Page 1

Colegiul Tehnic DANUBIANA Roman

Clipa

D

41 - 42

anul școlar 2011 - 2012


Din cuprins: Școala și viața........................................ Pag. 4 Interferențe culturale............................ Pag. 5 In memoriam.......................................... Pag. 8 Atlas....................................................... Pag. 10 File de istorie......................................... Pag. 12 Monumente romașcane........................ Pag. 13 Internet................................................... Pag. 18 Proiecte ................................................. Pag. 20 Concursuri............................................. Pag.22 Interdisciplinaritate............................... Pag. 24 Tradiții.................................................... Pag. 28 Cenaclu.................................................. Pag. 33 Extrașcolare ......................................... Pag. 34 Invitații................................................... Pag. 38 Momente romașcane............................ Pag. 44 Interdisciplinaritate.............................. Pag. 46 Literatură .............................................. Pag. 48 Eco ........................................................ Pag. 52

COLECTIVUL DE REDACŢIE:

e

C

lar emp iana” D x e 0 ub lipa n 30 Dan

ll ] c“ tria Tehni s e em egiul l re s Apa tor: Co i d E an Rom

Profesor coordinator: Gabriela Nistor Secretar general de redacţie: prof. Steluţa Crăciun Elevi: Cozma Raluca Alexandru Giurgica Lucia Bordeianu Tehnoredactare computerizată Nadia Cîrcu

ISSN-L = 2247 1561

ADR

ES A

R ED ACŢ Rom IEI: an, s Tel: t r . En 0 Fax: 2337402 ergiei nr .9 0 2 E-ma 33743 50 6 i 1 l : 8 d a Tipa rul: C nubianar opy C oman enter @yah oo.co Rom m an

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 55


ORGANIZATIA SCOUT Pentru inceput o sa incep cu o mica prezentare despre organizatia SCOUT. CERCETASIA ( scout-ul) este o miscare ce contribuie la dezvoltarea baietilor si fetelor, in vederea implinirilor fizice, intelectuale, sociale, spirituale, pentru a deveni cercetasi responsabili ai comunitatii locale, nationale si internationale. Cercetasia a fost fondata de Robert Baden Powell pe insula Brownsea in anul 1907. Inca de la inceputul copilariei mele fac parte din organizatia de cercetasi a Romaniei a centrului local din Pildesti. Fratele Jesus Sagredo este cel care a fondat organizatia scout la Pildesti in anul 1994. De-a lungul evolutiei mele de cercetas am trecut prin etapele de lupisor, temerar, explorator iar acum sunt ajutor de lider a ramurei de temerari. Vara trecuta am avut parte de o experienta foarte frumoasa unde am putut sa lucrez mai mult cu copii. Dupa 10 ani de activare la scout am participat pentru prima data intr-un camp in calitate de ajutor de lider si pentru mine a fost o experienta unica. In perioada 5-10 iulie a avut loc la Comanesti campul local de temerari. Singura mea ingrijorare a fost vremea, insa si ea capricioasa asa cum a fost ne-a activat adrenalina. Daca m-as apuca sa descriu activitatile facute nu stiu daca m-as mai opri. Am avut parte de hike-uri, wide games, teme de formare, nelipsitele cantece la chitara seara la focul de tabara, glumite si dume. Insa, cea mai mare dorinta a mea s-a implinit! Imi doream sa vad in jur zambete pure si inocente, doream sa aud strigatul “GATA ORICAND!!!” din gura lor, vibrand profund odata cu sunetul in fiinta mea de cercetas. M-am simtit pe deplin satisfacuta atunci cand deja ajunsi acasa au fost intrebati daca s-ar mai intoarce la Comanesti... inca mai aud ecoul acelui DAAAAA!!! hotarat si optimist. In concluzie, cu totii am avut parte de o experienta de neuitat.

EU...ÎN EDUCAȚIA INCLUZIVĂ E dreptul fiecărui copil de a avea acces la educaţie. E dreptul copiilor de a nu fi subiecţi ai discriminărilor din motive de handicap, etnie, religie, limbă, sex, capacitate de învăţare. De aceea avem ,,educaţia pentru toţi”, ca o modalitate de a cuprinde toţi copiii în şcoli şi grădiniţe cât mai incluzive, unde toţi copiii să înveţe să trăiască cu ceilalţi. Iar noi, ca profesori, trebuie să acţionăm pentru atingerea obiectivului fundamental al ştiinţei educaţiei - adică ,,educaţia pentru toţi”. Este responsabilitatea mea, ca profesor să veghez la implementarea legii în vigoare privind respectarea drepturilor şi responsabilităţilor faţă de copil, în contextul standardelor internaţionale cu privire la acces, participare, calitatea educaţiei, oferta serviciilor necesare protecţiei copilului. A respecta diferenţele dintre oameni (diferenţe de mediu, de personalitate, de cultură, gen, vârstă, interese) înseamnă a găsi o varietate de modalităţi de învăţare între care să aleagă pe cele care sunt în acord cu propria sa subiectivitate. Ne place să spunem că toţi oamenii sunt egali, dar dacă acceptăm acest lucru trebuie să înţelegem, în acelaşi timp, că toţi suntem diferiţi. Să privim spre fiecare individ în parte. Poate adevărul diversităţii n-o să ne uimească, ci ne incită; n-o să ne sperie, ci ne mobilizează. Din această perspectivă, eu, cadrul didactic trebuie să-mi modific filozofia predării, adică trebuie să-mi schimb atitudinea faţă de predare: pe copil, ca subiect al educaţiei, va fi centrată orice activitate de învăţare; promovez principiul respectării diversităţii în învăţare prin tratare diferenţiată potrivit profilului inteligenţelor fiecărui copil, dar nu discriminatorie. Este important pentru mine să cunosc disponibilităţile copiilor, ca puncte de plecare pentru o deprindere sau înţelegere, urmând ca eu să-mi aleg conţinuturile (ceea ce vor copiii să înveţe), materialele şi strategiile. Ştiu că un alt tip de învăţare care promovează respectul pentru diversitate, capacitatea de empatie, abilităţile sociale este învăţarea prin cooperare. Copiii lucrează în grup şi au şanse egale de a participa la rezolvarea aceleeaşi probleme: fiecare îşi valorifică cunoştinţele, interesele, experienţele, dar şi propriile trăsături de personalitate (temperamentale, atitudinale, caracteriale), ceea ce diversifică activitatea; implică respectarea aceloraşi reguli de grup; presupune relaţionarea cu colegii şi coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop comun. Urmăresc şi realizarea dimensiunii calitative a ,,educaţiei pentru toţi” prin găsirea modalităţilor pedagogice de adaptare a şcolii la cerinţele individului. E bine de ştiut că, pentru preşcolari, învăţarea, ca proces social, trebuie să fie distractivă, să însemne schimbare, să fie activă şi individuală. Iar noi, cadrele didactice, trebuie să găsim permanent spiritul şi inima care să ne ajute să înţelegem că fiecare copil, indiferent de etnie, religie, sex, resurse şi capacităţi intelectuale, trebuie ajutat să se adapteze, să se integreze, să beneficieze de şanse egale în educaţie. Bibliografie: 1.

1.Vrăşmaş Traian, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti, 2004;

“ Lasa-ti lumea aceasta un pic mai buna decat a-ti gasit-o!” (Robert Baden Powell)

Mart Camelia cls a XII-a D ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 54

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 3


CALITĂŢILE

PROFESORULUI IDEAL

În învăţământ, nu oricine poate îndeplini cerinţele complexului act educativ. În persoana sa, autenticul profesor trebuie să însumeze calităţi subtile de psiholog, pedagog, didactician şi metodist, inventiv şi infatigabil. Psihologia (din gr.”psyche”-suflet şi „logos”-cuvânt) este ştiinţa care are ca obiect studierea psihicului, a sufletului omului în complexitatea structurii sale intime. Unul din psihologii veacului XX, J. Boucher scria că pedagogia nu poate fi o artă serioasă şi eficace decât dacă se sprijină pe psihologie. Trebuie să subliniem că activitatea educativ-formativă, de care răspunzător este pedagogul, se întemeiază pe cunoaşterea devenirii fiinţei umane, mai precis pe cunoaşterea ipostazelor acestei fiinţe, de la aceea de ins până la aceea de persoană, apoi de personalitate şi de personaj. Pedagogia (din gr. Pais, paidos-copil, agein-a educa) este ştiinţa care are ca obiect cercetarea şi aplicarea celor mai bune modalităţi de educare a copiilor, tineretului şi adultulu. În opinia mea, Profesorul ideal ar trebui să îndeplinească o serie de calităţi. În primul rând, pentru a putea merge în faţa unei clase de elevi, consider necesară o pregătire de specialitate înalt calitativă. Este inadmisibil ca atunci când se prezintă în faţa unor elevi sau studenţi să nu cunoască materia pe care o predă şi să fi limitat la manual. A doua condiţie necesară este înclinaţia spre această meserie, deoarece nici un lucru nu va fi bine realizat dacă nu se face şi din plăcere. Răbdarea este după părerea mea o condiţie esenţială a unui profesor, deoarece consider că nu toţi elevii sunt genii şi pricep din prima. Competenţa comunicativă ar fi o altă trăsătură importantă a profesorului ideal. Ce folos să aibă un solid bagaj de cunoştinţe, dacă nu este capabil să se exprime clar sau să-şi expună opiniile şi gândurile? Profesorul trebuie să fie creativ, să nu fie obedient, până la pierderea identităţii sale profesionale, faţă de modalităţile didactice căzute în desuetudine, faţă de şabloane, chiar dacă, uneori acestea sunt suprasolicitate oficial. Trebuie să fie ingenios, pentru că în general vorbind, profesorul este factorul determinant al succesului unei lecţii, şi nu structura în sine a acesteia , fie ea tradiţională, fie modernă. Profesorul trebuie să fie un ghid, care îndrumă eforturile receptive ale elevilor, un ghid competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic şi amabil, pentru ca prin întregul său comportament, să introducă în lecţie dimensiunea estetică, să sensibilizeze elevii şi astfel să creeze condiţiile necesare realizării comportamentelor unei educaţii implicite, singura validă sub aspect psiho-pedagogic şi didactic. Orizontul lui cultural-artistic trebuie să fie întins şi să-i permită a stabili, spontan, referiri la artele conexe, ale căror limbaje trebuie să-i fie accesibile. Nu îmi pot imagina un profesor opac faţă de universurile sensibile ale operelor, rece şi distant în relaţiile cu elevii sau, mai rău, posomorât, refractar comunicării libere şi deschise cu discipolii săi.

Profesorul ideal trebuie să abordeze studiul obiectului pe care-l predă, nu ca scop în sine, ci ca mijloc de realizare a obiectivelor educaţionale. Alte calităţi : -echilibru intelectual, mintal, nervos -curiozitate intelectuală -spiritul şi gustul observaţiei, simţul critic, luciditatea faţă de sine -adaptabilitatea la cerinţele elevilor -tinereţea spiritului -amabilitatea, înţelegerea, autoritatea firească -modestia, buna dispoziţe, afecţiune pentru copil -capacitatea de a chestiona şi aprecia corect valoarea răspunsurilor Material prelucrat de Cîrcu Nadia

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 4

Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se realizează într-o gamă largă în multe ţări. În loc să polueze apa râurilor sau suprafeţe mari de sol prin acumularea lor, PET-urile pot fi foarte uşor colectate şi reciclate, acest lucru se poate face foarte uşor cu ajutorul containerelor speciale amplasate în multe zone ale oraşului .

Cum să reciclăm corect plasticul ? Pasul 1 : - spală obiectele din plastic Pasul 2 : - striveşte-le pentru a ocupa cât mai puţin spaţiu Pasul 3 : - depozitează-le în locuri special amenajate pentru colectarea plasticului Este important de ştiut că de la calculatoare la frigidere, de la cuptoare cu microunde la televizoare, toate echipamentele electrice şi electronice (DEEE) aflate la şfârşitul ciclului de viaţă devin deşeuri. În această categorie intră şi telefoanele mobile, componentele electronice, sursele de iluminat. DEEE au în compoziţie substanţe deosebit de periculoase pentru mediu şi sănătate: mercur, plumb, crom, brom, substanţe halucinogene precum CFC(cloro-fluoro-carbon), responsabil pentru diminuarea stratului de ozon. Câteva efecte pe care aceste DEEE-uri le pot genera: un tub catodic al unui televizor poluează 50 metri pătraţi de sol timp de 30 de ani - sistemul electronic al ceasului deşteptător conţine mercur - frigiderele conţin cloro-fluoro-carbon - telefoanele celulare, calculatoarele conţin metale grele şi metale rare; - dacă ar fi incinerate , deşeurile de DEEE ar elibera anual o cantitate de 36 tone de mercur şi 16 tone de cadmiu. Fiind atât de periculoase, aceste deşeuri nu mai trebuie să ia calea gropilor de gunoi. Ele trebuie să fie colectate separate şi reciclate. Programele de reciclare oferă elevilor posibilitatea de a se implica, de a contribui prin efortul propriu şi de a se simţi mândri de realizările făcute împreună. Prof. Ionela Morăriţa

CALENDARUL ECOLOGIC 02 februarie 15martie-15 aprilie 22martie 23 martie 01aprilie 17 aprilie 22 aprilie 24 aprilie 10 mai 15 mai 22 mai 24 mai 05 iunie 08 iunie 17 iunie 21 iunie 29 iunie 11 iulie 09 august 18 septembrie 16-22 septembrie 22 septembrie 23 septembrie 25 septembrie 26 septembrie 01 octombrie 04 octombrie 10 decembrie 14 decembrie

-Ziua Mondială a Zonelor Umede -Luna pădurii -Ziua Mondială a Apei -Ziua Mondială a Meteorologiei -Ziua Păsărilor -Ziua Mondială a Sănătăţii -Ziua Pământului -Ziua Mondială a Protecţiei Animalelor de Laborator -Ziua Păsărilor şi Arborilor -Ziua Internaţională de Acţiune pentru Climă -Ziua Internaţională a Biodiversităţii -Ziua Europeană a păsărilor -Ziua Mondială a Mediului -Ziua Mondială a Oceanelor -Ziua Mondială pentru combaterea deşertificării şi secetei -Ziua Soarelui -Ziua Dunării -Ziua Mondială a Populaţiei -Ziua Grădinilor Zoologice şi a Parcurilor -Ziua Mondială a Geologilor -Săptămâna Mobilităţii Europene -Ziua Circulaţiei fără Maşini -Ziua Mondială a Curăţeniei -Ziua Internaţională a Mediului Marin -Ziua Mondială a Munţilor Carpaţi -Ziua Mondială a Habitatului -Ziua Mondială a Animalelor -Ziua Mondială a Drepturilor Omului -Ziua Internaţională de Protest Împotriva Reactoarelor Nucleare

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 53


EDUCAŢIA ECOLOGICĂ-COMPONENTĂ A DEZVOLTĂRII DURABILE

Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul. Serată dedicată omagierii poetului Grigore Vieru

Moto: „Nu putem schimba pe alţii, dar dacă ne putem schimba pe noi înşine, putem înceta schimbarea înfăţişării Pământului”. (Melodie Beattie) Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi… (Grigore Vieru

Educaţia ecologică reprezintã procesul care serveşte la recunoaşterea valorilor mediului înconjurãtor şi la clarificarea conceptelor privind mediul înconjurãtor. Educaţia ecologică poate crea premisele pentru dezvoltarea în rândul elevilor a unui comportament civic de protecţie a mediului înconjurător, îi poate ajuta să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori, ceea ce duce la asumarea răspunderii pentru menţinerea calităţii mediului. Copiii sunt un public important pentru educaţia ecologică şi în multe cazuri, copiii îşi pot influenţa părinţii şi alţi membri ai comunităţii. Credem că problemele de mediu sunt urgenţe şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educaţia trebuie să fie o parte integrantă a soluţiei. Opiniile divergente privind starea mediului, consecinţele degradării acestuia şi rolul educaţiei sunt bune subiecte de discuţie şi dezbatere. Acest lucru se poate realiza prin informare, iar informarea făcută de elevi, prin prisma experientei acumulate, poate fi valorificată la mai multe nivele. În acest sens, Ministerul Mediu- lui şi Dezvoltării Durabile, împreună cu Recolamp şi Rorec au demarat Campania Ziua Verde în 2008, în cadrul căreia s-a lansat şi Colţul verde din şcoala mea. Acesta şi-a propus să fie un program de informare şi educare a populaţiei, elevilor, cu privire la reciclarea deşeurilor. Efectele reciclării : reducerea cantităţii de energie şi de materii prime necesare fabricării de noi produse ; - redarea în circuitul economic a importante cantităţi de materie primă ; - reducerea cantităţilor depozitate la rampele de gunoaie sau la incineratoare ; - reducerea riscurilor asupra sănătăţii noastre şi a mediului, cauzate de deversarea improprie a unor deşeuri periculoase ; - reducerea poluării aerului şi a apei. Durata de degradare naturală a diferitelor categorii de deşeuri se prezintă astfel : cotor măr 3 luni - deşeuri de hârtie 3 luni - ziare 3-12 luni - chibrituri 6 luni - filtru de ţigară 1-2 ani - guma de mestecat 5 ani - cutii de aluminiu 10-100 ani - sticle din plastic 100-1000 ani - pungi din plastic 100-1000 ani - cărţi de credit 1000 ani - recipiente din sticlă 4000 ani Hârtia este cel mai frecvent deşeu întâlnit în mai toate sferele de activitate şi constituie o importantă sursă de fibre de celuloză, celuloza fiind substanţa naturală care stă la baza producerii hârtiei. Hârtia fiind fabricată din celuloză se biodegradează ( descompune ) mult mai uşor decât plasticul . Cu tehnologiile actuale, hârtia poate fi reciclată de cel mult patru ori. Beneficiile aduse naturii prin reciclarea deşeurilor de hârtie sunt foarte importante, reducându-se anumite costuri ca : apa industrială cu aproximativ 60 % , poluarea aerului cu aproximativ 75 % , energia electrică cu aproximativ 45 % , precum şi poluarea apei cu aproape 45 % , reducerea cantităţii de material lemnos exploatat .

Cum să reciclăm corect hârtia ? Pasul 1 adună hârtiile pe care nu le mai poţi folosi la împachetat sau scris ; Pasul 2 striveşte cutiile de carton pentru a ocupa cât mai puţin spaţiu ; Pasul 3 depozitează-le într-un loc special amenajat pentru colectarea hârtiei.

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 52

)

Aceste cuvinte şi-a dorit Grigore Vieru să fie imprimate pe piatra de mormânt care îi va sta la căpătâi. Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererîta, din fostulul judeţ Hotin, în Republica Moldova. În 1993, poetul a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost decorat cu Ordinul Republicii în 1996, iar în anul 2000, cu medalia guvernamentală a României “Eminescu” 150 de ani de la naştere. S-a stins din viaţă la 16 ianuarie 2009, în urma unui grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. Simplitatea, modestia, cuminţenia, talentul excepțional, dar şi onestitatea, curajul, patriotismul au fost calităţi ce l-au definit pe Grigore Vieru ca Om, ca Cetăţean, ca Scriitor. Acesta a fost şi mesajul, pe care l-au transmis elevii basarabeni de la Colegiul Tehnic „Danubiana” Roman, implicaţi în desfăşurarea Seratei literare dedicate omagierii lui Grigore Vieru, la 77 de ani de la naşterea Poetului. Activitatea care s-a desfăşurat în ziua de 25 februarie 2012 în Sala Mare a Primăriei, a fost organizată de Filiala Ion Vatamanu Roman a Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, Primăria Municipiului Roman şi Biblioteca Municipală Radu Melidon Roman. Elevii Aura Gîrlovan, Adriana Suruceanu, Ludmila Bolozan, Alexandru Bondari, Grigore Dubosari, Mihail Cebotari și Nicolae Luchian. Prof. Cristina Păun Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trai pe contul istoriei altora. Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei. România este o ţară plina de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe. Românul dezmiardă şi drăgălăşeşte până şi pe diavol - la numit Michiduţă -crezând că astfel îl păcăleşte şi-l îmbunează. S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române. Basarabia, un copil înfăşurat în sârmă ghimpată! Daca n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă. Sunt ochii mării frumoşi, dar mergem după apă la izvor. Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 5


Podul de flori Grigore Vieru spunea că ”Nu poate să moară un popor care se prinde în horă la mijlocul unui râu îngrădit de sârmă ghimpată”. La 6 mai 1990, s-a scris probabil cea mai frumoasă şi emoţionantă poveste din istoria recentă a neamului românesc, stropită cu lacrimi si flori de peste 1,2 milioane de români, care au organizat pe meleagurile Prutului o impresionantă Mare Adunare Naţională, intrată în istorie sub numele “Podul de Flori”. Moldova făcea încă parte, la acea dată din URSS, la conducerea căreia se afla reformistul Mihail Gorbaciov. Acesta a aprobat, tacit, deschiderea graniţei dintre RSS Moldoveneasca şi România, pentru ziua de 6 mai, între orele 13-19, fără a fi nevoie de paşapoarte sau vize. Cu toate că sârma ghimpată, păzită cu stricteţe de grănicerii sovietici, despărţea cele două maluri de Prut, românii din cele două ţări româneşti, trecând râul, pe poduri sau înot, au transformat manifestarea într-o sărbătoare. Au fost aruncate în apă mii de flori, fapt care a făcut ca manifestarea să primească numele de “podul de flori” de peste Prut. Cele mai frumoase mărturii despre acest eveniment ne-au fost lăsate de către marele nostru poet naţional, Grigore Vieru, care amintea cu drag de acea horă, „unică poate în lume”, încinsă în mijlocul râului de basarabenii şi românii din dreapta Prutului. „Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei”. Al doilea „Pod de flori” a avut loc la 16 iunie 1991, ocazie cu care cetăţenii moldoveni au putut intra în România fără acte. Podul de Flori s-a înscris în cronicile istoriei ca un eveniment foarte rar şi de o mare importanţă, care ne spune că poporul român trăieşte pe ambele maluri ale Prutului în ciuda tuturor vitregiilor istorice. Generaţia părinţilor mei a făcut acum 20 de ani, Podul de flori. Atât s-a putut atunci. Generaţia noastră are datoria sa facă la rândul ei ceva…

BUTNARU COSMIN MARIAN

X

TURCEA VLAD CONSTANTIN

X

MORARU IONUŢ MARIAN

X

CATRUC IURIE DRĂGAN GEORGIANA MARIANA VACARU GEORGIANA MĂDĂLINA CONSTANTINESCU SILVIU IULIAN NECHIFOR GINA ELENA

X XI XI XI XI

HOŞLIAG IRINA

XII

RUSU ANA

XII

AVRAM MIHAI CIOANCĂ ANA MARIA

XII XII

NEMŢANU OVIDIU ALEXANDRU

XII

TOMA DIANA ELENA

XII

CLAPON ANA MARIA

XII

HROŞTEA LAURA

XII

COLEGIUL TEHNIC " DANUBIANA" ROMAN COLEGIUL TEHNIC " PETRU PONI" ROMAN GRUPUL ŞCOLAR "MIHAI BUSUIOC" PAŞCANI COLEGIUL TEHNIC " DANUBIANA" ROMAN GRUPUL ŞCOLAR ECONOMIC ADM P. NEAMŢ GRUPUL ŞCOLAR ECONOMIC ADM P. NEAMŢ COLEGIUL TEHNIC " MIRON COSTIN" ROMAN COLEGIUL ECONOMIC ADMINISTRATIV IASI

COLEGIUL ECONOMIC ADMINISTRATIV IAŞI COLEGIUL TEHNIC "MIRON COSTIN" ROMAN GR ŞC ECONOMIC ADMINISTRATIV P. NEAMŢ GR ŞC ECONOMIC ADMINISTRATIV P. NEAMŢ GRUPUL ŞCOLAR "MIHAI BUSUIOC" PAŞCANI COLEGIUL TEHNIC " DANUBIANA " ROMAN COLEGIUL ECONOMIC ADMINISTRATIV IAŞI COLEGIUL ECONOMIC ADMINISTRATIV IAŞI

PREMIUL I PREMIUL II PREMIUL III MENŢIUNE PREMIUL I PREMIUL II PREMIUL III MENŢIUNE

PREMIUL I PREMIUL II PREMIUL III MENŢIUNE MENŢIUNE MENŢIUNE MENŢIUNE MENŢIUNE

Premiile, constând în bani, au fost oferite de către Primăria Municipiului Roman, domnul Primar- profesor Laurenţiu Leoreanu, participând la festivitatea de premiere. Prof. Nistor Daniel

Dubosari Grigore, clasa a XI a D

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 6

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 51


Concursul interjudeţean de matematică “OMEGA” Colegiul Tehnic “Danubiana” a fost gazda Concursului interjudeţean de matematică “OMEGA”, desfăşurat în perioada 30martie-1 aprilie 2012. Aflat la a opta ediţie, concursul se adresează elevilor de liceu, profil tehnologic ce parcurg programa şcolară de matematică M2. Obiectivele concursului , stabilite prin Regulamentul de organizare, sunt promovarea ideilor de competiţie şi performanţă, stimularea interesului elevilor pentru studiul matematicii . Concursul promovează valorile culturale şi estetice fundamentale, precum şi fairplay-ul competiţional. Pentru aceasta s-au elaborat o programă de studiu, teme de concurs şi o bibliografie specială. Graficul şi perioada de desfăşurare a concursului au fost stabilite de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ împreună cu şcoala organizatoare. Comisia de coordonare a concursului a trimis invitaţii de participare liceelor din zona Moldovei care au clase ce studiază programa de matematică M2, respectiv de la profilurile Servicii şi Resurse naturale şi protecţia mediului. S-au înscris în concurs reprezentanţi din nouă licee din judeţele Iaşi, Vaslui şi Neamţ : Colegiul Tehnic “Ion Creangă” Târgu Neamţ, Colegiul Economic Administrativ Iaşi, Grup Şcolar Industrial “Ion Mincu” Vaslui, Grup Şcolar Economic Piatra Neamţ, Grup Şcolar Agricol Podu Iloaie, Colegiul Tehnic “Miron Costin, Colegiul Tehnic “Petru Poni”, Grup Şcolar “Mihai Busuioc” Paşcani şi Colegiul Tehnic “Danubiana”. Ediţia din acest an s-a bucurat de o largă participare, echipajele însumând un număr de 100 elevi din clasele IX-XII. Subiectele au fost elaborate în preziua concursului de către o Comisie tehnică stabilită de ISJ Neamţ. Proba de concurs a constat în rezolvarea a trei subiecte cuprinzând exerciţii şi probleme cu grad de dificultate mediu şi ridicat din programa şcolară parcursă. Evaluarea lucrărilor a fost făcută de o comisie cuprinzând profesori din toate liceele participante. O premieră a constituit-o obţinerea punctajului maxim(100 de puncte) la clasa a XII a. Premianţii acestei ediţii a Concursului “Omega” au fost : CROITORIU SEBASTIAN NICOLAE

IX

LUCACI ANTONIA

IX

GHIUZAN LILIANA

IX

BRAVA MIHAELA

IX

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 50

COLEGIUL ECONOMIC ADMINISTRATIV IASI COLEGIUL TEHNIC "PETRU PONI" ROMAN COLEGIUL TEHNIC "PETRU PONI" ROMAN GRUPUL ŞCOLAR ECONOMIC ADM P. NEAMŢ

PREMIUL I PREMIUL II PREMIUL III MENŢIUNE

În data de 27 martie în cadrul şcolii noastre s-a desfăşurat un simpozion dedicat împlinirii a 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Manifestarea intitulată „Scrisoare din Basarabia” a fost organizată de către elevii basarabeni sub coordonarea doamnei profesoare Cristina Păun. “Ne aflam astăzi în faţa unui moment important pentru istoria noastră comună. Cu 94 de ani în urmă, la 27 martie 1918, cei mai curajoşi şi mai responsabili politicieni pe care i-a avut Basarabia au votat democratic, în organul legiuitor Sfatul Ţării, cel mai măreţ act politic al Basarabiei ACTUL UNIRII BASARABIEI CU PATRIA-MAMĂ, ROMÂNIA prin care s-a declanşat Marea Unire a întregului neam românesc. Pentru a marca acest moment noi ne-am invitat colegii de dincoace de Prut la o călătorie virtuală şi artistică prin ţara noastră dragă. Ne bucurăm că avem ocazia de a le prezenta colegilor de clasă câteva din valorile şi tradiţiile noastre”. Activităţile au cuprins prezentări privind istoria Basarabiei, imagini ale unor importante obiective culturale şi turistice de dincolo de Prut, o rememorare a celebrelor poduri de flori precum şi un spectacol de cântec şi poezie inspirat din creaţia marelui poet Grigore Vieru. Scopul acestei manifestări a fost evidenţierea importanţei şi dimensiunilor istorice ale destinului Basarabiei în contextul zilei de 27 martie şi în acelaşi timp de a oferi o mică sărbătoare elevilor noştri din Moldova. Suruceanu Adriana clasa a XI a D

Scrisoare din Basarabia Cu vorba-mi strâmbă şi pripită Eu ştiu că te-am rănit spunând Că mi-ai luat şi grai şi pită Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt. În vremea putredă şi goală Pe mine, frate, cum să-ţi spun, Pe mine m-au minţit la şcoală Că-mi eşti duşman, nu frate bun. Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Grigore Vieru Acolo-n friguroasa zare, Din drobul mut al lacrimei Ocnaşii scot şi astăzi sare Şi nu mai dau de fundul ei. Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut. Vă scriu cum pot şi prea târziu, Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu, Mi-e dor de voi si vă sărut. Credeam ca un noroc e plaga, Un bine graiul cel sluţit. Citesc azi pe Arghezi, Blaga Ce tare, Doamne,-am fost minţit! Cu pocăinţă nesfârşită Mă rog iubitului Isus Să-mi ierte vorba rătăcită Ce despre tine, frate,-am spus. Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut. Vă scriu cum pot şi prea tarziu, Mi-e dor de voi şi vă sărut. Aflând că frate-mi eşti, odată Scăpai o lacrimă-n priviri Ce-a fost pe loc şi arestată Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 7


Anul 2012 sub semnul lui Caragiale Motto : Eu nu scriu decât despre viaţa noastră şi pentru viaţa noastră, căci alta nu cunosc şi nici nu mă interesează. (Ion Luca Caragiale) Anul 2012 are o semnificaţie deosebită pentru ţara noastră aş spune chiar, o dublă semnificaţie, deoarece în anul 2012, se împlininesc 100 de ani de la moartea celui mai important dramaturg al literaturii române şi 160 de ani de la naşterea sa : Ion Luca Caragiale. Pentru a-i aduce un omagiu genialului scriitor, anul 2012 a fost declarat "Anul Caragiale", an ce va constitui prilejul unor acţiuni culturale în întreaga lume, legate de acest eveniment. Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852 , în satul Haimanale de lângă Ploieşti, sat care astăzi îi poartă numele. Pamfletar, scriitor, nuvelist, ziarist, Caragiale se simte atras de teatru încă de tânăr, poate şi datorită faptului că a fost plăcut impresionat de prestaţiile unchiului său, Iancu, actor într-o trupă de teatru ambulantă . În anul 1868, tânărul, obţine din partea tatălui său, autorizaţia de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, unde un unchi al său, Costache, era profesor. Câţiva ani mai târziu, la propunerea lui Mihai Pascaly, Caragiale este numit sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. Tot în aceea perioadă, îl întâlneşte pe Eminescu (debutant la "Familia" a lui Iosif Vulcan) care lucra în trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale ca sufleur şi copist . Are o foarte bogată activitate literară şi jurnalistică, activitate care, după unii cercetători, ar fi început în anul 1873, an în care a publicat nişte anecdote în ziarul "Telegraful" din Bucureşti. Tot în acelaşi an, începe colaborarea cu revistele "Claponul", "Calendarul claponului" şi "Ghimpele", reviste unde Cargiale s-a pregătit pentru viitoarea sa carieră de dramaturg, prozator şi de scriitor satiric. A mai publicat articole în "Ghimpele", "Alegătorul liber" etc. În anul izbucnirii Războiului de Independenţă (1877), Caragiale era directorul ziarului "Naţiunea română", iar din luna decembrie a aceluiaşi an, începe colaborarea cu "România liberă ". Anul următor, 1878, este, după opinia lui Şerban Cioculescu, reputat istoric şi critic literar, "...anul maturizării talentului caragialian. Scriitorul a intrat în stăpânirea deplină a meşteşugului său (...)". Perioada cuprinsă între anii 1878-1890, este perioada marilor creaţii dramatice ale lui Caragiale. Debutul teatral, are loc în anul 1878, la "Convorbiri literare", unde i s-a publicat comedia într-un singur act, "Conu` Leonida faţă cu reacţiunea", şi tot în acelaşi an, la "Junimea" lui Titu Maiorescu, citeşte din creaţiile sale printre care "O noapte furtunoasă," piesa jucânduse în premieră în 1879. La 13 noiembrie 1884, are loc pe scena Teatrului Naţional, premiera capodoperei dramaturgiei naţionale româneşti, "O scrisoare pierdută", urmată în anul 1885 de o altă comedie de moravuri şi caracter, inspirată din viaţa micii burghezimi, "D-ale carnavalului" premiată de un juriu din care făceau parte printre alţii: Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri şi B. P. Haşdeu În mod intenţionat am menţionat această ultimă nuvelă , cu scopul de a reaminti o replică celebră a lui nenea Iancu , din nuvela respectivă şi anume: "simţ enorm şi văz monstruos", replică ce se potriveşte de minune României de azi. Din păcate!...

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 8

Personajele aflate sub semn selenar pot fi recunoscute nu numai în proză , dar şi în versuri : Heliade , încununat de cântări asemănătoare visului (,,Ca visul e cântareace-o-ntoarnă Eol dulce”) este un poet sele-nar(ca şi Andrei Mureşanu), în vreme ce ,,junii corupţi” nu au acces la lumina lunii - ,,Că-n veci nu se îmbracă în veştede veşminte/ Misterul cel sfânt”,din cauza lipsei de sacralitate a vieţii lor. Magia personajului selenar poate fi datorată unui strai de poezie, ,,Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu , îngerului-ideal.” („Venere şi Madonă”) Ori pur şi simplu,poate fi zidită din contradicţii : ,,Adevăr scăldat în mite,sfinx pătrunsă de-nţeles; Munte cu capul de piatră de furtune deturnată, Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată Şi veghează-o stâncă arsă dintre nouri de eres.” („Epigonii”) Amestec de angelic şi demonic,personajul selenar are două constante: cunoaşterea erotică şi aceea poetică,ambele fiind posibilităţi de a desco-peri prin visare,imaginarul.Ambiguă,luna se dovedeşte subtilă în semni-ficaţii multiple,falsificând şi reproducând esenţa,mecanismul personaju-lui selenar:prin diverse aranjări şi dispuneri ale suprafeţelor,ea oglin-deşte lumina solară,dând obiectelor un alt aspect decât cel real şi dinco-lo de aranjamentele catetice,esenţialul element este dimensiunea minţii, jocul dintre posibil şi real,dintre veridic şi valid. Cu alte cuvinte, perso-najul selenar este acela ce posedă posibilitatea deformantă şi combinatorie de a mânui şi adânci propriile-i proiecţii,un mod estetic de repro-ducere a unor ingenioase paradisuri,cu castele, palate şi cetăţi, fabulos aşezate între cer şi infern.Tudor Vianu a văzut lumea eminesciană sub semnul lui theatrum mundi; de fapt,programul arhitectonic,imaginat de omul selenar,întru care e cuprins şi poetul,este theatrum polydictum,un teatru metamorfic, cu demonstraţii ciudate, având început,mijloc şi sfârşit,dar în continuă pendulare,situat întrun concret bazat pe o presupu-să identitate între jocurile minţii şi cele ale lunii.Dacă o oglindă răsucită în soare transformă o imagine în alta, mintea lui Dan-Dionis, răsucită, transformă şi ea realitatea în alta,iar odată deformarea produsă, s-ar putea descoperi modelul iniţial, şi un fenomen bizar,de tipul iluziilor op-tice : ,,Cine ştie dacă nu vede fiecare din oameni toate celea întrun fel, şi nu aude fiecare sunet într-alt fel şi numai limba, numirea într-un fel a unui obiect ce unul îl vede aşa, altul altfel,îi uneşte în înţelegere.Limba?-Nu.Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiţilor oameni-numai individul,acelaşi Limbajele sau viziunile oamenilor pot fi explicate,după cum luna, ploaia, norii şi cerul, gândite ca oglinzi , sunt fundate pentru proiecţii imaginare , fiecare fiind o suprafaţă-oglindă , necesară în producerea mirajului . Şi Aristotel credea că proiecţia minţii umane capătă , pe suprafeţe lucioase, concreteţe, tot aşa cum în Vechiul Testament revelările divinităţii erau efecte optice, în cuve de bronz, în faţa tabernacolului sau în scutul sferic,convex,alcătuind capacul Sfintei Arex sau în scutul lui Moise.

Prof. Doiniţa Lazăr

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 49


Personaje lunatice în opera lui Eminescu Termenul de personaj lunatic se constituie nu numai analogic cu satanicul şi cu fantasticul , ci şi cu nebunia . Luna , ca stăpână a melancoliei şi a nopţii se pune mereu în faţa soarelui şi transformă sufletul , căci corpul rămâne neschimbat . ,,Acele buze ce surâdeau un surâs al morţii le-a închis , sau mai bine: moartea-namorată de mine a luat figura unei copile a vizitat pământul şi mi-a răpit mai întâi inima , pentru ca dispărând ea s-o urmez şi cu sufletul” ( ,,Geniu pustiu”) Acest personaj selenar trăieşte într-o domă , într-o casă a lunii . De aceea orice experienţă a acestui personaj pleacă de la relaţia cu palatul lunii , aşa cum este el descris în ,,Făt frumos din lacrimă”,în ,,Dacă treci râul Selenei” ori în ,,Sărmanul Dionis”. Imaqginea spaţiului lunar ca domă ori ca o catedrală este extinsă în ,,novela originală”la un spaţiu urieşesc , în care Dan-Dionis şi Maria , refăcând perechea originală , pot ajunge prin forţa esoterică a iubirii . Spaţiul selenar seamănă cu acela din ,,Cezara”(insula lui Euthanasius). Aici pământul poate fi prescim-bat într-o mărgică ,,albastru mărgăritar”,pe cer există doi sori şi trei lune , iar palatul domenic (derivat probabil al lui domă dar cuvântul ar putea fi asociat şi cu domnesc sau cu dominus deus) semnifică infinitul , împărătescul , palatele fiind zidite unele peste altele , ca în terasele piramidelor din ,,Avatarii faraonului Tla”. Spaţiul selenar este unul al reflexiei şi al dublului , fiind aşezat sub semnul oglinzii şi al oglindirii , toate elementele răsfrângându-se unele în altele , şi chiar cei doi îndrăgostiţi nu sunt decât două reflexii ale unuia şi aceluiaşi eu primordial şi androgin : ,,Visam amândoi acelaşi vis . Ceruri de oglinzi , îngeri plutind cu înălţa-tele aripi albe şi cu brâir de curcubeu , portale înalte , galerii de-o marmură ca ceara , straturi de stele albastre pe plafonduri argintoase toate pline de un aer răcoros şi mirositor”(,,Sărmanul Dionis”). Într-un fel de mise-en-abîme , luna din vis , domă sacră , ascunde un alt spaţiu , dincolo de oglindă şi de oglindire , aparţinând divinităţii , în care materialitatea creată din răcoare şi argint nu poate fi cuprinsă şi percepută decât prin moarte : ,,Numai o poartă închisă n-au putut-o trece niciodată . Deasupra ei , în triunghi , era un ochi de foc , deasupra ochiului un proverb cu literele alungite ale întunecatei Arabii . Era Doma lui Dumnezeu . Proverbul , o enigmă chiar pentru îngeri” ( „Geniu Pustiu”). Personajul lunatic schilibrat , uimit şi sincer , poate să ajungă în lună prin reverie , poate să scoată din adevărurile amintirilor dimensiunea mirajului selenar , centru al spaţiului intim , domă interioară , plastic centru al lumii , dar nu poate să treacă dincolo de cristalul apelor , al oglinzilor , al ceruriloroglindă şi a lunii , spre înstrăinata percepţie a timpului căci Diana, Selene, Artemis sfidează . Zeiţe ale lunii dar şi ale morţii , ele anunţă că dincolo de ,,mite”există , seducător şi sacralizant , un ochi în care te poţi cufunda , dar a cărui adâncime nu o cunoaşte nimeni . Analizând spaţiul selenar din perspectiva unor elemente dure , obser-văm prezenţa sugestiilor fluidităţii , marmura şi steaua , ca echivalente diurne , înscriindu-se în reveria tragică lunară , din marmură neprelu-ându-se consistenţa , ci răceala . Luna este aeriană , diafană , angelică ,,rarefiată” şi regimul nocturn naşte pentru ,, doamna mărilor şi-a nop-ţii” nu numai somn , linişte ci şi inocenţă . Însuşi eul poetic este unul selenar , abstras din contingent , vocea din dialogul cu iubita demonstrând posibilitatea de a confrunta extremele: ,, Tu eşti o undă , eu sunt o zare , Eu sunt un ţărmur , tu eşti o mare , Tu eşti o noapte , Eu sunt o stea Iubita mea.” („Replici”) Oximoronul care adună paradoxal trăsături contradictorii revarsă nu numai teroare , depersonalizare , ci şi un semn al lunii , în care Mirandoniz este o altă faţetă a Dochiei, a Selenei, a Dianei . Toate aceste arhetipuri misterioase ale personajelor lunatice semnifică mirifi-cul , inaccesibilul , abandonul într-un theatrum mundi , în care apa , având încărcătura simbolică a izvorului, a râului şi a mării , emblemă a mobilităţii perpetue , intră în relaţie cu destinul selenar , enigmatic. Plenitudinea afectivă realizată de plânsul lunii ,,sfinte şi clare” dezvăluie,pe lţngă feminitatea astrului , plăcerea reveriei magice,somno-lente,în accepţiune emblematică.

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 48

Anul 1893 este anul în care Caragiale pune bazele revistei de mare succes "Moftul Român", unde prim-redactor era Anton Bacalbaşa (autorul lui "Moş Teacă "), revistă în care i-au fost publicate cele mai cunoscute schiţe din creaţia sa. A colaborat deasemenea cu George Coşbuc şi Ioan Slavici, la revista "Vatra", pe care aceştia au scos-o în anul 1894. În luna februarie a anului 1901, Caragiale este omagiat de un grup de prieteni (Haşdeu, Delavrancea, actorul Iancu Brezeanu), care i-au organizat un mare banchet cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate literară . Revin asupra dramei "Năpasta", pentru a menţiona un episod mai puţin plăcut din viaţa dramaturgului. Un anume C. A. Ionescu, sub pseudonimul Caion, l-a acuzat că piesa susmenţionată, ar fi fost plagiată după o altă piesă a unui scriitor maghiar, intitulată "Nenorocul", acuzaţie ce apărut în revista "Revista literară " (1901). A urmat un proces, pe care Caragiale l-a câştigat fără probleme, poate şi datorită impecabilei pledoarii a avocatului său, care era nimeni altul decât Barbu Ştefănescu Delavrancea. În urma acestui fapt, dezgustat de situaţia creată , Caragiale, împreună cu familia, ia calea exilului, stabilindu-se în 1904 la Berlin, imediat după ce primise o serioasă moştenire de la mătuşă a sa , Ecaterina Cardini. Deşi departe de ţară , ca urmare a evenimentelor ce au avut loc în primăvara anului 1907, va publica în luna noiembrie a aceluiaşi an, pamfletul "1907 din primăvară până-n toamnă ", prin care caută să descrie cauzele care au dus la izbucnirea Răscoalei ţărăneşti din anul 1907. La numai 60 de ani, în zorii zilei de 9 iunie 1912, marele nostru dramaturg s-a stins din viaţă în locuinţa sa de la Berlin, iar la 18 noiembrie a aceluiaşi an, sicriul cu rămăşitele pamânteşti, adus de la Berlin, după ce s-a oprit pentru câteva momente în fata Teatrului Naţional din Bucureşti, s-a îndreptat către cimitirul Şerban Vodă (Bellu), unde a avut loc înmormântarea, la solemnitate asistând, pe lângă miile de bucureşteni prezenţi pentru a-i aduce un ultim omagiu, mari scriitori ai acelor timpuri: M.Sadoveanu, E. Gârleanu, Al. Vlahuţă, Delavrancea, Cincinat Pavelescu s.a. Caragiale, prin măiestria sa, a fost un abil mânuitor al biciului său neiertător îndreptat împotriva moravurilor lumii în care a trăit. A lăsat în urma sa, o operă amplă, îndrăznesc să spun chiar "neterminată ", dacă ne gândim că a plecat dintre noi destul de devreme. A scris opt comedii şi o dramă, nuvele şi povestiri, momente şi schiţe, articole politice , fabule. Alături de Eminescu şi Creangă , autorul” Scrisorii pierdute”, este unul dintre cei mai mari scriitori ai neamului românesc. Prin stilul său deosebit , el a ştiut să satirizeze specificul mijloacelor de parvenire, reuşind să ilustreze cu un talent magistral, trei universuri diferite: comic, tragic şi fantastic, eroii săi provenind din medii diferite, justiţie, politică, şcoală, lumea mondenă (moftangii, neicusori, puicusori, moneri, mangafale). S-a folosit cu dibăcie de unica armă pe care a avut-o; cea a ironiei, considerând că nimic nu-i arde pe ticăloşi mai mult decât râsul. Despre Caragiale şi opera sa, s-a scris şi se va mai scrie multă vreme, numele său şi ceea ce ne-a lăsat drept moştenire, constituie un adevărat tezaur ce va dăinui peste generaţii.

Prof. Gabriela Nistor

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 9


ALEGE SA FII SANATOS ! CONTINENTE DISPĂRUTE Pe cuprinsul Oceanului Pacific nu mai există astăzi “pete albe”, până şi cele mai mici petece de pământ fiind localizate geografic, ca faună, floră, condiţii climatice şi măsurate ca suprafaţă. Unele dintre ele au fost din păcate folosite ca teren de experimentare a bombei atomice (Atolul Bikini), pe altele rămânând rezervaţii naturale care conservă plante şi animale rare (Insulele Galapagos broaşte ţestoase uriaşe). Şi totuşi, mai există până astăzi, pe insulele celui mai mare ocean de pe Terra, câteva „taine” sau probleme nelămurite, care duc la dispute între specialiştii în domeniu. Una dintre acestea este cea migraţiilor, care nu lămureşte originea geografică a locuitorilor din bazinul central al Pacificului. Unii susţin că au venit dinspre apus, din Polinezia (P. H. Buck), iar alţii sunt de părere că aceştia au purces dinspre ţărmurile sud-americane (Paul Rivet). Pe marginea acestor două idei s-au născut peste treizeci de ipoteze, mai mult sau mai puţin fundamentate ştiinţific. Prima lucrare care nu contrazice niciuna dintre ipoteze este cea a lui James Churchward, în care este susţinută ideea că locuitorii din Insula Paştelui, Arhipelagul Hawai, sau cei din Noua Zeelandă, puteau să fi venit şi de la răsărit şi de la apus, numai că ei nu sunt adevăraţii băştinaşi, care n-au venit de nicăieri, ci se aflau aici acum cincizeci de milenii, pe un întins continent numit Mu. Acesta ar fi fost înghiţit de apele oceanului ca urmare a unui cataclism de proporţii uriaşe. Era un pământ uriaş, brăzdat de numeroase fluvii care străbăteau câmpii fertile, totul fiind acoperit de o vegetaţie luxuriantă datorată climei tropicale. În pădurile virgine rătăceau turme de mastodonţi uriaşi şi de elefanţi care-şi agitau urechile imense pentru a se feri de insecte înţepătoare. Se presupune că în acea epocă trăiau circa 64 de milioane de locuitori care formau zeci de triburi deosebite, dar aflate sub aceeaşi cârmuire. Conducătorul suprem era cunoscut sub numele de Ra Mu, el numindu-şi împărăţia Imperiul Soarelui. În acea epocă poporul Mu era în cel mai înalt grad de instruire şi civilizaţie. La gurile fluviilor, considerate artere ale întregului imperiu, construiseră numeroase porturi, de unde navele porneau către toate zările Pacificului. Cu toate că cele de mai sus par extrase dintr-o poveste, ele sunt documentate în lucrarea lui James Churchward, care poate constitui un punct de plecare spre o confirmare sau o infirmare a ipotezei existenţei unui continent dispărut, Ţara Mu, pe care unii dintre cercetătorii mai noi au numit-o Atlantida Pacificului sau Pacifida. Lucrarea postează manuscrise ale civilizaţiei Maya (Codex Troanus), păstrate şi astăzi în Biblioteca British Museum. Etnograful francez Brasseur susţine că ar fi descifrat fragmente din acest manuscris, găsind acolo mărturii în legătură cu un cataclism teluric petrecut într-o epocă extrem de îndepărtată, care a dus la scufundarea în apele oceanului a unui uriaş continent. Însuşi Platon menţionează că mayaşii ar fi descendenţii vechilor atlantizi, fapt ce explică civilizaţia lor avansată în raport cu cea a populaţiilor vecine.

CEREALELE INTEGRALE, energie si sanatate Cand boabele de cereale sunt macinate sau rafinate, coaja si germenul sunt inlaturate, ramanand doar membrana interioara. Astfel, o mare parte a valorii nutritive a bobului dispare. In prepararea cerealelor integrale se foloseste intregul bob, pastrandu-se intacte elementele esentiale pe care le contin cele trei parti ale sale. Cerealele sunt bogate in substante nutritive, reprezintand astfel principalul furnizor de energie al organismului. Trebuie sa stiti ca aproape toate cerealele integrale, nerafinate, sunt benefice organismului. Majoritatea obisnuim sa consumam cereale rafinate, atat datorita gustului lor bun, cat si datorita obisnuintei, care in acest caz isi spune cuvantul. Exemple de cereale rafinate sunt orezul alb, faina alba, painea alba si pastele fainoase (intr-un cuvant, alimente pe care le consumam cu o frecventa uimitoare).

LEGUMELE, secretul siluetei si al sanatatii Cu toate cercetarile si rapoartele stiintifice, se pare ca a consuma vegetale este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poti face pentru dieta si sanatatea ta. De ce legumele ? Consumul de vegetale este o modalitate foarte simpla pentru a transforma o dieta saraca in vitamine si minerale intr-una sanatoasa. In primul rand, este dovedit faptul ca legumele contin un numar mare de antioxidanti care te pot ajuta sa previi formarea unor boli precum cancerul. Cu toate cercetarile si rapoartele stiintifice, se pare ca a consuma vegetale este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poti face pentru dieta si sanatatea ta.

SEMINTELE SI FRUCTELE OLEAGINOASE, bogatii nutritive Semintele si fructele oleaginoase Lipidele (grasimile) vegetale prezente in aceste seminte, sunt formate din uleiuri grase (trigliceride lichide) ce contin acizi grasi nesaturati (acizi omega), cu rol benefic asupra organismului. Datorita continutului ridicat de fibre, substantele lipidice din seminte se elibereaza treptat, furnizand organismului astfel de compusi cu mare putere calorica, in concentratii mici si pe o durata mai lunga de timp. Majoritatea semintelor oleaginoase (floarea soarelui, mac, alune, arahide, dovleac, nuci, etc.), pe langa lipide, contin si cantitati mari de proteine. Cu toate acestea, oleaginoasele, fie nu contin toti aminoacizii esentiali la un nivel suficient, fie din ele lipsesc in totalitate anumiti aminoacizi esentiali.

ULEIUL DE MASLINE Beneficiile medicale ale uleiului de masline se datoreaza atat continutului ridicat de acizi grasi monosaturati, cat si continutului ridicat de antioxidanti. Potrivit studiilor realizate pana in prezent, uleiul de masline previne aparitia bolilor de inima prin scaderea nivelului de colesterol LDL (colesterolul "rau") in timp ce creste nivelul de colesterol HDL (colesterolul "bun"). Niciun alt ulei natural nu contine o cantitate atat de mare de acid monosaturat precum uleiul de masline!

U

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 10

Cozma Raluca clasa a XII a D

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 47


AURORA BOREALA (POLARA) Aurorele boreale sunt, probabil, unele dintre cele mai interesante spectacole ale naturii. Misterul formarii lor i-a intrigat permanent pe oamenii de stiinta si, chiar daca astazi el a fost descifrat in ceea mai mare parte a sa, nu putini sunt cei care cred ca acest fenomen reprezinta o manifestare a unor forte aflate dincolo de capacitatea de intelegere a oamenilor. Aurora se formeaza in timpul unei eruptii solare. O data la 11 ani, activitatea solara cunoaste un maxim, produs de rotatia inegala a Soarelui. Polii sai nu se invirt cu aceeaşi viteza ca si centrul, fapt care provoaca asa-zisele umbre solare. Rupte din Soare, particulele calatoresc in jur de doua zile inainte de a ajunge in preajma Terrei, care este protejata de centurile magnetice, al caror rol este tocmai acela de a opri respectivele particule. In consecinta, acestea sunt obligate sa ocoleasca aceste centuri magnetice si sa ajunga pe Pamant prin cei doi poli magnetici (nord si sud). Cand moleculele din atmosfera ajung in contact cu o serie de gaze, produc culori diferite. Cele mai multe dintre aurore au o culoare verde, dar in componenta lor intra si rosul si movul, dar extrem de rar. Ovalul auroral reprezinta zonele in care aurorele pot fi observate cel mai bine. In timpul eruptiilor solare puternice, aurorele sunt vizibile sub latitudinile joase (latitudini magnetice in raport cu polul magnetic), fapt care permite observarea lor din mai multe puncte de pe Glob. Cei mai familiarizati cu acest spectacol unic sunt locuitorii din asa-zisul oval auroral. Regiunile din lume in care aurorele pot fi observate cel mai bine sunt: Norvegia, Suedia, Finlanda, nordul Rusiei, Alaska si nordul Canadei. Aparitia aurorelor poate fi prevazuta. Satelitul "Soho", de exemplu, a furnizat imagini ale eruptiilor solare, fapt care a contribuit la anticiparea perioadelor lor de formare. De asemenea, gratie datelor furnizate si de alti sateliti,astronomii sunt capabili sa prevada exact frecventa de formare a aurorelor boreale . Tot prin intermediul sondelor spatiale, oamenii de stiinta au putut constata ca aurorele se formeaza si pe alte planete, in special pe Jupiter si Saturn, la suprafata acestora. In plus, s-a constatat ca acest fenomen nu este specific Pamantului, el fiind propriu tuturor planetelor cu magnetism si cu atmosfera. Atât Jupiter cât și Saturn posedă câmpuri magnetice mult mai puternice decât cele terestre (Uranus, Neptun și Mercur sunt de asemenea magnetice) și dispun ambele de centuri de radiații. Efectul de auroră polară a fost observat pe ambele planete, mai clar, cu telescopul Hubble. Pe Pamant, aurora boreala este influentata de vantul solar. Pe Jupiter, aceasta nu se datroeaza atat de mult vantului solar, ci rotatiei rapide a planetei si materialului provenit de pe satelitul ei natural vulcanic, Io. Ca și cele terestre, aurorele de pe Saturn creează regiuni ovale totale sau parțiale în jurul polului magnetic. Pe de altă parte, aurorele produse pe această planetă durează de obicei zile, spre deosebire de cele terestre care durează abia câteva minute. Evidențele arată că emisiile de lumină din cadrul fenomenelor de auroră produse pe Saturn sunt datorate participării emisiilor de atomi de hidrogen. O auroră a fost detectată recent pe Marte de către sonda spațiala Mars Express în timpul misiunii sale în 2004, ale cărei rezultate au fost publicate anul următor. Marte deține un câmp magnetic mai slab decât cel terestru, iar până la acel moment se credea că lipsa unui câmp magnetic puternic ar face imposibilă apariția unui asemenea efect. S-a constatat că sistemul de aurore de pe Marte este similar celui de pe Terra, fiind comparat cu furtunile de slabă și medie intensitate petrecute pe Pământ.

Autorul lucrării va călători aproape 20 de ani prin diferite locuri ale lumii pentru a-şi argumenta sau pentru a găsi noi dovezi în favoarea ipotezei sale. El descrie detaliat scenariul cataclismului: erupţii vulcanice de proporţii, temperaturi incendiare şi valuri uriaşe care ar fi înghiţit pământul. După dispariţia uscatului, apele s-au liniştit satisfăcute parcă de „opera” lor, dăinuind până astăzi cu numele de Oceanul Pacific. Scenariul marelui cataclism s-a repetat în 1883, când a avut loc cea mai mare erupţie vulcanică din istoria recentă a omenirii: Vulcanul Rakata de pe insula Krakatao. Insula este localizată la limita nord-vestică a ipoteticului Continent Mu. În urma erupţiei, aceasta a fost distrusă complet, unda de şoc făcând ocolul Pământului cu o viteză de 328 de metri pe secundă. Cenuşa vulcanică s-a răspândit pe circa 750.000 de kilometri pătraţi, fiind înregistrate 40.000 de victime omeneşti. Comparaţia anterioară aduce puţine argumente pentru susţinerea unei ipoteze de asemenea amploare, dar oamenii de ştiinţă din Epoca Modernă solicită întreprinderea unor cercetări minuţioase, acestea deschizându-se în timpul lucrărilor Anului Geofizic Internaţional (1957). Studiile oceanografice ne arată că formele de relief submarin din zonă sunt vechi scuturi continentale scufundate ca urmare a unor fenomene geologice cataclismice. Printre acestea se numără Platoul Albatros, situat în bazinul Pacificului Mexican, Insula Paştelui şi platourile submarine Tonga. Deocamdată, este greu de atestat ştiinţific existenţa acestui continent „misterios”, însă rămâne aspectul istorico-etnografic al populaţiilor din zona Pacificului (Oceania) care amintesc şi astăzi în miturile şi ritualurile lor cum oceanul a înghiţit pământul În flăcări. Fără îndoială cel mai bun exemplu este Insula Paştelui, căreia cercetătorii i-au atribuit diferite nume, dar pe care locuitorii Polineziei o numesc Te Pito No Te Henua, adică „Buricul Pământului”. Prof. Cătălin Acsinte

prof. Cornelia Vrabie

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 46

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 11


Personalităţi romaşcane în lupta pentru Unirea Principatelor Române

ROMANUL DE AZI

Ion al lui Vasile Levărdă Ion al lui Vasile Levărdă era un ţăran din satul Sofrăceşti, ajuns deputat în Adunarea ad-hoc a Moldovei. A semnat pe vestita jalbă a lui Moş Ion Roată şi îşi va da votul în adunare pentru realizarea Unirii. După închiderea adunării se întoarce în satul natal unde a trăit până la moarte.

Dimitrie A. Sturdza Născut la Miclăuşeni în 1833, într-o veche familie boierească, îşi începe cariera politică cu funcţia de secretar al Divanului Ad-hoc din Moldova în 1857. După Unire, Alexandru Ioan Cuza îl alege ca secretar personal al său, în scurt timp însă Sturdza îi va deveni adversar. Va face parte din monstruoasa coaliţie care a contribuit la înlăturarea lui Cuza. Constantin (Costache) Hurmuzachi •

A fost ales în 1857 deputat în Adunarea ad- hoc a Moldovei, a participat activ la elaborarea rezoluţiei. Va fi alături de Kogălniceanu un luptător activ pentru făurirea statului naţional român. Cu o mare putere de muncă, Constantin Hurmuzachi va avea rol de căpetenie în luptele contra separatiştilor, ca membru al Comitetului Central şi al Adunării ad –hoc a Moldovei. Alături de sora sa Eliza Sturdza”Mecena din Dulceşti” va fi gazda a fruntaşilor unionişti din Ţările române. Va deţine funcţia de ministru al justiţiei în timpul lui Cuza.

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 12

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 45


ROMANUL DE IERI

Casa Celibidache În centrul Romanului, retrasă la umbra unui mic parc, întâlnim o venerabilă clădire, care se remarcă prin aspectul arhitectonic deosebit al epocii moderne. Casa vornicului Grigore Done sau casa Celibidache aşa cum este cunoscută de către toţi romaşcanii este o construcţie ce datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În 1825 ea va fi cumpărată de către una din personalităţile de seamă ale epocii, vornicul Done care şi-a lăsat amprenta asupra arhitecturii clădirii. Casa boierească are formă dreptunghiulară şi ziduri groase. Faţadele sobre sunt decorate cu elemente neoclasice. Faţada principală dinspre vest, singura decorată, are la etaj două balcoane cu dantelării din metal ce mărginesc şase coloane cu capiteluri ionice. Acestea încadrează cele patru ferestre mari ale salonului de la etaj. Pe fronton se găsea un orologiu. Faţada dinspre est nu prezintă aceeaşi decoraţie, îi corespunde doar frontonul simplu. Accesul principal în imobil este încadrat de un balcon din metal, ce are inserate în decoraţia sa iniţialele proprietarului IS şi anul 1885, ceea ce atestă eventuale transformări ale construcţiei datate în acest an. Succesiv mărită, clădirea este spaţioasă pentru acele vremuri, având 14 camere frumos proporţionate. Subsolul are două beciuri etajate, iar parterul frumoase bolţi semicilindrice. Etajul are un coridor în care dau toate încăperile. După obiceiul vremii şi acest palat trebuie să fi avut unii pereţi acoperiţi de fresce care însă nu s-au păstrat. Probabil în 1885, clădirea a fost cumpărată sau moştenită de un anume boier Stan, care avea pământuri la Boteşti, în apropierea Romanului şi care a făcut de asemenea unele reparaţii. Nu se ştie cert cum a ajuns în proprietatea lui Demonstene Celibidache, se pare însă că această casă a fost înscrisă în foaia dotală, la căsătoria mamei compozitorului şi este cunoscută astăzi drept casa unde s-a născut marele compozitor. Familia Celibidache nu a locuit mult în această clădire, mutându-se înainte de începerea primului război mondial la Iaşi, şi închiriind imobilul din Roman. A fost naţionalizată în perioada comunistă şi a avut mai multe destinaţii: iniţial a fost spital, apoi şcoală tehnică pentru cadre sanitare şi, in ultimii ani ai epocii comuniste acest imobil a adăpostit Şcoala de Arta din Roman. In urma căderii comunismului, încă din primele luni ale anului 1990 marele dirijor a solicitat retrocedarea acesteia. A fost retrocedată moştenitorilor lui Sergiu Celibidache în 2005 şi în timpul numeroaselor negocieri şi dispute dintre autorităţi şi noi proprietari, monumentul s-a degradat încet, dar sigur. La ora actuală, clădirea, care odinioară era una dintre cele mai elegante şi mai impunătoare case boiereşti ale oraşului, a ajuns o ruină. Abia la începutul acestui an Primăria Roman a ajuns la o înţelegere cu proprietarii şi a reuşit să achiziţioneze clădirea, pe care sperăm că va reuşi să o restaureze în curând şi să-i redea strălucirea şi farmecul de altădată. Prof. Cristina Paun

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 44

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 13


Greu sau uşor, nici eu…nu ştiu exact!

INFLUENȚA FAMILIEI ASUPRA SUCCESULUI ȘCOLAR Tendința actuală a sistemului de învățământ de descentralizare pune accentul pe stabilrea un parteneriate puternice între școală și familie prin care se urmărește optimizarea și creșterea calității procesului educativ. Deseori apar probleme în aceste legături, iar copilul ajunge să fie la mijloc între dorințele și cererile părinților și cele ale profesorilor. Avem aici un triunghi relațional, în care actorul important este copilul, iar miza o reprezintă succesul/insuccesul școlar al acestuia, ba chiar reușita în carieră. Am putea identifica unele cauze ale insuccesului şcolar de natură familială:  familii dezorganizate;  lipsa de condiţii necesare vieţii (hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, spaţiu de locuit);  lipsa condiţiilor de învăţătură;  exigenţele exagerate ale unor părinţi care cer copiilor rezultate peste poșibilităţile reale;  lipsa legăturii părinților cu școala, cu profesorii, cu învățătorul sau dirigintele;  lipsa interesului față de activitatea școlară a copilului;  lipsa controlului unor părinţi asupra activităţii şcolare şi a celei extraşcolare;  comportarea autoritară a unor părinţi faţă de copiii lor cu aplicarea de restricţii şi sancţiuni exagerate.

Părinții și școala Educația și sănătatea mentală a copiilor depinde atât de părinți cât și de școală iar acest scop nu poate fi realizat decât în relație de parteneriat. Copii care simt implicarea părinților în viața școlii vor avea mai multă încredere în ei și nu vor mai percepe școala ca fiind un mediu negat iv și neimportant tocmai datorită implicării acestora. Ei învață ast fel săl valorizeze și să experiențieze emoții pozit ive și de implicare, acestea contribuind la menținerea stării de bine emoționale a copiilor în mediul școlar. O educație și sănătate mentală bună reprezintă indici ai performanței școlare (nivel ridicat al dezvoltării competențelor academice), stării de bine emoționale și relațiilor pozitive cu ceilalți care contribuie în final la dezvolatrea rezilienței copilului. Astfel spunem că părinții și profesorii reprezintă surse semnificative pentru creșterea rezilienț ei la copii, însă nu alcătuind fronturi distincte ci acționând pe front comun deoarece știm foarte bine că o legătură deosebită între profesor și părinte v-a duce la o relație deosebită între copii și profesor astfel cele două părți se vor manifesta echilibrat în viața copilului.

Mă întrebam adesea cum va fi la liceu, cum vor fi colegii şi mai ales, ce profesori voi avea.Nu mi-am închipuit nici un moment realitatea.Credeam ca postura de licean va fi o experienţă plăcută, credeam că mă voi distra şi voi profita de fiecare minut, de fiecare secundă a adolescenţei, a acestui nou început. Pentru mine, a fi la liceu însemna să încep o viaţă nouă. Am început-o! Mi-am cunoscut diriginta, colegii şi nu în ultimul rând profesorii. Primele două săptămâni mi s-au părut o joacă. Era exact aşa cum visasem, ştiam materia, începeam să mă ataşez de colegi şi profesori, vremea era frumoasă şi-mi făcea plăcere să mă trezesc dis de dimineaţă, să încep ziua cu dreptul, cum se spune. Cele două saptamani au trecut. Catalogul, ce-l pe care-l consideram închisoarea şcolii, a început să cerşească note. De fiecare dată când un profesor îmi striga numele, mă rugam în gând să nu fiu ascultată. Nu ştiam dacă sunt pregatită, dacă mă voi ridica la aşteptările profesorului. In cele din urmă, m-am obişnuit şi deşi nu făceam şi nu fac faţă la toate obiectele, încerc să iau note cât mai bune. Materia nu este ca-n visele mele! Clasa a IX-a îmi aduce la cunoştinţă multe informaţii, unele mai grele, altele mai uşoare pe care, trebuie să le învăţ cât se poate de logic, pe care trebuie să le înţeleg cu ajutorul profesorului sau în cel mai rău caz singură. Dar stati! Nu lecţiile sunt cele mai grele. Pot spune că naveta este coşmarul fiecărui elev. După cum am mai spus, la început îmi plăcea. Afară era cald şi cât aşteptam autobuzul, puteam să stau liniştită în faţa soarelui, să-l las să-mi mângâie tenul şi să mă bucur de cântecul păsărilor ce suna ca o harpă în mijlocul mării care, în armonie cu valurile, ce adăugau un bas, formau cea mai frumoasă melodie de pe acest pământ. Era un sentiment minunat! Toată splendoarea şi armonia, plăcerea acestui drum, acestei călătorii s-a schimbat odată cu venirea frigului, a gerului şi a oboselii care, se acumula din ce in ce mai mult. Zăpada începea să devină o povară în drumul spre şcoală, iar autobuzele pline de elevi , deveneau din ce în ce mai stresante şi înspăimântătoare. Greu sau uşor, nici eu…nu ştiu exact! Un singur lucru ştiu : deşi unele momente sunt grele, iar altele uşoare, voi trece prin aceşti ani de liceu, voi zâmbi, voi plânge şi mă voi bucura … Liceul i -o povară Te ridică, te coboară, Te ajută mai mereu Şi la bine şi la greu! Bianca Loredana Bogleş, clasa a IX-a F

Un gând sublim Urma să respir. Credinţa era indispensabilă şi-am văzut lumina. Ochii aveau nevoie de-o lacrimă. Am luat-o de la mama. Îmi lipsea siguranţa, dar l-am cunoscut pe tata. Trebuia să zâmbesc şi-nvăţasem de la fluturi. Puteam să fac totul, însă nu iubeam. Aşa că inima mea primi o descalificare dintre cele nobile. Rămasă singură, se-ntoarse şi plânse amarnic până când îi secară lacrimile, sufletul,

CUVINTELE Am scris pe cerul albastru, Dar norii mi-au şters cuvintele. Am scris pe ţărmul mării, Dar valurile mi-au şters cuvintele. Am scris pe pământul din grădina mea , Dar vântul mi-a spulberat cuvintele. Am scris cu creionul pe o foaie, Dar radiera mi-a şters cuvintele. Am scris pe perete cu o cretă, Dar varul mi-a şters cuvintele. Am scris pe o tablă neagră, Dar buretele mi-a şters cuvintele. Am scris pe inima mea, Dar nimeni şi nimis nu îmi va şterge cuvintele. Alexandra Simon- clasa a IX a F

speranţa... Privea pleoapele cu ochii închişi Şi-n depărtări sesiză Un zâmbet: Ai nevoie de mine, iubito? Aura Gîrlovan- clasa a IX a F

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 14

ClipaD, anul XIII Nr.41-42

Pag. 43

CLIPA D  

revista scolara

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you