Issuu on Google+

i.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

01.09.2003

17:29

Page 2


i.qxd

01.09.2003

17:29

Page 3

K I N G F I S H E R

ENCICLOPEDIA STIINæELOR


ii-iii.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

01.09.2003

17:47

Page 2

KINGFISHER Kingfisher Publications Plc New Penderel House 283-288 High Holborn London WC1V 7HZ Publicatå pentru prima datå de Kingfisher Publications Plc în 2000 2 4 6 8 10 9 7 5 3 1 1TR/0600/CC/UNIV/128JWADMA

Copyright © Kingfisher Publications Plc 2000 Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte din aceastå publicaÆie nu poate fi reproduså, stocatå într-un sistem de redare sau transmiså prin vreun mijloc electronic, mecanic, de fotocopiere sau prin alte mijloace, fårå permisiunea prealabilå din partea editurii. O înregistrare CIP a acestei cårÆi este disponibilå la British Library ISBN 0 7534 0435 4 Tipåritå în Hong Kong ECHIPA CARE A LUCRAT LA ACEST PROIECT Director de proiect çi redactor artistic Julian Holland Echipa redacÆionalå Martin Clowes, Leon Gray, Julian Holland, Rachel Hutchings, Mike McGuire Designeri Julian Holland, Jeffrey Farrow, Nigel White IlustraÆii comandate Julian Baker SelecÆie imagini Wendy Brown DIN PARTEA EDITURII KINGFISHER Redactor çef Miranda Smith Director artistic Mike Davis Coordonator tehnoredactare Nicky Studdart Echipa redacÆionalå Julie Ferris, Sheila Clewley SelecÆie ilustraÆii Wendy Allison, Steve Robinson, Christopher Cowlin Director de producÆie Caroline Jackson REDACTOR COORDONATOR Prof. Charles Taylor, profesor emerit de Fizicå la University of Wales, fost profesor de fizicå experimentalå la Royal Institution of Britain COLABORATORI Clive Gifford, Peter Mellett, Martin Redfern, Carole Stott, Richard Walker, Brian Williams


ii-iii.qxd

01.09.2003

17:48

Page 3

K I N G F I S H E R

ENCICLOPEDIA STIINæELOR


iv-vii.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

01.09.2003

17:51

Page 2

CUPRINS Introducere

vii

CAPITOLUL 1 PLANETA PÅMÂNT Introducere Påmântul çi Sistemul Solar RotaÆia Påmântului Fosilele çi erele geologice Originea omului, evoluÆia omului Structura Påmântului Atmosfera Påmântului Oceanele Fundul oceanelor Deriva continentelor Vulcanii Cutremurele Formarea munÆilor Formarea rocilor

1 2 3 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24

Minereuri çi pietre preÆioase Roci vulcanice Roci metamorfice Roci sedimentare Eroziunea çi alterarea datoratå intemperiilor GheÆari çi straturi de gheaÆå Clima Ploaia çi ninsoarea Nori çi ceaÆå Previziuni meteorologice Vânturi, furtuni çi inundaÆii HårÆi çi cartografiere Date çi cifre

26 28 29 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48

Arbori Plantele çi oamenii Biomi çi habitate Nevertebrate marine Moluçte Viermi Crustacee Påienjeni, miriapode çi scorpioni Insecte Peçti Amfibieni Reptile Påsåri Mamifere Reproducerea animalå Comportamentul animal Miçcarea MigraÆia Parteneriate între animale Adaptare çi apårare Date çi cifre CAPITOLUL 3 BIOLOGIE UMANÅ Introducere Organizarea corpului Piele, pår çi unghii Scheletul Oase çi articulaÆii

64 66 68 70 71 72 73 74 75 78 80 82 84 86 88 90 92 93 94 95 96

Muçchii çi miçcarea Creierul çi sistemul nervos Somnul çi visele Comunicarea Pipåitul Gustul çi mirosul Ochii çi vederea Urechi, auz çi echilibru Hormonii Inima çi sistemul circulator Sângele Sistemul limfatic Plåmânii çi respiraÆia Hranå çi alimentaÆie DinÆii Digestia Metabolismul Eliminarea reziduurilor Reproducerea Creçterea çi dezvoltarea Gene çi cromozomi Bacterii çi viruçi Sistemul imunitar Boli CondiÆia fizicå Medicinå Tehnologii medicale Date çi cifre CHIMIA

106 108 110 111 112 113 114 116 118 120 122 123 124 126 127 128 130 131 132 134 135 136 137 138 139 140 142 144

CAPITOLUL 4 ÇI ELEMENTELE CHIMICE

97 98 100 102 104

CAPITOLUL 2 ORGANISME VII Introducere ViaÆa: origini çi evoluÆie Clasificarea organismelor vii Organisme unicelulare Ciuperci çi licheni Structura plantelor Plante fårå flori Plante cu flori Fructe çi seminÆe

49 50 52 54 55 56 58 59 62

Introducere Originile chimiei Elementele chimice Atomi Tabelul periodic Analiza chimicå

145 146 148 150 152 154


iv-vii.qxd

01.09.2003

17:51

Page 3

Stårile materiei SoluÆii Separarea çi purificarea ReacÆii chimice Compuçi chimici Legåturi chimice çi valenÆå Solidele Carbonul Azotul çi oxigenul Aerul Apa Chimia organicå Catalizatori Enzime Oxidare çi reducere Hidrogenul Gazele nobile Sulful Halogenii Metalele Acizi Baze çi alcalii Indicatori çi pH Såpunuri çi detergenÆi Chimia alimentarå Produse petrochimice Date çi cifre

156 158 160 162 164 166 168 170 171 172 173 174 176 177 178 179 180 181 182 183 184 185 186 187 188 190 192

CAPITOLUL 5 MATERIALE ÇI TEHNOLOGIA Introducere ProprietåÆile solidelor ProprietåÆile metalelor Fierul Cuprul Aluminiul Metalele preÆioase Aliaje Prelucrarea materialelor Lemnul çi hârtia Fibre Sticla Ceramica Petrolul çi rafinarea lui Gazele naturale Cårbunele Cauciucul Polimeri Mase plastice Materiale noi Adezivi PigmenÆi çi coloranÆi Cåråmida, piatra çi betonul ConstrucÆii

LOR

193 194 196 198 199 200 201 202 204 206 207 208 209 210 212 213 214 215 216 217 218 219 220 222

Motoare cu benzinå çi motoare Diesel Motoare cu reacÆie çi turbine cu gaz Motoare cu aburi Sisteme hidraulice çi pneumatice Producerea hranei Prelucrarea alimentelor Automatizarea Robotica EvoluÆia tehnologiei Date çi cifre CAPITOLUL 6 LUMINÅ ÇI ENERGIE Introducere Cåldurå çi luminå de la Soare RadiaÆii Spectrul electromagnetic Surse terestre de energie Transferul de cåldurå Sisteme de încålzire çi de råcire Combustia Dilatare çi contracÆie Teoria cineticå Schimbåri de stare Termodinamicå Lumina Reflexia çi absorbÆia RefracÆia Lentile çi oglinzi curbe

Microscoape Telescoape Culori Combinarea culorilor Vederea Iluzii optice Fotografie çi film Surse de luminå Energia luminoaså Viteza luminii Polarizarea Lasere çi holograme Date çi cifre 224 226 227 228 230 232 234 236 238 240

241 242 244 246 248 250 252 254 255 256 257 258 260 262 264 266

CAPITOLUL 7 FORÆE ÇI MIÇCARE Introducere ForÆe Energia cineticå çi energia potenÆialå Lucrul mecanic çi energia

Impulsul Relativitatea çi gravitaÆia Rampele çi penele Pârghii çi scripeÆi RoÆi çi arbori Angrenaje de roÆi dinÆate Mecanisme complexe A doua lege a termodinamicii Frecarea Fluide Presiunea Sunetul ca modificåri de presiune Miçcarea ondulatorie VibraÆii RezonanÆå VibraÆii în corzi

268 270 272 274 276 277 278 280 282 284 285 286 288

289 290 292 294

296 298 300 301 302 303 304 306 308 310 311 312 314 316 318 320


iv-vii.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

01.09.2003

17:51

Page 4

VibraÆii în tuburi Echilibrul çi forÆele de rotaÆie Miçcarea circularå Plutirea çi scufundarea Utilizarea forÆei valurilor Utilizarea forÆei vântului Principiile zborului Zborul supersonic Date çi cifre

321 322 324 326 328 330 332 334 336

CAPITOLUL 8 ELECTRICITATEA ÇI ELECTRONICA Introducere 337 Electricitatea 338 Circuite electrice 340 MagneÆii çi magnetismul 342 Electromagnetismul 344 Generatoare çi motoare 346 Centrale energetice 348 Surse de energie regenerabilå 350 DistribuÆia energiei electrice 352 Stocarea electricitåÆii 354 Electrochimia 356

Celule de alimentare Electricitatea în gaze Conductoare Izolatoare RezistenÆa ComunicaÆii electrice TelecomunicaÆiile Înregistrarea sunetelor Televiziune çi video Sisteme analogice çi digitale Microprocesoare Calculatoare

357 358 360 362 363 364 366 368 370 372 374 376

Programe de calculator Tehnologia informaÆiei Tehnologia inteligentå Date çi cifre

378 380 382 384

CAPITOLUL 9 SPAæIU ÇI TIMP Introducere Universul Universul: origini çi viitor Galaxii Stele Soarele ConstelaÆii Sistemul Solar Påmântul çi Luna Eclipse Mercur Venus Marte Jupiter Saturn Uranus Neptun Pluton çi planetele minore Comete Meteori çi meteoriÆi Cercetarea spaÆialå Telescoape astronomice Explorarea SpaÆiului Rachete çi naveta spaÆialå Oameni în SpaÆiu SateliÆi artificiali Timpul Måsurarea timpului SpaÆiu, timp çi relativitate Cronologia cercetårii spaÆiale Date çi cifre

385 386 388 390 392 394 396 398 400 402 403 404 405 406 407 408 409 410 412 413 414 416 418 420 422 424 426 428 430 430 432

CAPITOLUL 10 PROTEJAREA MEDIULUI Introducere Echilibrul natural Zone de acÆiune Salvarea pådurilor tropicale ViaÆa în ocean De ce dispar speciile? Specii aflate în pericol de dispariÆie Explozia demograficå Alimentele çi cultivarea påmântului ViaÆa în oraçe Poluarea apei Poluarea aerului Deçeuri çi reciclare Resurse Energie inepuizabilå Schimbåri climaterice Turismul çi patrimoniul natural AcÆiunea de conservare a mediului Date çi cifre

433 434 436 438 440 442 444 446 448 450 452 453 454 456 458 460 461 462 464

Pentru consultare rapidå Numere çi unitåÆi de måsurå Tabele de conversie Forme geometrice Oameni de çtiinÆå renumiÆi InvenÆii çi descoperiri

465 466 467 469 470 472

Glosar

474

Index

476

MulÆumiri

487


iv-vii.qxd

01.09.2003

17:51

Page 5

Introducere n secolul XXI çtiinÆa çi tehnologia vor domina din ce în ce mai mult vieÆile noastre. Vor exista multe provocåri, nu numai legate de mediu, ci çi de ordin etic çi moral. ÇtiinÆa este subiectul cheie pentru toÆi copiii, iar aceçtia trebuie så aibå uçor acces la cunoçtinÆele çtiinÆifice care îi vor ajuta så tråiascå într-o lume din ce în ce mai solicitantå.

Î

Enciclopedia ÇtiinÆelor editatå de Kingfisher este împårÆitå în zece secÆiuni tematice, fiecare dintre acestea abordând un anumit domeniu de studiu çi de interes çtiinÆific. SecÆiunea intitulatå Planeta Påmânt prezintå timpul geologic, formarea oceanelor çi a munÆilor, atmosfera Påmântului çi sistemele climaterice. SecÆiunea intitulatå Organisme vii se ocupå de studiul vieÆuitoarelor existente pe planeta noastrå, de la cele mai mici bacterii pânå la cele mai mari mamifere, pe când secÆiunea intitulatå Biologie umanå exploreazå fiecare parte a fantasticei grupåri de celule ce alcåtuiesc corpul uman. Chimia çi elementele chimice explicå legåturile çi interacÆiunile dintre solide, lichide çi gaze, iar secÆiunea intitulatå Materiale çi tehnologia lor examineazå materiale obiçnuite çi utilizarea acestora. SecÆiunea intitulatå Luminå çi energie prezintå lumina, cåldura çi culoarea; pe când energia umanå çi randamentul maçinilor, sunetul çi presiunea sunt explorate în secÆiunea intitulatå ForÆe çi miçcare. SecÆiunea intitulatå Electricitatea çi electronica face o incursiune în lumea din ce în ce mai tehnologizatå a centralelor energetice, telecomunicaÆiilor çi tehnologiei informaÆiilor. În secÆiunea intitulatå SpaÆiu çi timp Påmântul este aråtat ca o micå parte dintr-un Univers incredibil, pe care de-abia începem så-l exploråm, pe când secÆiunea intitulatå Protejarea mediului pune accent pe moduri de prevenire a distrugerii planetei. Enciclopedia a fost scriså de o echipå de autori çi de consultanÆi de specialitate în domeniile respective, conduså de eminentul profesor Charles Taylor, primul deÆinåtor al DistincÆiei Michael Faraday acordatå în 1986 de Royal Society pentru „ContribuÆii la ÎnÆelegerea fenomenelor ÇtiinÆifice“. Indiferent dacå Enciclopedia çtiinÆelor publicatå de Kingfisher este utilizatå la çcoalå ca material auxiliar sau este consultatå pur çi simplu la întâmplare, aceasta va îmbogåÆi cunoçtinÆele, va stimula curiozitatea çi creativitatea naturalå, pregåtind gândirea însetatå de cunoaçtere pentru o lume incitantå în viitor.

vii


viii-001.qxd

01.09.2003

17:52

Page 3

CAPITOLUL 1

PLANETA PÅMÂNT åmântul de sub picioarele noastre pare så fie cel mai solid çi neschimbat lucru pe care îl cunoaçtem. Acesta constituie fundaÆia pentru oraçele noastre çi un mediu în care putem tråi. Totuçi, în realitate Påmântul se roteçte în jurul axei sale çi „se aruncå“ într-un spaÆiu ostil în timp ce graviteazå în jurul focarului nuclear care este Soarele nostru. Påmântul este o planetå activå, dinamicå, vie.

P

SuprafaÆa de rocå solidå nu este atât de durå pe cât pare. Aceasta este cråpatå ca niçte lespezi gigantice de pavaj neregulat. Cutremurele scuturå oraçele noastre çi vulcanii erup, oferind indicii privind teribilele miçcåri de sub sol. Din spaÆiu, planeta este lovitå de radiaÆii çi de particule care se deplaseazå cåtre aceasta prin spaÆiu. Între planetå çi spaÆiu se aflå înså o atmosferå, oceane cu apå în stare lichidå çi temperaturi care sunt prielnice vieÆii. Pentru o navetå spaÆialå de provenienÆå extraterestrå care cålåtoreçte pe lângå sistemul solar, Planeta Påmânt ar ieçi imediat în evidenÆå ca fiind deosebitå. CompoziÆia atmosferei, cu oxigen çi urme de gaze cum ar fi metanul pot fi întreÆinute doar de forme de viaÆå. Extratereçtrii ar putea detecta culorile caracteristice ale clorofilei, pigmentul utilizat de plantele de pe uscat çi de algele din mare pentru captarea luminii Soarelui. Dacå extratereçtrii nu ar fi atenÆi, ar putea recepÆiona cacofonia de transmisii radio de pe Påmânt, descoperind cå formele de viaÆå de aici au cel puÆin o inteligenÆå moderatå. ViaÆa a transformat Påmântul iar Påmântul continuå så întreÆinå viaÆa. Îngropate în roci se aflå minerale, pietre preÆioase çi metale preÆioase. Utilizând energia furnizatå de Påmânt sub forma cårbunelui çi a petrolului, le-am transformat pe acestea în artefacte ale civilizaÆiei, de la cårÆi pânå la clådiri, automobile çi calculatoare. ToÆi depindem de Påmânt.

1


002-003.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:25

Page 2

PÅMÂNTUL

ÇI

SISTEMUL SOLAR

Un sistem solar este alcåtuit dintr-o stea çi din planetele çi alte corpuri cereçti care graviteazå în jurul acesteia. Påmântul este a treia planetå ca distanÆå de la Soare din sistemul nostru solar.

Neptun Uranus

a începuturile Universului, adicå în urmå cu Pluton aproximativ douåsprezece miliarde de ani, Jupiter primele elemente care s-au format au fost hidrogenul çi heliul. ReacÆiile nucleare care au avut lor în stelele aparÆinând primelor generaÆii au produs alte elemente çi le-au råspândit în spaÆiu sub formå de nori de praf çi gaze. Cu cinci miliarde de ani în urmå, unul dintre aceçti nori a început så Mercur se contracte. În centrul acestuia Venus Saturn s-a format o minge rotitoare de praf Pãmânt Soare çi gaze, iar forÆa de gravitaÆie a compriMarte mat aceastå minge pânå când a devenit suficient de fierbinte pentru a forma o Soarele (dreapta) face sã parã micã orice planetã din sisstea – Soarele. temul solar, chiar ºi giganþii din gaze, Jupiter ºi Saturn.

L

Pãmântul ºi planetele sale vecine cele mai apropiate (stânga) sunt minuscule, prin comparaþie cu Soarele.

ORIGINILE PÃMÂNTULUI

Pãmântul s-a format dintr-un disc de praf care înconjura Soarele când acesta avea o vechime de numai câteva sute de milioane de ani. Praful s-a concentrat printr-un proces numit acreþiune.

RadiaÆia provenitå de la tânårul Soare a dispersat mare parte din restul norului de praf. Resturile au format un disc de praf în jurul Soarelui. În timp, firele de praf s-au unit formând bulgåri de rocå. Aceçti bulgåri s-au ciocnit unii cu alÆii, uneori fuzionând printr-un proces numit acreÆiune. Încet, în timp, discul de praf s-a transformat în câteva planete, una dintre ele urmând så devinå Påmântul. Pe måsurå ce masa Påmântului a crescut, câmpul gravitaÆional al acestuia a crescut çi el. ForÆa gravitaÆionalå a atras praful, formând o minge çi comprimând-o pânå când aceasta din urmå a început så se topeascå. S-a format un

Aceastã imagine din satelit a Pãmântului a fost captatã de o camerã de luat vederi de pe un satelit meteorologic Meteosat, aflat la o distanþã de 35.800 km deasupra ecuatorului, deasupra Americii. Aceastã imagine aratã intensele nuanþe de albastru ale oceanelor ºi modelele de nori care se rotesc în atmosfera unei planete unde condiþiile sunt prielnice vieþii.

nucleu dens de metal topit, înconjurat de o manta din roci compuse din silicaÆi. Vulcanii çi reziduurile care s-au ciocnit au ajutat la alcåtuirea formelor de relief a noii planete. Când Påmântul a fost aproape format, un obiect de dimensiunea planetei Marte s-a ciocnit cu acesta, aruncând un nor de materia pe orbitå. Acest praf s-a condensat çi a format Luna. ALTE PLANETE

Mercur este planeta aflatå cel mai aproape de Soare. Aceasta are o suprafaÆå stearpå, stâncoaså çi practic nu are atmosferå. Planetele aflate cel mai departe de Soare sunt mingi de gaze îngheÆate. Cele trei planete aflate la distanÆå medie faÆå de Soare sunt Påmântul, Marte çi Venus. Venus are aproximativ aceeaçi dimensiune ca çi Påmântul çi se aflå mai aproape de Soare decât acesta. Marte este ceva mai mic çi se aflå mai departe de Soare decât Påmântul. Bioxidul de carbon din atmosfera planetei Venus creeazå un puternic efect de serå care a determinat evaporarea totalå a apei pe aceastå planetå. Pe Marte, apa a îngheÆat sau s-a evaporat în spaÆiu, låsând în urmå un deçert rece. Dacå viaÆa a apårut la început pe Venus sau pe Marte, ea nu a supravieÆuit. Pe Påmânt, algele au consumat bioxidul de carbon din atmosferå, påstrând echilibrul climei çi producând oxigen.

A SE VEDEA ªI 2

244-5 Radiaþii, 398-9 Sistemul Solar, 400-1 Pãmântul ºi Luna


002-003.qxd

02.09.2003

15:25

Page 3

PÃMÂNTUL ÇI SISTEMUL SOLAR/ROTAæIA PÃMÂNTULUI

ROTAæIA PÅMÂNTULUI Påmântul se roteçte ca un titirez în timp ce graviteazå în jurul Soarelui. Aceste rotaÆii cauzeazå variaÆiile luminii solare çi temperaturii care au loc pe suprafaÆa Påmântului zilnic, anual çi în funcÆie de anotimp.

dispare treptat pânå când devine din nou ca o coajå subÆire. MAREELE ªI ECLIPSELE

P

Soare

Lunã

rivit de pe suprafaÆa Påmântului, Soarele pare så råsarå la est, så traverseze cerul çi så apunå la vest. În timpul nopÆii, stelele par så se deplaseze la fel. Pânå în secolul al XVI-lea oamenii credeau cå Påmântul era fix çi cå Soarele çi stelele se deplaseazå în jurul acestuia. Acum çtim så Soarele çi stelele par så se deplaseze pe cer pentru cå Påmântul se roteçte în fiecare zi în jurul axei sale. Påmântul face câte o rotaÆie completå în jurul axei sale în fiecare zi. Påmântul face de asemenea o rotaÆie completå în jurul Soarelui în 365 ¼ zile, adicå pe durata unui an.

Pãmânt

Maree înaltã Soare

DURATA UNEI LUNI PE LUNÃ? Pãmânt

Lunã Maree joasã

Luna înconjoarå complet Soarele în aproximativ 27 de zile. Sunt necesare aproape 29 de zile – o lunå pe Lunå – pentru ca Luna så parcurgå toate fazele sale. Dupå fiecare lunå nouå, Luna este complet întunecatå. Ulterior, are forma unei coji subÆiri, aplecatå într-o parte. SuprafaÆa luminatå se måreçte treptat, sau Luna este în creçtere, pânå când ajunge în faza de Lunå plinå. În cele din urmå, Luna

c Mareele înalte rezultã ca urmare a faptului cã Soarele ºi Luna atrag apa oceanelor în aceeaºi direcþie. Mareele joase, mult mai slabe, au loc atunci când atracþia Lunii se exercitã în unghi drept faþã de cea a Soarelui.

21 Iunie Solstiþiu. Cea mai lungã zi din an în emisfera nordicã; cea mai scurtã zi din an în emisfera sudicã.

În timp ce Luna se roteçte în jurul Påmântului, gravitaÆia ei atrage apa din oceane. Schimbårile care survin în nivelul apei çi care apar în consecinÆå sunt numite maree. Soarele influenÆeazå de asemenea mareele, çi cele mai mari variaÆii ale mareelor, numite maree înalte, au loc când Soarele çi Luna exercitå atracÆia în aceeaçi direcÆie. Uneori Påmântul se interpune între Soare çi Lunå çi aruncå o umbrå pe suprafaÆa Lunii. Acest eveniment se numeçte eclipså de Lunå. O eclipså solarå are loc când Luna se interpune între Påmânt çi Soare. Deçi raza Lunii este de numai 1/400 din raza Soarelui, Luna se este la o distanÆå de 1/400 din distanÆa de la Påmânt la Soare, aça cå eclipsele totale sunt posibile. ALTE CICLURI

Orbita Påmântului în jurul Soarelui este de formå elipsoidalå, nu circularå. În plus, axa de rotaÆie a Påmântului se înclinå uçor, ca în cazul unui titirez uçor dezechilibrat. Aceste variaÆii s-au acumulat în peste zeci sau sute de mii de ani. Unii oameni de çtiinÆå cred cå este posibil ca acestea så determine apariÆia erelor glaciare care afecteazå Påmântul la fiecare câteva milioane de ani.

21 Martie Echinocþiu. Lungimea zilei este de 12 ore peste tot în lume.

Soare

22 Decembrie Solstiþiu. Cea mai lungã zi din an în emisfera sudicã; cea mai scurtã zi din an în emisfera nordicã.

Pãmântul se roteºte în jurul unei axe înclinate la 23 de grade faþã de orbita planetei în jurul Soarelui. Aceastã înclinaþie determinã variaþia lungimii zilei în funcþie de anotimp, precum ºi variaþiile de climã. În martie ºi septembrie, Soarele se aflã exact deasupra ecuatorului. În iunie, emisfera nordicã este înclinatã spre Soare ºi devine mai caldã. În decembrie, emisfera sudicã este înclinatã spre Soare ºi se aflå în plinã varã. În emisfera nordicã este iarnã în acest timp. În apropiere de poli, sunt sãptãmâni de varã, când Soarele nu apune, ºi sãptãmâni de iarnã, când Soarele nu rãsare.

A SE VEDEA ªI

23 Septembrie Echinocþiu. Lungimea zilei este de 12 ore peste tot în lume.

3

394-5 Soarele, 400-1 Pãmântul ºi Luna, 402 Eclipse


004-005.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:26

Page 2

F OSILELE

ÇI ERELE GEOLOGICE

Fosilele sunt resturi conservate de organisme care au fost cândva vii. având o vechime de aproximativ 3,5 miliarde de ani, acestea oferå indicii de o importanÆå vitalå privind perioadele din istoria Påmântului. riginile vieÆii pe Påmânt au reprezentat mult timp un semn de întrebare pentru oamenii de çtiinÆå çi teologi. În majoritatea culturilor existå legende legate de crearea vieÆii pe Påmânt – crearea omului fiind privitå aproape întotdeauna drept punct culminant al acestui proces. Unii teologi au estimat date ale creaÆiei, care sunt fixate cu doar câteva mii de ani în urmå. De exemplu, în 1650, un episcop din Irlanda a stabilit cå lumea a fost creatå în anul 4004 î. Hr. Acesta credea cå cochiliile çi scheletele numite fosile çi gåsite în rocå erau resturile creaturilor care au pierit în potopul biblic. Totuçi, e greu de înÆeles cum este posibil ca planeta så se fi schimbat atât de mult într-un timp atât de scurt. În secolul al XVII-lea, geologii au descoperit cå mici schimbåri care erau încå în desfåçurare ar fi putut sta la originea apariÆiei çi dispariÆiei munÆilor, precum çi a fosilelor. În acea vreme, oamenii de çtiinÆå considerau cå Påmântul nu avea o vechime mai mare de 20 de milioane de ani. În prezent, rocile pot fi datate exact, måsurând cantitatea de elemente radioactive din compoziÆia rocilor. De exemplu, se çtie cå un izotop radioactiv de carbon se descompune la intervale fixe, iar acest fapt este utilizat pentru datarea cårbunelui cu vechime de pânå la

O

Aceastã ramurã de ferigã a crescut cu aproximativ 300 de milioane de ani în urmã într-o mlaºtinã, în timpul perioadei Carbonifer din istoria Pãmântului. Când ramura s-a ofilit ºi a fost îngropatã în sol, nu a putrezit. În schimb, s-a transformat treptat în cãrbune. Imaginea ramurii s-a pãstrat în rocã.

FORMAREA UNEI FOSILE Când un organism moare, resturile acestuia sunt îngropate ºi se fosilizeazã lent. De obicei, doar pãrþile tari, cum ar fi cochiliile ºi scheletul, se pãstreazã. Uneori, resturile se pietrificã treptat – moleculele originale sunt înlocuite de minerale cum ar fi calcitul sau piritele feroase. Totuºi, adesea, fosila conþine multe dintre moleculele originale. O nouã ºtiinþã, numitã paleontologie molecularã, comparã elementele chimice sau chiar genele speciilor dispãrute cu cele ale unor specii care continuã sã existe pe Pãmânt.

Conform datãrii, aceastã fosilã de reptilã marinã numitã ihtiozaur a fost conservatã într-un ºist bituminos din Jurasic. Specimenul a fost descoperit în apropiere de Lyme Regis, în Dorset, Anglia. Ihtiozaurul era un înotãtor rapid. Acesta se hrãnea cu peºte, folosindu-ºi dinþii ascuþiþi pentru a-ºi sfâºia prada.

50.000 de ani. Alte elemente pot data roci cu vechime çi mai mare çi aratå cå istoria Påmântului a început în urmå cu peste 4,5 miliarde de ani. REPREZENTAREA GRAFICÃ A DATELOR

Studiul atent al fosilelor a dezvåluit faptul cå forme de viaÆå similare existau în acelaçi timp în diferite pårÆi ale lumii. În consecinÆå, fosilele au devenit utile pentru datarea rocilor. Diferitele tipuri de fosile aflate în roci suferå modificåri în timp, ilustrând istoria evoluÆiei vieÆii. Uneori schimbårile au fost treptate çi lente, dar alteori acestea par så se fi petrecut brusc, grupuri întregi de specii de plante çi de animale dispårând de la un strat de rocå la altul. Câteva specii par så fi supravieÆuit aproape fårå modificåri timp de milioane de ani, pe când altele au dispårut. Uneori o diversificare bruscå a determinat popularea Påmântului cu o serie complet nouå de creaturi. Modificårile definesc graniÆele dintre

Forþele de eroziune crapã pãmântul ºi aduc la suprafaþã resturile amonitului.

5

1

În Jurasic, în urmã cu aproximativ 150 milioane de ani, un tip de crustaceu, numit amonit, moare ºi cade pe fundul oceanului.

Cochilia goalã este acoperitã ulterior de nisip ºi mâl.

3

Pãrþile moi ale corpului amonitului se descompun sau sunt mâncate de prãdãtori.

2

Straturile de nisip ºi de mâl sunt comprimate, se transformã în piatrã ºi sunt ridicate ºi aruncate pe uscat, deasupra nivelului mãrii.

4

4

Un cãutãtor de fosile sparge piatra pentru a scoate la ivealã fosila ºi urma pe care a lãsat-o în rocã.

6


004-005.qxd

02.09.2003

15:26

Page 3

21

65

Cuaternar Pliocen Miocen Oligocen Paleocen ºi Eocen

Cenozoic

FOSILELE ÇI ERELE GEOLOGICE

Cretacic

Jurasic 195 Triasic 225

Mezozoic

135

e Timpul împãrþit într-o serie de ere geologice, fiecare dintre acestea fiind caracterizatã de o gamã diferitã de fosile de creaturi. Precambrianul reprezintã 85 la sutã din istoria Pãmântului. Totuºi, rocile care dateazã din aceastã perioadã sunt prost conservate ºi în acea perioadã existau puþine creaturi mari, care sã se pãstreze sub formã de fosile.

Permian 280 Carbonifer

VIAÞA PE PÃMÂNT

Ultimii 65 de milioane de ani ai vieÆii pe Påmânt sunt marcaÆi de råspândirea mamiferelor, a copacilor cu frunze late çi a plantelor cu flori. Cu aproximativ 200 de milioane de ani înaintea acestei perioade, dinozaurii çi speciile înrudite cu aceçtia ståpâneau påmântul çi cea mai mare parte a faunei marine popula mårile calde. În Carbonifer, cu aproximativ 300 de milioane de ani în urmå, mlaçtini întinse cuprindeau o vegetaÆie luxuriantå de plante primitive, cum ar fi ferigile arboricole çi cicadele. Resturile acestor plante au format depozitele de cårbune. Pentru perioada dinaintea apariÆiei acestora, nu existå prea multe dovezi ale existenÆei vieÆii pe uscat. Totuçi, oceanele aveau o faunå bogatå. Fosilele din Precambrian, cu 600 de milioane de ani în

345 Devonian 395 430

Silurian Ordovician

500 Cambrian

Paleozoic

erele geologice. Se crede cå aceste intervale de timp s-au succedat ca urmare a unor catastrofe majore declançate probabil de enormi asteroizi sau comete care au lovit planeta noastrå çi au distrus clima. Se çtie cå la sfârçitul Cretacicului, cu 65 de milioane de ani în urmå, mii de specii, printre care se numårå çi toÆi dinozaurii, au dispårut. Acest moment în timp coincide cu vechimea unui enorm crater apårut în Golful Mexic. Un asteroid având probabil diametrul de un kilometru a lovit Påmântul çi s-a dezintegrat, împråçtiind un nor de praf în jurul planetei, împiedicând energia solarå så ajungå pe Påmânt çi declançând incendii în toate pådurile lumii. Çi mai multe specii au dispårut la sfârçitul Permianului, în urmå cu 225 de milioane de ani în urmå. Într-adevår, dispariÆii în maså care au avut loc în diferite måsuri marcheazå trecerea de la aproape orice erå geologicå la alta.

În situaþii speciale, resturile creaturilor cu corp moale se transformã în fosile. Cu peste 40 de milioane de ani în urmã rãºina de copac a înghiþit aceastã muscã. Rãºina s-a transformat în chihlimbar ºi musca, precum ºi o parte din materialul ei genetic, s-au pãstrat în interior.

570

Precambrian Milioane de ani

urmå, sunt puÆine. În acea perioadå, existau foarte puÆine plante çi animale de dimensiuni mari. UN STRÃMOª COMUN

ViaÆa pe Påmânt trebuie så fi apårut cu peste 3,6 miliarde de ani în urmå, iar componentele chimice ale acesteia au fost „plantate“ din spaÆiu curând dupå de noua planetå s-a råcit. Timp de trei milioane de ani, înså, au dominat bacteriile microscopice çi algele. Dupå aceea, ca urmare a unei schimbåri de climå çi a eliberårii de substanÆe nutritive în urma separårii unui supercontinent de restul uscatului, au apårut o mulÆime de plante çi animale multicelulare. În urmå cu aproximativ 600 de milioane de ani în urmå, au apårut stråmoçii celor mai multe grupuri de organisme existente în prezent. Printre aceçtia se numårå cei care ar putea fi stråmoçii noçtri îndepårtaÆi.

Mormane de cianobacterii, cunoscute sub denumirea de stromatolite, se gãsesc în apele calde ale mareelor din Golful Rechinilor, în vestul Australiei. Stromatolitele sunt resturile fosile ale unora dintre cele mai vechi organisme despre care se ºtie cã au existat pe planetã. Stromatolitele australiene au o vechime de peste 3,5 miliarde de ani.

A SE VEDEA ªI 6-7 Originea omului, evoluþia omului, 50-1 Viaþa: origini ºi evoluþie

5


006-007.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:27

Page 2

ORIGINEA

OMULUI , EVOLU æIA OMULUI

Un mamifer a apårut destul de târziu în istoria Påmântului, dar acesta este cel mai reuçit dintre toate creaturile. Specia este Homo sapiens, omul. rintre cele mai rare dintre fosile se numårå cele ale stråmoçilor omului çi ale speciilor înrudite cu acesta. Dinozaurii mai ståpâneau Påmântul atunci când a apårut veveriÆa arborescentå, acesta fiind primul animal asemånåtor primatelor. În urmå cu 55 de milioane de ani s-au dezvoltat de asemenea stråmoçii lemurienilor existenÆi în prezent, cu mâinile çi picioarele cu care puteau apuca, vederea binocularå çi creiere de dimensiuni destul de mari. Primele maimuÆe au apårut în urmå cu aproximativ 30 de milioane de ani çi antropoidele au apårut cu opt pânå la zece milioane de ani în urmå.

P

Richard Leakey (n. 1944) este membru al unei familii de antropologi renumiþi pentru cercetãrile fãcute în estul Africii. În imagine el þine în mâini craniul unui Australopithecus. Aceastã specie de animale nu este un strãmoº direct al omului însã se crede cã este strâns înruditã cu omul.

PRIMII STRÃMOªI AI OMULUI

În urma cercetårilor la nivel molecular, observaÆiile sugereazå cå primii stråmoçi ai omului sau desprins din cei ai cimpanzeilor, în urmå cu aproximativ cinci milioane de ani. Fosilele care sunt cel mai probabil schelete ale stråmoçilor omului provin din estul çi sudul Africii. În 1974, scheletul unui posibil stråmoç, cu o vechime de trei milioane de ani, numit Australopithecus, a fost descoperit lângå Hadar, în Etiopia. Antropologii au descoperit cå exemplarul era femelå çi l-au botezat „Lucy“. Lucy avea un craniu de antropoid çi un creier mic, dar braÆele ei erau scurte çi putea så se deplaseze pe lungile membre inferioare. O familie de o chiparos de mlaºtinã

specie asemånåtoare a låsat probabil în urmå, în urmå cu 3,6 milioane de ani, urmele fosilizate gåsite la Laetoli, în Tanzania. Nu este clar care sau dacå vreuna dintre speciile de Australopithecus a fost înruditå direct cu oamenii de azi. Totuçi, o nouå specie care a apårut cu aproximativ 1,8 milioane de ani în urmå se înrudeçte aproape sigur direct cu omul. În 1984, un grup de antropologi condus de Richard Leakey, a dezgropat scheletul unui copil în vârstå de 12 ani, lângå lacul Turkana din Kenya. Scheletul avea o vechime de 1,5 milioane de ani çi aparÆinea unei specii numitå Homo erectus care, în traducere, înseamnå „om biped“. ApariÆia acestei specii este caracterizatå de o modificare pregnantå a calitåÆii instrumentelor din piatrå, de la pietre prelucrate primitiv pânå la topoare de mânå çi dålÆi cizelate atent. Homo erectus era un cålåtor çi un explorator, exemplarele råspândinduse din Africa în Europa çi pânå în China çi Java. UN STRÃMOª COMUN

Existå dovezi care aratå cå ultimul capitol al evoluÆiei omului a început în Africa, în urmå cu aproximativ 500.000 de ani. Similitudinile care apar în bagajul genetic al tuturor oamenilor existenÆi în prezent sugereazå cå aceçtia au avut un stråmoç comun în acea perioadå. Schimbarea climei çi gândirea lor iscoditoare iau atras pe aceçti oameni cåtre nordul Europei, bogat în tot felul de animale dar confruntânduse încå cu efectele erei glaciare. La acea vreme,

palmier Sabal cal primitiv (Parahippus)

vultur primitiv (Lithornis)

Aceastã fosilã bine conservatã a fost gãsitã în 1999 îngropatã în calcar, în peºterile de lângã Sterkfontein din Republica Sudafricanã. Vechimea fosilei a fost evaluatã la aproximativ trei milioane de ani. ªi aceasta aparþinea unui Australopithecus.

elefant primitiv (Platybelodon)

cãmilã cu gâtul lung (Stenomylus)

f Dupã dispariþia dinozaurilor, clima a devenit din ce în ce mai rece. Pãdu-

Diceratherium rile au lãsat locul pãºunilor iar mamiferele ºi pãsãrile au înlocuit reptilele care dominaserã timp de peste 200 de milioane de ani. Cu aproximativ 50 de milioane de ani în urmã, ceea ce este în prezent sudul Angliei era mai degrabã un litoral decât o mlaºtinã de mangrove modernã. Mediul era dominat de palmieri, magnolii ºi lauri lemnoºi. Seminþele acestor plante au fost îngropate în mâl ºi mai pot fi gãsite în stratul de lut pe care se aflã Londra. În timpul ultimelor douã milioane de ani s-au dezvoltat multe mamifere mari, dar la apogeul erei glaciare, cu aproximativ 20.000 de ani în urmã, oamenii au vânat mamiferele – unele dintre specii pânã la dispariþie.

6

Moeritherium Dinohyus


006-007.qxd

02.09.2003

15:27

Page 3

ORIGINEA OMULUI, EVOLUæIA OMULUI

Oasele occipitale pronunþate ºi maxilarele puternice aparþin unui mascul de Australopithecus. Acesta era bine adaptat pentru a mesteca vegetaþia asprã.

Mai puþin puternicã, dar tot cu maxilare musculoase, femela de Australopithecus era de asemenea vegetarianã.

un Homo sapiens adaptabil învåÆase cu siguranÆå så aprindå focul. În urmå cu aproximativ 200.000 de ani, o subspecie, numitå de comun acord neanderthalieni, s-a mutat în Germania de aståzi çi în vestul Europei. În urmå cu 35.000 de ani înså, acestora le-au luat locul adevåraÆii oameni moderni. Oamenii au schimbat faÆa Påmântului. Cu creierii lor evoluaÆi, aceçtia au reuçit så producå unelte çi så comunice prin intermediul limbajului. Mårturii în sedimentele oceanelor atesta capacitatea oamenilor de a folosi focul çi oferå indicii privind incendiile în maså din

condor gigant (Teratornis)

mastodont (Mammut americanus)

Craniul mai uºor al lui Australopithecus afarensis, specia cãreia îi aparþine faimosul exemplar numit „Lucy”.

Homo erectus, cu un craniu mãrit, a devenit primata dominantã în Africa, în urmã cu aproximativ 1,6 milioane de ani.

savanele africane. În urmå cu aproximativ 10.000 de ani, se încheia ultima erå glaciarå iar schimbarea climei avea drept consecinÆå faptul cå omul nu se mai putea baza pe cirezile de animale sålbatice çi pe påçunile naturale. În schimb, a început så facå de-friçåri, så planteze seminÆe çi så påstoreascå vite. Aceastå perioadå a marcat începuturile agriculturii, iar sursele de hranå mai sigure au permis ca o parte a populaÆiei så construiascå temple çi palate, så fondeze primele cetåÆi çi så se dezvolte din punct de vedere cultural çi artistic, creând ceea ce se numeçte în prezent civilizaÆie.

Acestea sunt câteva dintre craniile strãmoºilor omului sau ai unor exemplare aparþinând unor specii înrudite. Au fost descoperite multe specii ºi subspecii. Este posibil ca în anumite perioade anumite specii sã fi coexistat, poate sã se fi aflat în competiþie. În orice caz, evoluþia a condus la apariþia unor specii cu creiere mai mari. În final, aceastã tendinþã a dus la apariþia speciei noastre, Homo sapiens¸ care era cel mai bine pregãtitã pentru a supravieþui într-o lume aflatã în schimbare.

Primii oameni moderni au apãrut în urmã cu 35.000 de ani în urmã. La acea vreme, puteau produce unelte eficiente. Aceste delicate vârfuri de sãgeþi necesitau mare îndemânare pentru a fi produse ºi erau probabil unelte excelente pentru vânarea animalelor mari.

barzã (Ciconia maltha)

cãmilã (Camelops)

leu (Panthera)

felinã primitivã cu colþi mari (Smilodon)

7

Aceastã urmã de picior s-a pãstrat în cenuºa vulcanicã pietrificatã. O urmã a fost lãsatã în Tanzania în urmã cu 3,6 milioane de ani, probabil de cãtre o familie de strãmoºi ai oamenilor. Examinând asemenea dovezi fosile, oamenii de ºtiinþã pot deduce comportamentul strãmoºilor noºtri. De exemplu, este evident cã aceºti strãmoºi erau bipezi (se A SE VEDEA ªI puteau deplasa pe douã picioare). Aceasta este 4-5 Fosilele ºi erele consideratã a fi o schimbare geologice, 50-1 majorã în evoluþia omului. Viaþa: origini ºi evoluþie


008-009.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:28

Page 2

STRUCTURA PÅMÂNTULUI Planeta Påmânt are o structurå stratificatå, alcåtuitå dintr-un nucleu central, o manta çi o scoarÆå de suprafaÆå. Påmântul este într-o continuå schimbare datoritå forÆelor dinamice care acÆioneazå în interiorul acestuia. pre deosebire de rocile de la suprafaÆa Påmântului, rocile aflate la adâncime în centrul såu sunt comprimate la asemenea presiuni enorme çi temperaturi înalte încât, deçi sunt solide, pot curge încet, ca gheaÆa unui gheÆar. Mai demult în istoria Terrei, cel mai dens material, compus în principal din fier çi nichel, a format un nucleu lichid. Acest nucleu este partea cea mai denså a Påmântului, având o razå de aproximativ 2.900 km. Deasupra nucleului topit se aflå mantaua. Aceasta este compuså din roci de silicaÆi dense (care conÆin siliciu çi oxigen). ScoarÆa de la baza oceanelor çi continentele plutesc pe aceste Aceastã rocã densã provine straturi ca o peliculå de ulei pe suprafaÆa apei. din mantaua Pãmântului ºi

oxigen 28%

magneziu 17%

fier 35%

S

conþine un mineral verde, numit olivinã. A fost adusã la suprafaþã în timpul unei erupþii vulcanice din Insulele Canare. Procesele geologice, cum ar fi erupþiile vulcanice, dezvãluie adesea indicii privind structura interiorului Pãmântului. Unde transversale (S) Unde principale (P)

ÎN INTERIORUL NUCLEULUI

CondiÆiile din interiorul nucleului Påmântului sunt greu de imaginat. Presiunile sunt enorme iar temperatura depåçeçte 3.000oC. Geologii pot måsura temperatura la graniÆa dintre nucleul interior çi cel exterior. Nucleul Påmântului este alcåtuit din fier amestecat cu anumite impuritåÆi. Oamenii de çtiinÆå au reconstituit presiunile din nucleul Påmântului çi au descoperit cå temperatura este acolo de aproximativ 4.000oC.

Unde de suprafaþã Manta (3.300 km grosime)

siliciu 13% nichel 2,7%

aluminiu 0,4% sulf 2,7%

calciu 0,6%

alte elemente 0,6%

Fierul este cea mai mare componentã care existã separat pe Pãmânt. Acest metal este concentrat în nucleul lichid al Pãmântului. Compuºii numiþi silicaþi de magneziu, care conþin magneziu, siliciu ºi oxigen, formeazã mantaua. Majoritatea acestor elemente s-au format în spaþiu, cu milioane de ani în urmã.

Fierul topit din nucleul extern se deplaseazå lent. CurenÆii electrici din interior genereazå câmpul magnetic al Påmântului. Acesta acÆioneazå pânå departe în spaÆiu çi formeazå un înveliç magnetic în jurul suprafeÆei planetei, deviind particulele încårcate electric provenite de la Soare çi protejându-ne de radiaÆiile dåunåtoare. Câmpul magnetic generat în nucleu variazå probabil enorm, dar majoritatea variaÆiilor sunt atenuate de manta. Totuçi, la fiecare aproximativ 100.000 de ani, acestea devin atât de mari încât câmpul magnetic al Påmântului îçi schimbå complet sensul. O PRIVIRE ÎN INTERIORUL PLANETEI

Nucleu exterior (2.200 km grosime)

Nucleu interior (2.500 km grosime)

Cåldura generatå de formarea planetei noastre descreçte în continuare çi este eliberatå din interior pe måsurå ce nucleul interior îngheaÆå çi pe måsurå ce elementele radioactive se dezintegreazå. Aceastå cåldurå trebuie eliberatå, dar roca este un bun izolator. Pentru a elibera cåldura, rocile mantalei care înconjoarå nucleul intern trebuie så circule. Cåldura este transportatå spre suprafaÆå în timp ce roca fierbinte a mantalei se ridicå. La suprafaÆå, unde roca este fragilå, miçcarea determinå producerea cutremurelor. Seismologii, oamenii de çtiinÆå care studiazå cutremurele, folosesc o reÆea de staÆii de monitorizare a undelor cutremurelor. Cronometrând sosirea undelor cutremurului (seismice) la diferite staÆii, calculatoare puternice pot reconstitui o imagine a interiorului Påmântului, la fel

Undele seismice reverbereazã de la un cutremur din estul Africii. Geologii pot concepe trãsãturi ale structurii planetei cronometrând sosirea undelor la staþii de monitorizare din întreaga lume. Undele de presiune roºii pot trece prin nucleul exterior lichid. Undele albastre transversale pot trece doar prin mantaua solidã ºi prin scoarþã.

Epicentrul cutremurului

8


008-009.qxd

02.09.2003

15:28

Page 3

STRUCTURA PÃMÂNTULUI magnetosferã

cum un scaner medical poate capta imagini din interiorul corpului dumneavoastrå.

Solar wind

ACTIVITATEA DIN INTERIOR

Scanarea Påmântului dezvåluie fluvii de materie din mantaua fierbinte ridicându-se cåtre suprafaÆå, adesea însoÆite de activitåÆi vulcanice. Undele seismice trec mai lent prin aceastå materie moale, fierbinte. Aceasta se deosebeçte de roca solidå çi rece care coboarå în manta acolo unde scoarÆa rece de pe fundul oceanului dispare sub continente. Analizând datele seismice, geologii au descoperit o barierå aflatå la aproximativ 670 km distanÆå în interiorul mantalei. Roca în coborâre pare så se acumuleze acolo, fåcându-i pe unii geologi så îçi imagineze cå întreaga manta nu se amestecå într-o singurå deplasare ci cå sunt de fapt douå straturi de rocå cu deplasåri diferite. Analiza recentå a datelor legate de seisme sugereazå cå existå un alt strat subÆire la baza mantalei, cu grosimea de câteva zeci de kilometri. Acest strat nu este continuu, ci se aseamånå mai degrabå cu o serie de continente gigantice, aflate dedesubtul mantalei. Faliile sau format probabil prin amestecarea rocilor de siliciu din manta cu materia bogatå în fier din nucleu. Totuçi, o altå explicaÆie este aceea cå aceastå regiune a reprezentat cândva fundul vechilor oceane. Dupå ce au coborât pânå la

vânt solar

centurile van Allen

c Câmpul magnetic creat de Pãmânt formeazã un înveliº numit magnetosferã, care se întinde mult dincolo de suprafaþa planetei în spaþiu. Vântul format de particulele încãrcate emise de Soare împing magnetosfera, astfel încât aceasta sã „curgã” în direcþia vântului, ca ºi coada unei comete. f Forma câmpului magnetic face sã parã cã existã o barã magneticã uriaºã în interiorul Pãmântului. Liniile puternice ale câmpului magnetic sunt produse de fapt de curenþii electrici care circulã în nucleul extern topit.

baza mantalei superioare, scoarÆa rece a oceanului s-a comprimat formând un strat de rocå extrem de dens. Atunci, acest strat putea stråpunge stratul de 670 km çi putea coborî în continuare. Stratul continuå så se extindå la baza mantalei. Pe måsurå ce nucleul încålzeçte lent stratul dens de rocå, acesta se va ridica încå o datå pentru a forma noua scoarÆå a oceanului.

linie de forþã magneticã

Pãmânt

mare sondã

DESCOPERIREA INDICIILOR

Påmântul comprimat de gheaÆå în timpul ultimei ere glaciare, împreunå cu atracÆia Lunii asupra mareelor, încetineçte treptat rotirea planetei noastre. În consecinÆå, lungimea zilelor sau a nopÆilor creçte cu intervale mici de timp. Totuçi, existå alte variaÆii chiar mai mici, de câteva miliardimi de secundå. Acestea pot reprezenta rezultatul presiunii atmosferice asupra lanÆurilor muntoase. Mai important, circulaÆia materiei în nucleul exterior al Påmântului exercitå o presiune asupra crestelor çi våilor, asemånåtoare cu forÆa de împingere în sus a munÆilor, de la baza mantalei. Modificårile suportate de lungimea zilei reprezintå o måsurå a circulaÆiei materiei din nucleu çi furnizeazå un alt indiciu privind procesele geologice din interiorul Påmântului.

Aurora borealã ocupã cerul nopþii deasupra Cercului Arctic. Acolo unde câmpul magnetic al Pãmântului converge la poli, particulele încãrcate din Soare lovesc atomi din atmosferã, creând o imagine spectaculoasã. Aurora australã se produce în regiunile din jurul Polului Sud.

scoarþã

manta Sondarea nucleului poate dezvãlui straturile de rocã din scoarþa Pãmântului. Nu a fost încã posibil sã se foreze pânã la manta.

A SE VEDEA ªI 10-11 Atmosfera Pãmântului, 20-1 Cutremurele, 400-1 Pãmântul ºi Luna

9


010-011.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:28

Page 2

ATMOSFERA PÅMÂNTULUI

nitrogen 78%

Un înveliç gazos, numit atmosferå, înconjoarå Påmântul. Acesta ne protejeazå de temperaturile extreme ale spaÆiului, ne Æine de cald çi este cauza existenÆei sistemelor climaterice. årå atmosferå, organismele vii nu ar putea supravieÆui barajului constant al radiaÆiilor solare çi cosmice, bombardamentului de meteori çi expunerii la temperaturile extreme. Atmosfera protejeazå vieÆuitoarele de aceste ameninÆåri potenÆial letale, înconjurând Påmântul cu un strat de gaze, lichide çi alte particule, cu grosimea de 300 de km. ForÆa de gravitaÆie Æine atmosfera pe loc. Aproape de suprafaÆa Påmântului, atmosfera este foarte denså, dar devine mai rarefiatå cu creçterea altitudinii. În straturile inferioare ale atmosferei, vânturile çi furtunile distribuie cåldura provenitå de la Soare. În straturile superioare, moleculele care alcåtuiesc atmosfera se ciocnesc de meteorii çi de radiaÆiile care intrå în atmosferå.

F

SCURT ISTORIC Un avion cu reacþie accelereazã prin atmosferã lãsând o urmã vizibilã dupã trecerea lui, numitã trenã de condensare. Urma este de fapt aer supra-rãcit, format în urma condensãrii vaporilor de apã din gazele de eºapament, aceºtia transformându-se în minuscule cristale de apã.

În primul miliard de ani al existenÆei Påmântului, atmosfera era foarte diferitå de cea existentå în prezent. IniÆial, era un amestec de nitrogen, bioxid de carbon çi vapori de apå. Bioxidul de carbon este cunoscut ca un gaz de serå, ceea ce înseamnå cå laså lumina Soarelui så treacå pentru a înc��lzi planeta, dar împiedicå pierderea cåldurii. În consecinÆå, bioxidul de carbon a acÆionat ca o påturå Æinându-i de cald tinerei planete. Când au evoluat primele vieÆuitoare, acestea au început så consume aurore (lumini vizibile la polii din nord ºi sud) meteori (stele cãzãtoare)

mezosferã 50-80 km

termosferã la o înãlþime de peste 80 km

stratosferã 15-50 km strat de ozon troposferã 0-15 km

10

oxigen 21% argon ºi alte gaze 1% Aceastã diagramã circularã dezvãluie compoziþie atmosferei Pãmântului. Nitrogenul ºi oxigenul alcãtuiesc cea mai mare parte din atmosferã. Printre alte gaze se numãrã argonul, bioxidul de carbon ºi metanul. Activitãþile umane au condus la creºterea nivelurilor de concentraþie al altor gaze, încãlzind considerabil clima.

bioxidul de carbon din atmosferå. Deoarece Soarele strålucea din ce în ce mai puternic, s-a ajuns la un echilibru. În plus, organismele eliberau un nou gaz – oxigenul – pe Påmânt. Aceasta însemna cå alte animale puteau supravieÆui respirând oxigen, mai întâi prin branhii çi în cele din urmå prin plåmâni. În ultimul miliard de ani concentraÆiile de oxigen s-au påstrat constante. STRATURILE ATMOSFEREI

Atmosfera nu are o graniÆå clar definitå. SateliÆii spaÆiali graviteazå la o distanÆå de peste 300 km deasupra suprafeÆei Påmântului – aici existå atmosferå, dar este atât de rarefiatå încât este aproape vid. Aceastå regiune se numeçte termosfera, în care atomii sunt extrem de fierbinÆi (pânå la 2.000oC), dar atât de distanÆaÆi încât nu vor arde. Termosfera se întinde în jos pânå la o distanÆå de 80 km deasupra suprafeÆei Påmântului. Aici începe o zonå numitå mezosferå. Atomii din mezosferå sunt ionizaÆi. Aceasta înseamnå cå ei au pierdut electroni çi cå pot reflecta undele radio cu lungime de undå scurtå. Aceastå zonå este denumitå de obicei ionosferå çi este extrem de importantå Aceasta este o secþiune prin atmosferã, de la nivelul mãrii pânã în spaþiu. Troposfera ocupã primii 15 kilometri ai atmosferei ºi conþine sistemele climaterice ale Pãmântului ºi principalele rute aeriene. Pe o distanþã de aproape 20 de kilometri deasupra se aflã stratul protector de ozon, în stratosfera care este rarefiatã ºi rece. Baloanele meteorologice se pot ridica prin stratosferã iar avioanele supersonice ºi norii de cenuºã vulcanicã ajung pânã aici. Deasupra se aflã mezosfera care include stratul radioreflectorizant al ionosferei. Termosfera se întinde în sus în spaþiu ºi conþine exosfera unde moleculele sunt eliberate în spaþiu. Aurorele au loc la baza termosferei, la fiecare pol.


010-011.qxd

02.09.2003

15:28

Page 3

ATMOSFERA PÃMÂNTULUI

pentru comunicaÆiile radio globale. Stratosfera este stratul urmåtor, care se întinde spre sol pânå la aproximativ 15 kilometri deasupra suprafeÆei Påmântului. Acest strat mai rece conÆine stratul de ozon, un ecran protector care blocheazå radiaÆiile ultraviolete potenÆial dåunåtoare, provenite de la Soare, deçi a fost deteriorat de substanÆe chimice eliberate în urma unor activitåÆi umane. Puternice erupÆii vulcanice pot injecta praf çi gaze acide în stratosferå. Troposfera formeazå ultimii 15 kilometri de atmosferå çi conÆine 80 la sutå din masa atmosferei. În aceastå parte a atmosferei se desfåçoarå fenomenele meteorologice.

curent de aer polar celulã polarã front polar curent de aer subtropical

UN ECHILIBRU LABIL

Atmosfera se aflå într-un echilibru dinamic precar. Prin procesul numit fotosintezå, plantele absorb constant bioxidul de carbon çi produc oxigen. Reciproc, animalele inspirå oxigen printr-un proces numit respiraÆie, expirând bioxid de carbon çi alte gaze, cum ar fi metanul, în atmosferå. În prezent, activitåÆile umane au transferat mult din carbonul stocat în roci înapoi în atmosferå. Acest proces determinå încålzirea climei în lume. În mod asemånåtor, stratul de ozon se epuizeazå rapid ca urmare a activitåÆilor umane, permiÆând nocivelor radiaÆii solare så ajungå la suprafaÆa planetei. Dacå vom continua så deterioråm atmosfera, planeta noastrå poate deveni un loc mai puÆin confortabil în care så tråim în viitor.

celulã Ferrel

celulã Hadley

direcþia vântului

c Circulaþia aerului transferã cãldura cãtre ºi de la ecuator, printr-o serie de celule de convecþie. Prima celulã, numitã celulã Hadley, transferã aerul cald din nord cãtre tropice. Latitudinile cu climã temperatã se aflã sub controlul celulei Ferrel. În fine, celulele polare, dupã cum sugereazã ºi numele acestora, acoperã ambii poli. e Timp de peste 20 de ani, în fiecare lunã octombrie a existat o gaurã în ozonul stratosferic, deasupra Antarcticii. În aerul rece static al iernii antarctice substanþele chimice care conþineau clor, numite freoni (derivaþi fluoruraþi ºi fluorocloruraþi ai metanului sau etanului), rup stratul de ozon. Gaura este observatã aici de un satelit de date din spaþiu. Un om de ºtiinþã studiazã datele la observatorul situat la altitudine pe Mauna Loa, în Hawai. Impulsurile unei raze laser sunt utilizate pentru a mãsura cantitatea de praf, gaze vulcanice ºi ozon în stratosfera de deasupra.

A SE VEDEA ªI 36-7 Clima, 56-7 Structura plantelor, 460 Schimbãri climaterice

11


012-013.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:29

Page 2

OCEANELE Peste 70 la sutå din suprafaÆa Påmântului este acoperitå de apå. Aproximativ 2 la sutå din acea apå este sub formå de gheaÆå; mai puÆin de un procent reprezintå apå dulce çi vapori de apå. adâncime (km) termoclinã 0,8

2,0

3,2

4,0

Apa de la suprafaþa oceanelor este încãlzitã de Soare. Valurile amestecã aceastã apã caldã cu apa mai rece, pânã la o adâncime de aproximativ 100 metri. Sub acest nivel, amestecarea este minimã iar temperatura scade rapid. Graniþa între straturile cald (frez) ºi rece (albastru) se numeºte termoclinã. Aceastã graniþã împiedicã urcarea substanþelor nutritive din apele adânci sã se deplaseze în sus. curenþi reci curenþi calzi

u patru miliarde de ani în urmå suprafaÆa Påmântului era prea caldå pentru ca apa så existe în formå lichidå. Apa care erupea sub forma de vapori în gazele vulcanice fierbea çi se pierdea în spaÆiu. Aproximativ cu 3,85 de miliarde de ani în urmå Påmântul s-a råcit formându-se o atmosferå compuså din gaze vulcanice, inclusiv vapori. Dupå aceea, apa a început så se condenseze çi så formeze oceanele în adânciturile existente în suprafaÆa Påmântului. Dupå formarea oceanelor ploaia cådea pe uscat çi spåla sarea de pe roci, transportând-o în ocean. De aceea apa de mare are gust sårat. În medie, 2,9 la sutå din greutatea unui ocean este sare. Måri, cum ar fi Marea Balticå, cu multå apå dulce din râuri çi care se evaporå în micå måsurå, sunt mai puÆin sårate. Marea Moartå, unde evaporarea este rapidå, este de çase ori mai såratå (salinå) decât media.

96,5% apã

C

SUB SUPRAFAÞÃ

Când privim cåtre ocean sau chiar când vâslim sau înotåm în el, suntem conçtienÆi doar de suprafaÆa acestuia. Totuçi, adâncimea medie a oceanelor este de 5.000 de metri, iar cele mai adânci abisuri oceanice ajung pânå la 11.000 de metri adâncime. Muntele Everest este cu aproape doi kilometri mai mic decât adâncimea acestora abisuri. Pânå la o adâncime de câÆiva metri sub suprafaÆa oceanelor apa poate avea temperatura de 26 oC la tropice. Apa primeçte cåldura de la Soare în timpul zilei çi încålzeçte atmosfera noaptea. Acest strat al oceanelor conÆine mai multå cåldurå decât întreaga atmosferå. Acolo unde sunt dizolvate substanÆe nutritive în

0,6% urme de ioni, inclusiv calciu, bromurã, bicarbonat, stronþiu, sulfat, magneziu, bor ºi potasiu 1% sodiu

1,9% clor

Apa de mare obiºnuitã con'ine 96,5 la sutã apã. Aproape trei la sutã este clorurã de sodiu, care-i conferã apei de mare gustul sãrat. În apã existã urme ale multor alte sãruri.

apele însorite, înfloresc o mulÆime de minuscule alge marine sau fitoplancton. Apa caldå pluteçte înså la suprafaÆa oceanelor çi foarte adesea substanÆele nutritive sunt puÆine dacå nu sunt aduse de ape din râuri sau dacå nu sunt ridicate spre suprafaÆå din apele mai adânci. Sub zona însoritå sau, zona foticå, se aflå o cu totul altå lume, a apelor reci çi adânci. Totuçi aceasta adåposteçte o diversitate extraordinarå a formelor de viaÆå. Oceanele oferå hranå pentru milioane de oameni. De asemenea tåinuiesc depozite bogate de petrol, gaze çi minerale. CURENÞII OCEANICI

Cåldura circulå în oceane printr-o serie de curenÆi circulari, sau curenÆi oceanici. Oceanele fiind båtute de vânturi, curenÆii tind så curgå în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordicå çi în sens trigonometric în emisfera sudicå. Acest model este distrus de continente. O hartå a principalilor curenÆi oceanici de suprafaÆå nu dezvåluie circulaÆia apei în Curenþii de apã de la suprafaþa oceanelor sunt mânaþi de vânturile dominante. Aceºti curenþi se deplaseazã în vârtejuri, numite curenþi oceanici. Cei mai calzi curenþi pornesc de la Ecuator iar cei mai reci curenþi pornesc din apropierea polilor. Curentul Golfstrom ºi Curentul de derivã al Floridei transportã apã caldã de la Peninsula Florida cãtre vestul Europei ºi Peninsula Scandinavicã. Curentul Antarctic este un curent circular de apã rece care curge în sens orar în jurul Polului Sud.

12


012-013.qxd

02.09.2003

15:29

Page 3

OCEANELE

PUTEREA VALURILOR direcþia vântului

Valurile se formeazã în largul oceanelor, ca niºte mici oscilaþii în sus ºi în jos, ºi se propagã purtate de vânt. Pe mãsurã ce valul avanseazã, apa se deplaseazã într-o miºcare oscilatorie. Când valul ajunge la apã de adâncime micã, în apropierea þãrmului, partea de jos a acelei miºcãri este încetinitã iar crestele valurilor se sparg sau se dau peste cap, zdrobindu-se de mal. Miºcarea înainte, sau înaintare, transportã nisipul ºi pietriºul pe plajã, iar retragerea valului determinã ºi retragerea acestora. Acolo unde valurile se lovesc de þãrm sub un anumit unghi, nisipul este purtat de-a lungul plajei.

creastã

lungime (distanþa dintre douã creste de val alãturate) creasta valului

înaintare Acolo unde valurile mari dinspre ocean ajung la þãrm, se pot forma valuri spectaculoase, reprezentând pentru cei care practicã surfingul o provocare incitantã ºi uneori periculoasã.

adâncime, aceasta având înså de asemenea loc. Curentul Golfstrom çi Curentul de derivå al Floridei aduc ape calzi din Golful Mexic la nord-est peste Atlantic. Aceasta påstreazå vestul Europei çi Insulele Marii Britanii calde. În timp ce apa caldå curge, o parte din ea se evaporå çi apa devine treptat mai rece çi mai såratå. Aceasta face apa så fie mai denså. În final, apa devine prea denså pentru a råmâne la suprafaÆå. Atunci coboarå çi se îndreaptå spre sud (curentul Labrador) pentru a închide cercul, ca o bandå transportoare. Dacå aceastå „bandå transportoare“ s-ar opri, vestul Europei ar avea parte de ierni la fel de reci ca çi cele din nord-estul Canadei.

retragere

EXPLORAREA ADÂNCURILOR

Oceanele adânci sunt pårÆile cel mai puÆin explorate de pe planeta noastrå. Scufundarea într-un submarin sau chiar trimiterea unor roboÆi la adâncime poate fi la fel de complexå ca çi ridicarea de la sol a unei misiuni spaÆiale. Presiunile zdrobitoare de pe fundul oceanului sunt mult mai mari decât cele cu care se confruntå orice navetå spaÆialå. În adâncul oceanelor s-au gåsit viermi ciudaÆi, crevete oarbe çi calmari giganÆi, precum çi izvoare hidrotermale, care izbucnesc aruncând apå cu temperaturi de pânå la 350oC. Bacterii vii care au fost gåsite în sedimentele de pe fundul oceanelor sugereazå cå peste o zecime din formele de viaÆå de pe Påmânt se aflå în mâlul çi roca de sub fundul oceanelor. Este posibil ca aceste forme de viaÆå så fie înrudite cu primele specii care au colonizat planeta.

Marea Moartã se aflã la graniþa dintre Israel ºi Iordania. Apa sa provine în principal din râul Iordan. Marea este interioarã, aºa cã apa se poate elimina din ocean doar prin evaporare. Acest proces duce la creºterea concentraþiei de sãruri din mare, fãcând-o sã fie un mediu ostil pentru speciile marine. Sarea face ca apa sã fie atât de densã încât corpul unui om pluteºte cu uºurinþã pe suprafaþa ei.

e Aceastã imagine din satelit aratã pigmentul plantelor verzi, clorofila, din fitoplancton. Concentraþia de plancton din oceane (arãtatã aici cu galben ºi verde) este cea mai înaltã acolo unde apa caldã ºi mulþimea de substanþe nutritive se amestecã ºi produc aglomerãri de plancton.

A SE VEDEA ªI 10-11 Atmosfera Pãmântului, 14-15 Fundul oceanelor, 440-1 Viaþa în ocean

13


014-015.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:29

FUNDUL

Page 2

OCEANELOR

Sub apa mårii existå vulcani, lanÆuri muntoase lungi de pânå la 70.000 kilometri çi abisuri care fac Marele Canion så parå pitic. Acestea reprezintå toate indicii privind structura interiorului Påmântului. ele mai uimitoare caracteristici ale oceanelor sunt lanÆurile muntoase subacvatice din mijlocul oceanului, care traverseazå suprafaÆa planetei ca çi cusåtura de pe o minge de tenis. Peste tot de-a lungul lanÆurilor muntoase de pe fundul oceanelor sunt presårate cratere vulcanice. Uneori aceçti vulcani erup lent sub apå iar lava se prelinge din ei ca pasta de dinÆi dintr-un tub. Când lava Fotografiat dintr-un submersibil, acest vulcan vine în contact cu apa rece de mare se solinegru fumegând se aflã la dificå, producând gråmåjoare de forma unor o adâncime de 3.100 de perne de bazalt dens çi negru. metri în adâncul Oceanului Atlantic. Apa bogatã în Unele cratere vulcanice produc atât de multå minerale pãrãseºte lavå încât se ridicå pânå la suprafaÆa apei çi forcraterele stâncoase având meazå insule vulcanice. Acest lucru se întâmplå temperatura de 350 oC, când un crater vulcanic se aflå deasupra unui dar se rãceºte rapid asigurând un habitat fluviu de materie fierbinte care se ridicå din manpentru bacterii primitive ºi taua Påmântului. În aceste zone, se formeazå alte forme de viaþã.

C

FUNDUL OCEANULUI Noul fund al oceanului se formeazã atunci când magma topitã se ridicã din mantaua Pãmântului pe un lanþ muntos subacvatic din mijlocul oceanului. Aceasta se rãceºte în timp ce scoarþa se rãspândeºte în ambele direcþii pe creastã. Faliile traverseazã crestele în lungimea acestora, rupându-le în bucãþi. În centrul lanþului muntos se aflã o depresiune, sau un graben. Acolo unde scoarþa oceanului întâlneºte un continent, coboarã într-o zonã de subducþie, formând adesea o prãpastie în ocean. Când roca udã intrã în manta, o parte din aceasta se topeºte ºi, amestecatã cu aburul, se ridicã prin continentul aflat deasupra, producând puternice erupþii vulcanice. Fundul oceanului nu este atât de mult presat pentru a se deschide ci mai degrabã se desface singur, determinând apariþia fisurilor ºi scãzând presiunea în lanþul muntos pentru ca mai multã magmã sã se poatã ridica.

noua scoarÆå a oceanului, în timp ce fundul mårii se deschide çi lava se împråçtie. CRATERELE IZVOARELOR HIDROTERMALE

În zonele unde fundul mårii se extinde, apa påtrunde prin cråpåturile de pe fundul oceanului. Când aceasta întâlneçte roca fierbinte, este încålzitå çi dizolvå mineralele. Apa se ridicå dupå aceea prin cråpåturile din rocå çi izbucneçte prin cratere hidrotermale la temperaturi de pânå la 350 oC. Presiunea de pe fundul oceanului împiedicå apa så fiarbå la aceastå temperaturå. În timp ce apa începe så se råceascå, sårurile care sunt dizolvate în ea formeazå particule fine. Acestea fac apa så fie întunecatå, bogatå în minerale, så parå un nor de fum, çi de aceea craterele hidrotermale mai sunt numite cratere negre fumegânde. Craterele hidrotermale elibereazå cåldurå çi minerale, în primul rând sulfuri metalice. Aceastå combinaÆie hråneçte colonii de bacterii, viermi tubulari, crevete oarbe çi calmari giganÆi. Acestea se numårå printre puÆinele organisme de pe Påmânt care nu depind ca energie de lumina Soarelui. În schimb, îçi extrag energia necesarå vieÆii din mineralele sulfuroase existente în craterele hidrotermale.

icã tecton placã orâre în cob

icã tecton placã are c în miº

zonã de subducþie

graben central

scoarþã oceanicã manta superioarã

magmã în urcare

14

scoarþã continental


014-015.qxd

02.09.2003

15:29

Page 3

FUNDUL OCEANELOR

SUBDUCÞIE

Oamenii de çtiinÆå au gåsit în anii ’60 dovezi ale cråpårii fundului oceanului, când au descoperit benzi de magnetizare în rocile de pe ambele pårÆi ale crestelor munÆilor subacvatici. Aceste benzi înregistreazå inversårile sensului câmpului magnetic al Påmântului, care au loc aproximativ la fiecare jumåtate de milion de ani. Magnetizarea rocilor scoarÆei este fixatå în direcÆia pe care o avea câmpul magnetic al Påmântului când roca a ajuns pentru prima datå la suprafaÆa crestei çi s-a solidificat. Totuçi, arareori scoarÆa oceanului are o vechime mai mare de o sutå de milioane de ani, ceea ce înseamnå o fracÆiune nesemnificativå din vechimea Påmântului. Unde ajunge vechea scoarÆå de pe fundul oceanului? Procesul care consumå scoarÆa oceanului se numeçte subducÆie. Când o placå tectonicå de scoarÆå a oceanului se loveçte de un continent, scoarÆa alunecå uneori sub continent. Sedimentele de pe fundul oceanului sunt råzuite de pe scoarÆa aflatå în alunecare descendentå çi se aglomereazå sub forma de creste de aluviuni. ScoarÆa oceanului începe så se topeascå atunci când intrå în mantaua fierbinte. Apa din scoarÆå formeazå abur cu o presiune enormå, care poate ridica roca fierbinte topitå cåtre suprafaÆå, prin vulcani. Acest efect determinå formarea unui arc de activitate vulcanicå, numit Cercul de Foc, care înconjoarå Oceanul Pacific. DERIVA CONTINENTELOR

Oceanul Atlantic se låÆeçte cu o vitezå de 3-4 centimetri pe an. În unele pårÆi ale Pacificului, fundul oceanului se micçoreazå cu pânå la 10 centimetri pe an. Aceastå vitezå poate pårea lentå, dar poate avea ca rezultat deplasåri pe mai multe sute de mii de kilometri în sute de milioane de ani. De exemplu, Oceanul Atlantic nu exista în urmå cu 80 de milioane de ani în urmå, dar datoritå extinderii fundului ocea-

Un vulcan se ridicã pânã la suprafaþa mãrii.

O bordurã de corali creºte pe mãsurã ce vulcanul se erodeazã.

Aceastã hartã a fundului Oceanului Atlantic aratã creasta muntoasã din mijlocul Atlanticului ºerpuind din Islanda în nord pânã în extremitatea sudicã a Atlanticului de Sud. Oceanul Atlantic s-a format aproximativ în urmã cu 80.000.000 ani, dupã ce supercontinentul Gondwana s-a separat în bucãþi. Înainte de aceasta, America de Sud ºi Africa erau unite. De aceea, forma Peninsulei Braziliene se potriveºte cu forma coastei de vest a Africii.

nului în decursul a milioane de ani Atlanticul are acum o låÆime de mii de kilometri. Cu aproximativ 250 milioane de ani în urmå, toate continentele de pe Påmânt erau unite într-un singur supercontinent, numit Pangeea. În urmå cu aproximativ 200 de milioane de ani, Pangeea s-a rupt în douå, formând Gondwana în sud çi Laurasia în nord. Aceste douå continente s-au separat la rândul lor iar fragmentele lor au fost transportate datoritå deplasårii fundului oceanului în „golurile“ dintre acestea. Deçi oceanele se pot extinde de la lanÆurile muntoase de pe fundul acestora aflate în mijlocul oceanelor, pot så çi disparå când masele de uscat se unesc. Astfel, India s-a unit cu Asia çi Africa, iar Italia s-a unit cu Europa. Sedimentele care acopereau cândva fundul oceanului sau acumulat formând platoul tibetan çi munÆii Jura de la nord de Geneva. Placa de bazalt de pe fundul oceanului a coborât la loc în manta. Aceastã imaginea a fundului Oceanului Pacific a fost realizatã utilizând semnale emise de un sonar. Imaginea aratã platforma continentalã de pe coasta statului Oregon din Statele Unite. Colorarea artificialã dezvãluie adâncimea oceanului: de la alb la nivelul mãrii pânã la oranj la o adâncime de 1000 de metri, galben la o adâncime de 2000 de metri ºi albastru la 3000 de metri. Lungile lanþuri muntoase subacvatice sunt sedimente de pe fundul oceanului care s-au aglomerat când scoarþa fundului oceanului a alunecat sub continentul nord-american.

15

Un inel de corali rãmâne dupã ce vulcanul a dispãrut.

c Un lanþ de insule vulcanice se formeazã acolo unde o placã de pe fundul oceanului coboarã sub alta. În apele tropicale, recifurile de corali se formeazã în jurul insulelor. În timp, roca vulcanicã moale se erodeazã, lãsând în urmã un recif circular, sau atol. Muntele Everest 8.848 m

Mauna Kea 10.203 m

Mauna Kea, Hawai, se ridicã la o înãlþime de 10.203 metri de pe fundul Oceanului Pacific. Muntele Everest este cu aproximativ 1.350 metri mai scund.

A SE VEDEA ªI 8-9 Structura Pãmântului, 12-13 Oceanele, 16-17 Deriva continentelor


016-017.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

15:59

Page 2

DERIVA CONTINENTELOR Masele de uscat de pe Påmânt se deplaseazå pe suprafaÆa acestuia. În milioane de ani, acestea s-au separat çi s-au unit, formând continentele existente în prezent. 1

2

3

uprafaÆa solidå a Påmântului constå din plåci tectonice ale scoarÆei de pe fundul oceanului çi ale scoarÆei continentale. Ambele tipuri de scoarÆå plutesc pe roca mai denså a mantalei. Deçi roca mantalei este solidå, presiunea çi temperatura din manta o fac så curgå ca o pastå groaså. Transferul de cåldurå din nucleul Påmântului face roca mantalei så se ridice dinspre nucleu cåtre suprafaÆå çi så coboare la loc, la fel cum apa face vârtejuri într-un castron pus pe o sobå fierbinte. Acest proces se numeçte convecÆie. În timp ce suprafaÆa rocii mantalei se deplaseazå, aceasta determinå continentele så se deplaseze lent pe scoarÆa Påmântului.

S

SCOARÞA CONTINENTALÃ

4

c În urmã cu 200 de milioane de ani, exista doar Pangeea, un supercontinent (1). În urmã cu 100 de milioane de ani, America de Nord se separa de Europa. America de Sud se separa de Africa (2). Cu aproximativ 80 de milioane de ani în urmã, Africa era pe punctul sã se ciocneascã cu Europa ºi India se unea cu Asia (3). Peste 50 de milioane de ani de acum, Africa se va fi unit cu Europa, iar America de Nord se va fi separat de America de Sud ºi va fi unitã cu Asia (4).

ScoarÆa oceanului este un strat de bazalt dens, cu grosimea de numai çase sau çapte kilometri, eventual acoperit de sedimente. ScoarÆa continentalå este mult mai groaså, având în medie 30 de kilometri çi atingând 60 de kilometri grosime în lanÆurile muntoase. Este mai puÆin denså decât scoarÆa oceanicå, fiind compuså în principal din sedimente çi granit bogat în silice, çi pluteçte ca o spumå pe suprafaÆa Påmântului. Ca un aisberg plutitor, cu cât sunt mai înalÆi munÆii, cu atât coboarå mai adânc „rådåcinile“ continentului în manta. ScoarÆa oceanicå este creatå çi distruså în permanenÆå, aça cå sedimentele acesteia sunt relativ noi. Materia continentalå s-a acumulat înså încå de la solidificarea suprafeÆei Påmântului. Materia din centrul anumitor continente, cum ar fi Australia çi America de Nord, are o vechime de pânå la patru miliarde de ani. Un continent creçte ca grosime pe må-

Aceastã imagine a Anzilor a fost captatã de o sondã spaþialã NASA. Lanþul muntos se întinde pe o distanþã de 8.900 km de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud. Aceºti munþi s-au format atunci când marginea plãcii continentale s-a curbat sub presiunea plãcii tectonice a Pacificului, situatã la vestul plãcii continentale.

surå ce sedimentele se aglomereazå la marginile acestuia, vulcanii erup aruncând roci noi deasupra, iar roca topitå este injectatå la baza continentului. Acolo unde baza împinge cel mai jos materia în manta, locul se încålzeçte çi poate începe så se topeascå. În urma acestei topiri rezultå granitul. Lubrifiate de umezeala din rocile care-l formeazå, mari mase de granit se pot ridica printr-un continent ca niçte bule gigantice de lichid. Granitul coace roca din jur în timp ce se solidificå, formând mase mari de rocå cristalinå. Acolo unde aceste roci sunt expuse eroziunii de suprafaÆå, produc „mlaçtini de granit“ ca acelea din Dartmoor, Anglia. TECTONICA PLÃCILOR

Lespezile scoarÆei continentale çi oceanice care se deplaseazå pe suprafaÆa Påmântului se numesc plåci. Tectonica plåcilor este teoria modului în care s-au separat, deplasat çi ciocnit Plãcile tectonice ale scoarþei Pãmântului sunt arãtate aici cu culori diferite. Sãgeþile roºii de pe aceastã hartã aratã direcþia în care se deplaseazã fiecare placã. Unele plãci se distanþeazã, altele se apropie ºi altele se suprapun. Majoritatea vulcanilor ºi cutremurelor au loc la marginile plãcilor tectonice.

Direcþia deplasãrii plãcilor Graniþã divergentã Graniþã convergentã Falie de transformare

16


016-017.qxd

15.10.2003

15:59

Page 3

DERIVA CONTINENTELOR

e Aceastã fotografie este fãcutã spre sud-est, de-a lungul faliei San Andreas din California, Statele Unite. În dreapta, placa Pacificului se deplaseazã treptat cãtre nord-vest faþã de placa nord-americanã.

linie de fracturã a scoarþei

plåcile formând suprafaÆa Påmântului în forma în care se aflå aståzi. Plåcile tectonice nu au o deplasare rigidå pe suprafaÆa Påmântului. Continentele se pot întinde în timp ce se deplaseazå. Când se întâmplå acest lucru, scoarÆa devine mai subÆire, iar nivelul suprafeÆei solului scade. Marele Rift est-african care se întinde din Siria pânå în Mozambic s-a format când continentul african s-a întins într-un punct critic. Marea Nordului s-a format când continentul european s-a întins. Dacå o placå continentalå se întinde prea mult, se poate rupe. Atunci, între fragmente se formeazå o nouå scoarÆå oceanicå. Când se ciocnesc plåcile continentale, acestea se bombeazå la margini çi formeazå lanÆuri muntoase. Alpii s-au format atunci când Africa s-a ciocnit cu Europa. MunÆii Himalaia, care s-au format când India s-a ciocnit cu Asia, se ridicå în continuare pe måsurå ce plåcile se împing una pe alta. LINII DE FRACTURÃ A SCOARÞEI

se freacå una de alta. Acest lucru se întâmplå cu falia San Andreas, aflatå în apropiere de coasta Californiei. Dacå miçcarea faliei se blocheazå timp de luni sau ani, în rocile din vecinåtate se poate acumula o tensiune enormå. Ca urmare, se produce un cutremur atunci când în final falia elibereazå tensiunea acumulatå. Deçi deriva continentelor måsoarå doar câÆiva centimetri pe an, deplasårile pot fi urmårite de lasere, care måsoarå miçcarea la liniile de fracturå a scoarÆei, sau pot fi monitorizate prin satelit. Geologii pot urmåri istoria derivei continentelor utilizând magnetismul rocilor vulcanice, care înregistreazå câmpul magnetic la momentul çi în locul unde s-au solidificat rocile.

O graniÆå între douå plåci tectonice se numeçte falie (fracturå a scoarÆei). Când plåcile vecine se deplaseazå în direcÆii diferite, faliile placa Pacificului activitate vulcanicã

Munþii Stâncoºi

placa nord-americanã

Podiºul Preeriilor

bazalt

Munþii Apalaºi

c Stelele de pe aceastã hartã aratã epicentrele fostelor cutremure de-a lungul faliei San Andreas. Este dificil sã se anticipeze unde sau dacã se va produce urmãtorul cutremur.

Aceastã fotografie aratã o grãmadã de granit de pe un dâmb din Dartmoor, Anglia. Granitul a rezultat în urma solidificãrii rocii topite care a ieºit bolborosind din mantaua Pãmântului. Cu timpul, vântul ºi ploaia au erodat movila ºi au lãsat expus granitul dur.

e Placa tectonicã continentalã nord-americanã. Presiunea exercitatã de plãcile vecine a bombat marginile continentului, formând vaste lanþuri muntoase. În vest existã vulcani, unde placa Pacificului coboarã sub placa tectonicã continentalã.

A SE VEDEA ªI 8-9 Structura Pãmântului, 20-21 Cutremurele, 22-23 Formarea munþilor

17


018-019.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

15:59

Page 2

VULCANII Un vulcan este o deschidere în scoarÆa Påmântului, prin care erup lavå topitå, cenuçå çi gaze. În multe cazuri, lava çi cenuça formeazå un munte în jurul deschiderii. e credea cå vulcanii aruncå rocå topitå çi gaze direct din nucleul Påmântului. Acest lucru nu este adevårat. În timp ce roca fierbinte çi solidå se ridicå din manta, presiunea scade çi o micå parte din rocå începe så se topeascå. Aceastå rocå lichefiatå, numitå magmå, este mai puÆin denså decât roca solidå. Magma este „stoarså“ din roca solidå, ca apa dintr-un burete. Magma în urcare creeazå canale late în scoarÆå în timp ce îçi croieçte drum cåtre suprafaÆå. Când ajunge la suprafaÆå, presiunea scade. Gazele dizolvate în magmå o forÆeazå så erupå prin crater sub formå de lavå.

S Vulcanii de falie erup prin crãpãturi minuscule.

Din vulcanii de tip islandic (scut) lava curge pe suprafeþe întinse.

TIPURI DE VULCANI

Vulcanii de tip peleean (dom) sunt formaþi de lava lipicioasã.

Vulcanii de tip strombolian (con) se formeazã din cenuºa vulcanicã.

Vulcanii de tip mixt pot avea mai multe cratere adventive.

Comportamentul unui vulcan depinde de tipul de magmå care îl alimenteazå. Vulcanii cum ar fi cei din Hawaii sau din apropierea Islandei se aflå deasupra unui depozit de rocå fierbinte din manta care se ridicå, numit punct fierbinte. Lava care erupe din aceçti vulcani vine de la mare adâncime în manta, uneori de la peste 150 de kilometri. CompoziÆia acesteia nu este aceeaçi cu a mantalei, deoarece doar o micå fracÆiune din roca mantalei se topeçte. Aceastå lavå este foarte fluidå când este topitå çi se transformå prin råcire în bazalt negru. Deoarece lava este atât de fluidå, poate curge cu viteze mari prin fisuri çi se poate prelinge pe uscat cu viteze de pânå la 50 de kilometri pe orå. Acolo unde acest tip de vulcan erupe sub apå, lava se råceçte rapid çi, dupå ce se depune, formeazå insule vulcanice. Acolo unde ies gaze prin ea, lava lichidå erupe în „fântâni arteziene“ spectaculoase. Deoarece acest tip de lavå curge liber, erupÆiile sunt mai degrabå potolite, decât explozive.

Aceastã fotografie aratã muntele Etna din Sicilia erupând noaptea. Erupþiile de gaze aruncã în aer jeturi de rocã lichidã dintr-un crater, rezultând o „fântânã artezianã” aprinsã ºi spectaculoasã.

Un tip diferit de vulcan apare acolo unde scoarÆa oceanului coboarå sub marginea unui continent. ScoarÆa oceanului se topeçte parÆial, formând o lavå lipicioaså care este bogatå în silice çi care conÆine apå. În timpul unei erupÆii, scåderea bruscå a presiunii determinå apa så se transforme în abur. Aceasta produce o explozie de cenuçå finå çi gaze fierbinÆi. Acest amestec, care poate coborî pe versantele vulcanului cu o vitezå de 200 de kilometri pe orå, se numeçte nuée ardente în francezå, ceea ce înseamnå „avalançå incandescentå“. VIAÞA ÎN PREAJMA VULCANILOR

Prin combinaÆia de lavå roçie fierbinte, gaze toxice çi cenuçå sufocantå, erupÆiile vulcanice pot fi fenomene mortale. Oamenii continuå înså så tråiascå pe versantele vulcanilor, în

Caldeirele se formeazã prin erupþii explozive.

c Forma unui vulcan depinde de tipul lavei ºi de modul în care erupe. Vulcanii de tip peleean se formeazã din straturi de cenuºã ºi zgurã care au fost împrãºtiate dintr-un crater central. Largile caldeire s-au format când un vulcan se umfla, dupã care erupea într-o explozie violentã.

e Aceastã hartã aratã sub forma unor triunghiuri roz locurile unde existã vulcani activi. Majoritatea vulcanilor se aflã aproape de marginile plãcilor tectonice (galben). Unii se aflã deasupra punctelor fierbinþi din mantaua Pãmântului. 18


018-019.qxd

15.10.2003

15:59

Page 3

VULCANII

f Un vulcan central are un crater ºi un con din cenuºã solidificatã. În mijlocul vulcanului este o deschidere sub formã de crater, prin care erupe materia. Mult mai jos decât acest crater se aflã un depozit de rocã topitã, numitã magmã, care conþine gaze dizolvate, aflate la presiuni mari. Depozitul de magmã al unui vulcan se poate afla la mai mulþi kilometri sub suprafaþa scoarþei.

Gheizere – izvoare încãlzite de roca vulcanicã aruncatã din când în când în aer prin erupþii Fumarole – deschideri vulcanice care elibereazã doar gaze sulfuroase sau abur

Caldeirã – un crater larg format când un vulcan explodeazã sau se prãbuºeºte

Con vulcanic

Conul principal – constã din straturi de lavã ºi zgurã

Râu de lavã Cratere adventive secundare – canale de lavã minore care conduc la cratere ºi înconjoarã vulcanul principal

Cratere adventive – într-un vulcan de tip mixt, mai multe cratere adventive canalizeazã roca lichidã ºi gazele cãtre suprafaþã.

Depozitul de magmã

pofida pericolelor. Acest lucru se întâmplå pentru cå solul vulcanic este adesea fertil, iar erupÆiile pot fi rare çi la intervale mari, dând falsa impresie de siguranÆå. ConsecinÆele acestui fapt pot fi dezastruoase. În 1902, când vulcanul activ Montagne Pelée de pe insula Martinica din Caraibe a erupt, o nuée ardente a curs cu vitezå pe versantul muntelui çi a înconjurat portul San Pierre. Au murit peste 29.000 de oameni. Singurul supravieÆuitor a fost un prizonier dintr-o celulå aflatå sub påmânt. În anul 79 d.Hr., o erupÆie similarå a muntelui Vezuviu a acoperit oraçele romane Boscoreale, Herculaneum, Pompei çi Stabiae cu cenuçå çi noroi. Este posibil så fie anticipate cel puÆin anumite erupÆii, prin monitorizarea gazelor vulcanice çi måsurarea modificårii gravitaÆiei pe måsurå ce lava topitå se ridicå în interiorul vulcanului. Uneori, se umflå întregul munte. Când muntele St. Helens (Sf. Elena) din Washington, Statele

Unite, a început så se umfle în 1980, majoritatea locuitorilor au fost evacuaÆi înainte ca muntelui så-i explodeze vârful. O enormå alunecare de teren a dus la vale o parte din vulcan, eliberând lava topitå, aflatå sub presiune. Dupå aceea, lava a explodat în lateral çi în sus. Explozia a aruncat în aer aproape un kilometru cub de rocå çi a doborât arborii pe o distanÆå de 30 de kilometri.

În mai 1980, muntele St. Helens din Washington a erupt cu o forþã enormã. Suflul puternic, praful care se deplasa rapid ºi gazele fierbinþi au devastat peisajul, ucigând orice formã de viaþã ºi smulgând din rãdãcini pinii înalþi ca ºi când ar fi fost niºte chibrituri. Aceste fotografii aratã muntele St. Helens cu sãptãmâni înainte de erupþia din 1980 (extremitatea stângã) ºi în timpul erupþiei (stânga). Aproape un kilometru cub de rocã a fost pulverizatã ºi a explodat în aer.

A SE VEDEA ªI 19

8-9 Structura Pãmântului, 14-15 Fundul oceanelor, 22-23 Formarea munþilor


020-021.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:31

Page 2

CUTREMURELE Cutremurele sunt determinate de eliberarea bruscå a tensiunii din rocile aflate adânc sub suprafaÆa Påmântului. Acest lucru se întâmplå în principal la marginile plåcilor tectonice. alia San Andreas din California este o zonå tipicå unde au loc cutremure. Acolo scoarÆa Pacificului întâlneçte placa nord-americanå. ScoarÆa Pacificului se deplaseazå spre nord cu o vitezå de 34 de milimetri pe an, dar miçcarea de la falia San Andreas nu este linå. Se poate opri pentru mai multe luni pe an. Când se întâmplå acest lucru, se acumuleazå tensiuni de-a lungul faliei. Cu cât este mai lungå durata blocårii, cu atât este mai mare tensiunea. Când falia cedeazå, Într-un seismometru, o rolã de hârtia se roteºte påmântul de pe ambele pårÆi ale faliei se poate încet sub un pendul. Dacã deplasa pânå la 12 metri într-un timp scurt, pãmântul se cutremurã, un trimiÆând unde de çoc prin solul înconjuråtor. ac ataºat pendulului înreUndele de çoc ale unui cutremur pot clåtina gistreazã intensitatea miºcãrii. clådiri pânå când acestea ajung så cadå. Miçcårile påmântului pot distruge drumuri, linii de cale CUTREMURE MAJORE feratå çi conducte aflate sub Loc An Magnitudine Numãr påmânt. Gazul çi apa care se de victime scurg din aceste conducte Taiwan 1999 7.7 2,400 adaugå incendiile çi inundaTurcia 1999 7.8 17,118 Afghanistan 1998 6.1 4,000 Æiile la efectele secundare Nordul Iranului 1997 7.1 1,560 ale unui cutremur. Rusia 1995 7.5 2,000 Când are loc un cutremur Japonia (Kobe) 1995 7.2 6,310 în mare, schimbarea rapidå Sudul Indiei 1993 6.4 9,748 a nivelului apei formeazå Filipine 1990 7.7 1,653 Nord-vestul 1990 7.5 36,000 valuri gigantice, numite Iranului tsunami, care se deplaseazå San Francisco 1989 7.1 275 rapid pe distanÆe mari. Când Armenia 1988 7.0 25,000 acestea ajung la mal, încetiMexico City 1985 8.1 7,200 Nordul Yemenului 1982 6.0 2,800 nesc çi se pot ridica la înålSudul Italiei 1980 7.2 4,500 Æimi de zece metri sau mai Nord-estul 1978 7.7 25,000 mult deasupra nivelului norIranului mal al mårii. Un tsunami Tangºan, China 1976 8.2 242,000 poate distruge orice clådire Guatemala City 1976 7.5 22,778 aflatå în calea sa çi provoacå Peru 1970 7.7 66,000 Nord-estul 1968 7.4 11,600 inundaÆii teribile.

F

Iranului Nanºan, China 1927 Japonia 1923 provincia Gansu, 1920 China

8.3 8.3 8.6

200,000 143,000 180,000

Punctele albastre aratã locurile unde au avut loc cutremure. Majoritatea cutremurelor au loc în lungul liniilor de fracturã a scoarþei, la graniþa între plãcile tectonice, arãtate aici sub formã de linii verzi.

20

PREGÃTIREA ÎN VEDEREA CUTREMURELOR

Mici variaÆii în rugozitatea unei falii sau prezenÆa apei care acÆioneazå ca un lubrifiant sunt suficiente pentru declançarea unui cutremur. Este aproape imposibil så se anticipeze exact când çi unde se va produce un cutremur major, dar este posibil så se calculeze probabilitatea producerii unui cutremur. Zonele din lume expuse cel mai mult riscului producerii unui cutremur sunt concentrate în benzi subÆiri de-a lungul faliilor majore dintre plåcile tectonice ale scoarÆei Påmântului. În aceste zone, seismologii pot anticipa cu mare exactitate cå va avea loc un cutremur major la un anumit moment în viitor. Dacå se çtie cå o zonå este expuså la cutremure, se pot construi adåposturi care så asigure o protecÆie în cazul producerii unui cutremur. ConstrucÆiile pot fi proiectate astfel încât så se legene în loc så se scuture, iar prin includerea cauciucului în fundaÆiile acestora se poate amortiza o parte din forÆa unui cutremur. Aceste måsuri preventive sunt înså costisitoare çi multe clådiri – în special în Æårile mai sårace – sunt construite fårå a se Æine seama de aceste måsuri. De aceea cutremurele de magnitudini similare pot ucide zeci de mii de oameni într-o parte a lumii, dar foarte puÆini în alta. Singurul mod de a evita complet riscul pierderii de vieÆi într-un cutremur constå în evacuarea zonei înainte de producerea acestuia. Totuçi, inconvenienÆa çi costul evacuårii unui oraç sunt enorme. De aceea, oamenii de çtiinÆå cautå moduri de a anticipa cutremurele. Uneori, dar nu întotdeauna, cutremure slabe pot indica faptul cå este pe cale så se producå un cutremur major. S-au fåcut încercåri de a înregistra alte


020-021.qxd

02.09.2003

15:31

Page 3

CUTREMURELE

f Scãrile Richter ºi Mercalli înregistreazã magnitudinea cutremurelor. Scara Richter mãsoarã energia unui cutremur, iar scara Mercalli ilustreazã efectele distructive. e Distrugerea cauzatã de cutremurul din 1989 în Loma Prieta, în apropiere de San Francisco, California. Aceastã fotografie aratã vasul cu douã punþi Nimitz prãbuºit pe ºoseaua din partea de est a Golfului San Francisco. În acest cutremur au murit 275 persoane. În Armenia au decedat aproximativ 25.000 de persoane când s-a produs un cutremur de o magnitudine comparabilã ºi a lovit clãdirile prost construite în 1988.

date de avertizare, cum ar fi nivelul apei în fântâni, emisiile de gaze çi comportamentul animalelor. În 1975, pe baza unor asemenea avertismente, oraçul Haiceng din China a fost evacuat cu câteva ore înainte de producerea unui cutremur puternic. Un an mai târziu, înså, în Tançan, 240000 de oameni au murit într-un cutremur pentru care avertismentele au lipsit. Este posibil în prezent så se dea avertismente cu câteva zeci de secunde înainte de producerea

Richter sub 3; Mercalli I. Detectat de instrumentele seismografice, dar prea slab pentru a fi simþit de populaþie.

Richter 4.9-6; Mercalli VI-VII. Resimþit de toþi. Mobila se miºcã. Unele coºuri cad de pe case.

Richter 3-3.4; Mercalli II. Detectat de instrumente ºi de câteva persoane. Obiectele fragile se pot clãtina.

Richter 6.1-7; Mercalli VII-IX. Unele case se prãbuºesc, drumurile crapã ºi conductele se sparg.

Richter 3.5-4; Mercalli III-IV. Cutremurare evidentã resimþitã în interiorul clãdirilor. Pereþii crapã, obiectele atârnate se balanseazã.

Richter 7.1-8.1; Mercalli X-XI. Se formeazã crãpãturi mari în pãmânt. Puþine clãdiri rãmân în picioare.

Richter 4.1-4.8; Mercalli V. Resimþit de cea mai mare parte a populaþiei. Unele ferestre se pot sparge iar obiectele care nu sunt fixate se rãstoarnã.

Richter peste 8.1; Mercalli XII. Distrugere totalã. Pãmântul se ridicã ºi coboarã în valuri.

unui cutremur. Detectoarele de cutremure plasate de-a lungul unei zone de falie pot sesiza începutul unui cutremur major çi pot trimite mesaje radio cåtre centrele de control din oraçele învecinate. Timpul de avertizare nu este suficient pentru a evacua un oraç, dar o avertizare înainte cu 30 de secunde poate acorda timp suficient calculatoarelor pentru salvarea datele, lifturilor pentru a deschide uçile çi permite evacuarea oamenilor din interior çi maçinilor de pompieri pentru a se deplasa pe teren, unde nu vor fi deteriorate. Îi ajutå pe operatori så întrerupå în siguranÆå procesele industriale înainte de producerea cutremurului. Epicentru – punctul de pe suprafaþa Pãmântului aflat deasupra sursei undelor de ºoc

e Când se produce un cutremur, undele de ºoc se deplaseazã în toate direcþiile dintr-un punct situat sub pãmânt, numit hipocentru. Punctul de pe suprafaþa Pãmântului, aflat exact deasupra hipocentrului se numeºte epicentru. Undele de presiune ºi undele de ºoc pot sã deplaseze în toate direcþiile din hipocentru, determinând apariþia unor crãpãturi în sol ºi distrugând clãdiri.

Linie de fracturã a scoarþei Undele de ºoc se deplaseazã în toate direcþiile din hipocentru când roca se fractureazã în litosferã.

În ianuarie 1995 peste 6.000 de persoane au murit într-un cutremur ºi în incendiile care au urmat în oraºul Kobe, Japonia. Regulamentele de construcþie aplicate prost ºi construcþiile din beton de calitate proastã au fost în mare mãsurã responsabile de numãrul mare al victimelor.

Deplasarea undelor de ºoc

A SE VEDEA ªI 8-9 Structura Pãmântului, 14-15 Fundul oceanelor, 16-17 Deriva continentelor

21


022-023.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:34

Page 2

F ORMAREA

MUN æILOR

În istoria Påmântului lanÆurile muntoase s-au format çi au dispårut datoritå acÆiunii vulcanilor çi cutremurelor, ciocnirilor continentelor çi climei. ontinentele se ciocnesc permanent. În timp ce un continent îçi croieçte drum prin altul, zona de impact continuå så se umfle çi så se ridice printr-un proces care va dura milioane de ani. ScoarÆa continentalå este alcåtuitå din rocå durå, dar omniprezenta forÆå gravitaÆionalå çi presiunea rocilor de deasupra o fac så parå mai moale. În consecinÆå, roca se încreÆeçte în sus çi încreÆiturile coboarå, aglomerându-se ca o påtura mototolitå. LanÆul de munÆi rezultat constå dintr-o secvenÆå de încreÆituri care se repetå, suprapuse una peste alta în succesiune.

C

Geologul scoþian James Hutton (1726-1797) credea cã munþii se ridicau atunci când roca fierbinte erupea din vulcani. El nu ºi-a dat seama de efectele derivei continentelor.

Aceste roci de la Stair Hole din Dorset, Anglia, dateazã din Jurasic, în urmã cu aproximativ 180 milioane de ani. Încreþirea a avut loc ca urmare a coliziunii dintre Africa ºi Europa.

b Când rocile moi sunt comprimate pe orizontalã, acestea se vor îndoi sau se vor plia. Rocile mai dure se vor fisura sau se vor fractura. Acolo unde roca e sub tensiune, se vor forma lanþuri muntoase subacvatice. În urma comprimãrii, se ridicã blocuri numite horsturi. cutãsolz

Printr-un proces numit ciclul rocii, aceasta este împinsã în sus sau erupe din interiorul Pãmântului, formeazã munþi, se erodeazã ºi este spãlatã, formând roci noi în mare. Aceste roci noi se adunã din nou iar ciclul se repetã.

pria greutate iar regiunea este expuså devastatoarelor alunecåri de teren.

UN PROCES NEÎNTRERUPT

Cele mai tinere lanÆuri muntoase se ridicå în continuare. Acolo unde Africa s-a ciocnit cu Europa au rezultat Alpii. Similar, munÆii Himalaia reprezintå rezultatul ciocnirii dintre Eurasia çi subcontinentul indian. Procesul a început în urmå cu 65 de milioane de ani, cu enorme erupÆii vulcanice care au separat India de celelalte continente din sud. India a înaintat spre nord, împingând enormul ocean Tetis la o parte din calea sa. ScoarÆa denså a fundului oceanului a coborât sub Asia dar sedimentele de deasupra acesteia nu erau la fel de dense. Aceste sedimente au fost adunate çi presate între continente, formând un „tort“ stratificat. Au fost necesari 45 de milioane de ani pentru ca Asia så încetineascå avansul spre India, ridicând platoul tibetan în cursul procesului çi deschizând fisuri de mii de kilometri spre nord. Una dintre aceste cråpåturi este un defileu vast, având adâncimea de peste 9.000 de metri, ocupat de lacul Baikal. O parte din munÆii Himalaia se ridicå în continuare. Masivul Nanga Parbat din nord-vestul Pakistanului se ridicå cu 5 milimetri în fiecare an. Totuçi, pe måsurå ce se ridicå, roca nu poate suporta pro-

încreþire pasivã

anticlinal

vale

sinclinal

MUNÞII ÎN ISTORIE

Cele mai spectaculoase piscuri muntoase çi cele mai înalte lanÆuri muntoase reprezintå consecinÆa celor mai recente activitåÆi de formare a munÆilor. Totuçi, existå o mulÆime de dovezi care atesta producerea unor ciocniri mai vechi între continente. LanÆul munÆilor Apalaçi care se desfåçoarå pe întreaga coastå a Americii de Nord, podiçurile din nordul peninsulei scandinave, estul Groenlandei çi pårÆi din ScoÆia au toate o vechime de aproximativ 250 milioane de ani. La un moment dat, înainte de deschiderea Oceanului Atlantic, aceçtia erau uniÆi într-un enorm lanÆ muntos care se formase ca urmare a unei ciocniri çi mai vechi a continentelor. Chiar çi în cele mai vechi roci de pe Påmânt, din Canada, Groenlanda, sudul Africii çi Australia, se gåsesc dovezi privind lanÆurile muntoase care existå de pe vremea în care s-au format primele continente pe Påmânt. UN CICLU CONSTANT

ScoarÆa Påmântului înregistreazå istoria unei båtålii permanente între ridicarea munÆilor, pe de o parte, çi forÆele de eroziune çi gravitaÆionalå,

falie

munte-bloc (horst) graben

22

munte-bloc (horst)


022-023.qxd

02.09.2003

15:34

Page 3

FORMAREA MUNæILOR

pe de altå parte. Acolo unde se ridicå munÆi abrupÆi, colÆuroçi, la început aceçtia se vor eroda rapid, culmile çi våile schimbându-çi forma. Pe måsurå ce eroziunea continuå, våile se låÆesc çi piscurile devin mai line. Vor ieçi la ivealå straturi de rocå durå, rezistentå. În curând întregi regiuni se vor baza pe structura geologicå de dedesubt, cu benzi care marcheazå liniile de încreÆire çi straturile mai dure de rocå. Uneori o întreagå zonå dintr-un continent se ridicå, în loc så se bombeze pur çi simplu formând munÆi, alcåtuind un platou înalt. În timp, râurile încep så taie chei çi våi în platou, cum ar fi cazul Marelui Canion din Arizona, låsând terenul plat între ele. În final, pe måsurå ce våile se låÆesc, terenul se onduleazå pânå ajunge la un nou nivel, mai

scåzut, poate doar cu câteva benzi de rocå mai durå. Cu cât este mai înalt un munte çi cu cât sunt mai abrupte pantele sale, cu atât acesta este mai expus la alunecåri de teren çi la eroziune. Piscurile acoperite de zåpadå sunt zdrobite de „pene“ de gheaÆå care se dilatå în cråpåturile din rocå. Râuri çi gheÆari spalå aluviunile împingându-le cåtre mare. Râurile care dreneazå orice zonå montanå devin roçii datoritå sedimentelor aflate în suspensie, pe care le transportå la vale cåtre ocean. Acolo acestea se depun pe fundul oceanelor, doar pentru a se aduna din nou în câteva sute de milioane de ani, pentru a forma un nou lanÆ muntos. Astfel ciclul rocilor continuå.

CEI MAI ÎNALÞI MUNÞI

ASIA Muntele 8,848 m Everest K2 8,611 m Kanchenjunga 8,597 m Makalu 8,480 m AMERICA DE SUD Aconcagua 6,959 m AMERICA DE NORD McKinley 6,194 m AFRICA Kilimanjaro 5,895 m EUROPA Elbrus 5,633 m ANTARCTICA Vinson Massif 5,139 m OCEANIA Muntele 4,509 m Wilhelm

munþii Himalaia

FORMAREA MUNæILOR HIMALAIA În urmã cu aproximativ 45 de milioane de ani, India ºi Eurasia s-au ciocnit. Scoarþa continentalã este relativ uºoarã, aºa cã a fost împinsã în sus ºi încreþitã într-un lanþ de munþi cunoscut sub denumirea de Himalaia. Aceºti munþi marcheazã o regiune a scoarþei Pãmântului unde douã plãci continentale continuã sã se ciocneascã. Placa indoaustralianã împinge spre nord placa eurasiaticã. În final, cele douã mase de uscat continentale se vor lipi una de alta.

oceanul se închide deasupra

fundul oceanului este ridicat în sus ºi încreþit

placa eurasiaticã

fundul oceanului este comprimat

oceanul Tetis Cu o altitudine de 8.848 deasupra nivelului mãrii, muntele Everest este cel mai înalt munte de pe Pãmânt. Mãsurãtori precise ale înãlþimii acestuia au fost efectuate cu ajutorul unui satelit de date.

3

placa indo-australianã

scoarþa oceanicã

India

miºcarea plãcilor

1

Dupã ce Pangeea s-a separat în urmã cu aproximativ 200 milioane de ani, placa indo-australianã a început sã se deplaseze spre nord. În urmã cu aproximativ 45 milioane de ani, placa s-a lovit de placa eurasiaticã mai grea, împingând în sus roca ºi formând munþii Himalaia.

în prezent

scoarþã continentalã

în urmã cu 65 milioane ani în urmã cu 135 milioane ani

Un canal adânc traversa oceanul Tetis. Pe mãsurã ce India ºi Europa se apropiau, scoarþa de sub ocean era trasã în jos dea-a lungul marginilor canalului. Sedimentele din ocean se aglomerau pe marginile plãcii iar oceanul Tetis s-a închis treptat.

2 munþii Himalaia

Aluviunile rezultate în urma eroziunii au pãrãsit uscatul ºi au fost depozitate în Oceanul Tetis sub forma de straturi groase de sedimente. Miºcarea spre nord a plãcii a împins înainte fundul oceanului, dupã aceea în sus ºi deasupra marginii erodate a plãcii eurasiatice.

A SE VEDEA ªI 8-9 Structura Pãmântului, 16-17 Deriva continentelor, 24-5 Formarea rocilor

23


024-025.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:35

Page 2

F ORMAREA

ROCILOR

Rocile sunt mase naturale de materie mineralå. Acestea pot fi de la cel mai dur granit pânå la cel mai moale lut. În fiecare rocå se aflå indicii privind formarea acesteia. ocile existå în trei forme de bazå. Rocile vulcanice se formeazå din magma solidificatå care s-a ridicat din adâncul scoarÆei Påmântului. Rocile sedimentare reprezintå materie care a fost depozitatå pe fundul mårii sau pe fundul râurilor unde, în timp, s-a solidificat sub forma de rocå. Rocile metamorfice pot fi la început de oricare din celelalte tipuri dar sunt transformate ulterior de cåldurå çi presiune în interiorul Påmântului.

R 1 Talc

2 Ghips

STUDIUL ROCILOR

3 Calcit

4 Fluorinã

5 Apatit

6 Feldspat ortoclaz

7 Cuarþ

8 Topaz

9 Corindon

10 Diamant

Rocile constau din compuçi chimici numiÆi minerale. Acestea pot forma în rocå orice, de la granule fine pânå la cristale de mari dimensiuni. Petrologii – cei care studiazå rocile – au un întreg arsenal de tehnici la dispoziÆie, care le permit så identifice mineralele prin simpla examinare a lor. Sunt utilizate de asemenea instrumente, atât pe teren cât çi în laborator. Printre aceste metode se numårå cristalografia – studiul sistemului de cristale al unui mineral. Multe minerale se despicå sau se sparg mai uçor într-o direcÆie decât în alta çi direcÆia în care se sparg se numeçte plan de clivaj. Rocile care nu se despicå astfel se pot fractura. Fracturile pot så fie concoidale (asemånåtoare unei scoici), tåiate (zimÆate) sau fisurate. ProprietåÆile optice ale rocilor sunt de asemenea investigate, nu doar culoarea lor ci çi transparenÆa (cantitatea de luminå pe care o laså så treacå prin ele), indexul de refacÆie (cât de mult deviazå acestea lumina), lustrul (modul în care este reflectatå lumina de pe suprafaÆå) çi apofiza (culoare råmaså când mineralul zgârie o suprafaÆå nelustruitå). Densitatea, sau greutatea specificå, a unei roci este înregistratå împreunå cu duritatea. Adesea sunt examinate la un microscop optic straturi subÆiri de mineral. Lumina polarizatå va dezvålui proprietåÆile

Aceastã imagine aratã cristale de un tip de feldspat ortoclaz cunoscut sub denumirea de microclin. Acesta are duritatea egalã cu ºase pe scara lui Mohs ºi formeazã cristale triclinice. Microclinul este compus din silicat de aluminiu ºi potasiu.

optice ale mineralului. Microscoapele electronice pot efectua analize chimice pentru fiecare pårticicå. Cel mai puternic instrument dintre toate este spectrometrul de maså care cântåreçte eficient atomii individuali dintr-o mostrå çi comparå raporturile diferitelor forme, sau izotopi, ale aceloraçi elemente. Acest lucru este deosebit de util pentru aprecierea vechimii unei roci pe baza elementelor radioactive care se dezintegreazå în timp. Astfel, uneori este posibil så reconstituiÆi istoria unui gråunte de mineral individual, strat dupå strat, pe parcursul formårii acestuia. FORMAREA ROCII

Petrologii studiazå de asemenea condiÆiile în care se formeazå rocile. De exemplu, rocile vulcanice se råcesc cu viteze diferite. O erupÆie vulcanicå submarinå va fi înåbuçitå rapid de apa rece. Prin urmare, lava se solidificå înainte så poatå så se formeze cristale mari. O maså enormå de granit injectatå într-un continent va necesita mult mai mult timp ca så se råceascå çi poate favoriza creçterea unor cristale care au mai mulÆi centimetri lungime. Pânå çi un fir de nisip are o istorie de spus.

f Granitul este cel mai obiºnuit exemplu de rocã vulcanicã intruzivã. Aceastã bucatã de granit Shap conþine cristale mari roz de feldspat ortoclaz, plagioclaz ºi ortoclaz alb, micã magnezianã neagrã ºi cuarþ sticlos. e În 1822 mineralogul german Friedrich Mohs (1773-1839) a conceput o listã cu zece minerale obiºnuite, ce urmau sã fie folosite ca referinþã pentru compararea duritãþii diferitelor materiale. Pe scara acestuia, unu este cel mai moale mineral iar zece este cel mai dur. Prin comparaþie, o unghie are duritatea 2,5, o monedã de cupru are duritatea 3,5, un cuþit de oþel are duritatea 5,5 ºi sticla are duritatea 6. 24


024-025.qxd

02.09.2003

15:35

Page 3

FORMAREA ROCILOR

SISTEME CRISTALINE Pãmântul conþine zeci de mii de minerale individuale., fiecare dintre acestea cu o compoziþia chimicã precisã. Dacã mineralele se formeazã încet, precipitându-se din soluþii sau topindu-se lent din roca lichidã, pot creºte formând cristale minunate.

d Principalele sisteme cristaline sunt arãtate în diagrama de dedesubt. Acestea au formã cubicã, tetragonalã, hexagonalã, trigonalã, (orto)rombicã, monoclinicã ºi triclinicã.

Cubic: trei axe egale, între care existã unghiuri de 90o. Exemple: sare gemã brutã, piritã, galenã

f Cuarþul, sau cristalul de rocã, este unul dintre cele mai rãspândite minerale ºi formeazã adesea minunate cristale hexagonale în cavitãþile din rocã. Aceastã mostrã a fost gãsitã în Elveþia.

Tetragonal: 3 axe între care existã unghiuri de 90o, una dintre axe fiind de lungime diferitã. Exemplu: casiterit.

Hexagonal ºi trigonal: 3 axe egale, care formeazã unghiuri de 120o, una la 90o cu planul celorlalte douã. Exemplu: cuarþ.

Nisipul constå de obicei din cuarÆ sau bioxid de siliciu. De exemplu, firele individuale de nisip dintr-un deçert au fost probabil rotunjite în urma impactului cu alte firele de nisip, datorat vântului. Firele mai fine de nisip vor fi transportate de vânt çi apå pe distanÆe mai lungi, astfel încât nisipul så se sorteze. Depozitele din ocean aflate la marginea continentelor sunt sortate uneori astfel încât nisipul macrogranular så fie dedesubt çi nisipul mai fin deasupra. Aceastå dispunere este adesea consecinÆa alunecårilor de teren subacvatice, în care materia mai grosierå se depune mai întâi. FAMILII DE ROCI

(Orto)rombic: 3 axe inegale între care existã unghiuri de 90o. Exemple: olivinã, pirite.

Monoclinic: 3 axe inegale, 2 dintre ele formând un unghi de 90o, 1 la 90o faþã de planul celorlalte douã. Exemplu: piroxen.

constå dintr-o structurå de tetraedre de silicat de aluminiu, cu cantitåÆi variabile de potasiu, sodiu çi calciu. Acestea alcåtuiesc între 50 çi 60 la sutå din masa tuturor rocilor vulcanice. Olivina are tetraedre de silicaÆi dens împachetate cu magneziu çi fier. Olivinele sunt frecvent întâlnite în mantaua Påmântului çi în rocile vulcanice. Piroxenele reprezintå o familie de silicaÆi în lanÆ care conÆin magneziu (enstatit), calciu çi magneziu (diopsid) sau fier çi aluminiu (augit/piroxen). Amfibolul este un piroxen dublu înlånÆuit. Micile sunt silicaÆi stratificaÆi care se sparg cu uçurinÆå în coji sau straturi. Printre acestea se numårå muscovitul (mica albå) çi biotitul (mica magnezianå).

Aglomerarea de roci existente în scoarÆa Påmântului este alcåtuitå din compuçi chimici numiÆi silicaÆi. Cei mai importanÆi sunt membri ai câtorva familii simple. CuarÆul este un lanÆ spiralat de tetraedre (forme cu patru feÆe) de silicat (SiO4). Acesta este cel mai important mineral de la suprafaÆa Påmântului. Feldspatul

Triclinic: 3 axe inegale, între care nu existã unghiuri egale cu 90o. Exemplu: plagioclaz.

O secþiune îngustã de bazalt de olivinã aratã structura acestuia mãritã de 25 de ori. Cristalele alungite sunt feldspat plagioclaz. Olivina apare sub forma de cristale rotunjite, roz sau portocalii.

Acest cristal de micã de muscovit se sparge foarte uºor în straturi subþiri. Deoarece mineralul este rezistent la cãldurã, este utilizat adesea pentru a produce ferestrele furnalelor.

Monzonitul de cuarþ este o rocã vulcanicã macrogranularã care conþine un procent mare de feldspat. Forþele de eroziune produc încetul cu încetul bolovani mari ºi rotunjiþi, asemãnãtori cu acesta aflat în Parcul Naþional Joshua Tree, California.

A SE VEDEA ªI 8-9 Structura Pãmântului, 194-195 Proprietãþile solidelor, 264-5 Refracþia

25


026-027.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:35

Page 2

MINEREURI

ÇI PIETRE PRE æIOASE

Multe dintre elementele de pe Påmânt sunt dispersate, dar procesele naturale le-au concentrat. Aceasta înseamnå cå le putem exploata sub forma de minereuri valoroase çi pietre preÆioase. ierul, cuprul, aurul çi toate celelalte metale apreciate de oameni existå în cantitåÆi mici în întreaga lume. Totuçi, minereurile de metale au fost concentrate de procesele naturale çi astfel oamenii le pot extrage çi utiliza.

F

SURSE DE MINERALE Bauxita este principalul minereu de aluminiu. Aceasta este un amestec de hidroxizi de aluminiu.

Malahitul este unul dintre principalele minereuri de cupru, compus din carbonat de cupru. Când este ºlefuit, este utilizat adesea pentru producerea bijuteriilor.

Straturi de rocã

Mineralele pot fi concentrate în mai multe moduri. În roca topitå, cristalele vor începe så se formeze iar cele care au densitatea cea mai mare se vor depune la fund. Acest proces a condus la formarea nucleului de fier topit al Påmântului, dar are loc la scarå micå în intruziunile rocii topite, cum ar fi granitul. Pe lângå concentrarea mineralelor pe care le conÆine, o maså de rocå topitå care se ridicå prin alte roci va împinge în faÆa sa apå çi abur supraîncålzite. Sub o presiune enormå, aceste forÆe pot dizolva multe dintre mineralele din rocå, transportându-le prin cråpåturi çi fisuri, unde ele se depoziteazå sub forma de filoane de minerale. Alte minerale se concentreazå în apropierea suprafeÆei Påmântului când apa se evaporå sau când alte componente dintr-o rocå se erodeazå.

Stibina este principalul minereu al unui element numit antimoniu. Este un mineral sulfidic ºi formeazã adesea cristale alungite. Stibina se formeazã în jurul craterelor hidrotermale din ocean, înlocuind adesea alte roci care sau dizolvat.

Adânc în ocean, deschiderile de pe fundul oceanului, numite cratere hidrotermale, revarså apå bogatå în minerale care se cristalizeazå în jurul craterelor sau se precipitå afarå, în ocean. SuprafeÆe mari de pe fundul oceanului sunt acoperite cu noduli de mangan care sunt bogaÆi în alte minerale valoroase, cum ar fi cobaltul. Cele mai bogate mine dintre toate ar putea så se afle într-o zi nu pe Påmânt ci în spaÆiu. Dacå am putea captura çi exploata un asteroid bogat în metale, acesta ar putea

În sau în jurul intruziunilor vulcanice fierbinþi se pot forma minerale valoroase, prin evaporare sau dezagregare în apropierea suprafeþei, ºi în sau în jurul craterelor hidrotermale de pe fundul oceanului. Excavaþie mare la suprafaþã

Gaze ºi lichid fierbinte

Filon mineral

Mineralele se precipitã din soluþie ºi cad pe fundul mãrii.

Mineralele mai uºoare se formeazã aproape de suprafaþã

Cristale de minerale

Intruziune vulcanicã (magmã)

Apa fierbinte din mare transportã mineralele dizolvate

Lacul de micã adâncime se evaporã Mineralele mai dense cad la fund

26

Mineralele se cristalizeazã în jurul craterului vulcanic


026-027.qxd

02.09.2003

15:35

Page 3

ORES AND GEMS O secþiune printr-un trunchi de copac fosilizat dezvãluie atât structura copacului, cât ºi mineralul de opal care l-a înlocuit. Opalul este o formã de dioxid de siliciu. Numeroasele sale culori îl fac sã fie o nestematã valoroasã.

conÆine platinå çi metale înrudite, care valoreazå mii de miliarde de dolari. PRELUCRAREA MINEREURILOR

Tehnicile de exploatare depind de nivelul de concentrare al minereului, de adâncimea la care se aflå çi de valoarea sa pentru oameni. Acolo unde minereul se aflå într-un filon gros sub påmânt, pentru a ajunge la el pot fi såpate puÆuri. Uneori este vorba despre o maså mare de minereu mai puÆin concentrat în apropiere de suprafaÆå, care meritå dezgropatå prin tehnicile de excavaÆie mare la suprafaÆå. Uneori natura a såpat singurå. De exemplu, nisipul aurifer çi pepitele aurifere pot fi gåsite concentrate în prundiçul albiilor de râuri. Majoritatea mineralelor metalice sunt compuçi chimici cu proprietåÆi care sunt foarte diferite de cele ale metalelor pe care le conÆin. Procesul de topire este utilizat pentru a extrage metalul din minereu. Atât cåldura, cât çi reductorul, cum ar fi carbonul, sunt utilizate pentru a separa celelalte elemente chimice care însoÆesc metalul. PIETRELE PREÞIOASE

Unele minerale sunt apreciate pentru frumuseÆea lor naturalå, nu pentru vreo utilizare practicå. Orice mineral purtat sub formå de bijuterie poate fi privit ca o nestematå. Unele minerale sunt de origine organicå çi printre acestea se numårå chihlimbarul (råçinå de copac fosilizatå) çi lignitul (cårbune dur çi negru). Multe alte pietre semipreÆioase sunt mineralele de silicaÆi, cum ar fi cuarÆul, ametistul, jadul, granatul çi topazul. Cele mai preÆioase pietre sunt çi cele mai rare. Çi mai

durabile. Printre acestea se numårå rubinul, safirul, smaraldul çi diamantul, cele mai multe fiind formate la temperaturi çi presiuni înalte, în adâncul Påmântului. Deçi este cel mai dur mineral cunoscut, diamantul – ca çi mangalul – este compus din carbon pur. Spre deosebire de mangal, diamantele se formeazå când carbonul se aflå sub o presiune enormå, la o adâncime de aproximativ 600 de kilometri sub suprafaÆa Påmântului. Renumitele mine de diamant din Republica Sudafricanå sunt în rocå vulcanicå numitå kimberlit, care a erupt incredibil de violent cu peste un miliard de ani în urmå. Cristalele de diamant în stare nativå au opt feÆe, dar pentru bijuterii acestea sunt tåiate atent, cu multe faÆete – 58 este cel mai potrivit numår de tåieturi pentru un diamant. Diamantele sunt atât de dure încât sunt utilizate pentru a face perforatoare çi feråstraie industriale din ele.

Galena este minereul principal al plumbului. Formeazã cristale cubice, gri, metalice. Conþine adesea argint, care reprezintã un valoros produs secundar în industria de exploatare a plumbului.

Topazul este un silicat de aluminiu ºi fluor. Acesta poate avea multe culori, printre care galben, albastru, verde, violet ºi maro roºcat. Acesta este un cristal tãiat ºi ºlefuit.

Gema verde numitã smarald este o formã rarã de beril (silicat de aluminiu ºi beriliu). Are culoare verde datoritã urmelor de crom.

e Un miner sparge cu târnãcopul un filon mineral dintr-o minã de smaralde. Majoritatea smaraldelor se formeazã când fluidele fierbinþi care conþin beriliu ºi crom reacþioneazã cu oxidul de aluminiu din jurul intruziunilor granitului. 27

A SE VEDEA ªI 8-9 Structura Pãmântului, 164-5 Compuºi chimici, 201 Metale preþioase, 213 Cãrbunele


028-029.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

ROCI

15:36

Page 2

VULCANICE

Rocile vulcanice sunt create toate în foc çi provin din stråfundul Påmântului. Încetul cu încetul, rocile vulcanice se ridicå la suprafaÆå în stare lichidå sau semilichidå. ocile vulcanice se formeazå toate din magma topitå. Acestea sunt clasificate dupå texturå, compoziÆie çi origine. Rocile vulcanice acide au de obicei o culoare deschiså çi o densitate reduså. Acestea conÆin multe silice çi cuarÆ, adesea împreunå cu alte minerale din grupul feldspatului. Rocile vulcanice bazice sunt mai întunecate çi mai dense, çi conÆin combinaÆii de olivinå, piroxen çi hornblendå sau amfibol. Rocile ultrabazice sunt extrem de dense çi se apropie din punctul de vedere al compoziÆiei de mantaua superioarå.

R Aceastã falezã conþine straturi de piatrã ponce ºi obsidian, ambele fiind roci vulcanice de extruziune.

DIVERSE ROCI VULCANICE

Un microscop dezvãluie cristalele minerale din aceastã secþiune subþire de granit porfiric mãritã.

Sticla neagrã de obsidian, de origine vulcanicã, este acoperitã de „fulgi de nea” albi.

Rocile vulcanice sunt fie de intruziune, fie de extruziune. Rocile de intruziune sunt împinse în sus sub rocile de deasupra, sub forma de mase enorme solidificate. Rocile de extruziune erup din vulcani sau formeazå filoane çi grinzi de talpå asociate cu acestea. Textura rocilor vulcanice depinde de viteza cu care acestea se råcesc. Dacå se råcesc încet în intruziuni mari, este posibil så creascå cristale mari. Uneori acestea formeazå pegmatit cristalin, macrogranular, sau sunt prinse sub forma de fenocristale mari în materie cu granulaÆie mai finå.

f Aceasta este o secþiune printr-o intruziune de granit, arãtând un batolit cu filoane ºi grinzi de talpã în jurul sãu. Uneori intruziunea ia forma unui dom, iar sedimentele dimprejur produc un lacolit. Pe mãsurã ce roca se erodeazã, granitul iese la ivealã.

În cazul în care magma se råceçte rapid, granulaÆia va fi mai finå sau chiar sticloaså. Este posibil ca materia så capteze în interior bule de gaze sau chiar fragmente mari de rocå dimprejur (xenoliÆi). Rocile vulcanice bazice se pot forma prin topirea integralå sau parÆialå a mantalei superioare, în special când o pernå din manta se ridicå sub un punct fierbinte. Când aceastå magmå erupe dintr-un vulcan çi se råceçte rapid, formeazå bazalturi cu granulaÆie finå, care conÆin feldspat, micå çi hornblendå çi au o culoare foarte întunecatå. Acelaçi amestec injectat în subteran, între starturile de rocå, se råceçte mai lent, formând cristale mai mari, numite dolerite. Råcirea çi mai lentå, în milioane de ani çi la adâncimi mai mari, determinå crearea unei forme cu granulaÆie çi mai finå, numitå gabbro. Aceasta are în continuare aceeaçi compoziÆie generalå. Când scoarÆa oceanului se scufundå sub un continent, pårÆi din ambele se topesc, formând o magmå care este mai acidå çi mai bogatå în silice. Apa çi dioxidul de carbon fac magma så curgå mai uçor, dar silicele o fac så fie mai denså. ErupÆiile acestei materii formeazå andezitul, o formå de bazalt mai deschiså la culoare çi care este bogatå în silice. Milioane de ani mai târziu, când continentul a fost îngroçat în urma erupÆiilor vulcanice, este posibil ca baza continentului så înceapå så se topeascå. Aceasta produce intruziuni de granit bogat în silice.

grindã de talpã intruziune magmaticã

filon

c Lumina soarelui ºi îngheþul determinã extinderea, respectiv contractarea straturilor superioare de granit, alcãtuind astfel bolovani rotunjiþi.

batolit

lacolit de cedru

lacolit

28

Turnul Diavolului din Wyoming, Statele Unite este craterul unui vulcan bazaltic.

SEE ALSO 8-9 Structura Pãmântului, 18-19 Vulcanii, 24-5 Formarea rocilor


028-029.qxd

02.09.2003

15:36

Page 3

ROCI VULCANICE/ROCI METAMORFICE

ROCI

METAMORFICE

Rocile metamorfice au rezultat prin transformarea unor roci datoritå enormelor presiuni çi temperaturi care existå la mii de metri sub suprafaÆa Påmântului. ând rocile vulcanice çi sedimentare sunt supuse unor presiuni enorme çi unor temperaturi mari, structura lor çi uneori alcåtuirea din punct de vedere chimic se pot schimba. Fluidele fierbinÆi, infiltrate pot adåuga sau elimina diverse minerale. Aceste condiÆii pot face mineralele existente så ia forme diferite. ForÆele metamorfice pot så depåçeascå 100 de atmosfere çi 400oC. În aceste condiÆii, mineralele stratificate se pot deforma, întinde sau distruge. În mod corespunzåtor, rocile metamorfice sunt clasificate conform texturii, compoziÆiei çi sursei lor.

C

Marmura este calcar metamorfozat. Marmura este o piatrã decorativã, utilizatã frecvent în construcþii. Aceastã dalã alcãtuieºte o parte din exteriorul clãdirii Bursei din Londra.

Aceastã mostrã de gnais conþine cristale brute ºi aratã mai degrabã ca granitul. Totuºi, textura acestei mostre se datoreazã alinierii granulelor sub presiune.

Cistul se formeazã prin metamorfism regional. Cristalele de micã sunt aliniate de presiunea înaltã. O parte din mica din aceastã bucatã de ºist gãsitã în Alpii Austrieci sa transformat în granat.

CLASIFICAREA ROCILOR

Existå douå tipuri de metamorfism. Primul este metamorfismul de contact, în care intruziuni fierbinÆi de rocå vulcanicå coc rocile înconjuråtoare. Al doilea este metamorfismul regional, unde sunt comprimate, îngropate çi încålzite cantitåÆi de rocå mult mai mari, de exemplu, în zonele de ciocnire a continentelor. Metamorfismul va uni granulele de gresie pentru a forma cuarÆit. Va transforma de asemenea calcarul în marmurå. Pe måsurå ce carbonatul de calciu se recristalizeazå în marmurå, impuritåÆile sunt forÆate så iaså din cristal. Acestea formeazå adesea benzi çi fac marmura så fie extrem de decorativå. Câteva dintre cele mai renumite statui din lume au fost cioplite în faimoasa marmurå albå de Carrara, care este exploatatå în Italia. Metamorfismul regional poate expune o rocå sedimentarå, cum ar fi marna, unei serii de

Munþi de încreþire

Straturi de sedimente

Ardezia este obþinutã prin metamorfozã din argilã ºistoasã (marnã), în mare mãsurã prin presare. Granulele de mineral sunt aliniate, fãcând posibilã spargerea ardeziei în straturi subþiri. Aceastã carierã din Snowdonia, Wales producea ardezia utilizatã în industria acoperiºurilor.

schimbåri. O comprimare regionalå re-formeazå multe dintre mineralele de argilå în granule subÆiri, plate de micå. Acestea au tendinÆa så se alinieze perpendicular pe direcÆia de compresie. Acest proces poate duce la formarea ardeziei, care se poate sparge în straturi plate de-a lungul granulelor, pe o direcÆie care poate så nu aibå nici o legåturå cu albia de sedimentare originalå. În cazul în care comprimarea continuå, ardezia se transformå în filit, cu mai multe mici çi alte minerale formate în urma exercitårii unor presiuni mari, cum ar fi granatul. Pe måsurå ce presiunea çi temperatura cresc, stratul de mineral se deformeazå din ce în ce mai mult iar aceasta determinå crearea çistului foliat. În cazul în care temperatura continuå så creascå, granulaÆia mineralelor devine din ce în ce mai mare, producând gnais. Probabil gnaisul se topeçte la baza continentelor, ridicându-se, transformându-se în granit çi încheind ciclul.

Aceastã diagramã aratã cele douã forme diferite de metamorfism. Munþii de încreþire din stânga faliei s-au format prin acumulare, ca un strat gros de rocã, presând rocile astfel încât granulele lor minerale s-au realiniat ºi au transformat argila ºistoasã în ardezie. Cele mai adânci ºi mai fierbinþi straturi de argilã ºi ardezie s-au transformat în ºist ºi gnais. În dreapta, o intruziune vulcanicã a copt rocile dimprejur, determinând metamorfismul de contact ºi transformând calcarul în marmurã.

Metamorfism regional Calcar

Slate Metamorfism termal Cist Marmurã Gnais

Fault

29

Intruziune vulcanicã

A SE VEDEA ªI 8-9 Structura Pãmântului, 14-5 Formarea rocilor, 28 Roci vulcanice, 30-1 Roci sedimentare


030-031.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

ROCI

15:36

Page 2

SEDIMENTARE

Påmântul este acoperit cu straturi de roci sedimentare. Acestea constau din precipitaÆi chimici çi biologici, fosile çi fragmentele descompuse ale altor roci. ocile se formeazå neîncetat, çi nu doar prin erupÆii care au loc în adâncul Påmântului. Unele roci, numite roci sedimentare, reprezintå rezultatul consolidårii micilor particule care s-au acumulat în straturi.

R

DIVERSE SEDIMENTE

Aceste blocuri de argilit calcaros, cunoscute ºi sub denumirea de marnã, au fost depozitate adânc sub apã, cu milioane de ani în urmã.

Lutul moale s-a format când rocile au fost rupte în particule ºi depuse de vânt, apã sau gheþari.

d Acest peisaj imaginar descrie câteva dintre condiþiile în care straturile de rocã sedimentarã s-au format în pãmânt. Particulele fine de rocã depozitate de vânt ºi apã, sub formã de nisip.

Existå trei tipuri principale de roci sedimentare: clastice, biogenice çi chimice. Rocile clastice se formeazå când rocile existente se sparg în mici particule care sunt råspândite de vânt, apå sau gheÆari. Aceste roci sunt clasificate pe baza mårimii granulelor, de la roci mai pânå la cele mai fine argile. Granulele pot så fie rotunjite çi erodate sau ascuÆite çi rupte. Acestea pot fi libere çi neconsolidate, comprimate sau cimentate cu materiale dizolvate în apa freaticå, cum ar fi calciul, silicele sau oxidul de fier. Peste 75 la sutå din toate rocile sedimentare sunt clastice. Sedimentele chimice se formeazå ca urmare a proceselor fizice çi chimice. Acestea se pot precipita în urma dizolvårii în apa de mare, ca în cazul silexului çi çistului silicios, forme de silice care sunt asemånåtoare din punct de vedere chimic cu cuarÆul. Acestea se pot forma când lacurile sårate sau mårile de micå adâncime se evaporå; printre exemple numårânduse ghipsul çi sarea gemå brutå. Acestea se mai pot forma prin solubilizare, atunci când apa din subteran le dizolvå çi le re-depoziteazå – de exemplu, bauxita. Calcarul se poate forma prin precipitarea chimicå a carbonatului de calciu, sau poate fi

Particule de rocã erodatã ºi sol transportate la vale de apa râului.

Deltã formatã de particulele de rocã depozitate Platformã continentalã

Pantã continentalã

Rocile mai grele depozitate pe platforma continentalã

Rocã sedimentarã strivitã ºi încreþitã pentru a forma rocã metamorficã.

Particulele de rocã mai uºoare se strâng pe fundul oceanului sub forma de straturi de sedimente - în timp, particulele se comprimã ºi se cimenteazã formând roci sedimentare.

30

Pantele de cretã din sudul Angliei sunt depozite de calcar cu granulaþie finã, formate din cochiliile micilor organisme marine care au trãit aproximativ cu 70 de milioane de ani în urmã.

biogenicå, adicå formatå din scheletele a milioane de organisme biologice, ca în cazul cretei albe. Sedimentele biogenice cuprind combustibilii minerali, cum ar fi cårbunele, care reprezintå resturile comprimate ale unor plante, çi petrolul, compus din materie organicå îngropatå de bacterii. PROCESUL DE ALTERARE DATORATÃ INTEMPERIILOR

Alterarea datoratå intemperiilor este un proces complex în care rocile sunt sparte çi transformate în sedimente. Alterarea chimicå are loc atunci când rocile sunt afectate de apå, dioxidul de carbon çi acizii organici, çi este acceleratå de temperaturile înalte. Alterarea fizicå are loc atunci când rocile sunt fracturate çi sparte în bucåÆi, de exemplu, de acÆiunea de topire çi reîngheÆare. Apa care påtrunde în fisurile rocii în timpul zilei calde se dilatå dupå ce îngheaÆå în timpul nopÆii. Aceasta sfårâmå roca.


030-031.qxd

02.09.2003

15:37

Page 3

ROCI SEDIMENTARE

TRANSPORTAREA SEDIMENTELOR

Majoritatea sedimentelor care compun roca sunt transportate de râuri. De exemplu, râul Mississippi transportå în jur de 180 de milioane de tone de sentimente în fiecare an în Golful Mexic. O parte din sedimente se depus în albia râului, pe când altele sunt depozitate la gura unui râu, formând ceea ce se numeçte o deltå. Ci mai multe sedimente sunt transportate pe fundul oceanului. Sedimentele mai pot fi transportate de vând çi de gheÆari. În fiecare proces de transport, sedimentele sunt sortate dupå mårime printrun proces numit diferenÆiere sedimentarå. Sedimentele mai mari sunt mai greu de deplasat çi se gåsesc doar în cursurile de râu cu curgere rapidå çi energicå. Noroaiele cu granulaÆie foarte finå pot fi deplasate pe mai multe sute de kilometri sau depozitate în ape liniçtite, cum ar fi lacurile de adâncime micå çi mårile adânci. ÎNREGISTRAREA ISTORIEI PÃMÂNTULUI

Peste un miliard de ani din istoria Påmântului sunt înregistraÆi în straturile de rocå sedimentarå. În Marele Canion din Arizona existå o succesiune spectaculoaså de benzi orizontale de rocå sedimentarå, numite straturi, având o adâncime de 1.500 metri çi o vechime de aproape tot atâtea milioane de ani. Fosilele din staturi înregistreazå dezvoltarea diferitelor forme de viaÆå, de la primii corali çi viermi pânå la peçti, dinozauri çi mamifere. Tipurile de rocå dezvåluie condiÆiile existente pe vremea când

aceasta s-au format. Conglomeratele neregulate de bolovani rotunjiÆi înregistreazå existenÆa râurilor rapide çi cu învolburate. Gresiile indicå Æårmul oceanului çi deltele. Argilele indicå apele lente iar calcarul s-a depus probabil în mårile calde de adâncime micå, înÆesate de forme de viaÆå. Realizarea legåturii între depozitele din prezent aflate în diferite locuri implicå o cercetare atentå, compararea fosilelor din roci çi obÆinerea datelor estimative ale unor marcaje convenabile, cum ar fi râurile de lavå. Totuçi, aceastå cercetare a permis geologilor så reconstituie istoria dezvoltårii påmântului, mårilor çi vieÆii.

Culori de gresie diferite, modelatã de eroziunea glaciarã, au format un model atrãgãtor de linii pe pantele line ale dealurilor din Paria Wilderness Area, Arizona. Curbele rocilor sunt rezultate ca urmare a acþiunii vântului ºi apei.

Gresia se gãseºte adesea în straturi de culoare maro, roz sau roºie. Culoarea se datoreazã diverselor concentraþii de oxizi de fier care unesc sedimentele.

e Calcarul se compune din carbonat de calciu ºi s-a format de obicei ca un depozit de schelete ale animalelor marine, pe fundul mãrii. Ploaia acidã dizolvã calcarul, producând o structurã similarã pavajului, asemãnãtoare cu aceasta, aflatã în apropierea coastei Angliei.

e Conþinutul mineral al gresiei determinã culoarea sa roºie sau galbenã. Roca sedimentarã de culoare gri se numeºte grauwacke ºi dateazã din Triasicul târziu - cu aproximativ 210 milioane de ani în urmã.

fStraturile de roci sedimentare de pe o pantã din parcul naþional Zion, Utah, dateazã din Triasic. Straturile roºu ºi galben sunt depozite de gresie. Stratul gri se numeºte grauwacke, un depozit format în urma alunecãrilor de teren subacvatice.

A SE VEDEA ªI 4-5 Fosilele ºi erele geologice, 32-33 Eroziunea ºi alterarea datoratã intemperiilor, 36-7 Clima

31


032-033.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

16:00

Page 2

EROZIUNEA

ÇI EFECTUL INTEMPERIILOR

Eroziunea çi alterarea datoratå intemperiilor sunt vitale pentru ciclul rocilor. Multe procese sfårâmå rocile, transformându-le în praf çi låsând forme geografice spectaculoase în urmå. e suprafaÆa Lunii se påstreazå de aproape patru miliarde de ani formele geografice care rezultå în urma bombardårii cu asteroizi. Cea mai mare parte a peisajului de pe Påmânt conÆine forme de relief care sunt mai recente de un milion de ani, iar rocile au o vechime mai micå de un miliard de ani. DiferenÆa se datoreazå faptului cå Påmântul are o atmosferå mai denså çi are multå apå. Urmarea o reprezintå alterarea datoratå factorilor meteorologici.

P

Anticlinalul de gresie dintr-un deºert din Utah, Statele Unite, s-a format ca urmare a eroziunii produse de vântul care ridica praful.

Anticlinalele în mare se formeazã datoritã eroziunii de coastã. Acþiunea de spargere a valurilor a format mai întâi o peºterã în þãrm ºi în final a excavat roca mai moale ºi mai poroasã, creând anticlinalul.

nisip çi mâl. În mod asemånåtor, inundaÆiile pot devasta zone imense de uscat, cu consecinÆe teribile. ALTERAREA DATORATÃ VÂNTULUI

Çi alÆi agenÆi pot modela uscatul, iar vântul reprezintå o forÆå extrem de puternicå. Vânturile din deçert ridicå adesea nisipul în aer, izbindu-l de pietrele mari, tåindu-le la bazå pentru a forma roci în formå de ciupercå çi anticlinale spectaculoase. Când vântul slåbeçte în intensitate, depune nisipul creând dune minunate în formå de valuri, care se deplaseazå lent în direcÆia vântului cåtre urmåtorul teren fertil. Astfel, regiunile deçertice continuå så se extindå.

CICLUL APEI

FORMAREA SOLULUI

Påmântul este unic printre planetele din Sistemul Solar deoarece conÆine apå în toate trei stårile – lichidå, aburi çi gheaÆå. Apa se schimbå încontinuu dintr-o formå în alta în cursul ciclului apei. Energia solarå face apa så se evapore din oceane çi lacuri în atmosferå, unde formeazå vapori çi nori çi se întoarce din nou pe Påmânt ca apå sau zåpadå. Acest ciclu de schimbåri produce forÆele de eroziune care altereazå uscatul. Apa sfårâmå rocile în mai multe moduri. Apa de ploaie uçor acidå poate dizolva o parte din roci. Apa poate penetra în cele mai mici cråpåturi din rocå. Dacå îngheaÆå çi se dilatå, sparge roca. Apa curgåtoare poate transporta nisipul çi solul. Un pârâu de munte care curge repede poate disloca roci çi bolovani çi-i poate izbi unul de altul, transformându-i în pietriç,

Solul este esenÆial pentru toate formele de viaÆå de pe uscat deoarece plantele depind de acesta pentru a creçte. InteracÆiuni lente çi complexe, cum ar fi sfårâmarea fizicå a rocilor, eroziunea chimicå çi acÆiunea rådåcinilor plantelor çi a microorganismelor, produc sol. Roci diferite çi clime diferite produc soluri diferite. În regiunile cu climå temperatå, ploaia care cade în tot timpul anului poate spåla substanÆele chimice, cum ar fi hidroxidul de fier, din stratul superior al solului, låsând în urmå podzol gri sau maro. La tropice, precipitaÆiile frecvente, împreunå cu gradul ridicat de evaporare çi modul în care plantele asimileazå apa prin rådåcini, concentreazå fierul çi aluminiul la suprafaÆå, producând laterit roçu. În fâneÆele din zonele temperate, iarba îçi ia substanÆele nutritive din påmânt, låsând în

Apa spalã calcarul, îndepãrtându-l Deschideri uscate înguste care servesc adesea ca fãgaºe pentru apã Peºteri Stalactite atârnã din tavanul peºterii Coloanã (unde o stalactitã ºi o stalagmitã s-au unit)

c Când apa bogatã în minerale se evaporã din peºteri, depoziteazã calciul sub formã de stalactite, stalagmite ºi coloane.

Stalagmitele se ridicã de pe podeaua peºterii Cursurile de apã din peºterile de calcar reapar la suprafaþã sub formã de izbucuri

Cursurile de apã coboarã brusc în peºteri prin deschideri înguste

32

e Apa de ploaie acidã dizolvã calcarul, producând forme carstice spectaculoase în sistemele de peºteri.


032-033.qxd

15.10.2003

16:00

Page 3

EROZIUNEA ÇI EFECTUL INTEMPERIILOR Gheþar de munte Gheaþa se topeºte iar apa formeazã un lac Râul tânãr (aproape de sursã) curge rapid ºi erodeazã malul creând o vale în formã de V Canion sãpat de curentul de apã puternic, împingând bolovani de-a lungul albiei râului

Cascadã Un râu curgând peste pragul unui strat de rocã durã creeazã o cascadã, cel mai renumit exemplu fiind cascada Niagara (deasupra). În loc sã erodeze treptat solul, creând o vale, stratul de rocã se rupe în bucãþi. În consecinþã, cascada rãmâne ºi apa înainteazã printr-un canion.

urmå un sol negru, numit cernoziom. În toate situaÆiile, dacå vegetaÆia este îndepårtatå, solul poate fi spålat sau împråçtiat de vânt la distanÆå, låsând terenul sterp.

Braþ mort Curentul râului matur devine mai lent, râul descrie meandre schimbându-ºi cursul

EFECTELE EROZIUNII

Râul bãtrân curge mai încet în valea sa inundabilã, vãrsându-se în final în mare

Un râu care curge printre dealuri sau munÆi taie roca, formând un meandru caracteristic, o vale în formå de V, cu mulÆi afluenÆi. Acolo unde râul întâlneçte un strat de rocå durå, apa poate så curgå de-a lungul stratului pânå când gåseçte un loc pe unde poate så treacå de ea – uneori o cascadå sau un canion. Acolo unde un versant este abrupt çi se vede un pisc de stâncå, pietrele care cad se acumuleazå la baza lui, formând o gråmadå de fragmente de rocå, numite în ansamblu grohotiç de pantå. Aceasta face panta så fie mai puÆin abruptå çi protejeazå stânca de eroziuni viitoare. Dacå o pantå abruptå este formatå din rocå moale sau sol, alunecårile de teren au loc frecvent. Dacå existå un strat de argilå impenetrabil, apa dintr-o cådere de apå puternicå se poate acumula deasupra lui, lustruind rocile de deasupra, astfel încât acestea alunecå în jos pe pantå. Acest tip de eroziune este frecvent întâlnitå de-a lungul Æårmului mårii. GravitaÆia, ploaia çi chiar tropåitul animalelor accentueazå efectele eroziunii. Cantitatea de materie erodatå pe care o poate transporta un râu depinde de viteza acestuia. Pe måsurå ce panta devine mai puÆin abruptå, iar valea se deschide cåtre çes, viteza râului

scade, iar acesta nu mai poate transporta la fel de multe sedimente. Particulele mai mari se depun sub formå de nisip çi pietriç. Când râul încetineçte çi mai mult, acesta laså în urma lui mâl. Un râu leneç va depozita mai multe sedimente pe malurile sale çi, în consecinÆå, malurile lui se vor ridica încetul cu încetul. Dacå sedimentele se acumuleazå çi pe fundul râului, depunerile acumulate în mii de ani vor determina ridicarea nivelului întregului râu deasupra våii inundabile. Dacå râul iese din matcå, va fi inundatå întreaga vale, distrugând mediul çi peisajul. Pe termen lung, inundaÆiile reprezintå un proces important deoarece adaugå un nou strat de påmânt fertil. În pårÆi diferite ale râului, acesta se deplaseazå cu viteze diferite. În jurul unui cot, apa din interiorul cotului curge mai încet decât cea din exterior. Prin urmare, sedimentele se depun în interior, iar exteriorul cotului este erodat. Aceasta determinå creçterea curburii râului, astfel încât acesta çerpuieçte prin întreaga vale inundabilå. Uneori, curbele sunt atât de strânse încât o porÆiune de påmânt este izolatå complet. Râul ia un nou curs, låsând în urmå un braÆ mort de apå ståtåtoare.

Deltã

Vale inundabilã

Mare

c Aceastã diagramã aratã o albie de râu caracteristicã. În munþi, torentele ºi pâraiele curg repede, iar eroziunea rocilor are loc rapid. Pe mãsurã ce cursul de apã încetineºte în valea inundabilã, râul depune sedimente. Uscat Plajã

ia ecþ lui r i D ntu vâ

ia ecþ lui Dir rentu cu rin ma

Mãrile ºi oceanele lovesc încontinuu regiunile de coastã. Acolo unde valurile izbesc malul sub un unghi oarecare, se produce un curent de-a lungul malului. Acest proces determinã transportarea nisipului de-a lungul þãrmului, în direcþia curentului mãrii.

A SE VEDEA ªI 56-57 Structura plantelor, 400-401 Pãmântul ºi Luna, 436-437 Zone de acþiune

33


034-035.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

16:01

Page 2

GHEæARI

ÇI STRATURI DE GHEAæÅ

Aproximativ zece la sutå din suprafaÆa Påmântului este acoperitå de gheaÆå. Sub formå de gheÆari, aceasta poate tåia våi enorme çi poate transporta aluviuni pe distanÆe de sute de kilometri.

Întinderea straturilor de gheaþã din emisfera nordicã în timpul ultimei ere glaciare 15oC 10oC 5oC

Era glaciarã

200.000

160.000

140.000 80.000

0oC

40.000

20.000

8 4 Prezent

eçi gheaÆa acoperea cândva suprafeÆe enorme pe planeta noastrå, în prezent s-a retras spre poli çi spre zonele montane cele mai înalte. Totuçi, peisajul pe care l-a modelat s-a påstrat. Deçi gheaÆa este solidå, sub presiune poate curge la fel cum curg rocile în mantaua Påmântului. Ca structurå, ambele sunt foarte asemånåtoare. Pe måsurå ce zåpada se întåreçte, aerul este eliminat din ea. Zåpada albå çi sfårâmicioaså se transformå într-o substanÆå albastrå çi cristalinå, care conÆine cristale de gheaÆå în loc de minerale. Cristalele sunt lubrifiate de un strat microscopic de apå, påstrat lichid de sårurile dizolCirc vate. GheaÆa poate transforglaciar ma zona pe care o ocupå.

D

O reprezentare graficã a temperaturilor medii pe întreaga planetã (exprimatã în grade Celsius) în luna iulie, în ultimii 200.000 de ani, ne aratã cã în prezent este deosebit de cald. Pisc piramidal

În timpul ultimei ere glaciare, calota glaciarã de deasupra peninsulei scandinavice avea grosimea de peste 3.000 metri. Cea mai recentã serie de ere glaciare a început în urmã cu 3,5 milioane de ani. Oamenii de ºtiinþã nu ºtiu cu siguranþã dacã aceste ere glaciare au trecut sau nu.

DEPLASAREA PE USCAT

GheaÆa ocupå un volum mai mare decât apa. Când apa intrå în fisuri çi îngheaÆå, sfårâmå rocile çi bolovanii. Între timp, zåpada din jurul munÆilor acoperå påmântul, declançând avalançe sau båtåtorindu-se çi transformându-se în gheaÆå. În final, aceastå gheaÆå începe så se deplaseze. În zonele extrem de reci, gheaÆa acoperå peisajul cu un strat care poate avea o grosime de mii de metri. În interiorul acesteia pot exista torente de gheaÆå care curg mai rapid datoritå faptului cå påmântul de dedesubt este slåbit, fiind lubrifiat de noroi sau

MODELAREA PEISAJULUI DE CÃTRE GHEAæà Crevasã

Uneori se formeazã lacuri în circurile glaciare având formã de fotoliu, create de gheþari

În înaltul munþilor, zãpada compactã începe sã se deplaseze, lãsând un circ glaciar (o gaurã în formã de fotoliu) la capãtul vãii. De la un capãt la altul, circurile glaciare sunt înconjurate de vârfuri piramidale zimþate. Pe mãsurã ce gheþarul se deplaseazã sau suprafaþa de alunecare se înclinã, se deschid în gheaþã crevase. Resturile de rocã clãdesc pe gheaþã morene laterale. Pe mãsurã ce gheþarul coboarã muntele, baza gheþii poate adânci o vale ºi poate pãrea cã se deDep plaseazã la deal. Acolo unde un gheþar coboarã pe o gheþ lasarea arul pantã abruptã, formeazã cãderi de gheaþã cu ui vârfuri ascuþite ºi crevase. Vârful este capãtul gheþarului, locul unde gheþarul se topeºte în cele din urmã.

Morenã lateralã

e Mase de gheaþã în deplasare, numite gheþari, lasã în urma lor vãi caracteristice, în formã de U. Acestea sunt foarte diferite de vãile în formã de V ale râurilor. Aceastã vale din Elveþia avea forma de V pânã la ultima erã glaciarã, când gheþarul a adâncit-o formând o vale în formã de U. 34

Vârful gheþarului

Apã topitã


034-035.qxd

15.10.2003

16:01

Page 3

chiar încålzit de activitatea vulcanicå (ca într-o parte din Antarctica). Pe måsurå ce stratul de gheaÆå se subÆiazå, se poate împårÆi în douå în jurul culmilor stâncoase sau vârfurilor izolate pentru a forma gheÆari de vale, dupå care se reunesc pe partea cealaltå a stâncii, formând ceea ce se numeçte gheÆar de Piemont. Viteza de curgere a unui gheÆar poate fi extrem de micå – între câÆiva metri çi câteva sute de metri pe an. Pentru a påstra acelaçi debit ca a unui mic torent de munte, un gheÆar trebuie så acopere întreaga vale. Pe måsurå ce gheÆarul se deplaseazå, transformå pietrele mici în pulbere. Bolovanii prinçi de gheÆar laså urme adânci, numite striaÆii, pe versantele våii în formå de U. În unele våi glaciare gheaÆa taie adânc påmântul de dedesubt, låsând în urmå lacuri, pe måsurå ce gheaÆa se retrage. În timp ce gheaÆa avanseazå, sub gheÆar se formeazå un strat gros de argilå finå. Presiunea poate fi suficient de mare pentru a påstra acolo apa în formå lichidå, lubrifiind baza gheÆarului çi låsând în urmå gråmezi de argilå, numite morene lunguieÆe. În vârful gheÆarului se depoziteazå restul sedimentelor çi rocilor, sub forma unei morene terminale. Adesea, în urmå este låsat un bloc de gheaÆå. Blocul se va topi çi va forma un bazin adânc, numit çi lac glaciar. ERELE GLACIARE

Geologii nu çtiu sigur ce determinå apariÆia unei ere glaciare. Totuçi, ciclurile pe termen lung ale înclinårii axei Påmântului, numite cicluri Milancovici, par så fie implicate în acest proces. FluctuaÆiile în nivelurile de dioxid de carbon din atmosferå pot juca de asemenea un rol. Dupå ce gheaÆa începe så se întindå, schimbarea se accelereazå. GheaÆa çi zåpada albå reflectå mai mult din radiaÆia Soarelui

GHEæARI ÇI STRATURI DE GHEAæÃ

Oceanul Atlantic

Cercul Polar Oceanul Indian

banchiza Ronne Polul Sud banchiza Ross Oceanul Pacific

calotã glaciarã

banchizã

minimum de gheaþã în apã

înapoi în spaÆiu, iar planeta continuå så se råceascå. Oamenii de çtiinÆå au descoperit cå temperaturile globale fluctueazå între douå ståri relativ stabile. Aceastå fluctuaÆie a avut loc de aproximativ 35 de ori în istoria Påmântului. Prima dovadå clarå a unei ere glaciare dateazå din Precambrian, aproximativ cu patru miliarde de ani în urmå. Cea mai recentå erå glaciarå a început în urmå cu 3,25 milioane de ani. Este posibil ca aceasta så continue çi în prezent, în pofida existenÆei climei temperate. Pânå în urmå cu aproximativ 14.000 de ani, în calotele polare era concentratå o cantitate uriaçå de gheaÆå, iar nivelul mårii era cu 80 de metri mai scåzut decât nivelurile din prezent. GheaÆa apåsa de asemenea påmântul, iar în prezent acesta se ridicå lent la latitudinile nordice.

Cea mai mare parte a Antarcticii este acoperitã cu un strat gros de gheaþã. Gheaþa curge din zonele cu cãderi masive de zãpadã, din centrul continentului, cãtre zonele de coastã. Iarna, stratul se extinde în mare. Unele banchize groase se pãstreazã tot timpul anului, din ele desprinzându-se uneori aisberguri enorme. Mulþi oameni de ºtiinþã se tem cã încãlzirea globalã ar putea determina prãbuºirea în mare a stratului de gheaþã din vestul Antarcticii, ridicând enorm de mult nivelul mãrii.

Aceste aisberguri gigantice s-au desprins de calota glaciarã din Antarctica ºi aratã clar efectele valurilor care le scobesc la nivelul mãrii. Aproape 90 la sutã din volumul unui aisberg este invizibil sub apã, ceea ce înseamnã cã aisbergurile pot fi extrem de periculoase pentru vapoarele care trec pe lângã ele. Aisbergurile pot transporta în largul mãrii argilã ºi rocã excavate de cãtre gheaþã din pãmânt, unde acestea se regãsesc sub forma de sedimente oceanice.

Pe mãsurã ce vârful gheþarului se topeºte, o parte din resturile de rocã formeazã un prag numit morenã terminalã.

Vedere din aer în care se aratã marele gheþar Kahiltna din Alaska. Activitãþile umane au determinat apariþia unui fenomen numit încãlzire globalã, care a dus la micºorarea multor gheþari din întreaga lume. Dacã gheþarul Kahiltna s-ar topi, ar dezvãlui o vale adâncã în formã de U, care a fost scobitã în munþii de dedesubt.

35

A SE VEDEA ªI 22-23 Formarea munþilor, 36-37 Clima, 460 Schimbãri climaterice


036-037.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:41

Page 2

CLIMA Clima Påmântului depinde de energia provenitå de la Soare çi de capacitatea oceanelor çi atmosferei Påmântului de a determina circularea eficientå a cåldurii în jurul planetei. åldura care stå la baza sistemelor climaterice ale Påmântului provine de la Soare. Lumina Soarelui ajunge pe Påmânt, o parte este reflectatå înapoi în spaÆiu de norii albi çi strålucitori. Restul este absorbit de uscat çi de mare, care se încålzesc çi radiazå cåldurå sub formå de luminå infraroçie. Lumina albå vizibilå stråluceçte liber trecând prin aerul curat, iar gaze cum ar fi bioxidul de carbon reflectå razele infraroçii înapoi pe Påmânt. Acest fenomen se numeçte efect de serå. Bioxidul de carbon din atmosferå capteazå cåldurå aproape la fel cum se întâmplå în cazul sticlei unei sere. Fårå acest efect, temperatura medie pe suprafaÆa Påmântului ar fi de -15oC. GheaÆa ar acoperi planeta iar fiinÆele umane nu ar exista. Cantitatea de luminå solarå care atinge suprafaÆa Påmântului variazå în funcÆie de latitudine. Lumina Soarelui este cea mai intenså la ecuator çi cea mai slabå la poli. Vântul tinde så realizeze o uniformizare, transportând aerul cald cåtre latitudini mai înalte. Clima este de asemenea afectatå de curenÆii oceanici. Primii doi metri de apå situaÆi imediat sub suprafaÆa apei mårii stocheazå mai multå cåldurå decât întreaga atmosferå. CurenÆii oceanici pot transporta o parte din aceastå cåldurå cåtre poli, iar curentul Golfstrom çi curentul Californiei asigurå o climå blândå în nordul Europei. Departe de depozitele de cåldurå din oceane, interiorul continentelor au o climå mai durå, cu ierni reci çi veri fierbinÆi çi uscate.

vânturi reci ºi uscate

C

aer rece aer rãcoros aer cald Aerul cald se ridicã acolo unde lumina Soarelui este cel mai puternicã. De acolo, se deplaseazã cãtre poli, lãsând aer rãcoros în urma lui.

Vegetaþia pãdurii tropicale ajutã la pãstrarea sub control a procesului de încãlzire globalã, absorbind bioxidul de carbon din aer în timp ce pãdurea creºte.

d Cele opt zone climaterice principale au temperaturi medii ºi frecvenþe ale precipitaþiilor atmosferice diferite. Aceste diferenþe influenþeazã tipul de vegetaþie aflat în respectivele zone.

Continentalã

Stepã

Polarã ºi subpolarã

Temperatã/marinã

Savanã

Muntoasã

Tropicalã ºi subtropicalã

Aridã

Zonã climatericã

36

Himalaia

ianuarie

India Oceanul Indian ploaie torenþialã (muson)

iulie

India

Oceanul Indian vânturi umede ºi calde Iarna, marea este mai caldã decât pãmântul iar aerul de deasupra apei se ridicã, alungând aerul rece ºi uscat de pe munþii Himalaia. Vara, aerul de deasupra nordului Indiei devine fierbinte ºi se ridicã. Aceasta determinã deplasarea cãldurii ºi umezelii cãtre nord dinspre ocean, aducând ploi abundente în sudul Asiei – anotimpul ploilor (musonului).

SCHIMBÃRILE DE CLIMÃ

În pofida tuturor variaÆiilor vremii, de la o zi la alta çi de la an la an, temperaturile medii în lume nu s-au schimbat cu mai mult de jumåtate de grad în ultimul secol. Unele schimbåri de climå au la bazå cauze naturale. De exemplu, în secolul al XVII-lea nu au fost semnalate pete solare. În general, Soarele a fost mai rece iar acest fapt a avut drept consecinÆe producerea fenomenului numit Mica Erå Glaciarå. La acea vreme, râurile din Europa îngheÆau iarna iar pe gheaÆå se organizau serbåri de iarnå. Mai demult variaÆiile de temperaturå erau mult mai mari. Existå dovezi de mai multe tipuri în acest sens. Inele anuale ale copacilor înregistreazå anotimpurile propice, respectiv nefavorabile creçterii, inclusiv o serie de ierni grele în jurul anului 1450 î. Hr., determinatå probabil de erupÆii vulcanice care au obturat lumina Soarelui. În miezul gheÆii din Groenlanda çi Antarctica, precum çi în straturile de sedimente din lacuri, existå dovezi çi privind vremurile mai îndepårtate. Depozitele de sedimente din oceane furnizeazå dovezi pentru cel mai lung interval de timp. VariaÆiile procentului de izotopi de oxigen pot dezvålui temperatura oceanului çi cantitatea de gheaÆå de la poli. Izotopii de carbon din cochilii dezvåluie cât de mult bioxid de carbon era atras în jos din atmosferå. În urmå cu aproximativ 50 de


036-037.qxd

02.09.2003

15:41

Page 3

CLIMA

precipitaþii Soare evaporare din lacuri ºi râuri

evaporare din mãri

transpiraþie

apa de râu ºi din subteran curge în mare

ÎNCÃLZIREA GLOBALÃ

çi vegetaÆia care, altfel, ar consuma bioxidul de carbon. În fiecare an, activitatea umanå determinå adåugarea a aproximativ opt miliarde de tone de carbon în atmosferå, sub formå de bioxid de carbon. În secolului XX, bioxidul de carbon suplimentar a intensificat efectul de serå suficient de mult pentru a ridica temperatura globalå medie cu 0,5oC.

Nu toate schimbårile de climå sunt naturale. Din 1958, oamenii de çtiinÆå monitorizeazå concentraÆia de bioxid de carbon din atmosferå de pe vârful unui munte din Hawaii, departe de orice surså de poluare. În fiecare an, concentraÆia a crescut. Bioxidul de carbon suplimentar provine în principal de la arderea combustibililor minerali (fosili), cum ar fi cårbunele, gazul natural çi combustibilii din petrol. Arderea elibereazå în atmosferå carbonul care s-a depus în Æesuturile organismelor care tråiau cu multe milioane de ani în urmå. De asemenea, incendierea pådurilor amazoniene elibereazå bioxid de carbon çi distruge arborii

Meteorologii utilizeazå supercalculatoare pentru a crea modele climaterice çi a face previziuni privind viitoarele schimbåri de climå. Rezultatele sugereazå faptul cå în urmåtorul deceniu clima s-ar putea încålzi cu încå 2,5oC mai mult decât schimbarea de temperaturå survenitå de la ultima erå glaciarå pânå în prezent. Local, schimbårile ar putea så fie çi mai dramatice. Pe måsurå ce se topeçte gheaÆa la poli, nivelul mårii ar putea creçte çi provoca inundaÆii, deçerturile ar deveni mai uscate iar zonele de coastå ar deveni mai expuse furtunilor.

milioane de ani probabil cå nu exista gheaÆå pe Påmânt decât pe munÆii înalÆi. Antarctica era acoperitå de vegetaÆie. Înainte, timp de peste 100 de milioane de ani, clima Påmântului a fost mult mai caldå decât în prezent iar dinozaurii populau planeta.

Cãldura Soarelui face apa sã parcurgã un ciclu în jurul planetei. Cãldura determinã evaporarea apei din lacuri, râuri ºi mãri, face plantele sã transpire apã în atmosferã. Aerul cald ºi umed se rãceºte în timp ce se ridicã deasupra dealurilor ºi munþilor sau când întâlneºte aerul rece. Aerul rãcorit nu mai poate pãstra toatã apa sub formã de vapori, aºa cã picãturi de apã formeazã norii ºi ploaia. Ploaia se adunã în râuri ºi intrã în pãmânt, transformându-se în apã freaticã. În aceste forme, apa revine în lacuri, pãduri ºi mare, încheind ciclul.

aer rece aer cald

front de aer cald

Sistemele frontale apar acolo unde se întâlneºte aerul cald cu aerul rece. Un front rece apare acolo unde aerul rece ºi adesea uscat deviazã din drumul sãu aerul cald. aer cald front de aer cald aer rece Un front de aer cald aduce adesea nori ºi ploaie. Aerul rece împinge de dedesubt aerul cald ºi-l ridicã.

aer cald Oceanul Pacific

Oceanul Pacific America de Sud

Australia Australia

apã caldã apã rece

Australia

apã caldã

America de Sud

apã rece condiþii normale

El Nino

El Nino este numele dat unei inversãri ocazionale a curenþilor din Pacific. În mod normal, curenþii de suprafaþã se deplaseazã cãtre vest peste Pacificul de Sud. Aceastã deplasare asigurã aerul umed pentru clima umedã din sud-estul Asiei ºi permite apei bogate în substanþe nutri-

tive sã se acumuleze pe coastele statului Peru. În timp ce acþioneazã El Nino, curentul cald se deplaseazã cãtre est. Aceasta determinã producerea inundaþiilor în sud-estul Asiei. El Nino mai provoacã înfometarea peºtilor de pe coasta statului Peru.

37

front închis aer rece Un front închis apare acolo unde se amestecã aerul rece cu aerul cald. În timp ce se amestecã, frontul slãbeºte ºi dispare.

A SE VEDEA ªI 12-13 Oceanele, 394-5 Soarele, 453 Poluarea aerului, 460 Schimbãri climaterice


038-039.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

21.10.2003

14:05

PLOAIA

Page 2

ÇI NINSOAREA

Ploaia çi ninsoarea sunt douå forme în care apa cade din cer pe Påmânt. Apa furnizatå astfel este vitalå pentru supravieÆuirea çi creçterea animalelor çi plantelor. pa care cade din nori se numeçte în ansamblu precipitaÆie. Într-o formå de precipitaÆie, în nori se formeazå picåturi de apå atunci când curenÆii de aer fac mici stropi de ploaie så se ciocneascå. Aceçti stropi se unesc formând picåturi mai mari, care cad sub formå de ploaie pe Påmânt. Aerul trebuie så fie umed pentru ca ploaia så ajungå pe Påmânt fårå så se evapore, aça cå acest tip de formare a picåturilor are loc în principal în zonele tropicale. Majoritatea ploilor pornesc iniÆial sub formå de cristale de gheaÆå care se formeazå la altitudini mari în atmosferå, în nori, acolo unde temperatura este scåzutå. Cristalele de gheaÆå cresc pe måsurå ce apa îngheaÆå pe ele. Faptul cå aceste cristale ajung pe påmânt sub formå de ploaie sau ninsoare depinde de înålÆimea la care au îngheÆat – înålÆimea minimå la care temperatura çi presiunea determinå îngheÆarea apei.

A

Când apa îngheaþã, formeazã cristale plate, cu ºase laturi. În anumite condiþii atmosferice, aceste cristale se pot uni, alcãtuind fulgi de zãpadã complecºi ºi frumoºi.

Dacå altitudinea la care are loc îngheÆarea este mai micå de 300 de metri deasupra solului, cristalele de gheaÆå nu au timp suficient ca så se topeascå înainte så atingå påmântul, cåzând prin urmare sub formå de zåpadå. În condiÆii mai calde, altitudinea de îngheÆare este mai mare, iar cristalele se transformå în ploaie înainte så ajungå pe påmânt. FURTUNI CU GRINDINÃ

Într-un nor de furtunå, cristalele de gheaÆå sau stropii de ploaie care cad pot fi purtate în sus de curenÆii de aer cald numiÆi curenÆi ascendenÆi. În vârful norului, stropii îngheaÆå çi atrag çi mai multå apå. În timp ce particulele de grindinå cad pânå la niveluri mai calde, straturile exterioare se topesc, dar sunt îngheÆate din nou sub formå de straturi transparente de gheaÆå când particulele de grindinå urcå la loc în vârful norului.

PLOAIA ÇI ZÅPADA Dacã baza unui nor stratus este la micã altitudine, mici stropi de ploaie pot sã cadã ca o burniþã finã. Zãpada uscatã cade atunci când temperatura solului este sub 0oC, aceasta fiind temperatura la care îngheaþã apa. Dacã zãpada cade prin aerul a cãrui temperaturã depãºeºte 0oC, o parte din ea se va topi. Amestecul rezultat din zãpadã ºi apã se numeºte lapoviþã. Zãpada udã cade atunci când temperatura este exact de 0oC.

zãpadã udã zãpadã uscatã

lapoviþã

ploaie

burniþã

38


038-039.qxd

21.10.2003

14:05

Page 3

PLOAIA ÇI NINSOAREA

front de aer rece masã de aer rece

front de aer cald

masã de aer rece

masã de aer cald

Norii se formeazã ºi produc ploaie atunci când aerul cald ºi umed se ridicã. Acest lucru poate sã se întâmple atunci când un front de aer cald întâlneºte o masã de aer rece. Aerul cald se rãceºte în timp ce se ridicã deasupra aerului rece, formând nori, mici stropi de ploaie ºi burniþã. Când un front de aer rece este împins sub aer cald, aerul umed se ridicã rapid, formând nori de furtunã ºi adesea producând ploi puternice. Urmeazã de obicei dupã aceea vreme bunã ºi ceva mai rece. traiectoria particulelor de grindinã

curenþi ascendenþi de aer cald

Particulele de grindinå continuå så urce çi så coboare devenind din ce în ce mai mari la fiecare ciclu, pânå când sunt prea grele pentru a fi purtate de curentul ascendent çi cad pe påmânt. Particulele de grindinå caracteristice pot avea diametrul de un centimetru sau mai mult, iar greutatea record este de 760 de grame. NIVELURILE PRECIPITAÞIILOR

Ploile anuale de 60-150 centimetri sunt normale pentru regiunile temperate, cum ar fi nordul Europei, dar existå regiuni deçertice unde nu a mai plouat de ani întregi. Într-o parte din Deçertul Atacama din Chile nu a mai plouat de 400 de ani. La cealaltå extremå, piscul Waialeale din Hawaii primeçte în medie pe an peste 11 metri de ploaie. Cea mai mare

cådere de zåpadå în 12 luni a fost de 31,1 metri çi curenþi a cåzut în iarna lui 1971- descendenþi de aer rece 72 la Paradise, Muntele nivel de Rainer din statul Washington, îngheþare Statele Unite. Pe 16 martie 1952, la Cilaos, pe grindinã insula Reunion din Oceanul ploaie Indian, au cåzut 1,87 metri de ploaie. Ploaia torenÆialå de acest tip poate slåbi rådåcinile copaci- Particulele de grindinã au la început forma unor lor çi poate provoca alunecåri de mici boabe de gheaþã care se aflã în vârful teren catastrofice, care distrug norilor de furtunã. Acestea cad la baza norului, dar sunt ridicate ulterior în vârf de un puternic case în drumul lor. Ploile intense curent ascendent de aer cald. Pe bobul de grinprelungite çi dezgheÆurile bruçte dinã îngheaþã mai multã apã înainte ca acesta pot determina ridicarea nivelului sã cadã din nou pânã la baza norului. Fiecare de grindinã parcurge de mai multe ori râurilor, fåcându-le så iaså din particulã acest ciclu, acumulând mai multe straturi conmatcå. centrice de gheaþã înainte sã cadã pe pãmânt. lumina Soarelui picãturã de ploaie lumina reflectatã, respectiv refractatã

curcubeu Lumina Soarelui este un amestec de lungimi de undã ale luminii. Când este reflectatã de un strop de ploaie, fiecare lungime de undã este refractatã, sau deviatã, sub un unghi diferit. În consecinþã, diferitele lungimi de undã se vãd sub forma unor culori separate în cadrul unui curcubeu.

e Curcubeele pot fi vãzute atunci când lumina Soarelui este refractatã ºi reflectatã de milioane de picãturi de ploaie. 39

A SE VEDEA ªI 36-37 Clima, 50-51 Viaþa: origini ºi evoluþie, 460 Schimbãri climaterice


040-041.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

NORI

15:44

Page 2

ÇI CEAæÅ

Cåldura de la lumina Soarelui face apa så se evaporeze din påmânt. Când temperatura aerului scade, vaporii de apå din aer se condenseazå, formând nori çi ceaÆå. antitatea de apå pe care aerul o poate påstra sub forma de vapori invizibili depinde de temperatura acesteia. Dacå aerul umed coboarå sub o anumitå temperaturå, încep så se formeze picåturi de apå în jurul minusculelor fire de praf sau fum din aer. Norii çi ceaÆa sunt compuse din aceçti stropi. CeaÆa este de fapt nor format la nivelul solului. La altitudini mari, unde aerul este rece, apa din nori formeazå cristale de gheaÆå.

C 1

Soarele încãlzeºte pãmântul gol mai repede decât iarba. În zilele însorite, aerul umed se ridicã din aceste zone.

2

Pe mãsurã ce aerul umed se ridicã ºi se rãceºte, vaporii de apã încep sã se condenseze ºi sã formeze nori.

FORMAREA NORILOR

Când vremea este însoritå, cåldura çi umezeala din påmânt produc curenÆi ascendenÆi de aer cald çi umed. Când se ridicå în aerul mai rece, vaporii încep så se condenseze çi så formeze nori. Interiorul norului este înså în continuare cald çi începe så se ridice, ducând la formarea unor nori înalÆi, pufoçi. Un alt tip de nor se formeazå când un front de aer cald çi umed întâlneçte o maså de aer cald. Aerul cald se ridicå deasupra aerului rece çi începe så se råceascå. Fâçii continue de nori se pot forma la graniÆa dintre aerul cald çi aerul rece. Norul se poate forma de asemenea atunci când aerul umed se ridicå çi se råceçte în timp ce trece peste dealuri sau munÆi.

TIPURI DE NORI

Norii sunt clasificaÆi de obicei dupå aspectul lor çi altitudinea la care se gåsesc. Altitudinea unui nor este måsuratå la baza norului, dar unele tipuri de nori se pot ridica pânå la mii de metri deasupra bazelor lor. Norii de nivel jos au bazele la o altitudine care nu depåçeçte 2.000 de metri. Norii de nivel mediu au bazele la altitudini între 2.000 çi 5.000 de metri iar norii de nivel înalt au bazele între 5.000 çi 14.000 de metri. Printre norii de nivel jos se numårå norii stratus, care se formeazå în fâçii neîntrerupte çi norii cumulus albi çi pufoçi care se aseamånå cu fuioarele de lânå. Norii cumulonimbus au de asemenea baze situate la nivel jos, dar se pot ridica pânå la altitudinea de 13.000 de metri în atmosferå. Aceçti nori au de obicei formå de nicovalå çi pot aduce ploi puternice çi furtuni cu tråsnete. Printre norii de nivel mediu se numårå altostratus, care formeazå fâçii fine, çi norii nimbostratus mai închiçi la culoare, care aduc adesea ploi sau zåpadå persistentå. Altocumulus sunt benzi spectaculoase de nori de nivel mediu, care se aseamånå cu un model de vålurele la malul mårii. Norii de nivel înalt sunt tipuri de nori cirrus, al cåror nume provine de la cuvântul latinesc cirrus, care înseamnå „smoc". Aceastå denumire se datoreazå aspectului lor de månunchi. Norii cirrus conÆin apå sub forma de minuscule cristale de gheaÆå.

3

Norii cresc în timp ce alte pachete de aer cald aflat în ascensiune îi alimenteazã cu picãturi de apã.

Cirrus

Cirrostratus

Cirrocumulus

Altocumulus

Altostratus

Cumulonimbus

Stratocumulus

Norii de furtunã produc fulgere de 100.000 de volþi sau mai mult. Aceste scântei enorme încãlzesc aerul pânã la o temperaturã de peste 30.000oC. Expansiunea rapidã a aerului determinã producerea tunetului.

Cumulus

Nimbostratus

Stratus

40

Norii cirrus sunt fâºii de nori aflate la mare altitudine. Norii cirrostratus formeazã un vãl. Norii cirrocumulus sunt fuioare de nori aflaþi la mare altitudine, care pot crea un model regulat de vãlurele numit „cer cu aspect de valuri”. Altostratus este un strat subþire de nori situaþi la o altitudine medie. Nimbostratus este o fâºie de nori gri care pot aduce ploaie sau zãpadã. Noriºorii de la o altitudine medie se numesc altocumulus. Printre norii de altitudine joasã se numãrã stratus, un strat de nori care învãluie frecvent vârfurile dealurilor, ºi pufoºii nori cumulus. Stratocumulus formeazã un strat de nori cumulus comasaþi. Puternici curenþi ascendenþi de aer cald pot sã formeze nori cumulonimbus în formã de nicovalã, aducând ameninþarea furtunilor cu trãsnete.


040-041.qxd

02.09.2003

15:44

Page 3

NORI ÇI CEAæÅ

CARACTERISTICILE NORILOR

Un meteorolog cu experienÆå poate efectua previziuni meteorologice privind formele norilor çi urmårind schimbarea acestora. Norii pot forma uneori structuri uimitoare çi uneori minunate pe cer. Umflåturi instabile pot atârna sub norii altocumulus, luând formå de uger. CurenÆii de aer care coboarå din munÆi produc uneori serii de curenÆi verticali care formeazå nori ce se aseamånå cu o gråmadå de farfurii puse una peste alta. Aceçtia sunt norii care au fost confundaÆi cu farfuriile zburåtoare. Când lumina soarelui trece prin gåurile din nori dar Soarele este ascuns, pot fi våzute raze de soare minunate în timp ce lumineazå particule de praf din atmosferå. Picåturile de apå extrem de rece din norii subÆiri pot acÆiona ca prisme, separând lumina Soarelui în lungimile ei de undå componente çi fåcând norii så stråluceascå în mai multe culori. La råsårit çi la apus, când Soarele este jos pe cer, lumina sa este dispersatå de atmosferå, astfel încât pårÆile de dedesubt ale norilor înalÆi sunt luminate în culori minunate roz, oranj çi roçu. Acest efect poate fi extrem de spectaculos în zonele poluate, unde praful din atmosferå se adaugå la efectul natural de dispersare. Norii cirrus de mare altitudine pot produce efectul de halou în jurul Soarelui sau Lunii, în timp ce lumina este refractatå prin cristalele de gheaÆå. CEAÞA ªI CEAÞA DE FUM (SMOGUL)

loaså pentru çoferi çi cålåtorii pe munte. În cazurile extreme vizibilitatea poate fi pe o distanÆå mai micå de un metru. CeaÆa de fum (smogul) este un amestec de fum çi ceaÆå care se formeazå în zonele poluate. Pânå la mijlocul anilor '50, fumul de la arderea cårbunelui din oraçele din Anglia determina producerea unui smog atât de gros încât mulÆi oameni au murit datoritå bolilor aparatului respirator. Controlul poluårii a redus gravitatea smogului dar apariÆia acestuia determinå în continuare creçterea ratelor de mortalitate çi provoacå iritaÆii la nivelul ochilor çi atacuri de astm.

Când se formeazå norii la nivelul solului atunci se numesc generic ceaÆå. Deoarece ceaÆa reduce vizibilitatea, este deosebit de pericuFORMAREA CEæII Ceaþa de advecþie se formeazã când aerul cald ºi umed se deplaseazã deasupra unei suprafeþe reci de uscat sau mare. Ceaþa frontalã se formeazã acolo unde se întâlnesc douã mase de aer de temperaturi diferite. Ceaþa de radiaþie se formeazã noaptea, când pãmântul pierde rapid cãldurã prin radiaþie ºi rãceºte aerul umed de deasupra acesteia. Ceaþa de radiaþie se formeazã în grotele din pãmânt. Ceaþa ascendentã se poate forma atunci când aerul umed se rãceºte în timp ce se ridicã pe un versant.

ceaþã frontalã masã de aer cald

Pâcla pe mare este o imagine obiºnuitã în Golful San Francisco, California. Aici, centrul podului Golden Gate este ascuns datoritã pâclei de mare.

Pâcla de mare este un tip de ceaþã de advecþie care se formeazã atunci când aerul cald ºi umed întâlneºte un curent oceanice rece, în acest caz în largul coastei californiene.

ceaþã

masã de aer rece

ceaþã de advecþie

ceaþã ascendentã

ceaþã ceaþã aer cald

sol rece

ceaþã de radiaþie solul pierde cãldurã

aer umed se formeazã ceaþa

A SE VEDEA ªI 36-7 Clima, 42-3 Previziuni meteorologice, 264-5 Refracþia

41


042-043.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:45

Page 2

PREVIZIUNI

METEOROLOGICE

Sistemele meteorologice sunt complexe çi greu de prevåzut. Cei care se ocupå în prezent cu efectuarea previziunilor meteorologice se bazeazå în acest proces pe date meteorologice preluate din întreaga lume çi utilizeazå modele pe calculator. istemele meteorologice sunt rezultatul faptului cå razele solare pun în miçcare un fel de motor de încålzire în atmosferå. Dacå razele Soarelui ar cådea constant pe un Påmânt uniform, vremea ar råmâne neschimbatå. Receptarea radiaÆiei solare variazå înså datoritå norilor, succesiunii zi-noapte, anotimpurilor çi latitudinii, iar Påmântul nu este uniform. Oceanele capteazå mai multå cåldurå decât uscatul, aça cå acÆioneazå ca un depozit în timpul nopÆii çi se încålzesc rapid la lumina Soarelui. În timpul zilei, aerul cald se ridicå pe uscat çi se amestecå cu aerul umed de pe mare. Pe måsurå ce aerul umed se råceçte, se formeazå nori, iar umezeala cade sub formå de ploaie, lapoviÆå, grindinå sau zåpadå. În timp ce aerul se încålzeçte, se extinde, creând sisteme cu presiune înaltå çi vânturi care transportå sistemele meteorologice în jurul globului.

e Un anemometru mãsoarã viteza vântului în timp ce vântul face cupele acestuia sã se roteascã în jurul unui ax central.

S

hartã meteorologicã

front de aer cald

front de aer cald

izobarã viteza vântului ºi acoperirea cu nori Aceste simboluri sunt utilizate pentru reprezentarea graficã a datelor în hãrþile meteorologice. Semicercurile ºi triunghiurile aratã tipul ºi direcþia frontului. Izobarele reprezintã presiunea aerului.

EFECTUAREA PREVIZIUNILOR

Oricine poate face o previziune meteorologicå privind pur çi simplu vremea de aståzi çi anunÆând aceeaçi vreme mâine. Între tropice çi poli aceastå previziune ar fi corectå pentru aproape çapte zile din zece. Este înså mai util çi mai dificil så faceÆi previziuni meteorologice atunci când vremea se schimbå. Existå multe moduri tradiÆionale de anticipare a schimbårilor meteorologice, iar câteva dintre acestea sunt chiar demne de încredere. Un apus strålucitor çi roçu este un indiciu bun pentru îmbunåtåÆirea vremii. Acest lucru se întâmplå pentru cå sistemele meteorologice sosesc de obicei din vest.

fUn barograf utilizeazã o peniþã pentru a înregistra modificãrile presiunii aerului pe un tambur rotativ. eUn psihrometru este utilizat pentru a mãsura umiditatea aerului.

fTermometrele mãsoarã temperatura aerului. Toate aceste instrumente sunt utilizate pentru a mãsura viteza vântului, presiunea atmosfericã, umiditatea ºi temperatura. Aceºtia sunt cei patru indicatori importanþi ai condiþiilor atmosferice.

Cerul este roçu pentru cå lumina trece prin aerul uscat çi pråfos de dincolo de orizontul vestic, aceasta fiind o indicaÆie a faptului cå urmeazå vreme bunå. Cerul roçu dimineaÆa apare când razele Soarelui cad din est pe nori iar vremea proastå se apropie dinspre vest. Comportamentul animalelor poate fi de asemenea un bun indicator al schimbårilor meteorologice. Vitele tind så stea culcate când se apropie ploaia, de exemplu, iar påsårile de mare sunt adesea împinse cåtre uscat de furtunile de pe mare.

Un centru meteorologic utilizeazã informaþii obþinute de la dispozitivele de monitorizare meteorologicã, pentru a reprezenta grafic condiþiile curente ºi a face previziuni privind schimbãrile posibile ale acestora. Programele de calculator ajutã ca aceste previziuni sã se efectueze cât mai exact posibil. Rapoartele meteorologice televizate utilizeazã hãrþi meteorologice simplificate, care sunt uºor de înþeles. Previziunile meteorologice prezentate la televiziune sau la radio sunt deosebit de utile pentru fermieri, grãdinari ºi marinari, toþi aceºtia având nevoie sã fie pregãtiþi în cazul schimbãrilor bruºte ale vremii.

Acest meteorolog utilizeazã un calculator portabil pentru a strânge date de la o staþie de monitorizare a evoluþiei vremii. Unele staþiuni meteorologice trimit prin radio, satelit sau legãturi telefonice cãtre un oficiu central datele pe care le colecteazã.

42


042-043.qxd

02.09.2003

15:45

Page 3

PREVIZIUNI METEOROLOGICE

Un avion de monitorizare a condiþiilor meteorologice ia mostre de aer în timpul zborului. Un radar dintr-un sãculeþ plasat sub fuzelaj detecteazã stropii de ploaie ºi particulele de grindinã în timp ce se formeazã în interiorul norilor.

Reþeaua naþionalã de detectare a fulgerelor, de la Universitatea de stat din New York, furnizeazã informaþii care sunt utilizate pentru a devia zborurile avioanelor ºi pentru a avertiza companiile care se ocupã cu furnizarea energiei electrice.

PREVIZIUNI ªTIINÞIFICE

activitatea solarå, dar çi aceste previziuni sunt adesea greçite. Starea vremii este influenÆatå puternic de regiunile cu presiune atmosfericå ridicatå, respectiv scåzutå. Vânturile suflå dinspre zonele cu presiune ridicatå spre cele cu presiune scåzutå. Datoritå rotaÆiei Påmântului, vântul suflå în spirale în zonele cu presiune joaså, la fel cum curge apa printr-un canal de scurgere. Fronturile sunt regiuni unde se întâlneçte aerul cald cu cel rece. Deoarece aerul fierbinte se ridicå, aerul cald dintr-un front atmosferic cald se ridicå deasupra aerului rece. Umiditatea sa determinå formarea norilor çi a ploii. În cazul unui front rece, aerul rece este împins sub aerul cald. Aceasta determinå ridicarea bruscå a aerului cald çi provoacå adeseori reprize de ploaie puternicå dupå care curând vremea se îmbunåtåÆeçte. Când un front de aer rece întâlneçte un front de aer cald, aerul cald se ridicå iar sistemul frontal dispare.

Meteorologii di ziua de azi observå starea vremii în mii de locuri diferite çi calculeazå schimbårile care este probabil så aibå loc. Aceçtia obÆin datele de la o reÆea internaÆionalå de staÆii meteorologice, baloane de mare altitudine çi sateliÆi. Datele sunt introduse în calculatoare care preconizeazå modelele meteorologice. Asemenea previziuni pot avea o acurateÆe rezonabilå pentru cel mult o såptåmânå în avans. Previziunile fåcute pe o perioadå mai lungå tind så fie inexacte datoritå dezvoltårii complexe a sistemelor meteorologice. Un eveniment mic çi imprevizibil poate afecta toate etapele dezvoltårii unui sistem meteorologic, aça cå rezultatele estimate sunt complet diferite de ceea ce s-a anticipat. Adesea aceastå situaÆie este comparatå situaÆia în care un fluture care då din aripi pe un continent çi produce o furtunå pe altul. Unii meteorologi încearcå så anticipeze starea vremii cu luni înainte, studiind variaÆiile din Uraganul Frederick a lovit Golul Mexic în septembrie 1979. Bursa din New York a utilizat aceastã combinaþie de imagini din satelit ºi valori ale vântului pentru a anunþa în prealabil locul unde urmau sã se producã cele mai mari distrugeri. Acest tip de informaþii este de interes pentru cã distrugerile pe care le provoacã uraganele culturilor ºi proprietãþilor pot reduce drastic valoarea comerþului cu produse agricole dintr-o regiune.

Acest balon umplut cu heliu transportã instrumente care mãsoarã temperatura ºi umiditatea atmosferei. Suprafaþa lui spinoasã îl face sã aibã un zbor stabil.

Nava Meteosat este una dintr-o serie de sateliþi meteorologici care trimit pe Pãmânt imagini ale modelelor de nori de pe poziþii fixe deasupra suprafeþei Pãmântului.

A SE VEDEA ªI 10-11 Atmosfera Påmântului, 311 Presiunea, 376-7 Calculatoare, 460 Schimbåri climaterice

43


044-045.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:46

Page 2

VÂNTURI,

FURTUNI ÇI INUNDAæII

Vânturile blânde pot fi învioråtoare çi plåcute. Vânturile puternice, furtunile çi inundaÆiile pot reprezenta de la simple inconveniente pânå la ameninÆåri la adresa vieÆii çi proprietåÆii. Se formeazã nor întunecat

Aerul se roteºte

Rotirea norilor devine vizibilã pe cerul întunecat

Aerul în rotire formeazã o pâlnie

odelele de vânt de pe suprafaÆa Påmântului fac parte din modelul tridimensional al circulaÆiei aerului în atmosfera Påmântului. În jurul ecuatorului, unde soarele stråluceçte cel mai puternic, aerul cald se ridicå iar vitezele vântului orizontal pot fi mici. Marinarii cunosc aceste regiuni drept zone de calm ecuatorial. Curentul ascendent de aer de la ecuator deplaseazå aerul deasupra tropicelor, provocând schimburi de vânt serioase dinspre nord-est, în Tropicul Cancerului, çi dinspre sudeste, în Tropicul Capricornului. Latitudinile mai mari sunt dominate de vânturi dinspre vest. În unele locuri, vânturile sezoniere puternice sunt atât de bine cunoscute încât au fost denumite. În sudul Europei, mistralul este un vânt rece din nord, care coboarå în pâlnii prin valea Ronului çi a altor râuri. În vestul Africii, un vânt uscat dinspre est este numit harmattan, ceea ce înseamnå în traducere „doctor“ pentru cå reduce umiditatea.

M

TORNADELE O pâlnie rotitoare ºerpuieºte în jos din nor. Pâlnia se prelungeºte pânã pe sol ºi ridicã praful

Pe måsurå ce pungi de aer se încålzesc, acestea se dilatå çi se ridicå, råsucindu-se çi atrågând mai mult aer sub ele. O tornadå se formeazå de obicei în interiorul norilor de furtunå, unde curenÆii de aer cald çi rece se întâlnesc într-un sistem rotitor, numit supercelulå. Pe måsurå ce supercelula suge din ce în ce mai rapid aerul de dedesubt, de la baza norului pânå pe sol coboarå o pâlnie. Puterea de

Pâlnia atinge pãmântul ºi absoarbe resturi.

Vitezã (km/h)

0

<1

1

1–5

2

6–11

3

12–19

4

20–29

5

30–39

6

40–50

7

51–61

8

62–74

9

75–87

10

88–102

11

103–120

12

>120

Efecte Calm. Fumul se ridicã pe verticalã. Aer uºor. Fumul deviazã dar drapelele nu se miºcã. Brizã uºoarã. Fumul indicã direcþia vântului. Brizã blândã. Drapelele se miºcã uºor, frunzele foºnesc. Brizã moderatã. Foile de hârtie zboarã. Brizã proaspãtã. Arborii mici se înclinã. Brizã puternicã. Umbrelele se dau peste cap. Vânt moderat. Când se merge prin vânt, se simte o rezistenþã. Vânt proaspãt. Rãmurelele ºi crãcile se rup. Vânt puternic. Coºurile se rãstoarnã, acoperiºurile sunt deteriorate. Vânt foarte puternic. Copacii sunt scoºi din rãdãcini dar nu se deplaseazã Furtunã. Copacii sunt scoºi din rãdãcini ºi deplasaþi. Vehiculele sunt rãsturnate. Uragan. Clãdiri distruse, devastare pe scarã largã.

În 1805, amiralul Sir Francis Beaufort (1774-1857) a conceput scara Beaufort a vânturilor, pentru mãsurarea forþei vântului. Scara sa este în continuare utilizatã pe scarã largã.

absorbÆie din interiorul pâlniei este enormå, iar vitezele vânturilor de peste 480 kilometri pe orå, sau 133 metri pe secundå, nu reprezintå ceva neobiçnuit. Unele tornade dureazå ore în çir, altele dispar în câteva secunde. Baza unei tornade poate avea diametrul între câÆiva metri çi un kilometru. Vestul mijlociu al Statelor Unite este numit uneori Aleea Tornadelor. Sute de tornade lovesc anual zona, când aerul fierbinte çi umed din Golful Mexic întâlneçte aerul rece çi uscat din Canada. La data de 19 aprilie 1965, un total de 37 de tornade au devastat çase state în nouå ore, ucigând 271 de persoane. CICLOANE TROPICALE

Cicloanele tropicale provoacå distrugeri pe o arie mai largå decât tornadele. Majoritatea cicloanelor tropicale se formeazå la sfârçitul verii. Atunci sunt temperaturile

c O tornadã poate

rezulta în urma ciocnirii a douã sisteme de vânturi care se deplaseazã în direcþii diferite. Primul semn al formãrii unei tornade este vizibil atunci când un petic de nor întunecat începe sã se roteascã. Atunci, o pâlnie de aer cald coboarã pe sol. Curentul ascendent în spiralã atrage praful ºi resturile pe care le ridicã în trombã cu vitezã mare.

Forþã

Viteza vântului poate depãºi 130 metri pe secundã

Structurile explodeazã în bucãþi

Resturile purtate de aer reprezintã o cauzã majorã a accidentelor.

Vântul cu vitezã mare din jurul unei tornade poate provoca pagube. Pagubele sunt agravate de resturile care se deplaseazã rapid ºi care sunt absorbite prin pâlnia tornadei. La aceasta se adaugã riscul de explozie provocat de aerul blocat în interiorul unei clãdiri sigilate prinsã în pâlnia de joasã presiune.


044-045.qxd

02.09.2003

15:46

Page 3

VÂNTURI, FURTUNI ÇI INUNDAæII

direcþia furtunii

aerul uscat coboarã

vânturi puternice în spiralã

curent ascendent puternic

ochi

e O spiralã de aer cald ºi umed care se roteºte repede se ridicã într-un uragan. Aerul uscat coboarã prin ochiul furtunii, unde vremea este surprinzãtor de calmã iar cerul este senin. În jurul ochiului, nori cumulonimbus uriaºi se ridicã în atmosferã ºi provoacã ploi abundente ºi fulgere.

aer umed ºi cald

presiune scãzutã în interior direcþie dominantã a vântului

ploaie vânturi care atrag totul spre interior

ocean cald

mårilor sunt cel mai ridicate çi sute de sisteme de furtunå se pot întâlni çi se pot roti ca un singur sistem de joaså presiune, uneori pe distanÆe de sute de kilometri. Pe måsurå ce viteza vântului creçte, cicloanele tropicale tind så se depårteze de ecuator. ForÆa acestora sporeçte deasupra mårilor calde, pânå când ating uscatul. Când au loc în Golful Mexic çi în vestul Atlanticului, cicloanele tropicale se numesc uragane. Uraganele se rotesc în sens trigonometric çi se produc cel mai probabil între lunile august çi octombrie. În emisfera sudicå, cicloanele tropicale se rotesc în sensul acelor de ceasornic çi majoritatea au loc între ianuarie çi aprilie. Când au loc în largul coastei de sud-est a Asiei, acestea se numesc taifunuri. În toate cazurile, cicloanele tropicale aduc ploi puternice çi vânturi cu viteze de pânå la 200 de kilometri pe orå sau mai mult, sub forma de spirale de aer cald în jurul sistemului furtunii. Deoarece existå regiuni de presiune scåzutå, cicloanele ridicå nivelul mårii de sub ele çi pot provoca inundaÆii devastatoare, numite maree produse de furtuni, dacå ajung pe coaste care nu sunt bine protejate.

våi abrupte dupå ploile puternice sau când zåpada se topeçte rapid. Râurile pot ieçi din matcå inundând porÆiuni întinse de çes. De asemenea, o combinaÆie dintre presiunea scåzutå, mareea înaltå çi vânturile puternice de coastå poate determina inundarea liniilor de litoral. În 1953, furtuna çi mareele înalte au purtat un val de apå cåtre sud din Marea Nordului pânå pe coastele de est ale Angliei, în Olanda çi Belgia. Måsurile de apårare împotriva inundaÆiilor au fost inutile iar marea a måturat teritoriul pe o distanÆå de 60 de kilometri în interiorul uscatului. Dacå încålzirea globalå determinå creçterea nivelului mårii, asemenea inundaÆii ar putea så devinå mai frecvente iar insulele de coral situate la o altitudine joaså, cum ar fi Maldivele, çi o parte dintre Æårile cum ar fi Bangladesh çi Olanda, ar putea fi înghiÆite de mare.

Aceastã fotografie prin satelit aratã uraganul Fran apropiindu-se în 1996 din Marea Caraibelor cãtre continentul nord-american. Ochiul uraganului este vizibil clar sub forma unui petic în centrul spiralei de nori. Acest uragan, cu viteze ale vânturilor de pânã la 190 kilometri pe orã, a fãcut 34 de victime în rândul oamenilor.

Inundaþiile dezastruoase sunt evenimente care au loc aproape anual în Bangladesh ºi în multe alte þãri care sunt expuse cicloanelor tropicale. Din pãcate, multe dintre aceste þãri sunt prea sãrace pentru a putea finanþa sisteme de apãrare adecvate împotriva inundaþiilor.

INUNDAÞII

Mareele produse de furtuni nu reprezintå singura cauzå a inundaÆiilor. În regiunile muntoase, inundaÆiile de spålare se pot revårsa prin

A SE VEDEA ªI 10-11 Atmosfera Pãmântului, 36-7 Clima, 42-3 Previziuni metorologice

45


046-047.qxd

15:47

HÅRæI

Page 2

ÇI CARTOGRAFIERE

HårÆile sunt reprezentåri grafice ale suprafeÆei Påmântului. Procesul de elaborare a hårÆilor s-a îmbunåtåÆit în urma utilizårii noilor tehnologii, cum ar fi imaginile prin satelit. årÆile sunt utilizate pentru a ilustra aproape orice fel de informaÆie geograficå. Deoarece Påmântul este un obiect tridimensional, întreaga suprafaÆå a planetei nu poate fi afiçatå fårå a fi deformatå. Prin urmare, majoritatea hårÆilor prezintå doar o arie limitatå, într-un anumit scop. Pot fi desenate hårÆi ale lumii, dar aceasta necesitå alegerea unei proiecÆii care reprezintå cel mai bine porÆiunile lumii care sunt importante pentru subiectul care urmeazå så fie reprezentat.

H

STRÂNGEREA DATELOR NECESARE CARTOGRAFIERII

Cartograful flamand Gerardus Mercator (1512-1594) a fost primul om care a elaborat un mod destul de exact de a reprezenta suprafaþa Pãmântului.

Noi tehnologii, cum ar fi imaginile prin satelit çi fotografiile fåcute din aer, au transformat în realitate pânå çi cea mai complexå hartå. Totuçi, tehnicile tradiÆionale de cartografiere, cum ar fi måsurarea topograficå, reprezintå în continuare o parte esenÆialå a procesului. Pentru a transforma orice hartå într-un material de referinÆå util, trebuie så existe o grilå de puncte fixe cu ajutorul cårora poate fi localizatå fiecare regiune de pe suprafaÆa Påmântului. Înainte så poatå utiliza instrumente cum ar fi fotografiile din aer, cartografii suprapuneau grila prin triangulare, un proces care permite måsurarea unghiurilor dintre punctele topografice de reper, cum ar fi vârfurile dealurilor. Astfel, distanÆele dintre diverse puncte de referinÆå pot fi calculate fårå a fi necesar så fie efectuate måsuråtori

O proiecþie Mercator aratã regiunile ecuatoriale extrem de exact. Totuºi continentele se deformeazã la distanþã de ecuator, astfel încât Groenlanda pare a fi o suprafaþã mai întinsã decât Africa. longitudine N

Aceastã hartã, elaboratã de cartograful veneþian Battista Agnese, dateazã din 1540. Deºi proporþiile sunt deformate, coasta africanã poate fi recunoscutã. În secolul al XVI-lea se cartografia foarte puþin din cele douã Americi.

la sol. ÎnålÆimile sunt ilustrate de obicei sub forma de contururi. Acestea sunt linii care leagå puncte cu elevaÆii egale. LATITUDINE ªI LONGITUDINE

Ecuatorul furnizeazå cel mai clar punct de referinÆå de pe Påmânt. Liniile de latitudine se måsoarå prin unghiuri la sud sau la nord de ecuator. Trecând prin ambii poli, liniile de longitudine împart Påmântul în segmente egale ale unei „portocale feliate“. Deoarece pentru longitudine nu a existat nici un punct vizibil de referinÆå, navigatorii englezi utilizau ca reper poziÆia portului lor de acaså, Greenwich, Londra. Navigatorii måsurau latitudinea calculând înålÆimea la care se aflau stelele pe cer sau poziÆia Soarelui în timp ce urca, era sus pe cer sau ajungea la zenit. Abia dupå perfecÆionarea cronometrului de marinå de cåtre John Harrison (1693-1776) a devenit posibilå måsurarea exactå a longitudinii, deci çi elaborarea exactå a hårÆilor.

latitudine 90oN

est

vest

45o

0o 40oV

40o

60o

60oE

30oS

30oS

0o S

Liniile de longitudine sunt linii imaginare care înconjoarã Pãmântul de la un pol la altul. Acestea mãsoarã distanþa unghiularã de la este la vest faþã de meridianul Greenwich, care este considerat ca având 0 grade longitudine.

0o

30o

90oS

Liniile de latitudine mãsoarã distanþa unghiularã la nord sau la sud de ecuator, acesta fiind considerat ca fiind plasat la 0 grade latitudine. Liniile de latitudine sunt paralele ºi devin mai scurte cãtre poli.

oN 60

Londra oN 40

Oceanul o 0 N Atlantic 2 Dakar 0o oV 80oV 60o V 40 oS 20 oS 40 Rio de Janeiro

o E

45oN

45oN

60

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

Orice punct de pe suprafaþa Pãmântului poate fi definit utilizând o combinaþie între latitudine ºi longitutide.

46

În prezent, datele de cartografiere obþinute în urma mãsurãrii topografice ºi pe baza imaginilor prin satelit sunt stocate într-un calculator utilizând programe de calculator cunoscute sub denumirea de sisteme de informare geograficã (GIS).


046-047.qxd

02.09.2003

15:47

Page 3

HÅRæI ÇI CARTOGRAFIERE

DESENAREA LA SCARÃ

Toate hårÆile trebuie desenate la o anumitå scarå. La scåri mari, obiectele cum ar fi drumuri çi clådiri pot fi reprezentate la forma pe care o au în realitate, dar mai mici. Pe måsurå ce o scarå devine mai micå, informaÆiile detaliate nu mai pot fi desenate cu acurateÆe, iar majoritatea obiectelor sunt reprezentate prin simboluri. Scårile sunt exprimate de obicei ca raporturi între dimensiunea hårÆii çi dimensiunea entitåÆii reprezentate. Sunt utilizate hårÆi realizate la toate scårile. Un cålåtor care face planuri pentru o cålåtorie pe distanÆå mare ar putea utiliza, de exemplu, o scarå de 1:250.000. PROIECÞIILE HÃRÞILOR

Reprezentarea suprafeÆei unui obiect tridimensional, cum ar fi Påmântul, pe o suprafaÆå bidimensionalå, cum ar fi hârtia, nu va fi niciodatå exactå. Atunci realizatorii de hårÆi, sau cartografii, au conceput diverse proiecÆii. ImaginaÆi-vå o luminå în centrul unui Påmânt transparent. Lumina care stråluceçte va proiecta umbre ale continentelor pe o suprafaÆå de hârtie înfåçuratå în jurul planetei. O cale de a face acest lucru este så înfåçuråm hârtie în jurul ecuatorului, formând un cilindru. Astfel, geograful flamand Gerardus Mercator a desenat prima hartå exactå în 1569. În prezent proiecÆia lui Goode este cea mai bunå pentru cartografierea Påmântului. Harta aratå ca o coajå completå de portocalå, îndepårtatå de pe portocalå çi aplatizatå. Continentele sunt reprezentate cu acurateÆe, dar oceanele sunt deschise pentru a întinde segmentele cojii de portocalå.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE HÃRæI Hãrþile pot rezuma aproape orice tip de informaþii geologice. De exemplu, umbrind liniile de contur se pot reprezenta elevaþii diferite. Alte informaþii, cum ar fi distribuirea culturilor agricole sau structura geologicã subteranã a unei zone, sunt adesea reprezentate pe hãrþi. Pânã ºi drumurile, cãile ferate ºi densitatea populaþiei por fi reprezentate.

c Hãrþile în relief aratã formele geografice de pe suprafaþa Pãmântului. Majoritatea hãrþilor moderne cu reprezentarea reliefului prezintã elemente cum ar fi râuri, câmpii, dealuri ºi munþi.

e Aici, densitatea populaþiei este ilustratã prin culori. Culorile întunecate reprezintã zonele cu o densitate mai mare de aºezãri umane.

REALIZAREA HÃRÞILOR MODERNE

În prezent, imaginile preluate prin satelit furnizeazå cadrul general pentru toate datele unei hårÆi. InformaÆiile sunt stocate într-un calculator, pentru a putea fi actualizate rapid, fårå a fi necesarå redesenarea fiecårei hårÆi. În prezent, o reÆea de sateliÆi situaÆi pe o orbitå joaså a Påmântului cartografiazå suprafaÆa planetei la fiecare câteva zile. Senzorii acestora pot înregistra miçcårile cutremurelor, defriçarea pådurilor, starea culturilor agricole çi chiar structura geologicå a subteranului unei zone. Pe de altå parte, oamenii de çtiinÆå aflaÆi la sol sunt necesari pentru a interpreta datele obÆinute prin satelit çi a monitoriza în continuu schimbarea feÆei planetei noastre.

c Hãrþile rutiere ºi hãr��ile oraºelor pot arãta clãdiri, drumuri ºi cãi ferate. Asemenea hãrþi sunt îndrumare utile, care-i ajutã pe cãlãtori sã se orienteze în oraºele mai mari.

c Naveta LANDSAT este una din cele care formeazã flota internaþionalã de sateliþi cu detectare de la distanþã, care fac în continuu fotografii ale suprafeþei Pãmântului ºi le transmit înapoi pe Pãmânt. Datele au îmbunãtãþit considerabil acurateþea mãsurãtorilor geografice efectuate în ultimii ani. e Aceastã imagine prin satelit aratã Golful San Francisco din California. Falia San Andreas, un pericol potenþial datoritã cutremurelor care se produc acolo, parcurge dealurile golfului ºi este monitorizatã cu atenþie din spaþiu. 47

A SE VEDEA ªI 20-1 Cutremurele, 424-5 Sateliþi artificiali, 436-7 Zone de acþiune


048-049.qxd

02.09.2003

15:49

Page 2

DATE

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7

DATE REFERITOARE LA PLANETÃ Diametrul la ecuator Diametrul la poli CircumferinÆa la ecuator Volumul Masa Densitatea (medie)

12,756 km 12.714 km 40.077 km 1.083 x 1012 km3 5,98 x 1024 kg 5,52 g/cm3 (apa = 1,0 g/cm3) AcceleraÆia gravitaÆiei la 9,78 ms-2 suprafaÆa Påmântului Viteza de învingere a 11,18 kms-1 atracÆiei gravitaÆionale Lungimea zilei 23 ore 56 minute 4,1 secunde Lungimea anului 365,24 zile Înclinarea axei 23,44 grade Viteza axialå la ecuator 1.600 km/h Temperatura medie 14oC Vechimea aproximativ 4.600 milioane de ani DistanÆa faÆå de Soare 149.503.000 km (în medie) 147.000.000 km (minimum) 152.000.000 km (maximum) Lungimea orbitei 938.900.000 km Viteza orbitalå 106.000 km/h SuprafaÆa totalå 510 milioane km2 a Påmântului SuprafaÆa totalå 148 milioane km2 a uscatului Întinderea oceanelor 71% din suprafaÆå Masa de apå 1,35 x 1021 kg Adâncimea oceanului 3,8 km CompoziÆia atmosferei N2 78% O2 21%. Grosimea påturii 1.100 km atmosferice Presiunea atmosferei 101.325 Pa (Nm-2) (la nivelul mårii) 33.440 Pa (vârful Everest)

STRUCTURA PÃMÂNTULUI ScoarÆa continentalå ScoarÆa oceanicå (medie) Litosfera densitate compoziÆie

8 9 0 1 2 3 4 5 6

Mantaua temperaturå densitate compoziÆie Nucleul exterior temperaturå densitate compoziÆie Nucleul interior temperaturå densitate compoziÆie

35 km grosime (medie) 7 km grosime 100 km grosime 2,7 3 g/cm3 O 46,6%, Si 27,7%, Al 8,1%, Fe 5,0%, Ca 3,6%, K 2,6%, Na 2,8%, Mg 2,1%. 2.900 km grosime 3.000oC la bazå 3,3-6,0 g/cm3 silicaÆi de fier çi magneziu 2.200 km grosime 4.000oC la bazå 10 g/cm3 fier topit, urme de nichel 1.300 km raza 6.500oC în centru 13 g/cm3 fier solid, urme de nichel

ÇI CIFRE

RAMURI ALE ªTIINÞELOR PÃMÂNTULUI Climatologii studiazå clima, inclusiv variaÆiile sezoniere çi pe termen mai lung ale temperaturii çi umiditåÆii în straturile joase ale atmosferei, în întreaga lume. Geochimiçtii studiazå compoziÆia chimicå a scoarÆei Påmântului, oceanelor çi atmosferei. Geologii studiazå originile Påmântului çi structura çi compoziÆia straturilor acestuia. Geomorfologii studiazå formele de relief çi formarea acestora, cum ar fi lanÆurile muntoase çi bazinele oceanice Meteorologii studiazå clima çi încearcå så facå previziuni privind variaÆiile zilnice ale vremii. Aceçtia måsoarå çi anticipeazå condiÆiile meteorologice în straturile joase ale atmosferei, cum ar fi temperatura, cåderea ploii çi viteza vântului. Mineralogii sunt geologi care studiazå mineralele cristaline çi minereurile. Oceanografii studiazå condiÆiile fizice çi chimice din oceane, fundul oceanelor çi viaÆa subacvaticå. Paleontologii studiazå structura, evoluÆia, mediul çi råspândirea organismelor stråvechi, examinând resturile fosilizate ale acestora. Paleobiologii studiazå fosilele de animale, paleobotaniçtii studiazå fosilele de plante iar paleoclimatologii studiazå clima din trecutul Påmântului. Petrologii studiazå originile çi structurile rocilor. Planetologii examineazå çi comparå planetele. Sedimentologii sunt geologi care studiazå rocile formate din depozite de aluviuni çi nisip. Stratigrafii studiazå straturile de rocå çi legåtura dintre acestea.

1546

1600 1735

1785

1795

1811

1815

1822 1825 1830 1840

DATE IMPORTANTE î. Hr. cca. 235 Eratostene – un astronom, geograf çi matematician grec – calculeazå circumferinÆa Påmântului pe baza umbrelor proiectate la diferite latitudini în miez de zi. cca. 5 Geograful grec Strabon propune împårÆirea în regiuni geografice cu climå tropicalå, temperatå çi geroaså. d. Hr. cca. 30 Strabon sugereazå cå Påmântul este atât de mare încât este posibil så existe continente necunoscute. 79 Scriitorul roman Pliniu ce Tânår descrie erupÆia Vezuviului, care a determinat distrugerea oraçului Pompei. 132 Chinezii inventeazå primul seismograf – mici bile de metal aflate într – un echilibru labil, care cad dacå Påmântul se cutremurå. 1086 Inginerul chinez Shen Kua subliniazå principiile proceselor de eroziune, sedimentare çi ridicare a solului. 1517 Savantul italian Girolamo Fracastoro sugereazå cå fosilele sunt resturi de creaturi råmase de la potopul biblic.

48

1859 1896

1906

1915

1925 1935 1965 1981

Metalurgul german Georgius Agricola utilizeazå pentru prima datå termenul de „fosilå“ pentru resturile pietrificate de plante çi animale. Fizicianul britanic William Gilbert afirmå cå Påmântul este ca un magnet gigantic. Meteorologul britanic George Hadley utilizeazå matematica çi fizica pentru a explica influenÆa rotirii Påmântului asupra alizeelor. Geologul britanic James Hutton afirmå cå formele de relief ale Påmântului sunt create prin procese, cum ar fi sedimentarea çi activitatea vulcanicå, acestea acÆionând de foarte mult timp. Anatomistul francez Georges Cuvier identificå o mulÆime de oase fosile ca aparÆinând unei reptile gigantice marine. Adolescenta britanicå Mary Anning çi familia ei descoperå çi strâng fosile ale primului ihtiozaur cunoscut. Topograful britanic William Smith îçi publicå lucrarea intitulatå Harta geograficå a Angliei çi Æårii Galilor, cu o parte din ScoÆia. Este descoperit primul iguanodon. Cuvier afirmå cå speciile au dispårut ca urmare a unor evenimente catastrofice. Geologul britanic Charles Lyell afirmå cå Påmântul are o vechime de milioane de ani. Naturalistul Louis Agassiz nåscut în Suedia afirmå cå cea mai mare parte a Påmântului a fost cândva acoperitå de gheaÆå. Omul de çtiinÆå britanic Charles Darwin publicå teoria sa evoluÆionistå. Chimistul suedez Svante Arrhenius aratå cå bioxidul de carbon din aer ajutå la captarea cåldurii din atmosfera Påmântului. Geologul irlandez Richard Oldham gåseçte în înregistrårile undelor seismice dovezi privind existenÆa miezului Påmântului. Meteorologul german Alfred Wegener îçi publicå teoria conform cåreia continentele se aflå în miçcare. Ecoul dezvåluie existenÆa lanÆului de munÆi subacvatici din mijlocul Atlanticului. Seismologul american Charles Richter elaboreazå o scarå pentru raportarea tåriei cutremurelor. Geofizicianul canadian Tuzo Wilson explicå extinderea fundului oceanelor. Luis Alvarez çi fiul såu Walter afirmå cå ciocnirea Påmântului cu un meteorit gigantic a provocat dispariÆia dinozaurilor.


048-049.qxd

02.09.2003

15:49

Page 3

CAPITOLUL 2

ORGANISME

VII

entru a putea aprecia cum se cuvine varietatea bogatå a plantelor çi animalelor care constituie comunitåÆile naturale ale lumii, mai întâi trebuie så înÆelegem cum a evoluat viaÆa pe Påmânt, cum sunt clasificate diferitele specii çi cum s-a adaptat fiecare specie la mediul ei propriu.

P

Povestea vieÆii pe Påmânt a început cu multe milioane de ani înainte de apariÆia primelor fiinÆe umane. ViaÆa a început în oceane în urmå cu 3.500 de milioane de ani. Aståzi, pe Påmânt, existå mai mult de 2 milioane de specii de organisme vii. Multe dintre ele sunt atât de mici încât nu pot fi våzute decât cu ajutorul microscopului. Altele tråiesc în habitate atât de îndepårtate çi de stråine, cum ar fi adâncurile întunecate çi reci ale Oceanului, încât oamenii çtiu prea puÆine despre ele. Toate speciile de plante çi animale au evoluat gradat, adaptându-se la numårul mare de tipuri diferite de medii pe care Påmântul le oferå locuitorilor lui. EvoluÆia unor plante çi animale a fost ghidatå prin intervenÆia omului. Multe plante de grådinå, plante agricole, animale domestice çi de companie sunt exemple de specii care au apårut prin reproducere selectivå. Fiecare plantå çi specie de animal sålbatic tråieçte în armonie cu mediul såu înconjuråtor. Lumea vie este un sistem complex minunat, a cårui dezvoltare a durat milioane de ani çi care se aflå într-un echilibru delicat çi în continuå schimbare.

49


050-051.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

16:21

VIAæA:

Page 2

ORIGINI ÇI EVOLUæIE

ViaÆa a început pe Påmânt în urmå cu mai mult de 3.000 de milioane de ani. De atunci, o uluitoare varietate de animale çi plante a evoluat din organismele unicelulare.

primele organisme unicelulare – în urmã cu 3.000 de milioane de ani

meduzele – în urmã cu 600 de milioane de ani moluºtele – în urmã cu 500 de milioane de ani scorpionul de mare – în urmã cu 475-400 de milioane de ani

coralul – în urmã cu 520 de milioane de ani

peºtii primitivi – în urmã cu 420-390 de milioane de ani

trilobiþii – în urmã cu 550-250 de milioane de ani

peºti cu aripioare lobate – în urmã cu 375 de milioane de ani

Cochilia fosilã a unui amonit. De mult, existau multe tipuri de astfel de moluºte marine.

ârsta Påmântului este de circa 4.500 milioane de ani. Çtim acest lucru din datarea celor mai båtrâne roci. În primii 1.500 de milioane de ani ai existenÆei sale, pe Påmânt nu a existat viaÆå. Nu se cunoaçte cu exactitate modul în care a început viaÆa, dar procesul a necesitat apå, acizi çi alte substanÆe chimice. SubstanÆe chimice anorganice au reacÆionat între ele çi au produs o moleculå capabilå så creeze alte molecule similare ei. „SeminÆele“ chimice se poate så fi venit din spaÆiu prin intermediul meteoriÆilor care s-au pråbuçit pe Påmânt sau se poate så fi fost obÆinute în reacÆii chimice provocate de fulger.

V

PRIMELE ORGANISME VII primii amfibieni – în urmã cu 375-350 de milioane de ani

O fosilã de trilobit. Trilobiþii au trãit în mare timp de 300 de milioane de ani. reptile (Dimetrodon) – în urmã cu 275 de milioane de ani

Din „moleculele vii“ s-au dezvoltat forme simple de viaÆå, unicelulare, care pluteau în oceane. Cea mai veche dovadå a formelor de viaÆå sunt fosilele de bacterii çi alge, gåsite în roci cu vârsta de 3.500 milioane de ani. De la aceste începuturi simple, viaÆa s-a ramificat în multe direcÆii. Principalele douå direcÆii au fost plantele çi animalele. pterozauri – în urmã cu 75 de milioane de ani

amfibieni cu existenþã predominant terestrã – în urmã cu 275 de milioane de ani primii dinozauri (Eoraptor) – în urmã cu 220 de milioane de ani reptile asemãnãtoare pãsãrilor (Archaeopteryx) – în urmã cu 150 de milioane de ani dinozauri giganþi (Apatosaurus) – în urmã cu 150 de milioane de ani Toate organismele vii îºi au originile în mare. Evoluþia s-a ramificat în multe direcþii. De-a lungul milioanelor de ani, multe specii au dispãrut ºi au fost înlocuite de forme noi de viaþã.

dinozauri (Tyrannosaurus Rex) – în urmã cu 75 de milioane de ani primele mamifere (Alphadon) – în urmã cu 70 de milioane de ani

50

Australopithecus – în urmã cu 4-1 milioane de ani Homo Habilis – în Dryopithecus – în urmã urmã cu 2-1,5 cu 15 de milioane de ani milioane de ani


050-051.qxd

15.10.2003

16:21

Page 3

VIAæA: ORIGINI ÇI EVOLUæIE Dinozaurii tereºtri ºi giganticele reptile marine au dispãrut în urmã cu 65 de milioane de ani. Se pare cã Pãmântul a fost lovit de un meteorit uriaº. Acest lucru ar fi provocat o „iarnã lungã”, deoarece Soarele a fost acoperit de nori de praf. Plantele au murit; la fel ºi majoritatea reptilelor erbivore ºi, în consecinþã, ºi carnivorele care se hrãneau cu acestea din urmã.

Arborele ginkgo existã pe Pãmânt de peste 300 de milioane de ani. El este singurul supravieþuitor al unui grup de plante odatã comun.

EVOLUÞIA

ADAPTAREA

Toate plantele çi animalele au apårut printr-un proces de schimbare gradatå, cunoscut sub numele de evoluÆie. Speciile (tipurile) de animale çi plante existente azi au evoluat din tipuri primitive care acum sunt dispårute. TrilobiÆii çi amoniÆii au tråit în måri în urmå cu milioane de ani. Din ei, acum, nu au mai råmas decât fosile în roci. Animalele au dispårut deoarece s-au modificat condiÆiile în locurile în care tråiau. Ele au fost înlocuite de alte specii, capabile så se adapteze la condiÆiile modificate.

Dinozaurii au ståpânit planeta Påmânt timp de mai mult de 160 de milioane de ani. Existau mai mult de 500 de specii de dinozauri. Totuçi, ei au dispårut cu toÆii çi tot ce a råmas de pe urma acestor remarcabile animale sunt fosilele. Organismele vii evolueazå constant prin adaptare. Ele se pot adapta deoarece fiecare formå de viaÆå individualå este uçor diferitå, chiar çi între membrii aceleiaçi specii. Acest lucru înseamnå cå atunci când condiÆiile se schimbå, cum ar fi råcirea climei, unele forme de viaÆå pot supravieÆui mai uçor decât altele. Plantele çi animalele au colonizat aproape orice mediu de pe Påmânt – regiunile îngheÆate de la Pol, deçerturile fierbinÆi çi uscate, chiar çi adâncurile întunecate ale oceanelor.

mamifere (mamutul lânos, tigrul, elanul) – în urmã cu 10 mii de ani

hrãnire cu fructe

hrãnire cu cactuºi

Homo Sapiens – în urmã cu 100.000 de ani

omul de Neanderthal Homo Erectus – în – în urmã cu urmã cu 1,5 – 0,5 100.000 – 35.000 de ani milioane de ani

hrãnire cu seminþe

hrãnire cu insecte

Pe insulele Galapagos din Oceanul Pacific, Darwin a gãsit cinteze care descindeau dintr-o singurã specie, dar care acum aveau ciocuri cu forme diferite. Evoluþia a adaptat fiecare tip de cioc pentru alimentaþie cu un alt tip de hranã.

51

Moleculele de ADN din celulele tuturor organismelor vii conþin instrucþiuni codificate (gene). Acestea controleazã modul de comportare al celulelor.

Charles Darwin (18091882) a fost un om de ºtiinþã britanic. Studiile sale asupra animalelor vii ºi fosilelor l-au condus la teoria selecþie naturale, publicatã în 1859.

A SE VEDEA ªI 45 Fosilele ºi erele geologice 135 Gene ºi cromozomi


52-53.qxd

15:51

Page 2

CLASIFICAREA

ORGANISMELOR VII

Clasificarea este metoda prin care organismele vii sunt grupate în categorii bazate pe aspectul lor çi pe relaÆiile naturale dintre ele.

realizat în anul 1758 de naturalistul suedez Carolus Linnaeus (1707-1778). Organismele individuale, numite specii, pot fi clasate în niveluri diferite. Nivelul cel mai înalt se numeçte regn. Toate animalele aparÆin regnului Animalia. Mai existå alte patru regnuri, dar regnul Animalia este de departe cel mai mare. DiferenÆele în structura celulelor organismului determinå parÆial diviziunea cåreia aparÆine organismul. Nivelul aflat imediat sub regn se numeçte încrengåturå (filum). În regnul animal existå mai mult de 20 de încrengåturi diferite. Toate vertebratele (animale care au coloanå vertebralå) aparÆin unei încrengåturi numite Chordata.

imeni nu çtie exact cât de multe organisme vii diferite existå azi pe Påmânt. Oamenii de çtiinÆå au descoperit peste 2 milioane, dar ar putea exista de patru ori mai multe, în majoritate organisme microscopice care råmân de descoperit.

N

METODE DE DENUMIRE

Studiul çtiinÆific al diversitåÆii formelor de viaÆå çi al relaÆiilor dintre acestea se numeçte sistematicå. Taxonomia, care face parte din sistematicå este studiul regulilor çi procedurilor de clasificare a plantelor çi animalelor. Când se clasificå un organism viu, i se då un nume çtiinÆific, în latinå, astfel încât så poatå fi identificat de oamenii de çtiinÆå din toatå lumea. Clasificarea ne ajutå så studiem çi så înÆelegem natura. De asemenea, ea ne aratå cum sunt înrudite speciile vii cu speciile care au dispårut cu mult timp în urmå. Sistemul de clasificare utilizat aståzi de oamenii de çtiinÆå se bazeazå pe un sistem

tace

cte

d an m

ar

e

i, ri)

a cic

eni

aþi

de

ar

br

iºc ch

ci

ve

e(

isi

ul ib

ip

am

)

me

pe

fibi

m

in

rte

pode

er

fã ch

ºti

rtro

e)

od

hin

ºti re

pod

ec

de

po

tro

hio

(ar

bra

Preistoria Pãmântului este împãrþitã în perioade de timp numite ere, fiecare durând mai multe milioane de ani. Existã patru ere: Precambrian, Paleozoic, Mezozoic ºi Cenozoic. În timpul erei Paleozoice, a existat o creºtere enormã a numãrului de specii diferite care trãiau pe Pãmânt. Unele organisme au pãrãsit mãrile calde ºi puþin adânci ºi au început sã trãiascã pe uscat. Modificarea gradatã în timp a caracteristicilor organismelor vii se numeºte evoluþie. Aceasta a creat multe ramuri ale arborelui genealogic al vieþii. Pe mãsurã ce unele specii au devenit extincte (au dispãrut), altele au apãrut ºi s-au dezvoltat. Evoluþia a creat uluitoarea diversitate a organismelor ce trãiesc în ziua de azi.

e (a

inse

ARBORELE GENEALOGIC AL VIEæII

e

crus

moluºt

Peºtele fosil din figurã, numit Priscacaria, este astãzi dispãrut. Însã, speciile pot fi încadrate în clasificarea organismelor vii. Taxonomiºtii comparã anumite caracteristici, cum ar fi poziþionarea aripioarelor, cu cele ale unora dintre cele 22.000 de tipuri de peºti care trãiesc astãzi pe Pãmânt. Peºtele fosilã este introdus apoi grupat cu peºtii existenþi care au atribute similare. Arborele genealogic al vieþii.

pe

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

repti

le

pãsãri

e

mamifer

ere

Cenozoic

Mezozoic

Palaeozoic

Precambrian

milioane de ani în urmã

0–65

65–245

245–570

570–3000

52


52-53.qxd

02.09.2003

15:51

Page 3

CLASIFICAREA ORGANISMELOR VII

EXTINCÞIE ªI SCHIMBARE CLASÃ, FAMILIE ªI SPECIE

Oamenii de çtiinÆå cred cå numårul organismelor vii din ziua de azi este doar o micå parte din numårul total al organismelor vii care au existat. Mai mult de 99% din toate speciile care au existat vreodatå sunt acum extincte. Animalele, plantele çi alte organisme se schimbå gradat pe måsurå ce condiÆiile de mediu din jurul lor se altereazå. În acest fel, speciile pot evolua în specii noi, påstrând diversitatea arborelui genealogic variat al vieÆii.

eþi

rate

procariote

cte

rii

animale

ba

uni sme

Fu ng i

ani

al ge

org

nism

e plu

ricel

celu

ulare

lare

, bur

celente

e

nt

pla

i

ien

orga

120 110 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0

400.000

te ec ins rii ida i cn rm e e vie alt ºi alt ºi za re du ma me de e a rm ºte au ode olu ste hin m ec alte ºi lci

ºti

me

pe

ile

fib

pt

ri

e

fer

mi

am

re

ma

viermi

mii de ani

mai mult de 1.500.000

În continuare, organismele sunt împårÆite în grupuri mai mici. Imediat sub încrengåturå existå un nivel numit claså. Toate mamiferele aparÆin clasei Mamallia. Sub claså este ordinul. Toate mamiferele care consumatoare de carne, cum ar fi vulpile, leoparzii çi vidrele, aparÆin ordinului Carnivora. În continuare, urmeazå un nivel numit familie. Vulpile, hienele çi lupii aparÆin familiei numite Canidae. În interiorul familiei se gåsesc subgrupuri de animale care nu se pot reproduce între ele – se pot acupla, dar nu au progenituri. Fiecare astfel de grup se numeçte gen. Numele genului se scrie cu litere cursive, deci genul din care face parte vulpea este Vulpes. În interiorul unui gen existå una sau mai multe specii. Numele fiecårei specii este scris de asemenea cu litere cursive. Numele latin al micului fenec din Africa de Nord este Vulpes zerda.

Graficul de mai jos prezintã numãrul relativ de specii vii. Insectele depãºesc cu mult ca numãr orice alte forme de viaþã. Dupã ele urmeazã plantele ºi moluºtele. Peºtii prezintã cele mai numeroase specii de vertebrate (animale cu coloanã vertebralã). Comparativ, în lume existã puþine specii de mamifere.

i

ch

m

protiste

ui

ul

da

a Co

l ca

plante

i

ig fer

fungi

Cele cinci regnuri de organisme vii sunt: animale (circa 75% din total), plante (18%), fungi, protiste ºi procariote.

ade

cic

ere

conif

plante cu flori (angiosperme)

A SE VEDEA ªI

Precambrian

Palaeozoic

Mezozoic

Cenozoic

3000–570

570–245

245–65

65–0

53

50-51 Viaþa: origini ºi evoluþie, 442-443 De ce dispar speciile?; 462-463 Acþiuni de conservare a mediului


54-55.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:52

Page 2

ORGANISME

UNICELULARE

Cele mai simple organisme vii sunt micuÆele organisme unicelulare. Ele au fost primele organisme vii de pe planetå çi sunt çi aståzi foarte des întâlnite. elulele sunt cele mai mici unitåÆi capabile de viaÆå. Cele mai simple organisme vii au doar o singurå celulå, care conÆine toatå informaÆia çi procesele necesare påstrårii respectivului organism în viaÆå çi reproducerii lui.

C celulã unicã ºi nucleu

ÎN INTERIORUL CELULEI

nucleul se divide

douã noi organisme

Celule se înmulþesc prin divizare în douã. Unele bacterii pot realiza acest lucru la fiecare 15 minute. Un protist unicelular, cum este amiba din aceastã figurã, se împarte în douã printr-un proces complex de diviziune celularã, numit mitozã.

d Algele includ diatomee unicelulare ºi ierburile marine gigantice. Aceastã imagine, obþinutã cu un microscop electronic puternic, prezintã celule de alge verzi „epifite” care se agaþã de o altã plantã pentru a-ºi asigura suportul.

O celulå are un perete exterior subÆire care permite intrarea substanÆelor chimice çi ieçire deçeurilor. Închis de peretele celular, se gåseçte un fluid asemånåtor gelatinei, numit citoplasmå, care conÆine mici structuri, fiecare dintre acestea având o funcÆie specificå. Structura centralå se numeçte nucleu çi conÆine genele care stabilesc forma çi funcÆia celulei. Alte structuri se ocupå de extragerea energiei din hranå de reziduuri sau protejeazå celula de atacurile altor organisme. PRIMA FORMÃ DE VIAÞÃ

În urmå cu mai multe de 3.000 de milioane de ani, în mårile Påmântului au apårut primele organisme unicelulare. Nu se çtie ce reacÆii chimice au dus la crearea vieÆii. Se poate så fi fost implicaÆi spori veniÆi din spaÆiu, dar este mult mai probabil ca viaÆa så fi apårut ca rezultat al reacÆiilor chimice din oceanele çi atmosfera Påmântului, reacÆii ce au produs molecule complexe capabile så se grupeze singure în organisme vii. Aståzi, cele mai simple forme de viaÆå sunt clasificate în regnul procariote. Existå douå

Parameciul este un tip de protozoar. Aceste organisme unicelulare folosesc mici filamente asemãnãtoare firului de pãr, numite cili, pe care le miºcã pentru a se deplasa ºi a prinde hrana.

grupuri principale: bacteriile çi cianobacteriile (alge albastre-verzui, similare plantelor). Ele sunt atât de mici încât nu pot fi våzute decât cu ajutorul unui microscop puternic. Protistele sunt organisme unicelulare, cum ar fi amibele çi algele mici, dar includ çi multe organisme compuse din mai multe celule. Unele dintre ele se hrånesc precum animalele, iar altele capteazå energia din lumina Soarelui, la fel ca plantele. Alte protiste se pot hråni în ambele moduri. Multe protiste au una sau douå structuri similare unei cozi, numite flagel, pe care le agitå pentru a se deplasa. Alte protiste sunt mici vânåtori ce pot îngloba prada. Majoritatea protistelor se reproduc prin diviziunea în douå noi celule.

Un virus Ebola, mai mic chiar ºi decât o bacterie. Viruºii nu pot trãi singuri, ci doar prin invadarea celulelor altor organisme vii. Acest virus, care provoacã febra Ebola, face parte din genul Filoviridae din cauza formei sale subþiri.

A SE VEDEA ªI 66-67 Plantele ºi oamenii, 136 Bacterii ºi viruºi, 138 Boli

54


54-55.qxd

02.09.2003

15:52

Page 3

ORGANISME UNICELULARE/FUNGI ÇI LICHENI

FUNGI

ÇI LICHENI

Fungii çi lichenii sunt forme simple de viaÆå a cåror supravieÆuire çi hrånire depinde de parteneriatul cu alte plante sau între ele.

corp de fructificaþie la maturitate (ciupercã) spori eliberaþi

ungii nu au clorofilå çi deci, spre deosebire de plante, nu îçi pot procura singuri hrana. Ei se hrånesc producând substanÆe chimice care distrug corpurile altor organisme vii (cum ar fi plantele) çi råmåçiÆele lor moarte. Fungii absorb substanÆele nutritive pe måsurå ce corpurile putrezesc. Ciupercile, ciupercile otråvitoare, drojdia çi mucegaiul sunt fungi. Ciuperca otråvitoare care apare deasupra solului este „fructul“ fungusului. Sub sol sau în interiorul lemnului în putrefacÆie al arborilor se gåseçte partea ascunså a fungusului. Aceasta este o maså de celule filiforme numitå miceliu. Corpul ciupercii apare în momentul în care fungusul este pregåtit så se reproducå. Acest corp conÆine spori, pe care îi elibereazå în aer.

F

Amanita muscaria este una dintre ciupercile care trebuie evitate. Ea este otrãvitoare ºi poate omorî orice animal sau persoanã care o mãnâncã.

spori noi

corpul de fructificaþie rãsare

sporii formeazã un miceliu nou se formeazã un nou corp de fructificaþie

reþeaua miceliului se întinde

Ciclul de viaþã al unui fungus. Un corp de fructificaþie elibereazã spoi care formeazã o reþea de filamente. Noi corpuri de fructificaþie se ridicã în aer ºi elibereazã la rândul lor spori proprii.

LICHENII

Toþi fungii se asigurã cã pot împrãºtia spori. Steaua pãmântului (Geastrum striatum) îºi înalþã corpul de fructificaþie deasupra solului în forme asemãnãtoare unor stele. Într-un lichen, un fungus asigurã „corpul” pentru o algã unicelularã. Funcþia algei este sã producã hranã ºi astfel sã þinã în viaþã partenerul.

Un lichen este compus de fapt din douå organisme vii care coopereazå într-un parteneriat numit simbiozå. Partenerii sunt o algå unicelularå çi un fungus. Alga foloseçte fotosinteza pentru a transforma energia din lumina Soarelui în hranå, iar aceastå hranå susÆine atât alga, cât çi fungusul. Fungusul protejeazå alga de condiÆiile exterioare; unii având chiar înveliçuri dure. Lichenii pot fi deseori våzuÆi pe stânci, ziduri çi pe arborii cåzuÆi. Ei sunt foarte rezistenÆi, capabili så suporte chiar çi frigurile de la poli çi zåpada de pe vârfurile munÆilor. Unele tipuri de licheni pot tråi chiar çi 4.000 de ani.

DÃUNÃTOR ªI UTIL

Lichenii sunt mâncaÆi de animale cum ar fi renul caribu. Çi fungii pot fi consumaÆi atât de animale, cât çi de oameni. Înså, înainte de a-i mânca, este important så identificåm un fungus, deoarece unii dintre ei sunt otråvitori çi pot provoca deranjamente stomacale sau chiar moartea. Fungii pot fi gåsiÆi çi în mare sau în apele dulci, unde, uneori, pot fi våzuÆi ca o spumå la suprafaÆa apei. Unii fungi tråiesc pe pielea animalelor. Multe boli de piele çi infecÆii bucale çi ale urechii sunt provocate de fungi. Dar fungii pot fi çi beneficiu. Penicilina, antibioticul care salveazå vieÆi, se obÆine dintr-un mucegai, iar drojdia, folositå la obÆinerea pâinii, este tot

algã

filamente de ciupercã

suport asigurat de fungus

55

Acest lichen (Rhizacarpon geographicum) creºte în Norvegia. Lichenii pot rezista la extreme de cãldurã, frig ºi uscãciune.

A SE VEDEA ªI 52-53 Clasificarea organismelor vii, 68-69 Biomi ºi habitate


56-57.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:54

Page 2

STRUCTURA

PLANTELOR

În afarå de bacterii, plantele sunt singurele organisme vii care îçi pot produce singure hrana. Iarba måruntå çi arborii uriaçi au aceeaçi structurå sau anatomie. xistå douå clase principale de plante. Plantele fårå Æesuturi conducåtoare, cum sunt muçchii çi Crucea voinicului, nu au vase care så transporte alimentele çi apa dintr-o parte a plantei în apa. Plantele cu Æesuturi conducåtoare au astfel de vase. Ele formeazå cea mai mare dintre cele douå clase çi inclus arborii çi florile.

E

vacuolã (depozit lichid de energie)

NECESITÃÞILE PLANTELOR peretele cloroplast (capteazã celulei energia Soarelui) Celulele plantelor sunt rigide deoarece pereþii lor sunt compuºi din celulozã, o substanþã durã. Vacuolele stocheazã apa. Cloroplastele capteazã energia din lumina Soarelui.

Toate plantele au nevoie de luminå, deoarece ele folosesc energia din lumina Soarelui pentru a-çi produce hrana. Ele au nevoie de apå çi minerale, pe care majoritatea plantelor le obÆin prin intermediul frunzelor çi al rådåcinilor. Pentru a se reproduce, multe plante au flori care fac seminÆe. Dar plantele au çi alte mijloace de reproducere - de exemplu, cåpçunul trimite vlåstare. Toate plantele sunt compuse din celule. Celulele plantelor diferå de celulele animalelor prin faptul cå ele absorb apå çi cresc

mai mari çi mai rigide pe måsurå ce planta îmbåtrâneçte. Din acest motiv, legumele proaspete pot fi mestecate mai uçor decât cele mai båtrâne. Celulele plantelor construiesc pereÆi groçi compuçi din celulozå. Fiecare celulå este ataçatå ferm de pereÆii celulelor învecinate. MAGIA VERDE

De asemenea, celulele plantelor diferå de celulele animalelor prin faptul cå ele conÆin un pigment verde numit clorofilå. Aceasta permite plantelor så îçi producå singure hrana cu ajutorul luminii de la Soare. Doar plantele çi unele bacterii pot efectua acest truc chimic. În fiecare plantå existå mai multe celule çi fiecare grup de celule îçi are sarcinile proprii. Principalele pårÆi ale corpului unei plante sunt rådåcina, tulpina, frunzele çi florile. O plantã este ancoratã în sol prin rãdãcinile sale. O tulpinã puternicã dar flexibilã susþine frunzele ºi florile.

nervurã centralã

peþiol

Frunzele pot avea forme diferite, dar toate au aceeaºi structurã de bazã. Limbul (lamina) creºte dintr-un lujer numit peþiol. Nervurile transportã apã, minerale ºi zahãr.

Florile conþin organele de reproducere ale plantelor.

nervurã Tulpina transportã apã ºi minerale cãtre frunze.

nervurã micã Celulele frunzelor sunt pline de cloroplaste, care conþin clorofilã. Oxigenul ºi dioxidul de carbon trec prin mici gãuri numite stomate.

cloroplaste

Hrana este produsã, în principal, în frunze.

floem

stomatã (por)

fibre de susþinere peri absorbanþi

Mineralele ºi apa sunt absorbite de perii absorbanþi ºi transportate prin plantã prin „conducte” numite xilem ºi floem. Un înveliº dur protejeazã vârful de creºtere al rãdãcinii.

Rãdãcinile extrag apã º minerale din sol. xilem

scoarþã

vârf de creºtere

56


56-57.qxd

02.09.2003

15:54

Page 3

STRUCTURA PLANTELOR

TULPINA

Tulpina susÆine frunzele çi florile. În interiorul ei existå tuburi care transportå çi stocheazå apå çi hranå. Când aceste energia de tuburi sunt umplute cu apå, ele sunt la luminã foarte puternice; când sunt uscate, ele îçi pierd rezistenÆa çi planta se ofileçte. Lemnul copacilor este în realitate o eliminare maså de tuburi întårite. oxigen

dioxid de carbon

FRUNZELE

Frunzele sunt uzinele de preparare a hranei ale plantei. Celulele lor conÆin clorofilå, care foloseçte energia Soarelui pentru a produce hranå din dioxidul de carbon din aer çi apå. Venele transportå apa de la rådåcinå çi distribuie în restul plantei hrana produså în frunze. FLORILE

La multe plante, florile sunt organele de reproducere. Multe flori au atât organe masculine, cât çi feminine. Organul masculin produce polenul, care polenizeazå organul feminin (de obicei, dintr-o altå floare). Aceastå polenizare produce o såmânÆå din care poate creçte o nouå plantå. Unele plante îçi împråçtie polenul de la o plantå la alta cu ajutorul vântului. Altele folosesc insecte çi alte animale pentru a-çi transporta polenul. Unele flori cresc într-un singur exemplar, altele formeazå inflorescenÆe. Multe flori au culori uluitoare çi parfumuri puternice, dar unele sunt terne çi nu miros. PROCESELE PLANTEI

cloroplast

granule În cursul procesului de fotosintezã, plantele iau molecule mici ºi compun molecule mari, stocând energia Soarelui. Ca parte a acestui proces, ele eliminã oxigen.

interiorul unei granule

clorofilã clorofila din frunze

utilizeazå glucoza drept combustibil pentru producerea energiei, într-un proces numit respiraÆie. Moleculele glucozei sunt combinate în lanÆuri lungi. Un lanÆ este numit celulozå çi este utilizat la creçtere çi dezvoltarea corpului, iar celålalt se numeçte amidon çi este utilizat ca depozit de hranå. De asemenea, plantele produc aminoacizi pentru proteine, enzime çi hormoni.

sisteme de membrane

În interiorul cloroplastelor din celulele unei plante se gãsesc mici granule. Fiecare granulã conþine clorofilã, o substanþã care absoarbe lumina.

Frunzele plantei Mimosa pudica, „planta sensibilã”, se retrag când sunt atinse. Aceastã miºcare defensivã este produsã de modificãri de presiune în interiorul unor celule.

Procesul de obÆinere al hranei se numeçte fotosintezå. Apa provenitå de la rådåcini çi dioxidul de carbon din aer se combinå pentru a produce glucozå (un zahar) çi oxigen. Planta

Spinii ascuþiþi ai trandafirului sunt de fapt frunze modificate. Spinii protejeazã frunzele, florile ºi fructele plantei, prevenind pericolul de a fi mâncate de animalele flãmânde. Fotografierea lentã prezintã deschiderea unei flori de crin. Multe flori sunt polenizate de insecte, care sunt atrase de petalele strãlucitor colorate, nectarul gustos ºi parfum. Centrul florii, unde se gãsesc ºi organele de reproducere, este „zona þintã” a insectelor vizitatoare.

A SE VEDEA ªI 57

58 Plante fãrã flori, 59-61 Plante cu flori, 62-63 Fructe ºi seminþe


58-59.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

16:01

Page 2

PLANTE

FÅRÅ FLORI

În urmå cu circa 400 de milioane de ani, plantele au început så colonizeze uscatul. Ele au fost stråmoçii ferigilor, cozii-calului, muçchilor frunzoçi çi pieloçi. n timpuri preistorice, Påmântul era acoperit cu o påturå deaså de ferigi gigantice, coada-calului, muçchi pieloçi çi muçchi frunzoçi. Aståzi, aceste plante sunt încå destul de des întâlnite, dar ele sunt printre cele mai primitive specii din lumea plantelor. Spre deosebire de mult mai familiarele plante cu flori, plantele fårå flori nu au flori çi nu produc seminÆe. Pentru a se reproduce, ele împråçtie în curenÆii de aer mici unitåÆi reproductive numite spori.

Î

c Muºchii se grupeazã formând deseori pãturi groase în locuri în care nici o altã plantã nu ar putea supravieþui. Muºchiul din figurã se numeºte Leucobryum glaucum.

Coada calului preferã sã trãiascã în locuri umede cum ar fi bãlþile. Coada calului de mlaºtinã are o tulpinã goalã, articulatã ºi seamãnã cu un arbore în miniaturã.

MUªCHII PIELOªI ªI FRUNZOªI

Muçchii pieloçi çi frunzoçi sunt cunoscuÆi sub numele de briofite. Spre deosebire de plantele cu flori, ele nu au rådåcini reale, ci rizoizi scurÆi care seamånå cu rådåcinile çi fixeazå planta pe sol. Spre deosebire de rådåcini, rizoizii nu pot absorbi hranå sau apå. Frunzele briofitelor nu au vase conducåtoare çi majoritatea speciilor au dimensiuni destul de mici. Muçchilor pieloçi çi frunzoçi le plac locurile umbroase çi umede, dar muçchii frunzoçi se caÆårå çi în zone expuse, cum ar fi stâncile çi zidurile. Muçchiul de turbå formeazå påturi groase la suprafaÆa mlaçtinilor çi a bålÆilor. Resturile zdrobite ale acestor plante moarte se transformå în final în turbå. COADA-CALULUI

Existå 29 de specii de coada-calului, care aparÆin toate unui singur gen, Equisetum. Coada-calului este o plantå cu tulpina articulatå, asemånåtoare trestiei, care creçte pe sol umed, mlåçtinos. Tulpina ei conÆin mici cantitåÆi de minerale, inclusiv aur. Pãrul Maicii Domnului este unul dintre cele zece mii de tipuri de ferigi care trãiesc pe Pãmânt. Alãturi de muºchii pieloºi, muºchii frunzoºi ºi coada-calului, ferigile sunt una dintre cele mai primitive specii de plante.

capsulã cu spori

setã

frunze simple

Muºchii au în loc de rãdãcini adevãrate rizoizi, iar frunzele lor nu au vase conducãtoare. În locul unei flori, muºchii dezvoltã structuri de reproducere numite capsule cu spori.

FERIGI

Cele mai multe ferigi cresc în locuri umede çi umbroase. La început, frunzele sunt råsucite într-o structurå numitå „cap de vioarå“, dar frunzele se întind pe måsurå ce planta creçte. Pe dosul frunzelor se gåsesc sorii cu sporangi çi spori. Sporii sunt purtaÆi de vânt çi apoi cad pe sol – din ei se dezvoltå un protal cu celule masculine çi feminine. Feriga nouå, numitå sporofit, se hråneçte din protal pânå îçi dezvoltå rådåcini çi poate tråi singurå. Ferigile arborescente tropicale pot atinge înãlþimi de pânã la 24 de metri. Ele au trunchiuri lemnoase, fãrã ramuri, iar coroana este formatã din grupuri de frunze penate.

ferigi arborescente

Diagrama din imagine prezintã stadiile de dezvoltare ale unei ferigi obiºnuite. Sporii din sporangi sunt împrãºtiaþi de vânt. Unii pot ateriza la mai mulþi kilometri depãrtare de planta pãrinte. Din spor se dezvoltã un protal, din care creºte un sporofit tânãr, care, la rândul lui, se dezvoltã într-o ferigã maturã. Feriga prezintã în vârf o formã tipicã de „cap de vioarã”.

se dezvoltã noua ferigã sporangi

protal

A SE VEDEA ªI

ferigã

sporofit tânãr

58

50-51 Viaþa: origini ºi evoluþie, 56-57 Structura plantelor, 68-69 Biomi ºi habitate, 438-439 Salvarea pãdurilor tropicale


58-59.qxd

15.10.2003

16:02

Page 3

PLANTE FÃRÃ FLORI/PLANTE CU FLORI

PLANTE

CU FLORI

Pãrþile unei flori

Plantele cu flori sau angiospermele sunt cele mai de succes dintre toate plantele. Angiospermele se reproduc prin intermediul seminÆelor care se dezvoltå în ovarele florilor lor. lantele cu flori sau angiospermele fac parte din grupul de organisme cel mai de succes de pe Påmânt. Angiospermele cuprind majoritatea plantelor de grådinå, de culturå çi florile cultivate ca elemente decorative. Dimensiunile lor variazå de la micuÆa BroscåriÆå pânå la arborii mari cum ar fi stejarii çi mestecenii. Termenul angiosperm înseamnå în limba greacå „såmânÆå închiså“. Embrionii de dezvoltare ai angiospermelor sunt închiçi în structuri speciale, numite seminÆe, din interiorul florii. Dupå fecundare, seminÆele sunt protejate în interiorul unui fruct. Prin urmare, plantele cu flori au o strategie de supravieÆuire cu risc mai scåzut decât alte specii de plante, lucru care probabil a contribuit la succesul lor.

P

Cotiledonul este frunza embrionului unei plante. El asigurã embrionului substanþele nutritive necesare germinãrii ºi creºterii.

O LUME MAI BOGATÃ

Se crede cå plantele cu flori au evoluat dintr-un grup de conifere, dispårut acum, care a tråit în urmå cu circa 250 de milioane de ani. Aceastå perioadå este cunoscutå sub numele de perioada Permian. Pe måsurå ce au evoluat, plantele cu flori au ajuns så aibå o influenÆå uriaçå asupra altor organisme vii. Multe animale au mâncat plantele sau s-au înfruptat din nectarul pe care ele îl produc. Altele au folosit plantele ca adåpost. Pentru animale, inclusiv pentru oameni, lumea ar fi mult mai såracå fårå flori.

c Monocotiledonatele au frunze înguste care cresc de la baza plantei. De asemenea, aceste plante sunt caracterizate prin vase conducãtoare paralele în frunze ºi flori cu petale în multipli de 3.

f Grãdinarii aleg caracteristici specifice atunci când cresc plante ornamentale. floare compusã

simetrie bilateralã

petale contopite

cFlorile se prezintã în multe forme diferite, lucru ce reflectã enorma lor diversitate. Margareta este un exemplu de floare compusã, degeþelul are petale contopite, iar crinul are simetrie bilateralã (jumãtãþile sale sunt identice). 59

stigmat petalã

staminã

sepalã

stil

ovar cu ovule

Angiospermele atrag potenþialele insecte polenizatoare pe organele lor de reproducere prin intermediul florilor care servesc ºi la protejarea acestor organe. Staminele produc celulele sexuale masculine, numite polen. Acestea sunt transferate celulelor sexuale feminine, numite ovule, prin intermediul stigmatului.

DOUÃ GRUPURI PRINCIPALE

Existå douå grupuri de plante cu flori separate prin modul de formare al frunzelor la creçterea seminÆei. La primul grup, numit monocotiledonate, såmânÆa are un singur cotiledon. La dicotiledonate – al doilea grup – såmânÆa are douå cotiledoane. Monocotiledonatele çi dicotiledonatele diferå în multe privinÆe. De exemplu, frunzele dicotiledonatelor sunt de obicei late çi cresc de la vârf, putând avea multe forme diferite, cu margini moi çi neregulate. Frunzele monocotiledonatelor sunt lungi çi înguste, ca firele de iarbå çi, de obicei, cresc de la bazå, nu din vârf. În consecinÆå, iarba nu moare când animalele rup çi månâncå vârfurile plantelor. Înså, când este ruptå, o frunzå de dicotiledonatå moare. f


60-61.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

15:58

Page 2

PLANTE CU FLORI

Dicotiledonatele au tulpini complexe care sunt lenoase sau ierboase. În interiorul tulpinii, månunchiuri de vase conducåtoare sunt aranjate într-un inel care înconjoarå miezul. Aceste vase conducåtoare sunt structuri importante care transportå în plantå apa, sårurile minerale çi alte substanÆe nutritive. Pe måsurå ce o plantå dicotiledonatå lemnoaså creçte, tulpina capåtå cercuri noi çi devine mai groaså. Pe måsurå ce o plantå monocotiledonatå creçte, tulpina devine mai lungå, fårå a se îngroça çi fårå a-çi adåuga inele de creçtere. CUM CRESC PLANTELE

Unele plante produc flori care imitã insectele pentru a atrage potenþialii polenizatori. Floarea orhideei albinei (Ophrys apifera) are forma unei albine. Albinele care trec pe lângã ea încearcã sã se împerecheze cu floarea, adunând astfel polenul ºi polenizând urmãtoarea plantã pe care o polenizeazã.

Spre deosebire de animale, plantele continuå så creascå pe tot parcursul vieÆii lor. În condiÆii favorabile, unele plante cresc extrem de rapid. De exemplu, în pådurile tropicale umede, bambusul poate creçte cu pânå la 30 de centimetri într-o singurå zi. Multe plante sunt anuale, adicå ele cresc, fac flori, produc seminÆe çi mor pe parcursul unui an. Alte plante sunt bienale, adicå au un ciclu de viaÆå de doi ani. Plantele bienale îçi dezvoltå tulpina çi câteva frunze în timpul primei veri. Acestea vor muri dupå primul îngheÆ, dar rådåcinile supravieÆuiesc. În timpul celui de al doilea sezon de creçtere, planta îçi dezvoltå atât o tulpinå nouå çi mai multe frunze, cât çi flori colorate care conÆin seminÆe. Plantele bienale mor dupå al doilea an. Alte plante sunt perene. Tulpinile çi frunzele lor mor iarna, dar rådåcinile supravieÆuiesc çi planta înfloreçte în sezoane succesive. STRATEGII DE REPRODUCERE

Plantele cu flori care trãiesc în deºerturile fierbinþi, cum ar fi cactusul Opuntia phaeacantha din imagine, înfloresc rapid dupã ploile sezoniere, producând seminþe care ar putea sã nu germineze decât în urmãtorul sezon ploios.

Plesnitoarea lui Venus este o plantã carnivorã care se hrãneºte cu insecte. Culoarea roºu aprins a frunzelor modificate atrage insectele, care sunt prinse de închiderea bruscã a acestor frunze.

Sporii ciupercilor (unitåÆi de reproducere) sunt împråçtiaÆi cu milioanele de cåtre vânt. Înså, doar un numår mic de spori cad în locuri potrivite pentru a se dezvolta în ciuperci noi. Plantele cu flori au o strategie mai puÆin f Multe plante cu flori sunt cultivate de fermieri. Exemple obiºnuite sunt ceaiul ºi arborii de cafea, utilizate pentru a prepara bãuturile cu acelaºi nume. Alte plante cu flori sunt culese pentru proprietãþile lor medicinale. De exemplu, de la degeþelul roºu se culeg frunzele care conþin o substanþã chimicã numitã digitalinã. Aceasta este utilizatã la tratarea unor anumite maladii cardiace. Aceste plante de Floarea Soarelui din Italia sunt recoltate pentru seminþele lor care se utilizeazã la gãtit ºi la producerea uleiului de Floarea Soarelui. 60

Fenestria este o plantã care trãieºte în Africa de Sud. Frunzele acestei plante se adãpostesc în nisip. Doar vârfurile frunzelor apar la suprafaþa solului pentru a absorbi lumina Soarelui.

riscantå, care nu se bazeazå pe fecundarea lor din întâmplare. Celulele masculine, numite polen, se combinå cu celulele feminine, numite ovule, producând un embrion ce este conÆinut într-o structurå de protecÆie, numitå såmânÆå. SeminÆele sunt apoi împråçtiate printr-o gamå largå de mijloace – ele pot fi purtate de vânt sau de animalele care se freacå de plante sau plantele pot fi mâncate de animale care, ulterior, împråçtie seminÆele prin materiile lor fecale. ÎN INTERIORUL UNEI FLORI

Deçi existå o varietate enormå de flori, toate înfloresc într-un mod asemånåtor. Într-o floare existå de obicei patru seturi principale de organe: sepalele, petalele, staminele (cu antere çi filament) çi pistilul (format din ovar, stil çi stigmat). Cele patru organe sunt numite colectiv verticil çi ele pot fi aranjate pe o spiralå sau pe un singur nivel. Sepalele sunt pårÆile exterioare ale florii, au culoare verde çi sunt asemånåtoare frunzelor. Principala lor funcÆie este de a proteja mugurele florii çi de a susÆine petalele delicate. Al


60-61.qxd

02.09.2003

15:58

Page 3

PLANTE CU FLORI

Coada vulpii ºi ovãºciorul (în stânga) sunt douã specii din grupul uriaº al ierburilor. Ierburile sunt monocotiledonate. Pãlãria cucului (în dreapta) este o dicotiledonatã.

doilea strat este compus din petalele în culori aprinse. Petalele atrag insectele prin culorile çi parfumul lor. De asemenea, insectele sunt atrase în flori çi de cåtre nectarul dulce pe care îl produc. În mijlocul florii se gåsesc staminele çi pistilul. Staminele stau în interiorul petalelor. Fiecare staminå este compuså dintr-un cap - anterå - care produce celulele sexuale masculine, numite polen, çi un filament care leagå antera de floare.

În timpul polenizårii, gråunÆele de polen sunt purtate de la anterå la stigmat. Ajunse aici, gråunÆele de polen formeazå un tub care se lungeçte în jos prin stil çi ovar, astfel încât celulele masculine så poatå fecunda celulele feminine, numite ovule. Dupå fecundare, din ovule se dezvoltå seminÆele çi floarea moare. Apoi, planta îçi foloseçte toatå energia sa pentru a produce fructele care vor proteja seminÆele în dezvoltare. Simple çi compuse Unele plante au flori simple, fiecare cu tulpina ei. Florile compuse, cum ar fi Floarea Soarelui çi margaretele, sunt de fapt mai multe flori mici, grupate în ceea ce se numeçte o inflorescenÆå. Petalele unor flori se contopesc formând ceva similar unui tub. Altele nu sunt circulare, ci au o simetrie bilateralå, structurile lor fiind açezate egal de ambele pårÆi ale unei axe. Unele flori nu au petale - de exemplu mâÆiçorii alunului turcesc. Multe, dar nu toate florile, se închid noaptea sau pe vreme rece. Unele se închid chiar çi când Soarele este ascuns de un nor.

Cea mai mare floare din lume aparþine unui gen numit Rafflesia ºi trãieºte în pãdurile tropicale din sud-estul Asiei. Numitã ºi „planta monstru”, florile speciilor de Rafflesia pot atinge diametrul de 1 metru. Floarea emanã un miros de carne în putrefacþie care atrage muºtele.

Plantele acvatice, cum ar fi acest nufãr gigant, sunt special adaptate pentru plutirea la suprafaþa lacurilor ºi a iazurilor. Rãdãcinile acestei plante se agaþã de solul de pe fundul lacului ºi o floare albã înfloreºte în laterala unei frunze gigantice.

CICLUL DE REPRODUCERE Plantele cu flori, cum ar fi macul, îºi protejeazã florile cu muguri duri, pânã când grãunþele de polen sunt coapte. Când floarea se deschide, antera elibereazã celulele sexuale masculine, numite polen. Polenul este transferat de la o plantã la alta de cãtre insecte (polenizare încruciºatã) sau poate fi depus pe stigmatul aceleiaºi plante (polenizare directã sau autopolenizare). Polenul capturat de stigmat declanºeazã creºterea unui mic tub polinic care creºte prin stil pânã la ovar ºi la celulele ou. Când acest tub ajunge la un ovul (celula sexualã femininã), el se uneºte cu acesta. Acest proces se numeºte fecundaþie ºi are ca rezultat dezvoltarea unui embrion conþinut într-o structurã de protecþie numitã sãmânþã.

1

Mugurii florilor rãmân închiºi pânã când grãunþele de polen din interior sunt coapte.

2

5

Vântul scoate seminþele coapte prin gãurile din capsulã.

3

Mugurii încep sã se deschidã, descoperind petalele strãlucitor colorate ºi alte pãrþi ale florii.

Florile atrag insectele care cautã polen. Polenul din carpelã este purtat de insecte pânã la alte flori.

6

Majoritatea macilor sunt plante anuale, ele trãind doar un singur an.

4

Dupã ce polenul a fost transpor-tat, petalele florii cad, lãsând în urma lor capsulele cu seminþe.

A SE VEDEA ªI 56-57 Structura plantelor, 58 Plante fãrã flori, 62-63 Fructe ºi seminþe

61


62-63.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

16:02

Page 2

FRUCTE

ÇI SEMIN æE

SeminÆele plantelor cu flori sunt protejate în interiorul fructelor. Toate fructele au o cale de a-çi împråçtia seminÆele care oferå acestora o çanså mai mare de supravieÆuire.

Miºcarea seminþelor de ovãz

Seminþele ovãzului se planteazã singure sãpând în sol. Fiecare sãmânþã are o structurã lungã, asemãnãtoare unui ghimpe, numitã mustaþa spicului. În timp ce se usucã, mustaþa spicului se rãsuceºte, împingând astfel sãmânþa în sol pânã când aceasta atinge adâncimea corectã de germinare.

eminÆele sunt embrioni sau plante potenÆiale. SåmânÆa este un sistem închis cu o rezervå de hranå çi un înveliç dur pentru protecÆie. El trebuie så se îndepårteze de pårintele såu pentru a gåsi spaÆiu ca så creascå într-un loc potrivit. Înså såmânÆa poate supravieÆui luni sau chiar ani, açteptând condiÆii adecvate de dezvoltare. În momentul în care condiÆiile de temperaturå, luminå çi umiditate sunt adecvate, såmânÆa germineazå – din ea încolÆeçte o micå rådåcinå çi o tulpiniÆå çi astfel începe så se dezvolte o nouå plantå.

sãmânþã de pãpãdie hârciog

grâu

scaiete

S

FRUCTE USCATE ªI CÃRNOASE

SeminÆele sunt conÆinute în interiorul fructelor. Existå fructe uscate, cum este capsula macului çi påstaia mazårei. Acestea elibereazå seminÆele din interior prin gåuri sau deschizându-se. Ghinda este un alt tip de fruct uscat. SåmânÆa acesteia îçi croieçte pur çi simplu drum prin înveliç. Existå fructe cårnoase, cum ar fi fructele de pådure care conÆin mai multe seminÆe. Cireaça este o drupå. Stratul såu interior formeazå un

sãmânþã de mac mac pãpãdie Multe seminþe sunt împrãºtiate de vânt. Altele sunt mâncate de animale ºi eliminate prin materiile fecale ale acestora. Unele seminþe au cârlige cu care se agaþã de blana animalelor în trecere.

sâmbure lemnos. Murele sunt formate dintr-un grup de mici drupe. SeminÆele se gåsesc în interiorul unor sâmburi mici. Merele çi perele se numesc poame. Ele au un strat exterior cårnos (fructul fals) care înconjoarå un sâmbure (fructul adevårat) care conÆine seminÆele. Poamele au deseori gust dulce pentru a încuraja animalele så le månânce çi astfel så ajute plantele la împråçtierea seminÆelor.

Plesnitoarea este un membru al familiei tãrtãcuþelor. Ea îºi împroaºcã seminþele într-un jet de lichid. În interiorul fructului se acumuleazã apã sub presiune pânã când fructul se depãrteazã de tulpinã ºi împroaºcã jetul de apã cu seminþe.

sãmânþã

Mugurii bananelor se deschid în mici flori care formeazã un ciorchine de banane. La început bananele sunt verzi. Bananieri noi pot fi crescuþi din mlãdiþe sau lãstari.

62


62-63.qxd

15.10.2003

16:02

Page 3

FRUCTE ÇI SEMINæE primele frunze tulpinã

hipocotil rãdãcinã primarã

cotiledon plantule

Când o sãmânþã începe sã germineze, ea se desface ºi se formeazã rãdãcina primarã care începe sã sape în sol. Toate celelalte rãdãcini se dezvoltã din aceastã rãdãcinã principalã. Tulpina se dezvoltã din hipocotilul care strãpunge solul ºi din cotiledoanele ieºite din înveliºul seminþei. Rãdãcinile încep sã creascã ºi primele frunze se formeazã pe mãsurã ce tulpina creºte în sus spre lumina Soarelui.

înveliºul seminþei

MASCULIN ªI FEMININ

Unele plante cu flori, cum ar fi dovlecelul, produc flori masculine çi feminine separate pe aceeaçi plantå. Altele, cum ar fi salcia çi laurul, produc aceste flori pe plante separate. Laurii care au doar flori masculine nu produc niciodatå fructe. Doar curmalul feminin produce curmale. SEMINÞE, NU ªI FRUCTE

Alte plante, în afarå de ferigi çi muçchi, nu au seminÆe în fructele lor – de exemplu, coniferele. Coniferele sunt de obicei arbori sau arbuçti çi multe dintre ele, cum ar fi pinii, au frunze foarte subÆiri çi ascuÆite numite ace. Aproape toate coniferele produc conuri. Conurile masculine produc polen, conurile feminine conÆin ovule. Vântul poartå polenul de la conurile masculine la cele feminine pentru a produce seminÆe. Arborii ginkgo çi cicadeele sunt douå grupuri mici çi vechi de plante. Arborii ginkgo au frunze în formå de evantai çi seminÆe cårnoase care nu sunt ascunse în interiorul unor conuri. Cicadeele aratå ca niçte ferigi mari, dar, spre deosebire de ferigi, ele produc conuri cu seminÆe. Tumboa (Welwitschia Mirabilis), o plantå ciudatå care pare ofilitå, s-a adaptat la viaÆa în deçert çi are seminÆele înconjurate de frunze modificate, numite bractee.

ghinde

mure

mazãre

curmalã

digestiv al animalelor. Unele dintre aceste înveliçuri sunt atât de groase, încât såmânÆa nu poate germina decât dacå înveliçul ei a fost subÆiat de sucurile digestive ale animalului. Materiile fecale ale animalelor, prin intermediul cårora seminÆele cad pe sol, pot acÆiona ca un fertilizator, ajutând tânåra plantå så creascå.

parã

DEZVOLTAREA NOII PLANTE

Când o såmânÆå germineazå, ea absoarbe apå çi se umflå. Înveliçul ei crapå çi rådåcina embrionului (radiculå) începe så sape pentru a gåsi apå çi a ancora ferm planta în sol. Din acest moment, plantula se poate desfåçura çi dezvolta în sus. Când ajunge la lumina zilei, se dezvoltå primele frunze, iar planta începe så-çi producå singurå hrana. Din acest moment nu mai are nevoie de rezerva de hranå (cotiledonul) din såmânÆa din care a crescut. SeminÆele unor plante cresc foarte repede çi produc o plantå adultå în doar câteva såptåmâni. Aceste plante tråiesc doar câteva luni, timp în care ele înfloresc çi produc seminÆele pentru anotimpul de creçtere din anul urmåtor. Plantele cu duratå de viaÆå mai mare, cum ar fi arborii, au nevoie de mai mult timp pentru a creçte din seminÆe çi nu produc seminÆe proprii timp de mai mulÆi ani.

ÎMPRêTIEREA SEMINÞELOR

Multe plante se bazeazå pe vânt pentru a-çi împråçtia seminÆele. Macul are o capsulå asemånåtoare unei solniÆe care permite împråçtierea seminÆelor. SeminÆele påpådiei au o paraçutå miniaturalå care le poartå prin aer. Unele tårtåcuÆe îçi împroaçcå seminÆele. SeminÆele cu aripi, cum sunt cele ale platanului çi frasinului, sunt de fapt fructe. SeminÆele mâncate de animale au înveliçuri dure care le protejeazå în timpul trecerii prin sistemul

fructul frasinului

roºie

dovlecel Fructele nu seamãnã între ele, dar ele au aceeaºi funcþie. Multe din cele pe care noi le numim legume, cum ar fi dovleceii, roºiile ºi fasolea cãþãrãtoare sunt de fapt fructe, deoarece ele conþin seminþe.

e Un cocotier produce fructe uriaºe. Nucile de cocos pot pluti în derivã pe mare ºi pot prinde rãdãcini pe insule aflate la mii de kilometri depãrtare.

A SE VEDEA ªI 63

56-57 Structura plantelor, 59-61 Plante cu flori, 88-89 Reproducerea animalã


64-65.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

16:03

Page 2

ARBORI Existå douå grupuri principale de arbori: conifere çi foioase. Arborii sunt printre cele mai mari çi mai longevive forme de viaÆå de pe Påmânt.

alburn

scoarþã

intre cele douå tipuri principale de arbori, coniferele au apårut primele pe Påmânt. Coniferele sunt cunoscute çi ca arbori cu lemn moale. Ele includ pinii, molizii, cedrii, brazii, ienupårul, chiparoçii çi, cei mai mari dintre toÆi, arborii de sequoia. Foioasele comune includ stejarul, frasinul çi salcia.

D

FRUNZELE CONIFERELOR

Majoritatea coniferelor au frunze mici în formå de ac. ToÆi, cu excepÆia zadei, sunt veçnic verzi. Ei îçi pierd frunzele båtrâne çi dezvoltå unele noi pe tot parcursul anului, nu pe toate deodatå toamna, cum fac multe specii de foioase. Acele ascuÆite ale coniferelor pierd mult mai puÆinå apå decât frunzele altor copaci. Astfel, coniferele pot creçte în regiuni reci, pe munÆi çi la marginea deçerturilor. În Canada, nordul Europei çi în Rusia, coniferele formeazå påduri întinse, veçnic verzi. Multe conifere au o formå triunghiularå care previne açezarea zåpezii çi, astfel, ruperea ramurilor lor.

Arborii din pãdurile tropicale cresc pânã la înãlþimi de 50 de metri. Trunchiul inferior masiv al arborelui îl pãstreazã fix, în timp ce vârful sãu se leagãnã în vânt.

duramen Aceastã secþiune transversalã printr-un trunchi de arbore prezintã duramenul, înconjurat de alburn, mai deschis la culoare. În fiecare an se adaugã un nou inel de creºtere, deci aceastã secþiune aratã vârsta arborelui. Arborele creºte mult mai lent în timpul iernii, producând un inel de culoare închisã. Creºterea rapidã de varã produce un inel mai deschis la culoare.

FOIOASELE

În climatele reci cu ierni lungi çi aspre, arborii speciilor de foioase îçi pierd frunzele toamna. Arborii speciilor de foioase de la tropice îçi påstreazå frunzele tot anul, deoarece lungimea zilei nu se modificå mult de la un anotimp la altul. Pierderea frunzelor toamna este un truc pentru economisirea energiei, deoarece iarna nu este suficientå luminå solarå ca frunzele så producå hranå pentru arbore. Vasele conducåtoare din tulpinå prin care circulå substanÆele nutritive çi apa sunt sigilate, înfometând çi uscând frunzele nedorite.

ARBORII FOIOÇI Arborii foioºi au frunze late, coroane bogate ºi rãdãcini care ajung adânc în sol în cãutarea apei. Aceºti arbori produc flori primãvara. Din flori se dezvoltã fructe. Castanul porcesc (prezentat în imagine) are flori alb-roz. Sãmânþa sa, castana, este adãpostitã în interiorul unui înveliº cu spini. Toamna, arborele îºi pierde frunzele ºi astfel sunt expuse ramurile goale, pe care existã însã muguri noi, gata sã dea naºtere frunzelor la venirea primãverii. Toamna, frunzele cad pe pãmânt deoarece în timpul iernii nu existã suficientã luminã pentru o fotosintezã eficientã.

mugur strat de blocare frunzã moartã

Pierzându-ºi frunzele, iarna un arbore foios are nevoie de mai puþinã apã. Alimentarea cu hranã este întreruptã în dreptul mugurelui ºi astfel frunza moare.

sãmânþã (castanã) castan porcesc (vara)

castan porcesc (iarna)

64

flori ºi frunze


64-65.qxd

15.10.2003

16:03

Page 3

ARBORI Rãdãcinile absorb apã ºi substanþe minerale ºi ancoreazã arborele în sol. Unii arbori au rãdãcini lungi care cresc sub pãmânt la fel de mult ca arborele deasupra solului. Alþi arbori, cum ar fi coniferele, au trunchiuri masive, dar rãdãcini puþin adânci care colecteazã apa de pe o zonã întinsã.

smochin

Arborele a stocat deja suficientå hranå care så asigure creçterea mugurilor în anul urmåtor, iar fårå alimentarea cu hranå, frunza moare. Clorofila care dådea culoarea verde frunzei vii este descompuså çi absorbitå de cåtre arbore în scopul utilizårii ei la frunzele din anul urmåtor. SubstanÆele chimice colorate care råmân în frunzå produc culorile toamnei: roçu aprins, galben çi maro. ÎN INTERIORUL UNUI COPAC

Când se taie un arbore, în secÆiunea lui transversalå puteÆi vedea inelele de creçtere anualå. Înveliçul exterior sau scoarÆa este un strat de Æesut mort, foarte dur, care protejeazå Æesuturile vii, mai moi, din interiorul copacului. ScoarÆa se poate întinde pentru a permite creçterea în grosime a trunchiului çi ramurilor pe care le acoperå. Imediat sub scoarÆa majoritåÆii copacilor se gåseçte floemul care transportå hrana prin mici tuburi. Lemnul interior, sau xilem, este întårit cu substanÆe ceroase care-i oferå o rezistenÆå sporitå. O parte din xilemul mai tânår acÆioneazå ca o reÆea de tuburi pentru transportul apei, numitå sevå, de la rådåcini la frunze. Alte plante pot transporta apå prin xilem, dar nu-l pot întåri pentru a-l transforma în lemn. Duritatea xilemului lemnos asigurå arborilor rigiditatea lor çi le permite så creascå atât de înalÆi faÆå de alte plante.

Banyanul din India are sute de rãdãcini aeriene care atârnã din ramuri.

Un sequoia gigantic din Sequoia National Park, California, SUA. Aceºti sequoia sunt ceva mai mici decât sequoia cu lemnul roºu, dar mai groºi. Aceste conifere pot trãi peste 4.000 de ani.

Cicadeele aratã ca niºte palmieri cu conuri. Ele au apãrut prima datã în urmã cu 225 de milioane de ani.

în aer prin mici pori din frunzå, numiÆi stomate. Absorbind dioxidul de carbon çi eliminând oxigen, arborii påstreazå curåÆenia atmosferei. Pådurile pot fi considerate „plåmânii“ Påmântului. De asemenea, arborii protejeazå solul împotriva eroziunii. Frunzele çi ramurile lor absorb ploile. Rådåcinile lor fixeazå solul çi împiedicå spålarea sau suflarea lui. De asemenea, arborii absorb apå çi previn inundaÆiile.

Unii arbori din specia Pinaceae Pinus din Statele Unite ale Americii au uluitoarea vârstã de 4.000 de ani ºi continuã sã creascã.

ARBORI CONIFERI Arborii coniferi, cum este acest pin chilian (Araucaria Araucana), îºi pierd rareori frunzele (acele). Ei au rãdãcini puþin adânci ºi produc seminþe în interiorul unor conuri. Conurilor le pot fi necesari trei ani pentru a se coace ºi a elibera seminþele, care plutesc apoi spre sol. Pinul chilian este neobiºnuit deoarece conurile sale mascul ºi femelã cresc pe arbori separaþi. Multe conifere produc conurile mascul ºi femelã pe acelaºi arbore. Conurile mascul elibereazã polenul ºi fecundeazã ovulele din conul femelã. scoarþã con femelã

ARBORII ªI MEDIUL ÎNCONJURÃTOR

Frunzele unui arbore, similar frunzelor oricårei plante verzi, produc hranå printr-un proces numit fotosintezå. Produsul rezidual al acestui proces este oxigenul, care este eliminat

A SE VEDEA ªI pin chilian (Araucaria Araucana)

65

32-33 Eroziunea ºi alterarea datoratã intemperiilor, 56-57 Structura plantelor, 206 Lemnul ºi hârtia


66-67.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:40

Page 2

PLANTELE

ÇI OAMENII

porumb

De mult timp, plantele sunt cultivate pentru a produce alimente çi medicamente. De asemenea, materialele de origine vegetalå sunt utilizate în obÆinerea de haine, combustibili çi alte produse.

ovãz sãlbatic

ultivarea plantelor ca parte a agriculturii la nivel mondial este cea mai importantå çi mai råspânditå activitate umanå. Plantele oferå hranå atât pentru oameni, cât çi pentru animale. De asemenea, oamenii depind de cultivarea plantelor pentru a obÆine îmbråcåminte çi pentru a-çi construi adåposturi. În plus, multe produse secundare ale plantelor furnizeazå elementele de bazå necesare pentru producerea substanÆelor chimice çi a medicamentelor care ne îmbunåtåÆesc viaÆa. Primii agricultori au tråit probabil în Orientul Apropiat în urmå cu circa 11.000 de ani. Ei cultivau plantele în loc så le adune din sålbåticie, folosind instrumente primitive, cum ar fi seceri de lemn, ca unelte agricole. Pe parcursul generaÆiilor, metodele çi instrumentele s-au îmbunåtåÆit gradat, ducând la agricultura diverså pe care o vedem aståzi.

tremurãtoare

C

Cafeaua se obþine din boabele(seminþele) prãjite ale arborelui de cafea. Acesta se cultivã în plantaþii din þãri tropicale, cum ar fi Brazilia, Costa Rica ºi Kenya.

MODIFICAREA PLANTELOR Merele ºi perele sunt cultivate în livezi, în scopuri comerciale. Astfel de fructe se dezvoltã cel mai bine în regiuni cu climã mai rece (temperatã).

Strugurii, fructele viþei de viei, sunt cultivaþi ºi apoi zdrobiþi pentru a obþine suc. Acest suc poate fi fermentat pentru a produce vid. Se cultivã varietãþi diferite de struguri, albi ºi negri.

Primii agricultori au dezvoltat culturile de bazå, cum ar fi orezul çi grâul, prin înmulÆire selectivå plecând de la plantele sålbatice. Azi, plantele pe care le cultivåm aratå probabil foarte diferit de stråmoçii lor sålbatici. Modificårile generice au produs culturi care cresc abundent, rezistå dåunåtorilor çi bolilor çi chiar se dezvoltå în condiÆii nefavorabile. Înså, noile noastre capacitåÆi de modificare geneticå a plantelor pun unele probleme serioase LEGUME COMESTIBILE Legumele folosite ca hranã provin din diferite pãrþi ale plantelor. Bulbii cepei ºi usturoiului, florile de conopidã ºi broccoli, frunzele de salatã ºi de varzã, rãdãcinile de morcov ºi de ridiche, seminþele ºi pãstãile de mazãre ºi fasole, tulpinile de þelinã ºi tuberculii de cartof sunt toate comestibile. Ardeii iuþi, dovleceii ºi roºiile conþin seminþe – acestea alimente sunt de fapt fructe.

BULBI arpagic

Sfecla de zahãr ºi trestia de zahãr sunt cele douã surse de zahãr. Pãrþile acestor plante, care conþin zahãr, sunt rãdãcinile, respectiv tulpinile.

ceapã

INFLORESCENÞE anghinare

obsigã

Coada vulpii

firuþã golomãþ

raigras (iarbã furajerã)

grâu

secarã orz

Ierburile se dezvoltã cel mai bine în þinuturi deschise (câmpii) ºi existã multe specii de ierburi. Primii agricultori au ales ierburi sãlbatice ºi din ele au produs varietãþi îmbunãtãþite. Astãzi, cele mai importante culturi de cereale sunt grâul, orezul, porumbul, ovãzul, orzul ºi secara.

oamenilor politici, oamenilor de çtiinÆå çi consumatorilor. MÂNCARE ªI BÃUTURÃ

Existå sute de soiuri de plante cultivate ca hranå. Acestea includ fasolea, manioca, porumbul, fructele, cartofii, orezul, legumele çi grâul. Cerealele, cum ar fi orzul, meiul, ovåzul, orezul çi grâul, sunt bogate în hidrocarburi, la fel çi manioca çi cartofii. Fasolea, alunele çi boabele de soia sunt bogate în proteine. Multe båuturi populare se obÆin din produsele plantelor de culturå. Berea, cidrul, cacao, cafea, sucurile de fructe, båuturile råcoritoare, båuturile spirtoase, ceaiul çi vinul sunt toate produse din diferite pårÆi ale unor plante.

FRUCTE vânãtã

FRUNZE dovlecel ardei gras

ceapã eºalotã

ardei iute praz

usturoi

broccoli

conopidã

66

roºie

bame

castravete fenicul varzã furajerã


66-67.qxd

02.09.2003

16:40

Page 3

PLANTELE ÇI OAMENII

bumbac

cânepã

iutã

ªi astãzi, cheresteaua este folositã peste tot în lume la construcþii. Cea mai mare parte a cherestelei folositã în construcþii este lemn de esenþã moale, provenit din coniferele cu creºtere rapidã. O gestionare atentã a pãdurilor este esenþialã pentru a pãstra resursele de lemn ale lumii.

PLANTE MEDICINALE

ProprietåÆile medicinale ale plantelor au fost deseori descoperite observând cum anumite animale le mâncau pentru a-çi vindeca bolile. În America de Sud, scoarÆa arborelui de chininå este utilizatå la obÆinerea chininei, un medicament utilizat cu succes împotriva malariei. În mod similar, frunzele degeÆelului conÆin digitalinå, un medicament utilizat deseori în tratarea unor afecÆiuni cardiace. SubstanÆele extrase din plante pot avea efecte atât pozitive, cât çi negative. Morfina este un anestezic extrem de valoros, produs din opiul obÆinut din mac. Înså, un derivat al morfinei, numit heroinå, este un drog puternic care då dependenÆå çi care este comercializat ilegal. MATERII PRIME

Plantele oferå multe materii prime. De exemplu, din fibrele naturale de bumbac, in, cânepå çi iutå se obÆin Æesåturi utilizate la

RÃDÃCINI

SEMINÞE boabe de soia

sfeclã

producerea de îmbråcåminte, covoare çi frânghii. Arborii sunt tåiaÆi pentru cherestea. Uneori acest lucru se face cu simÆ de råspundere, plantând copaci noi care så-i înlocuiascå pe cei doborâÆi. Înså mult prea des, pådurile sunt distruse pentru a obÆine un profit rapid, fårå a se gândi la viitor.

in

Mai multe plante au fibre care pot fi prelucrate pentru a obþine firele utilizate la producerea de þesãturi. Cele mai importante astfel de plante sunt bumbacul, iuta, cânepa ºi inul.

PRODUSELE ARBORILOR

Oamenii utilizeazå cheresteaua çi lemnul pentru a construi case çi mobilå. lemnul de esenÆå moale al unor arbori, cum ar fi pinii çi cedrii, este uçor de tåiat çi de prelucrat. Lemnul de esenÆå tare, cum ar fi stejarul çi mahonul tropical, este mai puternic çi mai rezistent în timp. Din arbori se obÆin çi alte produse. Cea mai mare parte a hârtiei se obÆine dintr-o pastå de lemn, cauciucul natural se obÆine din seva arborilor de cauciuc çi pluta se obÆine din coaja arborelui de plutå. Chiar çi guma de mestecat se obÆine dintr-un arbore. Lemnul a fost primul combustibil ars de oameni çi el se foloseçte încå çi aståzi. Cårbunele çi turba sunt numiÆi combustibili fosili pentru cå s-au format din resturile plantelor preistorice.

TULPINI Rodul Pãmântului

TUBERCULI þelinã

ignam

ciulin de baltã

Fibrele din tulpina inului sunt utilizate pentru a obþine pânzã. Cânepa este utilizatã la producerea de frânghie ºi sfoarã, ea provenind de la mai multe plante.

Un medicament chinezesc antic care folosea pelinul se utilizeazã acum la tratarea malariei.

A SE VEDEA ªI

pãstârnac

ridiche morcov

linte

fasole peruanã

sparanghel

þelinã

67

cartofi dulci

cartof topinambur, napi porceºti

58 Plante fãrã flori, 59-61 Plante cu flori, 140-141 Medicinã, 448-449 Alimentele ºi cultivarea pãmântului


68-69.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:42

BIOMI

Page 2

ÇI HABITATE

Un biom este o regiune a Påmântului caracterizatå de un anumit climat çi care conÆine faunå çi florå specifice. Un biom este compus din mai multe habitate diferite. Deºerturile sunt definite ca zonele în care cantitatea de apã evaporatã depãºeºte cantitatea de apã care cade sub formã de precipitaþii. O cincime din uscatul Pãmântului este deºert. Deºi deºerturile sunt habitate aspre, uscate, ele sunt departe de a fi lipsite de viaþã. Animalele ºi plantele ºi-au dezvoltat multe adaptãri pentru a reuºi sã supravieþuiascã.

Pliurile de pe tulpina cactusului Saguaro absorb apa ºi se desfac dupã ploile abundente.

acå Påmântul este privit din spaÆiu, el pare a fi acoperit de mai multe zone mari, distincte – de exemplu, deçerturi, oceane çi påduri. Fiecare dintre aceste zone se numeçte biom. GraniÆele între diferiÆii biomi sunt trasate de variaÆiile de climå, în special de variaÆiile de temperaturå çi de cantitatea medie anualå de precipitaÆii. Clima determinå tipul de vegetaÆie care poate fi gåsit în fiecare regiune. La rândul ei, vegetaÆia determinå tipul de animale care pot fi gåsite în respectiva regiune. Împreunå, toÆi biomii constituie biosfera – zona Påmântului care susÆine viaÆa.

D

LOCURI DE VIAÞÃ

Pe Påmânt existå mai mulÆi biomi diferiÆi, çi nu toÆi oamenii de çtiinÆå au cåzut de acord asupra unei clasificåri definitive. Cu toate acestea, biomii acceptaÆi general includ tundra, taigaua, pådurea din zonele temperate, savana, pådure tropicalå, stepå, deçert (care include çi regiunile polare), marin, de apå dulce çi de estuar. Un biom este compus din mai multe regiuni mici, distincte, numite habitate. Un habitat este definit ca locul în care tråieçte un organism. De

Furnicile de miere joacã rol de rezervoare de lichid.

Cactusul Para þepoasã stocheazã apa în tulpini cãrnoase.

Cucul alergãtor îºi asigurã aportul de lichid din prada sa.

68

Maimuþele urlãtoare pot fi întâlnite în jungla amazonianã din America de Sud. Maimuþele urlãtoare se hrãnesc în principal cu materia vegetalã abundentã care le înconjoarã, dar ºi cu insecte, mici mamifere ºi pãsãri.

exemplu, habitatul unui buhai de baltå este o baltå sau un lac, habitatul unei râme este solul çi habitatul unui conifere este solul, dar çi spaÆiul de deasupra çi din jurul arborelui. Organismele care tråiesc într-un anumit habitat formeazå o comunitate.

Pe timpul zilei, vulpea de deºert se adãposteºte în vizuinã pentru a se rãcori.

Pielea solzoasã protejeazã ºarpele cu clopoþei împotriva uscãrii.


68-69.qxd

02.09.2003

16:42

Page 3

BIOMI ÇI HABITATE Oceanul este un biom uriaº cu multe habitate, de la apele de coastã puþin adânci pânã la adâncurile mãrii. În ocean trãiesc nenumãrate nevertebrate, peºti, reptile ºi mamifere. Legendã: 1. hering 2. caºalot 3. crevete 4. Coadã-depisicã 5. undiþar 6. grenadier 7. cod 8. peºtele cu guºã de pelican 9. pãianjeni de mare, viermi

cilindrici, scoici, crabi 10. Bathypterois sp. 11. Chauliodus sloani 12. Chiasmodon nigrum 13. peºtele lanternã 14. peºtele spadã 15. tonul cu aripioare galbene 16. calmar gigant 17. rechin cu cap ciocan 18. baracuda 19. galerã ortughezã 20. plancton 21. broascã þestoasã comestibilã 22. leu de mare 23. delfinul comun 22

19 23

20

1

17

18

21 14 15

7

13 16

2

Pinguinii sunt pãsãri fãrã aer care trãiesc în îngheþata Antarcticã. Ei au straturi de grãsime care le izoleazã corpurile. Pentru a se încãlzi, adulþii ºi puii se înghesuie unii într-alþii, în grupuri mari.

8 3

12

5

11

10

4 6 9

În orice habitat, tråiesc mai multe specii care depind una de cealaltå în ceea ce se cunoaçte sub numele de relaÆie mutual beneficå. Plantele asigurå hrana çi adåpost pentru animale. În schimb, animalele pot ajuta la polenizarea plantelor. La rândul lor, animalele erbivore sunt mâncate de alte animale. UNDE TRÃIESC ANIMALELE?

Fiecare habitat asigurå condiÆiile adecvate pentru plantele çi animalele care tråiesc în el. Pinguinii çi urçi polari s-au adaptat în feluri diferite pentru viaÆa în frigul muçcåtor din regiunile polare. Vulpea de deçert çi fenecul seamånå între ele, dar nu sunt înrudite. Vulpea de deçert tråieçte în deçerturile din America de Nord, în timp ce fenecul este o vulpe din deçerturile din Africa de Nord. Dacå se modificå habitatul în care tråieçte un organism, unele specii pot fi capabile så-çi schimbe stilului de viaÆå çi så se adapteze la condiÆiile modificate. Înså, deseori, multe specii nu reuçesc så se adapteze çi trebuie så plece, altfel vor muri. Aceastå capacitate de adaptare este forÆa de acÆionare ce stå la baza procesului cunoscut ca evoluÆie.

HABITATE NEOBIªNUITE

Unele animale s-au adaptat la viaÆa în cele mai aspre habitate. De exemplu, unii peçti polari produc o formå naturalå de antigel în sângele çi Æesuturile lor. Aceastå substanÆå previne formarea cristalelor de gheaÆå, chiar çi la temperaturi sub punctul de îngheÆ çi astfel peçtele reuçeçte så supravieÆuiascå. MaimuÆele macac japoneze se încålzesc iarna intrând în izvoare termale.

Iepurele polar îºi schimbã culoarea blãnii la schimbarea anotimpurilor. Vara ei au blanã de culoare maro, dar iarna le creºte o blanã nouã de culoare albã care îi ajutã sã se ascundã pe zãpadã.

Recifurile de corali sunt formate din colonii de mici nevertebrate numite coral. Reciful asigurã adãpost peºtilor ºi altor creaturi marine.

A SE VEDEA ªI 93 Migraþia, 95 Adaptare ºi apãrare, 436-437 Zone de acþiune, 438-439 Salvarea pãdurilor tropicale, 440-441 Viaþa în ocean, 442-443 De ce dispar speciile?

69


70-71.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:43

Page 2

NEVERTEBRATE

MARINE

Primele animale pluricelulare au fost nevertebratele (creaturi fårå coloanå vertebralå) çi au tråit în mare. Oceanele sunt încå pline de animale nevertebrate. escendenÆii nevertebratelor preistorice încå înoatå çi se târåsc prin oceane. Ei includ viermi, corali, scoici, melci, stele de mare, caracatiÆe çi calmari.

D

FÃRÃ COLOANÃ VERTEBRALÃ

Anemonele de mare aratã mai mult ca niºte plante decât ca animale. Ele se agaþã de roci ºi îºi prind prada cu tentaculele care unduiesc uºor în apã.

Faptul cå nu au o coloanå vertebralå nu este un handicap pentru aceste animale de succes. În realitate, existå mult mai multe nevertebrate decât vertebrate. În måri çi oceane, nevertebratele pot atinge dimensiuni foarte mari. Viermele Lineus longissimus din Marea Nordului poate creçte pânå la lungimi de 25 de metri. Scoica gigant din Pacific poate cântåri mai multe de 300 de kilograme. De asemenea, nevertebratele pot tråi pânå la vârste înaintate, atingând chiar çi 220 de ani în cazul scoicii Mercenaria mercenaria din Oceanul Atlantic.

TENTACULE ªI ÞEPI

CORALI

Bureþii sunt de fapt o colecþie de celule individuale organizate într-un singur corp. Ei stau pe fundul mãrii ºi nu se pot miºca. Buretele absoarbe apã ºi filtreazã din aceasta mici bucãþele de hranã.

O meduzã îºi prinde prada cu tentaculele ei vezicante. Ea înoatã deschizându-ºi ºi închizându-ºi corpul în formã de umbrelã pentru a produce un jet de apã.

Coralul este construit din „scheletul“ de calcar al micilor polipi de coral. Aceçtia cresc prin „înmugurire“, fiecare nou polip îngropându-çi pårintele. În acest fel, masa coralului creçte, producând forme similare plantelor çi chiar recife uriaçe. Unele tipuri de coral care tråiesc în apele calde, puÆin adânci, au în interiorul lor mici plante unicelulare numite alge. Algele produc zahår folosind lumina Soarelui, zahår pe care îl împart cu coralul gazdå. Coralul protejeazå alga çi îi furnizeazå mineralele de care are nevoie pentru a produce proteine çi alte substanÆe chimice importante.

Meduza çi anemonele au tentacule înarmate cu celule vezicante. Galera portughezå este de fapt compuså din mai multe mii de animale individuale care acÆioneazå ca unul singur. Tentaculele ei lungi paralizeazå orice peçte pe care îl ating. PårÆile exterioare ale tentaculelor sunt acoperite cu celule vezicante care conÆin mici ace veninoase, ce paralizeazå prada galerei portugheze. Echinodermele (steaua de mare, ariciul de mare, castravetele de mare, steaua de mare fragilå çi steaua de mare cu pene) au piele Æepoaså çi picioare tubulare. Ele pompeazå lichid în picioare pentru a le întinde. De obicei, dacå o stea de mare îçi pierde un picior, îi va creçte altul în loc.

Meduza poate fi micã, cât un bob de mazãre, sau mare cât o masã. Gura ºi tentaculele atârnã sub corpul moale. Tentaculele trag hrana în sus spre gura animalului.

tuburi umplute cu lichid

picior tubular

Majoritatea stelelor de mare au 5 braþe, dar existã unele care ajung la 50 de braþe. De-a lungul fiecãrui braþ existã ºiruri de picioare tubulare care se miºcã sincronizat în timp ce steaua de mare se târãºte pe fundul mãrii.

70

A SE VEDEA ªI 71 Moluºte, 73 Crustacee, 74 Pãienjeni, miriapode ºi scorpioni, 75-77 Insecte


70-71.qxd

02.09.2003

16:43

Page 3

NEVERTEBRTATE MARINE/MOLUÇTE

MOLUÇTE Existå mai mult de 100.000 de tipuri de moluçte, care includ de la micii melci pânå la enormul calmar gigant. Unele tråiesc pe uscat, dar cele mai multe tråiesc în apå. moluscå are un corp moale acoperit de o manta protectoare. Ataçatå de manta, multe moluçte au o cochilie calcaroaså, ce se poate gåsi în exteriorul corpului (ca la melcul de grådinå sau la melcul turtit) sau în interior (ca la sepie). CaracatiÆa este o moluscå care nu are deloc cochilie. Moluçtele tråiesc pe uscat, în apå dulce çi în apå såratå. Unele moluçte, cum ar fi midia, rareori se miçcå. Midiile se agaÆå într-un loc çi se hrånesc deschizându-çi cochiliile. Alte moluçte au un singur picior çi se pot miçca foarte lent. Melcii turtiÆi se deplaseazå în cåutarea hranei dar se întorc întotdeauna exact în acelaçi loc.

O

Melcii de grãdinã se miºcã lent pe o dârã de mucus umed. Melcul are pe cap tentacule sensibile pe care le foloseºte pentru a depista ºi ocoli obstacolele.

MELCI ªI LIMACªI O COCHILIE SAU DOUÃ

Moluºtele din familia Pholadidae sunt moluºte bivalve. Cele douã jumãtãþi ale cochiliei au dinþi fini care sapã ca niºte foreze pentru a face gãuri în roca solidã. Molusca se ascunde apoi în aceste gãuri.

Scoicile comestibile sunt moluºte bivalve. Ele îºi deschid ºi închid cochilia articulatã, cu ajutorul unui muºchi puternic. Scoicile comestibile filtreazã hrana din apa mãrii, utilizând structuri similare firului de pãr, numite cili.

Melcii au o cochilie în care animalul se poate ascunde pentru a scåpa de pericole. Alte moluçte au o cochilie formatå din douå jumåtåÆi articulate astfel încât cochilia så se poatå deschide. Moluçtele cu douå cochilii sunt cunoscute sub numele de bivalve, iar majoritatea lor se hrånesc prin filtrare. Multe tråiesc îngropate în nisipul de pe fundul mårii çi rareori se deplaseazå din acel loc. CARACATIÞA ªI CALMARUL

CaracatiÆa çi calmarul sunt cele mai mari çi probabil cele mai inteligente dintre toate moluçtele. Ele au un creier mare çi o vedere excelentå, iar când trebuie så scape de un pericol, se pot miçca extrem de rapid. De asemenea, ele îçi pot schimba culoarea mantalei protectoare. O caracatiÆå utilizeazå braÆe lungi echipate cu ventuze pentru a prinde prada din care apoi muçcå cu gura lor în formå de cioc. Majoritatea caracatiÆelor sunt mici, dar calmarii uriaçi pot atinge lungimi de 15 metri. Aceste animale înoatå folosind principiul propulsiei cu jet. Ele absorb apå sub mantalele moi çi o forÆeazå så iaså printr-o pâlnie.

Melcii tråiesc pe uscat çi în apå. Unii månâncå plante, alÆii sunt carnivori. Pe vreme uscatå, melcii tereçtrii îçi sigileazå cochiliile pentru a-çi påstra umiditatea. Limacçii sunt foarte asemånåtori melcilor, cu excepÆia faptului cå fie au mici cochilii în interiorul mantalei protectoare, fie nu au deloc cochilie. Melcii çi limacçii au dinÆi puternici compuçi dintr-o substanÆå similarå minereului de fier. Unele soiuri de melci îçi pot utiliza dinÆii pentru a sparge cochiliile altor moluçte. MulÆi oameni de çtiinÆå cred cå melcii îçi utilizeazå dinÆii de fier ca o busolå, astfel încât så nu se råtåceascå. Calmarul vâneazã folosind tehnica invizibilitãþii, dar poate fugi rapid contractându-ºi muºchii pentru a împroºca un jet de apã în afara corpului. Folosind aceastã metodã, un calmar poate atinge viteze de 30 de kilometri pe orã atunci când încearcã sã scape de un peºte sau de un caºalot flãmând.

A SE VEDEA ªI

Multe moluºte sapã în nisip pentru a se ascunde de prãdãtori. Ele se hrãnesc prin tuburi de sifon care ies din nisip.

70 Nevertebrate marine, 72 Viermi, 95 Adaptare ºi apãrare, 440-441 Viaþa în ocean

71


72-73.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:44

Page 2

VIERMI Viermii sunt nevertebrate apode – animale fårå coloanå vertebralå çi picioare. Unii tråiesc în sol sau în apå, în timp ce alÆii sunt paraziÆi, tråind în interiorul altor animale. xistå mai mult de 55.000 de specii diferite de viermi. Principalele patru grupuri sunt viermii laÆi, viermii netezi, viermii cilindrici çi viermii inelaÆi.

E

Nereis (segmentat)

PARAZIÞII

Cei mai simpli viermi, cum ar fi viermii netezi, sunt organisme microscopice, prea mici pentru a fi våzuÆi cu ochiul liber. Înså, unele tenii parazite pot atinge chiar 20 de metri lungime. Viermii paraziÆi tråiesc în sau pe plante çi animale. Larva (copilul) unui vierme nematod poate fi înghiÆitå de oameni, ea migrând apoi spre plåmâni. Gazda umanå tuçeçte çi înghite larva care ajunge astfel în stomac. Aici, viermii se hrånesc din alimentele mâncate de gazdå çi depun ouå care sunt eliminate prin fecalele gazdei. Aceste ouå pot ajunge så infecteze alte persoane.

vierme neted de apã dulce

tenie

Viermii din clasa Polychaeta sunt buni înotãtori, deplasându-se prin apã cu ajutorul unor miºcãri ondulatorii ale corpului. Pe cap au organe de simþ ºi pe fiecare segment al corpului au excrescenþe asemãnãtoare picioarelor.

ajutå la deplasare. Râmele sunt hermafrodiÆi, adicå ele au atât organe sexuale masculine, cât çi feminine. VIERMI MARINI

RÂMA

lipitoare Nu toþi viermii seamãnã cu familiare râme segmentate pe care le gãsim în grãdinã. Lipitorile aratã ca niºte limacºi cu ventuze, în timp ce Nereis, un vierme marin, este acoperit cu þepi lungi orientaþi în toate direcþiile.

Râma este un vierme inelat sau anelid. Râma înghite sol çi digerå materiile vegetale din acesta. Solul rezidual este excretat în gråmåjoare spirale. Corpul râmei este compus din mai multe segmente inelare acoperite cu mici Æepi care îi

Structura corpului viermilor marini din clasa Polychaeta este similarå celei a anelidelor, dar Æepii de pe corpurile lor sunt mai lungi decât la anelide. Unii viermii marini månâncå plante, dar mulÆi sunt prådåtori, extinzând un tub lung (trompå) cu care prind prada.

Partea inferioarã a unei râme de grãdinã obiºnuitã este acoperitã cu þepi mici, pe care râma îi foloseºte pentru a se deplasa. Râmele respirã prin piele.

faringe cap

muºchi

cordonul nervos transmite semnalele nervoase intestin

cordon nervos

detaliu al unui segment

grãmezi de sol nedigerat, scoase prin anus

clitelum-ul produce înveliºul pentru ouãle râmei

72

corpul este compus din segmente inelare

A SE VEDEA ªI 52-53 Clasificarea organismelor vii, 70 Nevertebrate marine


72-73.qxd

02.09.2003

16:45

Page 3

VIERMI/CRUSTACEE

CRUSTACEE Crustaceele fac parte dintr-un grup mai mare de organisme numite artropode. Existå mai mult de 38.000 de specii diferite, multe dintre ele tråind în ocean. ulte crustacee, inclusiv crevetele, homarii çi crabii, sunt la fel de obiçnuiÆi în bucåtårie ca çi în cårÆile de biologie. Existå înså multe alte specii – påduchii de lemn, puricii de apå çi scoicile lujer – care fac toate parte din grupul divers de animale numit crustacee. Crustaceele au carapace exterioare dure, numite exoschelet, care le protejeazå Æesuturile moi ale corpului. Toate crustaceele au corpuri çi picioare articulate. Un numår mic de crustacee sunt organisme terestre sau de uscat. De exemplu, påduchele de lemn locuieçte în locuri umede çi întunecate. Când este alarmat, el se ghemuieçte pentru a se proteja. Înså, majoritatea celorlalte crustacee tråiesc în apå, deçi unii crabi pot tråi çi pe Æårm – unele specii de crab se pot urca chiar în copaci.

M

Un pãduche de lemn are ºapte perechi de picioare. Corpul sãu este acoperit cu plãci cornoase suprapuse, care îl protejeazã împotriva prãdãtorilor.

Crabul scripcar mascul are un cleºte supradimensionat pe care îl agitã pentru a alunga ceilalþi masculi.

Scoicile lujer sunt mici crustacee care se agaþã de stânci, nave ºi piloni. Pentru a captura hrana, ele aruncã în afarã picioare cu aspect de pene.

DE LA OU LA ADULT

Crustaceele îçi încep viaÆa sub formå de ouå. Din aceste ouå ies mici larve. Milioane de astfel de larve formeazå planctonul care pluteçte în apa mårilor. Multe larve de crustacee nu seamånå deloc cu pårinÆii lor. Larvele de scoicå lujer sunt înotåtori agili. Înså, când larva devine adult, ea se agaÆå strâns de o rocå çi nu se mai miçcå niciodatå.

Ciclul de viaþã al unei crevete

Un homar american ospãtându-se cu un hering. Homarii sunt cele mai grele crustacee, atingând greutãþi de pânã la 20 de kilograme. Homarii sunt foarte importanþi pentru industria de pescuit oceanic, deoarece sunt un aliment foarte popular.

CÂND CARAPACEA A DEVENIT PREA MICÃ

Când larva creçte, ea îçi påråseçte carapacea çi îçi dezvoltå una nouå çi mai mare. Acest proces este numit nåpârlire. Crustaceele continuå så nåpârleascå pe tot parcursul vieÆii lor, lucru care ridicå o problemå racului pustnic. Neavând carapace, el se adåposteçte în cochiliile goale ale diferitelor specii de melci de mare sau ale altor moluçte. Când racul a devenit prea mare pentru casa sa, el îçi cautå o cochilie mai mare în care så se mute. În timpul în care îçi schimbå cochiliile, racul este vulnerabil pentru inamicii såi. Crabii, racii, homarii çi crevetele au toÆi câte zece picioare. Perechea frontalå a fost transformatå în cleçti care sunt utilizaÆi la apårare, pentru prinderea çi ruperea hranei çi chiar pentru a transmite semnale altor indivizi.

ou larvã nauplius

larvã zoea creveta femelã depune ouã

larva mysis devine adult Crevetele depun ouã din care ies larve înotãtoare. Larvele trec prin mai multe etape de dezvoltare, devenind în final crevete adulte.

larvã mysis Crevetele (prim-plan) ºi homarii (dreapta-sus) sunt printre cele mai cunoscute crustacee. Împreunã cu crabii ºi racii, aceste creaturi formeazã un ordin mare al crustaceelor, numit decapode, toate având cinci perechi de membre.

73

A SE VEDEA ªI 70 Nevertebrate marine, 71 Moluºte, 92 Miºcarea, 93 Migraþia


74-75.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:46

Page 2

PÅIENJENII,

MIRIAPODELE ÇI SCORPIONII

Aceste animale sunt artropode ca çi crabii çi insectele. Påienjenii çi scorpionii sunt cunoscuÆi sub numele de arahnide, iar centipodele çi miriapodele fac parte din clasa Miriapoda.

puii sunt cãraþi pe spinarea scorpionului femelã

rahnidele sunt aproape toate animale de pradå çi ele sunt echipate cu coli veninoçi çi un arsenal întreg de capcane. Deçi centipodele sunt prådåtori, miriapodele sunt vegetariene (erbivore). Unele miriapode sunt veninoase, dar îçi folosesc veninul ca armå de autoapårare, împotriva prådåtorilor lor.

A

centipod

PÃIENJENI

miriapod

Nu toate centipodele au 100 de picioare. Unele pot avea doar 30, în timp ce altele pot avea chiar 170 de perechi. Miriapodele au mult mai multe picioare, ajungând pânã la 375 de perechi. Centipodele sunt prãdãtori. Miriapodele se hrãnesc cu vegetaþia putrezitã. trapã

Påienjenii sunt poate cei mai de succes prådåtori din lumea animalå. Unii Æes pânze pentru a captura insectele zburåtoare. Unii îçi vâneazå prada alergând cu mare vitezå, iar alÆii pândesc în vizuini açteptând så se repeadå. Påienjenii crab tråiesc în interiorul florilor çi alergå lateral. Påienjenii pescar çi de apå vâneazå aproape de sau chiar în apå. ToÆi påienjenii produc fire, chiar çi cei care nu Æes pânze. Påienjenii îçi paralizeazå prada cu ajutorul unor colÆi cu venin. Unele tipuri, cum ar fi påianjenul Våduva neagrå, pot produce omului muçcåturi dureroase, deçi rareori fatale. Påienjenii nu pot mânca decât hranå lichidå, deci ei scuipå sucuri digestive pe victimele lor, sucuri care le transformå într-un lichid ce este apoi supt de påianjen.

Puþine artropode sunt pãrinþi grijulii. Cu toate acestea, unii scorpioni femelã dau naºtere unor pui vii pe care îi poartã în spinare, asigurându-se astfel cã progeniturile lor nu sunt mâncate.

SCORPIONII

Scorpionii se întâlnesc cel mai des în climate calde çi uscate. Ei au cleçti pentru prinderea pråzii çi un atunci când veninos în vârful cozii. Când este pregåtitå så loveascå, coada se ridicå deasupra capului scorpionului. ÎnÆepåtura multor tipuri de scorpioni poate îmbolnåvi un om, dar foarte rar îl omoarå. CENTIPODE ªI MIRIAPODE

Asemånåtor påianjenilor, centipodele au o muçcåturå veninoaså. Prima pereche de picioare a centipodului a fost transformatå în colÆi. Centipodele vâneazå noaptea, miçcânduse cu mare vitezå pentru a-çi prinde prada – moluçte, viermi çi mici insecte. Miriapodele au de douå ori mai multe picioare decât centipodele. Ele månâncå frunzele plantelor çi materie putrezitå.

pãianjen þesãtor pãianjen de pasãre goliat

pãianjen în vizuinã Mulþi pãienjeni vâneazã pândind trecãtorii nebãnuitori. Migala se ascunde în vizuina sa deschizând trapa ºi þâºnind atunci când simte miºcãrile unei insecte care trece prin apropiere.

Pãianjenul de pasãre goliat este un tip de tarantulã giganticã. Corpul sãu are aproape 9 centimetri lungime ºi pãianjenul este suficient de puternic pentru a ucide puii din cuibul unei pãsãri, deºi dieta lui zilnicã este compusã în principal din insecte.

Pãianjenii þesãtori produc cele mai complexe dintre toate pânzele de pãianjen. Pãianjenul poate aºtepta în mijlocul pânzei sau se poate ascunde în apropiere, þinând un fir de semnalizare care îl anunþã când în plasa lipicioasã s-a prins o insectã.

74

A SE VEDEA ªI 71 Moluºte, 72 Viermi, 73 Crustacee, 95 Adaptare ºi apãrare


74-75.qxd

02.09.2003

16:46

Page 3

PÃIANJENII, MIRIAPODELE ÇI SCORPIONII/INSECTE

I

INSECTE Insectele au o singurå limitare – mårimea. Ele pot tråi în orice loc din lume, pot mânca orice fel de hranå, dar nu pot depåçi câÆiva centimetri lungime.

lucrãtoare îngrijesc ouãle

regina depune ouã

nsectele sunt de departe cele mai numeroase dintre toate speciile de animale. Sunt cunoscute mai mult de un milion de specii de insecte – mai multe decât toate celelalte specii de animale luate la un loc.

I

CORPUL UNEI INSECTE Pãduchele de om, ca toþi pãduchii sugãtori, se hrãneºte cu sângele mamiferelor. Unii pãduchi pot muºca. Toþi pãduchii au aparatele bucale adaptate modului lor de hrãnire.

Gândacul Goliat mascul din Africa este cea mai grea insectã din lume. El are 110 milimetri lungime ºi cântãreºte 100 de grame. Dacã un gândac ar fi mai greu, el ar colapsa sub propria greutate.

Mårimea insectelor merge de la puricii mici, care nu pot fi våzuÆi decât la microscop, pânå la gândaci mari cât o palmå. Insectele nu au schelet. În schimb, corpurile lor au un înveliç exterior dur, numit exoschelet. Toate insectele au o structurå similarå a corpului. Corpul lor este împårÆit în trei pårÆi: cap, torace çi abdomen. Pe cap existå ochi, mandibule çi organe de simÆ. Toracele este partea din mijloc a corpului, de care sunt ataçate picioarele çi aripile. Toate insectele au çase picioare, iar multe au çi una sau douå perechi de aripi. SecÆiunea din spate, abdomenul, conÆine stomacul, organele de reproducere çi tuburile respiratorii numite stigme. Aceste tuburi Æin locul plåmânilor, dar, din cauza lor, insectele nu pot atinge dimensiuni mai mari. Dacå insectele ar fi mai mari, ele s-ar sufoca, deoarece prin stigme aerul nu poate intra suficient de repede în corpurile lor. Multe insecte au ochi compuçi, constituiÆi din sute de lentile, fiecare dintre acestea producând o imagine micå. Creierul insectei combinå aceste imagini într-o imagine de ansamblu.

Aceastã viespe are aceeaºi structurã în trei pãrþi a corpului ca toate insectele. Insectele adulte au trei perechi de picioare articulate ºi un înveliº exterior rezistent, numit exoschelet. Multe insecte au ochi compuºi, mari.

pupe din care ies furnici adulte

Furnicile sunt insecte sociale. În muºuroiul comunitãþii, regina depune ouã. Furnicile lucrãtoare au grijã de ouã ºi de larve. Furnicile soldat pãzesc colonia.

INSECTE SOCIALE

Furnicile, termitele çi multe viespi çi albine sunt insecte sociale. Ele funcÆioneazå doar ca membrii ai unei colonii. ViaÆa unei colonii este organizatå în jurul unei singure regine care depune ouå. Masculii existå doar pentru a fecunda noile regine care pleacå pentru a fonda colonii noi. Dupå ce se împerecheazå cu o reginå, masculii mor. Lucråtorii îndeplinesc diferite sarcini care asigurå funcÆionarea coloniei. Ei sunt împårÆiÆi în caste care îndeplinesc diferite sarcini. De exemplu, furnicile soldat apårå colonia. Insectele sociale construiesc structuri complexe. Viespile construiesc cuiburi de hârtie din plantele mestecate. Albinele construiesc stupi geometrici compuçi din celule de cearå. Iar furnicile çi termitele construiesc muçuroaie uriaçe din påmânt. f

Toracele este partea corpului de care sunt legate picioarele ºi aripile. Abdomenul este partea corpului în care insecta digerã hrana ºi face ouã.

Majoritatea insectelor înaripate au douã perechi de aripi.

Antenele sunt organe de simþ folosite pentru a mirosi ºi, la unele insecte, pentru a gusta. Capul conþine ochii, antenele ºi aparatul bucal.

larve

Ochi compus mare, constituit din sute de lentile mici.

75


76-77.qxd

02.09.2003

16:47

Page 2

INSECTS

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

CICLUL DE VIAæÅ AL UNUI FLUTURE MONARCH

Muºtele sunt unul dintre cele mai mari grupuri de insecte, având mai multe de 750.000 de specii. Multe muºte îºi depun ouãle în bãlegar ºi în alimente stricate. Unele muºte împrãºtie boli cum ar fi holera ºi malaria.

Fluturele îºi depune ouãle pe o plantã sursã de hranã – lemnul câinesc. Din fiecare ou iese o larvã sau o omidã. Omida mãnâncã ºi creºte rapid. Pãsãrile flãmânde sunt avertizate de culorile vii ale omizii sã se þinã la distanþã. Când a crescut complet, omida devine pupã sau crisalidã. În aceastã carcasã aparent lipsitã de viaþã, se petrec multe transformãri. Pupa se deschide ºi exemplarul adult iese afarã. De îndatã ce i se usucã aripile, fluturele pleacã în zbor.

1

Femela depune ouã pe frunzele lemnului câinesc.

2

Din ouã ies omizi care încep sã mãnânce.

Libelulele sunt cei mai rapizi zburãtori din lumea insectelor. Ele pot staþiona în aer ºi chiar zbura înapoi când vâneazã. Libelulele îºi prin prada cu picioarele lor lungi. Nimfele libelulei se dezvoltã subacvatic, în apa lacurilor ºi a bãlþilor.

O lãcustã depune ouã din care ies nimfe fãrã aripi. Pe mãsurã ce nimfelor încep sã le creascã aripile, ele aratã ca niºte versiuni reduse ale pãrinþilor lor. Nimfele pot doar sã sarã, deci ele sunt întâlnite în apropierea solului. Exemplarele adulte pot zbura pe tulpinile plantelor. lãcustã adultã

nimfã cu aripi

ZBORUL

Cele mai multe insecte au douå perechi de aripi, cu toate cå furnicile lucråtoare çi puricii nu au niciodatå aripi. Cåråbuçul pare så nu aibå aripi. Aripile lui frontale formeazå niçte apåråtori dure care acoperå aripile posterioare delicate, cu ajutorul cårora cåråbuçul zboarå. Zburåtorii rapizi, cum ar fi viespile, au douå perechi de aripi. Muçtele au o pereche de aripi de zbor, iar a doua pereche s-a transformat în niçte organe måciucate flexibile, utilizate la påstrarea echilibrului. CICLURI DE VIAÞÃ

Toate insectele depun ouå. Progeniturile majoritåÆii insectelor trec prin patru stadii de creçtere çi dezvoltare. La fluturi çi molii aceste stadii sunt: ou, larvå, crisalidå, adult. Insecta imaturå este o omidå,

ouã

nimfã fãrã aripi

f Pentru unele insecte, împerecherea este o afacere periculoasã. O cãlugãriþã femelã mãnâncã orice ajunge în raza de acþiune a mandibulelor sale – inclusiv masculul cu care tocmai s-a împerecheat. 76

3

Omida complet dezvoltatã produce fire de mãtase.

4

Pielea este aruncatã, descoperind crisalida (pupa).

care nu seamånå deloc cu exemplarul adult. Omizile nu fac nimic altceva decât så månânce plante. Rolul principal al fluturilor çi moliilor adulte este împerecherea. Alte insecte, cum ar fi låcustele çi gândacii trec printr-un proces de creçtere cu trei stadii – de la ou la nimfå çi apoi la adult. Nimfa seamånå cu o versiune în miniaturå a insectei adulte, deçi nimfele, de obicei, nu au aripi, în timp ce forma adultå are. HRANA

EvoluÆia a echipat insectele astfel încât så poatå mânca o varietate uluitoare de alimente. Unele insecte sunt carnivore, vânând în vitezå (cum este libelula) sau stând nemiçcate (cum este cålugåriÆa). Alte insecte månâncå plante, mestecå frunze, sug sevå sau sapå în lemn.


76-77.qxd

02.09.2003

16:47

Page 3

INSECTS

Coada rândunicii sunt fluturi mari ce pot fi întâlniþi în Africa, Europa ºi Asia. Majoritatea fluturilor zboarã ziua.

7 5

În interiorul pupei se formeazã un fluture adult care iese de îndatã ce se rupe înveliºul pupei.

Când aripile s-au uscat ºi devin dure, fluturele pleacã în zbor. Ciclul poate reîncepe.

6

Fluturele se agaþã de rãmurele cât timp sângele curge în noile aripi.

DÅUNÅTORI ÇI INSECTE UTILE

Unele insecte, cum ar fi låcusta de deçert din Africa sunt dåunåtori distructivi. Roiurile de låcuste pot mânca un câmp întreg de plante de culturå în doar câteva ore çi pot provoca foamete în câteva zile. Multe alte insecte înså sunt de ajutor oamenilor. Fårå ajutorul albinelor çi al altor insecte zburåtoare, plantele cu flori nu ar putea fi polenizate çi pomii fructiferi nu ar produce fructe. Mierea produså de albine din nectarul dulce al florilor este folositå de oameni de mii de ani. Insectele gunoier, cum ar fi gândacul de bålegar, se hrånesc cu materie moartå çi ajutå

la fertilizarea solului. GårgåriÆele çi unele viespi sunt utile deoarece ele se hrånesc cu alte insecte, cum ar fi afidele, care sunt dåunåtoare. Viermele de måtase (larva moliei de måtase) este crescut de oameni pentru måtasea pe care o produce când se transformå în pupå. MINUNI ÎN MINIATURÅ

În lumea insectelor existå deÆinåtori de recorduri extraordinare. æârâitul unei cicade poate fi auzit de la o distanÆå de 500 de metri. O reginå termitå poate tråi 50 de ani. Multe insecte pot ridica sau trage obiecte care au de 20 de ori greutatea lor. Çi totuçi, cea mai mare insectå, fluturele cu aripi de pasåre Queen Alexandra måsoarå doar 28 de centimetri cu aripile întinse.

Lãcustele, de obicei solitare, formeazã uriaºe roiuri migratoare, când se adunã cu miile pentru a depune ouã. Armate de nimfe fãrã aripi mãrºãluiesc pe sol, ºi apoi capãtã aripi ºi decoleazã. Unele roiuri mãnâncã absolut toate frunzele pe care le întâlnesc.

77

Moliile zboarã în general noaptea. Ele tind sã fie mai puþin colorate decât fluturii. Molia Actias luna are circa 11 centimetri anvergurã.

Un exemplar de molia împãratului. Moliile îºi þin aripile deschise când se odihnesc. Când miºcã aripile, petele de pe acestea sperie inamicii.

Fluturii mari, cum ar fi acest fluture Rajah Brooke (Trogonoptera brookiana albescens) zboarã în pãdurile tropicale. Fluturii îºi strâng aripile când se odihnesc.

A SE VEDEA ªI 74 Pãienjeni, miriapode ºi scorpioni, 88-89 Reproducerea animalã


78-79.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:48

Page 2

PEÇTI Peçtii au fost primele animale cu coloanå vertebralå (vertebrate) çi schelet compus din oase. Ei sunt animalele cel mai bine adaptate la viaÆa în apå. TIPURI DE PEªTI Peºtii sunt grupaþi dupã structura corpului ºi schelet. Existã peºti fãrã mandibule, peºti cartilaginoºi ºi douã tipuri de peºti osoºi.

Chiºcarul (sus) ºi mreana sunt peºti foarte primitivi, care au guri cu ventuze în loc de dinþi duri ºi mandibule. Toþi peºtii din apele lumii descind din peºti ca aceºtia.

Rechinii au un schelet cartilaginos, nu osos. Aceºti vânãtori feroce înotau ºi în mãrile preistorice. Astãzi, multe specii de rechini sunt ameninþate cu extincþia.

Coelacanth-ul este un peºte osos primitiv din oceanul Indian. El este o „fosilã vie”, existând de aproape 400 de milioane de ani.

xistå trei grupuri de peçti, toate putând fi întâlnite în apå såratå çi în apå dulce. Peçtii cartilaginoçi au schelet mai degrabå cartilaginos, decât osos çi sunt acoperiÆi cu piele, nu cu solzi. Din acest grup fac parte rechinii çi pisicile de mare. Cel mai mic grup este grupul peçtilor fårå mandibule, cum ar fi chiçcarii çi mrenele. De departe cel mai mare grup este grupul peçtilor osoçi, care au corpul acoperit de solzi osoçi çi au schelet osos. Peçtii osoçi pot fi întâlniÆi atât în forme stråvechi, cât çi în forme evoluate.

E

VIAÞA ÎN APÃ

Primul peçte a apårut în oceane în urmå cu circa 540 de milioane de ani. Respirând prin branhii, peçtele este perfect adaptat la viaÆa în apå. Cei mai mulÆi peçti nu pot tråi în afara apei. Doar peçtele dipnoi poate respira în aer deoarece are un fel de plåmâni primitivi. Peçtele dipnoi tråieçte în ape ståtåtoare, în care nu existå prea mult oxigen, deci ei mai trag guri de aer de la suprafaÆå.

vor absorbi apå. Peçtii de apå dulce eliminå excesul de apå prin urinå.

APÃ SÃRATÃ SAU APÃ DULCE?

MIGRAÞIA

Circa 60% din speciile de peçti tråiesc în apå såratå. Existå puÆine specii de peçti care pot tråi atât în apå såratå, cât çi în apå dulce. Peçti marini au nevoie de sare çi de alte substanÆe chimice pentru a putea tråi. Deoarece apa mårii este mai såratå decât fluidele corpului lor, aceçti peçti pierd apå prin pielea lor printrun proces numit osmozå. Ei beau apå de mare pentru a preveni uscarea corpurilor lor. SituaÆia stå exact invers la peçtii de apå dulce. Corpurile lor au un conÆinut mai ridicat de sare decât apa din jurul lor, deci aceçti peçti

Uni peçti fac migraÆii lungi pânå la zonele de reproducere. Somonul îçi începe viaÆa în apå dulce, înotând în josul râurilor spre mare. Când este pregåtit så se înmulÆeascå, somonul adult efectueazå o uimitoare cålåtorie de întoarcere pe acelaçi râu în care s-a nåscut. Aici, ei se împerecheazå çi se înmulÆesc, dupå care mor – completându-çi ciclul de viaÆå. æiparii çi anghilele americane çi europene au migraÆii similare din râurile cu apå dulce pânå în apa såratå a oceanelor adânci.

Peºtele undiþar din adâncul mãrilor trãieºte în întuneric ºi foloseºte o momealã luminoasã pentru a-ºi atrage prada. Mulþi peºti abisali produc luminã proprie, uneori pentru a-ºi atrage perechea.

GRIJA PÃRINTEASCÃ

ToÆi peçtii femelå depun ouå, de obicei într-un numår foarte mare, care sunt fecundate de masculi. Când puii ies din ouå, ei trebuie så se descurce singuri. Foarte puÆin peçti au grijå de puii lor. Ghidrinul construieçte cuiburi pe care masculii le apåra agresiv. Unii peçti din familia Cichlidae îçi adåpostesc puii în gurå. Puii calului de mare eclozeazå çi se dezvoltå întrun buzunar de pe corpul tatålui lor.

Bibanul este un exemplu de peºte osos modern. El trãieºte în apã dulce. Existã circa 20.000 de specii de peºti osoºi, mult mai multe decât oricare altele.

Dacã balta în care trãieºte seacã, peºtele dipnoi african supravieþuieºte îngropându-se în noroi. Absolut imobil, el rãmâne în viaþã, respirând aer cu ajutorul plãmânilor.

peºte dipnoi în apã

peºte dipnoi îngropat în vizuinã

78


78-79.qxd

02.09.2003

16:48

Page 3

PEÇTI

ANATOMIA UNUI PEÇTE Corpul unui peºte osos obiºnuit are o formã hidrodinamicã pentru a facilita înotul, deºi mulþi peºti au forme rotunde sau plate. Peºtii folosesc cozile pentru înot ºi aripioarele pentru echilibru ºi cârmire. Simþurile peºtilor includ sistemul de linii laterale care detecteazã modificãrile subtile ale presiunii apei.

înotãtoare dorsalã (pentru echilibru) linie lateralã mãduva spinãrii

muºchi

creier ochi

înotãtoare codalã (coadã)

gurã

fantã branhialã inimã înotãtoare analã (pentru echilibru)

înotãtoare abdominalã (pentru cârmire)

FORME ªI ADAPTÃRI

Corpurile peçtilor au o mulÆime de forme. æiparii seamånå cu çerpii. Peçtii plaÆi, cum ar fi cambula, îçi încep viaÆa în poziÆie normalå, dupå care se açeazå pe o parte. Pe måsurå ce creçte, un ochi se deplaseazå pe cap astfel încât peçtele adult se poate ascunde pe fundul mårii având ambii ochi deasupra. Peçtele arici are o piele Æepoaså çi umflå cu aer, ca un balon, pentru a înspåimânta sau a pune pe fugå prådåtorii. Unii peçti, cum ar fi scorpia de mare çi pisica de mare, au Æepi veninoçi ce pot chiar ucide oamenii. Peçtii au multe adaptåri neobiçnuite. Peçtii abisali, care tråiesc într-o lume întunecatå, în

vezicã înotãtoare

înotãtoare pectoralã (pentru cârmire)

ieºire

care nu påtrunde lumina soarelui, apã îçi produc propria luminå chimicå. Peçtele undiÆar are o momealå care atrage prada în apropierea gurii. Peçtele puçcaç de apå dulce (Toxotes jaculator) îçi prinde prada împroçcând jeturi de apå asupra insectelor, doborându-le din aer. Unii peçti pot påråsi apa pentru scurte perioade de timp. Unii peçti de mâl utilizeazå aripioarele asemånåtoare picioarelor pentru a se târî prin noroi. Peçtii zburåtori îçi folosesc aripioarele lor lungi çi întårite ca aripi çi zboarå planat prin aer pentru a scåpa de prådåtori.

intrare apã branhii Peºtele respirã prin branhii aflate în ambele pãrþi ale capului. Apa iese prin fantele branhiale. capilare sanguine filamente

curgerea apei sânge pompat prin branhii sânge bogat în oxigen Branhiile conþin mici filamente umplute cu sânge. Acestea scot oxigenul din apa pe care peºtele o înghite prin gurã. Un banc de peºti Salema cu dungi negre (Xenistius californiensis). Aceºti peºti înoatã în grup pentru protecþie. Un peºte este mai greu de prins printre atâþia alþii.

A SE VEDEA ªI 12-13 Oceanele, 80-81 Amfibieni, 82-83 Reptile, 93 Migraþia

79


80-81.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:49

Page 2

AMFIBIENI Amfibienii formeazå cea mai micå claså de vertebrate. Deçi ele au fost primele animale care au colonizat uscatul, amfibienii trebuie så se întoarcå în apå pentru a se înmulÆi. mfibienii sunt cel mai mic grup de vertebrate (animale cu coloanå vertebralå), având circa 3.000 de specii diferite. Similar peçtilor çi reptilelor, amfibienii sunt animale cu sânge rece. Acest lucru înseamnå cå amfibienii nu-çi pot regla singuri temperatura çi se bazeazå pe Soare pentru a-çi încålzi corpurile. Cei mai mulÆi amfibieni îçi încep vieÆile în apå, respirând prin branhii. Pe måsurå ce cresc, ei îçi dezvoltå plåmâni çi picioare çi sunt capabili så se deplaseze pe uscat.

A

O salamandrã cu coadã lungã îºi petrece cea mai mare parte a vieþii pe uscat.

1

Broaºtele depun ouã sau icre în apã. Ouãle sunt protejate de o substanþã gelatinoasã.

UNDE TRÃIESC AMFIBIENII? Ca toþi tritonii, tritonul comun (Triturus vulgaris) vâneazã în apã. El îºi utilizeazã coada sa lungã pentru a biciui apa în timp ce înoatã.

Ca multe alte broaºte, broasca verde de copac umflã un sac aflat pe gât pentru a „cânta” în timpul sezonului de împerechere în scopul atragerii femelelor.

Amfibienii pot fi întâlniÆi peste tot în lume, cu excepÆia regiunilor polare. Ei tråiesc în mai multe habitate diferite, inclusiv påduri tropicale, bålÆi, påduri çi lacuri, dar çi în fâneÆurile de pe munÆii înalÆi çi chiar în de��erturi. Deçi amfibienii adulÆi pot supravieÆui perioadelor uscate (de secetå), cei mai mulÆi amfibieni trebuie så tråiascå într-un mediu umed, cum ar fi un râu sau o baltå. În pådurile tropicale umede, multe broaçte pot supravieÆui fårå a avea nevoie de un curs de apå – ele folosesc micile picåturi de apå care se adunå în frunzele plantelor. Deoarece amfibienii sunt animale cu sânge rece, ei devin inactivi în perioadele friguroase. Când este foarte frig, ei pot hiberna, deseori în nåmolul de pe fundul unei bålÆi sau sub un buçtean. TREI GRUPURI

Amfibienii din ordinul Caecilian trãiesc în regiunile tropicale. Ei vâneazã noaptea ºi se adãpostesc în vizuini subterane. Acest grup de amfibieni are doar 160 de specii.

Unele broaºte ºi broaºte râioase au o limbã lungã cu vârful lipicios, pe care o aruncã pentru a prinde insectele nebãnuitoare.

Broaçtele çi broaçtele râioase constituie 80% din toate speciile de amfibieni. Picioarele lor din spate sunt lungi çi puternice, permiÆându-le så sarå, deçi multe broaçte râioase preferå så se târascå pe sol. Tritonii çi salamandrele for-

f Axolotl din Mexic este un animal curios – o salamandrã unicã. Axolotl nu creºte, ci rãmâne în stadiul de mormoloc al dezvoltãrii – cu branhii – toatã viaþa lui ºi chiar se înmulþeºte ca mormoloc. 80

meazå al doilea grup. Ei au picioare scurte çi cozi lungi. Al treilea, çi cel mai mic grup se numeçte Caecilian. Aceçtia seamånå cu niçte viermi çi tråiesc sub påmânt. HRÃNIRE ªI ATRAGEREA PARTENERILOR

MulÆi oameni au dificultåÆi în a deosebi broaçtele de broaçtele râioase. Ca regulå generalå, broaçtele au pielea mai finå decât broaçtele râioase çi îçi petrec mai mult din timp în apå. Cele mai multe broaçte çi broaçte râioase se hrånesc cu insecte çi alte animale mici, stând perfect nemiçcate çi açteptând trecerea pråzii. Unele îçi folosesc limbile lor lungi çi lipicioase pentru a prinde prada.


80-81.qxd

02.09.2003

16:49

Page 3

AMFIBIENI

CICLUL DE VIAæÅ AL AMFIBIENILOR Ciclul de viaþã al broaºtei comune începe cu împerecherea dintre un mascul ºi o femelã. Broaºtele mascul concureazã puternic pentru a se împerechea cu femelele. Mulþi masculi scot sunete puternice pentru a atrage femelele ºi a îndepãrta rivalii. Femelele produc un numãr mare de ouã sau icre care sunt de obicei fecundate extern. Dupã circa zece zile, din ouã ies mormoloci cu branhii, care trãiesc ºi se hrãnesc în apã. În timp, mormolocului îi cresc mai întâi picioarele din spate, apoi cele din faþã ºi coada lui se micºoreazã. În final, dupã ce broasca adult ºi-a dezvoltat plãmânii, ea iese din apã pentru a-ºi cãuta hranã pe uscat.

2

Dupã circa zece zile, din icre ies mormoloci cu branhii.

3

Mormolocului i se dezvoltã mai întâi picioarele din spate.

Broaçtele mascul oråcåie pentru a atrage femelele în timpul sezonului de împerechere. Ele produc aceste sunete forÆând aerul printre corzile lor vocale. Cele mai gålågioase broaçte au un sac vocal care poate fi umplut cu aer ca un balon. DE LA OU LA ADULT

Împerecherea amfibienilor este deseori o activitate freneticå la care participå un numår mare de masculi çi femele. Dupå ce ouåle au fost fecundate, majoritatea amfibienilor nu se mai preocupå de progeniturile lor. Înså, unii iau måsuri de protecÆie a ouålor. De exemplu, amfibienii din ordinul Caecilian se înfåçoarå în jurul ouålor în interiorul vizuinilor lor. Puii broaçtei râioase de Surinam ies din ouåle aflate în mici buzunare de pe suprafaÆa pielii mamei lor. Masculul broaçtei moaçå

Când salamandra este atacatã, prin porii pielii iese substanþa otrãvitoare.

4

Picioarele ºi plãmânii se dezvoltã, iar coada se micºoreazã.

5

Având plãmânii complet dezvoltaþi, broasca adult poate pãrãsi apa.

(Alytes obstetricans) îçi ataçeazå ouåle la picioarele din spate çi le poartå cu el circa trei såptåmâni pânå când puii eclozeazå. Cei mai mari amfibieni, cum ar fi salamandra uriaçå din China care atinge 1,8 metri çi broasca uriaçå (Bufo marinus), au puÆini inamici naturali. Majoritatea speciilor mai mici se bazeazå pe camuflaj çi fugå pentru a scåpa de prådåtori. Alte specii sunt protejate de culorile lor aprinse.

Broasca bou din America de Nord este cunoscutã pentru sunetele puternice pe care le scoate pentru a-ºi chema perechea.

BROAªTE OTRÃVITOARE

Culorile intense ale micuÆelor broaçte otråvitoare din America de Sud servesc ca semnale de avertizare a potenÆialilor prådåtori. De exemplu, broscuÆa aurie (Phyllobates terribilis) din Columbia are în corpul såu toxine suficiente pentru a ucide aproximativ 1.000 de persoane. Similar tuturor amfibienilor, salamandra de foc are glande producãtoare de mucus aflate imediat sub suprafaþa pielii. Mucusul produs de aceste glande ajutã la pãstrarea umezelii pieii ºi, de asemenea, oferã un mijloc de apãrare chimicã împotriva prãdãtorilor. Culorile stridente ale salamandrei de foc avertizeazã celelalte animale cã ea este otrãvitoare. În vremurile vechi, unii oameni credeau cã salamandrele pot trãi în foc.

Glande speciale care conþin otrava salamandrei.

81

Broaºtele zburãtoare au pieliþe între degetele de la picioare. Când sar, aceste pieliþe acþioneazã ca niºte paraºute.

O broascã otrãvitoare din America de Sud este coloratã þipãtor pentru a îndepãrta potenþialii prãdãtori.

A SE VEDEA ªI 82-83 Reptile, 88-89 Reproducerea animalã, 95 Adaptare ºi apãrare


82-83.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:49

Page 2

REPTILE Reptilele sunt animale cu sânge rece care tråiesc în zonele cu climå caldå. Ele sunt caracterizate de piele lor uscatå çi solzoaså. Multe reptile depun ouå îmbråcate în membra pieloase. Broaºtele þestoase marine îºi petrec cea mai mare parte a anului în ocean. O datã pe an însã, femelele pãrãsesc habitatul lor oceanic pentru a depune ouã.

1

Femela îºi croieºte drum pe o plajã nisipoasã ºi se târãºte pe þãrm folosindu-ºi înotãtoarele ca pe niºte picioare.

2

Femela sapã o groapã puþin adâncã deasupra nivelului maxim al fluxului, îºi acoperã ouãle cu nisip ºi apoi revine în mare pentru încã un an.

imp de peste 150 de milioane de ani, reptilele au fost forma de viaÆå dominantå de pe Påmânt. Cele mai cunoscute dintre aceste animale sunt dinozaurii, dar au existat multe alte specii, inclusiv pterozaurii zburåtori çi plesiozaurii çi ihtiozaurii care tråiau în oceane. Aståzi, existå patru grupuri principale de reptile: aligatorii çi crocodilii (circa 25 de specii), broaçtele Æestoase (circa 250 de specii) çi çerpii çi çopârlele (çerpi – circa 2.700 de specii, çopârle – peste 3.700 specii). Al patrulea grup este compus dintr-o singurå specie, tuatara din Noua Zeelandå.

T

VIAÆA PE USCAT

Cele mai multe reptile sunt înotåtori excelenÆi, iar unele, cum ar fi broaçtele Æestoase marine çi broaçtele Æestoase de apå dulce, îçi petrec cea mai mare parte a vieÆii în apå. Înså, spre deosebire de majoritatea amfibienilor, reptilele îçi pot depune ouåle pe uscat. Înveliçul pielos al ouålor împiedicå uscarea embrionului. Reptilele au pielea uscatå, solzoaså. Multe dintre ele sunt animale agile, rapide, cei mai rapizi fiind çerpii. Toate reptilele sunt considerate animale cu sânge rece, dar termenul

Crocodilii au fãlci mari cu care apucã prada, dar cu aceleaºi fãlci îºi pot apuca puii cu o surprinzãtoare blândeþe.

este impropriu. Deçi corpul unei reptile se încålzeçte la soare çi ea este mai puÆin activå când afarå este frig, reptilele posedå totuçi un mecanism de reglare a temperaturii. Oamenii de çtiinÆå nu au descoperit încå modul de funcÆionare al acestui mecanism. CROCODILIENI

Crocodilii çi rudele lor, aligatorul, caimanul çi gavialul, sunt denumiÆi colectiv crocodilieni. Aceste reptile sunt carnivore mari care au fålci çi cozi puternice. Ele fie stau pe bancurile de nisip din râuri încålzindu-se la Soare, fie plutesc scufundate aproape în totalitate, privire ascuþitã cinci degete

vertebre toracice orbitã (a ochiului)

vertebre codale (coada)

3

Dupã o scurtã perioadã de dezvoltare, puii ies din ouã ºi îºi sapã drum în sus prin nisip.

membre modificate pentru alergare, cãþãrare sau pentru a sãpa

humerus

ulna

solzi picioare cu gheare

coadã lungã

CARACTERISTICILE ÇOPÂRLEI

4

În final, puii noi apãruþi se îndreaptã spre apã. Mulþi sunt mâncaþi de predãtori, dar circa 1% supravieþuiesc pânã la maturitate.

ªopârlele constituie cel mai mare grup de reptile. Existã circa 3.700 de specii cu o enormã varietate de forme ºi dimensiuni. Acestea merg de la micuþul cameleon care are doar 4 centimetri lungime, pânã la dragonul de Komodo care atinge 3 metri. ªopârlele au mai multe caracteristici comune. Multe dintre ele au pielea uscatã, cornoasã, aºezatã în solzi cu rol de protecþie. Solzii pot fi aspri, netezi, suprapuºi sau unici. De asemenea, multe specii au douã glande numite organului lui Jacobson, pe care le utilizeazã pentru a detecta mirosul. Cele mai multe specii au patru membre (douã picioare anterioare ºi douã picioare posterioare). Ca rezultat, ºopârlele sunt alegãtori ºi cãþãrãtori buni, ºi se ºtie cã pot ºi sãpa. ªopârlele au capete mari, cu ochi bine dezvoltaþi ºi pleoape. Hrana, plante ºi animale, este prinsã cu ajutorul fãlcilor. Multe ºopârle au cozi lungi – o þintã tentantã pentru un prãdãtor. Deseori, doar cu asta se alege un prãdãtor, deoarece coada se rupe foarte uºor. ªopârla scapã ºi, în timp, îi creºte altã coadã.

82


82-83.qxd

02.09.2003

16:50

Page 3

REPTILE Cei mai mari ºerpi, cum este anaconda din America de Sud, sunt ºerpi constrictori. Ei îºi prind hrana cu colþii ºi apoi se înfãºoarã strâns în jurul ei. Vasele principale ale victimei se rup ºi victima se sufocã.

canal de venin

Broaçtele Æestoase sunt acoperite cu o carapace durå – nu sunt expuse decât capul, picioarele çi coada. Când este alarmatå, broasca Æestoaså îçi ascunde capul în interiorul carapacei. Broaçtele Æestoase marine sunt înotåtori rapizi, dar sunt aproape neajutorate când ies pe Æårm pentru a-çi depune ouåle.

MulÆi çerpi nu sunt veninoçi. Ei îçi ucid prada doar prin muçcåturå sau, aça cum fac çerpii boa çi anaconda, sufocându-çi prada în strânsori puternice. Cele mai multe çopârle au picioare, cu excepÆia nåpârcilor. colþi Unele çopârle, cum ar fi molohul australian, au Æepi, iar altele, cum ar fi çopârla Gila din America de mandibulã Nord, sunt otråvitoare. Unele articulatã çopârle çi unii çerpi dau naçtere la pui vii, dar majoritatea lor depun ouå.

ªERPI ªI ªOPÂRLE

CAPTURAREA HRANEI

Çerpii se deplaseazå unduindu-çi corpurile. Cele mai multe specii pot fi gåsite în deçerturi çi påduri tropicale, dar existå çi unele specii care tråiesc în ocean. Çerpii sunt animale carnivore, adicå se hrånesc doar cu carne. Ei îçi depisteazå prada dupå miros, folosind limbile bifurcate pentru a „gusta“ aerul sau cu ajutorul unor organe speciale termosensibile. Çerpii veninoçi pot muçca aproape imediat dupå ce au ieçit din ou. Vipe-rele çi çerpii cu clopoÆei au colÆi lungi – cobrele çi çerpii de mare au colÆi scurÆi.

Multe reptile se hrånesc cu insecte çi mamifere mici. Unii çerpi urmåresc çoarecii în vizuinile lor sau se caÆårå în arbori pentru a lua puii de pasåre din cuiburi. O çopârlå micå numitå Geko are ventuze pe picioare, care îi permit animalului så alerge pe tavanul caselor pentru a prinde insecte. Cameleonul se miçcå foarte încet, proiectându-çi limba lungå çi lipicioaså pentru a prinde prada. Cea mai mare çopârlå este varanul, din insula Komodo din Indonezia. Lung de pânå la 3 metri, el se hråneçte cu cåprioare çi porci sålbatici.

deasupra apei råmânând doar ochii çi nårile. Crocodilienii sunt pårinÆi grijulii. Femelele depun ouåle în nisip sau în cuiburi de vegetaÆie çi îçi påzesc cu ferocitate progeniturile. BROAªTELE ÞESTOASE

Iguana de Galapagos se poate scufunda pânã la 15 metri adâncime pentru a se hrãni cu alge, iarbã de mare ºi alte plante marine care cresc în apropierea þãrmurilor stâncoase pe care trãieºte iguana.

Cameleonul îºi schimbã culoarea pentru a se contopi cu mediul înconjurãtor. Acest comportament este declanºat de furie, de fricã sau de variaþii ale temperaturii sau intensitãþii luminii.

83

sac de venin

ªerpii veninoºi îºi muºcã victimele cu colþi care coboarã din cerul gurii. Veninul este injectat dintr-un sac aflat în spatele capului.

Broasca þestoasã uriaºã din Aldabra este un erbivor care se miºcã foarte lent. Alte broaºte þestoase uriaºe trãiesc în insulele Galapagos din Oceanul Pacific.

A SE VEDEA ªI 90-91 Comportamentul animal, 92 Miºcarea, 95 Adaptare ºi apãrare


84-85.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:50

Page 2

PÅSÅRI Påsårile formeazå cel mai mare grup e vertebrate cu sânge cald. Toate påsårile au pene, ciocuri çi o pereche de membre anterioare transformate în aripi. åsårile sunt unul dintre cele mai bune exemple de adaptare din naturå. Ele pot fi întâlnite peste tot în lume, de la friguroasele calote polare, pânå la cele mai fierbinÆi deçerturi. Ele tråiesc în aer, pe uscat, pe çi în apå. Capacitatea de a zbura poate fi gåsitå la multe insecte çi la unele vertebrate, dar la påsåri a atins dezvoltarea maximå. Ea a permis påsårilor så ocupe toate mediile terestre çi så cålåtoreascå la distanÆe mari în cåutarea hranei. Câteva caracteristici unice au permis påsårilor så devinå ståpânele cerului. Ele sunt singurele animale cu pene, au oasele goale pentru a fi uçoare în aer çi au muçchi pectorali puternici care le pun în miçcare aripile.

P Pãsãrile de pradã au gheare cu care apucã ºi zdrobesc prada.

Pãsãrile arboricole au un deget orientat spre spate care asigurã o prindere sigurã.

Pãsãrile înotãtoare au labe membranate pe care le folosesc ca vâsle.

c Cele mai multe pãsãri au patru degete cu gheare. Picioarele ºi ghearele diferitelor specii sunt adaptate la modurile lor specifice de viaþã.

PENAJUL

Penele sunt perfect proiectate pentru zbor. Ele nu asigurå doar o greutate scåzutå çi o suprafaÆå aerodinamicå, ci çi o izolare excelentå a corpului påsårii. Penele sunt compuse dintr-o proteinå numitå cheratinå çi sunt de mai multe tipuri. De exemplu, penele inferioare moi sunt açezate în apropierea pielii çi asigurå izolarea. Penele de zbor sunt mai mari çi mai rigide. În funcÆie de specie, o pasåre poate avea pe corp între 900 çi 25.000 de pene. Påsårile mascul au de obicei un penaj mult mai colorat decât cel al femelelor. În sezonul de împerechere, masculii folosesc penajul distinctiv ca element de atragere a femelelor. Deoarece påsårile depind de pene pentru a putea zbura, ele trebuie så le påstreze în stare bunå. Pasårea face acest lucru prin ciugulire – curåÆarea çi pieptånarea penelor cu ciocul.

Pasãrea colibri zboarã la punct fix în faþa unei flori, sugând nectarul dulce din interior cu ajutorul limbii ei lungi.

panã de pe aripa superioarã barbe

barbule detaliu al structurii penei

calamus

c O panã de zbor are un ax central numit calamus. În detaliu se pot vedea barbe asemãnãtoare unor fire. Barbele sunt fixate de structuri în formã de cârlig numite barbule. CÂNTECUL PÃSÃRILOR

Påsårile Æipå sau cântå ca parte a ritualului de împerechere. æipete specifice sunt folosite pentru a atrage perechea sau pentru a avertiza alÆi masculi în privinÆa limitelor teritoriale. Sunetele sunt produse de sirinx, o structurå specificå påsårilor, localizatå la baza traheei. Sirinxul conÆine membrane elastice care vibreazå când aerul este expirat din plåmâni. Modificårile de tensiune ale membranelor altereazå înålÆimea strigåtului sau cântecului. CUIBURI ªI OUÃ

Toate påsårile se nasc din ouå. Oul are o coajå durå, care protejeazå embrionul din interior. Cele mai multe påsåri îçi depun ouåle în cuiburi, dar unele depun ouåle direct pe sol. Materialele din care sunt construite cuiburile se confundå de obicei cu mediul înconjuråtor, astfel încât puii care ies din ouå în aceste cuiburi så fie în siguranÆå. Chiar ouåle au deseori culori de

Uliul de câmp pestriþ are coada ºi aripile late, astfel încât sã poatã plana pe curenþii de aer. ªoimii se bazeazã pe vederea lor ascuþitã pentru a-ºi depista prada.

Având aproape 3 metri înãlþime, struþul (pasãre care nu zboarã) este cea mai mare dintre toate pãsãrile. De asemenea, struþul face cele mai mari ouã, care cântãresc 1,7 kilograme.

84


84-85.qxd

02.09.2003

16:50

Page 3

PÃSÃRI

Ciocãnitoare cioc pentru perforat

1

Forfecuþa galbenã cioc pentru spart nuci

2

Lopãtar Vindereu cioc detector cioc pentru ºi pentru filtrat sfâºiat

3

4

camuflaj, pentru a evita atragerea atenÆie prådåtorilor. Unele påsåri depun unul sau douå ouå, altele ajung så depunå chiar câte zece ouå o datå. Aceste ouå sunt clocite de unul sau de amândoi pårinÆii care stau pe ele pânå când puii sunt gata så iaså din ou. ZBORUL

Pentru a zbura, påsårile trebuie så producå forÆa muscularå necesarå båtåilor de aripå. Muçchii pectorali sunt sursa propulsoare pentru zbor. O alimentare cu sânge bine oxigenat este necesarå pentru ca muçchii så funcÆioneze eficient. În consecinÆå, påsårile çi-au dezvoltat o pereche de plåmâni puternici çi, similar mamiferelor, o inimå cu patru camere care asigurå muçchilor maximum de oxigen din sânge. Påsårile mari, cum ar fi albatroçii çi

Scoicar cioc pentru sondare

5

e Mãrimea ºi forma ciocului determinã tipul de hranã pe o care îl consumã pasãrea. De exemplu, ciocul încovoiat al unui vindereu este folosit la sfâºierea cãrnii, dar ciocul de sondare al scoicarului este folosit la gãsirea ºi deschiderea scoicilor.

vulturii, bat încet din aripi sau planeazå în aer pe curenÆii de aer ascendenÆi. Påsårile mai mici trebuie så batå mai rapid din aripi pentru a råmâne în aer. Unele påsåri çi-au pierdut capacitatea de a zbura. StruÆul se întoarce çi aleargå rapid pentru a scåpa de prådåtori, iar pinguinii au devenit maeçtri înotåtori çi scufundåtori.

Fluierarul îºi depune ouãle într-o încreþiturã a solului.

Pãsãrile de apã, cum ar fi cufundarul, îºi construiesc cuiburile pe sau lângã lacuri, pâraie sau râuri.

CÃUTAREA HRANEI

Påsårile månâncå alimente cu conÆinut energetic ridicat, inclusiv peçte, fructe, insecte, seminÆe, viermi çi alte påsåri. Aceste alimente furnizeazå påsårii energie suficientå pentru açi påstra temperatura corpului çi pentru a zbura. Påsårile evitå alimentele cu conÆinut energetic scåzut, cum ar fi ierburile. Påsårile de pradå sunt probabil cele mai îndârjite prådåtoare. Cea mai rapidå dintre ele este çoimul cålåtor, care executå picaje verticale prin aer cu viteze de pânå la 300 de kilometri pe orå. Vulturii sunt necrofagi, zburând la înålÆime pentru a depista animalele moarte çi planând spre sol pentru a curåÆa oasele.

Rândunelele construiesc cuiburi din noroi lipite pe pereþii ºi grinzile clãdirilor.

Prihorul american foloseºte rãmurele ºi iarbã pentru a construi un cuib în formã de cupã.

c Cuiburile pãsãrilor pot fi o simplã groapã în pãmânt sau o structurã delicatã din noroi, bucãþi de plante ºi salivã.

f Pasãrea lirã din Australia îºi expune penele lungi ale cozii pentru a-ºi atrage perechea. În timpul sezonului de împerechere, multe pãsãri mascul efectueazã adevãrate ritualuri de curtare. e Un vultur pleºuv din America de Nord prinde un peºte smulgându-l din apã cu picioarele sale. Vulturii sunt unele dintre cele mai mari pãsãri de pradã. Ei îºi prind prada cu ghearele, sfâºiind carnea cu ajutorul ciocurilor lor încovoiate. 85

SEE ALSO 90 1 Animal behaviour, 92 Movement, 93 Migration, 95 Adaptation and defence


86-87.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

16:51

Page 2

MAMIFERE Mamiferele sunt animale cu sânge cald, care îçi hrånesc puii cu ajutorul unor glande producåtoare de lapte. Unele specii de mamifere sunt cele mai inteligente vieÆuitoare de pe Påmânt. amiferele sunt un grup de vieÆuitoare extrem de divers, putând fi întâlnite în aproape orice tip de habitat de pe Påmânt. Ele tråiesc pe uscat, în climå caldå sau rece, în mare çi au cucerit çi våzduhul. Mamiferele sunt animale cu sânge cald, acoperite cu piele sau blanå. Acest lucru înseamnå cå toate speciile îçi controleazå temperatura corpului prin transpiraÆie sau gâfâit când este cald çi prin tremurat când este frig.

M

GRUPURI DE MAMIFERE

Ca ºi omul, masculul adult Bonobo sau cimpanzeul pitic din Zair este o primatã. Primatele sunt considerate a fi cele mai inteligente dintre toate animalele.

Pe scara temporalå a evoluÆiei, mamiferele au apårut destul de târziu. Au existat mamifere çi în timpul erei dinozaurilor, dar acestea erau animale mici, asemånåtoare cu çoarecii de câmp, veveriÆele çi bursucii de azi. Mamiferele aparÆin clasei Mamalia. Aceastå claså este compuså din trei grupuri principale. Animalele din cel mai primitiv grup depun ouå, ca reptilele çi påsårile. Acestea sunt monotre-

CELE MAI MARI MAMIFERE Balenele sunt cele mai mari mamifere care au trãit vreodatã pe Pãmânt. Aceste balene cu cocoaºã se hrãnesc prin filtrare, umplându-ºi gura cu cantitãþi mari de apã de mare plinã de plancton pe care îl reþin în gurã eliminând apa printr-o reþea de formaþiuni numite fanoane care acþioneazã ca o sitã. Dimensiunea uriaºã a balenelor înseamnã cã ele trebuie sã consume cantitãþi enorme de plancton în fiecare zi. Deoarece mamiferele au nevoie de aer pentru a respira, balenele trebuie sã iasã regulat la suprafaþã pentru a inhala aer. Balena albastrã este cel mai mare animal de pe planetã. Acest uriaº mamifer marin poate atinge 30 de metri în lungime ºi 150 de tone în greutate.

86

Toate animalele aparþinând clasei Mamalia sunt vieþuitoare cu sânge cald, acoperite cu pãr. Printre ele se gãsesc cele mai inteligente, mai rapide ºi mai mari animale de pe Pãmânt.

mele çi doar douå specii au supravieÆuit pânå în ziua de azi – ornitorincul çi echidna. MARSUPIALELE

Deçi marsupialele dau naçtere la pui vii, aceçtia sunt doar parÆial dezvoltaÆi. În consecinÆå, puii stau în marsupiul (buzunar) mamei lor, hrånindu-se cu laptele ei pânå când se dezvoltå complet. Cangurul este probabil cel mai cunoscut marsupial. Cele mai multe specii de marsupiale se gåsesc în Australia çi Noua Zeelandå. MAMIFERELE SUPERIOARE

Mamiferele placentare constituie grupul cel mai avansat. Termenul „placentar“ se referå la faptul cå animalele din acest grup cresc (dezvoltå) puii în interiorul corpurilor lor, furnizându-le substanÆele nutritive prin intermediul placentei din uter. Existå multe specii diferite de mamifere superioare. Acestea includ mamifere zburåtoare (liliecii), mamifere marine (foci, delfini çi balene), erbivore mari (elefanÆi çi girafe) çi carnivore puternice (canide, feline çi urçi). Primatele includ maimuÆele, maimuÆele antropoide çi oamenii.


86-87.qxd

02.09.2003

16:51

Page 3

MAMIFERE Mamiferele care se hrãnesc doar cu insecte sunt cunoscute sub numele de insectivore. Furnicarul uriaº din America de sud are gheare puternice, un bot lung ºi o limbã lipicioasã care îl ajutã sã sape în muºuroaiele de furnici ºi sã devoreze furnicile din interior. O blanã deasã îl protejeazã de muºcãturile insectelor.

Un cangur femelã îºi poartã puiul într-un buzunar numit marsupiu. Puiul rãmâne în buzunar pânã când se poate descurca singur.

SIMÞURILE MAMIFERELOR ÎNGRIJIREA PUILOR

Mamiferele îçi datoreazå mare parte din succesul lor grijirii pårinteçti. Ele sunt în general cei mai grijulii pårinÆi din naturå. Femela hråneçte puii cu lapte produs de corpul ei çi are grijå de ei pânå când aceçtia se pot descurca singuri. În aceastå perioadå, puii deprind tehnicile esenÆiale de supravieÆuire, cum ar fi comportamentul social çi metode de obÆinere a hranei. Unii dintre puii mamiferelor, cum ar fi çoarecii, se nasc orbi çi complet neajutoraÆi, necesitând o perioadå de îngrijire intenså din partea pårinÆilor. AlÆii, cum ar fi cerbul, sunt în stare så se ridice çi så alerge la câteva minute dupå ce s-au nåscut.

Mamiferele au simÆuri puternic dezvoltate, lucru ce a contribuit çi el la succesul acestor animale. Unele mamifere au doi ochi plasaÆi câte unul în fiecare parte a capului. Fiecare ochi oferå o vedere diferitå asupra mediului înconjuråtor. Altele au vedere binocularå. Ochii sunt plasaÆi în faÆa capului çi lucreazå împreunå. Acest tip de vedere permite animalului så stabileascå distanÆele cu mai mare precizie. Unele mamifere au simÆuri specializate, cum ar fi sonarul liliacului (ecolocaÆie) çi muståÆile sensibile ale cârtiÆei. Pentru unele mamifere, simÆul mirosului este cel mai important. De exemplu, câinii folosesc mesaje mirositoare pentru a-çi marca teritoriul.

Ornitorincul cu cioc de raþã din Australia este unul din puþinele mamifere care depune ouã. Femela se ocupã de puii neajutoraþi într-o vizuinã, hrãnindu-i cu laptele produs de glande speciale de pe corpul ei.

În climatele reci, unele mamifere, cum ar fi acest pârº european, hiberneazã. În aceastã perioadã ele nu mãnâncã, ci trãiesc din rezervele de grãsime acumulate de organism.

Puiul de ornitorinc nou-nãscut linge laptele care þâºneºte din porii de lapte ai mamei sale.

În loc de mamele, femela de ornitorinc are pori ca produc lapte.

Liliecii mãnâncã insecte ºi se hrãnesc cu nectarul din flori. Liliecii sunt singurele mamifere au adevãrat zburãtoare. Aripa unui liliac este compusã dintr-o membranã subþire care se întinde între degete corp ºi picior.

Puii ies din ouã dupã zece zile.

A SE VEDEA ªI 88-89 Reproducerea animalã, 92 Miºcarea, 95 Adaptare ºi apãrare

87


88-89.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:30

Page 2

REPRODUCEREA

ANIMALÅ

Cu cât îi ia mai mult unui animal så se reproducå, cu atât el este mai mare çi tråieçte mai mult. Unele animale sunt gata de reproducere la doar câteva ore dupå ce s-au nåscut. Altora le sunt necesari ani întregi. eçi pe Påmânt existå o varietate enormå de vieÆuitoare, nu existå decât câteva metode de bazå de reproducere. Durata de viaÆå a unui animal este determinatå în primul rând de timpul necesar pentru a ajunge la maturitate, a se împerechea çi a se reproduce. La animale, aceastå procedurå are douå forme: asexuatå, când un singur pårinte produce copilul, ca la bureÆi çi corali, çi sexuatå, când, pentru a forma un animal nou, se combinå o celulå masculinå cu una femininå.

D

gãlbenuº

pui În interiorul unui ou de pasãre, puiul este hrãnit de gãlbenuº. Puiul de gãinã eclozeazã la circa 21 de zile dupã ce a fost depus oul. În acest moment, penele ºi ghearele lui sunt complet dezvoltate. celula ou (ovul) provenit de la femelã spermatozoid provenit de la mascul În reproducerea sexuatã, un spermatozoid de la mascul fecundeazã celula ou femininã, mai mare. La fecundare, cromozomii din celulele sexuale masculine ºi feminine se unesc.

Împerecherea implicã perechi de masculi ºi femele. Ritualurile de curtare implicã de obicei comportamente elaborate, cum ar fi dansul acestor egrete. Unele perechi rãmân împreunã pentru toatã viaþa.

MAMIFERE PLACENTARE

Mamiferele au nevoie de cel mai lung timp pentru a se reproduce, deoarece majoritatea puilor de mamifere au nevoie de luni sau chiar ani pentru a se dezvolta. La mamiferele superioare (placentare) fåtul se dezvoltå în interiorul corpului mamei, de care este legat cu o membranå de filtrare bidirecÆionalå numitå placentå. Placenta furnizeazå fåtului substanÆe nutritive çi oxigen din sângele mamei çi evacueazå reziduurile fåtului în dezvoltare. Dupå naçtere, puiul unui mamifer suge lapte de la mama lui. Laptele este produs în sâni sau glande mamare. Aceste glande sunt specifice mamiferelor, de unde çi numele acestor animale.

CREªTEREA PUILOR

Påsårile care depun în fiecare an serii întregi de ouå produc, pe durata vieÆii lor, cu mult mai mulÆi pui decât un elefant, care, la fiecare cinci ani, då naçtere unui pui ce are nevoie de aproape doi ani pentru a se dezvolta în interiorul corpului mamei elefant. Creçterea puilor consumå cea mai mare parte din energia unui pårinte (de obicei femela). Urçii sunt, prin natura lor, animale solitare. Dupå naçtere, femela urs îçi påzeçte puii cu grijå, învåÆându-i cum så gåseascå hrana, astfel încât ei så se poatå descurca singuri. De obicei, puii stau cu mama lor timp de unul sau doi ani.

5

Celulele pui încep sã creascã.

4

1

Celulã ruptã în douã.

Cromozomii se transformã din fire subþiri în spirale groase.

3

Membrii fiecãrei perechi de cromozomi se despart.

c Progenitura hidrei este creatã prin înmugurirea pãrintelui. f Ovulul fecundat este începutul unei noi vieþi. Prima celulã se divide, iar celulele urmãtoare se divid de mai multe ori într-un proces numit mitozã. În final, celulele se specializeazã formând organe.

2

Cromozomii se aliniazã în centrul celulei.

88


88-89.qxd

02.09.2003

17:30

Page 3

REPRODUCEREA ANIMALÃ

PERIOADE DE GESTAÞIE luni 0 3

6

9

12

15

18

21

Mamiferele creeazã legãturi între perechi ºi în interiorul unor grupuri mai mari. Leul mascul este tatãl puilor, dar cam atât. Femelele îngrijesc puii ºi vâneazã pentru grup sau haitã, lucrând împreunã ca într-o echipã.

24

elefant girafã gibon

leu câine iepure

La mamifere, gestaþia (perioada de timp între fecundare ºi naºtere) poate dura de la câteva sãptãmâni ºi pânã la aproape 2 ani. Unele insecte pot trece de la stadiul de ou la stadiul de larvã (formã tânãrã) în doar câteva ore.

EDUCAÞIA PÅRINTEASCÅ

CLONE

Animalele pårinÆi manifestå diferite niveluri de grijå pentru puii lor. Masculul pinguinului imperial Æine oul çi puiul acoperit cu o cutå a pielii de la picioare toatå iarna, pânå când soseçte vremea relativ caldå a primåverii polare. PårinÆii educå prin exemplu çi cu cât este mai complex modul de viaÆå al unui animal, cu atât mai multe au de învåÆat puii. În definitiv, fårå ajutorul pårinÆilor unui om îi sunt necesari mai mulÆi ani pentru a învåÆa cum så aibå singur grijå de el. Puii påsårilor pot recunoaçte vocile pårinÆilor lor. Cu toate acestea, o mare parte din ceea ce face o pasåre se bazeazå pe instinct. Puii de vulpe învaÆå cum så vâneze imitându-çi pårinÆii çi jucându-se. De asemenea, maimuÆele çi alte animale care tråiesc în grupuri învaÆå prin observare çi copiere. Chiar çi adulÆii pot deprinde comportamente noi în acest fel, copiind tehnicile de gåsire a hranei ale unui individ mai ambiÆios sau mai îndråzneÆ.

Clonele sunt organisme identice din punct de vedere genetic. Acest lucru poate apårea natural. Progeniturile plantelor çi plantelor care se pot reproduce asexuat – adicå fårå unirea unei celule masculine cu una femininå – sunt clone ale pårinÆilor lor. Animalele superioare nu produc natural clone, cu excepÆia situaÆiei gemenilor identici. Înså, oamenii de çtiinÆå au descoperit cum så cloneze organismele vii în laborator. Capacitatea de clonare a animalelor çi plantelor va fi extrem de utilå în agriculturå çi medicinå, dar existå temeri cå aceastå tehnologie ar putea fi utilizatå în scopuri greçite.

+

femelã

DURATE DE VIAÞÃ

Nici un animal nu tråieçte atât de mult ca cele mai båtrâne plante. O muscå efemerå iese din stadiul larvar, se înmulÆeçte çi moare în câteva ore. Majoritatea mamiferelor sunt båtrâne dacå depåçesc 20 de ani. Unii peçti, cum ar fi crapul çi morunul, pot tråi între 50 çi 80 de ani. ElefanÆii tråiesc peste 60 de ani, iar broaçtele Æestoase pânå la 100 de ani çi chiar mai mult. Oamenii din Æårile dezvoltate tråiesc de obicei pânå la circa 70 de ani, puÆin mai mult decât cimpanzeii (în medie 50-60 de ani).

mascul

pui

Tehnicile de clonare au permis oamenilor de ºtiinþã sã obþinã copii identice ale unui animal. Oaia Dolly, primul mamifer adult clonat (1997) a fost o copie exactã a mamei sale ºi nu a avut tatã.

e Perechile de cromozomi conþin douã gene pentru acelaºi caracter. Una dintre gene este de obicei dominantã. Însã, uneori cele douã gene pot fi egale ºi îºi pot combina efectele. Deci, dacã un motan negru ºi o pisicã roºcatã au pui, unii dintre aceºtia vor fi negrii, unii vor fi roºcaþi ºi unii vor avea un amestec al celor douã culori.

A SE VEDEA ªI 62-63 Fructe ºi seminþe, 90-91 Comportamentul animal, 135 Gene ºi cromozomi

89


90-91.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:05

Page 2

COMPORTAMENTUL

ANIMAL

Comportamentul animal, ca individ sau în grupuri, este modul în care un animal reacÆioneazå atât la ceea ce se întâmplå în interiorul lui, cât çi la ceea ce se întâmplå în mediul exterior. odul în care se comportå un animal este rezultatul a milioane de ani de evoluÆie. Cea mai mare parte a comportamentului unui animal este instinctivå. De exemplu, un animal månâncå pentru cå trebuie så-çi påstreze un anumit nivel de energie în scopul supravieÆuirii çi reproducerii. Unele animale cu creiere mari pot rezolva probleme simple. maimuÆele antropoide çi delfinii sunt douå dintre cele mai inteligente specii de animale. Cimpanzeii îçi planificå activitåÆile de cåutare a hranei, comunicå prin gesturi çi utilizeazå unelte simple. Delfinii çi balenele manifestå grijå unul faÆå de celålalt çi comunicå sub apå printr-o gamå largå de sunete. Multe animale pot învåÆa. Un iepure care a mâncat o plantå cu un gust råu sau o pasåre care a ciugulit o omidå otråvitoare învaÆå så evite respectiva surså de hranå.

M

Cimpanzeul din stânga foloseºte un bãþ ca unealtã de extragere a termitelor din muºuroiul lor. Cimpanzeul tânãr îºi urmãreºte mama ºi învaþã aceastã tehnicã. În timp ºi cu multã practicã, el ar putea chiar sã îmbunãtãþeascã tehnica.

SUPRAVIEÞUIREA

Stocarea hranei, aºa cum face veveriþa îngropând nucile toamna, este o formã de comportament instinctiv. Instinctul controleazã vieþile insectelor. Mamiferele pot altera comportamentul instinctiv prin învãþare.

Scopul principal al comportamentului este så asigure supravieÆuirea çi reproducerea animalului. Animalele au moduri uimitoare de a se proteja împotriva inamicilor. Existå multe exemple – de pildå, Æepii porcului Æepos, norul de cernealå împroçcat de o caracatiÆå çi felul în care çarpele cu rât de porc (Heterodon platyrhinos) se råsuceçte pe spate çi „face pe mortul“.

c O veveriþã cu fãlci care hiberneazã intrã într-o stare de somn adânc ºi pare moartã. Metabolismul ei încetineºte utilizând foarte puþinã energie din surplusul de grãsime stocat de corpul veveriþei. Animalele hiberneazã deoarece, în timpul iernii hrana este greu de gãsit. f O turmã de elefanþi este condusã de o femelã bãtrânã, dominantã, numitã matriarh. O femelã care naºte este urmãritã de alte femele ºi turma protejeazã elefantul nou-nãscut împotriva pericolelor. 90

Pasãrea þesãtor cuibãreºte în colonii uriaºe, care numãrã mii de indivizi. Construirea cuiburilor este instinctivã pentru toate pãsãrile, dar unele fac cuiburi mai bune decât altele.

VIAÞA SOCIALÃ

Insectele sociale, cum ar fi furnicile, tråiesc în colonii care numårå sute sau mii de indivizi. Fiecare insectå activeazå doar ca un membru al comunitåÆii, toÆi apårând çi hrånind regina çi progeniturile ei. La animalele superioare, viaÆa în grupuri oferå indivizilor o siguranÆå mai mare împotriva prådåtorilor. Multe animale care pasc tråiesc în turme. De exemplu, o turmå de zebre de pe câmpiile africane are mai multe perechi de ochi çi de nåri, toate fiind vigilente pentru a depista (prin våz, respectiv miros) un leu sau a un ghepard flåmând.


90-91.qxd

02.09.2003

17:05

Page 3

COMPORTAMENTUL ANIMAL Vederea ascuþitã a ghepardului ºi viteza de alergare îl fac un prãdãtor eficient al gazelelor lui Thompson. Însã, ºi gazela ºi-a dezvoltat capacitatea de a alerga ºi de a coti brusc în vitezã pentru a scãpa. Majoritatea felinelor mari preferã sã îºi surprindã prãzile în ambuscade.

VÂNÅTOAREA ÎN HAITÃ

MulÆi prådåtori, cum ar fi tigrii çi urçii polari, sunt vânåtori solitari. AlÆii, cum ar fi lupii, hienele çi leii, vâneazå în haitå. Fiecare membru al haitei coopereazå la alegerea, urmårire çi uciderea pråzii. Vânåtoarea în haitå oferå acestor prådåtori çansa de a ucide animale mari çi puternice pe un care individ nu ar putea så le doboare de unul singur. Aceastå metodå de vânåtoare leagå animalele într-un grup social. RANG ªI DOMINANÞÃ

În interiorul unui grup de animale, mårimea çi forÆa determinå rangul individului în comunitate. Foca mascul cea mai puternicå de pe o plajå se va împerechea cu mai multe femei. Indivizii slabi sau tineri nu se cor împerechea deloc. Într-o bunå zi înså, un rival mai tânår va provoca masculul dominant çi îi va lua locul.

santinelã care vegheazã pentru prevenirea pericolelor

câini de prerie jucându-se

La multe specii de animale, superior masculii rivali se provoacå unul pe celålalt în timpul sezonului de împerechere. Înså aceste confruntåri rareori se sfârçesc cu lupte pânå la moarte. Majoritatea lor nu sunt decât mijloace prin care masculii mai puternici îçi întåresc autoritatea. Un mascul inferior de obicei renunÆå çi se retrage. Cu toate acestea, un animal încolÆit de un prådåtor va lupta pentru viaÆa sa. Dacå se întâmplå acest lucru, prådåtorul flåmând ar putea da înapoi ca så nu riçte så fie rånit. Într-un grup social, cum este o haitå de lupi, animalele dominante rareori trebuie så lupte pentru a-çi påstra poziÆia. Animalele mai slabe aratå prin comportament supus cå acceptå poziÆia lor inferioarå în ierarhia socialå a haitei.

camerã de dormit

inferior

c Lupul de rang inferior din aceastã scenã îºi coboarã corpul aproape de sol, îºi strânge coada, îºi lasã urechile pe spate ºi linge botul lupului dominant într-o afiºare tipicã a supunerii. Lupul de rang superior stã drept, cu coada ridicã ºi zbârlinduºi pãrul de pe gât. Într-o haitã de lupi, fiecare membru îºi cunoaºte locul.

câini de prerie angajaþi în activitãþi sociale Câinii de prerie ºi marmotele trãiesc în colonii subterane, numite „oraºe”. Toþi membrii coloniei lucreazã împreunã pentru a sãpa un labirint de tuneluri cu aerisiri în formã de vulcan. Santinelele stau de pazã pentru a depista eventualii inamici, cum ar fi ºoimii. În acest fel, toate animalele beneficiazã de pe urma traiului într-o comunitate. Acest tip de comportament cooperant se numeºte altruism.

turn de ventilaþie în formã de vulcan

A SE VEDEA ªI 50-51 Viaþa: origini ºi evoluþie, 94 Parteneriate între animale

91


92-93.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:35

Page 2

MIÇCAREA Animalele se miçcå din diferite motive – pentru a gåsi hranå, pentru a gåsi o pereche sau pentru a scåpa de prådåtori. Multe animale çi-au dezvoltat metode neobiçnuite de deplasare. jet de apã care iese

miºcare înainte Pentru a se deplasa, o scoicã din specia Pectinidae sp. îºi deschide cochilia pentru a absorbi apã. Când cochilia se închide brusc, apa iese sub formã de jet ºi scoica pleacã în direcþie opusã. capul partea din împinge faþã a corpuînainte lui este mai groasã

xistå diferite motive pentru care un animal se miçcå. Un prådåtor flåmând îçi vâneazå prada care, la rândul ei se miçcå pentru a nu fi uciså. Animalele terestre sau de uscat se miçcå folosind doar puterea muçchilor. Picioarele unei girafe acÆioneazå foarte asemånåtor unor propulsoare çi pârghii. Picioarele împing în sol, propulsând animalul înainte. La vitezå maximå, o antilopå are de obicei un singur picior pe sol çi, în timp ce accelereazå, poate ridica chiar toate cele patru picioare în aer. Salturile cangurului nu sunt o formå unicå de deplasare, dar nu sunt tipice pentru mamifere.

E

DEPLASARE FÃRÃ PICIOARE

Picioarele nu sunt esenÆiale pentru o deplasare rapidå, cel mai rapid çarpe este çarpele mamba negru. Acest çarpe veninos poate atinge viteze de pânå la 30 de kilometri pe orå. MulÆi çerpi se deplaseazå pe sol sau în apå cu o miçcare ondulatorie. Melcii au un singur picior çi se deplaseazå cu ajutorul unor unde musculare extinzând çi apoi retrågând piciorul.

partea din spate a corpului este mai groasã

Delfinii înoatã miºcându-ºi cozile în sus ºi în jos. Se pare cã le place sã sarã cu totul în afara apei.

HIDRAULICÃ

Unele nevertebrate (animale fårå coloanå vertebralå) cum ar fi râmele çi stele de mare, folosesc forÆa hidraulicå pentru a se deplasa, schimbându-çi forma pe måsurå ce muçchii lor împing fluid dintr-o parte a corpului lui în alta. ZBORUL

Insectele, påsårile çi unele mamifere se pot deplasa prin aer. Påsårile sunt maeçtrii zborului planat sau cu båtåi de aripå. Zburåtorii rapizi, cum ar fi çoimii, au aripi înguste çi de formå conicå. BufniÆele au aripi largi care le permit så planeze silenÆios când vâneazå. Liliecii sunt singurele mamifere care pot zbura. e Animalele copitate, cum sunt aceste girafe, aleargã pe degetele de la picioare. Picioarele lor lungi fac girafele sã se numere printre cele mai rapide animale de pe câmpiile africane.

O râmã îºi contracteazã muºchii inelari de pe întreaga lungime a corpului pentru a se împinge înainte prin sol. Muºchii împing fluidul în corp, astfel încât capãtul din faþã al râmei devine mai subþire ºi se deplaseazã înainte. Râma îºi ancoreazã capul ºi apoi îºi trage coada.

Aceste fotografii prezintã zborul unei bufniþe pitice. Când pasãrea decoleazã, bãtãi puternice de aripi asigurã forþa portantã ºi forþa de propulsie. Penele primare asigurã miºcarea ascendentã. Coada acþioneazã ca o cârmã sau ca o frânã la aterizare.

92

A SE VEDEA ªI 75-77 Insecte, 80-81 Amfibieni, 82-83 Reptile, 84-85 Pãsãri, 86-87 Mamifere


92-93.qxd

02.09.2003

17:35

Page 3

MIÇCAREA/MIGRAæIA

MIGRAæIA MigraÆia este deplasarea periodicå a animalelor între douå regiuni în scopul reproducerii sau pentru gåsirea hranei. Animalele pot face acest lucru în fiecare an sau doar de douå ori pe parcursul vieÆii lor. igraÆiile sunt cålåtorii cåtre aceeaçi destinaÆie efectuate periodic sau o datå în viaÆå. Animalele migreazå din instinct, gåsindu-çi drumul pe uscat sau pe mare în modalitåÆi care nu sunt încå bine înÆelese. Nevoia de a gåsi hranå sau de a se reproduce împinge animalele Balenele cu cocoaºã så migreze. Acest instinct este des întâlnit la migreazã din apele polare animalele care tråiesc în regiuni cu diferenÆe în mãri mai calde pentru a mari între anotimpuri. da naºtere puilor.

M

PÃSÃRI MIGRATOARE

Fluturii Monarch migreazã peste America de Nord pânã departe în sud, în Mexic. Puþine exemplare adulte supravieþuiesc pentru a efectua cãlãtoria de întoarcere.

Påsårile sunt migratori obiçnuiÆi. De exemplu, în fiecare toamnå rândunelele zboarå spre sud din Europa çi America de Nord pentru a ierna în Africa sau America de Sud. Ele månâncå insecte, o surså de hranå greu de gåsit în timpul iernilor nordice.

În fiecare an, rândunica de mare polarå migreazå de la vara arcticå la vara antarcticå, o cålåtorie dus-întors de peste 35.000 de kilometri. Pentru a-çi gåsi drumul påsårile migratoare urmåresc caracteristicile geografice. De asemenea, ele se pot ghida dupå Soare, stele çi câmpul magnetic al Påmântului. ALÞI MIGRATORI

Legenda hãrþii rândunicã ren (caribu) fluturele Monarch rândunica de mare polarã balena cu cocoaºã

În fiecare an, rândunica de mare polarã face o cãlãtorie de 35.000 de kilometri, din Arctica în Antarctica ºi înapoi.

Rândunelele migreazã în fiecare an. Iarna ele zboarã spre sud întorcându-se primãvara în nord pentru a se reproduce.

O turmã de reni din Rusia care îºi începe migraþia lungã. Pe mãsurã ce iarna îngheaþã habitatul de tundrã în care aceºtia trãiesc, renii se deplaseazã spre sud cãutând adãpost în pãduri.

Alte animale migratoare includ renul (caribu), balenele, broaçtele Æestoase marine, anghilele, somonii çi chiar fluturii. Fluturele Monarch din Statele Unite ale Americii çi Canada zboarå în stoluri spre sud pentru a ierna în Mexic. Uni cålåtoresc pe distanÆe de peste 2.500 de kilometri.

Sãgeþile aratã rutele parcurse de diferite animale migratoare (prezentate în stânga). Scurtarea zilelor de la sfârºitul verii declanºeazã instinctul de migraþiune la multe animale.

Renul (sau caribu) se deplaseazã în turme spre pãºunile din sud pentru a scãpa de iarna arcticã asprã.

A SE VEDEA ªI 75-77 Insecte, 84-85 Pãsãri, 86-87 Mamifere, 90-91 Comportamentul animal

93


94-95.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:32

Page 2

PARTENERIATE

ÎNTRE ANIMALE

Un parteneriat intim între douå organisme dintre specii diferite se numeçte simbiozå. Ambii indivizi implicaÆi într-un parteneriat au întotdeauna ceva de câçtigat.

anemonã

rac pustnic Unii raci pustnici au câte o anemonã de mare care trãieºte în vârful cochiliei lor. Anemona obþine un mijloc de deplasare ºi mãnâncã resturile de hranã rãmase de la rac. Þepii otrãvitori ai anemonei de mare apãrã ambele animale împotriva prãdãtorilor.

Galera portughezã trãieºte în ocean. Ea este compusã din mai multe organisme din aceeaºi specie care trãiesc împreunã ca o colonie. Ea este practic un animal corporaþie, fiecare individ având o sarcinã proprie de executat.

xistå multe exemple de animale çi plante care tråit çi au evoluat împreunå, formând o asociaÆie avantajoaså unul cu celålalt. Termenul care desemneazå mai multe relaÆii diferite între douå organisme este simbiozå. Dacå douå organisme interacÆioneazå într-un mod în care unul dintre ele este avantajat, iar celålalt nu are nici un avantaj, dar nici nu are de suferit, parteneriatul se numeçte comensualism. Dacå ambele organisme au de câçtigat, relaÆia se numeçte mutualism. Dacå unul dintre organisme beneficiazå în detrimentul celuilalt, relaÆia se numeçte parazitism.

E

ÎMPÃRÞIREA ADÃPOSTULUI

Unele organisme împart un adåpost. Un bun exemplu al unei astfel de relaÆii este cea dintre racul pustnic çi anemona de mare. Racul pustnic este un crustaceu care ocupå cochiliile goale ale unor moluçte. Unii raci au anemone de mare care tråiesc pe cochilia ocupatå. Anemonele resping prådåtorii cu acele lor veninoase çi se hrånesc cu resturile råmase de la mesele racului. MASA GRATUITÃ

AtracÆia unei mese gratuite este baza pentru multe parteneriate între animale. De exemplu, ciocånitoarea africanå cu ciocul roçu (Buphagus erythrorhynchus) stå pe spatele antilopelor, bivolilor çi rinocerilor, hrånindu-se cu insectele çi viermii care tråiesc pe pielea gaz-

Ciocãnitoarea africanã cu ciocul roºu (Buphagus erythrorhynchus) are o relaþie de simbiozã cu antilopa impala. Pasãrea se agaþã de capul antilopei culegând insectele. Ciocãnitoarea c��ºtigã obþinând o masã. La rândul ei, antilopa este curãþatã de insectele dãunãtoare.

dei. În schimb, pasårea fluierå sau strigå când descoperå prezenÆa unui prådåtor periculos. PARTENERIATE SUBACVATICE

Existå multe exemple de relaÆii simbiotice în ocean. De exemplu, peçtele buzat gunoier este un mic peçte care înoatå în gura unui peçte mai mare pentru a curåÆa resturile de mâncare çi paraziÆii dintre mandibulele gazdei. Chiar çi celor mai voraci peçti prådåtori pare så le placå aceastå curåÆire çi ambele specii beneficiazå de pe urma relaÆiei. PARAZIÞI

Multe animale au paraziÆi care tråiesc în corpurile lor, în special în intestine. Aici, paraziÆii beneficiazå de un habitat sigur çi se hrånesc cu mâncarea digeratå sau materiile fecale ale gazdei. Unii paraziÆi nu îçi afecteazå gazda. MulÆi alÆii, cum ar fi puricii çi teniile, îçi afecteazå gazdele, slåbindu-le. ParaziÆii intrå în gazde prin gurå, nas sau alte orificii ale corpului.

Micuþul peºte buzat gunoier este în siguranþã între fãlcile acestui peºte prãdãtor de coral (Cephalopholis Miniata) în timp ce se hrãneºte cu paraziþii acestuia.

94

A SE VEDEA ªI 50-51 Viaþa: origini ºi evoluþie, 95 Adaptare ºi apãrare


94-95.qxd

02.09.2003

17:32

Page 3

PARTENERIATE ÎNTRE ANIMALE/ADAPTARE ÇI APÅRARE

ADAPTARE

ÇI APÅRARE

Adaptarea este o schimbare care face un organism så se integreze mai bine în mediul såu. Apårarea este modul în care organismele se protejeazå singure împotriva våtåmårilor. oate fiinÆele vii trebuie så se poatå adapta modificårilor din mediul lor dacå doresc så continue så supravieÆuiascå. Pentru un organism individual, a supravieÆui înseamnå a creçte çi a se reproduce, evitând så fie mâncat sau våtåmat în alt fel de un alt organism condus tot de instinctul de supravieÆuire. Instinctul de supravieÆuire a dus la evoluÆia unora dintre cele mai fascinante adaptåri defensive din naturå.

T

spin adãpostit spin eliberat

Un liliac nocturn emite unde sonore pentru a detecta moliile. Unele molii detecteazã aceste unde ºi executã acþiuni de evitare. Ele chiar bruiazã semnalele liliacului cu sunete de înaltã frecvenþã, proprii.

ARME DEFENSIVE

Când un prãdãtor atinge tentaculele unei anemone de mare, celulele din aceste tentacule se deschid pentru a lansa spini defensivi.

muscã

viespe

Existå cinci tipuri principale de adaptåri defensive. Mijloacele de apårare mecanice includ coarnele, Æepii, ghimpii çi armura. Armadillo este acoperit cu o armurå osoaså çi când este ameninÆat de pericol se face ghem. Aricii Æepoçi fac acelaçi lucru, iar broaçtele Æestoase se retrag în interiorul carapacelor lor osoase. Mijloacele de apårare chimicå includ substanÆe care produc gusturi çi mirosuri neplåcute sau înÆepåturi çi otråvuri care vatåmå atacatorii. De exemplu, anemonele de mare trag sågeÆi otråvite spre potenÆialii prådåtori. Mijloacele de apårare vizualå includ colorit strålucitor care avertizeazå cå purtåtorul este otråvitor. Camuflajul permite multor specii pradå så scape contopindu-se cu mediul lor înconjuråtor. Multe animale mimeazå lucruri necomestibile sau periculoase. Çerpii de coral sunt veninoçi. Çarpele alb (Lampropeltis triangulum) este inofensiv, dar are aceleaçi marcaje în culori vii, deci çi ei sunt låsaÆi în pace.

O specie de muºte (Doros profuges) reproduce coloritul de avertizare al viespilor. Acest lucru induce prãdãtorii în eroare suficient de mult timp astfel încât musca sã scape de la a fi mâncatã.

Unii peçti, cum ar fi Æiparii, au organe speciale care produc descårcåri electrice ce îndepårteazå prådåtorii, paralizeazå prada çi îi ajutå såçi gåseascå drumul în apele întunecoase. Mijloacele de apårare comportamentalå acoperå întregul spectru de tactici defensive, de la evitarea pericolului prin ascundere sau fugå, pânå la represalii împotriva unui atacator. DIFERITE ADAPTÃRI

Biologii fac distincÆie între douå tipuri de adaptåri: genotipicå çi fenotipicå. Adaptårile genotipice sunt transmise generaÆiilor urmåtoare sub forma genelor. Ele asigurå baza modificårilor evolutive prin selecÆie naturalå. Adaptårile fenotipice apar pe parcursul duratei de viaÆå a unui individ. Cel mai adesea, aceste modificåri permit organismelor så supravieÆuiascå unor schimbåri bruçte în mediul lor.

Zebrele lui Burchell ºi-au dezvoltat mai multe mijloace de apãrare pentru a evita sã fie mâncate de lei ºi alþi prãdãtori din savana africanã. Ele se bazeazã pe simþurile lor ascuþite pentru a detecta pericolul ºi pe vitezã pentru a scãpa. Dacã sunt încolþite, ele pot muºca ºi lovi cu picioarele. Dungile zebrei îi estompeazã contururile, astfel încât unui prãdãtor îi este dificil sã aleagã un individ.

Armadillo are un mijloc de apãrare mecanic – armura sa din plãci osoase dure. Pentru a opri un prãdãtor, armadillo se strânge ca o minge.

A SE VEDEA ªI 90-91 Comportamentul animal, 94 Parteneriate între animale, 442-443 De ce dispar speciile?

95


096-097.qxd

02.09.2003

17:36

Page 2

DATE

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

ÇI CIFRE

RAMURI ALE ªTIINÞELOR NATURII

CLASIFICAREA FIINÞELOR VII

Anatomiçtii studiazå structura organismelor vii folosindu-se deseori de microscop. Biologii studiazå structura, comportamentul çi evoluÆia organismelor vii de toate tipurile. Botaniçtii sunt biologii care studiazå plantele. Ecologii studiazå relaÆia dintre organismele vii çi mediile în care acestea tråiesc. Embriologii studiazå formarea çi dezvoltarea plantelor çi a animalelor, de la fecundare pânå când acestea devine organisme independente. Entomologii studiazå insectele. Etologii studiazå comportamentele moçtenite ale animalelor în mediile lor naturale. Ihtiologii sunt zoologi care studiazå peçtii. Biologii marini studiazå viaÆa în ocean. Micologii studiazå ciupercile. Ornitologii studiazå påsårile. Naturaliçtii sunt persoane care manifestå interes faÆå de naturå. Aceçtia pot fi specializaÆi în anumite specii sau doar persoane care agreeazå observarea çi înregistrarea animalelor çi plantelor. Paleontologii studiazå fosilele pentru a culege informaÆii despre formele de viazå care au existat cu milioane de ani în urmå. Taxonomiçtii clasificå plantele çi animalele într-un sistem organizat. Zoologii sunt biologi care studiazå animalele.

Plante Pânå acum, au fost identificate çi clasificate circa 300.000 de specii de plante. Dimensiunea çi complexitatea plantelor merg de la algele simple pânå la copacii masivi. Oamenii de çtiinÆå spun cå ar putea exista cel puÆin la fel de multe specii care nu au fost descoperite încå, multe dintre ele crescând în påduri çi pe munÆi unde este dificil de ajuns. Existå cu mult mai puÆine specii de plante decât specii de animale.

TIPURI DE BIOMI Un biom este o comunitate de plante çi animale care acoperå o zonå geograficå mare. GraniÆele unui biom sunt determinate în principal de condiÆiile climaterice. Deçerturile sunt regiuni foarte uscate în care cresc puÆine plante. Ele pot fi reci sau calde. Stepele sunt comune în regiunile temperate. În regiunile tropicale cu un anotimp secetos lung, stepa tipicå este savana, o stepå pe care sunt împråçtiate grupuri de arbori. Oceanele formeazå de departe cel mai mare biom din punct de vedere al extinderii. Speciile care tråiesc într-un habitat oceanic dat sunt determinate de adâncime, gradul de penetrare al luminii Soarelui, temperaturå, starea apei çi disponibilitatea resurselor de hranå în locul respectiv. Pådurea uscatå australianå este o zonå în care predominå vegetaÆie sub formå de tufiçuri. Verile sunt fierbinÆi çi uscate çi incendiile sunt frecvente. Taigaua, numitå çi pådure borealå, este o regiune acoperitå de påduri de conifere subarctice. Iernile sunt lungi çi friguroase. Pådurile temperate se întâlnesc între regiunile tropicale çi polare. Clima este blândå, cu precipitaÆii moderate. Pådurile temperate pot fi compuse din conifere sau foioase. Pådurile tropicale cresc în locurile în care clima este caldå çi umedå tot anul. Ele formeazå cel mai bogat biom din punct de vedere al varietåÆii speciilor de plante çi animale. Tundrele sunt regiuni reci çi uscate, în care subsolul este în permanenÆå îngheÆat.

Fungi Sunt cunoscute aproximativ 100.000 de specii de fungi. Un fungus este un animal unicelular sau pluricelular care absoarbe substanÆele nutritive direct prin pereÆii såi celulari. MulÆi fungi sunt paraziÆi, extrågându-çi substanÆele nutritive din alte organisme. Animale Taxonomiçtii grupeazå animalele în circa 30 de clase majore pe care le numesc încrengåturi (filumuri). Unele încrengåturi cuprind mai multe mii de specii. De exemplu, încrengåtura Nematoda este compuså din cel puÆin 12.000 de specii de viermi cilindrici. Printre aça numite animale superioare, grupurile principale sunt: Moluçte: animale marine cu corpul moale çi fårå oase, care au de obicei o cochilie protectoare. Exemple de moluçte sunt melcii, scoicile bivalve çi cefalopodele cum ar fi calmarul. În acest grup existå aproximativ 100.000 de specii. Artropode: Animale cu picioare articulate. Au fost identificate în jur de un milion de artropode dintre care multe sunt insecte. Ar mai putea exista chiar zece milioane de insecte care açteaptå så fie descrise çi denumite. Peçti: animale acvatice împårÆite în trei tipuri: Osteichtyes sau peçtii osoçi sunt o claså cu circa 22.000 de specii cunoscute din care face parte çi codul. Rechinii çi pisicile de mare fac parte dintr-o claså cu circa 5.000 de specii, cunoscutå sub numele de Chondrichtyes sau peçti cartilaginoçi. Mrenele çi chiçcarii fac parte din subîncrengåtura Agnata sau peçti fårå mandibule. Amfibieni: sunt cunoscute circa 3.000 de specii, din care fac parte broaçtele, broaçtele râioase çi tritonii. Reptile: existå aproximativ 6.500 de specii, incluzând çerpii, çopârlele çi crocodilii. Påsåri: în clasa Aves existå circa 9.000 de specii. Toate speciile din clasa Aves depun ouå cu coajå tare çi au pene. Din clasa Aves, mai mult de 5.700 de specii sunt påsåri arboricole din ordinul Passeriformes. Mamifere: mamiferele sunt clasificate în 18 ordine çi în douå subclase – mamiferele placentare çi marsupialele. Existå 4.500 de specii de mamifere din care fac parte çi primatele – maimuÆele, maimuÆele antropoide çi oamenii. Aceste animale au corpul acoperit de pår çi au mecanisme de reglare a temperaturii corporale.

6 96

DATE CHEIE 77

Naturalistul roman Pliniu cel Båtrân finalizeazå Historia naturalis, prima enciclopedie despre naturå. 1665 Omul de çtiinÆå britanic Robert Hooke este printre primii care utilizeazå microscopul la studierea celulelor çi a organismelor. 1758 Naturalistul suedez Carolus Linnaeus dezvoltå un sistem care se utilizeazå çi aståzi pentru numirea animalelor. Anii 1830 Oamenii de çtiinÆå germani Matthias Schleiden çi Theodor Schwann aratå cå celula este unitatea de bazå a tuturor plantelor çi animalelor. 1865 Cålugårul austriac Gregor Mendel demonstreazå principiile ereditåÆii folosind plante de mazåre. 1872 În Statele Unite ale Americii este creat Parcul NaÆional Yellowstone. Este primul caz în care se creeazå un parc în scopul protejårii mediului natural. 1879 În Australia este creat ceea ce aståzi poartå numele de Parcul NaÆional Regal. 1898 În Africa de Sud este creat Parcul NaÆional Kruger. 1909 Suedia deschide primele parcuri naÆionale din Europa. 1910 Biologul america Thomas Morgan aratå cå informaÆia geneticå este purtatå de cromozomi. 1953 Biofizicianul britanic Francis Crick, biochimistul american James Watson çi chimistul britanic Rosalind Franklin descoperå structura ADN-ului. 1982 Prima clonare a celulelor de çoarece çi crearea prin inginerie geneticå a unui „çoarece uriaç" în Statele Unite ale Americii. 1988 Ies din ou în captivitate primii pui de condori californian. Aceastå specie, din care råmåseserå doar 27 de exemplare, a fost duså în captivitate pentru a se încerca prevenirea extincÆiei ei. 1989 Statele Unite ale Americii çi Æåri membre ale Uniunii Europene interzic importul de fildeç într-o încercare de a proteja elefantul african. 1996 În Filipine este descoperit un nou mamifer, asemånåtor veveriÆei, Crateromys heaneyi. 1997 Prima clonå a unui mamifer adult, oaia Dolly, obÆinutå la Institutul Roslin din ScoÆia. 1998 În Vietnam este descoperitå o nouå specie de cerb, muntiacul Truong Son (Muntiacus truongsonensis). 1998 Un raport al Uniunii InternaÆionale de Conservare a Naturii çi a Resurselor Naturale aratå cå 34.000 de specii de plante sunt în pericol de dispariÆie – circa 12% s-au o optime din toate speciile de plante de pe Påmânt.


096-097.qxd

02.09.2003

17:36

Page 3

CAPITOLUL 3

BIOLOGIE

UMAN Å

amenii sunt cele mai inteligente çi mai avansate dintre milioanele de organisme vii de pe Påmânt. InteligenÆa noastrå este de asemenea naturå încât suntem conçtienÆi de noi înçine çi, de asemenea, capabili så studiem biologia umanå – modul în care sunt construite corpurile noastre çi cum funcÆioneazå ele.

O

Pe Påmânt existå acum mai multe de 6 miliarde de oameni. Fiecare persoanå este unicå din punct de vedere al personalitåÆii, aspectului, formei corpului, modului de deplasare, pieii, pårului çi culorii ochilor. Chiar çi gemenii identici – care împart acelaçi material genetic – prezintå amprente unice çi alte diferenÆe. În ciuda tuturor acestor variaÆii, toate corpurile umane funcÆioneazå aproximativ în acelaçi fel. Timp de mii de ani, teoriile despre structura, funcÆionarea çi bolile corpului uman s-au bazat mai mult pe mit çi magie, decât de pe observaÆii çtiinÆifice. De exemplu, de abia în secolul al XVI-lea au fost efectuate primele studii exacte de anatomie. Începând cu secolul al XVII-lea, biologii çi medicii au utilizat metode çi mai çtiinÆifice de investigare a corpului uman çi a afecÆiunilor acestuia. InvenÆii cum ar fi microscoapele çi razele X au accelerat ritmul descoperirilor, astfel încât, pânå la sfârçitul secolului al XX-lea, funcÆiile corpului au fost bine înÆelese çi medicina a putut trata majoritatea afecÆiunilor. Cercetårile curente cautå så identifice genomul uman – planul vieÆii umane – çi så descopere modalitåÆi de tratare a afecÆiunilor codificate în materialul genetic uman.

97


098-099.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:37

Page 2

ORGANIZAREA

CORPULUI

Corpul uman este compus din mai mult de 50 trilioane (50 de miliarde de miliarde) de unitåþi microscopice vii, numite celule. Aceste celule executå sarcini specifice care asigurå funcþionarea corpului. orpul uman este organizat conform unei ierarhii, sau secvenþe, de niveluri diferite de complexitate, începând de la moleculele simple, pânå la corpul în sine. Molecule cum ar fi hidrocarburile, lipidele, acizii nucleici çi proteinele constituie cåråmizile din care sunt fåcute celulele. De asemenea, ele iau parte la reacÆiile chimice denumite colectiv metabolism. Metabolismul corpului interacÆioneazå cu cåråmizile lui pentru a forma mici unitåÆi vii numite celule. Pentru a råmâne în viaÆå çi a asigura corpului energie, fiecare celulå trebuie så fie alimentatå constant cu hranå çi oxigen. Celulele individuale cu structuri çi funcÆii similare se unesc pentru a forma Æesuturi. Acestea joacå diferite roluri în corp. Mai multe tipuri de Æesuturi diferite formeazå structuri numite organe, fiecare dintre acestea având una sau mai multe sarcini specifice. Organele includ ochii, rinichii, ficatul, plåmânii çi stomacul. De exemplu, rolul stomacului este så stocheze çi så descompunå hrana în timpul digestiei. Stomacul lucreazå împreunå cu alte organe legate pentru a forma sistemul digestiv. Acesta nu se ocupå doar de digerarea hranei, ci çi absoarbe în sânge substanÆele nutritive din hranå çi eliminå reziduurile. Sistemul digestiv este unul dintre cele douåsprezece sisteme, toate acestea lucrând împreunå pentru a asigura îndeplinirea funcÆiilor corpului necesare supravieÆuirii.

C celulã

þesut

organ

sistem

Grupuri de celule hepatice formeazã un þesut. Acest þesut, împreunã cu altele, constituie organul numit ficat. Împreunã, ficatul ºi alte organe conectate formeazã sistemul digestiv.

Fiecare copil din aceastã fotografie diferã complet de ceilalþi. Însã, în afarã de diferenþele dintre bãrbat ºi femeie, ei partajeazã toþi aceeaºi structurã de bazã a corpului, care funcþioneazã în exact acelaºi fel.

ÞESUTURI

Corpul este compus din patru tipuri de bazå de Æesuturi. æesuturile epiteliale sunt compuse din celule unite strâns care formeazå cåptuçeli izolatoare pe suprafeÆe cum ar fi pielea çi mucoasa sistemului digestiv. æesuturile conjunctive menÆin unitatea corpului çi asigurå o structurå cadru. Ele includ cartilagiile çi oasele. æesuturile musculare sunt compuse din celule care se contractå (se strâng) pentru a miçca corpul. æesutul nervos, din creier çi nervi este compus dintr-o reÆea de celule care transportå semnale electrice. Majoritatea organelor conÆin toate cele patru tipuri de Æesuturi. În interiorul Æesuturilor, celulele sunt înconjurate de un lichid tisular. Acest lichid oferå celulelor un mediu stabil, le livreazå oxigen çi hranå çi eliminå reziduurile.

SISTEMELE CORPULUI În corpul uman existã 12 sisteme majore. ªapte dintre acestea sunt prezentate aici. Sistemele care nu apar în aceastã imagine includ sistemul respirator, sistemul tegumentar (piele ºi unghii), sistemele de reproducere masculin ºi feminin, sistemul urinar ºi sistemul imunitar. Fiecare sistem executã unul sau mai multe procese esenþiale pentru viaþã. De exemplu, sistemul circulator – inima, vasele de sânge ºi sângele – livreazã hranã ºi oxigen tuturor celulelor corpului ºi eliminã deºeurile acestora.

f Muºchii compun sistemul muscular, care permite corpului sã se miºte.

f Oasele individuale compun sistemul osos (scheletul), care susþine corpul.

98

f Creierul ºi nervii formeazã sistemul nervos, care controleazã majoritatea funcþiilor corpului.


098-099.qxd

02.09.2003

17:37

Page 3

membrana celularã înconjoarã celula

ORGANIZAREA CORPULUI

citoplasma gelatinoasã susþine organitele celulei 1 nucleul este centrul de control al celulei

2 3

mitocondria furnizeazã energie celulei

ribozomii, sfere aflate la suprafaþa reticulului endoplasmatic produc proteine

reticulul endoplasmatic transportã substanþele prin celulã

4 În timpul unui tip de diviziune celularã cunoscut sub numele de mitozã, nucleul (zona de culoare închisã din imagine) celulei pãrinte (1) se divide primul (2), apoi se divide citoplasma (3) ºi, în final, sunt produse douã celule copil, identice (4).

Deºi celulele au diferite forme ºi dimensiuni, în interior ele sunt asemãnãtoare. Organitele („mici organe”) din interiorul celulei au funcþii specifice. Ele lucreazã împreunã pentru a produce o celulã vie.

CELULELE

Deçi celulele diferite executå sarcini diferite, ele au toate aceeaçi structurå. O membranå plasmaticå separå fiecare celulå de mediul såu înconjuråtor çi permite intrarea çi ieçirea substanÆelor în çi din celulå. În interiorul celulei, mici organite – echivalentul microscopic al organelor corpului – plutesc printr-o substanÆå gelatinoaså numitå citoplasmå. Organitele fac lucruri diferite, dar ele coopereazå toate pentru a produce o celulå vie. Cea mai importantå organitå este nucleul, centrul de control al celulei. Nucleul conÆine material genetic sub forma acidului dezoxiribonucleic (ADN). Acesta furnizeazå planurile pentru construirea çi funcÆionarea celulei. Alte organite includ mitocondriile, ribozomii çi reticulele endoplasmatice.

Celulele se reproduc prin douå metode de diviziune. Mitoza care are loc în tot corpul, permite acestuia så creascå çi så se repare singur prin înlocuirea celulelor uzate. Meioza, care are loc doar în testicule çi ovare, produce celulele sexuale – spermatozoizii çi ovulele – care iau parte la procesul de reproducere.

c Aceastã imagine mãritã prezintã o celulã numitã limfocitã. Aceste celule se gãsesc în sânge. Nucleul unei limfocite ocupã majoritatea spaþiului din interiorul celulei. Limfocitele joacã un rol vital în apãrarea corpului împotriva bolilor.

e Sistemul digestiv digerã alimentele ºi absoarbe substanþele nutritive în corp.

A SE VEDEA ªI e Sistemul endo-

e Sistemul

e Sistemul limfatic

crin (hormonal) controleazã unele dintre procesele corpului.

circulator livreazã substanþe chimice esenþiale tuturor celulelor corpului.

ajutã corpul sã lupte contra infecþiilor.

99

108-109 Creierul ºi sistemul nervos, 120-121 Inima ºi sistemul circulator, 123 Sistemul limfatic, 137 Sistemul imunitar


100-101.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:38

PIELE,

Page 2

PÅR ÇI UNGHII

Pielea, pårul çi unghiile unei persoane sunt pårÆi vizibile ale corpului. Ele formeazå o barierå de protecÆie între interiorul corpului çi mediul înconjuråtor. ielea este o îmbråcåminte de protecÆie vie care cântåreçte pânå la 4 kilograme çi se poate repara singurå dacå este tåiatå sau sfâçiatå. Cea mai subÆire piele, de pe pleoape, are circa 1 milimetru grosime. Cea mai groaså piele, de pe talpa piciorului, are aproximativ 4 milimetri grosime. Pielea are douå straturi: epiderma çi derma. Epiderma acoperå suprafaÆa pieii. Straturile sale superioare sunt compuse din celule moarte, asemånåtoare unor solzi, umplute cu o proteinå impermeabilå numitå cheratinå. Celulele moarte se uzeazå continuu çi sunt înlocuite de celulele care se formeazå în epiderma inferioarå. De asemenea, celulele din aceastå zonå produc melanina, pigmentul de culoare închiså care coloreazå pielea. Crestele de pe pilea degetelor ajutå la apucare çi laså pe suprafeÆe modele numite amprente digitale. Derma mai groaså conÆine vase de sânge, glande sudoripare, foliculii firelor de pår çi receptori care detecteazå presiunea, durerea, temperatura çi atingerea. De asemenea, derma conÆine glandele sebacee care secretå pe piele çi fire de pår sebumul uleios care le înmoaie çi le impermeabilizeazå. Pielea are multe funcÆii. Pielea este impermeabilå. Ea ajutå corpul så-çi påstreze o temperaturå constantå de 37oC. Ea asigurå o barierå împotriva germenilor, care protejeazå corpul de boli. Melanina interzice razelor dåunåtoare din lumina Soarelui så ajungå la dermå.

P

Felul pãrului – creþ, ondulat sau drept – depinde de forma folicului firului de pãr. Pãrul creþ are firul neted ºi creºte din foliculi cu orificii ca niºte fante.

Dacã pãrul drept este privit la microscop, se poate vedea cã are firul rotund. Pãrul drept creºte din foliculi care au orificiul rotund.

Amprentele digitale sunt unice fiecãrui individ ºi dacã rãmân la locul unei crime, ajutã la identificarea criminalilor. Poliþia pãstreazã înregistrãri permanente cu amprentele criminalilor.

fir de pãr

epidermã

dermã

Pãrul ondulat are o secþiune ovalã, aºa cum se poate vedea dacã firul de pãr este tãiat transversal. Firele de pãr ondulat cresc din foliculi cu orificiul oval.

Suprafaþa pieii sãnãtoase, vãzutã la microscop, este acoperitã cu mici solzi de piele. Aceºtia sunt eliminaþi constant de pe suprafaþa epidermei pe mãsurã ce se uzeazã ºi sunt înlocuiþi. O persoanã pierde în fiecare an circa 4 kilograme de solzi de piele, care formeazã o parte din praful din casã.

100

glandã sudoriparã

glandã sebacee (sebum)


100-101.qxd

02.09.2003

17:38

Page 3

PIELE, PÅR ÇI UNGHII

DATE DESPRE PÃR

Corpul este acoperit de milioane de fire de pår, inclusiv cele mai mult de 100.000 de fire de pe cap. Pårul de pe cap reduce pierderile de cåldurå ale acestuia çi îl protejeazå împotriva razelor dåunåtoare din lumina Soarelui. Buzele, palmele mâinilor çi tålpile picioarelor nu au pår. Existå douå tipuri de pår. Un pår fin, mai catifelat acoperå corpurile bårbaÆilor, femeilor çi copiilor, în timp ce pe cap çi pe faÆa bårbaÆilor creçte un pår mai aspru. Pårul creçte din adâncituri ale dermei numite foliculi. Celulele de la baza folicului se divid çi împing firul de pår în sus. Celulele din firul de pår sunt moarte çi umplute cu o proteinå durå numitå cheratinå. Pårul de pe cap creçte cu circa un centimetru în fiecare lunå. Culoarea pårului depinde de cantitatea de melaninå (un pigment) prezentå în fir. e Deºi cea mai mare parte a pielii are doar 2 milimetri grosime, ea are o structurã complexã. Epiderma formeazã o suprafaþã subþire de protecþie ce se uzeazã continuu ºi este înlocuitã sub ea, derma mai groasã conþine foliculii firelor de pãr, din care creºte pãrul; vase de sânge, care alimenteazã celulele din piele cu substanþe nutritive ºi oxigen; terminaþii nervoase, care detecteazã durerea, presiunea, temperatura ºi atingerea; ºi glandele sudoripare, care produc transpiraþia ce rãceºte corpul.

por de transpiraþie (deschizãturã)

solzi pe firul de pãr stratul exterior dur al epidermei

terminaþie nervoasã

fibrã nervoasã

c Picãturi de transpiraþie, mãrite de 26 de ori, ies la suprafaþa pielii prin deschizãturile sau porii glandelor sudoripare. Transpiraþia este produsã când corpul este încãlzit. Ea se evaporã de pe suprafaþa corpului ºi îl rãceºte. DATE DESPRE UNGHII

Unghiile acoperå çi protejeazå vârfurile sensibile ale degetelor de la mâini çi de la picioare. Ele sunt utile pentru a scårpina pårÆile din corp care ne månâncå çi ajutå la apucarea obiectelor mici. Când ne tåiem unghiile nu simÆim durere pentru cå ele sunt compuse din celule moarte umplute cu o proteinå numitå cheratinå. Fiecare unghie este compuså dintr-o margine liberå, partea care este tåiatå; corpul unghiei, partea principalå care are culoare roz; çi rådåcina unghiei care este înglobatå în piele, sub cuticulå. În rådåcina unghiei, celulele vii se divid çi împing înainte, fåcând unghia så creascå. Unghiile cresc cu circa 5 milimetri în fiecare lunå, mai lent iarna decât vara çi mai rapid la mâna dominantå – mâna dreaptå la dreptaci. unghie

muºchi care ridicã pãrul foliculul firului de pãr

vase de sânge

cuticulã

pielea care acoperã vârful degetului osul degetului Unghia creºte din trei locuri – rãdãcina de la baza vârfului degetului, pielea de sub unghie ºi osul din interiorul degetului.

strat de grãsime rãdãcina pãrului

101

rãdãcina unghiei

A SE VEDEA ªI 112 Pipãitul, 122 Sângele, 136 Bacterii ºi viruºi, 138 Boli


102-103.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:38

Page 2

SCHELETUL Scheletul este cadrul flexibil care då formå çi susÆine corpul, protejeazå organele vitale, cum ar fi creierul, çi ancoreazå muçchii care miçcå corpul. imp de secole întregi, oasele au fost privite ca structuri lipsite de viaÆå al cåror scop principal era så susÆinå Æesuturile moi, active, din jurul lor. Gradat, oamenii de çtiinÆå çi-au dat seama cå oasele sunt chiar foarte vii. Întradevår, ele au vase de sânge proprii çi sunt reconstruite çi remodelate continuu. Scheletul nu este doar un cadru de susÆinere pentru corp. ArticulaÆiile flexibile dintre diferitele oase permit acestora din urmå så se miçte când sunt trase de muçchi. De asemenea, scheletul protejeazå organele vitale, cum ar fi creierul în interiorul craniului. Oasele însele joacå rol de depozite de calciu. Acest mineral este esenÆial pentru funcÆionarea corectå a muçchilor çi nervilor. De asemenea, oasele produc diferite tipuri de celule sanguine. Scheletul conÆine cartilagii, care acoperå capetele oaselor din articulaÆii çi fac parte din însåçi sistemul osos, în ureche, în nas çi între stern çi coaste.

T

Craniul uman conþine mai mult de 20 de oase. Împreunã, ele oferã mai multe indicii despre forma feþei ºi a capului. Oamenii de ºtiinþã pot folosi aceste indicii pentru a reconstrui muºchii ºi pielea din jurul craniului, cu ajutorul lutului. Ca rezultat, experþii pot recrea feþele unor oameni care au murit cu mult timp în urmã.

TIPURI DE OASE

Cele patru tipuri principale de oase sunt clasificate în funcÆie de forma çi mårimea lor. Oasele lungi, cum ar fi femurul (osul coapsei), sunt adaptate pentru a rezista la efort. Oasele scurte includ oasele din încheietura mâinii. Oasele late, cum ar fi coastele, sunt deseori oase de protecÆie. Oasele neregulate includ vertebrele.

craniu mandibulã claviculã scapula (omoplat) stern coaste humerus (osul braþului) coloanã vertebralã (ºira spinãrii) ulna (os al antebraþului) radius (os al antebraþului) carpiene (oase ale încheieturii mâinii) metacarpiene (oase al palmei)

centura pelvianã (ºolduri)

sacrum

falange (oase ale degetelor) femur (osul coapsei)

rotulã (osul genunchiului)

tibie (fluierul piciorului)

c Aceastã radiografie cu raze X prezintã pelvisul (bazinul) unei fete de 13 ani. Imaginea conþine oasele bazinului, femururile (oasele coapsei) ºi partea inferioarã a coloanei vertebrale. Razele X sunt folosite uzual pentru a furniza imagini ale unor pãrþi ale scheletului.

fibulã (os subþire al gambei)

f Scheletul unui adult este compus din 206 oase. El poate fi împãrþit în douã pãrþi. Scheletul axial formeazã axa principalã a corpului ºi este format din 80 de oase care compun craniul, coloana vertebralã (ºira spinãrii) ºi coastele. Aceastã parte a scheletului protejeazã creierul, mãduva spinãrii, inima ºi plãmânii. Scheletul apendicular este compus din oasele membrelor superioare ºi inferioare ºi din centurile scapularã (umeri) ºi pelvianã (ºolduri) care le ataºeazã de scheletul axial. Din cele 126 de oase care compun scheletul apendicular, toate, mai puþin 20, se gãsesc în mâini ºi picioare.

102

tarsiene (oase ale gleznei) metatarsiene (oase ale labei piciorului) falange (oase ale degetelor de la picioare)


102-103.qxd

02.09.2003

17:38

Page 3

SCHELETUL suturã (articulaþie fixã între oasele craniului)

CRANIUL UMAN Craniul dã forma de bazã a capului ºi protejeazã creierul. El este compus din 22 de oase. 8 oase craniene compun cutia cranianã, care susþine ºi protejeazã creierul. Existã 14 oase faciale care formeazã structura feþei. În afarã de mandibulã, toate aceste oasele sunt legate prin articulaþii fixe numite suturi. Mandibula se poate miºca liber, permiþând deschiderea ºi închiderea gurii. De asemenea, craniul conþine ºi trei perechi de oscioare sau oasele din ureche.

osul frontal, unul dintre cele 8 oase craniene

orbitã

vedere „explodatã” a craniului orificiu pentru nas

maxilar

orificiu cãtre urechea internã

creierul înconjurat de cutia cranianã

articulaþia mandibulei dinte

glob ocular în orbitã

mandibulã

SCHELETUL AXIAL

Scheletul axial este compus din craniu, coloana vertebralå (çira spinårii), coaste çi stern. Craniul adåposteçte creierul çi organele de simÆ majore – ochii, urechile, limba çi nasul. De asemenea, craniul conÆine deschizåturi pentru sistemele digestiv çi respirator. Coloana vertebralå, flexibilå, în formå de S, este compuså din 26 de oase neregulate numite vertebre, care susÆin întregul corp. Pentru a Æine coloana dreapta, de proeminenÆele vertebrelor (apofize çi epifize) sunt ataçaÆi muçchi çi ligamente. Çapte vertebre cervicale susÆin gâtul çi capul, de cele 12 vertebre toracice sunt legate coastele, iar cele 5 vertebre lombare susÆine aproape întreaga greutate a corpului. Osul sacral çi coccisul sunt vertebre lipite care leagå çira spinårii de centura pelvianå. Cuçca toracicå protejeazå organele toracice (din interiorul pieptului) çi, de asemenea, ajutå la respiraÆie. Ea este formatå din stern çi 12 perechi de coaste late çi curbate. Coastele sunt articulate la un capåt cu vertebrele toracice. Cele 7 coaste superioare sau adevårate, sunt legate de stern prin cartilagii costale flexibile. Urmåtoarele 3, numite coaste false, sunt legate de coastele adevårate. Ultimele douå coaste (coaste flotante) sunt ataçate doar de vertebrele toracice.

malleus (ciocãnel) incus (nicovalã)

stapes (scãriþã)

SCHELETUL APENDICULAR

Scheletul apendicular este compus din oasele din braÆe çi picioare çi, de asemenea din centurile care leagå aceste oase de corp. Centura scapularå (la umeri) este compuså din scapulå çi claviculå. Centura pelvianå (la çold) susÆine greutatea trunchiului. Mâinile çi picioarele conÆin un numår mare de oase mici. Mâinile pot manevra obiecte. Picioarele asigurå echilibrul corpului. 103

Cele trei oscioare (oasele din ureche) sunt cele mai mici oase din corp. Oscioarele sunt localizate în interiorul osului temporal, de fiecare parte a craniului.

A SE VEDEA ªI 104-105 Oase ºi articulaþii, 106-107 Muºchii ºi miºcarea, 116-117 Urechi, auz ºi echilibru


104-105.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

OASE

17:39

Page 2

ÇI ARTICULAæII

Osul este un Æesut viu care este atât rezistent, cât çi uçor. Cele 206 oase care compun scheletul sunt legate prin articulaÆii, multe dintre ele miçcându-se liber. xistå puÆine structuri care pot rivaliza cu oasele din punct de vedere al rezistenÆei çi greutåÆii scåzute. Toate oasele sunt compuse dintr-un material dur, numitå substanÆå compactå, care conÆine celule osoase larg spaÆiate, numite osteocite. SubstanÆa osoaså compactå este compuså din douå pårÆi principale – o proteinå numitå colagen care asigurå flexibilitatea çi såruri minerale, în special fosfat de calciu, care asigurå rezistenÆa. Împreunå, aceste douå componente fac osul la fel de rezistent ca oÆelul, dar de cinci ori mai uçor. În oase, substanÆa osoaså are douå forme: un os dur, compact formeazå stratul exterior, iar stratul interior este format dintr-un os mai uçor, spongios. Oasele lungi, cum ar fi femurul, conÆin o cavitate centralå umplutå cu måduvå osoaså. Acest material cu aspect gelatinos umple, de asemenea, çi spaÆiile goale din osul spongios. Måduva osoaså roçie, care se gåseçte în oasele craniului, coaste çi pelvis, produce celule sanguine roçii (hematii) çi albe (leucocite). Måduva osoaså galbenå, care se gåseçte în oasele lungi ale adulÆilor, stocheazå gråsimea.

femur (osul coapsei) cartilaj

muºchi

E

Aceastã radiografie aratã clar existenþa unei fracturi a ulnei (stânga) ºi a radiusului (dreapta). Capetele fracturate ale oaselor trebuie puse înapoi la locul lor de cãtre un medic, astfel încât ele sã se uneascã în mod corect pe mãsurã ce osul se vindecã. În partea de sus a imaginii se vãd oasele palmei.

capsulã durã tibie (fluierul piciorului) Capetele femurului ºi tibiei pot aluneca unul peste celãlalt deoarece sunt acoperite cu un cartilaj neted. De asemenea, ele sunt lubrifiate de lichidul sinovial. În jurul articulaþiei se gãseºte o capsulã durã.

lichid sinovial (articular)

FRACTURI ªI VINDECARE

Oasele se fractureazå (se rup) dacå sunt supuse eforturilor. Dacå se întâmplå aça ceva, între capetele rupte se formeazå un hematom (cheag de sânge) çi celulele osoase încep så secrete o nouå substanÆå compactå. Fracturile se numesc compuse (deschise) dacå oasele ies prin piele sau simple (închise) în caz contrar. osteon (tub osos)

capul osului

mãduva osoasã vase de sânge care furnizeazã celulelor osoase substanþe nutritive ºi oxigen

os compact os spongios

cavitatea centralã a osului

STRUCTURA OSULUI os spongios

Aceastã secþiune prezintã structura unui os viu. Stratul exterior de os compact, dur, este compus din cilindri osoºi, numiþi osteoni, care se întind pe toatã lungimea osului ºi îi asigurã rezistenþa. În interiorul osului compact se gãseºte osul spongios. Osul spongios este mai uºor decât osul compact, deoarece el este un sistem deschis de traverse ºi goluri, însã el este foarte puternic ºi rezistã la încovoieri. Golul central din os conþine mãduva osoasã, care, de asemenea, umple ºi cavitãþile din osul spongios. Osul este protejat de o membranã durã numitã periost. Prin periost trec vase de sânge care furnizeazã osteocitelor (celulelor osoase) substanþe nutritive ºi oxigen.

104


104-105.qxd

02.09.2003

17:39

Page 3

OASE ÇI ARTICULAæII

ARTICULAÞII

ArticulaÆii sunt punctele în care se întâlnesc douå oase. Ele sunt clasificate în trei grupe principale – fixe, semimobile çi mobile – în funcÆie de gradul de miçcare pe care îl permit. ArticulaÆii fixe, dupå cum sugereazå çi numele lor, nu permit deplasarea. Exemple de articulaÆii fixe sunt suturile dintre oasele craniului. Marginile lor zimÆate sunt asemånåtoare celor ale pieselor dintr-un puzzle, având rolul de a fixa ferm oasele craniului. DinÆii prezintå un alt exemplu de articulaÆie fixå. DinÆii sunt fixaÆi ferm în alveolele lor, astfel încât ei så nu se miçte când se mestecå mâncarea. ArticulaÆii semimobile nu permit decât miçcåri limitate între oasele adiacente. Acest tip de articulaÆii se întâlneçte între vertebre. Vertebrele adiacente sunt separate printr-un disc intervertebral compus din cartilaj fibros. Acesta permite o miçcare parÆialå între vertebre. Împreunå, toate aceste articulaÆii asigurå flexibilitatea coloanei vertebrale çi îi permit så se îndoaie înainte çi înapoi çi dintr-o parte în alta.

axul osului

O secþiune transversalã mãritã prin substanþa compactã din femur prezintã doi osteoni. În mijlocul fiecãrui osteon se gãseºte un canal central prin care trec vasele de sânge. Zonele întunecate din osteon conþin celule osoase.

Într-o articulaþie pivot, capul unui os se roteºte în golul format de alt os. În vârful coloanei vertebrale, atlasul (prima vertebrã) se roteºte în jurul axisului (a doua vertebrã). Acest lucru permite capului sã se întoarcã lateral, în ambele pãrþi.

Aceastã imagine mãritã a osului spongios dintr-un os de la laba piciorului aratã foarte diferit de osul compact (stânga). El este compus din traverse dure separate de spaþii de legãturã umplute cu mãduvã osoasã.

O articulaþie de tip balama funcþioneazã ca balamaua unei uºi. Capãtul cilindric al unui os intrã în capãtul curbat al celuilalt os. Articulaþiile de tip balama permit miºcãri în sus ºi în jos, dar nu dintr-o parte în alta. Genunchiul (sus) este un exemplu de articulaþie tip balama.

Articulaþii sferice, cum ar fi cea de la umãr (sus) sunt cele mai flexibile articulaþii ale corpului. Capãtul sferic al unui os intrã în capãtul de forma unei cupe al celuilalt os, permiþând miºcãri în toate direcþiile.

periost (membranã exterioarã durã)

ARTICULAÞII SINOVIALE

Majoritatea articulaÆiilor – inclusiv genunchiul, cotul, çoldul, umårul çi încheieturile degetelor sunt articulaÆii libere sau sinoviale. ArticulaÆiile sinoviale permit o gamå largå de miçcåri. Toate articulaÆiile sinoviale au aceeaçi structurå de bazå. Capetele oaselor sunt acoperite cu cartilaj neted. Acolo unde oasele se întâlnesc, ele sunt separate de o cavitate sinovialå umplutå cu lichid sinovial. Împreunå, cartilajul çi lichidul sinovial „lubrifiazå“ articulaÆia çi reduc frecarea, producând o miçcare linå. Fiecare articulaÆie sinovialå este înconjuratå de o capsulå. Membrana interioarå a acestei capsule secretå lichidul sinovial. Partea exterioarå se continuå cu fibre dure, numite ligamente, care asigurå integritatea articulaÆiei.

În articulaþia în formã de ºa de la baza degetului mare, capetele în formã de U ale oaselor de la încheietura mâinii ºi falangei intrã unele într-altele, permiþând miºcãri înainte ºi înapoi ºi laterale, dintr-o parte în alta. De asemenea, aceastã articulaþie permite degetului mare sã atingã vârful fiecãruia dintre celelalte degete.

Articulaþii elipsoidale sau condiloide se gãsesc la încheieturile degetelor ºi între antebraþ ºi încheietura mâinii. Capul în formã de ou al unui os intrã în cupa ovalã a celuilalt os, permiþând miºcãri înainte ºi înapoi ºi laterale, dintr-o parte în alta.

Într-o articulaþie alunecãtoare sau planã, suprafeþele capetelor fiecãrui os sunt plane, permiþând acestora sã execute miºcãri scurte, alunecând una peste cealaltã. Articulaþiile plane pot fi întâlnite între carpienele (oasele din încheietura mâinii) de la fiecare mânã ºi tarsienele de la fiecare picior.

GAMA DE MIªCÃRI

Forma capetelor oaselor, modul de fixare al muçchilor çi strânsoarea ligamentelor care asigurå integritatea articulaÆiei determinå toate gama de miçcåri ale unei articulaÆii. Întinderea çi îndoirea braÆului din cot este un exemplu de extensie (întindere) çi flexiune (îndoire). Ridicarea çi coborârea mandibulei când se mestecå hrana este un exemplu de elevaÆie (ridicare) çi depresie (coborâre). 105

A SE VEDEA ªI 102-103 Scheletul, 106-107 Muºchii ºi miºcarea, 134 Creºterea ºi dezvoltarea


106-107.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:40

MUÇCHII

Page 2

ÇI MIÇCAREA

Orice miçcare, de la clipitul din ochi pânå la alergarea într-o curså, este produså de muçchii corpului. Muçchii sunt compuçi din celulele care au capacitatea unicå de a se contracta. n corp pot fi întâlnite trei tipuri de muçchi: striaÆi (scheletici), netezi çi cardiac. Alergarea utilizeazå muçchii scheletici, digestia foloseçte muçchii netezi, iar båtåile inimii implicå muçchiul cardiac. Dupå cum sugereazå çi numele lor, muçchii scheletici miçcå oasele scheletului çi ajutå la susÆinerea corpului. Corpul uman are peste 640 de muçchi scheletici care acoperå scheletul çi dau forma generalå a corpului. Muçchii scheletici reprezintå 40% din greutatea corpului. Dimensiunile lor merg de la puternicul muçchi al coapsei (cvadriceps femoris) pânå la micuÆul muçchi al scåriÆei (stapedius) din ureche. Corzi rezistente, numite tendoane, ataçeazå capåtul muçchiului scheletic de os. Muçchii se întind peste articulaÆii. Când muçchii se contractå, oasele se miçcå unul faÆå de celålalt.

Î

Toate acþiunile implicate într-o sãriturã, cum ar fi miºcarea braþelor ºi a mâinilor, îndoirea genunchilor ºi ridicarea picioarelor sunt produse de muºchii scheletici. Comandaþi de creier, aceºti muºchi trag scheletul pentru a produce miºcãri coordonate.

FUNCÞIONAREA MUªCHILOR

Celulele muçchilor scheletici sau fibre, sunt lungi, subÆiri çi pline cu benzi paralele, numite miofibrile. Miofibrilele conÆin douå filamente proteinice – actina çi miozina – care dau aspectul striat al fibrelor. Când un muçchi primeçte un mesaj de la creier printr-un nerv, filamentele alunecå unele pe lângå celelalte, scurtând fibra çi muçchiul se contractå. Muçchii pot doar så tragå, nu så împingå; ei lucreazå de obicei în pereche, fiecare muçchi al perechii trågând osul în direcÆie opuså.

frontalis încreþeºte fruntea orbicularis oculi închide ochiul orbicularis oris închide buzele deltoidul miºcã braþul în mai multe direcþii pectoralis major trage braþul spre corp ºi îl roteºte biceps brachii îndoaie braþul

f Majoritatea muºchilor lucreazã în perechi, fiecare având o acþiune muºchiul antagonicã (opusã) celuilalt. De exemplu, la biceps brachii braþ, muºchiul biceps se se contractã contractã (muºchiul triceps se relaxeazã) pentru a îndoi braþul, iar când muºchiul triceps se contractã (muºchiul biceps se relaxeazã) braþul se îndreaptã.

oblicul extern întãreºte abdomenul

muºchiul triceps brachii se relaxeazã

cvadriceps femoris întinde genunchii în timpul mersului ºi alergãrii

muºchiul biceps brachii se relaxeazã

muºchiul triceps brachii se contractã

gastrocnemius ridicã cãlcâiele ºi îndoaie genunchiul

f Muºchii scheletici ai corpului sunt aºezaþi în straturi suprapuse. Muºchii care se gãsesc imediat sub piele se numesc superficiali. Sub aceºtia se gãsesc muºchii profunzi. Aceastã vedere anterioarã (frontalã) a corpului prezintã unii dintre muºchii superficiali importanþi ºi acþiunile lor. Muºchii poartã nume latine din mai multe motive. Acestea includ acþiunea lor (flexor sau extensor), forma lor (deltoid înseamnã triunghiular), dimensiunea lor relativã (maximus înseamnã cel mai mare) sau amplasarea lor (frontalis acoperã osul frontal).

tibialis anterior întinde sau ridicã laba piciorului

106


106-107.qxd

02.09.2003

17:40

Page 3

MUÇCHII ÇI MIÇCAREA tendon de la muºchiul care întinde degetul mare muºchi care întinde încheietura mâinii

Muºchii care îndoaie ºi întind încheietura mâinii ºi degetele se gãsesc în antebraþ. Aceºti muºchi sunt ataºaþi de oasele din mânã ºi din degete prin tendoane lungi. Aceste tendoane pot fi vãzute ºi simþite pe dosul palmei. O bandã fibroasã, numit retinaculum, încercuieºte încheietura mâinii ºi fixeazã tendoanele. Muºchii din palmã miºcã degetul mare ºi degetele. degetul mare al mâinii drepte fibre de muºchi scheletici

muºchi care întinde degetele

bandã care fixeazã tendoanele

fibre de muºchi neted

tendon de la muºchi care întinde degetele

MUªCHII NETEZI

Muçchii netezi sau involuntari se gåsesc de obicei în pereÆii organelor cavitare, cum ar fi esofagul çi vezica. Muçchii netezi sunt vitali pentru procesele vegetative, cum ar fi deplasarea hranei de-a lungul sistemului digestiv în timpul digestiei (miçcarea peristalticå). Fibrele scurte çi conice ale muçchilor netezi sunt împachetate în teci çi se contractå lin çi ritmic sub controlul sistemului nervos vegetativ – o persoanå nu-i poate contracta în mod conçtient.

fibre de muºchi cardiac

MUªCHIUL CARDIAC

Muçchiul cardiac se gåseçte doar în inimå çi constituie cea mai mare parte din structura acesteia. Fibrele sale late, ramificate, formeazå o reÆea interconectatå. Aceste fibre se contractå spontan, fårå necesitatea unui stimul exterior provenit de la sistemul nervos. Muçchiul cardiac se contractå fårå oprire de peste 2,5 miliarde de ori pe durata medie a unei vieÆi pentru a pompa sânge în corp.

Fibrele musculare diferã prin aspectul lor. Fibrele muºchilor scheletici sunt lungi ºi striate. Fibrele muºchilor netezi sunt scurte ºi conice. Fibrele muºchiului cardiac sunt striate ºi ramificate.

teacã

teacã

Fibrele muºchilor scheletici sunt aranjate în fascicule ce se întind pe toatã fibrã muscularã lungimea muºchiului. Mio(celulã) fibrilele din interiorul fiecãe O conexiune neuromuscu- rei fibre sunt compuse din larã (mãritã aici de 30.800 filamente care interacþiode ori) este locul unde termi- neazã pentru a produce naþia unei fibre nervoase contracþia muºchiului. (galben) întâlneºte o fibrã muscularã (roºu). Când la A SE VEDEA ªI terminaþia nervoasã soseºte un impuls nervos, sunt elibe102-103 Scheletul, rate substanþe chimice care 108-109 Creierul ºi produc contracþia muºchiului. sistemul nervos

107


108-109.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:41

Page 2

CREIERUL

ÇI SISTEMUL NERVOS

Miliarde de celule nervoase, numite neuroni, sunt conectate între ele pentru a forma reÆeaua de comunicaÆie a corpului, numitå sistem nervos. Sistemul nervos este controlat de creier. nitatea de bazå a sistemului nervos este neuronul. El este lung, subÆire çi transmite semnale electrice, numite impulsuri nervoase de-a lungul såu. Corpul celular al neuronului este asemånåtor oricare alte celule. El are multe ramificaÆii, numite dendrite, care primesc impulsuri de la alÆi neuroni. De asemenea, neuronul are un axon lung, sau fibrå nervoaså, care transportå impulsurile nervoase la un alt neuron sau la un muçchi. Neuronii învecinaÆi nu se ating. Ei sunt separaÆi de un spaÆiu mic, numit sinapså. Când un impuls ajunge la capåtul unui axon, se elibereazå substanÆe chimice care genereazå un impuls în dendritele urmåtorului neuron. Neuronii senzitivi çi, respectiv, cei motori, transportå impulsuri nervoase la çi de la creier çi måduva spinårii. Neuronii de asociaÆie, care constituie 90% din totalul neuronilor, se gåsesc doar în creier çi în måduva spinårii.

U

mãduva spinãrii nerv spinal

vertebrã (segment osos al coloanei vertebrale) Mãduva spinãrii se întinde de la baza creierului pânã în partea inferioarã a spatelui. Ea este protejatã de vertebre. Din mãduva spinãrii se ramificã nervii spinali care transportã impulsuri nervoase de la ºi cãtre diferitele pãrþi ale corpului.

MÃDUVA SPINÃRII

În esenÆå, måduva spinårii este o extensie a creierului. Ea are circa 45 de centimetri lungime çi se întinde de la creier pânå în partea inferioarå a spatelui. De pe toatå lungime ei pleacå nervii spinali care transmit informaÆii între creier çi corp. De asemenea, måduva spinårii joacå un rol vital în reflexe. De exemplu, dacå o persoanå atinge un obiect tåios, impulsurile nervoase pleacå de la vârful degetului prin måduva spinårii, direct la muçchii braÆului care îndepårteazå instantaneu degetul de obiectul periculos. creierul mare creier

cerebel nerv cranian (cãtre cap)

nerv cãtre braþ

nerv spinal

Nervii sunt compuºi din fascicule de neuroni senzitivi – care transportã impulsurile nervoase de la organele de simþ la creier ºi mãduva spinãrii – ºi neuroni motori – care transportã impulsurile nervoase de la creier ºi mãduva spinãrii la muºchi.

mãduva spinãrii

fibrã nervoasã înveliº exterior al nervului

nerv cãtre picior

fascicul de fibre nervoase vase de sânge

f Creierul controleazã întregul sistem nervos. El primeºte constant informaþii ºi transmite instrucþiuni, majoritatea lor direcþionate prin intermediul mãduvei spinãrii. Împreunã, creierul ºi mãduva spinãri formeazã sistemul nervos central (SNC), care comunicã cu corpul prin intermediul nervilor. Din creier pleacã 12 perechi de nervi cranieni. Majoritatea lor transmit impulsuri de la organele de simþ, cum ar fi ochii, sau trimit instrucþiuni cãtre muºchii inimi. Existã 31 de perechi de nervi spinali care se ramificã din mãduva spinãrii. Aceºtia transmit impulsuri nervoase cãtre ºi de la restul corpului.

108


108-109.qxd

02.09.2003

17:41

Page 3

CREIERUL ÇI SISTEMUL NERVOS

craniul membrane care înconjoarã ºi protejeazã creierul

emisfera dreaptã (jumãtate din creierul mare)

cerebelul controleazã echilibrul ºi miºcarea

ãit

pip

ri d ºcã

Creierul este compus din trei regiuni principale. Trunchiul cerebral controleazã funcþiile automate vitale cum ar fi respiraþia ºi bãtãile inimii. Cerebelul coordoneazã echilibrul, postura ºi miºcarea. Creierul mare este împãrþit în douã jumãtãþi numite emisfere cerebrale, legate prin corpul calos. Pãrþile diferite ale fiecãrei emisfere au funcþii diferite. Zonele senzitive prelucreazã impulsurile nervoase provenite de la organe de simþ, cum ar fi ochii. Zonele motorii transmit instrucþiuni muºchilor, producând miºcarea ºi vorbirea. Zonele de asociere, cum ar fi partea frontalã a creierului mare, fac oamenii conºtienþi ºi capabili sã gândeascã. Sub creierul mare, hipotalamusul regleazã condiþiile din interiorul corpului prin intermediul sistemului nervos vegetativ.

muºchi

mi

gâ con ndire ºti ºi inþ ã

ep

rec

izi

e

corpul calos face legãtura între emisferele dreaptã ºi stângã

ÎN INTERIORUL CREIERULUI

vorbire

hipotalamusul controleazã senzaþia de foame, temperatura corpului ºi multe alte funcþii

legãturã nerv-muºchi

auz, miros ºi gust

vedere

trunchiul cerebral controleazã ritmul respirator ºi pulsul cardiac

teacã izolantã care accelereazã deplasarea impulsului nervos

nucleul celulei nervoase a neuronului motor

direcþia de transmitere a impulsului nervos

axonul neuronului motor

sinapse între neuroni axonul neuronului precedent corpul celulei Aceastã imagine, care a fost mãritã de 494 ori, prezintã neuronii de asociaþie din scoarþa cerebralã, partea exterioarã subþire a creierul mare (partea „gânditoare” a creierului). Fiecare neuron este legat cu mii de alþi neuroni.

CREIERUL

Creierul este compus din peste 100 de miliarde de neuroni. Fiecare dintre aceçtia comunicå cu mii de alÆi neuroni, formând o reÆea complexå de comunicaÆie çi control. Creierul primeçte informaÆii despre condiÆiile atât din interiorul, cât çi din exteriorul corpului, prelucreazå çi stocheazå aceste informaÆii çi genereazå instrucÆiuni bazate pe ceea ce a învåÆat. Hipotalamusul çi trunchiul cerebral controleazå procesele automate cum ar fi respiraÆia. Cerebelul regleazå miçcårile line ale corpului. Emisferele cerebrale controleazå gândirea, imaginaÆia, memoria, vorbirea, emoÆiile, vederea, auzul, mirosul, gustul çi pipåitul.

dendritã

PÃRÞILE SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos are douå pårÆi principale: creierul çi måduva spinårii formeazå sistemul nervos central (SNC) çi nervii formeazå sistemul nervos periferic (SNP). În SNP, neuronii senzitivi transmit impulsurile nervoase de la organele de simÆ la creier. Neuronii motori transmit instrucÆiunile de la creier çi sunt de douå tipuri. Cei care fac parte din sistemul nervos somatic se gåsesc sub control voluntar çi stimuleazå contracÆia muçchilor scheletici. Cei care fac parte din sistemul nervos vegetativ (SNV) regleazå procesele din interiorul corpului, cum ar fi respiraÆia çi digestia. Sistemul nervos vegetativ (SNV) are douå componente: sistemul nervos simpatic çi sistemul nervos parasimpatic. Aceste douå sisteme au efecte opuse çi påstreazå corpul într-o stare de echilibru.

109

Toþi neuronii au aceeaºi structurã de bazã. Ei au un corp celular care conþine un nucleu. Ramificaþii subþiri, numite dendrite, primesc impulsurile nervoase, prin intermediul sinapselor, de la alþi neuroni. Un axon lung transportã impulsurile nervoase dincolo de corpul celular. Corpul celular al acestui neuron motor este localizat în sistemul nervos central (SNC). El transmite impulsuri nervoase cãtre pãrþi ale corpului comandându-le sã execute o anumit acþiune. De exemplu, un impuls nervos cãtre un muºchi ar putea determina contracþii ale acestuia. În mod similar, un impuls nervos cãtre o glandã ar putea provoca eliberarea unei secreþii.

A SE VEDEA ªI 106-107 Muºchii ºi miºcarea, 110 Somnul ºi visele, 142-143 Tehnologii medicale


110-111.qxd

17:42

SOMNUL

Page 2

ÇI VISELE

Somnul ocupå aproape o treime din viaÆa unui om. El permite corpului så se odihneascå çi creierului så prelucreze informaÆiile primite în cursul zilei anterioare. omnul are loc natural ca parte a ciclului de 24 de ore de trezie çi somn. El este o stare de conçtiinÆå alteratå din care o persoanå poate fi uçor scoaså. Somnul este important – persoanele private de somn devin obosite, confuze çi au halucinaÆii. Dovezi ale evenimentelor care au loc în timpul somnului provin de la oamenii d çtiinÆå care observå comportamentul subiecÆilor adormiÆi çi utilizeazå un electroencefalograf (EEG) pentru a le måsura undele cerebrale. Indiferent dacå suntem treji sau dormim, undele cerebrale sunt produse constant de cåtre „traficul“ electric ce se desfåçoarå între miliardele de neuroni din creier. Undele cerebrale diferå în funcÆie de starea persoanei: treazå, atentå, adormitå sau în stare de somn profund. Visele sunt evenimente pe care o persoanå le tråieçte în timpul somnului. Ele sunt probabil un efect secundar al activitåÆii creierului de ordonare a experienÆelor din ziua anterioarå çi de stocare a lor în memorie.

S

Acest tablou, numit Visul lenei, este încercarea unui artist de a transmite amestecul straniu de imagini pe care oamenii îl vãd în visele lor. Aici, un copil doarme în pat, dar în mijlocul unui câmp. Visele apar în timpul în care creierul sorteazã toate experienþele zilei anterioare. În stare de conºtiinþã alteratã a somnului, aceste amintiri sunt deformate în vise.

SOMNUL PROFUND ªI SOMNUL CU VISE

Somnul urmeazå un tipar de evenimente care au loc într-o anumitå ordine çi se repetå. Când oamenii adorm, ei parcurg patru etape de somn, de la aproape treaz la somnul profund sau NREM (Non-Rapid Eye Movement – fårå miçcare rapidå a ochilor). Pulsul cardiac çi ritmul respirator scad çi activitatea creierul încetineçte. Dupå 90 de minute, se trece de la somnul profund la somnul uçor sau REM (Rapid-Eye Movement – cu miçcåri rapide ale ochilor). Ochii se miçcå sub pleoape çi acum apar visele. Ritmul respirator çi ritmul cardiac cresc, la fel çi activitatea creierului. Corpul nu se miçcå, muçchii fiind paralizaÆi, probabil pentru a opri persoana care doarme de a gesticula în vis. Dupå 5 pânå la 10 minute, persoana care doarme revine la somnul profund. Pe parcursul nopÆii acest tipar se repetå de pânå la 5 ori, cu perioade de somn REM la fiecare 90 de minute. Durata somnului profund scade pe parcursul nopÆii çi perioadele de somn REM devin mai lungi, cea finalå durând aproape 50 de minute.

ÇABLOANE ALE SOMNULUI De capul acestei femei care doarme sunt ataºaþi mai mulþi electrozi. Ei detecteazã undele electrice, numite unde cerebrale, produse de nervii din creier. Firele de la electrozi merg la un electroencefalograf (EEG) care produce o reprezentare graficã a undelor. Undele cerebrale se modificã în timpul somnului, arãtând cã o persoanã trece prin diferite stadii de somn. Aºa cum se vede în graficul de mai jos, cel care doarme intrã mai întâi întro stare de somn profund (stadiul IV sau somn NREM) ºi apoi revine la un somn uºor (stadiul I sau somn REM). Acest tipar se repetã pe tot parcursul nopþii. stadii de somn

ore de somn somn REM 1

2

3

4

5

6

7

8

1 2

A SE VEDEA ªI

3 4

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

90-91 Comportamentul animal, 108-109 Creierul ºi sistemul nervos, 142-143 Tehnologii medicale

somn NREM 1

2

3

4

5

6

7

8

110


110-111.qxd

02.09.2003

17:42

Page 3

SOMNUL ÇI VISELE/COMUNICAREA

COMUNICAREA Comunicarea joacå un rol esenÆial la toate animalele. FiinÆele umane sunt unice printre animale datoritå capacitåÆi lor de a folosi limbajul pentru a comunica între ele. amenii comunicå pentru a face schimb de gânduri, idei sau cunoçtinÆe; pentru a afiça prietenia, indiferenÆa sau agresivitatea faÆå de alÆii; sau pentru a-çi manifesta plåcerea, furia sau frica. Comunicarea ia o mulÆime de forme diferite. Limbajul corporal implicå poziÆionarea pårÆilor corpului, deseori fårå a gândi, pentru a transmite un mesaj. De exemplu, orientarea cu faÆa cåtre o altå persoanå çi reproducerea limbajului corporal al acesteia este de obicei o manifestare a interesului. Expresiile faciale, cum ar fi zâmbetul, încruntarea, grimasele sau îmbufnarea sunt indicii ale stårii de spirit çi emoÆiilor persoanei în cauzå.

O

coardã vocalã

laringe

trahee În timpul respiraþiei, corzile vocale rãmân deschise pentru a permite intrarea ºi ieºirea aerului din plãmâni.

frontalis (încreþeºte fruntea)

LIMBAJUL

Limbajul articulat este o caracteristicå specificå oamenilor. Vorbirea este controlatå de o zonå din partea stângå a creierului. Când o persoanå vrea så vorbeascå, din aceastå zonå sunt trimise impulsuri nervoase cåtre muçchii din gât, de la gurå çi mandibulå. În laringe (cutie vocalå) existå douå pliuri numite coarde vocale care se pot depårta çi apropia. Mesajele nervoase de la creier comandå muçchilor laringelui så închidå çi så întindå corzile vocale. Apoi, prin corzi este împins forÆat aer din plåmâni. Corzile vibreazå çi produc sunete care trec în gât, gurå çi nas. Corzile vocale libere produc sunetele joase; corzile întinse produc sunetele înalte. Sunetele sunt transformate în vorbire prin poziÆionarea limbii çi modelarea buzelor.

orbicularis oculi (închide pleoapele)

În timpul vorbirii, aerul este împins forþat prin corzile voc Aceastã încruntãturã cale închise pentru a proeste produsã de muºchii duce sunete. corugator supercili. c În partea de sus a traheei se gãseºte laringele corugator supersau cutia vocalã. Întinse cili (trage sprânpeste laringe se gãsesc cenele în jos în douã membrane numite timpul încruntãrii) corzi vocale. În mod normal, ele sunt deschise, dar maseter (miºcã mandiîn timpul vorbirii ele se bula în timpul închid. Aerul expirat printre mestecatului) corzile vocale închise le face sã vibreze ºi produrisorius (întinde larg când astfel sunete. gura în timpul râsului)

f Mai mult de 30 de mici muºchi de pe faþã produc o gamã largã de expresii. Majoritatea muºchilor faciali sunt ataºaþi cu un capãt de oasele craniului ºi cu celãlalt de pielea feþei. Când un uºchi facial se contractã, el trage pielea alterând aspectul feþei. Expresiile faciale transmit starea de spirit ºi emoþiile unei persoane ºi exprimã o gamã largã de sentimente ºi senzaþii, de la plãcere la furie.

c Muºchii depresori anguli oris trag în jos colþurile gurii. levator labii superioris (ridicã buza superioarã) zigomaticus (trage colþurile gurii în sus în timpul afiºãrii zâmbetului)

d Pentru a zâmbi, colþurile gurii sunt trase în sus ºi spre exterior de cãtre muºchii zigomaticus.

orbicularis oris (închide buzele)

depresor labi inferioris (trage buza inferioarã în jos)

111

depresor anguli oris (trage colþul gurii în jos)

c Muºchiul frontalis încreþeºte fruntea ºi ridicã sprâncenele.

A SE VEDEA ªI 106-107 Muºchii ºi miºcarea, 108-109 Creierul ºi sistemul nervos


112-113.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:42

Page 2

PIPÅITUL SimÆul pipåitului furnizeazå creierului informaÆii despre mediul din jurul corpului. Senzori tactili sunt împråçtiaÆi pe toatå suprafaÆa corpului. enzorii din piele detecteazå atingerea, durerea, vibraÆiile, presiunea, cåldura çi frigul. Moliciunea unei blåni, vibraÆiile produse de trecerea degetelor peste o bucatå de çmirghel, presiunea produså de Æinerea unui obiect greu, durerea produså de açezarea pe o piunezå, cåldura unei flåcåri çi råceala simÆitå când bågåm mâna în apå îngheÆatå – toate acestea sunt simÆite când sunt stimulaÆi senzorii din piele. Senzorii pentru atingeri uçoare çi presiune se gåsesc în partea superioarå a dermei din piele. Cei pentru atingere durå çi presiune mare sunt mai mari çi se gåsesc mai adânc în dermå. Majoritatea acestor senzori sunt închiçi în capsule. Senzorii care detecteazå cåldura, frigul çi durerea sunt terminaÆii nervoase ramificate aflate în apropierea joncÆiunii dintre epidermå çi dermå. Aceçti senzori nu sunt închiçi în capsule. InformaÆia provenitå de la toate aceste tipuri diferite de senzori cålåtoreçte sub formå de impulsuri nervoase de-a lungul nervilor care duc la zona senzorialå a creierului mare (partea principalå a creierului). Creierul interpreteazå aceste impulsuri çi furnizeazå o „imagine tactilå“ a mediului din jurul

S

Acest bãiat aratã ciudat deoarece pãrþile corpului sãu au fost dimensionate în concordanþã cu cât sunt de sensibile la atingere. Unele pãrþi ale corpului, cum ar fi degetele ºi buzele, sunt mult mai sensibile decât alte pãrþi, deoarece au mult mai mulþi senzori tactili.

Aceastã fatã este oarbã, dar ea poate citi trecându-ºi vârfurile degetelor peste paginã. Cuvintele sunt „scrise” folosind sistemul Braille; modele sale de puncte corespund literelor sau cifrelor.

persoanei, inclusiv informaÆii despre presiune çi temperaturå. SenzaÆia de durere avertizeazå corpul despre un potenÆial pericol. OBIªNUINÞA

Când o persoanå se îmbracå dimineaÆa, hainele pot fi simÆite când sunt trase peste piele. Dupå un timp scurt, hainele nu se mai simt. Aceastå pierdere a senzaÆiei se numeçte obiçnuinÆå. Pielea se obiçnuieçte cu stimulul dat de haine çi nu mai trimite impulsuri cåtre creier. ObiçnuinÆa este importantå deoarece, în absenÆa ei, hainele ar irita pielea pe tot parcursul zilei.

fir de pãr senzor de atingere uºoarã ºi presiune redusã

senzor de presiune redusã

epidermã senzor de presiune mare plasat într-o capsulã

senzor de cãldurã, frig sau durere

senzori în jurul firului de pãr

dermã senzor de atingere durã

Aceastã secþiune prin piele prezintã diferitele terminaþii nervoase senzoriale. Aceste terminaþii detecteazã atingerea, presiunea, durerea, cãldura ºi frigul. Fibrele nervoase transportã impulsurile de la senzori la creier.

fibrã nervoasã

A SE VEDEA ªI 100-101 Piele, pãr ºi unghii, 108-109 Creierul ºi sistemul nervos, 113 Gustul ºi mirosul

112


112-113.qxd

02.09.2003

17:42

Page 3

PIPÅITUL/GUSTUL ÇI MIROSUL

GUSTUL

ÇI MIROSUL

Gustul çi mirosul sunt simÆuri legate. Ambele detecteazå substanÆe chimice, fie în alimente, fie în aer. Împreunå, ele permit oamenilor så recunoascå o gamå largå de arome. por gustativ

mugur gustativ Un amestec de muguri gustativi ºi celule de susþinere este grupat în aceastã papilã gustativã, asemãnãtor feliilor dintr-o portocalã. Mugurul gustativ detecteazã substanþele chimice dizolvate în saliva care intrã prin porul gustativ, o deschizãturã la suprafaþa limbii.

creierul mare

rganul gustului este limba. Împråçtiate pe suprafaÆa sa superioarå existå circa 10.000 de muguri gustativi. Mugurii gustativi detecteazå patru gusturi de bazå – dulce, amar, sårat çi acru. Alimentele cu gust acru ar putea fi otråvitoare çi pot fi scuipate. Mugurii gustativi se gåsesc pe pårÆile laterale ale unor mici excrescenÆe numite papile, care acoperå limba. Papilele fungiforme seamånå cu niçte ciuperci; în partea din spate a limbii se gåsesc 7 sau 8 papile mari striate; papilelor filiforme le lipsesc mugurii gustativi çi ajutå al apucarea hranei în timpul mestecatului. Când substanÆele chimice din hrana dizolvatå ajung la un mugur gustativ, celulele senzoriale trimit impulsuri nervoase spre creier. Pe limbå, mugurii gustativi sunt grupaÆi în zone: dulce în partea din faÆå, acru în partea din spate çi sårat çi amar pe laterale. De asemenea, limba are receptori pentru cåldurå çi frig çi receptori de durere pentru alimentele picante.

O

zona gustului din creier

O imagine mãritã de 180 de ori a suprafeþei superioare a limbii prezintã papile filiforme ascuþite care înconjoarã o papilã fungiformã (galben-portocalie) pe lateralele cãreia existã muguri gustativi.

MIROSUL

SimÆul olfactiv permite oamenilor så aprecieze alimentele çi så evite substanÆele periculoase din aer çi din hranå. Oamenii pot detecta peste 10.000 de arome diferite. Aproximativ 10 milioane de receptori olfactivi sunt localizaÆi în partea superioarå a cavitåÆii nazale, în douå pliuri de epiteliu (mucoaså), fiecare având dimensiunea unui timbru poçtal. Fiecare receptor conÆine pânå la 20 de cili asemånåtori firelor de pår. Când se inhaleazå aer, moleculele se dizolvå în mucusul apos çi sunt captate de cili. Mirosul dominå gustul; pe frig intens, mâncarea nu mai are aromå.

bulbul olfactiv transmite impulsuri nervoase cãtre creier

fibre nervoase de la receptorii olfactivi cavitate nazalã

e Mugurii gustativi se gãsesc pe suprafaþa superioarã a limbii. Impulsurile de la mugurii gustativi cãlãtoresc prin nervi pânã la zona gustului din creier. Receptorii olfactivi se gãsesc în zona superioarã a fiecãrei pãrþi a cavitãþii nazale. Impulsurile nervoase de la aceºti receptori sunt trimiºi cãtre pãrþile creierului în care se identificã mirosurile.

fibre nervoase de la mugurii gustativi limbã

nerv care transportã impulsuri de la limbã la creier

113

c Cili asemãnãtori firelor de pãr (mãriþi de 10.285 ori) pleacã de la un receptor olfactiv din cavitatea nazalã superioarã. Când moleculele „mirositoare” ating aceºti cili, cãtre creier sunt trimise impulsuri nervoase.

A SE VEDEA ªI 108-109 Creierul ºi sistemul nervos, 114-115 Ochii ºi vederea, 116-117 Urechi, auz ºi echilibru


114-115.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:44

OCHII

Page 2

ÇI VEDEREA

Våzul este un simÆ extrem de important. Ochii detecteazå lumina din mediul înconjuråtor çi trimite mesaje cåtre creier, permiÆând unei persoane så vadå. chii sunt importanÆi pentru cå ei furnizeazå creierului multå informaÆie despre mediul care înconjoarå corpul. Retina, care cåptuçeçte interiorul ochiului, conÆine fotoreceptori, celule senzoriale care sunt stimulate de luminå. Fotoreceptorii constituie 70% din receptorii senzoriali din corpul uman, un indiciu al importanÆei lor. Cei doi globi oculari, fiecare având un diametru de aproximat 2,5 centimetri, stau în orbitele din cranii. Din faÆå nu poate fi våzutå decât o micå parte a ochiului. Fiecare glob ocular se miçcå folosind çase muçchi exteriori, care permit oamenilor så priveascå dintr-o parte în alta çi de sus în jos. De asemenea, ei provoacå miçcåri mici, sacadate ale globilor oculari, care permit ochilor så cerceteze constant împrejurimile.

O

Pupila este orificiul prin care se permite intrarea luminii în ochi. În luminã scãzutã, irisul colorat mãreºte pupila.

În luminã puternicã, irisul micºoreazã pupila pentru a preveni intrarea în ochi a unei cantitãþi prea mari de luminã care ar putea afecta retina.

Aceasta este o secþiune prin retinã, stratul fotosensibil al ochiului. Conurile ºi bastonaºele (galben) rãspund la luminã ºi trimit mesaje cãtre creier de-a lungul fibrelor nervoase (roz).

PATA OARBÃ

O regiune a retinei, cunoscutå sub numele de „pata oarbå“, nu conÆine deloc senzori de luminå. Acesta este locul prin care nervul optic påråseçte globul ocular. Înså, pata oarbå nu afecteazå vederea. Cei mai mulÆi oameni nu observå nici un efect al prezenÆei ei, deoarece creierul alege så o „ignore“.

OCHIUL Aceastã secþiune prezintã pãrþile interne ºi externe ale ochiului. Lumina intrã prin corneea transparentã. Irisul controleazã cantitatea de luminã care intrã în ochi, astfel încât un om sã poatã vedea atât în luminã scãzutã, cât ºi în luminã strãlucitoare. Cristalinul focalizeazã lumina pe retinã atât pentru obiectele apropiate, cât ºi pentru cele îndepãrtate. Retina este acoperitã cu fotoreceptori (senzori de luminã).

muºchi care miºcã globul ocular (oculomotor) pata oarbã (zonã fãrã senzori de luminã)

nerv optic (transmite impulsuri nervoase la ºi de la creier)

iris (controleazã cantitatea de luminã care intrã în ochi)

fovea centralis – pata galbenã (punct central al retinei acoperit cu conuri)

pupilã (orificiul care permite intrarea luminii în ochi)

sclera (membranã exterioarã durã) coroida (alimenteazã ochiul

cornee (zonã transparentã din partea din faþã a ochiului care permite focalizarea luminii) membranã conjunctivã (membranã care protejeazã partea din faþã a ochiului)

retina (conþine senzori care detecteazã lumina)

muºchi ciliar (modificã forma lentilei)

cristalin (ajutã la focalizarea luminii pe retinã)

114


114-115.qxd

02.09.2003

17:44

Page 3

OCHII ÇI VEDEREA

CUM FUNCÞIONEAZÃ VEDEREA?

Razele de luminå care intrå în ochi sunt refractate (curbate) de cåtre cornee çi de cåtre cristalin pentru a fi focalizate pe retinå. Muçchiul ciliar modificå grosimea lentilei pentru a focaliza lumina provenitå de la obiectele apropiate sau îndepårtate. Irisul controleazå cantitatea de luminå care intrå în ochi. Muçchii lui altereazå continuu diametrul pupilei, fåcându-l mai mare pentru a primi mai multå luminå sau mai mic pentru a preveni distrugerea retinei din cauza luminii în exces. Retina este un strat subÆire de senzori de luminå numiÆi conuri çi bastonaçe. Cele 120 de milioane de bastonaçe funcÆioneazå cel mai bine în luminå scåzutå çi sunt sensibile la alb çi negru. Cele circa 6 milioane de conuri funcÆioneazå cel mai bine în luminå puternicå çi detecteazå culorile. Cel mai mare numår de conuri se gåseçte în zona numitå fovea centralis, zonå care genereazå imaginile cele mai detaliate. Cele trei tipuri de conuri detecteazå lumina verde, roçie çi, respectiv, albastrå. Când detecteazå lumina, conurile çi bastonaçele genereazå impulsuri nervoase care cålåtoresc prin nervul optic pânå la zonele våzului din partea din spate a creierului mare (partea principalå a creierului). Creierul reconstruieçte imaginile. Fiecare ochi genereazå o imagine uçor diferitå. Creierul utilizeazå aceste diferenÆe pentru a produce o reprezentare tridimensionalå a lumii înconjuråtoare, care permite oamenilor så aprecieze distanÆele.

cristalin cornee

imagine rãsturnatã pe retinã

DEFECTE DE VEDERE

Miopia este incapacitatea de a vedea clar obiectele îndepårtate, deoarece lumina de la ele este focalizatå înainte så ajungå la retinå, producând o imagine înceÆoçatå. Acest defect poate fi corectat cu ajutorul lentilelor de contact sau al ochelarilor. Hipermetropia este incapacitatea de a vedea clar obiectele apropiate, deoarece lumina de la acestea este focalizatå „în spatele“ retinei, producând tot o imagine înceÆoçatå. Acest defect poate fi corectat prin folosirea ochelarilor. Prezbitismul (prezbiopia) poate apårea în procesul de îmbåtrânire, dupå vârsta de 45 de ani. La acest defect se pierde capacitatea de focalizare pe obiectele apropiate çi devine necesarå folosirea ochelarilor pentru citire çi alte activitåÆi care necesitå vedere de aproape. Incapacitatea de a distinge culorile este imposibilitatea de a face distincÆie între anumite culori.

Când lumina de la un obiect intrã în ochi, corneea ºi cristalinul o focalizeazã pentru a produce pe retinã o imagine clarã, dar rãsturnatã. Când sunt loviþi de aceastã luminã, senzorii din retinã transmit mesaje nervoase cãtre creier. Aici, imaginea este „vãzutã” în poziþie normalã.

Acest model de puncte este un test pentru depistarea incapacitãþii de a deosebi culorile. Unei persoane care nu deosebeºte culorile îi lipseºte unul dintre tipurile de conuri (senzori de culoare) care detecteazã lumina roºie, verde sau albastrã. Cea mai comunã este incapacitatea de a deosebi roºu de verde, adicã imposibilitatea de a face distincþie între aceste douã culori. Dacã puteþi vedea cifra 8 în acest model, nu suferiþi de incapacitatea de a deosebi culorile. Incapacitatea de a deosebi culorile este mai des întâlnitã la bãrbaþi decât la femei.

glandã lacrimalã corneea care acoperã irisul ºi pupila sclerã orificii ale canalelor lacrimale canal lacrimal

duct lacrimal

cavitate nazalã

c Lacrimile sunt produse de glandele lacrimale. Când o

persoanã clipeºte, lacrimile sunt împrãºtiate pe suprafaþa ochiului pentru a elimina mizeria ºi praful; de asemenea, ele conþin substanþa chimicã numitã lizozim care omoarã bacteriile. Apoi, lacrimile se scurg prin douã orificii din colþul ochiului ºi ajung în nas.

115

Iluziile optice sunt imagini care pãcãlesc creierul. Aici, ambele seturi de linii roºii sunt drepte, cu toate cã ele par curbate spre interior (stânga) sau spre exterior (dreapta).

A SE VEDEA ªI 108-109 Creierul ºi sistemul nervos, 112 Pipãitul, 113 Gustul ºi mirosul


116-117.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:44

Page 2

URECHI,

AUZ ÇI ECHILIBRU

Oamenii pot detecta peste 400.000 de sunete diferite. Pe lângå detectarea sunetelor, urechile joacå çi un rol important în echilibru çi posturå.

CUM FUNCÞIONEAZÃ AUZUL?

ea mai mare parte a urechilor este ascunså în interiorul oaselor temporale ale craniului. Partea pe care o vedem, pavilionul, conduce unele sonore în conductul auditiv extern, un tub care secretå ceara de urechi. Urechea mediu, umplutå cu aer este mårginitå la un capåt de timpan çi la celålalt cap de fereastra ovalå. Singura ei deschizåturå este prin trompa lui Eustache, care ajunge în gât. Acest tub asigurå påstrarea unui presiuni egale a aerului în ambele pårÆi ale timpanului. Dacå presiunile nu sunt egale, timpanul nu poate vibra corect çi apar deficienÆe de auz. Schimbårile bruçte de presiune – ca atunci când un tren intrå într-un tunel – pot distruge echilibrul presiunilor. Cåscatul sau mestecatul forÆeazå aerul din gât în sau din trompa lui Eustache çi urechile „pocnesc“ când presiunile se egalizeazå, iar auzul revine la normal. Urechea internå conÆine receptorii de sunet çi este legatå la creier. Ea este plinå cu un fluid çi închiså într-o structurå osoaså.

C Sunetul este creat de unde alternative de presiune scãzutã ºi ridicatã care trec prin aer, asemãnãtor valurilor care se împrãºtie pe suprafaþa apei dintr-un lac când se aruncã o piatrã în apã. Aceste unde de presiune ajung în ureche unde sunt detectate de cãtre senzori. Aceºti senzori trimit mesaje cãtre creier, pe care acesta din urmã le interpreteazã ca sunete.

Undele sonore vin de la sursa care le produce, cum ar fi un aparat de radio çi intrå în ureche prin conductul auditiv extern. La capåtul acestui canal, o bucatå de piele întinså, numitå timpan vibreazå când este lovitå de undele sonore. Timpanul transmite vibraÆiile la cele trei oscioare – ciocanul, nicovala çi scåriÆa – din urechea medie. Când aceste oase vibreazå, scåriÆa trage çi împinge membrana care acoperå fereastra ovalå. Aceastå miçcare genereazå vibraÆii în fluidul din urechea internå, care sunt detectate de senzorii din cohlee (melc). Senzorii trimit impulsuri nervoase cåtre creier, care le prelucreazå çi respectiva persoanå aude sunetele. Sunetele puternice produc vibraÆii mai mari în fluid. Partea melcului din apropierea ferestrei ovale detecteazå sunetele înalt, în timp ce vârful canalului cohlear detecteazå sunetele joase. De obicei, undele sonore ajung în ureche la fracÆiuni de secundå una dupå cealaltå. Creierul utilizeazå aceastå micå diferenÆå temporalå pentru a stabili direcÆia din care provine sunetul.

ÎN INTERIORUL URECHII

pavilionul urechii

Urechea exterioarã conduce sunetele în ureche. În urechea medie existã trei oase mici, numite oscioare, care transmit sunetele de la timpan la urechea interioarã. Urechea interioarã este compusã din mai multe canale umplute cu un fluid. Cohlea (melcul) conþine senzorii de sunet. Canalele semicirculare, sacula ºi utricula, detecteazã miºcarea ºi poziþia. membranã

celule cu cili

canale semicirculare

oscioare

nerv cohlear

secþiune prin cohlee

cohlea

c Mici celule cu cili din cohlee detecteazã modificãrile de presiune care apar când sunetele ajung la ureche. Modificãrile de presiune îndoaie filamentele lor (cilii) ºi celulele trimit impulsuri nervoase cãtre creier prin nervul cohlear.

trompa lui Eustache

fereastra ovalã urechea internã

116

urechea externã

timpan

urechea medie canal auditiv


116-117.qxd

02.09.2003

17:45

Page 3

URECHI, AUZ ÇI ECHILIBRU

Aceastã tomografie prezintã o secþiune printr-o ureche. Canalul auditiv (alb) se întinde din stânga pânã în centrul oasele urechii – oscioarele – sunt evidenþiate în centru. Zonele mari, gri, pestriþe, reprezintã oasele craniului.

URECHILE ªI ECHILIBRUL

Senzorii de echilibru se gåsesc în urechea internå, în interiorul a douå structuri legate – canalele semicirculare çi vestibulul. Acestea se aflå lângå cohlee çi sunt, de asemenea, umplute cu fluid. Cele trei canale semicirculare sunt perpendiculare între ele çi detecteazå miçcårile capului. La baza fiecårui canal, celulele senzoriale cu cili sunt înglobate într-o structurå gelatinoaså în formå de cupå (cupula). Când capul se miçcå, fluidul din unul sau mai multe canale se deplaseazå çi deformeazå atât cupula, cât çi cilii ei. Celulele cu cili trimit apoi impulsuri nervoase cåtre creier. Analizând care canale semicirculare au trimis impulsuri nervoase, creierul poate spune în orice moment în ce direcÆie se deplaseazå capul sau corpul. Vestibulul conÆine doi senzori de echilibru, utricula çi sacula. Ambii conÆin cili senzoriali înglobaÆi în otolite (pårÆi ale urechii compuse din cristale de carbonat de calciu). Utricula detecteazå accelerarea rapidå çi frânarea, în timp ce sacula detecteazå schimbårile poziÆiei capului. Aceste informaÆii sunt combinate cu mesajele de la ochi, senzorii de presiune din tapa picioarelor çi receptorii din muçchi çi articulaÆii pentru a furniza creierului o imagine completå a poziÆiei corpului. Apoi, creierul poate trimite instrucÆiuni muçchilor pentru a modifica poziÆia corpului în scopul påstrårii posturii çi a echilibrului.

Aceastã imagine (mãritã de 2.074 ori) a urechii interne prezintã regiunea din cohlee care detecteazã sunetele. Când sosesc sunete care provoacã vibraþii în fluid, filamentele celulele cu cili (de culoare galbenã ºi în formã de V) se îndoaie, iar celulele cu cili trimit mesaje cãtre creier.

INTERVALE DE FRECVENÞE AUDIBILE

Oamenii pot auzi o gamå largå de sunete, de la bâzâituri joase, pânå la Æipete ascuÆite. ÎnålÆimea este determinatå de frecvenÆa sunetului; adicå de distanÆa dintre douå puncte de maxim ale undei sonore. FrecvenÆa sunetului se måsoarå în hertzi (Hz), adicå unde sonore pe secundå. De obicei, oamenii tineri pot auzi sunete între 20 de hertzi çi 20.000 de hertzi. Înså, gama de sunete audibile scade cu vârsta, deci oamenii båtrâni nu mai pot auzi sunetele înalte. Unele mamifere aud sunete înalte care pentru oameni sunt inaudibile. Liliecii pot auzi sunete din intervalul 1.000 – 120.000 hertzi, iar pisicile sunete din intervalul 60 – 65.000 hertzi.

fluidul din interiorul canalului semircular

cupulã gelatinoasã

celulã cu cili

c Canalele semicirculare, utricula ºi sacula joacã un rol important în pãstrarea echilibrului. Ele trimit creierului informaþii despre poziþie ºi despre miºcãrile capului. Creierul comandã muºchilor sã miºte ºi sã poziþioneze corpul, astfel încât acesta sã nu cadã. e În interiorul fiecãrui canal semicircular umplut cu fluid se gãsesc excrescenþe gelatinoase numite cupule. Înglobate în cupule, se gãsesc celule cu cili. În cazul în care capul se miºcã, se miºcã ºi fluidul ºi îndoaie cupulele. Celulele cu cili trimit mesaje cãtre creier ºi astfel încât o persoanã sã fie conºtientã de miºcarea ei.

A SE VEDEA ªI fibrã nervoasã

117

106-107 Muºchii ºi miºcarea, 108-109 Creierul ºi sistemul nervos


118-119.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:46

Page 2

HORMONII Sistemul endocrin elibereazå în corp mesageri chimici numiÆi hormoni. DiferiÆi hormoni controleazå procese cum ar fi reproducerea çi creçterea. sânge hormon secretat în fluxul sanguin

glandã O glandã este un grup de celule care secretã substanþe chimice fie în corp, fie pe corp. Glandele endocrine sau fãrã canal de secreþie (sus) elibereazã hormoni în fluxul sanguin. Sângele îi transportã la partea corpului asupra cãreia au efect. substanþã chimicã eliberatã într-o cavitate a corpului glandã Glandele exocrine includ glandele salivare ºi cele sudoripare. Denumite ºi glande cu canal de secreþie, glandele exocrine îºi elibereazã secreþiile, cum ar fi saliva sau transpiraþia, printr-un canal care se deschide într-o cavitate a corpului sau la suprafaþa corpului.

istemul endocrin sau hormonal este compus din mai multe glande endocrine (care produc hormoni). Alåturi de sistemul nervos, sistemul endocrin controleazå çi coordoneazå funcÆionarea corpului. Sistemul endocrin joacå un rol cheie în reproducere çi în creçtere çi controleazå multe alte procese. Sistemele endocrin çi nervos funcÆioneazå în moduri foarte diferite. În sistemul nervos, mesajele sunt transportate sub formå de impulsuri electrice. Sistemul endocrin secretå în fluxul sanguin mesageri chimici, numiÆi hormoni. Transportat glanda pinealã de sânge la destinaÆia lui, controleazã ritmurile circadiene hormonul modificå activi- ale corpului tåÆile celulelor, crescând sau scåzând viteza proceselor care au loc în interiorul celulelor. Spre deosebire de sistemul nervos, hormonii lucreazå lent çi au efecte pe termen lung. Hipofiza (glanda pituitarå) controleazå majoritatea celorlalte glande endocrine. La rândul ei, hipofiza este controlatå de cåtre hipotalamusul din creier. Astfel, se asigurå o legåturå directå între sistemele endocrin çi nervos.

S

HORMONI DE REGLARE

Nivelurile de hormoni din sânge sunt reglate prin sisteme de feedback negativ. Acestea anuleazå schimbårile nedorite, asigurându-se cå hormonii nu au un efect prea mare sau prea mic. De exemplu, tiroxina accelereazå metabolismul corpului. Dacå existå prea multå tiroxinå, corpul va funcÆiona mult prea rapid. Dacå existå prea puÆinå tiroxinå, funcÆionarea corpului este încetinitå. Nivelurile scåzute de tiroxinå provoacå eliberarea hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) de cåtre hipofizå çi astfel glanda tiroidå va produce mai multå tiroxinå. Nivelurile ridicate de tiroxinå au un efect opus.

hipofiza secretã mai mult de nouã hormoni tiroida paratiroida (în roºu) timus (ajutã la lupta împotriva infecþiilor) suprarenale pancreas ovare

Pe lângã producerea celulelor sexuale feminine (ovule), ovarele secretã hormonul sexual feminin, estrogenul.

SISTEMUL ENDOCRIN Glandele care compun sistemul endocrin sunt rãspândite în cap, torace ºi abdomen. Glandele endocrine majore sunt hipofiza, tiroida, paratiroida ºi glandele suprarenale. Hipofiza produce mai mult de nouã hormoni, controleazã activitãþile majoritãþii celorlalte glande endocrine ºi este la rândul ei controlatã de o parte a creierului numitã hipotalamus. Glanda tiroidã regleazã viteza metabolismului corpului (viteza reacþiilor chimice din interiorul celulelor corpului). Împreunã cu glandele paratiroide, ea controleazã de asemenea ºi nivelul calciului în sânge. Viteza metabolismului este afectatã ºi de glandele suprarenale, care, în plus, ajutã corpul sã reziste la stres. Çi alte organe au secþiuni endocrine. Pancreasul controleazã nivelul de glucozã din sânge, dar el acþioneazã ºi ca o glandã exocrinã care elibereazã enzime digestive în intestin. Testiculele de la bãrbat ºi ovarele de la femeie produc, pe lângã spermatozoizi, respectiv ovule, ºi hormoni sexuali.

testicule Pe lângã producerea celulelor sexuale masculine (spermatozoizi), testiculele secretã hormonul sexual masculin, testosteron.

118


118-119.qxd

02.09.2003

17:46

Page 3

HORMONII Pasagerii din acest montagne russe experimenteazã efectele hormonului adrenalinã. Adrenalina este eliberatã de glandele suprarenale. Ea ajutã corpul sã se descurce în situaþiile periculoase. Adrenalina creºte ritmul cardiac ºi pe cel respirator. De asemenea, ea sporeºte afluxul de sânge în muºchi. Ca urmare a secreþiei de adrenalinã, corpul este pregãtit fie sã înfrunte situaþiile periculoase, fie sã scape prin fugã, o reacþie numitã „luptã sau fugi”.

HIPOFIZA

GLANDELE SUPRARENALE

Hipofiza, de dimensiunea unui bob de mazåre, situatå la baza creierului ajutå la controlarea sistemului endocrin. Hipofiza elibereazå mai mult de nouå hormoni. Unii controleazå direct funcÆiile corpului, cum ar fi hormonul de creçtere care stimuleazå creçterea. AlÆii sunt destinaÆi altor glande endocrine, cum ar fi hormonul de stimulare a foliculinei (FSH) care stimuleazå ovarele så producå hormonul sexual feminin, estrogenul. Hipofiza este compuså din douå pårÆi, numite lobi. Lobul anterior (din faÆå), mai mare produce çi elibereazå majoritatea hormonilor hipofizari. Eliberarea lor este declançatå de hormonii secretaÆi de hipotalamusul de la baza creierului. Lobul posterior (din spate), mai mic stocheazå çi elibereazå doi hormoni produçi de cåtre hipotalamus.

Glandele suprarenale sunt plasate pe vârful fiecårui rinichi. ScoarÆa exterioarå a acestor glande secretå hormoni numiÆi corticosteroizi care controleazå metabolismul çi regleazå concentraÆia de substanÆe din sânge. Medula interioarå secretå adrenalina. În cazul în care creierul percepe un pericol sau o ameninÆare, el trimite mesaje nervoase cåtre glandele suprarenale comandându-le så secrete adrenalinå. Acest hormon pregåteçte corpul pentru înfruntarea pericolului sau pentru a fugi din faÆa acestuia. PANCREASUL

pancreas

insulinã

glucagon

ficat

Glucozã sto-

Glicogenul trans-

catã sub formã Pancreasul este localizat sub stomac. El format înapoi în de glicogen. Niglucozã. Nivelul secretå hormonii insulinå çi glucagon, care velul de zahãr de zahãr din controleazå nivelurile de glucozå din sânge. din sânge sânge creºte. scade. Celulele au nevoie de o alimentare constantå cu glucozå. Dacå nivelul de glucozå Pancreasul secretã insueste prea mare sau prea mic, celulele nu lina ºi glucagonul. Aceºti pot absorbi glucoza. Insulina çi glucagohormoni acþioneazã în nul se echilibreazå natural unul pe celåmoduri opuse pentru a lalt pentru a påstra un nivel constant de regla nivelul de glucozã din sânge. Dacã nivelul de glucozå, indiferent dacå o persoanå glucozã creºte, insulina este flåmândå sau tocmai a mâncat. stimuleazã celulele sã

În fiecare zi, acest bãiat utilizeazã o seringã automatã specialã pentru a-ºi injecta insulinã în corp. El suferã de diabet, o afecþiune în care pancreasul nu produce insulinã. Fãrã aceste injecþii, corpul bãiatului nu ar putea controla nivelul de glucozã din sânge ºi i s-ar face foarte rãu.

119

absoarbã glucoza ºi ficatul sã o stocheze sub formã de glicogen. Dacã nivelul de glucozã scade, glucagonul stimuleazã ficatul sã transforme glicogenul înapoi în glucozã.

A SE VEDEA ªI 108-109 Creierul ºi sistemul nervos, 122 Sângele, 130 Metabolismul, 132 Reproducerea


120-121.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:46

INIMA

Page 2

ÇI SISTEMUL CIRCULATOR

Sistemul circulator asigurå celulelor corului toate substanÆele necesare. El este compus din inimå, vasele de sânge çi sângele care circulå prin acestea. nima pompeazå sânge printr-o reÆea de vase sanguine care se întinde pe 150.000 de kilometri în corpul uman. Existå trei tipuri principale de vase de sânge. Arterele cu pereÆi groçi transportå sângele de la inimå în corp. Venele, cu pereÆi subÆiri, aduc sângele înapoi în inimå. Venele çi arterele sunt legate prin vase capilare microscopice. Formate ca ramificaÆii ale arteriolelor (cele mai mici artere), capilarele trec prin Æesuturi çi alimenteazå grupurile de celule cu substanÆele necesare. Produsele reziduale ajung înapoi în capilare. Capilarele se unesc pentru a forma venule, care se unesc pentru a forma vene. Sistemul circulator uman are o circulaÆie dublå, cu douå „bucle“. O buclå transportå sângele la plåmâni. Cealaltå transportå sângele în corp. Sângelui îi sunt necesare 60 de se- artera carotidã transcunde pentru a parcurge cir- portã sânge cãtre cap cuitul complet prin corp.

I

Doctorul englez William Harvey (1578-1657) a fost primul om care a arãtat cã sângele circulã într-un singur sens în corp, pompat de cãtre inimã.

vena cavã superioarã transportã sânge sãrac în oxigen cãtre inimã

Secþiunea transversalã mãritã de deasupra prezintã pereþii groºi ai unei artere. arteriolã

artera subclavicularã transportã sângele cãtre braþe

venulã

e Sângele curge din artere prin mici capilare, care alimenteazã celulele, ajungând în vene.

ANATOMIA INIMII

Inima este o pompå muscularå puternicå care menÆine curgerea continuå a sângelui prin corp. Inima este împårÆitå în douå jumåtåÆi de cåtre sept. Fiecare jumåtate are o camerå superioarå mai micå, numitå atriu çi o camerå inferioarå mai mare, numitå ventricul. Atriul drept primeçte din corp sânge sårac în oxigen (neoxigenat) prin vene mari numite vena cavå superioarå çi vena cavå inferioarå. Arterele pulmonare transportå pânå la plåmâni sângele pompat din ventriculul drept. Atriul stâng primeçte sângele bogat în oxigen (oxigenat) de la plåmâni prin venele pulmonare. Ventriculul stâng pompeazå sângele bogat în oxigen cåtre celulele corpului printr-o arterå mare numitå aortå.

vena jugularã aduce sângele de la cap vena subclavicularã aduce sângele din braþe aorta transportã sânge bogat în oxigen cãtre corp artera pulmonarã transportã sânge sãrac în oxigen cãtre plãmâni inimã

vena pulmonarã transportã sângele bogat în oxigen cãtre inimã

aortã

vena cavã inferioarã transportã sânge sãrac în oxigen cãtre inimã

artera femuralã aduce sânge în picioare

capilare arterã

venã artera pulmonarã

aortã

plãmâni

inimã restul corpului

vena pulmonarã

vena femuralã duce sângele din picioare

vena cavã

c Sistemul circulator este compus din douã „bucle”. Una

transportã sângele sãrac în oxigen de la inimã la plãmâni (unde preia oxigen) ºi înapoi la inimã. Cealaltã transportã sângele bogat în oxigen de la inimã în restul corpului (unde alimenteazã cu oxigen toate þesuturile corpului) ºi înapoi la inimã.

120

e Vasele de sânge din aceastã hartã a sistemului circulator au un cod al culorilor. Cele care transportã sânge bogat în oxigen – în general artere – au culoarea roºie. Cele care transportã sânge sãrac în oxigen – în general vene – au culoarea albastrã. Excepþie fac arterele pulmonare care transportã sânge sãrac în oxigen la plãmâni ºi venele pulmonare care aduc sânge bogat în oxigen de la plãmâni.


120-121.qxd

02.09.2003

17:46

Page 3

INIMA ÇI SISTEMUL CIRCULATOR

INIMA

aorta

Vederea frontalã a inimii (jos) prezintã principalele vase sanguine care transportã sânge la ºi de la inimã, ºi arterele coronariene care alimenteazã peretele cardiac. O secþiune prin inimã (jos dreapta) prezintã septumul care împarte inima în jumãtatea stângã ºi jumãtatea dreapta, atriile ºi ventriculele mai mari. Valvele cardiace previn curgerea în sens invers a sângelui.

valva semilunarã care pãzeºte capãtul arterei pulmonare

atriu drept

aorta

atriul stâng

vena cavã superioarã artera pulmonarã

vene pulmonare

valva bicuspidã dintre atriul stâng ºi ventriculul stâng

atriul stâng ventriculul stâng

ventriculul stâng

atriul drept valva tricuspidã dintre atriul drept ºi ventriculul drept

vena cavã inferioarã

ventriculul drept

septum

ventriculul drept

arterã coronarianã

CIRCULAÞIA CORONARIANÃ

BÃTÃILE INIMII

Sângele trece prea rapid prin inimå pentru a alimenta çi celulele musculare din peretele cardiac cu oxigenul çi substanÆele nutritive de care au nevoie acestea. Inima îçi are propria alimentare cu sânge, numitå circulaÆie coronarianå. Din aortå se desprind douå artere coronariene care alimenteazå toate pårÆile peretelui cardiac. Sângele are a trecut prin muçchiul cardiac se scurge în atriul drept. Dacå o arterå coronarianå se blocheazå, partea inimii pe care o alimenteazå poate så moarå çi astfel så producå un infarct.

În timpul unei singure båtåi de inimå, ambele ventricule se umplu cu sânge çi apoi se contractå pentru a împinge sângele în afara inimii. Dupå ce inima s-a umplut cu sânge, valvele semilunare se închid pentru a preveni curgerea înapoi a sângelui din aortå çi din artera pulmonarå. Când inima se goleçte, valvele dintre atrii çi ventricule se închid pentru a preveni curgerea sângelui înapoi în atrii. Când valvele dintre atrii çi ventricule se închid, ele produc un sunet lung çi jos. Când se închid valvele semilunare, ele produc un sunet mai scurt çi ceva mai înalt. Împreunå aceste sunete compun båtaia inimii, care poate fi auzitå cu ajutorul unui instrument numit stetoscop. Durata fiecårei båtåi este reglatå de un „stabilizator de ritm“ din peretele atriului drept. f În medie, o inimã bate de circa 75 de ori pe minut. Fiecare bãtaie de inimã este un ciclu cu trei etape – diastolã, sistolã atrialã ºi sistolã ventricularã. Aceste etape vin una dupã cealaltã într-o ordine bine stabilitã. Pe parcursul celor trei etape, sângele intrã în atriu, trece în ventricule ºi apoi este pompat în afara inimii. e Aceastã radiografie cu raze X aratã inima localizatã în interiorul toracelui (piept) între cei doi plãmâni (galben). Coastele, vizibile ºi ele, înconjoarã ºi protejeazã atât inima, cât ºi plãmânii. În imagine este prezentatã, de asemenea, ºi o electrocardiogramã (ECG), care este o înregistrare a modificãrilor de potenþial electric ce au loc în inimã. 121

perete muscular gros

În timpul diastolei, atriile ºi ventriculele sunt relaxate. Ambele atrii se umplu cu sânge.

În timpul sistolei atriale, ariile se contractã ºi împing sângele în ventricule.

În timpul sistolei ventriculare, ventriculele se contractã ºi împing sângele afarã din inimã.

A SE VEDEA ªI 122 Sângele, 123 Sistemul limfatic, 124-125 Plãmânii ºi respiraþia, 130 Metabolismul


122-123.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:47

Page 2

SÂNGELE Sângele asigurå miliardelor de celule ale corpului un sistem de alimentare çi de evacuare a reziduurilor. De asemenea, el ajutå corpul så lupte împotriva infecÆiilor çi reparå celulele sangvine deteriorate.

c Hematiile, celulele sanguine albe (galben) ºi plachetele (roz) sunt produse în mãduva spinãrii. În fiecare secundã sunt produse circa 2 milioane de hematii.

peretele vasului sanguin

Un torent de sânge se revarsã dintr-un mic vas sanguin. Prin corpul unui bãrbat adult curg circa 6 litri de sânge, pentru o femeie adult cantitatea este de aproximativ 5 litri. O singurã picãturã de sânge conþine mai mult de 250 de milioane de hematii, 375.000 de globule albe ºi 16 milioane de plachete. Restul este un lichid de culoare deschisã, numit plasmã, compus în principal din apã, alãturi de care se gãsesc substanþe nutritive, hormoni, proteine plasmatice, sãruri, reziduuri ºi multe alte substanþe chimice.

globulã albã

hematii prinse în reþeaua plachetelor

hematie Distrugerea unui vas de sânge provoacã formarea unei „reþele” de fibre de cãtre plachete, care captureazã hematiile. formarea cojii

Fibrele ºi hematiile formeazã un cheag care sigileazã rana. Suprafaþa cheagului se întãreºte formând „coaja”. þesut vindecat sub coaja veche

Sub coajã, vasul de sânge ºi pielea se reparã singure. Dupã ce se terminã acest proces, coaja veche, uscatã cade.

plachetã

ângele este pompat de inimå în corp prin artere, vene çi capilare. El furnizeazå celulelor corpului substanÆe nutritive çi oxigen çi eliminå deçeurile. De asemenea, sângele påstreazå temperatura corpului, luptå împotriva bolilor çi joacå un rol în repararea vaselor de sânge distruse.

S

SÂNGELE CA SISTEM DE TRANSPORT

Oxigenul este transportat la celule de cåtre celule sanguine de culoare roçie, numite hematii, de formå globularå. Acestea conÆin hemoglobina – o substanÆå care preia oxigenul când sângele trece prin plåmâni çi îl elibereazå în celulele corpului. Plasma este un lichid apos care constituie aproximativ 55% din sânge. Ea råspunde de transportarea în corp a substanÆelor nutritive, a produçilor reziduali, a mesagerilor chimici numiÆi hormoni çi a multor alte substanÆe. De asemenea, ea ajutå corpul så-çi påstreze o temperaturå de circa 37oC.

plasmã

APÃRARE ªI PROTECÞIE

Microorganismele care provoacå boli (agenÆi patogeni) încearcå permanent så infecteze corpul uman. Aceçti invadatori sunt distruçi de cåtre celulele albe ale sângelui, numite fagocite çi limfocite. Fagocitele „vâneazå“ çi înghit orice agenÆi patogeni. Limfocitele secretå substanÆe chimice ucigåtoare, numite anticorpi. Aceçtia paralizeazå agenÆii patogeni, astfel încât fagocitele så-i poatå înghiÆi. Limfocitele Æin minte agenÆii patogeni, astfel încât så poatå reacÆiona çi mai rapid, dacå acelaçi agent patogen încearcå så invadeze din nou corpul. Plachetele astupå scurgerile din vasele de sânge distruse. AcÆiunea lor opreçte intrarea agenÆilor patogeni în corp çi, de asemenea, previne pierderea de sânge A SE VEDEA ªI în zona distruså. 120-121 Inima ºi sistemul circulator, 137 Sistemul imunitar

122


122-123.qxd

02.09.2003

17:47

Page 3

SÂNGELE/SISTEMUL LIMFATIC

SISTEMUL

LIMFATIC

Sistemul limfatic este un sistem de transport care dreneazå un fluid numit limfå, din Æesuturi în sânge. De asemenea, el conÆine çi celule care apårå corpul împotriva bolilor.

celule din þesut

n timpul curgerii sângelui prin sistemul circulator, o substanÆå numitå lichid tisular iese prin pereÆii capilarelor. Acest lichid livreazå oxigen çi substanÆe nutritive vitale celulelor Æesuturilor. Apoi, lichidul tisular culege reziduurile çi revine în fluxul sanguin prin pereÆii capilarelor.

lichid tisular

Î

vase de sânge

limfã

capilare limfatice

venã vas limfatic

arterã

Celulele din þesuturile corpului sunt scãldate de un fluid provenit din capilarele învecinate. Lichidul tisular în exces trece în capilarele limfatice astupate la un capãt ºi devine limfã.

globule albe

c Un ganglion limfatic este compus dintr-o masã de globule albe ºi o reþea de fibre. Resturile ºi agenþii patogeni sunt eliminaþi din limfã atunci când aceasta trece prin ganglioni.

capilare

Canalul toracic se goleºte în vena subclavicularã stângã.

Canalul limfatic drept se goleºte în vena subclavicularã dreaptã.

timus

duct toracic

splinã

DRENAJ

În fiecare zi, circa 24 de litri de lichid påråsesc capilarele care trec prin Æesuturi. Cea mai mare parte a acestui lichid revine direct în sânge, dar råmân circa 4 litri. Sistemul limfatic dreneazå excesul de lichid, numit acum limfå, çi îl transportå înapoi în vasele de sânge din partea superioarå a toracelui. Limfa este un fluid incolor care conÆine substanÆe dizolvate, resturi çi agenÆi patogeni, cum ar fi bacterii çi viruçi. Ea curge într-o singurå direcÆie, îndepårtându-se de Æesuturi. Spre deosebire de sânge, care este pompat de inimå, limfa se deplaseazå prin sistemul limfatic cu ajutorul muçchilor scheletici care împing fluidul atunci când se contractå. Valvele din vasele sistemului limfatic opresc curgerea în sens invers a fluidului. APÃRARE

ganglion limfatic vase limfatice

f Sistemul limfatic se întinde în aproape fiecare parte a corpului. Vasele mici, numite capilare limfatice, se gãsesc în þesuturi ºi se unesc pentru a forma vase limfatice mai mari. Acestea se unesc în trunchiul limfatic care duc limfa într-unul din cele douã canale limfatice – canalul toracic ºi canalul limfatic drept. Canalele varsã limfa în fluxul sanguin prin venele subclaviculare stângã ºi dreaptã. De-a lungul vaselor limfatice existã umflãturi numite ganglioni limfatici. Splina este o parte importantã a sistemului limfatic ºi este un filtru principal al sângelui. De asemenea, ea produce anticorpi.

În timp ce limfa curge prin vasele limfatice, ea trece prin ganglionii limfatici. Aici, globulele albe, numite macrofage, captureazå çi înghit resturile çi agenÆii patogeni. Alte globule albe, numite limfocite, produc anticorpi, ce sunt substanÆe chimice care marcheazå agenÆii patogeni în vederea distrugerii. Alte organe limfatice au un rol similar. Amigdalele intercepteazå agenÆii patogeni care intrå în gurå. Împreunå, limfocitele çi macrofagele formeazå sistemul imunitar, cea mai puternicå apårare a corpului împotriva bolilor.

A SE VEDEA ªI 98-99 Organizarea corpului, 120-121 Inima ºi sistemul circulator, 137 Sistemul imunitar

123


124-125.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:48

Page 2

PLÅMÂNII

ÇI RESPIRAæIA

Pentru a tråi, oamenii au nevoie de oxigen. El este obÆinut din aerul inspirat în plåmâni. În plåmâni, oxigenul trece în fluxul sanguin çi apoi este transportat la celulele corpului. elulele au nevoie de o alimentare constantå cu energie care så le asigure continuare activitåÆii. Celulele utilizeazå oxigen pentru a elibera energia din substanÆele nutritive printrun proces numit respiraÆie. RespiraÆia elibereazå dioxid de carbon, un produs rezidual otråvitor care trebuie eliminat din corp. Livrarea oxigenului çi eliminarea dioxidului de carbon este realizatå de sistemul respirator. Acesta este compus dintr-un sistem de tuburi care transportå aerul înåuntrul çi în afara corpului çi dintr-o pereche de plåmâni prin intermediul cårora oxigenul intrå çi dioxidul de carbon iese din sânge.

C coaste

plãmâni

diafragmã În timpul inspiraþiei (sau procesul de intrare a aerului), diafragma se contractã ºi se aplatizeazã. De asemenea, se contractã ºi muºchii intercostali care trag coastele în sus ºi spre exterior. Acest lucru mãreºte volumul plãmânilor ºi scade presiunea din interiorul lor, astfel încât aerul intrã în ei prin gurã ºi trahee.

plãmânul drept

UN SISTEM DE TUBURI

Aerul trece mai întâi prin nas. Firele de pår din nåri çi mucusul lipicios care cåptuçeçte cavitatea nazalå captureazå particulele care ar distruge plåmânii. Aerul trece apoi prin faringe, prin laringe (cutia vocalå) çi ajunge în trahee, un tub întårit cu cartilaje de formå semicircularå. Çi mucusul din trahee capteazå praful. Cili fini transportå praful în sus prin gât. Traheea se împarte în douå bronhii care, la rândul lor, se vor ramifica în interiorul plåmânilor.

PLÃMÂNII

diafragmã În timpul expiraþiei sau procesul de scoatere a aerului, diafragma se relaxeazã ºi este împinsã în sus de cãtre organele abdominale aflate sub ea. Muºchii intercostali se relaxeazã, deci coastele se miºcã în jos ºi spre interior. Acest lucru scade volumul din interiorul toracelui. Plãmânii se micºoreazã ºi presiunea din interior creºte, astfel încât aerul este împins în afarã.

Un model al plãmânilor prezintã bronhiile ºi bronhiolele (de culoare albã) ºi artera pulmonarã (de culoare roºie). Aceastã reþea se numeºte arbore bronºic – el seamãnã cu un copac rãsturnat în care traheea este trunchiul ºi bronhiile sunt ramurile.

124

Plåmânii se gåsesc în torace (piept) çi sunt açezaÆi de-o parte çi de alta a inimii, fiind protejaÆi de coloana vertebralå çi de cuçca toracicå. Ei sunt açezaÆi pe diafragmå, o membranå muscularå care separå toracele de abdomen. Plåmânii sånåtoçi au culoarea roz, deoarece sunt plini de sânge. De asemenea, ei au aspectul unui burete, deoarece sunt compuçi dintr-o reÆea ramificå de cåi aeriene care se terminå în milioane de såculeÆi aerieni microscopici, numiÆi alveole, prin care sângele intrå în fluxul sanguin. Înghesuite în piept, toate alveolele asigurå o suprafaÆå de absorbÆie a oxigenului echivalentå cu douå treimi dintr-un teren de tenis. O membranå pleuralå subÆire acoperå plåmânii; o altå membranå cåptuçeçte interiorul peretelui toracic. Fluidul dintre aceste membrane reduce frecarea çi previne apariÆia durerii în timpul respiraÆiei.


124-125.qxd

02.09.2003

17:48

Page 3

PLÅMÂNII ÇI RESPIRAæIA Plãmânul stâng are douã secþiuni, numite lobi, în timp ce plãmânul drept are trei. Fiecare plãmân este compus dintr-o reþea de cãi aeriene ramificate. O singurã bronhie transportã aerul în ºi din fiecare plãmân. Bronhia se împarte în bronhii secundare, fiecare îndreptându-se cãtre un lob. Bronhiile secundare se ramificã pentru a forma bronhii terþiare. Aceste cãi aeriene se împart în continuare, ajungând în final în mici saci aerieni, numiþi alveole. bronhie

vas de sânge alveolã din plãmâni

oxigen transportat cãtre celulele corpului

dioxidul de carbon transportat cãtre plãmâni

f Oxigenul este transportat de sânge de la o alveolã la una din celulele corpului. Dioxidul de carbon rezidual este transportat de la celulã la alveolã.

plãmânul stâng

celulã a corpului bronhiolã

d Bronhiolele terminale se divid în bronhiole respiratorii ºi mai înguste. Aceste mici cãi aeriene se terminã într-un ciorchine de alveole care seamãnã cu un ciorchine de struguri. În plãmâni existã peste 300 de milioane de alveole. bronhiolã

capilare sanguine

c Cea mai micã bronhie se ramificã pentru a forma ramuri din ce în ce mai mici numite bronhiole. Cele mai mici bronhiole au mai puþin de un milimetru în diametru.

alveolã diafragmã

SCHIMBUL DE GAZE

RESPIRAÞIA

Schimbul de gaze are loc în mod continuu în alveole. Acest proces asigurå faptul cå celulele corpului sunt alimentate constat cu oxigen çi nu sunt intoxicate de acumularea dioxidului de carbon. Oxigenul se dizolvå într-un strat subÆire de lichid care cåptuçeçte fiecare alveolå çi apoi trece prin difuzie – deplasarea moleculelor de la concentraÆii ridicate la concentraÆii scåzute – prin peretele subÆire al alveolei în capilare çi apoi în hematii. Dioxidul de carbon difuzeazå în sens invers, din sânge în aerul din interiorul alveolei çi este expirat. Aerul inhalat conÆine aproximativ 21% oxigen çi 0,04% dioxid de carbon. Aerul expirat conÆine 16% oxigen çi aproximativ 4% dioxid de carbon.

RespiraÆia sau ventilaÆia umple plåmânii cu aer proaspåt pentru a asigura aportul de oxigen. De asemenea, ea forÆeazå ieçirea aerului „vechi“ din plåmâni pentru a elimina dioxidul de carbon. Plåmânii elastici depind de diafragmå çi de muçchii intercostali pentru a schimba forma toracelui. Membranele pleurale acoperå suprafeÆele plåmânilor çi cåptuçesc peretele toracic. Ele acÆioneazå ca o folie adezivå asigurând faptul cå plåmânii urmeazå miçcarea toracelui. În timpul inspiraÆiei, diafragma çi muçchii intercostali (dintre coaste) se contractå. Acest lucru måreçte volumul toracelui çi al plåmânilor – iar presiunea din interior scade – astfel încât aerul este tras înåuntru. În timpul expiraÆiei, lucrurile se întâmplå în sens invers. Plåmânii nu sunt niciodatå umpluÆi sau goliÆi complet – în interiorul lor råmâne o rezervå de aer care este împrospåtatå permanent. 125

ciorchine de alveole

O imagine din interiorul plãmânului, mãritã de 410 ori, prezintã un capilar sanguin plin cu hematii. Aceste celule preiau oxigenul din reþeaua înconjurãtoare de alveole.

A SE VEDEA ªI 120-121 Inima ºi sistemul circulator, 122 Sângele, 131 Eliminarea reziduurilor


126-127.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:49

HRANÅ

Page 2

ÇI ALIMENTAæIE

Hrana asigurå corpului substanÆele vitale numite nutritive. O alimentaÆie corectå înseamnå cå organismul are un aport adecvat çi echilibrat de substanÆe nutritive. rocesul prin care oamenii obÆin un aport regulat de hranå pentru a supravieÆui se numeçte nutriÆie. Majoritatea alimentelor conÆin o gamå largå de substanÆe nutritive care sunt eliberate în timpul digestiei. În fiecare zi avem nevoie de cantitåÆi mari de substanÆe macro-nutritive – hidrocarburi, proteine çi gråsimi. Hidrocarburile asigurå energia. Ele includ amidonul complex care se gåseçte în cartofi çi pastele fåinoase çi zaharurile simple din fructe çi dulciuri. Proteinele asigurå elemente de construcÆie simple, numite aminoacizi, necesare creçterii çi vindecårii. Gråsimile asigurå energie çi ajutå la izolarea corpului. SubstanÆele micro-nutritive – vitamine çi minerale – sunt necesare doar în cantitåÆi mici în fiecare zi, dar ele sunt esenÆiale pentru funcÆionarea celulelor. Ele includ vitamine cum ar fi A çi C çi minerale cum ar fi calciul. De asemenea, apa este esenÆialå pentru påstrarea echilibrului fluidelor din corp çi fibrele, material vegetal nedigerabil care asigurå funcÆionarea corectå a muçchilor intestinali.

P

O persoanã care mãnâncã regulat la restaurante de tip fast-food foarte probabil cã nu va avea o dietã echilibratã. Deºi alimentele din figurã conþin ceva hidrocarburi în chiflã ºi cartofii prãjiþi, ele sunt de asemenea foarte bogate în proteine ºi grãsimi animale. Ea nu conþine fructe sau legume proaspete care sã asigure organismului vitamine sau minerale.

PIRAMIDA ALIMENTELOR Piramida alimentelor oferã o cale uºoarã de planificare a unei diete echilibrate. Cea mai mare parte a unei diete echilibrate trebuie sã fie compusã din alimente care conþin amidon, bogate în hidrocarburi, alãturi de cantitãþi mai mici de proteine ºi grãsimi (de preferat sã nu fie grãsimi animale). De asemenea, ea ar trebui sã furnizeze cât mai multe vitamine, minerale ºi fibre. Piramida alimentelor oferã o modalitate simplã de obþinere a echilibrului corect, prezentând proporþiile în care trebuie mâncate tipurile principale de alimente. Alimentele bogate în amidon, cum ar fi orezul ºi pâinea, ºi cele bogate în vitamine, minerale ºi fibre, cum ar fi legumele ºi fructele, se gãsesc la baza piramidei. Cele care ar trebuie mâncate în cantitãþi mai mici, cum ar fi carnea ºi produsele lactate, se gãsesc pe o poziþie mai înaltã în piramidã. Cele care ar trebui mâncate foarte rar sau chiar deloc, cum ar fi prãjiturile ºi dulciurile, sunt localizate chiar pe vârful îngust al piramidei alimentelor.

Alimentaþia trebuie sã fie bine echilibratã. Pastele fãinoase ºi pâinea asigurã hidrocarburile; fasolea ºi peºtele furnizeazã proteine ºi vitamine însoþite de o cantitate micã de grãsimi; salata conþine vitamine, minerale ºi fibre.

DIETÅ ECHILIBRATÃ

Cuvântul dietå se referå la tipul çi cantitatea de alimente pe care o persoanå le månâncå în fiecare zi. Pentru a-çi påstra sånåtatea çi a evita creçterea în greutate, dieta unei persoane trebuie så fie echilibratå, adicå så conÆinå o întreagå gamå de substanÆe nutritive în proporÆii corecte. O dietå echilibratå este compuså din circa 55% hidrocarburi (în principal amidon complex), circa 15% proteine çi 30% sau mai puÆin gråsimi (gråsimile nesaturate din uleiurile vegetale çi peçte sunt mai sånåtoase decât gråsimile saturate din carne sau produse lactate). De asemenea, o dietå echilibratå ar trebui så cuprindå din belçug fructe çi legume proaspete. Alimentele bogate în grãsimi ºi zaharuri trebuie mâncate doar în cantitãþi mici.

Alimente bogate în proteine, cum ar fi fasolea, peºtele, puiul, carnea ºi brânzeturile. Proteinele sunt esenþiale pentru creºtere ºi vindecarea þesuturilor. Carnea ºi brânzeturile conþin, de asemenea, multe grãsimi.

Fructele ºi legumele proaspete asigurã vitamine ºi minerale esenþiale pentru sãnãtate ºi fibre (alimente greu digerabile) care pãstreazã funcþionarea corectã a sistemului digestiv.

Alimente bogate în hidrocarburi din familia amidonului, cum ar fi orezul, pâinea, cartofii ºi pastele fãinoase. Astfel de alimente elibereazã energia lent pe tot parcursul zilei.

A SE VEDEA ªI

126

128-129 Digestia, 130 Metabolismul, 131 Eliminarea reziduurilor, 188-189 Chimia ºi alimentaþia


126-127.qxd

02.09.2003

17:49

Page 3

HRANÅ ÇI ALIMENTAæIE/DINæII

DINæII DinÆii joacå un rol important la începutul digestiei. Ei apucå alimentele, le taie în bucåÆele mici çi le zdrobesc astfel încât så poatå fi înghiÆite cu salivå. inÆii sunt structuri dure care ies din gingiile moi çi sunt fixaÆi ferm în maxilar çi mandibulå. Fiecare dinte este compus dintr-o coroanå (partea superioarå, vizibilå) çi o rådåcinå (partea inferioarå, ascunså). Cei 32 de dinÆi din gura unui adult variazå ca formå çi funcÆie. Pe fiecare maxilar patru incisivi cu formå de daltå apucå çi taie alimentele, doi canini ascuÆiÆi gåuresc çi sfâçie alimentele çi patru premolari aplatizaÆi împreunå cu çase molari mari zdrobesc çi mårunÆesc alimentele. Pe durata vieÆii lor, oamenii au douå seturi de dinÆi. Primul set de 20 de dinÆi de lapte, care cad, erup (apar) la vârste între 6 çi 30 de luni. Al doilea set de dinÆi, cei permanenÆi se gåseçte deja la locul lui în gingii. De la vârsta de 6 ani, dinÆii permanenÆi erup gradat, înlocuind dinÆii de lapte care cad. Ultimii dinÆi permanenÆi care apar, molarii sau måselele de minte, erup în timpul adolescenÆei.

D

O vedere mãritã de 4.958 ori a bacteriilor care trãiesc pe un dinte uman. Exceptând cazul în care dinþii sunt curãþaþi în mod regulat, aceste bacterii formeazã un înveliº numit placã. Bacteriile din placã se hrãnesc cu zaharuri ºi secretã acizi care distrug dintele ºi produc carii.

MESTECAREA ªI ÎNGHIÞIREA

Buzele çi dinÆii frontali trag alimentele în interiorul gurii. Muçchi puternici miçcå mandibula în sus çi în jos pentru a zdrobi alimentele între premolari çi molari. Trei perechi de glande salivare secretå salivå în gurå, iar limba amestecå alimentele måcinate cu saliva. Limba împinge „bulgårele“ alunecos de hranå, numit bol alimentar, în gât. Bolul alimentar declançeazå o acÆiune reflexå automatå de contracÆie muscularå, numitå miçcare peristalticå. Aceasta împinge hrana mestecatå spre stomac pentru urmåtoarea etapå a digestiei.

palat dur aliment

palat moale epiglotã

trahee limbã

esofag

c Limba împinge alimentele pe gât. Acþiunea reflexã a miºcãrii peristaltice împinge alimentele în jos pe esofag. Epiglota închide orificiul care duce spre cãile respiratorii pentru a preveni intrarea alimentelor în plãmâni.

STRUCTURA DINæILOR Dinþii sunt compuºi din mai multe straturi. Stratul exterior acoperã coroana ºi este compus din smalþ, cel mai dur material din organism. Dentina este un material asemãnãtor osului, care formeazã rãdãcinile din maxilar. Pulpa moale conþine vase de sânge care þin dintele în viaþã ºi fibre nervoase care permite unei persoane sã simtã când mestecã. smalþ

coroanã

dentinã

dintele adult va lua locul dintelui de lapte

dinte de lapte

camera pulparã gingie

rãdãcinã

vase de sânge

osul maxilarului

nerv

rãdãcina dintelui de lapte osul maxilar

A SE VEDEA ªI 126 Hranã ºi alimentaþie, 128-129 Digestia, 134 Creºterea ºi dezvoltarea

f Dinþii de lapte sunt împinºi ºi înlocuiþi de dinþii adulþi care se gãsesc sub ei în osul maxilarului. 127


128-129.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:53

Page 2

DIGESTIA Digestia alimentelor elibereazå substanÆele nutritive simple într-o formå care så poatå fi utilizatå de celulele organismului. Acest proces are loc în sistemul digestiv. muºchii se contractã aici

bol alimentar

aici muºchii se relaxeazã esofag Hrana înghiþitã este împinsã în jos pe esofag prin contracþii musculare asemãnãtoare unor valuri, numite miºcãri peristaltice. Muºchii se contractã în spatele bolului alimentar pentru a-l împinge în jos.

ubstanÆele nutritive esenÆiale pentru viaÆå sunt „închise“ în interiorul moleculelor mari care compun alimentele. Sarcina sistemului digestiv este så spargå aceste molecule mari, cum ar fi hidrocarburile, proteinele çi gråsimile, pentru a extrage substanÆe nutritive simple, cum ar fi zaharuri, aminoacizi çi acizi graçi. Procesul de digestie are patru etape: ingerare, digerare , absorbÆie çi evacuare. În timpul ingerårii, hrana este introduså în gurå, mestecatå çi înghiÆitå. În timpul digerårii, hrana este descompuså fie prin måcinare cu ajutorul muçchilor, fie cu ajutorul unor glandele sasubstanÆe chimice numite enzime. livare seAbsorbÆia implicå trecerea substan- cretã saliva Æelor nutritive din tubul digestiv în în gurã fluxul sanguin. În final, evacuarea eliminå reziduurile prin anus.

S

STOMACUL

Stomacul joacå trei roluri în digestie. În primul rând, pereÆii såi musculari se contractå pentru a mårunÆi çi zdrobi hrana. În al doilea rând, glandele din peretele stomacal secretå sucul gastric acid. Acesta conÆine o enzimå – pepsina – care digereazå proteinele din hranå. AcÆiunea de måcinare çi pepsina transformå alimentele înghiÆite într-un lichid gros numit chim. În al treilea rând, stomacul se dilatå pentru a depozita hrana pentru un interval de timp de pânå la 4 ore. La orificiul såu de ieçire dinspre duoden existå un inel de muçchi numit sfincter piloric. Acesta se deschide din când în când pentru a permite trecerea chimului în duoden.

gurã

esofag ficat stomac

apendice

anus

c O imagine a stomacului, vãzutã cu ajutorul unui aparat numit endoscop aratã clar mucoasa umedã care cãptuºeºte ºi protejeazã pereþii sistemului digestiv. f Sistemul digestiv are aproape 9 metri lungime între gurã ºi anus. Alimentele intrã prin gurã, unde dinþii ºi limba le zdrobesc în bucãþele mici ºi glandele salivare le umezesc cu salivã. Miºcãrile peristaltice transportã hrana prelucratã prin esofag pânã în stomac, care digereazã parþial ºi stocheazã alimentele. Ficatul ºi pancreasul secretã substanþe în intestinul subþire, care finalizeazã digestia ºi absorbþia. Funcþia principalã a intestinului gros este eliminarea reziduurilor.

128

duoden jejun ileon

intestinul subþire

colon cecum rect

intestinul gros


128-129.qxd

02.09.2003

17:53

Page 3

DIGESTIA

CREÇTEREA EFICIENæEI DIGESTIEI Intestinul subþire este încolãcit în cavitatea abdominalã. El are între 6 ºi 7 metri lungime ºi pãstreazã hrana suficient timp pentru a fi digeratã ºi pentru ca substanþele nutritive simple sã fie absorbite în sânge. Suprafaþa interioarã a intestinului subþire are multe pliuri circulare, care sunt acoperite cu mici excrescenþe numite vilozitãþi. Fiecare vilozitate conþine o reþea de vase capilare ºi vase ale sistemului limfatic, numitã capilare limfatice. Ambele transportã substanþele nutritive din intestinul subþire în corp. Împreunã, pliurile circulare ºi vilozitãþile asigurã o suprafaþã imensã prin care hrana digeratã poate fi absorbitã rapid ºi eficient. pliuri circulare vilozitate

capilare sanguine

capilare limfatice (ramurã a sistemului limfatic)

Ileonul, care face parte din intestinul subþire, este cãptuºit cu vilozitãþi. Aceastã imagine, mãritã de 18 ori, pre-zintã o „pãdure” de astfel de mici pliuri, fiecare având aproximativ 1 milimetru lungime.

INTESTINUL SUBÞIRE

INTESTINUL GROS

Intestinul subÆire se întinde de la sfincterul piloric pânå la cecum-ul din intestinul gros. El este cea mai importantå parte a sistemului digestiv deoarece aici are loc cea mai mare parte a digestiei çi absorbÆiei. Intestinul subÆire este compus din trei pårÆi: duoden, jejun çi ileon. Prima parte a intestinului subÆire, duodenul, are aproximativ 25 de centimetri lungime. El primeçte chimul din stomac. De asemenea, în el se varså sucul pancreatic de la pancreas, ale cårui enzime digereazå hidrocarburile, proteinele çi gråsimile. În final, în el ajunge bila de la ficat, care descompune gråsimile çi le face mai uçor de digerat. Aceste secreÆii împreunå cu sucul intestinal secretat de peretele duodenului scad aciditatea hranei çi permite enzimelor så lucreze mai eficient. Jejunul are aproximativ 2,5 metri lungime. El produce enzime care finalizeazå digestia hidrocarburilor, proteinelor çi gråsimilor, producând aminoacizi, acizi graçi çi zaharuri simple, cum ar fi glucoza. Ileonul este ultima çi cea mai lungå parte a intestinului subÆire. Mucoasa ileonului este acoperitå cu pliuri asemånåtoare unor degete, numite vilozitåÆi. Zaharurile çi aminoacizii trec prin vilozitåÆi în sânge. De aici, aceste substanÆe sunt transportate cåtre ficat pentru prelucrare çi apoi distribuite celulelor organismului. Acizii graçi trec în capilare limfatice – pårÆi ale sistemului limfatic.

Intestinul gros are 1,5 metri lungime çi este compus din cecum, colon çi rect. La trecerea prin colon, din produsele reziduale ale digestiei este absorbitå apa. Reziduurile formeazå materiile fecale semisolide, compuse din celule moarte, fibre çi bacterii. Materiile fecale sunt stocate în rect çi apoi evacuate prin anus.

d Cãptuºeala colonului este compusã din douã tipuri principale de celule. Celulele de culoare maro din imagine (mãrite de 747 ori) absorb apa din materiile fecale fãcându-le mai solide. Depresiunile rotunde de culoare gri sunt celule care produc mucus.

A SE VEDEA ªI

129

113 Gustul ºi mirosul, 126 Hranã ºi alimentaþie, 127 Dinþii, 130 Metabolismul, 188-189 Chimia ºi alimentaþia

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 5 5 5 5 5 5


130-131.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:54

Page 2

METABOLISMUL Metabolismul reprezintå totalitatea reacÆiilor chimice care au loc în interiorul celulelor organismului în scopul întreÆinerii vieÆii. Un rol vital în metabolism îl joacå ficatul. i çi noapte, în interiorul fiecårei celule a organismului au loc mii de procese chimice diferite. Aceste reacÆii metabolice au loc foarte rapid deoarece sunt catalizate (accelerate) de proteine numite enzime. Aceste enzime sunt controlate de ADN-ul (materialul genetic) din nucleul celulei. Metabolismul are douå pårÆi care funcÆioneazå împreunå. Catabolismul descompune substanÆe cum ar fi glucoza pentru a elibera energie. Anabolismul utilizeazå materiile prime pentru a produce substanÆele complexe necesare corpului; de exemplu, producerea proteinelor din elementele lor constitutive, aminoacizii. Energia eliberatå de reacÆiile catabolice este utilizatå pentru a alimenta reacÆiile anabolice. Viteza de desfåçurare a metabolismului este controlatå de hormoni (mesageri chimic), cum ar fi cei secretaÆi de glanda tiroidå.

Z

Acest bãiat îºi mãsoarã temperatura corpului folosind o bandã termosensibilã aplicatã pe frunte. Metabolismul elibereazã suficientã cãldurã pentru a pãstra corpul la o temperaturã constantã de circa 37oC. O creºtere sau o scãdere a temperaturii corporale înseamnã cã respectiva persoanã este bolnavã.

FUNCÞIILE FICATULUI

Ficatul în formå de panå, de culoare roçu-închis este cel mai mare organ intern din corpul uman çi ocupå majoritatea pårÆii din dreaptasus a abdomenului. Miliardele sale de celulele, numite hepatocite, au mai mult de 500 de funcÆii metabolice care controleazå componenÆa chimicå a sângelui. Ficatul joacå un rol major în prelucrarea substanÆelor nutritive. Acesta include stocarea vitaminelor, în special A, D çi B12 çi mineralelor, dintre care sunt de remarcat fierul çi cuprul – ambele necesare producerii de hemoglobinå (o substanÆå din sânge, purtåtoare de oxigen). Celulele hepatice produc bila care ajutå la digestia gråsimilor în intestinul subÆire. De asemenea, ele descompun drogurile, cum ar fi alcoolul çi alte substanÆe chimice otråvitoare. Dupå reglarea compoziÆiei sale chimice, sângele påråseçte ficatul prin venele hepatice. Cåldura eliberatå de ficat ajutå corpul så-çi påstreze o temperaturå constantå de 37oC. vena cavã inferioarã (cãtre inimã)

FICATUL Dupã digestie, substanþele nutritive sunt absorbite din intestinul subþire. Acest lucru provoacã o creºtere rapidã a nivelului de substanþe nutritive – în special zaharuri, aminoacizi ºi lipide (grãsimi) – din sânge. Ficatul controleazã nivelul de substanþe nutritive din sânge pentru a preveni ca acest exces sã perturbe activitãþile celulelor organismului. Ficatul are douã alimentãri cu sânge: una prin vena portã cu sânge bogat în zaharuri ºi aminoacizi proveniþi direct din intestinul subþire ºi una prin artera hepaticã, care aduce grãsimile absorbite de sistemul limfatic ºi apoi golite în sânge. În ficat, excesul de zaharuri este stocat sub formã de glicogen ºi aminoacizii în exces sunt descompuºi pentru a forma uree. Excesul de grãsimi este prelucrat de celulele hepatice sau trimis pentru depozitare în þesutul adipos (grãsime).

lobul drept al ficatului

lobul stâng al ficatului

canalul biliar

vezica biliarã (stocheazã bila)

artera hepaticã canalul biliar comun (cãtre duoden)

vena cavã inferioarã (trece prin spatele ficatului) artera hepaticã asigurã alimentarea cu oxigen vena portã transportã hrana digeratã din intestin

vena portã

grãsimile sunt trimise cãtre depozitele de grãsime ureea eliminatã din corp prin intermediul rinichilor zahãrul eliberat în sânge

ficat

bilã în ficat

vena portã

artera hepaticã

vezicã biliarã

zaharurile stocate sub formã de glicogen aminoacizii sunt descompuºi pentru a forma uree grãsimile sunt descompuse

vena hepaticã cãtre intestin

130

A SE VEDEA ªI 122 Sângele, 123 Sistemul limfatic, 126 Hrana ºi alimentaþia, 128-129 Digestia


130-131.qxd

02.09.2003

17:54

Page 3

METABOLISMUL/ELIMINAREA REZIDUURILOR

ELIMINAREA

REZIDUURILOR

Corpul nostru produce contant reziduuri ca rezultat al activitåÆii chimice din celulele sale. Reziduurile trebuie eliminate, altfel ele se acumuleazå çi otråvesc organismul. rocesul de eliminare a reziduurilor, numit excreÆie este îndeplinit de organele excretoare. Fårå ele, reziduurile s-ar acumula în lichidul tisular otråvind nu doar celulele, ci çi întregul organism. Principalele organe excretoare sunt plåmânii, pielea, ficatul çi rinichii. Plåmânii excretå dioxid de carbon, produsul rezidual al eliberårii energiei în celule, prin expiraÆie. Pielea excretå apå, såruri çi alte reziduuri prin transpiraÆie. Ficatul descompune multe substanÆe otråvitoare, excretå substanÆe sub forma bilei çi produce uree, un reziduu compus din aminoacizi în exces. Rinichii excretå uree çi alte reziduuri prin urinå.

P

Aparatele de dializã menþin în viaþã pacienþii cu deficienþe renale. În timp ce sângele acestei paciente trece prin aparat, reziduurile otrãvitoare sunt eliminate printr-un proces numit dializã. Pentru a rãmâne în viaþã, pacienta trebuie conectatã la maºinã 4 pânã la 8 ore de trei ori pe sãptãmânã.

FUNCÞIONAREA RINICHILOR

Rinichii prelucreazå sângele, extrågând din el çi excretând reziduuri cum ar fi ureea çi eliminând excesul de apå. Împreunå, reziduurile çi apa compun urina. Cei 1,2 litri de sânge primiÆi pe minut prin arterele renale sunt prelucraÆi de nefroni, fiecare fiind compus dintr-un glomerul, o capsulå glomerularå çi un tub renal. În glomerul, un lichid, numit filtrat, este filtrat sub presiune din sânge în capsula renalå goalå. Filtratul conÆine reziduuri çi excesul de apå, dar çi substanÆe utile cum ar fi glucozå çi aminoacizi. Pe måsurå ce filtratul trece în tubul renal, substanÆele utile çi cea mai mare parte a apei sunt absorbite înapoi în sânge. Lichidul råmas, urina, este stocat în vezicå, care se goleçte de mai multe ori pe zi. În fiecare zi, din fluxul sanguin sunt filtraÆi 180 de litri de filtrat, înså doar 1,5 litri din aceçtia sunt eliminaÆi ca urinå. Întreaga cantitate de sânge a organismului este prelucratå de rinichi de circa 60 de ori pe zi.

SISTEMUL URINAR vena cavã inferioarã (cãtre inimã) bazinul renal, locul unde se colecteazã urina

rinichiul drept

medula ºi corticala rinichiului conþin aproximativ un milion de nefroni

aorta

Sistemul urinar este compus din doi rinichi, douã uretere, vezica ºi uretra. Cei doi rinichi în formã de bob de fasole se gãsesc pe peretele din spate al abdomenului, de fiecare parte a coloanei vertebrale ºi în spatele stomacului. Fiecare dintre ei este compus din trei straturi: corticala renal, medula ºi bazinetul renal interior. Corticala ºi medula conþin unitãþi microscopice de filtrare, numite nefroni, care produc urina. Aceasta ajunge în bazinetul renal, se scurge pe uretere ºi este depozitatã în vezicã pânã când va fi rinichiul eliminatã din organism prin uretrã. La stâng bãrbaþi, orificiul exterior al uretrei se gãseºte în vârful penisului, la femei orificiul uretrei se gãseºte între picioare. ureter glomerul capsulã glomerularã tub contort proximal

ºold (centura pelvianã)

tub contort distal tub colector

reþea de capilare

Acesta este unul din cei un milion de nefroni din interiorul fiecãrui rinichi. El are trei pãrþi principale: un ciorchine de capilare numit glomerul, o capsulã glomerularã (a lui Bowman) în formã de cupã ºi un tub renal lung.

vezicã

ansã tubului

uretrã

A SE VEDEA ªI urinã

131

112 Pipãitul, 122 Sângele, 123 Sistemul limfatic, 128-129 Digestia


132-133.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:55

Page 2

REPRODUCEREA Reproducerea asigurå supravieÆuirea speciei umane. Sistemele de reproduce masculin çi feminin permit bårbaÆilor çi femeilor så aibå copii. istemul de reproducere nu devine activ decât la pubertate, la începutul adolescenÆei. canal Sistemele de reproducere masculin çi feminin seminal diferå, cu toate cå ambele produc celule sexuale. Celulele sexuale sunt obÆinute penis printr-un tip de diviziune celularå numitå meiozå. Celulele sexuale conÆin în nucleu uretrã doar 23 de cromozomi (material genetic), testicul epididim jumåtate din numårul din alte celule. Cele sexuale masculine, numite spermatozoizi Testiculele produc milisunt produse în cele douå testicule. În fiecare oane de spermatozoizi pe zi sunt produçi mai mult de 250 de milioane de zi. În timpul actului sespermatozoizi. Celulele sexuale feminine, xual, penisul intrã în erecþie ºi este introdus în vaginumite ovule sunt produse în cele douå ovare nul femeii. Spermatozoizii înainte de naçtere. Dupå pubertate, un ovul se deplaseazã pe canalul este eliminat în fiecare lunå – prin ovulaÆie – seminal ºi ies din penis. iar corpul se pregåteçte pentru o posibilå saruter trompã cinå. Spermatozoizii çi ovulul ajung så se uterinã uneascå printr-un act intim numit act seovar xual. Bårbatul îÆi introduce penisul în vaginul partenerei çi ejaculeazå milioane de cervix spermatozoizi care înoatå spre trompele uterine. Dacå actul sexual are loc în primele vagin 24 de ore dupå ovulaÆie, un spermatozoid poate påtrunde în ovul. Acest lucru se numeçte fecundare. Nucleul spermatozoidului (23 de Ovarele conþin o rezervã cromozomi) se uneçte cu cel al ovulului (23 de de ovule, din care, în fiecare lunã este eliberat cromozomi); materialul genetic combinat (46 unul. Dacã ovulul este fede cromozomi) este planul pentru o nouå fiinÆå cundat de un spermatoumanå. zoid, din el se va dezvolta vezicã

ovul fecundat de spermatozoid

pe parcursul drumului cãtre uter, ovulul fecundat se divide

S

un copil în uter. La naºtere, copilul iese prin vagin.

ovar uter micul embrion se lipeºte de mucoasa moale a uterului Ovulele sunt eliberate din ovare. Dacã un ovul întâlneºte un spermatozoid, el este fecundat. În timp ce se deplaseazã de-a lungul trompei uterine, ovulul fecundat se divide în mod repetat. În 7 zile, ovulul ajunge în uter. El seamãnã acum cu o minge goalã, formatã din celule.

CONCEPÞIA

ConcepÆia este intervalul din fecundare çi implantare. În timp ce ovulul fecundat se deplaseazå de-a lungul trompei uterine, el se divide repetat pentru a forma un ghem de celule numit conceptus. Dupå 7 zile, conceptus se lipeçte pe mucoasa moale interioarå a uterului çi devine un embrion. Dacå la prima diviziune a ovulului fertilizat se separå douå celule fiicå, cele douå celule se vor dezvolta independent çi vor da naçtere la gemeni identici. Dacå în timpul ovulaÆiei sunt eliberate douå ovule çi ambele sunt fecundate de spermatozoizi, ele vor produce gemeni non-identici.

CUM SE DEZVOLTÅ FÅTUL ÎN UTER Dupã fecundare, ovulul fecundat se deplaseazã spre uter. Ce a început ca o singurã celulã, devine un foetus compus din miliarde de celule. Dezvoltarea are loc într-un sac plin de lichid, protejat în interiorul uterului. Substanþele nutritive ºi oxigenul trec prin cordonul ombilical din placentã, locul în care sângele fãtului ºi al mamei intrã în contact. un spermatozoid care penetreazã ovulul

capul embrionului

placenta

lichid amniotic

douã celule

nucleul ovulului

1

În timpul fecundãrii, nucleul unui spermatozoid se uneºte cu nucleul unui ovul pentru a produce un ou fecundat.

2

La aproximativ 36 de ore dupã fecundarea ovulului, acesta se divide o datã, rezultând douã celule.

3

Dupã 72 de ore de la fecundare, existã deja 16 celule. În câteva zile, ghemul de celule va ajunge în uter.

132

4

Dupã 4 sãptãmâni, embrionul pluteºte într-un sac plin cu lichid. Inima începe sã batã ºi, de asemenea, începe sã se dezvolte creierul.

5

Dupã 5 sãptãmâni, embrionul are dimensiunea unei seminþe de mãr. El are muguri care vor deveni braþe ºi picioare. Coada se micºoreazã.


132-133.qxd

02.09.2003

17:55

Page 3

REPRODUCEREA Aceastã ecografie (realizatã cu ajutorul ultrasunetelor) a uterului unei femei gravide ne aratã cã aceasta are gemeni. Fãtul din stânga este vãzut din lateral, aºezat pe verticalã. Fãtul din dreapta are capul cu faþa în jos ºi corpul pe orizontalã. Ambele capete se gãsesc în partea de sus a imaginii. Ecografia cu ultrasunete este o metodã sigurã ºi lipsitã de dureri de verificare a sãnãtãþii fãtului. Undele sonore sunt direcþionate spre uter ºi ecourile reflectate sunt prelucrate pentru a produce o imagine.

SARCINA

NAªTEREA

În primele douå luni, copilul în dezvoltare se numeçte embrion. Dupå acest interval de timp, când organele încep så funcÆioneze, el este numit fåt. Fåtul este înconjurat çi protejat de lichidul amniotic. Copilul în creçtere este Æinut în viaÆå de placentå, care este ataçatå de uter. În interiorul placentei, substanÆele nutritive çi oxigenul trec din sângele mamei în cel al fåtului, iar reziduurile trec în sens opus. Cordonul ombilical transportå sângele între placentå çi fåt.

La circa 38 de såptåmâni dupå fecundare, uterul începe så se contracte. Acest proces, numit travaliu, începe de obicei cu circa 12 ore înainte de naçtere. ContracÆiile puternice împing copilul prin vagin, iar acesta ia prima gurå de aer.

uter

Imaginea de deasupra prezintã un bãieþel sãnãtos. Organismul uman nu mai creºte la fel de repede ca în uter. Dacã creºterea ar continua cu aceeaºi vitezã, la prima sa aniversare copilul ar avea înãlþimea de 2 kilometri.

cordon ombilical

placentã amnion uter cervix

vagin

6

Dupã 8 sãptãmâni, embrionul – numit acum fãt, are acum dimensiunile unei cãpºuni ºi i s-au dezvoltat degeþele mici la mâini ºi la picioare.

7

Dupã 28 de sãptãmâni, fãtul este complet dezvoltat în uterul mãrit. Greutatea lui va continua sã creascã pânã înainte de naºtere.

133

8

La termen, circa 38 de sãptãmâni dupã fecundare, fãtul s-a rãsucit cu capul în jos, pregãtindu-se pentru naºtere.

A SE VEDEA ªI 98-99 Organizarea corpului, 134 Creºterea ºi dezvoltarea, 135 Gene ºi cromozomi


134-135.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:56

Page 2

CREÇTEREA

ÇI DEZVOLTAREA

Creçterea çi dezvoltarea – de la naçtere la maturitate – urmeazå un çablon fixat în primii 20 de ani de viaÆå. De la vârsta de 40 de ani, încep så aparå primele semne ale îmbåtrânirii. reçterea çi dezvoltarea au loc simultan. Creçterea este o mårire a dimensiunilor. Dezvoltarea este procesul prin care celulele se specializeazå pentru a îndeplini funcÆii specifice. În timpul primului an de viaÆå, un bebeluç este total dependent de pårinÆii lui pentru asigurarea hranei çi a protecÆiei. Înså, bebeluçul începe deja så-çi dezvolte capacitåÆi cum ar fi vorbirea, mersul çi interacÆiunea cu celelalte persoane. Aceste capacitåÆi devin din ce în ce mai evidente çi îçi continuå dezvoltarea pe måsurå ce bebeluçul creçte.

C

c Mama ºi copilul stabilind contactul privirilor. Acest proces de stabilire a unor legãturi începe chiar din momentul naºterii copilului. A-l þine în braþe face copilul sã se simtã în siguranþã; el rãspunde zâmbind ºi scoþând diverse sunete. Aceste legãturi întãresc sentimentele naturale pe care pãrinþii le au pentru copii lor. d Orice persoanã urmeazã acelaºi ºablon de creºtere ºi dezvoltare, cu mici diferenþe între dezvoltarea sistemelor de reproducere masculin ºi feminin. Dupã creºterea rapidã din primul an de viaþã, copiii cresc constant pânã la începutul adolescenþei. Apoi, în timpul pubertãþii, corpul creºte rapid ºi capãtã aspectul de adult. La vârsta de 20 de ani, creºterea corpului este completã.

PUBERTATE ªI ADOLESCENÞÃ

Pubertatea este o perioadå de creçtere rapidå care duce la maturitatea sexualå. Ea începe în jurul vârstei de 11 ani la fete çi 13 ani la båieÆi. La ambele sexe se dezvoltå pårul pubian çi axilar. Corpul fetelor capåtå forme mai rotunde. Încep så li se dezvolte sânii çi çoldurile devin mai largi. Ovarele lor încep så elibereze ovule çi apare menstruaÆia. Corpul båieÆilor devine mai musculos çi mai påros. Umerii li se låÆesc, vocile li se îngroaçå çi testiculele încep så producå spermatozoizi. Pubertatea face parte din adolescenÆå, care este çi o perioadå de schimbåri psihice. Aceste schimbåri fac ca tânårul adult så devinå mai independent çi så manifeste atracÆie faÆå de sexul opus.

faþã ºi craniu la vârsta de 6 ani

faþã ºi craniu la vârsta de 16 ani Douã fotografii ale aceleiaºi persoane luate la vârste diferite aratã cum se schimbã forma feþei între 6 ºi 16 ani. Oasele feþei – aºa cum se observã din forma craniilor – cresc rapid spre sfârºitul copilãriei.

ÎMBÅTRÂNIREA

Corpul îmbåtrâneçte destul de rapid dupå vârsta de 40 de ani. Pe måsurå ce celulele devin mai puÆin eficiente, pielea se încreÆeçte, forÆa muscularå scade, oasele devin mai fragile, acuitatea simÆurilor scade, iar pårul se subÆiazå çi albeçte. Într-un final, unul sau mai multe sisteme ale organismului îçi înceteazå funcÆionarea çi persoana respectivå moare.

vârsta – 30-34 ani

A SE VEDEA ªI

vârsta – 2 ani

vârsta – 6 ani

vârsta – 10-12 ani

134

vârsta – 20-22 ani

111 Comunicarea, 118-119 Hormonii, 132-133 Reproducerea, 135 Gene ºi cromozomi


134-135.qxd

02.09.2003

17:56

Page 3

CREÇTEREA ÇI DEZVOLTAREA/GENE ÇI CROMOZOMI

GENE

ÇI CROMOZOMI

Cromozomii existå în nucleul aproape oricårei celule. Fiecare cromozom conÆine un set de instrucÆiuni numit gene.

celulã nucleu cromozom

ADN

cromatinã spiralatã

Acidul dezoxiribonucleic sau ADN stocheazã informaþia necesarã construirii unei celule. Împreunã, celulele compun un organism uman funcþional. Moleculele ADN sunt înfãºurate ºi strânse în cromozomi asemãnãtori unor fire. În nucleul majoritãþii celulelor existã 46 de cromozomi. Moleculele de ADN sunt organizate în douã benzi legate, aºezate în spiralã una în jurul celeilalte, formând o structurã numitã elice dublã. Benzile sunt legate prin patru substanþe chimice diferite, numite baze. Secvenþa exactã a bazelor de-a lungul unei molecule ADN furnizeazã instrucþiuni codificate pentru construirea ºi funcþionarea celulei.

Structura ADN-ului a fost descoperitã în 1953 de oamenii de ºtiinþã britanici Francis Crick (stânga) ºi Rosalind Franklin ºi biochimistul american James Watson (dreapta).

acid dezoxiribonucleic (ADN)

structura principalã a unei benzi de ADN

baze (substanþe chimice din interiorul ADN-ului, care codificã genele)

n corpul uman existå aproximativ 100.000 de gene. O singurå genå este compuså dintr-o micå secÆiune a unei molecule de ADN. Fiecare genå instruieçte o celulå så producå o anumitå proteinå. Deoarece proteinele controleazå metabolismul celulei, genele modeleazå çi conduc organismele noastre. Exceptând gemenii identici, combinaÆiile de gene diferå uçor pentru fiecare persoanå. Genele sunt aranjate în perechi de cromozomi corespondenÆi – unul matern (de la mamå) çi unul patern (de la tatå). În fiecare pereche de cromozomi corespondenÆi existå douå versiuni ale aceleaçi gene. De exemplu, un cromozom matern poate avea o genå pentru ochi cåprui, iar un cromozom patern o genå pentru ochi albaçtri. În acest caz, doar gena pentru ochi cåprui va fi deveni activå, iar copilul va avea, evident, ochii cåprui. Proiectul Genomul Uman, desfåçurat în mod curent de oamenii de çtiinÆå din întreaga lume încearcå så identifice toate genele omului pentru a afla ce anume controleazå fiecare.

Î

cele douã benzi de ADN se înfãºoarã una în jurul celeilalte pentru a forma o elice dublã

CROMOZOMII

Cromozomii conÆin mii de gene. Genele sunt trecute de la pårinÆi la copii. În ovare çi testicule, un proces de diviziune celularå, numit meiozå, produce celulele sexuale (ovulele çi spermatozoizii) care conÆin 23 de cromozomi. La fecundare, un spermatozoid se uneçte cu ovulul pentru a produce garnitura completå de 46 de cromozomi. O pereche de cromozomi, cromozomii de sex, diferå de celelalte 22 de perechi de cromozomi. Deçi ele conÆin gene, ei nu sunt la fel la ambele sexe. La bårbaÆii un cromozom mai lung (X) face pereche cu un cromozom mai scurt (Y). Femeile au doi cromozomi X. PrezenÆa cromozomilor XY în embrion asigurå formarea organelor de reproducere masculine.

d O imagine obþinutã cu microscopul electronic prezintã 8 din cei 46 de cromozomi care se gãsesc în interiorul nucleului unei celule umane. Aceastã imagine a fost luatã în timpul mitozei. În acest tip de diviziune celularã, cromozomii devin mult mai scurþi ºi mai groºi.

A SE VEDEA ªI 132 Reproducerea, 134 Creºterea ºi dezvoltarea, 136 Bacterii ºi viruºi

135


136-137.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

15.10.2003

16:03

Page 2

BACTERII

ÇI VIRUÇI

Bacteriile sunt microorganisme, în timp ce viruçii sunt „pachete“ de substanÆe chimice. Unele bacterii çi unii viruçi, numiÆi agenÆi patogeni, pot infecta corpul çi provoca boli. acteriile sunt microorganisme unicelulare, mult mai simple decât celulele care compun plantele çi animalele. Bacteriile se gåsesc peste tot. Ele tråiesc în sol, în aer çi chiar în sistemul nostru digestiv. Cele mai multe bacterii sunt organisme inofensive, dar unele specii, numite agenÆi patogeni, sunt dåunåtoare çi produc boli. Bacteriile patogene se împart în trei grupuri dupå forma lor. Cocii au formå sfericå çi produc durerile de gât, abcesele çi pneumonia. Bacilii au formå de bastonaçe çi provoacå febra tifoidå çi intoxicaÆia cu salmonella. Spirochetele au formå spiralå çi produc boala Lyme çi sifilisul. Bacteriile invadeazå organismul pe diferite cåi: prin picåturile inspirate din aer, prin tåieturile pieii, prin apa çi hrana înghiÆitå çi prin sistemul de reproducere, în timpul actului sexual. O datå ajunse în interiorul corpului, bacteriile se hrånesc çi se divid, eliberând toxine care afecteazå celulele corpului uman. De obicei, sistemul imunitar detecteazå bacteriile çi le distruge. De asemenea, infecÆiile pot fi tratate çi prin cure de antibiotice. InfecÆiile pot fi prevenite prin vaccinåri, igienå corespunzåtoare, apå de båut curatå çi prin curåÆarea rånilor cu substanÆe antiseptice.

Capsulã

B

Bolile, cum ar fi rãceala, sunt transmise de la o persoanã la alta prin intermediul picãturilor mici din aer. Dacã o persoanã infectatã strãnutã, picãturi pline cu microorganisme sunt proiectate din nas în aer, la vitezã mare. Dacã o altã persoanã le inspirã, s-ar putea infecta la rândul ei.

d Un virus se reproduce ataºându-se la o celulã (1). El îºi injecteazã materialul sãu genetic în celulã (2), material care interfereazã cu metabolismul celulei (3) ºi o obligã pe aceasta din urmã sã producã noi viruºi (4). Noii viruºi ies din celula gazdã pe moarte (5).

5 dispersie

4 multiplicare

1 atac

2 invazie

Pili Material genetic al bacteriei perete celular Bacteriile sunt procariote (celule simple). Spre deosebire de eucariote (celule complexe), procariotele nu au nucleu sau alte organite. Ele sunt înconjurate de un perete celular ºi o capsulã exterioarã de protecþie. Bacteriile în formã de bastonaº, sau bacilii (în figurã), sunt acoperiþi cu fire subþiri numite pili. Pilii sunt folosiþi pentru ataºarea bacteriei la substanþele nutritive sau la alte celule.

VIRUªII

Viruçii provoacå multe boli ale corpului uman, inclusiv herpesul, råceala, pojarul çi oreionul. Viruçii sunt „pachete“ de substanÆe chimice lipsite de viaÆå, compuse dintr-o bandå de material genetic – ADN sau ARN – înconjuratå de un înveliç proteinic. Pentru a se reproduce, viruçii invadeazå o celulå gazdå çi se copiazå. Ei provoacå boli fie prin distrugerea celulelor lor gazdå, fie prin råspunsul sistemului imunitar la prezenÆa lor, care ar putea avea ca rezultat obosealå, febrå çi chiar distrugeri severe ale Æesuturilor. De cea mai mare parte a viruçilor, sistemul imunitar se ocupå fårå apariÆia stårilor de råu. Unele infecÆii, cum este herpesul, se pot „ascunde“ în interiorul corpului, reapårând periodic pentru a provoca alte erupÆii. Unele infecÆii virale pot fi prevenite prin imunizare (vaccinare), dar cele mai multe sunt dificil de tratat prin intermediul medicamentelor. Antibioticele sunt total ineficiente. O boalå viralå, produså de virusul imunodeficienÆei umane (HIV – Human Immunodeficiency Virus) atacå însuçi sistemul imunitar. În timp, infecÆii oportuniste atacå organismul lipsit de apårare, provocând sindromul imunodeficienÆei dobândite (SIDA). În prezent nu existå tratament împotriva virusului HIV.

3 înfrângere

A SE VEDEA ªI 136

137 Sistemul imunitar, 138 Boli, 452 Poluarea apei


136-137.qxd

15.10.2003

16:03

Page 3

BACTERII ÇI VIRUÇI/SISTEMUL IMUNITAR

SISTEMUL

IMUNITAR

Corpul uman este ameninÆat în mod constant de agenÆii patogeni. Sistemul imunitar asigurå o apårare formidabilå împotriva acestor microorganisme care provoacå bolile. xistå trei metode prin care corpul se aparå singur împotriva agenÆilor patogeni invadatori. Barierele fizice includ pielea, lacrimile çi saliva care conÆin o substanÆå chimicå ce distruge bacterii, numitå lizozim. AgenÆii patogeni care reuçesc så treacå de aceste bariere fizice sunt înghiÆite de celulele albe din sânge, numite fagocite, distruse de celulele ucigaçe din sistemul limfatic sau devin Æinta proteinelor antimicrobiene. În final, agenÆii patogeni sunt „placaÆi“ de cea mai puternicå linie de apårare – sistemul imunitar.

E

eritrocit leucocit bacterie

vase de sânge

1

Sistemul imunitar este compus din leucocite (globule albe), defensive, care se gãsesc în sistemul limfatic ºi în sânge. Leucocitele prezentate deasupra se numesc limfocite B. Ele recunosc antigenii (markerii) de pe suprafaþa bacteriilor care au invadat fluxul sangvin.

RÃSPUNSUL IMUNITAR

Sistemul imunitar este compus din celule numite limfocite, care recunosc substanÆe chimice numite antigeni de pe suprafaÆa agenÆilor patogeni. Limfocitele B elibereazå anticorpi care vizeazå anumiÆi antigeni, paralizeazå agenÆii patogeni çi îi marcheazå pentru distrugere. Limfocitele T identificå çi distrug agenÆii patogeni. Celulele cu memorie „Æin minte“ antigenii. Sistemului imunitar îi sunt necesare câteva zile pentru a råspunde la un antigen nou – råspunsul primar. Respectiva persoanå se poate îmbolnåvi. Data urmåtoare, celulele cu memorie îçi aduc aminte de respectivul antigen çi provoacå un råspuns rapid al limfocitelor B çi T – råspunsul secundar – care distrug invadatorii. Persoana respectivå a devenit imunå prin boalå.

anticorpii se lipesc de bacterie anticorpi

limfocitã B

2

Limfocitele B se înmulþesc rapid producând celule plasmatice (plasmocite). Aceste celule elibereazã anticorpi, care atacã bacteria invadatoare. Anticorpii se lipesc de antigeni ºi paralizeazã bacteria.

Doctorul englez Edward Jenner (1749-1823) a realizat prima vaccinare. El a folosit lichid luat dintr-o bãºicã provocatã de o infecþie uºoarã numitã variola bovinã pentru a vaccina un bãiat împotriva unei boli înrudite, dar fatale, numitã variolã. Când a fost expus variolei, bãiatul a supravieþuit.

3

Bacteria paralizatã este acum marcatã pentru distrugere. Anumite leucocite, numite macrofage, le cautã ºi le distrug. Unele limfocite, numite celule cu memorie, pot memora identitatea invadatorului.

VACCINAREA (IMUNIZAREA)

Vaccinarea stimuleazå sistemul imunitar pentru a acÆiona rapid împotriva unor agenÆi patogeni extrem de virulenÆi. Unei persoane i se injecteazå un vaccin care conÆine agenÆi patogeni modificaÆi. Aceçtia stimuleazå sistemul imunitar så producå anticorpi, fårå a provoca îmbolnåvirea. Dacå ulterior agentul patogen real invadeazå organismul, sistemul imunitar råspunde imediat. Vaccinarea activå a redus semnificativ bolile infecÆioase pe tot globul. De exemplu în 1975, prin vaccinare a fost eradicatå variola.

f Un leucocit, numit macrofag (aici mãrit de 2.340 ori) înghiþind un protist patogen (albastru). Acest protist provoacã o boalã tropicalã numitã leishmaniozã, care produce ulcere dureroase. Ea infecteazã oamenii prin muºcãturile insectelor infectate cu acest protist.

A SE VEDEA ªI 137

122 Sângele, 123 Sistemul limfatic, 136 Bacterii ºi viruºi, 138 Boli


138-139.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:58

Page 2

BOLI Bolile apar când existå o întrerupere în funcÆionarea normalå a organismului. Ele pot fi provocate de agenÆi externi, cum ar fi bacteriile, sau de disfuncÆii interne, cum ar fi cancerul. ulte boli au duratå scurtå çi se vindecå singure; altele sunt mai serioase çi necesitå medicamente sau chirurgie pentru a fi vindecate. Bolile se împart în douå grupuri: infecÆioase çi neinfecÆioase. Bolile infecÆioase sunt provocate de organisme numite agenÆi patogeni, în special bacterii çi viruçi. Unele sunt provocate de protiste unicelulare, cum ar fi malaria çi boala somnului; de ciuperci, cum ar fi piciorul atletului; sau de viermi paraziÆi care tråiesc çi se hrånesc în intestinul subÆire. AgenÆii patogeni invadeazå corpul pe diferite såi ce includ gura sau nasul çi prin råni. Dacå nu sunt atacaÆi imediat de sistemul imunitar, agenÆii patogeni se înmulÆesc, atacå Æesuturile çi produc infecÆia. Aceste infecÆii, cum ar fi råceala sau pojarul, ce trec foarte repede, se numesc contagioase. Ele pot provoca epidemii în care sunt afectaÆi mulÆi oameni din aceeaçi zonå geograficå. Unele boli infecÆioase, cum ar fi boala somnului, sunt transmise de alte animale cunoscute sub numele de vectori.

M

Unui pacient din salonul de terapie intensivã i se monitorizeazã pulsul ºi tensiunea ºi i se administreazã oxigen. Ecranul (sus) aratã pulsul (verde), tensiunea arterialã (roºi ºi albastru deschis), nivelul de oxigen din sânge (albastru închis) ºi ritmul respirator (alb).

Musca þeþe africanã se hrãneºte cu sânge uman, înfigând tubul aparatului bucal prin piele. Aceste muºte poartã un protist parazit care provoacã tripanosomiaza sau boala somnului. În timp ce musca se hrãneºte, paraziþii intrã în fluxul sanguin al omului ºi invadeazã sistemul limfatic ºi creierul. O persoanã infectatã suferã de stãri de confuzie ºi obosealã extrem ºi, în final, moare. Infecþia este diagnosticã cu ajutorul probelor de sânge (extrema dreaptã) ºi poate fi tratatã cu medicamente.

Scolexul sau „capul” unei tenii bovine de 10 metri lungime este mãrit aici de 22 de ori. Ventuzele sale se agaþã de peretele intestinului subþire. Oamenii se pot infecta cu aceºti viermi dacã se hrãnesc cu carne de vitã crudã.

BOLI NEINFECÞIOASE

Bolile neinfecÆioase reprezintå cea mai obiçnuitå cauzå a morÆii în Æårile mai dezvoltate. Oamenii nu pot fi infectaÆi cu aceste boli; ele sunt provocate de instrucÆiunile din gene, de substanÆele chimice periculoase din mediul înconjuråtor, de factori ce Æin de stilul de viaÆå, cum ar fi fumatul, dieta såracå sau lipsa exerciÆiului fizic sau de cåtre o combinaÆie a acestor factori. Cele mai des întâlnite boli neinfecÆioase sunt afecÆiunile cardiace çi cancerul. Unele boli neinfecÆioase sunt ereditare. Acestea includ anemia drepanocitarå, în care hematiile nu funcÆioneazå corect çi fibroza chisticå, în care sunt afectate respiraÆia çi digestia.

paraziþi care provoacã boala somnului, în sânge

piele umanã

A SE VEDEA ªI 136 Bacterii ºi viruºi, 137 Sistemul imunitar, 140-141 Medicinã

138

musca þeþe îºi foloseºte trompa pentru a hematii strãpunge piele ºi a ajunge la vasele de sânge<None>


138-139.qxd

02.09.2003

17:58

Page 3

BOLI/CONDIæIA FIZICÅ

CONDIæIA

FIZICÅ

Un organism care are o condiÆie fizicå bunå foarte probabil va fi çi va råmâne sånåtos. CondiÆia fizicå este obÆinutå prin exerciÆii regulate, reducerea stresului çi o dietå echilibratå. ondiÆia fizicå este capacitatea unei persoane de a îndeplini o gamå largå de activitåÆi zilnice fårå stres suplimentar, obosealå sau pierderea suflului. Din nefericire, stilul modern de viaÆå tinde så scadå condiÆia fizicå a oamenilor. În timp ce activitåÆile zilnice cum ar fi vânåtoarea, îi påstrau pe stråmoçii noi în formå, oamenii moderni folosesc autobuzele çi maçinile în loc så meargå pe jos çi petrec ore întregi açezaÆi în faÆa televizorului sau a calculatorului. Aceastå lipså de miçcare fizicå predispune oamenii la probleme legate de stilul de viaÆå, cum ar fi afecÆiunile cardiace. Din fericire, exerciÆiile fizice efectuate în mod regulat pot îmbunåtåÆi atât condiÆia fizicå, cât çi sånåtatea. Printre alte beneficii, exerciÆiul fizic scade greutatea çi reduce gråsimea corporalå, creçte eficacitatea inimii çi a plåmânilor, îmbunåtåÆeçte postura çi tonusul muscular, reduce riscul de apariÆie al afecÆiunilor cardiace, reduce stresul çi permite unei persoane så doarmå mai bine çi mai adânc.

C

c Stretching-ul este o parte importantã a unui program de exerciþii, în special la final pentru relaxare. Aceastã femeie susþine bãrbatul în timp ce acesta îºi întinde muºchii braþelor, ai pãrþii laterale a corpului ºi a picioarelor. Stretching-ul creºte flexibilitatea muºchilor ºi a articulaþiilor, mãreºte gama de miºcãri pe care le poate executa corpul ºi previne rigidizarea muºchilor.

f În timpul exerciþiilor aerobice, muºchii au nevoie de mai multã glucozã ºi mai mult oxigen pentru a furniza energie suplimentarã. Bãtãile inimii sunt accelerate pentru ca aceasta sã pompeze mai mult sânge în muºchi. Ritmul respirator creºte pentru a aduce mai mult oxigen în sânge. Sângele este deviat de la alte pãrþi ale corpului, cum ar fi sistemul digestiv, cãtre muºchii care depun efort. Exerciþiile regulate îmbunãtãþesc condiþia fizicã, mãrind eficienþa inimii, plãmânilor ºi a muºchilor inimii.

TIPURI DE CONDIÞIE FIZICÃ

ExerciÆiile fizice îmbunåtåÆesc condiÆia fizicå în trei zone: rezistenÆå, condiÆia muscularå çi flexibilitatea. RezistenÆa sau rezistenÆa cardiovascularå este capacitatea inimii çi a vaselor de sânge de a livra eficient oxigenul la celulele organismului. Ea poate fi îmbunåtåÆitå prin exerciÆii aerobice regulate, cum ar fi alergatul çi mersul pe bicicletå. CondiÆia muscularå are douå componente. Puterea muscularå – forÆa produså de muçchi – este îmbunåtåÆitå, de exemplu, prin ridicarea greutåÆilor. RezistenÆa muscularå, capacitatea muçchilor de a se contracta repetat la intervale scurte de timp este îmbunåtåÆitå, de exemplu, prin alergåri çi practicarea de mersului pe schiuri. Flexibilitatea este capacitatea muçchilor de a se întinde çi a încheieturilor de a se miçca liber çi fårå disconfort într-o gamå largå de miçcåri. ActivitåÆi cum ar fi yoga çi înotul îmbunåtåÆesc flexibilitatea. Un program variat de exerciÆii va îmbunåtåÆi toate aspectele condiÆiei fizice. Înainte de exerciÆii, este foarte important så ne încålzim pentru a preveni distrugerea muçchilor çi a altor Æesuturi. Relaxarea dupå exerciÆii, de preferat prin stretching – este de asemenea importantå.

face plãmânii sã funcþioneze mai eficient

face inima sã lucreze mai eficient

ajutã digestia face muºchii mai puternici ºi mai eficienþi

c Gimnastica aerobicã în apã asigurã beneficiile exerciþiilor aerobice, dar reduce eforturile în genunchi, deoarece corpul este susþinut de apã. 139

A SE VEDEA ªI 120-121 Inima ºi sistemul circulator, 124-125 Plãmânii ºi respiraþia


140-141.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:59

Page 2

MEDICINÅ Medicina este studiul, tratarea çi prevenirea bolilor omului. Medicina modernå permite oamenilor så aibå vieÆi mai lungi çi mai sånåtoase. edicina se ocupå de toate aspectele bolilor, inclusiv cauzele lor, prevenirea çi tratarea acestora. De abia în secolul al XX-lea a devenit posibilå tratarea eficientå çi controlul bolilor. Acum a apårut pentru prima datå personal medical (medici çi asistente) talentat çi bine pregåtit. A devenit disponibilå o gamå largå de medicamente, cum ar fi antibioticele care distrug bacteriile, la fel çi vaccinarea care a eradicat bolile copilåriri, cum ar fi poliomielita. Medicii au beneficiat de metode noi de diagnosticare a afecÆiunilor pacienÆilor lor. PacienÆii au putut supravieÆui operaÆiilor chirurgicale, deoarece acestea s-au desfåçurat în condiÆii de curåÆenie, antiseptice, cu instrumente sterile çi pacientul anesteziat. Au fost dezvoltate multe metode chirurgicale noi, cum ar fi transplanturile.

M

Suspensiile lichide cum ar fi siropurile faciliteazã înghiþirea medicamentelor.

Capsulele ºi tabletele sunt metode obiºnuite de administrare a medicamentelor unui pacient.

Medicamentele pot fi injectate în sânge sau sub piele folosind ace ºi seringi.

Acestui copil i se injecteazã vaccinul DTP. Acest vaccin îl va imuniza (sau proteja) împotriva a trei boli: difterie, tetanos, tuse convulsivã (pertussis) ºi.

MEDICINÅ PREVENTIVÃ

Medicina preventivå se ocupå de prevenirea bolilor. Apa de båut curatå çi sisteme eficiente de tratare a apelor reziduale sunt måsuri de sånåtate publicå care previn transmiterea bolilor prin apå. EducaÆia sanitarå informeazå oamenii despre riscurile medicale ale fumatului sau consumului excesiv de alcool çi despre beneficiile exerciÆiilor fizice regulate çi a unei diete echilibrate. Vaccinarea protejeazå copii împotriva bolilor serioase. Programele de investigaÆii detecteazå boli cum ar fi cancerul sau tensiunea arterialå måritå înainte de apariÆia primelor simptome.

1

În decurs de o orã de la înghiþire, enzimele digestive din stomac dizolvã capsula exterioarã astfel încât aceasta sã elibereze granulele colorate diferit.

Inhalatorii ºi picãturile de ochi trimit medicamentele rapid în zonele lor de destinaþie. Uneori, medicamentele trebuie eliberate lent în sânge. Capsulele cu eliberare lentã conþin sute de mici bile goale, numite granule (pelete) care, la rândul lor, conþin substanþa activã. Granulele au diferite culori în funcþie de grosimea înveliºului lor exterior. Granulele cu membranã înveliº subþire îºi elibereazã conþinutul în stomac, imediat ce au fost înghiþite; granulele cu înveliº gros elibereazã substanþa activã mai târziu, în intestinul subþire.

stomac

intestin subþire

intestin gros

2

Granulele cu cel mai subþire înveliº exterior se dizolvã în stomac. Substanþa activã pe care o conþin este absorbitã în sânge prin peretele stomacului.

3

La câteva ore dupã înghiþire, enzimele deschid granulele cu înveliº mai gros. Conþinutul lor este absorbit prin pereþii intestinului subþire.

140


140-141.qxd

02.09.2003

17:59

Page 3

MEDICINÅ

e Pentru a pune un

diagnostic, medicii utilizeazã diferite aparate ca sã caute semnele bolii. Aici, medicul utilizeazã un oftalmoscop pentru a examina ochiul femeii. Instrumentul ar putea demonstra existenþa unor probleme de vedere sau vasele de sânge din ochi ar putea arãta dacã femeia are probleme cu circulaþia.

TERAPII ALTERNATIVE

DIAGNOSTIC ªI TRATAMENT

Un medic diagnosticheazå un pacient pentru a determina ce nu este în regulå la acesta. În acest scop, medicul parcurge o serie de paçi logici. Mai întâi, medicul ascultå pacientul vorbind despre simptome; adicå despre acele lucruri pe care pacientul simte cå nu sunt în regulå. Doctorul cere pacientului så estimeze afecÆiune, adicå så spunå de cât timp prezintå respectivele simptome çi dacå a mai suferit de acestea. Apoi, medicul examineazå pacientul cåutând semne de identificare a bolii. Acest lucru poate implica apåsarea pårÆii afectate a corpului sau utilizarea unor instrumente, cum ar fi stetoscopul pentru auscultarea inimii çi a plåmânilor, aparatul de tensiune (sfigmomanometru) pentru måsurarea tensiunii arteriale sau a unui oftalmoscop pentru a privi interiorul ochiului. Medicul ar putea pune diagnosticul imediat sau ar putea avea nevoie de mai multe informaÆii. Acestea provin, de exemplu, din analizele sângelui sau ale urinei sau din imagini ale interiorului corpului, cum ar fi radiografii cu raze X sau tomografii computerizate. Dacå medicul poate pune un diagnostic, pacientul poate fi deseori tratat. Dacå medicul este în continuare nesigur sau simte cå boala este prea serioaså pentru a se ocupa de ea, poate trimite pacientul la un specialist. Tratamentul utilizeazå deseori medicamente, care sunt substanÆe chimice ce altereazå funcÆionarea corpului pentru a elimina cauza bolii. Alte forme de tratament sunt repausul la pat, fizioterapia pentru a ajuta recuperarea de pe urma leziunilor musculare sau ale oaselor, radioterapie pentru distrugerea tumorilor (excrescenÆe) sau o procedurå chirurgicalå.

Multe terapii alternative încep så fie acceptate de medicina convenÆionalå. Unele, cum ar fi acupunctura sau folosirea plantelor medicinale, au origini antice. Altele, cum ar fi osteopatia çi homeopatia, sunt de datå mai recentå. Terapiile alternative tind så trateze întreaga persoanå în loc de simptomele individuale. Acupunctura foloseçte ace fine pentru restabilirea sånåtåÆii. Tratamentul cu plante medicinale foloseçte extracte din plante pentru a trata o persoanå. Yoga implicå meditaÆia çi corectarea posturii pentru reducerea stresului çi îmbunåtåÆirea flexibilitåÆii. Osteopatia foloseçte mobilizarea articulaÆiilor çi masajul. Homeopatia trateazå o boalå cu substanÆe care produc aceleaçi simptome ca çi boala.

luminã puternicã, care nu produce umbre

Într-o operaþie obiºnuitã, medicii folosesc instrumente pentru a deschide corpul pacientului, în scopul diagnosticãrii sau tratãrii unei boli. Pacientul este aºezat pe masa de operaþii în sala de operaþii. Medicii poartã mãºti ºi mânuºi pentru a evita transmiterea oricãror infecþii în timpul operaþiei. Acestui pacient i s-a fãcut o anestezie generalã astfel încât el sã fie complet inconºtient ºi sã nu simtã nimic.

Un specialist în acupuncturã înfige ace speciale în pielea urechii ºi a frunþii femeii pentru a-i trata migrenele ºi sinuzita. Conform medicinii chineze, bolile ºi indispoziþiile sunt provocate de un dezechilibru energetic în interiorul corpului. Acele se înfig în anumite puncte plasate pe canale energetice invizibile, numite meridiane. Acele deblocheazã curgerea energiei vitale (ch'i sau ki) restabilind fluxul energetic normal ºi sãnãtatea.

A SE VEDEA ªI 137 Sistemul imunitar, 138 Boli, 139 Condiþia fizicã, 142-143 Tehnologii medicale

141


142-143.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

17:59

Page 2

TEHNOLOGII

MEDICALE

Medicina modernå datoreazå mult avansului tehnologic din secolul al XX-lea. Tehnicile noi au permis medicilor så diagnosticheze çi så trateze mai eficient bolile. ehnologiile medicale permit medicilor så trateze bolile çi så efectueze operaÆii chirurgicale complicate în condiÆii de siguranÆå ridicatå. Tehnicile de generare a imaginilor produc imagini electronice, clare ale interiorului organismului, astfel încât medicii så poatå depista problemele. Endoscopia permite medicilor så priveascå direct, printr-un tub, în interiorul corpului pentru a vedea ce nu este în regulå. Împreunå, tehnicile de generare a imaginilor çi endoscopia înseamnå cå medicii pot efectua operaÆii chirurgicale puÆin invazive, sau „prin gaura cheii“, intrând în corp prin incizii (tåieturi) foarte mici. Acest lucru reduce distrugerea Æesuturilor çi scurteazå timpul de refacere al pacientului. Utilizarea laserelor, cum ar fi bisturiul cu laser, pentru tåierea Æesuturilor, eliminarea excrescenÆelor çi sigilarea vaselor de sânge este mult mai eficientå decât metodele chirurgicale standard. Calculatoarele sunt acum o parte majorå a medicinii. Ele sunt folosite la scanarea în scopul generårii çi stocårii imaginilor çi la transmiterea acestora. Sistemele de realitate virtualå sunt utilizate la pregåtirea medicilor în tehnici chirurgicale fårå a mai fi nevoie de un pacient.

T

Wilhelm Roentgen (1845-1923) a descoperit razele X. Razele X aratã pãrþile dure ale corpului, cum ar fi oasele. Pentru prima datã medicii au putut privi în interiorul unu organism viu fãrã a-l deschide prin tãiere.

Aceastã radiografie cu raze X prezintã o articulaþie de ºold artificialã. În trecut, o articulaþie de ºold bolnavã împiedica o persoanã sã meargã. Astãzi, ea poate fi scoasã ºi înlocuitã de o protezã (piesã artificialã) construitã din oþel ºi plastic.

f Laserele produc o razã concentratã de luminã. Ele au multe utilizãri, inclusiv tãierea þesuturilor ºi distrugerea tumorilor (excrescenþe). Aici, un doctor aþinteºte un laser în ochiul pacientului folosind o camerã retinalã. Raza laser este activatã într-o serie de explozii scurte. În chirurgia ocularã, laserele pot fi utilizate pentru a repara o retinã dezlipitã sau pentru a închide vasele de sânge în scopul opririi sângerãrii. 142

Pentru a pune un diagnostic sau a efectua un tratament, medicii privesc în interiorul corpului folosind un endoscop. Aici, doctorii au inserat un endoscop prin gurã pentru a examina stomacul pacientului. Imaginea din interiorul corpului apare pe ecran.

ENDOSCOPIA

Medicii utilizeazå endoscoapele pentru a privi în interiorul corpului în scopul diagnosticårii sau tratårii bolilor. Endoscoapele moderne sunt subÆiri çi flexibile çi se introduc fie prin orificiile corpului în sistemele digestiv, respirator, urinar sau de reproducere, fie prin incizii ale pielii în cavitåÆile corpului. Endoscoapele folosesc fibre optice lungi çi subÆiri pentru a lumina interiorul corpului çi pentru a transfera imaginile pe un monitor video la care medicul priveçte în timp ce efectueazå examinarea. Endoscopul ar mai putea avea, de exemplu, mici foarfeci pentru realizarea unei biopsii (prelevarea unei mostre de Æesut) în scopul diagnosticårii.


142-143.qxd

02.09.2003

17:59

Page 3

MEDICAL TECHNOLOGY

PRIVIND ÎN INTERIORUL CORPULUI

sursã care produce raze X

Un scaner pentru tomografie computerizatã (TC) combinã razele X ºi un calculator pentru a obþine „felii” clare ale corpului care oferã mai multe detalii despre þesuturile organismului decât razele X singure. În imagine, urmeazã sã fie scanat capul pacientului. Pacientul este întins pe masa scanerului ºi stã nemiºcat cât timp dureazã scanarea. În timp ce scanerul se învârte în jurul pacientului, emisii de raze X, fiecare durând doar o fracþiune de secundã , trec prin cap sub diferite unghiuri. Detectoarele înregistreazã modul în care sunt absorbite razele X de cã tre diferitele pã rþi ale capului.

Pacientul stã complet nemiºcat pe masa care alunecã în interiorul scanerului.

IMAGINI ALE CORPULUI

Tehnicile de generare a imaginilor permit medicilor så priveascå în interiorul corpului pentru a pune diagnosticul çi a planifica tratamentul fårå a trebui så deschidå corpul prin tåiere. Pionierul tehnicilor de generare a imaginilor a fost Wilhelm Roentgen, care a descoperit razele X în 1895. Pânå în anii 1970, radiografia cu raze X a fost singura metodå utilå de generare a imaginilor. De atunci a fost dezvoltatå o generaÆie nouå de tehnici. Deçi ele funcÆioneazå prin metode diferite, toate scaneazå, bucatå cu bucatå, o anumitå zonå a corpului çi folosesc un calculator pentru a produce imagini bi- sau tridimensionale. Cea mai des întâlnitå tehnicå de generare a imaginilor este ecografia cu ultrasunete. Ea foloseçte unde sonore imperceptibile, de înaltå frecvenÆå, care sunt reflectate de pårÆile corpului. Ea este o metodå sigurå de observare a fåtului în burta mamei çi de vizualizare a pårÆilor în miçcare, cum ar fi curgerea sângelui prin inimå. Tomografia computerizatå (TC) foloseçte razele X. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) scaneazå organismul folosind substanÆe radioactive care, dupå ce au fost injectate în corp, emit radiaÆii çi aratå pårÆile din corpul uman în care celulele sunt active.

scanerul se roteºte în jurul pacientului

doze mici de raze X trec prin pacient

Informaþiile culese de detectoare sunt prelucrate de un calculator pentru a forma o imagine numitã tomografie (cunoscutã ºi sub numele de TCA – tomografie axialã computerizatã ). Radiologul, un medic specializat în tehnicile de generare a imaginilor din corp, interpreteazã tomografiile ºi cautã orice semn de neregulã din creier, astfel încât el sau alþi medici sã poatã pune un diagnostic.

detectoarele înregistreazã e pã rþi ale corpului au absorbit razele X

Aceastã imagine prezintã o secþiune a creierului vã zutã de sus. Partea din faþã a creierului este orientatã spre partea de sus a paginii.

calculatorul transformã în imagini informaþiile culese de detectoare

PIESE DE SCHIMB

Aståzi, multe pårÆi bolnave sau distruse ale corpului pot fi înlocuite. Primele piese de schimb au fost protezele, cum ar fi picioarele de lemn. Protezele moderne, cum ar fi braÆele de plastic cu degete care se miçcå, sunt mult mai veridice. Piesele de schimb interne reprezintå o invenÆie relativ recentå. În cursul unui transplant se preia un organ viu de la un donator çi se introduce în pacient. De exemplu, transplanturile de rinichi sunt destinate tratåri persoanelor cu insuficienÆå renalå. Sistemul imunitar al organismului considerå organele transplantate ca fiind „corpuri stråine“ çi încearcå så le respingå. Pacientul care a suferit un transplant trebuie så ia medicamente care previn respingerea prin reducerea eficienÆei sistemului imunitar. Implanturile sunt aparate artificiale interne, care nu sunt respinse de sistemul imunitar. Ele includ articulaÆii artificiale care pot înlocui articulaÆiile bolnave çi stimulatoarele cardiace electronice (pacemaker) care regleazå båtåile inimii. 143

Aceastã scanare PET prezintã zonele active ale creierului. Imaginea de sus aratã o persoanã care ascultã un discurs: zona auzului din creier (galben) este activã . În imaginea de jos, persoana ascultã un discurs ºi îl repetã ; sunt active atât zona auzului, cât ºi zona vorbirii (verde).

A SE VEDEA ªI 140-141 Medicinã , 262-263 Reflexia ºi absorbþia, 376-377 Calculatoare


144-145.qxd

02.09.2003

18:00

Page 2

DATE

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6

ÇI CIFRE

RAMURI ALE BIOLOGIEI

DATE CHEIE

ªI MEDICINII UMANE

î.Ch. cca. 500 Medicul çi filozoful greu Alcmaeon afirmå cå nu inima, ci creierul este organul de gândire çi simÆire. cca. 420 Medicul grec Hipocrate predå o abordare prin diagnostic a medicinii, bazatå pe observaÆie. d.Ch. 129 Se naçte anatomistul çi doctorul grec Galen care a scris despre funcÆionarea corpului uman. Ideile lui, multe dintre ele false, au Æinut pe loc înÆelegerea biologiei çi medicinii umane pentru urmåtorii 1.000 de ani. 1037 Moare medicul çi filozoful musulman Avicenna. Textele sale medicale au continuat så domine medicina europeanå çi din Orientul Apropiat pentru mai mult de 500 de ani. 1268 Filozoful çi omul de çtiinÆå britanic Roger Bacon înregistreazå utilizarea ochelarilor pentru corectarea defectelor de vedere. 1288 Moare medicul sirian Ibn an-Nafis. El a demonstrat cå sângele curge prin plåmâni. 1543 Anatomistul belgian Andreas Vesalius publicå o descriere exactå a anatomiei umane, corectând multe din erorile lui Galen. 1628 Medicul britanic William Harvey publicå o descriere a circulaÆiei sângelui în corp. 1661 Fiziologul italian Marcello Malpighi descoperå capilarele, legåtura dintre artere çi vene. 1674 Specialistul olandez în microscopie Antonie van Leeuwenhoek observå çi descrie hematiile, celulele roçii din sânge. 1796 Medicul britanic Edward Genner efectueazå prima vaccinare çi aratå cå fluidul din båçicile produse de variola bovinå protejeazå împotriva variolei. 1839 Fiziologul german Theodor Schwann afirmå cå animalele sunt compuse din mici celule vii. 1846 Prima utilizare a unui anestezic – eter – pentru extragerea unui dinte – în timpul unei operaÆii chirurgicale efectuate într-un spital din Boston, SUA. 1848 Fiziologul francez Claude Bernard descrie funcÆia ficatului çi defineçte conceptul de homeostazå. 1858 Biologul german Rudolf Vircow aratå cå bolile apar când celulele normale devin „defecte", definind astfel patologia celularå. anii 1860 Chimistul çi biologul francez Louis Pasteur stabileçte legåtura dintre germeni çi boli. 1865 Chirurgul britanic Joseph Lister utilizeazå fenolul ca antiseptic în timpul operaÆiilor çi reduce substanÆial mortalitatea datoratå infecÆiilor postoperatorii.

Anatomiçtii studiazå structura corpului çi modul în care pårÆile lui sunt combinate. Biochimiçtii studiazå procesele chimice care au loc în interiorul çi în jurul celulelor organismului. Cardiologii studiazå inima çi vasele de sânge çi bolile care le afecteazå. Citologii studiazå celulele. Dermatologii studiazå pielea çi afecÆiunile acesteia. Endocrinologii studiazå sistemul endocrin çi afecÆiunile acestuia. Epidemiologii studiazå cauzele bolilor çi modul lor de råspândire printre oameni. Geneticienii studiazå ADN-ul, cromozomii, genele çi mecanismele ereditåÆii. Ginecologii studiazå sistemul de reproducere feminin çi afecÆiunile acestuia. Hematologii studiazå proprietåÆile çi afecÆiunile sângelui çi ale måduvei osoase. Histologii studiazå Æesuturile corpului. Imunologii studiazå sistemul imunitar çi afecÆiunile acestuia. Neurologii studiazå sistemul nervos çi afecÆiunile acestuia. Oncologii studiazå cauzele, mecanismele çi tratamentul cancerului. Oftalmologii studiazå ochiul çi afecÆiunile acestuia. Patologii studiazå çi determinå cauzele bolii çi ale morÆii. Fiziologii studiazå modul de funcÆionare al pårÆilor componente ale corpului. Psihiatrii studiazå bolile psihice çi prevenirea çi tratamentul lor.

SISTEMELE CORPULUI UMAN Sistemul circulator compus din inimå, sânge çi vasele sanguine transportå materiale la çi de la celulele din întreg corpul. Sistemul digestiv descompune alimentele, astfel încât substanÆele nutritive din acestea så poatå fi folosite de cåtre organism. Sistemul endocrin secretå horonii care controleazå multe dintre procesele din organism. Sistemul imunitar apårå corpul împotriva microorganismelor care provoacå boli. Sistemul tegumentar compus din piele, pår çi unghii acoperå çi protejeazå corpul. Sistemul limfatic dreneazå lichidul din Æesuturi çi distruge agenÆii patogeni. Sistemul muscular deplaseazå corpul çi ajutå la susÆinerea lui. Sistemul nervos compus din creier, nervi çi organe de simÆ controleazå corpul çi permite omului så gândeascå çi så simtå. Sistemul osos compus din oase, cartilagii çi ligamente susÆine corpul, protejeazå organele interne çi permite miçcarea. Sistemul de reproducere permite oamenilor så aibå copii. Sistemul respirator asigurå intrarea oxigenului în sânge în scopul transportårii lui la celule. Sistemul urinar eliminå produsele reziduale.

144

1880

1882

1895 1899 1900

1900 1907 1910 1922

1928 1951

1952 1958 1967 1972

1979

1981

1990

1995

1999

Moare chirurgul francez Paul Broca – el a descoperit cå funcÆiile corpului sunt controlate de anumite zone ale creierului. Medicul german Robert Koch descoperå Mycobacterium tuberculosis, bacteria care provoacå tuberculoza. Fizicianul german Wilhelm Roentgen descoperå razele X. Medicul britanic Ronald Ross aratå cå ÆânÆarii transportå malaria de la o persoanå la alta. Neurologul austriac Sigmund Freud publicå Interpretarea viselor, lucrare care conÆine conceptele de bazå ale psihanalizei. Patologul american de origine austriacå Karl Landsteiner descoperå grupele de sânge 0, A, B çi AB. Biochimistul britanic Frederick Hopkins descoperå vitaminele. Biologul american Thomas Morgan descoperå modul în care cromozomii poartå informaÆia geneticå. Fiziologii canadieni Frederick Banting çi Charles Best descoperå insulina, oferind un mijloc de controlare a diabetului. Microbiologistul britanic Alexander Fleming descoperå penicilina, primul antibiotic. Fizicianul britanic Francis Crick çi biologul american James Watson descoperå structura ADN-ului, ajutaÆi de dovezile radiografiilor cu raze X furnizate de biofizicianul britanic Rosalind Franklin. Medicul american Jonas Salk realizeazå primul vaccin antipoliomielitic. Prima ecografie cu ultrasunete a unui fåt în uterul mamei. Chirurgul sud-african Christiaan Barnard realizeazå primul transplant de inimå care a avut succes. Este introduså tomografia computerizatå ca mijloc de obÆinere a imaginilor organelor interne ale corpului. S-a declarat eradicarea la nivel mondial a bolii mortale numitå variolå, ca rezultat al unei campanii de vaccinare la nivel global. Este raportat primul caz de SIDA (sindromul imunodeficenÆei autodobândite). SIDA este recunoscutå ca o nouå boalå. În Statele Unite ale Americii este lansat Proiectul Genomul Uman. Scopul såu este analiza ADN-ului uman pentru descoperirea genelor din toÆi cei 46 de cromozomi ai omului. Încep lucråri de dezvoltare a tehnicilor de inginerie geneticå ca posibile mijloace de tratare a maladiilor ereditare. Cromozomul 22 devine primul cromozom uman în care au fost identificate toate genele.


144-145.qxd

02.09.2003

18:01

Page 3

CAPITOLUL 4

CHIMIA

ÇI ELEMENTELE CHIMICE C himia studiazå elementele çi felul în care acestea sunt legate între ele pentru a forma compuçi. Numårul de elemente chimice întâlnite în naturå este mai mic de o sutå, dar numårul compuçilor chimici cunoscuÆi este mai mare de 10 milioane. Cei mai vechi chimiçti au fost lucråtorii din epoca bronzului, cu 5000 de ani în urmå. Ei au descoperit modul de a transforma minereul stâncos de cupru într-un metal folositor. Cu 1500 de ani mai târziu, alchimiçtii din Egipt au cåutat så transforme în aur alte metale, cum ar fi plumbul. Deçi nici unul dintre ei nu a reuçit så obÆinå aur, tehnicile folosite au stat la baza cercetårilor chimice moderne. De atunci încoace, oamenii au studiat comportarea materiei çi au creat un vast domeniu de compuçi care sunt esenÆiali pentru tehnologiile moderne.

Industria chimicå furnizeazå beton, metale çi materiale plastice pentru construcÆia de clådiri, utilaje çi vehicule; combustibili pentru transport çi încålzire; fibre sintetice pentru îmbråcåminte; îngråçåminte çi pesticide pentru îmbunåtåÆirea recoltelor. CunoçtinÆele chimice fac posibilå obÆinerea siliciului de puritate înaltå pentru microprocesoare. Biochimia ne ajutå så înÆelegem procesele care au loc în organismele vii, iar chimia farmaceuticå produce medicamentele pentru tratamentul bolilor, multe nevindecabile altådatå.

145


146-147.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:01

Page 2

ORIGINILE

CHIMIEI

Chimia modernå a început så se dezvolte cu circa 200 de ani în urmå, pornind de la vechile studii desfåçurate de alchimiçti timp de 2000 de ani. u secole în urmå, cei mai mulÆi dintre cei care studiau alchimia aveau aceeaçi dorinÆå: så descopere calea de a transmuta metale comune, ca fierul çi plumbul, în aur. În afarå de valoarea sa, se credea cå aurul poate vindeca toate bolile çi poate oferi viaÆå veçnicå. EvoluÆia alchimiei de-a lungul câtorva mii de ani poate fi desprinså dintr-un amestec de idei ale filosofilor, magicienilor çi astrologilor. Cele mai vechi scrieri despre alchimie provin din Egipt (1500 î. Hr.), China (600 î.Hr.) çi Grecia (500 î.Hr.). Unii cred cå termenul alchimie derivå din al-Khem, în arabå „arta Egiptului“. La fel ca çi la chimiçtii moderni, preocuparea primilor alchimiçti era transformarea substanÆelor una în alta. Spre deosebire de chimiçtii moderni, ei nu fåceau experimente pentru a descoperi cum çi de ce au loc transformårile. Secole de-a rândul alchimiçtii au agitat çi încålzit niçte amestecuri ciudate, rostind descântece. Deçi nu au gåsit mijlocul de a obÆine aur din metalele comune, ei au inventat multe aparate folositoare çi au elaborat tehnici de obÆinere a soluÆiilor çi de separare a amestecurilor prin filtrare çi distilare.

Pãmânt Umed

Rece

C

Acest alambic are o vechime de 1000 de ani. Era folosit de alchimiºtii islamului pentru distilarea lichidelor. Lichidul impur era fiert în partea de jos (nu este arãtatã aici). Vaporii condensau în capac ºi lichidul purificat picura printr-o scurgere lateralã.

Roger Bacon (1214-1292) a fost un savant ºi filosof englez ale cãrui prime studii s-au îndreptat cãtre magie ºi alchimie. Pe la 1250, el a devenit cãlugãr franciscan ºi s-a dedicat ºtiinþei ºi experimentelor. El îi îndemna pe ceilalþi ca, în loc sã accepte ideile scrise în vechile cãrþi, sã înveþe din propria experienþã.

Apã

Aer

Uscat

Cald Foc

Alchimiºtii credeau cã existã patru elemente: aer, pãmânt, foc ºi apã, fiecare element conþinând douã din cele patru proprietãþi: rece, uscat, cald ºi umed.

TEORII ALCHIMICE

Una dintre teoriile de bazå ale alchimiei a fost teoria celor patru elemente. Aceasta susÆinea cå toate substanÆele sunt amestecuri a doar patru elemente, acestea fiind aerul, påmântul, focul çi apa, çi cå în alcåtuirea fiecårui element intrå douå dintre cele patru proprietåÆi: rece, uscat, cald çi umed. Focul este o combinaÆie de cald çi uscat, påmântul este uscat çi rece, aerul este cald çi umed, iar apa este umedå çi rece. Fierberea, de exemplu, era explicatå de alchimiçti prin îndepårtarea de cåtre cåldurå a råcelii din apa rece-umedå.

Obsesia alchimiºtilor era transmutarea metalelor comune în mult doritul metal nobil, aurul. În 1669, alchimistul Hennig Brand din Hamburg fãcea experimente cu amestecuri ce conþineau urinã de leu, crezând cã lichidul auriu produs de aceste animale nobile ar conþine aur. A descoperit în schimb un element strãlucitor pe care l-a numit fosfor. În Grecia cuvântul însemna „purtãtor de luminã”.

146


146-147.qxd

02.09.2003

18:01

Page 3

ORIGINILE CHIMIEI

DECLINUL ALCHIMIEI

Studiul alchimiei a atins apogeul pe la anii 1400. Dupå aceea, oamenii au început så se îndoiascå de teoriile alchimiei transmise de-a lungul veacurilor. Ei au început så facå experimente çi måsuråtori precise. Au încercat så-çi explice ceea ce observau fårå ajutorul ideilor bazate pe magie çi superstiÆie. Treptat studiile au devenit tot mai organizate çi mai çtiinÆifice. În acelaçi timp, råspândirea cårÆilor tipårite i-a ajutat pe savanÆi så-çi comunice ideile. NAªTEREA CHIMIEI

Chimia çi alchimia au coexistat pânå la mijlocul secolului al XVII-lea. În 1661 chimistul englez Robert Boyle (1627-91) a publicat The Sceptical Chymist (Chimistul sceptic), lucrare ce a ajutat la desprinderea chimiei de alchimie çi la intrarea chimiei în drepturile proprii. Boyle a stabilit regulile unei investigaÆii çtiinÆifice minuÆioase, folosind ideile cålugårului çi filosofului Roger Bacon. Experimentele descrise de el dovedeau cå sistemul celor patru elemente nu putea så explice comportarea multor substanÆe. Boyle considera cå fiecare element este o substanÆå purå care nu poate fi divizatå în altele mai simple. Purificarea substanÆelor çi investigarea proprietåÆilor lor a atras interesul chimiçtilor, preocuparea pentru alchimie scåzând. EVOLUÞIA

În 1766, omul de çtiinÆå englez Henry Cavendish a descoperit modul de obÆinere a hidrogenului, turnând un acid peste un metal

ca zincul sau fierul. El l-a numit „aer inflamabil“, deoarece lua foc în contact cu un chibrit aprins. Pe la 1772, chimistul suedez Carl Scheele (1742-1786) a descoperit prezenÆa oxigenului în aer. În 1781, chimistul englez Joseph Priestley (1733-1804) a aråtat cå la arderea hidrogenului în aer se formeazå apå. Cavendish a obÆinut apoi apa arzând hidrogenul în oxigen. Aceste rezultate, obÆinute pe parcursul a 15 ani, nu au fost pe deplin înÆelese la acel moment. În 1783 chimistul francez AntoineLaurent Lavoisier a repetat experimentele lui Cavendish çi a explicat rezultatele folosind ideea de elemente: hidrogenul çi oxigenul sunt elemente, iar apa este un compus al celor douå. El susÆinea, de asemenea, cå metalele sunt elemente, iar acizii sunt compuçi ce conÆin hidrogen. Când metalele çi acizii se amestecå, metalul înlocuieçte hidrogenul, eliberându-l sub formå de gaz. Ideea lui Lavoisier cå elementele se pot separa unul de altul çi apoi se pot uni în combinaÆii noi este una dintre ideile ce au stat la baza chimiei moderne.

În 1783 chimistul francez Antoine-Laurent Lavoisier folosea aceastã aparaturã pentru a dovedi cã hidrogenul ºi oxigenul se combinã, formând apa; credinþa veche de 2000 de ani cã apa este un element se dovedea astfel neîntemeiatã.

Omul de ºtiinþã englez Henry Cavendish (17311810) a efectuat experimente cu gaze. El a descoperit hidrogenul ºi a arãtat cã aerul este un amestec de gaze.

A SE VEDEA ªI 148-149 Elementele chimice, 154-155 Analiza chimicã, 160-161 Separarea ºi purificarea

Înzestrarea de bazã a unui laborator chimic din 1914 era aceeaºi ca a unuia modern – substanþele pure din sticle erau folosite în reacþii chimice efectuate în aparaturã de sticlã.

147


148-149.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:02

Page 2

ELEMENTELE

CHIMICE

Elementele sunt substanÆe care nu pot fi descompuse prin mijloace chimice. Existå 92 de elemente naturale çi 20 de elemente sintetice. lementele se pot clasifica în metale çi nemetale. Metalele sunt în general solide cu luciu propriu, care conduc electricitatea. Majoritatea metalelor se topesc doar la temperaturi înalte. Ele sunt maleabile, însemnând cå pot fi fasonate în diferite forme. Multe dintre ele sunt ductile, putând fi trase în fire fårå a se rupe. Fierul, cuprul, zincul, uraniul sunt exemple de metale. Nemetalele nu conduc electricitatea, cu excepÆia grafitului, o formå de carbon. Nemetalele solide, ca sulful çi fosforul, sunt casante (la lovire se sfårâmå în bucåÆi). Cele mai multe nemetale se topesc la temperaturi mult mai scåzute decât metalele; multe sunt gaze la temperatura camerei. Clorul, hidrogenul çi oxigenul sunt nemetale. În naturå existå 92 de elemente. Toate se pot combina cu alte elemente pentru a forma compuçi, cu excepÆia heliului çi neonului. Pentru descompunerea compuçilor în elementele componente pot fi folosite reacÆii chimice.

E

Realgar

Piritã Malahit

Fluorinã Toate aceste substanþe sunt minerale descoperite în pãmânt. Realgarul conþine elementele arsen ºi sulf, iar pirita conþine fier ºi sulf. Malahitul este un amestec de carbonat de cupru ºi hidroxid de cupru, în care se aflã cupru, carbon, oxigen ºi hidrogen. Fluorina conþine calciu ºi fluor.

Elementul Fier

Simbolul Fe

Plumb

Pb

Cupru

Cu

Sodiu

Na

Aluminiu

Al

Uraniu

U

Plutoniu

Pu

Fosfor

P

Detalii Denumirea latinã ferrum a fost folositã mai mult de 4000 de ani. Denumirea latinã plumbum a fost folositã mai mult de 3000 de ani. Denumirea latinã a Ciprului, cuprum, a fost folositã mai mult de 5000 de ani. Izolat prima datã pur în 1807. În latinã natrium. Izolat prima datã pur în 1825. Descoperit în 1789; izolat pur în 1841. Denumit dupã planeta Uranus. Obþinut prima datã în 1940; denumit dupã planeta Pluton. Descoperit în 1669.

Aproximativ o cincime din elemente sunt nemetale; celelalte sunt metale. Cele mai multe elemente se gãsesc în stare naturalã combinate, câte douã sau mai multe, în compuºi.

SIMBOLURI ªI DENUMIRI

Chimiçtii folosesc simboluri din una sau douå litere pentru a reprezenta elementele. Prima literå este întotdeauna majusculå, iar a doua, literå micå. De exemplu, simbolurile hidrogenului çi zincului sunt H çi Zn. Elementelor descoperite înainte de 1800 li s-au dat deseori nume latine. Plumbul era numit de romani plumbum. Deoarece plumbul poate fi modelat cu uçurinÆå, romanii îl foloseau pentru conductele care transportau apa. Simbolul pentru plumb este Pb. Denumirile elementelor metalice descoperite mai recent se terminå în -iu. Plutoniul, de exemplu, a fost descoperit çi denumit aça în 1940. Oxigen

Hidrogen

cfFosforul este un element nemetalic. El trebuie pãstrat sub apã (fotografia de sus), deoarece în aer se aprinde, formând un compus numit oxid de fosfor. Fosforul reacþioneazã violent ºi într-un curent de clor gazos (dreapta).

Electrozi de platinã

Legãtura la anod

148

Legãtura la catod

Un curent electric poate descompune unele lichide ºi soluþii. Acest proces, numit electrolizã, poate fi folosit pentru a descompune apa în elementele sale.


148-149.qxd

02.09.2003

18:02

Page 3

ELEMENTELE CHIMICE Hidrogen 10% Carbon 18%

Azot 3% Calciu 2% Alte elemente 2% Oxigen 65% Corpul omenesc este format în cea mai mare parte din apã (hidrogen ºi oxigen) ºi din compuºi ai carbonului. Oasele ºi dinþii conþin calciu.

Dirijabilul Hindenburgh conþinea 190.000 metri cubi de hidrogen. În 1937, când hidrogenul a explodat, au murit 35 din cele 97 de persoane de la bord

DESCOPERIRI TIMPURII: METALELE

ELEMENTELE SINTETICE

Câteva elemente se aflå în scoarÆa Påmântului în formå purå. Aurul este un element care se gåseçte în unele roci sub forma unor foiÆe fine sau a unor bulgåraçi de metal pur. El nu se combinå uçor cu alte elemente. Oamenii au extras çi au folosit prima oarå aurul cam acum 5500 de ani. În unele roci metalele sunt combinate cu oxigenul. Minereul de fier este un compus al fierului cu oxigen. Acum 3500 de ani oamenii au descoperit cum så obÆinå fierul încålzind minereul lui cu cårbune. Cuprul, plumbul çi zincul s-au obÆinut în mod asemånåtor.

Universul este alcåtuit în principal din hidrogen (90%) çi heliu (9%). Presiunile çi temperaturile imense din interiorul stelelor de tipul Soarelui provoacå reacÆii nucleare care transformå hidrogenul în heliu. ReacÆii nucleare ulterioare comprimå hidrogenul çi heliul ducând la formarea elementelor mai grele. Påmântul s-a format din aceste elemente atunci când s-au desprins unele pårÆi din Soare. Oamenii de çtiinÆå folosesc reacÆiile nucleare pentru a obÆine din elementele naturale elemente grele, artificiale. Acestea sunt atât de instabile încât se descompun uneori în câteva minute sau secunde.

DESCOPERIRI TIMPURII: NEMETALELE

Siliciu 26% Alte elemente 2% Hidrogen 1% Magneziu 2% Potasiu 2,5% Sodiu 2,5% Calciu 3% Fier 4% Aluminiu 7%

Oxigen 50% Majoritatea substanþelor din scoarþa Pãmântului conþin ºi oxigen. Argila, de exemplu, conþine aluminiu, oxigen ºi siliciu, iar nisipul este o combinaþie de siliciu cu oxigen.

Reacþiile nucleare transformã atomii unui element în atomi ai altui element. În timpul lor este eliberatã o cantitate uriaºã de energie: forþa explozivã a unei bombe atomice este echivalentã cu aceea a o mie de tone de exploziv convenþional.

Singurele nemetale care se gåsesc în naturå ca substanÆe pure sunt carbonul çi sulful. Diamantul çi grafitul sunt forme ale carbonului; cårbunele (formå impurå a carbonului) s-a obÆinut timp de secole prin arderea incompletå a lemnului, folosind la fabricarea fierului. Sulful se gåseçte în bulgåri galbeni solizi sau sub formå de pudrå în jurul craterelor unor vulcani. Din anii 1200, a fost folosit pentru praful de puçcå çi pentru antiseptice. DESCOPERIRI ULTERIOARE

Lavoisier a pus bazele chimiei moderne în 1783, având ca punct central ideea de element. Se cunoçteau pe atunci doar 26 de elemente. O datå cu perfecÆionarea aparaturii çi a tehnicilor, viteza cu care chimiçtii au descoperit noi elemente s-a accelerat. Pe la 1900 toate elementele naturale fuseserå identificate, purificate çi denumite.

A SE VEDEA ªI 146-147 Originile chimiei, 170 Carbonul, 181 Sulful

149


150-151.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:03

Page 2

ATOMI Universul este format din particule mici numite atomi. Atomii sunt atât de mici încât câteva miliarde încap în punctul de la sfârçitul acestei fraze. am cu 2500 de ani în urmå între filosofii greci existau dispute cu privire la componenÆa materiei. Un grup de gânditori, cel al atomiçtilor, susÆinea cå dacå materia s-ar putea diviza în pårÆi din ce în ce mai mici, ar exista pânå la urmå una atât de micå încât n-ar mai putea fi la rândul ei divizatå. Cuvântul atom vine din grecescul atomos, care înseamnå „ce nu poate fi divizat“. Între 1803 çi 1807, chimistul englez John Dalton a dezvoltat aceste idei în teoria sa atomicå asupra materiei. El afirma cå atomii nu pot fi creaÆi sau distruçi. O probå dintr-un element pur conÆine atomi de acelaçi fel.

C

Fizicianul ºi chimistul englez John Dalton (1766-1844) a elaborat o teorie atomicã a materiei. Dalton credea cã atomii au forma unor mici sfere.

TEORIA ATOMICÃ MODERNÃ

Teoria lui Dalton nu spunea nimic despre structura interioarå a atomului. În 1897 a fost descoperitå prima particulå subatomicå, numitå electron. În 1911, fizicianul englez Ernest Rutherford (1871-1937) a descoperit cå fiecare atom are un nucleu dens, încårcat cu sarcini electrice pozitive. În 1932 s-a descoperit neutronul. Conform teoriei atomice moderne atomul e alcåtuit din nucleu, format din protoni çi neutroni, în jurul cåruia se miçcå pe orbite electronii. Neutronii çi protonii sunt de peste 1800 de ori mai grei decât electronii. Protonii au sarcinå pozitivå, electronii negativå, iar neutronii nu au sarcinå electricå.

Nucleu

Neutron

c Dalton a inventat simboluri pentru diferiþi atomi. El susþinea cã atomii se unesc între ei formând compuºi. Acest exemplu de diagramã a lui Dalton reprezintã doi atomi de oxigen uniþi cu un atom de carbon în dioxidul de carbon. Electron

f Nucleul unui atom constã din protoni ºi neutroni. În nucleu se aflã cea mai mare parte a masei unui atom. Electronii se miºcã pe orbite fixe în jurul nucleului, datoritã atracþiei electrice dintre sarcina negativã a electronului ºi cea pozitivã a protonilor din nucleu. Neutronii ajutã la pãstrarea stabilitãþii nucleului. Fãrã ei, sarcinile pozitive ale protonilor s-ar respinge între ele.

Proton

150


150-151.qxd

02.09.2003

18:03

Page 3

ATOMI

ATOMI ªI ELEMENTE

e Microscopul electronic

În atomi, numårul electronilor este egal cu cel al protonilor. Sarcinile negative ale electronilor compenseazå sarcinile pozitive ale protonilor. Drept urmare, atomii nu au sarcinå electricå. Elementul cel mai simplu este hidrogenul. El are un proton çi un electron; este singurul element care nu are neutroni. Alte elemente conÆin mai mulÆi electroni, protoni çi neutroni çi sunt mai grele decât hidrogenul. De exemplu, atomii de aluminiu au 13 protoni, 13 electroni çi 14 neutroni. Uraniul este cel mai greu element natural: el are 92 de protoni, 92 de electroni çi 146 de neutroni. Elementele mai grele decât uraniul sunt instabile. Nucleele lor se dezintegreazå deoarece forÆele care Æin protonii la un loc nu sunt destul de puternice pentru a învinge respingerea dintre sarcinile lor pozitive.

a fost perfecþionat în anii 1980. Un computer monitorizeazã forþele ce acþioneazã asupra unui vârf minuscul din diamant care examineazã suprafaþa probei.

d Aceasta este imaginea suprafeþei unei bucãþi de sticlã, generatã pe computerul unui microscop electronic. Fiecare ridicãturã reprezintã un atom individual de siliciu sau de oxigen.

MÃRIMEA ATOMILOR Orbita electronului

Teoriile atomice sunt modele cu ajutorul cårora oamenii de çtiinÆå explicå rezultatele experimentelor lor. Deoarece atomii sunt atât de mici, nimeni nu a våzut în realitate vreunul – ar trebui så fie måriÆi de 100 de milioane de ori pentru a se obÆine o imagine de un centimetru. SpaÆiul din interiorul unul atom este mai mult gol. Într-un model la scarå, cu diametrul de 700 de metri, nucleul ar fi cât o minge de tenis, iar electronii cât vârful acului. Teoria atomicå modernå afirmå çi cå electronii se miçcå mult prea repede pentru a se putea determina localizarea lor exactå într-un atom. Ei se comportå ca un nor cu sarcinå negativå care înconjoarå nucleul.

În 1922, fizicianul danez Niels Bohr (1885-1962) a primit Premiul Nobel pentru fizicã, pentru teoria sa despre structura atomicã.

CREDEM CEEA CE VEDEM?

Razele luminoase sunt mult prea largi faÆå de dimensiunea atomilor. De aceea, microscoapele optice obiçnuite nu pot detecta atomii singulari. Ele aratå o imagine çtearså a milioane de atomi laolaltå. Microscoapele electronice nu folosesc lumina. O sondå de mare precizie se miçcå înainte çi înapoi pe suprafaÆa unei probe, detectând norul electronic din jurul fiecårui atom. Un computer recompune imaginea atomilor de la suprafaÆå.

În teoria lui Bohr, electronii se miºcã în jurul nucleului unui atom, pe niºte straturi sferice numite orbite.

A SE VEDEA ªI 148-149 Elementele chimice, 156-157 Stãrile materiei, 158-159 Structura atomului, 268-269 Microscoape

151


152-153.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:04

TABELUL

Page 2

PERIODIC

Tabelul periodic cuprinde elementele chimice ordonate crescåtor, dupå numårul lor atomic. Elementele cu aceleaçi proprietåÆi sunt grupate împreunå. abelul periodic ordoneazå elementele în 18 coloane sau grupe çi în 7 rânduri sau perioade. Elementele sunt astfel aranjate încât numårul lor atomic creçte de la stânga la dreapta în cadrul unei perioade. Numårul atomic al unui element este egal cu numårul de protoni din nucleu çi cu numårul de electroni din jurul nucleului. Grupele tabelului periodic sunt numerotate de la 1 la 18 de la stânga la dreapta, dar uneori sunt folosite çi alte sisteme de numerotare. Elementele care aparÆin aceleiaçi grupe au proprietåÆi similare. ProprietåÆile chimice ale unui element depind în mare måsurå de numårul de electroni din stratul exterior.

T

Chimistul rus Dimitri Mendeleev (1834-1907) a alcãtuit primul tabel periodic în 1869. El a lãsat spaþii libere pentru elementele care nu fuseserã descoperite încã ºi le-a prevãzut proprietãþile prin comparaþie cu elementele învecinate.

Nucleul atomului de carbon

Numãrul atomic

1

Tabelul periodic este compus din patru mari arii sau blocuri, notate cu literele s, p, d çi f. Grupele 1 çi 2 formeazå blocul s din stânga. Blocul p din dreapta conÆine grupele de la 13 la 18. Blocurile d çi f sunt formate din grupele de la 3 la 12.

Codul de culori al tabelului periodic

1

Numele elementului

H 1

H

Chemical symbol

6 protoni 6 neutroni

Pe orizontalã Rândurile elementelor se numesc perioade. Caracterul nemetalic al elementelor creºte de la stânga la dreapta.

Pe verticalã

c Numãrul atomic al unui element este numãrul de protoni dintr-un atom al acelui element. Pentru carbon, numãrul atomic este 6. Simbolul chimic al unui element poate fi însoþit de numãrul lui atomic scris alãturi, în partea din stânga jos.

STRUCTURA TABELULUI

Hidrogen

Hidrogen

Numãr atomic 6

Sodiul este în grupa 1. Deºi un metal, este atât de moale, încât poate fi tãiat uºor cu un cuþit. Sodiul se pãstreazã în petrol pentru a împiedica reacþia lui cu aerul sau cu umezeala din aer.

Coloanele elementelor se numesc grupe. Elementele din aceeaºi grupã au proprietãþi asemãnãtoare. Caracterul metalic al elementelor dintr-o grupã creºte o datã cu creºterea numãrului lor atomic.

blocul s

blocul f

blocul d

blocul f

2

3

4

Litiu

Beriliu

Li

Be

11

12

Sodiu

Magneziu

Na

Mg

3

4

5

6

7

8

9

19

20

21

22

23

24

25

26

27

Potasiu

Calciu

Scandiu

Titan

Vanadiu

Crom

Magneziu

Fier

Cobalt

K

Ca

Sc

Ti

V

Cr

Mn

Fe

Co

37

38

39

40

41

42

43

44

45

Rubidiu

Stronþiu

Ytriu

Zirconiu

Niobiu

Molibden

Tehneþiu

Ruteniu

Rodiu

Rb

Sr

Y

Zr

Nb

Mo

Tc

Ru

Rh

55

56

57–71

72

73

74

75

76

77

Cesiu

Bariu

seria

Hafniu

Tantal

Tungsten

Reniu

Osmiu

Iridiu

Cs

Ba

Lantanidelor

Hf

Ta

W

Re

Os

Ir

104

87

88

89–103

105

106

107

108

109

Franciu

Radiu

seria

Element

Element

Element

Element

Element

Fr

Ra

Actinidelor

105

106

107

108

109

57

58

59

60

61

62

63

64

65

Lantan

Ceriu

Praseodim

Neodim

Promeþiu

Samariu

Europiu

Gadoliniu

Terbiu

La

Ce

Pr

Nd

Pm

Sm

Eu

Gd

Tb

89

90

91

92

93

94

95

96

97

Actiniu

Toriu

Protactiniu

Uraniu

Neptuniu

Plutoniu

americiu

Curiu

Berkeliu

Ac

Th

Pa

U

Np

Pu

Am

Cm

Bk

152


152-153.qxd

02.09.2003

18:04

Page 3

TABELUL PERIODIC

ELEMENTELE BLOCULUI S

ELEMENTELE BLOCULUI P

Exceptând hidrogenul, elementele blocului s sunt toate metale foarte reactive, moi, cu densitåÆi mici. Majoritatea metalelor din grupa 1 se topesc sub 100oC, în timp ce majoritatea celor din grupa 2 se topesc sub 900oC. Compuçii elementelor din blocul s sunt folosiÆi pentru colorarea focurilor de artificii. Sårurile de sodiu çi potasiu sunt necesare bunei funcÆionåri a sistemului nervos, în timp ce compuçii magneziului sunt vitali pentru producerea clorofilei verzi a plantelor.

Acest bloc este un amestec de metale cu nemetale. Elementele de deasupra diagonalei ce uneçte aluminiul cu poloniul sunt nemetale. Elementele de pe diagonalå çi de dedesubt sunt metale. Staniul çi plumbul sunt metale tipice ale blocului p. Ele sunt mai moi decât metalele blocului d çi mai puÆin reactive. Gazele azot, oxigen, fluor çi clor se aflå în partea din dreapta sus a blocului p. Membrii grupei 18 se numesc gaze nobile, sau inerte, pentru cå sunt aproape lipsite de reactivitate.

ELEMENTELE BLOCULUI D

ELEMENTELE BLOCULUI F

Aceste elemente sunt toate metale dure, dense, cele mai multe topindu-se mult peste 10000C. În acest bloc sunt incluse fierul, cuprul, titanul etc. Reactivitatea lor este mult mai micå decât a metalelor din blocul s. Toate metalele din blocul d au doar unul sau doi electroni în stratul exterior, aça cå au proprietåÆi chimice similare. Deçi numårul atomic creçte în fiecare dintre cele trei perioade, electronii în plus se rotesc în interiorul atomului, dar mai aproape de nucleu.

Toate aceste elemente sunt metale rare. Cele de pe primul rând sunt foarte reactive. Cele din rândul al doilea sunt toate radioactive; multe dintre ele sunt elemente sintetice obÆinute în laboratoare sau în miezul reactoarelor nucleare.

Acest motor de motocicletã e confecþionat mai ales din aliaje de aluminiu ºi fier. Ambele metale sunt amestecate cu mici cantitãþi din alte elemente pentru a obþine aliajul. Aceste substanþe sunt concepute pentru a rezista la diferite solicitãri mecanice.

18 2 Heliu

13

10

11

12

14

15

16

17

He

5

6

7

8

9

10

Bor

Carbon

Azot

Oxigen

Fluor

Neon

B

C

N

O

F

Ne

13

14

15

16

17

18

Aluminiu

Siliciu

Fosfor

Sulf

Clor

Argon

Al

Si

P

S

Cl

Ar

28

29

30

31

32

33

34

35

36

Nichel

Cupru

Zinc

Galiu

Germaniu

Arsen

Seleniu

Brom

Kripton

Ni

Cu

Zn

Ga

Ge

As

Se

Br

Kr

46

47

48

49

50

51

52

53

54

Paladiu

Argint

Cadmiu

Iridiu

Staniu

Stibiu

Telur

Iod

Xenon

Pd

Ag

Cd

In

Sn

Sb

Te

I

Xe

78

79

80

81

82

83

84

85

86

Platinã

Aur

Mercur

Taliu

Plumb

Bismut

Poloniu

Astatiniu

Radon

Pt

Au

Hg

Tl

Pb

Bi

Po

At

Rn

66

67

68

69

70

71

Disprosiu

Holmiu

Erbiu

Tuliu

Yterbiu

Luteþiu

Dy

Ho

Er

Tm

Yb

Lu

98

99

100

101

101

103

Californiu

Einsteiniu

Fermiu

Mendeleeviu

Nobeliu

Lawrenciu

Cf

Es

Fm

Md

No

Lr

c Elementele din grupa 18 a tabelului periodic se numesc ºi gaze nobile. Cel mai uºor, heliul, are numai doi electroni. Toate celelalte elemente din grupã au opt electroni în stratul exterior. Acest aranjament este foarte stabil ºi explicã lipsa lor de reactivitate. 153

c Unul dintre combustibilii folosiþi în centralele nucleare este uraniul, elementul cu cel mai mare numãr atomic, 92, dintre toate elementele naturale. Dezintegrarea nucleului cu formarea altor elemente este însoþitã de eliberare de energie.

Multe gaze nobile se folosesc pentru iluminare. Acest far foloseºte xenon pentru a da o luminã puternicã, alb-albãstrie.

A SE VEDEA ªI 148-149 Elementele chimice, 166-167 Legãturi chimice ºi valenþã, 196-197 Proprietãþile metalelor


154-155.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:04

Page 2

ANALIZA

CHIMICÅ

Chimiçtii folosesc o varietate de tehnici çi instalaÆii, sau aparate, pentru a identifica elementele sau compuçii dintr-o probå, cantitatea lor çi modul lor de aranjare.

Pahar

Solvent

Baghetã de sticlã, suport

Fâºii de hârtie Pete de cernealã

Culori separate

Cromatografia pe hârtie se poate folosi pentru a separa coloranþii din cerneluri. Pe mãsurã ce solventul urcã pe hârtie, coloranþii migreazã cu viteze diferite ºi se separã.

himiçtii folosesc trei tipuri importante de analize. Analiza calitativå aratå felul elementelor sau compuçilor prezenÆi într-o probå. Aça sunt reacÆiile la scarå micå efectuate în tuburi de testare, cromatografia çi electroforeza. Analiza cantitativå determinå cantitåÆile de elemente sau de compuçi dintr-o probå. Un exemplu comun este titrarea – folositå pentru a måsura concentraÆiile soluÆiilor. Analiza structuralå foloseçte razele X sau alte radiaÆii pentru a investiga modul de aranjare a atomilor în cristale sau forma moleculelor.

Bazã alcalinã cu indicator

Potasiu

C

CROMATOGRAFIA

Cromatografia pe hârtie este folositå pentru a separa amestecuri de compuçi coloraÆi, cum sunt cernelurile. O bucatå de hârtie absorbantå este stropitå cu un solvent care preia coloranÆii probei çi îi poartå de-a lungul hârtiei. DistanÆa parcurså de fiecare component colorat depinde de cât de tare este reÆinut de hârtie. TITRAREA

Biuretã

Bariu

Titrarea måsoarå volumele soluÆiilor care reacÆioneazå între ele. O substanÆå numitå indicator îçi schimbå culoarea atunci când reacÆia s-a terminat. Chimiçtii pot calcula apoi cantitatea de substanÆå care a fost dizolvatå în soluÆie.

c În titrãrile acid-bazã

un acid de concentraþie cunoscutã este picurat într-un pahar care conþine o bazã ºi o cantitate micã de indicator. Cantitatea de bazã din pahar poate fi aflatã din cantitatea de acid necesarã pentru a schimba culoarea indicatorului.

f A bãut acest ºofer prea mult? Acest analizor mãsoarã concentraþia vaporilor de alcool din respiraþia lui. 154

Litiu Sodiu Cupru Calciu Testele în flacãrã permit identificarea unor elemente chimice. Un grãunte de probã pus pe capãtul unei sârme de platinã coloreazã în mod specific flacãra unui bec Bunsen.

TESTE CHIMICE

Chimiçtii pot deseori identifica diferite elemente çi compuçi dupå rezultatele unor teste chimice, folosind tuburi, reactivi chimici çi o aparaturå simplå. De exemplu, carbonaÆii reacÆioneazå întotdeauna cu acidul clorhidric formând bule de dioxid de carbon gazos. Testele în flacårå sunt cele mai simple teste. Unele metale conÆinute în compuçi coloreazå în mod specific flacåra unui bec Bunsen. Fåcând testele într-o ordine sistematicå pot fi identificate cele mai simple substanÆe.


154-155.qxd

02.09.2003

18:04

Page 3

ANALIZA CHIMICÅ

ELECTROFOREZA

Electroforeza este similarå cromatografiei, dar foloseçte curentul electric pentru separarea substanÆelor din amestec, în locul unui lichid purtåtor. Un exemplu de folosire a metodei este stabilirea amprentei genetice pentru identificarea indivizilor. Enzimele fragmenteazå ADN-ul din celulele corpului. O soluÆie ce conÆine aceste fragmente este plasatå într-un gel special. Fragmentele se miçcå în direcÆia curentului electric cu viteze diferite. Dupå un timp, ele se separå în benzi diferite. ADN-ul fiecårei persoane produce un tipar de benzi unic. CRISTALOGRAFIA CU RAZE X

Un fascicol de raze X este trecut printr-o probå cristalinå din substanÆa de analizat. În cristal atomii sunt dispuçi în mod regulat. Straturile de atomi acÆioneazå ca o reÆea de difracÆie care împråçtie razele X. InterferenÆa dintre diferitele raze le modificå intensitatea, în funcÆie de unghiul sub care acestea ies din cristal. Senzori plasaÆi în jurul cristalului måsoarå intensitåÆile razelor X. Un computer foloseçte aceste måsuråtori çi oferå imaginea structurii cristalului.

Aceastã cercetãtoare foloseºte un echipament de difracþie a razelor X pentru a afla structura unei proteine. Reþeaua ordonatã a atomilor din cristalul proteinei împrãºtie fasciculele de raze X care trec prin cristal. Detectori din jurul probei oferã unui computer informaþii despre tiparul împrãºtierii razelor, iar acesta analizeazã tiparul ºi calculeazã structura proteinei.

c În etapa finalã a amprentãrii genetice se pun cu o pipetã picãturi care conþin fragmente de ADN pe o plãcuþã de sticlã acoperitã cu un strat de gel.

c Benzile separate de ADN, de un roz strãlucitor în luminã UV, permit identificarea criminalilor dupã urmele pe care le lasã la locul crimei.

DATAREA CU CARBON

În toate fiinÆele vii existå molecule care conÆin atomi de carbon. Aceçti atomi provin din plantele care cresc preluînd dioxidul de carbon din aer. Cei mai mulÆi atomi de carbon sunt carbon-12, sau 12C. O micå parte dintre ei au doi neutroni în plus çi sunt instabili: aceçtia sunt atomi de carbon-14. Deçi carbonul-14 se descompune, el se formeazå constant prin impactul razelor cosmice asupra atomilor de azot din straturile superioare ale atmosferei, aça încât cantitatea totalå în aer este constantå. De aceea raportul dintre 14C çi 12C råmâne constant în organism toatå viaÆa. Dupå moarte, 14C råmas se descompune çi nu mai este înlocuit. Raportul între 14C çi 12C poate stabili vârsta plantelor sau animalelor care au tråit în ultimii 40.000 de ani.

Datarea cu radiocarbon mãsoarã vârsta unei probe comparând cantitatea de radioizotop 14C (radiocarbon) cu cantitatea existentã de 12C. Cu cât este mai mic raportul dintre 14C ºi 12C, cu atât proba este mai veche. Acest spectrometru de masã cu accelerator de particule determinã numãrul mic de 14C existent.

155

Datarea cu radiocarbon poate stabili vârsta acestei mumii din Egiptul antic.

A SE VEDEA ªI Genele ºi cromozomii, 158-159 Soluþii, 162-163 Reacþii chimice


156-157.qxd

18:05

Page 2

STÅRILE

MATERIEI

Starea solidå, cea lichidå çi cea gazoaså sunt cele trei ståri comune ale materiei. Structurile lor sunt diferite. SubstanÆele pure se topesc çi fierb la temperaturi fixe. Solid

Particulele dintr-un solid au un aranjament strâns. Deseori, el este ºi ordonat, particulele formând reþele. Particulele unui solid nu se miºcã liber; ele vibreazã în jurul unor puncte fixe din reþea.

ateria este formatå din particule. Acestea pot fi atomi separaÆi, molecule sau ioni (vezi pagina 166). Deçi particulele au adesea forme complexe, pentru a reprezenta modelele solidelor, lichidelor çi gazelor chimiçtii obiçnuiesc så foloseascå sferele. În orice substanÆå forÆelor de atracÆie dintre particule li se opune energia particulelor çi aceasta le face så se miçte. Aceastå energie, numitå energie cineticå, creçte cu temperatura. Starea solidå, lichidå sau gazoaså a unei substanÆe este hotårâtå de echilibrul dintre energia cineticå çi forÆele de atracÆie.

M

SOLIDE ªI LICHIDE Gaz

Particulele dintr-un gaz sunt mult mai împrãºtiate decât în solide. Ele se miºcã cu viteze mari – cca. 300 km/h – ºi se ciocnesc una de alta ºi de pereþii recipientului.

SubstanÆele sunt solide atunci când forÆele de atracÆie dintre particulele lor sunt destul de mari pentru a împiedica miçcarea liberå a particulelor. Solidele au forme fixe pentru cå particulele sunt menÆinute strâns laolaltå, adesea într-un tipar numit reÆea. Cristalele sunt exemple de reÆele cu un grad înalt de ordonare. Lichidele sunt fluide – cu alte cuvinte, îçi pot schimba forma. Într-un câmp gravitaÆional ca cel al Påmântului, lichidele se adunå pe fundul unui recipient çi au o suprafaÆå planå. Într-un lichid, forÆele de atracÆie dintre particule sunt prea slabe pentru a le menÆine într-o structurå rigidå. Particulele pot aluneca uçor una pe lângå cealaltå.

Lichid

Fierul topit incandescent este turnat în forme în cursul unui proces numit turnare. Când temperatura scade sub 1535oC, fierul se solidificã luând forma matriþei.

GAZELE

SubstanÆele sunt gazoase atunci când energia cineticå a particulelor lor este destul de mare pentru a învinge pe de-a-ntregul forÆele de atracÆie. La fel ca lichidele, gazele sunt fluide – îçi schimbå forma dupå forma recipientului. Spre deosebire de lichide, energia cineticå a gazelor este suficientå pentru a le face så se råspândeascå, umplând tot volumul recipientului. PUNCTE DE TOPIRE

Particulele dintr-un lichid se pot miºca ºi aluneca unele pe lângã altele, ca ºi cele dintr-un gaz. Totuºi, sunt mai apropiate între ele, mai degrabã ca particulele dintr-un solid.

f Acest grafic prezintã distribuþia energiilor particulelor într-un solid, lichid sau gaz. Cu cât energia este mai mare, cu atât mai repede se miºcã sau vibreazã particulele. Puþine particule au energii foarte mari sau foarte mici.

Materia poate trece din starea solidå în stare lichidå, din lichid în gaz etc., dacå energia cineticå a particulelor substanÆei se modificå. Energia cineticå creçte sau descreçte la schimbarea temperaturii. Punctul de topire al unei substanÆe este temperatura la care energia cineticå a particulelor substanÆei este destul de mare pentru a elibera particulele din reÆeaua rigidå. Cantitatea de energie necesarå topirii unui solid depinde de tåria forÆelor de atracÆie din solid. În fier, care se topeçte la 1535oC, aceste forÆe sunt mai mari decât în oxigen, care îngheaÆå la – 219oC.

Numãrul de particule cu energia E

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

Energia E

156


156-157.qxd

02.09.2003

18:05

Page 3

STÅRILE MATERIEI 3.550 2.000 1.800

Temperatura de topire (oC)

1.600 1.535

1.400 1.200 1.083

1.000 962 800 600 400 328

200 0

–272

–200

–39

0

Mercur

Apã

Plumb

Argint

Cupru

Fier

Carbon

Heliu

c Punctul de topire al unei substanþe depinde de atracþia dintre particulele sale. Pentru heliu forþa aceasta este atât de slabã, încât el se solidicã doar la o presiune mai mare de mai mult de 25 de ori decât cea atmosfericã.

d ªi punctele de fierbere depind de presiune ºi de forþa de atracþie dintre particule. Pe vârful Everest punctul de fierbere al apei este cu 28oC mai mic decât la nivelul mãrii. 2.750

PUNCTE DE FIERBERE

2.600

Un lichid fierbe atunci când bulele de vapori se måresc în lichid, se ridicå la suprafaÆå çi se elibereazå, formând un gaz. Punctul de fierbere al unei substanÆe este temperatura la care energia cineticå a particulelor substanÆei este destul de mare pentru ca ele så scape din strânsoarea forÆelor care le Æin laolaltå. Fiecare substanÆå purå are punctul ei de fierbere specific, la fel ca çi punctul de topire. De exemplu, apa fierbe la 100oC formând aburul, hidrogenul lichid fierbe la -260oC, iar etanolul la 79oC. Nu toate substanÆele se topesc înainte de a fierbe. Unele solide trec în starea gazoaså înainte de a trece prin cea lichidå. Acest proces se numeçte sublimare. Dioxidul de carbon solid (zåpada carbonicå) sublimå – devine dioxid de carbon gazos – la -78,50C.

2.400

IMPURITÃÞI ªI PRESIUNE

ImpuritåÆile (mici cantitåÆi din alte substanÆe) çi presiunea influenÆeazå atât punctul de fierbere, cât çi cel de topire. Presiunea mare comprimå strâns particulele, astfel cå au nevoie de mai multå energie cineticå pentru a se topi sau a fierbe. Deci punctele de topire çi de fierbere cresc o datå cu presiunea.

2.200

2.212

2.000 1.800

Temperatura de fierbere (oC)

1.600 1.484

1.400 1.200 1.000 907

800 600 400 357 200 0

–269

-200

Heliu

72

100

Apa pe vârful Everest

Apa la nivelul mãrii

Mercur

Zinc

Calciu

ImpuritåÆile modificå punctele de fierbere çi de topire interferând cu forÆele dintre particule. De aceea gheaÆa se topeçte când este presåratå sare deasupra ei. Sarea måreçte çi punctul de fierbere al apei. 157

Argint

Fier

A SE VEDEA ªI 166-167 Legãturi chimice ºi valenþã, 194-195 Proprietãþile solidelor, 204-205 Prelucrarea materialelor, 292-293 Energia cineticã ºi energia potenþialã


158-159.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:06

Page 2

SOLUæII SoluÆiile sunt formate din una sau mai multe substanÆe dizolvate întro altå substanÆå. SoluÆiile cele mai întâlnite sunt formate din gaze sau solide dizolvate în lichide. Molecule de apã (H2O)

Ion de clor (Cl–)

acå într-un pahar cu apå se adaugå sare çi se agitå, cristalele solide de sare încep så se dizolve în apå, formând o soluÆie. SubstanÆa care se dizolvå poartå numele de solut. SubstanÆa care dizolvå solutul se numeçte solvent. SolvenÆi diferiÆi dizolvå soluÆi diferiÆi. De exemplu, sarea se dizolvå în apå, dar nu çi în alcool pur sau în benzinå. Zahårul se comportå diferit çi se dizolvå în toate trei – apå, alcool çi benzinå.

D

Ion de DIZOLVAREA sodiu (Na+)

Moleculele de apã extrag ionii din cristal.

Solidele sunt alcåtuite din particule fixate într-o structurå rigidå. Între particule se exercitå forÆe de atracÆie puternice. Particulele unui lichid sunt în permanentå miçcare. Când un solid vine în contact cu un lichid, particulele lichidului lovesc suprafaÆa solidului. În aceste coliziuni, unele dintre particulele solidului sunt dizlocate. SoluÆia se formeazå dacå particulele de solid sunt atrase mai puternic de particulele de lichid decât unele de altele. Particulele solventului înconjoarå particulele solutului pe måsurå ce solidul se dizolvå în continuare. Rezultatul este o soluÆie.

Moleculele de apã înconjoarã ionii din soluþie.

c Granulele de sare sunt formate din ioni de sodiu ºi de clor legaþi într-o structurã rigidã numitã reþea cristalinã. Apa dizolvã sarea extrãgând ionii din reþea ºi înconjurându-i.

f Fiecare litru de apã de mare conþine cam 32 de grame de sare. Sarea de bucãtãrie se obþine þinând apa de mare în bazine puþin adânci. Cãldura Soarelui evaporã apa. Sarea cristalizeazã ºi este adunatã în grãmezi pentru a se usca.

158

SOLUBILITATE ªI CRISTALIZARE

Masa de solut care se dizolvå într-un litru de solvent reprezintå solubilitatea solutului. O soluÆie care conÆine cantitatea maximå posibilå de solut se numeçte soluÆie saturatå. Solubilitatea celor mai multe solide creçte o datå cu temperatura. Dacå o soluÆie este låsatå într-un vas deschis, volumul de lichid scade o datå cu evaporarea solventului. Solutul nu se evaporå. Dupå un timp, cantitatea de solvent råmaså nu mai este suficientå pentru a dizolva tot solutul. SoluÆia devine saturatå çi pe måsurå ce solventul continuå så se evapore, încep så se formeze cristale ale solutului solid.


158-159.qxd

02.09.2003

18:06

Page 3

SOLUæII Chiciura se formeazã când aerul umed se rãceºte sub 0oC. Umezeala dizolvatã în aer formeazã mici picãturi de apã care se depun pe suprafeþele reci ºi îngheaþã. Aceste modele complicate sunt cristale de gheaþã.

SOLIDELE

GAZELE

Gazele se pot dizolva çi ele în lichide, formând soluÆii. Solubilitatea gazelor scade o datå cu creçterea temperaturii. De aceea în apa încålzitå se formeazå mici bule de gaz cu mult timp înainte de fierbere. Dacå se måreçte presiunea gazului, în lichid se va dizolva mai mult gaz. Solubilitatea unui gaz se måsoarå la 0oC çi la presiunea de 1 atmosferå. Oxigenul are în aceste condiÆii solubilitatea de 49 cm3 într-un litru de apå. Çi lichidele se dizolvå în gaze. De exemplu, apa se evaporå din mare çi vaporii de apå se amestecå cu aerul. Când aerul cald çi umed se ridicå çi se råceçte, nu mai poate påstra toÆi vaporii de apå pe care i-a dizolvat. Atunci picåturi mici de apå lichidå formeazå norii, ceaÆa çi ploaia.

Recipient închis

SoluÆiile solide se formeazå låsându-se o soluÆie lichidå så se solidifice. Aliajele formeazå o claså importantå de soluÆii solide. Ele sunt soluÆiile solide ale unuia sau mai multor metale sau nemetale într-un alt metal care alcåtuieçte cea mai mare parte a soluÆiei. Aliajele au de obicei proprietåÆi foarte diferite faÆå de metalele componente. Aluminiul pur, de exemplu, este foarte moale. Dizolvând în el mici cantitåÆi de cupru çi de alte elemente se obÆine un aliaj dur, uçor, numit duraluminiu. Duraluminiul este foarte uçor, dar foarte rezistent, fiind folosit la construcÆia corpului çi aripilor avioanelor. Ca çi la alte feluri de soluÆii, existå o limitå a cantitåÆii de solut dintr-o soluÆie solidå. De exemplu, fierul pur este un metal moale, maleabil. Dizolvând în fierul topit cantitåÆi mici de carbon se obÆine oÆelul, mult mai dur. Atomii de carbon sunt uniform împråçtiaÆi în soluÆia solidå. Fierul poate dizolva pânå la 0,4 procente de carbon. La adåugarea unei cantitåÆi mai mari de carbon se formeazå mici bulgåri de carburå de fier care fac ca oÆelul så devinå casant.

Buton ºi duzã

Presiunea vaporilor gazului propulsor Gazul propulsor cu substanþe dizolvate

c Recipienþii cu aerosoli conþin soluþii sub presiune ale unor substanþe cum sunt dezodorizantele, insecticidele ºi vopselele. Când presiunea este eliberatã prin apãsarea butonului, solventul din aerosoli fierbe ºi împinge soluþia prin duzã. Picãturi fine de aerosoli sunt pulverizate de fiecare datã când este apãsat butonul.

Recipient deschis

e Bãuturile gazoase se obþin dizolvând dioxid de carbon gazos în lichid, la presiune mare. Când se deschide sticla presiunea scade. Lichidul nu mai poate dizolva tot gazul conþinut. Fãrã bule

Bronzul este un aliaj, sau o soluþie, care conþine pânã la 30 de procente staniu în cupru. A fost obþinut prima datã cu mai mult de 6.000 de ani în urmã ºi folosit pentru armuri, unelte, arme, coifuri ºi ornamente.

bule

A SE VEDEA ªI f O soluþie este întotdeauna transparentã, chiar dacã este coloratã. Aceastã soluþie albastrã conþine clorurã de cobalt dizolvatã în apã. Un solid poate fi dizolvat mai repede într-un solvent dacã se încãlzeºte ºi se amestecã, agitând.

40 Nori ºi ceaþã, 156 Stãrile materiei, 184 Acizi, 185 Baze ºi alcalii, 198 Fierul, 202-203 Aliaje

159


160-161.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:07

Page 2

SEPARAREA

ÇI PURIFICAREA

Multe substanÆe sunt amestecuri de substanÆe mai simple. Pentru separarea componenÆilor unui amestec se folosesc mai multe tehnici. ulte soluÆii sunt formate dintr-un solid dizolvat într-un solvent lichid. Un exemplu este soluÆia de zahår în apå. Zahårul poate fi separat låsând soluÆia la loc cald pânå când se evaporå toatå apa. Se obÆin cristale de zahår pur. Apa evaporatå poate fi colectatå prin condensare pe o suprafaÆå rece. Amestecurile de lichide cu solide insolubile se pot separa prin filtrare sau centrifugare. Amestecurile de lichide se separå prin distilare.

M

Suspensia unui solid în lichid Hârtie de filtru Pâlnie de filtrare Reziduu solid

Aceastã distilerie produce brandy încãlzind vinul ºi colectând vaporii. Distilatul conþine 60 de procente de alcool, faþã de cele 10 procente de alcool ale vinului iniþial.

FILTRAREA

Filtrat

La filtrare reziduul solid este reþinut de o hârtie de filtru. În vasul de sub pâlnie trece o soluþie limpede.

Praful de cretå nu se dizolvå atunci când este amestecat cu apa. Se formeazå o suspensie tulbure. Suspensiile sunt formate din particule fine de solid împråçtiate în lichid. Filtrarea este cea mai simplå metodå pentru separarea unei suspensii. Într-o pâlnie se açazå o hârtie de filtru pliatå în forma unui con. Hârtia este fåcutå dintr-o urzealå poroaså de fibre microscopice care acÆioneazå ca o sitå. Când suspensia este turnatå în pâlnie, lichidul trece prin hârtie, dar particulele solide nu. Lichidul colectat se numeçte filtrat, iar solidul råmas în hârtia de filtru este reziduul.

Evacuarea apei de rãcire

Vapori

Refrigerent Liebig Coloanã de fracþionare

Distilat

Intrarea apei de rãcire Lichid la temperatura de fierbere

Un amestec de alcool ºi apã poate fi separat prin distilare. Coloana verticalã este umplutã cu bile de sticlã ºi este mai caldã în partea de jos. Vaporii de apã care urcã în coloanã condenseazã ºi revin sub formã lichidã în balon. Vaporii de alcool îºi continuã ascensiunea în coloanã, ajungând în refrigerentul descendent, unde sunt condensaþi.

160

CENTRIFUGAREA

Nu orice suspensie poate fi separatå prin filtrare. Uneori particulele suspendate sunt atât de fine încât fie trec prin filtru, fie îi înfundå porii çi nu mai permit trecerea lichidului. Un alt mod de a separa particulele dintr-o suspensie este låsând-o så se açeze. Dupå un timp, particulele solide se sedimenteazå çi lichidul de deasupra poate fi vårsat în alt vas. Din påcate, multe dintre suspensiile care sunt prea fine pentru a fi filtrate nu se pot separa nici prin sedimentare. Aceasta deoarece moleculele de lichid care se miçcå cu viteze mari spulberå încontinuu particulele solide çi le împiedicå så se açeze. Centrifugile sunt folosite pentru separarea suspensiilor dificil de separat prin alte metode. Eprubetele cu suspensie sunt introduse în tuburi port-eprubetå plasate în jurul axului central al rotorului din interiorul centrifugii. Rotorul este învârtit cu vitezå mare de un motor electric. Tuburile sunt rotite spre exterior, iar eprubetele ajung în poziÆie orizontalå, cu partea deschiså înspre centrul centrifugii. Cele mai mici centrifugi învârtesc tuburile port-eprubetå cu cca. 2000 de rotaÆii pe minut. Drept urmare, forÆa aplicatå particulelor de solid este de 250 de ori mai mare decât forÆa de gravitaÆie. O suspensie de praf de cretå în apå se va separa în mai puÆin de 30 de secunde, suspensiile de solide mai fine în mai mult timp. Centrifugile pot separa çi emulsii, care sunt suspensii ale unui lichid în alt lichid. Un exemplu este laptele, care se separå în smântânå çi lapte degresat.


160-161.qxd

02.09.2003

18:07

Page 3

SEPARAREA ÇI PURIFICAREA

SEPARAREA AMESTECURILOR PRIN CENTRIFUGARE Rotor

Când se amestecã ºi se agitã împreunã puþin pãmânt cu apã, se formeazã o suspensie. Dacã este lãsatã sã stea un timp, particulele solide se depun la fundul vasului. Ele formeazã straturi în ordinea densitãþii lor, grãunþele mai dense de nisip la fund, iar particulele mai uºoare de argilã suspendate în lichidul de deasupra. Centrifugile accelereazã procesul de depunere a particulelor, creând prin rotirea probei o forþã de apãsare care de obicei este de câteva sute de ori mai mare decât gravitaþia. Aceastã forþã poate separa amestecuri de tipul sângelui, care nu se separã doar prin efectul gravitaþiei.

Capac

Tub cu probã

Motor electric

Suportul tubului cu probã

DISTILAREA SIMPLÃ

Distilarea este folositå pentru separarea lichidelor prin fierbere. Când o soluÆie de sare în apå fierbe, vaporii care påråsesc amestecul sunt aburi puri. Într-o instalaÆie de distilare aburii trec printr-o Æeavå råcitå cu apå numitå refrigerent. Råcindu-se sub 1000C, aburii se transformå în apå purå în stare lichidå. Dupå ce toatå apa s-a evaporat, sarea din soluÆie råmâne pe fundul balonului în care se afla soluÆia.

e Aceastã centrifugã conþine patru tuburi cu probe. Tuburile aºezate în pãrþile opuse faþã de rotor trebuie sã aibã exact aceeaºi masã pentru ca rotorul sã se învârteascã fãrã vibraþii.

pori are un conÆinut çi mai mare din substanÆa cu punct de fierbere mai scåzut. Acest proces este repetat pânå când – dacå lungimea coloanei este suficient de mare – vaporii care ies prin partea ei superioarå conÆin numai substanÆa cu punct de fierbere mai scåzut, purå.

Serpentinã pentru condensare

DISTILAREA FRACÞIONATÃ

Distilarea simplå este folositå pentru separarea solvenÆilor lichizi din soluÆii çi pentru separarea din amestecuri a unor lichide care au puncte de fierbere foarte diferite. Lichidele care au puncte de fierbere apropiate nu sunt perfect separate din amestecul lor. Prin distilare fracÆionatå se separå amestecuri de lichide cu puncte de fierbere apropiate, repetându-se procesul de distilare de mai multe ori în aceeaçi instalaÆie. Separarea are loc întro coloanå de fracÆionare. Aceasta este o Æeavå verticalå umplutå cu bile. Vaporii se ridicå în coloana de fracÆionare, iar o parte dintre ei condenseazå. Amestecul care condenseazå conÆine mai mult din lichidul cu punct de fierbere mai ridicat. Acesta curge înapoi în amestecul care fierbe. Vaporii care nu condenseazå se ridicå în partea mai rece a coloanei. Aceçti vapori, care conÆin mai mult din substanÆa care fierbe la o temperaturå mai scåzutå, condenseazå parÆial. Partea care råmâne în stare de va-

c Sângele conþine globule roºii ºi globule albe într-o soluþie numitã plasmã. Pentru separarea acestora se foloseºte o centrifugã, pentru cã ele sunt prea mici pentru a se depune de la sine. Dupã centrifugare, fiecare strat este absorbit cu atenþie folosindu-se o pipetã de sticlã – un tub cu un capãt îngustat, prevãzut la celãlalt capãt cu o parã de cauciuc.

Admisia apei sãrate

Apa obþinutã

Încãlzitor

Uzinele de desalinizare produc apã dulce potabilã din apa de mare. Apa de mare rece este mai întâi trecutã printr-o serpentinã de condensator. Ea se încãlzeºte, în timp ce vaporii de apã purã condenseazã pe suprafaþa exterioarã a serpentinei. Apa de mare caldã este apoi încãlzitã pânã la punctul de fierbere ºi pompatã într-o incintã în care fierbe. Vaporii de apã se ridicã ºi condenseazã pe suprafaþa serpentinei, încãlzind altã cantitate de apã de mare care circulã prin serpentinã, iar ei transformându-se în apã lichidã.

Vapori de apã

A SE VEDEA ªI Evacuarea saramurii

161

Saramura (apa sãratã concentratã)

142-143 Tehnologii medicale, 190-191 Produse petrochimice, 210-211 Petrolul ºi rafinarea lui, 456-457 Resurse


162-163.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:08

REACæII

Page 2

CHIMICE

ReacÆiile chimice transformå un anumit tip de substanÆe în substanÆe de alt tip. Viteza reacÆiei depinde de substanÆe çi de temperaturå. eacÆiile chimice modificå compoziÆia chimicå a substanÆelor. În cursul reacÆiilor fie substanÆe mai complexe se descompun în substanÆe mai simple, fie substanÆe simple se unesc formând substanÆe mai complexe. SubstanÆele prezente la începutul unei reacÆii se numesc reactanÆi. SubstanÆele prezente la sfârçitul reacÆiei se numesc produse de reacÆie. Într-o reacÆie chimicå se modificå modul în care sunt legaÆi între ei atomii diferitelor elemente ale reactanÆilor. Unele reacÆii, cum este ruginirea, au loc foarte încet; altele, cum sunt exploziile, se produc foarte repede.

H

Metan

O

O

Molecule de oxigen

C H

O

H

H

O

R

Piliturã de fier ºi pulbere de sulf

Fierul atras

O

O

H

H C

H O

Dioxid de carbon O

C

H

H

O H

Atomi O

O

H

O

H

Apã

La arderea gazului natural moleculele de metan (CH4) ºi de oxigen (O2) se separã în atomi. Atomii se recombinã formând molecule de apã (H2O) ºi de dioxid de carbon (CO2).

REACÞII DE COMBINARE Sulfura de fier nemagneticã Un magnet separã fierul dintr-un amestec de piliturã de fier cu pulbere de sulf. Încãlzirea amestecului duce la formarea unei substanþe noi, un compus numit sulfurã de fier, care nu este magneticã.

Fierul çi sulful sunt elemente. Când pilitura de fier çi pulberea de sulf sunt agitate împreunå formeazå pur çi simplu un amestec. Amestecul are toate proprietåÆile celor doi componenÆi luaÆi separat: pilitura de fier este atraså de un magnet, iar substanÆele individuale pot fi våzute cu o lupå. La încålzire, are loc o reacÆie chimicå çi amestecul devine incandescent. Atomii de fier se unesc cu cei de

e Rachetele conþin praf de puºcã, format dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf ºi cãrbune (carbon). La încãlzire, azotatul de potasiu se descompune formând oxigen, ceea ce face ca sulful ºi carbonul sã ardã repede, producând gaze. Aceste gaze propulseazã racheta în aer ºi împrãºtie substanþele chimice care îºi etaleazã culorile pe cer.

Praf de puºcã ºi substanþe chimice colorante

Praf de puºcã

Combustie

Gaze evacuate

f Explozivii chimici se descompun în miimi de secundã, eliberând cantitãþi mari de gaze fierbinþi, cu presiuni mari. Expansiunea acestor gaze produce o explozie care poate fi atât de puternicã încât sã demoleze o clãdire. 162

sulf, formând sulfura de fier. ReacÆia este declançatå de cåldurå, la fel cum un arzåtor de gaz se aprinde cu un chibrit. Este un exemplu de reacÆie în care substanÆele simple se unesc formând o substanÆå mai complexå. Produsul are proprietåÆi diferite faÆå de amestec: de exemplu, nu este magnetic.


162-163.qxd

02.09.2003

18:08

Page 3

REACæII CHIMICE

REACÞII DE DESCOMPUNERE

Atunci când praful de copt (bicarbonatul de sodiu, NaHCO3) este amestecat cu oÆet, acidul din oÆet face ca praful de copt så se descompunå în pårÆi componente mai mici. Unul dintre produsele de descompunere este dioxidul de carbon (CO2), cel care face ca amestecul så aibå bule. Sobele çi încålzitoarele cu gaz folosesc oxigenul din aer pentru arderea gazului metan. În timpul reacÆiei, cåldura descompune fiecare moleculå de metan (CH4) într-un atom de carbon çi patru atomi de hidrogen. Aceçti atomi se combinå apoi cu oxigenul, formând dioxid de carbon çi apå (H2O).

Ruginirea este o reacþie chimicã lentã între fier, apã ºi oxigen. În timp, fierul din aceastã maºinã veche se va transforma complet în oxid de fier maroniu, sfãrâmicios.

VITEZE DE REACÞIE

Pentru a putea avea loc, reacÆia dintre fier çi sulf are nevoie de cåldurå. În reacÆia dintre praful de copt çi oÆet cåldura nu este necesarå, dar la o temperaturå mai mare reacÆia se produce mai repede: creçterea temperaturii duce la mårirea vitezei de reacÆie. Viteza unei reacÆii aratå cât de repede se transformå reactanÆii în produse. ReacÆiile chimice se produc când moleculele çi atomii se ciocnesc între ei. Viteza de reacÆie creçte când au loc mai multe ciocniri pe secundå. Crescând temperatura, creçte energia cineticå a particulelor, ele se miçcå mai repede çi se ciocnesc mai des. La temperaturi înalte reacÆiile sunt mai rapide. Viteza de reacÆie creçte çi dacå se folosesc reactanÆi mai concentraÆi. La concentraÆii mai mari moleculele care pot reacÆiona sunt mai apropiate unele de altele, se ciocnesc mai des çi

1

Acid diluat ºi aºchii de marmurã

2

Acid diluat ºi pulbere de marmurã

3

Aºchii de marmurã ºi acid concentrat

reacÆiile se produc mai rapid. În cazul gazelor, o presiune mare este echivalentå cu o concentraÆie mare. Într-un motor Diesel se folosesc presiuni çi temperaturi ridicate pentru a se iniÆia o reacÆie explozivå.

4

Aºchii de marmurã ºi temperaturã înaltã

1 Aºchiile de marmurã reacþioneazã cu acidul dând dioxid de carbon gazos. Viteza de reacþie creºte când: 2 se mãrunþeºte marmura, mãrindu-se contactul dintre reactanþi; 3 se foloseºte acid concentrat; 4 se mãreºte temperatura, crescând numãrul de ciocniri pe secundã.

e Acestor stalactite (atârnate de tavan) ºi stalagmite (înãlþându-se de pe sol) le-au trebuit mii de ani pentru a se forma în aceastã peºterã. Dioxidul de carbon din apa de ploaie infiltratã reacþioneazã cu calcarul rocii din tavanul peºterii, formând depuneri de sãruri insolubile când apa din picãturi se evaporã.

A SE VEDEA ªI 32-33 Eroziunea ºi alterarea datoratã intemperiilor, 176 Catalizatori, 178 Oxidare ºi reducere

163


164-165.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:09

Page 2

COMPUÇI

CHIMICI

Compuçii chimici sunt formaÆi din atomii a douå sau mai multe elemente diferite, în proporÆii fixe. Atomii sunt ÆinuÆi laolaltå în compuçi prin legåturi chimice. e cunosc mai mult de 110 elemente chimice. Atomii acestora se unesc între ei în diferite combinaÆii, alcåtuind multe milioane de compuçi diferiÆi. În aceçti compuçi atomii sunt ÆinuÆi laolaltå de forÆe puternice de atracÆie, numite legåturi chimice. Unii compuçi sunt foarte simpli. De exemplu, sarea de maså conÆine doar douå elemente, sodiu çi clor, legate între ele. Denumirea ei chimicå este clorurå de sodiu. AlÆi compuçi sunt foarte complecçi, în special cei din organismele vii. Aça sunt ADN-ul çi proteinele.

S

Carbon

Oxigen Mãrimea bulelor descreºte de jos în sus Apã de var

SubstanÆele de tipul clorurii de sodiu sunt formate din particule care au sarcini pozitive çi negative, numite ioni. Ionii pozitivi sunt puternic atraçi de sarcina electricå a ionilor negativi çi invers. AtracÆia aceasta, numitå legåturå ionicå, Æine ionii laolaltå aça cum mortarul Æine cåråmizile într-un zid. În alte substanÆe atomii sunt legaÆi între ei în grupåri numite molecule. De exemplu, apa este un compus al elementelor hidrogen çi oxigen. Fiecare moleculå de apå are un atom de oxigen çi doi atomi de hidrogen. Legåturile dintre atomii unei molecule sunt puternice; forÆele de atracÆie dintre molecule sunt mult mai slabe.

d Fiecare moleculã de dioxid de carbon conþine doar trei atomi. Atracþia dintre molecule este slabã, aºa cã dioxidul de carbon este un gaz la temperatura camerei. d Existã mulþi alcooli diferiþi. Toþi conþin un atom de oxigen legat într-o parte de un atom de carbon, iar în cealaltã parte de un atom de hidrogen. Denumirea chimicã a alcoolului cu formula C2H5OH este etanol.

O C O

O

C

O

O C

Polietilena este un compus care conþine numai carbon ºi hidrogen. Atomii de carbon sunt legaþi între ei în lanþuri lungi. Fiecare atom de carbon este legat ºi de doi atomi de hidrogen. O moleculã de polietilenã conþine între 3.500 ºi 200.000 de atomi de carbon. Lanþurile se împletesc între ele dând un solid moale, ca o cearã.

LEGÃTURI CHIMICE

Unii compuºi pot fi obþinuþi prin simpla încãlzire a elementelor împreunã. Prin trecerea oxigenului gazos peste carbon încãlzit se formeazã dioxid de carbon. În aceastã reacþie, fiecare atom de carbon se leagã de doi atomi de oxigen. Apa de var devine lãptoasã ºi bulele devin din ce în ce mai mici pe mãsurã de apa de var dizolvã dioxidul de carbon.

O

MOLECULELE DE POLIETILENÃ

O

C O H

Legãturi foarte slabe temporare între moleculele în miºcare

H H

H

H

C

C

H

H

H O

H

H O

C

C H

H

O H

H

O

C

H

H

C

C

H H

H

H

H

C

H H Legãturi slabe temporare între moleculele în miºcare

H

164

d Acest gunoier adunã obiectele din polietilenã pentru recirculare ca pungi pentru lãzi de gunoi ºi alte produse.


164-165.qxd

02.09.2003

18:09

Page 3

COMPUÇI CHIMICI

SÃRURILE METALELOR Atomii de carbon formeazã „scheletul” moleculei

Sårurile metalelor conÆin unul sau mai multe metale legate de unul sau mai multe nemetale. Sarea de maså, sau clorura de sodiu, e un exemplu comun. Formula chimicå a sårii este NaCl çi aratå cå ea conÆine un numår egal de atomi de sodiu (Na) çi de clor (Cl). O altå sare este carbonatul de calciu (CaCO3), componentul principal al calcarului çi al cretei. Carbonatul de calciu are acelaçi numår de atomi de calciu (Ca) çi de carbon (C) çi de trei ori mai mulÆi atomi de oxigen (O). Sårurile sunt de obicei solide care se topesc la temperaturi înalte. Clorura de sodiu se topeçte la 804oC. NEMETALELE

Compuçii ce conÆin doar nemetale alcåtuiesc mai ales molecule; mulÆi dintre ei sunt lichide sau gaze. Apa, de exemplu, e formatå din hidroAtomii de hidrogen gen çi oxigen, amândouå nesunt legaþi de metale. Formula chimicå a apei „scheletul” de carbon este H2O, aråtând cå fiecare moleculå de apå este compuså din doi atomi de hidrogen çi un atom de oxigen. Cei mai mulÆi dintre compuçii nemetalici solizi se topesc la temperaturi joase. Ceara de lumânåri, un amestec de compuçi ce conÆin carbon, hidrogen çi oxigen, se topeçte pe la 700C.

d Chimiºtii folosesc prefixul „poli” – ca în denumirea polietilenei – pentru a arãta cã un compus e alcãtuit dintr-o parte simplã care se repetã de mai multe ori. Polietilena e obþinutã din etenã, o moleculã care conþine doi atomi de carbon ºi patru atomi de hidrogen.

f Aurul aflat în adâncul pãmântului este amestecat cu rocã de cuarþ. Cele mai multe metale se gãsesc, în minereurile care le conþin, sub formã de compuºi. Aurul este atât de nereactiv încât poate fi gãsit în stare naturalã în formã purã.

Dicromatul de amoniu, (NH4)2Cr2O7, este un compus instabil format din atomi de crom, hidrogen, azot ºi oxigen. Prin încãlzirea cristalelor lui oranj se rup legãturile dintre atomi ºi se formeazã substanþe mai simple: abur, azot gazos ºi oxid de crom verde.

GAZELE NOBILE

Grupa 18 a tabelului periodic e alcåtuitå din gazele nobile: heliu, neon, argon, kripton, xenon çi radon. Heliul, neonul çi argonul sunt absolut inerte: ele nu iau parte niciodatå la reacÆii chimice. Kriptonul, xenonul çi radonul pot reacÆiona, dar numai în condiÆii extreme. Ele sunt atât de puÆin reactive deoarece structura lor electronicå este foarte stabilå. STABILITATEA

Elementele care iau parte la reacÆii chimice fac un schimb de electroni sau îi pun în comun astfel încât så ajungå så aibå acelaçi numår de electroni cu al celui mai apropiat gaz nobil din tabel. MulÆi compuçi sunt mai stabili decât elementele componente. Unii compuçi, cum este clorura de sodiu, sunt foarte stabili. Deseori elemente foarte reactive se combinå formând compuçi foarte stabili. Aceçtia reacÆioneazå rar cu alte substanÆe çi nu se descompun la încålzire pentru cå legåturile dintre atomii lor sunt puternice.

A SE VEDEA ªI

165

148-149 Elementele chimice, 166-167 Legãturi chimice ºi valenþã, 180-181 Gazele nobile


166-167.qxd

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

02.09.2003

18:10

Page 2

LEGÅTURI

CHIMICE ÇI VALENæÅ Ion de sodiu (Na+)

Între metale çi nemetale se formeazå mai ales legåturi ionice. Legåturile covalente se formeazå între nemetale. ValenÆa este numårul de legåturi pe care le poate forma un atom. iecare atom al unui element conÆine un numår de electroni egal cu numårul de protoni din nucleul såu. Sarcinile pozitive ale protonilor sunt compensate de sarcinile negative ale electronilor çi atomul în ansamblu este neutru. Electronii se rotesc în jurul nucleului pe niçte straturi numite orbite. Existå o limitå a numårului de electroni pe care îi poate conÆine fiecare strat. Primul strat, cel mai apropiat de nucleu, poate avea cel mult 2 electroni, al doilea strat cel mult 8, iar al treilea cel mult 18. Pe rândurile tabelului periodic elementele sunt açezate în ordinea crescåtoare a numårului atomic, egal cu numårul protonilor din atomii fiecårui element. Primul element din fiecare rând are un singur electron în stratul exterior. La sfârçitul fiecårui rând se aflå un gaz nobil, care are stratul exterior complet ocupat cu electroni. Aceastå configuraÆie electronicå este deosebit de stabilå. De aceea gazele nobile sunt foarte puÆin sau deloc reactive.

Ion de clor (Cl–)