Page 1

editorial

Revistă editată de SC ARTE & VINO SRL

Două vorbe despre tradiţia vinurilor româneşti

Colegiul ştiinţific: Conf. univ. dr. ing. Victor Surdu preşedinte Prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea Prof. univ. dr. Viorel Stoian Dr. Ing. Constantin Croitoru Prof. univ. dr. Gheorghe Glăman Prof. univ. dr. Dorin Popa Prof. univ. dr. Aurel Popa Lector univ. dr. Cătălin Galan Dr. ing. Mihai Macici Dr. ing. ec. Ion Puşcă Ing. Lucia Pîrvu

Redactor şef: Marius Cristian Tel: 0724275577 mcristian@gmail.com

Layout: sc Interface srl

Redactori: Aurora Dobrin Laura Dediu Răzvan Cruceanu Cezar Filip

Colaboratori: Dan Mihăescu Ovidiu Gheorghe Otilia Chiriţă Carmen Pascu Emilian Pascu Denis Ştefăneţ

Foto: Mircea Vlad

Redactor de limbă engleză: Corina Mogoşan

Director executiv: Somelier Marian Timofti Tel: 0731 520 035 marian@artevino.ro

Publicitate: office@artevino.ro

Distribuţie: Hachette Inmedio, distribuţie proprie, abonamente

Adresa redacţiei: Bd. Mărăşeşti nr. 2B, Sector 4, Bucureşti Tel: 021 231 52 63 www.artevino.ro ISSN: 2066-7930

Tiparul: Megapress www.artevino.ro

Marius CRISTIAN n 1788, Ştefan Raicevici, un negustor Îluidin Raguza, ajuns preceptor al copiilor Alexandru Ipsilanti, apoi consul austriac, scria astfel despre podgorenii moldavi, în cartea sa Osservazioni storiche, naturali e politiche interno la Valachia e Moldavia: „Moldovenii nu folosesc un mare meşteşug pentru a face şi a păstra vinul pentru că acesta este atât de bun de felul său, că devine limpede şi bun de băut chiar după primul an.“ Şi nu cred că avem vreun motiv să bănuim că lucrurile stăteau altfel în ceea ce-i priveşte pe cei din Ţara Românească ori din Ardeal. Era atât de bun vinul românesc? Probabil că da, de vreme ce, în acea perioadă, aproape jumătate din haraciul pentru turci se plătea în vin, dovadă elocventă despre (totuşi!) priceperea vinificatorilor români, a calităţii vinurilor noastre şi a căutării de care se bucurau. Sigur, veţi spune că a venit filoxera şi lucrurile s-a schimbat, în sensul că a fost nevoie de mult mai multă ştiinţă în drumul de la bobiţă la pahar. Că n-a fost o problemă pentru vinificatorii români a demonstrat-o revista noastră şi în numărul trecut, când am publicat scrisoarea plină de învăţăminte pentru cei de azi trimisă de acad. Ştefan Teodorescu, după concursul internaţional de vinuri de la Liublijana din 1964, acad. Nicolae Ştefan (doar un fragment pentru eventuală reamintire: „La Liubliana s-a statornicit un aşa nivel de reputaţie a vinurilor noastre, încât în una din zile, când din greşeală sa servit un vin slab drept vin românesc, degustătorii – din Austria, RFG, SUA, Polonia, URSS, Jugoslavia... – au protestat, solicitând să se verifice originea probei, întrucât apreciază că vinul este prea slab calitativ pentru a putea fi din România“) ult mai aproape de zilele noastre, acum vreo 10 ani, am cumpărat împreună cu prietenul Bogdan 2 sticle, un Bordeaux bine piperat la preţ (deabia apăruseră franţuzeştile la raft) şi un Merlot de Dealul Bujorului (da, se găsea!) ridicol de ieftin. Rezultatul degustării ad-hoc? Francezul nu era vreo spălătură de butoi, dar foarte „la

M

modă“, cu tanini de-ţi simţeai limba şmirghel. În schimb Merlotul (habar nam ce se mai întâmplă prin zona aia şi tare-mi pare rău) era exact aşa cum trebuie să fie; n-avea cine ştie ce calităţi (ar fi fost şi culmea, la preţul ăla!) dar absolut nici un defect. Numai bun de dat exemplu oricărui curios care ar vrea să ştie cum arată un Merlot curăţel, de băut cu cana, care să nu miroasă a ce vrea drojdia selecţionată şi alte deastea, ci doar a strugure, soare şi dealuri. Un vin care s-a instalat definitiv pe raftul cu amintiri nostalgice, alături de Feteasca Neagră de Cotnari băută acum vreo 25 de ani (nici cu asta nu cred c-am să mă mai intâlnesc!) ă ne înţelegem, nu vreau să spun c-ar trebui să vinificăm ca acum nu ştiu câţi ani, după cum cred c-ar fi o mare tâmpenie să nu fim permanent la zi cu toate cuceririle ştiinţifice din domeniu. Dar nu cred c-am să fiu vreodată de acord, în calitatea mea de simplu consumator, cu industrializarea excesivă a vinului, care tinde să astupe orice specificitate a zonei. Că-i spunem parkerizare, că-i spunem globalizare sau oricum altfel am vrea, tot mi se pare o prostie să nu pui tehnologia la muncă pentru a-ţi pune în valoare caracteristicile zonei, şi nicidecum pentru a face vin „la modă“! Şi că veni vorba, stabileşte cineva vreo modă a vinului în România şi nam aflat încă? Avem o piaţă atât de matură şi de dezvoltată încât avem dea face cu trenduri? Hai să fim serioşi, să ne oprim puţin din citit manuale americane şi să mai şi gândim puţin! Că altminteri pare firească până şi inepţia cu „vai ce bine, au început să bea tinerii vin în cluburi şi discoteci!“. Da, pentru că e mai ieftin să ia o sticlă în 4 decât câte o bere fiecare. Dacă şi asta-i o tendinţă pe care să ne bazăm marketingul, atunci stăm bine (apropo, pariu că beau aproape numai vin dulce, de dragul fetelor?). Aşa că poate ar fi mai bine să nu mai clădim bazându-ne pe mode şi tendinţe, ci să ne uităm mai mult spre tradiţiile noastre. Fiindcă, în fond şi la urma urmelor, dacă o să ne prezentăm în faţa lumii cu nişte vinuri aidoma cu cele de prin Chile, Noua Zeelandă ori California (altminteri bune, nimic de zis!), ce mare scofală am făcut? Iar pentru neofiţii cu aere de mari pricepuţi, care proclamă oricui are chef să-i asculte că România nu are tradiţii în materie de vinificaţie, le dau un singur exemplu: la Expoziţia Universală de la Paris din 1889 (da, taman aia la care s-a inaugurat Turnul Eiffel), vinul de Cotnari (încă sec, nu era făcut dulce, pacostea asta a venit mai târziu) a luat „premiul cel mare pentru străinătate“. O, tempora!

S

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 3


din CupRiNS

6-7- Bucuraţi-vă De Bobotează, gerul bugetului a îngheţat speranţele românilor

8 Dorin POPA poveste de iarnă

50-51 Radu POPOVICI Strada ca restaurant

9 Ovidiu GHEORGHE Numitor comun: uniunea Europeană!

54-55 Carmen PASCU, Emilian PASCU il panettone Milanese, istorie, tradiţie şi faimă

18 Întâlnire de protocol la Arte&Vino 20-21 Cătălin GALAN incursiune printre vinurile Basilescu 23 O coaliţie nouă s-a format între un restaurant şi un magazin de vinuri

12-13 Marian TIMOFTI Recaş a lansat noua colecţie de vinuri 2009 en-primeur la Arte & Vino

26-27 Marian TIMOFTI Vinul este magica băutură de care ne bucurăm cu toţii 28-29 Constantin CROITORU Limbajul concret al degustării vinurilor. Exemplificări pe soiuri româneşti 30 Cătălin GALAN ANAF acordă înlesniri contribuabililor 32-34 Constantin CROITORU Vinurile rozé

14-17 - Cătălin GALAN Segarcea își recalibrează valorile

66-67 Dan MIHĂESCU De ce şi Nicu Constantin? 4 | romanian WINE art | ianuarie 2010

36-38 Aurel POPA Vocaţia, tradiţia şi identitatea viticulturii din Oltenia

56 Dacă vrem ca România să redevină ce a fost în lumea vinului, trebuie să începem cu noi! 57 Marian TIMOFTI Vinul este un element de cultură şi civilizaţie 60-61 Otilia CHIRIŢĂ Vinul ca medicament în Evul Mediu 62-63 Răzvan CRUCEANU piept de pui în crustă de sare cu boabe de muștar 64 Europa şi Asia Oceania şi-au desemnat cei mai buni somelieri 65 Cătălin GALAN povestea vinului fiert 67 Cea mai mare sticlă cu vin din România se află la „Salonul de vinuri Arte & Vino“ 69 Răzvan CRUCEANU Someleria moleculară

40-42 Constantin CROITORU un nou produs pentru stabilizarea tartrică a vinurilor

67 Raul SOREANU Marcel FLORESCU Sfinţii trei ierarhi Vasile, Grigorie şi ioan

44-46 Constantin CROITORU Vinarte învinge la Mondial du Merlot

72-73 Denis ŞTEFĂNEŢ Cocostârcul alb aduce noroc vinului moldovenesc

48-49 Ştefan TIMOFTI O după amiază de somelier

74 in memoriam Mihai Macici www.artevino.ro


Dacă Guvernele nu vor brăzda adânc şi zilnic chestiunea ţărănească, criza alimentară va lovi mortal întreaga economie a României

Chestiunea ţărănească: Conf. univ. dr. ing.

Victor SURDU

bucuraţi-vă!

deputat în Parlamentul României

De Bobotează, gerul bugetului a îngheţat speranţele românilor unile decembrie şi ianuarie, L deşi luni de iarnă, sunt luni care încălzesc sufletele oamenilor. Mari sărbători: moş Neculai, Naşterea Domnului Isus, Sf Ştefan, Anul Nou , Sf. Vasile, Boboteaza, Sf. Ioan, colindători, urători, prieteni, şampanie, vânătoare, ţuică fiartă, vin fiert, bilanţuri şi planuri pentru noul an. De data aceasta, fără a minimaliza optimismul şi puterea oamenilor de a trece peste necazuri, cumpăna dintre ani, deşi a fost presărată cu de toate din cele de mai sus (dar în cantitate mai mică decât de obicei), cumpăna dintre ani a schimbat valorile. Gerul Bobotezei a lipsit, temperatura în atmosferă era pozitivă, a fost cald, dar majoritatea românilor, şi nu numai, a avut sufletele îngheţate.

Bate crivăţul peste speranţele românilor Le-a îngheţat sufletul românilor deoarece, chiar în perioada Bobotează - Sf Ioan, s-a votat bugetul pe anul 2010, un buget care a îngheţat pensiile, a îngheţat salariile, a îngheţat speranţa multor români de a avea un loc de muncă în anul 2010, a îngheţat creditarea de către majoritatea băncilor, a persoanelor juridice şi fizice, a îngheţat economia. Au îngheţat pensiile, dar de fapt fiecare pensionar nu numai că nu se va bucura de recalcularea plecând de la punctul de pensie de 45%, ci va primi chiar o pensie mai mică decât în 2009, deoarece nu sa acceptat nici măcar indexarea conformă cu inflaţia. Au îngheţat salariile, se estimează că în acest an încă 300.000 de oameni activi vor îngroşa numărul şomerilor, iar cei care vor mai avea slujbe, în domeniul privat sau bugetar, vor avea salarii şi/sau venituri mai mici, ca urmare a pierderii

Stocurile de vinuri sunt în creştere în ultimii 5 ani unor sporuri, tichete de masă, a neindexării salariilor cu inflaţia şi altele. Majoritatea băncilor au ales comoditatea şi acordarea de credit până la nivelul maxim de expunere statului, care a devenit cel mai mare datornic şi care, pentru a-şi plăti datoriile, a devenit de asemenea comod, împrumută bani de la bănci şi nu se complică să reglementeze prin buget şi legislaţie capitalizarea firmelor, ceea ce ar genera o creştere a produsului intern brut (PIB), a locurilor de muncă, a salariilor, o creştere la fondurile sociale, o mai bună mişcare a mărfurilor prin creşterea puterii de cumpărare a oamenilor.

Criogenia nu salvează economia A îngheţat economia şi, în primul rând, agricultura. Din diverse motive, în anul 2009, prin rectificări bugetare, s-au transferat din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), aproximativ

2.700.000.000 lei (două miliarde şapte sute de milioane lei) Consecinţa acestei diminuări a bugetului MAPDR-ului a fost că, din subvenţiile şi sprijinul acordat agricultorilor români pentru anul 2009 au rămas neplătite 2.200.000.000 lei, sumă care a fost introdusă în bugetul pe 2010. Bugetul pe 2010, pentru agricultură, aşa cum a fost prezentat de guvern, la capitolul cheltuieli efective cuprinde, la subcapitolul sprijin acordat producătorilor agricoli, fermierilor, doar 220.000.000 lei (două sute douăzeci milioane lei), adică 0,041%, restul fiind cheltuielile de funcţionare, cu personalul etc, etc. În replică, guvernanţii, în legătură cu bugetul agriculturii pentru anul 2010, susţin două idei: că bugetul este de nouă miliarde de lei şi că formele de sprijin ale agricultorilor au fost negociate cu UE, ca fiind valabile până la 01.01.2010. O analiză mai atentă a bugetului MAPDR în structura pe capitole scoate în evidenţă confuzia

www.artevino.ro


bucuraţi-vă indusă în rândul neavizaţilor, şi anume existenţa în buget a unei sume de 5.800.000.000 lei, fără însă a preciza că 90% din această sumă se referă la acordarea, pe o perioadă scurtă, a unor garanţii, a unor sume pentru cofinanţare, la banii care vin de la UE. Aceste sume, spre sfârşitul anului, vor fi retrase din bugetul MAPDR-ului, iar utilizarea temporară a banilor se face nu pentru producţia şi industria agricolă, nu pentru industria alimentară, nu pentru securitatea alimentară, ci pentru dezvoltarea rurală. Este foarte importantă şi această orientare către modernizarea infrastructurii satelor, dar asta nu reprezintă infuzie de capital în producţia agricolă.

Dumnezeu te-ajută, dar nu-ţi bagă şi-n traistă Agricultorii şi, cu atât mai mult, viticultorii au mare nevoie de capital de lucru. Solicitarea de suplimentare a bugetului agriculturii cu 2,1 miliarde de lei, amendament admis de comisiile pentru agricultură şi comisiile pentru buget-finanţe, a fost nejustificat respinsă în plen. Ori această solicitare nu s-a făcut pentru a oferi agricultorilor „pomeni“, ci pentru că în acest an bunul Dumnezeu a dat pentru agricultura României cea mai importantă mană cerească: apa din sol. În toamna şi iarna anului agricol 20092010 rezerva de apă din sol este cea mai mare din ultimii 10 ani, realitate confirmată atât de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gh. Ionescu Şişeşti, prin staţiunile de cercetări zonale, cât şi de datele oferite de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie. Logica lucrurilor ne spune că la ce dă Domnul trebuie să pună şi omul, şi asta din timp, nu cum procedăm de obicei post-factum, prin lamentări şi regrete. Această infuzie de capital acordată la timp, adică acum, ar aduce o creştere a contribuţiei agriculturii la produsul intern brut al Romaniei de peste 8 miliarde de lei, aceasta reprezentând totodată principala măsură de stimulare a economiei şi de accelerare a ieşirii României din criza economică şi financiară. Am reţinut totuşi angajamentul guvernului, prin persoana Ministrului de Finanţe

www.artevino.ro

Atenţie viticultori, înaintea tăierilor de rodire din acest an, verificaţi viabilitatea ochilor de iarnă, deoarece în unele zone viticole temperaturile au coborât sub -25 grade. că, până la sfârşitul lunii februarie, se vor plăti toate datoriile către fermieri din anul 2009, iar în luna iunie, la prima rectificare a bugetului, va suplimenta bugetul MAPDR-ului. Până atunci însă, ca şi în 2009, agricultorii nu au acces la credite de producţie, nu au unde vinde laptele, carnea, vinul şi alte produse, deoarece piaţa este invadată de importuri, nu au cum să-şi achite la timp creditele din 2009 deoarece nu au primit subvenţiile la timp şi nu vor beneficia de prevederile legii 105 şi, în consecinţă, vor intra uşor, uşor în faliment, îngroşând rîndurile şomerilor. Situaţia din viticultură, datorită specificului producţiei de vin şi relaţia dintre vin şi consumator, este şi mai dificilă. Se ştie faptul că vinurile bune trebuie să stea la producător pentru limpezire, stabilizare şi maturare, în funcţie de soi, de la 1 până la 5 ani şi chiar mai mult. Aceasta presupune investiţii moderne în spaţii de depozitare, în recipienţi, în vase speciale (butoaie de lemn), pe lângă consum de energie, salarii etc., adică bani, bani şi iar bani.

Nici măcar două minute pentru agricultură Politica europeană în domeniul agriculturii este mult discutată, dar reglementările sunt

ferme şi se aplică în toate ţările membre. Să sperăm că în următorii ani va deveni şi ne-discriminatorie, ca urmare a faptului că noul Comisar Pentru Agricultură este român, cunoscător al situaţiei socio-economice a satelor noastre; dacă va reuşi să convingă Parlamentul European ca/şi prin reglementări, nu numai prin aplauze, să fie aplicată o politică naţională care să stimuleze motivaţia populaţiei din zonele sărace de a nu mai migra către marile metropole ale Europei, atunci este în regulă, dar va rămâne în continuare o mare problemă de rezolvat: politica naţională în domeniul agro-alimentar, pe care trebuie s-o aplice Guvernul şi Parlamentul României. Aici am mari îndoieli, deoarece în sesiunea extraordinară în care s-a lansat şi s-au făcut dezbaterile generale pe bugetul anului 2010, despre agricultură s-a vorbit două minute, iar primul ministru n-a scos nici un cuvânt despre acest foarte important domeniu. Nu aş fi făcut această scurtă prezentare a situaţiei reale cu care se confruntă agricultura României dacă nu aş fi fost martorul unei discuţii, la care una din ultimele persoane care s-au perindat ca printr-o staţie de tren la conducerea MAPDRului, nu ar fi făcut afirmaţii extrem de grave şi fără acoperire, la adresa a cel puţin zece milioane de oameni care trăiesc şi muncesc în mediul rural: „la agricultură nu trebuie nici

o subvenţie, acolo este multă minciună şi hoţie“. În replică i-aş transmite, şi pe această cale, d-lui ministru întrebarea adresată de cei 400 de agricultori din toată ţara reuniţi la Brăila: „pe unde veţi circula d-le ministru dacă agricultorii români vor proceda precum cei din Grecia sau alte ţări ale UE.?“. Având în vedere interesul deosebit pe care cititorii noştri, producători, comercianţi, consumatori îl au pentru agricultură în general şi pentru viticultură în special, în această rubrică vă vom ţine la curent cu modul în care va evolua politica agricolă naţională în raport cu reglementările UE. E frig, e frig şi afară şi în sufletele oamenilor, dar ne încălzim. Ne încălzim la figurat, pentru că în luna ianuarie majoritatea produselor alimentare s-au scumpit cu 4-5%, s-a scumpit energia electrică, s-a scumpit factura la căldură (gigacaloria), se scumpesc gazele.

Noroc că mai sunt şi veşti bune E frig, dar ne încălzim şi la propriu. VinArte, care produce unele dintre cele mai bune vinuri din România, a participat la Concursul internaţional de Vinuri Mondial du Merlot, organizat la Lugano (Elveţia), şi a obţinut medalia de aur. Se verifică, încă o dată, că omul sfinţeşte locul, că vinul bun se face în vie, că oenologul a ştiut ce să facă cu strugurii şi că trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului; deci domnule Faleschini, felicitări dumneavoastră şi celor cu care v-aţi înconjurat, asociaţilor cu care colaboraţi, pentru a pune în valoare ceea ce Dumnezeu a dat minunatelor plaiuri viticole, unde soiul Merlot se simte ca un „prinţ“. Adresăm de asemenea felicitări celor care ne-au vizitat şi ne vizitează Salonul de Vi nuri şi apreciază că vinurile noastre nu produc aciditate şi dureri de cap. Bucuraţi-vă ! The budget for 2010 as voted in the Romanian Parliament is not able to bring too many hopes for the agriculturists generally and for the wine producres, in particular. On the other hand, great news comes from the company Vinarte, which won a gold medal at the World du Merlot, in Lugano.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 7


de gustibus

Poveste de iarnă

Dorin POPA, preşedinte ASCER (Asociaţia Consultanţilor Oenologi din România) Via a adormit liniştită sub zăpada imaculată, cu împăcarea datoriei împlinite. Vinul ascuns în clarobscurul pivniţei îşi limpezeşte încă trupul înfierbântat, provocând aromele din butoaie. Vinul fiert a ieşit la drumul mare aburind cristalul sloiurilor de la streşini. Totul în jur te provoacă la meditaţia „poveştilor de iarnă“ cu bulgări, sănii şi clopoţei. Dar mă întorc la vinul fiert nu acuzând de sacrilegiu crâşmarul, ci mai degrabă încercând cu discernământ să aşezăm lucrurile în ordinea firească, având mereu vinul aproape sub toate formele care pot să ne bucure. Vinul fiert, atât cel alb cât şi cel roşu, încălzit până la „transpiraţie“, condimentat cu arome exotice şi îndulcit, este o binefacere pe care o merităm cu prisosinţă în gerul iernii. Dar ar fi păcat să evaporăm miresmele unor vinuri de excepţie adunate şi păstrate cu grijă de primăvară până-n liniştea iernii. Vinul de masă (VM), corect dar anonim, având un preţ acceptabil, justifică această alegere, însă sortimentele cu denumiri de origine controlată şi trepte de calitate, care ne pot încânta simţurile într-o încăpere caldă privind pe fereastră uimirea fulgilor de nea, ne spun o altă „poveste de iarnă“. The vine is sleeping now, covered by snow now and then. But the cold can be easily forgotten in the company of a mulled wine cup. Both white and red boiled wine can be a true blessing during this time of the year. But be careful not the spoil a good value wine, the table wine is more than appropiate. Enjoy it and it can bring closer the winter tales.

8 | romanian WINE art | ianuarie 2010


PNVV

Numitor comun: Uniunea Europeană!

Ovidiu GHEORGHE, director general al PNVV

Patronatul Naţional al Viei şi Vinului (PNVV) este o organizaţie care grupează cei mai importanţi producători, importatori şi exportatori de vin din România, precum şi societăţi comerciale din industria conexă, formând alături de Guvern şi sindicatele din ramură cadrul pentru parteneriatul social în sectorul vitivinicol. Scopul asociaţiei este de a identifica şi promova sistematic şi unitar interesele profesionale specifice viticulturii şi industriei producătoare de vinuri din România PNVV ca asociaţie patronala reprezinta, susţine şi apăra interesele membrilor ei în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul de activitate, atât în plan naţional, cât şi international, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile legii 356/2001. www.artevino.ro

În prima săptămână activă a noului an am vizitat Belgia, ţară a tapiseriei, ciocolatei sau a berii. Oriunde, de la restaurantele bune şi până la chioşcuri, găseşti câteva dintre cele aproximativ cele 500 specialităţi de bere de calitate, branduri sau experimente încântătoare create în gospodăria vreunei abaţii. Este promovat, parcă în exces naţionalist (nederanjant însă), produsul naţional. Din cel mai înalt turn de biserica (înălţat în sec. al XIII-lea) urcat de mine am simţit în aer marketingul de bun simţ. Ce avem în comun cu Belgia? Cucerirea romană din antichitate şi Constituţia României. Ce ne diferenţiază? Evoluţia istoriei: ei – comerţ cu Liga Hanseatică, dominaţia Casei de Burgundia, revoluţia industriala din sec. al XIX-lea, beneficiile aduse de Planul Marshall, fondarea Uniune Europene; noi – invaziile popoarelor migratoare, Basarabii şi Muşatinii, Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza, otomani şi fanarioţi, trădări şi mult comunism… Am avut însă ca flash-uri de istorie Monarhia, perioada interbelică şi o Revoluţie.. Ambele nume ale capitalelor încep cu litera „B“. Însă „Bul“ lor este mai puternic. Pentru că regulile jocului politico-economic european se fac nu la Bucureşti, ci la Bruxelles. Acolo sunt validate deciziile, pentru că acolo sunt Parlamentul şi Guvernul European, iar Pre-

mierul belgian Herman Van Rompuy este primul politician care va ocupa postul de Preşedinte al Consiliului European. Din punct de vedere al influenţei politice România nu joaca un rol important pe plan European, deşi este al şaptelea stat conform numărului populaţie. Pentru a tinde către acest statut trebuie îmbinat efortul politic european cu cel naţional, sectorial şi local. Producătorii de vin din România trebuie să înţeleagă rapid că banii sau acordul de a folosi într-un anume mod bugetul agriculturii vin de la Bruxelles. Că din punct de vedere al lobby-ului trebuie să avem permanent un picior acolo şi unul aici. Am fost la Bruxelles chiar în săptămâna audierilor Comisarului desemnat pentru Agricultură, domnul Dacian Cioloş. Parcă mult mai primitor „Bruxelles-ul“. Parcă mai mult interes faţă de „România“. Am solicitat şi expertiza persoanelor cu care am avut întâlniri (europarlamentarii Viorica Dancilă şi Rareş Niculescu, Achim Irimescu, Şeful Departamentului Agricultură de la Reprezentanţa Permanentă a României şi Jose Ramon Fernandez, Secretarul General al Asociaţiei Europene a Producătorilor de Vin – CEEV) şi am primit confirmarea: României i-au crescut şansele de a demonstra că poate fi un partener european important. Acest lucru trebuie tradus doar printro mai larga deschidere asupra

a ceea ce înseamnă România şi a „nevoilor“ noastre. Subiectele discutate au fost (în mare): acordarea Comisariatului Agriculturii României şi implicaţiile acestui fapt, modalitatea de acordare a subvenţiilor naţionale pentru 2010 – 2013, modalităţi de facilitare a accesului la fondurile din PNDR, legea comercializării produselor alimentare şi oportunitatea transformării acesteia în act normativ european, criza financiară. Pe domnul Mihail Dumitru, actualul Ministru, l-am întâlnit în precedenta deplasare la Bruxelles, atunci când dânsul era funcţionar al Comisiei… Să aibă puterea de reacomodare constructivă la vechea realitate dâmboviţeană şi să pună lucrurile în dinamica necesara supravieţuirii crizei financiare! PS: Cred că trebuie să vrem să putem să 1 Redescoperim şi să ne afirmam identitatea! 2 Promovam valorile naţionale! 3 Iubim… vinul românesc! The conversations held in Brussels were related to granting the Commissioner function to the Romanian Agriculture and its implications, the national subsidies for 2010 - 2013, arrangements to facilitate access to funds PNDR, law food marketing and the opportunity to turn it into European legislation and the financial crisis.


finanţe

BNR a redus rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,5 la sută În şedinţa din 5 ianuarie 2010, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a hotărât următoarele: Reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,5 la sută pe an de la 8,0 la sută pe an începând cu data de 6 ianuarie 2010; Gestionarea fermă a lichidităţii din sistemul bancar în vederea consolidării transmisiei semnalelor de politică monetară; Menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit. CA al BNR reiterează că BNR va continua să monitorizeze atent evoluţiile interne şi ale mediului economic internaţional, astfel încât, prin adecvarea instrumentelor de care dispune, să asigure menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi a stabilităţii financiare. Analiza evoluţiei indicatorilor macroeconomici relevă stagnarea temporară a procesului de dezinflaţie în condiţiile consolidării tendinţei de scădere a ratei inflaţiei de bază CORE2 ajustată pe fundalul persistenţei unei contracţii economice severe, concomitent cu o relativă ameliorare a percepţiei investitorilor străini asupra economiei româneşti în perspectiva detensionării mediului politic intern. Rata anuală a inflaţiei a urcat la nivelul de 4,65 la sută în luna noiembrie 2009, faţă de 4,3 la sută în luna precedentă, pe fondul majorării accizelor şi al creşterii preţurilor mărfurilor alimentare, fiind însă inferioară nivelului de 6,3 la sută înregistrat în luna decembrie 2008. Impactul majorării accizelor la tutun asupra ratei anuale a inflaţiei (reflectată prin indicele preţurilor de consum) pentru sfârşitul anului 2009 este estimat la 1,8 puncte procentuale. Rata anuală a inflaţiei de bază CORE2 ajustată – calculată prin eliminarea impactului preţurilor administrate, al celor volatile (legume, fructe, ouă şi combustibili) şi al principalelor produse accizabile (tutun şi băuturi alcoolice) – şi-a pre-

lungit trendul descendent, reducându-se la nivelul de 3,3 la sută în luna noiembrie 2009, faţă de 3,4 la sută în luna anterioară şi 6,3 la sută în luna decembrie 2008. În plan monetar, se remarcă o continuare a dinamicii anuale negative în termeni reali a creditului acordat sectorului privat, în special în ceea ce priveşte componenta în monedă naţională, în condiţiile menţinerii cererii reduse de credite pe fondul recesiunii economice. Creditul acordat sectorului public şi-a păstrat dinamica anuală înaltă, nevoile substanţiale de finanţare a deficitului bugetar din ultima parte a anului 2009 contribuind la menţinerea ecartului între ratele dobânzilor interbancare şi rata dobânzii de politică monetară. Conduita politicii monetare a vizat conservarea perspectivelor de revenire a ratei inflaţiei în apropierea ţintelor stabilite pe termen mediu şi ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste în contextul accentuării riscurilor legate de politicile fiscală şi de venituri pe fondul climatului politic volatil din ultima parte a anului 2009. Astfel, se consemnează menţinerea prudenţei condiţiilor monetare reale de ansamblu.

10 | romanian WINE art | ianuarie 2010

Pe măsura anticipatei epuizări, în cursul anului 2010, a efectelor majorării accizelor şi cu condiţia reactivării aranjamentului multilateral de finanţare externă încheiat cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi alte instituţii financiare internaţionale este de aşteptat să se creeze premise favorabile consolidării procesului de dezinflaţie. În acest context, pentru asigurarea unei perspective de convergenţă a ratei inflaţiei către ţintele stabilite pe termen mediu, în paralel cu relansarea durabilă a creşterii economice, CA al BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,5 la sută de la 8,0 la sută pe an. Ca urmare a acestei decizii, începând cu data de 6 ianuarie 2010, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit se reduce la nivelul de 3,5 la sută pe an de la 4,0 la sută, iar rata dobânzii pentru facilitatea de credit (Lombard) va fi de 11,5 la sută pe an faţă de 12,0 la sută. În acelaşi timp, rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii constituite în lei se reduce la 17,25 la sută începând cu perioada de aplicare 24 ianuarie-23 februarie 2010. Totodată, CA al BNR a hotărât gestionarea fermă a li-

chidităţii din sistemul bancar în vederea consolidării transmisiei semnalelor de politică monetară şi menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi, respectiv, în valută ale instituţiilor de credit. Continuarea conduitei prudente a politicii monetare, inclusiv printr-o dozare optimă a instrumentelor de care dispune banca centrală şi respectarea de către celelalte componente ale mix-ului de politici macroeconomice a coordonatelor convenite în cadrul aranjamentului multilateral de finanţare externă sunt esenţiale pentru asigurarea sustenabilităţii dezinflaţiei şi atingerea obiectivelor pe termen mediu. CA al BNR reiterează că BNR va continua să monitorizeze atent evoluţiile interne şi ale mediului economic internaţional, astfel încât, prin adecvarea instrumentelor de care dispune, să asigure menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi a stabilităţii financiare. Potrivit calendarului anunţat, următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 3 februarie 2010, când va fi analizat noul Raport trimestrial asupra inflaţiei.

www.artevino.ro


finanţe

Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Colan pentru Mugur Isărescu Preşedintele Traian Băsescu i-a acordat lui Mugur Isărescu Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Colan, guvernatorul BNR fiind cel de-al treilea român decorat cu cea mai înaltă distincţie a statului, după George Emil Palade, câştigător al Premiului Nobel, şi Patriarhul Teoctist. Preşedintele i-a decorat şi pe membrii Consiliului de Administraţie (CA) al BNR din perioada 2004 - 2009.  Consiliul de Administraţie al BNR este alcătuit din nouă membri numiţi de Parlament, pe o perioadă de 5 ani. Preşedintele CA este guvernatorul BNR. În perioada 2004-2009, din CA al BNR au făcut parte Mugur Isărescu - guvernator al BNR, Florin Georgescu prim-viceguvernator, Eugen Dijmărescu - viceguvernator, Cristian Popa - viceguvernator, precum şi Silviu Cerna, Maria Ene, Agnes Nagy, Napoleon Pop şi Virgiliu-Jorj Stoenescu - membri ai CA al BNR. Noul Consiliu de Administraţie al BNR a fost instalat în

octombrie 2009, între membrii acestuia regăsindu-se mulţi dintre cei care au făcut parte din precedentul CA. Preşedintele a ţinut să menţioneze, după decorarea lui Isărescu şi a altor membri din conducerea BNR, că gestul său se referă la fostul mandat al staff-ului Băncii Naţionale.

Şeful statului a spus că de multe ori conducerea BNR a reuşit să compenseze lipsa de profesionalism a guvernelor în ceea ce priveşte menţinerea echilibrului macroeconomic în România. El a adăugat că cei din conducerea BNR au ştiut să contrabalanseze multe din „măsurile nesăbuite“ luate de guverne ale României.

„Aţi făcut pentru români mai mult decât întreaga clasa politică“, le-a spus Băsescu celor pe care i-a decorat. El a adăugat că dacă în prezent România se află în redresare economică şi dacă se va reuşi aderarea la euro la momentul propus, „BNR va avea un merit extrem de important“.

S-a încheierea misiunea tehnică mixtă CE-FMI în România O misiune comună a Comisiei Europene, Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale s-a întâlnit cu autorităţile române între 20 şi 27 ianuarie pentru a evalua implementarea programului de asistenţă multilaterală în valoare de € 20 miliarde. Din punctul de vedere al Comisiei, principalul obiectiv al misiunii a fost evaluarea îndeplinirii condiţionalităţilor ataşate programului de sprijin al balanţei de plăţi convenit cu Uniunea Europeană în mai 2009, în particular pentru eliberarea tranşei a doua de € 1 miliard. Misiunea Comisiei condusă de Matthias Mors, director în direcţia generală economie şi afaceri financiare (ECFIN) şi Fabienne Ilzkovitz, şefă de unitate în ECFIN, a concluzionat

www.artevino.ro

în mod provizoriu că programul este pe drumul cel bun, iar condiţiile ataşate pentru eliberarea celei de a doua tranşe a asistenţei financiare UE sunt îndeplinite în mare măsură. În ceea ce priveşte politica fiscală, atingerea ţintei de deficit cash pe 2009 (7,3% din PIB) şi adoptarea de către parlament a bugetului pe 2010 conform ţintei de deficit stabilite (5,9%) sunt repere semnificative. Efortul de consolidare trebuie continuat printr-o implementare deplină şi la timp a măsurilor convenite. Aceasta va ajuta la ameliorarea încrederii pieţei şi crearea unui spaţiu de manevră pentru cheltuieli care sprijină creşterea economică. Guvernul a făcut de asemenea progrese în domeniul guvernanţei fiscale. În perspectivă,

misiunea la nivel tehnic a concluzionat că va fi esenţial ca parlamentul să adopte legile convenite, inclusiv legea responsabilităţii fiscale, legea pensiilor şi a doua etapă a legii salarizării unice. Reformele menite să îmbunătăţească administraţia fiscală şi să întărească controlul asupra entităţilor publice situate în afara guvernului central au fost de asemenea convenite. Progrese bune au fost efectuate în ceea ce priveşte reglementarea şi supravegherea sectorului financiar, prin întărirea cadrului de reglementare pentru bănci şi a schemei de garantare a depozitelor bancare. Autorităţile pregătesc, de asemenea, reforme care vor ameliora mediul de afaceri şi vor spori eficienţa cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare. De

asemenea, sunt în pregătire măsuri care să sporească valoarea banului public prin ameliorarea eficienţei administraţiei publice şi stimularea absorbţiei fondurilor UE. Per ansamblu, programul de asistenţă multilaterală a ajutat la îmbunătăţirea condiţiilor economice şi a perspectivelor României, contribuind la atenuarea tensiunilor financiare. Presiunile de finanţare externă s-au diminuat ca urmare a reducerii mai rapide a deficitului de cont curent şi a unor intrări de capital mai mari decât s-a previzionat. Această evaluare pozitivă a Comisiei va fi discutată cu Comisarul european pentru afaceri economice şi monetare şi statele membre vor fi consultate înainte de a se lua o decizie finală.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 11


degustările A&V

Recaş a lansat noua colecţie de vinuri 2009 en-primeur la Arte & Vino Somelier Marian TIMOFTI

Consecvent cu el însuşi în primul rând, colectivul de la Cramele Recaş a lansat noua colecţie de vinuri a anului 2009 pe cele două segmente ale sale: medium şi premium. Am avut onoarea ca Salonul de Vinuri Arte&Vino să fie ales, de către reprezentanţii Recaş, ca loc de desfăşurare pentru o degustare en-primeur cu distribuitorii şi reprezentanţii lor, cu o zi înaintea lansării oficiale a acestor vinuri la sediul Recaş din Bucureşti. Prezentarea a fost făcută de oenologul deja consacrat, care îngrijeşte şi modelează producţia Cramelor Recaş, Hartley Smithers, dar şi de colega de „cramă“ Nora Iriarte, care a dovedit că are o bună inspiraţie, pe care a pus-o în slujba unor vinuri adevărate.

Chardonnay Sole 2009

Solo Quinta 2009

Fetească Neagră 2008 – La putere

DOC-CMD, 14 % vol.alc., sec

DOC, 13,5% vol.alc., sec

DOC-CT, 14% vol.alc., sec

Vin tânăr, cu o culoare galben verzuie care-i atestă tinereţea. Un vin deja apreciat pe piaţa românească, intens, cu un gust elegant, catifelat, dar în acelaşi timp impunător. Nota caracteristică de Chardonnay, acea muşcătură de unt nu lipseşte şi este frumos încercuită de arome de pepene galben, citrice, cu o uşoară amăreală pe final, care nu deranjează. O bună aciditate,aromele de calitate completează cadrul general a acestui vin deosebit de elegant.

Vin cu o culoare intensă pentru vârsta pe care o are, nelăsând să întrezăreşti tinereţea acestui vin Ne obişnuisem cu acel cupaj de 4 vinuri albe şi unul roşu vinificat în alb, dar aici ceva s-a modificat. Soiul Pinot Gris a fost înlocuit cu Muscat Otonel, iar Cabernetul cu Merlot. O schimbare în bine putem spune, cu arome bogate, elegante, plăcute, un gust puternic care-şi impune notele de fructe roşii de pădure, care pe lângă impactul senzorial lasă un post gust lung, plăcut, uşor condimentat. Un vin complex, dar de o complexitate plăcută, uşoară, cu glicolii care parcă ne îmbie la un alt pahar.

Vin cu o culoare tipică de fetească neagră, coloratură bună, cu reflexele rubinii, semne de tineţe şi sănptate ale vinului. Aşa cum ştim şi cum ne place să vorbim despre acest soi ca despre Cabernetul Românesc, putem spune că cei doi vinificatori au reuşit să obţină ceea ce putea fi mai bun din acest soi de struguri: specificul soiului, acele prune uscate, aromele discrete dar foarte specifice au fost bine scoase în evidenţă. O aciditate bună susţinută de taninii fini şi eleganţi dau o rotunjime frumoasă şi catifelată. Un vin cu un final lung, intens cu vagi note de condimente care-ţi stârnesc curiozitatea de al gusta din nou.

12 | romanian WINE art | noiembrie 2009

www.artevino.ro


Lansarea oficială

La Salonul de Vinuri Arte & Vino au fost prezentate vinurile din gama premium

Am participat şi la degustarea oferită a doua zi la sediul Cramelor Recaş, doar pentru al cunoaşte pe dl. Philip Cox, acţionarul majoritar, şi pe invitaţii la această lansare, personalităţi ale lumii vinului, ale presei de vin etc. Un dineu plăcut, o seară memorabilă în care show-ul oferit de somelierul Laurenţiu Achim a fost completat de explicaţiile enologului, dar şi ale acţionarului principal, dl Philip Cox, dăruindu-ne pe total o plăcută seară de degustare a noilor vinuri ale domniei sale. Discursul domnului Cox afost cât se poate de scurt, plăcut, cu explicaţii la obiect. „Transformarea unei intreprinderi de stat într-o societate privată, replantările şi retehnologizarea, paşii cei mai importanţi, au fost deja făcuţi, urmează să demonstrăm prin produsele noastre gradul de competitivitate al lor şi al capacităţii colectivului nostru“ Suntem siguri, după această degustare, că numărul producătorilor care doresc să devină competitivi este într-o continuă creştere, lucru care nu face decât să ne mulţumească.

Wine Cellars Recaş manufacturer has launched a new collection of wines of 2009 in both its segments: medium and premium. As a preview, a tasting of wines was held, from the upper range of wines, at the Salon Arte & Vino.

Cuvee Uberland 2007 DOC-CT, 15,5% vol.alc. sec

Un vin cu o culoare rubinie intensă, cu arome adânci, care impresionează prin complexitatea lor. Profunzimea acestor arome, fineţea taninilor, gradul ridicat de alcool susţinut de aciditatea care întregeşte acestă structură a vinului, duc la un final lung, plăcut şi memorabil. Unul dintre cupajele de Merlot cu Cabernet Sauvignon cele mai bine realizate până acum în România. Excelent!

www.artevino.ro

În imaginea de mai sus, acţionarul majoritar al Cramelor Recaş, dl. Philip Cox, prezentându-şi personal vinurile lansate în cadrul evenimentului; în fotografia de jos, somelierul Laurenţiu Achim, principalul animator al degustării


degustările A&V

Segarcea își recalibrează valorile Lector univ. dr. Cătălin GALAN

Miercuri, 25 noiembrie 2009, societatea Arte&Vino a organizat în incinta propriului salon de vinuri în colaborare cu Domeniile Coroanei Segarcea, o degustare dedicată împlinirii a 125 de ani de tradiţie viticolă pe meleagurile banilor Craiovei. Au fost analizate și supuse rigorilor enologice cele mai bune vinuri produse în ultimii ani la Segarcea, vinuri ce au obţinut deja confirmarea valorii prin obţinerea de prestigioase medalii la concursuri din ţară și din străinătate. La degustare au participat somităţi din lumea universitară și știinţifică cum ar fi academician prof. univ. dr. Viorel Stoian, conf. univ. dr. Victor Surdu, degustător Lucia Pîrvu, cercetător dr. ing. Constantin Croitoru, degustător dr. ing. ec. Ion Pușcă (Domeniile Viticole Pușcă), lector univ. dr. Cătălin Galan, Ovidiu Gheorghe președinte al P.N.V.V., soţii Faleschini (Vinarte), soţii Anghel (Domeniile Coroanei Segarcea), editorialistul și omul de televiziune George Stanca, oameni de afaceri dar și consumatori obișnuiţi. La eveniment a participat și echipa de realizatori ai emisiunii „Viața satului“ difuzată în fiecare duminică la TVR 1. Prezentăm cititorilor noștri care nu au avut șansa să participe la acest eveniment vinurile care au fost degustate, precum și aprecierile degustătorilor, fie ei specialiști sau simpli consumatori.

Doamna Cornelia Anghel a urmărit cu mare atenţie reacţiile celor prezenţi la degustare

Vinurile albe au ridicat cortina… Pinot gris – 2008 Secretele producătorului: Vinul provine din prima recoltă a noii plantații de Pinot. Strugurii care au stat la baza acestui vin deosebit provin dintr-o parcelă ce însumează 13 ha cu o densitate de 6.000 plante la ha. Pentru recolta anului 2008 culesul s-a făcut manual, producția medie obținută situându-se la nivelul a 6.000 kg/ha. După o presare rapidă mustul a fost deburbat la temperatura de + 8-10 grade C (la rece), urmată de o fermentare îndelungată la +15 grade C timp de 30 de zile.

14 | romanian WINE art | ianuarie 2010

Repere enologice: 12% vol. alcool şi o aciditate totală de 5,3 g/l. Culoare intensă, galben-strălucitoare, cu reflexe orange. Aromă destul de intensă pentru un Pinot gris, tipică, cu uşoare amprente florale, fructate, de gutuie proaspăt tăiată. Un vin plăcut, echilibrat, consistent, cu o prospețime excelentă. Alcoolul, deşi îşi face simțită prezența nu agresează, nu usucă cerul gurii. Postgust amplu, uşor amărui. Opinia degustătorilor: V. Stoian – „În ceea ce priveşte tipicitatea de soi este un vin şcoală pentru un Pinot gris. Este plin, viguros, foarte consistent, cu un excelent extract. Merită să năzuiască cel puțin la o medalie de argint.“ C. Croitoru – „Are o tipicitate didactică, intensitate gustativă

excelentă, iar nivelul fructozității deosebit.“

Chardonnay – 2007 Secretele producătorului: Vinul provine din prima recoltă a noii plantații de Chardonnay ce însumează aproximativ 35 ha. Strugurii au fost culeşi manual iar mustuiala a fost supusă unei macerații peliculare timp de 12 ore la +12 grade C. Fermentația alcoolică a durat 25 de zile, după care o parte din vin a fost maturat timp de 4 luni în baric nou franțuzesc. Vinul nu a fost supus fermentației malolactice. Este un vin obținut din cupajul vinului de cisternă cu vinul de baric. Repere enologice: 13% vol. alcool şi o aciditate totală de 5,2 g/l. Culoarea excelentă

www.artevino.ro


În imaginea de sus, Cornelia Anghel făcând prezentarea vinurilor; jos, Cornelia Anghel, Mihai Anghel şi Lucia Pîrvu de gutuie bine coaptă (galbenaurie cu reflexe verzui), te face să îl bei din priviri. Aromă tipică de Chardonnay, nu foarte intensă dar care te îmbie într-un mod plăcut. Baricul domină ansamblul gustativ făcându-şi prezența încă de la prima înghițitură. Gustul este excelent echilibrat. Deşi structural vinul nu este foarte viguros, pe ansamblu lasă o amprentă de prospețime („saltă“ în pahar). Postgust uşor apos, destul de scurt, uşor amărui. Opinia degustătorilor: C. Croitoru – „Este un vin ce aduce cu tipicitatea Bourgogne-ului franțuzesc. De fapt producătorii din Bourgogne au descoperit Chardonnay-ul tipic. Aroma e amplă, tipică, profundă. Profilul gustativ este excelent construit, chiar dacă vinul

www.artevino.ro

are o uşoară tentă descendentă în ceea ce priveşte aciditatea. Un vin de argint.“

Sec de Murfatlar? Nu… de Segarcea Tămâioasă românească – 2008. Secretele producătorului: Este un vin sec îmbuteliat în decembrie 2008. Mustuiala a fost supusă în prealabil unei macerări peliculare, urmată de un tratament enzimatic cu o singură enzimă pectolitică pentru extragerea precursorilor de aromă. Pentru colecționari este bine de ştiut că pe stoc mai sunt doar 200 de sticle spre vânzare.

Repere enologice: Vin alb sec cu 13,8% vol. alcool şi o aciditate totală de 5,77 g/l. Culoare galben strălucitoare, cu reflexe aurii. Aromă intensă, tipică, în care se regăsesc flori de salcâm, tei, miere, poate şi un pic din amprenta suavă a florilor de liliac sălbatic. Tăria alcoolică imprimă la prima înghițire (mai ales unui amator) senzația falsă de vin „greoi“. După câteva secunde vinul se deschide, aciditatea îşi face simțită prezența conferindu-i acestuia un ansamblu gustativ excelent. Un vin amplu, dens, bine structurat, cu un postgust consistent. Opinia degustătorilor: I. Puşcă – „Este un veritabil regal gustativ.“ G. Stanca – „Pentru un vin alb tăria alcoolică este exagerată, dar ca şi vin sec este ex-

celent, cu o aromă extraordinară. Am senzația că fac dragoste cu o negresă blondă. O adevărată bucurie olfactivă.“ Lucia Pîrvu – „Nu ştii dacă trebuie să îngenunchezi sau să te ridici în fața acestui vin. Olfactiv este impresionant, nobil, cu arome de miere, tei, flori de câmp. Pentru un vin sec este foarte prietenos. Glicerolul îşi face bine jocul dând falsa impresie că ai de a face cu un vin demisec. Este un vin Total!“ V. Stoian – „Este o reuşită. Un vin cu adevărat de aur.“ C. Croitoru – „Remarc cu deosebită plăcere prospețimea acestui vin care este excelentă mai ales spre final. Un vin ca acesta merită cu prisosință aurul.“ Continuare în pagina 16

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 15


De la stânga la dreapta, Lucia Pîrvu, George Stanca şi Ovidiu Gheorghe

Continuare în pagina 15

… iar vinurile roșii au ridicat moralul! Pinot Noir – 2008. Secretele producătorului: Este un vin bine lucrat ce a fost supus unui proces de macerare-fermentare de scurtă durată la cisternă, urmat de o macerare profundă la baricuri franțuzeşti timp de 4-6 luni. Remontajul şi scufundarea căciulii s-a făcut trei ori pe zi timp de 15 minute. Vinul a câştigat anul acesta medalie de argint la Pinot du Monde. Repere enologice: 13,5% vol. alcool. Culoare roşu rubinie, cu reflexe portocalii, tipică pentru un Pinot. Aromă intensă de baric şi ciocolată amară. Gust echilibrat, foarte bine finisat, cu amprente de cireşe amare, vişine supracoapte şi ceva coacăze negre. Tăria alcoolică nu te agresează gustativ. E un vin a cărui tărie o simți în picioare nu în gură. Postgust destul de scurt, uşor amărui. Opinia degustătorilor: C. Croitoru – „Pinot Noir-ul este soiul cel mai greu de eva-

luat. De aceea părerile uneori pot fi contradictorii. Totuşi mă aşteptam la mai multă fructozitate şi personalitate, mai ales că este un vin tânăr.“ V. Stoian – „Nu putem cere unui Pinot aceleaşi performanțe ca la un Merlot. Personal apreciez tipicitatea acestui vin.“

Merlot – 2007 Secretele producătorului: Vinul provine din prima recoltă a noii plantații de Merlot. Finisajul vinului a fost făcut în baricuri de stejar. Deşi tânăr, vinul a înregistrat deja un prim succes obținând o medalie de argint la Bruxelles. Repere enologice: 13,0% vol. alcool. Culoare roşu rubinie, cu reflexe violacee. Aromă intensă, tipică, cu amprente olfactive pregnante de baric. Echilibru gustativ excelent cu o bună aciditate şi prospețime. Structura sa solidă îl recomandă pentru păstrare cel puțin câțiva ani. Vinul lasă în postgust o amprentă amăruie, catifelată. Este de departe cel mai reuşit vin roşu sec produs la Segarcea.

16 | romanian WINE art | ianuarie 2010

Opinia degustătorilor: I. Puşcă – „Un vin excelent. Ca degustător nu ai ce să îi reproşezi.“ Lucia Pîrvu – „Un vin consistent, plăcut, catifelat, de cursă lungă, care poate fi consumat cu plăcere de ambii parteneri.“

Cabernet – 2007 Secretele producătorului: Este un Magnum ediție limitată, îmbuteliat cu ocazia aniversării a 125 de ani de tradiție viticolă la Segarcea. Reprezintă primul rod al noii plantații de Cabernet de la Segarcea şi a fost îmbuteliat în octombrie 2009, după ce în prealabil a fost baricat. Pentru colecționari este bine de ştiut faptul că acest vin a fost lansat pe piață începând cu sfârşitul lunii noiembrie. Repere enologice: 13,4% vol. alcool. Culoare roşu intens, cu reflexe violacee. Aromă tipică, cu amprente olfactive de baric. Gustativ se încadrează în categoria unui Cabernet, dar nu impresionează prin nimic spectaculos. Dacă pentru unii specialişti poate fi o deziluzie,

pentru iubitorii de Cabernet este un vin clasic. Opinia degustătorilor: V. Stoian – „Nu împărtăşesc opinia colegilor mei care prea au dat cu bățul în acest Cabernet. Deşi nu este un vin spectaculos, este un vin tânăr care promite.“ Cornelia Anghel – „Este un vin care reflectă prin culoare soarele de la Segarcea, prin structură pământul acestor meleaguri, iar prin catifelare climatul specific Olteniei. Acest Cabernet a fost obținut printro tehnologie specială ce îmbină modernul cu tradiționalul şi poate de aceea nu e un vin spectaculos. Este un vin fructuos, echilibrat, rotund, nu foarte astringent şi datorită faptului că provine dintr-o plantație tânără. Am ales un vin roşu pentru a reprezinta viile de la Segarcea deoarece în decursul timpului acest areal a fost cunoscut pentru vinuri roşii şi vinuri aromate. Am stat în cumpănă între Merlot sau Cabernet şi am ales Cabernetul, pentru că noi îl considerăm vinul cel mai potrivit. Nu am ales un soi roşu româ-

www.artevino.ro


degustările A&V Amintiri din Epoca de Aur

Au contribuit cu intervenţii interesante Sergio Faleschini (stânga) şi Constantin Croitoru nesc pentru că la Segarcea nu a existat o tradiție pentru astfel de vinuri gen Fetească Neagră, Negru de Drăgăşani, Băbească Neagră etc. Am încredere în acest vin care va evolua extraordinar în următorii ani.“

Un rosé fenomenal Muscat Frontignan – 2008. Secretele producătorului: Pe parcursul anilor 2008 şi 2009 la Segarcea au fost plantate circa 15 ha cu acest clon franțuzesc. Tehnologia utilizată este cea clasică pentru un rosé. Acest vin a obținut medalie de argint la concursul internațional Muscat du Monde 2009. Din păcate pentru colecționari, stocul a fost epuizat. Repere enologice: Un rose cu 13,5% vol. alcool şi 25,0 g/l zahăr rezidual. Culoarea este excelentă pentru un rose de elită, apropiindu-se de culoarea foiței de ceapă uscată. Aroma deşi persistentă este fină, discretă, apropiindu-se mai mult de amprenta olfactivă

www.artevino.ro

a soiului Tămâioasă românească decât cea de Muscat. Un vin deosebit, bine echilibrat şi bine definit. Un vin cu personalitate proprie pe care e greu să îl compari. Opinia degustătorilor: S. Faleschini – „Ador acest vin. Păcat că este atât de puțin şi atât de nemediatizat. Este un vin dominat de arome. Este echilibrat şi deşi are 24-25 g/l zaharuri aproape că acestea nu se simt. Este interesant de urmărit cum va evolua până în 2011.“ V. Stoian – „Raportul alcool-aciditate-zahăr este foarte bine ales, cele trei elemente fiind bine proporționate ceea ce îi conferă vinului un echilibru gustativ excelent.“

O mică avanpremieră Degustarea s-a încheiat cu trei probe tehnice prezentate în avampremieră („en primeur“). Este vorba de Fetească albă 2009, Sauvignon 2009 (clonă italiană) şi Shiraz 2008 (probă de cisternă), care s-au dovedit a fi vinuri cu un mare potențial

a căror evoluție ulterioară le poate confirma valoarea.

În loc de concluzii V. Surdu – „Mulțumesc atât producătorului de la Segarcea care ne-a încântat în această seară cu vinuri minunate, cât şi invitaților care au avut răbdarea să se aplece asupra acestor valori. Când spun „valori“, mă refer la aceste vinuri blagoslovite de Dumnezeu, care ne fac să fim mândri că suntem români şi care ne reprezintă cu brio peste hotare. Sincere felicitări.“ V. Stoian – „Nu îmi place să mă erijez în trăgător de concluzii, dar sunt obligat să remarc calitatea deosebită a vinurilor din această seară. Felicit familia Anghel pentru toate eforturile depuse şi în special pentru organizarea acestei degustări.“ S. Faleschini – „Din punctul meu de vedere azi familia Anghel a intrat în elita producătorilor de vin din România. Deşi reprezint o firmă concurentă, apreciez şi stimez efortul dânşilor.“ C. Croitoru – „Felicit familia Anghel pentru că au ştiut să

George Stanca – „Îmi amintesc că am vizitat pentru prima oară cramele de la Segarcea prin 1973, când acestea erau gestionate de un tip deosebit, inginerul şef Pănuş. Acesta mi-a arătat „în secret“ câteva sute de sticle cu vin ce aveau înscripționată coroana regală. Mi-a spus în şoaptă că are ordin de la partid să schimbe sticlele, deoarece sigla regală era ştanțată pe sticlă şi nu se putea şterge. Aşa că a doua zi am asistat fără să vreau la o mare blasfemie. Fiecare sticlă era debuşonată, vinul era transvazat în sticle obişnuite, după care sticlele vechi erau sparte. Ironia soartei a făcut ca la câteva zile după eveniment să vină o comandă de la partid în care erau cerute pentru protocol vinuri vechi. Aşa au ajuns vinurile regale să fie consumate de mai marii zilei ca „vinuri proletare“, spre lauda întregii clase muncitoare…“

redescopere pentru public plaiul viticol Segarcea. Au realizat nişte vinuri excelente. Este o onoare pentru mine să particip la astfel de degustări.“ G. Stanca – „Sunt mândru că am participat la o astfel de degustare. Am auzit un limbaj pe care nu l-am mai întâlnim până acum. Sincer, m-ați impresionat.“ C. Galan – „Apreciez faptul că Segarcea se întoarce azi la vechile tradiții ale banilor Craiovei şi ale regilor României Mari, aducând în atenția publicului câteva vinuri cu adevărat de colecție. Urez noilor plantații de la Segarcea viață lungă şi, de ce nu, să vorbească peste încă 125 de ani de făuritorii de vinuri de pe aceste meleaguri…“

In collaboration with Crown Segarcea areas, Arte & Vino wine salon held inside its own wine room a tasting dedicated to the fulfillment of 125 years of tradition on the land growing money Craiova.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 17


degustările A&V

Întâlnire de protocol la Arte&Vino Întâlnirea dintre vicepreşedintele societăţii Agland Investment Services, Inc. din California (SUA), dl. William E. Scott şi preşedintele societăţii Vinarte – România, dl. Sergio Faleschini, în vederea perfectării unor contracte de afaceri, a avut loc la sediul Salonului de Vinuri Arte & Vino, motiv care ne determină să mulţumim d-lui Faleschini pentru aprecierea pe care o are faţă de locaţia noastră. La întâlnire au fost prezentate vinurile comerciale din podgoriile Vinarte, dar şi vinurile din gama de top ale societăţii. Deosebit de apreciat a fost Merlotul Prince Matei DOC Dealu Mare, recolta 2001, care de curând a fost medaliat cu aur la Mondial de Merlot de la Lugano. Toate vinurile au fost prezentate de somelierul de la Arte & Vino, iar la întâlnire au mai participat dl. Radu Rizea, redactor la Săptămâna Financiară şi la Revista Vinul.ro şi dl. Costel Cainamisir, directorul de vânzări de la Vinarte. Acest lucru ne întăreşte convingerea că efortul depus de către societatea noastră pentru a avea o locaţie de top pentru prezentarea produselor româneşti nu a fost zadarnic, iar profesionalismul personalului atrage acest gen de întâlniri pentru producători, societăţi cu alte profiluri decât vinurile, grupuri de amatori de vinuri şi chiar degustători autorizaţi. Salonul de Vinuri Arte&Vino vă stă oricând la dispoziţie pentru achiziţionarea de vinuri româneşti şi străine, de cea mai bună calitate şi chiar vinuri vrac (vărsate), selecţionate special pentru a fi distribuite prin magazinul nostru. Vă oferim servicii specializate de prezentare şi degustare a vinurilor, iniţieri în arta degustării. Vă aşteptăm.

The Arte&Vino salon held a meeting between Vicepresident of the society Protocol Agland Investment Services, Inc.. California (USA), Mr. William E. Scott and the President of the company Vinarte - Romania, Mr. Sergio Faleschini.

18 | romanian WINE art |

De la stânga la dreapta, Sergio Faleschini, Costel Cainamisir, Radu Rizea şi William E. Scott

William E. Scott (sus, stânga) şi Sergio Faleschini (sus, dreapta). În imaginea de jos, somelierul Marian Timofti, în mijlocul invitaţilor


FONDUL DE GARANTARE A CREDITULUI RURAL S.A. Vreţi să dezvoltaţi o afacere în domeniul agriculturii sau al industriei alimentare, sau să realizaţi proiecte finanţate prin FEADR sau FEP şi nu dispuneţi de suficiente garanţii pentru a obţine un credit?

Prietenul de care aveţi nevoie este

Fondul de Garantare a Creditului Rural – IFN SA pentru că: n funcţionează pe piaţa financiară de 15 ani; n facilitează accesul la credite al beneficiarilor Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondului European pentru Pescuit, Fondului European de Garantare Agricolă; n oferă un instrument prin care finanţarea rurală a devenit accesibilă beneficiarilor programelor europene, prin preluarea unei părţi din riscul de creditare asumat de băncile comerciale; n acordă garanţii în lei şi în valută; n nu pretinde din partea clientului alte garanţii materiale, în afara celor solicitate de bancă; n fermierii privaţi persoane fizice autorizate şi asociaţiile de fermieri nu plătesc comision de garantare, cu exceptia celor care beneficiază de finanţare nerambursabilă prin FEADR şi FEP; n oferă profesionalism şi operativitate în acordarea garanţiilor. Noutăţi în 2009: n Fondul garantează creditele pe termen scurt, mediu şi lung, respectiv scrisorile de garanţie bancară sau alte instrumente de finanţare solicitate de beneficiarii programelor finanţate din prin PNDR şi POP; n Fondul acordă garanţii în cadrul plafonului de garantare alocat fiecărei instituţii de credit pentru creditele care asigură finanţare beneficiarilor schemelor de sprijin pe suprafaţă în calitatea acestora de persoane fizice sau juridice. Pot fi garantaţi: n Beneficiarii eligibili ai FEADR şi FEP cât şi alţi beneficiari din domeniul agricol şi de procesarea produselor agricole; n Primariile comunale pentru devoltarea infrastructurii; Garanţia FGCR – IFN SA poate reprezenta: n maxim 70% din valoarea creditelor de investiţii pe termen scurt, mediu si lung; n maxim 100% din valoarea creditelor pe termen scurt, mediu sau lung destinate exclusiv realizării obiectivelor de investiţii din cadrul FEADR şi FEP; n maxim 50% pentru creditele de producţie. În acest scop Fondul are încheiate Convenţii de lucru cu 20 de bănci comerciale. Valoarea maximă a creditelor care pot fi garantate de Fond pentru cofinanţarea beneficiarilor FEADR şi FEP acoperă cheltuielile eligibile şi neeligibile pentru realizarea proiectelor din cadrul fiecărei măsuri.Fondul acordă garanţii necondiţionate exprese şi irevocabile în schimbul plăţii de către finanţatori a unui comision de garantare. Pentru serviciile prestate, FGCR - IFN SA percepe în cazul agenţilor economici, inclusiv administraţia publică centrală şi locală un comision de garantare, care variaza intre 1% - 6,3% pe an, in functie de forma juridica a beneficiarului, de ratingul acestuia si tipul de credit. Comisioanele se calculează astfel: n la acordarea garantiei, ca procent din valoarea garanţiei corelat cu perioada de creditare ; n anual, la valoarea/soldul garanţiei, proporţional cu numărul de luni întregi de garantare din anul respectiv – pentru creditele de investiţii. Cum se poate accesa garanţia FGCR - IFN SA ? Contactaţi una din următoarele bănci comerciale pentru obţinerea creditului necesar realizării afacerii dumneavoastră şi optaţi pentru garantarea lui de către FGCR - IFN SA: Banca Comercială Română SA, B.R.D. – Groupe Société Générale SA, Bancpost SA, Banca Transilvania SA, Raiffeisen Bank SA, CEC Bank SA, Banca Comercială Carpatica SA, Banca Românească SA, MKB Romexterra Bank SA, Romanian International Bank SA (RIB), EximBank SA, ATE Bank Romania SA, Alpha Bank Romania SA, Leumi Bank Romania SA, CR Firenze Romania SA, ProCredit Bank SA, OTP Bank Romania SA, INTESA Sanpaolo Bank Romania SA, Emporiki Bank Romania SA, Credit Europe Bank SA., Millennium Bank SA. FGCR - IFN SA garantează reuşita dumneavoastră! Nu ezitaţi să ne contactaţi la: Fondul de Garantare a Creditului Rural - IFN SA , Str. Occidentului nr. 5, sector 1, Bucureşti , Tel.: 021/312.54.03; 021/312.54.05; 021/312.54.63; 021/312.54.64; 021/312.54.65, Fax 021/312.54.14; 021/312.54.19, e-mail: fgcr@upcmail.ro; office@fgcr.ro , www fgcr.ro

www.artevino.ro

decembrie 2009 | romanian WINE art | 19


degustările A&V

Incursiune printre vinurile Basilescu incursiune în universul vinurilor Basilescu. Ceea ce a urmat vă prezentăm şi dvs.

Lector univ. dr. Cătălin GALAN S-a născut la 03 noiembrie 1982 în patria vinului, la Hârlău, lângă Cotnari. A absolvit cursurile Facultăţii de Horticultură de la Iaşi şi a făcut un master în Franţa la Dijon. Este tânăr, modest, dar foarte ambiţios. A spart tiparele enologiei româneşti creând vinuri contrariante, atipice, dar de o calitate exemplară. Numele lui este Florin Gabriel Lăcureanu şi este enologul Cramei Basilescu. La sfârşitul lunii decembrie a acceptat invitaţia redacţiei noastre şi împreună am făcut o

Domnule Lăcureanu, vinurile Basilescu au adus ceva nou pe piaţa românească, de multe ori atipic şi contrariant. Nu este acesta un risc prea mare? Am preferat de la început acest lucru pentru că am vrut să fie altceva. Consumatorul trebuie să identifice crama noastră faţă de alte produse similare. Care au fost cele mai mari provocări cu care v-aţi confruntat? Nu mă pot pronunţa pentru că sunt abia la începutul carierei şi pentru mine orice idee reprezintă o nouă provocare, dar cred că depăşirea prejudecăţilor a fost cea mai mare provocare. Care este vinul dvs. de suflet? Nu am un vin preferat. Toate vinurile sunt pentru mine la fel deoarece eu le-am creat şi toate poartă o părticică din mine. Nu am creat încă vinul perfect care să-mi satisfacă exigenţele personale, dar timpul nu e încă trecut. Vă invit să degustăm împreună câteva din „reuşitele“ mele şi vă las pe dvs. să trageţi concluziile…

În imaginea de mai sus, Florin Gabriel Lăcureanu, enologul Cramei Basilescu. În fotografia de jos, aspect din timpul degustării ce a avut loc la Salonul de Vinuri Arte&Vino


Sauvignon Blanc, gama „Edition“ – 2008 Opinia degustătorului: Vin alb sec, D.O.C. - C.T., cu o tărie alcoolică de 13,6% vol. alc. Culoare galben palid cu reflexe verzui. Aromă nu foarte intensă pentru un Sauvignon, dar bine lucrată, tipică, consistentă. Intensitate gustativă amplă, bine echilibrată. Glicerolul îşi joacă bine rolul imprimând vinului o catifelare specială şi un uşor rest de „dulceață“ primară, dar fără zahăr rezidual. Calitatea vinului este excelentă, alcoolul şi dioxidul de sulf neagresând degustătorul. Un vin plăcut, de seară, ce poate fi savurat de ambii parteneri.

Riesling, gama „Unique“ – 2008 Opinia degustătorului: Vin alb sec, D.O.C. - C.T., cu o tărie alcoolică de 13,8% vol. alc. Culoare galben-verzuie, mai intensă decât la primul vin. Aromă nu foarte intensă dar complexă, amplă, „deschisă“, ce te duce cu gândul la vinurile din Lumea Nouă. Gustativ este bine echilibrat. Aciditate excelentă, structură şi corpolență bună. Postgust uşor amărui, deşi un pic cam scurt. Un vin tânăr, cu o prospețime exemplară ce te răco-

www.artevino.ro

reşte şi te încântă în acelaşi timp. Opinia enologului: „Acest vin a fost pentru mine o provocare. A fost foarte greu de realizat. Am folosit drojdii din Lumea Nouă şi tehnologie specifică, pentru că am vrut să îl duc spre acest tip de vin de import. Din punctul meu de vedere acesta e cel mai reuşit vin alb al meu, deoarece aşa l-am vrut de la început, atipic. Nu a câştigat nici un premiu în țară, dar este cel mai cerut pe piață.“

un rose de clasă, cu uşoare străluciri orange, la limita dintre foița de ceapă şi florile de piersic. Aromă tipică, nu foarte intensă, dar bine construită. La primul nas dioxidul de sulf iese în evidență, dar dispare relativ rapid după 3040 secunde. Gust amplu, excelent. Raportul aciditate – zahăr – alcool este bine echilibrat. Prospețime bună care face să dispară senzația de greutate imprimată de cele 30 g/l zahăr rezidual.

Tămâioasă Fetească albă, românească, gama gama „Ancestral“ – „Autentique“ – 2008 2008 Opinia degustătorului: Vin alb demisec, D.O.C. - C.T., cu o tărie alcoolică de 13,6% vol. alc. Culoare galben strălucitor. Aromă fină, discretă, nu intensă, dar bine individualizată, de citrice şi corcoduşe verzi. Gust echilibrat, cu note minerale şi o uşoară tentă dulceagă pe final. Un vin catifelat, plăcut, aristocratic. Postgust bun, destul de persistent.

Busuioacă, gama „Autentique“ – 2008 Opinia degustătorului: Vin rose demidulce, D.O.C. - C.T., cu o tărie alcoolică de 12,9% vol. alc. Culoare tipică pentru

Opinia degustătorului: Vin alb demidulce, D.O.C. - C.T., cu o tărie alcoolică de 13,6% vol. alc. Culoare galben strălucitoare. Aromă fină, nu foarte puternică dar persistentă, de flori de tei, salcâm şi miere de albine. Gust contrariant pentru cei care se aşteaptă la o Tămâioasă românească tipică. Echilibrul gustativ este desăvârşit numai că aciditatea „înfrânge“ pe final zahărul. Este o Tămâioasă ce emană prospeţime. Opinia enologului: „Am dorit un vin la care armonia gustativă să fie perfectă. Chiar dacă vorbim despre Tămâioasă românească, dulceaţa vinului nu este excesivă. Deşi demidulce acest vin nu te face să duci mâna spre paharul cu apă.“

Fetească Neagră, gama „Eclipse selection“ – 2008 Opinia degustătorului: Vin roşu demisec, D.O.C. - C.T., cu o tărie alcoolică de 14,8% vol. alc. Culoare intensă, roşuviolacee. Culoarea este atât de intensă că „murdăreşte“ paharul. Aromă interesantă. La primul nas te inundă o uşoară tentă alcoolică dar care se estompează după 5060 sec. Apoi aroma virează spre tipicitatea soiului adică prună uscată, cireşe amare şi vişine bine coapte. Echilibru gustativ bun. Taninurile şi tăria alcoolică îşi fac simţită prezenţa din plin, în ciuda faptului că e un vin demisec. Postgust amplu, dur, prelung. Un vin contrariant dar excelent echilibrat gustativ. Un vin pentru care sintagma „pumn de fier în mănuşă de catifea“ se potriveşte perfect. Opinia enologului: „Secretul acestui vin? Cartea de enologie. Am respectat în mod strict tehnologia clasică de vinificaţie în roşu. M-am ajutat de tăria alcoolică pentru a macera şi a extrage totul.“ A tasting was held at Arte & Vino with wines produced by Cellar Basilescu, in front of the winemaking Florin Gabriel Lăcureanu. On that occasion, besides the presentation of wines, he offered us a brief interview

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 21


Compania Paolo Consult şi-a început activitatea in România în urmă cu 3 ani, oferind servicii in domeniul plantaţiilor viticole si pomicole. Înca de la înfiinţare s-a identificat cu excelenţa în servicii de consultantă şi înfiinţarea plantaţiilor. Dovezi ale acestor lucrări, sunt PLANTAŢIILE LA CHEIE încheiate în Dobrogea, Oltenia, Dealu Mare sau Prahova. Cu ocazia accesării FONDURILOR EUROPENE DE RECONVERSIE SI RESTRUCTURARE VITICOLĂ, Paolo Consult este în gradul de a efectua toate tipurile de servicii de care aveţi nevoie pentru înfiinţarea sau modernizarea plantaţiilor viticole

si pomicole. Păstrându-şi aceeaşi viziune şi având o calitate a serviciilor incontestabilă, datorită echipei formate din personal calificat, acum are o ofertă de toamnă pentru toţi cei interesaţi în efectuarea unei PLANTAŢII LA CHEIE cu ajutorul FONDURILOR EUROPENE . Acum puteţi efectua o PLANTAŢIE LA CHEIE cu 13.500 euro. În această ofertă vi se furnizează atât serviciile de consultantă cât si cele de prestări servicii . Asta insemnând că vi se va pregăti terenul (scoaterea plantelor vechi, scarificarea se va face cu 2-3 treceri, nivelarea se va efectua cu grapă rotativă

înaintea plantării), se va efectua procesul de plantare ( plantat plante, instalare tutori), asta pentru MĂSURA I . Iar pentru MĂSURA II vi se va furniza sistemul de conducere şi palisaj instalat (şpalieri capăt, şpalieri intermediari, sistemul de ancorare, 5 sârme si întinzători) . Plata unui asemenea contract se va face cu un avans cuprins între 0-30% , iar restul se va plăti la încasarea subvenţiilor pentru fiecare măsura de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură . Pentru mai multe detalii contactaţi Departamentul Comercial: comercial@paoloconsult.ro


eveniment

O coaliţie nouă s-a format între un restaurant şi un magazin de vinuri Cam aşa am putea denumi iniţiativa unui restaurant de aşi deschide propriul magazin de vinuri într-un spaţiu decent, destul de elegant, dar utilat şi cu frumoase perspective de viitor. Restaurantul cu pricina se numeşte Rateş,se află pe strada Vasile Lascăr nr. 206, fiind condus de către dl. Florin Tătărăşanu. Mare iubitor al vinurilor excelenţei sale dl. Faleschini, proprietarul podgoriilor deţinute de Vinarte, cu renumitele sale vinuri, Prince Mircea, Prince Matei, Castel Bolovanu şi altele, a decis împreună cu acesta să inaugureze, într-o mică aripă a restaurantului, cu intrare separată, un magazin de vinuri vrac şi îmbuteliate, inaugurare la care am participat cu mare plăcere. Pot spune că este o iniţiativă cu un viitor frumos, deoarece restaurantul are de unde să servească mereu vinul proaspăt, depozitat în cisterne de inox (ca-n crama de origine), iar magazinul este apreciat de toţi clienţii restaurantului, care, la plecare, nu uită să-şi achiziţioneze o „mică provizie“, cu care să continuie festinul început în restaurant. Cred că este o iniţiativă care va dura, deoarece activităţile se susţin una pe alta, au libertate deplină de funcţionare separată şi se completează de minune. Să nu fim invidioşi, ci să apreciem asemenea iniţiative, fie din partea producătorilor, fie din partea restaurantelor, care vor reuşi astfel să prezinte clientului un pahar cu vin în condiţii optime. Felicitându-i sincer pe cei doi intreprinzători, nu ne rămâne decât să facem o vizită restaurantului, pentru a putea fi serviţi cu vinul proaspăt adus din cramă.

In one wing of Rates restaurant was opened a wine shop, where customers are served as if they have dinner as if they buy wine for home. The activities reinforce each other, have full freedom to function separately and make a great time.

www.artevino.ro


gânduri de somelier

Vinul este magica băutură de care ne

Somelier Marian TIMOFTI Despre „el“ s-a vorbit, s-a scris şi continuă să se vorbească şi să se scrie şi se va continua mult timp de-acum încolo, deoarece apar vinuri noi, podgorii noi, soiuri şi locaţii noi. Cine vorbeşte şi scrie despre vin, fără să cunoască producătorii, să viziteze cramele este, din punctul meu de vedere, unul care confundă sexul cu pornografia. Poate doar să-l consume, dar niciodată nu-l va înţelege. Dar mai apăreţi şi voi, noile generaţii pe care noi, „bătrânii“, încercăm să le iniţiem în tainele acestei magice băuturi, aşa cum spuneam la început. Să o înţelegeţi. Nu să o confundaţi... Şi nu doresc să mă adresez aici doar tinerilor sau consumatorilor de vin, ci şi celor care le fac: producătorilor. Să recunoaştem că nu este de ajuns faptul că această bogăţie, pe care mâinile „magicienilor“ din vie şi din cramă ne-o oferă, ajunge pe masă. Nu este de ajuns ca el, consumatorul, să ajungă în posesia sticlelor care conţin lichidul bahic, considerat în timpurile trecute o băutură a zeilor, apoi a regilor şi, foarte târziu, a tu-

turor. A avea vinul pe masă este cel mai simplu lucru care ne poate aduce în faţa unei dileme: cum, când şi la ce feluri de mâncare să-l bem? Pentru aceasta mai sunt şi magazinele specializate de vinuri. Să ne bucurăm deci că adevăraţii iubitori şi prezentatori de vinuri au avut iniţiativa, curajul şi puterea de muncă pentru a deschide câteva asemenea locaţii din care putem enumera: Salonul de Vinuri Arte&Vino, Magazinul Vinexpert, Enoteca de Savoya din Timişoara, Magazinul Good-Point din Iaşi şi altele. Toate acestea sunt prezentate de către publicaţiile şi revistele de specialitate care, credem noi, sunt indispensabile pentru promovarea acestei culturi enologice, cultură aproape nulă în ţară noastră. Dar dacă vorbim despre reviste de vinuri să le enumerăm pe cele existente, pe cele care se străduiesc de câţiva ani şi fac eforturile necesare culturalizării enologice a oamenilor iubitori de vin, de poveştile acestui produs, de cunoaşterea de vinuri noi. Iată-le: „Romanian WINE Art“, „Via şi Vinul“ şi „Vinul.ro“. Îmi doresc foarte mult să vorbim puţin despre aceste reviste, născute din dorinţa de a putea împărtăşi cât mai multe din tainele deţinute de anumiţi „împătimiţi“ ai vinului, la care s-au alăturat oameni de ştiinţă, oenologi, degustători, somelieri, bucătari, barmani etc, toţi mânaţi de aceiaşi dorinţă: de a împărtăşi ceea ce ştiu. Unii s-au alăturat cu gândul de a-şi crea un nume, o imagine personală. Mulţi o merită, mulţi nu. Deoarece într-o societate care a fost lipsită de anumite

standarde pentru mulţi ani, este uşor să îndrugi vrute şi nevrute, să fii un „formator“. Toţi te vor crede, deoarece nu au o altă variantă. Ceea ce scriem noi în revistele de specialitate, lumea crede şi este convinsă de adevărul spuselor noastre. De aceea trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce scriem, la spaţiul acordat altora, la publicitate etc. Acest gen de publicaţii au costuri foarte ridicate de întreţinere. Tipografie, distribuţie, abonamente, poşta pentru expediţiile gratuite (majoritatea), plata celor care scriu la revistă frumoasele lor articole sau povestiri, sau a articolelor ştiinţifice, pentru care domnii profesori pierd zile şi nopţi, deplasări la crame pentru reportaje şi interviuri şi multe altele. Toate acestea se fac din pasiune şi, aşa cum spuneam, din dorinţa de a prezenta consumatorilor cum are loc vinificarea de la început până la sfârşit, de a-i arăta via „pe viu“, în fotografiile făcute la faţa locului de fotograful pe care, iată, am uitat să-l trec în „lista de cheltiueli“, de a-i arăta crama şi butoaiele în care vinul este înnobilat de taninii lemnului de stejar, de modul de depozitare al sticlelor timp de luni sau ani de zile pentru „maturarea fină“, maşinile automate de îmbuteliere şi pompele de din ce în ce mai sofisticate pentru trecerea vinului dintr-un vas în alt vas, oferindu-i prin aceasta posibilitatea de a „respira“ câteva secunde, respiraţie foarte necesară vinurilor roşii, în general, şi a vinurilor roşii de colecţie, în special. De a-l învăţa cum trebuie degustat un vin, care este paharul optim pentru tipul de vin

supus degustării, cu ce fel de mâncare se asezonează cel mai bine şi multe alte asemenea „taine“ despre consumarea unui pahar cu vin. Acest „tot“, foarte complex, pe care noi încercăm să-l prezentăm consumatorilor, este o muncă care nu trebuie neglijată nici de producător, nici de consumator. Producătorul nu trebuie să spună niciodată că vinul lui poate vorbi şi singur. Nu este chiar aşa. Dacă vrem să fim sinceri, suntem mulţi cei care facem să vorbească vinul. În primul rând vorbeşte brandul creat. Aici seriozitatea producătorului, continuitatea, menţinerea standardului de calitate îşi spun cuvântul şi de aceasta depinde viitorul produsului, dar pentru a ajunge la un brand adevărat, publicitatea prin reviste are rolul ei. În al doilea rând, la raft vorbeşte eticheta care atrage prin simplitate, prin arta cu care este lucrată şi prin claritatea exprimării, a uşurinţei cu care clientul poate identifica brandul şi produsul (adică tipul de vin) şi aici vreau să aduc cele mai sincere felicitări creatorilor de etichete care te trimit cu gândul la vie, vin, trecut, prezent, femei etc şi care-ţi vorbesc parcă de la sine despre ceea ce este în sticlă. Apoi, lângă rafturile din magazinele specializate (pentru branduri adevarate), avem somelierul care poate explica complexa muncă a oenologului, a agronomului, poate relata povestea vinului. Acel vin care în sticlă este mut. Nu în ultimul rând, vin revistele sau publicaţiile de vin, pe care ne bucurăm că românul le citeşte, de multe ori chiar cu aviditate, cu pasiunea celui care a scris articolul sau a relatat povestea unei podgorii sau a unui vin, a unei degustări. Ultimul care vorbeşte este vinul. El poate spune ceva doar după ce este desfăcut, dar până acolo vorbim noi despre el. Cel mai mult vorbesc despre vin somelierul şi revista de vin, încercând să traducă consumatorului ceea ce producătorul, împreună cu staff-ul său, oenolog, agronom, pivnicer, încearcă să transmită cu produsul pe care ni-l prezintă. Somelierul este şi veriga cea mai importantă, care face le-

www.artevino.ro


bucurăm cu toţii

gătura directă între producător şi consumator. Dar despre acesta cu altă ocazie. Revistele sunt cele care redau aceste poveşti prezentate de către somelieri pentru a le face să ajungă şi la urechile celor care nu au putut participa la prezentarea respectivă. Lansările de noi producţii, serile de degustare cu specialişti sau cu amatorii de vin sunt relatate în paginile revistelor, pentru a xoferi posibilitatea şi celor care nu au participat să citească despre un anumit vin, să citească părerile unor persoane specializate etc. Deci aceasta este ordinea: brandul, etichetele, somelierii, revistele şi după aceea vorbeşte Măria Sa Vinul. El este ultimul care-şi demonstrează adevărata valoare, adevăratele calităţi ale soiului, ale podgoriei, ale agronomului şi ale oenologului. Dacă etichetele sunt cele care ne arată o frumuseţe exterioară a produsului, ele nu pot dovedi şi frumuseţea a ceea ce este cu adevărat în sticlă. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să apreciem arta celor care le gîndesc şi care depun eforturi cu cele mai curate gânduri. Cei care se folosesc de frumuseţea etichetelor, dar care nu au cugetele la fel de curate, sunt cei care pun în sticle altceva decât scrie pe etichete. Somelierii nu fac decât să exprime ceea ce regăsesc în sticlele frumos, sau mai puţin frumos, etichetate în funcţie de bugetul fiecărui producător. Revistele redau ceea ce spun somelierii sau degustătorii, publică fotografiile sticlelor, cu etichete cu tot (ca să ştie omul ce să caute pe rafturile magazinelor), descriu cu lux de amănunte ceea ce se petrece la o seară de degustare, publică interviuri cu producătorii, cu oenologii, cu organizatorii de concursuri sau târguri şi saloane de vinuri pe care le prezintă integral şi multe altele. Toate aceste eforturi ale unei publicaţii sunt mult mai puţin

www.artevino.ro

apreciate şi răsplătite. Păcat. Suntem un popor citit, educat, cu dragoste şi pasiune pentru carte, reviste şi publicaţii aproape de orice fel. Ne place să citim să studiem să aflăm noutăţi. Avem o ţară cu podgorii mai întinse decât în multe ţări din Uniunea Europeană, dar avem puţine reviste de vin. În Ungaria există 8 (opt) şi am aflat că s-ar mai fi născut vreo două. Slovenia (care este cred egală cu suprafaţa podgoriilor noastre) are şi ea câteva, cu care se mândreşte şi pătrunde pe piaţa europeană, ca să nu mai vorbim de Germania, Franţa şi Italia. Italia cred că depăşeşte orice imaginaţie. Are între 6 şi 12 reviste pe regiune. Iar noi nu reuşim să susţinem aceste trei reviste, pentru care trei colective, mai mult sau mai puţin numeroase, se străduiesc să faciliteze apariţia cât mai ritmică a publicaţiei lor, chiar dacă la sfârşit de lună fiecare se întreabă dacă-şi va primi răsplata muncii. Pasiunea este cea care ne dă încrederea şi puterea de a continua într-o activitate care poate influenţa în bine educaţiea enologică din ţara noastră. Este un impostor acela care optează pentru un produs (vinul în cazul nostru) de care este străin din naştere, străin prin cultură, străin prin dragoste, dar prin care încearcă să ofere o imagine mai bună şi să fie apreciat în anturajele considerate de el „mai bune“ doar pentru că... bea şi el un vin. Şi, din păcate, oricând poate fi considerat un profesionist de către un consumator neavizat. În această branşă a celor care comunică oeno-gastronomia, diferenţa dintre profesionişti şi începători este foarte simplă: l profesioniştii se ocupă de ceea ce sunt interesaţi ceilalţi. l începătorii de ceea ce le place lor însăşi. l începătorii buni încearcă să înţeleagă de ce produsul care le place lor nu place întotdeauna şi celorlalţi l profesioniştii buni încearcă să nu pună în evidenţă ceea ce le place lor. Aşa cum somelierul este chemat să servească şi să explice vinuri produse în ţări în-

depărtate, care nu se „acordează“ pe „corzile“ sale, aşa şi ziaristul de vin scrie ceea ce simte, plecând de la ceea ce mănâncă şi bea când este singur. La aceasta cred că se rezumă totul. Mi-am dat sema că, deşi dedic mai mult timp studiului vinului, remarc tot mai mult cât este de complicat şi cât de puţin l-am înţeles. Sau poate că n-am să înţeleg niciodată această „fiinţă“, despre care am mai spus că nu ar putea fi atât de umană, dacă nu ar fi muritoare! Convingerea că munca noastră este corect înţeleasă o regăsim în clienţii fideli, care au înţeles câte ceva din activitatea noastră, sau care citind revistele nostre au venit cu întrebări, au solicitat anumite vinuri pentru anumite seri sau pentru anumite feluri de mâncare etc. etc. Satisfacţia muncii noastre constă în totalitatea rezultatelor

obţinute, dar şi în satisfacţia ajungerii la un sfârşit de lună în care reuşim să ne achităm de obligaţii faţă de cei care-şi dedică orele de muncă în slujba acestei nobile licori, acestui aliment, medicament, purtător de cultură şi de istorie: Vinul. Iar el, Vinul, trebuie să rămână o plăcere, nu să devină o necesitate, chiar dacă de multe ori simţim necesitatea de a ne procura o plăcere. Şi aceste preocupări fac parte din gândurile unui somelier. Vă urez numai gânduri bune.

Before the wine expresses its qualities alone, other things are talking about it: the brand, label, sommeliers and wine publications, which all call for the consumer to find time to try one or other of the varieties on the market.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 27


degustări

Limbajul concret al degustării vinurilor. Exemplificări pe soiuri româneşti Aceste caracterizări se doresc a fi simple structuri orientative şi nicidecum lucrări de referinţă în acest domeniu atât de fascinant şi de complex.

Introducere

Dr. Constantin CROITORU Limbajul utilizat la caracterizarea senzorială a vinurilor de către anumiţi specialişti, majoritatea ziariştilor şi pasionaţilor de universul bahic, nu este întotdeauna cel adecvat. Asistăm de nenumărate ori la etalarea unui limbaj de lemn şi lipsit de consistenţă în care abundă termeni inadecvaţi şi incorecţi, cu caracter pleonastic sau de diminutiv care nu face cinste utilizatorilor. Cu câţiva ani în urmă am publicat un articol care încerca să corecteze în mod concret astfel de deficienţe şi mi-am atras oprobiul tacit al celor vizaţi, deşi maniera mea de abordare fusese una pertinentă şi constructivă. De această dată mă voi rezuma doar la exemplificări pe vinuri din soiuri româneşti. Vom debuta cu caracterizările senzoriale ale unor vinuri seci din soiurile Băbească gri şi Cadarcă (nu am ţinut cont de unele incertitudini ce planează asupra originii sale, considerându-l deal nostru !) mai puţin răspândite în plantaţiile viticole din România.

În primul rând aş dori să salut apariţia a două ghiduri de specialitate, foarte utile pentru publicul larg iubitor de vinuri bune. Este vorba despre „Ghidul Vinul.ro“ şi despre „Ghidul vinurilor 2010“. Nu mă voi referi la calitatea textelor din aceste ghiduri, doresc doar să apreciez sincer şi favorabil aceste iniţiative lăudabile. Având în vedere că orice părere poate fi luată în consideraţie, doresc totuşi să sugerez cititorilor acestei prestigioase publicaţii ca, atunci când încearcă să exprime în cuvinte defectele sau senzaţiile asupra unui vin degustat, să evite utilizarea unor expresii de genul „murdărel“, „aromă fructată“ sau „postgust“care nu prea înnobilează limba română şi ne cam zgârie auzul. Pentru „murdărel“ sugerez expresiile „bâhlit“, „lipsit de igienă“ sau, mai laborios, „elaborat/ maturat în condiţii de igienă precară“. La rândul său, expresia „fructată“ a rezultat prin traducerea directă din limba franceză a cuvântului « fruité » care înseamnă „fructuos“, astfel încât putem vorbi despre „aromă de fructe“ sau, mai corect, despre „caracter olfactiv fructuos“. În ce priveşte termenul „postgust“ aş sugera formulări de genul „senzaţia gustativă finală“ sau „impresia gustativă finală“. În speranţa că nu am ofensat pe nimeni cu opiniile mele, să trecem direct la exemplificări.

Despre Băbeasca Gri Deşi este un soi autohton aproape necunoscut, Băbeasca Gri poate oferi vinuri de medalii internaţionale (recenta medalie de argint obţinută de singurul vin alb sec românesc la concursul Vinandino 2009) atunci când se respectă calitatea re-

28 | romanian WINE art | ianuarie 2010

coltei şi este vinificat în mod profesionist. Marele merit aparţine domnului Lucian Neacşu, proprietarul vinului, cel care a avut curajul să îl cultive, pasiunea să îl îngrijească în plantaţie, dăruirea să îi urmărească starea de maturitate a strugurilor şi preocuparea permanentă să îi asigure condiţiile tehnologice şi dotarea tehnică necesare la vinificare. Examinarea vizuală evidenţiază o robă galben – aurie agreabilă cu reflexe verzui ce o accesorizează reuşit, care îşi etalează bogăţia şi amplitudinea pe pereţii interiori ai paharului atunci când aceasta devine mişcătoare. Caracterul olfactiv este foarte puternic şi foarte complex, fiind dificil de definit cu simpli descriptori. Profilul odorant al vinurilor provenite din acest soi se diferenţiază net de cel al vinurilor din alte soiuri albe, remarcându-se prin unicitate. Acest profil devine schimbător pe parcursul examinării, dar păstrează structura vegetal fructuos - floral; primul nas este inconfundabil şi asociază note vegetale intense mai rar întâlnite (frunze de viţă şi de gutui, iarbă proaspăt cosită, levănţică,...), cu cele mai puţin intense de fructe (piersici şi caise verzi,...) şi flori (de viţă, de levănţică,...); la al doilea şi al treilea nas intensitatea mirosului se diminuează progresiv dar îşi păstrează structura iniţială. Relieful aromatic al acestui vin îţi trezeşte senzaţia că te afli în vizită la bunica, ai pătruns în camera de oaspeţi, ai deschis dulapul şi o mireasmă proaspătă şi plăcută îţi inundă nările. La rândul său, senzaţia retronazală este la fel de intensă şi este dominată de mirosul de seminţe proaspete de struguri. La evaluarea gustativă, vinul prezintă o prospeţime peste medie, asociată cu o fructuozitate şi o extractivitate de nivel mediu, bine evidenţiate la atacul asupra cavitatăţii bucale. Aşadar, aciditatea vinului susţine fructuozitatea, dar îi evidenţiază şi fineţea şi amplitudinea gustativă, astfel încât sprijină întreaga sa structură gustativă . Tipicitatea de soi este remarcabilă şi de aceea se poate afirma că vinul prezintă un veritabil

caracter didactic. Senzaţiile olfactive se transmit şi la nivel gustativ, fiind întregite de cea de fructe cu textura albă. Ca şi prospeţimea gustului, persistenţa acestuia depăşeşte nivelul mediu, fiind greu de uitat aşa uşor. Senzaţia gustativă finală include şi o notă discretă de amăreală, care nu îi afectează caracterul agreabil. Aprecierea globală relevă un excelent echilibru al senzaţiilor dulce şi acid. Deşi vinul este uşor descendent în raport cu caracterul olfactiv, denotă o armonie aproape perfectă între intensitatea şi calitatea ol-

www.artevino.ro


degustări

factivă şi intensitatea şi calitatea gustativă ce îl caracterizează. Mirosind paharul gol te îmbie un parfum plăcut inconfundabil. În opinia mea, acest vin este un excelent aperitiv, dar poate face un mariaj fericit cu preparate culinare din păsări şi peşte cu garnituri şi sosuri cu arome şi gusturi mai rafinate şi mai sofisticate. Confirmîndu-mi viziunea, pasionatul Cezar Filip de la restaurantul Ginger recomandă la acest vin un preparat pe bază de peşte monk cu miere, ghimbir, usturoi, orez negru şi inimi de palmier, sau ruladă de curcan cu spanac, brânzeturi şi cartofi gratinaţi.

Deşi este suficient de intens, acest caracter îşi modifică în timp profilul, asemeni unei femei nestatornice care îşi schimbă relativ uşor atitudinea pentru a evidenţia noutatea permanentă pe care o degajă. La primul nas se distinge o aromă plăcută de dulceaţă de vişine, afine şi coacăze negre, prune afumate şi petale uscate de trandafir. Nota complexă de fructe exotice şi mirodenii (smochine uscate, stafide negre, piper alb,...) care completează primul nas, se intensifică discret cu noi valenţe (scorţişoară, cuişoare,...) la al doilea nas. Potenţialul olfactiv al vinului este întregit la al treilea nas cu note agreabile de verde crud şi cafea prăjită. Tipicitatea olfactivă este agreabilă şi aproape remarcabilă. La gust vinul pare uşor descendent faţă de amplitudinea şi calitatea mirosului. Taninurile încă verzi care nu s-au metamorfozat suficient acutizează uşor senzaţia de aciditate. Totuşi, senzaţia de fructuozitate (apanajul gustului dulce) o domină pe cea de prospeţime (apanajul gustului acru) la atacul în cavitatea bucală. Starea de simbioză între constituenţii vinului se situează la un nivel mediu cu certe posibilităţi de evoluţie favorabilă, deoarece senzaţiile dezagreabile de amă-

reală şi astringenţă sunt slab perceptibile, astfel încât nu putem ignora şi prezenţa taninurilor fine. Senzaţia gustativă finală este totuşi dominată de aciditate ce conferă vinului un plus la capitolul tinereţe şi lejeritate. Evaluarea globală a vinului relevă tipicitatea soiului şi armonia dintre prospeţime şi fructuozitate care o pune în valoare. Din punct de vedere oenogastronomic acest vin se asociază cu brânzeturi uşoare şi preparate culinare din carne de vită şi oaie. Mă confirmă din nou cunoscătorul Cezar Filip, care ar asezona acest vin cu un muşchiuleţ de berbecuţ în aluat condimentat cu garnitură din cus-cus şi sos de vin roşu şi fructe de pădure.

Despre concluzii Am ales aceste două vinuri deoarece ele fac parte din gama „Monşer“, care este prima gamă de vinuri ce reuneşte soiuri pure românesti. Această veritabilă colecţie mai cuprinde vinuri din soiurile Fetească neagră, Băbească neagră, Zghihară, Fetească regală, Fetească albă, Şarbă, Tămâ ioasă Românească şi Busuioacă de Bohotin. Ea reprezintă o ilustrare fidelă a unei

autentice tradiţii vitivinicole româneşti.

The language used for description of the sensorial features of wines by certain specialists, most journalists and amateurs of the Dionysian universe is not always an adequate one. There are many instances of the use of set phrases lacking consistency where inadequate and incorrect terms abound, with a pleonastic or diminutive feature that dishonour their users. A few years ago I published an article that attempted to correct in concrete terms such deficiencies and I aroused the implicit disapproval of the involved persons although my way of tackling these aspects was pertinent and constructive. This time I will deal only with examples taken from Romanian varieties of wines. We will start with the sensorial characterisations of some dry wines from the grape varieties Băbească and Cardacă (I did not take into consideration some uncertainties related to its origin, and I deemed it a Romanian wine!) less common for the vineyards in Romania. Such characterisations are meant to serve as tentative simplified structures and in no way as reference papers in this fascinating and complex domain.

Despre Cadarcă Examenul vizual evidenţiaza o ţinută magnifică de un roşu granat strălucitor, de sub care ies nişte picioare puternice şi longiline de-a dreptul maiestoase. Dacă nu este carafat anterior degustării, vinul prezintă un profil odorant anost. Analizat în condiţii optime, caracterul său olfactiv devine interesant.

www.artevino.ro

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 29


legislaţie

ANAF acordă înlesniri contribuabililor Lector univ. dr. Cătălin GALAN

Pe fondul crizei economice tot mai accentuate, Ministerul Finanţelor a propus o nouă măsură fiscală de data aceasta în favoarea contribuabililor. Astfel, viticultorii și agenţii economici interesaţi trebuie să cunoască faptul că începând cu 24.11.2009 ordonanţa de urgenţă a guvernului privind amânarea plăţii obligaţiilor fiscale neachitate a devenit lege. Deși aspru criticată de experţi deoarece dă o nouă lovitură bugetului și așa sărăcit, măsura produce deja efecte reprezentând un palid sprijin pentru contribuabilii aflaţi în dificultate financiară.

Cine sunt beneficiarii legii? Pentru obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) se acordă înlesniri sub forma amânării la plată. Amânarea se poate solicita de contribuabili, prin cerere, pentru obligațiile fiscale datorate şi

Cadru legislativ l Legea nr. 363/2009

privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2009 (publicată în M. Of. nr. 800/24.11.2009); l O.U.G. nr. 92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare (publicată în M. Of. nr. 457/01.07.2009).

neachitate în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii. În cerere contribuabilii vor indica perioada pentru care se solicită amânarea la plată, care nu poate fi mai mare de 6 luni. Amânarea nu poate depăşi data de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă (art. 1, alin. 1,2 şi 3 din O.U.G. nr. 92/2009). Potrivit noilor reglementări, pentru a beneficia de amânarea la plată a obligaţiilor fiscale, contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ la data depunerii cererii, următoarele condiţii: l nu şi-au depus toate obligaţiile fiscale; l nu au înscrise fapte în cazierul fiscal; l nu s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi/sau răspunderea solidară.

Unde se depune cererea? Cererea contribuabilului se depune la organul fiscal competent şi se soluționează de acesta, prin decizie, în termen de maxim 15 zile de la data depunerii cererii. Odată cu depunerea cererii de amânare la plată contribuabilul va solicita şi eliberarea certificatului de atestare fiscală prin care se vor individualiza sumele care vor face obiectul amânării la plată. În termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de amânare la plată, contribuabilii vor constitui garanții sub forma scrisorii de garanție bancară şi/sau vor oferi bunuri libere de orice sarcini în vederea instituirii măsurilor asiguratorii (art. 3, alin. 1 şi 2; art. 4, alin. 1 din O.U.G. nr. 92/2009). Amânarea la plată se acordă unui contribuabil o singură dată într-un an calendaristic. Cererile de amânare la plată a obligațiilor fiscale datorate şi neachitate se pot depune până la data de 30 iunie 2010.

Care sunt condiţiile legale impuse ? Pentru a beneficia de prevederile legale contribuabilul trebuie să prezinte unele garanții sau să ofere anumite bunuri în vederea instituirii mă-

30 | romanian WINE art | ianuarie 2010

surilor asigurătorii după cum urmează: l 20% din suma amânată la plată şi dobânzile datorate pe perioada amânării la plată, dacă amânarea se acordă pe o perioadă de până la 3 luni inclusiv; l 40% din suma amânată la plată şi dobânzile datorate pe perioada amânării la plată, dacă amânarea se acordă pe o perioadă mai mare de 3 luni. În cazul în care contribuabilii nu îşi achită, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, obligaţiile fiscale cu termene de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată. În cazul în care termenul de 30 de zile se împlineşte după data de 20 decembrie, obligaţiile fiscale se plătesc până la această dată (art. 5, alin. 1, lit. a din Legea nr. 363/2009).

Sancţiuni și dobânzi Amânările la plată îşi pierd valabilitatea în cazul în care contribuabilii nu îşi achită, în cel mult 30 de zile de la scadență, obligațiile fiscale cu termene de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată. În cazul în care termenul de 30 de zile se îm-

plineşte după data de 20 decembrie, obligațiile fiscale se plătesc până la această dată. Pierderea valabilității amânării la plată se constată de organul fiscal competent, prin decizie. Pierderea valabilității amânării la plată atrage anularea acesteia, precum şi începerea sau continuarea, după caz, a executării silite. Pe perioada de valabilitate a amânării la plată contribuabilii datorează dobânzi. Nivelul dobânzii este de 0,05% pentru fiecare zi a perioadei de amânare la plată, începând cu data emiterii deciziei şi până la data la care se împlineşte termenul de amânare sau, după caz, data la care încetează valabilitatea înlesnirii. În situația în care la împlinirea termenului stabilit pentru plata obligațiilor fiscale amânate contribuabilul nu îşi achită aceste obligații, va datora majorari de întârziere (art. 7, alin. 2 şi 3 din Legea nr. 363/2009). For tax obligations administered by the National Agency for Fiscal Administration (NAFA) is given payment facilities. Although strongly criticized by experts because it gives a coup to the depleted budget, this measure already producing effects: a pale support for the taxpayers in financial difficulty.

www.artevino.ro


cercetare

Iniţiere în biotehnologia de elaborare şi în aprecierea senzorială (II) Continuare din numărul trecut

Maturarea pe propriul sediment fin de drojdii Dr. Constantin CROITORU

Încercarea de a defini din punct de vedere tehnologic vinurile rozé este destul de dificilă. Majoritatea opiniilor susţin că vinurile rozé ar putea fi definite în funcţie de caracteristicile lor cromatice prin stabilirea unor valori limită a unor parametrii analitici ce definesc aceste caracteristici. Pe de o parte, vinurile rozé se apropie de vinurile roşii prin soiul utilizat ce contribuie prin amprenta fructuozităţii sale, prin tipicitatea aromelor varietale şi prin prezenţa unor cantităţi reduse de antociani şi taninuri, iar pe de altă parte, se aseamănă cu vinurile albe prin prospeţimea şi caracterul floral ce la caracterizează, dar şi prin unele tehnici de vinificaţie ce sunt utilizate în mod frecvent la elaborarea acestora.

Este o operaţiune tehnologică de scurtă durată (3–6 luni) ce se practică mai ales atunci când este necesară şi derularea fermentaţiei malolactice. Declanşarea acestui proces de dezacidifiere biologică este influenţată în mod favorabil de menţinerea vinului pe sedimentul fin de drojdii ca urmare a procesului lent de exorbţie şi autoliză a drojdiilor ce pune la dispoziţia bacteriilor malolactice resurse nutriţionale valoroase necesare creşterii lor celulare şi activităţii de metabolizare a acidului malic. Scopul tehnologic urmărit este unul sinergic, fiind acelaşi ca şi în cazul derulării fermentaţiei malolactice: accentuarea onctuozităţii şi complexităţii gustative. După finalizarea fermentaţiei malolactice se recomandă ca maturarea pe sedimentul fin de drojdii să nu depăşească temperatura de 12–14°C, mai ales dacă procesul de autoliză a drojdiilor este accelerat cu preparate enzimatice exogene pe baza de -glucanaze (ENDOZYM ELEVAGE) administrate în doze adecvate de cel puţin 5 g/hl.

32 | romanian WINE art | ianuarie 2010

Limpezirea, stabilizarea şi filtrarea vinurilor roze Limpezirea cu cazeină a vinurilor roze favorizează menţinerea unei tente corespunzătoare, în timp ce tratamentul cu PVPP determină culoarea cea mai puţin intensă oricare ar fi momentul administrării sale. La rândul său, tratamentul de limpezire şi stabilizare proteică cu bentonită conservă caracterul floral al vinurilor roze, iar alţi auxiliari tehnologici multicomponenţi (pe bază de diferite montmorilonite specifice şi în amestec cu PVPP) conservă foarte bine aromele de fermentare (pepene galben, piersică şi piper, ...). Cleirile simple sau mixte cu orice produse atenuează astringenţa vinurilor roze, cu excepţia PVPP administrată înainte de filtrarea finală pentru îmbuteliere. Stabilizarea biologică a vinurilor roze implică sulfitarea cu o doză adecvată până la un nivel ce asigură o concetraţie de cel puţin 20 mg/l SO2 liber. Imediat după efectuarea sulfitării, la aceste vinuri se observă o decolorare uşoară, astfel încât acestea par a avea o tentă galbenă mai intensă, însă, în realitate, culoarea devine mai stabilă şi cu o nuanţă de roşu mai intensă pe termen lung. Operaţiunile de filtrare nu trebuie să afecteze constituţia vinului roze. Aceste operaţiuni trebuie să asigure o anumită

finisare a produsului prin asigurarea limpidităţii şi a stabilităţii în timp a limpidităţii.

Definirea profilului senzorial al vinurilor roze În evaluarea profilului senzorial al vinurilor roze, examinarea vizuală ce vizează cu precădere aspectele cromatice este cu siguranţă la fel de importantă ca şi examinarea olfactivă şi gustativă. În opinia mea, pentru vinurile roze, fie ele liniştite sau efervescente, Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului împreună cu Uniunea Internaţională a Oenologilor şi cu Federaţia Internaţională a Marilor Concursuri de Vinuri ar trebui să elaboreze o fişă de degustare puţin diferită tocmai pentru a pune în valoare aspectele mai sus evidenţiate. La momentul potrivit, voi elabora eu însumi o astfel de fişă de degustare pe care o voi propune dezbaterii forurilor internaţionale mai sus amintite.

Profilul vizual al vinurilor roze Caracteristicile cromatice prezintă o importanţă deosebită în evealuarea senzorială a vinurilor roze deoarece acestea includ o gamă foarte largă de intensităţi şi tente ale culorii; uneori, o culoare foarte intensă evidenţiază în vinul roze o nuanţă de roşu aprins foarte viu, în


timp ce rozeurile cu o limpiditate strălucitoare relevă o nuanţă cu tentă gălbuie. În privinţa intensităţii culorii, acest parametru oferă indicii asupra structurii mai mult sau mai puţin intense a vinului roze respectiv (Ribéreau-Gayon P. ş.a., 2004). Importanţa elementelor cromatice poate fi evidenţiată şi pe cale practică prin degustarea comparativă a unei serii de vinuri roze folosind clasarea acestora după 3 criterii de evalurare diferite: numai după evaluarea caracteristicilor cromatice, după evaluarea clasică (examinare vizuală, olfactivă şi gustativă), evaluarea comparativă fără aprecierea vizuală (degustare în pahare colorate ce nu permite vizualizarea elementelor cromatice). Se va constata că degustarea după primele două crieterii va determina obţinerea unor tratamente asemănătoare, în timp ce degustarea după ultimul criteriu va conduce la rezultate foarte diferite. Acestă constatare evidenţiază în mod practic importanţa caracteristicilor cromatice ale vinurilor roze. După unele opinii autorizate, natura soiului exercită o influenţă directă asupra culorii vi-

www.artevino.ro

nurilor roze, care depinde de bogăţia în antociani a pieliţelor şi de rapiditatea trecerii acestora în fracţiunea lichidă. Tenta culorii este dependentă şi ea de natura soiului, în sensul că o dominantă galbenă a acesteia este dependentă de intensitatea extracţiei taninurilor în raport cu antocianii.

Profilul olfactiv al vinurilor roze Profilul olfactiv al vinurilor roze se caracterizează printrun pronunţat caracter fructuosfloral însoţit uneori de note de mirodenii. Fructuozitatea este foarte complexă deoarece poate evidenţia note odorante de fructe citrice (grapefruit, portocală, lămâie), fructe tropicale (banană, pepene galben, ananas) şi de vară (caise, piersici), dar mai ales fructe de pădure (fragi, zmeură şi mure) şi fructe roşii (cireşe, căpşune). Caracterul floral evidenţiază un miros agreabil de petale de trandafir, iar prezenţa discretă a mirodeniilor aminteşte de miresmele plăcute de scorţişoară, lemn dulce şi piper. Anumite tulpini

de drojdii transmit vinurilor roze şi o aromă discretă de ciuperci (Morge C. ş.a., 2008). Dintre tiolii volatili evidenţiaţi în vinurile roşii bordeleze (Bouchilloux P. ş.a., 1998b), numai compusul 3 MH a fost detectat la concentraţii superioare pragului său de percepţie olfactivă; acest compus exaltă aroma de coacăze negre în anumite vinuri roşii şi roze (Blanchard L., 2000); concentraţia sa se diminuează considerabil (de la câteva g/l după FA la numai 300-600 ng/l după 12 luni) în cursul maturării vinurilor roşii de Bordeaux în baricuri de stejar; această diminuare se explică prin capacitatea sa superioară de oxidare asociată cu reactivitatea sa ridicată faţă de chinone care sunt produşi de oxigenare ai compuşilor fenolici din vinurile roşii. Compusul 3 MH împreună cu acetatul său (A3MH) participă în mod decisiv la profilul odorant varietal al vinurilor roze provenite din soiurile Merlot şi Cabernet Sauvignon (Murat M. L. ş.a., 2001a); protecţia antioxidantă a vinurilor roze în cursul maturării lor de scurtă durată (prin conservarea pe sedimentul fin de drojdii) favori-

zează menţinerea unor concentraţii ridicate în aceşti doi tioli volatili; efectul protector al antocianilor asupra tiolilor volatili din vinurile roze a fost evidenţiat într-un mediu model (Murat M. L. ş.a., 2003), iar această proprietate stă la baza unei observaţii empirice conform căreia profilul odorant al vinurilor roze se păstrează cu atât mai bine cu cât acestea sunt mai colorate (RibéreauGayon P. ş.a., 2004).

Profilul gustativ al vinurilor roze Aceiaşi descriptori de mai sus caracterizează şi profilul gustativ care este mai bine evidenţiat atunci când prospeţimea este accentuată (susţinută de o aciditate suficient de ridicată) şi de o structură lejeră (susţinută de o concentraţie alcoolică mai redusă şi un caracter tanic foarte labil). Se recomandă ca aceste vinuri să fie consumate de-a lungul unei mese oricât de sofisticate, dar mai ales în sezonul estival. Deşi vinurile roze sunt în general seci, există Continuare în pagina 34

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 33


cercetare Continuare din pagina 33

o anumită categorie de consumatori care le preferă demiseci sau chiar demidulci (cu o concentraţie în zaharuri reziduale ce poate varia de la 10 la 20 g/l şi uneori chiar până la 30 g/l).

În loc de concluzii România este o ţară vitivinicolă multimilenară care nu are o tradiţie în producerea şi consumul vinurilor roze. Totuşi, în Oltenia este recunoscut vinul roze provenit din soiul autohton Roşioară, iar în Moldova la Nicoreşti, cel povenit din soiul autohton Băbească neagră; relativ recent, am degustat un roze promiţător în Vrancea provenit din soiul Codană. Poate că în urma citirii acestor rânduri, unora dintre producătorii români de vinuri le va veni ideea valorizării soiurilor de mai sus dar şi a altor soiuri autohtone (mă gândesc la Novac ?! ...) la obţinerea de vinuri roze care sunt destul de apreciate de consumatori. Avem deja rozeuri româneşti de excepţie, dar din păcate vinurile respective dispar prea repede de pe rafturi din pricina volumelor destul de reduse ce se îmbuteliază. E drept că tehnologia de elaborare este mai pretenţioasă şi de aceeea interesul pentru producerea unor astfel de vinuri este mai redus, dar am convingerea că în această perioadă de criză ar reprezenta una dintre soluţii pentru creşterea vânzărilor producătorilor români de vinuri.

Bibliografie ANDRE P., BENARD P., BOURGEOIS M., FANZY C., 1980 – Annales des Technologies Agricoles, 29, 497. BLANCHARD L., 2000 – „Recherche sur la contribution de certains thiols volatils à l’arôme des vins rouges. Étude de leur genèse et de leur stabilité“, Thèse de Doctorat, Univgersité de Bordeaux II. BOUCHILLOUX P., DARRIET P., HENRY R., LAVIGNECRUÈGE V., DUBOURDIEU D., 1998 – Journal of Agriculture and Food Chemistry, 46, 3095. MORGE C., GUILLOUMY D., MASSON G., 2008 – Revue des Oenologoes, 128, 31 – 34.

MURAT M. L., TOMINAGA T., DUBOURDIEU D., 2001a – Journal International des Sciences de la Vigne et du Vin, 35, 99. MURAT M. L., TOMINAGA T., DUBOURDIEU D., 2001b – Journal of Agriculture and Food Chemistry, 49, 5412. MURAT M. L. TOMINAGA T., SAUCIER C., GLORIES Y., DUBOURDIEU D., 2003 – American Journal of Enology and Viticulture, 54, 2, 135. PEYROT DES GACHONS C., 2000 – „Recherches sur le potential aromatique des vins de Vitis vivifera L. cv. Sauvignon blanc“, Thèse de Doctorat, Université de Bordeaux II. RIBEREAU-GAYON J., PEYNAUD E., RIBEREAUGAYON P., SUDRAUD P., 1976 – Sciences et techni-

34 | romanian WINE art | ianuarie 2010

ques du vin. Tome 3 – Vinifications. Transformations du vin, Ed. Dunod, Paris, France. RIBEREAU-GAYON P., GLORIES P., MAUJEAN A., DUBOURDIEU D., 2004 – Traité d’œnologie. Tome 2 – Chimie du vin. Stabilisation et traitements. Ed. Dunod, Paris, France. SUDRAUD P., BAR M., MARTINIERE P., 1968 – Connaissance de la Vigne et du Vin, 2, 349.

The attempt to technologically describe the rosé wines is rather difficult. Most opinions are that the rose wines could be defined depending on their chromatic characteristics by establishing li-

mit values for some analytical parameters that define such characteristics. On the one side, the rose wines are similar to the red wines depending on the grape variety used, contributing to this effect through the mark of its fruitness character, through the typicality of the varietal aromas and through the presence of small quantities of anthocyanins and tannins, and on the other side, they are similar to the white wines owing to the typical freshness and floral features, but also depending on some winemaking techniques that are currently used in their elaboration. The rose wines biotechnology involve special requirements as regards the chromatic features, the smell expressivity and the softness flavour, depending on the specific markets and consumers targeted by the specific wines.

www.artevino.ro


cercetare

Vocaţia, tradiţia şi identitatea viticulturii din Oltenia Prof. Univ. Dr. Ing. Aurel POPA Universitatea din Craiova Facultatea de Horticultura

Sus, Drăgăşani-Dealul Oltului (plantaţie proprietatea Ştirbei), fotografie din 2009. Jos, Corcova, Mehedinţi – 2007

Crescută de pământul darnic al Olteniei, încălzită de soarele prietenos al plaiurilor, ocrotită de zidul binevoitor al Carpaţilor şi iubită de oameni, viţa de vie, dăruind an de an veselie, sănătate şi bunăstare, a devenit şi trebuie să rămână principalul mijloc de valorificare, protecţie şi înfrumuseţare a pantelor erodate şi a nisipurilor sărace.

Oltenia, bogată în dealuri, coline şi nisipuri, vast amfiteatru cu deschidere spre Dunăre, cu un climat submediteranean, care înaintează şi urcă până la poalele munţilor a devenit un loc de înfrăţire a reprezentanţilor vegetali şi animali ai multor zone. Viţele cultivate dau aici mâna cu strămoşii lor sălbatici (peste 40 centre genetice) şi găsesc în piersici, nuci, castanii comestibili şi migdal, asociaţi capabili să transforme sterpul în fertil, bun şi frumos. Nu lipsesc din Oltenia nici uriaşele rezervoare de captare a climatului de vară din depresiuni întinse şi mănoase, prin care toamnele se prelungesc iarna, iernile sunt blânde şi primăverile timpurii. În strâns acord cu minunatele condiţii naturale oferite în Oltenia, viţa de vie picură de mii de ani în pahare nectarul cel mai fin (la vărsarea Jiului în Dunăre, la Bechet, s-au găsit rădăcini de viţă de vie, alături


de monezi care circulau în a II a jumătate a sec. I) Este, aşadar, Oltenia, prin multiplele microclimate şi tipuri de sol, dar şi prin gama completă a tipurilor de vin (albe, roşii, aromate, distilate de vin) şi a strugurilor de masă şi de stafide, o veritabilă Românie viticolă în miniatură. Fie că ne referim la „România cea mare“ sau la România de azi, viticultura din Oltenia a reprezentat, în ultima sută de ani, circa 15-20% din viticultura întregii ţări (35.000 ha din 230.000 ha - 1905; 46.000 ha din 270.000 ha - 1939; 70.000 ha din 300.000 ha - 1989; 30.000 ha din 180.000 ha 2009). Vinurile roşii şi aromate din Oltenia au asigurat peste 40% din balanţa naţională a vinurilor de calitate. Prin calitatea lor, vinurile au făcut celebre în întreaga lume multe locuri din Oltenia, mă gândesc la Drăgăşani, Segarcea, Oreviţa, Golul Drâncei, Oprişor, Corcova, Dobriţa, Halânga, de ce nu la Banu Mărăcine. Un podgorean din Drăgăşani, G. Simulescu (1867), introduce pentru prima oară în

www.artevino.ro

România soiul Cabernet Sauvignon. Multe vinuri din Oltenia au fost alese de comisia condusă de prinţul George Bibescu să participe la Expoziţia Universală de la Paris (1889), unde vinul de Tămâioasă de la Drăgăşani, prezentat de Iordache N. Ionescu, a primit medalia de aur, prevestind succesul de mai târziu ce aveau să-1 aibă vinurile din Oltenia la marile concursuri naţionale şi internaţionale. În anul 1889 la CiuperceniCalafat, în urma apariţiei filoxerei, se înfiinţează 11 ha plantaţie viticolă cu 32 soiuri de viţă de vie indigene provenind de la Cotnari, Nicoreşti, Odobeşti, Dealul Mare, Drăgăşani, Oreviţa, Golul Drâncei. În anul 1897 ia fiinţă la Drăgăşani prima pepinieră din România pentru multiplicarea viţei de vie prin altoire, iar în 1936 se înfiinţează prima staţiune de cercetări viticole tot la Drăgăşani. Cu 45 de ani în urmă se înfiinţează la Craiova Facultatea de Horticultură, la care s-a alăturat apoi Staţiunea de Cercetare de la Dăbuleni - Călăraşi şi Tg.

Mehedinţi - Oprişor, 2008

Jiu. De-a lungul miilor de ani, viticultorii din Oltenia au selecţionat din viţele cultivate cele mai valoroase clone cunoscute de noi ca soiuri locale, autohtone, dintre care în anul 1900 se cultivau cu bune rezultate 34 (o adevărată zestre). În ultimii 30-40 de ani, cercetătorii amelioratori de la Staţiunea Drăgăşani şi Facultatea de Horticultură din Craiova au creat 14 soiuri pentru vin, un soi pentru struguri de masă (Victoria), un soi pentru stafide (Călina) şi două de portaltoi (Drăgăşani 57 şi M 10). De-a lungul timpului, la marile realizări, dar şi la vicisitudinile inerente, alături de inimoşii viticultori au fost tot timpul oamenii de ştiinţă pe seama activităţii cărora se pot justifica marile realizări din care am selectat şi v-am prezentat câteva. Până azi, dezastrul de referinţă suferit de viticultură 1-a reprezentat cel produs de filoxeră la sfârşitul secolului al XIX-lea când, după numai câţiva ani, peisajul viticol se pre-

zenta astfel: „Podgoriile României seamănă cu un pustiu, un câmp după un crâncen război. Dacă n-ar fi pomi fructiferi, câte un colţ de cramă şi ici colea, câte un petecuţ de vie muribundă, cu lăstarul de un lat de mână şi cu frunzele galbene, triste mărturii ale unui trecut frumos, călătorul cu greu ar recunoaşte că acolo a fost o podgorie, un loc de unde mii de familii cu veselia în inimă îşi scoteau cele necesare traiului, şi care altădată făceau renumele ţării noastre. Când parcurgi asemenea locuri, impresii triste te cuprind şi nu scapi de sub povara lor decât în depărtare unde nu mai vezi podgorii distruse, unde nu mai auzi vorbe de jale“ (Dobre Rădulescu, 1896). Atunci, deci cu peste o sută de ani în urmă, viticultorii din România, sprijiniţi de stat, dar mai ales de oamenii de ştiinţă, au reuşit să înlăture urmările dezastrului în mai puţin de 20 de ani. Continuare în pagina 38

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 37


Sus, Mehedinţi – Oreviţa, 2009. În stânga, Mehedinţi – Stârmina, 2009

Continuare din pagina 37

Acum dezastrul de referinţă suferit de patrimoniul viticol din România este reprezentat de efectele induse de evenimentele petrecute în anul 1989. Aceste efecte fiind acompaniate şi amplificate cu măsurile ce trebuiesc luate şi în acest sector, pentru aderarea la Comunitatea Europeană. În cei 20 ani au dispărut peste 100.000 ha plantaţii de viţă de vie roditoare şi aproape întreaga suprafaţa de portaltoi, marile noastre pepiniere viticole sunt într-o amorţeală totală. Suprafaţa viticolă pe care se poate conta (ca producţie şi calitate) nu depăşeşte 50-60 mii ha. În ultimii 15 ani, cu sprijinul statului şi a fondurilor atrase de la Comunitatea Europeană, numai în Oltenia au fost realizate noi plantaţii sau au fost modernizate plantaţii vechi (circa 3.000 ha) la Oprişor, Vânju Mare, Oreviţa, Stârmina, Dealul Viilor, Sâmbureşti, Segarcea, Drăgăşani, Corcova şi au fost construite moderne localuri pentru obţinerea vinurilor. Programul de refacere a patrimoniului viticol din România, agreat prin acordul de cooperare cu UE, cere şi viticultorilor din Oltenia ca ritmul anual de plantări şi de reconversie a plantaţiilor vechi să fie în jur de 3.500-4.000 ha încât, la nivelul anului 2015, România să dispună de aproximativ 200.000

ha cultivate cu viţă de vie din soiuri de calitate. Iată câteva preocupări adresate viticultorilor, dar în aceiaşi măsură, dacă nu în primul rând, oamenilor de ştiinţă din acest important domeniu al economiei naţionale care trebuie să asigure viticulturii din România identitatea necesară în cadrul viticulturii din Comunitatea Europeană. Viticultura din spaţiul UE se va constitui în final pe plan sortimental, ca „unitate în diversitate“, fiecare ţară viticolă participând pe piaţa strugurilor şi a vinului cu produse viti-vinicole, în principal din soiurile autohtone, altfel spus, identitatea viticolă a României în cadrul UE va fi dată de soiurile vinifera de masă, stafide şi vin consacrate obţinerii de produse viti-vinicole performante calitativ şi recunoscute de-a lungul timpului. Zonarea unitară a spaţiului viticol european, practicarea modelelor de viticultură bazate pe resursele pedologice, climatice, sortimentale şi anume: delimitarea strictă a arealelor de obţinere a strugurilor, stafidelor, vinurilor şi distilatelor DOC-IC (denumire de origine controlată-înaltă calitate) se face într-un concept ecologic, prin bonitare vocaţională, calitativă şi protecţia juridică a acestora. Plecând de la aceste riguroase cerinţe, consider că oamenii de ştiinţă din viticultura

38 | romanian WINE art | ianuarie 2010

românească, deci şi noi cei din Oltenia, trebuie să ne aplecăm întreaga activitate cu predilecţie asupra unor probleme de fond ale viticulturii, cum ar fi: 1. Conservarea biodiversităţii variaţiilor vinifera şi de portaltoi autohtone. Variabilitatea intravarietală şi intergenuri a soiurilor tradiţionale constituie o valoroasă moştenire a patrimoniului viticol naţional. Conservarea biodiversităţii se referă la formele primitive (Vitis Silvestrys), la varietăţile tradiţionale şi la creaţiile moderne (Vitis vinifera şi portaltoiurile), toate constituind un întreg ansamblu ce va deveni un tezaur naţional asigurând propria identitate viticolă a României. Asemenea bănci de date îşi au locul şi trebuie să fie, în cazul Olteniei, la Universitatea din Craiova, Facultatea de Horticultura şi Staţiunea Didactică. Aceste colecţii ampelografice trebuie să fie de tip special, adunând toate soiurile locale şi autohtone, dar şi colecţii care să adune selecţiile şi superselecţiile clonale având ca obiective reactualizarea varietăţilor tradiţionale a vechilor podgorii Drăgăşani, Sâmbureşti, Dealurile Severinului, Plaiurile Drâncei, dealurile Craiovei, Segarcea, dar şi a celor de pe nisipurile din Oltenia. 2. Inventarierea, dar mai ales efectuarea lucrărilor de ameliorare a soiurilor autohtone care au rezistat timpului şi acum suntem în situaţia de a le planta pe mari suprafeţe şi în multe podgorii (Fetească albă, Fetească neagră, Crîmpoşie, Fetească regală, Tămâioasă românească, Grasă, Băbească neagră, Busuioacă). 3. Adoptarea unui plan amplu de cercetare prin intermediul căruia să amplificăm diversitatea varietală prin noi creaţii, selecţii şi supraselecţii

clonale de viţe nobile şi de portaltoi. 4. Bonitarea vocaţională calitativă a zonelor viticole (să construim numai calitate). 5. Cercetări pentru urmărirea comportării soiurilor de viţă de vie noi introduse în România. 6. Urmărirea modului în care modelele de viticultură adoptate de unele societăţi, valorifică resursele climatice şi pedologice. 7. Conservarea modalităţilor prin care viticultura din România a ajuns să fie una dintre cele mai vechi din lume. Deci realizarea unui muzeu naţional al viei şi vinului. 8. Conservarea şi utilizarea în scopuri ştiinţifice şi turistice a marilor vinuri româneşti. Altfel spus, realizarea unei colecţii naţionale a acestor capodopere naţionale. Aceste, ultime două obiective pot şi trebuie să fie realizate la Universitatea din Craiova Facultatea de Horticultura şi Staţiunea Didactică Banu Mărăcine. 9. Adoptarea planurilor noastre de învăţământ pentru a răspunde la aceste provocări. Viticultura din România trece iarăşi printr-o etapă de răscruce, dar vocaţia pentru calitate a spaţiilor noastre viticole, aprecierea de care viticultura din România se bucură din partea ţărilor viticole din Europa, grija mai atentă a guvernanţilor faţă de acest tezaur naţional şi nu în ultimul rând participarea oamenilor de ştiinţă din domeniul viti-vinicol ne dau speranţa că viticultura şi vinurile României vor fi respectate şi apreciate spre folosul inimoşilor noştri podgoreni. In virtutea unei tradiţii, dar şi a convingerii că învăţământul horticol din Craiova, nu poate şi nu trebuie despărţit de marile amfiteatre viticole din Oltenia, cadrele didactice din facultatea de Horticultura participă activ la marile prefaceri din viticultură, dovadă în anul 2006, premiul de Excelenţă acordat de Consiliul Naţional pe Produs (vie, struguri vin, distilat) pentru contribuţia adusă la refacerea şi dezvoltarea viticulturii a fost atribuit unui cadru didactic de la Facultatea de Horticultura a Universităţii din Craiova.

Oltenia, with many microclimates and soil types, but also with the full range of wine types (white, red, flavored, distilled from wine) and table grapes and raisins, is a genuine Romania wine in miniature.

www.artevino.ro


Aceste vinuri le găsiţi la Salonul de Vinuri A&V

Castel Stârmina Riesling Italian – Sec

Castel Stârmina Sauvignon Blanc – Sec

Cuvée d’Excelence Riesling Italian

Cuvée d’Excelence Sauvignon Blanc

Castel Stârmina Merlot

Denumire de Origine: D.O.C. – C.M.D. Mehedinti – Starmina Denumire de Origine: Producator: vinul este produs D.O.C. – C.M.D. Mehedinti – si imbuteliat la Crama StarmiStarmina na - Vinarte Producator: vinul este produs Soi: Sauvignon Blanc 100 %. si imbuteliat la Crama Starmi- Continut de alcool: 13% vol. na - Vinarte Degustare: Soi: Riesling Italian 100 %. Vizual: limpede stralucitor cu o Continut de alcool: 13% vol. culoare galben pai cu reflexii Degustare: verzui. Vizual: limpede stralucitor cu o Olfactiv: intens si persistent cu culoare galben pai cu reflexii note florale salbatice de iasoverzui. mie si soc, usor mineral, cu o Olfactiv: intens si persistent cu fructuozitate de arome de mar arome de fructe exotice (bana- verde. ne) nuantate de flori de citrice Gustativ: sec, aciditate bine Gustativ: sec, plin, savuros, conturata, atac puternic, plaaciditate prezenta, textura cut, urmat de un final fin si buna si cu un final generos. post-gust prelung. Asocieri gastronomice: tem- Asocieri gastronomice: temperatura optima de consum peratura optima de consum este este de 12°C. Se poate servi la de 10-12°C. Se poate servi la preparate din carne alba, fruc- preparate din carne alba, fructe te de mare, salate proaspete. de mare, branzeturi lejere. Potential de invechire: se Potential de invechire: se poate consuma proaspat sau poate consuma proaspat sau cu o usoara invechire (1-2 ani) cu o usoara invechire (1-2 ani) aceasta conferindu-i un buchet aceasta conferindu-i un buchet complex. complex.

Denumire de Origine: D.O.C. – C.M.D. Mehedinti – Starmina Producator: vinul este produs si imbuteliat la Crama Starmina - Vinarte Soi: Riesling Italian 100 %. Continut de alcool: 13% vol. Degustare: Vizual: limpede stralucitor cu o culoare galben pai cu reflexii verzui. Olfactiv: fin cu arome generoase de citrice in special grapefruit, completate cu arome de flori de lamaita si salcam, cu o mineralitate placuta. Gustativ: sec, puternic la inceput, placut, usor acid, final fin si un post-gust prelung Asocieri gastronomice: temperatura optima de consum este de 10-12°C. Se poate servi la preparate din carne alba, ficat de pasare, fructe de mare, branzeturi lejere. Potential de invechire: se poate consuma proaspat sau cu o usoara invechire (2-3 ani) aceasta conferindu-i un buchet complex.

Denumire de Origine: D.O.C. – C.M.D. Mehedinti – Starmina Producator: vinul este produs si imbuteliat la Crama Starmina - Vinarte Soi: Sauvignon Blanc 100 %. Continut de alcool: 13% vol. Degustare: Vizual: limpede stralucitor cu o culoare galben pai cu nuante verzui. Olfactiv: intens si fin in acelasi timp, usor mineral, arome de flori de soc, pere abate si mere verzi. Gustativ: sec, puternic la inceput, placut, aciditate buna, final fin, matasos post-gust prelung Asocieri gastronomice: temperatura optima de consum este de 10-12°C. Se recomanda ca bautura aperitiv, se poate servi la preparate din carne alba, peste, fructe de mare, branzeturi lejere. Potential de invechire: se poate consuma proaspat sau cu o usoara invechire (2-3 ani) aceasta conferindu-i un buchet complex.

Denumire de Origine: D.O.C. – C.M.D. Mehedinti – Starmina Producator: vinul este produs si imbuteliat la Crama Starmina - Vinarte Soi: Merlot 95%, Cabernet 5%. Continut de alcool: 13% vol. Degustare: Vizual: limpede, rosu rubiniu intens, stralucitor, cu reflexii purpurii. Olfactiv: intens, arome precum fructe de padure bine coapte, prune uscate, caramel, nuante de condimente fine. Gustativ: sec, plin, puternic si echilibrat, cu tanini rotunzi, si un post-gust intens Asocieri gastronomice: temperatura optima de consum este de 17°C. Se poate servi cu preparate din carne rosie, vanat de talie mica sau cu pene, preparate traditionale romanesti pe baza de carne, branzeturi maturate. Potential de invechire: vinul poate fi invechit la sticla (3-5 ani), in acest mod el capatand o textura mai catifelata si un buchet mai complex.

Swallowtail Fetească Neagră

Soare Cabernet Sauvignon

Prince Mircea Merlot

Prince Mircea Merlot

Denumire de Origine: D.O.C. – C.M.D. Mehedinti – Starmina Producator: vinul este produs si imbuteliat la Crama Starmina - Vinarte Soi: Merlot 90%, Cabernet Sauvignon 10%. Continut de alcool: 13% vol. Degustare: Vizual: limpede, rosu rubiniu intens stralucitor cu reflexii brun roscate. Olfactiv: intens si elegant, arome caracteristice de prune coapte si fructe de padure, vanilie, caramel, ciocolata neagra, condimente dulci. Gustativ: sec, plin, textura densa, puternic si echilibrat, cu tanini rotunzi si post-gust prelung. Asocieri gastronomice: temperatura optima de consum este de 18°C. Se poate servi la preparate din carne rosie preparata la cuptor sau gratar, vanat de talie mijlocie si mare, preparate traditionale romanesti, branzeturi maturate. Potential de invechire: vinul poate fi invechit la sticla (8-12 ani) in conditii de pivnita, astfel capatand o textura catifelata si un buchet complex.

Denumire de Origine: DOCCMD Dealu Mare – Zoresti Producator: vinul este produs si imbuteliat la Crama Villa Zorilor - Vinarte. Soi: Merlot 90%, Cabernet Sauvignon 10%. Continut de alcool: 13,5% vol. Degustare: Vizual: limpede, culoare rosu rubiniu, stralucitor, reflexii purpurii-roscate. Olfactiv: fructe de padure (mure, coacaze, fragi), arome complexe de piper negru, ciocolata, cafea si vanilie. Gustativ: sec, intens, corpolent, textura bine echilibrata de tanini dulci, astringenta delicata, post-gust prelung. Asocieri gastronomice: temperatura optima de consum este de 18-20°C. Se poate servi la preparate din carne rosie, vanat nobil cu sosuri complexe, preparate traditionale romanesti pe baza de carne, branzeturi maturate. Potential de invechire: vinul poate fi invechit la sticla (10-15 ani) in conditii de pivnita, astfel capatand o textura catifelata si un buchet complex.

Castel Bolovanu Cabernet Sauvignon

Denumire de Origine: D.O.C. – C.M.D. Samburesti Bolovanu. Producator: vinul este produs la Crama „Castel Bolovanu“ Vinarte. Denumire de Origine: Denumire de Origine: DOC- D.O.C. – C.M.D Samburesti Soi: Cabernet 100%. CMD Dealu Mare – Zoresti Bolovanu. Continut de alcool: 13% vol. Producator: vinul este produs Producator: vinul este produs Degustare: si imbuteliat la Crama Villa Zo- la Crama „Castel Bolovanu“. Vizual: limpede, rosu rubiniu rilor - Vinarte intens stralucitor cu nuante Soi: Cabernet Sauvignon 100%. brun roscate. Soi: Feteasca Neagra 100%. Continut de alcool: 13% vol. Continut de alcool: 13% vol. Olfactiv: intens si elegant, complex, arome caracteristice Degustare: Degustare: Vizual: vinul este limpede, Vizual: limpede, rosu rubiniu de fructe de padure (zmeura), rosu intens, stralucitor, cu reintens, stralucitor cu reflexii coacaze negre, vanilie, caraflexe violacee. purpurii. mel, ciocolata, condimente Olfactiv: arome de fructe rosii Olfactiv: intens, arome precum fine. proaspete si note de cafea si fructe de padure, coacaze, afi- Gustativ: sec, plin, textura vanilie ne, nuante de piper negru. consistenta, complex cu tanini Gustativ: sec, plin, corpolent, Gustativ: sec, plin, echilibrat, maturi si post-gust de lunga textura fina, tanini delicati, cu tanini maturi, usor astrindurata. post-gust de lunga durata. gent si post-gust prelung. Asocieri gastronomice: temAsocieri gastronomice: tem- Asocieri gastronomice: tem- peratura optima de consum peratura optima de consum peratura optima de consum este este de 18°C. Se poate servi la este de 17°C. Se poate servi la de 18°C. Se poate servi la prepreparate din carne rosie prepreparate din vanat de talie parate din carne rosie, vanat de parata la cuptor sau gratar, vamica, preparate traditionale ro- talie mijlocie, preparate traditio- nat mare, preparate traditionamanesti pe baza de carne, nale romanesti pe baza de car- le romanesti pe baza de carne, branzeturi maturate. ne, branzeturi fine. branzeturi maturate. Potential de invechire: vinul Potential de invechire: vinul Potential de invechire: vinul poate fi invechit la sticla (5-7 poate fi invechit la sticla (4-6 poate fi invechit la sticla (8-12 ani) in conditii de pivnita, ast- ani) in conditii de pivnita, ast- ani) in conditii de pivnita, astfel capatand o textura catifela- fel capatand o structura catife- fel capatand o structura catifeta si un buchet complex. lata si un buchet complex. lata si un buchet complex.

www.artevino.ro

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 39


cercetare

Un nou produs pentru stabilizarea tartrică a vinurilor

Fig. 1 – Structura chimică a carboximetilcelulozei (După Ribereau-Gayon P. ş.a., 2004)

Dr. Constantin CROITORU, Director CercetareDezvoltare societatea SODINAL Membru al Academiei de Ştiinţe din New York Membru al Societăţii Americane de Oenologie şi Viticultură

Problematica stabilizării tartrice devine prioritară în această perioadă rece a anului, mai ales în cazul vinurilor albe şi al vinurilor efervescente. Răspunzând exigenţelor producătorilor de vinuri din întreaga lume, SPINDAL – AEB Group a elaborat produsul NEWCEL pe bază de carboximetilceluloză (CMC) care este un agent eficace de stabilizare tartrică a vinurilor albe şi a vinurilor efervescente. Unicul distribuitor al acestui produs în România şi Republica Moldova este societatea SODINAL Wine & Beverage Division of AVEX Group. Produsul a fost testat în Franţa cu rezultate remarcabile şi se află în curs de testare şi în România.

Generalităţi Carboximetilceluloza (CMC) este un polimer organic cunoscut pentr u inocuitatea sa şi utilizat pe scară largă în sectorul agroalimentar. Stabilizarea vinurilor faţă de precipitările tartrice reprezintă una din problemele majore cu care se confruntă şi astăzi producţia vinicolă. Fiecare dintre tratamentele fizice de stabilizare tartrică prezintă anumite inconveniente; refrigerarea, deşi este eficace din punct de vedere tehnologic, este destul de costisitoare datorită consumului mare de frigorii; în cazul electrodializei care este un tratament fizic neconvenţional, avantajul realizării stabilizării tartrice este subminat de afectarea compoziţiei vinului prin sărăcirea lui în cationi. Dintre tratamentele cu produse exogene de stabilizare, cel cu acid metatartric, deşi este cel mai cunoscut şi aplicat, prezintă inconvenientele unei durate temporare a stabilităţii tartrice asigurate, dar şi a unei diminuări a eficacităţii sale tehnologice în cazul stabilizării biologice ulterioare a vinului prin tratament termic (termolizare sau pasteurizare). La rândul lor, produsele obţinute din derivaţi de pereţi celulari de drojdii degradate pe cale termoenzimatică, deşi au fost aprobate a fi utilizate de către reglementările OIV, pun sub semnul incerti-

tudinii durabilitatea stabilizării tartrice în anumite vinuri tratate, astfel încât nu s-au impuns încă în producţia vinicolă. În acest context, se impune ca o nouă alternativă de realizare a stabilizării tartrice a vinurilor albe şi efervescente tratamentul cu CMC de înaltă puritate cum este produsul NEW-CEL.

Structura chimică CMC este un polizaharid. Structura sa de polimer îi conferă caracterul de coloid protector ce caracterizează şi alţi constituenţi ce contribuie la stabilizarea tartrică a vinurilor cum sunt acidul metatartric şi manoproteinele rezultate în urma degradării termoenzimatice a pereţilor celulari de drojdii autolizate. Acest polizaharid se obţine în urma reacţiei de eterificare cu prioritate a funcţiilor alcoolice primare pe care le posedă unităţile de glucopiranoză (reunite prin legături eteroxidice în poziţiile 1 – 4) ce participă la structura sa chimică prezentată în figura 1 ce evidenţiază şi cu grupările hidroxil (OH) cu sarcină electronegativă. Orice CMC se caracterizează pe de o parte prin gradul său de eterificare a funcţiilor alcool denumit „grad de substituire“ şi notat DS, iar pe de altă parte, prin numărul mediu de unităţi

de glucopiranoză existent la o moleculă de polimer denumit grad de polimerizare şi notat DP. Apelând la un exemplu concret, pentru o CMC cu un grad de substituire DS egal cu 0,65 înseamnă că la 100 de unităţi de glucopiranoză existente în structura sa, 65 dintre ele au putut fi eterificate (folosind drept reactiv cloracetatul de sodiu, în mediu bazic) conform reacţiei chimice prezentată în figura 2. Gradul de polimerizare DP al oricărei CMC arată că acest compus se comportă ca un polimer ce prezintă un anumit caracter de dispersie în funcţie de nivelul masei sale moleculare. De asemenea, gradul de polimerizare DP influenţează şi vâscozitatea CMC, valoarea acestuia crescând odată cu creşterea masei moleculare a polimerului. Vâscozitatea unei CMC variază în egală măsură cu masa cationului ce intră în constituţia sa; prezenţa cationilor divalenţi (Ca, Mg, Fe, ...) se diminuează odată cu reducerea vâscozităţii CMC. Aşadar, gradul de polimerizare DP determină masa moleculară a CMC ce poate varia în limite largi (de la 17.000 la 1.500.000 Da). În alţi termeni, pentru o CMC cu un DP cunoscut, cu cât valoarea DS este mai ridicată, cu atât acest compus va prezenta mai multe puncte de

2 NaOH R – celuloză (OH)3 + 2 Cl – CH2 – COONa  R – (OH) – (OCH2 – COONa)2 + 2 NaCl + 2 H2O

Fig. 2 – Reacţia de formare a CMC prin eterificarea celulozei (simbolizată R – (OH)3) de către cloracetatul de sodiu (După Ribereau-Gayon P. ş.a., 2004)

40 | romanian WINE art | ianuarie 2010

www.artevino.ro


„acroşaj“ cationic, astfel încât va manifesta o eficacitate mai mare în exercitarea acţiunii de coloid protector (Lubbers S. ş. a., 1993).

Compoziţie Produsul NEW-CEL este o soluţie de carboximetilceluloză pură (E466) stabilizată în apă demineralizată sterilă cu acid citric (E330), bisulfit de potasiu (E228) şi acid ascorbic (E300). Prin adminsitrarea unei doze 100 g/hl de produs NEW-CEL, vinul tratat îşi măreşte conţinutul în SO2 cu 2 mg/l. CMC utilizată la elaborarea produsului NEW-CEL a fost concepută special în vederea utilizării în producţia vinicolă: conţine derivaţi de celuloză cu un grad de substituire (exprimat prin valoarea raportului între numărul de grupări carboxilate şi numărul de unităţi de glucoză) apropiat de unitate; gradul său de polimerizare (exprimat prin valoarea medie a numărului de unităţi glicozidice corespunzător unei molecule de CMC) este ideal pentru a diminua forţele de apropiere dintre cristalele de săruri tartrice.

www.artevino.ro

Mecanismul de acţiune Produsul NEW-CEL inhibă fenomenul de nucleaţie al cristalelor de tartraţi şi împiedică creşterea acestora. Fenomenul de nucleaţie constă în formarea unor nuclee foarte mici ce reprezintă sediul unor centre de cristalizare; pe măsură ce aceste nuclee îţi măresc dimensiunile, asistăm la un fenomen de cristalizare prin care aceste nuclee cresc şi se dezvoltă ajungând până la stadii în care precipită. În vinuri, cu precădere în cele albe, acidul tartric formează împreună cu potasiul săruri cu structuri cristaline cu 7 faţete care cresc în mod progresiv, plecând de la stadiul de nucleaţie descris mai sus. Cercetările lui Gerbaux V. (1996) confirmă aspectele mai sus prezentate deoarece au demonstrat că eficacitatea unei CMC este determinată de proprietatea sa de a reduce puternic viteza de creştere a microcristalelor, cu menţiunea că această reducere se poate multiplica până la 7 ori pentru o doză de 2 mg/l. Prin prezenţa sa în vin, CMC are capacitatea de a perturba însăşi morfologia

cristalelor de bitartrat de potasiu. Lanţurile lungi de polizaharide ce intră în constituţia produsului NEW-CEL posedă o talie moleculară controlată şi acţionează asemeni unor coloizi protectori. Aceste lanţuri înconjoară cristalele de tartraţi ca un film protector, deformându-le structura şi frânând astfel dezvoltarea lor. În ce priveşte vinurile destinate şampanizării, cercetările lui Maujean A. efectuate în 1997 (citat de Ribereau-Gayon P. ş. a., 2004) asupra a trei sortimente diferite de CMC au evidenţiat o îmbunătăţire vizibilă a coeziunii spumei şi a persistenţei acesteia; numai CMC cu greutatea moleculară mare a diminuat într-o mică măsură fineţea spumei; şi în aceste experimente, autorul a semnalat inhibarea procesului de cristalizare în vinurile materie primă pentru şampanie.

Caracteristici fizico-chimice Produsul NEW-CEL este un lichid galben pai cu vâscozitate redusă, cu un uşor miros de anhidridă sulfuroasă, cu un pH cu-

prins între 3,5 şi 4, foarte miscibil cu apa şi cu o densitate de 1,01 ± 0,03 g/cm3. Prin ardere dă naştere la monoxid de carbon şi la anhidridă carbonică care sunt compuşi toxici pentru organism şi de aceea produsul NEW-CEL trebuie ferit de surse de foc.

Caracteristici oenologice Produsul NEW-CEL este uşor miscibil cu vinul, astfel încât interferează rapid cu microcristalele de săruri tartrice aflate în stadiu de nucleaţie, împiedicând creşterea acestora. La temperatură scăzută care facilitează precipitarea tartraţilor, produsul NEW-CEL acţionează ca un factor limitativ eficient al agregării microcristalelor, împiedicând astfel insolubilizarea acestora.

Aplicaţii oenologice Cercetările lui Crachereau J. C. ş.a. (2001) au arătat că produsele CMC cu vâscozitate redusă sunt eficace la stabilizarea vinurilor împotriva precipitărilor Continuare în pagina 42

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 41


cercetare Continuare din pagina 41

tartrice cristaline atunci când dozele utilizate nu depăşesc 4 g/hl la tratamentul vinurilor suprasaturate în bitartrat de potasiu; în cadrul acestui studiu comparativ, tratamentul cu acid metatartric în doză de 10 g/hl prezintă o eficacitate tehnologică comparabilă cu cea a CMC în doză de 4 g/hl la stabilizarea tartrică a vinurilor; compararea stabilităţilor tartrice şi a eficacităţii tehnologice a celor doi adjuvanţi după aplicarea aceluiaşi tratament termic prelungit (încălzire la 55 – 60°C timp de 5 – 30 zile, urmată de răcire la – 4°C timp de 30 de zile), au relevat stabilitatea perfectă la căldură a mostrelor tratate cu CMC, în timp ce mostrele tratate cu acid metatartric au devenit instabile începând din a cincea zi de încălzire la 55 – 60°C; aceste rezultate sunt confirmate de rezultatele unor cercetări anterioare (Ribereau-Gayon J. ş.a., 1977). Rezultatele de mai sus împreună cu prezentarea experimentelor comparate sunt reproduse în figura 3. Produsul NEW-CEL se recomandă la stabilizarea tartrică a vinurilor albe şi a vinurilor efervescente în conformitatea cu reglementările actuale ale OIV (Rezoluţia OENO no. 2/2008) care au autorizat utilizarea CMC în oenologie. Se recomandă efectuarea tratamentului vinului cu produs NEW-CEL numai după stabilizarea proteică a acestuia; în situaţiile contrare (vinuri tulburi) după tratamentul cu produsul NEW-CEL au fost observate în vinurile respective fenomene de opalescenţă.

Modul de utilizare şi doze recomandate Produsul NEW-CEL a fost conceput în formă lichidă în vederea facilitării utilizării sale la nivel industrial în producţia vinicolă. Se recomandă solubilizarea soluţiei de NEW-CEL direct în vinul destinat tratamentului prin administrare în şuviţă subţire în cursul unui remontaj efectuat cu o pompă adecvată. Stabilirea dozei optime impune efectuarea unor teste preliminare la frig ale vinului destinat tratamentului. Având în vedere că este un produs sub formă lichidă, doza recomandată este, de regulă, de ordinul a 100 g/hl, în timp ce doza limită admisă este de 250 g/hl.

n Variantă martor, n Acid Metatartric, n CMC Fig. 3 – Eficacitatea tehnologică comparată a tratamentelor cu acid metatartric şi CMC faţă de precipitările tartrice cristaline (După Crachereau J. C. ş. a., 2001) 1 – Vin roşu AOC Bordeaux nefiltrat tratat cu 2 g/hl CMC 2 – Vin roşu AOC Buzet filtrat înainte de tratamentul cu 4 g/hl CMC 3 – Vin alb AOC Bordeaux cleit, tratat cu CMC şi apoi filtrat (4 g/hl CMC) 4 – Vin de pays alb (departamentul Gers) cleit, tratat cu CMC şi apoi filtrat (4 g/hl CMC) 5 – Vin de pays alb (departamentul Loire) cleit, tratat cu CMC şi apoi filtrat (4 g/hl CMC) 6 – Vin efervescent (departamentul Gers) tratat înainte de şampanizare cu 4 g/hl CMC

Avantaje Uşurinţă în efectuarea tratamentului datorită solubilităţii rapide în vinul destinat tratamentului. Stabilitatea tartrică cu durată mai mare decât în cazul acidului metatartric. Stabilitate tartrică asigurată chiar şi în cazul vinurilor albe stabilizate biologic prin tratament termic înainte de îmbuteliere. La nivel mondial, se continuă cercetările în vederea elaborării unor CMC care să îşi demonstreze eficacitatea tehnologică la stabilizarea tartrică a vinurilor roşii cu un caracter tanic pronunţat a căror structură coloidală este mai complexă (Ribereau-Gayon P. ş. a., 2004).

Ambalare, manipulare şi depozitare Produsul NEW-CEL este comercializat în bidoane cu un conţinut net de 25 kg. Se va evita amestecarea produsului NEW-CEL cu agenţi al-

42 | romanian WINE art | ianuarie 2010

calini sau cu oxidanţi puternici. Se recomandă păstrarea produsului în încăperi aerisite şi bine ventilate, cu o temperatură adecvată (mai mare de 0°C, dar mai mică de 30 – 35°C).

Codificare

gie. Sciences et techniques du vin. Tome IV – Clarification et stabilisation, Ed. Dunod, Paris. RIBEREAU-GAYON P., GLORIES Y., MAUJEAN A., DUBOURDIEU D., 2004 Traité d’œnologie. 2. Chimie du vin. Stabilisation et traitements, Ed. Dunod, Paris.

Produsul NEW-CEL este un produs de uz oenologic ce prezintă codul 003127.

Bibliografie CRACHEREAU J. C., GABAS N., BLOUIN J., HEBRARD S., MAUJEAN A., 2001 – Bulletin de l’OIV, 841 42, 151. GERBAUD V., 1996 – Thèse de Doctorat, Université de Toulouse (INP). LUBBERS S., LEGER B., CHARPENTIER C., FEUILLAT M., 1993 – Journal International des Sciences de la Vigne et du Vin, 1, 13. RIBEREAU-GAYON J., PEYNAUD E., RIBEREAUGAYON P., SUDRAUD P., 1977 – Traité d’œnolo-

The task of establishing tartaric stability becomes a priority one during this cold season of the year especially when white wines and sparkling wines are involved. By endeavoring to meet the requirements of wine producers’ world wide, SPINDAL – AEB GROUP has developed the NEW-CEL product based on carboxymethylcellulose (CMC) which is an effective agent for tartaric stabilization of white wines and of sparkling wines. The sole distributor for this product in Romania and the Republic of Moldova is the company SODINAL Wine & Beverage Division of AVEX Group. The product has been tested in France with remarkable results and it is being tested now in Romania, too.

www.artevino.ro


mapamond

Vinarte învinge la Mondial du Merlot Poziţionarea concursului şi importanţa sa

Dr. Constantin CROITORU

Deşi România produce vinuri din soiul Merlot de o calitate senzorială remarcabilă, totuşi, puţini dintre producătorii români redutabili s-au încumetat să trimită mostre la concursul de referinţă al vinurilor provenite din acest soi roşu valoros. Din păcate, ne aflăm încă la stadiul în care ne comparăm între noi şi nu o facem întotdeauna în condiţiile cele mai obiective. Ar trebui să avem curajul de a participa la o confruntare internaţională care ne oferă şansa să ne comparăm cu cei mai buni din lume. O astfel de confruntare este şi concursul Mondial du Merlot 2009, aflat abia la a doua ediţie, la care societatea VINARTE a repurtat un succes răsunător obţinând o medalie de aur şi un premiu special (Meilleur Merlot Millésime Ancien – Prix San Pellegrino) cu vinul Merlot Prince Matei DOC Dealu Mare 2001.

Alături de Mondial du Merlot există şi alte concursuri internaţionale la care se evaluează vinuri provenite din acelaşi soi, cum ar fi Mondial du Pinot noir, Syrah du Monde, Chardonnay du Monde, Muscats du Monde, Riesling du Monde, Pinot gris du Monde... Aceste concursuri internaţionale axate numai pe vinurile provenite de la un singur soi („concours monocépage“) prezintă o importanţă deosebită deoarece vinurile prezentate sunt evaluate şi comparate numai cu mostre provenind exclusiv de la soiul respectiv, cu menţiunea că este posibil să difere clona de provenienţă. Acest din urmă subiect merită însă o dezbatere separată. În acest context, în opinia mea, o medalie obţinută la un astfel de concurs este mult mai valoroasă decât o medalie similară obţinută la un concurs internaţional heterogen în care este posibilă evaluarea în aceeaşi serie de degustare a

44 | romanian WINE art | ianuarie 2010

unor vinuri din aceeaşi categorie (de exemplu, roşii seci) dar provenind de la soiuri diferite.

Câteva detalii despre organizare şi desfăşurare Revenind la concursul internaţional Mondial du Merlot, trebuie precizat că acesta se desfăşoară în fiecare an la Lugano în Elveţia şi că în anul 2009 a avut loc a doua ediţie, astfel încât se poate spune că este un concurs foarte tânăr. Ca şi alte concursuri înternaţionale prestigioase, Mondial du Merlot face parte din Federaţia Mondială a Marilor Concursuri Internaţionale de Vinuri şi Băuturi Spirtoase (VINOFED) şi se desfăşoară sub patronajul Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV) şi a Uniunii Internaţionale a Oenologilor (UIOE). Acest concurs este organizat de societăţile ISICOM SA din Lugano (care este o agenţie specializată în organizarea de evenimente şi saloane) şi VINEA din Sierre (care este o

asociaţie profesională specializată deja în organizarea de concursuri, dintre care cel mai important este Mondial du Pinot noir şi despre care v-am relatat în numerele anterioare ale revistei !). Pe lângă organismele internaţionale mai sus amintite care monitorizează organizarea şi desfăşurarea concursului, în realizarea acestuia mai sunt implicate Uniunea Elveţiană a Oenologilor („Union Suisse des Oenologues – USOE“) şi Asociaţia Elveţiană a Somelierilor Profesionişti („Association Suisse des Sommeliers Professionnels – ASSP“); aceste organisme naţionale profesionale au rolul de a asigura rigoarea respectării tuturor regulilor de desfăşurare a concursului şi a alegerii membrilor juriului cu maximă seriozitate şi competenţă. Evenimentul este susţinut financiar de doi sponsori principali care sunt Univerra Pro Uva SA (lider elveţian în domeniul ambalajelor din sticlă) şi primăria oraşului Lugano la care se adaugă şi sponsorizarea tehnică oferită de societatea San Pellegrino ce se bucură de o reputaţie deosebită.

www.artevino.ro


mapamond La a doua ediţie a Mondial du Merlot au fost înscrise în concurs peste 300 de mostre din 23 de ţări cu o pondere de cca. 60 % a celor provenite din străinătate dintre care merită a fi menţionate cele din Italia (18 %), Franţa (8 %), Germania şi Australia (câte 4 %), România, Spania, Brazilia şi Africa de Sud (câte 3 %).

Premii şi medalii acordate Au fost acordate 93 de medalii, dintre care o Mare Medalie de Aur, 31 de Medalii de Aur şi 61 Medalii de Argint. Marea medalie de Aur a fost obţinută de un producător din Slovenia şi a fost atribuită unui vin din soiul Merlot din recolta 2005. Având în vedere numărul mare de mostre în concurs, ţara organizatoare, Elveţia, a fost cea mai galonată cu medalii, obţinând 16 medalii de aur şi 32 de argint. Celelalte medalii de aur şi de argint au fost împărţite între Italia (9 medalii de aur şi 9 medalii de argint), Franţa (una de aur şi 5 de argint), Austria (2 medalii de aur), Brazilia, Chile, România (câte o medalie de aur) şi Australia (cu 4 medalii de argint). Repartiţia medaliilor pe categorii de vinuri a fost de 25 de aur şi 60 de argint la Merlot-uri pure, 2 de aur la Merlot-uri din recolte vechi (înainte de 2003) şi 4 de aur şi una de argint la Merlot-uri asamblaje.

Factorii care influenţează profilul senzorial al vinurilor din soiul Merlot Atunci când încercăm să desluşim secretul realizării unor vinuri din soiul Merlot galonate cu medalii de aur sau chiar de argint, ne gândim la importanţa unor factori tehnologici cum sunt calitatea recoltei (struguri sănătoşi şi culeşi la maturitatea deplină), procesarea recoltei (trierea boabelor o dată sau de două ori după o desciorchinare menajată urmată de o zdrobire lejeră care să nu distrugă ţesuturile vegetale), condiţiile de macerare-fermentare (temperatura şi evoluţia sa în această etapă, frecvenţa remontajelor fracţiunii lichide cu durate de desfăşurare bine stabilite, tra-

www.artevino.ro

tamentul enzimatic şi cu taninuri proantocianidolice, microoxigenare, ...), dar şi la tulpina de drojdii selecţionate destinată desfăşurării fermentaţiei alcoolice şi chiar la tulpina de bacterii malolactice selecţionatedestinată realizării fermentaţiei malolactice. Numeroşi specialişti consideră că tulpina de drojdii selecţionate exercită o influenţă notabilă asupra profilului senzorial al vinurilor provenite din soiuri roşii şi, deci, şi asupra celor din soiul Merlot. Unele tulpini de drojdii selecţionate au capacitatea de a elibera precursorii de aromă la unele soiuri roşii (Ormieres J.F. ş.a., 1999), iar altele exercită un efect favorabil asupra extracţiei compuşilor polifenolici (Cuinier C., 1994) din mustuială la vinificaţia în roşu. Influenţa tulpinii de drojdii selecţionate asupra caracterului odorant varietal al vinurilor provenite din soiuri roşii a fost puţin studiată, existând rezultate notabile numai pentru vinurile provenite din soiurile Grenache (Ormieres J.F. ş.a., 1999; Graas J., ş.a., 2001), Syrah (Garcia A., 1999) şi Merlot (Kotseridis Y., 1999; Gerland C. ş.a., 2002). În teza sa de doctorat, Kotseridis Y. (1999) a identificat moleculele odorante active ce caracterizează tipicitatea olfactivă a vinurilor provenite din soiul Merlot. Impactul tulpinii de drojdii selecţionate asupra acestor constituenţi odoranţi este foarte important deoarece a permis stabilirea zonei olfactive specifice de caramel/dulceaţă de căpşuni specifică vinurilor din acest soi. Autorul mai sus menţionat a arătat că intensitatea acestui caracter odorant varietal specific soiului Merlot este legată în mod direct de concentraţia a doi constituenţi care sunt furaneolul (4-hidroxi-2,5-dimetil-3(2H)furanonă) şi homofuraneolul (4-hidroxi-2-etil-metil-3(2H)furanonă); el a arătat influenţa tulpinii de drojdie asupra concentraţiei în aceste două molecule mai ales în cazul vinurilor din acest soi cu o vechime de aproape 5 ani; tulpina de drojdie poate elibera aceşti compuşi plecând de la precursorii glicozilaţi din struguri sau îi poate sintetiza plecând de la pentoze şi aminoacizi (homofuraneolul este produs în urma transformării biochimice a D-xiluloză5-fosfatului sub acţiunea tulpinii de drojdie în cursul FA).

Performanţa românească Deşi în România există numeroase vinuri din soiul Merlot de foarte bună calitate şi elaborate după biotehnologii moderne (care folosesc preparate enzimatice de extracţie a culorii şi precursorilor de aromă, drojdii selecţionate pentru fermentaţia alcoolică, bacterii malolactice selecţionate pentru fermentaţia malolactică, ...), singurul care a participat şi a primit strălucirea unei medalii de aur într-un concurs internaţional consacrat, unde s-a confruntat cu cele mai bune vinuri din lume provenite din acest soi, este cel realizat de societatea Vinarte: Merlot Prince Matei DOC Dealu Mare recolta 2001! Îmi este foarte greu să caracterizez un superstar bahic cum este vinul de mai sus. Întâi de toate, prin caracteristicile sale cromatice este un vin care nu îşi arată încă vârsta, prezentându-ne o robă tinerească. Caracterul olfactiv evidenţiază eleganţă şi discreţie, însoţite de o prospeţime plăcută. Se percep la primul nas note odorante agreabile de mure, prune uscate şi afine, însoţite de o undă palidă de mirodenii, iar la al doilea nas sar mai desluşi şi un uşor iz mineral. Profilul gustativ al vinului relevă în egală măsură caracterul tanic, fructuozitatea, fineţea şi personalitatea; prin nivelul lor redus de intensitate, senzaţiile de

astringenţă, amăreală şi aciditate specifice oricărui vin roşu realizează o simbioză redutabilă cu senzaţia de afinare între toţi constituenţii vinului; percepţia retronazală ne trimite la sertarul tainic cu mirodenii, dar şi la o senzaţie dulce-amăruie foarte ageabilă. Impresia globală este aceea de vin foarte echilibrat, rasat, cu ţinută impecabilă, aproape sferic... Un vin cu taninuri de catifea pe care s-a aşternut un strop de dulceaţă de căpşune asezonată cu o umbră de mirodenii rafinate greu de desluşit. Nu sunt un specialist în oenogastronomie, dar l-aş recomada la o friptură de vită cu sos de vişine sau la raţă cu fructe confiate. Poate face un mariaj reuşit şi cu cele mai sofisticate brânzeturi. Oricum, şi în cazul acestui vin rămâne valabilă zicala De gustibus non discutamus! În final, doresc să adresez cele mai sincere felictări domnului Sergio Faleschini şi echipei de specialişti ai societăţii VINARTE pentru această prestigioasă performanţă ! Nutresc speranţa sinceră că la următoarea ediţie a concursului internaţional Mondial du Merlot participarea românească va fi mai numeroasă, iar numărul producătorilor români de vinuri galonaţi cu medalii în acest concurs va fi mult mai mare!

Continuare din pagina 46

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 45


mapamond Continuare din pagina 45

Experimente comparative cu mai multe tulpini de drojdii au demonstrat diferenţieri ce pot ajunge până la 30 % în privinţa concentraţiilor în furaneol şi homofuraneol rezultate; la concentraţii de 3 ori mai mari decât pragul lor de detecţie olfactivă aceste două molecule devin uşor perceptibile la degustarea vinurilor respective (Gerland C. ş.a., 2002). La rândul său, impactul tulpinilor de drojdii selecţionate asupra compuşilor polifenolici ai vinurilor roşii a fost evidenţiat de numeroase ori. Acţiunea celulelor de drojdii asupra acestor compuşi şi mai ales a antocianilor se exercită prin: adsorbţia antocianilor pe suprafaţa pereţilor celulari; exercitarea activităţii enzimatice -glucozidazice asupra antocianilor; formarea de polizaharide în cursul FA ce se pot apoi combina cu compuşii polifenolici (Fuster A. şi Escot S., 2002).

Bibliografie Cuinier C., 1994 – „Contribution des levures à la composition polyphénolique des vins rouges“, Colloque Euroviti, 135146. Garcia A., 1999 – „Influence de la levure sur la transformation de carotonéïdes en norisoprénoïdes de moûts de Syrah“, mémoire de fin d’étude Université de Montpellier II. GERLAND C., BELANCIC A., BEGUIN J., VINSONNEAU E., ESCAFFRE P., CUINIER C., 2002 – „Sélection d’une levure pour le cépage merlot“, Revue des Oenologues, 104, 32-34. GRAAS J., GERLAND C., COLAS S., ARIOLI X., ORMIERES J.-F., RIOU C., 2001 – „Sélection d’une levure révélatrice des aromes variétaux du grenache noir“, Revue des Oenologues, 100, 11-13. FUSTER A. şi ESCOT S., 2002 – „Elevage des vins rouges sur lies fines: choix de la levure fermentaire et ses conséquences sur les interactions polysaccharides pariétaux/polyphénols“, Revue des Oenologues, 104, 20 – 22. Kotseridis Y., 1999 – „Etude de l’arôme des vins de Merlot et de Cabernet Sauvignon de la région bordelaise“, Thèse de doctorat de l’Université de Bordeaux II. Ormières J.F., Baumes R., Lurton L., 1999 – „Le potentiel aromatique du Grenache Noir en vallée du Rhône: influence

du millésime et du terroir“, International d’Œnologie, Bordeaux, juin 1999, 144-147.

Although Romania produces wines of the Merlot variety of a remarkable sensorial quality, yet few of the remarkable Romanian producers ever ventured to send

46 | romanian WINE art | ianuarie 2010

to the reference contest of wines samples originating from this valuable red variety. Unfortunately, we are, for the time being, at a phase where we only dare to compare among ourselves, and not under very favorable terms as regards objectivity. We shouldn’t lack the courage to take part in international contests affording us the opportunity to compare with the best

players of the world. Such a challenge is the Mondial du Merlot 2009, for instance which is at its second anniversary only, and in which the VINARTE company recorded a brilliant success, being granted a golden medal and a special prize (Meilleur Merlot Millésime Ancien – Prix San Pellegrino) with the wine Merlot Prince Matei DOC Dealu Mare 2001.

www.artevino.ro


mapamond

O după amiază de somelier

Ştefan TIMOFTI

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă Zi de mijloc de săptămână, miercuri. Merg spre locul de muncă din Montalcino, restaurantul Le Potazzine, situat în piaţa centrală din micul, dar renumitul orăşel al vinurilor rare ale Italiei. Se vede că plecasem de acasă cu „dreptul“, deoarece mă întâlnesc cu o mai veche cunoştinţă, Mr. Richard S., din Texas, care vizitează, împreună cu un grup de prieteni, această eternă cetate a vinului Brunello. – Hello Stefan! – Hello mr. Richard, mă bucur că vă revăd. – Şi eu mă bucur că te-am întâlnit, tocmai decideam ce să facem. Acum ştim. Ce oferi nou ? Data trecută am fost foarte mulţumit şi, dacă tot te-am întâlnit, vreau să vin şi cu prietenii „ – Sigur, cu mare plăcere. Poftiţi când doriţi – Spre seară suntem la tine. Tot la Potazzine da? – Sigur, vă aştept. Aşadar, se prefigurează o seară lungă, dar plăcută. Sunt turişti care ştiu să aprecieze vinul, să-l deguste, ştiu să aprecieze produsele locului, să le asocieze corect vinului, sunt turişti care-ţi crează o plăcere deosebită atunci când îi serveşti. Vremea deosebit de rece, ce „se instalase“ chiar de la începutul săptămânii, nu voia să slăbească deloc cleştele de ger în care prinsese chiar şi Italia, ţară prin execelenţă mediteraneană.                       – The harvest is already finished, spune Richard. Cred

că producătorii au cu ce să se mândrească anul acesta. Într-adevăr, o vară caldă, cu ploi rare şi vânturi seci, permisese dezvoltarea unor ciorchini bogaţi, cu un conţinut bun de zaharuri şi cu un potenţial enorm, promiţând, din nou, un an excelent. – Ce ganduri poetice de viitor ai..!, îl ironizeză ceilalţi, ştiind că Brunello este un vin care poate fi comercializat doar după cinci ani, hai mai bine să vedem cum au fost anii trecuţi.

La muncă! Vinăria-restaurant Le Potazzine este un restaurant cu veche tradiţie la Montalcino, unde poţi găsi pe rafturi orice Brunello pe care-l poţi dori, de la toţi producătorii, dar şi preparate culinare de calitate, tradiţionale. Le-am rezervat masa centrală, de şase persoane, sşi leam oferit meniurile, plus cartea de vinuri, şi două sticle cu apă, plată şi minerală. Din partea casei, ca la orice restaurant care se respectă.

Aperitivele Meniul este simplu, dar foarte bine organizat. Perfect pentru un turist în căutarea tipicităţii unui loc încântător ca Montalcino. O selecţie de antreuri ce include produsele regionale: prosciutto crudo toscano, un soufflè de pecorino, servit cu o salată de pere, nelipsita bruschetta al pomodoro fresco şi, binenţeles, crostini toscani, pâinea toscană fară sare, prăjită, unsă cu pateuri de mistreţ, de pui şi cu diferite pateuri de legume.

Felul II Felurile doi includ tagliata al rosmarino (muşchi de viţel cu rozmarin) cu cartofi la cuptor şi antico peposo, o veche reţetă (inventată de bucătarii din Quattrocento – secolul al XV-lea, cam pe vremea când Filippo Brunelleschi construia cupola Domului florentin), care utilizează o carne de mânzat de calitatea a doua, gătită cu vin roşu şi mult piper negru (de unde îi vine şi numele). Mulţi nu cred, gustând-o, că nu este muşchi. La final, o interesantă selecţie de pecorino (o brânza dură tradiţională, asemănătoare cumva cu parmezanul, dar făcută din lapte de oaie), servită cu miere de albine.

Altesino Montosoli - Brunello di Montalcino, 1998 Dar nu numai ca să mănânce intraseră texanii, ci şi ca să deguste un pahar de vin bun. Rafturile sunt elegant umplute cu o selecţie foarte bună de Brunello di Montalcino, iar Richard are o propunere ce este întâmpinată cu entuziasm de restul grupului: Altesino Montosoli - Brunello di Montalcino, din anul 1998. În timp ce „degustau“ apa servită, sticla a fost deschisă cu mare atenţie, dopul a fost verificat şi aprobat de somelierul care-i servea. Adică de mine. Richard aprobă şi el, dar cere să fie decantat vinul. În timp ce mă conformez cerinţei, ei mai comandă şi un platou de salumi toscani (salamuri produse în zonă), iar eu le povestesc câte ceva despre producatorul ales.

Felul I

Două vorbe despre Altesino

Primele feluri sunt, deasemenea, caracteristice acestui teritoriu şi includ pinci fatti a mano (spaghete făcute manual), servite cu un ragù de carne de mistreţ, tagliatelle fresche, gnocchi cu fonduta di pecorino (brânza topită de oaie) şi nelipsita ribollita, un borş de legume cu varza nea gră, servit cu crutoane şi ulei de măsline extravirgin. Tot din zonă, bineînţeles.

Altesino este un producător mare şi bine cunoscut de pasionaţii de vin din întreaga lume. Proprietatea se întinde pe o suprafaţă de circa 70 de hectare, dintre care 25 sunt plantate cu viţă de vie aptă (adică de o vârstă respectabilă), să producă Brunello di Montalcino, 4 sunt dedicate lui Rosso di Montalcino, iar încă 6 pentru producerea de Sant Antimo D.O.C.

48 | romanian WINE art | ianuarie 2010

Altitudinea plantaţiei este de circa 300 de metri deasupra nivelului mării. Solul este caracterizat în principal de reziduri marine formate din nisip, galestro şi argilă. Le mai explic faptul că zona Montosoli este „Cru“-ul acestui producător, terenul găsindu-se în zona sudvest. O zonă extraordinară, menită să producă vinuri de o mare clasăiar producţia este de aproximativ optsprezece mii de sticle. Selecţia strugurilor este riguroasă şi se face manual. Ca somelier, am pregătit masa într-un mod foarte simplu dar eficace, lăsând binenţeles spaţiu degustării vinului. Am adus un decantor şi am decantat conţinutul sticlei. După cateva minute, timp în care au ajuns şi salamurile comandate, vinul a fost oxigenat, cu mişcări precise, pentru ca apoi să fie turnat în paharele „avinate“, adică prin care fusese trecut vinul pentru o păstrare mai bună a aromelor. Vinul servit avea o culoare rubinie cu reflexe de portocaliu, cum se cade unui vin de mai bine de zece ani. Reflexele vioaie ale lichidului au confirmat vitalitatea pe care se aşteptau să o gasească în pahar. În aşteptarea primei degustări, am încercat să-l analizăm mai îndeaproape. Dacă prima impresie vizuală a părut doar interesantă, la nas s-a deschis o altă lume, vinul prezentându-se intens, decis, cu o suveranitate a notelor de fructe roşii mature, piele, muşchi sălbatic, lemn-dulce, adăugându-se note minerale, nisip marin, pământ şi ciuperci. Un caracter impresionant, complex, o evoluţie surprinzătoare, promiţând să dureze încă mulţi ani în sticlă. Să nu uit de salamurile degustate. „Splendide! Mai ales prosciutto crudo toscano“ au fost replicile lor. „Produs în această zonă, sărat cât trebuie, te face să continui să comanzi ceva de băut. Merită pe deplin efortul!“ râdeau bine dispuşi oaspeţii.

Dăm timpul înapoi cu încă cinci ani Şase fiind, s-a terminat destul de repede acest magic moment. Prompt, am propus o altă sticlă. Acelaşi producător, aceeaşi selecţie, dar de această

www.artevino.ro


dată anul 1993. Aprobarea a fost unanimă. A doua sticlă a fost deschisă cu aceeaşi măiestrie şi turnată în decantor. Dacă acel 1998 avea doar reflexe portocalii, acest Montosoli 1993 era complet cărămiziu. Splendida culoare era susţinută de o consistenţă şi mai mare. Spusele mele introductive aveau să-şi găsească confirmarea în paharele lor. Anul 1993 a fost extrem de dificil de vinificat, vinul prezentandu-se cu un „nas“ auster, balsamic cu note de piele şi prună matură foarte intense. Lemnul dulce se leagă armonios de o ciupercă foarte prezentă: trufa. Simţurile se electrizează, ne duc cu gândul la o toamnă timpurie, la o poiană în mijlocul pădurii în care aromele de lemn şi umezeală se contopesc cu mirosul de muşchi reavăn. Armonios şi plin de caracter, cu un final de ciocolată amară, un buchet

www.artevino.ro

intens, caracterizat de o bogată concentraţie a extractelor. Fineţea este o caracteristică rară la un vin, dar acest Brunello di Montalcino Montosoli 1993 nu duce deloc lipsă. Corpolenţa rafinată şi postgustul lung, interminabil, ne reaminteşte de trufe şi de aici porneşte noua propunere a lui Richard, pe care o primesc bucuros, deoarece restaurantul este foarte bine aprovizionat cu celebrele ciuperci. Aşa că rămâne stabilit: mâine vom avea un prânz pe bază de trufe proaspete, udat cu un alt D.O.C.G. Aşa că numi rămâne decât să stabilesc meniul.

Atac la rezerva de trufe Deşi s-a înserat şi e târziu, trebuie să mai stăm câteva momente, cât să fac prezentarea

vinului de a doua zi. Va fi un Altesino Brunello di Montalcino Montosoli, din 1997, considerat de mulţi ca anul secolului trecut, un Brunello mult mai apropiat de zona trufelor albe. Dar de aici discuţia s-a prelungit şi am ajuns să discutăm despre zona Alba din Piemonte, zonă de clasă pentru producerea de faimoase vinuri roşii, precum Barolo Gaja Sperss 1991, dar şi pentru trufele albe, recunoscute în întreaga lume, inclusiv în Texas. Aşa că, pentru mâine, am adăugat pe listă şi un Barolo, care va trebui, fireşte, să fie Gaja Sperss 1991. Nici o problema, ştiam că există deja în beciul restaurantului şi nu aştepta decât clientul potrivit. – Nu am putut să nu observăm şi să nu apreciem calitatea serviciului oferit şi a materialelor folosite. Paharele din cristal Spiegelau şi decantorul Rie-

del ne-au confirmat că ideea lui Richard de a alege acest local a fost foarte bună, au spus la final membrii grupului de turişti. Voi reveni după prânzul de mâine care se anunţă... copios. Ciao!

A Wednesday afternoon at the restaurant Le Pottazine of Montalcino: some tourists from Texas are served with Tuscany specific culinary specialties and are invited to taste the famous wines of the region

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 49


Strada ca restaurant Radu POPOVICI Bangkok… Un exemplu tipic de dezvoltare urbană, aberantă și ameţitoare, având ca rezultat o aglomerare de 15 milioane de oameni. Este cel mai ticsit, cel mai zgomotos, cel mai poluat și cel mai murdar oraș pe care lam văzut vreodată. Cu toate acestea, m-am îndrăgostit de el pentru totdeauna.

De ce? Pentru că pe un singur bulevard sunt mai multe hoteluri de 5 stele decât în toată România; pentru că are şosele şi aeroporturi extraordinare, cum noi nu vom avea nici peste 25 de ani; pentru că este intim conectat la ritmul trepidant al omenirii (Bucureştiul pare atât de provincial şi de cenuşiu pe lângă Bangkok...); pentru că oamenii zâmbesc mereu, deşi trăiesc mult mai greu decât noi; pentru că au cel mai infernal trafic rutier, dar nimeni nu înjură şi nu este nervos; pentru că mâncarea este excepțională din toate punctele de vedere; pentru că este o altă planetă, aflată cumva cu 10 de ani în urma noastră, dar şi cu 50 înainte. Îl iubesc pentru că este un oraş al contrastelor, pentru că este mai ieftin decât Bucureştiul, pentru că face față la 6 milioane de turişti anual, pentru că are 465 de temple şi pentru că este cel mai mare restaurant al lumii: aproape 8.000 de kmp şi 15 milioane de meseni. Cel puțin aceasta este impresia pe care o ai locuind în Chinatown. Am stat pe strada Yaowarat, chiar în inima cartierului chinezesc din Bangkok. Aici se găteşte şi se mănâncă non-stop; restaurantele închid la ora 21.00, dar străzile sunt pline de tonete, sau mici res-

taurante volante, care hrănesc milioane de guri.

De la casnice la „plastic ladies“ Până la industrializarea puternică a ţării, femeia thailandeză stătea acasă şi se ocupa de gospodărie. Mâncarea presupunea minimum 3-4 drumuri la piață. Am văzut coşulețele pe care femeile le cară după ele: doar atât cât să cuprindă ceea ce se urmează să se consume la masa următoare. Grija de a găti doar cu alimente proaspete este aproape o obsesie; deşi există frigidere şi congelatoare, clima face ca, mai mereu, să existe câte ceva copt în grădină. Gospodinele gătesc doar cu cele mai proaspete ingrediente şi fac câte un drum la piață pentru fiecare dintre mesele zilei… sau făceau. Multe femei au acum slujbe care le solicită până seara târziu. În drum spre casă cumpără mâncare gata gătită, de la negustorii stradali. Aceştia o împachetează cu mare iuțeală şi dexteritate în pungi de plastic. N-aş fi crezut că o supă, sau un stir-fry, pot fi apetisante în acest ambalaj, dar, credeți-mă, îmi ploua în gura când le vedeam. Din cauza acestor pungi doamnele thailandeze care nu mai au timp să gătească sunt numite, cu un uşor sarcasm, dar şi cu înțelegere, „plastic ladies“.

Ziua şi noaptea Ziua străzile sunt pline de magazine (textile, încălțăminte, suveniruri, pielărie, bijuterii şi tot ce-ți mai poate trece prin cap) şi cu tarabe cu fructe. Aproape toate îşi expun marfa nu doar înăuntru, ci şi pe trotuare. Nu ai cum să treci pe stradă decât păşind prin mijlocul magazinelor, chestie care nu pare să deranjeze pe nimeni. Multe magazine au două ieşiri care dau în străzi diferite; adesea sunt ca un gang ce uneşte două căi de acces paralele. Seara, după ora 17.00, tarabele din stradă se strâng, magazinele se închid şi lumea pleacă acasă. Străzile par să se lățească şi

www.artevino.ro


capătă alta configurație. Nu ai timp să te obişnuieşti cu schimbarea, căci şi aceasta se… schimbă la rândul ei. Cât ai clipi din ochi comercianții sunt înlocuiți de bucătari. Străzile se umplu din nou, dar altfel, cu tarabe cu gheaţă, pe care se lăfăie peşti, creveți, scoici, caracatițe, pui, raţe, purcei, hălci de carne de vită, legume.

Orientare turistică după reclame Strada este de nerecunoscut, total diferită de cum era pe lumină. Mi-a fost greu să recunosc locurile şi am reuşit să mă orientez doar după reclamele fixate pe acoperişuri. „Aha, uite, e reclama aia cu copilul blond. Nu în dreptul ei am mâncat ieri?“. Ca prin farmec apar mese şi scaune de plastic, iar bucătarii îşi încing wok-urile pe pirostrii sudate direct pe buteliile cu gaz. Mesele se umplu imediat cu clienţi şi începe o bucătăreală cum nu ne putem închipui. Nu pot descrie aromele extraordinare şi, deşi scaunele sunt şchioape, mesele sunt acoperite cu muşama, iar farfuriile sunt metalice şi par a fi trecut prin multe, mâncarea este extrem de gustoasă şi de ieftină. Două persoane mănâncă excelent cu 4-5 dolari, în timp ce la restaurant preţul este cel puţin dublu. Calitatea e însă aceeaşi. Poţi mânca un excelent „pad thai“ (tăiţei cu pui şi creveţi), o „tom yum goong“ (supă de creveţi cu lapte de cocos), un „pad med mamuang“ (un fel de pui cu alune), sau un „curry“ picant cu orez prăjit. Totul este proaspăt pe tarabele pline de gheaţă: peştii şi creveţii încă mişcă, legumele au culori strălucitoare şi sunt imaculate, îmbrobonite cu picături reci de apă. Chiar şi acum, când scriu la mii de kilometri distanţă, aceste amintiri îmi stârnesc foamea. Încă mai port în nări acele extraordinare miresme: lemongrass, ardei iuţi, ghimbir, limete kafru... aromele celui mai mare şi mai extraordinar restaurant din lume, Bangkok. Reportage in Thailand, in Bangkok, about the local gastronomy habits, the multitude of places for you to calm your hunger, how good and tasty one can eat on the street and, not least, about the deep changes that industrialization brought in this Asian country.

www.artevino.ro


Cel mai important târg de vinuri din Bucureºti 2010 12-14 martie 2010 WORLD TRADE PLAZA, HOTEL PULLMAN, BUCUREªTI

Detalii gãsiþi pe site-ul evenimentului: www.goodwine.ro

Organizator:

Parteneri media:


Fetească Albă 2004

Fetească Regală 2006

Riesling 2006

S.C. ROViT S.A. Adresa: Sos. Naţională 210, 107620, Valea Călugărească, Jud. Prahova, România Tel: 0244 236 385; Fax: 0244 235 822 Persoana de contact: Director general, ing. MIHAI GAVRIL Tipul de activitate: Producător - în special exportator Zona viticolă: Viile Dealu Mare, judeţ Prahova Oferta la export: Vinuri albe: Sauvignon Blanc, Riesling Italian, Fetească Albă, Fetească Regală Vinuri roşii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră, Burgund, Sangiovese

Sauvignon Blanc 2006

Fetească Neagră 2006

Cabernet Sauvignon 2006

Merlot 2006

Pinot Noir 2006


eveniment

Il Panettone Milanese, istorie, tradiţie şi faimă Carmen PASCU Emilian PASCU

La fel ca şi în România, fără acest cozonac, Crăciunul nu este Crăciun. Însă fără anumite calităţi obligatorii, „il panettone“ rămâne o prăjitură anonimă. Pentru a se naşte, el trebuie să recunoască pământul, aerul şi apa oraşului Milano, dar şi priceperea maeştrilor patiseri milanezi, care sunt adevăraţi artişti. De-a lungul timpului, „Il Panettone“ a căpătat un rol special, fiind astăzi unul dintre ambasadorii oraşului Milano pe mapamond.

Este o coptură pufoasă, cu o forma tipica de cilindru, umplută cu stafide şi coajă de portocală şi cedru, iar crusta sa plina de crăpături emana căldura felicitărilor de iarnă, surpriza de a primi un cadou, stră-

lucirea mesei pregătite pentru sărbătoare. Nu ţine cont de nici o modă, pentru că doar tradiţia ne poate transmite un gust unic care, an după an, se întoarce proaspăt, nou şi irepetabil.

Pan de mej şi pan de ton La Milano, de Crăciun, încă din perioada de început a creştinismului, toată familia se reunea în jurul sobei de gătit, iar bărbatul, pater familiae, rupea o pâine mare în bucăţi, pe care le împărţea membrilor familiei în semn religios de cuminecătură. În secolul al XV-lea, în baza legilor existente, brutarii care preparau pâinea pentru cei săraci (era făcută din făină de mei, în dialect pan de mej)


eveniment O naştere învăluită în legende Există mai multe versiuni despre modul în care a apărut pe lume cozonacul milanez. Am ales două, mai răspândite, fiecare dintre ele având suporteri care susţin că ea este cea adevărată.

Dresorul de şoimi Messer Ughetto degli Atellani, dresor de şoimi, locuia în cartierul Delle Grazie la Milano. Îndragostit de Algisa, frumoasa fată a unui brutar, s-a angajat ca ucenic la prăvălie şi, pentru a spori vânzările, a încercat să creeze o prăjitură, amestecând faină de cea mai buna calitate cu ouă, unt, zahar şi stafide. Apoi, totul la cuptor. Un succes uluitor! Toţi au vrut să guste noul fel de pâine şi, nu după mult timp, cei doi tineri s-au căsătorit. început să se afirme, istoria sa începuse cu adevărat. nu puteau să o prepare şi pentru cei bogaţi, nobilii, care aveau dreptul la pâine albă, numita micca. O singură excepţie era permisă, în ziua de Crăciun, când aristocraţia şi plebea puteau să consume acelaşi fel de pâine, distribuită gratis clienţilor de către brutării. Era numită pan de sciori, sau pan de ton (adică pâinea de lux), şi era preparată cu grâu pur şi umplută cu unt, zahar şi zibibbo (struguri stafidiţi).

Cadourile pentru Metternich La sfârşitul secolului al XVIII-lea a apărut o lege nouă, binevenită, prin care Repubblica Cisalpina se angaja să susţină activităţile artizanilor şi comercianţilor milanezi, contribuind la deschiderea de noi brutării şi patiserii. În timpul ocupaţiei austriece, de-a lungul secolului al XIXlea la Milano, il panettone devenise protagonistul unei tradiţii plăcute: guvernatorul oraşului, Fiquelmont, oferea des principelui Metternich acest cozonac, ca un dar personal. A fost perioada în care il panettone a

Reguli stricte pentru ingrediente Ingredientele admise astăzi pentru prepararea cozonacului milanez sunt: apă, faină, zahăr, ouă proaspete, lapte pasteurizat, unt, unt de cacao, stafide, coajă zaharisită de portocală şi cedru, drojdie de bere naturală şi sare. Se mai pot adăuga miere, vanilie, arome naturale. Sunt interzise prin lege: amidonul, grăsimile vegetale (cu excepţia untului de cacao), zer de lapte şi derivaţi, lecitina de soia, coloranţi, conservanţi, ingrediente derivate din organisme modificate genetic (OMG).

Acordul perfect! Vinurile cele mai indicate pentru a fi consumate împreună cu panettone sunt Moscato d’Asti, concentraţie alcoolică 9%, Asti spumante, concentraţie alcoolică 7-8%, Malvasia dolce spumante, concentraţie alcoolică 7-8%, servite în cupe largi şi bine răcite. Noi am degustat la cozonacul milanez un flute de Champagne si a fost minunat!

Pâinea lui Toni Bucătarul personal al ducelui Ludovico il Moro (Milano,1494-1500) a primit ordin să pregătească o masă bogată de Crăciun, la care erau invitaţi mulţi nobili. Dar, problemă! Prăjitura preparată a fost uitată în cuptor şi, bineînţeles, arsă! Văzând că bucătarul era în dificultate, Toni, un mic ajutor de bucătar, a propus o soluţie: „Cu ingredientele găsite în cămară, puţină faină, unt, ouă, coajă de cedru şi portocală, câteva stafide, azi dimineaţă am pregătit aceasă prajitură. Daca nu aveţi altceva, puteţi să o serviţi la masa.“ Bucătarul a fost de acord şi, tremurând de frică, s-a ascuns în spatele unei perdele, de unde a urmărit atent reacţia oaspeţilor. Toţi au fost entuziasmaţi, iar ducelui, care voia să cunoască numele delicatesei, i sa spus că se numeste „L'è'l pan de Toni“, pâinea lui Toni. De aici şi numele, „il panettone“.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 55


presa de vin

Dacă vrem ca România să redevină ce a fost în lumea vinului, trebuie să începem cu noi! Interviu cu Cosmin Zidurean, preşedintele Clubului Presa de Vin Interviu realizat de Marian TIMOFTI Cosmin, eşti membru fondator şi preşedinte al Clubului Presa de Vin. Ce reprezintă acest club? Clubul a apărut din nevoia de comunicare a producătorilor de vin cu consumatorii pe calea unor canale cât de cât profesionale. Iniţiativa a aparţinut PNVV, prin Ovidiu Gheorghe, iar numele i-a fost dat la prima şedinţă de Horia Romanescu, actualmente Director de Programe în TVR. Ca orice lucru bun în România însă, de la iniţiative la punere în practică e cale lungă şi ideile de la început se pierd cumva pe drum… Adică? Prima întâlnire a avut loc în 2004. Vreme de un an am tot vorbit şi nu se concretiza nimic. Producătorii erau din ce în ce mai exasperaţi că apăreau în presa minuni de genul: „în cramă la cutare miroase a oţet“, într-un articol altminteri laudativ, noi nu începeam nimic serios…În 2005 ne-am adunat patru oameni, realmente interesaţi de vin şi fenomen – Cezar Ioan, Valentin Ceafalau, Gabriela Mariş şi cu mine şi am înfiinţat aceasta asociaţie nonprofit. Care este până la urma obiectul vostru de activitate? Întrebarea vine firesc având în vedere că ţi-am enumerat oamenii de baza ai revistelor cu care concuraţi pe piaţă… Glumesc desigur. Ideea noastră a fost sa strângem sub aceeaşi pălărie jurnaliştii interesaţi de vin şi să muncim împreună la creşterea profesionalismului nostru. Din păcate, entuziasmul iniţial s-a topit pe parcurs şi trebuie să recunosc că nu o dată am avut senzaţia, scuzaţi vorba românească, că „suflu în bot la cal mort“. Mai mult

„Cei care nu scriu măcar patru articole despre vin într-un an de zile, să încerce la Clubul jurnaliştilor auto“ (Cosmin Zidurean) decât oameni doritori să se perfecţioneze, Clubul a strâns hatârgii şi oamenii care se vedeau de două ori pe an la Patronat să-şi ia o sticla de vin şi urările respective de Crăciun şi de Paşti. N-aş vrea să arunc vreo umbra asupra unor oameni ca Loreta Budin, Dana Medar, Radu Rizea, Mihai Gălăţanu, Dan Silviu Boierescu (om cu câteva cărţi de vin scrise) şi a altora care au evoluat realmente, dar fenomenul de masă nu a fost mulţumitor.

56 | romanian WINE art | ianuarie 2010

Si ce aveţi de gând sa faceţi? Desfiinţaţi Clubul Presa de Vin? Să ştii că ne-a bătut gândul. Dar nu cred ca ar fi fost bine. Aţi apărut între timp voi şi folosesc ocazia să-l invit şi pe redactorul vostru şef de la Iaşi să ni se alăture, pe tine te considerăm deja de-al nostru. Mai sunt oameni dornici sa înveţe la revistele de gastronomie, sunt cei de la Horeca şi Food and Bar cu care am colaborat întotdeauna foarte bine. Fla-

căra, o revista de mare tradiţie şi prestigiu, a fost întotdeauna alături de noi. Sper să nu fi uitat pe nimeni, dacă am făcut-o, îmi cer scuze de pe acum. Ideea este că se impune să ne reorganizăm. Pe 28 ianuarie o să avem o şedinţă în care noi, membrii fondatori, ii invităm pe toţi cei care au dovedit că au potenţial să fie alături de Club şi încercăm un început de reorganizare. Vom stabili un program de degustări şi de vizite la crame pe tot anul. Vom introduce şi o modificare importantă în statut, de un bun simt răvăşitor: jurnalist de vin este cel care scrie despre vin. Cei care nu scriu măcar patru articole despre vin într-un an de zile, să încerce la Clubul jurnaliştilor auto… În aceasta idee, vom lansa invitaţia de a ni se alătura şi blogerilor de vin, oameni care chiar scriu, degustă şi se perfecţionează pe banii lor. Vom monitoriza şi prezenţa la deplasări şi degustări. Ştim că este an de criză şi că majoritatea jurnaliştilor stau cu sabia deasupra capului, dar cei care chiar îşi doresc vor găsi timp şi resurse să participe. Aşa că un an de zile vom fi cu toţii aspiranţi. La final ne întâlnim şi degustăm din câteva sticle secretizate în prealabil. Cine va dovedi că are ce spune şi că a învăţat ceva într-un an, va deveni membru plin. Cine nu, nu. Vrem să ne întâlnim cu fruntea sus cu jurnaliştii de vin din Europa şi de aiurea şi să nu ne fie ruşine sa reprezentam România. Dacă vrem ca România să redevină ce a fost în lumea vinului, trebuie să începem cu noi! Interview with Cosmin Zidurean, Wine Press Club president, about the history of this association and about the efforts of the wine journalists in Romania, that have to be done in order to reach the same level with the wine journalists from abroad.

www.artevino.ro


jumătatea goală

Vinul este un element de cultură şi civilizaţie Marian TIMOFTI

Selma Todorova – The Wine is Life

Vinul, produs românesc de maximă importanţă pentru industria agroalimentară, deosebit de important la nivel economic şi cultural, este astăzi atacat, din toate părţile, nu numai din exteriorul ţării, ci şi din interior. Cei de afară ne trimit, aparent, vinuri cu aparent renume internaţional, dar de fapt ajung în rafturile noastre numai sticle pe care ei nu le-ar consuma „nici cu duşmanii“. Exemple? Câte vreţi. Importăm prea multe poşirci Chianti, vinul care a lansat Italia anilor '60-'70, care a făcut înconjurul lumii şi care are şi astăzi cel mai mare consum în SUA, are o legislaţie foarte strictă de producţie. Adică fiecare zonă din Toscana care face un anumit tip de Chianti (sunt cinci tipuri) trebuie să respecte o anumită procedură, acceptată de către fiecare „Consorzio“ (Cooperativă) în parte. Folosirea soiului Sangiovese în proporţie de 80% este obligatorie pentru toţi. Apoi fiecare teritoriu poate adăuga 15-20% dintr-un singur soi (cannaiolo, colorino), dar şi acela trebuie să provină de pe teritoriul acelei

cooperative. Nu adus din altă parte, întrucât acest vin se bucură de DOCG, adică Denumire de Origine Controlată şi Garantată. Adică mai explicit, recoltat, vinificat, maturat şi îmbuteliat pe teritoriul cooperativei respective, folosind soiurile acceptate de aceasta. De ce toată această explicaţie? Deoarece am văzut la hypermarketurile noastre sticle de Chianti îmbuteliat la... Brescia (oare de când face parte din Toscana ?). Am văzut sticle pe care producătorul a scris DOCG, dar soiurile folosite erau cinci. De când până când? Iar importatorul a scris doar DOC (se vede cât de pregătit este pentru importuri adevărate). Din alte zone ale Italiei la fel: zeci de poşirci (fără ghilimele, deoarece chiar asta sunt) care ajung pe rafturile noastre, le cumpărăm datorită numelor celebre sau doar sonore şi care fac de două ori rău: pe de o parte strică renumele unei ţări care se situează totuşi pe primul loc în lume la export şi, pe de altă parte, ne strică piaţa, la noi acasă, fără a oferi ceva de calitate. Iar atât timp cât nu ai băut un vin DOC sau DOCG „de la mama lui“, nu ai cum să poţi face diferenţa. Din Spania şi Franţa la fel, din Chile şi Argentina mai puţin (măcar aceia asta ştiu să facă şi aşa-l şi exportă, cui nu-i

place să-i fie de bine, că doar la fel exportăm şi noi, nu?). Atacul din interiorul ţării. Când se vorbeşte despre vin se vorbeşte ca despre alcool. Şi nu este corect. De ce? Pentru că avem un deficit de cultură. Despre acesta scriem în revista noastră de mult, de aceea publicăm şi articolele medicilor, nutriţioniştilor, specialiştilor în alimentaţie, în culturi biologice etc. Vinul, ca un aliment lichid ce este, trebuie să readus acolo unde îi este locul, în alveola din care face parte. Nu trebuie să-l amestecăm cu berea, spirtoasele şi celelalte derivate. Vinul este, pur şi simplu, altceva. Poate că ar trebui să fie predat şi la şcoală, ar trebui explicate calităţile lui, puterea lui curativă, valorile nutriţionale, prezentată istoria vinului de la începuturile sale. Ar trebui lămurit şi rolul jucat de vinul în cultură şi civilizaţie, ca parte din viaţa noastră de zi cu zi, ca medicament. Dacă oxigenul este cel care îmbătrâneşte celulele (deoarece le oxidează, însă fără el nu supravieţuim), vinul, ca un antioxidant ce este, le ajută. Se înţelege, numai dacă-l consumăm raţional. „Este un prieten al omului... cumpătat“ aşa cum spunea Păstorel. În unele ţări au loc manifestaţii pentru a nu se reduce gradul de alcoolemie la volan.

Un pahar de vin la masă îl bea oricine; de la Papa şi până la subofiţerul de circulaţie. Producătorii simt o scădere a vânzărilor cu fiecare lege care se adoptă. Şi totuşi se consumă vinul. Deoarece tot ceea ce este interzis, este dorit. Şi folosit. De ce oare nu am avea dreptul să consumăm acel „păhărel“ cu vin la masa de prânz sau la cină când suntem seara în companie ? Mă refer la acei 75100 de ml prescrişi de medic. Importanţa vinului în viaţa noastră este demonstrată până şi criza care ne-a lovit. Nu au scăzut prea mult vânzările. Au rămas la fel de stabile ca la alimente. Aceasta demonstrează că face parte din produsele nutriţioniste şi atunci de ce să-l renegăm prin interzicerea lui la mesele principale. De ce să avem o alcoolemie 0 la mie când nu este nici o diferenţă dacă ai 0,25 la mie? De acord. Nu trebuie să fie permisă exagerarea, cei care depăşesc să fie pedepsiţi, dar cei care respectă de ce să fie frustaţi de acest benefic şi salutar aliment? Ar fi benefic pentru toţi: producători, comerciaţi, consumatori. Dar pentru aceasta ar trebui ca toţi aceştia să ceară anumite schimbări în legislaţie. Şi cine ştie?

Maybe that wine should be taught in school, explained about its qualities, its curative power, nutritional values, wine history since its beginnings. It should be explained as a creative culture and history, as a part of our everyday life and as a me-


vinul şi sănătatea

Vinul ca medicament în Evul Mediu

Ing. drd. Otilia CHIRIŢĂ

În articolele anterioare ale acestei rubrici am vorbit despre cura uvală, făcând un scurt istoric şi prezentând câteva recomandări medicale. Este momentul să facem trecerea către istoria vinului ca medicament.

În continuarea relatărilor din articolele anterioare, în drumul spre mărturiile epocii medievale legate de subiectul nostru de studiu, vinul şi sănătatea, vom vorbi acum despre epoca bizantină. Această perioadă este mai puţin reprezentativă prin scrieri medicale, mai ales cu referire la utilizarea vinului ca produs farmaceutic. Din această perioadă ne parvin totuşi câteva lucrări, cu influenţa greco-romană, ce reuşesc să transfere aceste informaţii prin perioada Dark Age (căderea imperiului roman) spre epoca medievală. Oribasius (325-403 d.H.) autorul enciclopediei medicale Synagoge, vorbeşte despre utilizarea papirusului înmuiat în vin pentru dezinfectarea rănilor şi oprirea hemoragiilor. Paul din Egina (625-690 d.H.) şi Aetius din Amida (502 – 575 d.H.) au continuat să propovăduiască experienţă medicală greco-romana. În lucrarea Tetrabiblion, Aetius din Amida împărtăşeşte din experienţa dobândită la şcoala de medicină din Alexandria. Recomandă vinul roşu sec atât persoanelor sănătoase, dar şi celor aflate în covalescenţă. Alexandru din Tralles (525-605 d.H.), cel de-al patrulea mare fizician pro-vin al Bizanţului, recomandă adesea vinul în afecţiuni fizice, cum ar fi viermi intestinali, guta, dar şi în afectiuni mentale, nebunie.

Vinul şi religia Drumul vinului, ca aliment dar şi ca medicament, în cursul istorie este mai bine înţeles dacă este privit şi din perspectiva religioasă. Religia a fost liantul între epoci care a menţinut consumul moderat de vin printre obiceiurile cele mai sănătoase ale omului. Vinul a făcut parte încă de la începuturi din ingredientele ritualurilor religioase. Alături de pâine, în religia creştină vinul apare în cele mai importante evenimente ale crestinătăţii. La cina cea de taina, Isus Hristos este surprins, alături de apostolii săi, mâncând pâine înmuiată în vin. Acest obicei se mai păstrează în creştinism la Sfânta împărtăşanie. Minunea lui Isus de la nunta din Cana, transformarea apei în vin, este foarte reprezentativă şi poate fi considerată cea mai deschisă recomandare făcută în ideea consumului de vin pentru sărbatorirea unui eveniment fericit. În cultura evreilor vinul are o utilizare foarte largă atât printre obiceiurile lumeşti dar şi în cele religioase. Îl întalnim în meniul cotidian, în ritualurile religioase şi la diverse ceremonii. În povestea bunului samaritean se vorbeşte despre utilizarea medicală a vinului: bunul samaritean îi spală rănile călătorului rănit cu ulei de măsline şi vin, două alimente cu proprietăţi dezinfectante. Uleiul

Paolo Veronese – Nunta de la Cana

Să fie vinul acuzat că-l ridică pe înţelept în rai, dar îl aruncă pe prost în întuneric? Avicenna (980 – 1037)

de măsline este recunoscut pentru efectele benefice pe care le are asupra organismului. În Orientul mijlociu, şi astăzi se mai produce o licoare, numită balsamul samariteanului, un amestec de ulei de măsline şi vin utilizat în tratarea rănilor de piele. Tot cu rol dezinfectant evreii foloseau vinul ca dezinfectant în cazul rănilor datorate circumciziei. Vechiul testament spune „lasă-l să bea vin, să uite de sărăcie şi să nu-şi mai amintească de mizerie“ sugerând utilizarea vinului ca sedativ. În Noul Testament Sfântul Paul spune: „nu mai beţi doar apa, ci adaugaţi un pic de vin pentru sănătatea stomacului vostru şi pentru alte boli frecvente“. Folosirea vinului ca dezinfectant al apei o regăsim foarte des în istorie, în relatarile de pe fronturi. Se spune ca bolile infecţioase de pe front ucideau mai mulţi ostaşi decât bătălia în sine, acolo unde armata rămânea fără vin. Alcoolul din vin ajută la menţinearea calităţii apei, scăzând astfel riscul extinderii epidemiilor. In Talmudul evreiesc, scris în perioada 536 i.H – 427 d.H., se regăsesc următoarele: „vinul băut în moderaţie creşte apetitul şi este benefic sănătăţii ... unde lipseşte vinul, este nevoie de medicamente“. Moderaţia este adesea citată, cea mai reprezentativă şi subtilă recomandare în acest sens este cea a lui Avicenna (980-1037), autor al lucrării Canon al medicinei, principala sa lucrare medicală, ce a fost utilizată până în secolul al XVII-lea: „Să fie vinul acuzat că-l ridică pe înţelept în rai, dar îl aruncă pe prost în întuneric?“

www.artevino.ro


Vinul în chirurgie Lucrarea menţionată anterior, Canon al medicinei, face primele referiri asupra utilizării vinului ca anestezic pentru bolnavii ce urmau a fi operaţi. Dezvoltarea chirurgiei ca ştiinţă este ajutată de utilizarea vinului ca sedativ şi anestezic. Doctorul arab Rhazes (860 – 932 d.H), produce şi utilizează, stric în acest scop, distilatul din vin – este bine ştiut faptul că arabii nu consuma alcool. Prima carte de chirurgie, Tratat de chirurgie, este tradusă din arabă în latină şi în secolul al XVIII-lea în engleză. Autorul este un alt doctor arab Albucasis (936 1013) pasionat de chirurgie. El prezintă în desene şi figuri tehnicile şi instrumentele utilizate. El utilizează la tratarea rănilor ulei de trandafir sau un amestec de ulei de trandafir cu vin sec. Vinul roşu sec este folosit în evisceraţie în combinaţie cu ale extracte de plante medicinale. Medicina modernă are la baza informaţiile transmise din medicina arabă, pe care le-a dezvoltat odată cu evoluţia tehnicii şi a altor ştiinţe auxiliare precum biologia, fizica şi chimia. Revenind la epoca medievala, aici vinul este strâns legat de activitatea mănăstirilor, acestea fiind principalele producătoare de vin dar şi cele mai recunoscute centre de cercetare în toate domeniile ştiinţifice. Mănăstirile devin adevarate centre de cultura, unde imaginatia şi pragmatismul se îmbină în scopul obţinerii şi îmbunătăţirii oricăror tehnici şi cunostinte, îndeosebi în domeniul agriculturii şi implicit al cultivării viţei de vie şi producerii vinurilor de calitate. Dar aceasta perioadă a civilizaţiei europene o vom redescoperi în articolul următor prin prisma utilizarii vinului în medicina!

The author continues her foray into history using wine for medicinal purposes. In this issue she is presenting aspects of the medieval period. The main issues discussed are links to religions, but also applications of wine and grape products in surgery.

www.artevino.ro

Statuia lui Avicenna din Duşambe (Tadjikistan) ianuarie 2010 | romanian WINE art | 61


gastronomie

Piept de pui în crustă de sare cu boabe de muștar

Răzvan CRUCEANU Pregătire: 40 min Preparare: 15 min

Ustensile: 1 cuțit 1 tigaie 1 cratiță 1 sita (moț chinezesc) 1 tavă

Pentru 4 persoane Pieptul de pui 4 bucăți piept de pui 500 g paste de diferite culori 200 ml vin alb 50 ml sos soia 50 ml sos Worcestershire 50 ml vin roşu 50 g concentrat de tomate 100 ml vin licoros 1 legătură pătrunjel 100 ml ulei de măsline 20 g unt 2 felii de jambon tăiate în bucăți mici Crusta de sare Apă 200 g sare grunjoasă 200 g făină 5 g cimbru 3 linguri de boabe de muştar Acompaniament preconizat Morcovi înăbuşiți Vin recomandat Chardonnay

Crusta de sare Se preîncălzeşte cuptorul la 120o C.

www.artevino.ro


Se amestecă sarea, făina, cimbrul şi boabele de muştar cu puţină apă pentru a forma un aluat consistent. Se lasă să se odihnească 15 min.

Pieptul de pui Se prăjeşte puțin pieptul de pui, întâi pe partea cu piele, în ulei de măsline şi unt, până devine auriu. Se scoate pieptul de pui, se degresează tigaia cu vinul licoros. Se reduce (se scade la jumătate) şi se adaugă vinul alb, sosul de soia, sosul worcestershire, vinul roşu şi concentratul de tomate. Se reduce din nou. Se strecoară sosul, se asezonează, i se adaugă un cub de unt rece şi se amestecă până la omogenizare.

Prepararea Se acoperă pieptul de pui cu aluatul de sare, iar restul de aluat se întinde în tavă. Se pun bucățile de piept de pui deasupra şi se dau la cuptor 15 - 30 minute (în funcție de mărimea bucăților de carne) la 120o C. Aceasta temperatura este foarte importantă: fiind atât de joasă, carnea va deveni foarte fragedă.

Pastele Pastele se fierb într-o cantitate de apa sărată de patru ori mai mare decât a pastelor, cu câteva picături de ulei de măsline (sau de nuci). Se strecoară după fierbere şi se amestecă cu puțin ulei de măsline pentru a nu se lipi. Acum li se poate adăuga jambonul sotat puțin şi câteva frunze de pătrunjel.

Montarea pe farfurie Se aranjează pastele sub forma de cuib (cu ajutorul unei pensete de bucătărie), apoi pieptul de pui în crusta de sare şi sosul aromat cu unt.

Sfat Pentru paste, apa se sărează după ce a dat în fiert şi s-au adăugat pastele. Pastele se fierb cu două - trei minute mai puțin decât este scris pe pachet, pentru a rămâne „al dente“.

www.artevino.ro


mapamond

Europa şi Asia - Oceania şi-au desemnat cei mai buni somelieri Campionatul Mondial se va desfăşura în Chile în luna aprilie Concursul european Sub patronajul Worldwide Sommelier Association, în micuţa Republică San Marino a avut loc finala concursului „Cel mai bun somelier din Europa“. Desfăşurat în zilele de 14 şi 15 noiembrie, a pus faţă-n faţă calităţile celor trei care au ajuns în finala acestui concurs şi care au dus o luptă strânsă până la finală pentru obţinerea acestui preţios titlu, obţinut în cele din urmă de Luca Gardini (Italia), somelier la restaurantul Cracco Peck din Milano. Pe locul al doilea s-a clasat Limal Krejici (Cehia), somelier la restaurantul „Merlot D’Or“ din Praga. În fine, pe locul al treilea s-a situat Virgilio Gennaro (Scoţia), de la restaurantul Locanda Locatelli din Londra. Cei trei finalişti au trebuit în faţa publicului să „înfrunte“ următoarele probe: 1 - prezentarea şi servirea unei sticle de vin 2 - identificarea a două vinuri, unul alb şi unul roşu 3 - degustarea şi recunoaşterea a cinci distilate 4 - evidenţierea şi remedierea erorilor dintr-o listă de vinuri internaţională 5 - asocierea băuturilor la un meniu (ipotetic) în degustare. Învingătorul, Luca Gardini, un tânăr de doar 28 de ani a lucrat mai întâi ca ospătar în diferite restaurante din regiunea Emilia Romagna. În 2004 reuşise deja să câştige titlul de „Miglior sommelier d’Italia“ şi era şeful somelierilor de la cea mai renumită vinotecă şi restaurant de trei stele Michelin, Enoteca Pinchiorri, aflată în centrul istoric din Firenze. Trebuie precizat că vorbim de o tradiţie de familie, tatăl său fiind nimeni altul decât deţinătorul titlului de cel mai bun somelier al Italiei în anul 1993. Cu precizarea ca România nu a avut reprezentanţi la această competiţie, îi urăm şi noi, cei de la Arte&Vino, succes la Campionatul Mondial

Premianţii zonei Asia - Australia. De la stânga la dreapta, locul al doilea, Franck Moreau (Australia), marele câştigător, Satoru Mori (Japonia), şi ocupantul locului al treilea, Nobuhiro Tani (Japonia)

Asia si Oceania au campionii lor În data de 18 noiembrie 2009, la hotel Royal Rihga din Osaka, a avut loc, sub patronajul ASI (Asociatia Internaţională a Somelierilor), primul concurs pentru desemnarea celui mai bun somelier din Asia-Oceania. S-au înscris 20 de concurenţi, reprezentând 10 naţiuni, iar dintre ei au fost aleşi cei trei finalişti, care au fost supuşi unui număr de 6 probe. 1 - Servirea promptă a şampaniei la doi clienţi care îşi aşteaptă prietenii 2 - Recomandarea băuturilor care să se potrivească mâncărurilor alese de 4 clienţi 3 - Decantarea şi servirea unei sticle de Chateau La Lagune 1985 la 10 clienţi

64 | romanian WINE art | ianuarie 2010

4 - O listă de vinuri cu erori trebuia corectată 5 - Degustare în orb de vinuri albe, roşii şi de desert 6 - Identificarea a 5 băuturi spirtoase, cu precizarea tipului şi mărcii De asemenea, în timpul probelor s-a ţinut seama de atitudine, ţinută, aptitudini de vânzare şi stăpânirea limbilor străine. Câştigător a fost desemnat Satoru Mori (Japonia, La Tour d’Argent, Hotel New Otani, Tokyo), pe locul al doilea s-a clasat Franck Moreau (Australia, Merivale Group), iar locul al treilea a fost obţinut de Nobuhiro Tani (Japonia, La Tour d’Argent, Hotel New Otani, Tokyo) Preşedintele Comitetului Tehnic de Organizare a con-

cursului, dl. Shinya Tasaki, care este şi Vicepreşedinte al ASI, responsabil pe Asia-Oceania a ţinut să precizeze că „Atât timp cît din comisia de evaluare nu a făcut parte nici un reprezentant al celor zece naţiuni care şi-au trimis participanţi la întrecere, considerăm că acest concurs a fost unul dintre cele mai echitabile. Orice concurent a avut posibilitatea de a câştiga. Aceasta este datoria mea în calitate de responsabil pe zona Asia-Oceania şi-mi doresc din tot sufletul ca din această parte a lumii să se aleagă şi campionul mondial al anului 2010.“ Iar Satoru Mori a adăugat „Scopul meu final este campionatul mondial“. Le urăm succes celor din Asia-Oceania şi noi de la Arte&Vino.

www.artevino.ro


Povestea vinului fiert Cătălin GALAN

Este iarnă, este zăpadă şi acest lucru ne-a luat iar prin surprindere! Pentru a mai încălzi atmosfera, tot mai mulţi dintre noi apelează la o „tradiţie“ populară pentru a-şi pune sângele în mişcare sau pentru a se feri de răceală. Este vorba de o băutură la îndemâna tuturor : Vinul fiert. Nu se ştie când şi cine a făcut prima carafă de vin fiert, dar se presupune că a început ca „întăritor“ pentru munca de afară din timpul iernii, mai ales în ţările nordice unde această băutură aburindă ce degaja aburi de alcool şi diferite arome, era preferabilă altor licori. Atunci când moda vinului fiert „a prins“, acesta a început să fie îndulcit de cârciumari cu miere şi mai apoi cu zahăr, la care se adăuga scorţişoară, cuişoare şi alte mirodenii.

www.artevino.ro

vinurile de consum curent („vin du table“).

Modul de preparare Vinul fiert, impropriu şi derutant numit astfel, este la origini şi în modul tradiţional al nordicilor un vin încălzit şi aromatizat, în nici un caz unul dat în clocot sau „spumuit“ precum supa de pui.

rianta rece a vinului condimentat, însă nu se mai pomeneşte de ingredientele reţetei din antichitate.

O băutură cu o îndelungată tradiţie

Pe alte meleaguri este cunoscut sub diverse nume ca „Glühwein“, (Germania), „Vin chaud“ (Franţa), „Vin brulè“ (Italia), „Glögg“ (Suedia), „Gløgg“ (Norvegia şi Danemarca), Glögi (Finlanda) etc. Vinul fiert din zilele noastre este un vin încălzit până la temperatura de aproximativ 4550°C la care se adaugă după preferințe miere, zahăr vanilat, foi de dafin, scorţişoară, cuişoare, curmale uscate, fructe de pădure, citrice şi chiar coji de portocale. Pentru prepararea acestei băuturi se poate folosi vin roşu sau alb, în funcţie de preferinţă, deşi vinul roşu pare să fie mai des utilizat. De obicei nu se folosesc vinuri scumpe, deoarece procesul de încălzire le reduce pe toate la acelaşi numitor comun, fiind preferate

Strămoşul băuturii a fost depistat în „tratatul de bucate“ al lui Apicius, renumitul bucătar roman din antichitate care a notat în „De Re Coquinaria“ (Despre arta de a găti) prima reţetă de preparare a vinului fiert, mult mai complexă decât ce cunoaştem noi azi. „Conditum Paradoxum“, pe numele său roman, era un amestec de miere cu puţin vin încălzit şi asezonat cu piper, şofran, curmale prăjite şi citrice. Combinaţia aburindă se dilua apoi cu restul de vin (neîncălzit) astfel că rezultatul era o licoare extra-aromată şi doar puţin călduţă. Ulterior, în Evul Mediu s-a preferat chiar va-

Cum îi spun străinii

Într-o cratiţă curată se toarnă vinul şi se aşează la încălzit la foc mic. Vinul nu trebuie să ocupe mai mult de 2/3 din volumul vasului, deoarece la adaugarea zahărului are loc o spumare intensă. Se adaugă treptat mestecându-se continuu zahărul, scortişoara, cuişoarele şi celelalte mirodenii. Vinul nu se fierbe, deoarece la peste 55°C majoritatea esterilor aromaţi şi a alcoolilor se evaporă, inclusiv alcoolul etilic. După întreruperea focului este de preferat ca vinul să se lase în repaos timp de 10 min., vasul fiind acoperit cu un capac pentru ca băutura să-şi intensifice aroma. Se strecoară şi se serveşte în căni.

The author makes a history of hot wine, from the Romans to the present day, in different countries and provides the correct method of preparation of this winter drink.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 65


la un pahar de vorbă De toate pentru toţi ai noştri (1)

De ce şi Nicu Constantin?

Dan MIHĂESCU prieten de artişti cu (şi fără) cramă acasă Pesemne, acolo în ceruri e o vreme mai tristă, fiindcă Dumnezeu ia mereu de aici, de la noi, atâţia mari comici, care să mai înveselească atmosfera. Aşa se face că şi Nicu Constantin a fost nevoit să se stabilească definitiv în Paradis. Într-o zi a anului 2000, m-a sunat Cristi Brancu, mai marele revistei V.I.P., şi mi-a zis că scot ei o carte despre un comedian vestit, pe numele lui de pământean, Nicu Constantin-Optinova, care ţine morţiş să-i scriu şi eu un cuvânt înainte, sau măcar un cuvânt înapoi, întrucât la cel de dinainte s-a înscris şi Fănuş Neagu. Regret imens că trebuie să pun acest verb la trecut, dar Nicu a fost un om între oameni, un artist, angrosist de umor, dar şi un prieten al vinului de viaţă lungă. La subsolul casei sale din Bucureşti, Nicu a amenajat o cramă, despre care Fănuş Neagu scria că este: «O pivniţă deschisă prietenilor – un fel de Hanul Ancuţei stilizat nu cu arabescuri de munţi din Moldova de sus, ci cu înscrisuri de lemn răsucit de vântul aspru al nisipurilor şi răzoarelor prin care trec năluci de dropii. Când cobori în ea, auzi vuietul trenurilor gonind prin Bărăgan spre Constanţa, valuri albastre spărgându-se în ţărmul de lut de la Eforie, arzi de dorul de-a spune şi mai ales de-a asculta poveşti». În această prietenoasă pivniţă am stat şi eu la vorbe de pahar cu Nicu, băiat născut la malul mării, din tată albanez şi mamă grecoaică. Mi-a arătat, cândva, o poză a teascului de marmoră pentru zdrobitul strugurilor, aflat la muzeul arheologic din Constanţa, o foarte veche mărturie a activităţii dionisiace, pe malul de vest al Pontului Euxin. În Tra-

cia, vinul s-a băut întotdeauna curat, fără apă ca la greci. El era de părere că măsurile luate de Burebista nu vizau atât moravurile dacilor, cât eliminarea unor tentaţii. Mahomed, despre care s-a spus că şi el a interzis băutul vinului, recunoaşte undeva: « Îngăduit-am vinul celor înţelepţi şi l-am oprit nerozilor». Actorul ştia să recite foarte frumos închinarea poetului Ovidiu, către Bachus :  «Aceasta este ziua, de nu mănşel, în care, O ! Bachus, şi pe tine poeţii te cinstesc! Ah, mândru zeu, tu vino, durerea mi-o alină Şi nu uita: şi eu sunt închinătorul tău! » Eu socotesc că acest artist sa născut greşit. La Eforie Sud. Dacă se năştea în Nebraska şi îl chema Harold Lloyd, ar fi fost comparat cu Charlie Chaplin sau cu Buster Keaton. Aşa, aici, a fost incomparabil. Individul putea fi asemănat cu un terorist, deoarece, pe unde trecea declanşa explozii. De râs ! Eu, fire slabă, neexistând om să vrea să mă încurce şi să nu fi izbutit, m-am înprietenit cu acest element, mitocosind împreună nişte zeci de emisiuni vesele TV, scriind mult pentru el, urmându-l uneori prin baruri şi alte lo-

66 | romanian WINE art | ianuarie 2010

curi cu balerine, apoi după ce am dus mirese la ofiţerul stării civile, ne-am văzut şi am petrecut pe la casele noastre. Întotdeauna s-a dovedit bun de cinste şi deloc rău de pagubă. Un gospodar impecabil, cu casa mereu deschisă şi masa pusă, bucuros de oaspeţi, fie că sunt prieteni sau chiar din ceilalţi. Ajuns la uşa lui, te întâmpina mereu vesel, cu nevastă, căţel (botezat Pepe) şi purcel (la tavă). Pepe este «sopran de coloratură», întrucât cânta – de-adevăratelea, împreună cu gazdele. Când era treaz. Căţelul ! În casa lui Nicu de la Eforie, vara se înmulţeau musafirii, ca pe trecere pietonii. Găsea pentru toţi de-ale gurii şi pat curat. Am fost acolo şi în mai multe apartamente din Bucureşti, în care a vieţuit. Îi plăcea să petreacă, adesea cu lăutari, cânta frumos, glumea irezistibil. Am avut amândoi un suflet candriu, de papugiu şi academicianul Fănuş Neagu ne-a inclus într-o carte a lui, la capitolul cu «Frumoşii nebuni ai marilor oraşe». Prietenul meu Nicu a fost însemnat de Dumnezeu cu talent din belşug, cu omenie, cu vocaţia prieteniei, om bun, mereu gata să te împrumute cu câte ceva de care aveai nevoie şi pe care uita să ţi-l ceară înapoi.

Gălăgios, certăreţ uneori, dar cu împăcarea la purtător, pe unde trecea făcea fum, se dădea rău şi când îi mai scăpa câte o lacrimă, dădea vina pe ochelari. Filmam cu el pentru un revelion la TVR şi mi-a cerut o pauză de o oră. Eram în ajun de Sfântul Nicolae şi mi-am zis că omul are de cumpărat una, alta, pentru petrecerea de la onomastica lui. S-a întors la timp, am reluat filmarea dar vocea nu prea îl mai ţinea şi i se aburiseră ochelarii. – Ce ai, mă? am vrut să ştiu eu. – Am fost să-l îngrop pe Marian Iorga, cântăreţul, care navea pe nimeni. Dumnezeu să-l odihnească şi hai să filmăm… Un personaj derutant acest Nicu Constantin, născut parcă din peniţa lui Panait Istrati. Dimensiunea, statura lui artistică, au fost confirmate de public, care l-a iubit constant, de la tinereţe, până dincolo de viaţă. Şi e lucru mare ! Despre el se poate spune (fără glumă) că a avut în Teatru, la Operetă, în Cinematografie şi la Televiziune, decenii de împliniri măreţe. La vizionarea unui program de revelion, un secretar al comitetului central ne-a spus că, în program, e prea mult Nicu. (Nicu Constantin, fireşte). Când i-am povestit, el mi-a şoptit (prompt) că mai putem tăia din discursul lui Ceaşcă, sau din lălăiala cu «Omagiul ţării». Vorbele de duh ţâşneau din el ca lava dintr-un vulcan, mereu activ. El şi-a cumpărat din timp posteritatea şi a plătit-o cu o viaţă trăită pe repede înainte, vesel sau cu lacrimă, cu nelinişti, cu emoţii şi cu bucuria că are prieteni fără număr. O mare parte dintre ei, foşti artişti cu faimă, îl aşteaptă acum, acolo, printre stele, pentru nişte stagiuni cu spectacole fantastice, care nouă tare ne vor lipsi. N-am să înţeleg niciodată de ce s-au grăbit ei spre moarte, lăsându-ne singuri, acum când avem atâta nevoie de zâmbet. A tender remembrance of the life and artistic work of the great actor Nicu Constantin, defined by the author as „a terrorist, because wherever he went, he triggered explosions: of laughter!“

www.artevino.ro


Cea mai mare sticlă cu vin din România se află la „Salonul de vinuri Arte & Vino“ În fotografia alăturată puteţi admira cea mai mare sticlă cu vin din România, care momentan se află la Salonul de vinuri Arte&Vino din Bucureşti. Cunoscută şi sub numele de salomon sau melchior, şi având o capacitate de 16 l (echivalentul a 24 de sticle normale), a ajuns aici, împreună cu „surorile ei mai mici“ (de la 0,75 l şi până la ceva mai mica nabuchodonosor, de „doar“ 15 Litri), odată cu primul import al vinurilor lui Jacopo BiondiSanti din Toscana (Italia). Dealtfel, cea mai mare sticlă de vin spumant, 15 l, îmbuteliată la Panciu, se află şi ea la acest Salon de vinuri, dar acestea nu sunt singurele. O frecvenţă destul de mare o au sticlele de 12 Litri, 5 Litri, 3 Litri şi 1,5 Litri, fie de la producători străini, fie de la cei din România. Nu este o curiozitate producerea acestor sticle, ci doar o dorinţă a anumitor producători de a demonstra că vinurile care sunt îmbuteliate în cantităţi

www.artevino.ro

mai mari (peste 75 cl, considerată în general măsura ideală pentru menţinerea vinului pe termen lung), „lucrează“ mult mai bine, se rotunjesc în mod deosebit şi reuşesc să depăşească în calitate vinurile îmbuteliate în sticle tradiţionale. Datorită dificultăţilor de îmbuteliere (care de multe ori se face manual), a preţului ridicat al sticlelor, a dificultăţilor de manipulare şi de stocare, preţul este mult mai ridicat decât credem, chiar şi la cele de 1,5 litri. Dacă o sticlă de 75 cl costă 50 lei, una de 1,5 litri poate costa între 140 şi 160 lei, tocmai datorită acestor dificultăţi, dar şi a calităţii deosebite ale vinului, care s.a bucurat de o maturare fină mai completă, într-o cantitate mai mare ca de obicei. Acestea sunt şi motivele pentru care doar anumiţi producători şi numai pentru anumite vinuri îşi permit să folosească şi să investească în asemenea sticle.

În fotografia alăturată, vă prezentăm mărimile standard, cu denumirile primite de toate sticlele, în ordinea mărimii, care au fost construite până acum (denumirile sunt cele din limba franceză, prima cifră indică raportul de mărime faţă de sticla normală) picollo (1/4, 0,2 l), chopine (1/3, 0,25 l), demi sau fillette (1/2, 0,375 l), pot (2/3, 0,5 l), bouteille (1, 0,75 l), magnum (2, 1,5 l), mariejeanne (3, 2,25 l), jeroboam sau double magnum (4, 3 l), rehoboram The biggest bottle of wine from Romania, which currently is at the Arte & Wine Salon, arrived in Bucharest and with the first im-

sau reroboam (6, 4,5 l), mathusalem sau imperiale (8, 6 l), salmanazar (12, 9 l), balthazar (16, 12 l), nabuchodonosor (20, 15 l), salomon sau melchior (24, 18 l). Pentru şampanie, denumirile sunt uneori diferite, iar volumul creşte în continuare. Avem sticlele souverain (35, 26,5 l), primat (36, 27 l), melchizedec (40, 30 l), adelaide (124, 93 l) şi sublime (200, 150 l) port of Jacopo Biondi-Santi wines from Tuscany (Italy). Here is also the biggest glass of sparkling wine, 15 liters bottled in Panciu.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 67


biblioteca

Someleria moleculară O abordare ştiinţifică şi ludica pentru o mai buna cunoaştere a alimentelor, vinurilor şi a armoniei dintre vinuri şi preparatele culinare

Răzvan CRUCEANU În anii ’20 ai secolului trecut, Auguste Escoffier - marele bucătar şi gastronom francez care a revoluţionat şi modernizat arta gătitului şi organizarea bucătăriei profesionale afirma în prefaţa la „Le Guide Culinaire“ că, nu peste mult timp, arta gătitului va fi guvernată de principii şi tehnici stabilite pe baze ştiinţifice, iar relativismul va fi exclus din bucătărie. Nu cred că, la acea dată, au crezut mulţi în previziunile lui, dar astăzi devine din ce în ce mai evident că gastronomia de înaltă clasă este imposibil de conceput fără aportul ştiinţei - atât în ceea ce priveşte ustensilele şi aparatura din bucătărie, cât şi studierea până la nivel molecular a diferitelor ingrediente şi a similitudinilor sau diferenţelor dintre ele. Dar iată ca viitorul ne-a cam luat-o înainte şi, deja pe la începutul anilor 2000, a apărut bucătăria moleculară, cea care aplică principii ştiinţifice pentru înţelegerea şi îmbunatăţirea preparatelor culinare sau studiul ştiinţific al sapidităţii.

Până în luna mai a anului 2009 se părea că bucătăria moleculara reprezintă apogeul gastronomic, mai mult de atât nici măcar ştiinţa nu mai putea sa influenţeze; nici tehnica preparării alimentelor şi nici asocierea mâncărurilor cu vinurile în restaurant. Şi, cu toate acestea, citind un articol de pe website-ul revistei Decanter, am aflat cu surprindere că a apărut echivalentul oenologic al bucătăriei moleculare - someleria moleculară! Şi mai surprinzător este faptul că acest concept a fost inventat de un somelier, François Chartier, care vine dintr-o ţară fără nici un fel de tradiţie viti-vinicolă: Canada. Aici, în afara de ice-wine, cel puţin eu n-am auzit să se producă vreun vin care să conteze pe piaţa internaţională. Şi totusi, un somelier canadian, cu un renume ce a depăşit demult, e drept, graniţele ţării de obârşie, a avut inspiraţia, ştiinţa şi determinarea de a lansa pe piaţă piatra de temelie a someleriei viitorului: „Papilles et Molécules“ - prima carte care tratează în mod ştiintific asocierile dintre preparatele culinare si vinuri. François Chartier s-a consacrat, în ultimii 20 de ani, cercetării pasionate a similitudinilor atomice ce exista intre alimente şi ne propune în cartea sa o manieră revoluţionară de concepere a gastronomiei şi de creare a armoniei perfecte între vinuri şi preparatele culinare. În anul 2009, ca o încununare a recunoaşterii de care se bucură pe plan mondial,

François Chartier a colaborat cu Ferran Adria la elaborarea meniului pentru restaurantul El Bulli - simbol al bucătăriei moleculare, declarat de cinci ori cel mai bun restaurant din lume, în ultimii patru ani în mod consecutiv. Este interesant de spus că el a ajuns sa se implice în aceste cercetări ştiinţifice cu totul întâmplător şi într-un moment în care cei mai mulţi oameni nu ar fi avut starea necesara pentru aşa ceva. Totul a plecat de la o boală de sânge pe care François Chartier o contactase, ceea ce l-a obligat să consulte foarte multi specialişti în biologie, genetică, microbiologie, chimie etc. Astfel, intrând în contact cu lumea ştiinţifică, făcându-şi prieteni în domeniu şi fiind deja somelier cu experienţă, i-a venit ideea unor studii elaborate în ceea ce priveşte asocierile dintre mâncare şi vin. Multitudinea de familii aromatice identificate sunt tot atâtea chei către armonia perfectă, atât pentru crearea de reţete culinare, cât şi pentru acordul dintre vin şi mâncare. S-au găsit răspunsuri la întrebări pe care, pâna acum, nici nu ne gândeam să ni le punem. Ce legătura exista intre căpşună şi ananas? Dar intre mentă şi Sauvignon blanc? Între barrique-ul de stejar şi carnea roşie la grătar? Dar intre cimbru şi miel? Intre rozmarin şi muscat? De exemplu, aroma caracteristica a cărnii de miel este data de timol - un compus or-

ganic din clasa fenolilor, care se găseşte şi în cimbru, dar şi în anumite vinuri roşii! Stabilindu-se astfel de legături şi similitudini, se pot crea reţete care să vină perfect în întâmpinarea unui anumit vin, sau vinurile vor putea fi asociate în mod ideal cu preparatele culinare. Ca un indicator al impactului pe care l-a avut în lumea vinului, cartea domnului François Chartier s-a epuizat în aproximativ o luna de la apariţie şi cu siguranţă vor urma multe ediţii, domeniul abordat fiind nemărginit şi extrem de interesant. Someleria va trece probabil prin transformări de substanţă, iar în ceea ce priveşte acordurile vin - preparate culinare se va ajunge la un cu totul alt nivel de cunoştinţe aplicabile atât în bucătărie pentru realizarea reţetelor, cât şi în sala de restaurant spre bucuria şi mulţumirea consumatorilor. Dacă până acum asocierea vin - preparate culinare era mai mult o artă care se baza pe tradiţie, „reguli“ mai mult sau mai puţin aplicabile şi pe flerul şi experienţa somelierului, de acum încolo somelierii vor avea la îndemână o metodă ştiinţifică cu mult mai precisă şi lipsita de echivoc. O fi bine? O fi rău? Pentru consumatori şi adevăraţii profesionişti, cred că o să fie bine. Pentru somelierii plafonaţi sau complet „atomici“ - s-ar putea să fie rău, pentru că se vor auto-exclude din rândurile profesioniştilor gata oricând să-şi însuşească tot ce e nou şi de bun augur în domeniul lor de activitate. În România nu trebuie încă să intre nimeni în panică, nici consumatorii nu ştiu ce sa ceară şi nici restauratorii ce să ofere! Presentation of the volume written by François Chartier, Papilles et Molecules. La science aromatique des aliments et des vins, where the author describes his vision of the sommelier profession and the unexpected contribution of the science in this area.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 69


viaţa spirituală

Sfinţii trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan Raoul SOREANU, Marcel FLORESCU

s-a încredinţat prezidarea lucrărilor sinodului al II-lea ecumenic. Datorită tulburărilor şi intrigilor unor episcopi care-l acuzau că a umblat după scaunul patriarhal, pe care l-ar fi ocupat în mod necanonic, Sf. Grigorie, mâhnit, s-a retras din scaunul patriarhal şi s-a dus în Capadocia, unde a trăit câte zile i-au mai fost rânduite, în singuratatea-i atât de plăcută.

În panteonul marilor ierarhi, teologi si sfinţi ai bisericii creştine un loc aparte îl au Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu si Ioan Gură de Aur. An de an, la 30 ianuarie, întreaga Ortodoxie, dar nu numai, prăznuieşte în chip deosebit pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gură de Aur, care au strălucit ca nişte luceferi pe bolta cerească a Bisericii creştine. Şi pentru că ei s-au dovedit «mari dascăli şi ierarhi», facultăţile de teologie i-au ales ca patroni şi ocrotitori, ca viata creştina şi luminatori în înţelegerea credinţei creştine. În viaţa lor, în cultura şi ştiinţa lor, dar mai ales în credinţa lor, teologii de pretutindeni, profesori şi studenţi, caută mereu resurse de trăire a vieţii creştine autentice şi a credinţei celei adevărate. Dacă despre Sf. Apostol Pavel s-a spus, şi pe drept cuvânt, că este fereastra prin care păgânii L-au cunoscut pe Hristos şi s-au convertit la creştinism, despre Sfinţii Trei Ierarhi putem spune că sunt ca trei ferestre prin care creştinătatea a privit spre Hristos şi a primit lumina de la El. Astfel, Sf. Grigorie Teologul este simbolul ştiinţei teologice, Sf. Vasile Cel Mare este simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor, iar Sf. Ioan Gura de Aur simbol al râvnei apostolice prin cuvânt şi faptă, pentru îndreptarea vieţii credincioşilor, după învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos. Mai concis spus, unul ar reprezenta mintea care gândeşte altul gura care propovăduieşte şi al treilea mâna care lucrează, deşi fiecare a avut şi minte şi gura şi mana care lucrau într-o desăvârşita armonie şi unitate. Fiecare dintre ei erau deopotrivă neîntrecuţi pastori sufleteşti, mari dascăli ai lumii creştine, propovăduitori şi apărători ai dreptei credinţe.

Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur

Sf. Vasile cel Mare (330-379)

Sf. Ierarh Sf. Ierarh Grigorie de Vasile cel Mare Nazianz (Teologul) Sf. Vasile cel Mare (330379) s-a născut în oraşul Cezareea Capadociei, din părinţi creştini, care i-au dat o creştere aleasă şi o educaţie pe măsură. După studii strălucite de filozofie la Cezareea, Constantinopol şi Atena, s-a retras în părţile Pontului, unde a înfiinţat o mânăstire şi a stat acolo în rugăciune şi în meditaţie până când a fost hirotonit mai întâi preot şi apoi episcop al Cezareei, păstorind în această calitate până la moarte. S-a mutat la Domnul la 1 ianuarie 379, când nu împlinise nici 50 de ani, plâns de întreaga sa turma şi numit încă de atunci „cel Mare“. A rămas în istoria Bisericii ca primul ierarh care, cu averea moştenită de la părinţi, a înfiinţat primele instituţii de asistenţă socială, numite după numele său „vasiliade“, şi anume: azile, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor căzute, şcoli tehnice etc., toate cu scopul de alinare a suferinţelor şi ajutorul celor săraci.

70 | romanian WINE art | ianuarie 2010

Sf. Grigorie de Nazianz (309-390), a văzut lumina zilei în satul Nazianz din Capadocia. În casa părintească a primit o educaţie aleasă de la mama sa, Nona. A făcut studii la Cezareea Capadociei, Alexandria şi Atena, unde a fost coleg cu Sf. Vasile cel Mare şi Iulian Apostatul, viitorul împărat. Întors de la studii, a fost botezat de tatăl său, după care s-a retras la o mănăstire din Pont întemeiată de prietenul său Vasile cel Mare, unde s-a îndeletnicit cu studiul şi asceza. A fost hirotonit fără voia lui de către Vasile cel Mare ca episcop de Sasima, dar acolo nu s-a dus niciodată. Datorita ereziei ariene care tulbura întreaga Biserică, s-a dus la Constantinopol, unde intr-o bisericuţă numită Anastasia, adică înviere, şi-a ţinut predicile sale prin care a reuşit să zguduie din temelii arianismul. În anul 380, împăratul Teodosie cel Mare şi poporul l-au ales patriarh al Constantinopolului, iar în anul următor i

Sf. Ioan Gură de Aur (354407) s-a născut în Antiohia. A primit o educaţie aleasă de la mama sa, Antusa, rămasă văduvă la 20 de ani în urma morţii tatălui său Secundus, care fusese un mare dregător militar. A învăţat filosofia şi retorica de la cel mai mare retor al timpului, Libaniu, care spera să-l lase în locul său. După terminarea studiilor a profesat avocatura, dar pentru o perioada foarte scurtă, pentru ca nefiind potrivită spiritului său a părăsit-o. S-a botezat şi a început să se îndeletnicească cu studiul Sfintei Scripturi, mai întâi în casa părintească, apoi într-o mănăstire. A fost hirotonit diacon şi apoi preot în Atiohia, unde a păstorit 12 ani. În anul 397 a fost înălţat fără voia sa pe scaunul de patriarh al Constantinopolului, unde s-a remarcat printr-o viaţă pilduitoare, dar mai ales prin aprige cuvântări prin care biciuia viciile în special celor de la curtea împărătească, şi chiar pe împărăteasa Eudoxia. Datorită acestui lucru împărăteasa a pus la cale îndepărtarea sa din scaun de două ori. A doua oară a fost trimis în exil în Armenia, dar pe drum, din cauza maltratărilor la care a fost supus, a murit la anul 407. Rămăşitele sale au fost aduse după 31 de ani cu mare cinste la Constantinopol.

Sfinţii Trei Ierarhi În viaţa şi opera lor, Sf. Trei Ierarhi au multe puncte comune şi cu alţi mari Părinţi şi scriitori ai Bisericii. Totuşi Sf. Trei Ierarhi au câteva însuşiri caracteristice prin care ei se completează, formând o unitate care-i recomandă întotdeauna împreună. De alt-

www.artevino.ro


viaţa spirituală

Sus, Sf. Grigorie de Nazianz; în dreapta, Sf. Ioan Gură de Aur fel, tâlcul mai adânc al arătării divine pe care a avut-o în anul 1081 mitropolitul Ioan al Evhaitelor, în urma căreia s-a generalizat sărbătorirea împreuna a Sf. Trei Ierarhi la 30 ianuarie, nu este numai acela de a se pune capăt disputelor în legătură cu întâietatea pe care ar fi meritat-o unul sau altul dintre cei Trei Sfinţi Ierarhi, ci mai ales rezultatul unui proces îndelungat de aprofundare a operei lor, prin care Biserica a ajuns la conştiinţa că Sfinţii Trei Ierarhi se completează în mod armonios, fiecare dintre ei definindu-se abia prin raportarea sa la ceilalţi doi. Astfel, dacă Sf. Ioan Gură de Aur a predicat pe înţelesul tuturor adevărata credinţă, dacă Sf. Grigorie Teologul a sintetizat dogma şi a făcut înţeleasă Revelaţia lui Dumnezeu, adevăruri de credinţă care depăşesc cugetarea şi copleşesc mintea, Sf. Vasile cel Mare cercetează şi explică etapele creaţiei, făcând cunoscută opera şi bunătatea lui Dumnezeu în om. Apoi, după cum am afirmat mai sus, în timpul vieţii lor s-a formulat dogma Sfintei Treimi, la care toţi cei trei ierarhi au contribuit în egală măsură atât pentru

www.artevino.ro

explicarea şi înţelegerea ei de către credincioşi, cât mai ales prin lupta pe care au dus-o cu cei care doreau cu tot dinadinsul să impună o credinţă străină Revelaţiei dumnezeieşti şi Tradiţiei apostolice. „În lupta cu marile erezii ale vremii lor, cu arianismul, cu sabelianismul, cu pnevmatomahii (adică cu cei care luptau împotriva Duhului Sfânt), cei trei părinţi de seama ai teologiei creştine au reuşit să depăşească caracterul substanţial al gândirii eleniste, fie că era vorba de aristotelism, fie de poatonism, pe care le cunoşteau ca nimeni alţi, şi au făurit pentru prima dată în istoria culturii umane conceptul de persoană, pe care l-au aşezat la temelia învăţăturii lor despre Sfânta Treime“. După concepţia Sfinţilor Trei Ierarhi, omul este cea mai aleasă făptură. El este creat după chipul lui Dumnezeu şi pentru mântuirea lui a venit în lume Însusi Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Conştienţi de valoarea omului şi de dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, Sfinţii Trei Ierarhi au pus în slujba omului tot ce au avut mai bun: ştiinţa lor, viaţa şi întreaga activitate.

ianuarie 2010 | romanian WINE art | 71


peste Prut

Cocostârcul alb aduce noroc vinului moldovenesc nea, compania dispune de cea mai mare colecţie de distincţii dobândite la diferite competiţii vinicole internaţionale – peste 260 de medalii şi diplome de onoare.

Denis ŞTEFĂNEŢ Un producător important de vinuri din Republica Moldova, despre care am avut ocazia să aflu mai multe, este compania vinicolă „Acorex Wine Holding“. Am avut onoarea de a face cunoştinţă cu managerul acestei companii, doamna Marina Colibaba, care m-a primit foarte călduros şi şi-a rupt din timpul său pentru a-mi răspunde la câteva intrebari. În primul rând bine v-am găsit şi aş vrea să-mi spuneţi când s-a înfiinţat Acorex Wine Holding? Compania vinicolă Acorex Wine Holding a fost înfiinţată în 1994. În prezent este unul dintre liderii Republicii Moldova în producerea şi exportul  vinurilor de înaltă calitate. Compania controlează întreg ciclul de producţie conform sistemului de Management al Calităţii ISO 22000:2005, începând cu plantarea viilor şi terminând cu îmbutelierea vinului.

După cum ştim, tehnologia vinului se transmite din tată-n fiu. La Dumneavoastră cum se procedează? Tehnologia este unul din factorii de succes pentru producerea vinului de calitate înaltă. Ţinând cont de faptul că această preocupare pentru calitate este unul din cele mai importante aspecte ale activităţii noastre, noi colaborăm strîns cu tehnologii străini – Umberto Menini din Italia si Jean-Marc Sauboua din Franta, care ajuta tehnologilor nostri la creearea vinurilor noi. Aşadar, se poate de spus că la noi tehnologia se naşte din experienţa tehnologilor din Italia, Franţa şi Moldova, ţinând cont de specificul terroir-ului local. Ce îşi doreşte Acorex Wine Holding în 2010? Sperăm ca anul 2010 ne va aduce în primul rând stabilita-

În lumea vinului sunteţi odata cu apariţia brandului sau aveţi o legătura mai veche? De fapt compania a fost infiinţată în anul 1989, când compania „Acorex“ şi-a început activitatea în calitate de exportator de vinuri moldoveneşti. Atunci compania se ocupa în exclusivitate de operaţii comerciale, vânzând producţia câtorva fabrici de vinuri moldoveneşti. Atunci, din pacate, puţini din producătorii moldoveni puteau să asigure permanent o calitate înaltă a producţiei vinicole. De aceea conducerea companiei „Acorex“ a luat decizia privind construcţia unei combinat modern pentru producţia şi îmbutelierea vinurilor. De aseme-

72 | romanian WINE art | ianuarie 2010

tea. Stabilitatea economică şi politică, care poate asigura activitatea continuă a sectorului vinicol în general, şi în particular a companiei noastre. Echipa noastră lucrează destul de intensiv, şi considerăm ca eforturile noastre, stabilitatea şi un pic de noroc ne vor aduce rezultate uimitoare în acest an.   Care sunt vinurile din gama Dumneavoastră ce au cel mai mare impact pe piaţa R. Moldova? Producem un sortiment destul de larg pentru diferite categorii de consumatori. Seria Salveto include vinurile Muscat şi Traminer cu arome fermecătoare, care sunt foarte populare la femei, seria de vinuri maturi Acorex Reserve este populară la consumatori care apreciază vinuri seci de calitate înaltă. Vinurile din colecţia Private Reserve sunt create printr-o  tehnologie specială cu măturarea în butoaie din stejar francez şi american. Fiecare vin fiind produs în cantităti limitate şi destinat pentru adevăraţi cunoscători si colecţionari. Aţi cucerit pieţe de peste hotare?

Suntem deja prezenţi pe mai multe pieţe din Europa, Asia şi America de Nord. În prezent, Acorex Wine Holding exportă vinurile sale în peste 16 ţari, inclusiv pe unele pieţe complicate precum Marea Britanie, Canada, SUA, Germania, Suedia, China, Danemarca, Belgia ş.a.m.d. Cu compania Direct Wines din Marea Britanie colaborăm cu succes mai mult de 7 ani. Anul trecut am câştigat un tender în Suedia. Permanent lucrăm pentru extinderea pieţilor de desfacere şi cautarea clienţilor noi. Care este vinul Dumneavostră preferat? Greu de spus, sunt mai multe. Acum îmi place Cuvee Aleksandr 2005 – brut matur produs după metoda Traditionnelle (Champenoise) şi vinul sec Sauvignon Blanc 2009.   Ce le doriţi viticultorilor şi producătorilor de vinuri din R. Moldova cât şi celor de peste hotare în anul 2010? Doresc ca anul nou să vă aducă pace, prosperitate şi mult succes. La mulţi ani! Interview with the manager of the company „Acorex Wine Holding, Mrs. Marina Colibaba, about the work done by the company, about the wines they produce and the success enjoyed by the company in the market of Moldova and also in international markets.

Doamna Marina Colibaba managerul companiei vinicole „Acorex Wine Holding“ www.artevino.ro


Strugurii şi cocostârcii Cultura viţei-de-vie pe aceste meleaguri datează din vremuri imemorabile. Legenda spune că o armată uriaşă a asediat în vremuri străvechi cetatea Sorocii. Deşi asediul a ţinut luni de zile, cetatea n-a putut fi cucerita. Deoarece ostasii nu se puteau aproviziona, rezervele de mâncare în cetate s-au terminat dar totuşi au ţinut piept. Ştiţi cum? În cetate îşi aveau cuiburile nişte cocostârci care din viile din împrejurimi aduceau struguri pentru puii lor. Odată cu puii se ospătau din ei şi ostaşii din cetate. Strugurii le adăugau puteri oştenilor şi ei puteau să respingă de fiecare dată atacurile duşmanilor cu forţe sporite. Când a sosit cu oastea sa voievodul Moldovei şi a despresurat cetatea de duşmani, punându-i pe fugă, toţi oştenii din cetate erau vii şi neătamaţi. În semn de recunoştinţă, oamenii acestui meleag au pus emblema vinului moldovenesc, care se păstrează şi pană-n zilele de azi. Considerate păsări aducătoare de noroc, cocostârcii albi duc şi astăzi până departe faima viticulturii şi viticultorilor moldavi. Datorită acestei legende sunt şi astăzi prezenţi pe etichetele producătorilor de vin.  Republica Moldova are foarte mulţi producători şi mulţi viticultori care se respectă şi pun suflet şi seriozitate atunci când este vorba despre viţa-de-vie şi vin. 


in memoriam

„Monstrul sacru“ al științei enologice românești a plecat dintre noi

Acad. prof. univ. dr. Viorel STOIAN În dimineața zilei de 30 ianuarie 2010, eminentul oenolog şi om de ştiință Mihai Macici a încetat din viață. A fost răpus de o boală care nu iartă, o boală lungă şi chinuitoare. Prin plecarea sa lumea vitivinicolă din România rămâne mai tristă şi mai săracă. Mihai Macici a venit pe lume în zi de mărțişor (1 martie 1928) şi a plecat dintre noi cu o lună înainte de a fi împlinit 82 de ani. Natura a fost foarte generoasă cu el. I-a dăruit frumusețe de trup şi de caracter, i-a dăruit inteligență şi inventivitate, i-a dăruit talent la toate, i-a dăruit o uriaşă capacitate de muncă. Chiar şi acum, la vârsta senectuții, era uimitor să constați câtă energie creatoare sălăşluieşte în trupul său firav. A fost admirat, probabil a fost chiar invidiat, dar mai întâi de toate a fost iubit mult şi de foarte multă lume.

A iubit frumosul… A fost uimitor de talentat în foarte multe domenii. Avea talent la desen şi la pictură; ar fi putut deveni arhitect de talent ca ilustrul său coleg Nicolae Vlădescu, restauratorul Palatului Cotroceni. Ar fi putut deveni medic de renume, la fel ca alt coleg ilustru, profesorul cardiolog Ioan Orha. Ar fi putut ajunge strălucit profesor universitar precum colegul său Condrea Drăgănescu sau eminent cercetător ca pomicultorul Stelian Coman, sau chiar un

scriitor talentat. A ales în schimb horticultura. Colegii s-au gândit că se v-a îndrepta spre floricultură sau arhitectură peisageră, pentru că prea mult i-a plăcut frumosul, dar viața l-a condus către viticultură şi enologie unde, după cum se vede a lăsat urme adânci. Într-o carieră lungă şi rodnică şi-a câştigat aprecierea şi respectul unanim, devenind cu adevărat un „monstru sacru“ al oenologiei, ce poate fi pus pe piedestal alături de predecesorii săi Ion C. Teodorescu, Gherasim Constantinescu, Ștefan C. Teodorescu, Teodor Martin, Milu Oşlobeanu.

… și a devenit un simbol! Pentru mai tinerii săi colegi Mihai Macici a fost mult mai mult decât un exemplu, a fost un simbol: simbol de profesionalism demnitate şi competență; simbol de verticalitate, disciplină, ordine şi perseverență; simbol al spiritului de dreptate şi echilibru; simbol al nobleții şi distincției; simbol al incoruptibilității şi moralității; simbol al autorității în domeniul ştiinței. S-a zis de multe ori că disciplina care îl caracteriza pe Mihai Macici i-a fost imprimată de liceul militar pe care l-a absolvit. Poate că şi liceul militar a avut influența sa, dar eu cred că la el disciplina avea caracter ereditar, având-o în sânge.

Realizări cât pentru șapte vieţi Multe din realizările şi meritele lui Mihai Macici se cuvine să nu cadă în uitare. Să nu uităm că Mihai Macici a fost considerat totdeauna drept cel mai bun condei din viticultura românească. Să nu uităm că tomurile de anale şi comunicări ştiințifice ale Institutului de la Valea Călugărească erau cotate ca fiind cele mai selecte şi mai bine realizate din întreaga rețea ştiințifică, tocmai pentru că erau ieşite din filtrul necruțător al directorului ştiințific Mihai Macici.

74 | romanian WINE art | ianuarie 2010

Să nu uităm că legislația vitivinicolă postdecembristă (legile viei şi vinului din 1997 şi 2001) au purtat pecetea gândirii lui Mihai Macici. Să nu uităm că Oficiul Național al Viei şi Vinului din România a avut perioada sa cea mai fertilă tocmai în anii când secretarul general al acestui for era Mihai Macici, denumit pe bună dreptate „creierul“ acestei structuri. Să ne amintim că până şi cele mai frumoase sărbători organizate în Aula Magna a Academiei de Ştiințe Agricole şi Silvice au fost tocmai aniversările a 75 de ani, respectiv 80 de ani, ai membrului academiei Mihai Macici, semn al aprecierii, respectului şi dragostei cu care a fost înconjurat. Regretatul Macici lasă pentru ştiința viticolă şi oenologică sute de lucrări ştiințifice. În afară de acestea sunt şi multe alte lucrări ale unor cercetători lipsiți de talentul scrisului pe care directorul ştiințific Mihai Macici le-a reconstruit, le-a „pus pe picioare“, le-a făcut mai accesibile şi în final publicabile, fără nici o pretenție la semnătură.

În afara acestor lucrări, Mihai Macici ne lasă moştenire contribuția sa la monumentala lucrare „Zonarea soiurilor de viță de vie din România“, lucrare premiată de către Oficiul Internațional al Viei şi Vinului (OIV). La vârsta senectuții, Mihai Macici a creat alte două nestemate, două bijuterii care vor reprezenta veritabile cărți de referință în literatura enologică: „Vinurile României“ şi „Lumea vinurilor – Vinurile lumii“ Şi totuşi, Mihai Macici ne mai lasă încă o „moştenire“ de preț şi anume pe fiul său Răzvan Macici, devenit încă de la o vârstă fragedă unul dintre cei mai apreciați specialişti enologi din lume. Plecarea lui Macici din lumea noastră lasă un gol imens. Ştiința vitivinicolă pierde un creator şi un lider. Noi, cei care l-am cunoscut de aproape, pierdem un prieten de neînlocuit, căruia suntem datori să îi păstrăm neştirbită memoria. Adio, prinț al ştiinței oenologice româneşti. Dumnezeu să te odihnească acolo unde drepții se odihnesc!

www.artevino.ro

RWA ianuarie  

Layout: Redactori: Redactor de limbă engleză: Director executiv: Adresa redacţiei: Publicitate: Redactor şef: Tiparul: Foto: Marius CRISTIAN...