii. Am luat în considerare scorul cel mai mare pe care l-a făcut fiecare agenţie pentru a 066 — Numărul 06

determina teritoriul pe care îl ocupă ca exprimare. Ne-am urcat în mașină și am pornit în noaptea ploioasă cu blocnotesul la purtător. Una dintre concluziile principale este: cu cât agenţia este mai mare, cu atât are tendinţa să se plaseze mai mult în zona de Mainstream. Acest lucru este susţinut de un sediu mare și decorat convenţional, precum și de un program pe toate gusturile. Dimensiunea mare a spaţiilor limitează contactul cu oamenii din agenţie care nu pot fi distinși de vizitatori. Cu cât o agenţie este mai nouă, cu atât are tendinţa să intre în zona de Cool sau Creativ, cu un sediu modern, angajaţi tineri îmbrăcaţi la modă și un program cu muzică electronică sau rock alternativ, ca de exemplu la Pygmalion. Agenţiile de PR s-au remarcat la capitolul Prietenos, dar și cu accente


de Distractiv, cum ar fi transformarea agenţiei într-un loc magic cu Boca de la Verita și "apa vieţii", la 2 active PR. Nou-intraţii în joc au fost mai puţin accesaţi dacă sediul lor a fost "în afara ariei de acoperire", adică departe de centru. Cu un sediu pe marginea inelului central, cei de la Hippos au punctat bine la concept – Moustache party – deci la Creativitate, la interacţiunea angajaţilor cu vizitatorii și la gradul de amuzament. Au fost la mare preţ în multe locuri cabinele de machiaj ad-hoc, instalaţiile de karaoke și ședinţele foto prin diverse tehnici (set-up studio, cut-out, în care îţi puteai insera capul, telefon mobil-Instagram-imprimantă). Concerte live s-au văzut în mai multe locuri – G2, LeoBurnett, Cohn and Jansen, DC Communication. Schimbarea personalităţii prin costumare a fost

aleasă ca tehnică de cei de la Arena, care au ales metafora Wonderland, cei de la Chelgate – în British și cei de la Smart Corporation, care și-au intrat foarte bine în rolul de mafioţi ruși. La Lowe, gazde erau actori costumaţi în personaje de fantasmă. Când propria imagine ajunge de multe ori la sfârșitul to do list-ului, agenţiile s-au mobilizat și puteţi vedea în graficul următor ce impresie au făcut. Numărul 06 — 067


068 — Numărul 06


Numărul 06 — 069


Comunicare

Tic-tacul bate creativ Ioana Pîrvu

Text CĂTĂLIN GEORGESCU ROBI KATAI

Foto

Creste de munţi, văi și dealuri cât vezi cu ochii, întinderi de iarbă și o potecă prăfuită, peisaj de wallpaper, brăzdat de birouri, laptopuri încinse, cabluri răsucite, mese de nuntă cu fripturi și beri, monitoare și camere de filmat, oameni mișunând, bloggeri, jurnaliști, bucătari, artiști, actori, psihologi și sociologi, oameni de online, ATL, BTL, PR, producţie video. Plus 14 personaje în salopete albe, supravegheate, analizate și monitorizate continuu. Un mix de personaje teleghidate, ce au funcţionat pe bază de entuziasm, emoţie și nerăbdare, Experience Hotel a fost un experiment la graniţa dintre comunicare de brand, antropologie, psihologie și creativitate. La capătul lumii știinţelor, în ţara minunilor pop science-ului, Grolsch a adunat 14 oameni cu personalităţi diferite, toţi cu backgrounduri creative, i-a închis într-o casă complet izolată de ritmul exterior, fără telefoane mobile, laptopuri, internet, ceasuri, și a încercat să stabilească relaţia dintre timp și creativitate. Pe lângă experimentul din casă, a mai fost experimentul din afară, de dincolo de ușa încuiată și de geamurile acoperite. Cei 14 oameni dinăuntru au trăit în afara timpului tocmai pentru că alţi 40-50 de oameni au muncit afară, contra timp. Mai jos, despre experiment și concluziile lui, dar mai ales despre oamenii care l-au pus pe picioare. Context teoretic Orice organism, vegetal sau animal, se dezvoltă urmând niște cicluri biologice. Unul dintre acestea este bioritmul circadian, care se raportează la aproximativ 24 de ore, altul e ritmul nictemeral (alternanţa zi-noapte). Azi, există o știinţă relativ tânără, cronobiologia, care se ocupă de acestea. La izolarea într-un spaţiu lipsit de repere temporale, organismul se vede nevoit 070 — Numărul 06

să recurgă la propriul orologiu. Mănânci când vrei, dormi când îţi vine, gândești când poţi, dar numai ceasul biologic dă semnalul. În astfel de experimente ieși din alternanţa zi noapte, ieși practic din timp. Ceasul biologic, ascuns în creier, controlează apetitul, somnul, temperatura corpului, forţa musculară, creativitatea. În 1962, Michel Siffre a fost primul om care a efectuat o experienţă de izolare. La 23 de ani, a stat aproape două luni în gheţarul subteran de la Scarasson, în Alpii de Sud, la 130 de metri adâncime, și a fost incapabil să evalueze timpul. Când a ieșit, a crezut că e 17 august, dar era, de fapt, 14 septembrie. Acest lucru s-a întâmplat din pricina timpului psihologic pe care francezul l-a confundat cu cel fiziologic. La noi în ţară, Iosif Viehmann, veteran speolog român, a coborât de două ori în Peștera Vântului din judeţul Bihor, în completă izolare, analizând relaţia omului cu propriul ceas biologic și modificările pe care le suferă corpul uman când e privat de noţiunea timpului. Așa a reușit să demonstreze existenţa ritmului interior, a ceasului care îi permite omului să trăiască în completă izolare, să supravieţuiască unui mediu ostil.


Metodă Brandul Grolsch a decis să vorbească despre experimentalism cu membrii și simpatizanţii săi prin intermediul unui experiment antropologic. S-au luat 14 indivizi creativi într-un domeniu sau altul și s-au reunit într-o casă închisă pe dinafară cu o cheie, cu hârtie lipită pe geamuri, fără lumină naturală, fără telefoane mobile sau alte dispozitive digitale, fără ceasuri, clepsidre, cronometre sau alte instrumente de măsurare a timpului. Fără haine de acasă (au fost dotaţi cu uniforme albe, la intrarea în clădire), doar cu lumină artificială care nu se putea stinge de nicăieri, cu un program bine pus la punct din afară, dar neștiut înăuntru, cu multe exerciţii care să provoace implicare și răspunsuri creative, la ore aleatorii. Cu paste la micul dejun și cine la ore ciudate, cu treziri cu goarna în mijlocul nopţii și apariţii dubioase în cele mai ciudate momente. Experienţele de izolare sunt interesante nu doar pentru medicină, ci și pentru psihologie și antropologie. Ele ţin de dorinţa de cunoaștere, dar și de nevoia omului de-a forţa limitele interioare și, prin ele, pe cele ale universului exterior. Pentru a testa creativitatea participanţilor și reacţiile lor la lipsa timpului cronometrat, acestora le-au fost propuse diverse activităţi ţinute de meșteri, printre care pictură, pirogravură, exerciţii de scris și de actorie, reciclare artistică sau ateliere de muzică și improvizaţie. Experimentul, experimentaliștii și concluziile Cei 14 experimentaliști au fost: ilustratorul Ana Botezatu, realizatorul de programe la Radio Guerrilla Bogdan Șerban, jurnaliștii Cristian Neagoe, Cristian Lupșa, Vlad Tăușance și Vlad Ursulean, artistul Doru Trăscău, pictorul Dan Ungureanu, cofondatorul Artskul Georgiana Toea, cofondatorul revistei TATAIA Ioana Cotulbea, actriţa Ioana Blaj, cântăreaţa de jazz Luiza Zan, editorul LOVE ISSUE Constantin Nimigean și coregrafa Mădălina Dan. Pe timpul celor trei zile, ei au fost monitorizaţi de sociologul și doctorul în știinţele comunicării Dan Petre și de

psihologul, psihoterapeutul și antropologul Mugur Ciumăgeanu, care au observat, în timp real, toate modificările de atitudine și toate evoluţiile creative ale celor din casă. La realizarea experimentului, Grolsch a colaborat, pe lângă agenţia de strategie și creaţie Arsenoaiei și Mătășel, cu agenţia de BTL Pepper Communication, agenţia de digital Kubis Interactive și agenţia de PR The Practice. Înainte de Experience Hotel, cei implicaţi în proiect erau de părere că această libertate îi va speria pe oameni, făcându-i să caute noi metode de a măsura timpul, pentru a încerca să intre cumva înapoi în el. Nu s-a confirmat asta. Dincolo de jocurile de deducţie desfășurate cu cei de afară, creativii din casă au îmbrăţișat întru totul această libertate. Una dintre observaţiile cercetătorilor din proiect, care au urmărit îndeaproape experimentul, a fost aceea că timpul pe care l-au avut la dispoziţie a potenţat atât creativitatea individuală, cât și pe cea a grupului. Acest lucru s-a datorat lipsei elementelor specifice lumii digitale, lipsă care a stimulat reapariţia omului analogic, deschis creativităţii. De asemenea, un alt lucru observat de către cei doi analiști a fost faptul că timpul perceput de către grup a fost mai aproape de cel adevărat decât timpul perceput de către fiecare dintre ei. În lipsa unui ceas, evenimentele petrecute în experiment au devenit reperele temporale ale participanţilor și au dat ritmul grupului. Dar cea mai importantă concluzie a experimentului a ţinut de integrare și de comunitate. Mulţi oameni s-au cunoscut în timp ce așteptau să intre în casă, alţii au pus la cale noi proiecte, au apărut tot felul de idei și de planuri, casa a devenit un soi de cameră de rezonanţă ce le-a amplificat toate ideile. Închiși în același spaţiu, fără acces la vreo formă de comunicare cu exteriorul, oamenii n-au avut de ales decât să se tot ciocnească unii de alţii și, astfel, odată cu constrângerea timpului, a dispărut ceva mult mai important dintre ei: formalismul și rigorile sociale, care inhibă creativitatea și interacţiunea liberă. Numărul 06 — 071


Comunicare

Experience Hotel n-a fost doar despre timp, ci și despre relaţii sociale, comunitate, energie, muncă, distracţie, presiune, atenţie sporită, idei, încredere, agitaţie, neprevăzut, adaptare, pasiune și echilibru. Am încercat să vedem cum s-au tradus cele patru zile de experiment afară, printre straturi de realitate și jocuri de producţie. A luat-o la goană timpul? Sau s-a oprit la o ţigară și la o porţie de cartofi copţi? Cu patru ore dormite la fiecare alte 24, cu jocuri de memorie și așteptări scoase din cărţile de teorie, cu 42 de pagini de observaţii în timp real, cu sute de ore de filmare, cu operatori pe post de gatekeeperi, cu răpiri de meșteri și de actori, cu schimbări de program și de strategie, cu mese rătăcite și schimburi de ture, cu timpul care înăuntru a dispărut, iar afară s-a dilatat, fie că a fost vorba despre testarea limitelor în condiţii de stres, fie că a fost vorba despre testarea sociabilităţii într-un mediu nou sau de capacitatea de adaptare la noile variabile ale experimentului, toţi cei din "producţie" au conlucrat ca un singur sistem, ca o singură echipă. I-am adunat pe toţi cei care au susţinut, cu ochii pe ceas și cu mintea deschisă, acest proiect. De la furnizorii ideii până la furnizorii cinelor, experimentaliștii care au dus meciul cu timpul au fost: 01. PROIECT GROLSCH (Andrei L`scu] Brand Manager, Andreea Munteanu Junior Brand Manager) Andrei ocupă de zece luni poziţia de Brand Manager Grolsch, anterior el deţinând, timp de doi ani și jumătate, funcţia de Junior Brand Manager URSUS. Andrei a dormit nouă ore în toate zilele de experiment. Mai puţin decât el au dormit doar bucătarii și operatorii. A supravegheat, a intervenit, a aprobat schimbări de strategie și a avut încredere în echipa profesioniștilor de afară: "Reprezentanţii celor patru agenţii, după ce au văzut brief-ul, s-au întâlnit separat, în lipsa noastră, să lucreze. Apoi au venit toţi la

072 — Numărul 06

prezentare, aliniaţi, cu o soluţie de implementare perfect pusă la punct și planificată la miime. Toţi au fost, de la început, de acum mai bine de un an, până la final, entuziaști, motivaţi, plini de idei, foarte muncitori. Nu este simplu deloc să dezvolţi un proiect care contravine, în multe feluri, practicilor clasice de marketing. Dar este momentul ca și marketingul să se reinventeze și să își regândească modul în care creează interacţiunile dintre branduri și consumatorii lor loiali. Am avut plăcerea de a lucra cu parteneri care au fost extrem de deschiși să experimenteze și asta a făcut toată diferenţa". 02. IDEE și CONCEPT Arsenoaiei [i M`t`[el (Emilian Arsenoaiei Partener, R`zvan M`t`[el - Partener, Sandra Ghi]escu - Community Connector, {tefana Popa - Community Connector) Agenţia a dezvoltat conceptul creativ al campaniei și a lucrat la acest proiect timp de mai bine de doi ani. Brief-ul Grolsch a pornit de la o idee simplă: un proiect care să ducă la extreme experimentalismul. A pornit de la altă variantă, s-a adaptat, s-a modificat după posibilităţile tehnice și administrative și s-a închegat în "Experience Hotel – În afara timpului", un spaţiu special creat în care s-a construit un mediu ce împiedică în totalitate percepţia scurgerii timpului. Asta pentru a analiza ce impact are asupra creativităţii lipsa acestui reper esenţial: timpul. Agenţia a lucrat pe contul Grolsch încă de la lansarea acestuia în România, adică din 2009, și a avut libertatea să contribuie la construcţia mărcii, începând cu gândirea strategică și mergând mai departe, cu implementarea de proiecte frumoase: "Handmade Advertising", "The Real Underground Party", "Reciclează artistic", "Bucharestbyhand.ro", "Change the city with creativity" și, acum, "Experience Hotel". La Runcu, Emilian, Sandra și Ștefana au ţinut din scurt dezvoltarea acestei idei și au fost trup, suflet și nesomn alături de oamenii de la BTL și de la producţie video. Au dormit în ture, au organizat ieșirile și intrările meșterilor și au fost responsabili

cu închegarea și dezvoltarea unei comunităţi. "Grolsch este un brand construit cu mult curaj pe un nou model de marketing, un brand care nu face doar promisiuni, ci lucruri pe bune, provoacă experimente. Ne bucurăm mult că această platformă de experimente, Grolsch Experience Hotel, la care muncim de peste doi ani, a fost lansată la apă și nu oricum, ci printr-un exerciţiu de suspendare a timpului", a declarat Răzvan Mătășel. 03. BTL Pepper Communication – The Group (Alexandru Ghinea - Senior Events Producer, Adrian Mîrlogeanu - Event Manager, Cristian Paraschiv - Junior Account Executive) Divizia de BTL a The Group lucrează pentru Ursus Breweries din 2008 și s-a ocupat de evenimente și implementări reușite pentru aproape toate brandurile companiei (Redds, Peroni, Stejar, Ursus și, acum, Grolsch). Pe 30 aprilie, când toată lumea era plecată la mare, echipa de BTL era prezentă la Runcu pentru primele modificări ale spaţiului, iar din 6 mai lucrurile au intrat în linie dreaptă. Pentru că toţi oamenii de pe deal trebuiau să mănânce, să nu moară de sete, să mai și doarmă, să ajungă la București din când în când, Alex, Adi și Cristi au fost în priză non-stop, au muncit în ture și au pus la punct toate detaliile, indiferent de schimbările care au avut loc, au fost riguroși și meticuloși, au avut soluţii pentru orice și, cu un buget foarte mic, au făcut măreţie de producţie. "Proiectul în ansamblu a fost un experiment în afara timpului și pentru întreaga echipă de BTL implicată. Pe durata celor aproape patru zile, cu permanenţă 24/24h, am coordonat peste 18 workshopuri, 20 de microbuze, peste 300 de oameni care au tranzitat locaţia, astfel încât să menţinem întreaga atmosferă anacronică", declară Alex. 04. REGIE Andreea P`dureanu În centrul de comandă, care din când în când împrumuta ceva din atmosfera unui SF - multe monitoare, multă concentrare, oameni care tac

solemn, observă și dau indicaţii prin staţie, la loc de cinste a stat Andreea, regizoarea celor aproape patru zile care s-au transformat în documentar. A fost cu ochii în ecranele de video assist, a dormit puţin, dar cu greu a resimţit oboseala, căci nu trebuia să piardă vreun moment interesant, nu trebuia să-i scape vreo mișcare: "Proiectul s-a dezvoltat foarte mult, s-a modificat, s-a adaptat. Variabilele au fost multe, de la oamenii din casă și atelierele mutate și permutate, până la așteptări și rezultate. " 05. PRODUCŢIE Octavian St`vil` – Base Production Două încăperi monitorizate constant, patru operatori, două camere mobile și două fixe, miniDV-uri peste miniDV-uri, schimbări de strategie și discuţii prin staţie cu operatorii, singurii comunicatori din hotel, Octavian a ţinut în frâu transformarea întâmplărilor din casă în 60 de minute de film. Pe parcursul experimentului, Octavian, alături de Sandra, Dan și Mugur, a dirijat ce și cum s-a întâmplat în hotel, toate pentru a pierde reperele temporale și pentru a-i forţa pe cei din casă să își fragmenteze experienţa. Imagini de la experiment, dar și observaţii ale participanţilor și ale celor doi cercetători ai proiectului, toate se regăsesc în documentarul "Grolsch Experience Hotel" ce poartă eticheta Base Production și poate fi urmărit aici http://www. youtube.com/user/GrolschRO. 06. PR THE PRACTICE (Gabriela Lungu – Managing Partner, Oana Bulexa - Head of PR Department, Sorina D`escu Topceanu – PR Manager) The Practice se ocupă de comunicarea a trei mari branduri de bere din portofoliul URSUS Breweries: Redd’s, Peroni Nastro Azzuro și Grolsch, din aprilie 2012. Experience Hotel a avut ecou mai peste tot, în presă, pe bloguri, pe facebook. S-a făcut teasing, s-au împărtășit păreri și experienţe post experienţă, s-a făcut un documentar, se construiesc teorii și studii și încă se extrag învăţăminte. Toate evenimentele conexe ale acestui


proiect s-au comunicat intens și deștept. Din perspectiva de PR, proiectul Grolsch Experience Hotel a adus o grămadă de provocări, iar echipa responsabilă de cont a făcut ca acţiunea unui brand al cărui public-ţintă citește, aparent, numai publicaţii de nișă, să se răspândească. Vizibilitatea proiectului a fost lărgită considerabil, iar despre ce s-a întâmplat în hotel s-a zvonit/vestit/ scris într-o cantitate considerabilă, păstrând relevanţa pentru brandul Grolsch și pentru experimentaliștii ce constituie grupul ţintă. 07. VIDEO Operatorii Cei patru operatori au dormit, la un loc, mai puţin decât oricare dintre cei prezenţi la Runcu. Au stat între 36 și 48 de ore în picioare, au făcut faţă timpului, au căscat pe ascuns, au fost singurii comunicatori din hotel și cei mai aprigi analiști ai evoluţiei comportmentului experimentaliștilor. La fiecare două sau trei ore, celor 14 din hotel le-a fost propusă o nouă activitate – de la yoga la teatru experimental sau pirogravură, iar toate aceste momente și reacţiile pe care le-au stârnit au fost puncte de pornire pentru surprinderea de imagini și de cadre care să aducă input pentru cercetarea de afară. Principala concluzie din spatele camerelor de filmat a fost că, în loc să fie creativi și entuziaști, oamenii, câteodată, au părut a fi mai degrabă plictisiţi și dezinteresaţi de tot ce se întâmplă în jurul lor. 08. VIDEO MAKING OF Veioza Arte Veioza Arte face video pentru Grolsch încă de la proiectul "Bucharest by Hand", iar toate montajele lor sunt reunite în secţiunea experimentalist.tv. Tania și Andrei au fost responsabili de surprinderea proiectului în cadre video de la A la Z, așa cum s-a văzut din exteriorul Hotelului. Cele aproape patru zile de proiect au fost montate într-un ritm eroic, într-un trip de 48 de ore non-stop. În momentul în care ieșea din casă, fiecare dintre cei care au susţinut atelierele era întâmpinat de camerele de luat vederi pentru un scurt interviu, la cald. În faţa

camerelor, Andrei i-a întrebat pe toţi cum au simţit timpul înăuntru, dacă experimentaliștii par afectaţi de lipsa timpului, dacă s-au plictisit sau cum au numărat minutele și a extras cele mai sincere impresii și reacţii. http://veiozaarte.ro 09. CATERING Ovidiu Tur Ovidiu a fost tocmit pentru acest proiect de băieţii de la Pepper și a gătit la foc continuu, pentru peste 100 de oameni, zilnic. Fripturile au sfârâit, omletele au fost mereu calde, toată lumea a mâncat pe săturate. Oamenii de la pensiune au colaborat cu Ovidiu și treaba a mers ca pe roate. Au lucrat în trei schimburi, au dormit foarte puţin, pe apucate, și nu au avut momente de răgaz: dacă nu curăţau cartofi, atunci sigur spălau oale sau aranjau farfurii: "Experience Hotel a fost un proiect pe care nimeni nu l-a mai făcut, niciodată, și reperele nu au fost stabilite clar, lucru asumat de la început de toată lumea. Flexibilitatea a fost cuvântul-cheie, am gătit mese care nu au mai fost servite, am pregătit paste și fripturi pentru dimineaţa și am servit mic-dejun în miez de noapte", a declarat Ovidiu. 10. CAZARE Runcu Stone (Bogdan Mih`ilescu – proprietar) Locaţia a servit drept locuinţă și spaţiu pentru provocări creative și workshopuri dedicate celor care au spus "da" experimentului. Provocarea principală în căutarea locaţiei a fost posibilitatea creării unui spaţiu funcţional care să răspundă pe deplin conceptului de Grolsch Experience Hotel. BTL-ul a căutat un spaţiu izolat din punct de vedere geografic, fonic și vizual, care să nu transmită celor 14 participanţi aflaţi în interiorul hotelului niciun stimul extern, cu ajutorul căruia să identifice repere asupra timpului. Pe lângă acestea, băieţii de la Pepper au amenajat un spaţiu în exteriorul "hotelului", confortabil și adaptabil, care să găzduiască în fiecare zi peste 70 de oameni: oameni de știinţă, regie video, bloggeri, jurnaliști, actori, meșteri, staff tehnic, recuzită. Patronul Runcu Stone, Bogdan

Mihăilescu, a început pensiunea cu programul SAPARD, apoi a renunţat, căci banii europeni costau prea mult. De trei ani e dată în folosinţă și a făcut o grămadă de team building-uri, tabere și emisiuni de televiziune. Pentru Experience Hotel a construit câteva anexe în trei zile: o baie afară, un hol în plus, încă un rând de uși, un cort în parcarea din faţa pensiunii. www.runcustone.ro 11. FOTO C`t`lin Georgescu Pe parcursul celor patru zile, s-au perindat pe dealurile de la Runcu peste 100 de oameni. Aproape toţi, fie ei prieteni curioși, colegi invidioși, presă, bloggeri, localnici, fie producători sau oameni din stuff, au fost fotografiaţi de Cătălin. Cele patru zile de muncă, alergătura, prietenii legate și idei dezbătute au fost "trase pe film" cu cea mai mare conștiinciozitate. După instantaneele și cadrele lui (care au surpins perfect atmosfera până si în cele mai ascunse cotloane ale cortului de producţie sau în cele mai impresionante peisaje de la Runcu) am râvnit toţi: jurnaliștii, bloggerii, oamenii de online, PR-ul. Și am avut de unde alege... Photo credits (& special thanks) pentru Cătalin. www.catalingeorgescu.com 12. ONLINE Kubis Interactive (Florin Ivan Group Account Director Kubis Interactive, Laura Ionescu – Creative, Ioana Enache – Creative) Timpul și suspendarea lui transpuse în digital, ore exacte și secunde contabilizate, tweeturi din sfert în sfert de oră, dincolo de contribuţia lor la ce a însemnat comunicarea dinainte și streamingul din timpul experimentului, agenţia de online a implementat o legătură firească de comunicare între Grolsch Experience Hotel și lansarea documentarului. La începutul lui mai a început comunicarea intensă pe digital, s-au făcut teasing și reveal-uri despre fiecare personaj care va locui în hotel, iar Laura, al cărei cont de suflet este Grolsch, a ales bloggerii care urmau să ţină jurnalul zilelor, orelor, minutelor din hotel și din afara: Hoinaru (București), Robi Katai (Cluj) și

Dan (Timișoara): "Am plecat de la insightul că timpul dispare în momentul în care te lași absorbit de ceea ce-ţi place și am început să construim, privind de multe ori introspectiv la legătura noastră personală cu timpul. Una peste alta, a fost spectaculos să lucrăm la implementarea unui proiect foarte indie, care a adunat atâta forţă în jurul lui și prin care, surprinzător sau nu, am reușit să uităm de timp", a spus Florin. "Ce am reușit să facem împreună a fost extraordinar, coordonarea dintre agenţii a fost profesionistă. La un moment dat, ne întâlneam fără Andrei și Andreea de la Grolsch și toată lumea pitchuia idei, construia în jurul proiectului. Pentru proiectul ăsta am tras foarte tare pe digital, foarte intens și foarte susţinut. Tot ce am făcut se vede pe platforma experimentalist. " www.kubisinteractive.com www.experimentalist.ro 13. RESEARCH & ANALIZĂ Dan Petre [i Mugur Cium`geanu Cei doi sociologi au urmărit în permanenţă desfășurarea proiectului, au notat tot, au păstrat un log al tuturor lucrurilor petrecute înăuntru - o simbioză perfectă între evenimente, constatări, notiţe și ei doi, cu viziunile lor document vânat de toată lumea pe parcursul celor trei zile. După experiment au observat că "în spatele fiecărui om digital stă un om analogic, care se poate activa foarte repede și autentic și care se poate deschide relaţiilor și creativităţii. " "Privarea de tehnologie, de task-uri și de repere de timp i-a obligat să își dea jos măștile de zi cu zi. Toată experienţa aceasta le-a dat tuturor ceva mai preţios decât ieșirea din timp: prilejul să se cunoască unii pe alţii, să își găsească puncte de confluenţă și să planteze seminţele unei creativităţi de grup", a declarat Mugur. "Pentru mine a fost cea mai obositoare, mai intensă și mai consistentă experienţă antropologică la care am participat vreodată. Am cunoscut oameni speciali, care m-au făcut să mă întreb ce caut eu în viaţa mea. A fost un joc frumos", – Dan Petre. Numărul 06 — 073


Comunicare

Amintiri de la TIFF IRINA FLOREA

Text Cristina Tătar

Foto

"În timpul TIFF-ului, un taximetrist clujean mi-a povestit cum și-a vândut toate proprietăţile de la oraș și și-a făcut o casă la ţară, cu seră, unde se ocupă de roșii, castraveţi și ardei. Când m-a lăsat la destinaţie a scos din bord camera foto și mi-a arătat serele «înainte» și «după»", povestește Cristina Tătar, voluntar în echipa de organizare TIFF. Are o listă lungă de oameni și locuri cu poveste din Cluj, care ar merita toate un covor roșu: domnul cu vioara, care cântă romanţe în centrul orașului pentru cei care ies din club, sau un bătrânel orb care vinde trandafiri pe pietonală. Anul acesta, la TIFF, nouă dintre ele chiar au fost amenajate și prezentate cu aer de celebrităţi în cadrul campaniei Volksbank, desfășurate în timpul festivalului. "Strategia noastră a fost să abordăm acea latură de «experienţă dintre filme» a festivalului, pentru că obiectivul nostru era să împrietenim Volksbank cu Clujul și iubitorii festivalului. Nu am vrut să creăm o campanie despre filme, înţeleasă doar de cinefili cunoscatori, ci o campanie care să celebreze experienţa festivalului", explică Andreea Sandu, managing partner Three, agenţia care s-a ocupat de campanie. Asocierea brandului Volksbank cu festivalul a fost astfel în zonele de "experienţă", Clujul fiind un oraș generos din acest punct de vedere. "Zona despre care vorbim este foarte importantă pentru orice TIFF, pentru că acolo se creează emoţia care te atașează de festival, emoţie care mai târziu va deveni acea amintire frumoasă. Și acolo ne-am dorit să fie Volksbank, în primul rând". Astfel, campania nu a fost gândită în funcţie de canalele de comunicare, ci mai degrabă în momente potrivite, cu scopul de a "brandui" o emoţie", o plăcere, o amintire de la TIFF. 074 — Numărul 06

Proiectul "covorașelor roșii" a pus în valoare locuri care oferă bucurii simple și care înseamnă ceva în inima iubitorilor de TIFF. "Unele locaţii au avut și spoturi înainte de filme, care vorbeau în limbaj de trailer de film despre tipul de experienţă pe care o poţi avea acolo", povestește Andreea Sandu. "Pe durata festivalului, după filmele rulate la Florin Piersic, am oferit mici surprize, în ton cu sezonul, celor ce ieșeau de la film: un cornet cu cireșe proaspete, limonadă rece într-o zi de caniculă, covrigi calzi cu ciocolată. În centrul orașului am ridicat o prismă care îndemna clujenii să-și trăiască viaţa simplu și frumos, amintind câte lucruri pot face în Cluj pe perioada TIFF". Tot în perioada festivalului, Volksbank a avut sampling și o promoţie în sucursale, dar și spoturi radio și branding în sălile de cinema, prezenţă în media locală și pe internet.


Campania Volksbank a inclus nouă spaţii: Piaţa Muzeului Parcul Central Dealul Cetăţuie Hotelul Melody Cofetăria Carpaţi Vărzăria Strada Potaissa Grădina Botanică Simigeria Petru

Andreea Sandu Managing Partner Three Toată campania a fost extrem de lipsită de agresivitate. Cum a arătat lista de activări de la TIFF? Ceea ce dezvoltă Volksbank de la relansare încoace sunt campanii inteligente și, prin urmare, lipsite de acea agresivitate la care faci referire, care de obicei creează un efect contrar dorinţelor initiatorilor. Integrarea în festival a fost făcută printr-o idee firească, naturală și cu respect faţă de festival și oraș, pentru că asta înseamnă un engagement eficient. Așa cum nu poţi zbiera la cineva să te iubească, nu poţi nici să zbieri să te cumpere.

Cristina Tătar Copywriter Three & voluntar în echipa TIFF Cele mai frumoase momente TIFF pentru cineva care nu a ajuns la festival anul ăsta? Hmm.. experienţa TIFF a fost în sine ceva foarte intens. Festivalul acesta a devenit atât de personal pentru toţi cei care îl frecventează, încât nici n-aș putea să determin cu exactitate care au fost elementele de rezistenţă. Mereu e frumos și special. Am avut noroc cu vremea, care deși a fost destul de schimbătoare, ne-a permis să mergem la proiecţii în aer liber, dintre care cea mai frumoasă a fost cea din curtea unui castel medieval, la Bonţida. Momentele mele preferate sunt evenimentele din parcuri, pieţe, din aer liber, în care simţi atitudinea orașului faţă de tine: parcă îţi

spune că poţi face orice și tocmai pentru libertatea asta îţi vine să îl respecţi și mai mult. TIFF-ul te pune în continuă interacţiune cu Clujul. Cum se vede festivalul când ești voluntar în echipa de organizare? Acum doi ani m-am ocupat de evenimente. Anul acesta am cunoscut festivalul din perspectiva de "Angel", voluntar la departamentul de "Guest". Am avut în grijă câţiva invitaţi, printre care un tânăr și simpatic regizor din Japonia și o trupă de muzică electronico-instrumentală, Buscemi. Am cunoscut foarte mulţi oameni din culturi diferite, a fost o călătorie prin toată lumea. Cred că asta au simţit toţi colegii mei de departament și în general, invitaţii festivalului. Aș vrea ca TIFF să devină un pretext pentru care să fiu în fiecare an, timp de 10 zile, la Cluj.

Cum aţi ales locurile incluse în campanie? Ce au spus proprietarii? Sunt multe locuri și experienţe devenite "cult" pentru TIFF. Cei care au fost măcar o dată la TIFF cu siguranţă rezonează la vederea lor. Lista a fost mai lungă, însă le-am întors pe toate părţile și la unele dintre ele am renunţat din motive logistice. Absolut toate locurile către care am mers cu propunerea au acceptat cu entuziasm să facă parte din program, patronii fiind încântaţi de expunerea lor în festival. Am avut tot sprijinul lor pe parcursul festivalului, iar ei s-au bucurat pentru că toată atenţia trecătorilor era îndreptată spre afacerea lor și rolul lor în festival devenea și mai oficial în acest fel. Am avut parte și de "presiuni " pozitive, deoarece pe parcurs au apărut și alte spaţii care voiau să facă parte din proiect. Știi cum e: arunci pe piaţă un proiect care ţi-e drag și la care ai muncit cu pasiune și ai emoţii pentru cum va fi primit. Însă cum am văzut pe "I love Cluj" poze postate de clujeni cu prisma Volksbank, ne-am dat seama că acest concept va avea succes la TIFF. Oamenii admirau covorașele roșii peste tot, le-au postat pe Facebook și nu trecea zi fără să primim felicitări la TIFF de la diverși parteneri, oameni obișnuiţi, prieteni sau chiar de la competiţie. A fost un proiect pe care și organizatorii TIFF-ului l-au apreciat foarte mult, Tudor Giurgiu și Mihai Chirilov menţionându-l ca fiind o idee excelentă, pe scenă, la Gala de Premiere și în interviurile ulterioare. Numărul 06 — 075


076 — Numărul 06


Numărul 06 — 077


Comunicare

Who’s Who CSR Dragoș Tuţă

Text

"Reprezentanţii stakeholderilor în interiorul organizaţiilor private"aceasta este definiţia din manual pentru cei pe care îi vei cunoaște în paginile următoare, este descrierea a ceea ce trebuie să fie un coordonator Corporate Responsability într-o companie care dorește să fie responsabilă și sustenabilă. Mai simplu, dar poate greu de crezut, ei sunt cei care trebuie să reprezinte interesele clienţilor, angajaţilor, furnizorilor, membrilor comunităţilor-gazdă în interiorul companiei. Ei sunt cei care își asumă responsabilitatea pentru siguranţa angajaţilor la locul de muncă, pentru efectele activităţilor companiei asupra mediului înconjurător sau pentru modul în care furnizorii dezvoltă produsele și serviciile oferite companiei. Responsabilii CSR sunt văzuţi și câteodată chiar sunt doar cei ce acordă sponsorizări, cei ce fac plantări, cei ce organizează acţiuni de voluntariat sau sprijină din bunăvoinţă diferite categorii defavorizate. Pe majoritatea celor pe care îi vei

DRAGOȘ TUŢĂ – Managing Partner – The CSR Agency 078 — Numărul 06

vedea în materialul realizat de noi îi cunosc de cel puţin cinci ani, pe unii chiar de 10. Trăsătura lor comună este dorinţa de a face bine – paradoxal dincolo de interesul pragmatic pentru profit al companiei. A trecut deja o lună de la ultima ediţie a Galei Societăţii Civile. Au trecut zece ani de când, an de an, ne întâlnim și îi admirăm pe cei care nu promit nimic, dar fac mult. Sunt reprezentanţii organizaţiilor care nu caută profit financiar, dar urmăresc zi de zi să facă fapte bune – să rezolve probleme sau să profite de oportunităţi care pot face viaţa românilor mai bună. Vă propun să îi cunoașteţi pe cei care reprezintă organizaţiile al căror obiectiv este profitul financiar. La o privire de ansamblu, sunt cei care stau peste program ca să câștige la final de an un salariu mai bun făcându-i pe români să consume mai mult sau mai scump. Sunt cei care folosesc resurse (naturale și umane) pentru a obţine venituri mai mari în conturile acţionarilor din companiile care i-au angajat. La o privire mai atentă însă, observăm că cei care își propun rezultate financiare sunt cei care contribuie la bugetul local și asigură resurse financiare pentru servicii publice (sănătate, educaţie, infrastructură etc). Tot ei sunt cei care asigură locuri de muncă, locuri de muncă care prin taxele plătite la stat generează bugetele pentru servicii sociale și de sănătate. Sunt cei care promit și fac ca statul să dispună de resursele și premisele necesare pentru o Românie mai bună. De asemenea, sunt cei care au preluat unităţi de producţie din perioada comunistă. Fabrici sau sisteme de producţie care au fost cumpărate la pachet cu poluări istorice sau sisteme

de producţie foarte poluante, dar care și-au asumat benevol rezolvarea acestor probleme și, în mare măsură, au făcut-o. Sunt cei care împreună cu acţionarii și managerii lor au decis să promită că sunt responsabili atât faţă de mediul înconjurător, faţă de angajaţii lor, faţă de clienţi, consumatori și furnizori, cât și faţă de comunităţile care îi găzduiesc și le permit să își desfășoare activitatea. Cei pe care îi veţi cunoaște în paginile următoare sunt cei care promit că reprezintă companiile RESPONSABILE din România și care pot fi trași la răspundere de noi – publicul larg – dacă nu își respectă promisiunea. Nu promit multe, dar își asumă public promisiunile făcute. Coordonatorii de responsabilitate socială sunt profesioniști care nu au urmat cursurile vreunei universităţi de management responsabil/sustenabil, dar au promis managerilor care i-au angajat și mandatat că vor veghea asupra gradului de responsabilitate pe care compania îl manifestă în relaţie cu fiecare public. Cei mai mulţi dintre ei și-au convins managerii și acţionarii că trebuie să adopte un sistem de management responsabil. Ei coordonează proiectele prin care organizaţiile lor sau produsele și serviciile pe care le vând, se diferenţiază de concurenţă prin fapte bune – mai puţin prin preţuri scăzute sau rezultate financiare puternice.

Who’s Who CSR este un proiect


01

02

03

04

05

07

08

09

10

11

06

12

campania "Fii inteligent, nu fi violent", "Parlamentul Tinerilor", "Să construim case!". 13 Anca Lupu – Specialist relaţii publice Antibiotice SA Anca Lupu este responsabilă cu programele privind protecţia mediului înconjurător realizate în cadrul companiei Antibiotice S.A. Cu peste zece ani de experienţă în comunicare și relaţii publice, Anca Lupu a profesat în organizaţii neguvernamentale, fundaţii, media și consultanţă.

13

14

15

16

06 Alina Pavel – CSR Officer Orange România După o experienţă de cinci ani în domeniul relaţiilor publice, a preluat funcţia CSR Officer în cadrul Orange România, unde dezvoltă și implementează programe de responsabilitate socială în linie cu strategia de business a companiei. 07 Alina Tudor – Team leader Corporate Programs OMV Petrom SA Alina Tudor coordonează platforma online "Ţara lui Andrei" și asigură project managementul proiectelor desfășurate sub umbrela "Ţara lui Andrei" (Plantările din Ţara lui Andrei, Școala lui Andrei, competiţia de proiecte din Ţara lui Andrei).

17

18

01 Adina Costea – Responsabil Comunicare SNTGN Transgaz SA Mediaș Lucrează în compania Transgaz din 1993, iar din 2006 face parte din Compartimentul comunicare și relaţii publice. Începând cu 2010 a coordonat implementarea proiectelor CSR prin care compania investește în protecţie socială – beneficiarii direcţi fiind copiii defavorizaţi. 02 Adina Deaconu – Coordonator PR & Comunicare UPC România Lucrează în domeniul CSR de patru ani. Principalele proiecte CSR în care a fost implicată sunt: "Digital Zoo", "Crește prin Teatru", "Internet Safety". 03 Adina Ionescu – PR & Brand Builder MOL România Cu o experienţă de 15 ani în PR, corporate branding, reputation management și CSR, Adina Ionescu este din iulie 2007 PR & Branding Coordinator Oil & gas field. Activitatea sa presupune implicarea în strategie CSR a MOL România și comunicarea acesteia către stakeholderii interni și externi. 04 Adrian Cocan – Director Marketing BGS Adrian Cocan gestionează activităţile Departamentului de marketing din cadrul BGS. Coordonează proiectele de implicare socială și comunicarea programelor de salvare realizate de Asociaţia BGS pentru dezastre și calamităţi. Are o experienţă de nouă ani în marketing și comunicare. 05 Alina Cristea – Sustainable Development Manager Holcim România SA Alina Cristea coordonează activitatea CSR în cadrul companiei Holcim România SA. Are expertiză în dezvoltarea durabilă pentru domeniul construcţiilor. De asemenea, este experimentată în dezvoltarea și promovarea tehnologiilor și a produselor sustenabile – atât la nivel naţional, cât și internaţional.

08 Amalia Anghel – Șef Birou Comunicare Corporate GDF SUEZ Energy România Amalia Anghel stabilește strategia CSR a GDF SUEZ Energy România. Între anii 2006 și 2010, Amalia a fost responsabilă de comunicare pentru GDF SUEZ Energy South-East Europe. 09 Amalia Fodor – CSR Manager Orange România Amalia Fodor s-a alăturat echipei Orange România în august 2000. Lucrează de 11 ani în domeniul comunicării acumulând experienţă în relaţii publice, responsabilitate socială corporativă și comunicare internă. Ca CSR Manager coordonează diverse programe ale Orange România: programul de responsabilitate socială corporativă, programul de sustenabilitate, corporate citizenship, filantropie, implicarea în comunitate, etică în afaceri și marketing.

14 Anca Nuţă – Director Identitate și Comunicare UniCredit Ţiriac Bank Anca Nuţă coordonează activităţile de comunicare, evenimente și parteneriate corporate, brand management & corporate marketing și corporate sustainability. Lucrează de aproape zece ani în cadrul băncii, coordonând evenimentele și parteneriatele corporate ale instituţiei financiare și implicându-se cu precădere în dezvoltarea și implementarea programelor CSR și corporate sustainability. De-a lungul anilor de activitate, Anca a coordonat proiecte importante CSR și corporate sustainability, precum "Cicloteque", "PAVILION - Center for Contemporary Art & Culture", "Gift Matching", "Colţ Verde", "Concursul de Debut literar UniCredit", și a supervizat derularea parteneriatelor cu evenimente culturale de prestigiu, cum ar fi Bienala de Artă Contemporană, Festivalul de film Anonimul sau Festivalul George Enescu. În 2010 a lansat împreună cu echipa de marketing a băncii "Cardul pentru fapte bune", primul card de afinitate social din România în parteneriat cu Unicef, pentru beneficiul direct al maternităţilor din România. Din 2009 coordonează comunicarea parteneriatului UniCredit cu UEFA Champions League în România, iar din 2010 este membru al Boardului PAVILION - Center for Contemporary Art & Culture. 15 Anca Rif – Manager comunicare Teraplast SA Anca coordonează toate proiectele CSR realizate în cadrul grupului Teraplast. Face parte din echipă din 2008 și coordonează activităţile de comunicare ale companiei (PR, IR, CSR și Comunicare Internă). Începând cu 2011, a preluat activităţile de comunicare la nivel de Grup Teraplast.

10 Ana Maria Gate – Marketing manager La Fântâna Cu o vechime de 10 ani în cadrul companiei La Fântâna, începând cu 2012, Ana Gate a preluat dezvoltarea proiectului "Economisești, zâmbești, salvezi!". Din această poziţie, realizează strategia CSR a companiei punând accent pe programele de comunicare în vederea reducerii consumului de energie.

16 Andra Samson – Head of Communications Alexandrion Grup România și Fundaţia Alexandrion Andra se ocupă de dezvoltarea și formularea strategiilor de responsabilitate socială ale Grupului Alexandrion și ale Fundaţiei Alexandrion în România. Are peste cinci ani experienţă de derulare intensivă a campaniilor integrate pentru dezvoltarea programelor comunitare, implicare socială, voluntariat și proiecte de dezvoltare durabilă. De peste 15 ani lucrează în comunicare strategică corporativă, CSR, management de reputaţie, comunicare internă & externă, advocacy, public affairs, branding corporativ.

11 Anca Elena Amariei – PR & Events Coordinator Germanos Telecom România Anca Elena Amariei coordonează și implementează proiectele de sponsorizare și programele de responsabilitate socială ale companiei Germanos. Anca este absolventă a Facultăţii de Litere – specializarea Comunicare și Relaţii Publice din cadrul Universităţii din București.

17 Andreea Manole – Colleague Communications and Patient Advocacy Coordinator Pfizer România Andreea este interfaţa cu organizaţiile și asociaţiile cu care Pfizer este partener în iniţiativele CSR și coordonează implementarea acestora la nivel local. Înainte de a se alătura echipei Pfizer, în 2006, Andreea a fost implicată într-o serie de activităţi de voluntariat.

12 Anca Crahmaliuc – Marketing&Communication Manager SIVECO România Anca Crahmaliuc lucrează din 2002 în cadrul SIVECO, unde coordonează activităţile de marketing și de comunicare și se ocupă de implementarea acţiunilor CSR ale companiei. Printre principalele proiecte coordonate se numără "Academia SIVECO", ". Campion", "Să învăţăm, să învăţăm",

18 Andreea Pâslaru – Sustainable Development and Alcohol Specialist Ursus Breweries Andreea coordonează activităţile de comunicare și responsabilitate socială ale companiei atât în mediul online, cât și offline. Are o experienţă de peste doi ani în crearea și implementarea proiectelor de comunicare și responsabilitate socială.

Numărul 06 — 079


Comunicare

19

23

24

25

20

21

22

26

27

28

azi este să construim mediul educaţional de mâine, viitorul copiilor noștri". Astfel, UPC este implicată în proiecte educaţionale și culturale precum "Digital Zoo", "Magic Desktop", "Crește prin Teatru", "Biblioteca Virtuală a Academiei Române", dar și în sponsorizări și parteneriate cu evenimente menite să contureze, să protejeze și să îmbunătăţească imaginea și reputaţia companiei: "Ziua Siguranţei pe Internet", TIFF la secţiunea "Let’s Go Digital!", Festivalul SoNoRo, Balul de Caritate de Halloween al Asociaţiei Ovidiu Rom pentru cauza "Fiecare copil în școală".

29

30

19 Andreea Valeria Mihai – Director Marketing Carrefour România Director de Marketing la Carrefour România din anul 2000 până în prezent, Andreea Mihai a susţinut proiectele fundaţiilor UNICEF, PRAIS, Crucea Roșie, Ovidiu Rom, Ateliere fără frontiere, Motivation, SamuSocial și Mereu Aproape, dovedind cât de importantă este responsabilitatea socială. 20 Andreia Cucu – PR & Communication Manager GlaxoSmithKline (GSK) Cu o experienţă de peste opt ani în comunicare în companii multinaţionale și agenţii PR, Andreia Cucu este responsabilă de elaborarea și implementarea strategiei CSR, de comunicare externă și internă a grupului GSK în România. În plus, de la începutul anului 2011, Andreia a preluat rolul de Central Europe Communications Lead, coordonând comunicarea internă a GSK în regiunea Europei Centrale, din care face parte și România alături de 16 ţări. Începând cu 2010, Andreia a dezvoltat o strategie CSR prin care GSK România își propune să contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate a românilor, implicându-se în proiecte din sănătate și educaţie în sănătate, acolo unde este o mai mare nevoie de ajutor. 21 Angela Cristina Galeta – Senior Project Manager CSR Vodafone România Elaborează strategia CSR, gestionează bugetul anual CSR, coordonează și implementează programele CSR ale companiei. Este Senior Project Manager Corporate Responsibility la Vodafone România din iulie 2005. A coordonat proiecte CSR importante precum "Parteneriat pentru viaţă: Vodafone – SMURD", "Salvamont și Salvamar", "Soluţia de Telemedicină pentru SMURD", "O șansă pentru viaţă", "Litoral curat", "O viaţă poate depinde de tine!", realizate în parteneriat cu ONG-uri de renume. A implementat programe proprii Vodafone, precum "Programul de reciclare a telefoanelor mobile" și "Programul de colectare selectivă a hârtiei și PET-urilor din sediile Vodafone". 22 Ariana Badin – Director Comunicare marketing și PR UPC România S-a alăturat echipei UPC în 2008. Viziunea CSR a companiei se ghidează după motto-ul: "Tot ce facem

080 — Numărul 06

23 Aurelia Dinu – Corporate & Regulatory Affairs Manager British American Tobacco România Aurelia Dinu și-a început colaborarea cu British American Tobacco România în 2011. Se ocupă, pe lângă relaţii guvernamentale și media, de responsabilitatea socială a companiei. Aurelia are o experienţă vastă - a lucrat 12 ani la Philip Morris, unde a ocupat funcţia de Manager Corporate Affairs România & Bulgaria. În 2008 a ales să înceapă antreprenoriatul și a deschis firmă de consultanţă de business - Black Box Network - furnizând servicii de relaţii guvernamentale, relaţii media și management organizaţional. 24 Bogdan Arnăutu – Communication Manager Carpatcement Holding Bogdan Arnăutu este, de peste zece ani, șef al Departamentului de comunicare al Carpatcement Holding, unul dintre cei mai mari producători mondiali de materiale de construcţii (agregate, ciment, betoane), HeidelbergCement Group. El coordonează dezvoltarea și implementarea strategiei de comunicare a companiilor grupului HeidelbergCement în România. De asemenea, stabilește și coordonează strategia de responsabilitate socială corporativă (CSR) la nivel naţional pentru toate companiile Grupului HeidelbergCement în România. 25 Bogdan Berdacovici – PR&Advertising Manager Avon România Bogdan lucrează pentru Avon din 2008, timp în care a ocupat, pe rând, poziţiile de Sales Support Manager, Marketing Planning Manager și PR&Advertising Manager. În prezent dezvoltă strategia de promovare media a companiei. 26 Cătălina Ocheșilă – Director Marketing și Comunicare pentru Europa de Est Alcatel-Lucent Cătălina Ocheșilă coordonează activitatea CSR în România și Europa de Est. Înainte de a se alătura echipei Alcatel-Lucent, Cătălina a lucrat pentru British Council România. Ea a absolvit Facultatea de Comunicare și Relaţii Publice din cadrul Universităţii din București și are un master de Consultanţă în publicitate. 27 Cătălina Pîslaru – CSR Officer ING Bank România Printre principalele responsabilităţi ale Cătălinei Pîslaru se numără coordonarea iniţiativelor de implicare în comunitate, alinierea acestora la strategia grupului ING și la nevoile societăţii locale. Înainte de a se alătura echipei ING, Cătălina a lucrat la Orange România, unde s-a ocupat de implementarea programului CSR în companie. Cătălina a absolvit Facultatea de Jurnalism

31

32

și Știinţele Comunicării din București, secţia Relaţii publice și publicitate, și a urmat un program de master în Antropologie și dezvoltare comunitară la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative, București. 28 Claudia Buneci – Corporate Project Manager Danone România Cu o experienţă de aproximativ zece ani în comunicare, atât în agenţie, cât și "la client", Claudia se ocupă de realizarea și implementarea programelor de responsabilitate socială ale companiei și de alte proiecte corporate. 29 Claudia Marta – Senior Marketing Manager Western Union Cu o experienţă în marketing management de 13 ani, Claudia Marta lucrează în cadrul Western Union România de nouă ani și supervizează activităţile de marketing din România, Moldova și Bulgaria. 30 Corina Bordeianu – Online Comunications Manager Oriflame Corina se ocupă de administrarea resurselor interne pentru susţinerea proiectelor de responsabilitate socială și menţinerea legăturii cu organizaţia Chance for Life. 31 Corina Vasile – Director Comunicare și Relaţii Publice Raiffeisen Bank Conduce Direcţia de Comunicare și Relaţii Publice a Raiffeisen Bank din 2002, după o carieră de nouă ani în presă. De zece ani predă cursuri opţionale la FJSC (Jurnalism economic, PR bancar). În ultimii trei ani, a contribuit semnificativ la dezvoltarea activităţii CSR a băncii, identificând și susţinând proiecte de anvergură și cu impact în comunitate, dar și raportând transparent rezultatele acestora în "Raportul anual de responsabilitate corporativă al Raiffeisen Bank", începând cu 2009. 32 Cosmin Avram – Inspector Relaţii Publice SNTGN Transgaz SA Cosmin Avram este inspector Relaţii publice la Transgaz SA, unde coordonează proiectele CSR ale companiei. Este licenţiat în jurnalism – specializarea Relaţii publice. 33 Cosmina Frîncu – CSR&Sponsorship Manager BRDGroupe Société Générale Cosmina Frîncu lucrează din 2005 în BRD – Groupe Société Générale, în primii trei ani fiind responsabilă


33

34

35

36

37

38

42 Diana Alina Marinescu – Corporate Affairs Manager JTI România Diana Marinescu coordonează programele de reputaţie susţinute de JTI România. Printre principalele programe în care s-a implicat se numără: Bursele Europene JTI, Întâlnirile JTI, Adoptă o casă sau Ziua Mediului.

39

43

40

44

41

45

42

46

campania World of Better dezvoltată de Western Union la nivel global. 37 Cristina Sissons – Manager CSR E.ON România De cinci ani în cadrul companiei, Cristina Sissons dezvoltă strategia CSR, coordonează implementarea proiectelor CSR, gestionează parteneriatele, identifică oportunităţi de voluntariat și susţine participarea angajaţilor E.ON România în proiecte de responsbilitate socială.

47

48

de comunicarea financiară și de relaţia cu investitorii. Din 2008, ocupă funcţia CSR & Sponsorship Manager. Rolul său este să coordoneze strategia de dezvoltare durabilă a băncii, având atribuţii directe în special în politică socială și de mediu - programul băncii de reducere a impactului negativ direct asupra mediului, programele de implicare în comunitate și sponsorizările din domeniile cultural și sportiv. 34 Costinela Drăgan – PR/CSR Coordinator The Rompetrol Group Costinela Drăgan lucrează din 2006 în Grupul Rompetrol. Printre principalele responsabilităţi se numără coordonarea programelor de implicare în comunitate a companiei, atât la nivel extern, cât și în rândul angajaţilor, alinierea acestora la strategia de dezvoltare a Grupului și la nevoile stakeholderilor. 35 Cristina Balaban – Consultant marketing Baxi România SA Cristina Balaban conduce, începând cu luna februarie, departamentul de marketing al Baxi România. Din această poziţie, ea coordonează strategia și campaniile CSR ale companiei. Are o experienţă de peste șase ani în marketing și comunicare. 36 Cristina Ionescu – Project Marketing Manager Western Union Payment Services Ireland Cu o experienţă în Marketing & Comunicare de peste zece ani, Cristina Ionescu este, începând cu 2011, Project Marketing Manager România & Bulgaria la Western Union. În această calitate ea coordonează

38 Dana Dobrescu – Communications Manager Unilever South Central Europe Dana Dobrescu derulează activităţi de comunicare și Public Affairs. În calitate de Sustainability Champion în USCE, comunică intern și extern despre Planul Unilever pentru un Stil de Viaţă Durabilă (Unilever Sustainable Living Plan). 39 Daniela Moncea – Corporate Sustainability UniCredit Ţiriac Bank Daniela Moncea se ocupă de implementarea activităţilor CSR ale băncii. Câteva dintre proiectele importante în care a fost implicată sunt: parteneriatele pentru Festivalul și Concursul Internaţional George Enescu, Pavilion UniCredit, Bienala Internaţională de Artă Contemporană, Cruciada Culturii, Concursul de debut literar UniCredit, Cicloteque - centre de închiriere biciclete, Recolamp - colectare deșeuri surse de iluminat arse, UNICEF, Gift Matching. 40 Denisa Mihai – CSR Specialist Avon Cosmetics România Dezvoltă strategia anuală a companiei și coordonează implementarea ei, coordonează echipele de voluntari. De asemenea, Denisa se ocupă de media relations pentru Avon din 2010 și de atunci s-a focusat pe comunicarea Campaniilor Împotriva Cancerului la Sân și Împotriva Violenţei Domestice. 41 Diana Klusch – Corporate Affairs Director Ursus Breweries Este Director de Corporate Affairs al Ursus Breweries, companie ce face parte din grupul SABMiller. Ea coordonează activităţile de afaceri publice, comunicare și responsabilitate socială ale companiei. Are o experienţă de peste 15 ani în comunicare, marketing și management dobândită de-a lungul carierei sale.

43 Elena Șerban – Director Fundaţia Vodafone România Elena Șerban s-a alăturat Fundaţiei Vodafone România încă de la înfiinţare, în 1998, ca voluntar, iar din 2000 conduce întreaga activitate a organizaţiei. De-a lungul celor 12 ani de coordonare, Elena a condus implementarea a peste 400 de programe sociale dedicate comunităţii, al căror buget s-a ridicat la peste 13 milioane de euro. Programele susţinute de Fundaţia Vodafone România au ca scop îmbunătăţirea serviciilor medicale – dotarea spitalelor, maternităţilor, secţiilor de pediatrie și oncologie cu aparatură medicală performantă – prevenirea abandonului școlar și familial, oferirea de servicii de îngrijire pentru vârstnici, realizarea de proiecte educative pentru copii cu nevoi speciale, precum și organizarea de programe de voluntariat. 44 Emilia Ursachi – PR & Communication Coordinator UPC România Cu o experienţă de peste șapte ani în domeniul comunicării și al relaţiilor publice, Emilia s-a alăturat echipei UPC România în 2011. Multe dintre proiectele CSR ale UPC sunt strâns legate de tehnologia digitală, pe care o activează în mai multe zone – educaţie, cultură, comunitate și siguranţă pe Internet. 45 Erzsébet Felméri – Coordonator CSR MOL România Coordonează activităţile de sponsorizare, donaţii, mecenat, precum și pe cele legate de responsabilitate socială ale MOL România. Principalele responsabilităţi în cadrul companiei sunt legate de implementarea strategiei regionale de sponsorizări și CSR a Grupului MOL în România. Activitatea sa include de la comunicarea externă și internă a proiectelor specifice CSR și de sponsorizări, organizarea evenimentelor de lansare a programelor CSR, a conferinţelor de presă, colaborarea continuă cu fundaţiile partenere până la organizarea unor acţiuni de voluntariat pentru angajaţii companiei.

46 Eva Csog – Coordonator PR&ODPM MOL România Eva se ocupă de comunicarea programelor de responsabilitate socială. Este licenţiată în Psihologie la Babeș-Bolyai și are un masterat în Comunicare managerială și Resurse Umane la SNSPA. Între 1997 și 2004 a fost jurnalist, iar din 2004 este coordonator de PR la MOL România. Începând cu anul 2009, este Coordonator PR&Organizational Design and Process Management.

47 Florina Șerban – Senior Internal Comm. & Corporate Social Responsibility Coordinator Cosmote România Florina Șerban este Senior Internal Comm. & Corporate Social Responsibility Coordinator la Cosmote România din 2011 și are o experienţă de peste opt ani în relaţii publice, marketing și CSR. Este responsabilă de zona CSR a COSMOTE din anul 2007 și, în prezent, propune, implementează și evaluează strategia de Responsabilitate Socială, Relaţiile Comunitare și partea CSR a proiectelor de Comunicare Internă. 48 Gabriela Cristina Minescu – Șef proiect DaciaRenault Este coordonator strategie și acţiuni sociale la nivel de grup Renault România, din 2011. În grupul Dacia-Renault din 2007, a fost implicată în activităţi susţinute de afaceri publice. Gabriela este sociolog specializat în comunicare socială și politică. Ea are experienţă în strategii de comunicare în ministere și agenţii guvernamentale, la începutul carierei, apoi de coordonator departament comunicare și relaţii presă la SPP, iar din 2007 s-a specializat în lobby și advocacy.

Numărul 06 — 081


Comunicare

49

50

51

53

54

55

57

58

59

60

61

49 Iosefina Frolu – Director Corporate Communication ING Bank România Iosefina coordonează strategia de responsabilitate corporativă a băncii ING în România. Are o experienţă de peste 15 ani în comunicare, ocupând poziţiile de Director Corporate Communication - ING Bank (2006 - 2012), PR Manager (corporate&brand communication) - Brau Union/Heineken (1998-2006) și Programme Coordinator - DC Communication (1995-1998). 50 Irina Stoltz – CSR specialist IBM Irina Stoltz este "o conștiinţă socială" pentru voluntariat în cadrul IBM. Este membră în câteva ONG-uri importante, precum United Way și Junior Achievement România și în asociaţii precum APDETIC, ECOTIC și Asociaţia femeilor în știinţă și tehnologie. Irina este dublu licenţiată în jurnalism și filosofie (2000), cu background în comunicare și PR, având o experienţă de peste opt ani în mass-media (preponderent la Radio România, dar și în proiecte de televiziune). 51 Laura Pecie – Inspector Relaţii Publice SNTGN Transgaz SA Mediaș Din poziţia de Inspector Relaţii Publice în cadrul SNTGN Transgaz SA Mediaș, Laura este responsabilă și de proiectele CSR. În ultimul an a coordonat două astfel de proiecte: unul destinat copiilor din grădiniţe și cel de-al doilea actorilor din România, în contextul conturării preocupărilor managementului companiei pentru problemele sociale ale acestora. De asemenea, s-a implicat în organizarea Campaniei de voluntariat corporativ "Dăruiește un zâmbet", ce a constat în colectarea de jucării, cărţi și rechizite în perioada 23 mai - 1 iunie și donarea lor cu ocazia Zilei de 1 Iunie. Cele trei proiecte continuă în 2012. 52 Laura Sgârcitu – Specialist Programe Comunitare Coca-Cola HBC România Lucrează pentru Coca-Cola HBC România din 2003, iar din 2007 a preluat elaborarea și implementarea strategiei de responsabilitate socială a Coca-Cola HBC și a derulat proiecte care au fost recompensate cu numeroase distincţii internaţionale: "Campania Anului" și "Medalia de Onoare" - International Business Awards (Stevie Awards), Aur - Liga Profesioniștilor Americani în Comunicare, Certificat de Excelenţă - SABRE Awards (The Holmes Group), nominalizări Chartered Institute of Public Relations Excellence Awards (CIPR) și International Public Relations Association Golden Awards. 53 Lavinia Ștefan – Corporate Affairs & Access Director Pfizer România Lavinia conduce echipa de Corporate Affairs and Access a Pfizer România, coordonează dezvoltarea strategiei de corporate social responsibility și o integrează în strategia de public affairs a companiei. A preluat poziţia de Government Affairs Director în 2004, cu misiunea de a construi echipa de public affairs a Pfizer România. Astăzi, această echipă are șapte membri care se ocupă de relaţia cu autorităţile și ceilalţi stakeholderi ai organizaţiei, de accesul produselor pe piaţa locală, de comunicarea internă și externă și implicarea în comunitate. Lavinia reprezintă și coordonează implicarea Pfizer România în asociaţiile din industria farmaceutică și în proiectele pe care acestea le desfășoară. 54 Liliana Hotescu – Administrator proiecte de Asistenţă Socială JTI România Liliana Hotescu coordonează programele de Asistenţă Socială derulate de compania JT International în România. Liliana este implicată în coordonare, însă lucrează și direct cu persoanele asistate de către JTI.

55 Luiza Toma – Manager Comunicare Internă și Animare externă Danone România Luiza lucrează în Comunicare Internă din 2008, iar de la începutul acestui an se ocupă și de proiecte de

082 — Numărul 06

52

56

Animare Externă a imaginii de angajator a companiei. Jobul ei zilnic presupune "proiecte transversale, dialog, networking, împărtășire, organizare, dezvoltare, mândrie și apartenenţă, viaţă sănătoasă, evenimente... dar mai ales oameni și pentru oameni". 56 Manuela Meres – PR and Marketing Executive Athénée Palace Hilton București Manuela Meres lucrează în departamentul de marketing și relaţii publice al Hotelului Hilton din București, din ianuarie 2010. Aproximativ 30% din activităţile sale se încadrează în sfera responsabilităţii sociale. A derulat campanii sociale, sportive și de mediu precum: "Earth Hour la Athénée Palace Hilton"; "Easter Workshop" cu copiii din asociaţiile Robin Hood și Mia’s Children; "Charity Christmas Trees" pentru copiii de la Robin Hood și Mia’s Children; "Around the World in a Day"; "Sustainability Challenge"; "Adventure at the Hilton" - în sprijinul organizaţiei Light into Europe care ajută copiii nevăzători (2011); "Small Change Big Difference" și "Ducks for Change" - campanii de strângere de fonduri de la oaspeţii hotelului. 57 Mara Hluscu – CSR Executive GlaxoSmithKline Mara Hluscu lucrează din 2011 în GlaxoSmithKline (GSK) România și ocupă funcţia de Patient Advocacy & CSR Executive, în cadrul Departamentului de comunicare. În această calitate coordonează procesul de definire și implementare în cadrul companiei a strategiei de responsabilitate corporativă. 58 Maria Besnea – Social Affairs Expert OMV Petrom SA S-a alăturat echipei Petrom în 2008, ca trainee al echipei CSR și după doi ani a fost promovată în funcţia de Social Affairs Expert. Este responsabilă de toate activităţile de PR și media legate de proiectele CSR ale Petrom, de programele de corporate volunteering și de activităţile de colaborare cu ONGurile. 59 Marian Naiman – Director Naţional Protecţia Mediului, probleme știinţifice și de reglementare legală Coca-Cola HBC România Marian Naiman este inginer chimist și lucrează în cadrul Sistemului Coca-Cola din 1992. A ocupat pe rând poziţiile de microbiolog, director de calitate al fabricilor Ploiești, București, Brașov, director de

62

63

calitate la nivel naţional. Între 2000 și 2008 Marian Naiman a fost director de calitate pe regiunea Adriatică și Balcani (zece ţări). În prezent elaborează și implementează strategiile legate de protecţia mediului. 60 Mihaela Niţu – Communication Coordinator Avon Cosmetics România Mihaela lucrează pentru Avon din 2008 și de atunci s-a ocupat de dezvoltarea strategiei și de activităţile de ATL și BTL pentru Campania Împotriva Cancerului la Sân și pentru Campania Respectului. Din 2011, ocupă poziţia de Communication Coordinator și este responsabilă de dezvoltarea și implementarea strategiei de comunicare Avon.


64

65

66

67

68

69

are grijă de mediu". 70 Ruxandra Vodă – Corporate Affairs Senior Manager Cosmote România & Germanos Telecom România Supervizează platforma de comunicare corporate, inclusiv proiectele de responsabilitate socială ale celor două companii.

70

71

72

73

65 Raluca-Andreea Anișca-Coţovanu – Inspector Relaţii cu publicul SNTGN Transgaz SA Lucrează pentru compania SNTGN Transgaz SA din anul 2006 (în cadrul Compartimentului Purtător de Cuvânt, Comunicare și Relaţii Publice), iar începând cu 2010 este Responsabil proiecte CSR. Se ocupă atât de conceperea proiectelor, cât și de implementarea acestora.

74

75

61 Mihaela Păduroiu – Senior PR Specialist Romtelecom Dezvoltă și implementează proiectele de responsabilitate socială în care Romtelecom se implică și se ocupă inclusiv de activităţile de organizare evenimente și comunicare aferente. Printre proiectele de responsabilitate socială în care a fost implicată: "Copil, caut timp. De petrecut cu părinţii mei! ", "Adopta un râu", "Economisește pentru tine! Economisește pentru mâine! ", "La Romtelecom e Crăciunul copiilor", "Internet sigur", "10 ani de parteneriat Romtelecom - Asociaţia Telefonul Copilului - Fotografia cu cele mai multe zâmbete". 62 Mona Nicolici – Head of Community Relations and Social Affairs OMV Petrom S.A. Mona Nicolici conduce departamentul de Community Relations & Social Affairs din cadrul Petrom România, după ce patru ani a ocupat funcţia CSR Communication Manager și de purtător de cuvânt pe acest domeniu. Petrom a lansat în 2007 platforma de responsabilitate socială „Respect pentru Viitor", care cuprinde proiecte CSR ample cu rezultate concrete, care răspund nevoilor societăţii și mediului înconjurător, ca parte integrantă a conduitei de business Petrom. Platforma CSR Petrom care a dezvoltat proiecte precum "Parcurile Viitorului", "Resurse pentru Viitor", "Sprijin pentru Viitor" sau "Ţara lui Andrei" și "Acces la Viaţă" a primit recunoaștere atât pe plan naţional, cât și internaţional. 63 Petronela Atodiresei – Specialist Comunicare Internă Mega Image SRL Petronela Atodiresei este responsabilă de comunicarea internă în cadrul Mega Image, parte a Delhaize Group. 64 Radu Petrescu – Director Comunicare Grup Servicii Petroliere Director de Comunicare al GSP din 2005, Radu Petrescu elaborează și implementează strategia globală de comunicare a companiei, gestionează toate activităţile de comunicare internă și externă, printre acestea aflându-se comunicarea corporativă, comunicarea de marketing și relaţiile cu presa. Radu Petrescu îndeplinește și funcţia de purtător de cuvânt al GSP.

66 Raluca Ezaru – Head of Internal Communication & Corporate Social Responsibility Office Cosmote România Dezvoltă strategia de responsabilitate socială a COSMOTE România, participă la implementarea proiectelor alături de echipa pe care o coordonează, urmărește atingerea obiectivelor cantitative și calitative ale programelor CSR. Raluca coordonează activităţile CSR și de Comunicare Internă ale COSMOTE România din 2009. Înainte de a se alătura echipei COSMOTE, a lucrat la Wrigley România și la Graffiti BBDO. 67 Ramona Sărărescu – Project Manager Comunicare GDF SUEZ Energy România Ramona Sărărescu și-a început activitatea în GDF SUEZ Energy România în 2006. Aici coordonează implementarea programelor de responsabilitate socială ale companiei, activitatea de relaţii publice și identitate corporatistă. 68 Robert Uzuna – Public Affairs Manager Ursus Breweries Robert Uzuna coordonează și se implică în mod direct în susţinerea proiectelor Ursus Breweries în sfera dezvoltării durabile, cu relevanţă la nivel naţional și local. Anterior, a urmat timp de 11 ani o carieră în domeniul relaţiilor internaţionale și al diplomaţiei. Este doctor în economie al Academiei Române – Institutul Naţional de Cercetări Economice, lector la Institutul Diplomatic Român, profesor asociat la Academia de Studii Economice și expert afiliat al Centrului Român de Politici Europene. A publicat articole, studii și analize în domeniul relaţiilor internaţionale în România și în străinătate. 69 Romina Roșu – Coordonator programe CSR Provident Financial România IFN SA Romina Roșu are peste cinci ani experienţă în crearea și coordonarea programelor de responsabilitate socială în cadrul companiei Provident Financial România. Dintre programele implementate, cele mai importante sunt: programul naţional de educaţie financiară „Bugetul Familiei"; "Fiecare parc are povestea lui!"; "5 ani Provident, 5 lei pentru sănătate"; proiecte de reconstrucţie case pentru familii defavorizate, împreună cu Habitat for Humanity; acţiuni de voluntariat pentru copiii sprijiniţi de SOS Satele Copiilor, Fundaţia Sfântul Dimitrie, Fundaţia Bethany, Fundaţia Motivation, Fundaţia FARA; coordonarea internă a proiectelor "Copacul de Hârtie", "Adoptă un Copac", "Let’s do it, România!", programul intern de colectare selectivă, programul intern de reducere a consumului de resurse naturale "Provident

71 Silvia Mihalache – Director Comunicare și Relaţii Externe Provident Financial România IFN SA Silvia Mihalache coordonează, printre altele, elaborarea și implementarea strategiei de responsabilitate socială a companiei. Printre programele implementate se află "Treating Customers Fairly" – audit bianual al modului în care compania respectă principiile grupului International Personal Finance cu privire la modul în care derulează afacerea și relaţiile cu clienţii, furnizorii, agenţii și angajaţii. 72 Simona Popescu – Communications Coordinator Alexandrion Grup România Coordonează activităţile asociate Relaţiilor Comunitare și de Responsabilitate Socială ale Grupului Alexandrion, precum și ale Fundaţiei Alexandrion. 73 Todi Pruteanu – PR&Corporate Affairs Lead Microsoft România Coordonează programele de citizenship ale Microsoft în România. De nouă ani în Microsoft România, a ocupat mai multe roluri în educaţie, marketing și business development. Principalele direcţii pe care le urmărește prin programele de Citizenship sunt dezvoltarea tinerilor, transformarea educaţiei și echiparea organizaţiilor nonguvernamentale cu soluţii IT și competenţe digitale. 74 Tudor Ciubotaru – Communications Lead, Evolving Markets & Mature Markets Clusters Pfizer România Tudor coordonează aria de Comunicare și Relaţii Publice a Pfizer România și a regiunii Europa Centrală și de Est. Responsabilitatea socială este o parte importantă a activităţii sale. 75 Veronica Dobre – PR Manager A&D Pharma Veronica Dobre coordonează proiectele CSR ale companiei A&D Pharma. Are zece ani experienţă în comunicare și PR, din care șase ani alături de grupul A&D Pharma

Adelaida Teodora Manolescu – CSR Executive Danone România Adelaida a fost voluntar în cadrul Asociaţiei Studenţilor Economiști din România, înainte de a se angaja în cadrul Danone România pe poziţia de Management Trainee în departamentul de Comunicare Externă al companiei. Monica Răutu – Șef serviciu Comunicare Apa Nova București Monica Răutu lucrează din 1999 pentru Apa Nova București și se ocupă de comunicarea externă. Este implicată în proiecte de responsabilitate socială, mediu și cultură. Printre proiectele în care a fost implicată se numără restaurarea Bisericii Doamnei, Recuperarea a 24 de fresce ale Mânăstirii Văcărești, Finalizarea reconstrucţiei Bisericii de la Cotroceni, Grădina Muzeului Ţăranului Român, Ziua Mondială a Mediului, De ce iubim Bucureștiul? sau Tu faci Bucureștiul! Simona Constantinescu – Corporate Responsibility Manager Vel Pitar Coordonează din 2009 activitatea de CSR a companiei Vel Pitar, cu accent pe acţiunile desfășurate în mediul online. Cel mai important proiect dezvoltat în acest sens este portalul de donaţii online imparte.ro, prin intermediul căruia se pot susţine atât programele ONG-urilor din România, cât și cazuri speciale ale persoanelor aflate în situaţii precare și care nu beneficiază de sprijin instituţional.

Numărul 06 — 083


084 — Numărul 06


Comunicare

Premii speciale

Societatea Civil~: album de familie Maria Neneciu

Text

După zece ani și peste 1.300 de proiecte înscrise în competiţie, Gala Societăţii Civile (www. galasocietatiicivile.ro) i-a premiat și anul acesta pe cei care nu au promis niciodată nimic, dar au făcut mult. Am hotărât să uităm și noi de cuvinte mari și să punem cap la cap un album "de familie" al proiectelor care au schimbat România în mai bine în ultimul an. Doisprezece fotografi ne-au ajutat să spunem povești fără cuvinte, dar pline de emoţie.

În cadrul celei de-a zecea ediţii a Galei Societăţii Civile au fost premiate și aplaudate cele mai bune proiecte și programe ale sectorului non-profit și neguvernamental din România. Marele Premiu a revenit proiectului "Parteneriat pentru viaţă - Soluţia de Telemedicină" al celor de la Fundaţia pentru SMURD Nu au promis nimic, dar au făcut mult! Educaţie, Învăţământ, Cercetare Fiecare copil în grădiniţă, Asociaţia Ovidiu Ro Artă și Cultură LiterNet.ro (2011), Asociaţia LiterNet Apărarea drepturilor individuale/ colective Campania de advocacy "Apel pentru indemnizaţia mamelor", Asociaţia M.A.M.E.

Cu ocazia ediţiei aniversare, premiile speciale oferite de către Fundaţia Gala Societăţii Civile s-au dus către marii finanţatori ai sectorului nonprofit, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea societăţii civile: CEE TRUST - Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, Fundaţia Soros România, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Comisia Europeană, Norway Grants and EEA Grants, SwissRomanian Cooperation Programme (Programul de Cooperare Elveţiano-Român) și Romanian-American Foundation.

Comportament civic și participare publică Hospice la Bucharest International Marathon, Hospice Casa Speranţei

Proiecte și campanii de VOLUNTARIAT Big Build 2011, Habitat for Humanity România

Sănătate VODAFONE ROMÂNIA ȘI SMURD PARTENERIAT PENTRU VIAŢĂ - Soluţia de Telemedicină, Fundaţia pentru SMURD

Proiecte și campanii de CSR Carrefour pentru Fiecare Copil în Grădiniţă, Asociaţia Ovidiu Ro

Incluziune socială Școala diversităţii- sectorul 5, promotor al educaţiei incluzive și non discriminării în școală, Asociaţia Sfântul Stelian Big Build 2011, Habitat for Humanity România Servicii de asistenţă socială Centru de intervenţie timpurie pentru copilul cu dizabilităţi, Fundaţia Inimă de Copil Protecţia mediului Plantăm fapte bune în România, EcoAssist Curăţenia de Toamnă în Grădina Botanică, Asociaţia Team Work Dezvoltare economică și socială ECO H2O - Prima staţie de epurare ecologică, Mihai Eminescu Trust Proiecte pentru TINERET RoJAM - Fă următorul pas! Organizaţia Naţională Cercetașii României

Buget - / Eficienta + LiterNet.ro (2011), Asociaţia LiterNet Premiul pentru Impact Auditul Serviciilor Sociale pentru Copii din România, Hope and Homes for Children România Premiul pentru Durabilitate ECO H2O - Prima staţie de epurare ecologică, Mihai Eminescu Trust Premiul pentru Originalitate Limonada lui Iulian, Asociaţia BENEVA La secţiunea Programe au fost doi câștigători ai premiului I: Sprijinirea/construcţia și dotarea, la nivel naţional, a centrelor de formare SMURD, Fundaţia pentru SMURD și HOSPICE Casa Speranţei, 2 decenii de Îngrijire Paliativă în România. Premiul Dan Manoleli pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, acordat pentru al doilea an în cadrul Galei, a fost oferit organizaţiei Policy Center for Roma and Minorities.

Numărul 06 — 085


Premiul I – Art` [i Cultur` Premiul pentru Eficien]` Proiect – LiterNet.ro (2011), Asocia]ia LiterNet Foto – Adi Bulboac` 086 — Numărul 06


Premiul I – Incluziune social` Premiul I – Proiecte [i campanii de voluntariat Proiect – Big Build 2011, Habitat for Humanity România Foto – Gabi Pascal Numărul 06 — 087


Premiul I – Protec]ia mediului Proiect – Plant`m fapte bune în România, EcoAssist Foto – C`t`lin Georgescu

088 — Numărul 06


Premiul I – Servicii de Asisten]` social` Proiect – Centru de interven]ie timpurie pentru copilul cu dizabilit`]i, Funda]ia Inim` de Copil Foto – Claudiu Popescu Numărul 06 — 089


Premiul I – Incluziune social` Proiect – {coala diversit`]ii- sectorul 5, promotor al educa]iei incluzive [i non discrimin`rii în [coal`, Asocia]ia Sfântul Stelian Foto – Roald Aron 090 — Numărul 06


Premiul I – Proiecte pentru TINERET Proiect – RoJAM - F` urm`torul pas! Organiza]ia Na]ional` Cerceta[ii României Foto – Cristi Grecu

Numărul 06 — 091


Premiul I – Protec]ia mediului Proiect – Cur`]enia de Toamn` în Gr`dina Botanic`, Asocia]ia Team Work Foto – Mrircea Nichi]elea

092 — Numărul 06


Premiul I – Comportament civic [i Participare public` Premiul I – Programe Proiect – Hospice la Bucharest International Marathon, Hospice Casa Speran]ei Foto – Andrei Pungovschi Numărul 06 — 093


Premiul I – Dezvoltare economic` [i social` Premiul pentru Durabilitate Proiect – ECO H2O - Prima sta]ie de epurare ecologic`, Mihai Eminescu Trust Foto – Jan Huelseman 094 — Numărul 06


Premiul pentru Originalitate Proiect - Limonada lui Iulian, Asocia]ia BENEVA Foto – Stelian Pavalache

Numărul 06 — 095


Premiul pentru Impact Proiect – Auditul Serviciilor Sociale pentru Copii din România, Hope and Homes for Children România Foto – Petru] C`linescu

096 — Numărul 06


Premiul I – Educa]ie, Înv`]`mânt, Cercetare Premiul pentru Proiecte [i campanii de CSR Proiect – Carrefour pentru Fiecare Copil în Gr`dini]`, Asocia]ia Ovidiu Ro Foto – Daniel Vr`bioiu Numărul 06 — 097


Marele Premiu Premiul I – S`n`tate Proiect – Vodafone România [i SMURD - Parteneriat pentru via]` Solu]ia de Telemedicin`, Funda]ia pentru SMURD Foto – Roald Aron 098 — Numărul 06


Numărul 06 — 099


CULTURĂ

Aurora Liiceanu 5 români cĂrora vreau sĂ le mulŢumesc

Cui îi sunt recunoscătoare, mulţumiri tacite Invitaţia primită de la Institute, The Magazine m-a pus pe gânduri pentru că recunoscătoare poţi fi în multe feluri. Se spune că o relaţie se dezvoltă bine dacă are trei componente: recunoștinţa, încrederea și reciprocitatea. Desigur, acestea pot avea proporţii diferite. Selecţia pe care m-am decis s-o fac se referă la indivizi, unii nu mai există însă, dar și la instituţii. Mai există și persoane care sunt coautoare a ceva faţă de care simt recunoștinţă sau de la care a plecat ceva important care a devenit important. Mulţumirile mele au fost exprimate așa cum am crezut. Dar recunoștinţa se sedimentează în timp, mulţumirile uneori se transformă în stabilitatea relaţiei. 100 — Numărul 06


de minunată este poteca prăfuită, cât de frumoase sunt florile din curţi faţă de cele din ghivece. I-am mulţumit adesea pentru gestul lui, căutând să-i arăt recunoștinţa mea prin vizitele pe care i le făceam.

J.P. Getty Foundation Sunt recunoscătoare acestei instituţii care, între 1994 și 1995, mi-a acordat o bursă de cercetare, eu fiind parte a unui grup format din trei femei. Dar sunt recunoscătoare, în același timp, așa cum am menţionat, și unei persoane care mi-a cerut să intru în acest grup. Această fundaţie prestigioasă a oferit, în 1990, 530 de burse (grant-uri) unor istorici de artă, cercetători, muzeografi din 18 ţări, promovând istoria artei ca disciplină globală în care interdisciplinaritatea aduce un câștig de cunoaștere important. Această viziune s-a exprimat prin bursa primită de mine și colegele mele. Sunt recunoscătoare prietenei mele, Ioana Vlasiu, critic de artă, care a iniţiat ideea colaborării unui istoric de artă (ea), cu un cercetător filolog (Antoaneta Taneva, bulgăroaică) și cu un psiholog (eu). Ceea ce este impresionant este că scopul bursei, afirmat de această fundaţie, era să nu avem griji legate de existenţa noastră și să călătorim pentru a cunoaște ceea ce cerea proiectul nostru de cercetare. El se numea „Femei din arta plastică și scriitoare din România și Bulgaria între 1900-1945". Și mai impresionant era faptul că nu ni se cerea nimic, nimic. Noi, totuși, am trimis un text pentru a dovedi că banii bursei ne-au făcut să fim serioase și "productive".

Mihai Pop Nu mai trăiește, îi rămân profund recunoscătoare pentru că mi-a îmbogăţit viaţa cu o lume întreagă, neștiută de mine, mi-a lărgit mintea ca și cum mi s-a deschis o fereastră. El m-a invitat să fac parte din grupul lui de cercetători de la Institutul de Etnografie și Folclor care a mers în Maramureș. Recunoștinţa mea s-a exprimat prin scrieri în care apare cât de mult am câștigat din această experienţă și cât de mult m-a bucurat să adaug formaţiei mele de psiholog apropierea de antropologia culturală. Ce mult aș fi pierdut dacă nu se întâmpla acest lucru! Consider că acest om a fost fondatorul iubirii mele de sat, de viaţa la ţară și de natură. Datorită lui am aflat cât de oribil este asfaltul și cât

Fiul meu, Ștefan E ciudat să vorbești despre schimburile care se fac între părinţi și copii. Evident, nu mă refer la schimburi de obiecte, de lucruri materiale. Recunoștinţa mea se referă la faptul de a fi percepută de el ca mamă dincolo de a fi mamă, de a înţelege că mintea fiecăruia este largă, trăirile diferite și de a respecta faptul că mama este o persoană diferită de tine ca fiind copil. Și, deși îmi displac confesiunile, pot spune că mi s-a părut plină de haz întâmplarea când lui i s-a cerut, la grădiniţă, să spună ce e mama. Pentru că, așa ca orice mamă, îi aduceam reproșuri uneori, el a spus educatoarei că mama este cea căreia îi mănânci sănătatea, tinereţea, frumuseţea și banii. Cu alte cuvinte, a adunat cu seninătate vorbe aruncate de mine din care reieșea că mama este o perdantă. O spunea senin, pentru că știa că anumite vorbe nu trebuie să le iei literalmente. Și îi mai mulţumesc pentru că avea și are mult umor. Îi sunt recunoscătoare că înţelegea că maternitatea este o parte a vieţii mele, că umbla printre hârtii-cocoloașe scrise când învăţa să meargă și că era așa cum l-am definit atunci, și o fac și acum, un copil "cumsecade". Ca să nu vă mai spun ce mult îmi place când el îmi mulţumește pentru ceva și cât de mult ţin să-i mulţumesc și eu lui. Asta, evident, în cotidianul mărunt al vieţii.

Cuţa Este o persoană care m-a "setat" încă din adolescenţă în propriile ei valori și viziuni despre viaţă pe care le simt mult, pe care le recunosc în felul meu de a fi și de a percepe lumea. M-a învăţat să văd tot ceea ce este concret, ca apoi să le trec din concret în abstract,

în sensuri nebănuite, așa cum levitezi. De la cele mai mici detalii concrete, în discuţiile cu ea ajungeam, prin asociaţii spontane, neașteptate, la tot felul de gânduri despre lumea în care ne mișcăm. Inconfortul de a rămâne în decriptiv în concret l-am împrumutat de la ea, devenind în timp ceva care mă face să fug de conversaţiile banale. De la ea am deprins plăcerea de a divaga din concret în anonimat, din lumea obiectelor în cea a ideilor. Când mă gândesc la ea îmi vine în cap urma minţii ei în mintea mea. Îi sunt recunoscătoare pentru felul în care a băgat în comportamentul meu nevoia de a păstra o distanţă între mine și alţii, o distanţă care este atât de fragilă și numai rareori stabilă. Am început să cred că poţi avea uneori o relaţie lungă cu mama unui iubit dacă ea nu-ţi devine soacră. Ea a fost mama primului meu iubit, iar relaţia noastră a durat până când viaţa ei s-a sfârșit.

E.A. Dacă iubești un bărbat, m-am întrebat adesea, oare de ce-l poţi iubi? Sigur, oricine își pune problema asta și a fi recunoscătoare unui bărbat pe care-l iubești cred că este mai dificil dacă încerci să depășești latura materială a vieţii, să vezi cu ce contribuie el la starea de bine dincolo de binele fizic. Sunt recunoscătoare unui bărbat pe care-l iubesc pentru că nu mă plictisesc niciodată când vorbim, pentru că delirăm splendid pe teme banale, practicând levitaţia de care vorbeam mai sus, și pentru că în aceste discuţii eu-rile noastre sociale parcă dispar sau chiar dispar. Îi păstrez recunoștinţă pentru că m-a ajutat să am curajul de a scrie, spunându-mi că scriu cu atât mai bine cu cât scrisul meu se apropie de vorbă reală, ca și cum scrisul trebuie să fie o copie xerox a vorbirii. Aurora Liiceanu este doctor în psihologie, cercetător senior asociat la Institutul de Psihologie și Filosofie " Constantin Rădulescu-Motru" al Academiei Române. A predat la diferite universităţi din București, la UQAM (Canada) și EHESS (Franţa). La Editura Polirom a apărut seria de autor cuprinzând: Rănile memoriei. Nucșoara și rezistenţa în munţi (2003), Prin perdea (2009), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), Patru femei, patru povești (2010, 2011), La taifas (2010), Viaţa nu-i croită după calapod (2011), Cuvinte încrucișate (2012). În cărţile ei a încercat să depășească scriitura academică, limbajul știinţific al psihologiei pentru a face mai accesibilă cunoașterea minunată pe care o aduce psihologia, cu toate dilemele și dificultăţile domeniului aproape misterios al personalităţii umane. Iubește nespus psihologia, acceptând inconfortul și adesea neliniștea pe care această disciplină le-o aduc psihologului.

Numărul 06 — 101


Comunicare

Profil de Facebook: din fa}~ frumos {i zâmbitor, din spate frustrat {i stresat Raluca Bătănoiu

Text

Când mi-am felicitat o prietenă că, în actuala criză financiară, când toţi sunt daţi afară, ea a reușit să își găsească un nou job, mai bine plătit și pe o poziţie mai bună decât înainte, ea mi-a răspuns mai degrabă bosumflată: "Da, mulţumesc, însă din păcate numai 102 — Numărul 06

două persoane au dat «Like» la noul meu status pe Facebook unde anunţam că mi-am schimbat serviciul. Foștii mei colegi m-au pus acum pe profil limitat, iar la noul job o să am mai puţine zile de concediu și deci mai puţine poze de pus online".

Prietena mea nu este de felul ei o persoană negativistă. Sau poate nu era. Faptul că taman acum, când ar trebui să fie mai bucuroasă decât oricând, ea este nemulţumită, m-a îngrijorat. Abia a doua zi când am intrat pe Facebook și m-am uitat în dreapta și în stânga la ce mai fac ceilalţi prieteni ai mei din lumea virtuală, am înţeles-o. Și aproape că m-am bosumflat și eu. Peste tot numai poze cu oameni fericiţi, frumoși, zâmbind și călătorind prin toate părţile lumii, unde eu probabil nu o să ajung niciodată. Unii fac deltaplan, alţii bungeejumping, am o prietenă care s-a dus în Antarctica, iar un coleg de serviciu a plecat un an să exploreze Australia. Aproape că mă frustrez singură când îmi dau seama că nu pot să ţin pasul cu toate noutăţile de pe Facebook și nu știu atât de multe, încât să fiu în stare să îmi dau cu părerea despre tot ce se întâmplă în lume și să accesez toate link-urile pe care prietenii le recomandă. De multe ori articolele sunt prea lungi și rămân cu paginile


minimizate pe ecran, fără să am timp să le parcurg pe toate. Mulţi pun videoclipuri cu muzica pe care o fac, ori dansând în cluburi de care eu nu am auzit, ori luând parte la diverse evenimente la care aș vrea și eu să merg, dar nu am timp. De multe ori excursiile lor atât de exotice sunt redate în poze artistice ce îmi amintesc că eu nu am avut niciodată talent fotografic. Mereu când mă uit la pozele altora mi se pare că viaţa mea este așa ternă, lipsită de aventură în comparaţie cu a lor. Din fericire nu sunt singura în situaţia aceasta. Facebook-ul este o reţea socială cu deja 900 de milioane de membri, conform unui studiu publicat în mai de "New York Times". În prezent se fac o mulţime de studii despre influenţa acestor reţele ce aproape că ne impun să facem parte din ele. Efectul primar este cel al îmbogăţirii capitalului social, fiindcă ne ajută să ne (men)ţinem în contact cu prietenii și mai ales să îi înmulţim; dacă azi, de exemplu, am cunoscut pe cineva la o petrecere și am uitat să ne dăm numărul de telefon, mâine, doar amintindu-mi numele pot să (re)găsesc persoana respectivă în spaţiul virtual. Astfel ne mărim reţeaua socială, activ, pentru că rămânem în legătură cu o mulţime de oameni, ne putem informa despre ei, îi putem vedea în poze, le putem citi statusurile actualizate oricând și cu orice frecvenţă. În plus, opţiunea de a comenta ceva, la orice, ne face să ne simţim importanţi, avem ceva de spus, spunem, toată lumea vede, reacţionează sau nu, însă noi ne-am făcut cunoscută opinia. Un studiu al universităţii de stat din Michigan, realizat în 2007, pe 283 de studenţi, a ajuns la concluzia că Facebook-ul și în general reţelele sociale (vezi Twitter, My Space) ne fac să ne simţim mai bine cu noi înșine când vedem câţi prieteni avem, fie ei și virtuali, dar faţă de care ne putem face remarcaţi așa cum vrem noi. Istoria lui Mark Zuckerberg, care în 2004 a iniţiat o platformă socială prin care informaţia să circule mai ușor între rezidenţii căminului de la Harvard, dintre care făcea parte, se știe foarte bine. Ideea studentului de 19 ani s-a dovedit genială. Povestea lui e deja cunoscută, citită sau văzută în filmul "Reţeaua Socială", care arată cum Facebook s-a dezvoltat și răspândit atât de mult încât la nivel global nici nu mai poate fi comparat cu alte reţele sociale, pentru că a ajuns să fie comparat cu însuși internetul. Conform unui studiu recent publicat în "Intelligent Life", la fiecare 60 de secunde din șapte minute petrecute online, oriunde în nume, cineva este pe Facebook. "Facebook-ul este un internet în interiorul internetului", spune Robert Lane Greene, autorul articolului. Dimineaţa, cititul ziarului online poate fi înlocuit cu intratul pe Facebook, de vreme ce o mulţime de prieteni postează link-uri către cele mai importante evenimente, pe care ar trebui să le știi din motive de socializare. Poșta electronică poate fi și ea înlocuită cu

mesajele de pe Facebook, mai ales dacă nu ai un e-mail profesional care te leagă de serviciu și vrei doar să comunici cu prietenii tăi. Iar dacă înainte, când voiam să aflăm mai multe despre cineva, scriam numele în Google și ne bazam pe acest motor de căutare, acum putem să facem același lucru pe Facebook. S-ar putea ca acea persoană să aibă profil de Facebook, să îi vedem prietenii și poza de profil, în caz că nu este unul restricţionat celor din afară. Dacă nu, Facebook-ul ne va arata ce informaţii online deţine Google despre aceeași personă. Cum a ajuns însă Facebook-ul să ne deprime, să ne ghideze emoţiile și reacţiile în funcţie de ceilalţi pe care nu îi vedem faţă în faţă, dar a căror prezenţă o simţim mereu în lumea virtuală, rămâne o întrebare validă. Însă nu una fără răspuns. Cazul prietenei mele nu este unic. Un studiu de anul trecut realizat de universitatea de stat din California, condus de Larry Rosen, arată că Facebook-ul creează anxietate în rândul tinerilor. La aceeași concluzie a ajuns și echipa de psihologi de la Universitatea Napier din Edinburgh, care susţine că reţelele sociale pot avea efecte negative. Realizat în 2011 pe 200 de studenţi, studiul arată că cei care au profil pe Facebook au nevoie să fie în contact cu lumea, să facă parte dintr-o reţea din care toţi ceilalţi fac parte, unde se schimbă informaţii, se arată poze și videoclipuri și fiecare spune și arată ce mai face. Cercetătorii de la universitatea scoţiană spun că stresul și anxietatea membrilor Facebook sunt cauzate de obligaţia de a fi mereu online, de a afla și de a te informa, de a-ţi da cu părerea și de a arăta că ai ceva de spus în spaţiul virtual, precum și de cererile de prietenie pe care majoritatea nu le poate refuza. Kathy Charles, cea care a condus acest studiu, a menţionat că tocmai persoanele cu o mulţime de contacte, cele care investesc timp și energie în a fi online și a se informa despre ce se mai întâmplă în spaţiul iniţiat de Zuckerberg, sunt cele care sunt predispuse stresului. Charles este de părere că unul din motive este sentimentul utilizatorilor Facebook că, cu cât au mai mulţi prieteni în reţea, cu atât trebuie să dovedească mai multe, să posteze mai multe poze, mai multe statusuri. "Este ca un mini canal de știri despre tine. Cu cât ai mai mulţi prieteni, cu atât simţi că ai o audienţă mai mare, că ești o mini celebritate și astfel simţi obligaţia de a oferi ceva în schimb", a mai spus Kathy Charles. Daniel Donahoo, cercetător și autor de cărţi despre educaţie și tehnologie, susţine că dacă ești obsedat să fii pe placul oamenilor și să eviţi conflicte sau divergenţe, Facebook-ul este un blestem binecuvântat. "Mă ajută să îmi abordez ego-ul fragil reconstruindu-l într-o versiune extrovertită a introvertitului din mine, dar în același timp îmi dă posibilitatea de a critica mereu și de a crea anxietate", scrie Donahoo în Huffington Post. Acesta menţionează că Facebook-ul

creează o anumită preocupare internă pe care involuntar o lași să se dezvolte, fără să permiţi cuiva să o vadă, dar tu continuând să te lupţi cu ea. "Te preocupi de ce crede lumea despre tine și cauţi să îţi reamintești cine ești, încercând disperat să îţi dovedești valoarea atât ţie cât și celorlalţi". Raţional, cu toţii suntem de acord că Facebook-ul nu reprezintă viaţa reală, că termenul de prieten și-a pierdut valoarea și a înlocuit termenul de contact, că paginile de profil sunt doar creaţii personale, cu poze bine alese și de multe ori corectate, iar urările de "La Mulţi Ani" de pe peretele Facebook nu pot înlocui îmbrăţișarea unui prieten care te felicită la faţa locului. Însă Andrew Bosworth, inginer la sediul din Sillicon Valley, California, este de părere că Facebook poate recrea realitatea, cu oameni care se redescoperă unii pe ceilalţi și văd că grijile sau eșecurile prietenilor (de cele mai multe ori vizibile în statusurile acestora) sunt de fapt ceva normal. În plus, fiecare poate sări astfel în ajutorul celuilalt. Bosworth are dreptate când vine vorba de faptul că empatia este unul din efectele Facebook. Larry Rosen susţine și el faptul că postarea link-urilor cu informaţii despre diverse campanii îndeamnă utilizatorii să ia măsuri, transformând Facebook-ul într-un megafon global. În plus, Facebook-ul este totodată instrumentul cel mai la îndemână pentru a spune ceva lumii întregi, după cum notează și David Kirckpatrick în cartea sa "The Facebook Effect" din 2010 (publicată în 2011 în limba română, la editura Philobia). Însă ce să spui exact și cum să spui, fără să superi pe nimeni, să fii tu însuţi și să rămâi "politically correct" este preocuparea fiecăruia, de unde derivă și stresul. Totodată cititul statusurilor optimiste actualizate și de câteva ori pe zi creează frustrarea cititorului utilizator, forţându-l mereu să se compare cu ce vede la ceilalţi. Astfel se creează un fel de competiţie internă care duce la anxietatea despre care vorbeau studiile din California și Edinburgh. Exemplu în sensul acesta este chiar prietena mea, pe care am menţionat-o la început. La un moment dat am decis împreună să renunţăm la Facebook, așa, simplu, de pe o zi pe alta. Dar, trebuie să recunosc, nu am reușit. Nici măcar eu, care luasem decizia mai mult ca să o îndemn pe ea. Îmi lipseau știrile acelea care îmi spuneau ce mai fac prietenii mei de peste hotare, cum arată Australia din ochii colegului care încă e la antipozi explorând-o, ce articole mai recomandă prietenii mei din Grecia. Daniel Donahoo este de părere că lumea digitală este lipsită de emoţie, în timp ce emoţia dă viaţă reţelelor sociale, care sunt ca o injecţie chimică, ce te fac fie euforic, fie deprimat, fie amândouă în același timp. "Așa că nu o să renunţ!", a fost rezoluţia lui, hotărât în schimb să își modereze timpul petrecut pe Facebook cel puţin pentru bunăstarea psihicului său în actuala eră digitală. Numărul 06 — 103


104 — Numărul 06


tea TIME

Jurnalul unei str`zi-vacan]` // Hala Matache // Casa orchestr` // nostalgie de Bucure[ti

Design-dialog // obiecte remixate [i reimaginate de referin]e culturale // drumul modei din Armenia pân` în Danemarca

Cum s` strângi puncte de relaxare // vacan]e altfel // ce faci dac` nu po]i s` stai zece zile pe [ezlong, cu ochii în soare

Cum recuper`m ora[ele// opera]iuni de salvare urban` // despre idila cu automobilul

{apte zile de teatru pe pâine // la Alexandria e frumos pe timp de Ideo Ideis // fantasme, proiecte, talent Numărul 06 — 105


CULTURĂ

Pa{aport diplomatic cu iz de parfum fin IOANA PîRVU

Text

Împachetezi obiecte dragi, renunţi la carieră, tragi jaluzele, încui uși și dispari. Să fii soţie de ambasador nu înseamnă numai costume și coafuri elegante, îmbrăţișări, pălării cu ac și zâmbete, iar zilele nu se consumă numai pe acorduri de vioară și cu șampanie rafinată. Înseamnă și renunţări, compromisuri, responsabilităţi și doruri. Diplomaţia a avut dintotdeauna o notă de mister. Diplomaţii sunt oameni discreţi, care de cele mai multe ori poartă discuţii cu ușile închise și apar rareori în public. Am pătruns în culisele unei lumi elitiste, a regulilor de protocol și a doamnelor erudite, care știu săși reprezinte ţara cu onoare. Soţiile diplomaţilor triţmiși în misiune se confruntă cu o mulţime de probleme: de la reorganizarea vieţii de zi cu zi a familiei întrun mediu nou, diferit, până la întreruperea serviciului și suspendarea activităţilor de zi cu zi. Să fii soţie de ambasador este frumos, este delicat, dar este dificil. Rosemaria Schwarzinger și Carola Velasquez, partenerele ambasadorilor din Austria și Spania, au vorbit cu umor și sinceritate despre felul în care își trăiesc viaţa în România, despre proiectele lor și despre leacurile pe care le au atunci când li se strânge inima de dor de casă. Am aflat că, în afara politicii și a diplomaţiei, trăiesc o viaţă normală, deloc fastuoasă: sunt preocupate de educaţia și bunăstarea copiilor lor, își petrec timpul liber cu prietenii pe care și i-au făcut aici, se străduiesc să ţină legătura cu cei de acasă, merg la concerte și la teatru, citesc, se plimbă prin centrul vechi, se uită la televizor și cos goblenuri. Însă programul lor zilnic implică și demersurile pentru a oferi o imagine bună ţării pe care o reprezintă, organizarea sau participarea la activităţile culturale, de protocol și sociale. Carola și Rosemaria fac amândouă parte 106 — Numărul 06

din IWA (International Women’s Association), asociaţia care reunește majoritatea soţiilor de ambasadori și șefi de multinaţionale și are ca principal obiect de activitate organizarea de evenimente caritabile. Prin intermediul IWA, cele două doamne participă, alături de alte soţii de expaţi, la tot felul de ateliere: de literatură engleză, de goblen, origami, mahjong și organizează în fiecare an „Christmas Bazaar“, un târg care promovează diversitatea culturală și care ajunge în acest an la cea de-a 12-a ediţie. Astfel, de-a lungul anilor au demonstrat că pot fi nu doar excelenţi consilieri de imagine, ci și că au o mare putere de convingere când vine vorba de atragerea de fonduri în scopuri caritabile. Pe cât de influente, pe atât de discrete, partenerele dimplomaţilor români se coalizează pentru orice cauză care are nevoie de susţinere. Carola a terminat relaţii internaţionale și este diplomat de profesie, și-a cunoscut soţul pe când erau în misiune în Iugoslavia. "Dacă vrei să-ţi urmezi partenerul, renunţi la cariera ta. Majoritatea soţiilor de ambasadori fac acest sacrificiu deși sunt licenţiate și au succes pe plan profesional. Își pun viaţa, experienţa și cunoștintele la dispoziţia soţului și a ţării pe care o reprezintă. E o profesie solicitantă cu foarte multe obligaţii", spune Carola. Rosemaria a fost profesoară de știinte naturale și apoi de germană, iar aici se implică în evenimente de caritate, în care atrage și sprijinul companiilor austriece. "Mă simt destul de confortabil în această situaţie, chiar dacă a presupus să îmi las la o parte, pentru o vreme, propria carieră pentru a-mi urma soţul. Altminteri, cariera mea de dinainte și formarea profesională mă recomandă drept un candidat redutabil la activităţi de voluntariat ori de câte ori e nevoie." Există profesii care nu pot fi trecute în cartea de muncă și nici nu sunt remunerate, dar sunt importante pentru societate. Să fii soţie de ambasador înseamnă mai mult decât se crede. "Când soţul ajunge la o asemenea demnitate, îndeplinirea misiunii lui depinde și de dăruirea, abilitatea și efortul partenerei de viaţă, care trebuie manifestate discret, în calitate semioficială, dar foarte eficient", spune Carola. "Taxa" dorului de ţară se plătește destul de scump, însă mândria misiunii cu valoare naţională echilibrează balanţa. "Acest flux și reflux emoţional, pe care noi, familiile diplomaţilor de carieră din toată lumea îl trăim, uzează foarte mult. Din fericire, acum ai la îndemână telefonul, internetul, poșta rapidă și curierul, comunicarea cu cei de acasă nu se întrerupe total", îmi spune Rosemaria.

Carola VELASQUEZ— Spania

Care este activitatea soţiei unui diplomat, în timp ce ambasadorul este la datorie? Ce aveţi în plan acum, la ce lucraţi? Ca să îl pot însoţi pe soţul meu în misiunea diplomatică, am luat o pauză de lucru. Cum sunt o persoană activă, urmăresc și cercetez tot felul de chestiuni care mă interesează cu privire la România, încerc să mă ţin ocupată din punct de vedere intelectual. Am o mulţime de interese și admir oamenii care sunt mereu dornici să înveţe ceva nou. Ori de câte ori este posibil, particip la seminarii și la conferinţe pe diferite probleme organizate de Ambasade, de organizaţii internaţionale sau de Institutul Cervantes. Mă ocup și de Asociaţia Femeilor din Spania, unde avem oportunitatea să discutăm, într-un mod relaxat, la o ceașcă de cafea, despre profesiile noastre, despre proiectele și activităţile pe care le desfășurăm. Sunt, de asemenea, responsabilă de un grup de conversaţie în engleză la SPOHOM (Soţii ale șefilor de misiuni diplomatice). Ce înseamnă diplomaţia culturală? Un aspect important al diplomaţiei este promovarea culturii ţării și favorizarea schimburilor culturale. În acest sens, toată lumea este implicată: ambasadorul, soţia sa, ofiţerul cultural, consulul, Institutul Cultural și profesorii de spaniolă din școli și universităţi. Diplomaţia culturală ajunge la mai multe persoane, deoarece o ambasadă are acces la o lume culturală largă: scriitori, personalităţi, instituţii, filme și muzică. Are, de asemenea, un ecou în economie, căci se promovează turismul, evenimente culturale, traduceri literare, festivaluri de film. Care sunt primele 5 lucruri de care România ar trebui să fie mândră? Frumuseţea pădurilor, fertilitatea pământului, bunele maniere ale poporului, moștenirea culturală și literatura. România vs Spania Muzică: Poema Romana de George Enescu / Concierto de Aranjuez de Joaquin Rodrigo De plimbat: Herăstrau / parcul El Retiro din Madrid Băutură: Ţuica / Fino Mâncare: Papanași, supă de hribi / paella, salmorejo, vichyssoise Muzeu: Colecţia de icoane de la Muzeul Naţional / El Prado și Muzeul Thyssen din Madrid Oraș: București / Madrid Eveniment cultural: Festivalul George Enescu Festival / Spectacolele de la Opera și Teatrul din Madrid


portului Constanţa. Este foarte important pentru noi, pentru că produsele noastre ajung în Europa prin Amburo sau prin Rotterdam și ar fi foarte convenabil ca portul din Constanţa să dezvolte linii de navigaţie. Iar în ceea ce privește Chile, anul viitor vom avea o întâlnire foarte imprtantă între Uniunea Europeană și Comunitatea Statelor din America Latină și Caraibe, pe care o pregătim asiduu.

Excelenţa sa, Maria Cuevas Bernales, ambasadoarea Republicii Chile la București, ne-a oferit viză către tărâmul mirific al Republicii Chile. Cum aţi ajuns să lucraţi în dimplomaţie? Bunicul meu a fost ambasador timp de 40 de ani și am ales să facă asta în cunoștinţă de cauză, am știut de mică ce înseamnă o carieră în dipomaţie. Am studiat, am trecut de un examen foarte greu, unde erau 50 de locuri și 600 de aspiranţi și am reușit. Să fii ambasador este o provocare continuă. Tabloul imaginii ţării pe care o reprezinţi este alcătuit din nenumărate detalii și fiecare amănunt contează. Viaţa nu îţi mai aparţine, ești reprezentantul unei ţări, trebuie să faci anumite lucruri și să nu te abaţi de la reguli. În cea mai mare parte a timpului, nu mai ai control asupra propriei vieţi. Dar este incitant și plin de satisfacţii. Cum puteţi descrie relaţiile dintre Chile și România? Avem relaţii foarte bune, avem legături încă din 1925, sunt aproape 86 de ani. Bineînţeles, am trecut prin diferite etape, însă rădăcinile comune ne-au favorizat legăturile. Între ţările latine, relaţiile sunt extrem de productive și se întreţin foarte ușor. Chile a avut o evoluţie mai specială, iar schimbările economice și sociale s-au făcut destul de lent. A fost un proces lung, început în 1973, când am avut guvernare militară și când cei de la putere au schimbat focusul economiei. Înainte era o economie în care doar statul avea priorităţi și interese, iar ei au schimbat-o complet, au liberalizat piaţa și astfel statul a început să se dezvolte și în alte direcţii. La fel s-a întâmplat și după ce s-a încheiat guvernarea militară și a venit la putere ceea ce noi numim guvernul democratic din 1990. Ei au menţinut aceeași strategie economică și au continuat să dezvolte relaţiile cu ţările partenere. La ce lucraţi acum, care sunt aspiraţiile și planurile pe care le aveţi pentru Chile și pentru România? În viitorul apropiat avem o grămadă de planuri, pentru că urmărim îndeaproape dezvoltarea

– International Women’s Association (IWA) este o asociaţie internaţională de caritate. Filiala din România a fost înfiinţată în 1978, iar în prezent numără mai mult de 300 de membri, atât expaţi, cât și români. – IWA București promovează prietenia dintre femeile de toate naţionalităţile care trăiesc în România, ajutându-și membrii să se integreze în societatea românească. – Cel mai important eveniment desfășurat de IWA este târgul anual de Crăciun, „Christmas Bazaar“, ajuns la cea de-a 12-a ediţie.

Există vreo personalitate aici, în România, care v-a impresionat? Printre persoanele de care îmi voi aminti este Gilda Lazăr. Anul trecut, ea a adus aici baletul Universităţii din Chile condus de Gigi Căciuleanu. Spectacolul care a venit aici a adus 30 de oameni din Chile și a fost prezentat în cadrul festivalului Enescu. A fost un bun PR pentru noi. Apoi a avut încă trei reprezentaţii în ţară. La fel, Angela Gheorghiu, Doina Levintza și designerul Carmen Secăreanu, care îmi e prietenă foarte bună. Ce părere aveţi despre diplomaţia culturală? Cât timp aveţi să organizaţi evenimente culturale? Diplomaţia culturală este un instrument pentru toate ţările. Chile desfășoară câteva programe de schimb cultural cu universităţi din România și încercăm să organizăm cât mai multe evenimnete care au ca motor cultura și civilizaţia chiliană. Acestă lună (n.r. iunie) a fost una foarte plină. Ultimul eveniment la care am paticipat cu foarte mare interes a fost "Cinepolitica", prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film Politic, care a avut loc între 15-21 iunie, la Cinema Studio, la Elvira Popescu și Muzeul Ţăranului, unde Chile a fost reprezentată de trei filme: "Postmortem", un film regizat de Pablo Larraín, unul dintre cei mai cunoscuţi regizori tineri care descrie drama ţării sale după ce Salvator Allende a pierdut puterea și două filme ale lui Costa Gavras: "Stare de asediu" și "Z". În plus, am fost la multe concerte, la José Carreras, voi merge și la Julio Iglesias, mă duc foarte des la Operă și la Operetă. Cu ocazia "Zilei S", ziua limbii spaniole, am facut o prezentare și o lectură pentru Nicanor Parra - un omagiu adus scriitorului chilian, câștigător al Premiului Cervantes pentru Literatură și nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Literatură. Care sunt lucrurile de care românii ar trebui să fie mândri? Care a fost cea mai bună experienţă în ţara noastră, până acum? România are o natură foarte frumoasă. N-am fost chiar peste tot, dar am vizitat, zic eu, destul de mult. Cred că sunt contraste foarte mari faţă de alte ţări europene, oamenii sunt foarte drăguţi aici, mai ales dacă ieși din București și mergi în Moldova sau în Maramureș. Mi-a plăcut foarte, foarte mult Sulina, un oraș mic, dar foarte bine îngrijit, foarte pitoresc și cu foarte multă istorie. Farul de acolo este transformat într-un mic muzeu de istorie a portului. Îmi plac foarte mult muzeele de istorie din Suceava și Botoșani, au oameni foarte specializaţi, care îţi povestesc tot ce ai nevoie să știi. Care este locul preferat din Chile? Unde le recomandaţi românilor să meargă? Santa Cruz este destinaţia pe care toată lumea ar trebui să o vadă. Muzeul Colchagua prezintă istoria Republicii Chile din perioada colonială până în modernitate, cu o grămadă de dovezi și de obiecte strânse. Este un muzeu privat, pus pe picioare acum zece ani de un domn care a construit și un hotel, un personaj foarte vizionar care a contribuit enorm la dezvoltarea economică a orașului. Peisajul de acolo e foarte frumos, sunt văi și coline și orașul e înconjurat de podgorii.

Rosemaria Schwarzinger - Austria Care este activitatea soţiei unui diplomat, în timp ce ambasadorul este la datorie? Ce aveţi în plan acum? Organizez mese festive și recepţii la domiciliu, sunt ofiţer de legătură în România pentru Asociaţia Diplomatică Austriacă, păstrez contactul cu doamnele din comunitatea austriacă și cu firme și companii austriece pentru evenimente de caritate, cum ar fi Bazarul de Crăciun. Sunt, de asemenea, membru al Asociaţiei Internaţionale a Femeilor din Bucuresti și al SPOHOM, clubul de soţii de ambasadori. Și tocmai am început să lucrez la Bazarul de Crăciun 2012, organizat de IWA. Ce părere aveţi despre diplomaţia culturală? Ar trebui să existe o strategie de globalizare a culturii sau mai degrabă ar trebui promovate identităţile culturale naţionale? Ambele. Muzica este, de exemplu, un liant cultural în orice context, iar între ţările noastre acest schimb funcţionează foarte bine. Îmi place Festivalul Enescu, iar recent am găzduit la Ambasadă un concurs de teatru pentru tineri dramaturgi români. Piesa câștigătoare va fi produsă în Austria și în Germania. Din partea austriacă, avem Forumul Cultural, care prezintă cultura austriacă în România și, de asemenea, KulturKontakt, care promovează atât artiști austrieci cât și non-austrieci și încurajează schimburile culturale. Există vreo personalitate aici, în România, care v-a impresionat? Există mulţi români pe care îi apreciez și persoana care îmi vine pentru prima dată în minte este Niels Schnecker - personalitatea, povestea vieţii și cunoștinţele lui mă impresionează de fiecare dată. De asemenea, subsecretarul de stat, Helge Fleischer, a avut atât de multă energie pozitivă și a făcut atât de multe pentru minoritatea vorbitoare de limba germană din România. A fost foarte curajos și determinat și îmi voi aminti de el întotdeauna. De asemenea, cunosc primari, prefecţi și președinţi de consilii judeţene de prin toată România care fac treabă foarte bună și fac cinste orașelor lor. Aș vrea să o menţionez, de asemenea, și pe prietena mea, Luminiţa Fătu, care organizează Clubul Partenerilor Diplomaţilor Români. Care sunt primele 5 lucruri de care românii ar trebui să fie mândri? România se poate mândri cu o istorie impresionantă, are o arhitectură frumoasă, peisaje miraculoase, românii sunt oameni deschiși, primitori și de ajutor. De asemenea, românii pot fi mândri de artiștii lor. Romania vs Austria Muzică: George Enescu / Mozart De plimbat: la mare sau munte / Neusiedler See Băutură: Ursus / vin austriac Mâncare: Sarmale cu mămăligă / Wiener Schnitzel Muzeu: Muzeul Satului din București / Muzeul de Arte Naturale din Viena Oraș: Sibiu / Salzburg Eveniment cultural: Viena Ball în București / Marillenkirtag Spitz Numărul 06 — 107


CULTURĂ

Carola VELASQUEZ - Spania Spanish-peruvian, born in Lima, Peru. A career diplomat with a bachelor´s degree and postgraduate studies in International Relations. She joined the Foreign service in January 1981 and met her husband while in post in former Yugoslavia. Speaks Spanish, English, French, Italian and SerboCroat and lived in Peru, Ecuador, Israel, United States, Italy, Former Yugoslavia, Spain, Uruguay, Slovakia, France and currently Romania. Among her hobbies are book binding, tennis and petit point. When did you first arrive in Romania? What were your first impressions? Who was the first person you met here? How about the first Romanian brand you interacted with? I arrived in Romania in April 2009. I had already visited the country before, in 1982 from Italy and 1983 when I was posted in former Yugoslavia. This time, I noticed a great change in the country with many posibilities to progress and a new generation with a more open European mind. The first person I met was President Băsescu when I accompanied my husband to the ceremony of the presentation of credentials as the newly appointed Spanish Ambassador to Romania at the Cotroceni Palace. The first brand was probably Fulga or Dorna, since we are very fond of dairy products. Who are the Ambassador and Mrs. Velasquez outside the politics? Could you describe a day in your life as a couple, outside of political engagements, which probably take most of your time? How much time do you have to pay attention to cultural and artistic events? Outside "politics or diplomacy" we live a normal life. We have a great affinity, we have the same family background and the same profession. We are very concerned about the education and the wellbeing of our children and we also spend our free time with our friends in Bucharest and keep in contact with those abroad. When we have spare time we prefer to stay at home. I love music and reading. We have a large private library. We love to watch most tennis tournaments, the History Channel, National Geographic channel and political debates. We also like visiting the country and we go regularly to cultural events, concerts and dinner parties.

108 — Numărul 06

Name 5 events that you recently attended? The Garden Party offered by King Mihai I at Elisabeta's Palace, the Ceremony of decoration to my husband and other personalities granted by the King of Romania, the Celebration of the Day of Europe in Chișinău, the attendance to a public political debate and participation at the Spanish stand, the fashion parade of the Spanish designer Agatha Ruíz de la Prada, the fashion show of a Moldavian designer organized by the Moldavian Embassy. What is the work of a diplomat's wife, while the ambassador is on duty? There is no rule about the work of a diplomat's wife, but we also have the responsability of representing our country and establishing contacts with local people as well as hosting dinners and cocktails for authorities or delegations and promote our culture. In that sense I must say that each has her own style of representation and areas of interest. What are you working on now? What are your aspirations and hopes for yourself, for your country and Romania? I took a "working leave" to accompany my husband on his ambassadorial posts. Since I am an active person I do my follow up on different things that I am interested in about Romania. I try to keep myself intellectually busy. I have lots of interests and I admire people that are always eager to learn. Whenever possible I attend seminars and coferences organized by Embassies or international organizations or our Instituto Cervantes on various issues. I organized the Association of Spanish Ladies with the objective of learning about each other's professions or activities while taking a cup of coffee. I'm also responsible of an English Conversation Group at the SPOHOM (Spouses of Diplomatic Heads of Mission). I participate in an English Book Club. I am very supportive with my children´s studies. The main concern is the economic crisis so my hope and desire is that the steps taken by our governments go in the right direction. Are there any unwritten rules of dress code and manners which the wife of an ambassador should know? I always say that the bases of protocole is the "good education". I still have the book given to me when I was a young girl by my grandfather "Manual de Carreño of Good Manners". When I was in the Diplomatic School we had a protocole course. I think good manners are basic. The new

diplomats have to observe and the practice will make them improve. What do you think about cultural diplomacy? Should there be a future strategy promoting individual culture or a blend across the board? An important aspect of diplomacy is to promote the culture of the country and favour cultural exchanges. In that sense, everyone is involved: the ambassador, his spouse, the cultural officer, the consul, the Cervantes Institute and the Spanish teachers at schools and universities. Arts are also important because they show another aspect of the country, the idiosincrasy of its people and its history. What are the benefits of promoting cultural diplomacy through the arts over more traditional forms? Cultural diplomacy reaches more people because an embassy usually has access to a wide cultural world, personalities, writers, institutions, films and music. It also has an economic repercution: it promotes tourism, artistic works, literary exchanges etc. Is there any personality here in Romania that has impressed you? Who do you appreciate the most? Film director Cristian Mungiu, Camelia Șucu, probably the most remarkable businesswoman in Romania, opera singer Nelly Miricioiu, for her lirics and her living experience, Petre Roman (I first heard of this Romanian Spanish politician when the Romanian revolution took place and I was eager to meet him), Princess Margareta, for her warmth and dignity. What are the first 5 things that Romania should be proud of? The fertility of its countryside, the beauty of its forests, good manners of its people, the cultural inheritance and its literature. ____________________________ Romanian favourites vs Spain favourites: Song - George Enescu "Poema Romana" / Joaquin Rodrigo "Concierto de Aranjuez" Place to hang out - Herăstrău Park / "El Retiro" Park of Madrid Local drink - Ţuică / Fino Local food - Papanași, "hribi" soup/ Paella, salmorejo, vichyssoise Museum - The Icons collection at the National Museum / El Prado and Thyssen Museum in Madrid City - Bucharest / Madrid Cultural event - George Enescu Festival/ Music at the Opera House and National Theatre of Madrid

Rosemaria Schwarzinger Austria Born in in Ittenbach, Germany. She is a trained domestic science teacher

and worked in Neuwied and Hilden, Germany, at children institutions and schools and she taught German at a grammar school in Aberairon, United Kingdom. She came to Austria in 1980, and worked for Tyrolean Airways. In their diplomatic career, they were assigned abroad to the Ivory Coast, Switzerland, Romania, Belgium, Lithuania and again to Romania. Her hobbies are photography and cooking. When did you first arrive in Romania? What were your first impressions? Who was the first person you met here? I came to Romania for the first time in 1992, when my husband was Councillor at the Austrian Embassy. My first impression at that time was like a cultural shock. I came from Berne, Switzerland, and I saw in Romania all these streets and homeless children, especially in Bucharest. When I returned to Bucharest in October 2010, I noticed that Romania had improved enormously. We were welcomed at the shiny and new Bucharest airport by Chief of Protocol Prisăcaru and by the Director of our Cultural Forum Cervenka. Who are Ambassador and Mrs. Schwarzinger outside the politics? Could you describe a day in your life as a couple, outside of political engagements, which probably take most of your time? Especially, we keep in touch with our Romanian friends, some which we will have known, in August 2012, for 20 years. Also we like to present the beauties of Romania to Austrian visitors and friends. As you know, we like travelling in Romania. In the summer time we often go to the seaside. Our free day is most often Sunday. Then we go to Bărăţia church. Afterwards we like strolling thorough Lipscani and eventually we take a meal there. In the afternoon, we often watch television if there is an interesting sport event in the Austrian TV. In the evening we have to plan the coming week and we talk together about the upcoming events. What is the work of a diplomat's wife while the ambassador is on duty? I organize dinners and receptions at the residence. I am liaison officer for Romania for the Austrian Diplomatic Spouses Association. I am in contact with the ladies of the Austrian community in Romania, and with the Austrian companies for charity events like the Christmas Bazaar. I am also member of the International Women Association in Bucharest and of SPOHOM, the club of Ambassadors wives. All that means preparing and attending


meetings. On top of everything, in this year we will have extensive repair works in the Embassy building. My job is to see to it that my husband and I survive here while all the plumbing and water pipes in the house are replaced. If I have time I am happy to receive friends for a coffee at my place. What are you working on now? What are your aspirations and hopes for yourself, for your country and Romania? I have started to work on the Christmas bazaar 2012. From time to time, I fly to my father in Germany because he also needs my help. I see many Romanians who are frustrated about the developments but I hope that they and their children would stay in the country and contribute to an improvement. For myself I hope that I could contribute a bit to it and that some people receive help and assistance. Whenever we will go away from here, I hope that some friendships will stay forever. What do you think about cultural diplomacy? Should there be a future strategy promoting individual culture or a blend across the board? Music brings all people together all over the world. I am happy to note the cultural exchanges between our countries. I like the Enescu Festival, where an Austrian conductor and orchestra performed in Bucharest. Also, recently, we hosted at the Embassy a drama competition for young Romanian authors. The winning play will now be produced in Austria and in Germany. I also met a Romanian artist who afterwards appeared on stage at the Vienna Tanzquartier. From the Austrian side we have the Cultural Forum which presents Austrian culture in Romania and also KulturKontakt which supports both Austrian and non-Austrian artists and cares for the promotion of cultural exchanges. What is the effectiveness of arts as soft power in international relations? What are the benefits of promoting cultural diplomacy through the arts, over more traditional forms? The better you know you neighbour, the easier are the relations. I mean that there could still be bilateral problems and open questions, but knowing the others makes it easier to find solutions. If art and soft power can help, it will be welcomed. Although I do not think that there is a duty of artists to be helpful in this kind. For example we also encourage companies to sponsor international understanding, dialogue and exchanges.

I am happy to note that many Romanians think positively about Austria because they know the country from tourism, investments and cultural events. This positive image might be helpful to Austria when it comes to diplomacy. Is there any personality here in Romania that has impressed you? Who do you appreciate the most? There are many impressive Romanians and a person who first comes to my mind is Niels Schnecker, I met him and he impresses me with his knowledge and wit every time. Also the late Undersecretary of State, Helge Fleischer had so much positive energy and he did so much for the German speaking minority. He was a courageous personality which I will remember forever. Also, many town mayors, prefects and county presidents that we have met all over Romania are very impressive. In Alba Iulia, where my husband is Doctor Honoris Causa, I saw how a smaller university can perform with excellence and do a great job. Let me also mention my friend Luminita Fatu, who organizes the Diplomatic Spouse Club in Romania. What are the first 5 things that Romania should be proud of? What will you tell your people about Romania? What was your best experience in our country, so far… Romania can be proud of an impressive history. It boasts beautiful architecture. Romanians are open, hospitable and helpful people. They can be proud of the nature here, including both the beaches and the mountains. They can also be proud of their artists. My best experience was at a moment of illness where Romanian doctors treated me well. This is a good feeling, to know that you can rely on doctors here. ____________________________ Romanian favourites vs Austria favourites Song - music from George Enescu / Mozart Place to hang out - at the Romanian seaside or mountains / at the Neusiedler See Local drink - Ursus / Austrian wine Local food - sarmale with mămăligă / Wiener Schnitzel Museum - Village Museum in Bucharest / Museum of Natural Arts in Vienna City –Sibiu / Salzburg Cultural event - Vienna Ball in Bucharest / Marillenkirtag in Spitz

María Cuevas - Chile How did you become interested in diplomacy in the first place? My grandfather was a diplomat, for 40 years, so I grew up in this area, I was very familiar with all the comings and goings. He was an ambassador for Chile in Italy, Austria, Belgium.

He was in that position until 1962, and I knew about what a career in diplomacy means. Tell me what were your first impressions when you arrived here? Have your impressions changed since then? Who was the first person you met here? I arrived in July 2010, one day before I signed my credential letter and it was very, very hot. I was coming from Vancouver, so I was used with a little more cold weather, but the first impression was very nice. I met all the team from MAE and from the embassy. How do you describe relations between Chile and Romania? We have very good relations, we are linked since 1925, almost 86 years. Of course, we went through different stages, but we have common roots and the links between Latin countries are extremely productive and very easy to maintain. Chile had a more specific development and economic and social changes have been quite slow. It was a long process, it started in 1973 when we had a military government that changed focus on economy. Before, it was an economy in which only the state priorities and interests were important, then they fully liberalized the market and the state began to develop in other directions. After the military government ended and the democratic government came to power, in 1990, the process continued and same economic strategy was maintained. What are you working on now? What are your aspirations, hopes and plans for Chile and Romania? In the near future we have a lot of plans… First of all, we follow closely the development of the Constanţa port. Our products arrive in Europe by Amburo or Rotterdam and would be very convenient for us that Constanţa would develop more lines of navigation. Concerning Chile, next year we will have a very important meeting between European Union and Latin American and Caribbean States that we are getting prepared for. Is there any person here in Romania, who impressed you? I will remember forever Gilda Lazăr. Last year, she brought here the University of Chile ballet, led by Gigi Căciuleanu. The show brought in Romania 30 people from Chile and was presented at the Enescu Festival. Then we had three representations in Cluj, Sibiu and Bucharest. Also I'm very fond of Angela Gheorghiu, Doina Levintza and designer Carmen Secăreanu, who is my very good friend.

How about your favourite Romanian brand? I am very fond of Musette and Doina Levintza, every day I interact with these fashion designers, because I wear their clothes and shoes all the time. What do you think about cultural diplomacy? Name 5 events that you recently attended? Cultural diplomacy is a tool for all countries. Chile carried out several cultural exchange programs with universities from Romania and tries to organize many events that activate Chilean culture and civilization. This month (n.r. June) was very busy. The last event that I attended with great interest was Cinepolitica, first International Political Film Festival, held from 15-21 of June at Cinema Studio, Elvira Popescu and Peasant Museum, where Chile was represented by three films: "Postmortem", directed by Pablo Larraín, one of the most famous young directors, which describes drama of the country after Salvator Allende lost power and two films by Costa Gavras: "State of siege" and "Z". I like music very much, I’ve been to many concerts, I often go to Opera and Operetta. During the Day of Spanish Language, we organized a presentation for Nicanor Parra - a tribute to the Chilean writer, who won Cervantes Prize for Literature and was nominated several times for the Nobel Prize for Literature. What are the things that Romania should be proud of? Romania has very beautiful cities and landscapes. I visited, I think, pretty much. I think there are huge contrasts with other European countries, people are very nice here, especially if you go out from Bucharest, in Moldova and in Maramureș. I liked very much Sulina, a small town, but well cared for, very beautiful and very rich in history. There’s a lighthouse there, transformed into a museum of harbor history. I also love history museums in Suceava and Botoșani, they have very specialized people who tell you everything you need to know. What is your favorite place in Chile? Where would you recommend Romanians to go? Santa Cruz is the destination that everyone should reach. Colchagua Museum presents the history of Chile from colonial to modern times, with a lot of evidence and small objects. It is a private museum, set up 10 years ago by a gentleman who built a hotel, a visionary person who has contributed enormously to the economic development of the city. The landscape is also very beautiful, there are valleys and hills and the town is surrounded by vineyards. Numărul 06 — 109


110 — Numărul 06


Dacă sutele de zile petrecute la birou nu ne trădează aproape niciodată adevăratele trăsături, scurtele săptămâni de vacanţă vorbesc mult mai mult despre cine suntem. Fiecare acumulează puncte-relaxare și puncte-fericire după un alt program, pe străzile altor orașe și la mesele unor restaurante mai

diferite chiar și decât specificul lor. Am adunat idei pe care le-am da oricând prietenilor noștri și locuri unde ne-am duce vara asta și le-am împărţit în cinci categorii de vacanţe: artistice, în aer liber, copilăroase, cu accent pe design și muzicale.

Dosar realizat de

Maria neneciu și irina florea

Numărul 06 — 111


Arta Vacan}ei Dacă nu poţi să stai zece zile pe un șezlong uitându-te la valuri și ai prefera să te uiţi la o instalaţie modernă sau să cinezi în compania unor tablouri celebre, îţi propunem să te uiţi pe lista evenimentelor și expoziţiilor din acest sezon și abia apoi să îţi alegi o destinaţie de vacanţă. Nici o Londra fără TATE Până pe 9 septembrie, la Tate Modern (www.tate.org.uk), ai ocazia să vezi una dintre cele mai reușite și, se zvonește, mai scumpe expoziţii de artă modernă și contemporană din lume: Damien Hirst, o încununare a întregii opere a rebelului artist britanic. Aceasta cuprinde și deja celebra operă "The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living" din 2001, în care artistul a introdus un rechin într-un acvariu imens, umplut cu formol, și a schimbat arta contemporană pentru totdeauna. O expoziţie impecabilă, care trebuie văzută sau, cu alte cuvinte, cum să cheltuiești cel mai bine 14 lire. Și tot la Tate s-a lansat recent, sub sloganul Art in Action, The Tank, prima galerie a unui muzeu dedicată exclusiv artei live. Cu un line-up impresionant și cu foarte multe show-uri gratuite, noul spaţiu de la Tate merită cu siguranţă o vizită. Și, bineînţeles, să nu uiţi de magazinele de la parterul muzeului. ArtBreak Hotel În materie de hoteluri cu arta în sânge există un singur campion: Hotel La Colombe d’OR (www.la-colombe-dor. com) din Saint-Paul de Venece, sudul Franţei. Este un hotel de familie, și nu orice familie, ci una care i-a avut ca invitaţi pe Miró, Matisse, Calder, Chagal sau Picasso, mulţi dintre aceștia plătindu-și cazarea cu... operele lor, care se găsesc și acum pe pereţii 112 — Numărul 06

01

02

03

camerelor. Cele 14 camere unice și 11 apartamente nu s-au schimbat prea mult de atunci, atmosfera este unică, autentică și specifică regiunii. Costul unei camere pornește de la 280 €/ noapte, dar este ca și cum ai dormi într-un muzeu, experienţă ce merită încercată. Dacă prefrei Anglia, trebuie să dormi o noapte la Broomhill Art Hotel (www.broomhillart.co.uk), care are o grădină suprarealistă, plină de sculpturi gigantice. În Berlin nu poţi să mergi fără să faci o vizită celui mai curajos hotel din lume, deja celebrul Propeller Island City Lodge (www.propeller-island.com),

04


01 02 03 04 05, 06 07, 10 08, 09

Damien Hirst la Tate Modern The Tank, Tate Modern Design Hotels – Le Colombe D'or Design Hotels – Gramercy Park Hotel Louisiana Modern Art Museum – New Nordic Architecture & Identity La Triennale de Paris – Andre Morin Hundertwasserhaus

05

06

07

10

08

09

un hotel dement, în care vei dormi într-o celulă de închisoare, asta dacă nu preferi un coșciug sau o cameră în care patul zboară. Preţurile pornesc de la 69 €, iar fiecare cameră este unică și șocantă. În New York poţi sta la Gramercy Park Hotel (www. gramercyparkhotel.com) în Manhattan, care este o operă de artă în sine, cu pereţi tapetaţi cu lucrările unora dintre cei mai cunoscuţi și mai controversaţi artiști, precum Damien Hirst, JeanMichel Basquiat sau Andy Warhol. Louisiana daneză La 35 km de Copenhaga, în nord, o să descoperi unul dintre cele mai impresionante muzee de artă modernă din Europa, Louisiana Modern Art Museum (www.louisiana.dk), care are o priveliște impresionantă spre mare

și un parc imens plin de sculpturi și instalaţii artistice moderne. Cu o colecţie de peste 3.000 de exponate de valoare, printre care lucrări semnate de Picasso, Giacometti, Dubuffet, Yves Klein, Andy Warhol, Rauschenberg sau Henry Moore, o cafenea, un magazin și un spaţiu de relaxare, Louisiana este mai mult decât un muzeu, este un loc de întâlnire a celor pasionaţi de artă și un centru cultural iubit de toţi danezii. Dacă ajungi aici, să nu ratezi expoziţia New Nordic Architecture & Identity (până pe 21 octombrie) sau petrecerile de vineri - Friday Lounge, cu Jazz, mâncăruri alese, oameni pasionaţi de artă și o atmosferă degajată. La triennale cu accent pe Paris Anul acesta, trienala de artă de la Paris s-a mutat de la Grand Palais în Numărul 06 — 113


11

recent renovatul Palat Tokyo, alături de alte locaţii din Paris. Sub conceptul "Proximitate intensă", expoziţiile de anul acesta investighează ce înseamnă să fii un artist activ în ziua de azi (în contextul globalizării și al diversificării scenei artistice franceze) și abordează noţiunile de aproape-departe. Inspirată de figuri remarcabile ale sociologiei și etnografiei din sec. XX, precum Claude Levi-Strauss, Marcel Mauss, Michel Leiris sau Marcel Griaule, trienala exploatează nodurile în care se intersectează arta cu etnografia, din dorinţa de a muta atenţia de pe spaţiul naţional pe cel artistic, fără graniţe. Intrarea la expoziţii costă 8 €, dar îţi recomand să-ţi iei și ghid, pentru numai 4 € în plus. 114 — Numărul 06

12

13

15

14


3 filme de văzut în vara asta Oslo, August 31st – Norvegia, Joachim Trier. Despre cum atunci când devii depedent de droguri mori pentru toţi cei din jur. Le Havre – Finlanda-Franţa-Germania, Aki Kaurismaki. Despre... nu contează despre ce e, contează că e o comedie dramatică de un umor care îţi intră până în măduva oaselor. E ca fum dintr-un joint. După dealuri – România, Cristian Mungiu. Despre cum "we kicked asses again"

16

17

Poftă de artă Printre restaurantele pe care ar trebui să le încerci, asta dacă nu ai făcut-o deja, se numără și cel de la Hundertwasserhaus, Viena (aproape de Prater). Situat într-o casă realizată de însuși Hundertwasser (pe care trebuie neapărat să o vizitezi), restaurantul este desprins parcă din altă lume, cu podeaua în valuri, culori demente și o evidentă plăcere de a trăi, peste tot. Meniul nu este foarte ofertant, dar poţi alege liniștit între mai multe supe delicioase și paste sau salate gătite cu grijă. O masă pentru două persoane nu o să te coste mai mult de 50 €, iar pe tot parcursul ei o să te gândești la o lume mai bună.

18

20

19 1 1, 14, 15, 19, 20 12 13 16 17, 18

Jeff Koons la Beyeler Fondation La Triennale de Paris – Andre Morin Hundertwasserhaus Damien Hirst la Tramshed Pub Klimt la Peleș

Jeff Koons Fundaţia BEYELER (www.fondationbeyeler. ch) din Riehen, Elveţia, înfiinţată în 1997 de soţii Hildy și Ernst Beyele, găzduiește o retrospectivă a muncii lui Jeff Koons (www. jeffkoons.com), o expoziţie ce conţine trei serii de lucrări: The New, Banality și Celebration, trei stadii esenţiale în dezvoltarea unuia dintre cei mai cunoscuţi artiști contemporani. Primăria din Basel (www.basel.com) a făcut și un pachet special pentru fundaţie, care conţine cazare, transport în comun și intrare la acest muzeu impresionant. Costul unui astfel de pachet pornește de la 96 de franci elveţieni.

Tramshed Pub Facem ce facem și ne întoarcem la Londra, ba, mai mult, la Damien Hirst. Un nou bar s-a deschis recent în capitala Marii Britanii, intimidat parcă de lucrarea centrală pe care o adăpostește, o vacă și o găină semnate de Damien, același care a realizat și lucrarea inspirată din desenele animate "Cow and Chicken" de pe peretele pub-ului aflat pe Rivington Street. O destinaţie pe care trebuie să ţi-o notezi în carneţel pentru următoarea vizită la Londra. Klimt la Peleș Expoziţia temporară Klimt va avea loc între 15 septembrie și 15 decembrie 2012 la Castelul Peleș. Aceasta graviteză în jurul celor 12 tablouri originale pictate de Klimt la comanda Regelui Carol I, precum și în jurul altor lucrări Kunstlerkompanie (din care au facut parte și Franz Matsch și Ernst Klimt, fratele artistului). În septembrie avem, se pare, un motiv serios să revizităm Castelul Peleș, ocazie cu care trebuie neapărat să acorzi atenţie și Sălii de Teatru a Castelului, una dintre încăperile decorate de Gustav Klimt și Kunstlerkompanie. Expoziţia este deschisă de miercuri până duminică, până la ora 17.00, iar biletul de intrare este 6 lei. Numărul 06 — 115


Var~, valuri, vânt Campinguri olandeze cu peisaj românesc Tavan cu stele, aer proaspăt cu parfum de rouă, zile nesfârșite de vacanţă. Nu e nevoie de hoteluri sofisticate sau de locuri aflate la distanţe de mii de kilometri. E de ajuns un cort și un loc de campat cu toate facilităţile la îndemână. Nu strică niciodată și o poveste a locului, care să te facă să îţi trimiţi și prietenii acolo. În ultimele luni am testat câteva campinguri cu aer european din România. Toate sunt ţinute de olandezi care s-au mutat aici și care, în cele mai multe cazuri, au cumpărat case cu istorie din Ardeal, le-au recondiţionat și transformat în destinaţii de vacanţă pentru rulotele cu plante în ghiveci și oale venite din nordul Europei. Pe lista de favorite este La Curtea Richvini (www.lacurtearichis.eu), foarte aproape de Biertan. În afara sezonului ai șanse să ai toată curtea atent îngrijită doar pentru cortul tău. Richiș este un sat mic cu două cârciumi, pline de când încep să cânte cocoșii, subiect sigur pentru pasionaţii de fotografie. Cât despre Biertan, dacă nu o știţi deja, mergeţi să vedeţi biserica fortificată. Pentru împrejurimile Sovatei, pline de pensiuni nefericite, aș recomanda un camping mare, pe malul apei, aproape de o păstrăvărie, Mustang Camping (www. mustangcamping.ro). Este peste gard de Nomad Camp (www.nomadcamp.eu), unde, deși nu te-ai aștepta, poţi mânca un moelleux au chocolat perfect și te poţi bucura de micul spa în aer liber. Dacă ai drum spre Oradea, caută Spinuș, unde poţi alege un loc la soare, sau unul la umbra copacilor, în Camping Vineyard. Povestea locului este că, din activitatea campingului, managementul sprijină și activităţile caritabile ale Fundaţiei Lidia. Poţi folosi pretextul vacanţei în aer liber pentru a descoperi noi oportunităţi de shopping: zeci de gadgeturi, hamace și, desigur, corturi cu vino-ncoa. Începe de pe www.fieldcandy.com. 116 — Numărul 06

01

02

04

03

Vacanţe pe bicicletă Probabil una dintre vacanţele mele cele mai frumoase a fost cea de patru zile pe bicicletă, în jurul insulei Bornholm. De atunci caut trasee și destinaţii la fel de spectaculoase, dar și prietenoase pentru un ciclist de ocazie ca mine. O sursă bună de inspiraţie este www. bikeevents.ro. Pentru un weekend, aș recomanda traseul spre Zimbrăria Neagră,

05

06


01, 04 Blue Lagoon 02, 03, 05, 06 Reykjavik Bike Tours 07, 08, 09, 14 Nautic Line 10, 11 Corturi Field Candy 12, 13 Aventura Parc

08

07

13

11

14

să ajungeţi la Blue Lagoon în Islanda (www. bluelagoon.com), puteţi spune că aţi ales un traseu de bicicletă care v-a dus acolo. Reykjavik Bike Tours (www.reykjavikbiketours. is) organizează tururi de oraş şi excursii prin Islanda.

09

12

nici prea lung, nici prea greu, nici prea departe de mașină. Cât despre vacanţe de o săptămână, cred că ar fi o idee bună să vă uitaţi la ofertele celor de la www.frenchcyclingholidays.com. O ocazie să vă opriţi din când în când pentru degustări de vin, să vă bucuraţi de castelele cu grădini luxoase, dar și de bucătăria fin asezonată. Desigur, dacă aveaţi nevoie de un pretext 10

Drumeţii pe insule însorite O destinaţie iubită printre hikeri este Corsica. Unul dintre cele mai cunoscute trasee este "Mare a Mare Sud", care durează cinci zile. Pornești din golful Porto Vecchio de pe Coasta de Est, urci spre Munţii Alta Rocca și ajungi la Propriano pe Coasta de Vest. Pe www.corsica-aventure.com găsești diverse variante de excursii fără ghid, dar care îţi asigură transportul bagajelor dintr-un punct în altul, cazarea din fiecare seară și o parte din mese, dar și toate hărţile și indicaţiile de care ai nevoie pentru doza potrivită de aventură. Tot pe lista de drumeţii sunt de trecut Numărul 06 — 117


15

și plimbările din Capri. Poţi găsi câteva ponturi pe www.giovis.com. Pe lista scurtă de opţiuni este "Sentiero dei Fortini", o plimbare de aproximativ trei ore. Dacă ajungi în Capri, trimite-ne, te rog, o carte poștală din apartamentul tău minunat de la www. caprisuite.it.

1001 de aventuri Bicicletă. Bifat. Hiking. Bifat. Enduro. Bifat. Timp de planificat vacanţa. Deloc. Atunci www.adventuresportsholidays.com ar putea să îţi dea câteva idei. Zeci și zeci de sporturi și sute de idei de vacanţe în mișcare ajută anual peste două milioane de turiști să își găsească destinaţia perfectă. Ba, mai mult, poţi alege de aici un team building de pomină: cursuri de surfing în Noua Zeelandă. Va costa aproximativ 60 euro de persoană/zi. Cât despre avion, încearcă varianta din Frankfurt, va fi sigur mai ieftin! Tarzan pentru o zi Primul gând care îţi trece prin cap când ești pe prima scară mișcătoare din Parc Aventura (www.parc-aventura.ro) este: "De ce îmi fac de bunăvoie asta?". Deja de la a doua începe să îţi placă, iar la a treia te-a ajuns din urmă o fetiţă de 8 ani care și-a pierdut deja răbdarea să stea după tine. Parc Aventura a fost amenajat într-o pădure de la marginea Brașovului cu profesionalismul oricărui parc tematic similar din Olanda sau Germania. Echipamentul este de cea mai bună calitate, reînnoit constant, iar de siguranţa tuturor celor care merg pe sârmă din copac în copac se ocupă o echipă foarte numeroasă de tineri extrem de atenţi și de bine pregătiţi. Parcul din Brașov are 10 trasee de dificultate progresivă, marcată printr-o culoare specifică: 2 trasee mov pentru copiii sub 8 ani; 2 trasee galbene pentru copiii de 118 — Numărul 06

16

18

17

la 8 ani împliniţi și pentru începători; 2 trasee verzi cu o înălţime a jocurilor ce nu depășește 6 metri; 2 trasee albastre care sunt de dificultate medie, un traseu roșu și un traseu negru de dificultate sporită. Merită mers și dacă te vei bucura pe traseu doar când vei ajunge la tiroliene. Pentru cei care vor să încerce și alte parcuri de aventură, o resursă bună este www.iapa.cc. în MIȘCARE Pe ape repezi sau pe mare, vacanţa se vede altfel decât de la etajul 8 al unui hotel de pe mal. Îţi poţi lua un caiac de începător de la Decathlon (www.decathlon.ro) și te poţi înscrie și la un curs de caiac de pe www. outdoorexperience.ro. Sau, dacă ai visat să ai într-o bună zi un iaht și să pleci încotro te duce vântul, poţi să iei primele lecţii de skipper sau să furi secretele de la un profesionist, plecând într-o scurtă croazieră cu echipa Nautic Line (www. nauticline.ro). Bineînţeles, oricare ar fi prilejul, îl poţi transforma în ocazia perfectă să ajungi de fapt la bordul unui iaht: pescuit, team building, petrecerea burlacilor sau cine știe ce aniversare romantică.

19

1 5, 19, 20 16 17 18

Aventura Parc Cort Field Candy Reykjavik Bike Tours Nautic Line


Numărul 06 — 119


02

01

03

Vacan}a mare Olărit în Bucovina Odată ce vă veţi așeza alături la cursurile de olărit, diferenţa de vârstă dintre adulţi și copii va dispărea. Eșecurile vor fi la fel de amuzante, iar reușitele, piese de colecţie pentru rafturile cu amintiri din birou. O destinaţie perfectă pentru olărit este Bucovina, prilej de excursie într-o zonă cu multe oportunităţi de activităţi în aer liber. Pentru cazare, vă sugerez să aruncaţi un ochi la proiectele de restaurare ale Fundaţiei Drept Credinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (www. stefancelmare.org). Copilării pe tobogane E clar: parcurile de distracţii scot tot ce este mai copilăros din orice părinte. Se îndeasă în faţa rândului mai ceva decât copiii, se fotografiază cu marile victorii și profită de orice trenuleţ sau tobogan până în ultimul minut al programului. Așa că, dacă aveţi nevoie de un pretext să faceţi copilării, un aquapark este ca o îngheţată care nu se topește niciodată. Dintre toate pe care le-am încercat, cel cu priveliștea cea mai frumoasă este Watercity (www.watercity.gr) din Creta. 120 — Numărul 06

06

07

04

Parcul este construit în vârf de munte, iar toate toboganele pornesc și ele din vârf. Așa că orice coborâre nu e doar cu adrenalină, ci și cu panoramă. Era cam aglomerat și la început de săptămână, așa că nu mergeţi în weekend! Enisala Safari Village Răuvoitorii zic ca nu e în Deltă. Dacă nu deltă, atunci cum îi zici unui loc cu peisaje superbe, cu cetatea Enisala în dreapta, cu lacul Razelm în stânga, cu pelicani, cu plimbări pe canale, cu tufe uriașe de lavandă în curte, cu mâncare incredibilă din pește, gătită de localnici, cu spaţii de cazare construite după


Ponturi de un rând 1, 03, 04, 06 Muzeul Antipa 0 02, 08 Enisala Safari Village 05, 10 Water City 07, 09 Legoland

Fă planuri din timp și înscrie-ţi copiii la Cercetași: www.scout.ro Alege o tabără în aer liber: www.alpincamp.ro O resursă prietenoasă, cu oferte variate pentru familii și tot felul de beneficii: www.pierreetvacances.com

08

specificul zonei, cu cor de lipovence în jurul focului? Păi îi zici Enisala Safari Village (www.safari.ro) și nu te uiţi în gura răuvoitorilor, îţi iei puștiul și vă așezaţi la pescuit. Nu-ţi uita pălăriile și, la fel de important, poveștile! (Recomandat de Alex Mihai Dinu)

09

Lego-vacanţe Bunicul Lego împlinește anul ăsta 50 de ani, ar fi frumos să mergeţi să-i spuneţi la mulţi ani. Poţi alege unul dintre Legoland-urile europene din Danemarca, Germania sau Franţa. Bineînţeles, pentru puţină istorie, ai putea să-l alegi chiar pe cel din Billund (Danemarca) – locul unde s-a născut prima cărămidă Lego, dar și locul unde s-a deschis primul parc Legoland, în urmă cu 40 de ani (www.legoland.dk). E o idee bună, orice vârstă ar avea copiii – pentru cei foarte mici, o

plimbare prin Miniland – zona cu miniaturi construite din Lego – este fascinantă, pentru băieţii pasionaţi de roboţi – există zone speciale pentru workshopuri și programat roboţi, pentru colecţionarul din tine – magazine cu piese Lego expuse precum jeleurile – pe culori și dimensiuni, dar și noua serie Ninjago. Iar pentru toată familia – trenuleţe ce par și ele construite din piese Lego. Până la Billund poţi lua și avionul. Școală de vară la Antipa Vacanţa mare ţine trei luni, iar concediul tău cel mult una. Pentru tot timpul petrecut mai aproape de București, la Muzeul Antipa găsești tot felul de activităţi: ateliere de joacă și dezvoltare, Școală de Vară, modul de Microcosmos, ateliere de origami și de imaginaţie. Iar aventura vacanţei ar putea să devină noaptea petrecută la muzeu: Antipa (www.antipa.ro) oferă periodic copiilor între 6 și 12 ani ocazia de a petrece o noapte în incintă, înconjuraţi de piesele de patrimoniu. Lângă scheletul de Deinotherium gigantissimum este amenajat un spaţiu pentru dormit, cu saci, corturi și saltele.

10

Numărul 06 — 121


01, 04 02 03 05 06 07

Jazz Gallery Vienna Royal Orchestra Berlin Festival, We Have Band Berlin Festival, Franz Ferdinand Berlin Festival, Metronomy Summerwell

01

Pe muzica verii Jazzy Jazz Dacă iubești jazzul, sigur o să te bucuri când o să ajungi la rândul de mai jos, din care vei afla că la Sângeorz-Băi, Bistriţa-Năsăud, se încearcă anul acesta organizarea primei ediţii a unui festival internaţional de Jazz. Roland Jazz Festival (www.rolandjazzfestival. instantencore.com) va avea loc în perioada 3-5 august, iar pe lângă concerte, sunt programate și workshopuri, spectacole de teatru alternativ sau artă urbană. Noi îi dorim să crească mare și să reușească să adune în jurul lui cele mai sonore nume ale muzicii. Și dacă tot îţi plac sunetele ameţite, îmbătate și la înălţime, fă o vizită și noii cafenele Jazz Book, recent deschisă în Cotroceni, pe Carol Davila nr. 1. O să găsești aici o atmosferă caldă și muzică live de calitate. Iar dacă ajungi cumva la New York, profită de coloana sonoră a acestui oraș și fă neapărat o vizită la 122 — Numărul 06

Cele mai bune live-baruri

02

Claphamgrand – Londra www.claphamgrand.com Music Box – Lisabona www.musicboxlisboa.com Sodra Teatern, – Stockholm www.sodrateatern.com Le Carmen – Paris www.le-carmen.fr

03


06

04

07

Seară vieneză Muzică clasică, mâncare bună și băuturi alese, iată o reţetă sigură pentru o seară vieneză perfectă. La Vienna Royal Orchestra te poţi bucura de o super ofertă "Dinner and a Concert", prin care, după faimosul concert Amadeus Mozart și Johann Strauss, poţi cina în Imperial Hall, preţul pachetului fiind în jur de 100 €. Recomandarea ar fi să îţi faci rezervări online, din timp, pe www.royalclassic.at/concert_dinner.php Alte festivaluri... la un link distanţă

Jazz Gallery (www.jazzgallery.org), un spaţiu ce găzduiește și încurajează comunitatea artistică din New York. Summerwell: [adverb, 11-12 august], 2 zile, Domeniile Stirbey, companie aleasă, 10 super trupe (Hurts, Patrick Wolf, The Asteroids Galaxy Tour, Wolf Gang, Citizens, The Stone Roses, The Vaccines, Glasvegas, The Big Pink, Zulu Winter), așa se traduce pe scurt Summerwell (www.summerwell.ro), un festival pe care probabil nu ar trebui să îl ratezi vara asta, pentru că are un aer relaxat și civilizat. Insomnia Unul dintre cele mai cunoscute festivaluri

05

din lume, Berlin Festival (www.berlinfestival. de) are loc anul acesta în perioada 7-8 septembrie, tot la Temelhof, o locaţie spectaculoasă și inedită, în spaţiul unui aeroport dezafectat, iar participanţii vor avea acces în nu mai puţin de 30 de cluburi situate în orașul care nu doarme niciodată. Line-up-ul este spectaculos, We Have Band, Sigur Rós, Orbital, Little Dragon, Metronomy și The Killers fiind doar o mică parte dintre cei care vor urca pe scenă. Tot la Berlin, are loc în august Tanz im August, un festival de dans contemporan, care se va desfășura în peste 10 locaţii și va aduce în prim plan cele mai spectaculoase trupe de dans din lume. Mai multe informaţii puteţi găsi pe www. tanzimaugust.de

Way out West – Goteborg, Suedia, 9-11 august www.wayoutwest.se Outside Lands – San Francisco, 10-12 august www.sfoutsidelands.com Cloud 9 Festival – Cheshire, UK , 11 august www.cloud9festival.co.uk End of the Road Festival – North Dorset, UK, 31 august www.endoftheroadfestival.com Off Festival – Katowice, Polonia, 3-5 august www.off-festival.pl Oya Festival – Oslo, Norvegia, 7-11 august www.oyafestivalen.com Reading Festival – Berkshire, UK, 24-26 august www.readingfestival.com Art Mania Festival – Sibiu, 6-12 august www.artmaniafestival.ro Fân Fest, Roșia Montană – 15-19 august, www.fanfest.ro Numărul 06 — 123


01, 02, 03 04 05 06 07 08, 09

(De)sign Dacă primul lucru la care te uiţi când intri într-un bar sunt scaunele, îngăduiește-ţi o vacanţă în care să te bucuri de expoziţii, restaurante cochete, concerte și locuri cu stil. Și orice destinaţie ai alege pentru vara asta, suntem siguri că vei găsi acolo mici fericiri și pentru pasionatul de design din tine. Capitala Designului Helsinki este anul acesta capitala designului la nivel internaţional (www. wdchelsinki2012.fi), o destinaţie perfectă pentru o vacanţă relaxantă, cu plimbări lungi prin muzee și expoziţii dedicate designului nordic, cu priviri și mai lungi în faţa vitrinelor pline de "bunătăţuri" cu patru picioare sau manșete. Nu trebuie să ratezi Piaţa de Design finlandez și Pavilionul, inima capitalei designului, aflat fix între Muzeul Arhitecturii Finlandeze (www.mfa.fi) și Design Museum (www. designmuseum.fi). Aici se proiectează filme, au loc zilnic discuţii și workshopuri cu designeri și arhitecţi de renume internaţional. Trebuie neapărat să faci un tur al districtului Punavuori, renumit pentru magazinele stilate cu haine "nordice", pentru cafenelele amenajate de renumiţi designeri de interior și pentru galeriile de artă de prin colţurile străzilor. Bea o cafea la Café Bar 9, denumit și sufrageria sofisticatului Helsinki (nu ai nevoie de rezervări, preţurile sunt decente, oamenii foarte drăguţi), vizitează Galleria Lokal (www. lokalkatjahagelstam.fi), o cafeneagalerie, în care sunt expuse lunar alte proiecte ale designerilor finlandezi, fă o rundă de shopping la Design Forum Shop (www.designforum.fi/shop) sau la Naked, un nou magazin cu haine-obiect, și respiră adânc aerul unui oraș care și-a câștigat pe merit titlul de capitală a designului. 124 — Numărul 06

01

03

02

Dixon. Tom Dixon Dacă apreciezi designul britanic, cu siguranţă îl iubești pe Tom Dixon (www. tomdixon.net), care și-a deschis un magazin în Portobello Dock, Londra, într-o zonă care oricum trebuie explorată pentru străduţele impecabile, dar mai ales pentru târgurile de antichităţi care au loc aici în fiecare weekend, pe Portobello Road (www. portobelloroad.co.uk). Iar o rundă respectabilă de shopping ar fi ideal să se finalizeze cu o cină la cel mai recent proiect al designerului britanic, restaurantul de la Royal Academy of Arts (www.royalacademy.org.uk). Acesta este deschis până la ora 18.00, iar în weekend, până la miezul nopţii. Ai grijă însă să îţi faci rezervare din timp (reservations@ra-ra.co.uk). O masă o să te coste în jur de 25 £, iar preţul unei

04

05

Helsinki Capitala Designului Tom Dixon în Portobello Tom Dixon la Royal Academy of Arts Le Corbusier și Jean Genet de la MACBA Hotel Moschino Metrou Napoli


06

08

09

sticle de vin pornește de la 20 £. Enjoy, cum ar spune englezul!

En Construcción Barcelona este o destinaţie ideală pentru cei care apreciază cafenelele cochete și restaurantele bine amenajate, iar dacă ajungi acolo în această vară nu trebuie să ratezi expoziţia Le Corbusier și Jean Genet de la MACBA (Muzeul

de Artă Contemporană din Barcelona(www.macba.cat), o expoziţie care ne invită să reanalizăm viziunile celor doi asupra dezvoltării acestui oraș și confruntarea dintre ideile prezentate în "Macià Plan" a lui Corbusier și The Thief’s Diary, nuvela semnată de Genet. Înainte de a vizita acest muzeu, îţi propun să vizionezi En construcción, documentarul realizat de José Luis Guerín în 2001. Cât despre cazare, cel mai bine ar fi să te orientezi către o cameră la Grand Hotel Central (www. grandhotelcentral.com), care are o piscină cu o priveliște spectaculoasă, către tot orașul, sau la Hotel OMM, realizat de Juli Capella și amenajat de Sandra Tarruella și Isabel López. La vita e bella Există hoteluri cu multe stele deasupra

07

ușii de la intrare, iar apoi există Hotelul Moschino din Milano (www. maisonmoschino.com), un hotel concept, o poveste suprarealistă despre modă, cu crinoline pe pereţi, o excursie în ţara minunilor, o întâlnire faţă în faţă cu imaginaţia. Camerele sunt tematice, iar costul uneia pleacă de la 235 €/noapte, preţ în care ai inclusă o experienţă haute couture marca Moschino. Să încerci și art spa-ul de aici și să nu ratezi oferta specială de Shopping Therapy. Iar dacă în excursia ta din Italia ajungi cumva și prin Napoli, să faci neapărat o călătorie pe la sau mai degrabă prin staţia de metrou de la Universitatea de aici, care este probabil cea mai "designish" staţie de metrou din lume, de amenajarea ei ocupânduse chiar Karim Rashid, a cărui semnătură este inconfundabilă: pereţii sunt roz, cu mov și cu puţin verde, băncile de așteptare sunt niște instalaţii artistice în toată regula, iar podeaua are sclipici și simboluri futuriste. Proiectul face parte dintr-un curajos program de infrastructură al Primăriei din Napoli, care a inagurat o nouă linie de metrou care va include cinci astfel de staţii artistice, cea a lui Rashid fiind prima dintre ele. Pentru prima dată nu o să ţi se pară că aștepţi prea mult metroul, îţi garantez! Design cu accent britanic Pe 3 august, la V&A (www.vam.ac.uk) o să fie o seară Utterly Elegant, la care toată lumea va purta cea mai frumoasă, dar și cea mai britanică ţinută din dulap. Dacă te afli în Londra în acea perioadă și ai nevoie de inspiraţie pentru a decide ce vei purta la acest eveniment, vizitează pe timp de zi Numărul 06 — 125


10

12

expoziţia BALLGOWNS, găzduită de același muzeu. Și să nu ocolești restaurantul de la parter, unde au cele mai bune bezele din oraș (verificate), candelabre impresionante și vinuri bune. Chiar dacă ratezi "balul" din august, ai grijă să ajungi oricum la V&A cu prima vizită în capitala britanică, pentru că merită, vei descoperi aici colecţii impresionante de ceramică, design, arhitectură, mobilier sau fashion și vei mânca prăjituri crocante într-o clădire demnă de toată admiraţia.

Confrontations - Dutch Design (Vitra Design Museum) Dacă ești pasionat de istoria designului de obiect, trebuie neapărat să ajungi măcar o dată la Vitra Design Museum (www.design-museum.de), unde o să descoperi produsele iconice ale unora dintre cei mai cunoscuţi designeri din toate timpurile, de la Charles & Ray Eames, Alexander Girard, George Nelson, la Jasper Morrison sau Verner Panton. În plus, o să te poţi bucura precum un copil în faţa miniaturilor din magazinul muzeului, pe care nu trebuie să îl ratezi și de unde o să pleci cu siguranţă cu un prea mic scaun Panton. Clădirea care adăpostește muzeul, situată în complexul Vitra, este ea în sine o atracţie turistică, realizată de celebrul arhitect Frank Owen Gehry. Dacă reușești să ajungi în această vară în Weil am Rhein, Germania, să nu ratezi nici expoziţia Confrontations (12.06 – 02.09.2012), dedicată design-ului 126 — Numărul 06

11

13

15

14

contemporan german, pentru care tineri designeri experimentaliști au creat obiecte și instalaţii gândite ca un omagiu pentru Rietveld, probabil cel mai cunoscut designer și arhitect german din toate timpurile. Genießen! Track În epoca medievală, Ghent era al doilea oraș din Europa ca mărime, după Paris, și, deși și-a pierdut de mult locul în acest clasament, localitatea belgiană, aflată între Bruxelles, Bruges și Antwerp, rămâne una dintre cele mai fascinante. Aici va avea loc, până pe 16 septembrie, TRACK (www.track.be), o

16

experienţă artistică care va inunda tot orașul, în spaţiile publice și semipublice, și va oferi întâlniri neașteptate cu istorii și povești urbane, propunându-și să fie un dialog contemporan, ajutând vizitatorii să îi surprindă arhitectura și designul într-o manieră nouă. Așa că dacă vrei să faci o excursie în zona flamandă, ar trebui să fii cu ochii în patru după indicatorul de Ghent, iar în cazul în care vrei să rămâi aici peste noapte, eu îţi propun să cauţi Hotel de Flandre (www.hoteldeflandre.eu), care se află chiar în centrul orașului. Preţul unei camere pleacă de la 159 € pe noapte.


Baruri de care ar fi bine să te ciocnești

Universum Lounge din Berlin este localizat în Bauhaus Universum Cinema, o clădire din 1920

Barul Majik din Belgrad este amenajat de unicul, inconfundabilul Karim Rashid și este unul dintre cele mai trendy baruri din capitala Serbiei

Amendment XXI din Miami amenajat ca pe vremea prohibiţiei

Just Cavalli Cafe din Milano o cafenea în care este foarte probabil să dai peste însuși designerul italian și soţia sa, însoţiţi de cei mai importanţi oameni ai industriei de fashion din oraș

Ramses Life and Food din Madrid de al cărui design s-a ocupat Phillipe Stark, este pe de o parte restaurant, pe de o parte club, dar și cocktail bar

17

23

20

21

18

Tips&tricks pentru un zbor deștept

22

Ca să ai parte de cât mai multe experienţe și să ajungi în toate locurile pe care le ai trecute în agendă, trebuie să-ţi planifici vacanţa de-a fir a păr. Înainte să-ţi faci cerere de concediu, aruncă un ochi pe vola.ro, caută tarife, rute și legături și programează-ţi o călătorie ca la carte. Site-ul tocmai a lansat serviciul Big Flex, care integrează în căutările pe care le faci rezultatele cu date flexibile (+/- 3 zile), dar și rezultatele zborurilor cu plecare în următoarele 5 luni.

Avant+garde Design Museum Holon (www.dmh.org.il) Israel prezintă o expoziţie specială care urmărește evoluţia creaţiilor maestrului avangardei, designerul japonez Yohji Yamamoto (www.yohjiyamamoto.co.jp), probabil unul dintre cei mai enigmatici designeri și unul dintre cei care au schimbat definitiv și irevocabil această industrie. Expoziţia este, cred eu, un pretext mai mult decât bun să îţi cauţi bilete de avion către Tel Aviv, un orașsurpriză, cu plaje impecabile, ideale pentru zilele lungi de august. Clădirea Muzeului Holon este o capodoperă a arhitecturii moderne, o lucrare realizată de celebrul studio de arhitectură Ron Arad Arhitects (www.ronarad.co.uk). Pozele sunt și ele obligatorii! Design Hotels Calitatea unei vacanţe este de multe ori definită de acoperișul sub care o petreci. Hotelurile se prezintă politicos prin numărul de stele pe care le-au împlinit, însă sunt puţine cele care te impresionează atât de mult încât să te duci după ele în vacanţă până la capătul lumii. San Giorgio Mykonos este genul de hotel care îţi asigură o vacanţă reușită, este al doilea proiect al celor de la DESIGN HOTELS (www.designhotels. com) - un site care este o resursă nelimitată de inspiraţie. Preţul unei nopţi de cazare aici pleacă de la 150 €, dar modul în care hotelul este amenajat face toţi banii. 10, 12, 16, 21 11, 13 14, 15 17 18, 20 19, 22, 23

Yohji Yamamato la Design Museum Holon Expoziţia Track în Ghent V&A London Majik Cafe San Giorgio Mykonos Vitra Design Museum

19

Numărul 06 — 127


CULTURĂ

CEI {APTE ANI DE ACAS~, DE LA ALEXANDRIA IOANA PîRVU

ADI BULBOACĂ

Text

Foto

Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis s-a născut din poftă, din dorinţă, din sete și din nevoie. Din poftă de teatru, din dorinţa de a face ceva pentru comunitate, din sete de cultură și din nevoia unor tineri de a schimba lumea în care trăiesc. De șapte ani, Andreea Borţun și Alexandru Ion au crescut odată cu festivalul lor, jucându-se de-a imposibilul. Tot ce se întâmplă la Alexandria timp de două săptămâni se învârtește în zona incredibilului: în oraș nu există teatru și nici cinematograf, Ideo Ideis este singurul eveniment cultural care animă orașul de-a lungul anului, piesele se joacă la discotecă, pe scena Casei de Cultură, actorii au între 14 și 19 ani, oamenii mari se transformă în puști și tinerimea se maturizează, nu mai există limite între muncă și joacă, se râde, se dansează, se joacă și se aplaudă. Alexandria devine unul dintre locurile în care se poate vedea teatru viu de cea mai bună calitate, teatru care te emoţionează, teatru memorabil, teatru cu care rămâi. Povestea Ideo Ideis a ajuns la actul VII și devine din ce în ce mai interesantă… I-am întebat pe Andi Vasluianu, Marius Manole și Cătălin Ștefănescu, membri în juriu și fani Ideo Ideis, ce merită să știm despre festival, ce oameni animează Alexandria timp de două 128 — Numărul 06

săptămâni, cum au crescut în acești șapte ani de când au fost alături de Ideo Ideis și ce au învăţat de la copiii de acolo. Toţi mi-au spus, cu vorbe de bine, despre talentele extraordinare pe care le-au văzut în acţiune, despre inocenţa redobândită și despre bucuria de a juca.

Marius Manole Cum e la Alexandria, pe timp de Ideo Ideis? Cum sunt dimineţile, cum sunt serile, cum sunt oamenii? Cum se transformă orașul în spaţiu al întâlnirilor fericite? Trebuie să îţi mărturisesc ca eu am văzut orașul doar în timpul festivalului. Mi-e greu să mi-l imaginez altfel… Plin de tineri care mișună ziua și noaptea, care se bucură, cântă, cară decoruri, programează întâlniri, trimit comunicate, participă la workshopuri, visează să fie artiști mari. Adevărul e că-mi place să-mi imaginez ca așa e mereu la Alexandria, ce mă împiedică să visez? De altfel, acesta e unul dintre lucrurile importante pe care le-am învăţat acolo… Să visez!!! Să cred!!!

Ai fost împreună cu ei timp de 5 ani… Cum a evoluat festivalul? 5 ani??? Cum au trecut? Habar n-am... Festivalul a crescut în anii ăștia. Trupele sunt din ce în ce mai bune și din ce în ce mai multe, spectacolele sunt de multe ori mai bune decât în teatrele de stat, mulţi actori profesioniști s-au alăturat festivalului, mulţi jurnaliști au cerut să fie prezenţi... Dacă stau să mă gandesc bine, a crescut periculos de mult. Cum se traduce munca de organizare a unor oameni ce au în fișa de post... pasiunea? Cred că sunt foarte fericiţi cei care fac parte din organizare. Sigur că munca pe care o fac e îngrozitor de obositoare. Sigur că a face rost de bani pentru un festival de teatru e aprope imposibil (eu nu știu nici până acum cum reușesc), dar, cu toate astea, de fiecare dată când ne vedem dimineaţa la cafea, li se citește


Vorbe sau gesturi? Fantasme sau proiecte? De stat sau privat? Exerciţiu sau talent? Gesturi, proiecte, privat. Talent fără exerciţiu nu există…

Cătălin Ștefănescu Cum e la Alexandria, pe timp de Ideo Ideis? Cum sunt dimineţile, cum sunt serile, cum sunt oamenii? E altă lume. Cu totul altceva decît trăim de obicei. Dimineţile sînt… grele. Pentru că nopţile sînt foarte lungi și pline de povești, de dispute, de teorii, luate mai în glumă, mai în serios. La Alexandria, în perioada festivalului, ai senzaţia că timpul nu joacă cinstit și fentează ceasul. Mereu plecăm cu regretul că n-am avut vreme să spunem tot, să mai vorbim, să cunoaștem mai multă lume. În jurul festivalului există câţiva oameni care sunt alături de povestea asta de la bun început. Pentru ei, pentru toţi cei care au contribuit cu ceva la ceea ce e acum Ideo-Ideis – JOS PĂLĂRIA!

pe scene profesioniste. De alfel, unele chiar s-au jucat… Multe, foarte multe spectacole bune și mulţi, foarte mulţi copii talentaţi. bucuria în ochii obosiţi și mândria că au mai reușit încă o dată să ne adune pe toţi. Când faci lucrurile din pasiune, nimic nu e greu... Mai sunt atât de puţini oameni care fac cu bucurie ceea ce fac. Da, eu cred că ei sunt fericiţi deadevăratelea! Ce fel de jurat ești? Ce îţi place să vezi pe scenă, ce aplauzi, ce promovezi și ce recomanzi mai departe? Sunt un jurat cinstit. Îmi place să văd oameni care fac cu credinţă ceea ce fac, cu drag și cu bucurie. Chiar dacă uneori să zicem că o mai dau în bară… Ei și ce? Suntem aici să ne jucăm, să ne bucurăm unii de alţii. La vârsta lor, toţi sunt talentaţi și frumoși. I-aș ruga să nu-și piardă inocenţa, curiozitatea și pasiunea... restul vine de la sine. Ce spectacole ţi-au plăcut din ce ai văzut în toţi anii ăștia la Ideo Ideis? Care te-a pus pe gânduri, care te-a emoţionat și care ţi-a dat peste cap așteptările? Foarte multe. De fiecare dată când plec de la festival, am chef să mă apuc să fac teatru… Și asta e o mare chestie. Sunt unele spectacole pe care le poţi juca

Care sunt pașii de urmat astfel încât o idee să ajungă în costum, pe scenă, în lumina reflectoarelor? Începi cu pasiune și interes, apoi vin munca și seriozitatea… toate astea îmbinate cu o dorinţă nebună de a te juca și a descoperi chestii noi despre tine, despre alţii și o ţii așa până bate primul gong. De aici încolo, începe o altă etapă… dar despre asta în episodul următor. Inhibiţia și frica de eșec sunt două coordonate des întâlnite în orice început de drum. Ai vreun sfat pentru cei care simt că-i arde teatrul? Să nu le fie frică… să creadă și să-și dorească foarte, foarte mult. Să nu fie dezamăgiţi dacă mai și greșesc. Cel mai important și mai frumos lucru în meseria noastră este să nu îţi fie frică să greșești. Asta înseamnă că mai ai de învăţat, de descoperit și… de aici încolo începe adevărata muncă. Dacă ne-ar ieși totul din prima, ne-am plictisi… Cele mai frumoase sunt repetiţiile, nu spectacolele. Curiozitatea, asta ne mână mai departe și ne dă forţă să continuăm… Aţi văzut vreodată cum se joacă cei mici? Lor nu le e frică și nu se simt penibil niciodată. Actorii sunt niște copii mari!

Cum a crescut Ideo Ideis? Cum au fost cei șapte ani de-acasă? A crescut foarte frumos și, cred eu, foarte inspirat. Transformarea acestui fenomen într-un program de educaţie alternativă e semnul de maturizare a conceptului care stă la baza acestei povești minunate. Împreună cu colegii din juriul festivalului, cu toţi cei implicaţi în organizare, cu participanţii, trăim, în fiecare an, o experienţă memorabilă. E foarte greu să povestești despre Ideo-Ideis. Trebuie să treci pe acolo ca să te prinzi, măcar un pic, cum stau lucrurile. Ce fel de jurat ești? Ce îţi place să vezi pe scenă, ce aplauzi, ce promovezi și ce recomanzi mai departe? La fel ca toţi ceilalţi colegi de juriu, îmi place să cred că sunt un jurat foarte responsabil. Luăm extrem de în serios misiunea pe care o avem de îndeplinit acolo. Și e normal să fie așa. Avem de lucru cu elevi, nu cu profesioniști. Și asta schimbă mult datele problemei. Tuturor ne plac lucrurile adevărate, făcute cinstit, curat, nesimulat, neipocrit, neinfluenţat de maladiile profesionale ale teatrului instituţionalizat. În câteva rânduri, am văzut lucruri impresionante, pe care niciunul dintre noi nu le va uita vreodată. Care e profilul tânărului care vine să înveţe, să asculte, să joace la Ideo Ideis? Nu există un portret-robot în treaba asta. Tinerimea care vine acolo e foarte diversă. Și cred că e minunat așa. Numărul 06 — 129


CULTURĂ

Ce spectacole ţi-au plăcut din ce ai văzut în toţi anii ăștia la Ideo Ideis? Păi, după cum am spus și mai devreme, am văzut acolo spectacole excepţionale. Multe ar fi de adus la București. Din nefericire, unii sunt extrem de reticenţi atunci când e vorba de spectacole realizate și jucate de liceeni. Dar, anul ăsta, s-a spart gheaţa. La Sibiu, la Festivalul Internaţional de Teatru, pe o scenă profesionistă, Atelierul de Teatru de la Botoșani, trupa care a câștigat IdeoIdeis anul trecut, a făcut un mare succes. Constantin Chiriac, directorul festivalului, a avut încredere. Și cred că nu i-a părut rău. Mi-a permis să anunţ oficial că, începând de anul acesta, orice trupă care câștigă Ideo joacă și la Sibiu. Eu spun că nu-i puţin lucru… Cât de des te găsești în postura de spectator de teatru? Des. Poate, uneori, nu atât de des pe cât miaș dori. Dar, de vreo 30 de ani, fie ca actor, când eram elev, fie ca jurnalist, fie din postura de cronicar, teatrul e o parte esenţială din viaţa mea. Ce ai învăţat la Ideo Ideis? Cu ce te-ai întors de acolo, în fiecare an? Oh, sunt multe de spus aici. Mi-ar lua cam spaţiul unei cărţi să povestesc toate astea. În fiecare an mă întorc acolo cu drag de oamenii de care mi-e dor un an întreg, cu emoţie adevărată și cu un chef nebun de a vedea ce-a mai făcut tinerimea între timp.

Andi Vasluianu Cum e la Alexandria, pe timp de Ideo Ideis? Cum sunt dimineţile, cum sunt serile, cum sunt oamenii? Păi cum să fie, cred că Alexandria 130 — Numărul 06

n-a mai văzut asemenea sărbătoare niciodată… poate doar la întemeierea orașului. De când cu copiii ăștia, atmosfera s-a animat, zilele au prins culoare. Dimineţile sunt grele, căci serile sunt lungi. E o dezbatere continuă, copiii se transformă în oameni mari, cu idei extraordinare, cu maturitate în gândire, care iau decizii și care stăpânesc emoţii… În plus, toţi locuitorii știu ce se întâmplă la ei în oraș, taximetriștii se mândresc și știu exact unde să te ducă, festivalul și evenimentele conexe au intrat deja în memoria cetăţeanului de rând. Cum a evoluat festivalul de-a lungul celor șase ediţii? Stiu ca ai fost alături de ei patru ani, cum au crescut? Festivalul a evoluat enorm, copiii s-au transformat, toată lumea a crescut, până și orașul e altfel! Toate se schimbă, e o dinamică incredibilă, o sa aibă aceeași evoluţie ca TIFF-ul, festivalul va avea cod comun cu orașul, două săptămâni pe an vor fi sinonime. Care e profilul tânărului care vine să înveţe, să asculte, să joace la Ideo Ideis? Deschis, cu bun-simţ, cu nevoie de cunoaștere, cu dorinţe, cu multe preocupări, cu multe idei bune. În plus, mă învaţă să nu uit să mă întorc la prospeţimea de altădată, la atitudinea aia de fără frică, când doar trebuie să te arunci și să faci. Cum ţi se pare sistemul autohton de promovare a vocilor noi în teatru? Mi se pare că nu există. Pentru tineri, e o muncă îngrozitoare... Într-un teatru nu mai poţi să te angajezi pentru că nu mai sunt locuri, deși e mare nevoie. Iar cele particulare sunt prea puţine încă. Singurul mod de promovare este underground: faci piese și vii să le prezinţi pe ici, pe colo. E mai greu pentru ei, însă, paradoxal, ar putea fi motivaţi și stimulaţi. Sunt foarte

capabili și mult, mult mai puternici decât generaţia mea... Ce spectacole ţi-au plăcut din ce ai văzut în toţi anii ăștia la Ideo Ideis? Mi-au plăcut foarte multe... Mi-au plăcut și spectacole care nu au reușit, care nu au ieșit cum trebuie. Îmi place demersul, îmi plac piesele pentru care copiii au muncit, pentru care au repetat zile și nopţi întregi, mă câștigă. Se spune că actorii sunt oamenii care trăiesc cel mai mult în prezent și așa e, exact asta fac și ei. Multe momente au fost distractive în timpul festivalului și, cel mai important, în juriul ăsta niciodată nu ne luăm în serios: ne extaziem la piese, aplaudăm, râdem, nu judecăm. Inhibiţia și frica de eșec sunt două coordonate des întâlnite în orice început de drum. Ai vreun sfat pentru cei care simt că-i arde teatrul? Dacă pierzi primul impuls de frică, nu e bine. Înseamnă că îţi ești suficient... Important e să-ţi placă să încerci, să greșești, doar de acolo înveţi și știi cum să mergi mai departe. Temerile, îndoielile sunt ok, însă trebuie să te arunci și să joci. De stat sau privat? Exerciţiu sau talent? De orice. Pe unde apuci și pe unde ţi se dă voie. Și privat: e satisfacţia unui proiect făcut cap-coadă cu mâna ta. Obligatoriu exerciţiu. Și charismă. Și libertate. Ce ai învăţat la Ideo Ideis? Cu ce te-ai întors de acolo, în fiecare an? Cu un bagaj de prospeţime și cu inocenţa redobândită. Și cu pofta de a lucra.


Numărul 06 — 131


Design

DESIGN: DIALOG Maria Neneciu

Text Nazik Armenakyan, csegedi magdolna

Foto

Am plecat hotărâţi, am trecut peste câteva hotare, ne-am întors un pic în timp, dar am tras cu ochiul și la viitorul de pe strada din faţă, am întâlnit oameni reali, pasionaţi, ne-am comparat moștenirile, am stabilit roluri și ne-am dat seama că suntem pe drumul cel bun, iar în tot acest timp am lăsat designul să fie dialogul nostru. Tiv. Și de la capăt Cu ocazia expoziţiei "Drumul Modei", care a avut loc la București, am discutat cu Tony Charalambous, curatorul expoziţiei, despre rolul designului și cum reușește acesta să devină un dialog peste graniţe, un ambasador al valorilor și moștenirilor culturale. Acesta a explicat că designul este de fapt un "limbaj al ochiului" și că astfel obiectul este remixat și reimaginat de referinţele culturale și istoria personală ale fiecăruia. "Moda a devenit o promisiune de schimbare prin purtarea unor mesaje care te recomandă în faţa altora", a mai explicat el. "Moda și designul în general exploatează legăturile dintre conformism și individualism și reflectă ce se întâmplă într-o societate, fie că vorbim despre ridicarea sau coborârea unui tiv, popularitatea pantalonilor la femei, optimismul sau pesimismul politic, fie de sexualitate, există o strânsă legătură între politică, cultură și modă", a mai completat curatorul londonez. Expoziţia a reunit designeri din Armenia, România, Cehia, Danemarca, Germania și Marea Britanie, iar aceștia au format cupluri creative și au realizat împreună ţinute moderne, cu influenţe tradiţionale. "Unul dintre obiectivele intime ale proiectului a fost și acela de a experimenta principiile cocreativităţii, a modului în care o echipă poate produce valoare, nu prin elemente adăugate și «lipite», ci mai ales prin comuniune de idei, prin dezvoltare de inovaţie autentică, la care toţi partenerii participă cu ce au ei mai bun, fără orgoliul limitativ și egotic al «artistului-star». Creaţia colectivă este «locul» unde se întâmplă alt tip de relaţii creativ-umane, bazate pe atitudinea de a se pune în slujba unui bine comun și nu de a folosi comunitatea ca pe 132 — Numărul 06

o platformă de lansare a propriei imagini publice", mi-a explicat Ioana Avram, cea care a coordonat activitatea de creaţie a Andrei Cliţan (România) și a lui Aram Nikolyan (Armenia). Discutând cu Ioana despre motivul pentru care s-a implicat în acest proiect, aceasta mi-a povestit că subiectul o pasionează de mai bine de 35 de ani: "Cred puternic că decantarea și universalizarea valorilor profunde ale omenirii pot face ca lumea noastră să devină un loc mai fericit pentru toţi. Cu cât pluralismul este mai larg, cu atât mai sigur apar și se confirmă esenţele. Proiectul este unul dintre cele mai complexe și mai umane în care am lucrat", mi-a povestit Ioana Avram. Cât despre cum a decurs el și ce provocări a întâmpinat, am înţeles imediat de la ea că lucrurile s-au dezvoltat exponenţial, din aproape în aproape, proiectul crescând de la o tematică de conceptualizare a percepţiilor culturale până la sentimente și vibraţii


Drumul Modei – Coordonat la nivel local de Institutul Cultural Român, proiectul este organizat sub egida EUNIC (European Union National Institutes for Culture) de British Council, Centrul Ceh, Goethe-Institut, Institutul Cultural Danez și ICR, în parteneriat cu Armenian Fashion Council; – Echipele care au participat la acest proiect au fost: Aram Nikolyan (Armenia) – Andra Cliţan (România), Christine Avetisyan (Armenia) – Pavel Ivancic (Cehia), Lusine Kostanyan (Armenia) – Geannine Pollazzon (Marea Britanie), Gayane Soghomonyan (Armenia) – Melanie Freier (Germania), Ani Iskandaryan (Armenia) – Ida Gro Christiansen (Danemarca); – Până la sfârșitul anului 2012, colecţia "Drumul Modei", formată din cele 20 de creaţii, urmează să fie itinerată în Germania (iulie), Danemarca (august), Marea Britanie (septembrie) și Cehia (octombrie); – După itinerare, colecţia va fi găzduită permanent de un muzeu de profil din Armenia.

echitabil fiecare designer, să reflecte unicitatea fiecăruia, dar totodată să fie ușor de (de)montat". Designul acestei expoziţii a evoluat în timp, în urma unui research intens, ajungând să fie influenţat de vechiul joc de șah și de arhitectura futuristă. Aceste influenţe s-au tradus în diagonalele pe care designerii creatori își "jucau" creaţiile, precum niște pioni, și în cadrele metalice care ofereau o strălucire expoziţiei. Acestea aveau și rolul de a evidenţia dialogul dintre designeri și legătura creată "peste graniţe". În cadrul expoziţiei erau inserate și mici elemente care i-au influenţat pe designeri, ca instantanee surprinse în timpul procesului de creaţie.

personale autentice: "Cu siguranţă, acest experiment ne-a transformat pe toţi cei care am participat și sunt convinsă că dincolo de soluţiile creative de modă - indiscutabil de un înalt profesionalism - fiecare am descoperit în noi resurse inedite, perspective nebănuite", mi-a mai explicat ea. Aram Nikolyan, designerul armean, mi-a mărturist că nu mai lucrase niciodată cu un partener. "A fost o provocare să lucrez cu un alt designer, care are propriul stil, dar cu care trebuia să creez pe aceeași idee, pe o temă dată, și în același timp să păstrăm elementele individuale ale fiecăruia. Proiectul și-a dorit să fie ca un cerc, cu zece părţi individuale, dar care, împreună, formează un tot unitar", a declarat el. Cât despre provocările de a imagina și de a implementa o expoziţie care trebuie să călătorească prin șase ţări, Tony, curatorul, a recunoscut că a fost o provocare: "Expoziţia trebuia să fie memorabilă, să reprezinte

Designul unui concept Rolul designului și cum reușește el să traducă percepţiile oamenilor sunt aspecte fine, precum o broderie pe o mătase naturală, așa că nu puteam să nu îi rog pe designerii prezenţi la această expoziţie să nu ridice voalul de pe aceste probleme. Ioana Avram este designer, profesor, doctor în arte cu practică în managementul de modă, în prognoză culturală, în cercetare, inovaţie, educaţie de modă, promotor al conceptului de "știinţe ale modei", autoare a unor concepte și strategii de revigorare a meșteșugurilor tradiţionale prin procedee de design, autoarea unor studii legate de educaţia specifică creativilor angrenaţi productiv în industriile creative (inovare productivă), precum și a unor strategii de eficientizare a sectorului creativ. Întrebând-o cum crede ea că s-a modificat și care este de fapt rolul designului într-o societate care trece printr-un proces de globalizare, ea mi-a povestit că "Moda întotdeauna a fost un canal mediatic care a transgresat graniţele într-un dialog informal." "Să nu uităm că, de secole, modele și modelele au circulat (și circulă) în Europa, Asia și peste Ocean mai repede și mai eficient decât orice alt mod de exprimare a culturii și civilizaţiei umane, înfluenţând atitudini, Numărul 06 — 133


comportamente, culturi și transmiţând și selectând valori reale. Prin acest sistem se validează universalitatea soluţiilor de adaptare la mediul global. Nicicând, însă, ca în prezent, nu a fost mai activ și mai vizibil acest lucru. Viteza de reacţie este uluitoare, dar precisă, cu efecte de selecţie stratificată. Întotdeauna sistemul modei a funcţionat înaintea vremurilor. Chiar și acum, modelul modei îl regăsim în WWW, doar că el funcţionează de ceva secole, ca un înaintemergător și element de pregătire a noii ere. Căci putem considera sistemul modei ca fiind o reţea globală, în care WWF (World Wide Fashion) și WWW (World Wide Web) nu sunt decât modele ale aceluiași tip de civilizaţie. De altfel, creatorii de pretutindeni comunică firesc prin acest sistem, îl întreţin și îl perfectează spontan, cu fiecare colecţie sau cu fiecare demers creativ", mi-a explicat ea. Tony Charalambous crede însă că rolul designului este același cu cel al artei în general - de exprimare: "Stilul personal este o metodă de a te exprima și de a exprima valorile cu care te identifici. Este, de asemenea, o artă ca oricare altă artă. Mulţi oameni nu înţeleg foarte bine curentele artistice, dar le place să achiziţioneze picturi la preţuri exagerate pentru a demonstra gradul lor de sofisticare și pentru a-și flata orgoliul și statutul de om bogat. Rolul modei astăzi este același cu cel al artei în general – să sporească creativitatea, să evidenţieze frumosul, cultura, genul și să marcheze anumite rituri de trecere. Moda ar trebui să fie fluidă, să ajute oamenii să se (re)găsească și să celebreze unicitatea lor, fără frica de persecuţie". Andra Cliţan, cea care a reprezentat România în această expoziţie, crede că din cauza aparenţelor, care au un rol atât de important în societatea modernă, cei mai mulţi încearcă să păstreze o etichetă, iar moda le permite acest lucru. "Desigur că sunt și aceea care adoră vestimentaţia-obiect, care au acest cult pentru modă și-l cultivă în continuare", a completat ea. Pe de o parte, avem un sistem de adaptare la mediul global, dar nu în ultimul rând o metodă de exprimare ale cărei rădăcini se găsesc probabil chiar în referinţele culturale și istoriile și experienţele personale despre care vorbeam mai devreme. "Dacă discutăm despre modă în general, ea este un barometru al societăţii și momentului, un ghid practic de adaptare la mediu, dar și suport pentru prognoze și strategii viitoare. Dacă însă este vorba despre moda vestimentară ca manifestare a culturii de moment, acest lucru devine limbaj creativ, canal informal de media, instrument de culturalizare și «alfabetizare» în noile forme și structuri de manifestare culturală, forme încă fără limbaj cunoscut. Moda vestimentară este o reţea prin care se poate comunica absolut orice, cu precădere noul emergent, care nu poate fi încă exprimat, deși există și se manifestă", a completat Ioana Avram. 134 — Numărul 06

Design

Cultura moștenirii Creaţiile sunt influenţate de moștenirea culturală a designerilor, de experienţa lor de viaţă, de orașele și peisajele care îi inspiră, de arhitectură, de trecut și de folclor. Am vorbit cu Andra Cliţan despre importanţa moștenirii culturale, identitatea ei ca designer fiind încă de la început asociată cu această inspiraţie din arta tradiţională românească, respectiv costumul tradiţional din zona Maramureșului, cu precădere. Ea mi-a povestit că și-a dorit să facă parte din acest proiect întrucât a fost întotdeauna atrasă de ideea de multiculturalitate. "Moștenirea culturală este atât de ofertantă și permite atât de multe interpretari, încât poate conduce foarte ușor creatorul la soluţii și tehnici contemporane. Pentru mine acest lucru este fascinant, tocmai această coabitare între vechi și nou în cadrul aceluiași produs", mi-a explicat ea. Și Tony Charalambous, curatorul britanic, pare să acorde aceeași importanţă bagajului cultural pe care implicit îl proiectăm în creaţiile moderne și în estetica pe care o apreciem: "Moștenirea culturală este totul. Elemente precum religia, muzica, arta, obiceiurile sociale, bucătăria sau folclorul,

toate influenţează culorile, imprimeurile, texturile sau formele folosite de creativii dintr-o anumită ţară. Afilierile culturale depind de clasa socială, de aspiraţii, de orientarea politică și de o sumedenie de caracteristici demografice, cum ar fi ocupaţia, fundalul religios sau etnia". Tocmai de aceea, multiculturalitatea și creaţia colectivă devin subiecte din ce în ce mai interesante în materie de modă, în special în contextul globalizării valorilor sociale și morale. Pe drumul cel bun... "Drumul Modei" nu a fost doar o plimbare între regiuni, ci și între perioade și percepţii. Ioana Avram povestește că pentru ea a fost o experienţă interesantă și că i-a validat crezul într-o nouă atitudine creativă, comună, care nu presupune anonimatul, ci dialogul și comunicarea ideilor. "A lucra cu Andra Cliţan și cu Aram Nikolian, doi designeri maturi ca atitudine profesională, doi oameni frumoși, a fost una dintre cele mai interesante experienţe ale mele, care a venit la momentul oportun pentru a valida o nouă atitudine creativă, un model încă neînţeles de majoritatea creatorilor. Chiar de la început s-a conturat


Thomas Feichter – designer

o echipă, constituită spontan pe principiile de «cocreation», atitudine atât de actuală, care se focalizează pe rezultat, pe inovaţie și pe rolul său în lumea prezentă. Toţi trei ne-am implicat firesc în acest mod de lucru, am potenţat și am rafinat împreună fiecare idee, chiar dacă ea a fost sau nu folosită în final. De aici mai departe, s-a dezvoltat viziunea fiecărui designer, conform propriei personalităţi sau vibraţii culturale. " Obiect Designul de produs este fascinant deoarece se află la intersecţia mai multor discipline, este influenţat și determinat de multe ori de obiceiurile de locuire, iar în cazul lui, în comparaţie cu moda, de exemplu, exprimarea individualităţii devine subtilă. Pentru că nu ai scaune de seară sau nu îţi schimbi rafturile în fiecare sezon, dar mai ales pentru că spaţiile au funcţiuni precise și le împarţi de multe ori și cu alţii, obiectele

și implicit designul lor devin "comunicatori" mai lenţi. Probabil doar în cazul celor iniţiaţi un fotoliu din colţul camerei devine și un mesaj, pentru majoritatea însă,obiectul este definit strict de funcţionalitatea pe care o îndeplinește. Cu toate acestea, designul de obiect vorbește, deși mai subtil, mult mai complex, despre o sumă de repere culturale și demonstrează o gamă largă de atribute, atât ale designerului, cât și ale utilizatorului sau consumatorului, dacă ne referim la obiectele de design industrial. Thomas Feichter este designer și profesor universitar în design de obiect, are propriul studio, iar după o lungă perioadă de design industrial pentru companii de renume din Austria sau Germania, s-a orientat către o abordare mai experimentalistă, mai artistică a designului. S-a născut în Brazilia, dar a studiat și creat în Austria și Germania, așa că am considerat că este persoana potrivită pentru a discuta despre cât de conectat este designul la contextul politic, social sau economic. Acesta mi-a explicat că dacă l-aș fi întrebat asta acum zece ani ar fi avut alt răspuns pentru mine, atunci considerând că designul nu are vreo legătură cu naţionalitatea, dar că între timp și-a mai nuanţat părerea. "Nu cred neapărat că are legătură cu scena politică sau economică, dar designul este cu siguranţă în strânsă legătură cu istoria și cu moștenirea culturală ale unei ţări și spun asta pentru că locuiesc în Austria, între Germania și Italia, două ţări între care diferenţele de design sunt probabil cele mai pregnante din toată lumea, deși sistemul politic sau nivelul de trai din cele două ţări sunt comparabile, să spunem. Pe de altă parte, Austria, fiind graniţa acestui contrast, a reușit întotdeauna să aibă o abordare experimentalistă", mi-a explicat Thomas. Și pentru că știam că Thomas are o abordare din ce în ce mai experimentalistă a designului, l-am rugat să îmi explice de ce acesta nu se rezumă la a fi un simplu serviciu al industriei, un instrument de marketing pentru a vinde lucrurile mai bine.

"Designul nu înseamnă numai să înţelegi grupul ţintă, pentru că de fapt nu ar trebui să ai un grup ţintă. Designul ar trebui să aibă valenţe culturale și artistice, ar trebui să experimenteze și să transmită mesaje". Cât despre ce anume i-a schimbat perspectiva, mi-a povestit că asta s-a întâmplat uitânduse la cei 8000 de ani de istorie pe care îi are designul în spate, istorie care doar recent se referă și la industrializare. "Eu aș crea obiecte chiar dacă nu m-ar plăti nimeni să o fac, iar de când mi-a fost clară această perspectivă am devenit liber faţă de așteptările altora, iar asta a dus la o abordare mai experimentalistă, undeva la graniţa cu arta sau arhitectura, într-o zonă în care nu mai există funcţii sau meserii, ci doar oameni și prieteni care ţi se alătură pe același drum. Dar asta este altă poveste". Schimbări sustenabile Într-o societate ca Europa, care se transformă dintr-o societate industrializată într-una informaţională, este important să se găsească noi metode de a face lucrurile, este esenţial ca procesul de creaţie a obiectelor să ia în calcul sustenabilitatea și să fie responsabile din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere creativ. "Eu am redescoperit manufacturierii europeni și am găsit mari oportunităţi dincolo de producţia industrială. În 2000 am făcut o călătorie în China și am vizitat niște companii acolo, iar asta mi-a zgâlţâit valorile și m-a ajutat să îmi dau seama ce vreau să fac ca designer și am hotărât să lucrez numai cu meșteri sau companii de pe strada mea", mi-a povestit Thomas. La destinaţie La finalul drumului am înţeles că trebuie să ne uităm în jur, să fim atenţi la detalii și valenţe, la simboluri și semnificaţii, să ne bucurăm de frumos, să ne lăsăm inspiraţi, să învăţăm să colaborăm, să fim mândri de moștenirea culturală pe care am primit-o și să o ducem cu grijă mai departe. A fost o călătorie frumoasă, alături de oameni a căror pasiune te inspiră la planuri de toamnă curajoase, ceea ce vă doresc si vouă. Numărul 06 — 135


136 — Numărul 06


ARHITECTURĂ

oameniI RecucerESC ora{ul Ioana Pîrvu

Text

Jan Gehl, arhitectul danez care i-a ajutat pe oameni să recucerească orașe precum Copenhaga, Melbourne sau New York, s-a întors la începutul lui iunie în București, la invitaţia igloo media, pentru a lansa cartea "Orașe pentru oameni", a doua apariţie editorială în limba română, un volum în care se discută necesitatea planificării urbane în funcţie de nevoile umane ale relaţionării cu ceilalţi și ale stimulării perceptive. Aducând în atenţie elemente ce ţin de domeniile psihologiei, antropologiei și sociologiei, Jan Gehl critică ideologiile moderniste ale infrastructurii orientate înspre funcţionalitate și eficienţă, trasate de-a lungul unor scopuri financiare, și încurajează reîndreptarea scopului orașelor către beneficiarul principal: omul. jos până în 2015). Și la New York au închis Broadway-ul și Times Square-ul pentru mașini și le-au redat oamenilor. Vorba lui Frank Sinatra, "if you can make it here, you can make it anywhere".

Copenhaga, un inginer de trafic și-a dat seama că dacă ai aglomeraţie în trafic, de obicei adaugi o bandă, se eliberează traficul trei luni, după care se aglomerează mai mult. Dar, dacă scoţi o bandă, se aglomerează foarte tare trei săptămâni după care se eliberează, când lumea își dă seama că nu mai poate merge pe acolo. Așa a devenit Copenhaga unul dintre cele mai prietenoase orașe din lume cu mediul, cu pietonii și cu bicicliștii (are o reţea completă de piste de biciclete, există semafoare pentru biciclete, poţi transporta bicicleta cu taxiul și în metrou, iar autorităţile își propun în continuare ca toată lumea să meargă cu 20% mai mult pe

Primii pași ai reformei urbane Bucureștiul este un oraș frumos, marcat însă de dezechilibre de toate felurile: tendinţe contradictorii, decizii nefericite, agresiuni repetate asupra ţesutului urban, dezvoltare scăpată de sub control. Un oraș mare, plin de mașini și de oameni care își fac loc printre mașini. Trăim după moda veche, cine reușește să parcheze mașina cât mai aproape de ușa cafenelei e cel mai șmecher. Problemele pe care le avem aici sunt specifice tuturor orașelor est-europene. Polonia, Ţările Baltice, Cehia, Slovenia sau Serbia, în toate aceste ţări, din cauza accesului redus la automobil de până în 1990, a urmat o explozie a mașinilor, o epidemie, cu impact major asupra traficului și vieţii urbane. Acesta este și punctul de plecare al cărţii "Orașe pentru oameni", iar Jan Gehl prezintă evoluţia spaţiului urban de la invazia mașinilor: "În anii ’60, existau două paradigme", Numărul 06 — 137

Foto: Asociaţia Bucureștiul meu drag, igloo media

Prin anii ’50, nu exista planificare, arhitecţii se uitau din avion la o anumită zonă și stabileau de sus ce ar merge construit și construiau cât puteau, nu luau în calcul factorul uman. Apoi a venit vremea invaziei mașinilor, iar constructorii au încercat să facă mașinile fericite, în detrimentul oamenilor. În zilele noastre are loc "recucerirea orașelor" de către oameni. Se întâmplă deja în Copenhaga, Barcelona, Lyon, Strasbourg, Bogota, New York, Melbourne. În primul rând, s-a îmbunătăţit calitatea transportului în comun. Administraţiile și-au dat seama că dacă au mai multe drumuri, au mai multe mașini: dacă reduc cu 20% benzile, reduc și traficul cu 20%. În San Francisco a avut loc în urmă cu ceva ani un mare cutremur, în urma căruia s-a distrus o autostradă foarte importantă și toată lumea credea că asta înseamnă sfârșitul orașului. Dar soluţii s-au găsit de la sine, oamenii mergeau mai mult cu metroul sau cu autobuzul, mașinile aveau rute ocolitoare, până la urmă nici nu au mai reconstruit auostrada. Și în Seul au desfiinţat o autostradă care fusese construită peste un râu, au refăcut spaţiile verzi și au dat zona înapoi oamenilor. În


ARHITECTURĂ

spune el, "… una era mașina, cealaltă era planificarea modernistă. Nimeni nu se mai uita la viaţă și la oameni. Ce vedem în București este un exemplu rău de invazie a mașinilor. Mașinile au ocupat toate spaţiile și au dominat toate deciziile, iar în timpul campaniei electorale pentru noul primar, să promiţi cele mai multe locuri de parcare mi se pare foarte demodat. E o filozofie veche de 40 de ani", spune Jan Gehl. Tot acum mai bine de 40 de ani s-a conturat, de altfel, mișcarea de rezistenţă faţă de supremaţia mașinii și a planificării moderniste, precum și primele încercări de planificare umanistă în vederea unor orașe people friendly. Două proiecte de reumanizare a Bucureștiului încearcă să redea orașul oamenilor, încearcă să recâștige spaţii destinate mersului pe jos și pe bicicletă, încearcă să încurajeze spaţiul urban ca loc de întâlnire și socializare și să activeze, în ţesutul străzilor aglomerate și zgomotoase, variaţia, spontanul și surprinzătorul caracteristic comportamentului uman: Street Delivery și proiectul de regenerare urbană Piaţa Matache - Gara de Nord. Operaţiunea Verona – Street Delivery și oaza de cultură Peste 30.000 de oameni s-au plimbat pe strada Arthur Verona din București, pe parcursul a trei zile, la sfârșit de iunie. Pentru cei care știu dimensiunile străzii, bilanţul este impresionant. Toţi s-au adunat aici cu ocazia Street Delivery, eveniment ajuns la cea de-a șaptea ediţie, organizat de Fundaţia Cărturești și Ordinul Arhitecţilor din România. Street Delivery este, din 2006, un cadru în care societatea civilă, artiști, arhitecţi, muzicieni, locatari și toţi cei care doresc să se facă văzuţi și auziţi să poată oferi o alternativă la felul în care este percepută locuirea orașului. În 138 — Numărul 06

cele trei zile de Street Delivery se pun în practică, anual, proiecte care transformă o parte din oraș într-o zonă a optimismului. Street Delivery a devenit foarte repede un eveniment stradal "trendy", un fenomen cu ecou ce pare un soi de Oktoberfest estival dâmboviţean, unde în loc de bere și mici se consumă cultură și artă. Proiectul a fost iniţiat cu scopul de a atrage atenţia autorităţilor din București asupra necesităţii unui traseu pietonal, cu caracter cultural, între Grădina Cișmigiu, Ateneul Român, Grădina Icoanei și Școala Centrală. În urma evenimentului, s-au realizat în fiecare an, cu forţe proprii mici, obiective ale demersului final. Astfel, în 2008 s-a inaugurat, în urma unor donaţii private, fântâna publică din faţa Bisericii Anglicane – "Maternitate" –, realizată de sculptorul Virgil Scripcariu. În anul 2009, spaţiul public din faţa librăriei Cărturești a fost mobilat cu o bancă realizată de tinerii arhitecţi Alex Axinte și Cristi Borcan (studioBASAR), câștigându-se pentru pietoni un spaţiu ocupat ilegal de mașini. În 2009 a demarat reabilitarea Pieţei Bisericii Anglicane, deși aceasta implica în mod esenţial transformarea în traseu pietonal a segmentului din str. Pictor Arthur Verona, care acum desparte Grădina Icoanei de Parcul Casei Universitarilor. Lucrările au fost finalizate în 2010. Simplificând, aceasta este misiunea Street Delivery – să evidenţieze roluri și funcţii ale spaţiului public şi să îl seteze ca reper în conștiinţa comunităţii. Spaţiile publice și semipublice care pun în valoare exemple valoroase de arhitectură din sec. XIX și XX din zonă sunt numeroase: Școala Centrală, Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, Grădina Icoanei și Grădina Casei Universitarilor,

Biserica Anglicană, Rectoratul Facultăţii de Medicină – Casa Turnescu (monument istoric), Biserica Pitar Moș, Centrul de limbi arabice, sediul Ordinului Arhitecţilor din România (spaţiu de conferinţe și expoziţii situat în monumentul istoric Casa Ion), librăria și terasa Cărturești în casa D. Sturdza (monument istoric), Cinema Patria (în imobilul ARO – monument istoric). Hala Matache - principii de regenerare urbană Dezbaterea cu Hala Matache și Diametrala Nord-Sud ţine de peste cinci ani, e un proiect despre care se vorbește mult. Primăria și-a propus, pentru sporirea


traficului auto, lărgirea carosabilului în zona Gării de Nord. Ca atare, Hala Matache trebuia desfiinţată, demolată și refăcută la oarecare distanţă, în dosul unui strat de blocuri P+6. Societatea civilă s-a opus demolării Halei, unul dintre foarte puţinele exemple românești, încă existente, de arhitectură din oţel nituit. Proiectul a fost pus pe linia de așteptare și Hala Matache nu va mai fi strămutată sau demolată, ci va rămâne pe actuala locaţie și va fi restaurată, potrivit unui comunicat

trimis de Primăria Capitalei, anul trecut. Primăria a luat această decizie după ce societatea civilă a blocat în instanţă lucrările la proiectul Diametrala BuzeștiBerzei-Uranus și s-a stabilit un dialog între autoritatea locală, cea centrală și societatea civilă. Acum câteva luni, „Arhitecţii Voluntari", un grup de cca 25-30 de profesioniști și studenţi în arhitectură, urbanism, inginerie și istoria artei, participanţi la un proiect de regenerare a cartierului care se opune Planului Urbanistic Zonal din 2006, au lansat cartea "Cui i-e frică de cartierul Matache?", o culegere de principii de regenerare urbană. Cartea a fost lansată în cadrul conferinţei „Un altfel de arhitect", organizată de Ordinul Arhitecţilor din România cu prilejul Balului Arhitecţilor. În partea cea mai importantă a cărţii se dă lupta nu pentru un monument, ci pentru o viziune de ansamblu, echilibrată între patrimoniu și dezvoltare. Se revendică un concurs de arhitectură pentru regenerarea cartierului, se propune realizarea unei pieţe pietonale în jurul Gării de Nord, continuată printr-un bulevard pietonal până la Piaţa Matache, se recomandă și restructurarea completă a pieţei agroalimentare pe criterii moderne de eficientizare, se planifică străzi atractive pentru oameni, cu umbră, cu locuri pentru repaus și cu locuri de joacă.

Așadar, cu toate ciuntirile impuse, această soluţie elegantă a fost însușită cu bucurie de public și a accentuat dubiosul contrast dintre potenţialul social și antropologic al unor astfel de oaze urbane și varietatea de forme de vandalizare sau confiscare a spaţiului public. Măsuri concrete pe care proiectul iniţial le-a propus pentru îmbunătăţirea calităţii urbane a zonei — închiderea completă a circulaţiei pe strada Pictor Arthur Verona între str. J. L. Calderon și str. Dionisie Lupu și transformarea acestei porţiuni într-o stradă pietonală plantată; — deschiderea către public a Grădinii Casei Universitarilor, ceea ar duce la crearea unui parc mai mare prin unirea ei cu Grădina Icoanei și cu zona pietonală propusă; — deschiderea unei străzi noi la extremitatea sudică a Grădinii Casei Universitarilor, care să rezolve circulaţia blocată prin închiderea str. Art. Verona; — pe porţiunea str. Art. Verona, între str. Dionisie Lupu și bd. Magheru să se păstreze o singură bandă auto și o singură bandă de parcări, să se dubleze trotuarul pe partea expusă soarelui (partea cu Cărturești și OAR), obţinând un traseu mai confortabil pentru pietoni; — legătura cu zona de peste bd. Magheru să se facă printr-un pasaj pietonal subteran lărgit, care să subtraverseze bulevardul; — construcţia unei parcări subterane pentru aproximativ 600 de mașini; — instalaţii de artă publică. Numărul 06 — 139


ARHITECTURĂ

Cât de public este spaţiul public? Jan Gehl: Trebuie mereu să ne întrebăm dacă spaţiul public este accesibil pentru copii, pentru mame, pentru familii, pentru invalizi, pentru bătrâni, dacă este accesibil în general și dacă oamenii acceptă că sunt multe alte voci în societate. Noi îi spunem spaţiu democratic, spaţiu pentru toţi, nu doar pentru cei bogaţi, sau pentru studenţi, sau pentru skateri. Sigur, sunt zone speciale pentru nișe, dar trebuie să fie zone centrale democratice în oraș, unde poţi să-ţi exprimi în mod democratic viziunile. Cum v-a plăcut Bucureștiul? J.G.: Mi-au plăcut unele părţi din centrul istoric. Sunt câteva oaze și apoi, în rest, e "fiecare pentru el". În momentul în care ieși din oază nu e foarte frumos în deșert, din cauza traficului și a parcărilor și a faptului că nu poţi merge pe trotuar. Cred că acest oraș este încărcat de prea multe mașini. Sunt permise prea multe autoturisme parcate, evident nu este loc pentru ele. Într-o singură zi, anul trecut când am venit aici, am pozat în București 50 de moduri amuzante de a parca o mașină. În Bogota, spre exemplu, se închide traficului jumătate de oraș în fiecare duminică, 20 de kilometri de oraș devin piste de bicicletă, lumea se plimbă pentru că este în siguranţă, iese la aer curat, vede orașul de pe bicicletă, nu din mașină, face sport. În "Orașe pentru oameni", vorbiţi despre planificarea umanistă. Care este rolul comunităţii în planificarea urbană? J.G.: Este foarte important să avem o comunitate care să pună presiune pe politicieni, să-și exprime punctele de vedere, să facă demonstraţii pentru ca politicienii să înţeleagă că e foarte importantă calitatea orașului. Impresia mea este că e o problemă apropiată inimii pentru oameni. Este ușor să transmitem mesajul planificării umaniste. 140 — Numărul 06

Aţi "copenhagheniza" Bucureștiul? Aţi accepta această provocare și cât ar dura? J.G.: Da, bineînţeles, mi-ar plăcea. Aveţi material bun aici, spaţii bune, multe bulevarde mari și frumoase. Este nevoie doar de o mătură să curăţaţi tot și în 3-4 ani, treptat, puteţi reuși să schimbaţi agenda. Cred că pentru a afla ce se poate și ce trebuie făcut ar dura mai puţin de un an. Mereu fac asta întâi – investighez cum este orașul folosit de oameni, apoi sugerez cum ar fi mai bine. Asta am făcut în Copenhaga, am documentat cum este folosit orașul de către oameni, iar informaţia a fost folosită de politicieni ulterior ca o unealtă foarte bună pentru a îmbunătăţi orașul. La un moment dat, primarul mi-a trimis o scrisoare spunând că dacă nu ar fi avut documentarea de la Universitate despre cum este folosit orașul, nu ar fi îndrăznit, ca politician, să îl facă unul dintre cele mai bune orașe din lume. Este foarte important să faci vizibili oamenii care folosesc orașul. Asta facem în New York, în Londra, oriunde. Așa se începe, aflăm cum este folosit orașul, vedem care este potenţialul, care sunt problemele și cum putem ajunge la destinaţie. Nu se pune problema cât durează, ci când se schimbă mentalitatea și cultura politică. Este important să-ţi dai seama că sunt mai mulţi oameni pe strada aia, dar planificarea este făcută pentru a ușura viaţa mașinilor, iar viaţa oamenilor nu este ușoară, deși ei sunt majoritari. Ce măsuri ar trebui să ia primăria din București pentru a îmbunătăţi situaţia? J.G.: Sunt atâtea exemple din care puteţi alege: Copenhaga, Melbourne, New York, Lyon, Strasbourg. Ceea ce se întâmplă acum în București este foarte anacronic, este o idilă timpurie a automobilului. Îl aveţi de 20 de ani și încă nu aţi învăţat să trăiţi cu el. Se pot implementa tot felul de politici pentru a lua înapoi orașul, pentru a echilibra situaţia. Puteţi găsi exemple de dirijare inteligentă a traficului, după care vine transportul public și îmbunătăţirea calităţii acestuia. Trebuie să vă asiguraţi că străzile nu invită la folosirea mașinii. În Copenhaga, condiţiile de trafic au devenit din ce în ce mai grele, iar acum tot mai puţină lume folosește mașina, este mult mai simplu să iei autobuzul sau trenul. În 1962, când a început transformarea străzilor în alei pietonale, toată lumea a protestat. Toţi au zis că noi nu suntem italieni, să mergem cu bicicleta, că e prea frig, că va dăuna afacerilor. În următorii ani, s-au răzgândit. S-a redus treptat numărul de parcări, s-a limitat numărul de mașini care puteau intra în centrul orașului: dacă nu ai unde parca, nu vii cu mașina. În 2002, primarul din Copenhaga se plângea că sunt blocaje pe benzile de biciclete… În ultimii zece ani, numărul bicicliștilor s-a dublat, iar acum 37 la sută din populaţie folosește bicicleta pentru a merge la muncă în fiecare zi.

Care este orașul unde aţi realizat cele mai complexe proiecte? J.G.: Orașul unde s-au întâmplat cele mai extraordinare lucruri este Melbourne. Era unul dintre cele mai plictisitoare si neplacute orașe și a devenit una dintre cele mai interesante metropole din lume. Este plăcut pentru locuitorii săi, economia s-a dezvoltat, calitatea aerului s-a îmbunătăţit. Am decis că Melbourne este un oraș cu trotuare și că în Melbourne se merge pe jos. Am decis să lărgim trotuarele în tot orașul, pe ambele părţi ale străzii, am folosit pavaje de calitate, am plantat copaci și am amplasat mobilier urban și obiecte de artă, ca spaţiile să devină atractive. De asemenea, există un regulament foarte strict vizavi de prezenţa spaţiilor comerciale. În paralel, s-a diminuat circulaţia auto și s-a dezvoltat reţeaua de transport pe șine. Acesta este cel mai mare proiect in care am fost implicat, dar un alt proiect care îmi place foarte mult este o piaţă în Amman, Iordania, amplasată deaupra orașului. Era o locaţie anterior ocupată de parcări și clădiri abandonate, moloz. A fost convertită într-un spaţiu public minunat, care îi atrage pe locuitori.


Numărul 06 — 141


Design

Mixul perfect între design {i inginerie Ioana Pîrvu

Text Tom Kirkpatrick

Foto

"Designul" este un cuvânt pe care, acum 15-20 de ani, nu foarte mulţi oameni îl foloseau. Acum îl rostim cel puţin o dată pe zi, fie că vorbim despre o pereche de pantofi, o copertă de carte, o cafenea, un scaun, fie de o mașină. Ne întrebăm mereu ce stă în spatele unui produs frumos ambalat, câţi oameni au șlefuit imaginea lui, câţi ani de muncă, planuri și compromisuri, puși cap la cap, constituie reţeta unui produs care să impresioneze și să nu trădeze valorile etichetei pe care o poartă. În primăvară, cu ocazia lansării BMW Seria 6 Gran Coupe, am avut ocazia să vorbesc câte în lună și în stele cu Jochen Paesen, unul dintre designerii de interior BMW. Am aflat despre procesul creativ prin care o schiţă se transformă într-un rege al șoselelor, am luat la bani mărunţi fiecare părticică de mașină, am vorbit despre culori și despre cusături și am aflat ca la BMW nu există rabat la creativitate și că oamenii cu viziune sunt încurajaţi să 142 — Numărul 06

își încalce limitele și să spună, din creion și talent, povești cu happy-end. Care a fost sursa de inspiraţie în designul acestui model? Care sunt principiile de design ce stau la baza Gran Coupe Seria 6? Jochen Paesen: În cazul acestei mașini a fost apa, fluiditatea. Inspiraţia a venit de la designul unei bărci, de la liniile unduite. Dar, în general, inspiraţia poate veni de oriunde, de la cel mai mic lucru sau chiar de la o clădire. Ideile variază, dar în acest caz a fost vorba de apă, combinată cu o abordare elegantă. Mai mult, am încercat să inserăm niște elemente pe care oamenii să le descopere și să le perceapă mai târziu, la al doilea, la al patrulea drum. La BMW Seria 6 Gran Coupe, sunt câteva linii pe capotă care nu sunt observabile la prima vedere. Designul exterior este conturat doar de două linii, însă ceea ce se întamplă între aceste două linii este foarte complex. Ideea e să faci șoferul să

Jochen s-a născut în Belgia și a locuit, pe rând, în Africa de Sud, Franţa, Anglia, Olanda, și în prezent, în Germania. A studiat la Universitatea Coventry, în Anglia, apoi la Royal College of Art, timp de doi ani. Înainte de a se angaja la BMW, în 2006, a lucrat timp de cinci ani la Volkswagen. Primul proiect la care a lucrat în BMW a fost designul Seria 6, împreună cu designerul principal Christian Bauer. Jochen a desenat și interiorul conceptului BMW Vision EfficientDynamics și pe cel pentru BMW Seria 6 Cabrio.


vede cel mai bine când ușile sunt închise și se continuă foarte frumos una cu alta. Spune-mi mai mult despre orientarea către șofer la această mașină. Știu că este o amprentă a designului BMW. Cum a fost ea exprimată la modelul Coupe? JP: Orientarea către șofer se observă cel mai bine când stai la volan: poţi vedea liniile creând o mișcare fluidă, ce îţi dă senzaţia că înaintezi, îţi indică direcţia înspre care mergi. Ce-mi place foarte mult la acest model e că principiul funcţionează atât la exterior, cât și la interior și că, dacă vezi o parte a mașinii, știi că aparţine celeilalte părţi, căci toate liniile au oarecum aceeași abordare.

se îndrăgostească din nou și din nou de mașină. Eleganţă, sportivitate, lux - toate elementele astea se regăsesc și se mixează foarte bine în interiorul acestei mașini. Spune-mi despre principalele caracteristici ale noului Gran Coupe, în ceea ce privește designul interior. JP: In primul rând, a fost extrem de important să facem ca liniile exterioare să se continue și la interior. Când stai în mașină, liniile care vin dinspre partea frontală a mașinii trec și în interior. Așadar, a fost foarte important să dăm această senzaţie de "curgere", de libertate. Acesta e primul lucru important care trebuie observat cu ușile închise, legătura dintre exterior și interior. Când deschidem portiera și urcăm în mașină, ce e important de observat sunt materialele foarte luxoase. De exemplu cusăturile în nuanţe contrastante, care accentuează calitatea materialelor, sau combinaţia de culori în două tonuri. A fost foarte important să obţinem orientarea către șofer, pentru BMW acest element este extrem de important. Am vrut, totodată, să creăm

orientarea către pasager – căci dacă există doar orientare către șofer, pasagerul simte că e lăsat singur în cabină, și atunci, ca să evităm acest sentiment, a fost foarte important să avem linii unduitoare, bine realizate și elegante, care imprimă mișcarea de curgere, de înaintare. Obţinem, așadar, orientarea către șofer, fără a exclude însă pasagerul din dreapta. Tot în poziţia șoferului se observă cum am încercat să menţinem un sentiment de orizontalitate, cum am încercat să "întindem" liniile – am făcut asta și la interior, și la exterior – suprafeţele sunt line și conferă impresia unui aspect elegant și stabil. A fost important și să diferenţiem zona șoferului de cea a pasagerului, diferenţiere care să păstreze totuși o zonă elegantă, curată, frumoasă. În ceea ce privește ușile, aici am aplicat tehnica de layering, în sensul că avem volume dispuse unul peste altul. Ușile au fost inspirate de vele: când privești o barcă cu pânze pe apă și te uiti la velele umflate de vânt, observi că au o formă foarte frumoasă. La fel și aici, iar acest lucru se

Cum se desfășoară procesul de creaţie a unui BMW? JP: Tot procesul prin care o mașină se construiește durează cam patru ani. În timpul acestui proces extrem de complex, ideea originală este revizuită și adaptată. După ce sute de schiţe și propuneri au fost studiate, cele mai bune patru sau cinci sunt modelate în lut pentru a fi supuse vizionării de către consiliul director al companiei. Designerii lucrează îndeaproape cu inginerii din sectoarele dezvoltării și producţiei, cu modelatori și specialiști in ergonomie. Proiectarea unei noi mașini presupune reconcilierea între exprimarea personală și realitatea pieţei. Cum evoluează dialogul între echipa de design și oamenii de marketing și cei care se ocupă de research? JP: Designerii din auto-moto sunt foarte open-minded, știu tot ce ce întâmplă, în termeni de design, în toate industriile creative: fashion, arhitectură, design industrial. Așa, devii conștient de tot ce se întâmplă în societate. Deja oamenii așteaptă mai mult de la mașina lor, trebuie să le susţină stilul de viaţă, vor mai multă funcţionalitate, însă nu vor să renunţe nici la dinamică, nici la eleganţă. Marketingul știe și el ce se întâmplă pe piaţă, însă esenţialul e să vezi ce își vor dori oamenii peste 3, 5, 10 ani. În final, este vorba de intuiţie, iar designerii sunt foarte pricepuţi la asta. Numărul 06 — 143


Intro ne-a obișnuit în fiecare an cu evenimente interactive după fiecare săptămână de design de la Milano. Anul acesta, au surpins noutăţile la faţa locului și apoi au realizat patru moodboarduri inspiraţionale cu trendurile identificate în "catalogul cu noutăţi" al acestui an.

Design

In the mood for Milan Ioana Pîrvu

Text Intro

Foto

01

La Milano se strânge toată lumea bună a designului de produs și de interior și transformă capitala într-un vârtej de creativitate, culori și marketing. Începând cu zona Tortona, un cartier industrial din Milano, împânzit cu lansări de produse și materiale noi, cocktailuri și prezentări, și terminând cu vitrinele magazinelor din centru, totul e cu etichetă și poartă amprenta ultimelor trenduri din design. Porţelanuri fine Mese aranjate elegant cu ceainice, boluri și ceșcuţe aproape la fel de apetisante ca mâncarea din ele, finisaje mate sau lucioase, atent lucrate manual, creatorii de ceramică și porţelanuri au lansat colecţii consistente ce evocă, de cele mai multe ori, vremuri trecute și tradiţii uitate.

03

02

01 Inspirată de șantierele navale din Rotterdam, Porcelain Pulley Lamp este reglabilă în înălţime și are la bază un sistem de scripete. Cu un aspect industrial și sobru, lampa este creaţia celor de la Studio WM. studiowm.com 02 Designerii olandezi Scholten & Baijings au prezentat un set de veselă ce are la bază arhivele de porţelan pictat ale companiei japoneze 1616 Arita. Colecţia Colour Porcelain este decorată în trei nivele de intensitate a culorilor - Minimal, Colourful and Extraordinary, iar selecţia de nuanţe s-a făcut din culorile tradiţionale japoneze: verde deschis, ocru, roșuarămiu. scholtenbaijings.com 1616arita.jp 03 Vases Design // Milia Seyppel Brand // Karakter Copenhagen miliaseyppel.com karakter-copenhagen.com 04 Alice Tableware Design // Sandra Haischberger feinedinge.at

04

144 — Numărul 06


Marea accesorizare Tăvi colorate, veselă jucăușă, vaze, etajere, lămpi, accesoriile sunt display-ul artistic, mesajul cu eticheta la vedere al marilor studiouri de design. Anul acesta, în cadrul târgului, multe dintre brandurile cu renume și-au extins colecţiile spre o gamă diversificată de elemente mici ce completează imaginea brandului pe care îl reprezintă.

01 Corniches Design // Ronan & Erwan Bouroullec Brand // Vitra bouroullec.com vitra.com 02 Dish of Desire Designer // Frederik Roijé roije.com 03 Hanagasumi Tableware Designer // Monochro monochro.jp

01

04 Kaleido este o colecţie de cinci tăvi hexagonale, în cinci mărimi și cinci culori, care pot fi customizate și aranjate într-o grămadă de feluri, pentru a se potrivi în orice spaţiu. Colecţia este o idee funcţională și foarte jucăușa a Clarei Von Zweigbergk iar producător este vestitul HAY. claravonzweigbergk.com hay.dk 05 Cirkel Table Design // Daphna Laurens daphnalaurens.nl

02

06 Stack Table Design // Nathan Yong Barnd // Living Divani nathanyongdesign.com livingdivani.it

03

07 Beater, telul colorat și creativ, arată ca o sculptură cool și e numai bun pentru o bucătărie designish. Mănunchiul de paie strâns la mijloc cu un inel, care funcţionează fie ca mecanism de deschidere sau de inchidere, fie ca agăţătoare, este creat de Ding3000 pentru Normann Copenhagen. ding3000.com normann-copenhagen.com 04

07

10

05

08

06

09

08 Melt Down Lamp Design // Johan Lindstén lindstenform.com 09 Phil Cuttance este mintea creativă din spatele seriei Faceture, care cuprinde vaze, lămpi și o masă cu mai multe faţete. Phil produce fiecare obiect individual, din rașină pe bază de apă. Matriţele pe care le construiește sunt simple și sunt modelate manual pentru a crea obiecte cu formă unică. philcuttance.com 10 Deskbox este o mini masă/ birou/cabinet, ideal pentru spatiile mici. E elegant, retractabil, foarte functional și, când e închis, arată ca o cutie în care poţi depozita laptopul, carneţele, pixuri, încărcătoare. Designul este făcut de cei de la Raw Edges pentru brandul suedez Arco. raw-edges.com arco.nl

Numărul 06 — 145


01 Rafturile Drop făcute de Nendo pentru Cappellini sunt făcute din tablă tăiată cu laser și apoi lăcuită. Particularitatea acestui proiect este dată de scara de culori folosită, inspirată de elemente natural ce amintesc de Japonia, de la inflorescenţele rozalii ale florilor de cireș, la griul cald al pietrelor de râu. nendo.jp6 cappellini.it

Esenţe lemnoase cu sclipiri metalice Accente puternice de cupru, bronz și pe alocuri inserturi de auriu și argintiu, combinate cu esenţe lemnoase de cea mai bună calitate, efecte înșelătoare și material deghizate, multe dintre creaţiile prezentate anul acesta combină noile tehnologii cu meșteșugăritul, amestecă texturi, finisaje și influenţe, pentru a crea un stil hibrid.

01

02 Etch Web Design // Tom Dixon tomdixon.net 03 În Asia, clasicul scaun Ming este recunoscut ca un simbol al statutului social și al gustului pentru artă și design. ÎScaunul 'Plastic Classic' al lui Pilli Wu, deși prezent pe scară largă și produs în masă, transformă produsul într-un alt fel de “clasic”, ste realizat din lemn de fag și lăcuit în 20 de straturi pentru a obţine efectul “plastic is fantastic”. piliwu-design.com 04 Colect este un dulăpior cu 15 sau 18 sertare ce pot să păstreze, cu grijă, toate obiectele mici și mijlocii din casă. Dimesiunile și culorile le poţi alege în funcţie de preferinţe. A fost creat de designerii de la WIS Design pentru Schönbuch wisdesign.se schoenbuch.com

03

02

05 Block Table Designer // Simon Legald Brand // Norman Copenhagen www.simonlegald.com normann-copenhagen.com 06 FRANK cupboard Design // SNICKERIET snickeriet.com 07

M Lounge Chair Design // Murasawa Kazuteru Brand // Miyazaki miyazakiisu.co.jp

08 Designerul israelian Asaf Weinbroom utilizează tehnici comune de producţie pentru a crea corpuri de iluminat care încorporează mai multe materiale, inclusiv metal, sticlă și plastic. Din aceaste combinaţii rezultă lămpi ce par a fi produse în masă, deși fiecare este lucrat de mână. Colecţia Seeded reunește materiale de calităţi complet diferite și încorporează DuPont Corian deghizat ca marmură, și Formica, care ar putea fi confundată cu granitul. weinbroom.com

146 — Numărul 06

05

06

07

08

04


Injecţia de culoare Izbucniri vibrante de albastru, oranj și galben-lamâiţă au electrizat multe dintre standurile designerilor prezenţi la Milano. La celălalt capăt al curcubeului este partea soft a designului, cu pasteluri calde, liliachiu cuminte, rozuri și cyanuri pale, inserturi delicate care au potolit pornirile disco.

01 Colour Wood Tables Design // Scholten & Baijings Brand // Karimoku New Standard scholtenbaijings.com karimoku-newstandard.jp 02 Canapeaua Float este rezultatul primei colaborări a lui Karim Rashid cu brandul Sancal. Gândită pentru spaţii publice, această piesă poate servi și drept ecran de separare. Estetica mai degrabă sobră a liniei Sancal se combină strălucit cu exuberanţa lui Rashid, accentele de culoare fiind puse pe detalii, precum tetiere sau pernuţe. sancal.com karimrashid.com

01

03 Condesa Chair Design // Oficina Kreativa okdesign.dk

02

04 Party Design // Luis Eslava Brand // Sancal luiseslava.com sancal.com 05 03

04

05

Line Design // Apartament8 Brand // Schönbuch schoenbuch.com

06 Taburetul Spin deturnează cea mai banală formă de scăunel printr-un artificiu de design atractiv și ingenios. Poate fi stivuit la nesfârșit, iar designul picioarelor transformă teancul de scaune într-o coloană cu un aspect foarte grafic. Creaţia suedezului Staffan Holm pentru Swedese este disponibila cinci culori vii: albastru, gri, galben, roz și portocaliu. staffanholm.com swedese.se 07 Knit Stools Design // Claire-Anne O’Brien claireanneobrien.com

06

08 Colectia Canevas, concepută de belgianca Charlotte Lancelot pentru marca spaniolă Gan Rugs, contine, pe lângă covoare, o serie de perne și pufuri. Colecţia este o interpretare modernă a tehnicii goblenului, folosită în trecut pentru mici decoraţiuni și accesorii. Așadar, chiar dacă punctul de plecare și sursa inspiraţiei sunt vechi, rezultatele sunt inovatoare și spectaculoase. charlottelancelot.com gan-rugs.com

07

09 Swell Chair Design // Earnest Studio earnestly.org 08

09

Numărul 06 — 147


CULTURĂ

Jurnalul unei foste str~zi-vacan}~ care d~ spre o hal~-fantom~ Alexandra Rusu

CĂTĂLIN Rusu

Text

Foto 01

15 iunie 2012 Liniște. Strada Popa Tatu a fost împărţită în două. Geometria supravieţuirii impune să trasezi o linie clară între învingători și învinși. Jumătatea dinspre Știrbei e încă dată cu pomezi de București. Cea dinspre Matache conţine un scurt prolog (câteva case cariate, un aer tot mai decrepit) și un fulgerător dezastru. Eu stau exact la jumătate și gândurile de fiecare zi depind mult de direcţia în care întorc capul. Îmi dau seama însă că e prea multă liniște. Învinșii au dispărut. Cu tot cu nunţile de trei zile și certurile conjugale nocturne. Cu tot cu florile și verzele de la colţul străzii. Câteva zile după evacuările forţate ale Primăriei, au mai bântuit prin praf, desculţi ca fantomele, scormonind printre resturile locuinţelor dărâmate. Apoi au dispărut definitiv. În zona halei mai locuiesc doar câteva familii, ca după un atac aerian. 1 iunie 2012 Hala Matache Măcelarul stă să se prăbușească. E în faza de “precolaps”, iată cuvântul tehnic a cărui luciditate mă înspăimântă mai tare decât patetismul trecătorului. A fost umilită în toate felurile: violent, silenţios, iar în final prin abandon. Ca o curvă din cântecele lui Zavaidoc, lăutarul care-și făcea veacul prin cartierul Matache interbelic. Câţiva pereţi i s-au surpat. Cel mai viu lucru din jur par graffitiurile, care trădează prezenţa umană de după apocalipsă. Senzaţia este cea din Drumul lui Cormac McCarthy, când un personaj găsește o cutie de Cola și o păstrează ca pe un artefact al civilizaţiei dispărute din care și el a făcut cândva parte. Interstiţiile prin care haosul respiră (încă) sacadat au fost zidite cu cărămizi pe care și o femeie gravidă le-ar putea înlătura, ca să ajungă la comoara de oţel nituit dinăuntru. (Cică material revoluţionar la vremea lui, din care e făcut și Turnul Eiffel. Hala și turnul au fost construite în aceeași perioadă. Chestie de climă.) Pe o rază de 100 de metri nu mai există niciun magazin, în afara celui de “cărţi, icoane și obiecte decorative”, care a rezistat probabil prin ajutor divin. Cartierul istoric din jur e o groapă de gunoi, în care se joacă în continuare copiii. Copiii de ţigan, desigur, pentru că exact asta sunt. Nu se poate vorbi aici de romi, sună a batjocură. E unul dintre locurile distrugerii în care teoriile nu mai ţin, convingerile se clatină, explicaţiile par

148 — Numărul 06

04

02

puerile. Au placă de beton deasupra, pe care scrie “Politică”.

03

31 mai 2012 tinyurl.com/dxwexmx 30 mai 2012 Aflu povestea casei-orchestră de pe Popa Tatu, chiar de la arhitectul ei. E de inspiraţie pur românească, după hambarele din Gorj “ţepușele” de sus au funcţionalitatea lor: sunt pentru păsări, ca să-și facă cuib. “Ai văzut cumva dacă își fac?”, mă întreabă trepidând brusc Șerban Sturdza. Asta înseamnă să fii prezent în lume, iar lumea să intre în tine prin meseria ta. Mi-e rușine să-i spun că mi se pare grozav, ca om și ca arhitect, dar iată că descopăr minţitul de admiraţie: “Sigur, sunt foarte multe cuiburi, mai ales toamna.”

05

5 mai 2012 Mă întorc de la birou pe Berzei, dau s-o iau prin Matache ca să ajung acasă. Nu pot să respir din cauza prafului. Locul e un maidan imens, cu o transpiraţie rece, care se ia. Îmi dau seama că nu știu ce s-a întâmplat, de fapt, aici. Caut pe internet, nu reușesc să aflu ceva coerent. Găsesc o scrisoare deschisă, care mă lămurește întrucâtva. Merg pe firul apei și dau de cartea Cui i-e frică de cartierul Matache? (Fundaţia Pro Patrimonio). Fac rost rapid de ea, pentru că am pile. Altfel, nu prea riști să te ia de nas în librărie. Înţeleg pentru prima oară ce se întâmplă cu cartierul meu și cât de mare e dezastrul de care îmi frec mâneca în fiecare zi.


07

06

08

Aprilie 2012 Mă întorc după trei luni de Londra și o poveste de love & hate cu orașul. După Belgravia, rezervaţia de bogătași cu parcuri închise publicului, dar deschise bichonilor milionari, mă simt bine pe Popa Tatu. Miroase a lămâiţă. Frasinul are deja frunzuliţe frumos înfășurate, ca niște răvașe. Pot să arunc gunoiul când vreau. Corcitura de collie care își face turul în fiecare dimineaţă, la aceeași oră, pare mai curată decât astă-iarnă. Ucigașu’, motanul-monstru, are un ochi și câteva vieţi în minus, dar e evident că nu și le-a păpat pe toate. S-au mai închis niște magazine și nu s-au deschis altele. Martie 2012 Aflu că taică-miu a făcut o cerere la Primărie pentru plantarea unui copac pe Popa Tatu, în faţa geamului. Ar trebui să fie o surpriză pentru

11

09

când mă întorc, dar informaţia s-a scurs. A trimis un întreg ciclu de scrisori Primăriei, unele suprarealiste. A așteptat aproape un an. Așa e taică-miu. Uluitor, într-un final s-a plantat un frasin. În poză pare delicat, puţin fragil, dar înţeleg că are deja muguri. Ianuarie 2012 La Londra e un fel de toamnă târzie și foarte umedă. Pe facebook, Bucureștiul pare să se fi transformat în Narnia, acoperit de o zăpadă uriașă. Mi-ar plăcea să văd urmele lăbuţelor de pisici prin faţa bisericii adventiste, ca anul trecut, când erau singurele urme. Cartierul pisicilor. Și mici oameni de zăpadă făcuţi în grabă pe mașinile puturoșilor. Aici nu sunt pisici, ci vulpi, iar pentru un om de zăpadă cred că trebuie să faci cerere din vară, bifând motivele, materialele, designul. Și ţi-l aduc ei. (Ironie ieftină, dar grozavă ca să nu înnebunești văzând civilizaţii superioare la lucru.) Var` 2011 Au început să radă bucăţi din Piaţa Matache. Buldozerele Primăriei și-au făcut apariţia de câteva zile și au înecat totul în praf. Am citit ici-colo despre diametrala Buzești-Berzei, un fel de bulevard Victoria Socialismului dedicat în exclusivitate mașinilor. “Elementul uman” e complet exclus. Pe Popa Tatu e agitaţie în fiecare noapte, scandal sau incendiu. În zona pieţei, oamenii sunt scoși din case noaptea, evacuaţi sau expropriaţi. De ce noaptea? De ce sună cunoscut? Corectitudine politică, strategii de locuire, politici de integrare... Fantasmagorii jenante, revoluţii de hipsteri, entuziasme de manual. Tăiaţi totul și scrieţi: "Privește cerul".

10

Toamn` 2010 Cartierul e decrepit, dar fascinant. Încă nu m-am plictisit să-i descopăr toate cotloanele. E plin de curţi ascunse, din alea cu viţă-de-vie și pahare uitate pe masă, de anticariate cu ferestre pătate și de mirosuri de mâncare. Să faci piaţa în Matache e o experienţă sinestezică: cumperi cea mai bună brânză cu chimen de la Sibiu, în fum de mici și storcătură de acordeon. Puţin mai încolo, spre Berzei, au ayran cu mentă, iar pe Popa Tatu am găsit naturisme și bijuterii ecologice. Și încă n-am zis nimic de casa-orchestră. Fortăreaţa care pare să se strângă în jurul ei înseși, apoi se desface în trepte de grădină. Arhitectul parc-a dirijat spaţiul numai în contrapuncte. Blândeţea acestei grădini nesparte, lăsate să crească în voie. Și vaga ameninţare de sus, a ţepușelor care imită lemnul și secţionează cerul. Nu prea ştiu cum să mi-o explic. Nici inspiraţie nordică, nici japoneză, cum îmi trece aiurea prin cap. Rămâne doar atât, casa-orchestră, cel mai intens moment al străzii. Var` 2010 Ne-am mutat pe Popa Tatu. E foarte liniște și pe stradă miroase a vechi. În fiecare zi mi se pare că suntem plecaţi în vacanţă. 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11

Invaziile barbare. Infernul vegetarienilor. Primul cerc. Fostul pet shop al pisicii fără coadă. Corectitudine politică. Detalii demne de un alt Paris. Viaţa cea nouă. Amanet & icoane. Orgoliul excavatorului. Scenă din Drumul, după Cormac McCarthy. Jumătate haos. Joc, jocuri.

Numărul 06 — 149


Tot mai urgent Arh. Marcel BorŢun

Text

"… Mai las`-m` un anotimp, un an, un timp. … Amintirile mele vin din viitor, nu din trecut." din Nichita Stănescu

150 — Numărul 06

La marginea anului ne pândește răspunsul istoriei la unele profeţii și preziceri, care converg spre ideea că vom sesiza în graficul acesteia un punct de inflexiune. Se tot zice că lumea nu va mai fi așa cum o știm, că vom trăi sfârșitul unui ciclu și o devoalare a unor adevăruri esenţiale. Ar fi aproape frumos, dacă n-ar fi aproape înfricoșător… Fapt este că "lumea așa cum o știm" pare tot mai precară – expoliată de gratuitatea faptei și de aura gândului înalt, de poezia lucrului mărunt sau de speranţa dată de un viitor previzibil – timp în care grecii sunt tot mai greci, nemţii tot mai nemţi… românii tot mai români. La București, politica devine o nesfârșită gâlceavă, iar administraţia locală își continuă prelungitul său concediu cu plată. Moara lui Assan arde pentru a doua și ultima oară, în Amzei noua piaţă se degradează așteptându-și inaugurarea, o seamă de clădiri revendicate și nefolosite - victime ale unei legislaţii aberante - mor în tăcere și noi mergem să votăm fără să avem ce. Singura pată de culoare a ultimelor alegeri locale a fost fenomenul Nicușor Dan, o demonstraţie că tinerii din faţa monitoarelor s-au deplasat până la secţia de votare din cartier. L-am votat și eu pe acest domn cu charismă - fără charismă și identificat prin două prenume – unul de alint și unul scurt și ferm – în primul rând pentru că știam că-l vor vota fiii mei, dar și pentru că l-am auzit la RFI pe unul dintre contracandidaţii săi reclamând că acesta a blocat, ca activist al societăţii civile, proiecte ale primăriei în valoare de 500 de milioane de euro. Mi se pare remarcabil să poţi feri orașul – desigur, împreună cu alţi merituoși – de aberaţii și mitocănii de asemenea dimensiuni. Copiii noștri și cei câţiva părinţi care știm că de la o vârstă încolo trebuie să votăm orientaţi de ei, n-am reușit să-l impunem pe Nicușor – nici măcar în Consiliul General, acest creuzet al micilor și marilor interese. De data asta fiind un singur tur, n-am avut nici șansa acelui "mai trage o dată", care se amână cu patru ani. Dar ce înseamnă patru ani pentru un oraș din România? Când te uiţi la gropile și la bălţile de pe străzi și la trotuarele reabilitate de câteva ori în ultimii opt ani, la caricatura de publicitate stradală care, parcă, a făcut corp comun cu clădirile pentru vecie, la monumente istorice și de arhitectură care stau să cadă (dacă n-au făcut-o deja în nopţi fără lună) sau chiar la puiul de palmier care tronează între petuniile din Piaţa Universităţii – degradant


01

02

03

01 Revista Atelierul de Proiectare 02 Orașe pentru oameni – Jan Gehl 03 Bd. Lascăr Catargiu colţ cu str. Visarion 04 Conferinţa ROCAD 2012 05 Str. Temișana 06 Piaţa Universităţii

04

05

06

Numărul 06 — 151


și degradat în aceeași măsură – acești patru ani nu par mulţi, nu par a fi un capăt de ţară… Dar când vezi ritmul dezvoltării din alte colţuri de lume (nu doar în economiile emergente), actualitatea viziunilor și a principiilor acestei dezvoltări, precum și amploarea și calitatea proiectelor de arhitectură angrenate… da, patru ani înseamnă mult… și bine! Unde greșim, ce ne lipsește? Nu avem bani, nu avem sistem, nu avem oameni? Am putea pretinde că suntem mulţumiţi, că e în firea noastră să luăm lucrurile așa cum vin și să mai facem o cruce că nu e mai rău… sau să preluăm sintagma fotbaliștilor români care vorbesc la televizor după înfrângeri: "Viaţa merge înainte!". Dacă am face toate astea, n-am face altceva decât să ne minţim, pentru că toate studiile europene indică cote foarte scăzute ale mulţumirii populaţiei noastre – la diferite niveluri și din varii motive – și ne plasează printre cele mai nefericite popoare ale continentului. Oricum, în spaţiul public – cu rare excepţii – nu vorbim și nu acţionăm ca niște oameni mulţumiţi și încrezători. Avem de lucru… Dar… mi-a căzut în mână "Atelierul de Proiectare", revistă a studenţilor arhitecţi distribuită gratis în holul facultăţii. Nu știam de această "revistă pătrată" și în primul moment m-am bucurat doar că exista. Era Nr. 3 din aprilie și, ajuns acasă, m-am bucurat a doua oară și deplin: eseuri și interviuri de mare calitate, informaţie la zi – inclusiv pentru evenimente viitoare, caz rar întâlnit – și prezentare de participări la concursuri studenţești autohtone și internaţionale, la care ai noștri adună premii. Recomandare: www.adep.ro / www.atelieruldeproiectare.com / veftenie.daportfolio.com Dar… cu ocazia împlinirii a 120 de ani de învăţământ românesc de arhitectură s-a organizat la Palatul Parlamentului, între 15 și 20 mai, de către ROCAD – Convenţia Română de Arhitectură și Design și ICAR 2012, o reuniune a arhitecţilor români și străini – aceștia din urmă nume care au marcat arhitectura, urbanismul și teoria de arhitectură din ultimii 50 de ani. Au conferenţiat, în sala A.I. Cuza de 1.200 de locuri, mereu arhiplină, corifei ai meseriei noastre – parcă coborâţi direct din bibliografia de studiu a studenţilor și din revistele de arhitectură – precum: Mario Botta, Rene Davids, Eduardo Souto de Moura, Esteve Bonell, Matias del Campo, Peter Zumthor, Gottfried Bohm, Gaetano Pesce, Elia Zenghelis sau Kostas Terzidis. Constatare: 1 – acești corifei sunt oameni de o elegantă modestie, cu discursuri impregnate de precepte umaniste și de acel spirit al

152 — Numărul 06

lui "împreună", care ne lipsește acum și aici, și 2 – cei din sală au fost, în majoritate covârșitoare, tineri (arhitecţi) și foarte tineri (studenţi arhitecţi). Dar… în 6 iunie, odată cu lansarea cărţii sale – "Orașe pentru oameni" – arhitectul și teoreticianul danez Jan Gehl a conferenţiat în Aula BCU, de asemenea arhiplină în majoritate cu tineri. Discursul și cartea afirmă că, după multe căutări și greșeli majore, astăzi știm cum trebuie să arate orașele noastre ca să ne simţim bine în ele și că avem, în sfârșit, toate instrumentele pentru a interveni corect și durabil pentru umanizarea lor. Am putea să nu-l credem? - nu l-am crezut și pe Le Corbusier? - dacă n-ar fi semnat proiecte de îmbunătăţire pentru Copenhaga, Stockholm, Rotterdam, Londra, Amman, Muscat, Melbourne, Sydney, San Francisco, Seattle și… New York. Cu o ilustrare extrem de bogată și la obiect a conceptelor și ideilor, cartea abundă în formulări memorabile, precum: "Viaţa urbană este un proces care se auto-consolidează. Ceva se întâmplă pentru că ceva se întâmplă pentru că ceva se întâmplă… Oamenii vin acolo unde sunt oameni… Unu plus unu fac cel puţin trei". Întrebare: nu ar trebui ca în fișa postului de primar român să fie obligatorie, dacă nu o bibliografie, măcar participarea la traininguri periodice organizate prin grija Guvernului?... Nu am putea genera, în acest sens, o iniţiativă legislativă a societăţii civile? Dar… suntem în plin sezon estival și probabil că unii dintre cititorii noștri vor deschide această revistă în avion, pe plajă sau pe terasa cabanei dintre brazi. Să uităm, deci, pentru o vară de carenţe endemice și de responsabilităţi. Dilemă: să uităm oare și de faptul că, la revenire, le vom găsi la fel de acute și… tot mai urgente? Dar… uneori proiectez împreună cu nepoţica mea – cea mare, în vârstă de 4 ani – și primesc observaţii de genul că "scara e bine să ducă undeva precis" sau că "gresia e bine aleasă, dar tapetul trebuie să aibă culorile preferate". Concluzie: din relaţia cu cei mici învăţăm că ei ne solicită – și ne obligă să le dăm – ceea ce este mai demn și mai frumos în noi, așa că, extrapolând: un popor cu tot mai mulţi copii nu poate fi decât… tot mai bun. Uneori, la marginea nopţii, la trezirea din vis, ne așteaptă o pâclă luminoasă. Depinde numai de noi dacă, dincolo de ea, vom găsi o nouă dimineaţă.


Numărul 06 — 153


EDITORIAL

IRINA FLOREA

Editor

Dacă ar fi să pornim o colecţie de lucruri care să ne facă viaţa mai frumoasă ar fi sigur un caiet mic cât un buzunar cu o idee pe fiecare pagină. Când zic că ne-ar face viaţa mai frumoasă, mă gândesc că ne-ar aduce o dată pe zi un zâmbet nesperat. Din buzunarul meu, scot un secret care ar putea să transforme orice zi obișnuită într-o zi fără griji. Acum câţiva ani, în vacanţă fiind, o doamnă englezoaică în a cărei casă stăteam a verbalizat această idee pe care o păstrez de atunci, cu aceleași cuvinte. În fiecare zi, Karolyn ne dădea sfaturi – ce pieţe să vedem, din ce sate, prin ce orașe să ne plimbăm, ce vin să cumpărăm. Dar în ziua cu pricina ne-a oferit o alternativă: "Sit in a café and watch the world go by". Un lucru mic, simplu, naiv, dar cu detașarea pe care doar vacanţa o are. Aș folosi oricând prilejul de mai sus să mai pun în buzunar câteva idei mici, dar cu potenţial de zâmbet pentru zile reci, triste sau prea ancorate în realitate. Așadar, uitaţi de depresia de după vacanţă, de supărarea că e prea scurtă, sau că timpul trece prea repede, de graba acasă pentru o zi de acomodare după săptămâna de vacanţă. Luate rând pe rând, zilele de vacanţă par mai lungi, timpul mai generos, întoarcerea capătă un aer de nerăbdare. Oul cu miez curgător de la micul dejun, ciocolata altfel decât acasă, cumpărată de pe stradă, îngheţata scursă din greșeală pe pantof, cafeaua de pe marginea terasei: luate pas cu pas, gând cu gând, fac timpul să pară infinit, iar lumea o transformă într-un spectacol care nu are cum să nu-ţi fure un zâmbet. 154 — Numărul 06


Numărul 06 — 155


156 — Numărul 06


INSTITUTE, THE MAGAZINE No 6 / 2012