Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît! PETRU RAREŞ
romÂnIA MARE
Internet: revistaromaniamare.ro • E-mail: revistaromaniamare@yahoo.com; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR şi EUGEN BARBU « Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR TABLETA
DE
ÎNŢELEPCIUNE
Nu se poate concepe cultura umanităţii fără icoana luminoasă a mamei. CORNELIU VADIM TUDOR
Unde duce lipsa autorității părintești
Cum zicea actorul de comedie Dan Badea, „singurul parenting de care am avut parte cînd eram copil era vorba bunicii mele care spunea: «Închide poarta să nu iasă ăla micuʹ și cîinele»”. Cu alte cuvinte, lucrurile simple, naturale, autoritatea adultului de lîngă noi, au crescut generații întregi de oameni care au inventat, au creat, au muncit, au iubit, au făcut copii și s-au luptat pentru ei. Toți au învățat că dacă au o problemă trebuie să găsească o cale s-o rezolve, iar astfel au aflat că orice se poate rezolva pe lumea asta, mai puțin moartea. Generațiile de copii de pînă acum aveau o mamă și un tată, fiecare dintre ei cu rolul său bine stabilit în formarea corectă a copiilor. Mama nu putea ține loc de tată și nici tatăl loc de mamă. Ea era mai empatică, alinătoare a durerilor, el – pragmatic, autoritar, bărbat. Astăzi familiile monoparentale, unde mama își crește copilul singură, sînt din păcate numeroase, iar asta nu este în avantajul copilului, mai ales dacă e băiat. În cazul în care familia e compusă din mamă, tată și copil, lucrurile ar trebui să meargă bine, dar uneori părinții dau deoparte modul în care au fost crescuți ei
înșiși și îmbrățișează metodele moderne de creștere a copilului, fiind siguri că odraslele lor vor fi mai bine educate decît au fost ei de ai lor. Ajungem astfel la numeroasele exemple de „copii moderni” care mai au un pic și își iau părinții la bătaie pe stradă fiindcă nu le-au satisfăcut dorințele, fără să mai vorbesc că urlă de se aude la 3 km distanță, că se lipesc cu mîinile de asfalt sau vandalizează picturi celebre în numele protejării planetei. Ne mirăm apoi cînd vedem pe la concerte băieți tîrîți de mînă de către iubitele lor, fiindcă ei sînt prea ne-bărbați ca să se impună, sau adolescenți care se plictisesc repede de o activitate, dacă nu stau cu nasul în Tik-Tok sau Instagram, ori cărora le vine ideea că sexul pe care-l au nu-i reprezintă și doresc să și-l schimbe, așa cum se întîmplă în SUA și în Europa de Vest. De ce s-a ajuns la formarea unor generații de tineri debili, plictisiți de viață, leneși, ignoranți și interesați exclusiv de distracție și viață bună fără muncă? (continuare în pag. a 16-a) IOAN TEODOR
În prag de 8 Martie, la braț cu poezia și dragostea Armoniile unei mari iubiri
Am trecut de Mărțișor, ziua împletită cu arnici roșu și alb, ziua intrării în anotimpul renaș terii naturii ca într-un templu sacerdotal, unde am înălțat cele mai pure gînduri despre femeia iubită, indiferent în ce ipostază socială tronează aceasta în buletinul de identitate al societății noastre. Mărțișoarele dăruite femeilor din viața (preajma) noastră, irizări sublime ale unui cod conceput în creuzetul unor sentimente perene, mai strălucesc încă în trecerea lor de la viață în amintire. Cu acest moment repetabil, an de an, dar unic prin respirația nouă pe care o primește cu fiecare 1 Martie, deschidem cartea inimii spre o altă filă cu rezonanțe feminine – Ziua de 8 Martie. În vitrina de lumini a acestei zile unice vom așeza și anul acesta de iubire pentru mame, pentru soții, pentru fiice, pentru prietene sau, la întîmplare, pentru un chip generic de femeie, ca un gest de răsplată pentru cea care dăruiește viață umanității, de multe ori cu sacrificiul propriei vieți. În acest anotimp al lalelelor, al ghioceilor și al zambilelor, care ne colorează viața și ne împrospătează aerul din casă, mi-am propus să scriu un articol – cadou pentru cititoarele revistei „România Mare” – altfel decît în alte dăți: să facem cunoștință cu un
florilegiu de versuri de dragoste – oglinda inimii unui poet ardelean, în care se reflectă iubirea unei vieți de om față de doamna din imediata lui apropiere, dar, într-o conjunctură specială, cu reflexele unei suferințe nedrepte, spațiu intim în care doar noblețea versului mai păstreză vie speranța răzvrătită. Într-un cadru de elevație spirituală, dincolo de umbra neputinței de a-și salva, fizic, marea sa iubire, dragostea de viață care răzbate din poezia poetului ne sădește în gînd visul perpetuu al vindecării oricărei anomalii biologice prin puterea versului, ca o rugăciune înălțată spre Divinitate. Pentru a nu mai sta sub apăsarea curiozității, să facem, mai întîi, cunoștință cu autorul acestor versuri de închinare a unei vieți trecătoare, unei iubiri care va dura și dincolo de hotarele acestei lumi, după care să recităm din cele trei volume de poezii, intitulate cum altfel decît: „Să vii și mîine”, „De dragul tău” și „Armonii de absență”. IULIAN PATCA. Născut la 4 octombrie 1946, în satul Corvinești, comuna Matei, județul BistrițaNăsăud. Militar de carieră: Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza; Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu; Academia de Înalte Studii Militare, Facultatea de Comandă și de Stat Major, București; și, în civil, Facultatea de Ziaristică, București. (continuare în pag. a 12-a) GEO CIOLCAN
„Sărutul mamei“, tablou de Marian Ciolacu
E tara-n sãrbãtoare , Cînd Primăvara aripa-și întinde Peste pămînt cu lacrima de rouă, Și firul ierbii prinde-o viață nouă, Dorul din noi mai mult se reaprinde; Din spații diafane, vechi cutume Ne-mbrățișează gîndul nepereche, Și aerul ne cîntă la ureche Imnul Iubirii pentru voi, în lume; Femei păstrate-n chipuri de icoană La care inima se-nchină-ntruna, Cu voi pe mare nu simțim furtuna, Sînteți balsam pe-a sufletului rană; Izvor de viață pruncilor ce-ngînă Cuvîntul MA-MĂ-ncet și pe silabe, În nopțile cu felinare albe, Cînd, lin, sorbiți din Limba cea Română; Cu voi Istoria se-mbogățește Cu pagini luminate de căldură, Cînd legănați, voi scrieți în cultură Pagini trăite-n viață, românește; Indiferent ce gînduri ne domină, Și pașii noștri unde-și lasă semnul, Gîndul că sînteți, este clar îndemnul Că voi, femeile, ne dați lumină; Și, îmbătați de gîndul cu ideea Să vă cîntăm la braț cu Primăvara, Ducem cu noi, cu dragoste povara Iubirii-n vecii vecilor – Femeia! De-aceea-n Martie, sub blîndul soare, Vă-mbrățișăm mai mult ca altădată. Mamă, soție, fiică – adorată, Azi, pentru voi, e Țara-n sărbătoare! GEO CIOLCAN
NR. 1733 l ANUL XXXV l 5 – 11 MARTIE 2024 l 24 PAGINI l 7 Lei