Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît! PETRU RAREŞ
romÂnIA MARE
Internet: revistaromaniamare.ro • E-mail: revistaromaniamare@yahoo.com; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR şi EUGEN BARBU « Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR TABLETA DE ÎNŢELEPCIUNE Care e diferența dintre a fi deștept și a fi inteligent? Deștep tăciunea poate fi maimuțărită, inteligența nu. Se spune despre cineva „face pe deșteptul”, dar niciodată „face pe inteligentul”. CORNELIU VADIM TUDOR
Scriam pe 6 mai despre „conferința la un hamburger și-o bere pentru Ucraina” ce se pregătea a avea loc pe 14-16 iunie a.c. în Elveția. Se pare că am avut dreptate fiindcă rezultatele acesteia reiterează faptul că lumea se împarte, după cum știam deja, între BRICS – pe de o parte și țările NATO, UE și simpatizanții lor – pe de altă parte. După ce au vorbit ei pe acolo, într-un final au dat un comunicat ca să știm și noi la ce concluzii au ajuns. Să vedem în continuare care sînt acestea. „Comunicat comun privind un cadru de pace” (15-16 iunie 2024) Războiul în desfășurare al Federației Ruse împotriva Ucrainei continuă să provoace suferințe și distrugeri umane pe scară largă și să creeze riscuri și crize cu repercusiuni globale pentru lume. Ne-am reunit în Elveția în perioada 15-16 iunie 2024 pentru a consolida la nivel înalt un dialog privind căile către o pace cuprinzătoare, justă și durabilă pentru Ucraina“. (continuare în pag. a 16-a) IOAN TEODOR
Războiul minții-al unei vechi credințe, Războiu-ntre culturi – și noi și vechi – Războiul medical – cu suferințe Ce nu-ți dau timp nici de-un sărac priveghi; Război politic, cu ambiția mare De-ai fraieri pe semeni și pe frați, Războiul propagandei la hotare, Unde dușmani sînt foștii aliați; Dar cel mai crud război, fără mirare, Văzut ca actul cel mai criminal, Este războiul de acaparare, Care cuprinde spațiul mondial;
110 ANI DE LA UN RĂZBOI PROGRAMAT SĂ ÎNCEAPĂ (28 iunie 1914 – atentatul de la Sarajevo) O Europă în derivă
Contrar unor idei vehiculate timp de 110 ani, Primul Război Mondial nu a fost declanșat (doar) de atentatul din 28 iunie 1914 de la Sarajevo asupra prințului moștenitor al Austro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinand și a soției sale Sofia. Istoriografia modernă, avînd accesibilitate la fonduri arhivistice semnificative, raportînd actul criminal al tînărului sîrb bosniac Gavrilo Princip asupra cuplului princiar la situația politică europeană, aflată într-o criză cu un crescendo rapid, a creionat un alt cadru evenimen tului care a dus la configurarea teritorială și politică a Europei, ale cărei consecințe generează efecte și astăzi. Plecînd de la aceste considerente, fără o judecată parti-pris, vedem că acest război nu a fost un accident al națiunilor, conflagrația mondială izbucnind ca urmare a acumulării unor conflicte interțări, amplificate de unele frustrări ale unor conducători împinși la extrem și datorită unor ambiții personale
Se dau mai blînzi ca floarea de magnolii, Să creadă proștii că ei sînt cu noi, Dar, ei trăiesc în spaime și orgolii, Avînd în cap scenarii de război; Război privind cu referiri la toate: La hrană, apă, spațiul respirat, La dreptul de-a trăi în libertate, Popor lîngă popor, stat lîngă stat;
Faliile se adîncesc
Motto: „Războaiele popoa relor vor fi mai groaznice decît cele ale regilor” (Winston Churchill)
Acesti , nebuni care ne conduc
și a unor răzbunări. În Europa unele state se suspectau reciproc de neloialitate, deși sperau în evitarea unor confruntări armate, cu un set de interpretări și aprecieri eronate, atunci cînd a fost momentul, voința belicoasă a cîntărit mai mult decît dorința de pace. Liderii Europei, înfrînți de orgolii și neproiectînd în timp și spațiu urmările unei catastrofe umane, au pornit războiul cu ochii deschiși. În această atmosferă de neîncredere și de tatonare, atrași parcă de morbul războiului, conducătorii Marilor Puteri europene au așteptat scînteia, numită Sarajevo, 28 iunie 1914, pentru a detona atmosfera incendiară a Europei. Responsabilitatea declanșării Primului Război Mondial aparține puterilor cu pretenții ireversibile, puteri bazate pe forța armată, la care căile diplomatice erau considerate o platformă de impunere a unor legi draconice, care, în final, să „motiveze” aprinderea fitilului războiului. În acest context ies în evidență Germania, Austro-Ungaria și Rusia, fiecare nutrind sentimente cu puternice accente de agresiune, mărturisite sau ba. (continuare în pag. a 12-a) GEO CIOLCAN
Cîte-am avut, n-am învățat nimica, Deși mai plîngem morții pe la cruci, Guvernele inspiră teama, frica, Făcînd din noi, neputincioși, năluci; Chiar astăzi, cînd vă scriu, e veselie, La Capul Midia, alt PATRIOT A fost lansat, și-ntreaga Românie Se bucură, cu generali, cu tot! Acești nebuni care se cred ca zeii, Și se mîndresc cu joaca de-a război, Ne duc la abatoare precum mieii, Pentru că știu că sîntem lași și goi; Degeaba a strigat Mihai Viteazul: „Treziți-vă, că ați dormit destul!” Nu ne-am trezit, nici n-a crăpat obrazul Românului pasiv, dar tot fudul; La braț cu-o Europă derutată, Ne pregătim de un război năuc, În lume-i mult mai rău ca altădată. Cît îi răbdăm pe-acești nebuni ce ne conduc?
GEO CIOLCAN
NR. 1749 l ANUL XXXV l 25 IUNIE – 1 IULIE 2024 l 24 PAGINI l 7 Lei