ȘTEFĂNESCU ROMEO – NICOLAE - ASiIiVro
Dragostea din dragoste Dragostea mea din fire, e luată în brațe... cu dragoste, de dincolo de fire arcadele gotice ale unei rugăciuni se înalță... către demiurgul dintre stele, Dumnezeu Cel vechi de zile... ce nu e cuprins de alfa și omega spațiul dintre cele două litere... eline. Cupolele ortodoxe ale smereniei cele înalte... sunt deschise de rugăciunile rostite ce se aud... în crepusculul adânc al luminii nearătate, ale credinței mele... ce se arată într-o spirală curcubeu... până la cele trei porți de aur... tămâie... și smirnă... ale orașului de opal. Deasupra mea stolul Duhului Sfânt, urcă și coboară în trei direcții... până se va așeza în aripi de porumbel, peste poarta cruce a inimii mele... ce îl aștepta pe El... Mesia sufletului meu, atunci când am simțit că L-am derăstignit... rostindu-i pe silabele înmuiate în smerita-credință... numele... I...i...s...u...s.
17 Februarie 2013
~ 52 ~