Page 135

mea să-ncep chestia asta şi am decis să-i pun capăt. Programul de calculator răspunsese paşnic: – Evident, este dreptul tău, Wan. Ce vrei să faci în continuare? – O să mă duc să-mi caut… O să plec de-aici şi-o să mă distrez, răspunsese el furios. Şi asta se numără printre drepturile mele! – Da, aşa este, încuviinţase ea. Wan, vrei să-mi spui ce anume începuseşi să zici înainte de a te răzgândi? – Nu, se sculase el, nu vreau să-ţi spun ce-o să fac. O s-o fac pur şi simplu. La revedere. – Te vei duce să-ţi cauţi tatăl, nu-i aşa? strigase după el programul psihanalitic, însă Wan nu răspunsese. Unica indicaţie pe care o oferise că-i auzise întrebarea fusese că în loc să se mulţumească să închidă uşa, o izbise în urma lui. Un om normal – de fapt, aproape orice om – i-ar fi spus psihanalistului său că avea dreptate. La un moment dat în cele trei săptămâni interminabile i-ar fi spus acelaşi lucru şi tovarăşei sale de navă şi de pat, măcar pentru a împărtăşi cuiva speranţa lui de probabilitate minimă şi frica lui foarte reală. Wan nu învăţase niciodată să-şi împărtăşească sentimentele, fiindcă nu învăţase niciodată să împărtăşească absolut nimic. Crescut în Paradisul Heechee, fără nici un fel de com-

POHL, Frederik - [HEECHEE] 03 PART1 Intalnire cu Heechee  
POHL, Frederik - [HEECHEE] 03 PART1 Intalnire cu Heechee  
Advertisement