Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît! PETRU RAREŞ
romÂnIA MARE
Internet: revistaromaniamare.ro • E-mail: revistaromaniamare@yahoo.com; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR şi EUGEN BARBU « Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR La 14 septembrie se împlinesc 9 ani de cînd Corneliu Vadim Tudor a plecat la Cer să se odihnească în stele „Nu voi muri de tot, ci voi trăi/ Prin faptele și operele mele/ Pe crucea mea un înger va vesti:/ «El nu-i aici, e îngropat în stele»”.
Frămîntările Lumii Noi
Zilele acestea mă gîndeam la marea de ignoranți de care sînt înconjurat. Mă gîndeam la cîți oameni needucați, prizonieri ai unor concepții învechite și rizibile am în jurul meu. Locuiesc într-o casă nouă cu patru camere și o bucătărie, așezată într-un sat de lîngă marele municipiu. Cartierul de case este așezat pe fostul cîmp al localității, are magazine, restaurant, pizzerie, coafor și tot ce e necesar unor oameni civilizați. Casele sînt toate albe cu acoperișuri negre, au aceeași formă, aceeași dimensiune, același spațiu în curte, astfel încît să nu existe diferențe sau discriminări între noi. Sîntem toți egali și posedăm aceleași lucruri. Vecinii mei sînt toți oameni tineri – ca și mine, căsătoriți – ca și mine, lucrează în corporații – ca și mine. Avem cu toții pisici, fiindcă considerăm cîinii prea gălăgioși, murdari și proști, pe cînd pisicile torc așa frumos și sînt așa drăgălașe și fidele. Eu și vecinii mei ne începem cu toții ziua la ora 8, cînd plecăm de acasă cu mașinile noastre electrice, pentru că noi respectăm natura și sîntem îngrijorați de încălzirea climatică care a cuprins planeta și care ne va omorî pe toți într-o zi. De aceea, noi economisim resursele și milităm pentru menținerea naturii, protejarea animalelor și readucerea
habitatelor naturale la forma lor inițială chiar dacă pentru asta ar trebui pierdute niște hectare de teren arabil și distruse niște lucrări de sistematizare care au costat bani și probabil viețile unor oameni; dar ce contează asta dacă e spre binele naturii? Auzindu-mă spunînd asta, țăranii cocliți din satul vechi mă vor întreba ce am să mănînc dacă vor fi mai puține terenuri agricole. Am să le răspund că știința mondială a găsit deja resurse alternative de hrană care ne vor ajuta să avem un corp mai sănătos și mai adaptat noilor condiții de viață de pe Pămînt. De asemenea, sîntem extrem de îngrijorați de poluarea naturii prin emisiile de metan ale vacilor și ale oilor, care, pe lîngă faptul că distrug iarba, lasă pe toate pajiștile înverzite din jurul satului nostru grămezi de bălegar în care poți cădea în nas cînd îți e lumea mai dragă, așa cum i s-a întîmplat zilele trecute uneia dintre prietenele noastre. Săraca de ea, s-a murdărit toată, fiindcă țăranii ăștia needucați din satul vechi insistă să crească vaci și să bea lapte, că cică e sănătos! Bieții de ei, habar nu au cîte bacterii și viruși sînt în laptele ăla și mai și contribuie la poluarea atmosferei. (continuare în pag. a 16-a) IOAN TEODOR
ISTORIE ȘI PATRIOTISM ÎN DISCURSUL LUI CORNELIU VADIM TUDOR Motto: „Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții” (Nicolae Iorga)
Cînd vorbim despre Istorie și oamenii care o generează, în diferite etape ale dezvoltării acestei științe, îi putem încadra pe aceștia cel puțin în patru categorii: oamenii care fac Istoria; oamenii care scriu Istoria, oamenii care citesc (studiază), și cei care vorbesc despre Istorie (unii nici măcar n-au citit-o). În acest adevărat patrulater al Muzei Clio, cîteodată aceste patru feluri de a privi Istoria se întrepătrund, dînd la iveală fenomene cu interconectări pe diferite paliere de cunoaștere și de interpretare a Istoriei, ceea ce nu e rău, mai ales cînd, obligați să studieze, în vederea susținerii unei teze diferită de propria percepere a unei idei, cei din ultima categorie fac un salt salutar, trecînd din sfera „vorbirii Istoriei după ureche” la cea a cunoașterii și înțelegerii acestei științe atît de concludent motivată de marele savant Nicolae Iorga. Revăzînd cele patru categorii de oameni de mai sus, poziționați în raport cu Istoria, mi-a apărut pe retină și în gînd un altfel de om, legat în mod intrinsec de
știința Istoriei, care, însă, cumulează mai multe „funcții” în ceea ce privește implicarea acestuia în fenomenologia actului istoric, pe mai multe trepte: 1. A studiat Istoria; 2. A scris Istorie; 3. A îmbogățit Istoria; 4. A făcut Istorie. Peste toate aceste patru operațiuni izvorîte din magma Istoriei (cea Universală, dar, în mod exemplar, Istoria Patriei), cel la care fac referire a așezat – ca o înnobilare perpetuă – cununa unui sentiment uman, trăit la cote de incandescență națională – PATRIOTISMUL! Pentru că, astfel cum se poate dovedi în prezent, relevarea Istoriei doar ca știință rigidă și independentă de starea de spirit a unei națiuni, nu semnifică nici măcar cît o lecție școlară pentru gimnaziu. Privită, înțeleasă și, mai ales, prezentată prin filtrul sacerdotal al Patriotismului, Istoria are altă față, din filele ei răsărind pe toată întinderea Țării: de la Rovine la Podul Înalt, de la Mărășești la Oarba de Mureș, de la Oituz la Carei, precum și în alte zeci și zeci de locuri unde s-au jertfit românii, răsărind floarea nemuritoare a recunoștinței contemporanilor pentru suprema jertfă a înaintașilor noștri. (continuare în pag. a 12-a) GEO CIOLCAN
Ultima cafea Hai, Moarte, să bem o cafea Ţi-o fac cu caimac, aromată Mai leapădă-ţi coasa cea grea Şi mantia asta ciudată. Te rog să iei loc în fotoliu Nu mă supără dacă fumezi După cine eşti, Moarte, în doliu? De ce tot suspini şi oftezi? E foarte fierbinte cafeaua Nu te grăbi, că te frigi Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua Dacă eu am să mor, ce cîştigi? Ai venit să mă iei în persoană Prea mare onoare îmi faci Din toată specia asta umană Numai pe mine mă placi? Hai să-ţi ghicesc în cafea E bine să ştii ce te-aşteaptă O cumpănă grea vei avea Dar tu te descurci, eşti deşteaptă. Eşti tot timpul în criză de bani Aici, te asemeni cu mine De ce să fim noi duşmani? Eu te-nţeleg cel mai bine. Lumea te aplaudă de departe În zvon de coridă, olé! Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte, Să văd: după tine ce e? Acum eşti captivă la mine Am vrut să-ţi arăt, draga mea, Că nu-mi este frică de tine: Ţi-am pus şoricioaică-n cafea. CORNELIU VADIM TUDOR (28 noiembrie 1949 – 14 septembrie 2015)
NR. 1760 l ANUL XXXV l 10 – 16 SEPTEMBRIE 2024 l 24 PAGINI l 7 Lei