Page 1


În acest numãr... pag. 3 De vorbã cu cititorul

pag. 42 Şcoala Parohialã „Sfântul Apostol Toma”

pag. 4 Astfel s-a pus început…Drumul Crucii…

pag. 44 Despre ortodoxie - Pr. Efrem Athonitul

pag.6 Istoricul Parohiei Sfântul Apostol Toma

pag. 47 Cuvinte de Învãţãturã Proclamarea canonizãrii Sf Neagoe Basarab

pag. 9 Crãciunul (Rãsãrit-a lumii Lumina Cunoştinţei) pag. 13 Corul de copii “Theotokos” pag. 15 E vremea colindelor pag.16 Din învãţãturile Pãrintelui Arsenie Boca pag. 21 Programul Parohiei

pag. 48 Neagoe Basarab - Domnitor al Ţãrii Româneşti pag. 49 Sfinte Moaşte la Melbourne pag. 50 Acatistul Sfântului Haralambie pag. 58 Tineri Talentaţi pag. 60 Oamenii de lângã noi...

pag. 22 Sfântul Apostol Toma

pag. 64 Sãnãtatea noastrã

pag. 26 Sfântul Apostol Andrei

pag. 67 Istoria în colecţii...

pag. 28 1 Decembrie 1918 pag. 31 Portul National pag. 36 Anunţuri, Seara româneascã pag. 38 Pagina Micuţului Creştin

pag. 69 Din familia reţetelor pag. 73 Şedinţa Adunãrii Parohiale pag. 74 Lista susţinãtorilor financiari pag. 75 Mulţumiri

Coperta 1 - Biserica Sfântul Nicolae, Densuş, jud Hunedoara


DE VORBÃ CU CITITORUL Iubiți cititori,

B

un gãsit la primul numãr al publicației noastre în aceastã formulã, ca titlu și conținut, prim numãr în ediție aniversarã - un an de la începutul slujirii întru nou inființata parohie ”Sfântul Apostol Toma”. Închinãm românilor de pretutindeni și din acest minunat colț de lume, numit Melbourne-Dandenong, Australia, aceastã modestã realizare, izvorâtã din nemãrginitul dor de “Țara de departe”, acolo unde fiecare dintre noi a cunoscut graiul strãmoșilor, a fost alinat de dragostea și surâsul dulce al mamei, iar rugãciunile Biserici noastre Maici au fost candela credinței nestinse în sufletul fiecãruia. Depãrtarea de țarã, trebuie sã ne învețe sã iubim tot mai mult ceea ce este românesc: ruga, cântul, poezia, limba, tradițiile, cãci cu vremea uitãm tocmai ceea ce ne-a fost și ne este mai drag și ceea ce am știut atât de bine altãdatã. Tocmai de aceea, paginile revistei noastre doresc sã vã vorbeascã despre acestea, cât și despre proiectele pe care le avem în vedere în cadrul parohiei noastre, întrunirile, festivitãțile sau reuniunile pe care dorim a le organiza în viitor, astfel încât latura socialã din cadrul comunitãții noastre sã devinã cât mai dinamicã.

Întreaga activitate a parohiei noastre se sprijinã pe suportul financiar conferit de bunãvoința fiecãruia dintre dumneavoastrã, de aceea, dorim sã vã mulțumim în mod deosebit pentru sprijinul pe care l-ați acordat și-l acordați prin donațiile și contribuțiile domniilor voastre, la bunul mers al acesteia. Cãlduroasã recunoștințã datorãm atât acelora dintre dumneavoastrã de aici, cât și din țara mamã, care ne-au pus la dispoziție o parte din materiale și, care s-au grãbit sã ne ajute cu neasemuitã dragoste și dezinteres, la apariția acestui numãr al revistei noastre. Pentru oricare alte sugestii, aprecieri, precum și pentru orice dorința de implicare și de sprijinire în vederea redactãrii și publicãrii acestei reviste, vã rugãm sã ne scrieți la urmãtoarea adresã de e-mail: ruga. romaneasca@yahoo. com. au Fie ca Sfintele Sãrbãtori sã ne gãseascã pe toți mai buni și mai iubitori de aproapele, iar pruncul Iisus sã aducã în sufletele dumneavoastrã bucurie, pace și liniște sufleteascã. Sãrbãtori Fericite și Binecuvântate! Colectivul de redacție

3


Astfel Astfels-a s-apus pus început…Drumul început…Drumul Crucii…. Crucii…. Gânduri…

C

u adâncã emoție privesc în urmã și mã gândesc cã se împlinește un an, zilele acestea, de când, și aici în aceastã parte de lume, numitã Dandenong - Melbourne, Australia, se slujește Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pentru toți românii noștri. Visul lor de mai bine de 20 de ani s-a împlinit și, nu s-a împlinit oricum, ci odatã cu venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Cãci, iatã trãim zilele acestea, Sãrbãtoarea Sfântului Crãciun, când ni se naște pe pãmânt Mântuitor, pentru iertarea pãcatelor noastre și ale lumii întregi.

P

arohia noastrã, Sfântul Apostol Toma, s-a nãscut și ea, ca mãdular viu al lui Hristos, odatã cu venirea Sa în lume, pentru mântuirea sufletelor tuturor credincioșilor care, cu credințã și cu multã dragoste o alcãtuiesc.

Gânduri…

A

tunci am vãzut în ochii multor oameni, lacrimi de bucurie și am înțeles dorul lor dupã Dumnezeu și dorința de a avea bisericuța lor, în acest colț de lume, pentru a-și pleca genunchii lor la rugãciune, în liniște. e stare, ce atmosferã plãcutã de rugãciune, ce binecuvântare am simțit cu toții!... Iar de atunci lucrãm neîncetât. Fiecare dupã puterea lui și dupã pricepere a început a dãrui lui Dumnezeu, jertfa neîntreruptã pentru temelia noului locaș de închinãciune.

C

A

nul trecut, timpul acesta, trãiam împreunã cãutarea unui locaș de rugãciune, sãlaș al nostru, cãci nu aveam unde ne strânge și adãposti, asemenea Maicii noastre care, cãuta sãlaș pentru a aduce în lume pe Fiul lui Dumnezeu și, nu gãsea nicãieri…Câtã frãmântare, cãutare și emoție! … Tatãl Ceresc, Bunul, așa cum a lucrat la gãsirea unui sãlaș pentru Maica Sfântã, nici pe noi nu ne-a pãrãsit…

Ș

i ne-a scos în cale tot o femeie, și încã o femeie cu suflet mare și minunat care, cu multã dragoste, ne-a adãpostit și ne-a dãruit ca loc de început, casa domniei sale. Acum o cunoaștem cu toții pe doamna Floricuța Pascu, totdeauna cu inima deschisã și sãritoare.

S

e pune astfel început acestei nobile slujiri și misiuni iar prima Sfântã Liturghie are loc la data de 28 decembrie 2008.

C

u siguranțã ne vom aminti aceastã zi, totdeauna.

4

D

in nespusã dragoste, spațiul oferit a început a se transforma atât de plãcut, într-o micã și deosebit de frumoasã capelã, îmbogãțitã fiind cu o catapeteasmã deosebitã, lucratã de mâini dãruite de Dumnezeu cu mult har întru aceastã lucrare, obiecte de cult, icoane și o frumoasã cruce meșteșugit plãsmuitã de aceleași mâini minunate. Femei iscusite au lucrat la rânduri de “veșminte” pentru


înfrumusețarea Sfântului Altar, la care s-au adãugat donațiile în bani și munca deosebitã depusã pentru rânduirea evenimentelor românești ce au urmat și au bucurat sufletele românilor de prin aceste ținuturi.

P A

entru toate acestea, fiecãrui om în parte, adâncã recunoștințã și mulțumire.

stfel, încetul cu încetul, numãrul credincioșilor parohiei noastre a crescut, iar spațiul dãruit a devenit neîncãpãtor. Apoi, și din pricina unor greutãți și a nepermisivitãții autoritãților locale și a legilor australiene, am fost nevoiți sã gãsim un alt spațiu unde sã avem rânduite sfintele slujbe, așa încât, astãzi ne gãsim aici la Capela Colegiului Nazareth prin bunãvoința tot a unor oameni de suflet, cât și a preotului și conducerii acestui colegiu, cãrora le mulțumim foarte mult pentru sprijinul și înțelegerea acordatã.

S

igur cã drumul acesta al zidirii unui nou lãcaș de închinãciune, nu este lipsit de suferințe, de tot felul de încercãri și de ispite. Este cu adevarat un drum al Crucii, al Golgotei…

N

oi însã trebuie sã ne înarmãm cu multã rugãciune, înțelepciune, rãbdare și mai ales dragoste creștineascã și bunã înțelegere și, sã purtãm în inimi totdeauna sfaturile Sfântul Ardealului, marele pãrinte și duhovnic Arsenie Boca, care spunea așa:

“Toate darurile închise în destinul nostru sun nt îngrãdite cu suferințã, și numai la atâtea darurri ajungem, prin câtã mulțime de suferințe putem m rãzbi cu bucurie. Numai atâta mângâiere putem m aduce între oameni, câtã amãrãciune putem sã bem m în locul celor pe care vrem sã-i mângâiem. Atâtta strãlucire va arãta iubirea de Dumnezeu și de oaameni în noi, câtã vãpaie de urã înfruntãm bucuroșși pentru Dumnezeu și oameni. Ispitele aleg pe trebnici de netrebnici. Într-uniii, ispitele desãvârșesc în suflet ascultarea și dragosstea de Dumnezeu, iar în ceilalți le șterg pe acesstea și pun în loc ascultarea și dragostea de sinee. Ispitele descoperã ceea ce este în inima omulu ui. Viața duhovniceascã nu se deschide decât în sufleetul care are curajul umilinței. Înjosirea în fața lu ui Dumnezeu, disprețul de sine și lepãdarea voințeei proprii, iatã calea celor trei arme ale sufletului. De voiești sã fii suferit de alții, suferã-i tu pe ei maai întâi. Nu-i mare lucru sã trãiești cu oamenii blaajini și buni, cãci aceasta place din fire tuturora, daar sã trãiești în pace cu oamenii aspri sau care ți se împotrivesc, acesta-i un mare har, o virtute plin nã de curaj și vrednicã de laudã.” (Despre îndumnezeirea omului prin harr )

A

cum, cu ocazia sãrbãtorilor prilejuite de nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și la un an de la întemeierea parohiei noastre, doresc tuturor românilor de aici, și de pretutindeni, multã sãnãtate, armonie în viațã și în suflet, iar dragostea de Dumnezeu și de aproapele sã le cãlãuzeascã pașii spre bunã înțelegere, binecuvântare divinã și spor duhovnicesc.

La Mulți Ani! Preot Paroh Marian Dincã

5


Isstoricul Parohiei Sfântul Apostol Tom ma, Melbourne-Dandenong, Australiia

L

a cererea credincioșilor ortodocși români care trãiesc în Dandenong, suburbie a Melbourne-ului, Adunarea Eparhialã a Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande întrunitã la data de 28 iunie 2008 aprobã înființarea Parohiei Sfântul Apostol Toma, Dandenong.

A

stfel prin Decizia Episcopalã nr. 3/2008 a fost înființatã începând cu data de 1 iulie 2008 o nouã parohie ortodoxã românã în statul Victoria – “Parohia Sfântul Apostol Toma, Dandenong”, Protopopiatul Australiei sub omoforul canonic al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande.

Î

n aceste condiții a fost datã de cãtre episcopul eparhiot Prea Sfințitul Mihail Filimon, Decizia Episcopalã nr. 24/2008

6

în baza Statutului de organizare și funcționare al Episcopiei Ortodoxe Române, aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin Hotãrârea nr. 1798-A / 5 martie 2008, pe temeiul “art.16”, litera “l”, prin care se numește P.C. Pr. Marian Dincã în postul vacant de preot paroh la Parohia Ortodoxã Românã, Sfântul Apostol Toma-Dandenong, statul Victoria, Australia, prin transfer în interesul serviciului de la Parohia Ortodoxã Românã, Sfânta Maria-Wellington, Noua Zeelandã, începând cu data de 1 septembrie 2008.

L

a data de 1 decembrie a anului 2008 Pãrintele Marian Dincã a sosit în Australia împreunã cu soția, doamna Veronica Dincã și fiica lor, Teodora-Maria. Prin milostivirea lostivirea Bunului Bunului Dumnezeu Dumnezeu șșii a Maicii Maici


D Domnului l i șii cu ajutorul j l Sfântului Sfâ l i AposA tol Toma, Pãrintele Marian împreunã cu noii sãi credincioși s-a îngrijit de amenajarea unui paraclis într-un spațiu oferit prin bunãvoința familiei Pascu și astfel slujirea la aceastã parohie începe cu data de 28 decembrie 2008. În aceastã ultimã duminicã a anului 2008, Prea Sfințitul Mihail împreunã cu Pãrintele Marian, au sãvârșit prima Sfântã și Dumnezeiascã Liturghie pentru credincioșii români ortodocși din Dandenong. Prea Sfinția Sa a numit noul paraclis Capela Sfântul Apostol Toma și a binecuvântat noul lãcaș de slujbã.

P

rin strãdania credincioșilor și a preotului, capela a fost înfrumusețatã cu o frumoasã catapeteasmã și icoane, pentru a i se da nota de ortodoxie. Pãrintele Marian

bi pe d fã a pus un accent d deosebit desfãșurarea cu regularitate a slujbelor liturgice și a susținerii catehezelor prin care sã se simtã și sã se învețe duhul ortodoxiei în noua parohie. Slujbele sunt îmbogãțite de o frumoasã cântare liturgicã, subliniinduse aportul deosebit al doamnei preotese Veronica Dincã, care în scurt timp a adunat în jurul ei credincioși și credincioase, care împreunã dau rãspunsurile liturgice în cadrul serviciilor religioase.

A

șa s-a început slujirea în aceastã parohie, preotul și credincioșii fãcând primii pași ca Biserica cea vie a lui Dumnezeu nou alcãtuitã sã înceapã sã-și facã simțitã prezența și astfel fiecare sã își conștientizeze rolul de mãdular în Biserica lui Hristos – Domnul.

7


D

upã terminarea ședinței de constituire a Adunarii Parohiale, Consiliul Parohial s-a întrunit în prima ședințã, în care s-au desemnat responsabilitãțile fiecãrui membru și s-au luat primele decizii organizatorice, cele mai importante referindu-se la strângerea de fonduri pentru

U

cumpãrarea unei proprietãți pe care se va construi biserica, o salã socialã, unde vor funcționa în viitor și scoala parohialã, o bibliotecã de carte româneascã și un mic muzeu de artã popularã, iconografie și costume tradiționale românești.

Î

redincioșii acestei parohii se bucurã de vizitele pastorale regulate ale episcopului eparhiot, Prea Sfințitul Mihail Filimon, care prin venirea în mijlocul nostru ne aratã grija sa pãrinteascã și duhovnicescã pe care o are pentru noi, îndrumându-ne și povãțuindu-ne în spirit ortodox în a-L sluji pe Bunul Dumnezeu și pe aproapele, ca astfel sã fim exemple pentru cei nestatornici în credințã.

rmãtorul eveniment important în viata parohiei l-a reprezentat faptul cã Biserica a fost înregistratã în statul Victoria la data de 10 martie 2009 în conformitate cu Association Incorporated Act.1981, având numãrul de înregistrare A0052753L, sub numele de “Romanian Orthodox Church Sf. Apostol Toma” Inc.

n consecințã la data de 15 martie 2009, în Duminica a doua a Postului Sfintelor Paști a Sfântului Grigore Palama la Capela Sfântul Apostol Toma, 41 Kidds Road, Doveton, Victoria 3177, Australia, dupã sãvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, sub conducerea Pãrintelui Marian Dincã a avut loc ședința de constituire a Adunãrii Parohiale a Parohiei Sfântul Apostol Toma-Dandenong, prin care credincioșii români ortodocși care au participat la slujbã și-au manifestat dorința de a deveni membri ai respectivei parohii.

D

upã constituire, membri Adunãrii Parohiale au aprobat Statul de funcționare și organizare al parohiei în conformitate cu Statutul de funcționare și organizare al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande, sub jurisdicția canonicã a cãreia se aflã.

D

e asemenea Adunarea Parohialã a ales membri primului Consiliu Parohial al Parohiei Sfântul Apostol Toma, care împreunã cu Pãrintele Marian Dincã vor conduce primii 4 ani de existențã destinele acestei parohii . 8

C

A

stfel cu vrerea Slãvitului nostru Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului și a Sfântului Apostol Toma, prin rugãciunile Sfinților, prin binecuvântarea Prea Sfințitului Pãrinte Episcop Mihail, pãrintele Marian Dincã și credincioșii sãi au format Parohia Sfântul Apostol Toma – Dandenong.


Crãciunul (Rãsãrit-a lumii Lumina Cunoștinței)

Î

n zilele acelea a ieșit poruncã de la Cezarul August sã se înscrie toatã lumea. Aceastã înscriere s-a fãcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Și se duceau toți sã se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numea din casa și din neamul lui David. Ca sã se înscrie împreunã cu Maria, cea logoditã cu el, care era însãrcinatã. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sã nascã, și a nãscut pe Fiul sãu, Cel Unul-Nãscut și L-a înfãșat și L-a culcat în iesle, cãci nu mai era loc de gãzduire pentru ei.

Ș

i în ținutul acela erau pãstori, stând pe câmp și fãcând de strajã noaptea împrejurul turmei lor. Și iatã îngerul Domnului a stat lângã ei și slava Domnului a strãlucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu fricã mare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vã temeți. Cãci, iatã , vã binevestesc vouã bucurie mare,

care va fi pentru tot poporul. Cã vi s-a nãscut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: veți gãsi un prunc înfãșat, culcat în isle”. Și deodatã s-a vãzut, împreunã cu îngerul, mulțime de oaste cereascã, lãudând pe Dumnezeu și zicând: ”Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pãmânt pace, între oameni bunã voire”! ar dupã ce îngerii au plecat de la ei, la cer, pãstorii vorbeau unii p cã cãtre alții: ”Sã mergem d dar pânã la Betleem, sã vedem cuvântul acesta ce ve s-a fãcut și pe care Domsnul ni l-a fãcut cunoscut”. n Și, grãbindu-se, au venit Și și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat Io în iesle. Și vãzându-L, au vestit cuvântul grãit lor despre acest Copil. lo Și toți câți auzeau se mirau de cele spuse lor de ra cãtre pãstori. Iar Maria cã pãstra toate aceste cuvinp te, punându-le în inima te sa. Și s-au întors pãstorii, slãvind și lãudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziserã și vãzuserã precum li se spusese.

I

Ș

i când s-au împlinit opt zile, ca sã-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zãmisli în pântece. Și când s-au împlinit zilele curãțirii lor, dupã legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sã -L punã înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului, ca orice întâi-nãscut de parte bãrbãteascã sã fie închinat 9


Domnului. Și sã dea jertfã, precum s-a zis în n Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi oi pui de porumbel.

Ș

i iatã era un om în Ierusalim, cu numelee Simeon; și omul acesta era drept și temãtor or de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, l, și Duhul Sfânt era asupra lui. Și lui i se vestise de cãtre Duhul Sfânt cã nu va vedea moartea pânã ce nu va vedea pe Hristos Domnul. Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când pãrinții au adus înãuntru pe Pruncul Iisus, ca sã facã pentru El dupã obiceiul Legii, El L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: ”Acum slobozește pe robul Tãu, Stãpâne, dupã cuvântul Tãu, în pace, Cã vãzurã ochii mei mântuirea Ta, Pe care ai gãtit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumina spre descoperirea neamurilor și slavã poporului Tãu Israel”.

I

ar Iosif și mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Și i-a binecuvântat Simeon și a zis cãtre Maria, mama Lui: “Iatã, Acesta este pus spre cãderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Și prin sufletul tãu va trece sabie, ca sã se descopere gândurile din multe inimi. (Luca II,1-51) ”

“ Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul Nostru rãsãrit-a lumii lumina cunoştinţei, cã întru u dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea au învãţat sã se închine Ţie, Soarelui dreptãţii, şi sã Te cunoascã pe Tine Rãsãritul Cel dee Sus, Doamne, slavã Ţie.” (Troparul Naşterii Domnului)

A

stfel S-a nãscut în lume Împãratul Împãraților, Lumina sufletelor noastre, Care ne-a împãcat pe noi cu Dumnezeu și a salvat omenirea de pãcat.

P

raznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, pe care în fiecare an îl prãznum la data de 25 Decembrie ne oferã, mai mult decât orice, bucuria unui nou început, începutul mântuirii neamului omenesc.

U

n nemãrginit dor de țarã ne cuprinde când ne aducem aminte de frumoasele tradiții românești legate de Sãrbãtoarea Nașterii Domnului.

Î

n aceste zile minunate “dalbe de zãpadã și de gheațã “ se desfãșoarã în lungul și în latul țãrii noastre, minunatele obiceiuri perpetuate din moși ștrãmoși.

Z

iua de 24 decembrie este personificatã în Moș Ajunul pe care copii de toate vârstele, în grupe mici, merg de dimineațã sã-L vesteascã pe

10


la casele tuturor cu un cântecel scurt :

“Bunã dimineața la Moș Ajun Ne dați ori nu ne dați.”

C

ãtre searã e rândul flãcãilor sã cânte colindele anunțând Nașterea Mântuitorului și fãcând urãri de sãnãtate, prosperitate, fericire și viațã îndelungatã .

C

olindele sunt foarte variate ca text și suave ca melodie. În ele și-a gãsit folclorul poetic românesc, una din cele mai fericite și mai caracteristice expresiuni ale sale.

D

atina colindatului își trage originea acolo, între Carpați și Dunãre din primele propovãduiri creștine care au sosit în Dacia, odatã cu coloniștii lui Traian .

D

in pãgânești cum erau la Roma, aceste obiceiuri au devenit prin adaptare obiceiuri creștine. Denumirea însãși provine din cuvântul latinesc “calendae”, dupã cum și numele sãrbãtorii ”dies creationis” (ziua creației), transformatã dupã firea limbii românești în Crãciun.

D

intre popoarele de origine latinã, numai poporul

român are acest cuvânt latin pentru sãrbãtoarea Nașterii Domnului, parcã anume ales, pururea sã ne amintim de faptul cã neamul nostru a fost creat latin și creștin în același timp.

Î

n dimineața Crãciunului se începe umblatul cu steaua. Grupuri de câte trei colindãtori, care îi închipuiesc pe cei trei magi, merg din casã în casã purtând în mâini o stea frumos împodobitã.

C

ântecele de stea vestesc nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, apariția stelei pe cer, plecarea magilor cãtre locul nașterii unde s-a oprit steaua, închinarea lor, precum și fuga în Egipt și uciderea pruncilor. Colindatul cu steaua poate ține pânã la Boboteazã . ““Steaua Ste teeaau au uaa ssus uss rãsare u rããsar are re Caa o tainã C taaiinã nã mare mar are re Steaua St tea tea eaua aua ua strãluceşte str trã rãl ãlu luc uce ceeşte te ŞŞii lumii lu um um miii vesteşte veeste teeşte te .

Cã astãzi astã tãzi ãzi zi Curata Cur Cu ura rata rat taa Prea Pre rea ea nevinovata, nevinovata nevino nev ne evi vinovata ino nov ova vat ata taa, Feci Fe Fecioara cio ioa oar ara ra Mari Maria ari ar ria iaa Naşte Na aşte te pe Mesia Meesi sia ia ..... ...” .”

“Mama sãrbãtorilor creștine“ cum numea Sfântul Ioan Gurã de Aur Nașterea Domnului, se aflã încadratã de alte minunate sãrbãtori creștine care formeazã șirul sãrbãtorilor de iarnã, care încep cu Sfântul Ierarh Nicolae și se încheie cu sãrbãtorile închinate Botezului Domnului și Sfântului Ioan Botezãtorul .

Î

n acest interval, datinele legate de Nașterea cu trup pe pãmânt a Fiului lui Dumnezeu se împletesc cu cele de Anul Nou, cum ar fi: Plugușorul, Sorcova, Irozii, Viflaimul sau Capra. Nici uneia din aceste tradiții nu i se poate fixa începutul în timp. Unele dintre ele vor fi fost moștenire spiritualã de la traci, iar altele au fãcut parte din zestrea culturalã a coloniștilor romani . 11


P E

oporul român a țesut cu ele cele mai sublime creații din întreg folclorul poetic european.

venimentul Nașterii Mântuitorului de acum douã mii de ani este mereu actual, este o realitate permanentã. Pruncul Sfânt este și astãzi printre noi în Sfânta Euharistie (Împãrtãșanie), la care pe toți ne cheamã.

P M

ãstorii sunt în chipul ierarhilor și al preoților care I se închinã și care Îl slujesc neîncetat și-L vestesc și altora.

agii sunt binecredincioșii care vin neîncetat cu darurile sau prinoasele lor: aurul credinței, smirna iubirii și tãmâia faptelor bune, prin care îl cinstesc pe Iisus, mãrturisindu-L ca fiind Fiul Celui Prea Înalt.

M

ai sunt în lume și Irozii, care cu gânduri vrãjmașe îl necinstesc pe Domnul prin faptele și prin lucrarea lor potrivnicã învãțãturii creștine. “Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pãmânt pace, între oameni bunã voire“ cântau cu mare bucurie îngerii la Nașterea Fiului Cel Unul Nãscut al lui Dumnezeu –Tatãl, acesta fiind primul colind.

F

ie ca Lumina ce a rãsãrit lumii sã fie în aceste zile și în sufletele noastre aducândune pacea, liniștea, bunãtatea, iubirea, credința așa încât sã fim ca îngerii lui Dumnezeu cântând colindele Sfântului Crãciun.

Veronica Dincã

12


Cu bin C binecuvân ântarea Prea Sfi fin fi nțitu i ului Mihai Mih iill șii cu sprijinu iji ul episc i copiei i i de Alba Alba –Iulia, I li Român nia, Paro ohia no oastrã “Sfânttull Apostol Tom ma - Dan ndenon ng” a fo ost gazd da unui foarte frumos concertt de collinde,, su usținut de coru ul de cop pii Theo otokos din Alba Iulia, dirijat de pãriintele arhidiaccon Niccolae Cã ãlin Bu ulac, la data dee 13 deecembriee 2009. Corul s-a aflatt la Meelbourn ne pen ntrru prim ma datã,, între 9-15 deecembriie, anul acesta și, dup pã ce nee-au bu ucurat cu prez zența câ ântând Sfânta și Dum mnezeia asca Litu urghie, inimilee tuturo or româânilor prezeențți într-u un num mãr așa de ma are, au fost înccântate cu min nunatelee noasttre coliinde, cân ntate dee inimii curatee de cop pii. La evenim ment au particip pat Preaa Sfințiitul Ep piscop p Mihail cât și do omnul ambasa ador Mihail Sttuparu, doamn na ambaasador Cristin na Stup paru și do omnul consul onorificc al conssulatulu ui de la Melbou urne, Nicu Cojjocaru. Even nim mentul atât de specia al a fost urmat de o ag gapã în cinsteaa oaspețiilor noșștri. Caldã recunoșștințã și mulțțumirii familiei Gabrieel și Lau ura Russu, tutu uror fam miliilor care au u primitt și gãzzduit co opii, carre cu multã drragostee le-au purtat de grijã ã, cât și consilillului no ostru parohia al și com mitetulu ui de do oamnee care au fãcutt posibiil acest extraorrdinar ev venimeent, priin deo oseebita dãrruire arã ãtatã. Astfel, co opii au avut o primirre și o șed dere min nunate in sân nul parrohiei Sfâ ântul Ap postol Toma Dandeno ong.

Corul de copii „THEOTOKOS”

Î

n 15 noiembrie 1987, prima zi din Postul Nașterii Domnului, a luat ființã Corul de copii „Theotokos”. Numele corului provine din limba greacã, însemnând „Nãscãtoare de Dumnezeu”. Inițiativa înființãrii corului a avut-o Înalt Prea Sfințitul Pãrinte Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei, în acea vreme preot paroh al Bisericii Ortodoxe „Maieri I” din Alba Iulia. Tot de atunci, dirijorul corului este pãrintele arhidiacon Nicolae-Cãlin Bulac. ntru început corul reunea 24 de copii, numãrul acestora ajungând acum la peste o sutã, elevi ai mai multor școli și licee din Alba Iulia. Repertoriul corului cuprinde piese religioase specifice atât credinței ortodoxe, cât și altor culte creștine, melodii din repertoriul coral clasic și folcloric. u toate cã timp de doi ani activitatea s-a desfãșurat sub regimul ateu-comunist, corul nostru de copii a avut și atunci o bogatã misiune, fiind cunoscut în bisericile din oraș și din țarã. Revoluția din decembrie 1989, a deschis noi posibilitãți de afirmare a corului, reușindu-se implicarea nu numai în plan religios, dar și în viața cultural-artisticã a orașului Alba Iu-

Î

C

lia, fiind o prezențã obișnuitã și mult apreciatã în cadrul manifestãrilor ce au loc. na dintre frumoasele împliniri ale celor 21 ani de activitate de pânã acum ai corului, este fãrã îndoialã și realizarea a 15 turnee peste hotarele României, în cadrul cãrora copiii din „Theotokos” au purtat mesajul sfânt al credinței strãmoșești și al înțelegerii dintre oameni în 20 țãri din Europa, ajungând de 4 ori și în America. De asemenea, ei au fost și gazde ale unor grupuri de copii și tineri din Franța, Ungaria, Republica Moldova și Statele Unite ale Americii. Succesul acestor turnee se oglindește și în distincțiile și diplomele obținute, precum și în articolele apãrute în presã. În timpul acestor turnee

U

13


au fost contactate instituții și asociații caritabile, care mai apoi s-au implicat în sprijinirea caselor de copii din județul Alba. rintre succesele corului nostru se numãrã și emisiunile de radio și TV la care a participat, o emisiune transmisã prin rețeaua Eurovision, precum și cele trei casete audio realizate. Totodatã, corul nostru a tipãrit și o carte de povestiri pentru copii. încununare a activitãții de pâna acum, a avut loc în luna mai a anului 1999, când corul nostru a primit invitația de a participa la festivitãțile prilejuite de vizita Sanctitãții Sale, Papa Ioan Paul al II-lea în Romania. Copiii noștri au oferit un concert la Palatul Patriarhal, având bucuria de a putea sã converseze cu Sfântul Pãrinte. entru activitatea corului, Prea Fericitul Pãrinte Teoctist, Patriarhul României, i-a conferit dirijorului corului „Crucea Patriarhalã”, cea mai înaltã distincție a Bisericii Ortodoxe Române. u credința în Dumnezeu și convinși de importanța misiunii ce o desfãșoarã, copiii din corul „Theotokos” nãdãjduiesc ca și pe viitor strãdaniile lor sã fie încununate de frumoase împliniri, spre slava lui Dumnezeu și spre întãrirea prieteniei dintre oameni.

P

O

P

C

Arhidiacon Nicolae-Cãlin Bulac, dirijorul corului Theotokos

14


E VREMEA COLINDELOR... EXPOZIȚIE DE ICOANE

COLINDE, COLINDE...

Parohia Sfântul Apostol Toma a fost gazda, la data de 20 decembrie 2009, a unei foarte frumoase expoziții de icoane pe sticlã, cu influențã ardeleneascã, a domnilor Elena si Horia Elefterescu. Pentru aceia dintre dumneavoastrã care doresc a cumpãra astfel de icoane, puteți intra în legãturã cu domniile lor, la urmãtoarele numere de telefon: 03 9891 6487 sau 0424 005 107 ori la urmãtoarea adresã de email: elenaelena27@hotmail. com

În perioada 20-23 Decembrie, grupul de colindãtori al parohiei noastre s-a aflat colindând casele dumneavoastrã aducându-vã minunata veste a Nașterii Pruncului Iisus. Bucuria Sfântului Crãciun s-a simtit în inimile tuturor, iar primirea colindãtorilor a fost atât de mult și frumos așteptatã. Donațiile primite cu ocazia colindatului vor fi folosite pentru publicarea revistei parohiei noastre, restul intrând în contul parohiei. Caldã recunoștințã și mulțumiri tuturor!

15


Parintele Arsenie Boca

DIN ÎNVÃȚÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA UN OM NOU SE NAȘTE, ÎNTRUPAREA LUI DUMNEZEU ÎNTRE OAMENI

C

rucea lui Iisus începe odatã isus, întrucât Își ascunsese Dumnezeirea, smecu Nasterea Sa. Între ai Sãi rindu-se pânã la marginile omului pãmântean, a venit și, ai Sãi Îl așteptau cu avea nevoie de înger pãzitor. mâna pe sabie. Toți copiii din Betleem pânã la doi ani au fost ngerul fiind o fãpturã de gând și mult mai condamnați la moarte. Așa au subțire decât gândul omenesc, în temeiul trebuit sã plãteascã cu viața cei tocmirii sale și a rosturilor superioare pe care mai nevinovați - copiii - nașterea are sã le împlineascã, face deșartã ura ucigașã și lui Iisus între ei. Ei potrivnic. planul p au fost - spune Predania Bisericii - 14 acã în Vechiul Tesmii de prunci. Critament vedem intam ma aceasta, unicã terventia îngerilor, ca în istoria omenirii, pãzitori ai vieții omea fost prevestitã cu numai unde și nești, n 7 veacuri în urmã unde, în creștinism înge“Plângere și tânguiparte din iconomia rii fac pa re în Rama”…(Ieremântuirii fiecãrui creștin mântuiri mia 31, 15). în parte. Ei sunt pãzitori limitele libertãții omeîn limite rovidența o luase mântunești, ai darurilor d înaintea rãutãții cerești. irii cereș omenești. Iosif a fost înștiințat de îngerul rept aceea, în Domnului în vis desaceiași noapte, acei pre planul ucigas al pregãteș pregãtește caravana lui Irod, motiv penpribegiei fugarului Iisus. tru care trebuia sã magilor era foarte Aurul m se scoale, sã ia Prunlungã prin deșerturi binevenit. În cãlãtoria foarte lun cul și pe Mama Lui și sã fugã în și tâlhari într-o țarã necunos necunoscutã, fugã, nu Egipt și sã stea acolo pânã ce va cãlãtorie cãlãtorie, rãspunderea de soarta m mântuirii omului fi vestit din nou ce are sã facã. n-o puteau prelua decât primii mari credincioși ai Copilului - Sfânta Sa Maicã și Dreptul Iosif. ngerul Domnului era “Îngerul Pruncului” - îngerul omului. opilul fugar, dar dus în brațe.

I Î

D

P

D

Î

16

C


Parintele Arsenie Boca

stãzi Irod s-a multiplicat; aproape cã nu mai existã familie în care Irod nu-și ucide copiii. Doar puțini copii fugari mai scapã în Viațã. Unde ești Maica Domnului sã scapi pe maica omului de pofta ucigașã a lui Irod?

A

a sã ne dãm seama de semnificația cosmicã pe care o are nașterea din Betleem, o integrãm între marile suferințe ale lui Dumnezeu la creație.

I

atru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea sã aibã o noimã, o explicație, un sens. Acestea sunt urmãtoarele: Creația lumii, Potopul, Întruparea Mântuitorului și Sfârșitul Lumii. Intervenții stihiale, dupã principalele definiții. Astfel, de douã ori Dumnezeu este “iubire” și de douã ori ”sfârșit”. ”Iubire” la zidirea fãpturii, la refacerea fãpturii prin Hristos, ”Sfârșit”, la potop și la sfârșitul lumii.

rod, stârpitura deșertului, cãci nu era iudeu, își omoarã prima nevastã și toți copii cu ea, de teamã ca aceștia sã nu-i ia tronul. Era deci un ucigaș care-și temea domnia pânã și de proprii lui copii. A doua nevastã și cei trei copii cu ea, s-au întâmplat sã scape.

N

-a scãpat de blestemul mamelor cu mii de copii uciși. Despre el se știe cã, la trei ani dupã nașterea lui Iisus a murit putrezit de viu, ros de boli rușinoase și împrãștiind un miros pe care nimeni nu îl putea suporta. A încercat și sã se sinucidã, dar trebuia sã fie osândit, ca model pentru toatã omenirea de pedeapsã dumnezeiascã pentru așa mari fãrãdelegi.

A

rhelau, urmașul sãu în patria Iudeii, e reclamat de iudei romanilor, care-l exileazã în Galia și țara este anexatã Siriei. În timpul domniei lui Arhelau, fugarii se întorc dupã vestirea îngereascã, însã nu în Iudeea ci, în Nazaretul Galileii. Evanghelia dupã Matei, care scrie Evanghelia sa cãtre iudei, nu scapã nici un prilej de a le dovedi cã în Iisus se împlinesc toate proorociile, pânã și cele de amãnunt. Astfel, nu este trecutã cu vederea proorocia lui Ieremia, despre plângere și tânguirea din Rama, nu este scãpatã din vedere chemarea fugarilor din Egipt și nici așezarea Sfintei Familii în Nazaret. Grija Evangheliei de a dovedi Providența, adicã purtarea de grijã a lui Dumnezeu pentru om, asistența Lui la micile și marile noastre decizii despre El, ne încurajeazã sã cãlãtorim și noi amãrâta noastrã viațã de fugar, sub cãlãuza unui înger. Cãlãuza idealului pentru care și Iisus a fost fugar.

C P

O

rdinea istoricã a lui Dumnezeu este urmãtoarea: mai întâi, Creația lumii din iubire: ”Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”.

D

eși a preștiut totul, dar vãzând cât de mult s-a înmulțit rãutatea oamenilor, ”I-a pãrut rãu și a zis - Sosit-a înaintea feței Mele, sfârșitul a tot omul” (Facere 6, 13). Așa s-au deschis toate izvoarele adâncului și ale cerului și a fost potopul; Dumnezeu Și-a dezlãnțuit “cãința”.

D

in nou fața lui Dumnezeu este” iubire” - “Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Sãu Cel Unul - Nãscut L-a dat, ca tot cel ce crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viațã veșnicã” (Ioan 3, 16). 17


Parintele Arsenie Boca

E

începe era pãcii. Cuvântul început de îngeri trebuie continuat în istorie.

A

acea pe pamânt e condiționatã de mãrirea care I se dã sau I se refuzã lui Dumnezeu. De asemeni și pacea din suflet are aceiași condiție. Pacea de fricã e o realã pierdere a pãcii. Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu. Aceasta (pacea) e un bun duhovnicesc care nu poate fi creat sau menținut de arme.

mai tare iubirea acesta decât iubirea care a creat lumea. De data asta, stãvilarele dragostei se ridicã și Acesta (Fiul lui Dumnezeu) Se naște pe pãmânt în persoana lui Iisus. Aceasta este a treia suferințã stihialã. ceasta este proporția cosmicã a Nașterii Domnului. De aceea azi se despicã istoria omenirii în douã și se începe cu numãrãtoarea timpului în amândouã sensurile lui - spre începutul timpului și sfârșitul lui.

N

așterea lui Iisus în istorie, cumpãnește istoria între începutul și sfârșitul ei. De altfel, numai întruparea Mântuitorului, și e fapt absolut istoric, e dãtãtoare de sens în istorie, iar începutul și sfârșitul creației numai Dumnezeu le știe.

L

umea și veacurile sunt un interval al existenței, învãluit în eternitate. Limitele de atingere ale lumii cu Dumnezeu, începutul și sfârșitul, nu sunt în știinta omului. Nașterea lui Iisus ca om e fapta iubirii nemãrginite a lui Dumnezeu, care transfigureazã istoria cu sensul veșniciei. ”Din Betleem - spune profetul - are sã vinã Acela, a Cãrui obârșie e din început și se suie pânã în zilele veșniciei.

P

entru acest fapt unic în Creație, îngerii au propus oamenilor, ”mãrire întru cei de sus, lui Dumnezeu și pe pãmânt pace, între oameni bunã învoire” (Luca 2, 14). Cu Iisus 18

P

D

ar nici nu s-a atins bine Dumnezeu de țãrâna fãpturii omenești, din lumea Lui (creat de El), și “țãrâna” din Ierusalim s-a și cutremurat și a pus mâna pe sabie ca sã se apere de Împãratul pãcii. (Irod ucide pruncii).

N

u tot așa s-au purtat și pãgânii. Cei trei magi și înțelepti din Rãsãrit I se închina și-I depun aur la picioare, în semn de dãjdie, ca unui Împãrãt peste ei. Iar în calitate de preoți îi aduc smirnã și tãmâie, ca jertfã adevãratului Dumnezeu. Dacã pe iudei i-a înspãimântat numai nașterea Mântuitorului și I s-au arãtat dușmani, reprezentanții pãgânismului, în schimb, I se închinã ca unui Împãrat și Dumnezeu.

P D

aradoxalã primire I-au fãcut oamenii, unii cu iubire, alții cu urã.

e altfel și Iisus I-a nedumerit de la început: a lãsat tronul cerului pentru vitele din grajd; Cel ce a împodobit cerul cu stele Se naște într-o iesle. Probabil locul cel mai curat pe care l-a gãsit pe pãmânt.

C

ea mai asprã mustrare a trufiei omenești numai Dumnezeu o putea face, El, adâncul smereniei. Nașterea Veșnicului în timp, a Atotputernicului în dulama smereniei, a Celui mai presus de fire e primitã în brațele fecioarei, și nu putea sã rãmanã un fapt divers în filele timpului. Nașterea Domnului nu e un fapt sortit învechirii care sã poatã fi ros de dintele


Parintele Arsenie Boca

vremii, ci cu cât timpul adãugã veacuri dupã veacuri, creând perspective, cu atât Iisus este mai mare și mai apropiat de noi. Cel nãscut de douã ori, o datã în veșnicie și a doua oarã în timp, a antrenat veșnicia în timp, încât veacurile repetã Nașterea Lui, ca renașterea lor... Timpul smerit de El se învechește, numai veșnicia e nouã și mereu aceiași. Cu veșnicia a învãluit El viața. Dumnezeu ne-a dat viațã veșnicã și aceastã viațã e înlãuntrul Fiului Sãu. Cel care are pe Fiul Sãu are viațã veșnicã.

I

isus fãurește o nouã ordine spiritualã în om. Iisus însuși S-a integrat naturii omenești, de aceea El este mereu viu: și în Sine ca ființã supremã, și e viu în și în noi, ca viațã veșnicã și ca posibilitatea nesfârșitã de desãvârșire. “Nu știți cã Hristos este în voi, afarã numai dacã sunteți netrebnici”(II Corinteni 13, 5) “Nu mai trãiesc Eu, ci Hristos trãiește în mine” (Galateni 2, 20). Pentru voi, copiii mei, sufãr durerile de mamã, pânã când Hristos va prinde chip întru voi. Deci, cum spune Clement Alexandrinul - “Dumnezeu S-a fãcut Om, ca de la Om sã învețe cum se face omul Dumnezeu”. Acesta este omul cel nou, fãptura cea nouã, omul nãscut de sus, omul cu reflexul veșniciei lui Iisus. Fiindcã Iisus, Omul cerului, s-a țesut pe Sine în firea cea omeneascã, de aceea Se impune El tuturor oamenilor și tuturor veacurilor, cu atât mai mult cu cât ar vrea unii sã scape de El.

I

isus cere istoriei decizia existenței Sale, dar istoria s-a arãtat neputincioasã din primele ei zile. Așa a rãmas și mai rãmâne.

D

acã omul ar fi cine se crede, ar da ordin acestei naturi și ea ar trebui sã-l asculte. Dar ea, natura, nu ascultã decât de Ziditorul ei. De aceea noi, cunoscându-l pe El, Creatorul ei, noi ne rugãm Lui și, deși nevrednici, Dumnezeu ne ascultã rugãciunea. Natura nu ascultã de

autoritatea omului, ci ascultã de autoritatea lui moralã, de sfințenia lui. Ascultã de acea înrudire a omului cu Dumnezeu și Fãcãtorul naturii. Natura nu se impresioneazã de frumusețea omului; prea puțin de știința lui, și de loc de autoritatea lui. Ascultã însã de smerenia lui. Cu cât omul e mai aproape de Dumnezeu cu atât vede pe Dumnezeu mai mare și pe sine mai mic. Cu cât omul este mai departe de Dumnezeu se vede pe sine mai mare și pe Dumnezeu mai mic.

P

rin faptul cã Iisus S-a țesut destinului omenesc și prin faptul cã omul trebuie sã se decidã ce face cu Iisus, se explicã de ce istoria omului e așa de zbuciumatã și veșnicia lui este așa de hãrțuitã și mușcatã de șerpii îndoielilor și contrazicerilor. Așa se explicã de ce pentru Iisus oamenii s-au iubit și s-au urât, s-au mãcelarit și s-au ajutat, au cunoscut extremitãțile pasiunii și ale jertfei. De El a atârnat soarta știintei, a frumosului și a rațiunii. El este forța interioarã pe care veacurile n-au putut-o istovi. Amintirea Lui e vie pretutindenea, pe zidurile bisericilor, pe troițele drumurilor, pe vârfurile clopotniței, pe toate drumurile, la cãpãtâiul paturilor și al mormintelor. Chiar și cei care-L blesteamã nu fac altceva decât sã-L mãrturiseascã fãrã sã vrea 19


Paarintele Arsennie Boca

prezența Lui.

R

ãsunetul romanilor, stãpâni ai lumii, a încetat o datã cu zilele lor și cine se gândește acum sã mai moarã pentru faima lor postumã. În jurul multora s-a fãcut mai multã gãlãgie decât ca în jurul lui Iisus, iar dupa mii de ani, numai în jurul lui Iisus își pun oamenii problema și astãzi, pe viațã și pe moarte, ca în primele zile.

N

umai cineva mai viu ca oamenii și care e cu adevãrat un ideal nemincinos al omului poate înteți lupta aceastã permanentã între oameni. Fiindcã El este același, ieri, astãzi și în veci.

destin și fãrã sens. Deci, dacã întrebarea “Cine e Iisus” a crescut în veacuri și cere fiecãrei generații un rãspuns decisiv, noi nu putem rãspunde decât într-un glas cu Tatãl, într-o rostire cu îngerii, într-o propovãduire cu apostolii, într-o mãrturisire cu mucenicii și cu toți sfinții, și într-o afirmare cu toatã creștinãtatea a douã milenii - “Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii”. ”Domnul meu și Dumnezeul meu”! (Ioan 20, 28). Salutul permanent al fiecãrui Toma, trezit din îndoiala omeneascã la certitudinea dumnezeiascã.

D

acã cineva a ajuns la siguranța aceasta și poate acoperi cu viața, în acela S-a nãscut Iisus, naștere care deschide calea veșnicului, încã fiind în veac.

C

u Iisus se naște și explicația omului și explicația lumii.

Ș

i astãzi, ca în ziua nașterii Sale, unii Îl iubesc iar alții Îl urãsc. Oamenii sunt antrenați înșiși într-o patimã pentru patima Lui, iar alții într-o patimã pentru iubirea Lui. Unii sunt în destinul lui Iisus, iar alții fãrã

Conținutul acestor rânduri a fost adunat de Pãrintele Arhimandrit Serafim Popescu (mare duhovnic și om smerit, unul dintre primii viețuitori, împreunã cu Pãrintele Arsenie Boca, ai Sfintei Mãnãstiri Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, stareț între anii 1949-1955, nãscut la 27 Octombrie 1912, trecând la cele veșnice la 22 Decembrie 1990) și publicat de editura “Credința Strãmoșeascã”, Iași 2008, în cartea ce poartã numele “Rostul Încercãrilor - Din învãțãturile Pãrintelui Arsenie Boca”, pag. 94 - 104. Cum cartea aceastã minunatã și ziditoare de suflet am primit-o în dar de la o doamnã cu o inimã de aur, pe numele ei Florica Papateodosi, am gãsit de cuviințã sã dãruim la rându-ne aceste cuvinte ale pãrintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, tuturor românilor de aici și de pretutindeni, care nu au avut posibilitatea de a le citi și a le așeza în sufletul lor, pentru înnoirea și imbogãțirea inimii lor, cu noi și adevarate comori. 20


La data de 29 noiembrie 2009, întru cinstirea și pomenirea Pãrintelui nostru Arsenie Boca, la 20 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, în parohia noastrã s-a oficiat slujba parastasului.

Pentru aceia dintre dumneavoastrã care doresc sã știe, Parohia noastrã oficiazã Sfânta Liturghie, Duminica, la Bisericuța Colegiului Nazareth (Nazareth College) din 41 MANNING DRIVE, NOBLE PARK NORTH, începând cu orele 10.00 am, iar Slujbele sãrbãtorilor din timpul sãptãmânii (10.00am) cât și celelalte servicii religioase asemenea Sfintelor Taine (Botez, Cununii, Spovedanie), la “Capela Sfântul Apostol Toma” din 41 KIDDS ROAD, DOVETON. Vã așteptãm cu mult drag.

Program Duminical Veșnica lui pomenire!

În fiecare Duminicã din lunã, dupã Sfânta Liturghie, începând cu orele 13.00 (ora 1.00pm) vã așteptãm cu toatã dragostea, la Bisericuța Colegiului Nazareth, dupã cum urmeazã: Duminica întâi - Catehezã/Îndrumãri Duhovnicești (Program inițiat pentru toți credincioșii.) Duminica a doua - Cântãrile Sfintei Liturghii și alte cântãri Bisericești. Duminica a treia și a patra Program initiat pentru toți credincioșii noștri care au fost dãruiți și cu puținã voce și ureche muzicalã și doritori de a cânta Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și a fi parte vie și activã a cultului nostru creștin ortodox.

21


Sfântul Mãritul Apostol Toma Sfântul și Mãritul Apostol Toma, ocrotitorul parohiei noastre, are închinate în cursul anului bisericesc, douã sãrbãtori: 6 octombrie, ziua martiriului sãu și, cea de a doua duminicã dupã Sfintele Pasti, cunoscutã și sub numele de Duminica Tomei, când Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, intrând prin ușile încuiate, I se arãtã lui și celorlați ucenici, spre adeverirea credinței și Învierii Sale din morți.

A

cesta propovãduind cuvântul lui Dumnezeu, la midieni, la parti, la perși și la indieni, a fost închis de Smideu împãratul, cãci crezu printr-însul Uazan fiul sãu și Terția femeia lui, Migdonia și Narca. Drept aceea l-a și dat pe mâinile a cinci ostași, care suindu-l într-un munte, l-au junghiat cu sulițele, și așa s-a petrecut în Domnul. ncã trãind apostolul, a trecut în India, cu un neguțãtor anume Avan, și au gãzduit la o casã în Andrapole. Tocmai atunci avea nunta mai-marele cetãții aceleia, care își mãrita o fiica și se veseleau toți câți se întâmplaserã acolo. Apostolul șezuse la masã mai jos decât alții, și ospãtându-se toți ceilalți, numai el nu mânca, ci fiind în grijã și pe gânduri, se pãzea pe sine și sedea liniștit. Iar una din slugi, îngâmfându-se, a dat Sfântului o palmã peste obraz, zicându-i: “Dacã ai venit la nuntã, nu ședea posomorât, ci te bucurã și te veselește împreunã cu ceilalți oaspeți”. Iar apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma: “Sã-ți ierte Domnul greșeala în veacul viitor, iar în acest de acum, mâna care s-a întins fãrã de cale asupra mea, sã o împartã fiarele sãlbatice, pentru a multora învãțãtura și certare”. Și îndatã dupã cuvânt, alergând acela ca sã aducã apã, sã dreagã vinul cu apã, fiind paharnic, a ieșit o fiarã ce pândea acolo la fântânã, de l-a sfâșiat și a murit. Atunci un câine gãsind în drum mâna ce lovise pe sfântul și luând-o în gurã a intrat cu ea unde era masa, ca și cum ar fi arãtat tuturor pedeapsa ce a luat

Î

22

acela pentru lovirea ce a dat apostolului. i mirându-se toți câți erau acolo a cui sã fie mâna aceea, o oarecare femeie evreicã ce cânta cu fluierul la nuntã, a strigat cu glas mare și a zis: “Mare tainã ni s-a arãtat astãzi, nuntașilor! Sau Dumnezeu, sau apostolul lui Dumnezeu, a vrut sã șadã împreunã cu noi la masã; pentru cã eu cântând cu fluierul și veselindu-vã, am auzit pe un om de o limbã cu mine, care a zis evreiește cãtre paharnicul ce l-a lovit: “Mâna ta cea dreaptã ce m-a lovit, sã fie ruptã de câini în viața aceasta, pentru ca sã vadã toți și sã se înțelepțeascã”. Și iatã cã s-a înfãptuit cuvântul lui”. Și au aflat toți minunea aceasta, și a ajuns și la urechile stãpânitorului. Acesta dupã ce a trecut nunta, chemând pe apostol, îi zise: “De vreme ce știi prin blestemul tãu a pricinui moarte, aratã și puterea rugãciunii tale, la fiica mea pe care o am dat astãzi”. Deci primind apostolul acesta bucuros, intrã în cãmara cea de nuntã, și întãrind pe tineri spre curãțenie, și convingându-i ca sã urascã dulceața poftei trupești, dându-i în seamã lui Dumnezeu s-a dus de acolo. Deci peste puținã vreme a vãzut mirele pe un oarecare, ce semãna cu apostolul, și vorbea cu mireasa, și pãrândui-se cã este Toma, îi zise: “N-ai ieșit tu mai înainte decât toți? Dar cum iarãși ai venit?” Iar cel ce se arãtase zise: “Eu nu sunt Toma, ci dupã har frate îi sunt lui, și cine va urma dupã Mine ca dânsul, lepãdându-se de lume, va fi la a doua naștere nu numai fra-

Ș


te, ci și dimpreunã moștenitor împãrãției Mele”. Și zicând aceasta s-a fãcut nevãzut. eci, aceia pãzind cuvântul ca un mãrgãritar, au fãcut rugãciune toatã noaptea, cãtre cel ce li se arãtase, iar dimineața s-au dus tatãl și socrul la casa în care se culcau tinerii, și aflându-i șezând osebiți, s-au mâhnit, și întrebând pricina, pentru ce șed osebiți, ei au zis: “Ne rugãm, ca sã se ținã aceastã osebire între noi pânã la sfârșit, ca sã rãmânem nedespãrțiți la vremea cununiilor în cãmara de nuntã cea veșnicã, dupã fãgãduința celui ce ni s-a arãtat în asemãnarea strãinului”. De aceasta tulburându-se tatãl și socrul, fãgãduirã daruri ca sã fie gãsit înșelãtorul acela, sã fie adus înainte, și trimițând cãutau pe cel ce se arãtase. Iar cercetãtorii dupã cuvântul psalmistului, s-au stins iscodind multe cãci cel ce se arãtase tinerilor, nu se afla în chip vãzut, iar în chip nevãzut arãtându-se noilor sãi ucenici, îi întãrea. Fiindcã tinerii rugau pe Domnul, ca sã îmblânzeascã mânia tãtãlui și socrului lor, și sã-i învredniceascã a cunoaște credința cea adevãratã. Auzindu-i Dumnezeu, a rânduit ca și acela sã se facã creștin. Și a fost învãțat de cãtre înșiși tinerii cinstirea de Dumnezeu, și a crezut în Hristos cu tot sufletul. Iar dupã ce s-a fãcut aceasta, auzind acesti ispitiți ucenici ai lui Hristos, cum cã Toma zãbovește în India, au mers la el cu sârguințã și s-au desãvârșit cu Sfântul Botez; aceștia apoi altora s-au facut propovãduitori ai Sfintei Evanghelii.

D

I

ar când a mers apostolul Domnului la Gundafor împãratul Indiei, l-a întrebat acesta ce meșteșug știe, la lemn sau la pietre a lucra? Apostolul rãspunse cã la lemn știe a face pluguri, juguri, cârme și vâsle; iar la pietre, coloane, temple și case împãrãtești. Atunci împãratul zise: “Oare, putea-vei sã-mi faci niște palate dupã voia mea la locul care îmi va plãcea? Apostolul zise cã poate; și se tocmirã și fãrã sã-și facã grijã, porunci sã se dea apostolului aur, ca sã ia cele ce-i trebuie și sã punã temeliile, arãtându-i și locul. Însã apostolul zise: “Acum, împãrate, nu este vreme a zidi cineva, ci în luna lui octombrie”. Aceasta mi se pare sã o fi zis apostolul, pentru rãsplãtirea ce este sã se dea în veacul cel viitor, pentru cele ce am fãcut în viațã; și asa prea lesne înduplecã firea împãratului, mai ales cã lua în mâinile sale și dreptarul și desemna cu meșteșug locul de construit, și-l liniști ca sã nu aibã nici o grijã. Deci mirânduse împãratul de istețimea apostolului, dându-i și de cheltuiala de ajuns, se întoarse la casa sa. Iar apostolul împãrți tot aurul la sãraci, și ca un apostol fãcu împaratului case nefãcute de mânã de om, în curtea celor întâi-nãscuți. Deci trecând câtva timp, împãratului îi era aminte sã știe despre lucru, și auzind cã lipsea numai acoperișul de bucurie socotind cã este adevãratã vestea, trimise și altã mãsurã de aur la apostol, zicând sã-i facã acoperișul foarte frumos și mai curând. El iarãși luând aurul, își ridicã mâinile și ochii cãtre cer, și zise: “Mulțumescu-Ți Iubitorule de oameni, cã în multe feluri de chipuri știi și rânduiești mântui23


rea fiecãruia; și aflându-se tot în acel gând, îl împãrți toț la cei lipsiți. Deci în cele din urmã, unii din cei ce se aflau cu apostolul, au spus împãratului cã nu va ieși nici un fel de zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a împãrțit la sãraci, și încã propovãduiește pe un Dumnezeu neștiut, face niște lucruri minunate cãtre cei ce merg la dânsul, și nu mãnânca nimic”. mpãratul umplându-se de nespusã mânie, a trimis și a adus pe apostol și l-a întrebat dacã a zidit palatul? Iar el rãspunzând a zis: “Ți-am zidit împãrate palat foarte frumos, precum am învãțat eu sã lucrez, de la marele meșter Hristos”. Și împãratul zise: “Ia sã mergem sã-l vedem”. Iar apostolul zise: “Nu-ți va trebui acum, ci când te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea sãlãșluirea palatului ce s-a zidit. Iar împãratului pãrându-i cã-l ia în râs, striga sãlbãticit: “Luați pe acest înșelãtor și-l bãgați într-o groapã, care va fi mai întunecoasã, împreunã cu neguțãtorul, care mi l-a adus”. Deci aflându-se la închisoare în legãturi apostolul, fratele împãratului cãzând în multã inimã rea, chemând pe împaratul îi zise: “Pentru mâhnirea ce ți s-a întâmplat de la acest înșelãtor, îngreunândumã la suflet, acum voi sã mor”; și vorbind amândoi așa, îi pieri firea și muri. tunci luându-i sufletul îngerul, și purtându-l pe la șãlãsele Domnului îi arãta frumusețea lor și-l întrebã unde-i place sã locuiascã? Iar sufletul vãzând unul mai ales și osebit pe urmã tuturor, îl arãtã pe acela îngerului, și se rugã a se sãlãșlui în o parte a acelui palat; îngerul însã îi zise: “Nu vei putea sã te sãlãșluiești în acesta cã este al fratelui tãu pe care i l-a fãcut Toma strãinul”. El îi zise: “Rogu-te lasã-mã sã mã duc la dânsul, cã-l voi cumpãra de la el cu puțin preț și mã voi întoarce; cã el nu-i știe frumusețea. tunci îngerul întorcând sufletul în trupul cel mort, și trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, a trimis sã cheme pe fratele sãu, care venind îi zise: “Știu fãrã îndoialã cã ai fost tu bucuros sã dai

Î

A

jumãtate din împãrãția ta pentru mine, ca sã înviez. Cer dar de la tine, un dar mic, și te rog a mi-l da”. Împãratul zise: “Ceea ce este în puterea mea, voi da bucuros, iubitului meu frate”, adeverindu-i cu jurãmânt. Atunci fãrã nici o sfialã spuse frate-sãu cererea, zicând: “Dãruiește-mi palatul pe care-l ai în ceruri; câți bani vei vrea sã-ți dau sã mi-l dai?” Împãratul la aceasta rãmase ca un mut; apoi întrebã: “Eu sã am palate în cer? De unde?” “Cu adevãrat ai, mãcar cã tu nu știi; cele ce ți le-a zidit strãinul care este închis în temnițã”. tunci punând împãratul în mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-sãu în acest chip, zicându-i: “De ar fi ceea ce poftești din cele ce sunt sub împãrația mea, ar fi pãcat a se cãlca jurãmântul; dar fiindcã este din cele ce sunt osebit la ceruri, judecã tu singur! Fiind însã meșterul de fațã, ți-l ia și-ți va face mai frumoase, decât cele ce ai vãzut”. Acestea zicând, scoase pe apostol și pe Avan din temnițã; și cãzând împãratul la picioarele lui, i-a cerut iertare pentru greșeala ce a fãcut din iuțeala mâniei. Iar apostolul mulțumind lui Dumnezeu de aceasta, și luminându-i pe amândoi cu cuvântul harului, dându-le și arvuna împarației celei veșnice, adicã Dumnezeiescul Botez, se duse în alte cetãți propovãduind și binecuvântând pe Tatãl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt.

A

(Sinaxar - 6 octombrie).

A

24

Sf Toma atingând coasta Mântuitorului - Sculptura in lemn


Duminica Sfântului Apostol Toma - a doua dupã Sfintele Paști Ev. Ioan 20, 19-31

Ș

i fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), și ușile fiind încuiate, unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă! Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Și Iisus le-a zis iarăși: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi”. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt; Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute”. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalți ucenici: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune voi oi pune mâna mea în coasta Lui, degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu v nu voi crede”. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios”. A răspuns Toma și I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Iisus I-a zis: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!” Deci și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui.

25


SFÂNTUL APOSTOL ANDREI “Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos”! Ioan 1, 41

S

fântul Apostol Andrei a fost din Betsaida, orãșel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, și fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezatorul. Dar, dacã a auzit, a doua zi dupã Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascãlul sãu Ioan, arãtând cu degetul cãtre Iisus și zicând: “Iatã Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1, 29), Sfântul Andrei, lãsându-l pe Ioan, a urmat dupã Hristos, zicând fratelui sãu Petru: “Am gãsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos” (Ioan 1, 41). Și astfel, l-a tras și pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Și se aflã în Scripturã și alte multe învãțãturi despre dânsul.

D

in zilele acelea, ca și ceilalți Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-l pe drumurile Țãrii Sfinte, adãpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieștilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor faptelor minunate sãvârșite de Domnul, s-a împãrtãșit din cuvântul dumnezeiesc, dãtãtor de viațã, al credinței celei noi întemeiatã de Hristos, și, mai presus de toate, a vãzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi și s-a întãrit în credințã, în ziua Învierii.

L

a rândul ei, Tradiția Bisericii ne spune cã, dupã Înãlțarea Domnului la cer și dupã Cincizecime, Apostolii au tras la sorți și au mers în toatã lumea, pentru propovãduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a cãzut sorțul sã meargã în Bitinia, Bizanția, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mãrii Negre, pânã la Dunãre și Sciția (adicã Dobrogea noastrã) și pânã în Crimeia. 26

Însã, a umblat în aceste locuri nu în grabã, ci, în fiecare, zãbovind și rãbdând multe împotriviri și nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmã din nou în Bizanția, hirotonind acolo episcop pe Stahie și, strãbãtând celelalte țãri, a ajuns la ținutul Peloponezului, unde pe mulți i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Tradiție, mai știm cã Sfântul Andrei a avut și un sfârșit de mucenic, fiind rãstignit, la Patras, lângã Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formã de X, cãreia i s-a spus “Crucea Sfântului Andrei”. Dumnezeului nostru slavã! (Proloagele - 30 Noiembrie)


Sfântul Andrei Dupã Tradiţii şi Obiceiuri la Români Românii își sãrbãtoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, la 30 noiembrie. Întâmplarea a fãcut ca ziua naționalã, 1 decembrie, momentul unirii provinciilor românești sã se celebreze a doua zi. Iatã cum, cele douã componente, spiritualul și istoria, se alãturã pentru a fi comemorate în momentul în care postul Crãciunului este în toi, natura și omul pregãtindu-se deopotrivã pentru nașterea Mântuitorului. Acasã, în Romania, iarna este sobrã, plinã de privațiuni și primejdioasã dar sãrbãtorile acestui anotimp, cele mai frumoase din tradiția românilor, prefigureazã parcã clipele în care totul va reveni la viațã. Noaptea din ajunul Sfântului Andrei este destinatã unor obiceiuri, poate antecreștine, care sã asigure protecție oamenilor, animalelor și gospodãriilor. Țãranii români le-au pus sub oblãduirea acestui sfânt, tocmai pentru cã ele trebuie garantate de autoritatea și puterea sa. Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care zidul dintre vãzut și nevãzut se ridicã și clipa cea mai prielnicã pentru a obține informații cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea, “Andreiu - cap de iarnã” cum îi spun bucovinenii, permite interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putând fi întoarse de la matca lor fireascã. Se crede cã în aceastã noapte “umblã strigoii” sã fure “mana vacilor”, “mințile oamenilor” și “rodul livezilor” Împotriva acestor primejdii, țãranul român folosește ca principal element apotropaic (de apãrare), usturoiul. În egalã mãsurã, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sã alunge pãtrunderea duhurilor rele la oameni și animale. În general, acest usturoi cu rol de apãrare, provine din cel menit cu un an înainte, în același moment al anului. Pentru cã cea mai importantã acțiune ce se desfãșoarã în aceastã noapte este “pãzitul usturoiului”. Împreunã, fete și flãcãi, vegheazã și petrec, tocmai pentru a înzestra usturoiul cu calitãțile necesare. Forța magicã cu care el va fi investit în ajunul de Sfântul Andrei îi va ajuta pe toți sã depãșeascã momentele de cumpãnã de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce pețitori - purtat la brâu, va pãzi sãlașurile de duhurile rele. Deși învãluite de muzicã și dans, fetele vor veghea cu strãșnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flãcãi. Pãzit astfel, usturoiul va putea mai apoi sã asigure protecția ființei umane, reușind uneori sã-i schimbe chiar soarta. Tot în aceastã noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și câmpurilor se aduc crenguțe de vișin în casã (care vor înflori pânã la Crãciun) sau se seamãnã boabe de grâu în diverse recipiente. 27


1 Decembrie 1918 - Ziua Naţionalã a României ând în Decembrie 1989, România este patria noastrã şi a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi ca urmare a exploziei E patria celor dispãruťi şi a celor ce va sã vie . nemulțumirilor populare cãdea regimul comunist (Barbu Ştefãnescu Delavrancea) în fruntea cãruia se afla dictatorul Nicolae Ceaușescu, au avut aceiași soartã și alte e la l începuturile î il istoriei i i i lor l românii â ii simboluri legate de aceastã perioadã au fost nevoiți sã trãiascã în state nefastã a istoriei poporului român. Unul separate. În primul rând, factorii de din acestea îl constituie sãrbãtorirea naturã externã au fãcut ca, la începuturile zilei de 23 August ca și zi naționalã a Evului Mediu sã se constituie patru românilor. Dincolo de realitatea istoricã, state românești. Acestea au trebuit sã de adevãrul cã aceastã zi semnificã o se confrunte cu tendințele expansioniste cotiturã în istoria României reprezentând ale unor puteri vecine ce doreau sã se dãrâmarea unui regim totalitar și extindã teritorial pe seama unui popor instaurarea unuia democratic, 23 August considerat „o enigmã și un miracol” rãmâne totuși oarecum o zi impusã deoarece era ca o insulã de latinitate și din afarã. De acum înainte, românii creștinitate într-o mare de slavi. Încã din erau nevoiți sã sãrbãtoreascã intrarea acele timpuri s-a fãcut remarcatã tendința trupelor sovietice în București sau, mai românilor de a se apãra împreunã, ca bine spus, începutul unei perioade în unii ce de un neam și o mamã sunt și care, prin prezența tancurilor rusesti și toți “de la Ram se trag”, cum frumos prin obediența unor oportuniști se va spune cronicarul. Din nefericire, aflați instala un regim comunist care va cãlca la aceastã rãscruce de interese ale unor în picioare toate drepturile și libertãțile mari puteri, a trebuit sã ne ducem crucea universal valabile ale omului. pe Golgota suferinței neamului, fie sub stãpânire ungarã sau habsburgicã, fie ra firesc ca dupã 1989 sã se stabileascã sub stãpânire turceascã sau țaristã. o altã zi, ca zi naționalã. La 10 Mai nu se putea reveni cãci eram republicã a 1600 a fost un Mihai Viteazul care și atunci ziua de 1 Decembrie s-a impus a îndrãznit, poate prea devreme, în mod normal. Dar ce înseamnã pentru sã dea formã concretã visului tuturor noi românii aceastã zi? Pentru aceasta românilor, acela de a trãi într-un singur trebuie sã ne întoarcem puțin în istorie. stat. Atunci, nu a fost sã fie, pentru cã

C

D

E

L

28


A

venit apoi 1877 care a însemnat un nou pas pe dr drumul fãuririi semnificației zi zilei naționale de astãzi a tu tuturor românilor.

P

Foto: Samoilã Marzã (fotograful Unirii)

nici o mare putere vecinã nu dorea acest lucru, dar fapta lui a rãmas drept pildã generațiilor care au urmat.

A

trebuit sã mai treacã încã douã veacuri și jumãtate pentru ca la 1859 Al. I. Cuza sã se transforme într-un alt simbol, acela de domn al Unirii. Acest lucru a fost posibil, pentru cã între timp, românii au lucrat asupra lor înșiși, cum bine a spus și Bãlcescu, adicã s-a format nu numai o conștiințã naționalã, ci și una politicã, întruchipatã în generația de excepție de la 1848, care a știut sã batã la porțile sensibile ale sufletului românesc, dar și la porțile clãdite pe interese ale marilor puteri, ce și-au dorit atunci, și aici la noi, un stat tampon între douã mari puteri care nu mai conteneau cu înfruntãrile armate între ele.

M

aturitatea politicã a românilor din acele timpuri, s-a vãzut atunci când, contrar hotãrârii Marilor Puteri, au stiut sã profite de o inadvertențã a Convenției de la Paris și, sã aleagã Unirea, prin persoana aceluiași domn, în ambele țãri.

e câmpul de luptã de la Plevna, și nu numai, s-a ob obținut ceea ce Kogãlniceanu si sintetiza prin cuvintele „S „Suntem independenți, su suntem o nație de sine st stãtãtoare”. Tot acum, și tot pe sacrificii, o nouã provincie revenea dupã cinci veacuri la trupul țãrii, Dobrogea.

Ș

i au venit și evenimentele de la 1918, sfârșitul primului rãzboi mondial. Un rãzboi ce pentru români înseamnã rãzboiul de reîntregire a neamului, un rãzboi în care, ca mereu în trecut, am plãtit un greu tribut de sânge. Și nu a fost în zadar, pentru cã, pentru noi românii, 1918 a însemnat o situație favorabilã unicã. Imperiul Habsburgic se destramã prin lupta popoarelor ce îl formau. Imperiul Țarist începea sã cadã datoritã revoluției bolșevice iar principiul dreptului la autodeterminare sã se impunã, nu doar în teoria ci și în practica politicã a tratatelor de pace. În virtutea acestui drept, românii din Basarabia, prin Hotãrârea Sfatului Țãrii, cu 86 voturi pentru, 3 contra și 36 de abțineri, decideau unirea cu țara.

Î

n 15 Noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei, hotãrea: “Unirea necondiționatã și pentru vecie…cu regatul României”.

L

a 1 Decembrie 1918 Marea Adunare Naționalã de la Alba Iulia la care au participat peste 100 000 de oameni, din care 1228 de delegați cu drept de a decide, a supus aprobãrii, Declarația de Unire a tuturor teritoriilor locuite de români, cu țara. 29


D

e acum înainte, aceastã zi va rãmâne în conștiința românilor, ca Ziua în care a fost încununatã lupta generațiilor din toate timpurile pentru realizarea unitãții naționale, pentru fãurirea Statului Național.

S

pre deosebire de celelalte douã zile naționale pe care românii le-au sãrbãtorit de la 1866 încoace, aceasta, în mod evident are semnificații mult mai multiple pentru toți românii.

D

eși, ea cade la începutul sezonului de iarnã când, nu este un avantaj pentru manifestãri câmpenești din pricina frigului și a zãpezii, 1 Decembrie rãmâne o zi cu mari semnificații pentru noi românii.

Profesor istorie Dan Nemțeanu-Meșteru România

La data de 29 Noiembrie 2009 cu ocazia aniversãrii Zilei Naţionale a României, în parohia noastrã s-a fãcut slujba de pomenire a tuturor eroilor neamului românesc care şiau dat viaţa pentru unirea tuturor românilor şi reîntregirea neamului românesc, libertate şi mãrturisirea credinţei noastre strãbune. Dumnezeu sã-i odihneascã, Veşnica lor pomenire!

30


BISERICÃ ŞI TRADIŢIE – MÃRTURISIRI Portul Popular

A

m fost binecuvântatã de Bunul Dumnezeu și dãruitã a mã naște într-o familie cu bunici și pãrinți atât de minunați pe care-i iubesc nespus. La fel de mult iubesc și locul nașterii și copilãriei mele, cetatea Târgoviștei, cât și împrejurimile ei mai apropiate sau mai îndepãrtate. Este imposibil sã nu iubești întregul cuprins al Munteniei și sã nu rãmâi fascinat de frumusețile tradițiilor și obiceiurilor locului, de portul popular de odinioarã, de fiecare piatrã sau bucatã de pãmânt ce poartã de veacuri în spate atâta istorie. Se cutremurã adâncul ființei atunci când îți amintești și o asculți pe Ileana Sãrãroiu sau muzica lui Gavril Prunoiu de pe pãmânt muscelean, ori naiul neîntrecut al lui Gheorghe Zamfir, când încã mai vezi pe alocuri pe bãtrânii noștri mergând la bisericã în portul popular tradițional sau nenumarați oameni închinându-se la moaște de sfinți și luându-i ca ocrotitori. Este plin tot locul de biserici și mãnãstiri iar amintirea sfinților voievozi, domnitori de mare cinste, încã vie. Cum sã nu iubești fiecare palmã de pãmânt românesc când în ea trãiește de fapt ființa fiecãruia dintre noi, prin sfinții sãi mãrturisitori știuți sau neștiuți, și prin marii sãi duhovnici, asemenea unui Arsenie Boca, Cleopa, Teofil

Pãrãian, Arsenie Papacioc, apoi prin minunatul tezaur de limbã, datinã și cânt, când avem un Eminescu, un Creangã, un Ciprian Porumbescu sau un George Enescu, un Grigore Leșe.

A

semenea multor români, de ceva timp trãiesc și eu foarte departe de țarã, în Australia, la Melbourne, de un an, dupã ce, timp de șase ani am locuit în și mai îndepãrtata Noua Zeelandã, la Wellington.

L

a Melbourne sunt români veniți de peste tot din România, desigur. Am descoperit în sufletele lor acolo, în adâncul cel mai adânc, dorul de țara de departe, dorul de casã, de acasã. Biserica, aici, pentru noi toți, trãiește ca o micã Românie, acolo unde fiecare se regãsește și trãiește acel “acasã”. De aceea, la rândul nostru, așa dupã putere, încercãm sã facem cât mai plãcut sã fie acasã, sã lucrãm și noi, asemenea celor de dinaintea noastrã la șlefuirea sufletelor copiilor noștri, de aici și de pretutindeni, sã semãnãm sãmânța cea bunã în inimile lor atât de delicate.

D

orința noastrã cea mai arzãtoare este aceea de a lãsa în urmã ceva, peste timp și spațiu, ceva care sã dãinuie și sã trãiascã permanent în sufletele românilor de aici și, pe lângã biserica cea vie, urmatã apoi și de cea ziditã de mâini omenești, dorim foarte mult sã readucem în inimile oamenilor și ale tinerilor în special, tot ceea ce are mai frumos și mai valoros poporul român - limbã, cult, tradiție, folclor. Am inițiat o serie de proiecte care sã îi ținã aproape pe românașii noștri, de Sfânta Bisericã și de cele dragi 31


ale noastre ale tusub bagheta ei discretã. turor, așa încât se Mamei i-a fost învãțãtoare pun bazele deschiși o respecta enorm. derii unei Școli de Duminicã, a unei șteptam apoi cu atâta Biblioteci de Carte nerãbdare vremea Româneascã cât și colindatului când, bunica a unui mic Muzeu împletea trãistuța și toți de Artã Popularã copilașii, tinerii sau chiar și Iconografie. S-a vârstnicii satului, se început deja cogrupau pe cete și ieșeau lectarea de cãrți cu colinda de rãsuna satul românești, icoaîn lung și-n lat, aproape ne, obiecte de artã pânã spre dimineațã. Mipopularã, instruera tare drag, mai ales cã mente muzicale și rãsplata colindatului era costume populare. atât de bogatã: nuci, mere Orice început este și covrigi. Adoram covrigii, foarte anevoios, pe care îi înșiram pe o dar frumos. Încetul ațã și-i agãțam în cãmarã, cu încetul, atunci de unde mai apoi aveam când și biserica grijã ca nu cumva sã se va fi înãlțatã, apropie cineva de toate acestea șirul meu muncit cu Costum popular tradiţional vor avea deja atâta cântat. Pãpuși regiunea Munteniei rãdãcini adânnu aveam cum au ci și sãmânța astãzi copiii, însã va rodi. iubeam foarte mult pãpușile fãcute de mâna bunicii, din opil fiind, personal diferite materiale. am trãit cu biserica și tradiția aproape, în suflet, ai târziu, mai mare fiind, îmi plãcea deși erau vremuri aprige, sã privesc tinerii cum se adunau sã aceasta mulțumitã bunicilor și mergã la joc sau la hora satului, la nuntã, pãrinților mei. Am învãțat sã etc. citesc pe cartea de rugãciuni, eram fascinatã și mã impresiona stãzi, de câte ori simt nevoia sã mã nespus soția preotului din satul încarc sufletește, mã întorc în anii bunicei de partea mamei care, copilãriei. Îmi dau seama cât de minunate mânuia cãrțile bisericești și sunt bogãțiile ei și cât de bogatã sunt, ce cântarea liturgicã cu o grație mult înseamnã sã ne prețuim cum se desãvârșitã. Toatã suflarea din cuvine înaintașii, pe pãrinții și bunicii bisericã cânta Sfânta Liturghie

A

C

M A

32


noștri care ne-au înfrumusețat astfel, lucrând neîncetat la sufletul nostru.

A

stãzi, la rândul meu, sunt preoteasã, mã regãsesc printre cãrțile bisericești și cântãrile liturgice. Mã bucurã nespus și mã înalțã când aud și simt în biserica noastrã toatã suflarea cântând Liturghia. Îmbrac costumul popular cu atâta dragoste, la fiecare hram de bisericã sau eveniment românesc, așa cum și bunica mea fãcea, merg cu copii la colindat, asemenea ei.

P

ortul tradițional românesc este unul dintre multele și absolut minunatele lucruri pe care le poate iubi inima unui român. Din totdeauna românii au fost înveșmântați în splendidele lor costume populare de sãrbãtoare, pe care le purtau cu multã mândrie, la sãrbãtori sau cu alte diferite ocazii. Printre grijile femeilor, în trecut, țesãturile de interior și hainele erau principale. Primele care atrag atenția dintre țesãturi sunt hainele, prin mãiestria și diversitatea lor. Fiecare zonã etnograficã a avut un specific, piesele de port fiind mãrci de recunoaștere a membrilor comunitãții, mijloace de apreciere a vârstei și a stãrii sociale.

A

m avut o deosebitã bucurie, și o emoție nespusã sã primesc în dar, departe, mult prea departe de locurile copilãriei, atât ca timp cât și ca spatiu, pe vremea când mã aflam încã în îndepãrtata Nouã Zeelandã, un atât de minunat costum popular (cãmãșã, fotã, brâul sau betele și ilicul), de la o doamnã deosebit de dragã sufletului meu, pe numele sãu Adriana Fotiadis. La rândul domniei sale îl primeste de la o altã doamnã minunatã, o valoare nemaipomenitã cu care națiunea românã se mândrește, doamna doctor Marcela Eugenia Pitiș care, lucreazã alãturi de marele sãu profesor I. C. Parhon la a pune bazele Institutul Național de Endocrinologie, bine cunoscut astãzi sub numele de Institutul I. C. Parhon. Valoarea costumului este deci neprețuitã, atât prin origine cât și prin lucrãtura extraordinarã, fota fiind țesutã cu fir de aur, iar vechimea este de mai mult de 100 de ani, costumul întreg aparținând cumva începutului de secol XX, poate chiar mai vechi. Dincolo de faptul cã deosebitul costum popular a aparținut doamnei Marcela Pitiș, originile lui provin din zona Muscel-Argeș și este autentic muntenesc. De acolo provin și eu, dupã tatãl meu. De-a lungul veacurilor, costumul muscelean a suferit influența costumului medieval al vechilor reședințe domnești de la Curtea de Argeș și de la Câmpulung Muscel, aflate în strânsã legãturã cu cașa imperialã a Bizanțului. Firele de aur și argint introduse în țesãturã, “altițele” și “râurile” cusute cu mãtase, paietele aurii și marama de borangic dau costumelor femeiești din aceste zone o eleganțã și o fastuozitate aparte. Un exemplar similar celui primit de mine este expus la Muzeul Românesc de Costume Populare 33


din Chicago, unde pot fi vãzute 1000 de modele de costume tradiționale din cele 90 de zone etnografice ale României. Prin bunãvoința doamnei Andrada Daciana care a realizat galeria foto a acestor costume populare, românii de pretutindeni se pot bucura sã vadã un astfel de tezaur românesc.

P

ortul țãrãnesc în general, și cel muntenesc în special, avea ca cea mai rãspânditã piesã cãmașa, lungimile ei variind uneori pânã ceva mai jos de brâu, alteori pânã la glezne. Partea de sus a cãmãșilor era bogat decoratã, la femei aceastã decorațiune ajungând sã acopere masiv porțiunea de peste umeri. Pe cap femeile purtau basma sau maramã din fir de borangic. Acesta este unul dintre elementele legate de obiceiuri, întrucât un important moment al nunții este acoperirea capului miresei, semn cã a devenit femeie. De acum încolo ea nu mai poate intra în bisericã decât cu capul acoperit. În timpul ceremoniei nupțiale, capetele nãframei erau ținute de cãtre cei doi miri, semn al veșnicei legãturi ce se formeazã între ei.

D

upã tradiția munteneascã, marama de borangic am primit-o în dar la cãsãtorie, de la mama soacrã, iar vechimea ei este la fel de mare ca a întregului costum. 34

A

ceste douã elemente amintite pânã acum, acoperãmântul de cap, la femei, și cãmașa, atât la femei cât și la bãrbați, aveau în trecut o folosințã specialã: nãframa era folositã la nuntã, ca semn al transformãrii tinerei fete în femeie cãsãtoritã, dar aceeași nãframã era pusã în bradul de pe mormântul celui mort necãsãtorit. Cãmãșile purtate în timpul nunții de cãtre mire și mireasã sunt pãstrate apoi toatã viața, ele fiind și veștmântul lor de înmormântare. În picioare încãlțãmintea obișnuitã era opinca, pusã peste obiele, învelitoare din benzi de țesãturã din lânã, ce apãrã piciorul.

M

arele Constantin Brãiloiu, spunea odatã despre poporul nostru, într-o discuție cu tinerimea interbelicã cã „numai prin cultura noastrã țãrãneascã vom însemna ceva în lumea asta mare”, și câtã dreptate avea. Trãind departe de Țara Româneascã, am remarcat cât de mult sunt uimiți strãinii de frumusețea portului și tradițiilor noastre românești. Este foarte adevãrat, cunoști un popor, o țarã, dupã oamenii sãi și dupã ceea ce ei plãmãdesc, alãturi de limbã, obiceiuri și tradiții.

C

u siguranțã cã portul popular constituie o emblemã de recunoaștere, o marcã a identitãții etnice, un document cu certã valoare istoricã și artisticã totodatã. Înaintașii noștri împodobeau bisericile cu sfinți înveșmântați în costume populare tradiționale românești, aceasta arãtând pe de altã parte, adânca și pura legãturã a țãranului creștin cu Dumnezeu, iubirea lui fațã de Creatorul sãu și fațã de tradiția


creștinã româneascã în care trãia și pe care o simțea. Câtã frumusețe și simplitate era în viața lui pentru cã era aproape de Dumnezeu!

M

inunatul Grigore Leșe care, prin frumusețea inegalabilã a interpretãrii cântului românesc autentic tradițional este o mãrturie a unui neam dãruit de Dumnezeu cu mult har, ne destãinuie la rându-i cã „pe pãmânt avem douã șanse: credința și arta”.

D

epãrtarea de țarã, trebuie sã ne învețe sã iubim tot mai mult ceea ce este românesc: ruga, cântul, poezia, limba, tradițiile, cãci cu vremea uitãm tocmai ceea ce ne-a fost și ne este mai drag și ceea ce am știut atât de bine altãdatã. Veronica Dincã Costume populare din zona Muscel - Muzeul Românesc Chicago Foto Andrada Daciana

35


ANUNȚURI Expoziție permanentã de artã popularã și iconografie Pentru promovarea tradițiilor noastre populare autentice românești, parohia noastrã a început un program de colectare de obiecte de artã tradiționalã, instrumente muzicale, costume populare, icoane, în vederea organizãrii unei expoziții ce o dorim a exista permanent în cadrul parohiei noastre și, cu posibilitatea ca sã devinã în viitor un mic muzeu de artã și iconografie cu specific românesc. Obiectele pot fi donate, în fiecare duminicã, în spațiul special amenajat, la intrarea Bisericuței Colegiului Nazareth.

Bibliotecã de Carte Româneascã Dorim foarte mult, înființarea unei biblioteci de carte româneascã care sã aparținã bisericii și parohiei noastre. Aceia dintre dumneavoastrã care pot dona bisericii noastre, cãrți românești cu conținut istoric, poezie și literaturã, cãrți duhovnicești, sunt rugați sã o facã, pentru a avea în viitor o frumoasã bibliotecã de carte româneascã spre folosul nostru al tuturor. Cãrțile pot fi aduse deasemenea în fiecare duminicã și așezate în spațiul special amenajat pentru colecționarea lor, la intrarea Bisericutei Colegiului Nazareth.

36

SEARÃ ROMÂNEASCÃ LA PAROHIA SFÂNTUL APOSTOL TOMA

P

arohia noastrã a fost organizatoarea a trei ediții de searã româneascã, pe parcursul acestui an de la înființarea sa, unde bucuria de a vedea atât de mulți români la un loc a fost una deosebit de emoționantã.

A

tmosfera creatã a fost foarte plãcutã iar mâncãrurile noastre tradiționale au fost pregãtite din abundențã cu atâta mãiestrie, de mâinile minunate ale doamnelor noastre, mãmici și soții, domnișoare sau bunice, de unde nu au lipsit sãrmãluțele cu mãmãliguțã, mititeii la grãtar, fripturã de tot felul, salatele, aperitivele, prãjiturile care mai de care, cozonacul…, etc.

A

ranjamentul deosebit al sãlilor, de la baloanele și servețelele tricolore, lumânãrile arzând pe fiecare masã, pânã la sorțuletele impecabile, împodobite cu șnurulețe tricolore; femei și copii purtând costume tradiționale românesti, pânã la întâmpinarea cu pâine și sare, dupã obiceiul nostru, cât și sârbele și horile noastre românești au mișcat și au bucurat inimile fiecãrui român prezent.


P

arohia Sfântul Apostol Toma din Dandenong, mulțumeste foarte mult tuturor românilor care au avut bucuria și plãcerea de a participa la serile românești din lunile mai, septembrie și noiembrie ale acestui an, organizate cu scopul strângerii de fonduri pentru viitoarea noastrã bisericã, cât și pentru promovarea tradițiilor noastre românești.

P

rin prezența și contribuția fiecãruia dintre dumneavoastrã, prin plata biletelor de intrare și prin donațiile fãcute, licitațiile și tombolele organizate în serile respective, s-au strâns astfel în jur de 100.000 AUD, sumã la care se adaugã celelalte donații în bani oferite parohiei noastre sau provenite din contribuția de membru al parohiei cât și din vânzarea lumânãrilor sau participarea la diferitele servicii. Astfel, în acest moment vorbim de o sumã totalã de 270.000 AUD.

M

ulțumim din tot sufletul, Consiliului Parohial și Comitetului de Doamne al parohiei noastre, acestor minunați oameni care au lucrat împreunã și au fãcut posibile aceste evenimente, astfel încât, fiecare român sã fi avut aceste seri cât mai plãcute, alãturi de ceilalți români. Dacã au fost și stângãcii, rugãm sã fim iertați. Din fiecare experiențã existã ceva de învãțat. Cu toții ne dorim însã atât de fierbinte aceastã bisericã și o comunitate româneascã cât mai unitã, unde respectul pentru celãlalt, înțelegerea și armonia sã fie prezente în inimile fiecãrui om.

P

ersonal, vã mulțumesc foarte mult încã o datã, fie și sub forma aceasta, pentru cã îmi oferã bucuria de a ma adresa și a mulțumi atât dumneavoastrã, oamenilor cu care eu lucrez, cât și dragilor noștri români, pentru toatã dragostea și suportul arãtat bisericii și parohiei noastre.

Impresii (împãrtãșite dupã prima searã româneascã, în studioul Radio 3ZZZ din Melbourne, la data de 30 mai 2009)

D

ragi ascultãtori, în cursul emisiunii trecute, când a fost prezent și pãrintele Marian în studio, vã invitasem la o searã româneascã, cu scopul colectãrii de fonduri pentru construirea noului lãcaș sfânt “Biserica Sfântul Apostol Toma din Dandenong ”.

E D

i bine, aceastã searã a fost un adevãrat succes!

upã multe peripeții cãci mã rãtãcisem, am reușit sã ajung și eu la salã, așa încât, astãzi vã pot povesti despre cum știu românii sã petreacã și sã se dãruiascã!

A

m fost extrem de impresionatã cãci o întreagã armatã de oameni de omenie, cu devoțiune și entuziasm stãteau afarã, în frig, lângã grãtarele care sfârâiau cu fripturi și mititei și cârnãciori delicioși. Nu mai vorbesc despre femeile care cu mâinile roșii de la munca din bucãtarie, veneau sã serveascã la mese pe cei participanți...

A

ș dori sã ii felicit pe cei care au gãsit în sufletele lor suficientã cãldurã și generozitate așa încât sã își dedice timpul, energia, munca, banii, (înteleg cã tot ce s-a servit la mese a provenit din donații) pentru a contribui la colectarea de fonduri atât de necesare construirii Sfintei biserici în Dandenong și sã încercãm sã continuãm cu fapte de ispravã în spiritul credinței și al tradiției noastre strãmoșești...

“Hai sã dãm mânã cu mânã cei cu inima Românã!”

Preot Paroh Marian Dincã Camelia Florescu Radio 3 ZZZ Melbourne 37


Pagina Micuțului Creștin Izvorâte din inimã, cuvinte pentru tineri și copii…

I

ubiții noștri tineri, prieteni și cititori mai micuți sau mai mãricei, strãbateți paginile acestea dedicate vouã, cu interes și dragoste, scrise din inimã, tocmai pentru a vã îmbogãți sufletul cu adevãrate comori.

N

ãdãjduim cã veți înțelege povestirile și veți desprinde și cu ajutorul lor, o mereu sporitã iubire de Dumnezeu și dragoste de țara româneascã și de al ei popor.

C

itind, gândind, simțind, suferind și bucurându-vã o datã cu marile întâmplãri petrecute în veacurile trecute și o datã cu marii eroi ai neamului nostru, nãdãjduim cã vã veți simți și voi oameni deplini și copiii unui popor mândru și demn, cã sunteți tineri isteți și pricepuți care iubesc pe Dumnezeu și țara româneascã, armonia, buna înțelegere și pacea.

S

ã pãtrundã rândurile acestor pagini în inimile voastre ca și aerul proaspãt în ființã, iar cine știe de unde pornește, de unde își trage obârșia și puterea, înțelege mai bine unde se aflã și unde va sã ajungã. 38

D

e asemenea, cãutați sã aflați cât mai multe despre Sfinții nostri, cãci veți fi fermecati de vietile lor, de frumusetea rugãciunii, de curajul sacrificiului, rãbdarea ascultãrii și nãdejdea mântuirii.

P

riviți icoanele, citiți cãrți folositoare, întrebați-i pe pãrinți și bunici, pe preoții bisericii, și rugați-vã Bunului Dumnezeu și Sfinților, cãci ei mereu vã ascultã!


Cum a descoperit Regele Solomon Adevãrul

D

ragi copii, Sfânta Scripturã sau Biblia ne învațã atâtea lucruri minunate! Ne povestește tot felul de întâmplãri din care avem foarte multe lucruri de învãțat.

Î

mpãratul Solomon, a fost fiul regelui David. El a construit templul din Ierusalim. Era foarte credincios, smerit și înțelept. A fost foarte vestit pentru înțelepciunea și dreptatea lui, pânã la marginile pãmântului. Așa se face cã, odatã, au venit la Regele Solomon douã femei care se certau și nimeni nu le putea face dreptate, cãci nimeni nu putea sã afle adevãrul. Erau douã tinere mame care locuiau în aceiași casã și care nãscuserã de curând fiecare câte un prunc. Regele Solomon a ascultat-o pe cea dintâi:

Mãrite împãrat, cer dreptate, cãci pruncul acestei femei a murit azinoapte, iar ea vicleana, l-a luat din brațele mele pe al meu, în timp ce eu dormeam și acum, spune cã este fiul ei și cã al meu ar fi murit. Și nu este adevãrat, pruncul acesta este al meu și vreau sã mi-l dea înapoi, cãci eu îi sunt mamã.

S

olomon a ascultat-o și pe a doua femeie. Aceasta susținea la rându-i cã ea este mama copilului și cã cealaltã minte de fapt, doar ca sã-i ia copilul.

R

egele asculta și, cum gâlceava dintre cele douã femei nu contenea, și-a dat seama cum o poate descoperi pe cea mincinoasã. S-a ridicat deodatã cu

hotãrâre și a strigat strãjerilor:

Aduceți-mi de îndatã sabia sã tai acest copil pe din douã și fiecare mamã sã ia jumãtate, cãci nu pot fi împãcate altfel!

U

na dintre femei a rãmas mutã de uimire, neștiind ce sã zicã, dar cealaltã a strigat sfâșiatã de durere și plângând, a zis:

Nu, nu omorâți pruncul! Lãsați-l ei, mai bine sã-l ia ea decât sã moarã pruncul. Nu faceți asta, mai bine renunț eu la el, dar sã traiascã, decât sã moarã…

Î

n acea clipã Regele Solomon a știut cã aceasta e femeia care spunea adevãrul și cã ea este adevarata mamã a copilului.

A “

privit-o cu bunãtate și a zis:

Acum stiu cã tu ești mama adevaratã, cãci dragostea ta este capabilã de orice sacrificiu și doar adevarata mamã ar fi în stare de orice pentru a-i salva viața copilului. Ai fi în stare chiar sã renunți la el, doar ca sã îl salvezi. Ia-ți fiul și mergeți în pace acasã.

V

estea despre cum a știut Regele Solomon sã afle adevãrul și sã împartã dreptatea s-a rãspândit cu repeziciune în întreg regatul și toți oamenii mulțu39


meau lui Dumnezeu cã i-a binecuvântat cu un rege drept și bun. Ca și tatãl sãu, Regele David, care a scris “Psalmii”, și Regele Solomon a fost dãruit de Dumnezeu cu har și inspirație. Una din cele mai frumoase și folositoare cãrți ale Sfintei Scripturi este cea numitã ”Pildele lui Solomon”. Acolo sunt cuprinse sfaturi pline de înțelepciune. Iatã câteva dintre ele, citiți-le și puneți-le cu drag în inimile voastre: “Mila și adevãrul sã nu te pãrãseascã” “O inimã veselã este un leac minunat” “Cine își pãzește gura, își pãzește sufletul” “Fiul înțelept îl bucurã pe tatãl sãu, iar fiul nechibzuit nu bagã în seamã pe mama sa” “Ascultã, fiul meu, învãțãtura tãtãlui tãu și nu lepãda îndrumãrile maicii tale”

Proverbe/Zicãtori/Ghicitori

(Soarele)

Mãr frumos și aurit Chiar din cer a rãsãrit Ziua-ntreagã strãlucește Și pãmântul încãlzește. Cine este?

A lãsat-o Dumnezeu cã s-o bei și tu și eu. (Apa)

Noi avem un butoiaș, alb, voinic, parcã e caș. Cercuri n-are și nici doage. Este bun când mama-l coace. (Dovleacul)

“Nu tot ce strãlucește este aur” “Cu politețea poți deschide multe uși” “Atunci când ți se promite cã vei primi mult, ia cu tine o pungã micã” 40


Povestire cu tâlc: Cei doi vecini

Scrisoare cãtre Moș Crãciun de Elena Farago

Un țãran cam rãu la suflet a gãsit într-o zi pe pãșunea sa vaca vecinului. Mânios, omul a luat animalul la bãtaie, dupã care l-a legat și l-a dus înapoi, spunându-i vecinului sãu: - Dacã mai gãsesc o singurã datã vaca ta la mine-n grãdinã, sã știi cã o bat și mai rãu, ai auzit? A doua zi, însã, vecinul cel dintâi gãsi și el, în bãtãtura sa, douã oi ale celuilalt, ce se strecuraserã printr-o spãrturã a gardului. S-a apucat omul și a reparat gardul, dupã care a luat frumos oile și le-a dus stãpânului lor, celui crud, spunându-i: - Am gãsit la mine-n curte douã dintre oile dumitale. Le-am adãpat și ți le-am adus acasã. Dacã am sã le mai gãsesc și altã datã în curtea mea, sã știi cã am sã fac la fel: am sã le port de grijã și am sã ți le aduc nevãtãmate. - Îți mulțumesc - i-a rãspuns țãranul - puteai sã faci la fel ca mine, dar acum îmi dau seama cã eu am greșit. Vei vedea cã a doua oarã nu se va mai întâmpla! Și, într-adevar, țãranul s-a ținut de cuvânt.

Când vrei sã-i arãți cuiva cã a greșit, nu trebuie sã o faci cu rãutate, ci cu blândețe și rãbdare și, atunci, cu siguranțã, vei reuși.

Dragã Moș Crãciune, Eu nu pot sã-ți scriu, Cã sunt încã micã Și carte nu știu. Dar îți scrie mama Sora mea, Florica Noi în anul ãsta Nu-ți cerem nimica. Și de poate-n traistã N-ai daruri destule, Din ce-avem noi, uite, Ia-ți-le și du-te De le dã prin case De pãrinți sãrmani, Sau pe-acolo unde Sunt copii orfani. Și, de poți pe urmã, Tare te rugãm: Sã ne spui și nouã Unde sã-i cãtãm, Ca sã le mai ducem, Pânã vii tu, iar, În tot anul ãsta Câte un mic dar.

"Învãțãtura din constrângere nu e fãcutã sã rãmânã, dar cea care pãtrunde în suflet prin dragoste și bunãvoințã, aceea rãmâne acolo pentru totdeauna”

41


Şcoala Paaroh hialã „Sfântul Apo osto ol Toma”

M

inunat, nespus de minunat este când vezi copilașii toți la un loc, rugându-se și dând slavã Bunului Dumnezeu din inimioarele lor atât de curate și, mãrturisindu-ți atât de sincer cã “Icoana este fereastrã cãtre Dumnezeu”. șa îmi mãrturisea Chris, un bãiețel atât de dulce, de numai patru anișori, nelipsit cu surioara lui Jessica de la întâlnirile noastre cu copiii din fiecare sâmbãtã dimineața, acela care, în fiecare searã, la culcare, o mângâie și o sãrutã, ca semn de iubire pentru Tatãl Ceresc. ste absolut încântãtor sã vezi chipurile micuților atât de fericite, și atât de grãbite sã-ți rãspundã atât de serios, dar nevinovat, la întrebãri. Ce poate fi mai frumos apoi, sã-i vezi pe toți lucrând la un brãduț

A

E

42

împodobit sau la un om de zãpadã, sau sã le auzi glãscioarele repetând dupã tine stâlcit „Solcova vesela” sau sã le vezi ochișorii jucând vesel pe fețe atunci când le povestești cum a creat Dumnezeu lumea sau cum S-a nãscut Pruncul Iisus. ãmicile sunt la fel de minunate cãci, împreunã cu „pruncii” domniilor lor vin și participã cu atâta dragoste la întâlnirile noastre. Astfel sãdim impreunã sãmânța cea bunã în inimile copilașilor noștri dragi. Rodul ei îl vom culege nu acum, ci peste ani, când îi vom vedea pe ei, copilașii noștri, crescuți cu fricã de Dumnezeu, cu multã dragoste pentru aproapele și înfãptuind numai fapte bune, demne de numele de creștin pe care îl poartã. ã lucrãm rãbdarea cãci acest început nu este deloc usor. Întâlnirile noastre cu copilașii doresc a pune bazele școlii noastre parohiale. Grija noastrã ca și pãrinți spirituali și naturali ai copiilor noștri este aceea de a îi face sã cunoascã și sã trãiascã Cuvântul lui Dumnezeu în sufletele lor, de mititei. Avem cu toții aceastã responsabilitate uriașã fațã de ei, cu atât mai mult cu cât vom fi rãspunzãtori pentru sufletele lor la judecatã înaintea Marelui Judecãtor. De aceea, cu multã

M

S


luare aminte la aceasta, sã nu uitãm sã hrãnim inimioarele lor permanent cu hrana sufletului care este Cuvântul lui Dumnezeu. Numai cu multã stãruințã și nespusã rabdare, înțelegere și dragoste nesfârșitã vom putea împlini cele ce se cuvin a fi împlinite pentru ei, copilașii noștri. Suntem pentru ei toți, acolo, la capeluța noastrã, în fiecare sâmbãtã dimineața, dupã programul pe care l-am anunțat, chiar dacã începutul este anevoios, spațiul puțin și comunicarea în limba noastrã româneascã, atât de dulce, destul de greoaie. Astfel se lucreazã rãbdarea, înțelegerea și dragostea. Astfel se sãdește sãmânța și prinde rãdãcini. Nu avem voie la fiece val sã dãm înapoi, așa încât, așteptãm și încurajãm fiece mãmicã, bunicã și copilaș, sã vinã și sã ni se alãture. ulțumim din toatã inima tuturor acelora dintre dumneavoastrã care ne-ați sprijinit și ne sprijiniți în continuare prin donațiile domniilor voastre la buna desfãșurare a activitãților pe care le desfãșuram cu copiii.

M

Veronica Dincã

Dragi pãrinți,

Anunţ

Parohia noastrã “Sfântul Apostol Toma” Dandenong, cheamã toți copilașii sãi, mai mici sau mai mãricei, cu vârste între 4-16 ani, cât și pe pãrinții și bunicii lor, la întâlnirea cu copii și tinerii, pentru o mai bunã cunoaștere a credinței noastre creștin ortodoxe, cât și pentru cultivarea tradițiilor noastre românești și a limbii române, prin desfãșurarea unor programe pe care le-am inițiat. Astfel, în fiecare sâmbãtã din lunã, începând cu orele 10.30 am, la Capela Sfântul Apostol Toma din 41 Kidss Road, Doveton, vã așteptãm cu toatã dragostea, dupã cum urmeazã: Sâmbãta întâia și a doua program inițiat pentru toți copilașii cu vârste cuprinse între 4-9 anișori. Sâmbãta a treia și a patra program inițiat pentru toți copii cu vârste cuprinse între 10-16 ani, cât și tineri. Pentru buna desfãșurare a programelor inițiate cu copii între 4-9 ani, avem foarte multã nevoie de diferite materiale ajutãtoare, cum ar fi: caiete, creioane colorate, plastilinã, jocuri, cãrți cu povești și imagini (cât mai atractive), litere și cifre magnetice, hârtie coloratã, foarfeci, ațã de diferite culori, lipici, cãrți de colorat, mingi, etc. Așteptãm din toatã inima donațiile dumneavoastrã care ne pot ajuta în acest sens. Ele pot fi fãcute sâmbãta, la Capela Sfântul Toma, sau Duminica dupã Sfânta Liturghie, la Bisericuța Colegiului Nazareth. Vã mulțumim.

43


Despre Ortodoxie Pr. EFREM ATHONITUL

I

ubiții mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocși și în general nu cunoaștem înãlțimea, profunzimea, lãrgimea Ortodoxiei. Va trebui sã o vedem în toatã sfințenia ei.

O

rtodoxia este adevãrul despre Dumnezeu, despre om și despre lume, așa cum ni l-a dat Însuși Dumnezeu Cel Întrupat prin învãțãtura Sa desãvârșitã. Așa cum l-a exprimat mai târziu cugetul și inima dumnezeiescului Pavel. Așa cum l-a descris ucenicul iubirii și alți apostoli și evangheliști cu lumina cereascã a Sfântului Duh. Ortodoxia este acea sintezã minunatã dintre dogmã și obiceiuri, dintre teorie și practicã, așa cum ne-a fost predanisitã de cãtre pãrinții duhovnicești ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei și, mai târziu, ai Sfântului Munte.

T

oți aceștia, de la Sf Ierarh Policarp, care a fost, dupã cum știți, ucenicul apostolilor și pânã la Sf Nicodim Aghioritul, care a adormit la începutul sec al XIX-lea, cu înțelepciunea și sfințenia lor, cu jertfele și nevoințele pe care le-au îndurat, neau înmânat prețioasa moștenire a credinței și vieții drepte, comoara tradiției ortodoxe. Ortodoxia este ceea ce au exprimat oficial Sfintele Sinoade, acele adunãri binecuvântate formate din membri ai Bisericii lui Hristos veniți din toatã lumea. Acei purtãtori de Dumnezeu pãrinți “înzestrați cu toții cu știința sufletului și Duhul Dumnezeiesc” au discutat despre marile probleme care il preocupã pe omul duhovnicesc și au așezat postamentul, temelia civilizației duhovnicești.

O

rtodoxia a fost pecetluitã cu sânge de mucenicii tuturor vremurilor. De toatã oastea sfântã formatã din milioane de eroi și mãrturisitori, bãrbați, femei și copii. De la arenele Romei pânã în lagãrele de concentrare din Rusia, toți au dovedit cã învãțãtura creștinã nu este o simplã teorie, ci adevãr și viațã. Cel mai frumos eroism, izbân44

da impotriva violenței crude și a puterii materiale, domnia și Impãrãția Duhului.

A

venit apoi sã laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie și imnografia sa însuflatã de Dumnezeu, care imbiba firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu obștescul, familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vãdit cu ceea ce este tainic. Într-o atmosferã de înãlțare și sfințenie este înfãțișatã în cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiascã a Liturghiei, la fiecare Liturghie la care participã credincioșii. De asemenea, acolo sunt lãudate și slãvite izbânzile mai-marilor credinței și ale Stãpânei așezãmântului bisericesc, Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Acolo este preamãritã dogma, nu numai ca adevãr, ci și ca rãspuns la chemarea oamenilor.

D

ar nici idealul pentru care s-a luptat monahismul nu este diferit de rostul Ortodoxiei. Dupã cercetãtorii de specialitate, monahismul ortodox a constituit oastea duhovniceascã ce s-a luptat pentru dobândirea libertãții duhovnicești, pentru desãvârșirea omului. Scopul lui a fost sã dea chip sufletului pentru înnoirea minții.

E

xact în acest punct este inima duhului monahal, este scopul și izbânda monahismului. Nevoințele duhovnicești ale asceților sunt noile lupte du-


hovnicești ale duhului. Il conduc pe om întru totul spre viața iubitoare de înțelepciune, spre îndumnezeire. Drumul monahismului este drumul curãțirii și întoarcerii la Dumnezeu. Ortodoxia a dat semnificația sfințeniei nu numai asceților, ci întregii lumi creștine.

dupã cum se știe, Vasiliada, sub cãlãuzirea Sf Vasile cel Mare. În Constantinopol funcționau cantine pentru 7 mii de sãraci, iar în Alexandria s-au întemeiat primele maternitãți. Nu numai episcopii ci și impãrații și chiar monahii participau la astfel de lucrãri ale dragostei. Pentru toți aceștia, Ortodoxia a fost în același timp și dreapta lucrare.

U

n alt element important al Ortodoxiei a fost întotdeauna eroismul pe care il vedem în mucenicie.

P

rin aceastã semnificație a înãlțat obiceiurile societãții. Vedem acest lucru îndeosebi în percepția socialã. Elemenar nu s-a oprit tul de bazã al Ortonumai la jertfa doxiei este iubirea sângelui. Fiiii Orde oameni luatã în todoxiei au arãtat cel mai profund sens mereu curaj și vial ei. Nu numai ca tejie în fața oricãrui milostenie ci în gefel de samavolnicie, neral, ca afecțiune. fie cã provenea de Ocrotirea socialã la Iulian, Impãratul este descoperitã în cel nelegiuit, fie ultimele decenii. Dar de la arieni și moa luat naștere la Ierunofiziți ori de la salim, dupã Învierea iconoclaști și de la Mântuitorului. Acomonahi atrași de lo s-au fãcut primele rãtãcirile latinilor. cantine, în care au sluAceastã mulțime Pr Efrem Athonitul jit primii 7 diaconi, dupã cum de eroi ai Bisericii Ortodoxe apare în Faptele Apostolilor. nu-i cuprinde doar pe Sf Atanasie, Sf Vasile și Sf Apostolul Neamurilor, Pavel, a Ioan Gurã de Aur, ci și pe Sf Teodor Studitul, egufost totodatã și primul lucrãtor menul mãnãstirii Studion, impreunã cu toți monasocial. Odatã cu propovãduirea hii ei , pe Maxim Mãrturisitorul și pe marele erou Evangheliei, a înfãptuit și che- - Sf Marcu Eugenicu, Mitropolitul Efesului. ta dragostei, numitã în multe feluri. Lucrãtori sociali au fost caracteristicã a Ortodoxiei a fost dintotdeauși urmașii Apostolilor, Episcona și ierapostolia cãtre barbari, combinatã cu pii. Nu existã o sugrumare mai civilizarea. Biserica noastrã, fãrã sã facã vreodatã cruntã a adevãrului decât sã prozelitism, a rãspândit lumina Evangheliei și a susținã cineva cã Pãrinții Bise- scrierilor, a iubirii și a blândeții. Aceastã cale spre ricii s-au ocupat doar cu dogma învãțãturã și civilizare ne este arãtatã îndeosebi de și nimic altceva. În timpul si- Sfintii trei ierarhi prãznuiți astãzi, care au iluminat noadelor, în Cezareea a apãrut, toatã fãptura cu razele vii ale dreptei învãțãturi

D

O

45


despre Dumnezeu și om. Sfinții trei ierarhi sunt marii aștri ai tãramului duhovnicesc al Bisericii.

O

rtodoxia a fost întotdeauna calea impãrãteascã a Evangheliei. A pãstrat curat și autentic duhul creștinismului în fața misticismului întunecat al ereziilor din Rãsãrit, a centralizãrii papalo-cezareene a latinilor și a subiectivismului raționalist al protestantismului. A pãstrat mereu mãsura și armonia, n-a fãcut nimic greșit. Pentru cã Pãrinții au fost mișcați de duh, au fost cãlãuziți de Dumnezeu în chip sfânt și duhovnicesc.

O

rtodoxia nu a nesocotit omul, nici înțelepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost neomenoasã. Le-a explicat pe toate și a creat cultura. Dupã cum spune troparul Sf Trei Ierarhi, a întãrit firea celor ce sunt și obiceiurile oamenilor le-a îndreptat.

O O

rtodoxia este marșul omului cãtre Fãcãtorul lui, cãtre îndumnezeire. Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplinã întru Hristos și pentru Hristos.

rtodoxia nu este numai teologie, este totodatã și adevaratã psihologie și umanism autentic și sociologie. Este un diamant care reflectã prin toate laturile adevãrul.

S N O

ã cunoaștem deci Ortodoxia noastrã. u teoretic ci sã o simțim și sã o trãim în toatã profunzimea și lãrgimea ei. Doar așa vom putea sã o provocãm și sã-i arãtãm valoarea.

rtodoxia noastrã nu este muzeu, nu este trecut, ci viațã, creație și strãlucire. Este marele nostru ideal, este nãdejdea prețioasã a mântuirii noastre. Este mândria noastrã întru Hristos sã o propovãduim cu eroism și slavã, ca niște fii adevãrați ai marilor eroi ai Ortodoxiei.

O

rtodoxie prea frumoasã, mireasã impodobitã a lui Hristos, sã nu te tãgãduim noi, nevrednicii, ci dacã vremurile și imprejurãrile o vor cere, învrednicește-ne sã vãrsãm pentru tine și ultima picãturã de sânge din noi!

46


Cuvinte de Învãţãturã Ce înseamnã ortodox şi Ortodoxie (din Catehismul Creştin Ortodox) Catehismul ortodox este cartea în care se cuprinde pe scurt învãțãtura de credințã a Bisericii Ortodoxe. Ortodox înseamnã dreptcredincios sau dreptmãritor. Ortodox este acela care are în sufletul sãu dreapta credințã în Dumnezeu, care se închinã dupã cuviințã lui Dumnezeu și care trãiește dupã poruncile Lui. Ortodoxia este dreapta învãțãturã de credințã, de închinare și de trãire, pe care Dumnezeu a descoperit-o lumii, la început, în chip mai general, prin aleșii Sãi din poporul evreu, pânã la venirea Mântuitorului, și apoi, în chip lãmurit, prin Domnul nostru Iisus Hristos. Învãțãtura aceasta este ținutã de Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã, fãrã știrbiri și fãrã adãugiri omenești, adicã așa cum a descoperit-o Mântuitorul, cum au vestit-o Sfinții Apostoli, cum au tãlmãcit-o Sfinții Pãrinți și cum au propovãduit-o slujitorii bisericești din neam în neam, pânã în zilele noastre.

Proclamarea canonizãrii locale a Sf. Voievod Neagoe Basarab, la Târgovişte La 26 septembrie 2009 Arhiepiscopia Târgoviștei a trãit un dublu eveniment, proclamarea localã a canonizãrii Sfântului Voievod Neagoe Basarab și depunerea Sfintelor moaște ale Sfântului Ierarh Nifon, patriarh al Constantinopolului și mitropolitul Țãrii Românești în timpul domniei lui R Radu Vodã, în Catedrala Mitropolitanã. M T Tomos-ul sinodal al B BOR îl numește pe d domnitor, „Sfântul N Neagoe Basarab, slujitor l ales de Dumnezeu si domnitor prea înțelept, ctitor de lãcașuri sfinte, prieten al sfinților pãrinți, învãțãtor luminat de Duhul Sfânt și mare iubitor de pace, care a cinstit ca nimeni altul amintirea învãțãtorului sãu - Sfântul Ierarh Nifon, patriarh al Constantinopolului și Mitropolitul Țãrii Românești, ale cãrei moaște le-a adus în Țara Româneascã”. În cadrul acestui eveniment, au fost aduse Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Nifon, o parte dãruite de Mânãstirea Dionisiou din Sfântul Munte Athos și o parte de la Catedrala Mitropolitanã din Craiova, primite în dar de Însuși Neagoe Basarab, și așezarea lor în Catedrala Mitropolitanã din Târgoviște. Sfânta Liturghie a fost sãvârșitã de Prea Fericitul Patriarh Daniel împreunã cu 23 de ierarhi, membri ai Sfântului sinod și un sobor de preoți și diaconi. Slujba și proclamarea s-au savârșit pe un podium montat în fața Catedralei mitropolitane iar racla cu Moaștele Sfântului Ierarh Nifon a fost expusã spre închinarea tuturor credincioșilor participanți la slujbã. Au fost de fațã peste 15.000 de credincioși din toate parohiile arhiepiscopiei Târgoviștei.

Diacon - Daniel Vlãsceanu, Catedrala Mitropolitanã Târgoviște 47


NEAGOE BASARAB Domnitor al Ţãrii Româneşti (1512-1521)

N

eagoe Basarab a fost Domnitor al Țãrii Românești între anii 1512-1521. Are ca predecesor la domnie pe Vlad al ci cincilea cel Tânãr și ca urmaș pe domitorul Teodosie. A fost ca canonizat la data de 8 iulie 2008 și este prãznuit la data de 26 se septembrie. Rãmãșițele sale pãmântești se aflã la Mãnãstirea C Curtea de Argeș. fost cãsãtorit cu Doamna Despina care provenea din familia sârbã Brancovici și cunoștea limbile latinã, greacã și slavonã. Dupã unii este fiul marelui vornic, boierul Pârvu C Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, dupã alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tânãr. Este ctitorul complexului monahal și al b bisericii monument din Curtea de Argeș (1517) în jurul cãreia s- nãscut legenda Meșterului Manole și autorul uneia dintre s-a ce mai vechi capodopere ale literaturii vechi – „Învãțãturile cele lu Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie”, scrisã în slavonã, lui u ulterior tradusã și în românã (existã o copie atestatã în limba Frescã de la Mãnãstirea românã din 1654). Curtea de Argeş jungând domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu de spovedanie al Sfântului Nifon, a trimis la Sfântul Munte Athos o delegație ca sã aducã în Țara Româneascã moaștele Sfântului Nifon “ca sã curãțeascã greșeala Radului și a altora, care fãcuse rãu sfinției sale”. Dezgropând trupul Sfântului Nifon și așezându-l în coșciug de lemn, delegația trimisã de Neagoe Basarab, împreunã cu câțiva cãlugãri din Mãnãstirea Dionisiu și cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus în Țara Româneascã, unde l-au dus cu alai mare la Mãnãstirea Dealului și l-au așezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare. În tot timpul nopții în Mãnãstirea Dealului s-au fãcut rugãciuni pentru iertarea pãcatelor domnitorului Radu cel Mare; iar în revãrsatul zorilor Neagoe Vodã, care era pãrtaș la rugãciune a vãzut în ațipealã iertarea lui Radu Vodã. Dupã ce au fost ținute mai multe zile pentru închinarea poporului, moaștele Sf. Nifon au fost așezate în sicriu de argint poleit cu aur și înfrumusețat cu pietre scumpe și cu smalț și înapoiate la Mânastirea Dionisiu din Sf. Munte Athos. Cãlugãrii de la Mãnãstirea Dionisiu au dãruit cu bucurie lui Neagoe Basarab capul și o mânã din moaștele Sfântului Nifon, care au fost așezate în Mãnãstirea ziditã de Neagoe Basarab la Curtea de Argeș.

A

A

Sfântul Nifon - Patriarhul Constantinopolului prãznuit la 11 August.

48


P

rin dragostea și purtarea de grijã a Prea Sfințitului Mihail, Episcopul Australiei și Noii Zeelande, Parohia noastrã a primit în dar de la Sfinția sa, pãrticele din Sfintele Moaște ale mai multor Sfinți: Sf Mc Paraschevi, Sf. Mc. Vlasie, Sf. Mc. Trifon, Sf. Ioan Gurã de Aur, Sf. Mc. Haralambie, Sf. Mc. Pantelimon, Sf. Mc. Gheorghe, S f. Mc. Varvara cât și pãrticele din Sfânta Cruce a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cãrora credincioșii noștri li se pot închina la fiecare Duminicã și sãrbãtoare.

P

entru folosul și sporul duhovnicesc al tuturora cât și pentru bunul mers al lucrãrilor ce le desfãșurãm spre Slava Tatãlui Ceresc, s-au citit în bisericuța noastrã, toate acatistele și rugãciunile închinate acestor sfinți și mucenici. Am gãsit de cuviințã ca ele sã fie și în casele fiecãruia dintre dumneavoastrã, prin fiecare numãr al revistei noastre, în cazul în care nu toți dintre domniile voastre au acatistiere sau cãrți de rugãciune care sã cuprindã și acatistele acestor sfinți, pentru îndreptare, iertare, curãțire și ajutor de la Domnul.

49


ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC HARALAMBIE Rugãciunile începãtoare În numele Tatãlui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Slavã Ție, Dumnezeul nostru, Slavã Ție! (de 3 ori). Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevãrului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunãtãților și dãtãtorule de viațã, vino și Te sãlãșluiește întru noi, și ne curãțește pe noi de toatã întinãciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluiește-ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluiește-ne pe noi! Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluiește-ne pe noi! Slavã Tatãlui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Preasfântã Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curãtește pãcatele noastre. Stãpâne, iartã fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã și vindecã neputințele noastre, pentru numele Tãu. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește. Slavã Tatãlui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Tatãl nostru, Care ești în ceruri, sfințeascãSe numele Tãu, vie împãrãția Ta, fie voia Ta, precum în cer și pe pãmânt. Pâinea noastrã cea spre ființã, dã ne-o nouã astãzi, și ne iartã nouã greșalele noastre, precum și noi iertãm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãvește de cel rãu. Pentru rugãciunile Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, ale Sfinților Pãrinților noștri și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin. 50

Condacul 1 Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ți aduce cântări de laudă simțindu-mă nevrednic și cu împuținarea graiului omenesc, tu care porți nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-mi cugetul și dă putere graiului meu ca întru bucurie să-ți cânt ție: Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Icosul 1 A cinsti căruntețele tale ce adânci și Sfinte, bine cele es deoarece întru vechieste, m vârstei și a sfințeniei mea ta te-ai arătat viteaz răbtale dă dător tuturor chinurilor ce ai suferit de la păgâni. Tu ai înmulțit ceata mucenicilo tu ai adăugat numărul lor, ap apostolilor și al propovădu duitorilor lui Iisus Hristos; ție dar se cuvine, după vr vrednicie, să-ți cânte toți or ortodocșii creștini unele ca ac acestea: Bu Bucură-te, vrednicule și bunule între arhierei H Haralambie; Bucură-te, cel ce ai sfințit și ai cinstit bătrânețile; Bucură-te, podoaba arhiereilor și luminătorul cetății Magnesiei; Bucură-te, învățătorul cuvântului lui Dumnezeu spre calea mântuirii; Bucură-te, povățuitorul cel bun care ai arătat păgânilor calea mântuirii; Bucură-te, strălucitorul cel drept care ai îndemnat la credință duhurile tiranilor; Bucură-te, mucenice, cel ce ai adus la credința adevărată pe cei necredincioși; Bucură-te, cel ce ai adus la pocăință sufletească pe cei păcătoși; Bucură-te, următor al apostolilor și al


proorocilor celor luminați de Duhul Sfânt; Bucură-te, purtătorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvânt; Bucură-te, că tu ai îndepărtat rătăcirile păgânilor; Bucură-te, că tu ai luminat nedumerirea credincioșilor; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

pocăința oamenilor; Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor vrăjmașilor; Bucură-te, cel ce prin minunile tale ai adus veselie credincioșilor; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea Văzând, Sfinte Mucenice Haralambie, că prin chinurile tale ai dobândit viața cea cerească și veșnică de la viața cea vremelnică; văzând că tu ai primit cu bucurie de la Stăpânul lumii dreapta credință să o împarți la cei ascultători cuvintelor lui Hristos, s-au îndemnat binecredincioșii a-ți aduce ție laudă de mulțumire și a cânta lui Dumnezeu într-un glas: Aliluia!

Condacul al 3-lea De înțelegerea dumnezeirii sufletul tău fiind luminat, ca un adevărat viteaz al Mântuitorului Hristos ai stat, pentru că ai răspuns închinătorului de idoli Luchian ighemonul, că tu asculți numai de dreptele și mântuitoarele porunci ale Împăratului Hristos, iar nu de idolii cei fără de suflet care duc poporul la pierzare; pentru aceea binecredincioșii au venit cu îndoită umilință cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea Glăsuind popoarele că tu ești luminat, prin puterea dumnezeiască, cu lumina cunoștinței adevărului, au cunoscut totodată că și faptele tale cele sufletești sunt spre mântuirea neamului omenesc; pentru că ai stat ca un adevărat ostaș mărturisitor al lui Hristos și propovăduitor al învățăturii Sale. De aceea ca pe o piatră neclintită a credinței arătându-te binecredincioșilor, au venit a-ți cânta ție aceste cântări: Bucură-te, răbdătorule de chinuri ce ai suferit de la păgâni; Bucură-te, mângâietorule, că prin răbdarea ta ai făcut între ei minuni; Bucură-te, cel ce te-ai chinuit pentru dragostea lui Hristos; Bucură-te, cel ce te-ai jertfit în lume ca un adevărat credincios; Bucură-te, moștenitorul vieții celei veșnice; Bucură-te, propovăduitorul credinței, bunule mucenice; Bucură-te, că prin pedeapsa trupului ai dobândit fericirea Raiului; Bucură-te, că prin smerenia sufletului ai biruit osânda iadului; Bucură-te, cel ce ai suferit pe trupul tău piroanele păgânilor; Bucură-te, cel ce prin răbdarea ta ai dobândit

Icosul al 3-lea Ieșind glas de bucurie din gura creștinilor, când au văzut că nu ți s-a întâmplat nici o durere trupească prin despuierea trupului tău, ce ai suferit de la acel tiran, au adeverit totodată că scăparea și izbăvirea ta este venită prin puterea Mântuitorului lumii, pentru că în numele Său ai suferit acele pedepse fără vreo vătămare. Pentru aceea binecredincioșii cu umilință aduc ție aceste cântări: Bucură-te, cel ce prin puterea dumnezeiască ai depărtat durerea trupească; Bucură-te, cel ce ai biruit pe tiranii care au îndrăznit să te chinuiască; Bucură-te, că tu ai primit în loc de odihnă chinurile celor ce te chinuiau; Bucură-te, logodnicul tuturor mucenicilor; Bucură-te, vorbitorule cu îngerii și prieten al apostolilor; Bucură-te, cel ce ai înălțat crucea credincioșilor; Bucură-te, cel ce ai luminat cugetul păcătoșilor; Bucură-te, stâlpul cel tare pe care s-a sprijinit credința; Bucură-te, pomul cel plin de rod prin care s-a dobândit credința; Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete; 51


Bucură-te, tămăduitorule de răni și boli; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 4-lea Zicând ostașii și toți slujitorii ighemonului către mai-marii poporului că tu ai dorit mai mult necinstea osârdiei în loc de cinste, iar cârligele cu care ei te chinuiau s-au tocit cu totul și numai au zgâriat trupul tău fără a-l fi vătămat cu nimica, toți s-au mirat între ei de răbdarea chinuirii tale; iar binecredincioșii, slăvind pe Dumnezeu pentru facerile Sale de bine, s-au silit a-I cânta Lui: Aliluia! Icosul al 4-lea Arătându-se mai tiran unul dintre căpeteniile păgânilor între ostașii cei ce te chinuiau, dreptule mucenice, și văzând că nicidecum n-ai căpătat vreo vătămare trupească din osânda la care erai supus, a îndrăznit acel tiran cu batjocură a smulge cârligele din mâna chinuitorilor și pornindu-se iute cu mânie a sfâșia mai cu putere trupul tău, îndată a venit urgia dumnezeiască asupra lui, căci i s-au tăiat mâinile de la coate, stând spânzurate de trupul tău, și căzând jos, la pământ, cerea zadarnic ajutor ighemonului. Iar tot poporul grăia către tine unele ca acestea: Bucură-te, minunea cea adevărată a credincioșilor; Bucură-te, cel ce ai dat închinare păcătoșilor; Bucură-te, îngrozitorul semeției osânditorului; Bucură-te, cel ce ai potolit gândul rău al vrăjmașului; Bucură-te, că ai biruit pe cel nelegiuit; Bucură-te, că ai smerit pe cel nesocotit; Bucură-te, bucuria minunilor tale; Bucură-te, veselia chinurilor tale; Bucură-te, propovăduitorul adevărului; Bucură-te, luminătorul cugetului; Bucură-te, părintele celor smeriți; Bucură-te, mijlocitorul celor pocăiți; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 5-lea Când a văzut poporul că ighemonului 52

Luchian i s-a întors gura la ceafă, pentru că a îndrăznit a scuipa fața ta cea Sfântă, toată cetatea Magnesiei s-a spăimântat de o minune ca aceasta și într-un glas se ruga ție să o mântuiești; iar binecredincioșii cântau lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 5-lea Lăudându-se numele tău, Haralambie, în toată cetatea Magnesiei și în Asia, pentru ca mai apoi, după rugăciunile tale către Dumnezeu, ai dat tămăduire ighemonului Luchian și tiranului Luciu, care ți-au cerut iertare de greșalele lor, și s-au pocăit, îndată au alergat mulți din popor la credința cea adevărată și botezându-se în numele Sfintei Treimi, au grăit într-un glas: “Mare este Dumnezeul milelor și al îndurărilor”; pentru aceasta aducem ție aceste cântări: Bucură-te, cel ce ai adus la credință pe împotrivitori; Bucură-te, cel ce ai fost lor tămăduitor; Bucură-te, minunatule între Sfinți care ai făcut pe păgâni a se boteza; Bucură-te, duhovnicescule părinte, care ai adus pe oameni prin botez a se lumina; Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit pe bolnavi a tămădui; Bucură-te, cel ce te-ai silit pe păcătoși a milui; Bucură-te, cel ce ai dat șchiopilor și ologilor însănătoșire; Bucură-te, cel ce ai vindecat de orbire; Bucură-te, că tu pe cei întinați de păcate i-ai curățit; Bucură-te, că tu pe diavoli i-ai izgonit; Bucură-te, că, prin rugăciunile tale, morții au înviat; Bucură-te, că, prin suferințele tale, darul sfințeniei ai câștigat; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Condacul al-6-lea Mărturisind însuși ighemonul despre minunile tale către Sever împăratul, acesta s-a mâniat foarte asupra idolilor lui, pentru că n-au putut sta împotriva acelor minuni; iar tu, ca un biruitor asupra lor, prin statornica ta credință, ai câștigat nemărginite daruri


cerești. Pentru aceea, o lăudatule Sfinte, primește mulțumirea binecredincioșilor care cu bucurie cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

oamenii cei împăratești au ostenit. De aceea, o preaputernice Sfinte, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cu umilință: Aliluia!

Icosul al-6-lea Nouă și înfricoșătoare minune ai săvârșit, Sfinte, când ai fost din nou chinuit de tirani după porunca lui Sever, pentru ca, primind cu veselie piroanele bătute peste tot trupul tău și fiind tras de barbă și așezat pe un cal ca să te ducă de la Magnesia la Antiohia, la cincisprezece stadii în cale, prin gura calului glas mare s-a auzit, blestemând pe slugile diavolului ca să te dezlege de legăturile cu care erai cuprins; pentru aceea tot poporul cântă ție: Bucură-te, strălucite arhiereule, pentru noua răbdare de chinuri ce ai avut; Bucură-te, mucenicule Sfinte, pentru noua minune ce ai săvârșit; Bucură-te, părinte, că prin gura calului pentru tine s-a vorbit; Bucură-te, Sfinte că, șezând pe cal, l-ai îmblânzit; Bucură-te, că tu pe toți trimișii lui Sever i-ai umilit; Bucură-te, că tu pe slujitorii diavolului i-ai îngrozit; Bucură-te, cel ce ai stins văpaia tiranilor; Bucură-te, cel ce ai îngrozit furia ucigașilor; Bucură-te, că toate chinurile tale ce ai primit s-au potolit; Bucură-te, cel ce ca un trandafir cu multă mireasmă ai înflorit; Bucură-te, părinte, cel ce ca om multă osândă ai pătimit; Bucură-te, Sfinte, cel ce ca un viteaz toate aceste chinuri le-ai biruit; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Icosul al-7-lea În furia lui, pierzând Sever răbdarea, dacă a văzut el însuși această minune, a cercat cu viclenie a te îmblânzi și a te cerceta cu ce putere faci aceste minuni. Iar el, luând de la tine răspuns, că în credința lui Hristos Dumnezeu nădăjduiești, te-a ispitit a cere să înviezi morții și să isbavești pe cei stăpâniți de diavoli. Atunci tu, dreptule părinte, primind dar și putere de la Dumnezeu, ai arătat în fața acestui necredincios încă o minune, că și pe mortul ce ți l-a adus l-ai înviat, pe cel stăpânit de diavol l-ai izbăvit și însuși satana s-a înspăimântat și a ieșit din om, strigând către tine, cu rugăminte, ca să nu-l chinuiești fără de vreme. Pentru aceasta tot poporul cu umilință cântă ție unele ca acestea: Bucură-te, mare mucenice Haralambie, făcătorule de minuni; Bucură-te, mare mucenice Sfinte, izbăvitorule de nebuni; Bucură-te, cel ce pe diavol din om cu un singur cuvânt l-ai izgonit; Bucură-te, cel ce pe satana pe loc tu l-ai zdrobit; Bucură-te, că însuși el a dat glas de rugăminte, mărturisindu-te pe tine om dumnezeiesc; Bucură-te, că tu cu aceste minuni ai rușinat pe Sever și pe Crips eparhul de neamul idolesc; Bucură-te, că însuși împăratul Sever, văzând acea minune a zis: “Mare este Dumnezeul creștinilor”; Bucură-te, că tu ai făcut atunci pe mulți din popor a crede în Hristos Dumnezeul milelor și al puterilor; Bucură-te, izbăvitorule de tot soiul de necazuri și boli; Bucură-te, că tu toate viclesugurile și pornirile diavolului omori; Bucură-te, că înșiși îngerii cerești te numesc alesul lui Dumnezeu; Bucură-te, că toți creștinii pământești cinstesc numele tău; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul al-7-lea Ostașii lui Sever, văzând minunile tale cele puternice, n-au îndrăznit să te mai chinuiască și pe cale cu liniște te-au dus la Antiohia ca să împlinească porunca. Acolo Sever, cu diavolească pornire s-a înfuriat iar asupra ta, dând poruncă ca să-ți înfigă o frigare arsă în piept. Dar multa lor osteneală cu nimic nu te-a vătămat, pentru că focul s-a stins și

53


Condacul al-8-lea A răsărit lumina cea adevărată a cunoștinței celei sufletești din rodul ostenelilor tale, Haralambie, care ai fost osândit cu multe feluri de chinuri și toate le-ai biruit prin credința ta cea puternică către Dumnezeu. Acea lumină îndată s-a răspândit peste închinătorii la idoli și mulți din aceștia crezând în numele Sfintei Treimi, s-au botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Pentru aceea, lăudând noi vrednicia ta cea sufletească, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al-8-lea Împăratul Sever, socotind mai apoi că tu faci cu farmece acele minuni, ți-a poruncit să jertfești idolilor lui pentru ca să te scape de grozavele sale chinuri; însă tu, ca un om dumnezeiesc, cunoscând rătăcirea sa, ai răspuns că pe cât trupul tău se zdrobește cu bătăile, pe atât se bucură întru tine duhul tău. Atunci Sever, mâniindu-se din nou, a poruncit să te omoare, bătându-te cu pietre și arzând cu făclii aprinse barba și obrazul tău; iar tu, cu vitejia cea sufletească, ai întors focul asupra slujitorilor împăratului și i-ai pârlit pe ei. Pentru aceasta noi creștinii cu bucurie cântăm ție aceste cântări: Bucură-te, dumnezeiescule Sfinte, care ai biruit a lui Sever rătăcire; Bucură-te, bunule părinte, care ai răspuns lui cu milostivire; Bucură-te, cel ce ai primit pedepse grele în loc de odihnă trupească; Bucură-te, cel ce ai socotit bătăile drept bucurie sufletească; Bucură-te, viteazule ostaș, care ai îndreptat focul asupra dușmanilor tăi; Bucură-te, vrednicule sutaș, care ai scăpat trupul tău de tiranii cei răi; Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un stâlp neclintit bisericii lui Hristos; Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un sfeșnic pururea luminos; Bucură-te, înțelepte mucenice care ai risipit intunecarea idolilor; Bucură-te, strălucite Haralambie care ai potolit durerea păcătoșilor; 54

Bucură-te, comoara cea neprețuită a cereștilor cununi; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Condacul al-9-lea Trecând, bunule părinte, fără vreo vătămare trupească acele chinuri ce ți-au dat păgânii, ai dobândit prin aceasta lauda tuturor apostolilor și bucuria mucenicilor, căci te-ai învrednicit a fi cu ei partaș dumnezeieștii cununi prin care s-a întărit neamul creștinesc. Pentru aceea, o lăudatule Sfinte, primește de la noi laudă de mulțumire, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al-9-lea Ucigașul și nelegiuitul Sever, înțelegând mai la urmă că puterea și minunile tale sunt venite de la Hristos, Mântuitorul lumii, a îndrăznit dimpreună cu slujitorii săi a cârti și a huli chiar împotriva lui Dumnezeu. Atunci pentru o asemenea cutezare, a venit asupra lor arătare cerească, pentru că pământul s-a cutremurat și fulgere și trăznete au cuprins pe Sever și pe Crips, eparhul său, ca să cunoască puterea lui Dumnezeu. Pentru aceea îndrăznim și te rugăm, Sfinte mare mucenice Haralambie, fii apărătorul nostru de toate primejdiile și ne întărește și pe noi în credința Sfintei Treimi ca să nu cădem în primejdia păgânilor. Așa, Sfinte mare mucenice, mijlocește către Dumnezeu ca să ne miluiască după mare mila Sa, pentru ca să putem cânta unele ca acestea: Bucură-te, cel ce ai dobândit puterea minunilor tale de la Mântuitorul; Bucură-te, cel ce ai avut mărirea faptelor tale de la Ziditorul; Bucură-te, cel ce întru Hristos te-ai jertfit, și întru El te-ai Sfințit; Bucură-te, cel ce întru Domnul te-ai întărit și prin El ai biruit; Bucură-te, că pe tiranii tăi i-ai osândit, ca să te cunoască de om dumnezeiesc; Bucură-te, că pe dușmanii tăi i-ai umilit, ca să te cinstească de părinte sufletesc; Bucură-te, că prin tine s-a înnoit izvorul bunătăților și al îndurărilor; Bucură-te, că prin tine s-a vestit pomul


milelor și al dreptăților; Bucură-te, că însuși Sever, împăratul, și Crips, eparhul, te-au rugat să-i scapi de pedeapsa lui Dumnezeu trimisă lor; Bucură-te, că împăratul și eparhul au lăudat credința creștinilor; Bucură-te, cel ce ai primit dumnezeiești daruri pentru creștini; Bucură-te, cel ce ai primit bunătăți pentru pământeni; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 10-lea Fierbinți au fost rugăciunile tale către Dumnezeu, dreptule mucenice, pentru că, mijlocind pentru iertarea și tămăduirea dușmanilor tăi, Sever împăratul și Crips ispravnicul, i-ai scăpat pe ei din osânda în care erau căzuți și slobozindu-i în pace, le-ai dat sfătuire bună ca să nu mai greșească. Drept aceea, cunoscând și noi păcătoșii facerile tale de bine, bunule Sfinte, venim către tine cu umilință a te ruga să ne izbăvești și pe noi din toate nevoile și necazurile pentru ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 10-lea Darul dumnezeiesc a fost asupra ta, lăudatule părinte, pentru că, învrednicindu-te a aduce la credința cea adevărată pe fiica împăratului Sever, anume Galini, ea însăși a stat mărturisitoare și propovăduitoare bunătăților cerești și a îndemnat pe tatăl ei să se lepede de tirania păgânătății, ca să dobândească întru Hristos milostivirea bunătății. Pentru aceasta, o lăudatule Sfinte, primește de la noi cu bucurie a-ți aduce aceste cântări: Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale ai scăpat de la pedeapsă pe vrăjmașii tăi; Bucură-te, cel ce prin mijlocirile tale ai slobozit în pace pe cei ce erau în nevoi; Bucură-te, cel ce i-ai sfătuit pe ei ca să nu mai greșească; Bucură-te, cel ce i-ai îndemnat pe ei ca să se pocăiască; Bucură-te, că tu ai adus la adevărata credință pe fiica împăratului Sever, anume Galini; Bucură-te, că tu ai întărit a ei cunoștință și ai

învățat-o în Dommul a se povățui; Bucură-te, că ea insăși a îndemnat pe tatăl ei să se lepede de tirania păgânătății; Bucură-te, că tot ea l-a chemat la Hristos, ca să câștige milostivirea bunătății; Bucură-te, cel ce ai luminat cugetul celor întunecați; Bucură-te, cel ce ai dobândit pocăința celor deșteptați; Bucură-te, vița care ai odrăslit pentru întărirea neamului creștinesc; Bucură-te, roada prin care ai primit harul dumnezeiesc pentru tămăduirea neamului omenesc; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 11-lea În vis văzând fiica împăratului Sever că ea ședea într-o grădină cu pomi bine mirositori și cu fântâni înfrumusețate și tot prin vis văzând că pe tatăl ei și pe Crips ispravnicul i-a gonit de acolo păzitorul grădinii, a alergat cu grăbire la tine, bunule părinte, rugândute ca să-i tâlcuiești acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunoștinței, prețuind râvna cea adevărată a binecredincioasei fiice a împăratului, îndată i-ai dat povățuirea cea sufletească, căci ai numit grădină Raiul drepților, și păzitorul Raiului ai socotit că este însuși Hristos; căci El a așezat în Rai pe cei credincioși și a izgonit de acolo pe cei necredincioși. Pentru aceea, noi cu umilință cântăm Lui: Aliluia! Icosul al 11-lea Trecând treizeci de zile de la înfricoșătoarea pedepsire primită de la Dumnezeu, împăratul s-a răzvrătit iarăși împotriva lui Hristos, Dumnezeul pe care însuși Îl mărturisise. Și chemându-te după aceea ca să jertfești idoliior lui spre a scăpa de pedeapsa sa, ai stat și aici vitejește împotrivitor păgânătății sale, căci i-ai răspuns că mari și nepricepute sunt cuvintele sale. Atunci el, mâniindu-se din nou, ți-a pus spre batjocură frâu și zăbale în gură și te-a tras prin toată cetatea ca și cum ai fi fost o ființă fără grai. Iar tu, mucenicule Sfinte, făcând rugi către Dumnezeu, ai scăpat și din aceasta. Pentru aceea noi cei binecredincioși aducem cu mulțumire laudă 55


biruinței tale, și voim a-ți cânta într-un glas unele ca acestea: Bucură-te, tâlcuitorul visului credincioasei întru Hristos; Bucură-te, propovăduitorul Raiului celui frumos; Bucură-te, viteazule împotrivitor cuvintelor păgânești; Bucură-te, dreptule mângâietor sfaturilor sufletești; Bucură-te, că tu ai întărit în credință pe Galini, fiica împăratului, de a sfărâmat idolii cei turnați; Bucură-te, că prin tine s-a risipit necuviința slujitorilor idolești celor înrădăcinați; Bucură-te, că însăși Galini a înfruntat pe tatăl ei de la închinarea păgânătății; Bucură-te, că însăși ea a îmbrățișat și a apărat neamul creștinesc; Bucură-te, că ai lăsat spre pomenire fapte duhovnicești; Bucură-te, că ai dobândit spre răsplătire dragoste îngerească; Bucură-te, Sfinte părinte, de roada bunătăților tale; Bucură-te, cuviosule mucenice, de faptele minunilor tale; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 12-lea Șezând tu, strălucitule Sfinte, rezemat de stâlpul cel uscat al casei văduvei unde te-a trimis Sever, ca să fii pus spre batjocură, ai arătat acolo încă o minune, căci stâlpul acela, înverzind, a înfrunzit și a făcut atâtea ramuri încat a acoperit casa. Atunci văduva, cunoscând puterea cea dumnezeiască, a căzut la picioarele tale închinându-se și zicându-ți să mergi de la casa ei căci este nevrednică să fii aproape de ea. Iar tu, minunatule părinte, răspunzând cu blândețe să nu se teamă, ci să creadă în Domnul că este foarte milostiv și lăudat, ai îndoit după aceea minunile tale, căci a doua zi acel pom a înflorit și a rodit, iar vecinii văduvei, văzând asemenea minune, s-au mirat foarte. Și văduva, întărindu-se în credință, după râvna sa, și cunoscând că acele minuni le-ai făcut cu darul și puterea Mântuitorului Hristos, îndată s-a botezat 56

în numele Sfintei Treimi, izbăvindu-se de toate răutățile sale. Pentru aceea toți dreptslăvitorii creștini vin cu bucurie să cânte lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul al 12-lea Psalmul lui David cu bucurie l-ai cântat, Sfinte, când erai dus la locul osândei, spre pierzare, ca să ți se taie capul, după porunca lui Sever, ca să nu mai abați pe păgâni din rătăcirea de care erau cuprinsi și așa ai zis în cale: “Mila și judecata Ta voi cânta Ție, Doamne; cânta-voi și voi merge cu pricepere, în cale fără prihană, când vei veni către mine”. Iar către sfârșit, ridicând ochii și mâinile tale către ceruri, ai mulțumit cu smerenie Dumnezeului milelor și al îndurărilor pentru mântuirea ta, zicând: “Pomenește-mă Doamne întru împărăția Ta”. Atunci cerurile deschizându-se, S-a arătat Domnul puterilor cu mulțime de îngeri asupra ta și te-a chemat pe tine în locașurile drepților ca pe un prieten iubit care ai fost chinuit în lume pentru dragostea Sa, dându-ți totodată dar de tămăduire asupra celor ce vor cinsti în lume și vor prăznui numele tău, ca să fie scăpați de toate bolile și nevoile lor, iar mai ales de năpraznica boală a ciumei. Pentru aceea, o lăudatule Sfinte, primește cu bucurie a-ți cânta ție aceste cântări: Bucură-te, strălucite arhiereule, că ai înverzit și ai rodit stâlpul cel uscat al văduvei; Bucură-te, strălucitule mucenice, că ai potolit și ai smerit pe păgânul cel înfuriat al cetății; Bucură-te, cel ce ai adus la credința cea adevărată pe văduva care trăia în desfrâu; Bucură-te, cel ce ai adus la pocăința cea dorită pe păgâna care era în nebunie; Bucură-te, că prin minunile tale ai deșteptat în ea cuvântul adevărului; Bucură-te, că prin sfaturile tale ai câștigat și asupra sa darul botezului; Bucură-te, bunule Sfinte, care ai săvârșit în viața ta destule minuni; Bucură-te, dreptule părinte, care ai mântuit mulțime de păgâni prin chinurile tale; Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit a vedea cerurile deschise și frumusetea cea nemărginită a slavei dumnezeiești; Bucură-te, cel ce ai primit glasul Domnului


puterilor și bucuria cea negrăită a cetelor cerești; Bucură-te, comoara cea neprețuită cu care s-a încununat cinstitul tău cap, când s-a tăiat de păgâni; Bucură-te, podoaba cea neașteptată cu care s-a îmbrăcat măritul tău trup când s-a despărțit de tirani; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Condacul al 13-lea O, întru tot lăudate Sfinte Haralambie, primește de la noi aceste cântări ce cu umilință le aducem înaintea ta, și ne izbăvește pe noi din toate nevoile și necazurile ca un bun și de oameni iubitor. Căci deși suntem nevrednici milostivirii tale pentru păcatele noastre cele multe și grele, pe care le săvârșim în tot timpul vieții noastre și în tot ceasul, însă cunoscând bunătatea ta cea mare pe care o ai arătat asupra celor ce te cinstesc pe tine, și asupra celor ce se pocăiesc cu credință întru numele Domnului, năzuim cu fierbinți lacrimi a mărturisi înaintea ta că am greșit. De aceea ne rugăm ție ca să fii mijlocitorul nostru către preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile și de toate primejdiile și pentru întărirea noastră în credința cea adevărată ca să nu mai greșim. Așa, strălucite Sfinte, rugămu-te pe tine ca să ne aperi pe noi de toate răutățile, după făgăduința ta, căci toți te cinstim și prăznuim numele tău, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

bătrânețile; Bucură-te, podoaba arhiereilor și luminătorul cetății Magnesiei; Bucură-te, învățătorul cuvântului lui Dumnezeu spre calea mântuirii; Bucură-te, povățuitorul cel bun care ai arătat păgânilor calea mântuirii; Bucură-te, strălucitorul cel drept care ai îndemnat la credință duhurile tiranilor; Bucură-te, mucenice, cel ce ai adus la credința adevărată pe cei necredincioși; Bucură-te, cel ce ai adus la pocăință sufletească pe cei păcătoși; Bucură-te, următor al apostolilor și al proorocilor celor luminați de Duhul Sfânt; Bucură-te, purtătorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvânt; Bucură-te, că tu ai îndepărtat rătăcirile păgânilor; Bucură-te, că tu ai luminat nedumerirea credincioșilor; Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos! Și Condacul întâi Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ți aduce cântări de laudă simțindu-mă nevrednic și cu împuținarea graiului omenesc, tu care porți nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-mi cugetul și dă putere graiului meu ca întru bucurie să-ți cânt ție: Bucură-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Apoi iarăși se zice Icosul întâi A cinsti căruntețele tale cele adânci și Sfinte, bine este, deoarece întru vechimea vârstei și a sfințeniei tale te-ai arătat viteaz răbdător tuturor chinurilor ce ai suferit de la păgâni. Tu ai înmulțit ceata mucenicilor, tu ai adăugat numărul apostolilor și al propovăduitorilor lui Iisus Hristos; ție dar se cuvine, după vrednicie, să-ți cânte toți ortodocșii creștini unele ca acestea: Bucură-te, vrednicule și bunule între arhierei Haralambie; Bucură-te, cel ce ai sfințit și ai cinstit 57


TINERI TALENTAȚI Ioana Miruna Rizescu este o fatã minunatã, foarte sensibilã și talentatã. Paginile revistei noastre își propun sã aducã în atenția dumneavoastrã asemenea tineri talentați ai comunitãții noastre, sã-i cunoaștem și sã ne mândrim cu ei cãci, sunt ai noștri și meritã sã fie cunoscuți, apreciați și încurajați. Talanții cu care ei au fost înzestrați de Bunul Dumnezeu trebuiesc a se înmulți, pe ei sã-i împlineascã, iar pe noi sã ne bucure. Miruna este un suflet deosebit, cânta la flaut atât de frumos și deseneazã extraordinar. - Mi Miruna, ce tte-a ddeterminat t i t sã-ți ã ți placã l ã desenul și ce te inspirã? - Creioanele colorate mi-au determinat interesul de a desena. Le-am gãsit ca ceva ce mã fascineazã și cred cã-mi gãsesc inspirația în lumea din juru-mi. - Esti un desenator foarte talentat. Este o pasiune ce va fi urmatã și de o carierã? - Intenționez sã-mi folosesc talentul în studiile mele în viitor, și nu neapãrat ca artist, dar în diferite domenii, ca arhitecturã sau design, în care talentul îmi va fi de folos. - Vorbind de talentul tãu, ne poti spune cine te încurajeazã cel mai mult sã continui aceastã deosebitã muncã artisticã? Familia și prietenii sunt cei care mã încurajeazã, chiar dacã nu este necesar, deoarece desenez din purã plãcere, iar dacã ceilalți sunt încântați este cu atât mai plãcut. - Mai sunt și alte domenii ale artei pe care ți-ai dori sã le adaugi, pe lângã desen? - Îmi plac atât arhitectura, designul interior și de modã, cât și desenul digital.

58

Î i place l d i care Îmi deasemenea șii muzica este o altã formã de artã. Cânt la flaut, dar cred cã te referi aici mai mult la arta de a desena sau picta. - Privind desenele tale atât de deosebite, ne poți spune dacã te concentrezi mult când desenezi sau faci totul ca o joacã și creezi ceva la care nu te aștepți? - Când mi se cere sã desenez fie ceva, fie pe cineva, trebuie sã mã concentrez, ca astfel sã pot obține cel mai bun rezultat posibil, dar cel mai mult desenez din plãcerea de a desena, unele desene fiind reușite, altele mai puțin. - Te-ai decis sã mergi la un nivel superior și sã arãți tuturor munca ta artisticã? - Nu îmi place sã mã laud, ca sã spun așa, dar sunt oameni care îmi vãd desenele de la ceilalți care mã cunosc deja și, astfel am devenit cunoscutã. - În încheiere, dar nu pe ultimul plan, ai putea sã ne arãți trei desene favorite și de ce sunt acestea cele mai dragi ție? - Desigur. Primul dintre desene este intitulat „Timpul oprit” și este un desen al unui ceas pe un ochi, reprezentând toatã


dragostea mea pentru ochiul uman, iar ceasul arãtând ora la care am fost programatã la examene. Astfel pot spune cã, ceea ce mi-am dorit sã exprim, a fost faptul cã nu prea am avut timp pentru desen, dar dacã te-ai uita pe coperta cãrților mele de scoalã... Cel de al doilea desen este cel în care mi-am desenat pe cea mai bunã și minunatã prietenã, Teo care, mã susține totdeauna. Cel de al treilea desen reprezintã o fațã, pentru cã în opinia mea este primul meu desen în care proporțiile feței sunt aproape exact unde ar trebui sã fie. - Miruna , eu îți mulțumesc foarte mult, îti doresc mult succes pe mai departe și te voi susține ca totdeauna, orice ți-ai dori a face. Sãrbãtori fericite!

Interviu realizat de Teodora-Maria Dincã

59


OAMENII DE LÂNGÃ NOI... INTERVIU CU TY LOGAN

Ioana and d I att Fr F Arsenie A i Boca’s B ’ place l off repose in i July J l ‘09

- How are you Ty? - Bine. -Thinking about writing a segment in our magazine about our Romanian community here in Dandenong, with the purpose of making people to know each other better, to be honest, first of all, I thought about you, even though you are not actually a Romanian citizen. Why you? Because for all of us as Romanians you are really quite amazing. The first time I met you was at the Romanian Orthodox Church “St .Ap. Peter and Paul”, in Melbourne, when my family had just arrived in Australia for this wonderful mission, to build another church together with all the Romanian orthodox people from Dandenong, for their spiritual and cultural needs. I thought you were Romanian because you really acted like one. I say that because you are getting on very well with Romanian people, you have such a nice family and what is so amazing about you is that wonderful thing about being orthodox and always being present at the Holy Liturgy. Not only that, you are really practicing the Romanian orthodox faith, including Confession, taking the Holy Communion, and you are also very active at this moment, with all your heart, as a member in the Romanian Council of St. Ap Thomas Church in Dandenong. Will you please tell me, how you discovered the wonderful religion of orthodoxy? I know you are married with a lovely Romanian lady, is 60

this the beginning of that miracle? - You have to understand that I am not from a premonitory religious family. I was christened under the uniting church when I was a baby but that was as far as religion went our family. My grandfather immigrated to Melbourne from Belfast, Ireland in 1950. The Protestant /Catholic problems in Ireland turned him away from any type of religion and when he landed in Australia with his young family he ignored the religious path. I went to a Catholic Secondary School and even that caused some issues with my grandparents. I met my wife (Ioana) in Sydney many years ago and; well, we fell in Love. Initially - Ioana would go off too church on a Sunday and I would meet her after for lunch. Sometimes I would go with her but this usually involved in me buying a cup of coffee and the Sunday paper and sitting outside. As time went on I would drive her to the church and peek inside but as I could not understand what was said – I lost interest very quickly. We were getting serious and Ioana told me that if I wanted to marry her then we were going to get married in a Romanian Church. This will be easy I thought – sit in on a few services, say hello to the Priest, attend a few functions; done – I’m an Orthodox Christian. How wrong I was! As God gave us our own Free Will so was my journey into the Church. Bit by bit, little by little I was drawn to the church – the more I learnt – the more I wanted to know. Soon I was buying the Sunday paper but I wasn’t reading it. The coffee went as well until I received the blessing and the holy bread after the service. I talked to people in the congregation and wanted to know more. Married to a Romanian woman? – I have to say beautiful and fantastic or I will be in trouble……. (only joking).At the fear of being ignorant – I didn’t even know


where Romania was. I had heard of Nadia Commininch (Comaneci) as all Westerners had but even then I still wasn’t sure that Nadia was from Romania. At the start it was hard as I didn’t understand the culture. Why did she do it like that? Or why does she think like that? Or why did she say that? Or your cooking what!!!! But as we grew together and with our children, it all started to fall into place. I understood her a lot more when I travelled to Romania and met her Mother, Father, Brothers, Cousins, second cousins, nieces, nephews, school principle, the village Priest, the Town Mayor, the local shop owner, aunts, uncles, school friends…..and everyone else in the village (one big happy family). In Australia everyone generally keeps to themselves, so you can understand the fascination I had with her large family and community – all of them. Ioana is a great mother, a loving wife and an amazing woman. She is very strong minded – I think that has something to do with being from Moldavia, or Eastern Europe…..or maybe just a women thing… …I had better stop there or I will defiantly be in trouble. But most importantly of all she is a grand role model for our children and that is what is fundamentally important to the family structure. And as Orthodox Christians this is what we have to be – Role Models, to our children and loved ones around us. It is our duty. - Once baptized your Christian name is Constantine, from The Great Constantine. What do you find so great about the Christian orthodox faith? - My Baptism I will never forget - I was very nervous and all of these negative thoughts were running through my head, what if I don’t feel anything? What if God won’t accept me? What if God tells the priest not to baptise me? At the time I didn’t understand where these feeling were coming from or why I felt them, but now I know where they came from and who was responsible! My Nasha (nasa) made a white gown for

me out of a white bed sheet and I had to stand in a bucket of water (120kg is a bit too heavy for the priest to dunk into the water). The service was done in English and I was enchanted and amazed by the words and prayers said (Our children’s baptisms were done in Romanian and I don’t really understand). There are two things that I will never forget from my Baptism, I remind myself of them everyday and try to visualise and feel these magical moments again in my life: The most profound thing that I remember was the warmth and glow that came from inside me – I felt light, like I was going to float away. This radiant aura was around me, it was amazing. I stood tall and confident, I felt like I was covered in amour and nothing could hurt me and if something did – I wasn’t scared. It was the first time that I had felt the Holy Spirit and it was inside me (all of us if we look hard enough), WOW what an amazing feeling. It also felt like being a small child and cuddling up to my Mother or Father, feeling safe and protected. This was a very weird feeling because I was an adult it had been years since I felt anything like this. Even now when my children fall over and hurt themselves or are crying because they are scared or have done something wrong or naughty and run to me for a hug - I understand what they are searching for - unconditional Love. That is what God gives to us, unconditional LOVE. The second thing that I remember - we read and say it in our prayers every day (Psalm 50) but don’t practice it or adhere to it) – was to keep my soul as white and as clean as the gown that I was wearing when I was baptised. Easier said than done. - You and Ioana have such nice kids: Robert, Alexandru and Elena. I saw you encourage them to always take the Holy Communion and to be very active in the Liturgy. Talking with you about Robert, a while ago, I mentioned that, he looks very nice in the ipodiacon cloths and he is also a very good and sensitive kid at 61


his age, 17years old. Robert is actually helping the priests in the Holy Altar at “St .Ap. Peter and Paul“ Church. Do you see Robert becoming a priest in the future? -We have to be part of the Liturgy! We must all pray with the priests during the service – the Holy Mysteries are for us and especially our children. It is our duty as Orthodox Christians to remain strong in our faith, teach our children and help our community. Robert to be a priest? – well that is up to Robert and God to work out. I have done many jobs in my life; I travel abroad quite frequently and have seen many things. I have the up most respect for men and women of the Orthodox cloth – the discipline, the sacrifice, the hard work, the drive and the devotion. Every word is scrutinized and every word must be carefully said. It is hard for the individual and very hard and challenging for the family around them; but very rewarding. We pray for it but ultimately it is up to Robert and God. - You’ve just come back from another trip to Romania. What do you like and dislike about Romania and Romanian people? - Yeah, we came back a few months ago. I love Romania – it feels different to Australia. It is very Holy and Spiritual. Hard to explain. Being an Australian and travelling to Romania is a different feeling than being Romanian and returning home. There is a warmth and softness about the country. Tell me another country that you can drive a piece of pipe into the side of a mountain and pure drinking water flows out. How blessed it that! The country side with the topography is beautiful. Australia is a beautiful country in its own way but Romania – there is no comparison. Brasov, Iasi, Moldova, even high up on the Ukraine boarder (Suceava) - “Forte Frumos”! Going out to the villages, seeing a ‘caruta’ - it still amazes me how high they can stack the hay on top of those things and 62

what people cart in them. We saw a” caruta” one time that was carting 2 x car chassis on the outskirts of Bucharest. Now that is ironic – a ”caruta“ carting a car! Can’t beat the ”caruta”! And what makes me laugh every time – they have to be registered and have a number plate……. Walking through the fields of corn, wheat, sun flowers. walking on the road and being passed by a 30 year old Dacia held together with wire and duct tape…… (the Dacia never stops), then nearly run over by a Globetrotting Truck coming the other way. The Romanian people are very hospitable – some are harsh but as a whole Romanians are beautiful people and I am proud of being in the Romanian Community. I am proud that my wife and children are Romanian. Every time we go to Romania we always go on a pilgrimage to as many monasteries that we can. We once stayed at Suceava Monastery. That is a must. The rich history and the beautiful people that we meet at the monasteries – it is life changing. I am fascinated with the history of Romania, of how it was formed, who were the conquers, and the origins of the people. Ioana’s village is over 500 years old and that is relatively young compared to other villages and towns in Romania. Romania has ‘Glass’ older than Australia (as we know it – 220 years). It gives me a whole different perspective of life and what is important when we visit these places. Apostle Andrew blessed the Romanian people with the Orthodox religion soon after Christ had risen. With this, the country is truly blessed. It frustrates me to see Romanian people turn their back on their blessing – their birthright! Why? I don’t understand! We here in Australia and other part of the world have to search to find the true path – the Orthodox Church, and even then we only find it by Gods will. The Romanian people have had this gift bestowed upon them. It is such a beautiful gift that must be treasured embraced, not


thrown away. This is what makes Romania special – this gift. - Will you please tell me something, like a funny story, about an experience since you married Ioana, and started interacting with the family? - A funny story? I have a few but the one that comes to mind is the first time I went to Romania and met Ioana’s family. The first morning that I woke up in Romania (in a small village in Moldova). I woke up before Ioana and went to the kitchen to make myself a coffee. My motherin-law (who I also call Mamaia) does not speak English and then my Romanian was limited, so we communicate with common words and a lot of pointing! I insisted on making the coffee as I wanted to make a good impression and show that her daughter married a well-to-do-man that wasn’t lazy and could look after her. Well, that was the plan. So, after a little help getting started with the boiling of the water, 1 x table spoon of coffee into the pot, 1 x sugar, I asked for milk. Lapte!, Lapte! (I knew that one). Mamaia pointed to the refrigerator and then left the kitchen as she was preparing the food for lunch. I opened the refrigerator and down the bottom were 2 clay pots. I opened the first one and yes, milk – I opened the second one and yes, milk (2 pots of milk – Romanians drink a lot of milk!). The pot boiled and I poured the coffee into my cup, just as I picked up the first pot of milk. Mamaia came back into the kitchen. I poured in a little milk and stirred it in. Mamaia was looking at me strangely but I didn’t realise why. I sat at the table and started to drink it. Wow it was bad – what is going on with the Romanian coffee? How can anyone drink this? It was so sour?! I now understood why so many Romanians wanted to leave Romania – The Coffee! I finished half a poured the rest down the sink when Mamaia went out. The next morning Mamaia insisted to

make me a coffee and I agreed. Again it was bad but I did not want to insult her and I drank it all. This went on for 3 days. On the fourth morning Ioana was up before me (too much tuica with my “Cumnate” the night before). Mamaia asked if I wanted coffee and I agreed. As mamaia was pouring the milk and Ioana screeched “Mamaia what are you doing”! I did not know; but the 2 x pots were: lapte and lapte prins. I, of course chose the lapte prins (this is why Mamaia was looking at me funny when I made my first coffee). And Mamaia was just making it the way I liked it…. Mamaia said to Ioana that, she thought it was weird but this is how Australians must like their coffee – with lapte prins instead of lapte……. And yes, Romania does have good coffee – ‘Jacobs’. - Christmas is coming now, what do you wish to all Romanians from here and around the world? A permeate home for our St Apostle Thomas Dandenong Church Congregation. To stop instant gratification. We are all too focused on gratification now and we seem to lie, cheat, manipulate, steal and position our personal situations to achieve this (no matter how big or small these sins are). It is easier to change yourself than to change the world. If we change ourselves – then the world around us will also gradually change, regardless if our personal world is large or small. - I would like to thank you very much. All the best to you and all your family. Merry Christmas!

Veronica Dinca

63


SÃNÃTATEA NOASTRÃ

Considerațiuni cu privire la bolile terminale

E

xistă un moment în viața fiecărui om, când trupul slăbit fiind, lasă loc sufletului și puterilor sale a se manifesta, îndrumând omul spre o nouă treaptă a existenței sale, cea în viața de dincolo. Pentru cei care trăiesc experiența cultivării valorii sufletului încă din timpul când trupul este în putere, trecerea este mai ușoară, pentru ceilalți, ajutorul venit de la preot și semeni este esențial. ancerul este fără îndoială boala secolului. Aflată pe locul 2 după afecțiunile cardiace între cauzele mortalității, ne este din ce în ce mai comună, fiecare dintre noi având în familie sau printre cunoscuți persoane care suferă sau au murit de cancer. În general, omul privește această boală ca echivalent al începutului unui sfârșit în suferință și însingurare. Cu toate acestea, mulți bărbați, femei sau tineri care suferă de cancer sau alte boli incurabile pot trăi o viață productivă și independentă, atât în perioada în care se află sub tratament cât și după aceea. olnavii incurabili și în particular cei aflați în stări terminale, trăiesc profunde stări emoționale și de stres. Frica de moarte, schimbările la nivelul imaginii și a stimei de sine, întreruperea planurilor vieții, schimbările de rol social și a stilului de viață, sunt aspecte care pot crea stări puternice de disconfort psihologic iar în lipsa unei atente supravegheri spirituale, depresii. Dacă în faza de debut a bolii, prognosticul este de multe ori favorabil și dezechilibrul mo-

C

B

64

ral ușor de restabilit, în fazele acute este nevoie de o echipă bine pregătită care să ofere o alternativă și soluții la frământările complexe ale celui în suferință. eznădejdea este dușmanul echipei interprofesionale care se ocupă de bolnavul terminal și care afectează deopotrivă și relația cu apropiații ( familia, rudele și prietenii). Depresia și alți factori psihosociali precum grija de a nu fi o povară pe umerii celorlalți și lipsa speranței, sunt factori care încurajează bolnavul spre o atitudine pro – suicid. ceastă atitudine asupra vieții, care nu sugerează altceva decât tabloul unui depresiv, a fost considerată de specialiști mult timp ,, normală “ în cazul bolnavilor terminali. Studii făcute în Statele Unite au demonstrat însă că numai un procent de 17 % din pacienții aflați în ultimele 28 de zile de viață se confruntă cu un episod depresiv clinic. (sursa: www.nimh.com). a doua supoziție falsă a fost aceea că o persoană care suferă de depresie în ultimele săptămâni sau luni de viață, nu mai poate face subiectul unui tratament eficient. Desigur, specialistul are de-a face cu un interval redus de timp pentru a ajunge la rezultatul dorit dar folosind tipuri noi de antidepresive și psiho-stimulente într-un tratament susținut, se pot obține rezultate optime. u toate acestea, ,,rugăciunea este leacul cel mai puternic împotriva tristeții, oricare ar fi pricina ei. Rugăciunea este izgonire a tristeții și a mâhnirii

D

A

O

C


învață Avva Nil. Mai mult decât aceasta, f. Grigorie Teologul învinuiește pe cei care caută vindecarea lor prin luarea de leacuri: ,,Desigur, când este vorba de boala nervilor, putem să luăm leacuri să ajutăm trupul dar nu putem să luăm leacuri ca să vindecăm boala minții. Care leac material poate să aducă în sufletul nostru Duhul Sfânt? Singurul leac salvator este harul lui Hristos”. De aceea, tratamentele cu antidepresive și psiho-stimulente nu trebuiesc înlăturate dar trebuiesc privite cu rezerva necesară, singurul și unicul remediu al suferinței psihologice legate de moarte fiind acceptarea acesteia prin împăcarea cu Dumnezeu și cu lumea și primirea Lui Hristos prin Sfintele Taine ale Bisericii. Tratamentele convenționale pot duce la o mințire de sine, la adormirea conștiinței și la pierderea sufletului, trecerea către dincolo făcându-se în semiconștiență, fără limpezime și trezvie spirituală. Nu trebuie însă neluată în seamă suferința fizică, care cu tot rolul ei asumat de pocăință poate duce la o pierdere a puterilor ce trebuiesc canalizate în aceste ultime clipe spre rugăciune. Tratamentul efectiv al suferinței psihice a pacienților cu cancer avansat poate îmbunătăți serios calitatea vieții. Tehnicile de ușurare a stresului, complexul de terapii sufletești oferite prin Sfintele Taine ale Bisericii, psihoterapia creștină și în cazurile care necesită acut, medicația antidepresivă, sunt tot atâta tipuri de îngrijire de care pot aduce rezultate pozitive. a răspuns la neputința sau dezinteresul în a oferii bolnavilor în stări terminale îngrijiri optime au apărut tipuri de intervenții medicale așa-zise salvatoare precum eutanasia. Chiar daca nu mai există nici un tratament disponibil în oprirea progresului bolii, rămâne

S

C

întotdeauna posibilitatea unei îngrijiri și a unui bun control al simptomelor. cest tip de slujire, recunoscută sub numele de ,, îngrijire paliativă”, include un spectru larg de îngrijiri, de asistență medicală, psihologică, socială, culturală și îndeosebi spirituală. Îngrijirile paliative nu se adresează în particular cazurilor terminale, ele sunt inițiate atunci când bolnavul prezintă o simptomatologie activă, progresivă sau avansată a bolii și nu se renunță la ele atât timp cât tratamentele alternative pentru acea afecțiune au fost epuizate. chipa medicală trebuie să fie completată de un preot, aceasta datorită complexității problemelor legate de trecut, prezent și viitor sau însăși de trăirea religioasă cu care bolnavul se confruntă. Părintele Mitropolit Hierotehos Vlachos, în Psihoterapia Ortodoxă spune: ,,Preoția nu este o slujbă oarecare. Și slujirea propriu-zisă a Tainelor este integrată îndrumării terapeutice. Preotul nu are numai misiunea de a sluji, ci și una terapeutică. Această misiune a lui este în esență vegherea sufletelor.” reotul trebuie să găsească împreună cu asistentul social și ceilalți membrii ai echipei căile de alinare a suferinței psihologice legate de boala care poate produce handicap, dependență psihică și extenuare psihologică, stări care sunt trăite de bolnav fără speranță și posibilitatea de a schimba ceva, cu frica de durere, moarte sau mutilare, pierdere a controlului, a locului de muncă, a poziției sociale și a rolului în familie, a apariției simțământului de izolare, a problemelor financiare și a grijii pentru familie. a creșterea suferinței psihologice pot contribui barierele culturale și de limbă, comunicare slabă cu echipa de suport, lipsa continuității în îngrijire, excluderea familiei din procesul

A

E

P

L

65


de îngrijire precum și aspecte religioase și spirituale sau remușcări, sentimente de vină, așteptări neîmplinite, lipsa de sens, întârzieri în tratament, lipsa rezultatului pentru mai multe tratamente sau efecte secundare ale tratamentelor. egarea este cel mai întâlnit mecanism de protecție și nu este anormală sau patologică oferind bolnavilor timp pentru a se acomoda cu situația personală. ivelul suferinței psihologice depinde de capacitatea personală a fiecărui bolnav de a face față problemelor ce derivă din afecțiunea terminală și este determinat de tipul de personalitate al acestuia, de stres, experiențe asemănătoare cu cea personală trăite de prieteni sau rude, pierderea recentă a unei persoane apropiate, probleme și obligații familiale, probleme de cuplu, o suferință psihică cu istoric, precum și de consumul de alcool sau alte droguri. Acești factori împreună cu cei sociali, precum lipsa suportului din partea familiei și a societății, scăderea veniturilor familiei și izolarea, alături de cei culturali ce țin de tradiții și obiceiuri, împreună cu cei spirituali care pot fi reprezentați de lipsa religiozității, a credinței și a oricărui sistem de valori, pot pune echipa de profesioniști în fața unei adevărate provocări. ratamentul trebuie să fie centrat pe grijă, considerație și răbdare, ascultarea nevoilor, a problemelor bolna-

N N

T

66

vului și construirea unei punți de comunicare care să emane încredere din ambele părți și respect față de persoană, ridicând barierele în abordarea oricărei teme, chiar aceea a fricii față de moarte și de necunoscut. olul societății și în special al comunității este acela de a încuraja și a se implica în procesul îngrijirilor terminale, de a afișa o atitudine pozitivă față de acești bolnavi, oferindu-le suportul psihologic necesar, atât lor cât și familiilor. Biserica este chemată la această lucrare, care apare sub o denumire atât de modernă și occidentală (Hospice), dar care este proprie creștinismului, fiind experimentată de Biserică încă din perioada primară, grija față de cel în suferință alături de rugăciune fiind una din cele mai importante fapte ale omului în viața sa pe pământ.

R

C

onchid considerând că îngrijirea bolnavilor terminali într-un spațiu aflat la granița celor două lumi, într-o ambianță în care valorile personale individuale se contopesc cu cele universale și eterne, dragostea față de aproape pătrunzând fiecare milimetru de materie însuflețit de Dumnezeu, este mai mult decât o alternativă medicală, putând contribui la însăși cunoașterea de sine a omului în dualitatea sa îndumnezeită . Preot Mihnea Cornel Susan, Bucuresti


Istoria în colecții... CEL MAI SCUMP ZIAR DIN LUME ESTE... ROMÂNESC

C

ea mai scumpã piesã filatelicã româneascã (și totodatã cel mai scump ziar din lume) este un exemplar al gazetei “Zimbrulu și Vulturulu”, francat cu opt mãrci poștale “Cap de bour” de 5 parale, din emisiunea a doua.

Z T

iarul cotidian “Zimbrulu și Vulturulu” a apãrut pentru prima datã în Noiembrie 1858, la Iași.

ot în Noiembrie 1858 apare în Moldova și a doua emisiune de timbre “Cap de bour”, destinatã expedierii prin poștã a ziarelor și scrisorilor. Trimiterea unui exemplar de ziar costa 5 parale, în timp ce o scrisoare se putea franca (în functie de distanțã si greutate) cu mãrci de 40 sau 80 de parale (vezi imaginile atașate).

C

elebrul exemplar menționat aici a fost expediat la data de 11 Noiembrie 1858 și s-a nimerit sã fie primul dintr-un teanc de ziare cu destinația Galați. Datoritã greutãții pachetului, pe primul exemplar s-au aplicat opt mãrci poștale “Cap de Bour” de 5 parale, obliterate cu ștampila „IASSY MOLDOVA”.

D

upã ce a ajuns la Galați, exemplarul respectiv francat cu cele opt mãrci poștale “Cap de Bour” a fost vândut unui librar, colecționar de timbre, dar dupã aceea urmele proprietarilor sãi s-au pierdut. Dupã al doilea rãzboi mondial, ziarul reapare în colectia Tomasini fiind depus într-o bancã din Elvetia, alãturi de multe mãrci poștale românești de mare valoare.

Î

n urma unei licitații organizate de Casa Feldman la Geneva în Decembrie 2006, acest exemplar din “Zimbrulu și Vulturulu” a ajuns în posesia lui Joseph Hackmey, un colecționar evreu din Londra, în schimbul sumei de 829 500 euro ( inclusiv taxele și comisioanele aferente), fãcând din “Zimbrulu și Vulturulu” cel mai scump ziar din lume.

67


MEDALII DE RÃZBOI ROMÂNEŞTI ANTICOMUNISTE

P

rima medalie de război din această categorie a fost „CRUCIADA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI” instituită la 1 aprilie 1942. Ea s-a conferit tuturor militarilor și civililor asimilați în orice grad, distinși pe frontul de răsărit atât în zona de operații, cât și în zona interioară. e avers, medalia are reliefată o cruce pe care se află o mână ținând o spadă, simbol al luptei pentru creștinătate. Deasupra gărzii spadei este înscris anul „1941”. De jur împrejur se află inscripția „CRUCIADA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI”. e revers este reliefat un cap de femeie și inscripția „ROMÂNIA RECUNOSCĂTOARE”. La partea superioară, medalia are un inel prin care trece o panglică de culoare roșie. Pe panglică se aplica o singură baretă, cu inscripția ultimei lupte la care a participat posesorul medaliei. aretele erau confecționate din metal argintat pentru cei care au participat la toate acțiunile și din metal oxidat pentru cei care au participat numai la luptele indicate de bareta respectivă. Cele 11 barete cu denumirea luptelor sunt (in ordine alfabetică): Azov, Basarabia, Bucovina, Bug, Crimeea, Dobrogea, Doneț, Odesa, Marea Neagră, Nipru, Nistru. Medalia acordată celor din interior nu are baretă.

P P

B

C

ea de-a doua medalie, „PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA (PATRIA RECUNOSCĂTOARE 1941)”, a fost instituită la 27 octombrie 1943 și conferită voluntarilor basarabeni și bucovineni din armata română. Medalia este din bronz, având pe avers o femeie simbolizând România cu mâna îndreptă spre o balanță, iar în partea de jos doi ostași cu baioneta la armă. De jur imprejur apare inscripția „PATRIA RECUNOSCĂTOARE”, iar în centru - anul „1941”. e revers apar două femei în costum național înlănțuite (reprezentând cele două provincii ocupate) cât și harta Basarabiei și Bucovinei și anul 1940. La partea superioară medalia are un inel prin care trece o panglică de culoare albastră.

P

Rubrica “Istoria in colecții...” a fost realizată de Octavian Bebe Ciociu 68


Din familia reţetelor Mãrturisesc cã atunci când doamna preoteasã Veronica Dincã m-a rugat, în virtutea unei colaborãri mai vechi, sã scriu câteva rețete pentru a fi incluse în ediția de Crãciun a publicației Parohiei Ortodoxe Române „Sfântul Apostol Toma”, am fost onorat dar și cu strângere de inimã, gândindu-mã în primul rând cã în comunitatea româneascã din Melbourne sunt niște gospodine desãvârșite care cu fiecare ocazie gãtesc mâncãruri și deserturi extraordinare. De aceea am sã vã prezint niște rețete care sper sã reprezinte ceva nou, aparte între miile de rețete pe care deja le aveți. Am sã încep cu o rețetã de ouã umplute pe care eu am încercat-o recent dorind sã înlocuiesc șunca presatã din rețeta pe care o aveam de la mama mea. Cãlin Gredinã Ouã umplute Ingrediente 15 ouã 250 g piept de pui (sau curcan) afumat Maionezã din douã ouã Sare Piper dupã gust Ouãle înainte de fierbere trebuie ținute la temperatura camerei timp de cel puțin 2 ore. În apa în care se fierb ouãle se pune o lingurã de sare ca sã nu crape. Ouãle se fierb la foc încet timp de 10 minute. Dupã ce s-au fiert, se scurg de apa fierbinte și se toarnã peste ele apã rece. Se lasã sã se rãceascã bine cca 2-3 ore în apã. Astfel coaja se va desprinde mai ușor când le decojim. Eu pregãtesc maioneza cu stick blenderul astfel: În vasul stick blenderului pun 2 ouã întregi și 2 linguri de muștar și adaug ulei treptat în timp ce blenderul amestecã conținutul. Dureazã în jur de 60-90 secunde ca sã obțineți o maionezã groasã. La asta adaug zeama de la o jumãtate de lãmaie, o lingurițã rasã de sare și ½ lingurițã de piper mãcinat proaspãt. Mai amestec cu blenderul pânã când maioneza a încorporat bine zeama de lãmaie,

piperul. sarea și piperul Ouãle fierte și rãcite se taie în jumãtate și se scot gãlbenușurile și se pun deoparte într-un castron, iar albușele se așeazã pe un platou potrivit pentru a fi umplute. În food processor se pune întâi pieptul de pui tãiat cubulețe și se macinã mãrunt. Se adaugã apoi gãlbenușele și 2 linguri bune de maionezã și se amestecã bine în food processor pânã obținem o pastã omogenã. Se mai poate adauga maionezã la pastã în caz cã este prea groasã. Se introduce umplutura obținutã întrun cornet de ornat și se umplu pe rând albușele de pe platou.Dacã nu aveți cornet se pot umple albușele cu lingurița în așa fel încât ouãle sã arate ca întregi. Se orneazã deasupra cu maioneza rãmasã, frunzã de pãtrunjel și gogoșar roșu.

69


Urmãtoarea rețetã este un desert simplu de fãcut, puțin cam bogat (în grãsimi mai ales) dar care a avut mare succes la musafirii nostri. Am gãsit-o într-o revistã mai veche și am modificat-o un pic folosind margarinã în loc de unt. Rețeta se poate face și în post când în loc de cele 3 ouã se pun 100 ml de apã, iar ciocolatã amãruie care se poate folosi este Whittaker (o gãsiți la Safeway) și care nu conține lapte sau derivate. Hedgehog 2 ½ pachete de biscuiți Marie (Arnotts) ½ canã de nuci (walnuts) ½ canã de alune (hazelnuts) 340 g de unt (sau margarinã din ulei de mãsline) ¾ canã de cacao 1 ¼ canã de zahãr tos 3 ouã întregi Se sparg biscuiții în food processor lãsând și bucãți mai mari de 1-1.5 cm. Se pot sparge și cu un sucitor (rolling pin) într-o pungã cu zip mai mare. Se pun alunele și nucile sã se prãjeascã în cuptor și apoi se toacã mai mãrunt, dar nu foarte mãrunt. Se topeste untul într-o oalã la foc moderat și se adaugã zahãrul mestecând pânã se topește și apoi se adaugã cacao. Se amestecã bine pânã când se îngroașã un pic. Se ia de pe foc și se lasã sã se rãceascã compoziția cca 30 min. Se adaugã apoi ouale unul câte unul mestecând bine. Se toarnã compoziția peste biscuiții sparți și nucile tocate și se amestecã bine. Se toarnã compoziția într-o tavã întinsã nu prea înaltã (2 cm) și se întinde uniform cu dosul unei linguri 70

metalice. Se lasã sã se rãceascã într-un loc rãcoros cca 4 h. Se face o glazurã de ciocolatã din 250g ciocolatã amãruie (70% cacao) și 50 ml ulei de floarea soarelui. Se rupe ciocolata pãtrãțele și se pune într-un castron termorezistent, se adaugã uleiul peste ciocolatã, se acoperã castronul cu o folie de plastic și se pune în microunde la High pentru 90 secunde. Se scoate apoi din microunde și se

amestecã bine cu o spatulã pânã când ciocolata topitã încorporeazã uleiul. Se întinde glazura de ciocolatã peste amestecul de biscuit, și se lasã sã se întãreascã pentru 2-3 ore. Dupã ce s-a rãcit se taie în bucãți pãtrate sau dreptunghiulare și se așeazã pe platou. Crãciun Fericit și Poftã Mare!


Caltaboși cu ficat

Piftie

Ingrediente • 1,5 kg ficat de porc • 3 cepe • 100 g unt sau unturã • 2 foi de dafin • 5 boabe de piper • mațe groase de porc • sare.

Ingrediente • 1/2 cap de porc • 2 picioare de porc • 500 g pulpã de porc • 1 mânã bunã cu șorici feliat • 1 morcov • 1ceapã • 1 cãpãțânã de usturoi • piper boabe • sare.

Mod de pregãtire 1. Se toacã bine carnea 2. Se fierbe bine ficatul, inima și limba. 3. Ficatul se dã pe rãzãtoarea mare, inima și limba se taie mãrunt. 4. Se toacã mãrunt ceapa și se cãlește în grãsimea încinsã, apoi se amestecã cu restul cãrnurilor, se potrivește de sare și condimente. 5. Se adaugã zeama. 6. Se umple mațele cu acest amestec și se pun la fiert impreunã cu foile de dafin, piperul, boabe și o felie de lãmâie 30-40 minute. 7. Se înțeapã mațul ca sã nu pocneascã.

Mod de pregãtire: 1. Se spalã bine toatã carnea, apoi se pune la fiert în apã rece, la foc mic. 2. Se umple oala cu apã și se lasã sã scadã încet. 3. Dupã o orã, se adaugã legumele curãțate și întregi, piperul și sarea. 4. Piftia este gata când carnea se desprinde de pe os, cam dupã 4 ore. 5. Când carnea e fiartã, se strecoarã. Zeama se dã la rece pentru 1/2 orã, cât sã se strângã grãsimea deasupra. În felul acesta, se vede ușor și dacã zeama este legatã bine sau mai trebuie sã scadã. 6. Se ia toatã grãsimea cu o lingurã, se pune din nou zeama la încãlzit și se adaugã usturoiul pisat, apoi se strecoarã din nou zeama. 7. Se aranjeazã în vase carnea și se toarnã zeama peste ea. 8. Se dã la rece.

71


În fiecare an, în perioada Sãrbãtorilor Nașterii Domnului, toate gospodinele doresc sã aibã masa cât mai îmbelșugatã și bucatele cât mai gustoase. Unele gospodine apeleazã la rețete vechi ale familiei, altele își iscodesc prietenele pentru sfaturi... Cert este cã, de Crãciun, toate vor sã aibã la îndemânã cele mai reușite rețete și cele mai bune sfaturi culinare. Iatã, v-am propus și noi câteva rețete la care adaugam câteva idei de aranjare a mesei de Crãciun.

Aranjarea mesei de Crãciun Felul cum aranjãm masa de Crãciun are un rol aproape la fel de important ca și mâncarea pe care o așezãm pe masã. Se știe cã atmosfera, culorile, decorațiunile pot influența nu numai starea de spirit, ci și pofta de mancare. Culoarea asociatã în mod tradițional cu Crãciunul este roșul, haina lui Moș Crãciun este roșie și, multe podoabe au împrumutat aceastã culoare: globurile, luminițele și alte decorațiuni pentru brad. La decorarea mesei de Crãciun, putem asorta lumânãrile, șervețelele și alte mici accesorii de masã într-o atmosferã festivã, plinã de veselie și culoare. Un aranjament floral va completa tabloul. Vom folosi o fațã de masã albã, pentru a crea contrastul necesar. Un alt element simbolic al sãrbãtorilor de iarnã este albul zãpezii. Decorațiunile de masã albe se îmbinã cel mai bine cu argintiul și împreunã sunt puse în valoare de cateva nuanțe de bleu. Atmosfera astfel creatã este foarte elegantã și plinã de stil. Se vor potrivi mancãruri suave și gusturi delicate. Ne vom impresiona invitații prin stil și rafinament.

Auriul este o nuanțã îmbietoare, potrivitã pentru o masã festivã în familie. Îl putem îmbina atât cu nuanțe aprinse de roșu, cât și cu linii mai delicate, cum ar fi verdele unei crenguțe de brad. Vom asorta fie o fațã de masã albã, fie într-o nuanțã pastelatã de crem sau roz. Vom așeza masa lângã brad și vom așeza pe ea cele mai alese bucate tradiționale de Crãciun. Poftã bunã! Crãciun fericit! 72


ȘEDINȚA ADUNÃRII PAROHIALE Duminicã 22 Noiembrie, dupã Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, la parohia noastrã, ”Sfântul Apostol Toma Dandenong”, Nazareth College - 41 Manning Drive, Noble Park North, a avut loc prima şedinţã anualã a adunãrii parohiale, şedinţã la care a participat şi Prea Sfinţitul Episcop Mihail. Conform ordinei de zi, la şedinţã s-au discutat urmãtoarele: 1. Prezentarea demisiilor unor membri din Consiliul Parohial ai Parohiei Sfântul Apostol Toma, Dandenong. 2. Explicarea termenilor care definesc calitatea de membru al parohiei şi cea de donator . 3. Prezentarea raportului privind contul de execuţie şi bilanţul financiar-contabil al parohiei. 4. Discuţii cu privire la luarea unei decizii în legãturã cu proprietatea unde va funcţiona biserica, atenţia fiind îndreptatã spre achizitionarea unei proprietãţi în funcţie de posibilitãţile financiare. 5. Discuţii referitoare la un împrumut bancar.

2. Calitatea de membru cu drept de vot al parohiei este îndeplinitã prin plata cotizaţiei anuale care este de $60/persoanã si $120/ familie. 3. La daţa adunãrii generale, situaţia financiarã a parohiei noastre era urmãtoarea: Suma totalã : Depuşi în bancã: Bani în casa de bani:

$ 270, 421. 44 $ 269. 974. 21 $ 547. 23

4. Ca cenzori (auditori financiari) au fost propuşi şi aleşi doamna Roxana Niculescu şi domnul Ciprian Robu. 5. S-a propus şi aprobat spre cumpãrare proprietatea din 57 Fox Road, Narre Warren North care deţine 4800m2 şi o casã foarte frumoasã şi spaţioasã, în funcţie de aprobarea unui credit bancar. Preţul este de $680 000, la care se adaugã taxele (vezi foto).

Astfel: 1. În urma demisiei domnului Costel Hainagiu (din motive de sãnãtate) şi a domnului Florin Iordache (care lucreazã în statul NSW), au fost propuşi şi aleşi domnul Nicu Petruse şi domnul Vasile Gãluscã. Ca Membru al Adunarii Eparhiale a fost propus şi ales domnul Ştefan Ghenade, întrucât domnul Costel Hainagiu era şi membru în Adunarea Eparhialã. Componenţa Comitetului Parohial devine astfel, urmãtoarea: 1. Preot Paroh Marian Dincã - Preşedinte; 2. Ştefan Ghenade – Epitrop şi Membru în Adunarea Eparhialã; 3. Alexandru Gavrilescu - Membru în Adunarea Eparhialã; 4. Octavian Bebe Ciociu - Secretar; 5. Cornel Antal - Casier; 6. Vasile Gãluşcã; 7. Ion Mitrea; 8. Nicu Orzoi; 9. Ty Logan; 10. Nicu Petruse; 11. Petre Bodeliţã; 12. Sergiu Mihai.

6. Cu privire la susţinerea unui împrumut bancar şi a plãţii acestuia s-au fãcut liste cu persoanele care pot ajuta în acest sens. Au fost înscrise astfel un numãr de 38 de familii.

73


(p창n찾 la 15 Noiembrie 2009) Adam Gheorghe Afendoulis Gheorghe Albis Anonim Antal Cornel Antill Silvia Apavaloaie Maria Arefta Ion Balas George Baraian Gavril Bardac Liliana Bejan Biserica Sf Apostoli Petru si Pavel Biserica Baptista Harul Bordeianu Stefana Borsodi Mariana Bucur Dorina Bujor Adrian Buzatu Constantin CDC Transport Ceapa Dumitru Chindris Gheorghe Chindris Miron Cibescu Ion Cibescu Maria Cica Emil Cica Ion Ciobanitei Constantin Ciociu Octavian Cionca Volinas Ciopa Dumitru Cocolea Viorel Codreanu Ion Codreanu Mihai Cojocaru Nicolae Cora Danut Corbu Dinu Cornea Cornea Traian Coviello Maria Culda Monica Adela Culda Ramona Teodora CYO Cleaning Diaconescu Irina Duma Livia Dumitrescu Marian Elena & Natalia 74

Epure Ion Fechete Sorin Filip George Filip Ion Finta Vasile Florea Mihai Florescu Camelia Florin Marian Gaina Floarea Galusca Vasile Gavrilescu Alexandru George Adrian Ghenade Stefan Giurgiu Radu Giurgiuc Elena Giurgiuc Maria Gredina Calin Grosu Constantin Hainagiu Ionel Hainagiu Oprea Halas Nicolae Higiu Ciprian Iancov Lia Ionescu Razvan Iordache Florin Iovan Paul Irimia Iosif Kalausz Carol Kanalas Zoltan Krems Misco Logan Constantin Luhan Olguta Maior Claudiu Mantescu Ovidiu Marcovici Gheorghe Marghitan Ion Marianov Gheorghe Maroti Ion Matei Florica Matei Florita Mateiasovici Deian Miahila Maria Mihai Sergiu Mitrea George Mitrea Ion Moise Stefan Molnar Constanta

Mot Marcel Munteanu Iuliu Nicoara Gavrila Onolov Milenco Orlandea Vasile Orzoi Nicolae Palanici Dan Partila Gheorghe Partila Maria Parvu Simion Pascu Florica Petre Memete Petruse Nicolae Plesoianu Alex. Pop Mircea Preot Dumitru Coman Puscasu Gheorghe Rascovici Sretco Robu Ciprian Romete Alexandra Roucas Dorina Samoiu Viorel Sandu Alex. Sandulache Viorel Shury Villson Sidea Mihai Simon Viorel & Elena Smith Mariana Soare Mihai Stan & Co. Subu N. Supu N. Tihon Constantin Tirca Radu Todorivici Ciprian Todorovici Moise Tudor Luminita Vancea Iulia Varga Tibi Vasile Hopitea Viorel Salajan Viorel Sandulache Vlad Nicu Voinescu Gheorghe Wilhem Eduard Zainea Andreea


LA MULŢI ANI! Mulțumirile noastre, Doamnei Camelia Florescu și întregii echipe de la RADIO - 3 ZZZ Melbourne, Domnului Carol Kalauz de la RADIO SBS Melbourne și TELEVIZIUNII TVR INTERNATIONAL, București-România, pentru sprijinul acordat pe parcursul acestui an bisericii și parohiei noastre, prin difuzarea evenimentelor și activitãților ce le-am desfãșurat întru strângerea de fonduri și promovarea tradițiilor noastre românești.

SPONSORI Deosebite mulțumiri pentru susținerea financiarã adusã întru tipãrirea primului numãr al revistei parohiei noastre, datorãm urmãtorilor: Dl Ion MITREA - MITREA CONSTRUCTION PROVIDE LIMIT PTY LTD; Dl George ALECSA - A&S STRUCTURAL WELDING SERVICES; Dl George MITREA - GBM TILE GALERY PTY LTD.

DACÃ DORIȚI SÃ DEVENIȚI SPONSOR ȘI SÃ BENEFICIAȚI DE PUBLICITATE ÎN CADRUL REVISTEI NOASTRE, VÃ RUGÃM SÃ NE CONTACTAȚI. CONTACT

COLECTIVUL DE REDACȚIE

Informații, abonament, diverse: ruga. romaneasca@yahoo. com. au

Coordonator: Preot Marian Dincã Redactor: Veronica Dincã Tehnoredactor: Roxana Ciociu

Pentru sprijin financiar, sponsorizãri, contul parohiei noastre este:

Colaboratori ai acestui numãr:

Banca Wespac BSB: 033369 Account no: 253850 Numele contului: Romanian ORthodox Church St Apostle Toma Mobil Preot Marian Dincã: 0424 470 302

Melbourne

Cãlin Gredinã Octavian Bebe Ciociu Teodora Maria Dincã

România

Preot Mihnea Cornel Susan Diacon Daniel Vlãsceanu Profesor Dan Nemțeanu Meșteru

75

Ruga Romaneasca Nr 1  

Revista Parohiei Sfantul Apostol Toma, Melbourne, Australia

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you