Romania Mare, nr. 1447

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Implicarea religiei în politicã e, uneori, necesarã. Implicarea politicii în religie e, întotdeauna, scandaloasã.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Suntem salvaþi: spionajul românesc are binecuvîntare de la Ieruºalaim!

Motto: „În orice rãzboi, existã întotdeauna elemente de orbire”.

(Shimon Peres) Ultimul ºoc administrat României este legat de ceea ce altãdatã i-a adus enorme beneficii, pe toate planurile – spionajul. Spionajul românesc, evident, fiindcã despre cel strãin, ce sã mai vorbim, e deja la butoane, pe plan intern! ªocul a fost intermediat de Klaus Iohannis, care, cel puþin de data asta, nu a mimat absenþa – chiar era din alt film! Concret, Iohannis a anunþat la ºefia spionajului românesc pe cel care e la originea scandaloasei mutãri de la Ierusalim. Iniþial, pare bizar – cum, tocmai pe cel aflat la originea afacerii „cu niºte evrei” împotriva cãreia s-a ridicat – nu Gheorghe sau Ion, ci Klaus Werner – tocmai pe acela îl nominalizeazã preºedintele?! De fapt, nu e nici o mirare, decît dacã nu ºtii ce mînã lungã are Israelul – de fapt sionismul „profesionist” al lui Netanyahu. Sã o luãm pe rînd, ca sã vedem cu cine avem de-a face.

Se numeºte Gabriel Petru Vlase, este la al patrulea mandat de deputat, nu s-a remarcat prin nimic… ºi a ajuns vice al Camerei, conducînd mai mereu lucrãrile – pentru cã nu o sã conducã Dragnea, care are treburi mai importante. Cum a condus? Cu un fel de autoritate, mai cu cîteva înjurãturi scîrbavnice, aflate pe Internet, fiindcã nici mãcar nu a închis microfonul.

Deh, generaþie… (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

P.R.M., LA 27 DE ANI Pagina 17

Organizaþia fascistã UDMR – bastard al internaþionalistului Ion Iliescu (2) Se poate lãsa oare o Þarã ca România numai la latitudinea marilor Puteri sau a arbitrajelor internaþionale? Ni se spune tot timpul cã s-a obþinut un mare succes, cã în acest tratat, de care facem vorbire, se stipuleazã expresis verbis cã Ungaria – sau, mã rog – pãrþile contractante nu au revendicãri teritoriale una faþã de alta. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, arãtaþi-mi în Istorie vreun singur moment cînd Ungaria, diplomatic vorbind, la instanþele europene, la nivelul statalitãþii, a avut pretenþii teritoriale! Niciodatã n-au spus ei aºa, dar pe dedesubt, ne-au lucrat. Istoricii îºi aduc aminte de „Planul Werth” – personajul era ministrul adjunct de rãzboi al Ungariei, în 1939. Imediat ce a fost Arbitrajul – zic ei, Diktatul – zicem noi, de la Viena, din Golden Kabinet, din Cabinetul de Aur de la Belvedere, s-a pus în activare „Planul Werth” – prin ocuparea simultanã a mii de puncte din Transilvania. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (29 august 1996, Palatul Cotroceni)

Poanta sãptãmînii

Revenirea lui Funar

Cînd eram îngrijoraþi cã politica româneascã devine plictisitoare, totul fiind redus la cearta dintre tabloul de la Cotroceni ºi teleormãneni, de undeva, de la periferie, de departe, se aude un sunet gutural neplãcut, al unui fost primar, fost senator ºi un permanent patriot de maidan: Gheoghe Funar. ªi vine acest tovar㺠ºi se autointituleazã ca fiind „continuatorul partidelor naþionaliste româneºti”, un fel de Mihai Viteazul al altor alegeri trecute, „luptãtor al luminii” al românilor de pretutindeni, modelul de urmat al proºtilor care vor sã-l asculte.

Noi, cei care încã mai simþim româneºte, ne considerãm jigniþi de revenirea acestui personaj la gardul politicii româneºti ºi chiar dacã ºtim cã nu va reuºi sã treacã niciodatã graniþa dintre intenþii ºi relizãri, dorim sã ne asigurãm cã cei care vor sã-l urmeze în aceastã aventurã sã conºtientizeze cã acest individ este departe de a avea moralitatea pe care o afiºeazã de pe bãncuþa din parcul pierzãtorilor ºi cã încã nu a înþeles cã a fi patriot înseamnã mai mult decît sã vopseºti niºte bãnci în culorile drapelului. (continuare în pag. a 15-a) TANO

Biserica Sf. Spiridon Nou, din Bucureºti

Noi nu-nþelegem viaþa...

Motto: „Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, bãieþaºi, pentru ce purtaþi numele meu?“ (GEORGE CÃLINESCU) Intrãm plîngînd în lume ªi-o pãrãsim plîngînd Am strîns în mici albume Icoane fumegînd.

Fotografii fixate În sepia ºi-argint Noi le iubim pe toate Deºi cumplit ne mint.

Cine eºti tu, copile Chilug, la cîþiva ani Cu soare în pupile Ca îngerii orfani? ªi care este steaua Ce te-a ferit de rãu?

Vrãjmaºul n-a pus ºaua Nicicînd pe trupul tãu.

Noi nu-nþelegem viaþa E adevãr, sau vis?

Ce dulce-i dimineaþa Dar noaptea ne-a ucis.

Privim în urma noastrã E-un cîmp de lumînãri E doliu la fereastrã ªi munþi de remuºcãri.

Unde sînt mama, tata Atîtea fiinþe dragi?

Tu, omule, eºti gata În cer sã te retragi?

Cetate în ruine E tot ce am trãit Aºa cã-i foarte bine Cã te desparþi de tine ªi piesa s-a sfîrºit…

CORNELIU VADIM TUDOR, 29 martie 2014

NR. 1447z ANUL XXIX z VINERI 22 IUNIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 22 iunie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Bestia Brucan nu va mai fi primitã la Dãmãroaia Gil Dobricã prim-ministru Noile aventuri ale lui Ardei Umplut Moº Teacã Theodoru ne racoleazã generalii ºi parlamentarii Un nemþãlãu arogant pãlmuieºte o doctoriþã româncã din Braºov!

PARTEA A II-A Referindu-se la consultãrile de la Cotroceni, seropozitivul nostru care conduce „Evenimentul zilei” trînteºte iar un editorial de te prãpãdeºti de rîs, care repetã aceeaºi schemã artificialã, de om incult ºi, vai, atît de sãrac cu duhul: „La o primã vedere, existã destule argumente pentru a rãspunde afirmativ (...). La o privire mai atentã, existã ºi argumente pentru ca întîlnirile de la Cotroceni sã aibã drept rezultat formarea unui guvern de coaliþie”. Clar, nu? Copilul e redus mintal, dacã îl scoþi din gãini violate ºi, mai nou, mãgãriþe (?!) posedate de oameni, el nu mai ºtie nimic, debiteazã platitudini de genul „Rusia e o þarã imensã” sau „America e îngrijoratã, chiar neliniºtitã”, ceea ce e o culme a gîndirii din Gãgeºti!

Speculînd în mod neruºinat un pretins accident de circulaþie sãvîrºit de marele fotbalist Gh. Hagi, alþi doi hingheri de la „Excrementul zilei” debiteazã ºi ei o minciunã cît capul vineþiu al lui George Stanca: „Gh. Hagi a pãrãsit oraºul natal miercuri dimineaþa”. Numai cã Hagi nu s-a nãscut în nici un oraº (Constanþa, dau de înþeles mîncãtorii de rîme), ci în satul de aromâni Sãcele, din Dobrogea. O altã minciunã de proporþii a aceloraºi repetenþi, care n-au nici un fel de pregãtire intelectualã: pe pag. I, cu litere uriaºe, stã scris „Datoritã intervenþiilor «Evenimentului zilei», copilul Cãtãlin Georgescu a fost recuperat din ghearele rãpitorilor”. Aflãm cã „urmare a ºtirii apãrute sîmbãtã în ziarul nostru, ieri, 22.02.1993, copilul Cãtãlin Georgescu, de 12 ani, a fost gãsit ºi salvat în interiorul staþiei de metrou Titan”. Laudã de oameni proºti, ca sã-ºi facã reclamã: prima ºtire despre acel copil a apãrut cu mult înainte, în ziua de marþi, 14 februarie 1993, în „România Mare”, sub forma unei scrisori a pãrinþilor celui dispãrut; a doua ºtire a vãzut lumina tiparului miercuri, 15 februarie, în „Universul românesc” ºi de-abia pe urmã, hãt, a publicat-o ºi Ardei Umplut! Dar, vorba aia, a descoperit el copilul? L-a descoperit! A fost prins un hoþ de cãtre un taxireporter (?!) de la „Excrementul zilei”, tocmai cînd spãrgea un geam? A fost prins! Zãu, oameni buni, încep sã cred cã sîntem o þarã de handicapaþi, dacã ne uitãm în gura plinã de cîrnaþi ºi bere a acestui scopit cu laþe de femeie nespãlatã ºi obrajii de pîrjoale moldoveneºti ce-ºi zice Cristoiu Ion, ruºinea presei române! În fine, o minciunã de ultimã orã, mai sinistrã decît toate! În numãrul de luni al mizerabilei foi e publicat un protest care ar fi fost efectuat de „d-na Angela Dumitrescu, angajatã a ziarului «România Mare»“, în legãturã cu protejarea de cãtre Ardei Umplut a ungurilor ºi evreilor, în paralel cu culpabilizarea arabilor. Menþionãm cã nu avem nici o angajatã sau colaboratoare cu numele Angela Dumitrescu, decît dacã o mãritãm pe Angela Bãcescu cu Cico Dumitrescu...

Se îndîrjeºte sã aparã revista noastrã „Politica”, sãptãmînal al Din sumarul numãrului 53, Partidului România Mare. reproducem douã ºtiri mai dure de la Ultima orã: 1) „Bãtrînul vagabond politic Radu Theodoru are o þîfnã de cerºetor veºnic nemulþumit, îi dai colivã, el vrea ºi vin, îi dai vin, îþi bagã mîna în buzunar. Aºa a fãcut cu dl. Vadim Tudor. Aºa face, mai nou, cu dl. Ion Iliescu, cãruia îi trage o prafturã gratuitã într-o aºa-zisã conferinþã de presã a P.U.S.D. – asta în traducere înseamnã Panarama Ultimilor Staliniºti ºi Dilimani. În furia lui de Moº Teacã ce gîndeºte cu plosca, Theodorakis îl acuzã pe dl. preºedinte pentru vizita la sediul NATO – cînd, în realitate, asta a fost o izbîndã politicã a României. Probabil cã, dacã, prin absurd, ºeful stalului român vizita sediul Tratatului de la Varºovia, politrukul plãtit de biºniþarul Dide ar fi fost mulþumit.

Acest stahanovist întîrziat nu pricepe cã viaþa merge înainte ºi cã, în pofida supãrãrilor pe care le provoacã tuturor «jandarmeria universalã» a S.U.A., România nu are altã alianþã militarã! Dar n-ai ce sã vorbeºti cu un impostor care s-a aliat politic cu un client etern al puºcãriilor, Nicolae Dide. Ei doi cicã fac politicã sãnãtoasã, ei doi cicã pun diagnostice, dau verdicte de la masa prezidiului, judecã pe toatã lumea care nu intrã pe calapodul frunþilor lor, vai, mai înguste ca o talpã de melc!

Avem, în sfîrºit, încã o dovadã a stîngismului periculos, de agent stalinist, de care nu se poate vindeca bãtrîna catanã ºi pentru care P.R.M. a rãsuflat uºurat cînd escrocul a dezertat, cu bani cu tot! Mai nou, aflãm cã întîrziatul stalinist a intrat în ceasul morþii: se agitã zi ºi noapte pentru a-i forþa pe parlamentarii ºi generalii P.R.M., ca ºi unele filiale judeþene, sã dezerteze la el, sã intre sub steagul traficantului de valutã Dide!”; 2) „Continuã sã vorbeascã

singur, ca un om nebun cu multe cruciuliþe în sînge, personajul cu ridicolul nume Radu G. Þeposu. În ultimul lui editorial «Trei monºtri de la rãsãrit», þigãnosul arici de la «Cuvîntul» afirmã în 30.000 de exemplare sponsorizate de Sörös, cã domnii Vadim Tudor, Funar ºi Verdeþ ar fi niºte «coioþi rãpciugoºi, adepþi ai izolãrii ºi însingurãrii, singurii ucenici ai trecutului». Probabil cã maimuþoiul sifilitic se referã la niºte domni cu nume asemãnãtoare, fiindcã nu credem cã este atît de idiot încît sã-i jigneascã din senin pe trei preºedinþi de partide parlamentare: P.R.M., P.U.N.R. ºi P.S.M., care s-au pronunþat tot timpul pentru modernizarea þãrii. ªi ce mai zice prostul ãsta? «Zbuciumul lor naþionalist începe sã devinã ridicol ºi ineficient». Vedeþi cum ies la luminã dolarii vîrîþi în scripcã de Sörös? Dacã numai pentru un bacºiº de 100 de dolari zlãtarul ãsta înjurã ca un birjar trei ºefi de partide importante, vã daþi seama cã, dacã s-ar fi dublat miza, el era în stare sã-ºi scoatã tot neamul din groapã ºi sã-l maghiarizeze?” Dar, sã nu fim maliþioºi. Sã trecem la lucruri mai serioase ºi sã consemnãm cã dubioasa Fundaþie Sörös este atacatã violent ºi în Cehia, de cãtre unele înalte oficialitãþi. Astfel, premierul Vaclav Klaus a hotãrît sistarea oricãrui sprijin material acordat de Guvern unei fantome intitulate Universitatea Europei Centrale, creatã de agentul iudeo-maghiar.

Tipografii joacã o festã, poate involuntarã, ziariºtilor de la „Infractorul”: au inversat rîndurile unui titlu. Aºa încît, în loc de „Omorît pentru un pahar crãpat”, a apãrut „Un pahar crãpat omorît pentru...”, ceea ce ne plaseazã în plin suprarealism: cine a mai vãzut pahare crãpate ºi omorîte în acelaºi timp, ºi pentru ce? κi face din nou vînt în arena circului, cu codiþa îmbîrligatã, nechemat de nimeni, pachidermul greoi la trup ºi la minte pe nume Alex ªtefãnescu. Nu ajunge cã a dus la groapã revista „Zig-Zag”, acum vrea s-o punã pe catafalc ºi pe Doina Cornea. În mod concret, Frunte Groasã ãsta, care scria reportaje ºi editoriale pentru Ceauºescu ºi pentru educaþia ateistã a maselor (dar acum neagã, hoþomanul, e monarhist), îl atacã pe dl. Vadim Tudor pentru cã acesta ºi-a permis neobrãzarea (?!) de a cere Procuraturii Generale s-o lase în pace pe d-na Doina Cornea.

Deci n-avem voie sã facem nici un gest uman, le-au confiscat ei pe toate! În aceeaºi gazetuþã respingãtoare ca o batistã pe faþa mortului, o caprã pe nume Valeria Dorneanu se bagã ºi ea în politicã, în loc sã stea la coadã la gaz ºi sã se despãducheze.

Luni de zile s-a þinut de capul senatorilor P.R.M. sã-i dea interviuri, dar pentru cã n-a bãgat-o nimeni în seamã a început sã dea cu copita. Strãinii au început sã se obrãzniceascã în România, ºi nu-i vedem bine deloc. Un anume Herbert Dieter Grahl, din fosta R.D.G., care s-a pripãºit în comuna Cristian de lîngã Braºov ºi face pe „referentul pentru România în problema þiganilor”, a pãlmuit-o pe directoarea Policlinicii de copii din oraºul de sub Tîmpa. Motivul acestui comportament demenþial? D-na doctor îi ceruse, cu politeþe, sã achite consultaþia O.R.L. pentru fiul lui. Înfuriat, nemþãlãul prostcrescut a jignit întregul personal, ca ºi poporul român, pe care la numit „fascist” ºi „împuþit”. Mare ruºine mai înghiþim noi de la leprele astea! ªi dacã le zici ceva, opoziþia reacþionarã ºi presa ticãloºitã te acuzã de extremism, xenofobie, ºovinism!

A încetat din viatã, la o vîrstã tînãrã, în urma unei crize cardiace, deputatul F.D.S.N. Mircea Ichim, redactor-ºef al ziarului „Dimineaþa”. Mare pãcat, sã-l primeascã Dumnezeu!

Remarcabila coadã de mãturã Doina Uricariu a violat limba românã la o emisiune culturalã TV: e vorba despre rostirea cuvîntului „concretitudinism”, care probabil este un aliaj alcãtuit din ,,cretinism” ºi „monarhism”. La sugestia conducerii revistei noastre, apreciata ziaristã Dona Tudor a realizat un interviu cu violonistul Ion Voicu, unul dintre cei mai mari artiºti români ai Secolului XX. Emisiunea a fost emoþionantã ºi plinã de învãþãminte pentru tînãra generaþie. Iatã o ºtire în premierã absolutã, pe care ziarele de scandal ar fi exploatat-o la sînge, cu poze, cu declaraþii, cu spionarea celor implicaþi: crainica TV Iuliana Marciuc a divorþat de soþul ei ºi s-a mãritat rapid (Hai Rapidu’!) cu un economist român stabilit la New York. Asta va însemna cã Iuliana nu va mai apãrea pe micul ecran? Nici vorbã, condiþia pusã de ea înaintea cununiei a fost: „Eu nu plec din România!”. Asta îi face cinste, în comparaþie cu atîtea cãzãturi care o ºterg din þarã...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 5 martie 1993)

Comunismul bun, comunismul rãu Pe mãsurã ce anii de rostogolesc cît mai departe de momentul ’89, sînt tot mai puþini cei care ºtiu ce a însemnat, de fapt, comunismul pentru România, pe de o parte, ºi pentru omul de rînd, pe de altã parte. Am trãit în acel regim 20 de ani, timp insuficient ca sã-l judec, dar suficient pentru a-mi spune o pãrere. Nu am sã arunc acum cu noroi într-un regim pe care efectiv nu-l pot agrea, dar nici nu-l pot pune la gunoi în întregime, mai ales cã el, regimul, a avut ºi pãrþi bune. Dacã e sã fiu întrebat ce a avut bun comunismul, pot spune cã învãþãmîntul era bun, performant, ºi cã, drept dovadã, imediat dupã revoluþie, diplomele românilor plecaþi în Vest erau foarte apreciate. De fapt, tot ce însemna învãþãmînt, fie el universitar, liceal sau profesional, era apreciat în Occident. În afarã de învãþãmînt, mai exista ºi industria dezvoltatã de cãtre regimul comunist imediat dupã preluarea puterii în 1947, industrie care funcþiona perfect în cadrul Uniunii Est Europene de atunci, numitã CAER, dacã nu mã înºel, ºi care avea la bazã cooperarea þãrilor din Lagãrul Comunist, cum ni se spunea pe atunci. Cel mai era frumos în perioada aceea, ºi asta am resimþit-o din plin, era siguranþa. În special siguranþa copiilor.

Noi, indiferent în ce clasã eram, nu acceptam ideea de a merge la ºcoalã însoþiþi de pãrinþi.

Nu exista aºa ceva. Spre deosebire de adulþi, care nu ºtiu cît de liberi erau, copiii erau liberi, se simþeau liberi, fãrã sã-i punã cineva cu ceva în pericol. Nu îmi amintesc ca în perioada aceea sã fi existat vreun copil agresat de vreun adult, vreun copil rãpit etc. Poate cã au existat, chiar dacã e puþin probabil, ºi am mari rezerve cã se aplica sintagma „regimul aplica cenzura” în acest caz.

Siguranþa nu se datora Securitãþii, ei aveau alte probleme de rezolvat. Miliþia era cea care funcþiona suficient de bine pentru a bãga în sperieþi pe cei care doreau sã atace vreun copil. În fapt, legea era destul de durã cu cei care aveau astfel de preocupãri. Ca o concluzie în ceea ce priveºte siguranþa în perioada aceea ºi ca o comparaþie cu ce se întîmplã acum, cred cã pe atunci copiii erau cu adevãrat liberi, iar adulþii încorsetaþi în sistem, în timp ce acum, cei oarecum liberi par adulþii, în timp ce copiii trãiesc efectiv într-un continuu asediu. Libertatea noastrã de atunci nu se mai regãseºte în jocurile copiilor de azi, care existã poate doar la nivel virtual.

Comunismul, aºa cum eu l-am cunoscut, a avut, cum ziceam, ºi pãrþi bune. Despre pãrþile rele însã nu vreau sã spun veºnicul cliºeu – cozile! Se ºtia de atunci ºi acum se ºtie la fel, cã acele cozi se datorau dorinþei clasei conducãtoare de a achita datoriile cãtre instituþiile financiare internaþionale, în paralel cu obþinerea unei independenþe totale a României în ceea ce priveºte atît finanþele, cît ºi sfera geopoliticã. Se dorea ºi Ceauºescu urmãrea cu atenþie obþinerea independenþei atît faþã de URSS, cît ºi de Occident, dorinþa lui fiind aceea de a aduce România la un nivel de jucãtor important în plan internaþional. Cum am spus, nu am sã vorbesc de lipsuri, pentru cã toþi vorbesc despre asta, dar nimeni nu murea de foame. Exista destul de multã prosperitate în România anilor ’80, perioada cea mai durã din punct de vedere economic, dar nici pe departe atît de tristã pe cum apare ea în conºtiinþa societãþii româneºti post-comuniste. Nu a fost nici pe departe un regim atît de opresiv pe cum se spune. Mã refer la nivelul omului de rînd. Nu, nu a fost. Nu veneau securiºtii cu Volga ºi nici nu te ridicau de pe stradã. Astfel de acþiuni au existat în România, dar în perioada kominternistã. Dupã 1965 însã, nu. (continuare în pag. a 8-a)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 22 iunie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Tezaur folcloric Floricico, de ce minþi, parlamenþii n-are dinþi!

Spectacolul huiduielilor Din osînza lui Ceauºescu De ce e francejii Cum poþi þine multinaþionalele prizoniere Învãþãturile lui þigani Neagoe Basarab cãtre Pralicã La Sibiu, capitalã culturalã europeanã ºi intergalacticã, pepinierã de struþi, muþi ºi telemea de oaie, s-a petrecut o fericitã întîmplare: ambasadorul rus a fost deposedat, prin mijloace specifice (iuþealã de mînã ºi nebãgare de seamã) de portofelul propriu ºi personal.

Un grup de generali patrihoþi, aflaþi la faþa locului, pitulaþi printre boscheþii primei doamne, ne-a informat cã la mijloc este rãzbunarea unuia Werner, care nu poate uita cã tezaurul folcloric al României a ajuns pe mîna lungã a ruºilor, încã din decembrie 1916, deºi nemþii bãtuserã atîta drum, pas cu pas, pînã la Bucureºti, ca sã-l haºmangleascã. Ca buni creºtini ce sîntem, sã sperãm cã portofelul nu va fi gãsit ºi cã acesta e doar primul pas pe drumul plin de hîrtoape ºi de bombe de presã al recuperãrii tezaurului. Un pas mic pentru ruºi, un pas uriaº pentru România.

Floricica Dansatoarea, singurul hanalist politic acreditat pe lîngã umanitatea dezumanizatã, a cerut în piaþa publicã sã fie pace pe tot globul ocular pãmîntesc, sã se mãreascã pensiile, iar parlamenþii sã nu mai doarmã! Ceea ce ar fi o greºealã impardonabilã, fiindcã atunci cînd nu dorm, parlamenþii furã (nu doar atunci, unii furã ºi-n somn). Dacã nu se vor întîmpla toate astea, hanalista îi va da Vioricãi o bordurã în frezã de-o sã-i pice ochii-n gurã ºi se va uita la programul de guvernare-înfeudare printre dinþi.

Floricico, de ce minþi? Parlamenþii n-are dinþi. N-are dinþi, n-are mãsele ºi e morþi dupã mamele. Pardon, manele.

Viorica nu ºi-a amintit cum îl cheamã pe premierul estonian, alãturi de care se desfãºura ca o gazelã de stepã la o conferinþã de presã. Ar fi fost mult mai simplu dacã partenerul de dialog (sanchi!) s-ar fi numit ,,domnul preºedinte Liviu Dragnea”.

Omulbrichetã s-a întîlnit cu omul-rachetã. Douã focoase nucleare cu reacþie întîrziatã. Dictatorul comic al Coreii de Nord a jucat spectaculos în politica externã. Rolul de bãiat rãu l-a prins grozav. Sã vedem dacã-l prinde ºi cel de bãiat bun de legat. Cel puþin Trump l-a lãudat mai mult decît propaganda oficialã. Cã e smart, cã prinde repede ºi uitã greu (nu ca el) ºi cîte ºi mai cîte, vrute ºi nevrute. Chiar îl invidiazã, fiindcã nord-coreenii nu-i ies din vorbã. Aici greºeºte. Unii i-au mai ieºit din cuvînt, dar ºi-au revenit dupã ce au fost împuºcaþi. În schimb, americanii nu dau o ceapã degeratã pe vorbele pline de duh ale preºedintelui lor, deºi îºi joacã cu frenezie rolul de bãiat de bani gata, cu vocabular limitat ºi mintea odihnitã. Norocul lui este Melanie, pe care americanii o privesc plini de compasiune. Cã dacã n-ar fi ea, de Ziua Recunoºtinþei ar fi umplut frigiderul Casei Albe cu diferite produse de cofetãrie.

Spectacolul prezentãrii trofeului de la Roland Garros, de cãtre Simona Halep, pe Arena Naþionalã a huiduielilor, a fost o excelentã ocazie a primarului României, Gabriela VrînceanuFirea etc. de a se întîlni cu bucureºtenii. Care, de bucurie, i-au adresat, în cor, urãri strãmoºeºti dintre cele mai diverse. ,,Au fost plãtiþi de Sörös”, s-a lamentat Vrâncioaia reloaded, ca sã confirme teza marxistleninistã potrivit cãreia ,,ridicolul ucide numai oamenii de bun simþ”. Problema cu liderii politici duºi cu pluta pe Dîmboviþa este cã, din cauza miºcãrii de revoluþie, ajung sã-ºi creadã propriile minciuni. Bucureºtenii te-au huiduit pentru cã, în loc sã fii primar general (în rezervã), sã rezolvi mãcar o parte din problemele presante (fluidizarea traficului, parcãri, investiþii în infrastructurã), te þii de mitinguri, de sforãrii ºi de alte multe prostii. Ai vrut sã ciuguleºti din imaginea Simonei, dar i-ai confundat pe iubitorii de frumos, veniþi la stadion cu îngeraºii de mînã, cu lipitorile de partid ºi de stat la pîndã.

Realitatea e alta decît propaganda infectã a otrepelor ce submineazã zilnic profesia de jurnalist. Cotidianul n-are de-a face cu imaginaþia voastrã bolnavã. Pe care o proiectaþi pe toate canalele mass-media în societate, dar organismul social o respinge din instinct. Încã existã în þara asta oameni care nu acceptã minciuna, falsitatea, imaginea contrafãcutã, prostia funciarã. Pe stadion n-au fost acei specialiºti care recunoºteau cu mîndrie, la mineriada roºie, cã, ,,mai demult, am furat ºi eu gãini ºi porumb de pe cîmp”. Mergînd pe acelaºi principiu al imposturii, niºte propagandiºti de rahat au postat un filmuleþ pe reþelele de socializare ºi desfrîu, în care publicul o huiduia pe... Simona! Niºte mizerabili fãrã scrupule, care au vrut sã întoarcã rezultatul meciului, deºi, dupã ce le-a eliminat pe Kerber, Muguruza ºi alte

glorii ale tenisului (cu t), a scos-o din jocul politic ºi pe Gabriela Slabatini-Firea. Care, în cariera ei de blondã naturalã, halea tenis pe pîine (de data asta cu p).

Dincolo de atacul hienei la popularitatea Simonei Halep, rãmîne declaraþia publicã a sportivei: ,,Sînt mîndrã cã sînt româncã!”. ªi noi sîntem mîndri cã eºti româncã, fato! Chiar dacã la un moment dat þi-a fost teamã cã virusul Zika þi-ar putea hali pãsãrica. Mînatã din urmã de programul de guvernare-maximizare, inflaþia nu se opreºte din marºul impetuos spre implozia socialã. În luna mai a atins cota de 5,4%. Viorico, se aude?

Principala cauzã este importul de produse alimentare, deºi sîntem, printre altele, al patrulea producãtor de cereale din Europa. Dar, ca la noi la nimeni, exportãm grîu ºi importãm fãinã ºi cocã congelatã! Ãsta-i rezultatul lipsei de viziune. Asta înseamnã sã fii condus de idioþi.

Naþionala de fotbal a hartiºtilor români a cîºtigat campionatul mondial folosind o tacticã simplã! Cînd au început sã cînte, adversarii au fugit mîncînd pãmîntul cu gazon cu tot. Spaþiul public a fost invadat de tot felul de diletanþi care reformeazã justiþia. Punctele de vedere sînt diferite, mizeria este aceeaºi. Dreptul nu trebuia, ºi nu trebuie sã devinã subiect de dispute politice între erbivore. Dar parcã ai cu cine sã te înþelegi! Datoriile altor þãri faþã de statul român erau, în 1989, de 8,6 miliarde de dolari. Cea mai mare parte a intrat în buzunarele unor ºmecheri care astãzi susþin cã nu au mai putut fi recuperate. Printre ei se aflã ºi îmbogãþiþi ce au valorificat creanþele cumpãrate de la statul român.

Ultimul raport al Ministerului de Finanþe ªubrede susþine cã România mai are de încasat 775.800.737,21 dolari ºi 1.488.797.459,06 ruble transferabile, dar cã treaba-i proastã ºi mai dureazã. Deci, de pe urma lui Ceauºescu încã mai trebuie sã vinã bani în þarã, pe cînd conducãtorii post-revoluþionari ne-au îngropat în datorii.

Ceva nu sunã bine în treaba asta. Fruntaºi la datorii cãtre România sînt Irakul (2,6 miliarde dolari) ºi Cuba (1,488 miliarde). Libia, Coreea de Nord, Republica Centrafricanã, Nigeria, Somalia sînt alþi clienþi pe carei doare la bascã. Cel puþin dictatorul libian Muamar alGaddafi a fost sincer: ,,Ia mai dã-vã-n carul meu! Eu am datorii la Ceauºescu, nu la voi! Dacã l-aþi omorît, e problema voastrã...”. Deºi, între timp, Gaddafi a avut soarta lui Berilã, o întrebare întrebãtoare freacã encefalul capului ca o bucatã de glaºpapir: la care s-o fi referit dictatorul libian? La Carul Mic sau la Carul Mare?

A tãcut Iohannis ce-a tãcut, dar cînd a deschis gura a rostit un mare adevãr! A zis cã el e statul. Statul în expectativã. Cercetãtorii în creierii capului au ajuns la concluzia noastrã; cicã, pe zi ce trece, începînd cu 1975, oamenii devin tot mai proºti. Coeficientul de inteligenþã scade cu 7 puncte la fiecare decadã. Asta înseamnã cã în 100 de ani omenirea se întoarce în Comuna Primitivã.

Numai aºa ne poate prinde Occidentul din urmã...

Humoriºtii (vorba vine) de la ,,Charlie Hebdo”, care n-au fost la serviciu cînd le-au vizitat teroriºtii redacþia, au caricaturizat-o pe Simona Halep, insinuînd cã-i o cãutãtoare de fier vechi. V-aþi cam grãbit cu rãutãþile gratuite, abia la anul va striga Simona, argintul viu din tenisul mondial: ,,UE, Charlie! UE, Charlie!”.

La francejii ãºtia nu ne deranjeazã umorul, ci lipsa de umor.

De altminteri, nu e prima oarã cînd francejii e þigani cu noi, aºa cã o sã vã împrospãtãm memoria minþii, cã de douã mii de ani sîntem scrofuloºi la datorie. ,,Aþi auzit de francezi? Dar de franþuzoaice? Desigur, în fiecare zi: «Dã ºi mie un leu de-o pîine, trãi-þi-ar franþuzoaica!»”. Bine, acum ºi a patra doamnã a þãrii, madame Cioloº, provine din þara lui Voltaire, Brâncuºi ºi Eugen Ionescu, ºi e simpaticã rãu. Nu mai vorbim cã ºi mama lui Mãdãlin Voicu gãvãrea franþuzeºtilea, în ciuda originilor evreieºti. ªi cînta pe româneºte ori de cîte ori marele violonist Ion Voicu interpreta sub clar de lunã, pe o singurã coardã, hitul ,,M-am nãscut într-un salcîm...”, de cãdea Mãdãlin din cuibul dragostei apocaliptice drept în bostan. Asta explicã multe... Cred cã v-aþi prins deja cã am o pãrere beton despre urmaºii lui Platini ºi Zidane, mai ales cã, la un moment dat, aveau pe aici un ambasador care pe la sindrofii cãdea blanã din senin. Comunicatele ambasadei ziceau cã de vinã era soarele, dar musiu trãgea tare la mãseaua de minte. Sã-i fie de bine, mai ales cã-l luau gãrzile patriotice de mînerul burþii ºi-l transportau în cele mai bune condiþii la

domiciliu. În rest, francezii s-au dovedit foarte prietenoºi cu românii. Cînd am avut meci de fotbal cu ei, în dreptul României au pus pe afiº un violonist cu pãlãrie, care poseda o frînã de muci model Miron Mitrea dinainte de marea nãpîrlire. Acum nu ºtiu dacã au orbul gãinilor sau, pur ºi simplu, sînt ai dracului, cert este cã nu vor sã vadã diferenþele dintre români ºi þigani. Nici mãcar pe terenul de tenis. O proastã de-a lor, cu nume mai degrabã de sorginte latino-americanã, Garcia ºi nu mai ºtiu cum, a fãcut-o þigancã pe Irina Begu. Un pic de dreptate avea sã fie supãratã, cã a noastrã a bãtut-o pe apucatã de i-a sunat apa distilatã în cap. ªi n-a pãruit-o ca þigãncile, n-a tîrîto prin praful cãzut din nas, ci a lucrat-o metodic, cu reverul ºi lungul de linie. În loc sã recunoascã faptul cã mai are de învãþat poziþii noi, arzoaica ºi-a ridicat fustele în cap ºi a trecut intempestiv la contre orale. A noastrã sa fãcut cã n-aude, ba, mai mult, ulterior, a negat incidentul, punîndu-se batista pe þambalul Internetului.

Caz clasat, francezii sînt iar fraþii noºtri de gintã latinã, care l-au dat lumii pe Louis de Funès, iar cîinilor le-a aruncat-o pe Brigitte Bardot. ªtiþi cum îºi adunã Zãvoranca gîndurile de pe covorul fermecat? Se întinde cu zgabarcele-n sus ºi beleºte felinarele demachiate la lustra din tavan. Care, de ruºine, se arde instantaneu...

Ministrul Transporturilor prin Hîrtoape a hotãrît cã nu-i bine sã construim autostrãzi fiindcã dãuneazã grav investiþiilor strãine. Cicã, dacã ar avea cãi de transport moderne, multinaþionalele s-ar cãra din þara noastrã cît ai zice peºte. Cîteodatã te-ntrebi ce nivel de prostie trebuie sã atingi ca sã fii promovat ministru. Oricum, unul care nu e la îndemîna muritorilor de rînd.

Ca sã evite numirea unor demnitari fãrã cap de la început, Neagoe Basarab i-a dictat lui Adi Sfinteº scrisoarea cãtre fiul sãu, pe care l-ar fi vrut domnitor, deºi nu prea avea înclinaþie. Ce-o fi înþeles Prãlicã, Dumnezeu ºtie! ,,Praleo, am buchinisit aceastã carte ca sã ºtii cum sã-i conduci pe valahi, cã sînt firi nestatornice, îºi schimbã convingerile dupã cum bate vîntul istoriei. Nu mi-a fost uºor, deºi bîrfitorii de profesie m-au inclus în categoria oameni de culturã. Om de culturã o laie, poate de culturã de cînepã cã, în rest, Dumnezeu cu mila, nici sã scriu nu ºtiu. Noroc cu sfãtuitorul meu, cãlugãrul Vasile, pardon, Macarie, care se pricepe la caligrafie cã altfel ciuciu carte, ciuciu învãþãturi, ºi nu aveai dupã ce te orienta în viaþã. Ghidul ãsta sã îþi intre bine în cap cã în el se regãseºte toatã înþelepciunea pe care am cîºtigat-o studiind cu atenþie viaþa domnilor dinaintea mea, asasinaþi cu maximã pricepere de de-alde mine. Am tras ºi învãþãmintele necesare, ºi pun rãmãºag cã am sã decedez în patul meu. Cîtã vreme ai sã rãmîi pe tron, sa fii demn, sã nu faci compromisuri cu toþi nespãlaþii ºi, mai ales, sã nu ieºi din vorba boierilor. Dacã ai ieºit, ai mierlit-o, crede-mã pe cuvînt. Cînd este cazul ºi te supãrã vreun demnitar care n-are sînge de oltean prin vene, taie-i capul, nu sta în cumpãnã, c-altfel þi-l reteazã el. Eu aºa am procedat, mii de tolomaci au cãzut sub securea cãlãului, de mã ºi mir cum de mi-au scos istoricii de profesie vorbe ca aº fi fost un vodã blînd. Aburealã pentru fraieri. Fii viclean, prefã-te credincios, du-te la bisericã - am construit destule, poate în mandatul tãu reuºeºti sã le zugrãveºti - fii popular (popular am spus, unde þi-e gîndul?), aratã-i valahului cã te gîndeºti la Dumnezeu, chiar dacã n-ai chef. Ia exemplu de la mandea; i-am adus rãmãºitele mitropolitului Nifon nu pentru ca nu mai puteam dormi de grija lor, ci fiindcã, în felul ãsta, am capãtat capital electoral. Mi-am creat un nou look dupã mãcelãririle din primii ani. ªi pînã la urmã Nifon ãsta se opusese cãsãtoriei lui Bogdan cu sora lui Radu cel Mare. Iar acest Bogdan era sã mã facã de belea în timpul lui Vlad cel Tînãr. E drept cã, dupã ce am preluat puterea, l-am schingiuit pînã ºi-a dat sufletul ºi m-am simþit cool. Învaþã ceva din toate astea, cã altfel e vai ºi amar de tãrtãcuþa ta. Încurajeazã cultura chiar dacã n-o înþelegi, cã lumea te apreciazã, fãrã sã ºtie de ce ºi pentru ce. Înconjoarãte de oameni vrednici care ºtiu cum se þine sabia în teacã. Cu turcii nu are rost sã te pui cã, mai nou, noi, valahii, sîntem oameni fini, normali ºi n-avem timp de rãzboaie. Plãteºte-le tribut ºi petrece-þi viaþa frumos, cã femeile noastre sînt cele mai sexy din zonã, ºi-ar fi pãcat sã nu beneficiezi de avantajele domniei. Acu’ tu eºti destul de puriu ºi atracþia este mare, dar te sfãtuiesc s-o laºi mai moale cu discotecile, cã-þi strici creºterea. Nu ºtiu dacã þi-ai dat seama, dar în jurul þãrii mai avem niºte vecini. Nu te bate cu ei, însã fii cu ochii-n patru, cã de pe acolo vin pretendenþii la domnie. Nu fugi din faþa lor, mergi încet ºi ia-o cu tine ºi pe mã-ta, cã te-a fãcut ºi þi-a dat þîþã. De ce nu þi-am dat eu? Ei, asta e deja altã poveste”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 22 iunie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Gînduri de Centenarul Marii Uniri Dumnezeu i-a dat viaþã omului, pentru ca acesta sã se bucure de ea. Din pãcate, omul nu e conºtient de importanþa ei decît atunci cînd dã de vreun necaz...

Goana lui dupã averi e mare, fãrã sã ia seamã cã, dupã moartea sa, nimic nu ia cu el în mormînt. La mai toþi oamenii, auzim cã nu e bine sã furi sau sã minþi, sã batjocoreºti cum îþi vine la gurã pe aproapele tãu...

Contrariul, însã, îl vedem cu toþii, zi de zi, ceas de ceas... Oricît de mult cîte unul încearcã sã fie mai bun ºi sã-ºi vadã în liniºte de ale lui, nu-i dau pace aceia cu care se intersecteazã la locul de muncã, în mijloacele de transport, sau oriunde în alt loc. ªi unii, ºi alþii, din ambele tabere, uitã cã orice supãrare este în defavoarea sãnãtãþii lor ºi nu se gîndesc cã o vorbã aruncatã la voia întîmplãrii poate destrãma prietenii, poate ucide, lãsînd traume inimaginabile în sufletul omului. Pentru toate acestea, omul nu cã are de dat socotealã lui Dumnezeu, cînd va ajunge la judecata Sa, dar el însuºi are de suferit, pentru cã se poate întîmpla cîndva sã aparã mustrãrile de conºtiinþã, fãrã sã mai existe vreo cale de îndreptare a situaþiei. De ce oare nu sîntem toleranþi?

De ce oare nu ne pãstrãm cu firea ºi unii, ºi alþii, cãutînd sã renunþãm la certurile care nu duc la nimic bun, doar la ºubrezirea sãnãtãþii? De multe ori, pentru a-ºi cãuta dreptatea, oamenii bat la uºile tribunalului, petrecînd un timp preþios din viaþa lor în sãlile de jude-

DIN ISTORIA BUCUREªTILOR

ªoseaua Kiseleff (1) Situatã în partea de nord a oraºului, ªoseaua Kiseleff, cãreia mai toþi bucureºtenii îi spuneau simplu ªoseaua, a fost deschisã pentru plimbare ºi agrement prin 1830. De fapt, ªoseaua Kiseleff era un adevãrat parc, iar cel care a avut iniþiativa realizãrii ei a fost guvernatorul rus Pavel Kiseleff, de unde ºi numele, rãmas neschimbat pînã astãzi. Rostuitã pentru circulaþia ºi plimbarea caleºtilor boiereºti, ea fãcuse sã disparã o moarã de vînt ºi o bunã parte din pãdurea ce acoperea acele locuri.

„Bãtaie cu flori la ªosea“ de ªtefan Luchian Pentru realizarea ªoselei s-a recurs la cunoºtinþele unui arhitect peisagist, Carol Friedrich Meyer, din Viena. Acesta, captivat de proiectul pe care îl întocmise, a rãmas la noi în þarã pentru a urmãri personal executarea acestuia. Planurile lui se refereau la porþiunea care începea din capãtul Podului Mogoºoaiei - Piaþa Victoriei de astãzi - pînã în preajma Bufetului (local construit ceva mai tîrziu, la sfîrºitul Secolului al XIX-lea), loc care a primit numele de Primul rond. De aici, mai departe, înspre Dumbrava Bãnesii, ªoseaua a fost continuatã cu douã drumuri laterale ºi patru rînduri de tei, pînã la Rondul mare, sau Rondul al doilea, unde întorceau trãsurile (Arcul de Triumf de azi) ºi, mai apoi, pînã la malul lacului de la Bãneasa, Lacul Herãstrãu.

De-a lungul timpului, ªoseaua Kiseleff, intratã în atenþia oficialitãþilor statului ºi oraºului, a fost permanent îngrijitã ºi înfrumuseþatã. Între anii 1848 ºi 1850, au fost plantaþi diferiþi copaci, au fost amenajate ronduri de flori ºi ºanþuri de scurgere pentru apa de ploaie, precum ºi alei aºternute cu pietriº. Dacã la început

P Po o ll e em m ii c c ii

catã. Alþii, victimele vreunui individ incapabil sã-ºi stãpîneascã furia, sînt în situaþia de a-ºi pune apropiaþii sã facã drumuri la spitalul de urgenþã, acolo unde au ajuns pe patul de suferinþã, aduºi cu targa de Salvare.

Uite aºa, viaþa ni se duce, crezînd cã sîntem aici nemuritori! Deunãzi am vãzut cum oameni în toatã firea se certau cã, din neatenþie, unul l-a cãlcat pe celãlalt pe bombeu... ªi tramvaiul era plin de cãlãtori, care se amuzau copios de cearta lor... Asemenea întîmplãri mãrunte se petrec la tot pasul între noi, în orice moment din zi sau din noapte. Toatã lumea vorbeºte, vocifereazã, comenteazã, mai ales dupã ce focul s-a stins, cã unul dintre protagoniºti a dat dovadã de înþelepciune. ªi zilnic asistãm la asemenea evenimente, care nu aduc nimic bun societãþii în care trãim, doar amãrãciune ºi dezgust... Viaþa este una singurã, ºi ea trebuie trãitã cu iubire ºi preþuire faþã de semenii noºtri. Pãmîntul este atît de bun ºi de rãbdãtor, încît ne oferã tuturor, fãrã discriminare, hrana cea de toate zilele. Sã ne respectãm, sã ne iubim frãþeºte ºi, în loc de ceartã, sã ne rugãm Bunului Dumnezeu sã fie milostiv cu noi ºi sã ne ducã pe calea înþelepciunii. Numai aºa putem vorbi de libertate, de pace ºi, într-adevãr, de Marea Unire dintre noi, aºa cum ºi-au dorit strãmoºii noºtri!

Sã ne ajute Dumnezeu ca, prin voinþã colectivã, rãul sã poatã fi înlãturat, la fel ºi zîzania dintre oameni, pentru ca, în final, cu un minim efort din partea fiecãruia, sã trãim în liniºte ºi pace!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „ Amurg sentimental” ªoseaua a fost pavatã cu piatrã de granit bine mãrunþitã, mai tîrziu s-a folosit betonul. În primii ani ai Secolului al XIX-lea, ªoseaua arãta ca o alee frumoasã ºi cochetã, umbritã de tei, în genul parcurilor occidentale. Bucureºtenii îndrãgeau ªoseaua atît pentru aerul curat ºi rãcoros, cît ºi pentru faptul cã puteau vedea adunatã aici toatã lumea aleasã a capitalei, care îºi dãdea întîlnire în acest loc, aproape zilnic, dupã amiaza.

Orele potrivite pentru plimbãrile la ªosea variau în funcþie de anotimp ºi erau cuprinse între prînz ºi timpul de primire al oaspeþilor. Vara, ªoseaua prindea a se însufleþi între orele 17 ºi 21, iar iarna, de la orele 14 pînã la 16. Aceste ore erau stabilite de moda vremii, dar ºi de necesitatea întreþinerii acestui spaþiu, deoarece în intervalul de timp rãmas liber ªoseaua trebuia vara stropitã din abundenþã cu apã, pentru mai multã rãcoare, iar iarna curãþatã bine de zãpadã, pentru a putea fi practicabilã.

Lumea elegantã a Bucureºtilor îºi fãcea apariþia aici în echipaje strãlucitoare. Trãsurile, care mai de care mai frumoase ºi mai de preþ, comandate la Viena sau Paris, sau fãcute la noi de renumiþi carosieri strãini stabiliþi la Bucureºti, aveau înhãmaþi tot felul de cai de rasã aduºi de peste hotare. Pe caprã, alãturi de lacheu, stãtea vizitiul, amîndoi îmbrãcaþi în uniforme bogate.

Mantiile vizitiilor erau împodobite cu fireturi de aur, iar cãptuºeala era din mãtase de diferite culori, purtîndu-se rãsfrîntã în afarã.

Interiorul trãsurii era cãptuºit cu catifea, mãtase sau postav din cel mai fin, avînd o serie de perne pentru cît mai mult confort, pe lîngã perna ºi învelitoarea pentru picioare, toate cu monograma stãpînului sau a stãpînei.

Nyka, fata bogatului moºier Nenciu, era consideratã cea mai elegantã femeie din Bucureºtii sfîrºitului de veac XIX. Cu trei cãsãtorii la activ ºi numeroase aventuri pe lîngã, scandalizase lumea bunã cu purtarea, cu luxul ºi extravaganþele ei. În schimb, era nelipsitã ºi exigent de punctualã la plimbarea zilnicã la ªosea. Întotdeauna avea culoarea rochiei asortatã cu cingãtoarea vizitiului ºi cu cãptuºeala landoului, comandat special de la Paris, pe care punea sã o schimbe în fiecare dimineaþã. Cu timpul, culoarea mãtãsii landoului a rãmas una singurã, un albastru ca cerul.

Cei care nu-ºi puteau permite propriile echipaje, angajau una din trãsurile capitalei, sau, mai tîrziu, una din trãsurile muscalilor, care erau trãsuri de lux.

Muscalii, îmbrãcaþi în anterie lungi din catifea dungatã, cu ºepci ruseºti pe cap ºi încinºi cu eºarfe din panglicã latã de mãtase în diferite culori, aveau trãsuri largi ºi legãnãtoare, cu cai negri sau vineþi, rotaþi, cu cozi lungi ºi coame bogate, aduºi din stepa ruseascã. (va urma) LELIA ZAMANI

Culorile verii în Parcul Herãstrãu, din Bucureºti

Lui Laurenþiu Cazan

Un autentic compozitor de muzicã uºoarã Nu poate fi doar un excelent armonist Sau doar un strãlucit orchestrator...

El trebuie sã atragã atenþia melomanilor Ca un impresionant creator de melodii Foarte expresive ºi larg accesibile.

Genialul Tudor Arghezi susþinea cã „A scrie nu e divertisment.

E mucenicie, rãbdare, abnegaþie ªi multe renunþãri...”

Pentru ca tot el sã adauge: „S-ar putea spune cã Poezia e umbra vieþii trãite, E umbrã ascunsã-n frumuseþi grãite”...

Pentru Laurenþiu Cazan - Neotrubadurul care 1-a „divinizat” Pe Tudor Arghezi -, Cîntecul vibrant Ce ne însenineazã Se realizeazã Prin „mucenicie, rãbdare, Abnegaþie ºi multe renunþãri”...

Dar cîtã „bucurie curatã” Aduce el în casele oamenilor, Cu suflet înalt ºi drept, Precum aroma narcotizantã A freziilor...

DORU POPOVICI

Floare la reverul inimii Eºti ultima adresã-n Universul meu spre care se îndreaptã îngerul de cearã, de cîte ori îl strigã Dumnezeu sã dea raportul nopþilor de varã La poartã bat cu degete de ploaie, sã-þi creascã în grãdinã flori subþiri, albastrul din luminã se-ncovoaie ºi la fereastra timpului te miri Cã mai exist, cã mã mai plimb prin lume, în hainele întîiului nãscut, cã te mai strig pe ultimul tãu nume ºi te iubesc, desigur, de sub scut E bine, totuºi, cã ai fost acasã, puteai sã cazi în altã galaxie, cã eºti din Univers cea mai frumoasã ºi nimeni nu ar ºti sã te descrie ªi s-ar putea de-atîtea curcubeie ce ne-însoþesc cãlãtoria-n cer, sã mã-ntîlneºti la nesfîrºit, femeie, ºi sã-mi fii floare ninsã la rever ªi inimii de i s-ar da o ºansã, sã batã între noi la nesfîrºit, tot Universul ar intra în transã, surprins cã ne-am desãvîrºit...

ADI SFINTEª, 4 iunie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 22 iunie 2018

In memoriam Ion Luca Caragiale – 106 ani 9 iunie 1912 – 9 iunie 2018 BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Caragiale O foaie a cãzut în seara de 9 iunie din calendar: Sfîntul Chiril. Citesc dedesubt: Moartea lui Caragiale (1912). Cînd au trecut 35 de ani?

O amintire de la defunct poate sã dea o culoare mai justã a omului decît un panegiric.

Aveam 16 ani ºi, ca sã nu-mi pierd toatã vacanþa, m-am bãgat custode pe o lunã la o expoziþie, întîia expoziþie internaþionalã de picturã din Bucureºti. Sala de marmurã, aºa numitã, din Strada Regalã, a hotelului ,,Union”, pe cît de plinã cu tablouri, pe atît de goalã de vizitatori, avea în mijlocul ei o masã, la care citeam neturburat. Cîte o pereche îndrãgostitã se arãta din cînd în cînd sfioasã în uºã ºi era poftitã sã intre, timiditãþile dragostei nevinovate fiind întotdeauna atrase de muzicã, de poezie ºi picturã, autoarele climatului necesar sufletului devenit brumos.

Pe la prînz, odatã, a intrat Caragiale cu un cîrd de admiratori gãlãgioºi. Cu toate cã amar în sine, scriitorului nu-i displãcea sã provoace ilaritatea facilã a diletanþilor dintre cafenea ºi literaturã. În faþa

unui peisaj de Puvis de Chavannes a consimþit ca, prin estropierea vulgarã a primului nume, sã-i facã sã rîdã ca niºte tineri imbecili ce erau.

Scena m-a vexat. Am mai povestit-o cu condeiul, dar mi se pare cã numai parþial.

M-am apropiat respectuos de Caragiale, fãcîndu-l atent cã nu a citit bine silabele ºi literele din semnãturã.

Hazul cetei a stagnat. Caragiale m-a întrebat, ca un profesor, cum mã cheamã ºi în ce clasã sînt. I-am spus. Cam iritat, m-a mai întrebat dacã ºtiu cine este el.

Am rãspuns: ,,Nu ºtiu”. ,,Sînt Caragiale”, a precizat Caragiale. ,,Nu ºtiu, am zis, nu cunosc”. Ar fi putut sã-mi dea explicaþii, sã-mi facã o mustrare de ignoranþã, dar Caragiale avea prea dezvoltat simþul comicului ridicul, ca sã mai aduge ceva.

A ieºit din expoziþie destul de plictisit ºi, dacã n-ar fi stãpînit irascibilitatea admiratorilor contrariaþi, aº fi rãmas în expoziþie bãtut. Vocifera între ei un vlãjgan frumos, cu jobenul ºi cravata impecabile, în stare sã dovedeascã maestrului un devotament excesiv ºi sã-i apere prestigiul cu o boxare la sînge.

A doua zi, aproape de prînz, Caragiale reapare în expoziþie singur. Poartã o pãlãrie Panama superbã. Vine spre masã.

Mã scol. Îi întind catalogul, pe care-l înlãturã cu dosul mîinii, îmi ia scaunul, ºade, ºi fãrã bunã ziua, nici altã introducere, mã aþinteºte. Tace. Mã înfãºoarã cu privirea, ca ºi cum m-ar fi desemnat cu un tibiºir...

- Tu eºti un pezevenchi!, îmi spune, în sfîrºit, surîzînd, Caragiale.

Nu rãspund.

- Tu ºtiai cine sînt...

- ªtiam, domnule Caragiale, dar...

- Nici o vorbã! Am înþeles... Ai avut dreptate. Vrei sã iei masa cu mine?

- Bucuros, domnule Caragiale.

- Haide, închide prãvãlia.

Mi-a ajutat ºi maestrul ºi am trecut cu el alãturi în restaurantul pe atunci renumit al hotelului Union. Masa a fost excelentã ºi copioasã, ºi am pierdut ºi ora deschiderii expoziþiei de dupã prînz.

- Nu fi prost, mã bãiete, nu vezi cã nu vine nimeni?

A treia zi, la orele 12 precis, s-au repetat ºi vizita, ºi masa, ºi delicata plãcere de a-l asculta vorbind pe cel mai rafinat om de spirit ºi de inimã al epocii literare din adolescenþã.

Continuarea pe altãdatã, pe cine ºtie cînd.

TUDOR ARGHEZI (1947)

Ultimele ore din viaþa lui I.L. Caragiale I. L. Caragiale s-a stins din viaþã pe 9 iunie 1912, în exil, la Berlin. Un articol publicat în 2014 de Ziarul ,,Metropolis”, din care reproducem cîteva fragmente, reconstituie, din documentele epocii, atmosfera din preajma morþii celui mai mare dramaturg pe care l-a dat România. „Nu fi prost, mãi, ai sã te obiºnuieºti. Aºa e primul contact cu frumosul, te zãpãceºte. Sã locuieºti tu în oraºul Giocondei – îþi dai tu seama ce înseamnã asta, s-o poþi vedea în fiecare zi?”. Aºa încerca sã-l convingã bunul sãu prieten Barbu Delavrancea pe Caragiale sã aleagã, ca þarã unde sã se mute, Franþa, nu Germania. ,,Degeaba! Nici vinurile alese, nici fructele de mare de pe mesele bogate nu l-au convins pe Caragiale sã aleagã Parisul“, scria Cella Delavrancea în cartea „Dintr-un secol de viaþã“. ªi sociologul Dimitrie Gusti relata cîteva amintiri despre prietenul sãu Caragiale ºi explica de ce s-a mutat Caragiale la Berlin. „Autorul «Nopþii furtunoase» a plecat din þarã într-un exil voluntar. Era nemulþumit cã nu i se acorda atenþia cuvenitã. Se plîngea cã în þara lui n-a putut sã strãbatã nici mãcar în Parlament, ca deputat, nicidecum sã ocupe un loc într-un partid politic. «Sã ºtii doctore, îmi spunea el, totdeauna ºi oriunde vei locui, chiar în Albania, sã preferi capitala, cãci ea este centrul vieþii»”. (,,Revista Fundaþiilor” 1945).

Exil voluntar la Berlin Ecaterina Logadi, fiica dramaturgului, povestea: ,,Aveam nouã ani cînd ne-am mutat la Berlin. Trãiam mult în preajma lui, cãci tata stãtea mult acasã. Îl vãd ºi acum în cele mai mici amãnunte ºi în marea lui varietate. Nu era prea înalt, dar avea un port semeþ, capul ridicat ºi o privire care trecea pe deasupra lucrurilor înconjurãtoare.

Avea mîini mici de o rarã frumuseþe. Cînd era voios, faþa i se lumina. La mînie, ochii erau pãtrunzãtori ºi aprigi, purtãtori de sãgeþi înflãcãrate, pentru ca într-o clipã sã se îmblînzeascã, revãrsînd raze de luminã ºi blîndeþe. Mintea-i era agerã ºi nu se odihnea niciodatã.” (,,Viaþa româneascã”, 1962) „La Berlin devenise dornic sã stea numai în casã, precizeazã Ecaterina Logadi. Ieºea rar, ºi uneori trecea o sãptãmînã fãrã ca el sã-ºi pãrãseascã pantalonii de «cavalerist», meºii turceºti «specialitate Stambul» ºi flanela ruptã în coate. Mai uºor pleca în cãlãtorii decît sã iasã din casã. Era în schimb grijuliu pentru îmbrãcãmintea noastrã ºi nevoile casei. N-am înþeles de ce în tinereþe alþii îl socoteau boem, afarã dacã boem ºi sãrãcie sînt unul ºi acelaºi lucru”.

Cît a trãit la Berlin, a avut un confort deplin, ºi viaþa în acest oraº era mult mai ieftinã ca în orice oraº european de atunci, mai ieftinã decît la Bucureºti. Din cînd în cînd, autorul ,,Scrisorii pierdute” trãgea o fugã la Bucureºti, pentru cã dorul de þarã nu-l ocolea, unde era gãzduit de Vlahuþã.

Ultima noapte din viaþa lui Caragiale Luca I. Caragiale, fiul dramaturgului, povestea: „Sînt coincidenþe bizare… Într-o noapte caldã de iunie, am stat de vorbã tîrziu cu tata. Fereasta era deschisã, ºi din stradã se auzea zgomotul vieþii intense a Berlinului. Vorbea cu emoþie ºi admiraþie despre Shakespeare ºi despre teatru în general. A vorbit într-un fel rar, al lui. Spunea cã teatrul nu-i literaturã, fiindcã nu ai grija stilului. Îl asemãna cu arhitectura. ªi pe urmã a vorbit despre «Macbeth».

Niciodatã nu l-am vãzut mai patetic. Mi-a dovedit cã Macbeth e capodopera artei dramatice. Construcþia arhitectonicã þi-e datã de la început, cã soarta lor e pecetluitã din prima scenã… Era tîrziu în noapte. A doua zi l-am gãsit mort”. (,,Ideea europeanã”, 1920) Moartea lui Caragiale, la 9 iunie 1912, l-a îndurerat adînc pe bunul sãu prieten Alexandru Vlahuþã. Împreunã cu Barbu Delavrancea a plecat la Berlin, unde i-a întîmpinat Dobrogeanu Gherea, Panait Cerna, Dimitrie Gusti ºi alþi prieteni intimi ai marelui dramaturg.

Cella Delavrancea se afla la Berlin, unde avea de susþinut niºte concerte ºi locuia în casa lui I. L. Caragiale. ,,Într-o dimineaþã, Caragiale n-a mai apãrut în salon sã asculte o fugã de Bach. Am lucrat singurã, am început sã studiez marea sonatã de Schumann în fa diez minor, bucatã dramaticã ºi grea. Dintr-o datã, un þipãt a sfîºiat fiorul melodic. M-am ridicat cuprinsã de fricã ºi am fugit spre odaia de culcare a lui Caragiale. Uºa era deschisã. El, alunecat pe jos, lîngã pat, cu mîna stîngã crispatã pe cearºaf, capul dat pe spate, faþa albã, ochii ficºi. Îngrozitã, soþia lui îl privea. Vãzuse cã nu apãruse ca de obicei, îndrãznise la ora 11 a.m. sã batã la uºã. Tãcerea o îngrijorase. A deschis, a vãzut, a þipat. Cum sã faci loc durerii, aºa, pe neaºteptate? În ajun, seara, la masã, ne fermecase cu poveºti, proiecte ºi voie bunã. Nu ne mai tachinase pentru tendinþele noastre spre poezia cu metafore absurde, rîsese de verva cu care declama Luki pastiºuri compuse de el… Moartea îl atinsese rapid, fãrã ºovãire, aºa cum desigur ºi-o dorise, esenþã în spaþiu, verb fãrã adjectiv. De atunci, nici n-am mai studiat sonata de Schumann”. (Cella Delavrancea – ,,Dintr-un secol de viaþã”) La 13 iunie 1912, Alexandru Vlahuþã îi scrie soþiei sale (epistola, în original, se aflã la Muzeul Literaturii Române): ,,Îþi scriu, Mic dragã, din casa lui Caragiale, pe care l-am vãzut în sicriul de stejar, odihnind în capela cimi-

La 9 iunie 1912, se stingea din viaþã, la numai 60 de ani, I.L. Caragiale (1852 - 1912), genialul nostru scriitor. Iatã ultima cugetare scrisã de marele clasic, la Berlin: ,,Da, da, te cunosc, Patrie!”. Nimeni nu a pus în faþa Poporului Român o oglindã atît de clarã cum a fãcut-o Nenea Iancu...

tirului protestant din Schönberg. Îl depunem aici, într-un cavou, pînã în noiembrie, cînd îl aducem în þarã, sã-l punem în pãmîntul pe care l-a iubit în tãcere ºi l-a glorificat cu strãlucirea geniului sãu. A murit subit sîmbãtã (09 iunie), între orele 6-7, dupã toate probabilitãþile. De cu searã se retrãsese în odaia lui de lucru – scrisese pînã la 1; dimineaþa ai lui ºi-au vãzut de treabã – au ieºit prin tîrg, au venit, au dejunat – îl aºteptau sã iasã nechemat, netulburat de ale lui, cãci mai ales de cîteva zile era foarte nervos ºi se supãra de toate cele – pe la 2 Luchi zice: «Sã nu-l mai lãsãm, du-te, mamã, ºi-l cheamã». Didina intrã biniºor în odaia lui, se uitã ºi nu-l vede în pat, crede c-a ieºit, îl strigã, aude din altã odaie vocea lui Luchi ºi, cum ea nu prea aude bine, crede cã i-a rãspuns Caragiale, s-apropie de pat – ºi-l gãseºte, pe cel care a fost un titan, cãzut pe jos, între pat ºi mesuþa de noapte, cu gazeta-n mînã, adormit pe veci. A scos un þipãt, ºi toþi au înþeles… Caragiale e îmbãlsãmat ºi închis definitiv în veºnica-i locuinþã. Îþi scriu ºi mereu mã aºtept, de dupã perdea, sã aparã Caragiale, cu verva lui, cu veselia lui… L-am vãzut în sicriu, ºi – iatã – nu-mi pot închipui omul acesta mort. Atîta voinþã era în el. Noi, Barbu, ºi Gherea, ºi d-na [Barbu Delavrancea, Dobrogeanu Gherea ºi soþia sa] sîntem gãzduiþi pe aproape de douã odãi reþinute de Celica [Cella Delavrancea]. Mai e aici Paul [Zarifopol] cu Fani [soþia lui Paul Zarifopol ºi fiica lui Dobrogeanu Gherea], Gusti [sociologul Dimitrie Gusti] ºi mîine aºteptãm pe Cerna [poetul Panait Cerna].

Doctorul care a fãcut autopsia lui Caragiale spune cã niciodatã n-a vãzut un caz de artritism mai grav. Am sã-þi mai scriu. Am fost în odaia lui, care a rãmas aºa cum era, cu patul vraiºte, cu hîrtiile lui, cu þigãrile pe mesuþã.

Sãrutãri de mîni mamei ºi þaþii Mariþei. Celica a fost un erou. Te îmbrãþiºez cu dor, Al. Vlah”. (Valeriu Rîpeanu ,,Vlahuþã”) ªi Paul Zarifopol scria: ,,Nevoit sã petrec în locuinþa lui a doua noapte dupã cea care murise, am vegheat de cu searã pînã ziuã fãrã sã-mi pot lua ochii de la draperia ce ascundea o jumãtate a camerei de cealaltã. Draperiile pot fi mult mai rafinat perfide decît pereþii sau uºile; se pot miºca uºor. Nu se putea sã nu aºtept, noaptea întreagã, sã iasã Caragiale de dupã covorul care-mi atîrna în faþã ºi sã-mi vorbeascã. Îndeosebi cu tãcerea definitivã a lui Caragiale nu vroiau sã mi se deprindã aºteptãrile urechii ºi aºteptãrile spiritului. Cîþi îl cunoaºteam de aproape, ºtiam bine cã omul nu mai avea mult de trãit. Medicul care, din oficiu, a fãcut autopsia, îmi spunea cã încã nu vãzuse creier atît de frumos dezvoltat; însã nu vãzuse o arteriosclerozã atît de perfectã, încît nu înþelegea cum de a trãit atît de mult.

Caragiale fumase în ultima dupã-amiazã a vieþii sale 80 de þigãri. A murit, probabil, în urma unui groaznic acces de tuse tabagicã“. (,,Adevãrul literar ºi artistic”, 1932) Astãzi, dramaturgul se aflã îngropat la Cimitirul Bellu din Bucureºti, lîngã Mihai Eminescu, pe Aleea Scriitorilor.

SURSA: ,,ZIARUL METROPOLIS”

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 22 iunie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (77) Scurtã retrospectivã La 21 decembrie 2014, notam în jurnalul meu cã, ,,în sfîrºit, Portocala s-a decojit. Zeus ne-a pãrãsit. De azi înainte, avem un alt preºedinte”. Îmi exprimam atunci speranþa cã noul preºedinte, sas de origine, poate va face un pas pentru noi. Înainte, nu înapoi.

Fiind ,,consãteanã” cu domnia sa (Tiliºca-Sibiu), îmi voi permite sã redau unele pasaje din scrierile unui ,,tribun uitat” din oastea lui Avram Iancu, preotul Dumitru Miclãuº (1812-1879). Sã aruncãm, aºadar, o privire retrospectivã asupra trecutului saºilor din Ardeal. ,,Dupã ocuparea Ardealului de cãtre unguri, regii lor au luat în stãpînire teritoriul care se întindea de la Alba Iulia ºi Mureº spre sud, pînã în Munþii Carpaþi, în care se afla ºi Scaunul Sãliºtei ºi al Tãlmaciului, care domina trecãtoarea Turnu-Roºu. Cetatea Sãliºtei este aºezatã în trecãtorile laterale cu comunele Tiliºca, Galeº, Vale, Sibiel ºi Cacova. Populaþia acestor þinuturi, în urma ordinului dat de ªtefan cel Sfînt ºi de alþi regi ai Ungariei, trãia liberã, posedînd munþii ºi pãdurile.

Oaspeþii saºi (hospites saxones) fiind colonizaþi pe aceste þinuturi, exoperarã de la regele Andreiu, în anul 1224, cu cele mai mari drepturi ºi în detrimentul populaþiei autohtone. În 1468, regele Matei Corvin încorporeazã aceste cetãþi în cele 7 provincii sãseºti, numindu-se pînã astãzi Scaune. Din momentul acesta, funcþionarii saºi au administrat Scaunele filiale Sãliºte ºi Tãlmaciu, storcînd biruri cu nemiluita pentru orice. Astfel, magistratul sas al Sibiului, în 16 iulie 1774, aduce armata care a asedi-

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (6)

Constantin Dimitrescu (1) Spre sfîrºitul Secolului XIX, teatrul a fost unul dintre domeniile principale de manifestare muzicalã din þara noastrã, vodevilul, feeria, opera ºi opereta constituind bune prilejuri de afirmare componisticã ºi interpretativã ale muzicienilor români.

Unul dintre compozitorii care s-au impus în domeniul muzicii teatrale a fost ºi Constantin Dimitrescu, figurã proeminentã a ºcolii româneºti de compoziþie de la sfîrºitul veacului XIX. Nãscut la 7 martie 1847, la Blejoi, Prahova, Constantin Dimitrescu ºi-a început studiile muzicale la „ºcoala lui Manciu”, unde Alexandru Flechtenmacher i-a dat primele lecþii de violoncel. ªi tot cu Flechtenmacher a studiat violoncelul ºi la Conservatorul din Bucureºti, pe care, absolvindu-l, nu l-a pãrãsit, rãmînînd aici ca profesor provizoriu (1867). Dar nu peste mult timp, la recomandarea lui Flechtenmacher, obþine o bursã din partea Ministerului Instrucþiunii ºi pleacã la Viena pentru studii, urmînd, timp de doi ani, cursul de violoncel cu profesorul Carl Schlessinger. Apoi îºi continuã studiile la Paris încã doi ani, cu Auguste Franchomme, dupã care revine în þarã în anul 1870, unde-ºi reia catedra de violoncel de la Conservatorul din Bucureºti, catedrã pe care o va pãrãsi abia în anul 1916, la clasa lui perindîndu-se unele dintre figurile proeminente ale muzicii româneºti instrumentale (Dimitrie Dinicu, George Georgescu º.a.). În Bucureºti, Constantin Dimitrescu participã la întreaga viaþã muzicalã a capitalei, organizînd formaþii de muzicã de camerã, cîntînd ca violoncelist în orchestra Societãþii filarmonice române (1870-1904) ºi pe estrada de concert, ca solist, dirijînd orchestra Teatrului National (în 1894, fiind numit în locul lui Ed. Hubsch), orchestra Ministerului Instrucþiunii Publice, Societatea simfonicã „Buciumul” (1884), cu care promoveazã, în concerte populare, lucrãrile marilor muzicieni ai lumii – Bach, Mozart, Haydn, Beethoven, Schubert º.a. A înfiinþat primul cvartet de coarde permanent (1880), cu care a prezentat publicului bucureºtean sau elevilor conservatorului lucrãri de muzicã de camerã româneascã sau strãinã în prime audiþii. Constantin Dimitrescu a fost, aºa cum o atestã mãrturiile vremii ºi ale elevilor lui, un vajnic luptãtor pentru afirmarea muzicii româneºti, pentru dezvoltarea vieþii muzicale din þara noastrã, pentru

at Sãliºtea, iscîndu-se ciocniri care s-au soldat cu morþi în ambele tabere.

Aceste stãri de lucruri culmineazã mai ales dupã moartea împãratului Iosif, cînd comesul universitãþii sãseºti, baronul Bruckenthal decide «sã se introducã în Scaunul Sãliºtii taxele abatoare de fiecare cap ºi restanþele». Mai departe întãreºte cîinoasele tradiþii, ca românii din jurul Sibiului sã fie obligaþi a curãþa strãzile din oraºul Sibiu ºi chiar «closetele locuitorilor»... saºi.

Situaþia topograficã a comunelor Apoldul Mare, Apoldul Mic ºi Miercurea fiind de aºa naturã cã nu pot fi strãbãtute de nici un rîu, locuitorii lor aveau mari greutãþi, mai ales privind mãcinatul cerealelor, pe care le duceau la morile din Tiliºca. Mînaþi de aceste nevoi, ei au cerut ºi au obþinut de la conducere sã schimbe direcþia cursului Rîului Lunca înspre Apold, prin tãierea Hulei, începînd sãpãturile. Cum Rîul Lunca trece prin mijlocul comunelor Tiliºca, Galeº ºi Sãliºte, locuitorii s-au opus multã vreme. ªi, tot ce se fãcea ziua, noaptea se strica ºi astfel se reedita povestea clãdirii Mînãstirii Argeºului. Românii astupau în timpul nopþii tot ce desfundau, ziua, saºii. Vãzînd saºii cã munca lor este zadarnicã, «au ridicat niºte furci lîngã moarã, spre a spînzura pe cei care ar mai strica lucrãrile lor». De atunci, acelei mori i se spune «Moara Furcilor», iar ºanþului, care se vede ºi azi, i se spune «Iazul saºilor»”.

Ca o pãrere personalã, cunoscînd bine aceste comune, diferenþa dintre gospodãriile româneºti ºi cele sãseºti este elocventã, gospodãriile sãseºti dominîndu-le pe cele româneºti. În concluzie, saºii au avut un rol benefic asupra Mãrginimii Sibiului, de aceea ,,Ardealul este fruntea”. (va urma) LILIANA TETELEA pãtrunderea în mase a muzicii, ca mijloc de educaþie ºi culturã.

Concomitent cu aceastã activitate concertisticã ºi educativã, Constantin Dimitrescu a ºi creat, a compus muzicã de toate genurile, fiind considerat, în unele domenii, un deschizãtor de drumuri. De la cîntecul pentru voce ºi pian pînã la creaþia simfonicã, de la piesele cele mai simple pentru diverse instrumente pînã la concert ºi cvartet, de la muzica de scenã pentru unele piese care se jucau la Teatrul Naþional pînã la operetã ºi operã, Constantin Dimitrescu a abordat aproape toate genurile de creaþie muzicalã, lãsînd moºtenire o cuprinzãtoare listã de compoziþii, unele dintre ele fiind preluate mai apoi de formaþiile din Bucureºti sau din provincie. Nu ne propunem sã prezentãm aici întreaga creaþie a lui Constantin Dimitrescu, ci sã spicuim numai unele titluri mai semnificative, pentru a ne face o imagine asupra activitãþii componistice a unuia dintre clasicii muzicii româneºti. În afara cîtorva cîntece ºi romanþe pentru voce ºi pian (15), a unor coruri, puþine la numãr, Constantin Dimitrescu îºi concentreazã atenþia spre muzica instrumentalã ºi teatralã.

Pentru uzul didactic scrie cîteva studii pentru violoncel, ºi tot pentru acest instrument compune trei concerte ºi multe alte piese scurte, printre care ºi celebrul ,,Dans þãrãnesc”, lucrare mult apreciatã pentru structura ºi caracterul ei naþional. Cu cele 7 cvartete de coarde, compuse într-o perioadã destul de scurtã (primele ºase între anii 1883 ºi 1898), Constantin Dimitrescu face primii paºi în domeniul muzicii de camerã româneºti, care, nu peste multã vreme, prin Enescu ºi prima generaþie a ºcolii naþionale de compoziþie de la începutul Secolului XX, va cunoaºte o dezvoltare apreciabilã în direcþia unui stil, a unei concepþii ºi personalitãþi mult superioare. În domeniul simfonic, în afara celor trei concerte pentru violoncel ºi orchestrã, Constantin Dimitrescu mai compune cîteva piese scurte – o uverturã, o serenadã, un dans – fãrã a ataca simfonia, cum s-a încumetat sã o facã celãlalt contemporan al sãu, George Stephãnescu.

Pentru teatru, Constantin Dimitrescu a compus mult, raportîndu-ne încã o datã la tot angrenajul preocupãrilor sale în domeniul muzical. Perioada de maximã realizare creatoare a fost aceea cuprinsã între 1877 ºi 1900, cînd parcã spune totul, dupã care, în compoziþie, potrivit informaþiilor pe care le deþinem, este absent – abia în 1923 i se dateazã cel de al ºaptelea cvartet de coarde, rãmas în manuscris. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

CIOBURI DE GÎNDURI

Discreþia mea Discreþia mea viscolind peste toate, Nu gloria luptei purtatã de coate...

Discreþia mea sau durerea tãcerii; Ce false sînt toate-n oglinda puterii.

Discreþia mea, o-ndelungã chemare A umbrei din tine spre drepte altare.

Vecernii curate cãzînd peste schituri...

Discreþia mea ca o lege din mituri.

Golgotã de gînduri cu Iele ce-n joc Par caiere albe pe zarea de foc.

Luminã ºi rugã cu tine în gînd, La þãrmul speranþei lumini aºteptînd.

Corãbii cu vele iubite de valuri Ca lacrima apei ce cade din maluri.

Discreþia mea pentru alþii cãrare Spre floarea ce arde cãlcatã-n picioare. În rest, doar tãcerea, ce povara ºi-o duce, Ca OMUL LUMINII iubirea pe cruce.

ILARION BOCA, 5 iunie 2018

Spovedanie

Deschisã aºteaptã cartea de lut a fãptuirii… numai lacrima, bob de aghiazmã, slujirea cioplind goale închipuiri, neguþînd pãreroase adevãruri, pustiuri; Numai pe margini de cîmpuri, numai acolo mai caut, poate voi gãsi, în sãlbatice flori, ruinele pierdutei credinþe, de-am ajuns jumãtate crin sãlbatic; Preot slujind ierburilor amare, tainelor-ghimpi mãrãcine; Acolo zidesc întrebãrilor catedrale, ca pe Ana din basme le zidesc, de dragoste cîntîndu-i cîntare.

ROMAN FORAI

Pe tronul marilor tãceri Pe tronul marilor tãceri Din tinereþea ta trecutã Prin mii ºi mii de mîngîieri A lumii faþã nevãzutã Se desfãcea din adieri Cum o luminã ne-nceputã Din templul marii învieri

Era atît de mic pãmîntul ªi lumea parc-atît de micã În depãrtãri stelare vîntul Pãrea cã nu se mai ridicã În calea ta decît cuvîntul Lumea-þi pãrea aºa de micã Doar marea-þi potolea avîntul Mai lasã gîndul trist ºi taci Se duce timpul se preface În amintiri, cenuºã, maci Mai pîlpîie ca niºte ace ªi treci din basm cu vîrcolaci Spre cerul de-nceput ce tace Mai lasã gîndul trist ºi taci GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 22 iunie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei

Tot atît de adevãrat este ºi faptul cã drama României nu s-a datorat numai factorului extern defavorabil.

Extrem de mare a fost ºi responsabilitatea factorilor interni, care nu au fost în stare sã asigure condiþiile necesare pentru menþinerea unitãþii naþional-statale. Pe bunã dreptate, generalul Ion Antonescu întreba: „Ce au fãcut atîþia ani conducãtorii?“ ºi rãspundea apoi acuzator: „S-au certat, au fãcut rînd pe rînd proiecte peste proiecte ºi cu aceeaºi uºurinþã le-au rupt alþii; s-au acuzat ºi continuã sã se acuze reciproc de nepricepere, de necinste, de reacredinþã etc. etc.”. ªi tot Ion Antonescu punea degetul pe ranã, afirmînd: „Þara care simte, þara care vede, þara care resimte, þara toatã este consternatã ºi în panicã”. Era consternatã ºi în panicã fiindcã a auzit de repetate ori pe rege, pe primul-ministru ºi pe miniºtrii declarînd cã „sîntem înarmaþi pînã în dinþi”, cã „nu vom ceda nci o brazdã” etc. Vina

Executivului român este ºi mai mare în contextul în care acesta fusese informat, cu mult înainte, despre viitoarele agresiuni. Încã de la 13 decembrie 1939, Carl Clodius declarase lui Ernest Urdãreanu cã Germania nu va apãra România „în momentul cînd Sovietele vor trece Nistrul”.

Prin urmare, atitudinea guvernului de la Berlin în timpul agresiuni sovietice din iunie 1940 nu a constituit o surprizã pentru guvernanþii români. ªi mai explicit a fost ambasadorul german la Roma, von Mackenssen, care a declarat lui Raoul Bossy, la 14 martie 1940: „Noi vrem pace în sud-estul Europei ºi chestiunea Basarabiei trebuie închisã. Sã ºtiþi cã armata sovieticã nu este de dispreþuit. Dacã vã atacã ce faceþi?”. La rãspunsul ministrului român: „Vom face ca finlandezii. Dacã e sã murim, vrem sã murim frumos”, von Mackensen a replicat: „Nimeni nu vrea ca ruºii sã ajungã în Balcani, dar în general se socoteºte cã Balcanii încep la Prut”. Întrebat cum se va putea realiza acest lucru, ministrul german a rãspuns cã Moscova invoca mereu faptul cã Odessa era prea aproape de frontiera vesticã a Uniunii Sovietice, dupã care a adãugat, cu subînþeles: „Cum nu se poate muta Odessa de la locul ei, s-ar putea muta frontiera ceva mai departe”. Atenþionînd guvernul român ºi insistînd pentru acceptarea rãºluirii teritoriului naþional, guvernul german nu a procedat aºa dintr-o grijã deosebitã faþã de România, ci spre a o îndruma, pe calea tratativelor, la cedare, în dorinþa de a evita un eventual rãzboi în spaþiul românesc, extrem de important pentru Reich datoritã „aurului negru” din Valea Prahovei. Semnale privind viitoarea agresiune au venit chiar de la Moscova, de unde, la 29 martie 1940, V.M. Molotov a atras atenþia asupra „unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei”. Au urmat numeroase concentrãri de trupe la graniþa cu România, provocarea de incidente de frontierã, cunoscute factorilor responsabili de la Bucureºti.

Sesizînd pericolul care plana asupra României, generalul Florea Þenescu, ºeful Marelui Stat Major român, a prezentat regelui Carol al II-lea (mai 1940) un Memoriu în care, dupã ce aprecia cã „pactul ruso-german lasã Rusiei posibilitatea de a ataca Basarabia”, fãcea incredibila precizare: „Este ultimul moment ca guvernul sã comunice Marelui Stat Major dacã Basarabia trebuie apãratã sau evacuatã”. Prin urmare, cu nici o lunã înainte de rapt, ºeful Marelui Stat major nu cunoºtea poziþia guvernului în ceea ce priveºte apãrarea graniþei de est a þãrii. (va urma) Colonel (r) prof. univ.dr. ALESANDRU DUÞU

La 13 aprilie 1948 am trecut cu bine peste acest hop ºi dupã o sãptãmînã de spitalizare m-am întors la ºcoalã, la învãþãturã, dar cu eforturi fizice mai reduse. Puþin mai era pînã la încheierea anului ºcolar. Se apropia momentul despãrþirii noastre de profesoare ºi de ºcoalã. Pentru a ne aduce aminte de ele, am hotãrît sã întocmim un tablou. Ne-am fãcut pozele ºi le-am primit ºi pe ale profesoarelor.

Pe la mijlocul lunii mai 1948, am observat o neliniºte în rîndul doamnelor profesoare. Am aflat, tot de la colegele externe, cã directoarei Ciorogaru i s-a fãcut o percheziþie la domiciliu. În casã s-a gãsit o ladã cu documente ale soþului ei, care, se spunea cã a fost legionar, iar în podul casei, multe alimente din cele aduse de pãrinþi: saci cu fãinã de grîu ºi de porumb, alþii mai mici cu zahãr, unturã în bidoane smãlþuite, sãpun de rufe, cartofi, fasole ºi altele. Pe toate s-a pus sechestru. A fost înlãturatã din învãþãmînt. Soþul fusese deja arestat. În fruntea ºcolii ca directoare provizorie a fost numitã profesoara Iubu, apoi, Ileana Cernescu.

Tabloul nostru, bine reuºit, a fost gata de afiºat în vitrina unui magazin, dupã cum era obiceiul. Numai cã el nu mai putea sã aparã cu fosta directoare înlãturatã.

Diriginta noastrã a hotãrît ca în locul pozei dînsei sã fie scrisã lozinca: „Învãþaþi! Învãþaþi! Învãþaþi!“ (Lenin), iar pe tablourile elevelor sã rãmînã: „D-na Adriana Ciorogaru - directoare“.

Centrul examenului de diplomã a fost în ºcoala noastrã. Mi-am adunat toate puterile pentru acest important prag din viaþa mea. Îmi amintesc de sala mare, cu un rînd de trei bãnci în linie pentru grupa de elevi, iar în faþã, o masã lungã, aºternutã cu un material din in ºi brodatã de mîna elevelor, la care stãtea comisia de profesori pentru fiecare materie. Preºedinta comisiei era profesoara Tãvãluc. M-am prezentat bine pregãtitã, cu optimism ºi cu bucurie. N-am avut emoþii, ci dorinþa de a rãspunde cît mai bine, chiar nãvalnic. Am luat media 9,33 ºi am fost clasificatã a doua pe centru din cele trei ºcoli normale.

La 13 aprilie 1948 s-a fãcut reforma învãþãmîntului.

Seria noastrã a fost prima care a avut Diplomã Steaua nouã a Þãrii, atît de frumoasã. Ea reprezintã frumuseþile ºi bogãþiile solului ºi subsolului României. Este prima diplomã care, sub Stemã, are titlul þãrii: Republica Popularã Românã. Pînã la eliberarea diplomei am primit o adeverinþã pentru a obþine post în învãþãmînt.

Dupã terminarea examenelor de diplomã, fiecare elevã a primit o foaie de drum pe CFR pentru a pleca la Bucureºti la un curs ICD (Îndrumarea Cadrelor Didactice) timp de 6 sãptãmîni. Toate ªcolile Normale din þarã participau, mai bine zis, erau prezente la acest instructaj. Am fost cazate la ªcoala Centralã de Fete, o clãdire impunãtoare ºi foarte frumoasã. Audierea cursurilor se fãcea într-un edificiu mare, Ateneul Român. De la Bucureºti urma sã se facã repartiþia noastrã la ºcolile din þarã. Banii pentru cãlãtorie trebuiau restituiþi ºcolii, la ridicarea diplomelor în original. Eu nu am rezistat la acest efort decît trei sãptãmîni. Eram slãbitã în urma operaþiei ºi a efortului pentru examenul final al ºcolarizãrii mele.

La deschiderea noului an ºcolar 1948-1949 nu aveam nici o repartiþie. Pentru aceasta m-am prezentat la Inspectoratul ªcolar Judeþean Hunedoara, de unde am primit numirea la ªcoala Elementarã din Simeria, condusã de directorul Petre Lãdaru. Acesta, vãzîndu-mi diploma cu notã mare ºi neavînd suficienþi profesori, mi-a fãcut o catedrã compusã din mai multe obiecte: fizicã, istorie, educaþie fizicã ºi sport. Nu era nimic greu pentru mine, indiferent ce materii aº fi predat. Greul ºi urmãrile lui au fost naveta pe jos de la Simeria Triaj. A venit frigul toamnei tîrzii ºi lipsa de îmbrãcãminte adecvatã anotimpului m-au îmbolnãvit. Mergeam repede ºi la dus, ºi la întors, ca sã mã încãlzesc. Salariul l-am primit abia dupã trei luni de activitate. Locuiam la sora mea Mãriuca. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

1940 - Rapt, umilinþã ºi speranþã (1) În vara anului 1940, între 26 iunie ºi 7 septembrie, Uniunea Sovieticã, Ungaria ºi Bulgaria au ocupat, succesiv, Basarabia, nordul Bucovinei ºi Þinutul Herþa, nordvestul ºi sud-estul Transilvaniei, respectiv sudul Dobrogei, toate pãrþi componente ale statului naþional unitar român, reîntregit în istoricul an 1918 prin hotãrîrile cu caracter plebiscitar de la Chiºinãu, Cernãuþi ºi Alba Iulia. România pierdea astfel, într-un timp extrem de scurt, circa 100.000 kmp ºi 7.000.000 locuitori, adicã o treime din teritoriu ºi din populaþie.

Rapturile teritoriale ca ºi modul în care armata pãrãsise, fãrã luptã, istoricele pãmînturi româneºti au fãcut (ºi fac) fireascã întrebarea: Cum a fost posibil acest lucru din moment ce - aºa cum se aprecia într-un articol cenzurat ce trebuia sã aparã în ziarul „Universul” - de ani de zile lozinca oficialã pe temeiul cãreia se cerea poporului român necontenite sacrificii pentru apãrarea naþionalã, lozinca mereu repetatã nu în ºoapte timide, ci în discursuri rãsunãtoare a fost: «Nici o brazdã din pãmîntul þãrii!». ªi iatã tragedia: Nu o brazdã, ci provincii întregi ºi cele mai frumoase ºi cele mai româneºti ºi cele mai paºnice, adevãrate tezaure ale tradiþiei româneºti, ne sînt smulse în cîteva ore. Nu printr-o victorie a forþei în faþa unei rezistenþe înfrînte, nu printr-un dictat al unui for internaþional victorios ºi hotãrîtor al destinelor popoarelor, ci printr-o simplã notã cominatorie. Se cutremurã mintea, se revoltã conºtiinþa ºi se sparge pieptul în indignarea sufletului în faþa unei atari nedreptãþi pe care nu o poþi pricepe. Cum s-a putut ajunge aici?

La ce folosesc lucrãrile de apãrare, altele de acelaºi fel, ºi pentru ce s-au cheltuit zeci de milioane? Ce politicã s-a fãcut?”. Sugestive au fost, în acest sens, ºi întrebãrile pe care le puneau ºi românii de rînd, în special ardelenii ºi bãnãþenii: „Cum? Noi nu avem un rege? Nu avem o armatã în stare sã lupte, sã ne apere þara? Atunci de ce ne-a spus Majestatea Sa Regele cã nu vom da nici o brazdã din pãmînul românesc ºi cã-l vom apãra pînã la ultimul om? De ce mai þinem armata? De ce ne-am luat de la gura noastrã ºi am dat bucuroºi pentru înzestrarea ei?”. Constituiau acestea întrebãri fireºti, puse nu de cei care se sãturaserã de România, ci de cei care simþeau pericolul ºi care aveau sã trãiascã ºi sã sufere, mai mult sau mai puþin timp, sub stãpînire strãinã, întrebãri pe care cenzorul vremii nu le-a acceptat, la care autoritãþile nu au rãspuns, ca ºi cînd eliminarea sau ignorarea lor ar fi

RECURS LA MEMORIE

Vine mama! (6) Lecþia urma sã se þinã în ziua de 13 martie 1948, cînd era planificatã compunerea „Plugul“.

Mi-am pregãtit materialul didactic compus din: 1) o planºã care ilustreazã un cîmp în primãvarã, pe care un þãran arã cu plugul tras de doi boi, mînaþi de un flãcãu.

2) Poezia „Plugurile“, de Vasile Alecsandri, scrisã pe foi ºi împãrþitã elevilor.

3) Un cîntec de primãvarã.

Am întocmit un plan de lecþie în caietul de practicã pedagogicã, un caiet cu coperte trainice, legat, primit în dar de cînd am lucrat la tipografie. Lecþia s-a desfãºurat ºi s-a încheiat conform planului pe care l-am pus pe catedrã, în faþa inspectorilor.

Elevii au plecat din clasã, în pauzã, iar invitaþii au rãmas pentru a analiza lecþia mea. Au luat cuvîntul elevi, învãþãtori ºi chiar inspectorul, toþi apreciindu-mi pozitiv lecþia. Îmbujoratã, ascultam elogiile ºi le mulþumeam.

Bucuria nu a þinut mult. Ea s-a potolit cînd am luat hotãrîrea de a mã opera de apendicitã. Douã eleve din ºcoala noastrã au fost duse de urgenþã la aceastã intervenþie chirurgicalã. Parcã mã apucaserã ºi pe mine niºte înþepãturi în apendice la urcarea ºi la coborîrea scãrilor. ªi, de teamã cã voi lucra în cine ºtie ce vîrf de munte, de unde cu greu aº fi putut ajunge la un spital, cu apendicele perforat, am hotãrît sã mã operez. Ba, mai mult, am þinut ºi un regim alimentar pentru o operaþie uºoarã.

La consultarea medicului chirurg, dupã analizele fãcute, acesta mi-a spus cã nu este nici o urgenþã, dar, dacã voiesc, ºi pentru liniºtea mea, pentru viitor, cînd pot sã aparã dureri abdominale de altã naturã, pot sã fac operaþia.

ºters durerea ºi mîhnirea poporului faþã de rãºluirile teritoriale la care fusese supusã þara, faþã de politica falimentarã a conducerii statale, politice ºi militare a þãrii din acel timp.

ªantaj ºi presiuni externe Orice analizã serioasã a acelor tragice evenimente nu poate sã nu recunoascã situaþia extrem de dificilã în care se afla atunci România, cu sistemul de alianþe interbelic destrãmat, izolatã pe plan internaþional dupã capitularea Franþei, supusã presiunilor puternice ale Germaniei ºi Italiei, care au acordat un sprijin deschis celor trei state agresoare ºi au exercitat presiuni multiple asupra guvernului român pentru a ceda pretenþiilor revizioniste ale celor trei vecini. Informat de intenþia Moscovei de a ocupa Basarabia ºi Bucovina, Berlinul nu a gãsit de cuvinþã sã atenþioneze cel puþin Bucureºtii, jucînd însã aºa cum aprecia Raoul Bossy, ministrul român la Roma - un rol de „complicitate”. Cu toate cã, pentru propriile interese, Hitler l-a determinat pe I.V. Stalin sã renunþe la nordul Bucovinei, diplomaþia germanã a fãcut în zilele urmãtoare numeroase presiuni asupra guvernului român sã accepte ultimatumul sovietic, la 26 iunie 1940, Joachim von Ribbentrop cerînd lui Wilhelm Fabricius sã facã cunoscut guvernului român cã era în interesul sãu „sã cedeze în faþa Rusiei Sovietice”.

Greºeli ºi slãbiciuni interne

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 22 iunie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

Suntem salvaþi: spionajul românesc are binecuvîntare de la Ieruºalaim! (urmare din pag. 1) Dar, pe lîngã asta, Vlase este implicat în mai multe chestiuni controversate – ºi are toate caracteristicile unui ofiþer acoperit.

Dupã ce a obþinut diploma de inginer, Vlase a absolvit în serie tot ce se putea în domeniul „intelligence” ºi Apãrare, varianta NATO, desigur: Colegiul Naþional de Apãrare, Universitatea Naþionalã de Apãrare, Colegiul Superior de Securitate Naþionalã, Academia Naþionalã de Informaþii ºi este ºi doctor în ºtiinþe militare ºi informaþii, Academia Naþionalã de Informaþii.

Pe linie omeneascã, însã, Doamne, sã ne ierþi – Vlase s-a lansat prin Viorel Hrebenciuc ºi Corneliu Iacubov, iar apoi s-a apropiat de moºtenitorul tronului, Liviu Dragnea. Vlase apare în Dosarul Paltin Sturdza, celebrul dosar de retrocedãri, cu o valoare estimatã de procurori la peste 300 de milioane de euro. „La una din întîlniri a participat ºi deputatul Gabriel Vlase, care le-a dat garanþii cã îi va ajuta cu punerea în posesie. Gabriel Vlase urma sã primeascã o sumã printr-o firmã de topometrie”, se menþiona în rechizitoriu.

Dar, partea cea mai interesantã este relaþia cu Israelul.

Pentru cei care au urmãrit cazul, Vlase e cel care a trecut prin Camerã delegaþia care s-a deplasat înaintea lui Dragnea în Israel, precedînd celebra vizitã în care s-a discutat cu Netanyahu mutarea ambasadei la Ierusalim. Cu Netanyahu ºi cu „niºte evrei”, cum spunea preºedintele Iohannis. Se vede ºi din Stenograma discuþiei din 18 aprilie din Biroul Permanent al Camerei Deputaþilor, cu vizita în Israel plasatã în coada listei, în care Vlase îl anunþã pe controversatul Mlãdinoiu, „fostul ºofer al lui Dragnea”, cum îl numeºte presa: „Domnului deputat Silviu Vexler, reprezentantul în Parlamentul României al Federaþiei comunitãþilor Evreieºti din România, participã la delegaþia care îl va însoþi pe domnul Adrian Mlãdinoiu, secretar de stat la SG, în vizita oficialã în Statul Israel, 22 - 25 aprilie”, expunea Vlase problema în Biroul Permanent al Camerei. Dar, care e treaba lui Vlase cu Israelul? Vlase este preºedintele grupului parlamentar de prietenie cu Israelul – ºi nu de ieri, ci de trei mandate! Record în domeniu! Apoi, Vlase l-a însoþit pe Grindeanu la întîlnirea din 2017 cu premierul Netanyahu - ºi tot Vlase s-a întîlnit în anii anteriori cu toate mãrimile Þãrii Sfinte.

Dar, ºi mai interesant, Vlase este cel care l-a introdus, în ianuarie 2016, pe Liviu Dragnea la Benyamin Netanyahu. Atunci, Dragnea ºi Netanyahu au avut o conversaþie de 40 de minute, pusã sub semnul întrebãrii de guvernul Cioloº din punct de vedere al reprezentativitãþii. Din delegaþia de atunci au fãcut parte, pe lîngã Vlase, Georgian Pop, Daniel Florea, actualul preferat al lui Dragnea la Bucureºti. Pe scurt, Vlase este cea mai puternicã legãturã parlamentarã (poate ºi în alte domenii) cu Israel. ªi, mai mult ca sigur, Vlase se aflã la originea afacerii mutãrii de la Ierusalim. Deci, surprizã totalã: Iohannis îl nominalizeazã pe cel care i-a organizat lui Dragnea cel mai important joc politic extern din carierã! ªi poate intern, dacã punem la socotealã ºi Fondul Suveran.

Ei, aici sã zãbovim un pic; acest Fond Suveran de Investiþii ºi Dezvoltare este urmãrit, aºa cum arãtam într-un articol trecut, de un vector al serviciilor secrete americane, George Friedman, cel care nu s-a întîlnit cu Iohannis, ci cu Liviu Dragnea. Pe de altã parte Dragnea, „marele luptãtor cu Statul Paralel ºi noua Securitate”, a numit ca premieri doi „acoperiþi” – Grindeanu ºi Tudose. ªi, ce sã vezi, locul la Camerã i-l þine acest Vlase, a cãrui biografie universitarã ºi post-universitarã e numai „stat paralel”! Mai mult, iatã un alt detaliu: deputatul Gabriel Vlase a fost asociat cu controversatul premier Mihai Tudose în firma 1001 Net Romania SRL, Braºov, pe vremea cînd Tudose era cadru ºi doctor la Academia SRI. Un alt asociat în afacerea lichidatã în 2015 a fost Georgian Pop, fostul ºef al comisiei pentru controlul SRI. Cum se adunã geniile ºi patrioþii, nu-i aºa?

Da, cum spuneam la început, cine crede cã mîna lungã a Israelului nu ajunge la noi, se înºealã, sau crede în poveºti cu parteneriate. Apropo, acest parteneriat strategic cu Israel, de care vorbeºte Dragnea, cam în ce constã, cînd ºi cum s-a elaborat?... O simplã întrebare, care nu are nici nevoie de rãspuns; rãspunsul îl intuim, se numeºte nominalizarea în fruntea spionajului românesc a lui Gabriel Vlase.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Comunismul bun, comunismul rãu (urmare din pag. 2) ªtiu sigur cã cele mai bune bancuri cu Ceauºescu, cu regimul, le-am ascultat de la ofiþeri de Securitate, care o lãsaserã mai moale cu presiunea socialã, ei avînd scopuri ceva mai serioase. Despre cei care vorbesc de teroarea Securitãþii, am mari rezerve, mai ales cã, aºa cum am spus, la nivelul omului de rînd, cel care trãia normal, pleca în concediu, vizita þãrile comuniste prietene etc., astfel de presiuni nu existau. Este adevãrat, pentru o anumitã clasã a societãþii, astfel de lucruri sigur nu erau de bun augur ºi aici ajungem la ceea ce eu consider cã nu era ok ºi nu are sã fie bine niciodatã într-un regim de tip comunist: LIBERTATEA de miºcare, libertatea de gîndire, existenþa monopolului statului pe tot ce însemna industrie, comerþ etc.

Cu acest aspect nu am fost, nu sînt ºi nu am sã fiu niciodatã de acord, cu un sistem care îngrãdeºte în mod premeditat dreptul de întreprinzãtor, de gînditor ºi generator de profit celor care doresc sã prospere. Acesta este pricipalul motiv pentru care un sistem comunist nu poate sã fie acceptat de cãtre cei care au ca principal argument al muncii materia cenuºie. ªi s-a dovedit cã tocmai existenþa acestui monopol a dus la crearea multor breºe în societatea româneascã din perioada comunistã, chiar dacã, spre deosebire de acum, avea niºte valori bine cristalizate. Exista un mare respect pentru intelectuali, pentru dascãli, pentru studenþi, pentru tot ce însemna intelectualitate. Respect care, aºa cum se vede de departe, acum nu mai existã. În comunism, proletariatul era pus pe primul loc, avînd toate argumentele ca ei sã se simtã bine, intelectualii erau lãsaþi undeva la margine, nevoile lor intelectuale fiind destul de limitate, dar nu lipseau cu desãvîrºire. Majoritatea medicilor, a inginerilor, a profesorilor, fie de liceu, fie universitari, aveau conexiuni atît în þarã, cît ºi în strãinãtate, astfel încît, cu ceva greutãþi, puteau sã fie la curent cu ultimele descoperiri în domeniile în care ei activau.

Chiar dacã libertatea de miºcare era limitatã, mulþi reuºeau sã-ºi satisfacã nevoile intelectuale. Mai trist era cu cei care doreau sã iasã din paradigma comunistului harnic ºi vroiau sã meargã în Occident pentru a se realiza. ªi aici interveneau cei care asigurau trecerea graniþelor în Iugoslavia sau Ungaria. În ultimii 20 de ani de comunism, au fost multe astfel de cazuri, dintre care unele celebre: Nicu Covaci ºi o parte a trupei Pheonix, în anii ’70, fotbaliºtii Marcel Rãducanu ºi Belodedici, gimnasta Nadia Comãneci.

Cînd vorbeºti de comunism, mulþi spun cã „toþi aveau case ºi locuri de muncã”. Da, este foarte adevãrat cã aºa era, cel puþin în mare parte. Dar ce se spune mai rar sau deloc este cã a avea o casã proprietate în perioada aceea era la fel de greu ca ºi acum. La un salariu mediu de 2.600 de lei, foarte puþini erau aceia care îºi permiteau sã cumpere un apartament, a cãrui valoare depãºea uºor costul unei Dacii 1300, adicã 75.000 de lei. Majoritatea aveau case, dar stãteau cu chirie. Este adevãrat cã era modicã, dar pînã la urmã casa nu era a ta, era a statului.

Mai precis ºi în multe cazuri, casa era chiar a întreprinderii unde lucrai. Pentru cã, pentru comuniºti, gãselniþa pentru a-i pune pe oameni la muncã asta era: munceai, aveai casã. Nu munceai, nu primeai. ªi pe acest subiect putem croºeta destul de mult, prin comparaþie între vechiul sistem ºi actualul. Acum, spre deosebire de anii ’80, aproximativ 90% din populaþia României este proprietarã. Asta nu este un lucru foarte bun din punctul de vedere al creºterii economice. Atît comunismul, cît ºi capitalismul dîmboviþean trebuiau sã gãseascã motivarea pentru cei pe care-i pãstoreau sã munceascã. Înainte se ofereau case clasei muncitoare, la pachet cu locul de muncã. Productivitatea

muncii era astfel asiguratã. Pentru cei care nu munceau ºi o ardeau pe uscat, foarte puþini de altfel, existau legi care îi îndemnau sã meargã la muncã, nu atît de drastice, în sensul cã nimeni nu te obliga ºi nimeni nu te lua din aºternut de acasã. Dar în cazul în care cãlcai cumva pe bec, societatea te trimitea la muncã. În prezent, cînd 90% sînt proprietari, cum sã faci sã existe motivaþie pentru a munci?

Sînt mulþi cei care nu înþeleg de ce România nu stã bine la nivel european din punct de vedere al economiei. Pãi acest procent de 90% proprietari este în mare parte de vinã. Sunã ciudat, dar acesta este adevãrul. Pentru cei care nu au nici un fel de presiune de ordin financiar, a munci motivat este un lucru abstract. Ei pot oricînd sã se lase de muncã, pot sã meargã acasã ºi nimeni nu le va bate în uºã la final de lunã pentru plata unei chirii sau a unei rate. Din acest motiv, ca sã dau doar un exemplu, industria americanã este atît de dezvoltatã, pentru cã majoritatea americanilor stau cu chirie sau au rate destul de împovãrãtoare la bãnci. În România însã, se ºtie cã lipsa forþei de muncã, dar ºi a productivitãþii este generatã în primul rînd de lipsa motivãrii, dar ºi de starea tot mai precarã a învãþãmîntului, care în ultimii ani s-a mulþumit sã cîºtige din taxele universitare ºi sã lase mai moale pregãtirea profesionalã a celor care pãºeau cu încredere pragul de 18 ani. La nivelul angajatorilor, chiar dacã nu se declarã public, cei care au de achitat rate la bancã, chirii sau alte obligaþii, sînt mult mai motivaþi sã munceascã ºi, prin urmare, sînt mai cãutaþi. Ca sã revenim ºi sã expunem diferenþa dintre comunism ºi capitalismul cinic de acum, vom vedea cã ºi comuniºtii, ca ºi capitaliºtii de acum, se confruntau cam cu aceleaºi probleme, doar cã aveau moduri diferite de rezolvare.

Comuniºtii ofereau case la pachet cu locurile de muncã, în timp ce capitalismul oferã credite. ªi într-un caz ºi în altul, motivaþia muncii este asiguratã.

Ca o concluzie, putem spune cã atît comunismul, cît ºi capitalismul au ºi pãrþi bune, dar ºi pãrþi rele. Dacã în comunismul cunoscut de mine, cred cã învãþãmîntul a fost performant, deci un lucru bun, pot spune cã interdicþia de a te dezvolta ºi a prospera în funcþie de capacitatea ta geneticã, nu este un lucru care sã fie acceptat. Libertatea de a face cu viaþa ta, din viaþa ta, ceva care te reprezintã, fie cã este de naturã financiarã, intelectualã sau profesionalã, este esenþialã ºi necesarã în orice societate, de orice tip ar fi ea. Aceasta este de fapt marea problemã ºi cu adevãrat gravã a sistemului comunist iar chinezii au realizat asta într-un tîrziu ºi au reuºit sã rezolve acest deziderat. În ceea ce priveºte modul capitalist în care trãim în prezent, cel românesc, ºi se pare cã în majoritatea þãrilor europene, învãþãmîntul nu reprezintã un factor important, ºi acest lucru se vede ºi se simte tot mai acut. Partea bunã însã, în acest caz, este cã, cu ceva voinþã, acest deziderat se poate rezolva în timp, aºa cum se poate îmbunãtãþii ºi modul în care democraþia este implementatã la nivelul societãþii.

Cei care acum laudã beneficiile comunismului, fie sînt cei care au avut de cîºtigat direct de pe urma lui, fie sînt cei a cãror structurã se muleazã mai bine pe acest regim, fie sînt cei care nu l-au cunoscut. În ceea ce mã priveºte, comunismul mi-a adus o copilãrie fericitã, dar sînt convins cã la maturitate aº fi avut mult de suferit dacã ar mai fi continuat. Din acest motiv îmi doresc ca astfel de vremuri sã nu mai revinã niciodatã pe aceste meleaguri, de fapt, nicãieri pe acest pãmînt. Rãmîn la credinþa cã în viitor va exista un nou model politico-economic, o îmbinare elegantã între sistemul economic francez, democraþia elveþianã cu mici impuritãþi chinezeºti.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 22 iunie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Cîþi bani a primit Iuliu Maniu de la guvernul britanic ca sã-l aresteze pe Ion Antonescu Istoricul constãnþean Marian Zidaru a studiat de mai multe ori arhivele britanice ale Special Operations Executive (SOE), unde în fondul referitor la România a dat peste documente care atestã faptul cã marele om politic Iuliu Maniu a fost finanþat de guvernul britanic, condus de Winston Churchill, pentru a da o loviturã de stat care sã ducã la arestarea lui Ion Antonescu ºi la ieºirea României din alianþa cu Germania. „În Arhivele britanice ale Special Operations Executive (SOE), se aflã fondul România (de la HS5 750 la HS5 870). De asemenea, existã ºi alte documente care se referã la implicarea românilor în diverse acþiuni cu Serviciile Secrete britanice împotriva germanilor ºi a lui Ion Antonescu în alte fonduri: HS3, HS 7“, precizeazã istoricul constãnþean Marian Zidaru, cel care a cercetat manuscrisele. Conform declaraþiilor istoricului, Iuliu Maniu a fost abordat de Serviciul Secret britanic (SOE) în anul 1940, dupã Diktatul de la Viena, prin intermediul omului de afaceri britanic Alfred George Gardyne de Chastelain. „În anul 1940, cei doi s-au întîlnit în casa lui Ricã Georgescu, un inginer petrolist care era membru al reþelei britanice de spionaj. Prin intermediul acestui inginer, s-au realizat toate schimburile de informaþii pînã cînd a fost arestat pentru spionaj, în vara anului 1941“, spune istoricul. Iniþial, Chastelain i-a propus lui Maniu sã vinã la Londra sã facã un guvern în exil, însã reprezentanþii Ministerului de Externe englez, în subordinea cãruia funcþiona SOE, au declinat oferta iniþialã. Scopul atragerii de colaboratori în România ai SOE era efectuarea de sabotaje împotriva nemþilor, propagandã de rãzboi ºi susþinerea miºcãrilor de rezistenþã în þãrile unde Serviciul activa. SOE urmãrea ºi sprijinirea miºcãrilor subversive, ori, din punctul lor de vedere, Partidul Naþional Þãrãnesc, care funcþiona clandestin, era o astfel de miºcare. Îi interesa ca instalaþiile petrolifere sã nu mai funcþioneze ºi, astfel, sã nu mai alimenteze maºina de rãzboi a nemþilor pe durata celui de-al II-lea rãzboi mondial, România, alãturi de URSS, fiind principala furnizoare de carburant pentru tancurile germane. Maniu a evitat sã organizeze sabotaje, însã a dus o campanie de propagandã care a avut succes. Astfel, spune Marian Zidaru, în ziarele clandestine se scria cã Germania ºi nemþii vor sã stãpîneascã lumea, cã regimul nazist este unul criminal. Ricã Georgescu a primit 150 de milioane de lei pentru astfel de servicii, conform rapoartelor din fondul SOE România.

Secrete de stat date de englezi ruºilor Pe lîngã cele douã subiecte (sabotajele ºi propaganda antinazistã) care erau cap de afiº al colaborãrii dintre Iuliu Maniu ºi SOE, o seamã de informaþii viza secrete de stat.

Istoricul dezvãluie faptul cã, în anul 1942, britanicii cereau informaþii despre Armata Românã care opereazã într-un anumit raion. „Aici cam seamãnã a trãdare, pentru cã britanicii nu aveau nici o unitate militarã care se lupta cu românii. Ce-i interesa cîte tancuri sau cîte tunuri avea Armata Românã într-o anumitã zonã? Problema este cã ei transmiteau asemenea informaþii sovieticilor. Existau ºi spioni sovietici, dar NKVD dorea sã verifice informaþia din douã surse“, spune Marian Zidaru. NKVD avea încheiat un protocol de colaborare cu SOE, care presupunea existenþa unor reprezentanþe ale Serviciului la Moscova (condusã de generalul de brigadã George Alexander Hill) ºi NKVD la Londra (condusã de colonelul Ivan Chichaev). Iuliu Maniu nu semna niciodatã rapoarte, însã printre documente se aflã cîteva scrisori adresate lui Alfred George Gardyne de Chastelain, în care se abordau probleme politice ºi îi cerea ajutorul în diverse probleme. Cele trei nume conspirative ale lui Maniu erau „Alecu“, „Miron“ ºi „Tom“.

Maniu, plãtit cu valiza unui contrabandist turc Evident, Iuliu Maniu primea bani pentru serviciile sale, prin intermediul unui turc, folosit pe post de valizã diplomaticã. Salvet Lufti Tozan era consulul onorific al Finlandei la Bucureºti ºi avea paºaport diplomatic, însã se ocupa ºi cu contrabanda cu arme. Fusese recrutat de Serviciile Secrete britanice în primul rãzboi mondial ºi acum era folosit ºi în spaþiul românesc, ºi în cel unguresc. „Fiind consul onorific, nu-i deschidea nimeni valiza, nici mãcar nemþii nu îndrãzneau s-o violeze, ºi astfel putea sã transporte în ea orice. Prin intermediul acestui turc,

Maniu a primit 50.000 de dolari în douã tranºe, diamante în valoare de 72.000 de lire, plus trei diamante mai mari a cãror valoare nu o precizeazã britanicii“, spune istoricul. Într-un final, turcul a fost arestat în Ungaria pentru spionaj. Ce s-a întîmplat? Un agent ungar al SOE care fusese arestat a interpretat greºit parolele turcului ºi l-a turnat, temîndu-se cã este agent provocator al Siguranþei

maghiare. Este posibil ca turcul sã fi greºit parola, fiind cam analfabet. Cert este însã faptul cã a scãpat de condamnarea la moarte, Serviciul Secret britanic plãtind pentru el 20.000 dolari ºi 20.000 de franci elveþieni într-un cont din Elveþia, deschis pe numele ºefului Serviciului Secret ungar.

Hitler a cerut arestarea lui Maniu Relaþia lui Iuliu Maniu cu SOE a fost permanent monitorizatã de Serviciile Secrete germane, care i-au fãcut, în cele din urmã, dosar de spionaj. „Însuºi Hitler i-a prezentat lui Ion Antonescu dovezi despre colaborarea lui Maniu cu Serviciile Secrete britanice ºi i-a cerut sã-l aresteze, însã Mareºalul s-a opus. Acesta a pãrut surprins, semn cã nu se aºtepta. Cert este faptul cã mulþi dintre oamenii politici de seamã ai României din acea perioadã, chiar dacã nu erau efectiv spioni, colaborau cu marile Servicii Secrete engleze ºi franceze“, spune istoricul Marian Zidaru. Nici Siguranþa nu era strãinã de activitatea secretã a lui Ricã Georgescu ºi, mai apoi, a lui Iuliu Maniu, dupã arestarea primului, la 16 august 1941, direct din biroul sãu de la Societatea Româno-Americanã. Procesul în care membrii reþelei lui Ricã Georgescu au fost acuzaþi de spionaj nu s-a mai judecat, datoritã intervenþiei lui Eugen Cristescu, ºeful Serviciului Special de Informaþii al României, care a intervenit pentru ca ei sã fie judecaþi fãrã sã fie predaþi germanilor pentru interogatoriu, în ciuda presiunilor fãcute de Misiunea Militarã Germanã ºi de Abwehr. În timpul anchetei, s-a constatat cã fusese implicat ºi Iuliu Maniu, în calitate de conducãtor. Însã, anchetatorii au refãcut declaraþiile, înlocuind numele Iuliu Maniu cu Ricã Georgescu. Pe timpul detenþiei, în închisoarea din Calea Plevnei, Ricã Georgescu a avut parte de un regim preferenþial. Soþia sa îl vizita în detenþie, fãcea chefuri cu colegii de celulã, iar tratamentul stomatologic îl urma la o clinicã din oraº. În drum, poposea pe acasã.

Dacã lui îi era bine în detenþie, reþeaua avea de suferit. La scurt timp dupã arestarea lui, membrii reþelei s-au trezit în imposibilitatea de a mai transmite informaþii.

Aparatul FTT al lui Ricã Georgescu a fost ridicat, iar nemþii au instalat la graniþa turco-bulgarã un post de control foarte puternic, monitorizînd orice, astfel cã diverºii curieri care transmiteau informaþii au fost supuºi la grele încercãri. Se pare cã Iuliu Maniu mai avea un TFF, dar nu ºtia sã-l foloseascã, el nefiind spion profesionist.

Activitatea lui se limita la a coordona acþiunile de propagandã, în calitate de lider de partid.

Iuliu Maniu, presat sã dea lovitura de stat În douã rînduri, britanicii au încercat sã îi forþeze mîna lui Iuliu Maniu sã declanºeze o loviturã de stat. Prima datã, în august 1943, britanicii au trimis în România, prin Iugoslavia, pe mr. David Russel, de la Serviciul Secret britanic, care era ºi comandantul misiunii, ºi pe Nicolae Þurcanu, un român stabilit în Canada, pentru a-l forþa pe Maniu sã dea lovitura de stat împotriva Mareºalului Ion Antonescu. Aceºtia au venit prin Iugoslavia, cu o cãlãuzã sîrbã. În august, în timp ce se îndreptau spre Bucureºti,

Russel a fost asasinat. Britanicii i-au bãnuit pe cei doi însoþitori ºi, dupã rãzboi, a avut loc un interogatoriu foarte dur, dar nu s-a dovedit nimic. Nicolae Þurcanu a ajuns la Bucureºti, ºi Iuliu Maniu a stabilit, prin intermediul lui, cîteva contacte, prin TFF, cu Cairo. În iulie 1944, ºi Nicolae Þurcanu a fost arestat, ca urmare a folosirii excesive a TFF-ului. „Nemþii fãceau filaj gonio printr-o maºinã care se plimba pe strãzi ºi detecta semnalele, ori ei transmiteau chiar din casa lui Barbu ªtirbei, care era supravegheatã ºi de SSI, ºi de nemþi. Eugen Cristescu chiar l-a avertizat o datã: «Domnule Maniu, aveþi un aparat TFF?».

El l-a luat peste picior ºi i-a zis: «Poate am unul, poate am douã... Nu se ºtie niciodatã», conform memoriilor lui Eugen Cristescu“, spune istoricul constãnþean.

O a doua încercare a britanicilor de a-l forþa pe Maniu sã dea lovitura de stat a avut loc la scurtã vreme, în perioada Crãciunului din anul 1943. Atunci au fost paraºutaþi în România Alfred George Gardyne de Chastelain, Silviu Meþianu, un român emigrat în Anglia, ºi cãpitanul Ivor Porter. Au fost prinºi însã de autoritãþi dupã ce s-au paraºutat într-un alt loc decît în cel în care erau aºteptaþi de oamenii lui Iuliu Maniu. Þãranii care i-au vãzut au anunþat ºeful de post, ºi aceºtia au fost prinºi. Fiind consideraþi prizonieri de rãzboi, ei au fost aduºi în Bucureºti ºi gãzduiþi într-un apartament din sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei. Pe 2 aprilie 1944, a avut loc o întrevedere secretã între Chastelain ºi Iuliu Maniu, cu acordul tacit al Mareºalului Antonescu. Întîlnirea dintre Maniu ºi Chastelain a avut loc în pãdurea Andronache de lîngã Bucureºti, cînd englezul i-a zis sã dea lovitura de stat, însã Maniu a spus cã mai aºteaptã cîteva sãptãmîni. Nu au mai dat-o decît la 23 august 1944. SOE a vrut sã-l însãrcineze pe Iuliu Maniu sã-i facã scãpaþi, dar a renunþat la plan dupã ce Mihai Antonescu, ministrul de Externe, le-a dat asigurãri cã nu vor fi predaþi germanilor pentru a fi interogaþi. ªi astfel, ofiþerii britanici au rãmas în România pînã în seara zilei de 23 august 1944, cînd Chastelaine a plecat spre Turcia. Aºa a eºuat ceea ce a rãmas în istorie sub denumirea de „Operaþiunea Autonomous“. Peste mulþi ani, Ivor Porter a povestit aceastã experienþã într-o carte intitulatã „În România, în vreme de rãzboi“. Reþeaua SOE a funcþionat în România pînã la 23 august 1944, cînd Chastelain a fãcut raport de abandonare. A rãmas doar Serviciul clasic, MI6.

Curios, spune istoricul Marian Zidaru, pe lista finalã, apar ºi doi comuniºti de seamã ca fiind membri ai reþelei. Unul este Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi celãlalt, Ion Gheorghe Maurer, care fusese trimis la Istanbul cu o misiune. „Dacã despre primul nu am gãsit ºi alte informaþii, despre Maurer se spune cã era agent dublu. Probabil a dat informaþii ºi lui Cristescu, dar sigur britanicii îl considerau ca fiind de-al lor“.

Maniu, un „veºnic opoziþionist“ Pentru nehotãrîrea sa, Iuliu Maniu era numit de britanici un „veºnic opoziþionist“, care evita sã se implice activ în preluarea puterii. Istoricul Marian Zidaru spune cã acest lucru, practic, ne-a salvat, întrucît dacã s-ar fi dat lovitura de stat cînd încã divizia blindatã germanã se afla în România, þara noastrã ar fi fost ocupatã de germani. La începutul lui august, divizia era cantonatã în Polonia. Pe de altã parte, actul de la 23 August trebuia fãcut. Conform unui raport al diplomatului Grigore Gafencu, care la rîndul lui a dat informaþii britanicilor, acesta povestea cã în 1943 s-a întîlnit cu reprezentantul neoficial al NKVD-ului în Elveþia, Vladimir Sokolin. Acesta i-a zis clar: „Basarabia o pierdeþi. Dacã nu faceþi un pas concret sã fiþi primii, pierdeþi întreaga Moldovã. ªi dacã ungurii fac pasul înaintea voastrã, pierdeþi ºi Transilvania“.

Spioni în jurul regelui Iuliu Maniu a participat la pregãtirea loviturii de stat, dar nu s-a implicat foarte tare, mai ales în perioada 23 august, cînd a dispãrut cîteva zile la tratament, în clinica doctorului Jovin. Britanicii au numit lovitura de la Palat „Schema colonelului Black“, care consta în infiltrarea unor oameni-cheie la Palat, la Ministerul de Externe ºi la Guvern. Practic, Regele Mihai I era un tînãr total lipsit de experienþã politicã, care însã era manipulat de un grup de sorginte filo-britanicã, format din Alexandru Ioaniþiu, Ioan Mocsony-Stîrcea, Victor Pogoneanu Rãdulescu ºi Grigore Niculescu-Buzeºti. Mai mult decît atît, dar documentele aratã faptul cã Eugen Cristescu ºtia de lovitura de stat de la începutul lunii august. Conform delaraþiei unui ofiþer german, Wilhelm Hoettl, Cristescu a transmis SD-ului (Serviciul de Securitate nazist) informaþia despre iminenþa loviturii de stat. Spre norocul conspiratorilor români, baronul Manfred von Killinger, reprezentantul german în România, nu i-a crezut pe cei de la SD. MARIANA IANCU

Pag. a 10-a – 22 iunie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... * ,,Duminicã dim. sculare la 6,10. Ceai vagon restaurant. Cella, Mary, Babeº, Iuliu Maniu, Nic. Ivan. 9,30 Kükülöszög. În piaþã. Goga. În catedralã. Apoi la Maniu cu Goga. Premenire. În oraº. La Casinã. (Cãldurã În numãrul 40/1982 al revistei ,,Manuscriptum”, groaznicã) Dejun Maniu. Dupã-amiazã, pe la 5, cu ªerban Cioculescu publicã articolul ,,Note de cãlãtorie Puºcariu ºi Iosif la Veza pînã la 2½. Domºa. Primarul la sãrbãtoarea semicentenarului «Astrei»”. În acest din Veza. La 3½ mã culc la Domºa patul improvizat. La articol aduce în discuþie un aspect mai puþin cunoscut al 9 dim. Popa Domºa (cãldura creºte). La Consum cu personalitãþii lui Caragiale: anume felul cum nota amã- Cornel. În piaþã”. * ,,Luni dim. în piaþã, Tritenii. Cornel Iancu, la nuntele legate de mersul trenurilor din Germania ºi de la noi, precum ºi toate fazele cãlãtoriei înregistrate Consum. Bãrbier. Dejun Maniu cu Doamnele: (Triteanu telegrafic. De exemplu, starea vremii, întîlnirile cu pri- ºi d-ra Odobescu). Defilarea comunelor. Dupã-amiazã 5, etenii ºi cunoscuþii, petrecerile în comun, natura discuþi- experienþa Vlaicu. Seara la 6, în Grãdina Moldoveanu.

Ciorogaru, Ranetti, ilor etc. Astfel, cînd Petricã, Goga, Coºbuc, Octavian Goga a fost Pledos, Iosif, Scurtu. deþinut la închisoarea Tãmbãlãul degenedin Szegedin (1910), reazã. De acolo, la 8½ el a luat trenul de la seara la Ciura. Cina.

Berlin ºi i-a fãcut o Lupaº. Triteanu, Tãsvizitã amicalã, în lãoanu, Goga, Vlaicu, care a risipit sfaturi Iosif, Ciura etc. de genul: ,,Nu te Schiopul, Bocu, Tãslãpune cu prostul, cã uanu 3 koroane. are mintea odihConferinþa academicã nitã!”) ºi a toastat cu cu parte amuzantã. La ºampanie. Cu ocazia 4½-5 dim. la ªtefan acestui drum, continPop cu Iosif. Lipsã de uat pînã la Bucureºti tutun”. ºi înapoi, ºi-a notat * ,,Marþi 6½-7 toate etapele, opririle La o terasã în Bucureºti (de la stînga la dreapta): dim. Sighiºoreanu! La în gãri, întîlnirile cu George Coºbuc, Elena Coºbºuc, Alexandru Vlahuþã, 8½ culcare, la 10½ amicii. deºteptare. În oraº cu La fel avea sã Vaida Voievod ºi Ion Luca Caragiale.

Iosif la 12½. Spre procedeze Caragiale ºi în vara anului 1911, cînd a fost invitat sã participe la Sibiu. Liciu. Invitarea mitropolitului tardivã. Liciu.

Serbãrile Societãþii Culturale ,,Astra”. Pe douã file mari, Dejun la Veza. Domºa. Agapa publiciºtilor. Dãianu, de hîrtie subþire, el avea sã însemneze itinerarul Berlin- Liciu, monoloage. În curte cu Sighiºoreanu ºi consoarta.

Budapesta-Blaj-Sibiu-Rãºinari ºi retur, care a durat 10 La 4¾-7½ Vlaicu, Agârbiceanu, Hodoº, concurenþã acazile. Era o varã toridã, motiv pentru celebrul cãlãtor sã demicã... artele utile ºi cele inutile. Esca, Dãianu. Iosif consume multã bere rece. La plecarea din Budapesta merge la bal. Birjarul trãdãtor. La 7½ grãdinã cu spre Blaj, el a fost însoþit de Mary ºi Cella Delavrancea, Puºcariu, Iosif, Dãianu. Înapoi 9½-10 oraº. La Negruþ soþia ºi fiica mai mare a scriitorului ºi prietenului directorul. Pe urmã, tribulaþiile cu trãsurile, apoi, în fine, Delavrancea. La gara din Blaj, a fost întîmpinat de Iuliu duc cu Goga ºi Iosif bagajele la ªtef. Pop. Apoi toþi trei Maniu. Petrecãreþ din fire, Caragiale a dormit cînd la la bal. Acolo ªtefan Cicio Pop. Cina la 1½ noaptea la unul, cînd la altul dintre prietenii sãi ºi, cozeur neîntre- Turcul generos. La 3½-4 acasã la Preparandie”. * ,,Miercuri la 10 I. Corbu. 11 bãrbier. Vizitã cut, s-a întins la chefuri ºi discuþii prelungite.

Cele 3 zile ale festivitãþilor ,,Astrei” de la Blaj au Mitropolit. Mutul. Dejun Ciura. Dupã masã, literaturã cu strîns laolaltã ºi Biserica romano-catolicã, ºi Biserica Goga, Iosif, Ciura. Filozofie. Pe la 4 în curte. Oncu, ortodoxã, înfrãþite pe planul unitãþii culturale. Au fost 3 Tãslãuanu. Spre searã, vizitã de adio la Iuliu Maniu. momente de vîrf: cel artistic, cu participarea actorilor Birjarul fidel. La 8½ cina la Ciura. Alte 3 kor. Tãslãuanu.

Aristizza Romanescu, Petre Liciu ºi soþii Zaharia ºi La 12 Gara. Cãldurã. D-na Oncu. În tren, Goga, Iosif, Olimpia Bîrsan, veniþi de la Bucureºti. Au urmat Triteanu, Blaga, la Kis Kapus, Diaconovici. ªampania”. * ,,Joi dim. Sibiu. Otel nu. Reºinari 7 dim. Dormit reprezentaþia de operã datã de Veturia Triteanu, viitoarea a doua soþie a lui Octavian Goga, ºi defilarea, în costume 7½ dim. pînã 1. Dejun cu Iosif în chioºc. La 3 Goga, populare, a peste 20.000 de oameni, eveniment care l-a Triteanu, Esca. Plouã. Mausoleul ªaguna. Pe vale-n sus. fãcut pe Caragiale sã lãcrimeze, nedeprins cu asemenea Înapoi. Ploaie. Seara prînzul în chioºc. Noaptea recoare. spectacol înãlþãtor. În sfîrºit, de mare succes s-a bucurat 10½ Sibiu (recoare) plouã. Somn bun 11-7 dim. La zborul lui Aurel Vlaicu pe avionul sãu din lemn ºi pînzã, Goga în biroul-salon”. * ,,Vineri 10. În oraº bãrbier. Stadtpark. La care s-a ridicat la peste 500 m, a stat în aer 29 de minute ºi a executat 45 km de zbor, ocolind de 3 ori mulþimea, Mitropolit. La M-me ºi d-ra Raþiu. La Triteanu. Dejun de peste 3.000 de spectatori, în delir. ªi zborul lui Vlaicu Goga. Plecare 4½. Kis Kapus. La 10 seara singur vagon l-a impresionat pe Caragiale, care, în discursul sãu de la cupeu mic no. 9”. * ,,Sîmbãtã Budapesta 7-8. Sleeping pentru 3 d.am.+ banchetul organizat cu acest eveniment, a subliniat geniBarbier, Gerbeaud (?) Bãcãnie, Jägerhorn. Dejun (mai ul aviatorului Vlaicu ºi pe cel al poetului Goga. Cu acel prilej, Caragiale l-ar fi repezit pe cãrturarul Ion Scurtu, rãcoare). La 3 d.am. trec prin Ostbahn (cãldurã pe drum pînã la apusul soarelui). Trecerea munþilor. Apoi care afirmase cã dramaturgul ar fi un satiric. rãcoare. Singur în cupeu mare No. 15.

- Eu sînt un sentimental!

Dum. Dim. Zool. 7. 59”. ªi avea dreptate Caragiale, întrucît ,,marii nervoºi”, În încheierea articolului sãu, criticul ªerban dupã cum îl încondeiazã criticul Cioculescu, sînt mari Cioculescu ne dezvãluie identitatea unor personaje care sensibili, iar distanþa dintre sensibilitate ºi sentimentalapar în notele lui Caragiale. Astfel, Babeº ar putea fi ism nu-i prea mare. Întors acasã, Caragiale avea sã primeascã multe Victor sau Tit, ambii avocaþi din Budapesta. Mai scrisori de mulþumire din partea prietenilor ardeleni, departe, ªtefan Pop era canonic blãjean, iar ªtefan pentru turneul sãu prin Ardeal. Eveniment care avea sã Cicio-Pop, deputat, care a jucat un rol politic ºi dupã restabileascã relaþiile dintre Caragiale ºi aceºtia, rãcite întregire. Ion Rusu-Abrudeanu a fost un publicist remarde mai multã vreme. Din nefericire, zilele maestrului cabil, care a studiat resursele aurifere ale Transilvaniei. erau numãrate, ºi peste nici un an, la 9 iunie 1912, avea Leonard Paukerov a fost un ziarist bucureºtean.

Simsemo, avocat? Lucian Triteanu, preot, a ajuns epissã-i pãrãseascã pe toþi. * ,,Vineri d.a., la 4,21 Zool. Sleep cu tînãrul filosof cop de Roman (1923). Avocatul Cornel Iancu a fãcut bãrbier. Sîmbãtã (dim)ineaþa wagon restaurant bere, la eforturi sã-l atragã pe Caragiale în Masonerie, dar fãrã Budapesta (cãldurã mare) Jägerhorn, Sleeping Bureau succes. Lui Nenea Iancu îi era suficient cã socrul sãu, Segesvar p. searã, Berlin, sîmbãtã seara. Lanþul de aur arhitectul Gaetano Burelli, fusese mason, ºi basta! I.F. 60 kr. 12 - dejun Jägerhorn. Dupã dejun, Babeº, Aug. Neguþ era directorul ,,preparandei” blãjene. Murgoci era Paul. Seara Rusu Abrudeanu. Gara 9 cu Paukerov, celebrul geograf ºi geolog român. Kis Kapus este Copºa Mary, Cella. În vagon Sipsemo. Cupeul axfisiant. Doi Micã în ungureºte, dar Küküszölög cine sau ce-o fi? trichinoºi. Culcare pe la 3”.

PAUL SUDITU

Caragiale – Note de cãlãtorie

Iubirea fãrã þarã – scurtã istorie apocalipticã

Motto: Ah, atuncea þi se pare Cã pe cap îþi cade cerul, Unde vei gãsi cuvîntul Ce exprimã adevãrul!

(Mihai Eminescu) Trãiam ora astralã la marea ei tensiune, Deºi ocîrmuirea cocea putreziciune!

La mulþi ne-a fost munca pasiune, nu povarã, Prin ea înnobilarãm sublima, scumpa Þarã!

Aºa precum vulturii peste abis planeazã, Luptam s-avem conºtiinþa libertãþii treazã, Iar cînd în calea noastrã cioturi întîlneam, Aveam tãria forþei… ºi-n foc le azvîrleam!

Prin suferinþi ºi patimi am scos crime din cripte, Am spulberat minciuna, asupritori ºi lifte!

Aºa precum strãbunii ne-au învãþat Unirea, Ne-am învãþat copiii cinstea ºi iubirea! În veacul douãzeci, cumplit, paradoxal, Ne-am învãþat copiii ardentul ideal!

Sã ºtie sã iubeascã ce-i bun ºi înþelept, Sã ºtie sã stimeze conducãtorul drept!

Pe cel pus sã vegheaze liniºtea naþiunii, Stejar ce nu se pleacã la vuietul furtunii, Cu inima fierbinte, la fel ca România, Pe cel ce fãureºte Dreptatea ºi Frãþia!

Dar au fost ºi alþii, b.o.b.-iºtii canalii Ce s-au vrut sã fie bossi la Saturnalii ªi-au murit românii împuºcaþi în cap, Pentr-o altã clicã ºi un alt satrap!

Au fost acele timpuri... acum avem partide ªi libertãþi cu droaia ºi sufletele vide.

Trãim de azi pe mîine ºi foarte mulþi cerºesc, E multã jale-n case pe plaiul românesc.

De-ar fi sã se-ntoarcã un timp totalitar N-aº vrea sã fie crima zeiþã în altar!

Aº vrea Sfînta Dreptate, stãpînã peste toþi Sã scape România de mafie ºi hoþi!...

Dar uite cã nu vine nici o dictaturã…

Partidele de gaºcã la televiziuni se-njurã!

Care mai de care la vot sã jumuleascã, Pocindu-ne cu „english” limba româneascã…

Mafioþi siniºtri, învãþaþi cu clanþa, Le-au furat românilor speranþa!

Nu mai au copiii nici un viitor... ªi-au ajuns sãracii de rîsul curcilor!

România toatã a ajuns o ºatrã Unde maidanezii latrã ºi tot latrã...

Acesta e blestemul a 2000 de ani...

Unde e trãdare sînt ºi mulþi ºnapani!

FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 22 iunie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (62) „Eu sînt momeala“ (2) Autor: Robert Cormier Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1977, Statele Unite Editura: Pantheon Books Forma literarã: roman

Rezumat (2) Romanul se încheie cu raportul anual întocmit probabil de Brint. Acesta rezumã cea de a treia interogare anualã a Subiectului A, Adam Farmer, stabilind cã „nu prezintã semne de conºtientizare a informaþiilor oferite Departamentului 1-R de cãtre Martorul 599-6” (David Delmonte). Raportul mai indicã faptul cã rezultatele sînt coerente cu cele obþinute prin interogãrile precedente ºi cã „prin administrarea de medicamente... ºi rememorãrile orchestrate nu au reuºit sã obþinã informaþiile suspectate...”; de asemenea, mai este scris cã apare o resemnare adîncã atunci cînd sînt abordate aceste subiecte ºi „o resemnare completã însoþeºte recapitularea lichidãrii Martorului 599-6 ºi a partenerului (consoartei)”.

Raportul include ºi trei recomandãri: 1) ca politica conform cãreia nu se permit proceduri de lichidare în cadrul Departamentului 1-R sã fie eliminatã; 2) ca suspendarea Angajatului 2222 (Domnul Grey) sã fie întreruptã, acordîndu-se reabilitare completã (suspendarea avusese loc în urma suspectãrii de complicitate a Domnului Grey, în lichidarea Martorului 599-6; suspiciunea cã i-ar fi contactat pe adversari ºi ar fi dezvãluit locul în care se afla martorul a fost doar circumstanþialã); 3) ca reþinerea Subiectului A sã fie continuatã, întrucît constituie „veriga finalã între Martorul 599-6 ºi Dosarul 865-01”, „pînã la aprobarea procedurilor de lichidare” sau „menþinerea subiectului în aceastã stare” pînã cînd i „se va ºterge orice urmã”.

Paragraful de încheiere al romanului este identic cu cel de început: Adam se aflã pe bicicletã, pedalînd, pedalînd.

Istoricul cenzurii Atacul împotriva romanului ,,I Am the Cheese” (cîºtigãtorul a trei premii - cel mai bun roman scris de un tînãr, din partea revistei Newsweek, a ziarului New York Times ºi a publicaþiei School Library Journal, acestea, pe lîngã o receptare criticã remarcabilã) a fost iniþiat la Panama City, de o plîngere oficialã în aprilie 1986 (în care era inclusã ºi cartea ,,About David”, de Susan Beth Pfeffer). Acest eveniment a dus în cele din urmã la un proces (Farrel v. Hall) început la 18 iulie 1988; situaþia nu a fost rezolvatã decît dupã o perioadã de trei ani.

EVENIMENTE NEELUCIDATE

Tragedia de la Teatrul „Ford“: un lanþ de controverse (6) Confuzie realã sau premeditatã? (2) Stanton ordonase ca Booth sã fie prins viu. Totuºi, lucru ciudat, unul dintre ofiþerii care conduceau acþiunile de urmãrire a asasinului a ordonat, dimpotrivã, sã se tragã în ucigaº imediat ce va fi zãrit. Ofiþerul, care a dat acest ordin ºi care se afla împreunã cu detectivii, era colonelul William P. Wood, comandantul închisorii Old Capitol ºi, indiscutabil, omul ministrului de rãzboi.

Cine trãsese focul de armã care îl rãnise mortal pe Booth? Sergentul Boston Corbett declarã cã acest lucru l-a fãcut el. Este, totuºi, de neînþeles cum de a putut Corbett sã-l nimereascã pe Booth prin peretele ºopronului. Locotenent-colonelul Conger afirmã cã l-a vãzut trãgînd pe sergentul Corbett. Locotenentului Balcer i s-a pãrut cã a tras chiar Conger!

Mai tîrziu, a fost lansat zvonul cã, în afarã de intrarea principalã, ºopronul mai avea una prin care, probabil, a dispãrut ucigaºul. Booth - sau cel care era considerat Booth - a mai trãit o vreme dupã ce a fost împuºcat, rãmînînd pe deplin conºtient. În buzunarele lui s-au gãsit: un cuþit militar, o pipã, o busolã de buzunar, fotografii ale amantelor... ªi, lucrul cel mai important, un mic carnet roºu: jurnalul. În mãrturiile sale, locotenet-colonelul Conger, fãcînd declaraþii amãnunþite despre diferitele obiecte

Douã scrisori au precedat plîngerea oficialã. Marion Collins, bunica unui elev al liceului Mowat, s-a plîns prin intermediul unei scrisori adresate lui Leonard Hall, inspectorul din Bay County, prin care denunþa limbajul vulgar ºi propaganda umanistã ºi behavioristã. Hall i-a solicitat imediat directorului liceului Mowat, Joel Creel, sã interzicã romanul. În scrisorile ce au urmat, Creel ºi Hall erau înºtiinþaþi de faptul cã romanul continua sã fie recomandat la ºcoalã.

Plîngerea oficialã i-a aparþinut Claudiei Shumaker, fiica doamnei Collins ºi mamã a unei eleve de clasa a ºaptea care urma cursul de englezã susþinut de ReLeah Hawks. Plîngerea a fost depusã la sugestia lui Hall, dupã ce Hawks, anticipînd plîngerea lui Shumaker, îi informase pe pãrinþi de intenþia de a preda ,,I Am Cheese” ºi de a oferi un text alternativ elevilor ai cãror pãrinþi se împotriveau; 88 de pãrinþi au fost de acord, în timp ce doar patru au fost împotrivã. Shumaker dorea ca romanul sã fie interzis cu totul, susþinînd cã, în caz contrar, fiica ei ar fi urmat sã fie ostracizatã.

Atît ,,I Am the Cheese” cît ºi ,,About David” au fost retrase imediat din programa cursului, în aºteptarea deciziei comitetului de analizã. Acesta a decis dupã o lunã ca ,,I Am the Cheese” sã fie reintrodusã în programã (cazul celuilalt roman nu a mai fost examinat, întrucît textul oricum nu fusese inclus în programã). Cu toate acestea, inspectorul Hall nu a dat curs deciziei, împiedicîndu-i pe profesori sã foloseascã romanul la cursuri.

Din acel moment controversa s-a încins. Claudia Shumaker protestase împotriva temei romanului, „morbidã ºi deprimantã”, împotriva limbajului, „dur ºi vulgar” ºi a „descrierilor ºi sugestiilor sexuale foarte nepotrivite”. Cuvintele ofensatoare erau „iad”, „rahat”, „vînturi” ºi „la dracu’“; descrierile sexuale includeau o scenã cu adolescenþi sãrutîndu-se, o descriere a unor sîni ca fiind „mari” ºi „minunaþi” ºi o referinþã la „prezervativele expuse într-un magazin”. Doctorul M. Berry, într-o scrisoare adresatã editorului, se plîngea cã romanul aruncã „umbre de îndoialã asupra activitãþii guvernului Statelor Unite, asupra autoritãþii pãrinþilor ºi asupra profesiunii de medic”.

Profesorii au organizat o întîlnire publicã pe 27 mai, invitînd elevi, profesori ºi pãrinþi pentru a discuta despre

problema apãrutã. În acea dimineaþã, Hall le recomandase profesorilor sã nu discute cu elevii despre Primul Amendament sau despre controversa iscatã pe marginea romanului; de asemenea, le-a ordonat sã le spunã elevilor sã nu participe la întîlnire ºi sã îi facã sã creadã cã excluderea lor fusese decisã de cãtre profesori.

Aproape 300 de pãrinþi au participat la întîlnire; aproximativ douã treimi dintre ei se arãtau a fi în favoarea poziþiei profesorilor ºi în favoarea romanului.

Pe 5 iunie, Hall respingea decizia comitetului de analizã ºi susþinea în continuare excluderea romanului, adãugînd cã acesta nu fusese recomandat în mod oficial de cãtre consiliul director al ºcolii. Într-o declaraþie ulterioarã, ºi-a exprimat dezaprobarea faþã de o idee prezentã în roman: „ªtiþi ce se întîmplã la sfîrºit? Mama ºi tatãl copilului sînt lichidaþi de cãtre guvernul Statelor Unite. Ce înseamnã asta pentru voi? Veþi mai avea vreodatã încredere în guvern?”. Ulterior, Hall adãuga cã elevii nu trebuie învãþaþi cã o agenþie guvernamentalã poate fi coruptã sau capabilã sã înºele.

Dincolo de excluderea romanului I Am the Cheese pe motiv cã nu ar fi fost aprobat de consiliul ºcolii, Hall susþinea cã pentru orice alt text pentru care nu exista o aprobare de la nivel de stat, trebuia aplicatã o procedurã de aprobare formatã din cinci etape: 1) Profesorii vor alcãtui un memoriu detaliat despre motivul pentru care cartea este propusã la cursuri sau pentru biblioteca ºcolii; 2) Directorul respinge acest memoriu, sau, dacã nu, îl trimite mai departe autoritãþilor districtuale; 3) Acestea îl resping, sau îl trimit mai departe inspectorului; 4) Acesta îl respinge, sau îl trimite mai departe consiliului director al ºcolii; 5) Consiliul ia decizia finalã. Respingerea în cadrul oricãreia dintre etape însemna finalul procedurii; profesorii nu aveau drept de a face apel. O procedurã adiþionalã le permitea cetãþenilor care se opuneau lecturii unei cãrþi sã facã un apel la decizia de includere a acesteia în programã; însã nu exista o procedurã care sã permitã cetãþenilor sã facã apel la o decizie de respingere a unei cãrþi. Aceastã decizie a eliminat practic bibliotecile ºi romanele din sãlile de clasã. Mai mult, dacã o carte aprobatã de consiliu era apoi contestatã, aceasta urma sã fie retrasã pînã la decizia comitetului de analizã. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGRET BALD, DAWN B. SOVA

gãsite la Booth, n-a suflat nici un cuvînt despre ceea ce era cel mai important - jurnalul actorului. Însãºi existenþa unui asemenea document a ieºit la ivealã abia dupã procesul împotriva conspiratorilor. Scos în februarie 1866 la pensie, Baker a publicat „Istoria serviciului secret al Statelor Unite”, în care relata despre acest jurnal. Comisia judiciarã, care se ocupa cu cercetarea împrejurãrilor asasinãrii lui Lincoln, l-a rugat pe Baker sã repete acest lucru sub prestare de jurãmînt. Baker nu numai cã a consimþit sã facã acest lucru, dar a mai ºi adãugat cã din acesta au fost rupte unele file, abia dupã ce autoritãþile au descoperit jurnalul.

Problema acestui jurnal a ieºit din nou la ivealã în 1867, cu ocazia cercetãrii de cãtre Congres a activitãþii lui Johnson. Declaraþiile lui Baker cã din jurnal lipsesc optsprezece file, pe care el anterior le vãzuse, au provocat o adevãratã senzaþie. Acesta mai afirmase cã agenþii lui Stanton ar fi fãcut copii de pe aceste pagini, dar primiserã ordinul de a le transmite ministrului. Trebuie avut în vedere cã, pe vremea aceea, Baker era din cale afarã de pornit, considerîndu-se nerãsplãtit pentru devotamentul de care dãduse dovadã. În timpul cercetãrilor, o frazã din jurnal atrãsese o atenþie deosebitã: „Sînt aproape dispus sã mã înapoiez la Washington ºi... sã mã justific, lucru pe care cred cã am sã-l pot face”. Cum se putea justifica Booth - dezvãluind numele complicilor sãi suspuºi sau, pur ºi simplu, declarînd sus ºi tare cã l-a ucis pe preºedinte din „motive politice”?

Dupã senzaþionala declaraþie a lui Baker, procurorul general al armatei, Hoit, s-a grãbit sã asigure, sub prestare de jurãmînt, cã jurnalul se aflã intact ºi nevãtãmat. Însã el nu putea ºti cum arãta la început jurnalul, deoarece l-a

primit din mîna ºefului sãu din Ministerul de rãzboi. Mai tîrziu, încercînd sã înlãture bãnuielile asupra lui Stanton, Hoit a afirmat cã, ferindu-se de a transmite autoritãþilor anumite informaþii referitoare la complici, filele au fost rupte, probabil, de Booth însuºi. Stanton, în declaraþiile sale, sprijinea aceastã versiune. Baker, în schimb, continua sã susþinã contrariul.

Corpul lui Booth a fost adus cu o navã militarã. La Washington, cadavrul a fost arãtat cîtorva persoane care îl cunoºteau pe ucigaº. Printre acestea se numãra ºi doctorul D.P. May, care, cu doi ani în urmã, îl operase pe actor pentru a-i îndepãrta o tumoare de la gît. Urma rãmasã dupã operaþie constituia o dovadã în plus cã era cadavrul lui Booth. Ulterior, procesul-verbal de identificare a cadavrului a fost supus, în repetate rînduri, unor analize critice: s-au descoperit unele contradicþii, pasaje confuze, de felul remarcii lui May, conform cãreia cadavrul suferise schimbãri însemnate, cã era vãtãmat piciorul drept (în timp ce Booth, la 14 aprilie, îºi fracturase piciorul stîng). Nu se ºtie din ce motive, pentru identificare nu a fost adus fratele mai mare a lui Booth, Edwin, vîrît în închisoare. În istoria asasinãrii lui Lincoln au rãmas multe lucruri nelãmurite. Dar toate aceste fapte laolaltã ºi aproape fiecare din ele în parte fac posibile tot felul de interpretãri.

Unele acþiuni „suspecte” pot fi asociate cu peripeþiile luptei politice de dupã moartea lui Lincoln ºi nicidecum cu temerile cã vor ieºi la ivealã anumite taine ale conspiraþiei. (va urma) E.B. CERNEAC (Traducere ºi adaptare de EUGEN MIHAICIUC ºi PETRE MOCENCO)

Criptografia ºi codurile secrete care au marcat istoria

Atunci cînd trimit o scrisoare prin poºtã, majoritatea oamenilor obiºnuiesc sã sigileze plicul. Dacã i-am întreba de ce fac asta, probabil cã mare parte dintre ei ar spune fie cã acþioneazã din reflex sau cã fac la fel ca toatã lumea, fie cã lipirea plicului împiedicã scrisoarea sã se rãtãceascã. Chiar dacã plicurile nu conþin informaþii personale sau strict secrete, mulþi sperã ca scrierile lor sã nu fie citite decît de destinatar, motiv pentru care ei aleg sã sigileze plicurile. Cu toate acestea, dacã cineva îºi doreºte cu adevãrat sã citeascã conþinutul unei scrisori care nu îi aparþine, ar putea sã o facã foarte uºor, rupînd plicul. La fel se întîmplã ºi în cazul email-urilor, care ar putea fi citite cu uºurinþã de unii programatori iscusiþi.

Pentru a evita astfel de neplãceri, am putea opta pentru criptografie, metoda de codare care ne asigurã cã scrisoarea va rãmîne neinteligibilã pentru intruºi, mãcar o perioadã de timp, pînã cînd aceºtia reuºesc sã gãseascã cheia.

Criptografia este o ºtiinþã destul de veche care s-a nãscut din necesitatea de a transmite mesaje secrete ºi de a comunica eficient fãrã ca duºmanul sã cunoascã conþinutul scrisorii.

Aºa cum era de aºteptat, primele încercãri de a trimite mesaje secrete s-au bazat pe ascunderea propriu-zisã a textului. Unele dintre cele mai vechi exemple au fost semnalate de Herodot în scrierile sale. Prezentînd disputele dintre greci ºi persani, pãrintele istoriei explicã cum numai arta scrierii secrete a salvat Grecia de mînia armatei persane, atunci cînd elenii nu i-au trimis tribut ºi daruri lui Xerxes, Regele Regilor. Spre norocul grecilor, în Persia trãia Demaratos, un grec exilat care, deºi locuia în oraºul persan Susa se simþea încã loial þãrii natale, aºa cã a trimis acasã un mesaj prin care sã avertizeze conducãtorii de pericolul ce îi aºtepta.

Neputînd sã trimitã o simplã scrisoare, el a ras ceara de pe o tãbliþã, a scrijelit mesajul pe lemn ºi a reacoperit suprafaþa cu cearã. Conform lui Herodot, grecii nu au ºtiut ce sã facã cu tãbliþa pînã cînd fiica lui Cleomenes ºi soþia lui Leonidas, Gorgo, ºi-a dat seama cã mesajul se afla sub cearã. Mulþumitã acestui avertisment trimis printr-o metodã ingenioasã, grecii l-au învins pe Xerxes chiar în ziua atacului, în data de 23 septembrie 480 î.Hr. Aºa a luat naºtere steganografia, comunicarea secretã creatã prin ascunderea mesajului care s-a manifestat prin mijloace inedite în primele secole, de la tatuarea mesajelor pe scalpul unui sol, aºa

cum a fãcut Histaios atunci cînd i-a trimis un mesaj de încurajare lui Aristagoras din Milet pentru a-l convinge sã lupte împotriva regelui persan, pînã la scrierea sa pe o bucatã de mãtase ce urma a fi împãturitã ºi acoperitã cu cearã pentru ca mesagerul sã o poatã înghiþi, aºa cum era obiceiul la vechii chinezi.

Deºi steganografia a fost utilizatã îndelung, ea are un mare defect ºi anume acela cã mesajul odatã descoperit, poate fi descifrat cu uºurinþã. Prin urmare, apariþia criptografiei era imperios necesarã nu pentru a ascunde neapãrat mesaje, ci pentru a le face inteligibile.

La rîndul sãu, criptologia poate fi ºi ea împãrþitã în douã subdiviziuni: transpoziþia ºi substituþia.

Transpoziþia presupune ca literele dintr-un mesaj sã fie pur ºi simplu rearanjate cu scopul de a crea anagrame. Totuºi, aceastã metodã este folositã cu precãdere pentru mesajele scurte ºi poate fi nesigurã avînd în vedere cã, în acest caz existã un numãr limitat de litere ce pot fi rearanjate relativ repede. În textele lungi, transpoziþia oferã oarecare siguranþã. Pe mãsurã ce numãrul literelor creºte, numãrul combinaþiilor posibile se multiplicã, iar descifrarea mesajului se poate face doar cunoscînd sau aflînd procedeul exact de codificare.

Substituþia, pe de altã parte, ca metodã de codificare, este una dintre cele mai vechi modalitãþi de criptare ºi una dintre cele mai vechi descrieri ale sale apar în Kama-sutra, text scris în secolul al IV-lea de învãþatul brahman Vatasyayana. Aici, femeilor li se recomandã sã studieze 64 de arte printre care ºi arta scrierii secrete prin care pot comunica în secret cu iubiþii. Una dintre tehnicile recomandate de brahman este gruparea alfabetului pe perechi alese la întîmplare pentru ca apoi fiecare literã sã fie substituitã cu perechea ei.

Simplitatea ºi eficienþa acestui mod de codare a mesajului a fãcut ca substituþia sã domine scrierile din primul secol. Dar tot în aceastã perioadã au apãrut ºi indivizii specializaþi în spargerea codurilor. Deºi marii învãþaþi credeau cã nu este posibil ca mesajele secrete create prin substituþie sã fie sparte, din cauza numãrului uriaº de potenþiale chei, spãrgãtorii de coduri au gãsit metode prin care mesajele erau descifrate rapid.

De fapt, descoperirea s-a produs în Orient, acolo unde comerþul, dar ºi dezvoltarea culturalã erau în floare ºi unde rata infracþionalitãþii era redusã datoritã legilor ºi pedepselor stricte. Mare parte din comunicarea de aici era bazatã pe criptare. Pînã ºi administratorii foloseau alfabete cifrate pentru a-ºi scrie actele, iar important este faptul cã ei nu au fãcut numai atît, ci au reuºit sã punã bazele criptanalizei, ºtiinþa prin care codurile pot fi sparte fãrã a fi nevoie de cunoaºterea cheilor care au dus la criptare.

Cunoscînd arta prelucrãrii hîrtiei, civilizaþia musulmanã a ajutat la rãspîndirea cunoºtinþelor dobîndite. Astfel europenii au putut învãþa modalitãþile de decriptare pe care au început sã le punã în practicã în diverse instituþii, pe mãsurã ce criptografia devenea un instrument diplomatic. În Cartea Codurilor scrisã de Simon Singh, autorul susþine cã istoria europeanã îl indicã drept prim mare cartograf pe Giovanni Soro, care a

fost numit în funcþia de secretar criptograf al Veneþiei în 1506. Soro era faimos în toatã Italia, iar statele prietene îi trimiteau mesaje pentru a le descifra. Chiar ºi Vaticanul, care la ora aceea era al doilea centru activ de analizã, apela la serviciile lui. ªi la alte curþi din Europa criptologia era foarte serios tratatã de specialiºti renumiþi. În Franþa, de exemplu, Philibert Babou era un criptanalist dedicat regelui Francisc I. Din pãcate, însã, regele a profitat de faptul cã Babou lucra zi ºi noapte la descifrarea mesajelor ºi a avut o relaþie amoroasã cu soþia sa. Un alt francez renumit pentru capacitatea sa uimitoare de a descifra mesaje a fost Francois Viete care avea o pasiune pentru decriptarea mesajelor spaniole. Atunci cînd regele Spaniei, Filip al II-lea, a aflat cã francezii i-au interceptat mesajele a considerat cã abilitãþile lui Viete sunt diavoleºti ºi s-a plîns Vaticanului. Deºi conducãtorul spaniol a cerut judecarea criptanalistului pe motiv cã “s-a fãcut frate cu dracu” ºi utilizeazã magia, Papa, care avea proprii specialiºti în decriptare, a respins cererea. Între timp, dîndu-ºi seama de importanþa cifrului, marile puteri au optat pentru îmbunãtãþirea lui.

Una din cele mai simple modificãri a fost adoptarea nulelor, a acelor simboluri care nu înlocuiesc litere, ci care au rolul de a-l induce în eroare pe inamic.

Probabil cel mai reprezentativ ºi cunoscut caz care a implicat criptanaliza a fost cel al Reginei Maria a Scoþiei, a cãrei soartã a fost hotãrîtã de un petic de hîrtie. În anul 1568, Maria merge în Anglia unde cautã refugiu, fiind alungatã de nobilime, însã Regina Elisabeta I, o aresteazã sub pretextul cã ºi-ar fi omorît propriul soþ. De fapt, adevãratul motiv era cã Maria, o catolicã, reprezenta o ameninþare pentru veriºoara ei, Elisabeta, care încerca sã persuadeze poporul ºi sã adopte protestantismul. În 1586, dupã 18 ani de închisoare, ea

primeºte un val de scrisori cu mesaje criptate de la susþinãtori. Mai mulþi tineri plãnuiesc sã o elibereze pe Maria ºi sã o înlãture pe „uzurpatoarea” Elisabeta, fiica nelegitimã a lui Henric.

Din pãcate, spionii lui Sir Francis Walsingham, secretarul de stat al reginei Elisabeta, pun mîna pe mesaj ºi reuºesc sã îl descifreze ºi chiar sã îl ºi falsifice.

Dupã ce Maria le dã susþinãtorilor ei binecuvîntarea de a-ºi duce la bun sfîrºit planul care presupunea uciderea Elizabetei, Walsingham, cel ce interceptase ºi acest mesaj, falsificã un postscriptum la scrisoarea întemniþatei ºi le cere susþinãtorilor mai multe detalii pentru a putea afla cine stãtea în spatele acestui complot.

Din cauza acestui cifru slab, în data de 15 octombrie, Regina Maria este adusã în faþa justiþiei ºi este acuzatã de trãdare, iar la 8 februarie 1587 este decapitatã la Castelul Fotheringhay, în faþa a sute de oameni.

În urma acestui eveniment este clarã necesitatea unei schimbãri în ceea ce priveºte complexitatea cifrului. Dupã ce timp de mai multe secole, substituþia monoalfabeticã a fost suficientã pentru transmiterea mesajelor secrete, în anii 1460 a început sã se aducã o îmbunãtãþire revoluþionarã.

La sfaturile florentinului Leon Battista Alberti, timp de mai multe zeci de ani, specialiºtii vor pune bazele unui cifru care utiliza mai multe alfabete. Acum, metoda este cunoscutã sub numele de cifru Vigenere, în onoarea celui care i-a acordat forma finalã, Blaise Vigenere, ºi presupune utilizarea a 26 de alfabete pentru scrierea unui mesaj. Fiecare alfabet din tabel este decalat cu o literã, iar expeditorul poate cripta un mesaj folosind unul sau mai multe rînduri.

Pentru descifrarea mesajului, destinatarul trebuie sã cunoascã ce rînd din pãtrat sã foloseascã pentru citirea fiecãrei litere. Prin urmare, expeditorul ºi receptorul trebuie sã stabileascã între ei un sistem de schimbare a rîndurilor. Mulþumitã acestui tip de

criptare, o literã care apare de cîteva ori într-un text, va putea fi reprezentatã de fiecare datã de o literã diferitã.

Un alt cifru vestit ºi complex a fost cel al lui Ludovic al XIV-lea, inventat de Antonie ºi Bonaventure Rossignol. Marele Cifru s-a dovedit a fi atît de bun, încît a sfidat ºi eforturile urmãtoarelor generaþii de spãrgãtori de coduri. Abia dupã anii 1890, istoricii descoperã o serie de scrisori ale lui Ludovic al XIV-lea, cifrate cu Marele Cifru, iar comandantului Etienne Bazeries îi revine sarcina de a desluºi codul.

Dupã luni de mumcã istovitoare, Bazeries observã cã un grup de cifre (124-22-125-56-345) se repetã de mai multe ori pe fiecare paginã ºi presupune cã reprezintã „les-en-ne-mi-s”, adicã „les ennemis” (inamicii). Descoperirea s-a dovedit a fi una crucialã ce a condus la descifrarea scrisorilor ºi la elucidarea multor mistere printre care ºi adevãrata identitatea a Omului cu Masca de Fier, personaj ce a dat naºtere unui val de speculaþii ºi despre care au scris Alexandre Dumas ºi Victor Hugo.

Descifrarea scrisorilor a scos la ivealã faptul cã Omul cu Masca de Fier nu a fost nici fratele geamãn al regelui, nici o altã rudã a sa, ci Vivien de Bulonde, comandantul care a condus un atac împotriva oraºului Cuneo ºi care a fost pedepsit pentru indisciplina sa. În secolul al XVIII-lea, criptanaliza devine o industrie, iar fiecare putere europeanã avea aºa-

numitele Camere Negre unde se opreau scrisorile pentru ambasadori, se copiau ºi se descifrau.

Pe lîngã evoluþia criptanalizei, ºi crearea telegrafului îi determinã pe specialiºti sã caute metode tot mai sigure de criptare. De exemplu, la începutul anilor 1800 în Anglia, Sir Charles Wheatstone ºi William Fothergill Cooke au construit detectoare din ace magnetizate, care erau deviate în prezenþa curentului magnetic. Astfel se puteau trimite mesaje la cîteva zeci de kilometri distanþã. Informaþiile legate de telegraf s-au rãspîndit rapid, iar la popularizarea lui a contribuit puternic vestea naºterii celui de-al doilea fiu al reginei Victoria ºi al prinþului Alfred. ªtirea a ajuns în Londra prin intermediul telegrafului ºi în mai puþin de o orã a fost publicatã în „The Times“. Între timp, în America, Samel Morse construise un alt sistem de telegraf care folosea un electromagnet cu scopul de a amplifica semnalul care, odatã ajuns la destinatar era destul de puternic pentru a trasa o serie de semne ºi care, cu timpul, a fost dotat cu un dispozitiv sonor astfel încît destinatarul sã poatã identifica fiecare literã.

O altã mare invenþie a secolului XIX a fost radioul lui Guglielmo Marconi care permitea transmiterea informaþiilor dintr-un punct în altul fãrã a necesita existenþa unui fir. Totuºi aceastã capacitate de rãspîndire a informaþiilor putea expune trupele armate la mari pericole, avînd în vedere cã mesajele puteau ajunge cu aceeaºi uºurinþã la inamici. În timpul rãzboiului au fost create mai multe coduri dintre care doar puþine s-au putut bucura de longevitate, mare parte a mesajelor fiind relativ uºor de decriptat.

Dupã toate aceste eºecuri din perioada rãzboiului, criptografii nu s-au lãsat înfrînþi ºi au cãutat soluþii pentru scrierea mesajelor codate în moduri cît mai sigure. Roadele acestei munci intelectuale nu au întîrziat sã aparã, cãci nu a durat mult pînã cînd au fãcut o descoperire ce a ajutat la restabilirea comunicãrii secrete pe cîmpul de luptã. În 1918, inventatorul german Arthur Scherbius a construit o maºinã criptograficã care avea la bazã discul de cifrare creat în secolul al XV-lea, o invenþie a unui arhitect italian, pe numele sãu Leon Alberti. Enigma, aºa cum a fost botezatã maºina, a devenit în scurt timp cel mai de temut sistem de criptare din istorie. Cu ajutorul acestei maºini, expeditorul putea sã tasteze textul în clar, iar maºina genera mesajul criptat. La rîndul sãu, destinatarul, dotat ºi el cu o Enigma ºi un exemplar al cãrþii de coduri, tasta textul cifrat pentru a genera mesajul în clar. În acest caz, chiar dacã inamicul

captura o astfel de maºinã, decriptarea mesajului era una dificilã în lipsa configuraþiilor iniþiale folosite pentru scrierea mesajului. Fãrã cartea de coduri, inamicul trebuia sã încerce toate cele 17.576 de configuraþii posibile de codare. Cu timpul, maºina a primit îmbunãtãþiri datoritã cãrora Germania ajunsese sã se bucure de cel mai sigur sistem de comunicaþii din lume. În al doilea Rãzboi Momdial, situaþia se schimbã iar supremaþia în domeniul decriptãrii o deþin englezii care au inventat dispozitivul de decodificare numit Colossus. Aceastã maºinãrie a fost consideratã pãrintele computerului modern ºi a determinat dezvoltarea criptografiei în timpul ultimei jumãtãþi a secolului XX. Dupã naºterea ARPANet, în 1969, care a permis conectarea a 4 situri într-un an, ºi care, mai tîrziu, a dus la dezvoltarea internetului, criptograful Whitfield Diffie, pasionat de problema codurilor, se dovedeºte a fi capabil sã schimbe istoria. El a prevãzut revoluþia digitalã ºi, gîndindu-se cã va veni o vreme cînd aproape fiecare om va avea propriul calculator, ºi-a imaginat situaþii în care un individ ar dori sã cumpere bunuri de larg consum prin intermediul internetului ºi cu ajutorul unui card de credit. În astfel de cazuri, cele douã pãrþi ar trebui sã cunoascã cheia. Dificultatea, însã, constã în faptul cã acea cheie nu poate fi cunoscutã de ambele pãrþi decît dacã una dintre ele cãlãtoreºte pînã la cealaltã pentru a o împãrtãºi. Împreunã cu profesorul Martin Hellman de la Universitatea Stanford, California, Diffie creeazã criptografia asimetricã sau criptarea cu cheie publicã. Tehnica utilizeazã o pereche de chei: o cheie publicã ºi o cheie privatã. Un utilizator care deþine o astfel de pereche îºi publicã cheia, astfel încît oricine doreºte, sã o poatã folosi pentru a-i transmite un mesaj criptat. Numai deþinãtorul cheii secrete (private) este cel care poate decripta mesajul astfel criptat. Metaforic vorbind, criptografia asimetricã poate fi imaginatã astfel: un lacãt poate fi închis de oricine apasã pe el, dar numai deþinãtorul cheii îl mai poate deschide.

Aºa cum a prezis Diffie la începutul anilor ’70, omenirea a intrat în Epoca Informaþiei, o erã postindustrialã unde cel mai de preþ bun este informaþia.

Schimbul de informaþie digitalã este o parte integratã a societãþii ºi miliarde de e-mailuri sunt trimise zi de zi. Banii se transmit cu rapiditate prin cyberspaþiu ºi se estimeazã cã zilnic, jumãtate din PIB-ul lumii trece prin reþeaua Societãþii Internaþionale de Telecomunicaþii Financiare Interbancare. În acest context, este lesne de înþeles de ce în Epoca Informaþiei, criptografia reprezintã una din cele mai importante ºtiinþe. Informaþiile care circulã de la un capãt al lumii la altul, prin intermediul internetului, trebuie sã fie protejatã. Timp de 2000 de ani, criptografia a fost importantã pentru regi, regine, guverne ºi armatã, dar acum ea faciliteazã ºi dezvoltarea afacerilor ºi chiar protejarea intimitãþii.

De calitatea ºi evoluþia criptologiei depinde succesul Epocii Informaþionale, ea asigurîndu-ne lacãtele ºi cheile datelor celor mai de preþ.

MARIA OLARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 22 iunie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei De la extaz la agonie

de închisoare cu executare – exagerat, desigur, aºa cã s-a gîndit cã-ºi poate gãsi adãpost, pentru a scãpa de ,,mititica”, tocmai în Costa Rica, unde se aflã ºi prietena ei, Alina Bica. Dar dacã þara respectivã o extrãdeazã, ce se va întîmpla oare cu dumneaei? Cã dom’ ex-prezident n-are treabã; nici cu închisoarea, nici cu doamna Elena.

S-ar fi cuvenit ca nea Trãienicã, mînã micã ºi gurã mare, sã-i sarã în apãrare, dar... þi-ai gãsit. Bãse îºi vede, senin, de treburile lui, avînd imunitate veºnicã, aºa cã acum se plimbã, îºi alintã nepoþeii, ce mai, e fericit ºi liber, nimeni nu-i clinteºte un fir de pãr din vîrful cheliei. În timp ce frumoasa din pãdurea adormitã stã cu frica-n sîn prin cele meleaguri depãrtate ºi-i plînge sufletul cã nu-ºi poate rezolva blestematul dosar cu ,,Gala Bute”. Dar i-am aduce, aºa, o micã imputare: de ce i-aþi fost, stimatã doamnã Elena, atît de credincioasã? De ce n-aþi spus nici un lucru acuzator la adresa fostului preºedinte, care v-a fost ºi prieten? E imposibil sã nu fi ºtiut nimic care sã-l compromitã. Prea v-a lãsat singurã ºi neajutoratã. Nu e corect, nu e cinstit sã suferiþi o condamnare mai mult sau mai puþin nedreaptã, ºi dom’ Traian habar sã nu aibã, sã huzureascã de bine, vorba lui Ion Creangã.

Las’ cã nici dvs. n-o duceþi prea rãu, deocamdatã. Cã, dacã n-aþi fi avut bani, nu vã permiteaþi o evadare în Costa Rica, sã staþi la nu ºtiu ce hotel, sã mîncaþi ºi sã beþi tot ce vã pofteºte inima. Nu era mai bine la ,,Cireºica”, acolo, cu ,,iubitul meu” aproape? Ah! ªi cu ce patos i-aþi cîntat, vã mai aduceþi aminte? Probabil cã nu, aºa cum nu aþi uitat nici suita de osanale cu care eraþi înconjuratã. O, Doamne, cum mai trece timpul ãsta necruþãtor! Fãrã îndoialã cã vã amintiþi cum se prosternau toþi, în frunte cu Teodor Baconschi, colegul dvs. de partid care, sãracul, mãrturisea cã trebuia sã facã eforturi incomensurabile sã reziste nurilor domniei voastre. Iar o altã divinã frumuseþe spunea cu emoþie cã a venit ,,sã ia luminã” de la Elena Udrea. Ea pe unde o mai fi? Desigur, o duce bine, ca ºi amicul Baconschi.

Da, de la agonie la extaz ºi blestematul vicevercea, iatã una dintre cãile bãtãtorite ale lumii nemiloase.

Altfel, vã dorim tot binele de pe pãmînt, cu sãnãtate în primul rînd.

GEORGE MILITARU

diverse posturi de televiziune, unde se tot dã atotºtiutor, criticã deseori Puterea, se uitã chiorîº la restul Opoziþiei ºi încearcã de fiecare datã sã se înfãþiºeze curat ca lacrima, strãduindu-se sã-ºi acopere toate mîrºãviile, ca pisica ºtim noi ce. Parcã-i ºi mai ridicol în postura de azi, decît în cea de ieri. Mãcar Ceauºescu a murit demn, fãrã sã cerºeascã nici un pic de clemenþã de la asasini.

Cu toate cã, în decursul istoriei, noi, românii, am avut atîþia domnitori destoinici, astãzi, nu mai ºtim sau nu sîntem lãsaþi sã ne cîrmuim singuri. Ne-am întrebat de atîtea ori: pentru care fapte de arme a fost propus un primar provincial sã candideze în alegerile prezidenþiale? Pentru vocaþia meditaþiilor, sau pentru priceperea de a achiziþiona case mari pe bani puþini? Ne-am întrebat de atîtea ori ºi ne întrebãm ºi astãzi cum de a reuºit Klaus Iohannis ca, în turul doi al alegerilor, sã-ºi depãºeascã adversarul, un prim-ministru, cu un milion de voturi, cînd, la sfîrºitul primei runde, domnia-sa era în deficit, faþã de contracandidat, cu un numãr similar de voturi. Într-o zi va trebui sã se facã luminã ºi în aceastã afacere electoralã.

Pe Klaus Iohannis ,,nu l-au interesat trucurile electorale” de dupã gard. Nici Bãsescu ,,nu ºtia nimic despre matrapazlîcurile din casa generalului Oprea”, în urma cãrora a obþinut un al doilea mandat prezidenþial.

Iohannis a fãcut pas cu pas, s-a rodat, a prins curaj ºi, înainte de jumãtatea mandatului, a pornit pe urmele predecesorului. Mai întîi s-a nãpustit asupra Executivului condus de contracandidatul sãu în alegerile prezi-

denþiale, Victor Ponta, declarînd cã vrea guvernul sãu.

De unde pînã unde un asemenea tupeu antidemocratic?

Cîºtigase PNL alegerile? Dimpotrivã, se tîrîse ca melcul, aºa cum o face ºi astãzi. Nici cu Parlamentul nu se împacã. Probabil, vrea unul al sãu. Nu-i este de ajuns cã a devenit preºedinte al þãrii, comandant suprem al Forþelor Armate ºi preºedinte al CSAT. Vrea tot, cã aºa cerea democraþia germanã pe vremuri. Fostul Führer de tristã amintire era conducãtorul Partidului Naþional Socialist fascist, cancelar (prim-ministru), preºedinte al Germaniei ºi comandant suprem al forþelor armate.

Beneficiind de asemenea puteri nelimitate, Hitler a instaurat cea mai crîncenã dictaturã din istoria omenirii, declanºînd, totodatã, cel mai pustiitor rãzboi. În loc sã-ºi exercite rolul de mediator în conflictele dintre instituþiile statului, preºedintele Iohannis socoteºte cã-i mai nimerit sã învrãjbeascã societatea, încredinþat, probabil, cã pe aceastã cale va putea sã înlãture de la Putere partidele care au cîºtigat alegerile. A susþinut protestele stradale organizate de Opoziþie. Ba mai mult, s-a aºezat în fruntea protestatarilor, încercînd sã-i atragã pentru a-l susþine în obþinerea unui nou mandat prezidenþial, deºi ºtie bine cã mulþi oameni nu vor sã-l mai vadã la Cotroceni. În acelaºi timp, preºedintele Iohannis a susþinut acþiunile declanºate de DNA împotriva oamenilor politici, îndeosebi a celor aflaþi la Putere. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

13-15 iunie 1990 - Prima datã dupã Revoluþie cînd Partidul a asmuþit poporul împotriva poporului

faptul cã erau mulþi le dãdea o iluzie de putere ºi convingerea cã fac bine ce fac.

La 28 ani de la mineriada din 13-15 iunie, România este încã nevindecatã de demonii diviziunii pe care actuala putere ºtie foarte bine sã îi exploateze, dupã toate regulile unei ºcoli vechi ºi temeinice. Niciodatã nu se referã la protestatarii din Piaþa Victoriei ca la niºte persoane cu revendicãri legitime. Pentru cã simpatizanþii Partidului trebuie sã îi considere pe opozanþi niºte tefeliºti, niºte söröºiºti, niºte manipulaþi în slujba statului paralel, cãrora cineva trebuie sã le bage minþile în cap.

Valorile pe care le susþin oamenii din Piaþa Victoriei acum, printre care justiþia independentã, libertatea de exprimare ºi anticorupþia sînt niºte gogoriþe care nu doar cã distrag atenþia de la „adevãratele probleme”, ci priveazã prin simpla lor existenþã România de ºansa la prosperitate.

Diviziunea nu este doar între clase sociale diferite, între oameni cu facultate ºi oameni fãrã facultate - între cei care au venit la Bucureºti cu autocarele s-au aflat, de pildã, ºi profesori. Oameni care cred, poate, cã în timp ce ei creeazã, pe salarii mici, viitorul României, ceilalþi oameni educaþi din Piaþa Victoriei îl vînd strãinilor pe salarii mari, de multinaþionalã.

Foarte multe voci lucide au spus în ultimele zile cã ar fi o greºealã imensã ca toþi cei din miºcarea #Rezist sã îi portretizeze, global, pe simpatizanþii PSD veniþi sîmbãtã la Bucureºti în culori jignitoare. Acest lucru nu ar face decît sã adînceascã ºi mai mult prãpastia ºi prejudecãþile unei categorii faþã de cealaltã, într-un timp în care e atît de mare nevoie de raþiune, coeziune ºi responsabilitate individualã ºi colectivã.

RALUCA ION

Destinul e cel care pe unii oameni îi face personalitãþi, vedete, pe neaºteptate. Dintr-odatã ajung cunoscuþi, din anonimi ce au fost, de nici nu-i mai recunoºti. Aºa i-a surîs soarta ºi doamnei Elena Udrea, supranumitã, dupã o vorbã inspiratã a lui Vadim, ,,nimfa din Pleºcoi”. Ajunsã ministru, dupã ce a intrat în graþiile lui Traian Bãsescu, dumneaei - femeie frumoasã, ce-i drept - nu-ºi încãpea în piele de atîta infatuare ºi mulþumire. Dar, cum se ºtie, ca sã parafrazãm o cunoscutã cugetare, de la extaz la agonie nu e decît un pas. ªi doamna Nuþi a coborît rapid de pe piedestal - a ajuns urmãritã de DNA, încãtuºatã, arestatã etc. ªi asta, în ciuda faptului cã, dupã cum se zice, îl avea alãturi pe cel mai destoinic preºedinte, un personaj uns cu toate alifiile. Numai cã Bãsescu ori n-a putut, ori nu a vrut sã se implice în problemele ei, cert este cã frumoasa care avusese atîtea mãrimi la picioare s-a trezit singurã.

Acum a evadat de pe plaiurile noastre mioritice tocmai în Costa Rica. Instanþa i-a dat o condamnare de 6 ani

Din haos Doamne-am apãrut ... ªi ne-am întors în haos (7) Motto: „Discordia este marele rãu al speciei umane, iar toleranþa, singurul leac“. (Voltaire) * Nimeni nu ºtie cum a ajuns un tînãr ºmecheraº din lumea portuarã, atît de pestriþã ºi de perversã, la cîrma celei mai mari nave maritime româneºti ºi de douã ori în fruntea þãrii. Dacã am fi avut o lege a lustraþiei, comunistul Traian Bãsescu ar fi fost lustruit de o asemenea manierã, încît nu mai rãmînea din el nici mãcar o scamã sau vreo picãturã de whisky. Cum ar fi arãtat România astãzi, fãrã o asemenea pacoste în fruntea ei, timp de 10 ani? Ne-a lipsit un asemenea act normativ, iar ºmecheraºul care a trecut pragul multor taverne ºi al unor prea puþine muzee, a putut sã-ºi creeze un sistem politic mafiot, dupã chipul ºi asemãnarea sa, ºi un altul juridic, de facturã totalitaristã, la adãpostul cãrora el ºi haita sa portocalie ºi-au fãcut mendrele. Dupã un deceniu, cînd ºi-a luat tãlpãºiþa de la Cotroceni, România era o mîrþoagã deºelatã, care nu mai putea sã ducã-n spate nici mãcar un copil. Dacã ar mai fi avut mãcar o ciosvîrtã de mandat prezidenþial, ºtergea þara de pe harta Europei.

Din pãcate, în locul tãtarului, românii s-au trezit la cîrma þãrii cu un sas. Astãzi, Bãsescu s-a întors la mentalitatea ºi apucãturile ºmecheraºului de odinioarã. Se agitã pe la

Se împlinesc 28 ani de la zilele în care regimul Ion Iliescu se folosea de neîncredere, diviziune socialã ºi ignoranþã pentru a asmuþi o parte a populaþiei României împotriva alteia, cu scopul de a-ºi consolida poziþia de putere ºi de a reduce la tãcere vocile critice. Mineriada din 13-15 iunie 1990 este o ruºinoasã ºi dureroasã filã de istorie recentã, pe care majoritatea covîrºitoare a românilor care au astãzi drept de vot au trãit-o.

Violenþele, miniciunile, reacþiile autoritãþilor de atunci au rãmas în fotografii ºi filmãri care ne sînt astãzi la un click distanþã. În nu mai puþin de cîteva minute de navigare pe internet putem avea imaginea completã a zilelor de atunci: oameni firavi cu capete ºi chipuri însîngerate de bîtele minerilor chemaþi de Ion Iliescu, ortacii care au devastat sediile partidelor istorice, redacþia „României libere“ ºi facultãþile Universitãþii din Bucureºti, mulþumirile preºedintelui þãrii, care i-a lãudat pe autorii agresiunilor pentru „înalta atitudine de conºtiinþã civicã”.

La 18 ani de la evenimentele de atunci, Ion Iliescu a fost oficial pus sub acuzare pentru crime împotriva umanitãþii. Dar odatã cu asta nu înseamnã cã acest capitol de istorie s-a închis ºi cã lecþia este pe cale sã fie învãþatã. Pentru cã discursul actualei puteri ºi retorica prin care PSD-ul de astãzi a adus 180.000 de oameni la Bucureºti aratã foarte clar nivelul de diviziune din societate ºi capacitatea extrem de ridicatã a celor aflaþi la conducere de a adînci prãpãstiile dintre oameni ºi de a le manipula înspre folosul propriu.

În dimineaþa zilei de 13 iunie, dupã ce forþele de ordine au distrus corturile celor care declaraserã Piaþa Universitãþii zonã liberã de comunism, dar nu au reuºit sã-i împrãºtie, autoritãþile au apelat la muncitorii de la IMGB. Oamenii ale cãror braþe puternice clãdiserã socialismul au fost chemaþi de regimul fesenist la luptã împotriva „unor elemente duºmãnoase”, care provoacã dezordine ºi vor sã destabilizeze þara. „Intelectual” a devenit sinonim cu om care nu munceºte, nevrednic, parazit. A gîndi, cu a pierde inutil vremea. Protestatar cu „golan”. În dimineaþa zilei de 13 iunie, muncitorii au strigat aºadar: „IMGB face ordine!”, „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gîndim!”. Însã rãul cel mare avea sã vinã cu trenurile care au adus în Bucureºti peste 10.000 de mineri, cãrora le-au fost hrãnite frustrãrile pînã la punctul de explozie ºi cãrora studenþii din Bucureºti le-au fost descriºi drept niºte creaturi abominabile, nicidecum drept niºte oameni care luptau pentru dreptul tuturor, inclusiv al minerilor, de a trãi într-o Românie respirabilã.

Simplul fel în care erau numiþi protestatarii era menit sã îi goleascã de umanitate ºi sã îi facã demni de dispreþ în ochii celorlalþi: erau fãcuþi golani, oameni fãrã cãpãtîi, injectaþi cu droguri ºi cu urã de cei care voiau sã facã rãu României. Astfel, minerii chemaþi la Bucureºti puteau sã le frîngã oasele fãrã sã aibã tresãriri de conºtiinþã: pentru cã nu mai aveau senzaþia cã mutileazã niºte oameni, ci cã fac un bine României, scãpîndu-i de ea. Comanda de la centru îi izbãvise de responsabilitatea individualã, iar

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 22 iunie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei PSD-iºtii fluturã rînd pe rînd suspendarea Se înmulþesc vocile din PSD care cer suspendarea preºedintelui dacã nu respectã decizia CCR. Vicepremierul Paul Stãnescu, vicepreºedinte al PSD, a declarat cã preºedintele Klaus Iohannis „trebuie suspendat” dacã nu va semna revocarea ºefei DNA, Laura Codruþa Kövesi. „Preºedintele trebuie suspendat în momentul în care nu semneazã revocarea, dar nu vom lua o decizie separat. Fiecare îºi spune punctul de vedere, dar va fi o decizie în partid. O sã aºteptãm sã vedem.

A zis cã mai are puþin de citit, nu aºa mult, aºa a zis preºedintele, ºi în momentul în care va spune cã nu este de acord cu decizia CCR, sigur, în partid, vom decide ce facem în continuare. Vom analiza din toate punctele de vedere ºi vom lua o decizie în partid”, a declarat Paul Stãnescu, la Parlament.

La rîndul sãu, deputatul Florin Iordache a repetat faptul cã preºedintele poate fi suspendat fãrã a se ajunge la demiterea sa, prin referendum.

Chestionat din nou despre suspendare ºi despre faptul cã tot mai mulþi membri PSD spun cã trebuie fãcut acest demers, Iordache a rãspuns: „Cu siguranþa discutãm, dar deocamdatã aºteptãm rezonabilul termen cerut de preºedinte, ºi dacã preºedintele, dupã ce trece acest timp rezonabil, nu duce la îndeplinire o hotãrîre a Curþii Constituþionale, normal cã este motiv de suspendare”. Întrebat dacã se va merge pînã la un referendum de demitere, Iordache a rãspuns: „Credeþi cã este necesar? Haideþi sã citim Constituþia ºi sînt destule elemente în Constituþie, ºi acolo o sã vedem, nu este necesar sã mergem pînã la demitere”.

Ministrul Muncii, Lia Olguþa Vasilescu, a avertizat cã o suspendare a lui Klaus Iohannis va fi posibilã pentru încãlcarea Constituþiei, în cazul în care preºedintele nu va aplica decizia Curþii Constituþionale privind revocarea Laurei Codruþa Kövesi ºi dacã termenul de aplicare nu va fi „rezonabil”. „Categoric, în acest moment, pentru cã nu a ieºit sã spunã «nu respect decizia Curþii Constituþionale» nu existã un motiv de suspendare. Dar, dacã termenul nu va fi rezonabil ºi nu va aplica aceastã decizie a Curþii, atunci cu certitudine va fi posibilã o suspendare pe încãlcarea Constituþiei. (…) Sigur o sã luãm o decizie. Aºteptãm sã mai cugete domnul preºedinte Iohannis, pentru cã vedem cã mai greu cugetã dumnealui, sã prezinte o decizie într-un timp rezonabil. Aºteptãm ca dumnealui sã se pronunþe într-un timp rezonabil ºi, dacã nu o va face, abia în acel moment vom lua o decizie. Preºedintele României se poate suspenda în mãsura în care încalcã prevederile Constituþiei. Este motiv clar de suspendare. Nu este luatã nici o decizie pînã acum în cadrul coaliþiei de guvernare sau a Partidului Social Democrat,” a spus Vasilescu la TVR. Aceasta s-a arãtat ironic „îngrijoratã” de faptul cã preºedintele „citeºte mai greu”. „De la Ludovic al 14-lea încoace eu nu am mai auzit în lumea civilizatã sã vinã un conducãtor de stat sã spunã «statul sînt eu». Nimeni nu a avut curajul sã spunã ceea ce a spus preºedintele astãzi. O replicã chiar iresponsabilã din punctul meu de vedere. De asemenea, sã spui cã nu existã stat paralel, pot sã îi dau eu un exemplu de stat paralel domnului Klaus Iohannis ºi vizavi de infractori ºi de tot

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (92) IMITAT DE TOPCANEZU ªi de la Cezar a copiat stilul ãsta ºi Bogdan Topcanezu, care a fost împuºcat în Franþa. Chiar de la masa mea ºi a lui Cezar a plecat din þarã, cînd petreceam de ziua lui Costel Caramazov.

Topcanezu a fost ºi el o datã sau de douã ori în puºcãrie, dar nu era de meserie, cum era Cezar, însã l-a copiat foarte mult, în toate cele. începuse sã frecventeze de ceva timp oraºul, fãcuse chiar niscai vîlvã, dar a fugit din þarã. Dacã trãia, ar fi avut acum vreo 48 de ani, era din generaþia cu mult sub mine, dar bãieþi adevãraþi. El era foarte bun prieten cu Coco Anghel, care era meseriaº la ciumegãrealã, s-a bãtut chiar ºi cu Cezar. Tot la fel era ºi Caramazov, care acum e prin Germania. Era unul dintre bãieþii cu nume, era foarte înalt ºi extrem de solid. Ne-a invitat pe toþi bãieþii din oraº la restaurant la „Primãvara“ sus, în salonul roºu, pe care îl avea rezervat.

Eu am bãut doar apã ºi toþi mã întrebau de ce nu machesc nimic. Însã ºtiam eu bine de ce, cãci în situaþii d’astea nu beam deloc, cã nu se ºtia niciodatã ce i se pare unuia ºi ce iureº poate sã iasã. Era mai bine sã fiu stãpîn pe minþile ºi pe pumnii mei. Mai ales cã toþi de la masã erau numai ciumegi de profesie, toþi bãtãuºi de meserie cu cariere ºmechereºti în spate. Atunci am avut ultima discuþie cu Topcanezu. Cezar bea la altã masã ºi oricum nu prea îl interesa pe el strãinãtatea. Topcanezu mi-a spus de ce s-a hotãrît sã plece în Franþa:

ceea ce a susþinut domnia-sa astãzi. (…) Vreau sã îi transmit domnului Klaus Iohannis cã nu poþi sã îi amputezi ceva ce nu are. Pentru cã, dacã ne uitãm în Constituþia României, o sã vedem cã nu are nici un rol în ceea ce priveºte revocarea procurorilor. Dumnealui doar trebuie sã constate o procedurã, dacã procedura a fost îndeplinitã legal sau nu. Acest lucru ne-a explicat Curtea Constituþionalã în peste 100 de pagini. ªi, sigur, domnul Iohannis pricepe mai greu, citeºte mai greu. Încep sã fiu îngrijoratã pentru cã îmi dau seama cã în fiecare sãptãmînã Parlamentul României transmite la Preºedinþie cîteva zeci de legi pe care dumnealui trebuie sã le contrasemneze ºi sã le trimitã la promulgare. Adicã, dacã spune cã n-a putut sã citeascã aceastã motivare a Curþii Constituþionale într-o sãptãmînã, atunci mã gîndesc cum poate sã citeascã sute sau poate chiar mii de pagini în fiecare sãptãmînã, ceea ce îi transmite Parlamentul”, a mai spus ministrul Muncii.

Olguþa Vasilescu a reamintit de referendumul pentru suspendarea preºedintelui Traian Bãsescu, cînd Curtea Constituþionalã a hotãrît cã acesta nu este suspendat, decizie care „nu ne-a plãcut absolut deloc”, dar a fost respectatã. „Sã ne întoarcem puþin în timp, înainte de dosarul lui Liviu Dragnea care a fost fãcut exact pentru acel referendum. S-au prezentat opt milioane de oameni la vot, mai mult decît a luat preºedintele Klaus Iohannis ºi cred cã întreaga clasã politicã la un loc. A fost suspendat cu scor la fel de uriaº, 90%, ºi cu toate astea a venit Curtea Constituþionalã ºi a spus, printr-o eratã, cã nu este suspendat preºedintele României. Sigur, ne-am vãicãrit, am suferit, ne-am dat cu capul de pereþi absolut toþi care participaserãm la acel referendum, nu doar clasa politicã, ci ºi oamenii simpli care pînã la urmã au ieºit din casã sã voteze ceva. Dar am respectat aceastã decizie a Curþii Constituþionale. Cu toþii am înghiþit în sec ºi am spus asta este, a decis Curtea Constituþionalã, un organism fundamental al statului român, mergem mai departe. Toatã Uniunea Europeanã la vremea respectivã a spus: trebuie sã respectaþi decizia Curþii Constituþionale. Nu mai este la fel de vocalã.

Este foarte adevãrat, dar încã nu a încãlcat preºedintele aceastã decizie a Curþii Constituþionale. Sã presupunem cã într-adevãr domnul Klaus Iohannis citeºte mai greu, poate are nevoie ºi de explicaþii, poate are nevoie sã-i ºi desemneze consilierii lui la Cotroceni ca sã priceapã mai bine ºi mai repede despre ce este vorba, dar cu certitudine, aºa cum noi am respectat o decizie a Curþii care nu ne-a plãcut absolut deloc, aºa va trebui sã facã ºi Klaus Iohannis, pentru cã sîntem într-o democraþie ºi ne place sã credem cu toþii cã mãcar la nivelul preºedintelui României se va respecta o decizie a Curþii Constituþionale, aceeaºi Curte care l-a învestit pe domnia-sa cu mandatul de preºedinte. Atunci cînd am fãcut noi acel referendum de suspendare a preºedintelui a fost o decizie a Parlamentului luatã într-un numãr extrem de mare ºi Curtea Constituþionalã ne-a rãspuns textual cã nu existã nici o încãlcare a Constituþiei de cãtre preºedintele de la acea vreme, Traian Bãsescu. În acest caz, fiind vorba de decizia Curþii Constituþionale, care nu se respectã, eu cred cã e un caz flagrant de încãlcare a Constituþiei României, dar eu nu cred cã preºedintele Klaus Iohannis se va juca, aºa cum a fãcut din pãcate de multe ori de cînd este în acest mandat, cu un lucru atît de important”, a mai declarat Vasilescu.

IOANA RADU

- Vreau sã fac bani mulþi, aºa cã eu o ºterg!

- Mãi, Bogdane, de ce sã pleci, cã þie îþi merge bine ºi aici?

- Cã e mai bine acolo!

- Dar te-ai ridicat în oraº, te cunoaºte lumea, îþi mai dau bãieþii dreptul, deci nu te poþi plînge de bani, ce-þi trebuie þie Franþa?

- Nu, Dãnuþe, cã tot mã duc în Franþa, cã eu vreau sã fac bani mulþi, ca în capitalism, nu ca la comuniºti.

- Ai grijã, Bogdane, cã nu e chiar ca în filme.

- Lasã, cã vãd eu cum mã uºchesc ºi pe urmã dau lovitura, mã fac milionar, o sã vezi tu!

Eram parcã prin 1985, poate spre ‘86. A avut blaturi cred ºi a plecat dincolo. A durat ºmecheria vreo doi-trei ani de zile. Era singur, acþiona numai pe cont propriu. Îi cam teroriza însã pe românii de acolo, în zona Nisa opera el. Îi cãlca ºi le cerea dreptul, cã dacã nu, le lua toþi banii cu japca. ªi, pînã la urmã, nu a mai rezistat unul, a fãcut rost de un automat ºi l-a descãrcat în el. Un tip, Costel Þãranu parcã îl chema, l-a împuºcat pe Topcanezu. A plãtit însã cineva ºi pînã la urmã i-au adus sicriul acasã, ceea ce era mare lucru pentru vremea aia.

La fel, tot împuºcat, a murit ºi Ion Ghiorfi, celebrul boxer de la Dinamo. Tot de la noi de la masã a plecat ºi el, dar de la cîrciumã de la Lugoj.

- Mãi, bãieþi, eu mã duc în Austria sã fac bani mulþi.

- Da’ stai, mãi Ioane, aici, cã oricum tu faci bani frumoºi.

Era imediat dupã 1990 ºi bãgase niºte aparate de jocuri mecanice la Athenee Palace. Cîºtiga bine, jocurile erau pe valutã, altfel se fãceau banii atunci. A plecat totuºi ºi l-a împuºcat un austriac. Auzise cã e boxer, i s-a pãrut cã Ion se dãduse la gagica lui ºi l-a împuºcat în cap, într-un bar de

Poanta sãptãmînii Revenirea lui Funar (urmare din pag. 1) Aceastã fosilã a trecutului, care se doreºte iubitor de români ºi de þarã, este, în realitate, un individ fãrã scrupule, care a sãpat puternic în primul rînd la baza noþiunii de patriot român, de naþionalist, ºi apoi la temelia unui partid naþionalist autentic, pentru ca acum sã spunã cã el este continuatorul Partidului România Mare, prin înfiinþarea unei rapandule de partid, a cãrui denumire jigneºte în mod evident România. În fapt, aceastã permanentã „speranþã a politicii româneºti“ minte cu nonºalanþã ºi ameninþã cu seninãtate oamenii bãtrîni care-i ies în cale, profitînd de faptul cã lumea, ºtiind cã el este destul de polivalent din punct de vedere al gîndirii, nu stã sã îºi punã mintea cu el.

Despre acest patriot de Socola se pot spune multe, de la faptul cã a fost primar, pînã la funcþia de senator pe care regretatul Corneliu Vadim Tudor i-a pus-o în braþe atunci cînd nimeni nu-l mai bãga în seamã.

Putem spune cã, la acest gest al Tribunului, el a întors favoarea prin încercarea de înlãturare a acestuia din Partidul România Mare, ºi preluarea funcþiei de preºedinte prin fel ºi fel de ilegalitãþi ºi minciuni.

Funar, el, acelaºi om care vine acum sã spunã cã este continuatorul muncii lui Vadim (?!), a fost ºi este cel care loveºte, de ani de zile, la temelia PRM, singurul partid autentic naþionalist român, numai pentru cã el, mic fiind, doreºte sã fie mare, prin dãrîmarea celor mari de lîngã el. Mai nou, în lupta lui oarbã împotriva PRM, a început sã facã ºi greºeli care, cumva, se pot întoarce împotriva lui. Falsul în declaraþii este totuºi o faptã penalã, mai ales cînd tu declari cã eºti membru PRM, în condiþiile în care ai demisionat oficial din partid în luna septembrie 2016. ªi nu numai atît, eºti ºi preºedintele unui alt partid, a cãrui denumire, aºa cum am spus, jigneºte viitorul acestei þãri, dacã e sã-l alãturãm de imaginea unui individ de o asemenea facturã.

Nu, stimate tovarãº, nu eºti continuatorul PRM ºi nici mãcar al patriotismului românesc. Nu ai nimic în comun cu sentimentul de iubire de þarã, cu România.

Nu eºti altceva decît un rebut politic, o fosilã a istoriei recente, care nu poate sã fie luat în serios de nimeni, cu atît mai mult de cei care gîndesc româneºte. Românii au înþeles cã dacã îi urãºti pe unguri, nu înseamnã însã cã iubeºti ºi România. Tu ai demonstrat cã ai folosit acest mesaj, cã ai semãnat urã în rîndul celor care au fãcut greºeala sã te asculte, nu pentru cã iubeai românii, ci pentru cã doreai sã te ridici pe umerii acelor naivi ca tu sã-þi atingi obiectivele meschine, care nu au legãturã cu patriotismul, cu iubirea acestui neam. Eºti istorie de multã vreme ºi acolo vei rãmîne, pe locul rezervat submediocritãþilor, a celor mici.

zi. I-a pus trancanu lîngã tîmplã ºi a tras de la cîþiva centimetri.

Tot pe atunci mai era un bãieþel care se afirmase tare, se ridicase în timp scurt. Un tip foarte bun la bãtaie, Gelu Lungu, de la Gara de Nord. Era tînãr, dar deja cam controla de unul singur toatã zona aia, ceea ce nu era puþin lucru, cã pe acolo au colcãit întotdeauna ciumegii. Avea 52 la picior, peste doi metri lungime, domina Gara de Nord ºi se anunþa ca un mare ºmecher de oraº. Dar a murit sãracul, tot din cauza bãuturii.

Cezar era complet, dãdea la fel în toate modurile posibile. Cînd cãdeau jos, el, în loc sã îi lase, mai rãu se întãrîta ºi îi fãcea varzã, sãrea cu picioarele pe ei. Asta impresiona ºi impregna ºi mai multã fricã tuturor. Cã la mine mai zicea unul dupã ce îl bãteam „lasã, bã, cã a dat el primul ºi m-a prins nepregãtit, dar data viitoare dau eu ºi îl rup cu bãtaia“. Dar la Cezar nu mai se bãgau în seamã pe subiect.

Nu se gãseau scuze, nu comentau nici o vorbuliþã ºi nici cã mai cereau vreodatã revanºa! Cã dupã ce îi bãtea Talanu’ în halul ãla, dacã îl vedeau pe stradã o rupeau la fugã ºi ocoleau blocul. Intra frica în ei, tremurau de groazã doar dacã îi striga cu vocea aia a lui groasã. Plus cã se ducea ºi vestea, dupã ce mai dãdea încã unuia o bãtaie d’asta sorã cu moartea.

Toþi gîndeau în mintea lor sau chiar îºi spuneau unul altuia cã decît sã încapi pe mîna ãluia, mai bine te Fereºte Dumnezeu! Cã Cezar nu se lasã pînã ce nu te poceºte pe viaþã.

(va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 22 iunie 2018

Poveºti din viaþa romilor Raport - Date statistice privind minoritatea romã din judeþul Suceava (mai 2018) Vã voi expune cîteva date statistice privind viaþa socio-economicã a romilor: * Potrivit datelor Bãncii Mondiale, a Consiliului Europei ºi Agenþiei Naþionale pentru Romi ºi Asociaþiei Partida Romilor Sucursala Suceava, în România trãiesc între 1.500.000 ºi 1.800.000 de romi. * Potrivit Institutului Naþional de Statisticã, în România trãiesc 624.000 de romi; În judeþul Suceava sînt 9.186 (la 1 iulie 2007); 12.178 romi (la recensãmîntul din 2011); 16.056 în mai 2018 -

mai existã în zonele urbane din judeþul Suceava romi românizaþi, aculturaþi care s-au orientat spre alte culturi, refuzînd categoric sã-ºi recunoascã apartenenþa la etnia romã din care de altfel cu certitudine fac parte. * 390.000 de romi locuiesc în mediul rural, 230.000 de romi locuiesc în mediul urban; În judeþul Suceava, 9.811 trãiesc în mediul rural, iar 6.010 trãiesc în mediul urban; * 244.000 de rromi sînt vorbitori de limba romani; * 3.487 sînt vorbitori de limba romani în judeþul Suceava; * 1.466 de elevi din judeþul Suceava sînt vorbitori ai limbii romani; * 500 de elevi din judeþul Suceava studiazã limba romani (ªcoala Gimnazialã Gulia, Liceul Tehnologic Oltea Doamna Dolhasca, ªcoala Primarã Chiliºeni, structurã a ªcolii Gimnaziale Academician H. Mihãescu Udeºti). * în viaþa ºi evoluþia romilor, educaþia reprezintã un capitol deosebit de important; * potrivit datelor Ministerului Educaþiei, în România învaþã 240.000 de elevi de etnie rromã; În judeþul Suceava învaþã 4.028 elevi de etnie romã (mai 2018) * 277 elevi de etnie romã au rezultate deosebite la învãþãturã (medii peste 8); * 90 de elevi au rezultate deosebite la concursuri ºcolare ºi activitãþi extraºcolare de voluntariat; * 536 de elevi au foarte multe absenþe ºi sînt în real pericol de abandon ºcolar (peste 250 absenþe); * în prezent existã 107 abandonuri ºcolare (datoritã absenþelor, plecãrilor în strãinãtate fãrã cerere de transfer, datoritã sãrãciei crunte în care trãiesc foarte multe familii de romi, fiind nevoiþi sã meargã cu copiii la munci cu ziua pentru a supravieþui; trebuie sã recunoaºtem cã foarte mulþi preferã cerºitul, în dauna muncii); * 178 de elevi de etnie romã au notele scãzute la purtare, în principal pentru abateri disciplinare, dar mai ales pentru numãrul mare de absenþe); * 65 de elevi au notele scãzute la purtare între 4 ºi 2, pentru cã au creat probleme disciplinare grave, conflicte cu colegii ºi profesorii, fiind ºi aceºtia aproape de abandonul ºcolar; * datele Institutului Naþional de Statisticã ne prezintã o situaþie sumbrã privind nivelul de educaþie al romilor: 3.397 de romi au studii superioare, 44.111 au studii liceale, ºi 170.000 de romi au studii gimnaziale; În judeþul Suceava - 31 au studii superioare; 375 au studii liceale; 296 au studii profesionale; 3.844 au studii gimnaziale; 532 au studii primare; * potrivit datelor statistice, în România trãiesc 245.000 de analfabeþi, dintre care 67.000 sînt de etnie romã, deºi de la Revoluþie pînã în prezent (1989-2017) au fost alfabetizaþi 26.000 de romi; În judeþul Suceava sînt 2.179 de analfabeþi de etnie romã; de la Revoluþie pînã în prezent au fost alfabetizaþi 910 romi. În Suceava: 37% reprezintã rata de înscriere la grãdiniþã a copiilor romi;

* 75% dintre elevii romi nu terminã 10 clase, 2 din 10 copii de etnie romã nu merg la ºcoalã; * Datele statistice prezentate privind nivelul de educaþie a minoritãþii rome reclamã iniþierea unui Program Naþional privind educaþia copiilor romi, care trebuie sã reprezinte o prioritate pentru reprezentanþii etniei rome din Parlament ºi Guvern; * Institutul Naþional de Statisticã ne furnizeazã urmãtoarele date privind locuinþele romilor din judeþul Suceava: 2/3 din locuinþele romilor nu deþin acte de proprietate, 65% din locuinþele romilor nu sînt conectate la reþeaua de apã potabilã, 75% din locuinþele romilor nu sînt conectate la reþeaua de canalizare, iar 13% din locuinþele romilor nu sînt conectate la reþeaua publicã de electricitate; 75,4% din locuinþele romilor nu au acces la un sistem de încãlzire¸ doar 41,4% sînt dotate cu instalaþie de apã curentã (în casã sau în curte); numai 10% din locuinþele romilor au acces la o instalaþie de încãlzire a apei; 44,9% din casele romilor au igrasie, iar 39% dorm direct pe pãmînt, pentru cã nu dispun de pat; * 16,5% din familiile de romi locuiesc cu chirie; * 21% locuiesc în case construite ilegal, pe terenuri fãrã acte de proprietate; * speranþa de viaþã a romilor din judeþul Suceava este cu 15-20 de ani mai micã decît cea a populaþiei majoritare din judeþ, avînd valori în jurul vîrstei de 50-55 ani. * starea de sãnãtate în comunitãþile de romi s-a deteriorat; 63% dintre romi nu au asigurare medicalã, aºadar nu pot beneficia de serviciile publice de sãnãtate (lipsa de acces la actul medical de calitate, sãrãcia, incapacitatea de a procura medicamente, lipsa asigurãrii medicale); * aºadar este necesarã extinderea Programului Naþional pentru obþinerea actelor de proprietate pentru locuinþele romilor.

Una dintre consecinþele discriminãrii este aceea cã, din punct de vedere economico-social, comunitatea romã este cea mai defavorizatã din România. Cotele înalte ale sãrãciei ºi nivelul scãzut al accesului la piaþa muncii induc familiilor de romi dependenþa de protecþia socialã, care este însã departe de a le asigura un trai decent. Trei sferturi dintre romii suceveni trãiesc în condiþii de sãrãcie, ºi mai mult de jumãtate (de peste cinci ori decît în cazul populaþiei de români) se plaseazã în condiþii de sãrãcie severã. Rata sãrãciei la romii suceveni, era la începutul lui 2016 de 75,1%, spre deosebire de populaþia majoritarã suceveanã, la care sãrãcia era de 24,4%. Rata sãrãciei severe la romii suceveni era în 2017 de 52,2%, spre deosebire de populaþia majoritarã la care era de 9,3%.

Aprecierea veniturilor faþã de necesitãþi se degradeazã în timp, ajungînd ca în 2016 mai bine de douã treimi dintre romii din judeþul Suceava sã consicere cã acestea sînt cu totul insuficiente. Cea mai importantã problemã a familiei estimate de populaþia de romi (2016): * Lipsa banilor - 44,6%; * Sãrãcia - 15%; * Sãnãtatea (copiilor) - 8,8%; * Probleme cu locuinþa - 7,7%; * Alimentaþie insuficientã/proastã - 6,3%; Sãrãcia, în variatele sale formulãri, este masiv invocatã, consecinþele ei (sãnãtate, locuinþã) fiind împinse pe un loc secund. Jumãtate dintre romi ar utiliza banii suplimentari pentru mîncare ºi pentru locuinþã. Se pare cã aceasta este lipsa cea mai accentuatã în momentul actual.

Lipsa actelor de identitate afecteazã 3,1% din totalul populaþiei de romi din judeþ, ºi 4,8% dintre copii romi între 0-13 ani. Faptul este deosebit de grav pentru cã îi exclude astfel pe aceºtia de la drepturile cetãþeneºti ºi de la accesul la servicii sociale. Veniturile salariale aduc o contribuþie extrem de scãzutã pentru majoritatea romilor: în 2017, numai 12,9% dintre romii de peste 16 ani din judeþ erau salariaþi. Primele douã mari surse de venit ale romilor sînt: o categorie etrerogenã de activitãþi - cele pe cont propriu sau ocazionale, în mod special muncile ziliere, marea majoritate informale, înalt fluctuante, prost plãtite. Doar o treime dintre romi au o slujbã constantã, din care numai 50% desfãºoarã o activitate calificatã.

Gradul de ocupare a populaþiei de romi este de 47%, faþã de 61,6 % în cazul populaþiei majoritare. Aproximativ 80% dintre salariaþii romi necalificaþi au ca nivel de pregãtire maximum 8 clase. 71,7% dintre romi sînt lucrãtori pe cont propriu, zilieri.

80% dintre romi supravieþuiesc din ajutorul social.

Asociatã cu lipsa unui domiciliu stabil, ºi în multe cazuri a actelor de identitate, aceastã situaþie determinã ca mulþi dintre romi sã nu beneficieze de asigurãrile sociale ºi protecþia oferite de stat. ªomajul este greu de apreciat dat fiind cã se considerã cã un numãr important de romi

lucreazã în condiþii neoficiale, aceºtia nefiind, aºadar, incluºi în statisticile referitoare la ocupare.

Deºi mai mult de jumãtate dintre romii din judeþ trãiesc în mediul rural, aceºtia deþin foarte puþin pãmînt, atît pentru cultivare, cît ºi pentru casã-grãdinã. Numai 20,8% din populaþia ruralã romã deþine teren agricol, ºi numai 39,4% grãdinã.

Condiþiile de locuit ale romilor sînt deosebit de precare. Mai mult de douã zecimi din locuinþele populaþiei de romi nu au nici una din utilitãþile unui standard de viaþã minim. Accesul la utilitãþi, inclusiv apã, cãldurã, electricitate ºi colectarea reziduurilor menajere este mult mai scãzut în cazul romilor, în comparaþie cu populaþia majoritarã.

Copiii romi formeazã o categorie de risc aparte.

Alimentaþia copiilor romi, ca rezultat al nivelului scãzut de trai, este deficitarã, dezechilibratã ºi inadecvatã. Un numãr mare de copii romi suferã de subnutriþie, anemie, avitaminoze, distrofie, cee ce reduce radical posibilitãþile lor de dezvoltare ºi are efecte negative profunde asupra capacitãþii lor de studiu ºi sãnãtãþii. De asemenea, mortalitatea infantilã la romi este de mai mult de 4 ori mai ridicatã decît media.

Accesul copiilor romi la sistemul de învãþãmînt este limitat. Unul din 5 romi nu-ºi poate trimite copiii la ºcoalã din lipsã de îmbrãcãminte decentã. Lipsa actelor de identitate este folositã drept pretext pentru a nu da dreptul copiilor romi sã urmeze o ºcoalã. Obligaþi sã munceascã de la vîrste fragede, sau sã cerºeascã, pentru a asigura supravieþuirea familiei, abandoneazã frecvent ºcoala. * Aproximativ 27% din populaþia de etnie romã, fie nu a urmat niciodatã cursurile unei ºcoli, fie nu au fãcut-o decît pentru cîþiva ani. * Participarea copiilor romi de vîrstã preºcolarã (3-6 ani) la grãdiniþã este mult mai scãzutã (17,2%) decît a copiilor majoritari (67%). * 24,4% dintre copii romi de peste 10 ani nu mai merg deloc la ºcoalã * Numai 50% dintre copii merg regulat la ºcoalã; 80% dintre copiii neºcolarizaþi sînt romi; * 23% dintre copiii romi nu ºtiu sã citeascã; Principalele cauze ale abandonului ºcolar în rîndul copiilor romi: Sãrãcia de la sate, cãsãtoriile în rîndul copiilor romi ºi plecarea pãrinþilor în strãinãtate sînt principalele cauze ale abandonului ºcolar resimþit în judeþ. Putem concluziona cã în judeþul Suceava motivele abandonului ºcolar sînt: situaþia materialã precarã a familiilor din mediul rural, plecarea elevilor în strãinãtate, elevii cu cerinþe educative speciale care nu pot face faþã sistemului educaþional ºi

eleve cãsãtorite în localitãþile cu comunitatea majoritarã romã.

Populaþia judeþului Suceava în 2007: 705.878 locuitori (la 1 iulie 2007) Populaþia dupã naþionalitãþi (18 martie 2002) Români: 662.980; Romi: 9.186; Ucraineni (8.514); Polonezi (2.609); Ruºi lipoveni: (2.543); Germani (1.773); Maghiari (368); Evrei (131); Armeni (36); Turci: (35); Greci (30); Sîrbi (8); Slovaci (6); Bulgari (6); Tãtari (5); Nedeclaratã (129); Alte etnii (171).

Date statistice care privesc etnicii din judeþul Suceava obþinute în urma recensãmîntului din 2011: * 588.358 dintre persoanele din judeþul Suceava care au dat informaþii privind etnia s-au declarat români - procentul este de 96,2%.; * populaþia de etnie romã înregistratã la recensãmînt a fost de 12.178 de persoane, adicã 2%; * grupurile etnice pentru care s-a înregistrat peste 500 de persoane sînt urmãtoarele: ucrainieni - 5.916, polonezi - 1.922, ruºi-lipoveni - 1.721 ºi germani - 717; * faþã de recensãmîntul din 2002, s-a consemnat o creºtere a populaþiei de etnie romã, de la 1,3 la 2%, ºi o descreºtere a ponderii populaþiei de etnie ucrainianã, de la 1,2 la 1%; * la 20 octombrie 2011, populaþia stabilã a judeþului Suceava era de 634.810 de persoane; Prof. LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 22 iunie 2018

P P..R R..M M..,, L LA A 2 27 7 D DE E A AN NI I

Mi-e dor de Vadim!

N-am scris de mult timp revistei mele dragi „România Mare“, dar citesc fiecare numãr cu drag, cu interes, ºi-l aºtept în fiecare sãptãmînã. Felicitãri d-lui Dragoº Dumitriu, d-lui Dan Alexandru, d-lui Paul Suditu, d-nei Liliana Tetelea, d-lui Adi Sfinteº ºi tuturor colaboratorilor revistei. Felicitãri pentru paginile care apar sub semnãtura lui Corneliu Vadim Tudor. Mi-e dor de Vadim! Sînt zile cînd lacrimile îmi curg pe obraz atunci cînd povestesc unor oameni despre el, cînd îmi amintesc de el, cînd privesc fotografia lui atîrnatã pe un perete din camera mea, ca o icoanã.

Mi-e greu sã-mi exprim în cuvinte dragostea din inima mea, preþuirea ºi respectul pe care le am pentru acest om minunat, pentru acest român adevãrat cu mare credinþã în buul Dumnezeu. Am ce povesti. I-am fost alãturi peste 23 de ani, fiind membru al Partidului România Mare, cu care m-am mîndrit mereu. Partid cu un nume atît de frumos, cu un preºedinte la fel de frumos la chip ºi la suflet, un luptãtor pentru dreptate ºi adevãr. Nu peste mult timp se apropie trei ani de cînd el nu mai este printre noi.

Mi-e dor de Vadim! Îmi amintesc cu drag de acei ani minunaþi pe care i-am petrecut în a doua familie a mea: Partidul România Mare. Eram atît de mîndru cã fac parte din acest partid naþionalist, singurul din þarã cu un preºedinte care lupta pentru români ºi pentru România. Un preºedinte care respecta cele 10 porunci. Porunci care nu sînt respectate de aproape nici un politician la ora actualã. El nu ºtia sã mintã, ura mincinoºii, nu putea fi cumpãrat de nimeni, nu a fãcut alianþã cu nici un partid, nu ºi-a dorit sã vinã la putere prin aranjamente. Oferte a avut de la multe partide (unele dintre ele de primã mînã), dar el, Vadim, avea o vorbã pentru toþi: „Cu hoþii eu nu merg la furat!“.

Unii membri PRM (falºi) ºi-ar fi dorit o alianþã, pentru cã urmãreau diferite interese personale, dar cu un preºedinte cinstit ºi drept ca Vadim nu miºcai în front. N-a dat cinstea pe ruºine niciodatã, aºa cum au fãcut-o mulþi politicieni. A rãmas cinstit ºi drept toatã viaþa. Felicitãri pentru aºa un om minunat, vrednicul de pomenire Corneliu Vadim Tudor. Am multe amintiri frumoase în toþi aceºti 23 de ani cît am stat lîngã el. Am avut norocul ºi onoarea sã stau uneori la aceeaºi masã cu el la diferite adunãri, ºedinþe, congrese, întîlniri, mitinguri, în Bucureºti ºi în þarã.

Eram atît de fericit cînd mã lua lîngã el, cînd dãdea mîna cu mine, cînd îmi vorbea. Mi-a dat multe lecþii de viaþã, a fost profesorul meu. Nu pot sã spun în cuvinte cît de mîndru eram eu, un om simplu, un muritor de rînd, sã fiu acceptat, sã fiu cunoscut de un asemenea om de culturã, o mare personalitate. El, care a dat mîna cu oameni celebri din toatã lumea, el a dat mîna cu Vasile Cerlincã, necunoscutul. Am lacrimi pe obraz cînd scriu aceste rînduri ºi spun din nou: Mi-e dor de Vadim! Din inimã o spun, aºa sã îmi ajute Dumnezeu! Eram atît de mîndru cînd mergeam alãturi de el prin diferite oraºe. Nu pot uita acele întîlniri în care toþi oamenii cãutau sã-l îmbrãþiºeze, sã dea mîna cu el, sã facã fotografii. Era iubit de români pe oriunde mergea, dovadã fiind ºi rezultatele de la alegerile prezidenþiale din anul 2000. A ajuns în turul II, a fost votat, dar la comanda strãinãtãþii ºi în urma unor jocuri murdare a fost ales Iliescu. Românii au fost dezamãgiþi de acest

rezultat ºtiind exact ce au votat ºi de atunci s-au dus din ce în ce mai rar la vot. Doar slugarnicii partidelor ºi clientela lor politicã voteazã, ºi astfel, prin rotaþie, vin la putere aceleaºi partide. Ruºine sã le fie! ªi se mai vorbeºte despre democraþie, despre votul cetãþenilor! Este votul membrilor de partid, aceleaºi mutre care voteazã ani de zile.

Stau de vorbã cu multã lume aici, la Suceava, sînt cunoscut datoritã PRMului. Toatã lumea e nemulþumitã de viaþa pe care o duce. Mereu taxe ºi impozite mãrite, salarii mici, pensii mici. Oamenii îi înjurã ºi îi blesteamã pe toþi politicienii care au fost ºi sînt la putere. Iar eu le transmit un mesaj tuturor celor care îºi bat joc de acest popor, celor care ºi-au vîndut sufletul strãinilor, sã nu uite un lucru: chiar dacã ei nu vor plãti pentru toate hoþiile pe care le-au fãcut, le vine rîndul copiilor, nepoþilor ºi urmaºilor lor sã plãteascã.

Bunul Dumnezeu nu îi are dragi pe pãcãtoºi ºi nimeni nu scapã de pedeapsa Lui. În altã ordine de idei, întreb: ce se întîmplã cu Partidul România Mare? Vadim trãieºte în sufletul românilor care l-au iubit. Vadim trãieºte în revista „România Mare“ prin articolele pe care le-a publicat de-a lungul anilor. Vadim este nemuritor.

Domnule Iovici, aþi fost lîngã Vadim cîndva, de ce nu duceþi mai departe lupta pe care a dus-o el cu acest partid? Este adevãrat, nu veþi putea fi niciodatã ca el, dar aºteptãm de la dvs., ca preºedinte de partid, o activitate mai intensã. Îmi doresc ca preºedintele partidului sã fie un luptãtor, nu un muritor de rînd. De ce spun asta? Eu, Vasile Cerlincã, sînt preºedintele Organizaþiei Municipale a PRM Suceava, ºi am acest drept.

Vã amintiþi cînd aþi fost la Suceava în 2014, împreunã cu Vadim, dl. Stãnescu ºi alþii? La adunarea de la Casa de Culturã am stat în prezidiu împreunã cu dvs. Vã amintiþi? Azi mã întreabã lumea pe strãzile Sucevei: PRM mai existã?

Am fost invitat zilele trecute la un post local de televiziune: NEST TV Suceava, unde am vorbit mai mult despre trecutul partidului, despre Vadim, decît despre prezent. Moderatorul emisiunii, Dan Strudinschi, a avut doar cuvinte de laudã la adresa lui Vadim, recunoscînd ºi vorbele mele: Vadim este greu de egalat ºi imposibil de depãºit. Regret situaþia în care a ajuns PRM. Dl. Tano, în articolul din revista „România Mare“, are mare dreptate cînd scrie cã PRM are nevoie de un preºedinte. Iar eu adaug: „PRM are nevoie de un nume de preºedinte“. Acest nume este Lidia Vadim Tudor. Dupã moartea regretatului Vadim, tot ce am spus la congresul nevalidat, în legãturã cu preºedintele partidului, s-a adeverit.

Am o vîrstã, mã pricep la oameni. ªi-mi dau seama imediat cu cine am de-a face. Toate acestea le-am învãþat de la mentorul meu – Vadim.

Sînt sigur cã toþi acei peremiºti adevãraþi pe carei cunosc eu de la diferite filiale din þarã sînt de acord cu mine. Cu o echipã tînãrã ºi cu ajutorul Bunului Dumnezeu, PRM va învinge! V-o spune un peremist adevãrat, care-ºi doreºte cu ardoare ca de acolo, de sus, din stele, Vadim sã fie mîndru de urmaºii lui. Închei ºi mai spun o datã: mi-e dor de Vadim! Cu stimã ºi respect, dar ºi cu ochii în lacrimi, VASILE CERLINCÃ, preºedintele Organizaþiei Municipale PRM Suceava

Urare de 20 iunie

- La 27 de ani de la înfiinþarea PRM Nãscut din focul dorului de Þarã, Din magma clocotindã în Popor, Þi-ai luat catarg Drapelul Tricolor Sã radiezi lumina tutelarã; Emblema ta, Tribunul, pe vecie, Þi-a plãmãdit-o-n inimi de români, Scopul suprem – sã fim aici stãpîni, În Þara scumpã, Maica Românie; Din rîuri multe, limpezi la izvoare, Te-ai închegat în fluviu uriaº, ªi-ai dovedit c-ai fost un demn urmaº De patrioþi, în România Mare; Simbol de unitate în putere, Te-ai ridicat, Stejarul din Carpaþi, Românii te-au votat ca niºte fraþi, Sã scape România de durere; Cînd valul tãu profund ca bucuria Unui popor de libertate-avid Te-a înãlþat – cel mai iubit partid, Nãscut ca sã salveze România, ªacali iviþi din negurã, ca noaptea, S-au nãpustit, porniþi sã te distrugã, Tribunul tãu, cu gînd curat ºi rugã A reuºit sã þinã unitatea, ªi, dincolo de întîmplãri sinistre, Croite aici sau chiar peste hotare, Lumea vedea ce-i România Mare ªi lupta grea – partidul sã existe!

Dar soarta nemiloasã ºi rapace A scris în România neagrã filã, Luînd, brutal, ºi fãrã pic de milã, Pe cel care-a promis un neam de pace; Cutremur grav a fost la despãrþire, Nu acceptam o pierdere totalã, Dar, am vãzut ºi-o parte din moralã: Tribunul s-a-nãlþat spre nemurire!

De-aceea, astãzi, tu ne-ai strîns la loc, Trãieºti prin el, mai viu ºi mai profund, Din versu-i românesc, mereu fecund, Noi ne hrãnim cu dorul la un loc; În prag de varã ºi de sãrbãtoare, Cînd, din înalt, lumina creºte, creºte, Sub Tricolor, simþind toþi româneºte, Ne facem ºi vã facem o urare La toþi românii dragi, contemporani: Trãiascã România Mare, ªi, România Mare – La mulþi ani!

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 22 iunie 2018

Universalitatea bunelor maniere (62) Cum sã elaborãm un Curriculum Vitae Redactarea unui CV îºi are particularitãþile sale. El nu este o simplã enumerare a pregãtirii ºi a activitãþilor dvs. profesionale ºi trebuie sã rãspundã unei ordini cronologice ºi metodice. În primul rînd va trebui sã prezentaþi datele personale. Vã recomandãm sã nu scãpaþi nici una dintre urmãtoarele: Numele; Prenumele; Data ºi locul naºterii; Adresa; Localitatea; Codul poºtal; Starea civilã; Un telefon de contact; Un e-mail (dacã aveþi). Dupã datele personale, prezentaþi studiile urmate.

Fiþi concis, specificaþi nivelul dvs. de studii, licenþa, diploma, masteratul sau doctoratul. Ordonaþi datele cronologic ºi specificaþi, de asemenea, unitatea unde aþi urmat aceste specializãri.

Apoi precizaþi informaþiile despre experienþa profesionalã, înainte de a menþiona cunoºtinþele de limbã sau

Memoriile unui celebru criminalist român (21) Furtul de la restaurant (3) Rezultatul cercetãrilor ne-a entuziasmat: ne plãcea sã credem cã infractorii intenþionaserã sã acþioneze „inteligent”, pentru a ne deruta, fãrã sã le treacã prin minte cã aceasta mai mult le strica! Învãþaserã, poate, ceva din faimoasa „afacere a atacãrii trenului poºtal”, în care membrii bandei se demascaserã pentru cã nu-ºi ascultaserã ºeful ºi nu-ºi înfrînaserã tendinþa unor cheltuieli ne justificate. Iatã cã suspecþii noºtri trecuserã în cealaltã extremã, devenind, brusc, mai cuminþi decît fuseserã vreodatã... În aceastã fazã a anchetei noastre se desprindea, însã, necesitatea unor noi acþiuni, bine gîndite, cu atît mai mult cu cît adevãratul nostru succes presupunea ºi recuperarea prejudiciului: banii furaþi din avutul obºtesc. Identificarea tardivã nu ne-ar fi mulþumit defel!

Am organizat supravegherea atentã a celor doi. Am recurs ºi la o „anchetã” prin ascultãri directe, deºi ne lipseau probele. Cei doi au dat rãspunsuri abile, care, în prima fazã, puteau fi reþinute în apãrarea lor. Subliniau cã banii nu dispãruserã în timpul prezenþei lor în local unde, de altfel, nu fuseserã lãsaþi nici o clipã singuri! Iar în ce priveºte rãstimpul de la miezul nopþii ºi pînã a doua zi,

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (73) Marþi, 29 mai 2001 Vrînd-nevrînd sufletul îmi este biciuit noaptea în vis, din cauza trupului ce-ºi cere împlinirea. În stare de veghe nu mi se poate întîmpla asta, dar inconºtientul lucreazã pe timp de noapte.

De data asta, l-am visat pe Emil. Venise la mine. Eram în casa noastrã ºi-i admiram trupul lui construit armonios.

Era sumar îmbrãcat, în ºort, cu pieptul gol. ªi el era indiferent ºi rece, cum ar putea fi ºi în realitate. Îi sunase telefonul ºi vorbea cu o fatã, Laura sau Beatrice. Mi-a fãcut bine cã mãcar în vis l-am vãzut ºi a venit la mine. Îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru darul ce mi l-a fãcut în preajma zilei mele de naºtere.

Joi, 31 mai 2001 La Mulþi Ani, Amica!, cum îmi spun pãrinþii. La Mulþi Ani, Ame, cum îmi spunea Emil. La Mulþi Ani, Ami, cum îmi spunea Florin! ªi a mai fost cineva, în copilãria mea, care, în loc de Amelia, din greºealã sau intenþionat, mi-a spus Apelia, numai el ºtie de ce. Dar nu-i port picã. El a fost iubirea mea dintîi, iubirea copilãriei mele pure. Nu mai þin minte dacã pe atunci vroiam sã mã mãrit cu el. Vroiam sã fim prieteni, sã ne petrecem timpul liber împreunã, sã creºtem împreunã.

E soare, e frumos de ziua mea! Am venit acasã de asearã. Din Italia au sosit la noi Mariana ºi Francesco.

Le-am oferit camera mea. Mariana iar a venit cu daruri pentru mine: un costum alb, pantaloni ºi jachetã. Mari mi-a vorbit de un prieten de-al ei din Sicilia, pictor, care

Sfaturi practice pentru a avea succes la un interviu de angajare

de informaticã. În acest caz, ar fi bine ca ordinea cronologicã sã fie descendentã, adicã, la început se va afla ultimul loc de muncã sau cel ocupat în prezent. Fiecare experienþã trebuie însoþitã de numele firmei, data angajãrii, data încetãrii activitãþii ºi explicaþia în cîteva cuvinte a sarcinilor îndeplinite. În privinþa cunoºtinþelor de limbã, va trebui sã precizaþi nivelul pe care îl aveþi: slab, mediu, avansat sau bilingv, atît scris, cît ºi vorbit. Apoi veþi indica cunoºtinþele de informaticã, punctînd programele pe care le utilizaþi în mod curent sau pe care le stãpîniþi mai bine.

Vã recomandãm sã ataºaþi douã sau trei trãsãturi personale la paragraful „Diverse”, unde sã scoateþi în evidenþã principalele aptitudini ºi pasiuni. Þineþi cont cã disponibilitatea imediatã pentru noul loc de muncã, capacitatea creativã ºi de lucru în echipã, precum ºi dorinþa de autodepãºire sînt cîteva din trãsãturile cel mai bine vãzute. În sfîrºit, încercaþi sã anexaþi la CV o scrisoare de prezentare, care este de preferat sã fie scrisã de mînã. Un scris impecabil ºi o organizare atentã vor spune multe despre dvs..

* Punctualitate. Dacã intervine ceva neprevãzut, telefonaþi responsabilului pentru a anunþa întîrzierea ºi nu folosiþi niciodatã traficul drept scuzã. Dacã nu sînteþi capabil sã înfruntaþi ceva atît de previzibil, nu veþi inspira suficientã încredere pentru a vi se încredinþa un proiect de mare anvergurã. * Nu fumaþi chiar dacã vi se oferã o þigarã. * Nu mestecaþi gumã ºi nu þineþi în gurã vreo bomboanã. * Adresaþi-vã intervievatorului cu „dvs.” ºi niciodatã, oricît de destinsã ar fi atmosfera, nu îi spuneþi pe nume. * Pãstraþi o atitudine liniºtitã. Dacã sînteþi o persoanã vorbãreaþã, opriþi-vã impulsurile. * Nu arãtaþi grabã, se presupune cã în timpul respectivei întîlniri nu aveþi altceva mai important de fãcut. * Arãtaþi, în mãsura posibilului, o claritate deplinã a ideilor. Una dintre marile chei ale succesului la interviurile de angajare este ca persoana intervievatã sã ºtie foarte bine ceea ce doreºte. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

cînd se descoperise furtul, puteau dovedi prin martori cã nu-ºi pãrãsiserã domiciliul.

Dupã interogatoriu, Popa, odatã ajuns acasã, a fost observat „contemplînd” un colþ al grãdinii, unde se afla coteþul pãsãrilor. Ofiþerul nostru care-l vãzuse era tentat sã creadã cã pe suspect îl bãtea gîndul sã planteze iarbã pe acea zonã neînverzitã.

Am reþinut, desigur, acest amãnunt, ca ºi altele care s-au ivit pe parcurs. Ne-am întrebat apoi dacã vreunul dintre suspecþi ar fi putut realiza mulajul cheilor, cu sau fãrã complicitatea casierei. Dar din verificãri a rezultat cã nici unul din cei doi nu avuseserã relaþii cu ea ºi nici mãcar nu fuseserã vãzuþi ieºind împreunã. Aºadar, impasul în care ne aflam persista. Nu numai cã nu se conturau noi date de suspiciune, dar lipsa de progres ameninþa sã nãruie ºi valoarea ipotezelor pe care le îmbrãþiºaserãm cu atîta entuziasm.

Tot reflectînd ºi întorcînd pe toate feþele aspectele problemei care ne frãmînta, ne-am dat seama în cele din urmã cã, de fapt, o neglijasem pe casierã. Considerasem cã relatase tot ce avusese de spus încã din primele ei declaraþii, bazîndu-se mai ales pe faptul ca verificarea ei nu dãduse naºtere la nici un motiv de suspiciune. Nu era exclus totuºi ca sã fi omis (tocmai datoritã inocenþei sale) relatarea unui amãnunt care i s-a pãrut neimportant, lipsit de semnificaþie. Pentru noi, însã, fiecare amãnunt conta, avea importanþa lui, pentru cã, asamblat la locul lui, putea contribui la completarea tabloului ºaradei. Reascultarea ei amãnunþitã devenise, ca sã zic aºa, vitalã pentru noi. Ea ne promitea – credeam noi – cheia cazului, la figurat

vorbind, deoarece cheia adevãratã ne aºteptam s-o gãsim la adevãraþii autori.

De data aceasta, s-a desfãºurat un adevãrat interogatoriu, casiera fiind pusã în situaþia sã rãspundã la multiple întrebãri: care a fost penultima întîlnire cu cei doi, în ce împrejurãri, ce au discutat etc. etc. Am aflat, astfel, despre o vizitã a lui Popa, cu vreo douã luni în urmã, cînd îl cãutase pe responsabilul localului, pentru a-i face anumite confidenþe cu privire la unele planuri de reorganizare a unitãþilor comerciale. Tînãrul ospãtar vizitator, Popa, în aºteptarea responsabilului, se apropiase de ghiºeul situat pe un postament, unde casiera înregistra comenzile primite de ospãtari. Timp de circa 20 minute, Popa purtase cu ea discuþii banale, consumînd bere la mica tejghea a acelui ghiºeu, situat în mijlocul localului. Casiera ºi-a amintit, la insistenþele noastre, cã în timp ce interlocutorul începea sã-i facã propuneri amoroase, bãtrînul ospãtar Stere, din partea opusã a localului, a chemat-o la telefonul public: o solicita un bãrbat! Pe cînd ea vorbea la telefon, Popa se delecta cu bere la mica tejghea, în al cãrei sertar nu se gãsea nici un ban, toate valorile fiind depozitate în casa de fier situatã într-o extremitate a restaurantului, pe un culoar. Convorbirea telefonicã a luat sfîrºit dupã trei minute. „Julieta” dezamãgitã îºi reluase locul, povestind cã cel care-i vorbise þinuse morþiº sã rãmînã anonim... „Romeo”, mîhnit ºi el de aceastã întîmplare, devenise taciturn. Mai bãuse o bere ºi apoi plecase, motivînd cã nu mai avea timp sã-l aºtepte pe ºeful unitãþii. (va urma) DUMITRU CEACANICA

ar avea nevoie de cineva sã-l ajute în munca sa, la secretariat, pentru cã e în vîrstã. Are aproape 70 de ani. Poate cã viaþa mea se va schimba radical.

Stãteam de vorbã cu Mari, cînd am auzit zbîrnîind telefonul. Ridic.

- Florian B_ _ _ Ã la telefon! Sã nu mã mai suni niciodatã! Sã nu-mi mai trimiþi scrisori! Sã nu te mai vãd niciodatã!

Cum de nu am leºinat de aºa o felicitare de ziua mea, venitã de la un creºtin, care a împãrþit timp, ore, zile multe cu mine ºi cu ai mei, pe care îi considera ca ºi pãrinþii lui ºi care mã cînta în poezii, precum „7 April”, „Ami”? Nu mi-am putut reveni decît dupã 40 de minute ºi asta, pentru cã se aflau lîngã mine oameni de suflet, veniþi de la distanþã de peste 2.000 de km, care nu frecventeazã Biserica Ortodoxã, cum o face Florin! Întreaga parte dreaptã a trupului meu parcã paralizase ºi intrasem în trepidaþii. Muºchii mi se zbãteau fãrã sã pot sã-i stãpînesc. Nu de mine plîngeam, ci de mila lui Florin!

Am îngenuncheat la Colþul Sfînt din camera mea, nu am putut sã ajung în Capela de la demisol, cu ºi mai multe icoane ºi candele aprinse. M-am rugat, tremurînd, Domnului Isus ºi Maicii Lui ºi a noastre. I-am implorat ºi pe Sfîntul Ioan Botezãtorul, ºi pe Sf. Gavril, ºi pe Sfîntul Dumitrie Basarabov, mijlocitorul lui Florin pentru viaþã.

Dupã ora 21, am sunat-o pe Zizi. M-a ajutat sã-mi revin convorbirea cu ea. Noaptea nu am putut dormi.

Doamne, scoate-mã din greul apãsãtor! Vreau sã mã renasc în Luminã, Credinþã ºi Iubire pînã la sfîrºitul zilelor ce mi le dai de trãit! Ajutã-mã!

Iatã cã, o datã cu sfîrºitul Primãverii, cu ultima zi a lui Florar, zi în care eu am apãrut în viaþã, mi se încheie ºi agenda Confesiunilor mele.

Este Jurnalul Iubirii, Durerii, ºi al Speranþei mele. În seara asta s-a cununt mama cu tata. A fost nunta

lor. M-am bucurat ca de nunta mea. Nunta mea!? Am cumpãrat, din banii cîºtigaþi de la bãtrîni, 10 garoafe roºii, ca de catifea, ºi floricica albã a miresii, împodobind lumînãrile de cununie. Am mai cumpãrat un film sã-i fotografiez pe miri. Nu am avut pe nimeni ca invitaþi. Am luat-o pe mama prin surprindere. Nea Vasile cu Ana au fost naºi ºi a venit ºi Luminiþa, ca martorã, care se afla la ora aceea la Bisericã. N-am apucat nici pe Rodi sã o anunþ. Nu aveam siguranþa cã mama acceptã sã-mi ofere acest dar de ziua mea ºi nu am anunþat pe nimeni. ªi ei i-am spus abia seara, înainte de a merge la Bisericã.

Este ora 4 dimineaþa. Mariana ºi Francesco au plecat.

Nu pot dormi. Mã simt normalã, dar foarte obositã ºi de alergãturã ºi de emoþii mari. Am reuºit! Mi-am împlinit un vis! Laudã lui Dumnezeu pentru pronia cereascã ºi Voia Sa spre liniºtea mea. Amin. ªi-am întors pagina vieþii... Dacã am fãcut ce mi-a stat în putinþã, numai Dumnezeu ºtie.

Mi-e dor de liniºte, ca ºi cum am ajuns la finele vieþii.

Simt nevoia de odihnã veºnicã.

Fiinþã apusã, ajunsã la capãtul vieþii, te-ai zbãtut, te-ai zbuciumat ºi ai iubit, ai rãmas rãnitã din fiecare încercare, tot singurã, în plîns neîncetat ºi rugãciune. Mulþumesc, Doamne, cã ai fost cu mine ºi nu m-ai pãrãsit.

Astãzi, ca niciodatã, în 30 de ani, de cînd vieþuiesc, nimeni, în afarã de Florin, care m-a „felicitat”, în felul sãu, nu mi-a dat un telefon. Nici Rodi, nici naºa, care ma botezat. Am murit?! Doar pentru Florin încã nu sînt moartã! Doamne, vin cãtre Tine! Ce bine cã exiºti ºi-mi poþi salva sufletul pãcãtos. Slavã Þie. Facã-se Voia Ta în vecii vecilor Amin. Amelia-Ioana. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (54) În Pakistan (3) - Ce ne poþi spune despre ISI?, întreabã Brad.

Mel clatinã din cap.

– Nici ei nu au înregistrat vreo ameninþare. Ezitã timp de o secundã, dupã care îºi modificã declaraþia: – Hai sã zic aºa: Dacã au avut vreo informaþie legatã de un atac iminent, cei de la ISI nu au împãrtãºit-o cu noi.

- Asta ar fi ceva neobiºnuit?, întreb.

- Nu. Nu m-aº mira ca ISI sã ascundã ceva de noi. Însã dacã au primit vreun avertisment, pînã acum au ºters orice urmã a acestuia din bazele lor de date. Iar Zia avea o listã lungã de duºmani.

– Dacã lucrurile stau aºa, nu vom afla niciodatã adevãrul, observã Brad.

– Poate. Însã uite, date fiind toate lucrurile pe care le ºtim pînã acum, sînt înclinat sã cred cã avionul s-a prãbuºit în urma unei defecþiuni mecanice. Vremea a fost frumoasã, prin urmare ea nu poate fi cauza prãbuºirii. Dacã cineva plãnuia sã îl ucidã pe Zia, probabil cã am fi prins cumva de veste, am fi primit vreun fel de ameninþare. Nu a fost nimic de genul ãsta. E greu sã menþii în secret total o astfel operaþiune.

Asta e adevãrat.

– Pãi, spune el în timp ce priveºte din nou lung pe geam, sper sã fi fost o defecþiune mecanicã. Dacã nu, implicaþiile sînt prea cumplite. Dacã a fost vorba de un complot cu sprijin din strãinãtate sau de o loviturã de stat, lucrurile ar putea scãpa de sub control foarte repede.

Brad ºi cu mine ne terminãm cina. Masa e goalã.

Sîntem epuizaþi în urma zborului ºi presupun cã arãtãm la fel de obosiþi ca Mel. El decide sã ne ducã înapoi la Holiday Inn, însã înainte sã pãrãsim reºedinþa sa, el ne avertizeazã:

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (5) În prima sãptãmînã la Hiro, am dormit ca ºi cînd am fi consumat droguri. Încã nu eram obiºnuit nici cu antrenamentele istovitoare ºi, pe lingã astea, subofiþerii se mai þineau ºi de glume. De pildã, veneau în puterea nopþii ºi ne legau mîinile ºi picioarele pentru ca dimineaþã sã poatã rîde în hohote vãzîndu-ne cum ne cãzneam sã ne dãm jos din pat. Un prieten al meu, recrutul Nagamura, spunea cã subofiþerii erau ºi homo, dar eu nu cunosc nimic în acest sens. Sadici, însã, ºtiu sigur cã erau, ºi erau bucuroºi nevoie-mare sã-i înjoseacã public pe recruþi.

Am mai spus cã unii dintre recruþi erau în schimbare de voce, ºi se întimpla nu o datã ca la raport glasul sã le joace feste.

– Hei, fazane, tu chiar eºti bãrbat? întreba ªarpele. Ia, jos pantalonii!

Asta era o dezonoare cumplitã, ºi eu mã temeam de ea mai abitir decît de oricare pedeapsã corporalã.

Cu toate cã subofiþerii ne bãgau în permanenþã în cap cã trebuie sã ne uitãm trecutul, pãrinþilor le-a fost permis dupã numai douã sãptãmîni sã vinã la noi pentru cîte o scurtã vizitã. Mã despãrþisem de ei acasã numai cu douã sãptãmîni în urmã, dar mi se pãru cã de atunci trecuse o veºnicie. Apropiindu-se ora vizitei, am început sã tremur. Se întîmplaserã atîtea de cînd am plecat de acasã... Casa mi se pãrea acum departe, la mii de mile...

Erau orele 4 dupã amiazã cînd m-am dus la locul destinat vizitelor. Aici se afla un grilaj care-l separa pe recrut de membrii familiei sale. Mã uitam cum membrii de familie intrau ºi observam cum recruþii fãceau ochii mari atunci cînd îi recunoºteau.

Trecuserã 30 de minute, dar ai mei nu veniserã. Am început sã fiu neliniºtit. Cum Dumnezeu, oare nu-ºi dãdeau seama cã puteam fi împreunã doar pentru foarte scurtã vreme? Poate-or sã vinã totuºi... Precis cã nu citiserã cu atenþie data zilei pentru vizitã... Sau eu am notat-o greºit în scrisoare...

Mi-am aruncat din nou privirea spre uºã ºi, în cadrul ei, apãrurã tata, mama ºi sora Tomiko. Ne-am dat mîinile

Pag. a 19-a – 22 iunie 2018

– Uite, ai mare grijã în problema asta, Fred. îþi cunosc reputaþia. Fii atent, da?

Cînd e vorba de adevãr, nu sînt sigur cît de multã grijã aº putea avea. Însã încerc sã îi ofer asigurãri: – De asta ne aflãm aici, Mel. Cei de la NSC n-au vrut sã transmitã un semnal greºit trimiþînd o echipã NTSB sau pe cei de la FBI. – Bine. Încã ceva.

– Ce anume?

– Hotelul vostru... Mel ezitã o clipã. Pare a încerca sã exprime ceva în capul sãu ºi întîmpinã dificultãþi în a-ºi gãsi cuvintele potrivite.

– ªtii, pe strãzi existã foarte multe resentimente împotriva americanilor. Existã destui oameni care ne urãsc. Hotelul tãu este locul în care majoritatea americanilor stau cînd vin în oraº.

– Vom fi precauþi, Mel, îl asigur eu.

– Bine, pentru cã hotelul a fost deja bombardat de cîteva ori.

Brad ºi cu mine schimbãm priviri între noi. Mã îndoiesc cã vreunul dintre noi va dormi în aceastã noapte.

Înapoi la Holiday Inn, stau treaz într-un pat ciudat dintr-un oraº ºi mai ciudat aflat sub tensiune. Presimt cã zilele urmãtoare vor fi unele definitorii ale vieþii mele.

Dacã reuºim sã evitãm rãzboiul ºi sã salvãm vieþi, îmi va fi mai mult decît validatã decizia de a deveni agent federal ºi de a lãsa în urmã vechiul cartier ºi fosta secþie de poliþie. Dacã dãm greº ºi ne pierdem echilibrul... ei bine, nu vreau sã mã gîndesc la asta.

Am pãrãsit Statele Unite pe întuneric, am plecat în Germania pe timp de noapte ºi am ajuns în Pakistan dupã apusul soarelui. Am pierdut noþiunea de timp, iar corpul meu nu ºtie dacã ar trebui sã se odihneascã sau sã fie treaz ºi activ. În miezul nopþii, chemarea musulmanilor la rugãciune se aude din difuzoarele montate prin tot oraºul. Mã ridic în picioare ºi privesc pe fereastrã, ascultînd acest cîntec, pe jumãtate incantaþie, care constituie o parte integrantã din viaþa musulmanã. În raport cu viaþa pe

care o am eu, nu mã pot abþine sã nu mã gîndesc cã sunã sinistru.

Cînd se terminã cîntarea muezinului, mã strecor înapoi sub pãturi ºi revin la misterul pe care îl am de rezolvat. Ce ºtim ? Nu prea multe pînã în prezent, deºi douã lucruri se detaºeazã în mintea mea. Primul, cã vremea a fost frumoasã în ziua zborului. Acest lucru eliminã posibilitatea ca un fulger sau o turbulenþã sã fi cauzat accidentul. Al doilea aspect, mult mai îngrijorãtor din perspectiva de securitate ºi antiterorism, e evenimentul la care au participat preºedintele Zia ºi anturajul sãu.

Defilãrile pentru prezentarea tancului achiziþionat au fost programate cu mult înainte. Dacã data ºi ora exactã ajunseserã la urechile persoanelor nepotrivite, o asasinare orchestratã ar fi putut fi organizatã. În Lumea Întunecatã, asasinatele sînt determinate de oportunitate. Trebuie sã ai un asasin sau un dispozitiv ucigaº la locul ºi momentul potrivit. Pentru a-ºi face bine treaba, asasinul are nevoie în prealabil de informaþii. Unde urmeazã sã se afle þinta într-o anumitã zi? În cazul lui JFK, a fost oraºul Dallas. De vreme ce ruta a constituit o informaþie publicã, Oswald ºtia unde se aflã cel mai bun loc de tragere asupra convoiului. În cazul Arhiducelui Ferdinand, a fost vorba de Sarajevo, în luna iunie a anului 1914. Sosirea sa în oraº a fost cunoscutã cu multã vreme înainte, oferind duºmanilor sãi ºansa de a plasa asasini pe întreaga rutã a convoiului sãu.

Scoate aceste informaþii din ecuaþie ºi asasinul este lãsat fãrã o cale de acces cãtre þinta sa. Acesta e motivul pentru care orarele ºefilor de state sînt, de obicei, secrete bine pãzite. A fost Zia compromis? Au fost demonstraþiile militare ale tancurilor punctul sãu vulnerabil?

Da, au fost. Acum trebuie sã aflãm dacã cineva sau vreo organizaþie a profitat de acest lucru. În dimineaþa urmãtoare, ne înghesuim iarãºi în dubele cu geamuri fumurii ale Agenþiei ºi ne deplasãm în vitezã prin oraº cãtre aeroport. Din nou, vãd soldaþi stînd la fiecare colþ de stradã, cu carabinele de asalt gata de tragere. (va urma) FRED BURTON

ºi ne-am privit în ochi. Mama ºi Tomiko nu reuºeau sã ascundã ceea ce simþeau ºi se uitau la mine mai mult printre lacrimi. Eu nu puteam vorbi ºi nu fãceam altceva decît sã-mi înãbuº plînsul. Îmi muºcam buzele, hotãrît sã nu-mi manifest slãbiciunea în faþa tatii.

Zîmbetul tatii n-a fost nicicînd atit de fierbinte.

- Cum o duci cu noua viaþã, fiule?

- Oh... e bunã, tatã. În clipa aceea, ceva se revoltã în mine, ºi în cap îmi roiau cuvintele: „De ce minþi? Spune adevãrul, Jasuo!

Spune-le de cruzime ºi de nedreptate! Spune-le cã vrei sã pleci de aici! Cã poate aranjeazã el ceva...”

Fusese doar ºi el la rãzboi, ºtia precis ce fac. Ce fãceam. Trãise ºi el toate astea, dar cum o fi fãcut de-a scãpat? Tata închise un ochi ºi ridicã din sprînceana celuilalt.

- Subofiþerii te iubesc? Sînt la fel de drãguþi ºi paºnici ca mama ta? Arãþi bine. Cred cã faþa þi s-a împlinit de la mîncarea bunã pe care o primiþi...

Era adevãrat, mã împlinisem la faþã – umflãturile de la „jocul” din noaptea trecutã.

- Astea nu-s de la..., am început eu, dar m-am oprit repede. Ochii negri ai tatii se pironiserã într-ai mei.

- Se poartã bine cu tine, Jasuo?, mã întrebã el grav.

Am zîmbit.

- Da, mulþumesc, tatã... Destul de bine.

Tãcurãm o clipã cu toþii, apoi Tomiko se aplecã spre mine, îºi încreþi obrajii ºi mi se uitã pe faþã ca ºi cum sar fi privit într-o oglindã.

- De la ce ai rãnile astea, Jasuo?

- Jasuo, ai cearcãne la ochi! Te bat? Te-au bãtut? În glasul mamei desluºesc acel ton de îngrijorare pe care îl cunoºteam atît de bine. Din nou începuse sã se dea în mine o luptã cumplitã. Partea de copil din mine simþea o consolare, dar eram în acelaºi timp ºi foarte iritat.

- Nu mi s-a întîmplat nimic, mamã. Nimic.

- Dar, Jasuo... vai, sãrmanii tãi ochi...

- Nu-i nimic, mamã. Aproape nimic... O sã fie mai bine, am zis ºi mi-am pus mîna peste ochi, ca ºi cînd m-aº fi apãrat de soare.

Tata spuse calm: - Fiul meu ºtie sã aibã grijã de el... A devenit de-acuma bãrbat în toatã firea. E samurai!

M-am uitat la el ºi tata a zimbit.

- Þi-am copt cu surioara niºte covrigi, spuse mama.

Te lasã cu ei?

- Nu trebuia, am rãspuns. Ei n-or sã afle, dar dacã-mi daþi prea mulþi... Mi-ai adus cãmaºa ºi prosopul?

Mama dãdu din cap ºi-mi puse pachetul pe peretele despãrþitor.

- Pune covrigii în ele, i-am spus. N-o sã ºtie nimeni.

Ironia a fost cã o clipã dupã ce mama mi-a dat pachetul, în încãpere s-a iscat agitaþie. Un subofiþer îl bãtuse pe un recrut sub privirile îngrozite ale familiei lui.

- Bateþi-mã pe mine! Bateþi-mã pe mine!, zbiera mama recrutului. Nu e vina fiului meu, el ne-a spus sã nu-i aducem nimic!

Bãtaia nu fusese cruntã, dar ne înjosea pe noi toþi.

Duminica era singura zi din sãptãmînã cînd superiorii se purtau mai frumos cu noi. Asta trebuia sã fie un soi de mic intermezzo, o clipã-iute-trecãtoare, în care toate sã se desfãºoare în liniºte. Subofiþerul nu avea mai mult de 18-19 ani, ºi el îl putea pedepsi crunt pe recrut dupã aceea. Cel mai bun lucru ar fi sã-1 omoare...

Ora de vizitã era pe terminate. Mãmica ºi sora Tomiko începurã sã plîngã din nou.

- Încetaþi, spuse tata. Credeþi cã-i face plãcere sã vã vadã smiorcãindu-vã tot timpul? Sã ºtii cã o sã te revedem cît de curînd, înainte de a termina instrucþia de bazã, spuse tata strîngîndu-mi puternic mîna.

- O sã primim permisie, am rãspuns.

- Bine, zice tata, ai sã vezi tu cã n-o sã mai treacã mult ºi o sã-þi placã. Învaþã tot ce se poate învãþa, Jasuo, ºi sã te întorci acasã ca un samurai adevãrat! Sã fiu mîndru de tine!, zise tata privind fix spre uºã.

Tomiko se întoarse ºi ea, fãcîndu-mi un anemic semn cu mîna. Întorcîndu-mã la baracã, am constatat cã aproape toþi pãrinþii aduseserã cîte ceva copiilor lor.

- Ce, nu vã hrãnim bine aici?, rãcni Porcul.

- Ba da, stimate...

- Atunci pentru ce aþi adus mîncare la barãci, cînd ºtiþi bine cã acest lucru este strict interzis?

Dupã aceea ne-a spus, vãdit otrãvit, cã o sã ne pedepseascã pentru cã am vrut sã-1... ducem. Ne-a alungat afarã ºi ne-a buºit cu feþele de peretele barãcii. Dar ãsta a fost doar începutul. Dupã aceea ne-a pus sã ne tîrîm în jurul barãcii, cu tot echipamentul pe care-1 aveam, legat de gît.

Preþul covrigilor... (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

Valsul pakistanez (1)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 22 iunie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã N e r u º i n a r e a Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (51) Cîteva cuvinte despre pocãinþã Sfîntul Efrem (fragmente) (3) Taina crucii este dublã; însã este pe de-a-ntregul de folos; cuprinde iertarea pãcatelor ºi desfiinþarea rãutãþii; vãdeºte împãcarea omului cu Dumnezeu ºi distrugerea morþii; vesteºte mîntuirea ºi dobîndirea împãrãþiei ºi moartea balaurului. De aceea spune Hristos: Precum a ridicat Moise ºarpele în pustie, la fel trebuie sã fie ridicat Fiul omului de cãtre iudei. Ridicare numeºte crucea, vestind învierea ºi înãlþarea Lui la ceruri, dupã ce se vor împlini toate...

Cei ce se pocãiesc doar de ochii lumii nu fac doar un pãcat, ci mai multe; deoarece îi fac ºi pe ceilalþi sã se pocãiascã prefãcîndu-se. Aceºtia sînt batjocoritorii, care sînt mult mai rãi decît cei care aduc necuviinþe oamenilor, cãci vor sã-L batjocoreascã pe însuºi Dumnezeu. Dar unor asemenea oameni nu numai cã nu li se va ierta pãcatul, dar li se va ºi adãuga; fiindcã un asemenea om este batjocoritor al pietãþii, iar nu slujbaº al ei. Batjocoreºte evlavia ºi adaugã lipsã de respect; se comportã cu prefãcãtorie ºi provoacã mai mult priveliºte de rîs. Iudeii osîndesc ºi idolatrii defãimeazã vãzînd cã Biserica este înstrãinatã de virtute ºi Dumnezeu batjocorit de chipurile unor asemenea oameni.

Aºadar, pocãieºte-te cu statornicie tu, cel ce ai pãcãtuit, ca sã izbîndeºti iertarea. Adevãrat a spus Pavel cã cel care clãdeºte temelia aceasta cu lemn, paie ºi trestie se va vãtãma. Pavel a rostit aceste cuvinte nu doar pentru a propovãdui, dar ºi pentru faptele sale; nu numai pentru învãþãturã, dar ºi pentru pocãinþã. Paiele sînt ceva care au gol în ele. Aºadar, dacã cineva nu se va pocãi cu statornicie, este trestie ºi paie, ºi nu numai cã va fi alungat, dar va ºi arde, zice, în foc. De ce? Pentru cã i-a împiedicat pe mulþi sã se pocãiascã ºi pentru cã a crezut cã îl pãcãleºte pe Dumnezeu.

Pocãinþa este pentru oameni o mare faptã, cãci prin aceasta ne ispãºim în faþa lui Dumnezeu ca în faþa unuia pe care îl vedem. Pocãinþa este mare faptã pe pãmînt, întrucît ea se face scarã pentru suflete, ca ele sã urce din nou acolo de unde au cãzut din pricina pãcatului. Reînvioreazã firea ºi îi înapoiazã vrednicia.

SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (3) * Sã nu vorbim de rãu pe nimeni, chiar dacã e adevãrat sau chiar dacã nu e adevãrat. Dacã putem sã vorbim despre oameni de bine, dar în nici un caz de rãu. Sf. Scripturã spune: „Vai de cel ce adapã pe aproapele cu apã tulbure“ adicã îl adapã cu informaþii negative, cu cuvinte rele. Dacã poþi sã-i dai aproapelui un pahar de apã limpede, dã-i, dar nu sã-i dai apã tulbure, sã-l îmbolnãveºti. Adicã dacã poþi sã vorbeºti de bine pe cineva, sã-l vorbeºti; iar dacã nu poþi de bine, în nici un caz de rãu sã nu-l vorbeºti. A vorbi de rãu pe cineva nu produce nici un bine nici celui care-i spui, nici celui despre care spui. * Sã nu dãm nume neortodoxe la copii, cînd îi botezãm, ci sã ne uitãm în calendar ºi sã le gãsim un nume de sfînt care ne place. Pentru cã numele acelui sfînt din calendar este sfinþit pe de o parte, iar pe de altã parte copilul îl are ocrotitor pe acel sfînt. * De asemenea, sã nu dãm douã-trei nume la copil la botez, ci sã-i dãm un singur nume, pentru cã acest obicei cu douã-trei nume nu-i creºtin. * Copiii care se nasc din pãrinþi necununaþi la bisericã vor moºteni genetic, ei sau urmaºii lor, acele pãcate sau acele înclinaþii pãcãtoase. * Este mare greºealã ca doi tineri sã se împreune înainte de cununia religioasã, deoarece numai dupã ce se cununã în bisericã devin soþ ºi soþie ºi pot sã trãiascã împreunã, altfel vor avea repercusiuni. * Cineva care nu este botezat sau cununat în bisericã cu soþia sa nu poate fi naº la alþi tineri, chiar dacã sînt cununaþi la primãrie. Numai dupã ce se cununã în bisericã ei înºiºi pot sã cunune la rîndul lor pe alþii. * În bisericã, atunci cînd mergem, sã fim foarte atenþi sã nu deranjãm pe nimeni sau sã smintim pe cineva prin portul indecent sau prin comportamentul necuviincios. * Este mare pãcat cînd femeia se îmbracã indecent, cînd îºi aratã mãdularele sau forma trupului sãu.

Un bãrbat poate nu vrea sã gîndeascã la pãcat, dar cînd vede o femeie îmbrãcatã necuviincios i se transmite duhul desfrînãrii ºi pãcãtuieºte în mintea ºi inima sa cu ea. Acea

Sã ne pocãim ºi noi, fraþilor, precum ninivitenii, ca sã aflãm ºi noi mîntuirea. Aceia s-au pocãit sincer ºi au fost izbãviþi. Cum au pãcãtuit, aºa s-au ºi pocãit, ºi au fost primiþi de Dumnezeu. Nu s-au întors doar jumãtate din ei; cãci împãratul ºi poporul au vãrsat aceleaºi lacrimi. Nu s-au pocãit doar cîþiva din ei; cãci cîrmuitori ºi robi au plîns împreunã. Nu s-au pocãit pentru puþin timp; cãci toate cele trei zile n-au încetat sã-ºi mãrturiseascã pãcatele, bãrbaþi ºi femei, copii ºi bãtrîni. Au crezut cã sînt osîndiþi, ºi strigau amarnic, ca morþii, unul pentru altul.

Eu consider cetatea Ninive ca pe un om, ºi mã gîndesc la poporul ei ca la pãrþile sufletului ºi ca la miºcãrile minþii. Aºa cum aceia au venit toþi împreunã la pocãinþã, în acelaºi chip ºi noi trebuie sã ne pocãim cu toatã puterea ºi toatã fiinþa noastrã.

Cînd vezi cã cineva se pocãieºte ºi apoi pãcãtuieºte din nou, trebuie sã pricepi cã n-a scãpat de mentalitatea lui, pentru cã înlãuntrul sãu existã toate reptilele rãutãþii. Însã pe cel ce se pocãieºte statornic îl cunoºti dupã purtarea lui severã, care este prãpastia trufiei ºi a mîndriei; ochii ºi mintea lui posomorîtã sînt întoarse continuu spre multdoritul Iisus Hristos, ºi, cu harul lui Hristos, o iubire izvorãºte din alta...

Legile lumeºti îl fac pe om sã se întoarcã, dar de fricã, nu din bunãtate. Aºa mã pocãiesc ºi eu. E înspãimîntãtor cã, dacã gãsesc prilejul, îmbrãþiºez iarãºi rãutatea. Nu vreau sã verºi deloc lacrimi tu, care te pocãieºti ºi peste puþin te mîndreºti; nu vreau ca tu sã fii încontinuu în bisericã ºi sã te miºti ca ºi cînd ai fi în piaþã. Sã nu crezi cã existã ceasuri ale lui Dumnezeu, în care trebuie sã te porþi corect, ºi ceasuri ale diavolului, în care trebuie sã te destrãbãlezi. Sã nu crezi cã existã o vreme a cucerniciei ºi o vreme a cãlcãrii de lege. Aºa fac cei de la teatru, care, cînd se întîlnesc cu oameni, sînt politicoºi, iar la teatru sînt neruºinaþi ºi batjocoritori; la întîlnirile publice sînt vrednici de crezare, iar la teatru neobrãzaþi. Tu însã sã fii acelaºi ºi la piaþã, ºi la bisericã; acelaºi în comportare, acelaºi în cugetare, acelaºi în lucrare, acelaºi la cuvinte, cu aceeaºi luare aminte ca la spovedanie... (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

femeie face zilnic multe pãcate ºi va avea repercusiuni asupra sa mai tîrziu cînd nu se aºteaptã. * Pãrinþii faþã de copii ºi copiii faþã de pãrinþi trebuie sã se poarte cuviincios, atît în comportament, cît ºi în îmbrãcãminte. Adicã o mamã nu este cuviincios sã se îmbrace indecent avînd un bãiat mare ºi iarãºi un tatã nu poate sã se îmbrace indecent în faþa fiicei sale care este maturã.

Aceste lucruri care par la suprafaþã minore în realitate sînt foarte grave. Din cauza acestor scãpãri vin pãcate mari mai tîrziu. * Copiii sub ºapte ani se pot împãrtãºi în fiecare lunã sau chiar în fiecare duminicã pentru cã pînã la acea vîrstã nu au pãcate personale.

Sfînta împãrtãºanie îi ajutã foarte mult; le dã sãnãtate, îi fereºte de rele, îi lumineazã ºi îi protejeazã.

De ce suferim noi, oamenii, în aceastã viaþã ºi în cea de dincolo?

Care sînt cauzele care genereazã necazurile noastre cotidiene?

Cum putem noi sã ne salvãm ºi sã ieºim din aceste crize?

Cum putem sã ne vindecãm arborele genealogic al familiei noastre ºi neamului nostru? ªi întrebãrile ar putea continua. Toate rãspunsurile ºi antidoturile Biserica noastrã ortodoxã ni le oferã prin Sfintele Taine pe care Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ni le-a lãsat moºtenire - comoarã inestimabilã, inalterabilã ºi infinitã. În special trei sînt cauzele care genereazã suferinþele ºi greutãþile uneori insuportabile, pe care le întîlnim ºi ni se întîmplã în aceastã viaþã pãmînteascã.

Repercusiunile pãcatelor pãrinþilor asupra copiilor.

Pãcatele noastre personale pe care le-am fãcut ºi pentru care suferim.

Rãutatea aproapelui nostru materializatã prin acte oculte: vrãjitorie, farmece etc. Toate aceste farmece genereazã suferinþa noastrã, eºecurile, crizele, neºansele din viaþa noastrã, cum ar fi: necãsãtoria, nenaºterea de prunci, boli incurabile, despãrþiri de familii, deznãdejde, sinucidere, apostazie, erezie etc. (va urma)

Se-aºterne noaptea hîdã peste lume, Neruºinarea nu mai are nume, Pãcate grele sînt luate de virtuþi, ªi suflete se vînd pe bani mãrunþi…

Credinþa este azi batjocoritã, Iar depravarea e sãrbãtoritã, Scãlîmbãiala-i socotitã artã ªi pacea e consideratã ceartã…

Ni se impune o altã erã Unde pierzarea e prosperã, Bezna se aratã a fi luminã, Furtuna groaznicã – o zi seninã…

Iar patrioþii sînt numiþi barbari ªi trãdãtorii acuma-s oameni mari, Vor pe Hristos sã-L dea afar’ din þarã, Cãci gheara lor se-ntinde ca o fiarã…

Se-ntorc azi voievozii prin morminte, Ei nu mai rabdã insulta celor sfinte, Strãmoºii strigã tare cãtre noi: Treziþi-vã! Cãci sîntem lîngã voi!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Cuvîntul Tãu

Cuvîntul Tãu n-ajunge pîn’ la mine.

Ascult în haos ºi nimic n-aud.

Vorbeºti ca din adîncuri submarine: Talazuri bat, urlînd, în þãrmul ud.

Eºti mãduva ce suie viaþa-n muguri, În coaja lumii eu sînt faldul spart; Te-ncingi cu mii de inelare cruguri Ce, unduind spre margini, ne despart.

Cuvîntul Tãu n-ajunge pîn’ la mine.

Aºtept porunca lui ca un argat: La marginea moºiilor divine Mã simt murind ºi-n seamã nebãgat.

Cuvîntul Tãu e clopotul din turlã, Vibrînd zadarnic peste-un bãrãgan, Cînd între tine ºi-ntre mine urlã Pãcatul meu cu glas de uragan.

NICHIFOR CRAINIC (1889-1927)

Pildã creºtinã Pinul fãrã rãdãcinã Într-o grãdinã se înãlþa foarte drept un pin, care fusese un arbore foarte frumos. Vãzut de departe, pãrea încã plin de viaþã. De aproape, însã, îþi dãdeai seama cã era mort ºi cã stãtea în picioare numai datoritã nenumãratelor tulpini de iederã care îl înfãºuraserã strîns, de la bazã pînã la vîrf. Cînd vîntul a suflat în rafale violente, copacul a cãzut la pãmînt, arãtînd rãdãcinile sale moarte.

Nu este aceasta imaginea multor oameni? Înfãþiºarea lor exterioarã dã altora iluzia ºi poate chiar ºi lor înºiºi, cã fac faþã greutãþilor cu multã siguranþã ºi cã se poartã în chip onorabil. Dar în ei nu circulã nici o sevã spiritualã. Ei sînt rezultatul unei educaþii religioase, al tradiþiilor sau al convenþiilor mediului lor, ºi stau în picioare prin singura virtute a acestor obiceiuri. Dacã ar fi cercetatã în mod serios, viaþa unor astfel de oameni, ar trebui sã recunoascã cã au numai „forma de evlavie“, dar lipseºte viaþa din Dumnezeu. Într-o zi, „copacul“ vieþii lor se va prãbuºi ºi vor trebui sã pãrãseascã aceastã lume. Cum va sta înaintea lui Dumnezeu acela care nu a primit viaþa adevãratã prin credinþa în Isus Hristos?

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 22 iunie 2018

MOZAIC

Arheologii spun cã au aflat cum au fost urcate pãlãriile uriaºe de piatrã pe capetele statuilor din insula Paºtelui Insula Paºtelui, sau Rapa Nui din sud-estul Oceanului Pacific, este cunoscutã în întreaga lume datoritã celor 887 de sculpturi imense din piatrã, unele ºi de 10 metri înãlþime, denumite moai. Aceste statui create de cãtre primii locuitori ai insulei sînt astãzi considerate de cãtre UNESCO ca fãcînd parte din patrimoniul mondial, iar misterul din jurul realizãrii lor a fascinat o lume întreagã. Acestã enigmã pare acum a fi parþial rezolvatã, asta dupã ce mai mulþi arheologi susþin cã au

gãsit un posibil rãspuns cu privire la modul în care au fost urcate pãlãriile uriaºe de piatrã pe capetele statuilor din insula Paºtelui.

Dupã douã decenii de studiu ºi pe baza realizãrii unor modele tridimensionale ale pãlãriilor, numite pukao, cercetãtorii americani au o ipotezã care poate demonstra faptul cã oamenii care au construit statuile au reuºit sã le transporte ºi sã aºeze pe capetele statuilor

„Ciocanul lui Thor“ cu inscripþii runice Ciocanul lui Thor este descris în mitologia nordicã ca fiind una dintre armele cele mai de temut, capabilã sã niveleze munþii. Deºi, în general, este recunoscut ºi descris ca un ciocan, Mjolnir este uneori menþionat ºi ca un topor sau ca o bîtã. În Edda, o scriere din Secolul al XIII-lea, Snorri Sturluson relateazã cã Sindri Svartálfar ºi Brokkr l-au fãcut la comanda lui Loki.

O amuletã reprezentînd „Ciocanul lui Thor” a fost descoperitã în oraºul Kobelev din Danemarca de cãtre

un arheolog amator. Deºi astfel de amulete au mai fost gãsite în nordul Europei, noua descoperire este prima amuletã reprezentînd „Ciocanul lui Thor” care are inscripþii runice, confirmînd astfel simbolistica ºi importanþa sa.

Folosind un simplu detector de metale, arheologul Torben Christjansen a fãcut descoperirea pe un cîmp din afara oraºul Kobelev. Amuleta are forma unui ciocan de mici dimensiuni, de aproximativ 2,8 centimetri, ºi este realizatã din bronz, placatã cu argint ºi aur. Aceasta, conform cercetãrilor, ar fi stat aproape 1.000 ani în pãmînt, ºi este prima amuletã de acest fel care confirmã simbolistica Mjolnir. Runele au între 3 ºi 7 milimetri înãlþime, iar unii arheologi considerã cã cei care le-au gravat nu aveau prea multã experienþã, runa „S” fiind întoarsã. O altã posibilitate ar fi ca runa întoarsã sã aibã o semnificaþie magicã, legatã de funcþia de protecþie a amuletei. Runele sînt caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice ºi scandinave. Existã mai multe alfabete runice, provenind din diverse regiuni ºi perioade. În unele alfabete runele pot reprezenta sunete, iar în altele cuvinte sau expresii. De asemenea, au mai fost folosite drept cifre ºi semne magice. Cu excepþia unei scurte faze în Scandinavia, runele nu au fost folosite în mod curent de oameni pentru comunicare în scris.

aceste bucãþi mari de piatrã folosindu-se doar de tehnici simple ºi de fizicã. Autorul studiului, Carl Lipo, de la Universitatea Binghamton, menþioneazã cã pãlãriile sînt greu de studiat, pentru cã multe au cãzut de pe statui ºi au fost distruse, însã se ºtie faptul cã toate au fost construite dintr-o rocã relativ moale, ºi au avut forme diferite. De asemenea, toate pãlãriile au o bazã comunã pe care au fost aºezate, ºi cel mai probabil, au fost amplasate fiind trase pe niºte rampe, în timp ce statuile erau înclinate la un unghi de 17 grade. „Dintre multele întrebãri care tulburã trecutul insulei, douã sînt mai incitante. Cum au mutat oamenii din trecut aceste statui masive ºi cum au pus astfel de pãlãrii masive de piatrã pe capul lor? Credem cã acestea din urmã au fost trase pe niºte rampe, cu ajutorul unor sfori, în momentul în care statuile erau înclinate pentru a fi aºezate. Aceastã abordare minimizeazã efortul necesar pentru ridicarea unei asemenea greutãþi. Modalitatea de transport se bazeazã pe fizica newtonianã, estimãrile puterii umane ºi estimãrile privind înãlþimea lui Moai ºi masa unui pukao. Un astfel de procedeu este fezabil fizic cu 15 oameni sau chiar mai puþini oamen”, explicã antropologul Carl Lipo de la Universitatea Binghamton. ªi totuºi, în ciuda ingeniozitãþii ºi a efortului coordonat, majoritatea pukao nu mai sînt astãzi pe capetele statuilor moai. Trecerea timpului, eroziunile ºi activitãþile animalelor au fãcut ca majoritatea acestor pãlãrii sã se prãbuºeascã la Pãmînt. Constatãrile studiului au fost publicate în Jurnalul ªtiinþelor Arheologice, iar acum arheologii vor sã punã ºi în practicã o astfel de idee de rampã, pentru a observa dacã tehnica este într-adevãr fezabilã sau nu.

CUNOASTELUMEA.RO Piesa se aflã în prezent în cadrul Muzeului Naþional din Danemarca. Autoritãþile considerã cã descoperirea este importantã deoarece este printre puþinele obiecte cu inscripþii runice care s-au pãstrat în timp. Acum, Torben Christjansen, alãturi de alþi arheologi, studiazã în amãnunt cîmpia din afara oraºului Kobelev, în cãutarea de alte vestigii.

RADU UNGUREANU

Robert Wadlow – cel mai înalt om care a trãit vreodatã În februarie 1918 se nãºtea americanul Robert Wadlow, în Alton, statul Ilinois. La naºtere, copilul pãrea pe deplin normal ºi nimic nu prevestea modul uluitor în care avea sã se dezvolte fizicul sãu, în anii urmãtori. Avea sã devinã cel mai înalt om de pe Pãmînt, a cãrui înãlþime a fost stabilitã ºi înregistratã oficial, fiind consemnatã inclusiv în Guiness World Records.

Unii specialiºti afirmã cã extraordinara dezvoltare corporalã a lui Wadlow a fost determinatã de cãtre o hiperactivitate a glandei pituitare. În primii ani de viaþã devenise evident cã bãiatul se dezvolta cu mult mai rapid decît copiii de aceeaºi vîrstã.

La vîrsta de cinci ani purta haine potrivite pentru un bãiat de 17. Ajunsese deja la înãlþimea de 163 cm. La vîrsta de numai opt ani îºi depãºise tatãl, atît ca înãlþime, cît ºi ca greutate. Cîntãrea 90 kg ºi avea înãlþimea de 1,87 m. La vîrsta de 13 ani devenise cel mai înalt membru al organizaþiei cercetaºilor, la nivel mondial. Era nevoit sã poarte numai îmbrãcãminte ºi încãlþãminte confecþionate „pe comandã”.

MOZAIC Sfatul medicului

Ce este artroscopia umãrului ºi de ce se produce?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Artroscopia umãrului este o procedurã microchirurgicalã minim invazivã ce permite medicului ortoped sã intre în inspecþie pentru a diagnostica ºi trata diferite afecþiuni ale umãrului; se efectueazã prin 3-4 mici incizii, prin care se introduce o camerã ºi diferite instrumente ce permit rezolvarea problemei fãrã sã fie nevoie de tehnicã deschisã sau de o incizie mare.

Umãrul reprezintã o articulaþie complexã, fiind ºi cea mai mobilã articulaþie. Necesitã o atenþie specialã în inspecþia tuturor structurilor anatomice (capul humeral, cavitatea glenoidã, labrumul glenoidal, ligamentele scapulo-humerale superior, mijlociu ºi inferior, ligamentul coraco-humeral, muºchiul subscapular, muºchiul suprascapular ºi alte structuri anatomice) în timpul artroscopiei.

Afecþiunile umãrului care pot fi tratate artroscopic sînt: * leziune de cartilaj ºi artrozã; * instabilitate ºi luxaþie recidivantã de umãr; * leziune de labrum; * impingment acromio-clavicular; * leziune de coafã rotatorie; * leziune de ligamente; * îndepãrtare de osteofit/corp liber intraarticular; * redoare articularã ºi capsulitã retractilã.

Orice umãr dureros trebuie investigat prin examen clinic. În timpul examenului clinic medicul va trebui sã afle ºi istoricul medical al pacientului, apoi sã efectueze investigaþii paraclinice ºi sã le completeze prin examene imagistice precum ecografia ºi prin rezonanþã magneticã nuclearã (RMN) pentru a stabili diagnosticul ºi de a decide tratamentul adecvat în funcþie de afecþiune.

Aceastã procedurã se efectueazã sub anestezie generalã, rareori folosindu-se cea regionalã, apoi se stabileºte poziþia pacientului pe masa de operaþie (beach chair sau decubit lateral) ºi se va aplica o soluþie antisepticã pe umãr pentru a dezinfecta pielea ºi cîmpuri sterile.

Intervenþia dureazã între 30 ºi 120 de minute, în funcþie de patologie. Se foloseºte un flux de lichid introdus intra-articular pentru distensia articulaþiei ce permite vizualizarea mai bunã a componentelor intra-articulare.

Medicul va folosi 3-5 portale diferite (shaver, aplator, suturi, pense etc.) pentru a rezolva problema existentã.

De asemenea, ºi recuperarea variazã foarte mult în funcþie de afecþiunea tratatã, însã cu siguranþã timpul de recuperare va fi mai rapid decît dupã metodele clasice de tratament prin intervenþii chirurgicale deschise. www.consultatieortopedie.ro La 18 ani, a depãºit recordul la categoria cel mai înalt om din lume. Mãsura 2,53 metri. La 22 de ani, etatea la care ºi-a gãsit sfîrºitul, din cauza unor probleme de sãnãtate, Robert Wadlow mãsura 272 de centimetri. Este considerat ºi astãzi cel mai înalt om care a trãit vreodatã – a cãrui înãlþime a fost stabilitã în mod incontestabil.

Greutatea sa era, pe atunci, de 220 de kilograme. Dacã ar mai fi trãit, foarte probabil cã ar mai fi crescut în înãlþime.

La fel ca ºi alte persoane care se distingeau prin caracteristici deosebite sau bizare, Wadlow a devenit angajatul unui circ. Era foarte cunoscut ºi apreciat în regiunea în care s-a nãscut: Alton, statul Ilinois. De altfel, el era supranumit „Gigantul din Ilinois”. I se mai spunea ºi „Gentle Giant”. Astãzi, în SUA, existã cîteva statui care îl înfãþiºeazã pe gigant în… mãrime naturalã.

Robert Wadlow a fost contemporan cu conaþionalul nostru Gogea Mitu, considerat cel mai înalt român care a trãit vreodatã (mãsura 2,42 metri). Ambii giganþi au încetat din viaþã, pe neaºteptate, la aceeaºi vîrstã: 22 de ani. Unul în 1936, celãlalt în 1940.

TOMI TOHÃNEANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 22 iunie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei Organizaþia fascistã UDMR – bastard al internaþionalistului Ion Iliescu (2) (urmare din pag. 1) Opinia la vîrf a conducerii P.R.M. nu s-a mai fãcut auzitã la Palatul Cotroceni ºi momentul e prea important, prea grav ºi angreneazã prea multe destine ca sã-l expediem ca pe Legea MEBO, sau Legea Privatizãrii, sau Legea Turismului, care ar urma sã intre, acum, în laboratoarele Parlamentului. Cu puþin înaintea Diktatului de la Viena, istoricul transilvan ªtefan Meteº, cel care a scris lucrarea despre pãstorii ardeleni, i-a spus lui Nicolae Iorga cã se teme pentru soarta Ardealului. Marele Iorga l-a liniºtit ºi i-a rãspuns cã n-are de ce sã se teamã, cã totul este în regulã, cã Ungaria e de douã ori mai micã decît noi. La cîteva zile, s-a produs Diktatul de la Viena. Meteº s-a dus din nou la Iorga ºi Iorga l-a primit cu lacrimi în ochi, l-a îmbrãþiºat ºi i-a spus: „Ai avut dreptate, ªtefan!” Ce vreau sã spun prin asta? Ungarismul e boalã veche ºi grea; a devenit o obsesie pentru clasa politicã maghiarã, care nu semneazã tratate decît pentru a cîºtiga timp ºi a pîndi momentul unei conjuncturi istorice favorabile ºi al unor alianþe de ºoc, care sã o transforme iar în pasãre de pradã. Aduceþi-vã aminte cu cine s-a aliat ungarismul în acest secol, numai pentru a lua Transilvania.

S-a aliat cu Wilhelm al II-lea, s-a aliat cu Béla Kuhn, s-a aliat cu Lenin, s-a aliat cu Mussolini, s-a aliat cu Hitler, s-a aliat cu Stalin ºi acum, iatã, gãseºte Ungaria o formulã foarte „democraticã” de a crede cã are acces în structurile europene, ºi noi, vezi Doamne, care sîntem aici din timpuri imemoriale, de fapt, n-am avea acces.

Actualul Tratat româno-maghiar se face, trebuie sã o recunoaºtem, sub presiune internaþionalã. Însãºi vînzoleala aceea enervantã a domnului Miguel Angel Martinez, prietenul domnului Oliviu Gherman, cu care tot apãrea pe micul ecran, pe postul naþional de Televiziune, a fost o ingerinþã gravã în tratativele româno-maghiare. Aceea a fost o altã capcanã, domnule Oliviu Gherman, dacã vã intereseazã! Atunci, cineva din exterior v-a împins sã rupeþi alianþa cu noi, în ideea cã noi am fi „extremiºtii”, ºi iatã ce s-a întîmplat, iatã ce a urmat: prãbuºirea electoralã a P.D.S.R.!

Nu mai vreau sã intru în amãnunte, nu asta e tema discuþiei noastre. Orice tratat care se negociazã sub presiune internaþionalã nu mai e tratat, e diktat, iertaþimã. În primãvara lui ’95, eram zoriþi sã îl semnãm, pentru cã urma sã aibã loc la Paris o reuniune privind securitatea în Europa patronatã de cel care se dorea arhitectul Noii Ordini, domnul Eduard Balladur. Le aduc aminte acelora care ne grãbeau, ce ne-au spus ei atunci: cã aceea era ultima ºi cea mai bunã formã negociatã. Aºa ni s-a spus. Stenogramele ne sînt martore. Nu pentru cã cenzurãm noi politica diplomaþiei româneºti, care, între noi fie vorba, este un fluviu subteran, care vine din trecut ºi merge în viitorime. Nu o facem noi.

Trenul acesta îl luãm ºi noi din mers ºi avem grijã sã nu ne ciocnim în tunel cu alte obstacole ºi, cînd oprim în vreo garã, sã nu ne huiduie lumea ºi, eventual, sã ne întîmpine cu flori. Asta e politica ºi diplomaþia româneascã. Unii o numesc, poate, byzantinism. Eu zic cã e politica instinctului naþional, de care vorbea Take Ionescu. Atunci, mi se pare cã era iminentã o întîlnire la Paris. Þineþi bine minte ce discuþii au fost în Slovacia.

Eu am aici, în documentarul meu, opinia domnului Miklós Ruray, un fel de lider al maghiarilor din Slovacia, care de la încheierea Tratatului Horn-Meciar a spus cã, în termen de 1 an, comunitatea maghiarã trebuie sã obþinã autonomie. Preºedintele Ungariei, domnul Arpad Göncz, care probabil va trebui sã fie ºi el garantul Constituþiei maghiare ºi va trebui sã spunã un cuvînt greu în ratificarea ºi aplicarea acestui tratat, are o altã pãrere decît diplomaþii maghiari. Ultima sa carte avea pe copertã harta Transilvaniei, înconjuratã cu o sîrmã ghimpatã – þineþi minte. Eu nu cred cã domnul Ion Iliescu, omologul sãu, ar putea publica aºa ceva vreodatã – o hartã a vreunui teritoriu relativ învecinat, care sã fie haºuratã sau înconjuratã de cîini lupi ºi de sîrmã ghimpatã. Domnul Géza Jeszenszky declara, dupã Reuniunea de la Debreþin, cã România nu are decît douã variante: sã accepte autonomia ºi autodeterminarea maghiarimii, sau sã se expunã unor conflicte interetnice, de genul celor din Bosnia. Nu mai e nevoie sã amintesc declaraþiile pentru autonomie ale liderilor U.D.M.R., care primesc instrucþiuni permanente de la Budapesta. ªi dacã tot sîntem aici ºi sînt ºi domnii de la U.D.M.R., vreau sã-i întreb, sã ne spunã ºi nouã: cît timp au de gînd sã mai facã drumul ãsta, sã batã poteca spre Budapesta? Le place atît de mult la Budapesta? De

ce nu rãmîn ei acolo? Le place în Parlamentul Ungariei?

Atunci de ce mai stau în Parlamentul României?

Politica paºilor mãrunþi, dupã aproape 7 ani, credeþi cã mai poate induce în eroare pe cineva? Dacã nu era politica agresivã a unor lideri U.D.M.R., nu era nici o problemã cu semnarea Tratatului. Chiar Recomandarea 1.201 era o chestiune foarte uºor de trecut. Dar cînd noi ºtim ce „cal troian” avem aici, cînd ºtim cã fiecare îºi extrage din Recomandare sau din Anexã ba asteriscul, ba fondul problemei, atunci daþi-ne voie sã fim foarte precauþi. ªi dacã tot vorbim: de cînd o problemã istoricã vitalã, fundamentalã, a României ajunge notã de subsol – „Steluþa” lui Vasile Alecsandri – ajunge asterisc în subsolul unei pagini de anexã? Vorbim de Anexã cã n-are valabilitate. Domnule Teodor Meleºcanu, nu se poate sã nu cunoaºteþi mai bine decît noi toþi cã tot într-o anexã, într-un protocol-anexã, a fost stipularea din Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, prin care s-a rãºluit teritoriul României. Haideþi sã nu ne jucãm cu anexele! La 6 mai 1995, preºedintele filialei Ciuc a U.D.M.R. a cerut alipirea Covasnei ºi a Harghitei la Ungaria, iar deputatul Borbely Imre a reclamat federalizarea României ºi obþinerea de cãtre maghiari a statutului de naþiune-partener. Acum, într-adevãr, în tabãra U.D.M.R. domneºte o stare de nervozitate. ªtiu ce se întîmplã acolo, dar nemulþumirile lor nu pot induce pe nimeni în eroare; se joacã teatru, în speranþa cã ne aþipeºte nouã vigilenþa. Domnul senator român Markó Béla a declarat zilele trecute „Europei libere”, citez – am aici, d-le Markó Béla , toate documentele, sã nu mã acuzaþi cã am citat greºit sau a fost diferenþã de interpretare; avem aici un cititor de limbã maghiarã, domnul Furo, ne-a tradus foarte exact. Deci, domnul Markó Béla zice aºa: „Este foarte bine ºi cred cã se datoreazã ºi eforturilor U.D.M.R. cã s-a inclus Recomandarea 1.201”. Dar de cînd a devenit U.D.M.R. parte în discuþii, parte contractantã între Guvernele a douã state suverane? Nu vi se pare cã aþi depãºit, totuºi, mãsura? La 13 august 1996, domnul Frunda György, candidat la Preºedinþia României – nu a Ungariei! – declara la B.B.C. cã, citez: „În Tratatul românomaghiar trebuie sã fie acordatã autonomia teritorialã”.

Acesta e programul electoral al candidatului U.D.M.R.?

Asta vrea el? Cu asta apare în faþa Poporului Român?

Toate discuþiile, într-adevãr, pleacã de la blestemata Recomandare 1.201. Vorbeam de faptul cã diplomaþii români nu ºi-au îndeplinit întocmai mandatul pe care îl dãduserã, în acea perioadã determinatã de timp, cele 4 partide care nu sprijineau orice Guvern, sprijineau un Guvern pe care îl doream sã fie reprezentant al intereselor naþionale. Nu reiese de nicãieri, nici din negocieri, domnule Dumitru Ceauºu – din corpul Tratatului nici atît – cã partea românã ar fi fãcut uz de atu-ul cel mai important pe care îl au românii cu aceastã Þarã vecinã: de atu-ul istoric. Nicãieri nu se vorbeºte de Istorie!

Parcã am fi douã naþiuni paraºutate, O.Z.N.-iste, am venit ºi noi aici! Nu se vorbeºte, totuºi, nimic de caracterul românesc, domnule, al unor teritorii naþionale. Nu se vorbeºte nimic despre toate astea! Eu nu zic sã insultãm partea maghiarã, dar dacã ei se poartã aici de parcã ar avea aceleaºi drepturi, atunci ºi maghrebienii or sã vinã în Franþa la fel, cu aceeaºi marotã. Or sã vinã ºi alþii, prin alte Þãri. E mult de spus pe tema asta, ºi fiþi convinºi cã noi avem dreptate.

Acum, cîteva cuvinte despre concepþia „triplei autonomii”. Domnul Hodi Sandor din Voivodina a lansat acest triptic: autonomie culturalã, autonomie localã ºi autonomie teritorialã. Ei le jongleazã cum vor, aºa cum jongleazã ºi cu statutul U.D.M.R.: ba e uniune culturalã, cînd au nevoie de fonduri sau de alte facilitãþi, ba e organizaþie politicã, atunci cînd trebuie sã intre în Parlament ºi sã ia alte fonduri ºi sã facã cine ºtie ce provocãri. Domnul Markó Béla vorbea recent – am documentul aici, e vorba de o masã rotundã, e subliniat cu roºu, nu-l poate contesta! – vorbea de autonomie „pe criterii lingvistice”. Aici e capcana cea mare a finalului Tratatului. Dvs., d-le Meleºcanu, prevedeþi acolo cã pãrþile nu înþeleg prin aceasta autonomie pe criterii etnice. Aºa e? Atunci, cum rãspundeþi politicii de ultimã orã a preºedintelui U.D.M.R., care spune clar cã este vorba de autonomie „pe criterii lingvistice”? Deci, unde este un vorbitor de limbã maghiarã, sã punem un steag al Ungariei! Da? Sau sã se cînte Imnul Ungariei! Ce înþelege domnul Markó Béla prin autonomie „pe criterii lingvistice”? În Bucureºti trãiesc peste 100.000 de maghiari. Facem aici o enclavã maghiarã, pentru cã ei vorbesc între ei ungureºte? Chiar aºa? Aceasta este capcana. Aici s-a

negociat greºit. Aici trebuia exclusã, cu orice preþ, orice fel de autonomie ºi, de fapt, pãrerea noastrã este cã trebuie exclusã complet orice referire la aceastã Recomandare 1.201, care mie îmi sunã la ureche ca interiorul de telefon de la centrala Iadului.

Stimate domnule Ion Iliescu, vorbeaþi la televizor de purificarea etnicã din judeþele Harghita ºi Covasna.

V-am admirat numai pe jumãtate. În prima parte, am fost perfect de acord, pentru cã ºi eu ºtiu despre ce este vorba. Dar, în a doua parte, eu n-am înþeles de ce nu se aminteºte cine a condus Þara timp de aproape 7 ani. Pe mîna cui s-a fãcut aceastã purificare etnicã? S-a implicat Preºedinþia cu ceva? S-a implicat Guvernul cu ceva? S-a implicat Parlamentul cu ceva? Cînd am adus în discuþie problema miilor de români, de la IMASA Sfîntu Gheorghe, care au fost concediaþi, lãsaþi în ºomaj ºi îndrumaþi sã pãrãseascã judeþul, fiindcã mureau de foame, mi-a rãspuns domnul Kozsokár Gabor cã nu este adevãrat, cã noi minþim, cã de fapt au venit români ºi mai mulþi º.a.m.d. Purificarea este realã. Am fost în Harghita – invitaþi-l aici, dacã vã intereseazã, cã tot este domnul secretar de Stat Ioan Mircea Paºcu, tot este domnul prim-ministru Nicolae Vãcãroiu – invitaþi-l pe colonelul de jandarmi Ioan Roman, care, de faþã cu Iuliu Furo ºi cu toatã conducerea partidului nostru, ºi cu Mihãilã Cofariu, a spus cã mulþi maghiari de acolo îl izgonesc ºi îi spun: „Reprezinþi Armata Românã de ocupaþie în Transilvania”. Aºadar, ºeful Jandarmeriei din Harghita, autoritate statalã, sã fie dat afarã în felul ãsta? De cînd am ajuns noi o colonie de mîna a treia?

Corespondenta TVR, Angela Bârsan, cere casã de ani de zile primarului de la Miercurea Ciuc. Ea cere casã, dar i s-a spus, textual: „Nu vei lua casã nici în 200 de ani, pentru cã eºti româncã!” Cine rezolvã problemele astea, dacã noi dãm acest cîrlig de pescuit U.D.M.R.-ului?

Dacã ei, în condiþii de ilegalitate, au enclavizat douã judeþe ale României, încît premierul Vãcãroiu mi se plîngea cã nu are formula legalã, democraticã, de a lua cîteva hectare ºi de a face o garnizoanã militarã? Dacã ei, în condiþii de ilegalitate, ne fac sã ne simþim strãini în douã judeþe româneºti? Atunci ce vor face dacã le dãm aceastã ºansã, aceastã posibilitate de a extrage din acea Anexã numai partea care le convine? Vreau aici, domnule preºedinte Ion Hiescu, domnilor Oliviu Gherman ºi Adrian Nãstase, sã punem bazele unei discuþii care trebuie sã fie continuatã – sã facem un amendament la Legea Partidelor, sau o prevedere constituþionalã, ceva de ordin juridic – ca românii din Harghita ºi Covasna sã fie reprezentaþi în Parlament, sã nu fie aceste douã judeþe epurate ºi de parlamentari. Normal cã s-a schimbat raportul demografic. Normal cã, dacã în 7 ani peste 20.000 de oameni au fost expulzaþi de acolo, nu mai este nici picior de parlamentar român. Dar acelea nu sînt judeþe româneºti? Adicã am ajuns sã cerem un regim de minoritate pentru noi? Aºa cum se dã dreptul pentru alþii, sã se dea dreptul ºi românilor sã aibã senatori ºi deputaþi.

Vã invit sã reflectaþi serios – ºi nu sînt o Cassandrã pãguboasã – la acest adevãr: cine semneazã acum Tratatul, în forma aceasta, va deveni mîine paratrãznetul mîniei populare. Veþi fi scoºi vinovaþi, chiar fãrã sã deschidem noi gura! Am demonstrat cã putem sã avem ºi momente de acalmie, ºi de calm ºocant- chiar au fost unele editoriale care au admirat calmul nostru, liniºtea noastrã. Ne-am abþinut, fiindcã este foarte uºor sã inflamezi spiritele; este mai greu sã le potoleºti. Noi ne vom abþine, dar toate nemulþumirile din Transilvania sau din alte zone, legate de comportamentul U.D.M.R., se vor întoarce ca un bumerang împotriva voastrã.

Sînteþi conºtienþi de asta? Eu vã atrag atenþia amical.

Aº merge mai departe cu concilierea ºi aº spune cã aº fi de acord sã se semneze Tratatul, chiar cu aceastã formulare interpretativã a Recomandãrii, dacã în aceeaºi zi am face toþi demersurile legale necesare pentru scoaterea în afara legii a acestei organizaþii, oricum ilegale, care se numeºte U.D.M.R.! În încheiere, vreau sã vã semnalez cinismul preºedintelui O.S.C.E., care a declarat recent cã semnarea Tratatului româno-maghiar trebuie sã aibã loc la Viena. Ce ne spune nouã oraºul acesta, nu este nevoie sã mai menþionãm. Prin urmare, sîntem de acord cu semnarea unui tratat nu „de bazã” – de bazã a fost Trianonul pentru noi – ci de bunã vecinãtate cu Ungaria. Dacã nu se poate negocia o formã mai bunã, atunci sã se amîne pînã dupã alegeri. Este moral ºi justificat ca noul eºichier politic românesc, noua configuraþie a Parlamentului, noul Guvern care, cu siguranþã, va rezulta, eventual ºi noul preºedinte sã-ºi asume nu numai semnarea ºi ratificarea Tratatului, ci ºi supravegherea aplicãrii lui în fapt. Îl semnãm pentru 10 ani. Cine asigurã, cine dã garanþiile supravegherii aplicãrii acestui tratat?

Sfîrºit

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 22 iunie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

„Enervarea mea a mai scãzut, totuºi, prezenþa acestui individ necunoscut fãcea sã-mi treacã prin minte tot felul de presupuneri, ºi atunci am zis: – Hai spune, omule, cine eºti ºi ce vrei?

Se apropie de birou, îmi întinse mîna ºi spuse: – Eu sînt Ion Luca Caragiale.

– Cum, marele scriitor? ªi-l poftesc sã ia loc pe scaunul din dreapta, în stînga fiind crucea. El îºi face cruce ºi apoi se aºezã pe scaun.

– Mari sînt minunile Tale, Doamne! – zise, punînd mîna pe cruce.

Foarte mirat, îl întreb din nou: – Ce vrei, omule, de la mine?

– Ai rãbdare cã-þi spun, dar lasã-mã sã mã lãmuresc. Prin urmare, dumneata eºti cel care ai speriat pe toþi spurcaþii din presa noastrã. Dupã descrierea lor gîndeam cã eºti un monstru fioros, cu barbã ºi ochi de jar, care te bagã în rãcori cum a pus ochii pe tine. ªi eu vãd în faþa mea un om ca toþi oamenii, mai mult blînd decît fioros, care putea sã mã ia la bãtaie de cum am intrat aici! Te felicit pentru ce ai fãcut, cãci ai bãgat frica în ºantajiºti ºi þi-ai creat o reputaþie de om curajos ºi energic, care, desigur, îþi va folosi. Pãcat cã nu a cãzut ºi reclamaþia mea pe mîna dumitale!

L-am întrebat ce a pãþit ºi mi-a spus cã i se contestã proprietatea piesei «Nãpasta» de un oarecare Caion, care prin presã cautã sã arate cã aceasta este copiatã.

– Blestematul m-a necãjit foarte tare. L-am reclamat, dar a scãpat. Poate dacã venea la dumneata dosarul meu, nu scãpa aºa de uºor. Ai sã ajungi departe, sînt sigur!

Dupã mulþi ani, Take Ionescu mi-a spus cã-i povestise Caragiale întrevederea cu mine ºi spuse: – Sper cã nu ai sã mã faci sã mã îndoiesc de spusele lui Caragiale.

Nu l-am mai vãzut, dar prietenii care mergeau la ºuetele lui îmi povesteau adesea cum vorbea de curajul meu de cîte ori eram atacat”.

Acest Caion lovise însã nu numai în Caragiale, ci ºi în preotul Vasile Lucaciu, ca semn cã omul parcã era programat sã maculeze tot ce avea neamul nostru mai bun la acea vreme. Îi datorãm aceluiaºi Arhiepiscop latin al Capitalei cîteva mãrturii mai puþin cunoscute despre acest ziarist, mort – probabil de atîta venin – la numai 38 de ani (a trãit între 1880 ºi 1918). Înaltul prelat reproduce un dialog pe care l-a avut, la biserica sa, duminicã, 30 ianuarie 1916, cu Regele Ferdinand: „Nicãieri – i-am spus eu regelui – Lucaciu nu a fost mai tare atacat decît de Caion, în al sãu (ziar) «Éclair des Balkans». ªi regele se delecteazã cu foaia amintitã, prin articolele, articolaºele ºi notiþele reuºite ale lui Constantin Alexandru Ionescu (Caion) care, totuºi, adesea este oribil de dur în scrierile sale. El îi încondeiazã pe oameni cu porecle îngrozitoare ºi le disecã ºi cele mai mici defecte fizice ºi morale. Regele s-a mirat de el, voind apoi sã capete de la mine informaþii mai multe ºi a înþeles de ce l-am þinut pe acest literat foarte talentat, care devenise catolic, departe de colaborarea la «Revista Catolicã»; tînãrul om temerar scrie cu o panã care pentru noi este prea ascuþitã ºi, de aceea, prea periculoasã”.

Neîndoielnic, larma cea mai teribilã a produs-o Afacerea Strousberg, care a însemnat concesionarea construcþiei cãii ferate Paºcani – Roman, Paºcani – Iaºi, Vereºti – Botoºani, rãscumpãratã de un grup de bancheri germani din jurul cancelarului Otto von Bismarck. Modernizarea societãþii româneºti înregistra un ritm mai alert decît acela din þãrile din preajmã.

Este unul dintre motivele pentru care Capitala României atrãgea, ca un magnet, intelectuali ºi revoluþionari din toate Þãrile Balcanice. Bulgarii, de pildã, erau fascinaþi de douã clãdiri: Cafeneaua Capºa ºi Facultatea de Medicinã din Bucureºti; pentru protipendada care prindea sã se înfiripe la vecinii din sudul Dunãrii, un voiaj la Bucureºti echivala cu un voiaj la Paris, pentru români. (În decembrie 1916, cînd a fost ocupatã Capitala României, bulgarii – rãguºiþi de atîta cîntat „ªumi Mariþa” – i-au cerut generalului Mackensen douã favoruri: sã-ºi instaleze Cartierul General la Capºa ºi sã capete planurile Facultãþii de Medicinã; le-au fost satisfãcute ambele

cereri, cu efecte dezastruoase pentru Capºa, fiindcã acolo se puseserã la fiert ceaune cu fasole direct pe podele, iar soldaþii bulgari au dat iama prin pivniþe, unde au jefuit colecþia de vinuri rare, de-au ajuns sã vîndã pe trotuar sticle de Chateau Ykem ºi Chateau Lafitte, vechi de peste 100 de ani, cu cîte 1 leu bucata). „Bulgarii nu sînt învãþaþi cu recunoºtinþa, pentru cã sînt mongoli” – spunea Regele Ferdinand. ªi totuºi, pentru seriozitatea lor (de necontestat), Bismarck îi numise pe bulgari „prusacii Balcanilor”.

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (20) În 1883 e instalatã prima linie telefonicã privatã din Bucureºti, între Magazinul ºi Tipografia Socec. Între anii 1883 ºi 1885 se ridicã edificiul impunãtor al Bãncii Naþionale a României, dupã planurile a doi arhitecþi francezi. În perioada 1887–1889 Ion Mincu construieºte douã bijuterii arhitectonice, de care se vor lega multe evenimente politice ºi culturale ulterioare: Casa Vernescu ºi Casa Monteoru. Cu puþin timp înainte, în 1883, se ridicase casa lui Dimitrie Sturdza, care se pãstreazã ºi astãzi în toatã splendoarea ei (este micul conac boieresc, în stil neogrecesc, fãrã etaj, lîngã Cinematograful Patria, pe colþ).

La 10 mai 1897 (de Ziua Regatului) operatorul francez Paul Menu filmeazã primele trei subiecte de actualitãþi din România, proiectate la Cinematograful Lumière, în ziua de 8 iunie, acelaºi an. Se ºi dãrîmã multe edificii (Turnul Colþei, la 1888, transformat în moloz de primarul Pake Protopopescu, omagiat într-o odã de poetul D. Teleor), dar se ºi construiesc alte clãdiri, cele mai multe dãinuind ºi azi, dupã mai bine de un secol. A cãzut, din pãcate, Mînãstirea Sãrindari, ctitorie a lui Matei Basarab (a 40-a bisericã a lui, în greceºte „saranda” = 40) dar pe locul ei prinde viaþã, la 1912, Cercul Militar Naþional, o podoabã a arhitecturii româneºti. Tot în 1912 începe construcþia Hotelului Athénée Palace, pe locul moºiei unui boier din Rm. Sãrat, N. Neculescu – aici fusese o piaþã de zarzavaturi, fructe ºi brînzeturi, încã din anul 1831, cãreia bucureºtenii îi ziceau Piaþa Neculescului. Un alt reformator al Capitalei, în calitate de primar, a fost politicianul conservator ºi publicistul Nicu Filipescu: „Sub primariatul lui Nicolae Filipescu începe tãierea celui mai mare bulevard al Capitalei Nord-Sud, pe douã porþiuni: prima între actuala Piaþã a Victoriei ºi Str. Clemenþei (azi C. A. Rosetti) ºi a doua, de la Piaþa Mare sau Bibescu-Vodã spre Sud – Bulevardul Maria (apoi G. Coºbuc); acum începe ºi lãrgirea Bulevardului Colþea. Între strãzile A. Simu ºi C. A. Rosetti, artera are o anumitã gîtuire, clãdirile ieºind în afara aliniamentului Bulevardului, traseul magistralei fiind deviat, prin intervenþia moºierului Anghelescu, numai pentru a-i rãmîne lui intactã proprietatea (pe care era situat hotelul «Anghelescu» – azi «Lido»). De o parte ºi de alta a primului tronson menþionat – Bd. Lascãr Catargiu (fost Ana Ipãtescu) a început construirea unui nou cartier, cu locuinþe elegante, care va fi încheiat în circa 20 de ani (1914). Tot acum se taie ºi Bulevardul Independenþei (azi Mãrãºeºti), care lega Cîmpul Filaretului cu Dîmboviþa”. Într-o lucrare prea puþin cunoscutã astãzi, am gãsit o descriere pitoreascã a acelor prefaceri, care au fãcut din mica urbe a ciobanului Bucur o importantã capitalã europeanã: „Bucureºtii, ca oraº civilizat, se putea spune cã nici n-a existat. A trebuit sã vinã, din cînd în cînd, cîte un gospodar priceput, care sã încerce sã creeze dintr-o aglomeraþie de case, locuri virane ºi strãzi, tãiate la voia întîmplãrii – un oraº cu pretenþia de a figura în Europa. Cel dintîi primar care a rupt cu trecutul, cãutînd sã realizeze ceva în interesul obºtesc, a fost Pake Protopopescu, care, într-o varã, a tãiat oraºul cu un bulevard, trecînd peste þipetele unora ºi nãravurile altora. (…) Este o meteahnã a noastrã, a tuturor, de a nu isprãvi un lucru niciodatã. Opera cea mai bine conceputã ºi cea mai utilã rãmîne «de cãruþã», îndatã

ce a fost realizatã pe jumãtate. (Eugen Barbu numea asta „bucãþica românului” – nota mea, C.V.T.) De pãcatul acesta au suferit, mai cu seamã, edilii noºtri.

Sîntem, de felul nostru, oameni grãbiþi, cu respiraþia scurtã ºi entuziasmul astmatic. (…) Azi, totul s-a schimbat, întreaga Europã s-a transformat, aºa cã noi putem sta, oare, în aceeaºi stare de odinioarã, cu casele fãcute din bîrne, învelite cu stuf sau cu olane, cu uliþile strîmte de 3 sau 4 oameni, prãvãlii cu tarabe pînã în mijlocul uliþii?” Progresul nu-i deloc sentimental, ºenila lui asurzitoare izgonind privighetorile din Grãdina Episcopiei (atunci cînd aici s-a ridicat, la 1888, Atheneul Român ºi au fost mutate, în Parcul Ciºmigiu, statuile poeþilor Traian Demetrescu ºi Theodor ªerbãnescu), ºi mãcelãrind copacii multiseculari, unele pîlcuri fiind reminiscenþe ale Codrilor Vlãsiei (nume care vine de la Vlah). Într-un articol publicat în „Adevãrul” (1935) Victor Eftimiu scria: „Cadã zidurile, ridicã-se imobile de raport, garaje ºi cinematografe, n-avem o prea mare strîngere de inimã – sînt noi ºi n-au caracter, nici românesc, nici personal.

Dãrîmã-se în pace case boiereºti. Ducã-se bãcãniile, cîrciumile, bãrbieriile ºi alte multe, cãci nu ne va întrista. Ne-au durut însã, adînc, topoarele sub care s-au prãbuºit copacii bãtrîni ai fostului Parc Oteteleºanu”… Acolo s-a ridicat un mic zgîrie-nori: Palatul Telefoanelor, clãdire din cauza cãreia nu mai avem, astãzi, Teatru Naþional, fiindcã în 1944, nemþii în retragere au vrut sã bombardeze, din avion, acel centru vital al comunicaþiilor, dar au greºit þinta.

Febra demolãrilor a fãcut ravagii pînã tîrziu – în 1915, N. Iorga îi mãrturisea unui discipol cã Petre Carp avusese ideea nefericitã ca Mitropolia, ctitoritã de voievodul Constantin ªerban, la 1654, sã fie rasã de pe Deal, ca o vechiturã de prisos! Aceeaºi idee se pare cã i-a trecut prin cap ºi lui Nicolae Ceauºescu, care l-a desemnat pe Ion Dincã sã-l convingã pe Patriarhul Teoctist, demers care, dupã cum se vede, n-a reuºit. În anul 1900, fix, este vãzut pe strãzile Capitalei primul automobil, circulînd cu „ameþitoarea” vitezã de 7–8 km la orã; el fusese adus din strãinãtate de omul de afaceri Gh. Asan. Nu peste multã vreme, în 1904, tinerii cãsãtoriþi Martha ºi George Valentin Bibescu, însoþiþi de o micã suitã, se îmbarcã în trei automobile de lux (douã Mercedes ºi un Fiat – iatã, mãrci care existã încã de atunci!) ºi se aventureazã într-un „raliu” pînã în îndepãrtata Persie, uimind pe toatã lumea. Bicicletele sînt cu mult mai numeroase ºi una dintre ele îi aparþine poetului Al. Macedonski, care fãcea curse pe ruta Bucureºti – Ploieºti. Cum se prezenta Capitala în anul de referinþã 1906, cînd Carol a celebrat 40 de ani de la urcarea sa pe tron? În lucrarea (monumentalã pentru acea vreme) Bucarest en 1906 66, Frédéric Damé îi anticipeazã, într-un fel, pe sociologii ºi statisticienii deceniilor viitoare: „Numãrul locuitorilor Bucureºtilor este de 300.000. (…) Existã 1.400 de abonaþi telefonici. (…)

Funcþioneazã 850 de trãsuri cu doi cai ºi cca 150 de cupeuri pentru transport, care sînt completate de 200 de maºini, ce circulã doar noaptea. Prima societate de tramvaie a fost înfiinþatã în 1871. Oraºul are o suprafaþã de 5.500 hectare ºi o circumferinþã de 30 km. În Bucureºti existã 1.026 de strãzi ºi bulevarde.

Urbea e împãrþitã în 5 arondismente (culori): Verde, Roºu, Albastru, Galben, Negru”. Autorul dã ºi o foarte utilã listã a celor 23 de primari ai Capitalei, din 1866 pînã în 1906: Dumitru Brãtianu (întîiul primar, de la 22 martie 1866 la 1 martie 1867), C. Panaiotu, Pan. Iatropol, Grigore Cantacuzino, E. Diamandescu, general Christian Tell, Scarlat Kretzulescu, general B. Vlãdoianu, C. Brãiloiu, general B. Vlãdoianu (din nou), colonel G. Manu, C. A. Rosetti, Dem. Caradgi, Nicolae Fleva, N. Manolescu, Jean Câmpineanu, Em. Protopopescu-Pake, Dem. Orbescu, Grigore Triandafil, Nicu Filipescu, C. F. Robescu, Barbu ªtefãnescu Delavrancea, Procopie-Dumitrescu, C. F. Robescu (iar), Mihai G. Cantacuzino. Comerþul „Micului Paris” intrase, aproape în totalitate, în mîna evreilor, dupã cum urmeazã: Casa de Comenzi Zweifel, Casa Wyss-Iselin, Casa Paul Schnele, Casa de Comenzi Internaþionale Schenker. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 22 iunie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (61)

ÎNGERI PÃZITORI

,,Baronul roºu” (4) Nu s-a luat nici o mãsurã timp de un an, dupã care, o datã cu înfiinþarea Tribunalului American pentru Revendicarea Terenurilor prin Cesiune Privatã, Reavis a fost supus unei noi anchete, mult mai riguroasã. La urma urmei, o treime din aceste revendicãri din America îi aparþineau doar „baronului de Arizonac”. Mallet Prevost, lingvist ºi istoric, a fost numit investigatorul acestui caz, dovedindu-se la fel de stãruitor ºi metodic ca ºi Reavis.

Verificînd documentele depuse, el a descoperit cã unele aveau primele pagini autentice, dar urmãtoarele erau scrise pe pergamente de origine mai recentã ºi cu cernealã obþinutã din sînger, pe cînd cerneala paginilor originale conþinea fier. Prevost a mers apoi pe urma lui Reavis, din Arizona ºi California în Mexic, Portugalia ºi Spania. În Biserica din San Bernandino, California, unde se presupunea cã se nãscuse Carmelita, a descoperit cã în registrul de naºteri Reavis inserase o paginã întreagã, în care înscrisese naºterea soþiei lui. Hîrtia ºi cerneala folosite în registru se potriveau perfect cu originalul.

Dar Reavis fusese neglijent. Evidenþa þinutã în particular de cãtre preotul local nega existenþa acestei naºteri. Meþiona doar un alt copil, ale cãrui date lipseau din pagina falsificatã.

Aºadar, Prevost 1-a demascat pe Reavis, chiar în timp ce acesta din urmã continua sã cheltuiascã bani cu nemiluita. Probabil cã a suferit un ºoc cînd, dupã toþi anii de atentã ºi obsedantã pregãtire, legea l-a prins din urmã.

Simona H alep – R egina tenisului m ondial 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11 12

1

2 3

4 5 6

Arestat ºi judecat în Santa Fe în ianuarie 1895, a rãmas atît de sãrac încît nu-ºi putea permite nici mãcar un avocat. În sala de tribunal, Carmelia l-a privit nãucitã din public, pentru cã nimeni nu a dorit sã o supunã acuzãrii: fusese pãcãlitã tot timpul de soþul ei, trecut acum de 55 de ani.

Reavis ºi-a petrecut urmãtorii 6 ani în penitenciarul din Santa Fe. Dupã ce a divorþat, Carmelita s-a mutat la Denver; de atunci nu se mai ºtie nimic de ea. Unul din cei doi gemeni a luptat cu distincþie în primul rãzboi mondial, dar asta a fost tot ce s-a mai auzit despre familia lor. Cît îl priveºte pe deþinutul cu numãrul 964-A, la eliberare, s-a întors în Phoenix, unde, un timp, bibliotecarul de la Capitoliul de Stat îl observa rãsfoind paginile ediþiilor mai vechi de ziare pînã cînd, într-o zi, „baronul roºu” nu s-a mai întors la bibilotecã. (va urma) STUART GORDON

7 8

9 10 11 12 ORIZONTAL: 1) Marele Turneu parizian de Grand Slam, cîºtigat în acest an de Simona Halep (2 cuv.); 2) Jucãtoare profesionistã de tenis din România, aflatã în prezent pe locul 1 mondial (2 cuv.); 3) ,,Women’s Tennis Association”, organizaþie fondatã la iniþiativa jucãtoarei de tenis americane Billie Jean King, la 15 iunie 1973 (abr.) – Prima finalã din cariera Simonei Halep într-un Turneu WTA a avut loc în 2010 la Fes, în aceastã þarã din Africa – Pavel Andrei, unul din antrenorii Simonei; 4) Suprafaþa de joc a Turneului de la Wimbledon – Compatrioþii jucãtoarelor de tenis Karolina Pliskova ºi Petra Kvitova; 5) Laura Popa – Camere – Sportivii cu care ne mîndrim; 6) Corect, cinstit – Meci; 7) Persoanã – Abis! - ...

Gavrilã, talentatã jucãtoare de tenis (n. 1998); 8) Angelique Kerber (învinsa Simonei din sferturile de la Roland Garros); Ser! – Mihaela Buzãrnescu, revelaþia tenisului românesc, avînd o ascensiune de peste 400 de locuri (WTA) în ultimul an – Intrarea în Atlantic!; 9) Turneu cîºtigat de Simona Halep în 2013 – Ana Ivanovici; 10) Leu! - ... Svitolina, jucãtoare din Ucraina; 11) ... Stosur, sportivã din Australia, pe care o Simona o învinge în finala Turneului de la Sofia (2013) – Nicolae cel mic; 12) Turneul din care ,,fenomenul românesc” Simona Halep este nelipsit.

VERTICAL: 1) Surorile Venus ºi Serena, douã dintre cele mai mari campioane din istoria tenisului; 2) Jucãtoarea letonã învinsã de Simona în finala Turneului de la Beijing, din 2017 (Jelena) – Debutul ªarapovei!; 3) Serial britanic TV (2017) – Punct marcat direct din lovitura de serviciu – Grand ..., aºa cum a fost ºi Turneul de la Paris, cîºtigat de Simona Halep; 4) Adrian Marcu (antrenor al Simonei în 2013) – Vas de formã sfericã – Valoros, costisitor; 5) Nu are aºezare statornicã – Automobil românesc de teren – Alina Ionescu; 6) Direcþia Naþionalã Anticorupþie (abr.) – Bãuturã vitalã – Prefix medical; 7) Franþuzoaica Caroline ..., învisã de Halep, în sferturi, la Roma – Organizeazã cel mai puternic Turneu de tenis din Europa la categoria U16; 8) Interjecþie marinãreascã – Lipsit de libertate - Ianuarie (presc.); 9) Nelipsitã de la tenis – Martina Navratilova; 10) Rele! - ... Begu, altã valoroasã jucãtoare de tenis din þara noastrã – Agenþia Naþionalã pentru Locuinþe; 11) Organizaþia pentru Eliberarea Palestinei (abr.) – Cîndva – Australian Open; 12) Turneu WTA – Madrid, cîºtigat de Simona anul trecut – Poziþia locului 1 mondial.

Dicþionar: LIAR, VENO. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,ªAH PE... VERTICALE” 1) LACATE – SA – M; 2) APARA – CALMA; 3) TALC – PARTID; 4) USI – SERIE – A; 5) RATAT – NT – SM; 6) ATASATE – APA; 7) L – TI – ABURI; 8) NAE – DRUM – OR; 9) IP – BRAN – ENE; 10) CARI – TAUR – G; 11) ISTETE - DESE

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.