Romania Mare, nr. 1445

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Limba maternã e limba în care te rogi. Toþi credincioºii din lume au un cod subteran de comunicare, ei se înþeleg prin punctele luminoase, de culoarea ceaiului, care le strãlucesc în ochi.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

La puºcãrie, mincinoºilor, Vadim avusese dreptate – iar România pierde enorm!

Motto: „Americanii, dacã nu provoacã un rãzboi odatã la 5 ani, mor de foame; opriþi-vã, nebunilor, pînã nu faceþi planeta biftek!” (Corneliu Vadim Tudor, 2015) Pe scurt, dupã ce Congresul SUA confirmase acum doi ani, azi este rîndul Europei sã-i dea dreptate Tribunului! Una dintre cele mai importante instituþii ale dreptului internaþional, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (CEDO), a condamnat România pentru o încãlcare gravã a tratatelor internaþionale – ºi asta din cauza supunerii orbeºti faþã de „partenerul strategic”. De fapt, prin aceastã condamnare, CEDO confirmã azi ceea ce Vadim dezvãluise acum 13 ani - ºi pentru care a fost supus unui regim fatal de marginalizare ºi discreditare. Din pãcate, acum România poate pierde enorm, iar dacã Tribunul era ascultat atunci, alta era situaþia! Hai sã ne amintim ce spunea Tribunul în anul de graþie 2007. „Aflat la Strasbourg, la Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei, preºedintele Traian Basescu a dezvãluit cã un articol din revista «România Mare» a stat la baza intoxicãrii presei elveþiene în controversa privind presupusele baze de detenþie ale CIA”. Aceasta era ºtirea transmisã atunci de Hotnews, oficina bãsescianã. De fapt, marele patriot ºi om politic Corneliu Vadim Tudor dezvãluise, încã de la finele lui 2005, cã în România funcþioneazã închisori secrete ale CIA în care ar fi deþinuþi ºi torturaþi presupuºi teroriºti. De unde ºtia Vadim? (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Cînd Mafia devine Inchiziþie (5)

Cascada Beuºniþa – Parcul Naþional Cheile Nerei-Beuºniþa În termeni de bun-simþ, proaspãtul ºomer prezidenþial Victor Niþelea a declarat recent postului de radio B.B.C.: „Eu i-aº spune d-lui Ion Iliescu cã ar trebui sã transmitã clar cã mai este de partea oamenilor simpli, amãrîþi, cei care l-au votat, l-au ales la putere – sau, dacã nu, sã transmitã clar cã este cu o pseudo-elitã politicã, Poºeta femeii tinere legatã prin interese comune de o pseudo-elitã econoE plinã de farduri stridente. micã”. De fapt, încã de acum un an am primit informaþii cã Mafia Transnaþionalã, care vrea sã traseze o Nouã Poºeta femeii bãtrîne Ordine Mondialã (New Age), a dat dispoziþie sã fie terE doldora de medicamente. minaþi patrioþii români. În prima tranºã se aflau generalul Paul Cheler, primarul Gheorghe Funar ºi cel care Pe trupul bãrbatului tînãr vã vorbeºte. Primul a fost pensionat aºa cum a fost penTatuaje ºi alte dejecþii. sionat, al doilea e ºicanat cu ameninþarea unor procese la Trupul bãtrînului însã fel de abjecte, iar eu sînt purtat de la Anna la Caiafa, ca ultimul tîlhar. Care va fi însã reacþia populaþiei E vînãt de-atîtea injecþii.

României? Îmi pare sincer rãu pentru cei mai mulþi dintre colegii din PDSR, dar ceea ce încearcã unii ºefi ai lor Între tinereþe ºi bãtrîneþe sã facã acum, este ilustrarea unei teribile ingratitudini.

Noi stãm rãstigniþi, ca pe cruce Cum adicã, stimaþi colegi, pînã acum cîteva luni Trupul merge, tot mai greu, înainte eram bun ºi de mare preþ, miniºtrii voºtri mã trezeau ºi la ora 2 noaptea sã-i ajut cu vreo cuvîntare, sau sã chem Înapoi sufletul ar vrea s-o apuce. parlamentarii noºtri la vot, v-am scãpat din cel puþin 10 încercãri grele – iar acum am devenit Inamicul Public Fiecare e condamnat la moarte nr. 1? De ce oare? Pentru cã au venit niºte inspectori Încã de cînd s-a nãscut strãini ºi au bãgat în cap cãpeteniilor voastre cã imaFoarte greu ne obiºnuim cu ideea ginea României ºi a PDSR-ului trebuie descãtuºatã de Marelui mister nemaivãzut. extremism? Care extremism, domnilor? Daþi-mi o singurã dovadã concretã cã eu, sau partidul pe care-l conªi, totuºi, avem semnele noastre duc, am ieºit în stradã, am atacat vreun sediu, am pichetat vreo instituþie a statului ori vreo ambasadã, am Existã viaþã ºi-n lumea de-apoi forþat frontiera de stat cum au fãcut alþii, de atîtea ori!

Pe ce punem pariu? Fiþi pe pace Nu puteþi sã-mi daþi, fiindcã aºa ceva nu s-a produs, Dumnezeu κi recupereazã sãmînþa de soi. niciodatã. Totul s-a redus, la noi, la nivelul verbal.

Numai cã eu ºtiu cã la vorbe se rãspunde cu vorbe. Eu Ne aºteaptã cei dragi, eu ºtiu asta pot dovedi, cu zeci de exemple, cã am publicat Într-o lume, desigur, mai bunã.

Drepturile la Replicã ale tuturor acelora care le-au Dumnezeu are-un plan cu noi toþi solicitat, fiindcã aºa e democratic.

Moartea, în fond, e o mare minciunã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR, CORNELIU VADIM TUDOR (22 aprilie 1996, plenul Senatului României) 1 martie 2014

Elegia trecerii de la viaþã la moarte

5 greºeli uriaºe care au schimbat soarta lumii Asediul Leningradului

Paginile 12-13

Pagina 9

Ultima noastrã schimbare de domiciliu Pagina 10

NR. 1445z ANUL XXIX z VINERI 8 IUNIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 8 iunie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Potrivitã, fata lui Sile Bãsaru Au fost prinºi fraþii Sisilicã Partidul de biºniþari al lui Dide ºi Theodoru va primi un nou sediu la Jilava Ardei Umplut mituieºte cu bani grei Televiziunea S-a întîmplat pe stadionul Steaua... Patriciu cu maºina/ O calcã pe Sabina PARTEA A II-A Nu ne-am fi ocupat de lepre de-astea, cã n-avem timp, tocmai lucrãm la „Istoria denunþului la români”, care începe cu Scrisoarea lui Neacºu din Cîmpulung: „I pac îþi dau de ºtire...”. Dar viaþa e galopantã ºi lumea ne roagã sã facem dreptate. Ete-l ºi pe alt minoritar de sub cãruþa cu spoitingir, Dinu Patriciu. Cine îi aude numele fãrã sã-l cunoascã zice cã o fi vorba de un patrician roman, de un nobil cu profil de efigie anticã.

Atunci cînd îl cunoaºte însã, îºi dã seama cã bãiatul e un fripturist de duzinã, un carierist care apucase de þurloaie P.C.R.-ul, iar acum îºi spoieºte biografia cu bidineaua. Stiþi care a fost primul gest al acestui Dinu Pãturicã, dupã decembrie 1989?

Acela de a-ºi pãrãsi nevasta, Sabina, cu doi copii mici. Motivul? Aceasta era fiica unui fost nomenclaturist, altfel om cumsecade, pe nume Ion Roºianu, ministrul Cultelor sub Ceauºescu.

Vedeþi canalia? Întîi a fãcut carierã politrukã pe spinarea lui tata-socru, dupã care ºi-a arãtat colþii ºi a dat colþul! Toatã lumea îndrãgeºte drãgãlãºenia ºi inteligenþa unor animale. Sã o luãm, de pildã, pe maimuþica Mowgly, care a apãrut sîmbãtã seara la TV, în salopeta ei de catifea roºie ºi ºi-a bãtut joc de Victor Ionescu, care i-a þinut tava cam un sfert de orã, a tot rugat-o, s-a gudurat pe lîngã ea, ca un mare comentator politic, în vreme ce Jeana Gheorghiu se opintea ºi împingea la maºinã, alãturi de alþi haidamaci ºi prieteni de gaºcã, ceea ce aratã cã ea ar fi foarte bunã la împins vagoane.

O altã scenã avîndu-le ca protagoniste pe douã vietãþi foc de simpatice a avut loc în S.U.A. S-au

întîlnît un Þap ºi un Doberman. Adicã Emil Constantinescu ºi Theodor Stolojan, primul aflat acolo în vizitã medicalã, iar al doilea ca socotitor cu mînecuþe negre la Banca Mondialã. Ei cicã sînt preocupaþi de soarta þãrii ºi pentru asta se duc sã ofteze taman pe malul Potomacului, cã pe malul Everacului nu le prieºte. Nu ºtiu de cîte ori s-au vãzut cei doi diletanþi în România, dar întîlnirea lor din S.U.A. a fost încununatã de un deplin succes: tocmai cînd vorbeau mai aprins Þapul ºi Dobermanul, ºi-a fãcut apariþia ºi Buhaiul de Baltã pe nume Aristide Gunoiu, care a bãtut repede depeºã la „România liberã”. ªi cînd te gîndeºti cã factorii puterii au promis populaþiei cã România nu va mai exporta animale în viu! În timp ce Academia Românã stabileºte adevãrul istoric de a scrie cu î din a, iar nu ã din i cum pronunþau evreii staliniºti (de pildã, gãscã, mãnãncã, gãt, zãt, lan de grãu, apã de rãu etc.), la Televiziune e foame mare! Asta înseamnã cã dactilografele mãnîncã literele cu polonicul, se îneacã de plãcere. Priviþi recolta culeasã de noi, întîmplãtor ºi pe sãrite, în ultimele douã luni: Sãrbãtori fericte (fericite); Brenstein (Bernstein): Topîrceau (Topîrceanu); Coneliu (Corneliu); Maragaret (Margaret); ptea (putea); ºtu (ºtiu); ai lucart (ai lucrat); tãiascã (trãiascã); sitiaþia (situaþia); nevros (nervos); secudãtor (seducãtor); constriesc (construiesc); sã-mi continuu (sã-mi continui); dn (din); reporºuri (reproºuri); pãriþii (pãrinþii); mã întrebã (mã întreabã); verden (verde); erea frumoºi (erau frumoºi); iculpaþii (inculpaþii); simple jucãri

Cum a murit marele istoric Vasile Pârvan ,,28.VI.1927. L-am pierdut pe Vasile Pârvan. Îl vãd mai întîi prin anii 1905-1906, la Academie, unde era funcþionar. Tinerel, mãrunt, cu ochi scînteietori, avea faima unui muncitor mare ºi era de pe atunci una din nãdejdile ºcoalei istorice a lui Onciul – Bogdan – Iorga. (...) Îl vãd iarãºi, în 1914. La sesiunea Academiei, unde el era membru activ de un an, iar eu tocmai fusesem ales. Am fãcut o excursie încîntãtoare pe Dunãre. El era cu tînãra lui soþie, o copilã încã, un suflet de mimozã. Vãzîndu-i cum se cãutau din ochi, ea cu admiraþie neþãrmuritã, el cu o iubire adîncã, mi se pãrea cã nicicînd o fericire nu era mai meritatã. ªi-apoi, a venit rãzboiul. La Odessa, în refugiu, ea a murit. La el i-am întîlnit pe Ion Mihalache – care venea sã-i cearã sfaturi politice – ºi pe toþi acei tineri ce promiteau atît de mult, grupaþi în jurul Institutului social ºi al «Arhivei» lui Gusti. Pârvan credea cã va putea sã-i conducã, þinîndu-i ca o zestre a neamului, scutiþi de valurile politicii militante. (...) Îl ºtiam bolnav ºi l-am cãutat acasã. L-am gãsit trîntit în pat, îmbrãcat, foarte slãbit, cu faþa obositã. Era cu desãvîrºire sleit de puteri. Doctorii nu ºtiau sã-i spunã ce are, cãci nu-i puturã descoperi nici o boalã organicã.

Se pare cã munca peste orice mãsurã, de cîte 16 ore pe zi, spre a-ºi termina «Getica» - imediat dupã ce dãduse cele 3 volume de lucrãri ale ªcoalei de la Roma – l-a doborît. Intestinele nu mai funcþionau, creierul era obosit, corpul apatic. Avea sã plece în strãinãtate, într-un sanatoriu, sã se refacã. (...) ªi s-a dus la BadenBaden, într-un sanatoriu scump. Acolo a dat – îmi spunea Simionescu-Râmniceanu – de un doctor nebun, care l-a supus unei cure neomeneºti. Pe cît se pare,

(jucãrii); vorble (vorbele); Muzelui (Muzeului) etc. Nãbãdãios cum îl ºtim, Alcibiade a dat nãvalã peste Iosif Sava ºi ºi-a imaginat cum ar arãta o Seratã muzicalã în varianta dactilografelor flãmînde. „IOSIF SAVA: Bine aþi belit la Surata noastrã muzicalã, lîngã boi se aflã dl. Octavian Palier, un mare megaloman, iubitor de muzicã deci. Domnule Maller, de ce avþi urechile aºa de mari? OCTAVIAN PALLER: Ca sã ascult muzica mai bine! IOSIF SAVA: De ce aveþi chelia atît de lucie? OCTAVIAN PALLER: Ca sã înfrîng rezistenta aerului! IOSIF SAVA: V-a mai spus cineva cã semãnaþi cu cocoºatul din «Rigoletto» ?

OCTAVIAN PALLER: ªi cu el, dar ºi cu Louis de Funès. Aþ vrea sã daþi cuvertura la opera «Asearã þiam luat þambal». IOSIF SAVA: Prea bine, prea bine, o sã facem ºi puþinã muzicã, poate transmitem ºi «Simfonia Dentistului» de Ludwig Ivan Beethoven ºi «Rãpirea din S.R.I.» de Wolfgang Amadeus Mãgureanu, sub bagheta marelui Herbert von Karaman. La nevoie, cei care dau drumul la bandã, ºi care sînt niºte bandiþi, vor difuza ºi «Mica Serenadã», pe care n-o poate cînta decît Alexandru Mica. OCTAVIAN PALLER: Aº vrea sã cînt ºi eu ceva la acordeon, dupã care o sã mã acompaniez din piston ºi din guriþã: «În cãruþe colorate trec bãcanii/ ªi fundaþia lui Sörös ne-a dat banii/ Eu sînt Clãpãugea gînditorul/ Epoca de Aur ºi-a luat zborul/ Sã trãiascã veºnic Iosif Sava/ Ce i-a dat lui popa de la Colþea Þeava/ Hai noroc ºi la mai mare toþi cretinii/ Eu sînt Coþofana Hoaþã-a lui Rossini!»“.

Tot am vorbit de muzicã: mai mulþi cetãþeni indignaþi au telefonat la noi pentru a protesta faþã de sacrilegiul comis de un anume Denis Dinulescu, care a afirmat în „Tinerama” cã nu trebuie sã se mai difuzeze la televizor „Boris Godunov”. Aºa se petrece cînd presa încape pe mîna unui pozar cu patru clase, ca acest Max Bãnuº, care crede cã Ivan Susanin sau Cneazul Igor au fost agenþi KGB ºi trebuie interziºi.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 26 februarie 1993)

Ca un izvor neatins

Învãþaþi copiii, mame, dragostea de Þarã ªi sãdiþi-o purã-n suflet, ca pe-o floare rarã Ce-nfloreºte în ogradã, ca o bucurie, Învãþaþi copiii, mame, dragostea de glie! Învãþaþi copiii, dascãli, dragostea de Þarã, Viu sã ne rãmînã brîul ce ne înconjoarã Cum lãsatu-l-au strãbunii, pentru veºnicie, Învãþaþi copiii, dascãli, dragostea de glie!

acest doctor credea cã boala lui, fiind o gastro-enteritã, trebuie s-o vindece printr-un fel de cauterizare a mucoaselor intestinale, pentru ca sã creascã altele în locul celor bolnave ºi nimicite... Aºa a ajuns Pârvan, ca ºi bietul Bogrea, un «caz interesant» oarecare pentru un doctor strãin, care vedea numai cazul ºi nu simþea cã are în mîna lui tot ce geniul unui neam a produs mai delicat ºi mai scump... Pârvan i-a telegrafiat lui Simionescu sã vie sã-l ducã din iadul unde ajunsese ºi unde era gata sã-ºi punã capãt zilelor, nemaiputînd suporta chinurile. L-a dus la Paris, într-un sanatoriu, unde pãrea cã merge spre vindecare ºi de unde a sosit acum nãpraznica veste”.

SEXTIL PUªCARIU (,,Memorii”) Nota Redacþiei: Savantul n-a murit, totuºi, la Paris, ci la Bucureºti, unde s-a întors în vederea unei operaþii. Avea numai 45 de ani.

Învãþaþi, pãrinþi, copiii dragostea de Þarã, Leagãn sfînt care aprinde viaþa-ntîia oarã Ca sã ardã dreaptã-n lume, precum o fãclie, Învãþaþi, pãrinþi, copiii dragostea de Glie! Învãþaþi, bunici, nepoþii dragostea de Þarã, Sentimentul cel mai nobil, care te-nfioarã, Amintind, pe drumul vieþii, de copilãrie, Învãþaþi, bunici, copiii dragostea de glie!

Sã-nvãþãm cu toþi copiii dragostea de Þarã, Ea ne este acestei vetre sorginte, izvoarã, ªi-n durata României va rãmîne vie, Învãþaþi copiii, mame, dragostea de Glie!

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 8 iunie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Dictatura putorilor Cruduþo, Go Home d-acilea!

Felinare roºii Legiferarea hoþiei Filmul vieþii Elenei Udrea Lingourile ministrului De ce nu e vinovatã Viorica Prostul zilei Mihaela Buzurãnescu Românii are tupeu La fluier de odios Cînd calci pe un ghem de ºerpi veninoºi, aflaþi în perioada de împerechere, sã nu te miri dacã aceºtia te vor muºca cu disperare. Aºa a pãþit ºi Cruduþa.

Dincolo de aparenþe, vãzînd cîþi boschetari cu diplomã de lichea se bucurã pe ecranele televiziunilor de prostituþie ºi ºtiri de previzibilul eºec al luptei anticorupþie, se impune o întrebare de bun-simþ: oare sã existe chiar atît de mulþi hoþi în spaþiul carpato-danubiano-mafiotic de au atîþia purtãtori de vorbe mari consumatori de rahat? Searã de searã, tone de gunoi se revarsã în casele noastre sufocîndu-ne. Chiar atît de adînc sã fi pãtruns rãul în societatea româneascã? Sau e o falsã impresie, mafia politico-economice doreºte sã se creadã asta. Sã fie românii chiar atît de naivi încît sã accepte dictatura hoþiei? Sã-i aplaude oare oamenii de rînd pe ticãloºii care joacã sîrba-n cãruþã pe grumazul patriei?

Numai dintr-o astfel de complicitate legea devine slabã, nefiind un scut de apãrare împotriva nedreptãþilor, ci o armã folositã cu îndemînare de ticãloºii ce-au trecut pe la ªcoala de Corecþie a Vieþii. Aºa s-a ajuns ca, în România, legea sã fie doar un pretext pentru sãvîrºirea abuzurilor de toate felurile ºi în toate modurile posibile. Aºa s-a ajuns ca democraþia sã nu mai însemne puterea poporului, ci puterea exploatatorilor poporului, a celor care iau de la sãraci ºi dau la bogaþi. Competiþia valorilor a fost înlocuitã cu dictatura putorilor. Democraþia asta de gang nu e bunã. ªi dacã nu e bunã, poþi sã faci tu miºcare cîte 30 de minute pe zi, cã tot degeaba. Vorba aia, decît o democraþie bolnavã, mai bine o dictaturã sãnãtoasã. Dictatura legii, nu vã mai gîndiþi la ce mã gîndesc ºi eu! D-asta e nevoie de o revoluþie moralã care sã spele mizeria ce a sufocat viaþa publicã. Trãim iarna vrajbei noastre, ºi cu jumãtãþi de mãsurã nu se mai face primãvarã. Monºtrilor de la butoane nu le pasã, lor le convine, trãiesc în pîntecul României precum viermele în mãr.

Curtea Constituþionalã, colþ cu democraþia de centurã, revoluþioneazã dreptul constituþional. Pentru prima datã dã o hotãrîre în care precizeazã numele unei persoane, de parcã persoana respectivã ar avea Constituþia ei (alta decît constituþia atleticã, de baschetbalistã). Mai aveau sã lipeascã cu scuipat o bancnotã pe fruntea marelui specialist în prostologie ºi autosugestie, Florin Ciordache, ºi sã-i cînte la fluierul piciorului ºlagãrul ,,Cruduþa, Go Home dacilea!”, ºi ne simþeam ca la o nuntã de zlãtari. Aºa, ne-am simþit ca la parastasul luptei anticorupþie.

Curvele au intrat în sevraj pe centura politicii. Au trecut de la PSDDragnea la PSD-Ponta (care-ºi zice, la miºto, Pro România) cît ai zice peºte! Locul gol n-a avut timp sã se rãceascã întrucît imediat s-au înfãþiºat la hoceagul puterii coardele de la PMP. Ele nu e vinovate, dar ºarpele de Teleorman le-a întins mãrul. Acum, pe apele murdare ale politicii dîmboviþene se-nvîrt nenumãrate felinare roºii aflate în cãutare de clienþi.

Prin ocuparea fotoliului de premier, Viorica confirmã teoria maximei incompetenþe.

Spre norocul ei, fosta catindatã fãrã noroc la Primãria Videle are în subordine (vorba vine) o armatã dupã chipul ºi asemãnarea ei.

Dacã dai înapoi ce ai furat (de fapt ce au descoperit alþii cã ai furat, nu tot ce ai furat), scapi de þuhaus, a hotãrît Parlamentul Desfrîului Naþional. Hoþii sînt în al nouãlea cer, cinstiþii - Sub Pãmînt SRL. Nu vã e, mã, ruºine obrazului? Aþi legiferat haºmangleala? Pînã cînd o sã mai scuipaþi în gãvanele ochilor poporul ãsta orb? N-ar fi fost mai simplu ca hoþomanilor sã li se confiºte totul ºi sã li se factureze ºi curentul consumat de scaunul electric? Ba bine cã nu!

Pe 9 iunie se va þine marele miting al PSD (mineriada roºie), la concurenþã cu parada nãvîrlioºilor LGBT. Numai consoane, frate! Cicã PSD-ul vrea sã agaþe niºte prospãturi, pentru europarlamentare...

Reþeaua Netflix i-a oferit Elenei Udrea un milion de dolari (ce jignire jignitoare!) ca sã facã un film despre viaþa ei. Cum scenele de pe biroul prezidenþial nu pot fi vãzute de copiii handicapaþi ai politicii decît cu lupa (e o anagramã, v-aþi prins, obsedaþilor!), serialul va fi difuzat numai dupã miezul nopþii ºi nu poate fi vizionat decît cu cearºaful în capul pieptului. Un grup de generali patrioþi aºa ºi aºa au pus laba grea, prin mijloace specifice (batistã înmuiatã-n formol, pistol cu apã, motoretã cu ataº, cantaridã din coarne de rãdaºcã) pe scenariul capodoperei. Dacã sînteþi cuminþi ºi nu vreþi sã aflaþi finalul înainte de ultimul cîntat al cocoºului, o sã vã dezvãluim cîteva scene fierbinþi. Scena 1. Undeva, în provincie, pe o alee lãturalnicã a Parcului Crîng, un fotbalist, Ilie Stan, stãtea ºi citea ziarul. Cînd, vorba ºlagãrului beethovenian, vãzu trecînd o blondã, ca dupã ultima modã. Claxonã disperat: tiiit, tiiit... Blonda privi cu jind Dacia 1310 care torcea alãturi ca o pisicã în sãptãmîna

brînzei: ptr...ptr...ptr... Scena 13. Primãria Generalã a Capitalei. Primarul urla ca din gurã de ºarpe. Din greºealã, secretara îi turnase apã în paharul de whisky. Avocaþii cãutau o chichiþã ca sã-l scape de viitoare atentate. Edilul se plimba ca un leu în cuºcã. Privirile-i izbeau pereþii cu furie.

Un ochi îi cãzu în sutienul unei june avocate. Nu-l mai scoase de acolo, mai avea unul. Oricum, ãla era de ceaþã. ,,Cum te cheamã, copilo?”, o interogã barosanul. ,,Nuþi”, îi rãspunse sfioasã justiþiara, a cãrei privire cãzu disperatã pe nasturele de la pantalon care, din cauza miºcãrii de revoluþie, abia se mai þinea atîrnat într-o aþicã de urzicã. Scena 69 se petrece într-un cartier rezidenþial din Bucureºti. Elena îºi bate Cocoºul ca sã-i aducã ºi ei ce i-a adus lui Adrian Nãstase. Acesta a gãsit un recycle bin de la Microsoft, dupã care s-a întors acasã mîndru nevoie-mare. Inima îi bãtea în piept ca o proastã, pipota i se umflase ca un balon meteorologic. ,,Elena o sã fie mulþumitã”, îºi zise cu satisfacþia omului de tinichea care ºi-a fãcut treaba. Elena nu era acasã, dar era cît se poate de mulþumitã. Chiar satisfãcutã, dacã nu cumva mima entuziasmul. De bucurie, ºi-a agãþat furoul în gardul viu de la Cotroceni. ? Scena 99 se desfãºoarã, dupã 25 de ani, undeva, în Costa Rica. Elena Udrea face jogging. Din grabã, pierde un copilaº pe drum.

Nu-i nici o pagubã, mai are unul, cã nu se ºtie. Un ziarist disperat aleargã cu microfonul dupã Elena. Nu se opreºte, ea-i fãcutã sã conducã România, nu sã-i dea clanþã primului venit. A început mai demult, cu UTC-ul, dar pe ce pune ea mîna se alege praful. Ziaristul are ratingul mic ºi nu o poate prinde. Ca o sirenã unsã cu toate alifiile politice (ºi nu numai), se aruncã în mare. Înoatã spre corabia ,,Biruinþa”, acostatã în larg. Corabia se clatinã de emoþie. Cãpitanul îi aruncã o privire galeºã rechinului care o þine-n prizã pe blondinã. Acesta se deoache ºi, de durere, scoate capul din apã: ,,Ptiu, drace, rechinu-i Kövesi! Fereºte-te, Nuþi, cã te atacã la statul de drept!”. Elena scoate pistolul ºi-l îndreptã spre marinar. Saºiul se topi pe loc: ,,ªi tu, Eleno! ªi tu tragi cu apã? De ce vrei sã mã otrãveºti?”. Ce s-a întîmplat în restul serialului, între prima ºi penultima scenã, veþi citi (dacã ºtiþi) în numerele viitoare, pe care Elena le aºteaptã cu disperare. Din distribuþia serialului vor face parte, printre alþii, David Beckham (în rolul lui Ilie Stan), Puiu Cãlinescu (în rolul marinarului), Jean Constantin (în rolul statului de drept), Messalina (în rolul consilierei prezidenþiale), Elena Udrea (în rolul Daciei 1310), Traian Bãsescu (în rolul Cocoºului), Laura Cruduþa (în rolul rechinului deocheat), numãrul 96 (în rolul numãrului 69), locatarii Spitalului 9 (în rolul maselor populare), C.O.I. (Comitetul Olimpic Internaþional), în rolul piratului, bolovanii de rîu descoperiþi în peºtera Cioclovina (în rolul membrilor Curþii Constituþionale), un rahat (în rolul Traian Bãsexu), alþi rahaþi (în alte roluri)...

Sebastian Vlãdescu, naºul lui Cristian Boureanu ºi al primei cotoarbe a acestuia (pe care a cotîrcit-o ºi el încãlcînd preceptul biblic potrivit cãruia, citez cu emoþie ºi neruºinare, ,,o datã vede naºul puþa finii”), ºi-a plãtit cauþiunea în lingouri de aur. N-a fost prea mult, doar vreo trei kilograme!

Vezi ce-nseamnã sã fii ministru de Finanþe, ºtii cum sã te aperi de inflaþie! Mai complicat este sã te aperi de lege.

Zilnic, în România anului 2018, mor oameni în cele mai bizare moduri: în accidente de circulaþie, în spitale îmbîcsite de boli, sinucideri din dragoste, din sãrãcie, din nebunie, din prostie, crime abominabile. Pînã ºi un copil de nouã ani ºi-a ucis, prin înjunghiere, bunica, care nu-l mai lãsa sã se joace pe calculator! Dacã nici ãsta nu-i sfîrºitul umanitãþii, atunci care e? ªcoala 125 din Capitalã a ars din temelii, un proiectil din al II-lea rãzboi mondial a ucis un tînãr de 27 de ani care se pusese cu ciocanul pe el, politicienii mãnîncã rahat - sînt alte ºtiri ale zilei.

Gazetele elveþiene o catalogheazã pe Viorica ca fiind de-o ,,incompetenþã surprinzãtoare”. Ce nedreaptã ºi neinformatã e presa imperialistã! De ce foloseºte termenul ,,surprinzãtoare”? ªi pînã la urmã, nu e vina ei cã a fost numitã premier. Iar deciziile nu-i aparþin. Nu mai trageþi în ventriloc! Dumneaei poate fi învinuitã doar de atacurile brutale asupra limbii române, pe care o confundã cu limba cu mãsline. Dar Codul Penal nu pedepseºte aºa ceva, deºi, dacã o priveºti cu atenþie, ai impresia cã distinsa doamnã ispãºeºte o condamnare la locul de muncã.

Jaful firmelor austriece de exploatare a lemnului este colosal. Procurorii au dibuit cîteva sute de hectare tãiate ilegal. Aºa zic ei, noi zicem cã au ras cel puþin un milion de metri cubi, adãugaþi milioanelor jefuite cu acte ,,în regulã”.

Charles a fost în vîjialã prin România. S-a întîlnit cu Klaus, s-a distrat la meserie cu

Viorica ºi a ras un ceai cu Margareta ºi cu Prinþul Miorlau de Vrãjãlien-Lingebliden. Dupã atîta efort intelectual, Charlicã a-ntins-o spre Viscri, unde-l aºtepta ca o fecioarã a deºertului (zã Camilla, în englezã) o sticlã de pãlincã. Dupã ce a consumat-o cu ºambelanul curþii ºi cu Grivei, pe la miezul nopþii s-a suit pe un scaun, ºi-a pus o coroniþã de trifoi între urechi, s-au cum s-or fi numind accesoriile respective, ºi s-a proclamat regele României. Sã ne trãieºti, Majestate, sãri-þi-ar nasul! Supuºii te salutã, dar, dacã vrei sã fii suveranul nostru, las-o pe Camilla ºi ia-o pe Elena Udrea. E cam rea de muscã, dar mãcar are cocoaºelen faþã. E, cum ar zice Olguþa, zã Dromadera. România exportã porumb ºi importã mãlai. Exportã materie primã ºi importã deºeuri alimentare. Trimite tineri frumoºi în teatrele de operaþiuni militare ºi aduce înapoi sicrie de plumb.

Alungã oamenii harnici ºi-i cheamã pe investitorii lichele.

Are atîþia oameni deºtepþi ºi e condusã de proºti. Toatã lumea e nemulþumitã, dar nimeni nu face nimic. Oamenii se revoltã în faþa televizorului, dar sînt mieluºei pe stradã. Sînt mîndri cã sînt români, dar n-ar miºca un deget pentru þara lor. Ne tot tratãm de frumuseþe, dar suferim de prostie. Nu ne mai facem bine... Un fotbalist nigerian s-a despãrþit de Miss Nigeria 2013 ca sã se cãsãtoreascã cu Miss Nigeria 2014! Probabil versiunea nouã are mai multe îmbunãtãþiri...

Ministrul Nemuncii ºi Distracþiei Colective habar navea cã susþinea Pilonul II de pensii. ªi din aceastã cauzã, împreunã cu colegii ei de zburdãlnicii economicofinanciare, a hotãrît sã-i dea una peste bot, sã se înveþe minte ºi sã devinã opþional. Bine, ministra tramvaiului habar n-are de multe alte lucruri, dar asta nu o împiedicã sã vîsleascã printre meandrele concretului orgasmic echipatã regulamentar, cu portjartier ºi centura neagrã-n cerul gurii.

Statisticile cercetãtorilor britanici sînt clare: tot mai mulþi bãrbaþi folosesc botox! Cum se schimbã lumea! Pe vremea mea era de ajuns sã-l înjuri pe unul de mã-sa, ºi operaþia esteticã era gata. ªi, de cele mai multe ori, era foarte reuºitã!

Premierã intergalacticã în istoria televiziunii. Nu, nu s-a deºteptat Radu Banciu, e imposibil. Surse bine informate susþin cã dimpotrivã! Distinsul diliman l-a omorît pe la miezul nopþii pe Alexandru Jula (83 de ani), celebrul cîntãreþ de cîntece perverse (,,Soþia prietenului meu”, ,,Miai adus iar primãvara”- cîntatã de revelion º.a.). Numai cã gãlãþeanul a hotãrît sã mai trãiascã încã trei zile, în ciuda vampirului de colivã. Care, de acum, nu se va mai numi Cap de Porc, ci Cap de Mort. Iar rubrica ,,Mortul zilei” va fi redenumitã ,,Prostul zilei” ºi va avea caracter autobiografic.

Potaissa Turda a cîºtigat Cupa Challenge la handbal cu mîna de vreo douã sãptãmîni, dar n-am semnalat evenimentul pînã n-am fost siguri. Cã la noi bãieþii cîºtigã atît de rar încît þi-e ºi teamã sã-i mai spui ºi altcuiva.

Pentru cã preºedintele clubului i-a cerut ca Bale sã fie titular, Zidane a demisionat de la Real Madrid, deºi este primul antrenor din istorie care a cîºtigat Liga Campionilor de trei ori consecutiv ºi la rînd! Cît de înþelept a devenit Zinedine! Pãi dacã treaba asta se întîmpla acum cîþiva ani, Florentino Perez avea soarta lui Materazzi.

Vã povesteam cã Svitolina ºi-a fãcut un obicei din a o fulgui pe Simona Halep. Asta a supãrat-o pe Mihaela Buzãrnescu care, la Roland Garros, a prins-o la înghesuialã, pe terenul de tenis (de data asta cu t) ºi i-a dat o clanþã s-o þinã minte... Din pãcate, în turul urmãtor, o americancã i-a întors serviciul româncei, deºi, dupã propriile-i declaraþii, nici nu ºtia cum o cheamã.

Aþi observat cã din punct de vedere estetic tinerele piþipoance sînt varianta îmbunãtãþitã a mamelor? Mai ales acelea care stau mai mult la vulcanizare decît la ºcoalã. Niºte hartiºti ºi-au expus la Timiºoara operele de mare artã ºi precizie care tratau cu dalta tema ,,viaþa ºi moartea” pasiunii. Viaþa era reprezentatã de penisuri, iar moartea de cruci. Adînc.

Consiliul Judeþean a interzis evenimentul, deºi jumãtate dintre lucrãri pãreau dupã chipul ºi asemãnarea unui fost premier, crescut pe culoarele instituþiei. A fost un abuz, o greºealã îngrozitoare cîtã vreme hartiºtii neînþeleºi veniserã cu scaunele de acasã. Pãi la ce credeþi cã foloseau penisurile respective? Doar nu vã imaginaþi cã vreunul ar mai fi putut ajunge la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu dupã ruºinea pãþitã de Grindeanu, cel cu capul veºnic plecat! Acolo troneazã o pãsãricã ce cîntã duios, la fluier de odios... ,,Românii e talentaþi rãu de tot” a fost cîºtigat, prin votul publicului activ ºi pasiv, în funcþie de poziþia de moment, de unul Emil Rengle, care a mimat dansul cît l-au þinut papainoagele, în ciuda familiei tradiþionale. Dupã cum lesne se poate constata, bãieþii veseli au furat startul pentru referendum. Dacã se va continua în stilul ãsta, concursul ar trebui sã se numeascã ,,Românii are tupeu...”. Cã de talent nu poate fi vorba. ,,În politica externã nu trebuie sã cîntãm dupã ureche, ci dupã note”, cugetã abisal Teodor Meleºcanu, ministrul la care pînã ºi urechea externã este internã. Vedeþi ce înseamnã diplomaþia!

Poþi vorbi cu seninãtate de funie în casa spînzuratului.

Ultima orã. În Vaslui doar 1.000 de femei au cerut ordin de restricþie. Restul încã îºi bat bãrbaþii...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 8 iunie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Saºa Saºa era numele unui coleg de liceu mai mare ca mine cu un an. Adicã, el era în anul patru la secþia veterinarã, cãci pe vremea aceea tehnicienii veterinari fãceau cinci ani, iar eu eram în anul trei, la secþia contabilitate. Era un liceu tare frumos, unde învãþau peste cinci sute de elevi din toatã þara. Avea parcurile pline de flori, iar aleea ce ducea spre cabinetul directorului, de o parte ºi de alta, era strãjuitã de ºiruri de brazi, care atît vara, dar mai ales iarna, formau un peisaj feeric; în preajmã erau liziere de salcîmi ºi, primãvara, cînd înfloreau, era raiul pe pãmînt... Deºi au trecut mai bine de cincizeci de ani de atunci, îmi aduc aminte cu bucurie de momentele frumoase pe care le-am trãit la internatul liceului, sãrind peste micile rãfuieli între elevii de la clasele mai mari, sau chiar de la noi din clasã.

Aº începe cu bucãtãresele, care erau tare de treabã cu noi: pentru o porþie de mîncare în plus, nu-þi pretindeau nimic, se mulþumeau cu un ,,sãrut mîna”, pe care îl primeau cu zîmbetul în priviri... Profesorii erau unul ºi unul, toþi manifestînd aceeaºi dragoste faþã de elevi...

Asta nu înseamnã cã nu-i lãsau repetenþi sau corijenþi pe elevii care nu-ºi vedeau de carte, ba mai mult, te puteai trezi cã nu eºti admis la examenul de Bacalaureat... Pãrinþii elevilor aveau, în schimb, o mare responsabilitate, erau chemaþi la ºcoalã în cazul în care copii lor erau neascultãtori ºi creau probleme instituþiei... De la început, din prima zi de ºcoalã, li se comunica verbal, sau în scris ce obligaþii au, pentru ca, la o adicã, sã ºtie la ce sã se aºtepte... Era de ajuns ca dirigintele sã-þi spunã cã îþi cheamã pãrinþii la ºcoalã, cã rãmîneai fãrã rãsuflare... De la caz la caz, puteai pleca acasã cu ei pentru o sãptãmînã-douã, dupã care urma exmatricularea definitivã, dar nu oricum: cu factura de la contabilitate, conþinînd toate cheltuielie fãcute din prima zi cînd ai pãºit pragul ºcolii ºi pînã în ultima clipã, sume care trebuiau returnate de familie...

Elevii erau conºtienþi de toate acestea, motiv pentru care, în marea lor majoritate, îºi vedeau de carte. Toþi ºtiau cã, dacã iau Bacalaureatul cu note mari, vor primi o repartiþie pe mãsurã... Dar cum în toatã lumea nu existã pãdure fãrã uscãturi, ºi-n liceul nostru erau unii

P Po o ll e em m ii c c ii

care nu-ºi prea vedeau de treabã, numai cã nu comiteau cine ºtie ce fapte pentru care sã fie chemaþi la comitetul de conducere al liceului... Cu toate acestea, Saºa al nostru a fãcut-o de oaie! Într-o zi de primãvarã, cu puþin timp înainte sã intrãm în vacanþã, ce s-a gîndit el?

Cum era duminicã ºi bani n-avea sã-ºi ia ceva de pilealã, ºi-a zis sã dea fuga la ferma zootehnicã, sã ia de acolo un godînac ºi sã-l vîndã, profitînd de neatenþia porcarului, care umbla cam tot timpul cu nasul în bãuturã... Ce e drept, acesta nu a observat lipsa micului rîtan decît atunci cînd paznicul a venit sã preia schimbul ºi sã consemneze în procesul-verbal numãrul exact de purceluºi din fiecare boxã... Contabilitatea era fãcutã la sînge, pentru cã fiecare angajat îºi apãra bucata de pîine, dar mai ales libertatea...

Dupã ora de stingere ºi ieºirea din schimb a pedagogului – domnul Radu, sau Chelioja, cum îl poreclisem noi, pentru cã nu avea nici un fir de pãr pe scalp -, Saºa ºi colegii lui de dormitor, cu grijã, sã nu atragã atenþia supraveghetorilor, au chefuit toatã noaptea. Luni, unul cîte unul, cu ochii tulburi de bãuturã, au venit la cursuri, mai puþin Saºa... Probabil informat de lipsa purceluºului, directorul a sosit la o orã destul de matinalã ºi, imediat dupã aceea, zeci de miliþieni au împînzit liceul: era un du-te vino neîncetat de motociclete cu ataº... Au fost scotocite toate încãperile din dormitoare ºi magaziile ... Au fost aduºi cîini de urmãrire... poate-poate se gãsea vreun indiciu. În cele din urmã, purceluºul a fost gãsit în coteaþa lui moº Beciu, vecinul nostru... Luat la întrebãri cum ºi de unde a ajuns purceluºul la el, omul le-a spus miliþienilor cã, în schimbul lui, i-a dat lui Saºa o damigeanã de vin... Purceluºul a fost recuperat de la bãtrîn ºi dus înapoi la mama lui, iar Saºa a fost sãltat de miliþieni ºi dus la post. Din ziua aceea nu l-am mai vãzut. Am auzit, însã, cã ar fi fost condamnat la trei ani de închisoare pentru furt din avutul obºtesc, iar moº Beciu a fost sancþionat cu amendã, fiindcã a fãcut troc cu un elev din liceul nostru. Iatã ce se poate întîmpla dacã nu-i cap... Saºa, de felul lui, era un elev liniºit, sîrguincios, bun la carte ºi la orele de practicã. Ghinionul însã nu l-a ocolit. Ce pãcat! Gestul lui a ºocat toatã ºcoala. ªi, dupã cum se vede, nici eu n-am putut uita acea întîmplare petrecutã în anii de liceu.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Metrourile, de-a lungul timpului (3) La Moscova – un metrou monumental Necesitatea unui asemenea mijloc de transport devenea tot mai presantã la Moscova, ceea ce a fãcut ca în anul 1931 sã înceapã lucrãrile de construcþie a metroului. Dupã doar 4 ani, în mai 1935, era datã în exploatare prima linie de metrou, în lungime de 12 km pe distanta Parcul de culturã ºi odihnã Gorki – Sokolniki.

Cel care a planificat ºi a supravegheat construcþia reþelei de metrou moscovite a fost Lazãr Kaganovici, descendent dintr-o familie de evrei ucrainieni, care va deveni treptat unul dintre cei mai apropiaþi colaboratori ai lui Stalin. Kaganovici, în calitatea sa de preºedinte al Sovietului orãºenesc al Moscovei ºi ulterior de Comisar al Poporului pentru Transporturi (începînd cu 1935), a fost principalul responsabil de reconstrucþia Moscovei din anii ’30 . Începutul rãzboiului mondial a întrerupt construirea metroului, dar în decembrie 1941, dupã zdrobirea ºi alungarea armatelor hitleriste din Moscova – lucrãrile au fost reluate; în condiþiile grele ale mobilizãrii pe

Staþia de metrou Komsomolskaia

front a resurselor umane ºi materiale, sub Moscova se mai nãºteau douã linii de metrou în lungime de 7 km fiecare.

Dupã rãzboi au fost continuate în ritm intens lucrãrile, prelungindu-se liniile existente anterior, construindu-se altele noi, între care una inelarã, intersectînd toate liniile radiale ºi unind 7 staþii de cale feratã de la suprafaþã. În continuare, metroul moscovit avea sã racordeze la transportul rapid subteran oraºele satelit construite în ultimii ani, noile cartiere, zonele de agrement ºi de odihnã ale oraºului, aeroporturile.

Fãrã îndoialã, aceste caracteristici tehnice ºi comerciale situeazã metroul din Moscova printre cele mai moderne ºi mai eficiente din lume; dar ceea ce îl deosebeºte, mai pregnant, de formele de transport asemãnãtoare din alte þãri este estetica sa ºi arhitectura interioarã, respectiv staþiile. Marmura albã ºi granitul roºu se îmbinã într-o manierã sobrã ºi monumentalã, constituind fundalul pe care sînt executate sau aplicate opere de artã autenticã – picturi, sculpturi, basoreliefuri, elemente miniaturale de arhitecturã, decoraþiuni artistice de mare fineþe etc.

Experienþa dobînditã de constructorii de metrou din Moscova a constituit un element esenþial în construirea altor „oraºe” subterane, în alte mari aglomeraþii urbane sovietice, ca de exemplu Sankt Petersburg (dat în funcþiune în anul 1955).

Actuala reþea de metrou din Moscova are 190 de staþii pe o lungime totalã de 317, 5 km. Cea mai adîncã secþiune are 74 de metri. Metroul din Moscova ocupã locul 2 în topul celor mai aglomerate reþele de metrou din lume, dupã cel din Seul.

Sfîrºit CONSTANTIN CHIFANE-DRÃGUªANI

Frumuseþea macilor, imortalizatã de pictorul florilor, ªtefan Luchian (1868-1916).

Lui Sile Dinicu O... mult regretate maestre...

Cum o sã uit tãlmãcirile voastre, În calitate de excelent dirijor, precum ªi de foarte expresiv pianist, Activitate fecundã, la care asociez ªi creaþia în care se reliefeazã O bogatã inventivitate melodicã?...

Ascultîndu-vã ºi reascultîndu-vã Minunatele înregistrãri, Mi-am adus aminte De sensul aforismului Generat de Nemuritorul Constantin Brâncuºi: ,,Arta ar trebui sã fie Numai bucurie”...

De aceea, nu existã artiºti, Ci numai oameni Care simt nevoia Sã lucreze ,,întru bucurie”, Sã cînte asemenea Pãsãrilor..

DORU POPOVICI

Plecînd

„Din iubire faci lucruri nebuneºti pe care nu le-ai fi trãit altminteri Pur ºi simplu nu te poþi abþine...”, îi zise fluturele florii Pe cerul nefiresc de albastru traverseazã orizontul cocorii „Uneori, tristeþea scoate þipete prelungi...”, zise unul dintre ei, lãcrimînd, „...cînd sufletul din urmã nu-l mai ajungi, din tine ca un fir de luminã plecînd...”

ADI SFINTEª, 18 mai 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 8 iunie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

RESTITUIRI, SUB SEMNUL CENTENARULUI MARII UNIRI

Un caracter de bronz – Eftimie Murgu Existã evenimente ºi personalitãþi care, odatã cu trecerea vremii, în loc sã-ºi estompeze valoarea, din contrã, ºi-o amplificã. Într-o asemenea ipostazã se aflã evenimentul pe care-l sãrbãtorim acum, Revoluþia de la 1848 din Banat, odatã cu cel care i-a hotãrît destinul, marele patriot Eftimie Murgu. Meritã sã fie slãvitã acea zi care l-a dat Banatului, þãrii ºi Europei pe omul, filozoful, revoluþionarul ºi dascãlul Eftimie Murgu, „acest vestitor de libertate valahã”, cãruia viitorul naþiunii ºi unitatea ei politicã i-au rãmas idealuri scumpe pînã la finele vieþii sale. A avut parte de mari bucurii, fiind la un moment dat idolul naþiunii, purtat în triumf, dar ºi de cele mai mari cãderi – o viaþã zbuciumatã, împletitã cu lupte, izbînzi ºi suferinþe. A fost hulit ºi admirat, calomniat ºi apãrat; el a fost acela care a luptat pentru idealuri sacre ºi permanente: identitatea poporului român ºi ideea unitãþii naþionale.

Eftimie Murgu vede lumina zilei în 1805, în frumoasa localitate cãrãºeanã Rudãria (azi îi poartã numele). Aici oamenii au împrumutat ceva din caracterele muntelui, ca o condiþie a permanenþei, ca un sigiliu al locului. Totul este serios, dur ºi esenþial. Sigur, aceste trãsãturi le-a „moºtenit” ºi viitorul patriot nãscut din pãrinþii Cumbria ºi Simu – tatãl, militar de carierã, trecut prin toate ierarhiile armatei. Neamul Murguleºtilor, aici, e foarte rãspîndit: peste o sutã de familii.

Desigur, putem vorbi de un anima loci (sufletul locului), prin care înþelegem sufletul celui mai mare exponent al acestor munþi – Eftimie Murgu – duh muntos, caracter de munte, caracter „de bronz”, cum a spus G. Bariþ, neºtiind cum sã metaforizeze mai sugestiv, mai exact acest rar fenomen al spiritului ºi al istoriei româneºti, istorie care, fãrã Murgu, Mocioni, Babeº, A.C. Popovici, Bredicenii, Petculescu, Tempea, Victor Vlad, Vuia º.a., ar fi incompletã ºi nu ar sluji nimãnui. Fire intelectualã de excepþie, Eftimie Murgu a urmat ºcoli înalte: Facultatea de filosofie din Seghedin ºi Pesta, apoi Facultatea de drept, obþine titlul de doctor în specialitatea drept universal; apãrã originea poporului român în polemica avutã cu Sava Tököly, cunoaºte limbi strãine, ajunge profesor la Iaºi, unde deschide cursul de filosofie, ºi unde un student îi salutã prezenþa astfel: „În Moldova întunecatã/ Se ivi acum deodatã/ Cea mai sublimã ºtiinþã/ Prin a Murgului silinþã”, apoi la Bucureºti: este anchetat pentru participarea la miºcarea revoluþionarã din Þara Româneascã, arestat de Tribunalul grãniceresc din Caransebeº ºi transferat la Tribunalul comitatens din Lugoj spre a fi judecat. Este eliberat cu aprobarea împãratului ºi se stabileºte la Lugoj, la maistorul cizmar George Marcu.

Lugojul, în vremea aceea, era capitala comitatului – centru important, unde tîrgurile ºi pieþele erau locurile de întîlnire ale bãnãþenilor. O statisticã a vremii (1821) aratã cã în Lugoj erau 374 de meseriaºi, dintre care 270 erau români, dupã cum din 67 de comercianþi, 49 erau români. Deci putem vorbi de oameni înstãriþi, cu adînci sentimente naþionale, organizaþi în bresle, cu o viaþã spiritualã amplã, centratã în jurul bisericii ºi a intelectualilor locali.

La mijlocul anului 1842, E. Murgu ia contact cu profesori din Arad, are consfãtuiri secrete la Lugoj cu primarul ºi alþi fruntaºi ai urbei. Adunã semnãturi pentru un nou recurs la împãrat, iar Vasile Bojinca îi scrie „... Acum vrem sã fim ºi noi în þara noastrã” – þara avînd aici înþelesul de simbol, mit, program politic al generaþiei paºoptiste – ºi ea se constituie într-un adevãrat leitmotiv al presei ºi al literaturii vremii. Anul 1843 coincide cu a doua arestare a lui E. Murgu, iar vicecomitele Jakabffy informeazã autoritãþile maghiare despre scrisorile prin care E. Murgu urmãrea unirea Banatului cu Þara Româneascã. Este trimis sub escortã la închisoarea Neugebaude din Buda, loc unde începe audierea sa. Aici Murgu refuzã sã se apere ºi evocã motivul cã nu e supus al Ungariei, deoarece era nãscut pe teritoriul regimentului grãniceresc bãnãþean. El considera naþiunea românã ca o unitate de necontestat. Se poate afirma cã pentru cãrturarul bãnãþean conºtiinþa naþionalã era categoricã la români, „cãci în Moldova ºi Valahia nu existã nici un român care sã nu ºtie ce este”, iar „numele de român conferã acestora o luminã strãlucitoare - împlineºte ºi încheie caracterul esenþial al naþionalitãþii”. În luna februarie 1848 se reia procesul, ºi E. Murgu cere sã fie dus în faþa împãratului. În acest moment greu, tineretul român din Pesta este alãturi de el ºi solicitã

insistent eliberarea sa din închisoare, fapt ce se petrece în luna aprilie, cînd este invitat de T. Cipariu pentru a prezida adunarea de la Blaj. La 18 mai 1848 are loc prima adunare la Lugoj, la care Murgu nu ia parte, dar este ales în comitetul celor 16 pentru conducerea „trebilor naþional-religioase” ale românilor bãnãþeni.

Porneºte din Pesta spre Lugoj, unde soseºte la 8 iunie ºi este primit cu mare entuziasm: „...de cînd e Banatul, nu român, dar nici singur împãratul nu a cãpãtat atîta onoare din partea poporului cîtã d. Murgu... s-au dat salve de treascuri ºi, în sunetul muzicei, a fost purtat în tot oraºul. Românii au desprins caii de la trãsura dînsului ºi oamenii au tras cãruþa. Cãtre popor a vorbit în limba românã ºi maghiarã, propunînd rezoluþii. Dar sã nu crezi, iubite cetitor, cã acela ar fi fost patriarh, ci numai advocat, iubit foarte mult de poporul românesc”.

Evenimentele se precipitã: la 17 iunie convoacã adunarea de la Lugoj, este ales deputat în circumscripþia electoralã din Lugoj, Oraviþa ºi Fãget, în 27 iunie se desfãºoarã Adunarea de pe Cîmpul Libertãþii, iar la 1 iulie porneºte cu deputaþii spre Pesta ºi iau parte la deschiderea Parlamentului.

Dintre toate comitatele româneºti ocupate de Ungaria, comitatul Caraºului a fost singurul care a trimis în Parlamentul pestan numai deputaþi români: E. Murgu – Lugoj, Dionisie Ciolocaº – Fãget, Axentie Bojinca – Sasca, Maxim Pascu – Oraviþa, ªtefan Ioanescu – Bocºa, Aloisiu Vlad – Zorlentul Mare: ultimii doi au fost secretarii Adunãrii de la Lugoj din anul 1848. La 13 iulie înainteazã Ministerului de Interne dezideratele Adunãrii de la Lugoj, îi scrie lui N. Bãlcescu, are o întrevedere la Pesta cu Al.G. Golescu ºi prezintã Parlamentului proiectul de lege cu privire la drepturile românilor, cînd solicitã înarmarea poporului ºi separarea ierarhicã; în septembrie îi scrie lui C-tin Udria, primarul Lugojului, cã sperã ca limba românã sã fie introdusã la comitat ºi la primãrie: „Avem nãdejde a dobîndi ca la magistrat (primãrie – n.n.) ºi la comitat sã fie româneºte, ba chiar ºi protocolul sã se poarte româneºte, proiectul de lege s-a dat în dietã ºi avem nãdejde bunã”.

Anul 1849 îl gãseºte pe Murgu din nou în Banat, spre a lua contact cu populaþia româneascã; reia legãturile cu N. Bãlcescu ºi Avram Iancu, cãruia îi comunicã noua lege a naþionalitãþilor. Are loc, în august, întrevederea cu generalul Iosif Bem, la Fãget, iar în septembrie este arestat a treia oarã, la Lugoj, ºi trimis la Arad. În 1850 îl gãsim, împreunã cu alþi 31 foºti deputaþi, la Budapesta, unde este vizitat la închisoare de Avram Iancu ºi Ioan Popasu. În octombrie 1851, consiliul de rãzboi îl condamnã la moarte prin spînzurãtoare ºi confiscarea averii, iar printr-un decret imperial pedeapsa îi este comutatã la 4 ani de închisoare. Este eliberat în octombrie 1853, dar are domiciliul în Budapesta, urmînd ca în luna noiembrie autoritãþile lugojene sã-i vîndã la licitaþie cãrþile ºi „puþinele efecte” pe care le-a avut. De fapt, cupa amãrãciunilor trebuia bãutã pînã la fund.

Urmeazã o perioadã de ºapte ani de tãcere adîncã, perioadã despre care nu ºtim ce a fãcut, unde a trãit ºi din ce. I.D. Suciu afirmã cã, ieºind bolnav din închisoare, se ocupã cu probleme de sãnãtate. Pînã la sfîrºitul vieþii, E. Murgu mai apare în vîltoarea evenimentelor istorice încã de trei ori: la 1861, în timpul alegerilor parlamentare, în 1862 ºi 1865, cu ocazia separãrii ierarhice a bisericii române de cea sîrbã. Spre sfîrºitul vieþii sale este îngrijit de sora sa, Versavia Dascãlu, care a rînduit sã se scrie pe monumentul lui funerar cuvinte pline de semnificaþie: „Aici zac osemintele lui Euthimiu Murgu, doctor în drepturi, membru la Universitatea din Pesta ºi la Academia ºtiinþificã din Jena. La anul 1848-9-61 deputat în camera reprezentanþilor din Pesta. Suferind mai mulþi ani în carcerã pentru amoarea cãtre naþiune, repausã în Domnul la 12 mai 1870, în etate de 65 de ani”.

Desfiinþindu-se în 1932 Cimitirul Kerepesy din Budapesta, osemintele lui au fost aduse în tarã. În miez de noapte, umbra lui Murgu strãbãtea pentru ultima datã pusta maghiarã, îndreptîndu-se în goana trenului spre pãmîntul natal. Au venit în întîmpinarea sa mii de þãrani, ca înainte cu un veac, sã-l întîmpine. A mers din nou, în drum triumfal, pînã la Lugoj, în a cãrui capelã i s-au reînhumat osemintele, alãturi de Cîmpul Libertãþii, unde a formulat cu tãrie dorinþele poporului sãu, încercînd sã-i croiascã o soartã mai bunã.

Filozoful, revoluþionarul ºi dascãlul bãnãþean Eftimie Murgu (1805-1870), un neobosit luptãtor pentru afirmarea identitãþii poporului român ºi a ideii de unitate naþionalã.

Carmen est causa sui Poezia are o casã unde nimeni nu ajunge – casa-n care poezia locuieºte ea în Sine;

singurã îºi spune sieºi cã „a fi“ nici ea nu ºtie care-i cauza ºi-nþelesul… ce înseamnã Poezie?

ROMAN FORAI Eftimie Murgu nu a murit. Spiritul sãu trãieºte: este cu noi, în Pantheon, înconjurat de istorie ºi de bronz.

Aici, la Lugoj, mormintele par mai vii decît viii ºi ele cuvîntã peste arcul vremii. E. Murgu a trecut din viaþã în moarte, din moarte în simbol ºi, de aici, în istorie.

Complexa personalitate a marelui tribun de la 1848 a influenþat atît poporul, cît ºi pe oamenii politici ºi pe cãrturarii epocii. O descriere, în manierã popularã, a evenimentelor anului 1848, în care eroul este Eftimie Murgu, ne-o redã poetul Ambrozie Jurma din Bata, din care ne putem face o imagine asupra întregii atmosfere lugojene din timpul evenimentelor paºoptiste: „De la Pesta ne-a venit/ Buna veste ne-a sosit/ O veste cu bucurie/ Murgu scapã din robie.../ Vrednic este de semnat/ Cît popor s-a adunat/ Pentru Murgu s-a rugat/ Steaguri albe-a ridicat/ La minister a plecat./ Cîtã þarã fu afarã,/ Cu un glas mare strigarã:/ Ministeriul sã trãiascã/ Pe Murgu sã slobozeascã/ Cã el ºade fãrã vinã/ Vrem sã iese la luminã/ Cã mulþi dupã el suspinã...”.

Nu departe de statuia sa, în centrul oraºului, în locul închisorii, s-a aºternut un covor vegetal, punctat cu flori, pe care el, neînvinsul, le priveºte simbolic ºi biruitor, cu ochi de piatrã, sever ºi calm. Murgu dominã oraºul ca ºi acum un secol ºi jumãtate, sfidînd pe toþi aceia care i-au pregãtit ºtreangul ºi plumbul. Indiferent de circumstanþele politice ale momentului, este necesar, ca români ºi ca locuitori al acestei distinse urbe lugojene, sã înþelegem corect imperativele etapei pe care o parcurgem, sã rãmînem „uniþi în cuget ºi-n simþiri”, în acest spaþiu carpato-danubiano-pontic ºi sã jurãm, acum ºi aici, cã idealurile sacre pentru care au luptat luminaþii noºtri înaintaºi îºi vor gãsi gãzduire veºnicã în inima ºi lucrarea noastrã, atîta vreme cît pe aceste plaiuri mioritice va fi prezentã seminþia româneascã. ªi ea va dãinui de-a pururi.

Prof. GHEORGHE LUPESCU (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 23 iulie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 8 iunie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (75) Luminã, Iubire, Cuvînt, Adevãr (2) Motto: ,,Isus – puritatea florilor de crin/ Isus – zîmbet de copil / Isus – apã vie / Isus – veºnicie”. În rãspunsul cãtre Esculapius, nepotul sãu i-a scris, între altele: ,,Am întrebat un negustor de mãsline dacã a auzit vorbindu-se despre faimosul Mesia, care a fost omorît în tinereþe. Mi-a spus cã îºi aminteºte foarte bine, deoarece tatãl sãu îl dusese la Golgota ca sã asiste la executarea acelui om ºi sã-i arate, prin asta, soarta care-i aºteaptã pe duºmanii legilor poporului evreu.

Mi-a dat adresa unui oarecare Iosif, apropiat al lui Mesia, sã mã duc la el.

Am fost la Iosif, care-i un om foarte bãtrîn. Fusese pe vremuri pescar pe unul din lacuri. Are o memorie foarte bunã, ºi am putut afla cã pe atunci domnea la Roma Tiberius, marele ºi gloriosul nostru împãrat, iar guvernatorul Iudeii ºi al Samarei era Pontius Pilatus.

Pilat fusese chemat la Ierusalim, ca sã potoleascã rãscoala. Un om tînãr, fiul unui dulgher din Nazareth, era acuzat cã vrea sã punã la cale o rãscoalã împotriva stãpînirii romane. Serviciile noastre de informaþii n-au auzit nimic despre aceasta, raportînd cã dulgherul era un foarte bun cetãþean ºi nu existã motive de acuzare.

Dar preoþii religiei evreieºti erau foarte porniþi împotriva lui, pentru cã era iubit de mulþimea evreilor sãraci...

Cînd Pilat i-a întrebat pe preoþii evrei de ce se plîng, ei strigarã furioºi cuvintele «erezie» ºi «trãdare». Pilat l-a chemat înaintea sa pe Iosua Nazarineanul pentru al interoga. Atunci au stat mai multe ceasuri de vorbã despre propovãduirile sale. Isus i-a rãspuns cã el nu se ocupã de politicã. El se interesa de viaþa sufleteascã a

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (5)

Florin Comiºel (2) Pînã la realizarea unei noi operete, Florin Comiºel va aºtepta zece ani, timp în care se dedicã creaþiei instrumentale ºi corale; muzica de scenã la ,,Hoþii” de Schiller (1954), 2 Dansuri pentru orchestrã (1955), prezentate la Cairo cu prilejul turneului Ansamblului C.G.M. în Egipt, Suita în stil clasic pentru orchestrã (1956), ,,Capra cu trei iezi” (1956), poem simfonic cu povestitor, baletul ,,Sãrbãtoarea primãverii” (1958), spectacolele muzicale-coregrafice ,,Balada Patriei” (1959) ºi ,,Visuri îndrãzneþe” (1962), muzica la filmul color cu pãpuºi ,,Lacul zînelor” (1963), multe piese corale ºi cîntece pentru voce ºi pian. În anul 1964 compune muzica la cea de a doua operetã, ,,O navã pleacã departe”, într-un act, pe libretul lui Nicuºor Constantinescu ºi George Voinescu, destinatã unor formaþii de amatori mai elevate. Premiera acestei operete a avut loc la Ansamblul U.G.S.R. din Bucureºti, în stagiunea 1964-1965. Este o operetã fãrã prozã, textul care ar fi trebuit vorbit se cîntã, cel mai adesea sub formã de recitativ sau de cîntec strofic. În tratarea vocilor, compozitorul a þinut seama de posibilitãþile amatorilor, cãrora le-a fost destinatã opereta, utilizînd o melodicã adecvatã, caldã, plãcutã. În tratarea coralã, în special a vocilor bãrbãteºti, foloseºte o armonie „în pachet”, pe aceeaºi ritmicã, în scopul realizãrii unor sonoritãþi puternice, pãtrunzãtoare. În schimb, în trioul stewardeselor, vocile merg cu o mare independenþã. În operetã figureazã douã dansuri - un dans pantomimã (marinarii pe punte) ºi, în final, dansul bucuriei, ambele cu caracter ritmic specific folclorului românesc. Orchestra este restrînsã, partidele instrumentale nepunînd probleme speciale de tehnicã. În ,,Bob de aur” (1965), operetã într-un act, pe libret de Alexandru Anastasescu, Florin Comiºel introduce unele intonaþii de muzicã uºoarã, repartizate în special personajelor tinere, alãturi de o melodicã în stil românesc, destinatã celor mai vîrstnici ºi masei corale.

Structura melodicã contribuie deci într-o bunã mãsurã la caracterizarea personajelor. Prezenþa melodiilor cu

oamenilor, nu de cea trupeascã, iar oamenii sã se închine unui singur Dumnezeu, care este Tatãl a toate vietãþile. Pilat nu a gãsit nimic rãzvrãtitor în predicile lui Isus, încercînd sã salveze viaþa blîndului profet ºi amînã execuþia. Dar poporul evreu, îndîrjit de preoþii sãi, deveni furios. Preoþii trimiseserã rapoarte cãtre autoritãþile romane, susþinînd cã Pilat ar fi devenit o «victimã a învãþãturilor Nazarineanului» ºi duºmanul împãratului. Pentru a cruþa þara de rãzboi civil, Pilat, în cele din urmã, a sacrificat prizonierul sãu. Acesta a fost pus pe cruce în huiduielile ºi rîsetele batjocoritoare ale mulþimii din Ierusalim”.

*** Citire din Epistola Întîia a Sfîntului Apostol Pavel cãtre corinteni. ,,Fraþilor, dacã se vesteºte cã Christos a înviat din morþi, cum zic unii dintre voi cã nu este înviere a morþilor? Cãci dacã morþii nu învie, nici Christos n-a înviat. Iar dacã n-a înviat Christos, zadarnicã este credinþa voastrã. Atunci ºi cei care au adormit în Christos sînt pierduþi. Iar dacã nãdãjduim în Christos numai pentru viaþa aceasta, sîntem mai de plîns decît toþi oamenii. Dar acum Christos a înviat din morþi, fiind pîrgã a celor adormiþi”.

Deseori, trebuie sã luptãm cu puterea interioarã care poate reduce orizonturile noastre ºi poate amorþi conºtiinþa. ,,Oricine vã va da sã beþi un pahar cu apã în numele Meu, nu-ºi va pierde rãsplata”. Întrucît Isus este centrul vieþii noastre, totul se organizeazã în jurul Lui, pentru cã Isus este luminã, iubire, milã, iertare, rãbdare, bunãtate, blîndeþe, adevãr, dreptate.

Acestea sînt manifestãri spirituale ale lui Isus, în care noi trebuie sã-L cãutãm ºi sã-L vedem pe Dumnezeu, care este spirit, intrat în sufletul lui Isus, în faptele Lui. (va urma) LILIANA TETELEA caracter de muzicã uºoarã este însã sporadicã. Mediul sãtesc cu specific popular, în cadrul cãruia se desfãºoarã acþiunea, este caracterizant pentru aceastã operetã, astfel încît prezenþa corurilor ºi a unor arii inspirate din melosul popular românesc se integreazã perfect în atmosfera generalã a spectacolului. Opereta ,,Bob de aur” a fost destinatã formaþiilor de amatori, fiind reprezentatã în premierã la Palatul culturii din Ploieºti. În consecinþã, compozitorul a facilitat execuþia operetei, atît prin caracterul accesibil al ariilor, duetelor ºi corurilor, cît ºi prin componenþa orchestrei, mai restrînsã ºi fãrã complexitãþi tehnice. Saxofoanele completeazã grupul suflãtorilor la execuþia numerelor de muzicã uºoarã. ,,Trebuie sã mã-nsor”, a patra operetã a lui Florin Comiºel, a fost reprezentatã la Braºov, la 26 noiembrie 1967, în faza finalã al celui de al optulea concurs al formaþiilor de amatori, obþinînd premiul I. Aceastã operetã, al cãrei libret a fost scris de Alexandru Anastasescu, este propriu-zis o nouã versiune a vechii operete ,,O navã pleacã departe” (1964), acum în douã acte. Multe numere muzicale ºi caracteristici ale vechii operete se pãstreazã, compozitorul adãugînd la începutul actului II un tablou de muzicã uºoarã în execuþia marinarilor pe puntea vasului, cu care prilej protagoniºtii operetei executã cîteva piese de muzicã uºoarã (twist, rock, fox, vals boston, cha-cha etc.), acompaniaþi numai de o secþie ritmicã (bas, baterie, chitarã).

Dupã trei tablouri coregrafice - ,,Noapte de mai” (1967), ,,Sãrbãtoare la ºantierul naval” (1967), ,,O searã la Hanul lui Manuc” (1968) - ºi un spectacol muzical-coregrafic, ,,Prometeiada” (1968), Florin Comiºel compune muzica la cea de a cincea operetã a sa, ,,Soarele Londrei” (1968), în douã pãrþi (9 tablouri), pe un libret realizat de Nicuºor Constantinescu ºi George Voinescu.

Prezenþa unor ritmuri specifice muzicii uºoare (twist, habanerã, slow, blues, charleston, vals, vals boston etc.), uneori înzestrate cu un profund dramatism, un balet cãruia i-a fost acordat un rol funcþional, ºi nu unul de divertisment, fãcînd parte integrantã din desfãºurarea dramaticã a acþiunii, o orchestrã amplã, cu caracter foarte apropiat de genul music-hall-ului, în care saxofoanele, chitarele electrice, bateria de jazz etc. aduc un colorit specific... iatã cîteva particularitãþi ale acestei lucrãri, realizate de Florin Comiºel, în urma unei munci de creaþie sincere ºi pasionate. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

CIOBURI DE GÎNDURI

Uimire

ªi iatã-mã în Catedrala Ta de necuvinte Pãrinte al vieþii celei fãrã de sfîrºit, Cã m-ai zidit în gînduri ca evii mai ’nainte ªi cînd eram în sensuri nu se urzise mit.

Apoi, ai spus tãcerii luminã sã se facã, ªi toate de luminã în lacrimi s-au umplut...

Nimic n-a fost din lege în moartea lui sã zacã, Iar floarea mea subþire ai pus-o-n vas de lut.

Rãnit am fost de viaþã ca de-o sãgeatã vie, Culorile, parfumul în mine s-au sãdit, ªi n-am ºtiut vreodatã de-am fost în veºnicie Sau dacã-n joaca-i timpul din clipa-i m-a murit.

Doar m-am trezit în palma-þi curatã ca zãpada, Luminã din lumina ce-o dai necontenit ªi-n jurul meu tot cerul era precum livada Ce-n mii ºi mii de salve se-apucã de-nflorit. ªi iatã-mã, Pãrinte, în sacra-þi Catedralã În ochi purtînd lumina copilului spre ºcoalã.

ILARION BOCA, 23 mai 2018

Arghezi

Nãscut dintr-o luminã linã Ca vinovaþii fãrã vinã, S-a potrivit cu el destinul, Sã-nfrunte rãul ºi hainul!

Pribeag la margini apusene, Cu dor de codri ºi poene, El s-a întors, dar ce ciudat, În puºcãrie l-au bãgat!

Colo-n deal la Vãcãreºti, Printre zidiri mînãstireºti, Vãzu el flori de mucegai, Criminali, hoþi de parai...

Muieri ce stau sã se rãzbune ªi-apoi se-nchinã ca nebune... ªi tot pãcatul omenesc Ieºit din nerv diavolesc!

De Dumnezeu blagoslovit, Ieºi Arghezi-ntinerit, Poet cu tîmple de-nflorit, ªi bun de cãrþi ºi de nuntit! Îi scoase-n cale Dumnezeu, La ceas de tainã ºi de greu, Pe Paraschiva de soþie, ªi-n Mãrþiºor o-mpãrãþie! ªi la-nceput a fost Mitzura ªi Zdreanþã ce se da de-a dura ªi tot poporul gîzelor În liniºtea amiezelor... ªi-n colþul lui dumnezeit, Era poetul fericit, La prisacã ºi-n livadã, Departe de a lumii sfadã!

FLORIN IORDACHE

Numai

Numai durerea surdã în tîmpla ta mai bate cum bate toaca-n searã ºi timpu-n cer se zbate ªi numai tu, iubito, m-aºtepþi a cîta oarã

cînd bate firul ierbii în iarna de afarã Se va topi zãpada va curge-ncet, uºoarã ºi-n noi mereu va ninge un dor de primãvarã.

GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 8 iunie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Expunem atenþiei un singur document din dosarul nominalizat la numãrul 20 pagina 17, spre a pune în evidenþã în contextul celor expuse, rezoluþia Mareºalului Ion Antonescu: „Ministerul Lucrãrilor Publice raporteazã cã Direcþia C.F.R. i-a fãcut cunoscut cã, printre mãrfurile ce s-au transportat de la Odessa în ultimul timp, au sosit la diferite gãri din Bucureºti ºi pe adresa a diferiþi particulari, monumente de piatrã din cimitirul israelit din Odessa ºi vîndute; de cãtre Municipiul Odessa s-a dispus ca predarea acestor monumente sã fie opritã ºi ele sã fie depozitate în magaziile C.F.R.“.

Rezoluþia Mareºalului: „Este o profanare. Un act odios ºi necugetat, care poate avea consecinþe pentru întregul Neam. Ne-am dus în Transnistria sã facem o operã de oameni civilizaþi, nu de devastare. Sã fie totul retrimis la Odesa, în contul ticãloºilor care au pus la cale aceastã odioasã faptã. Vor plãti imediat toate cheltuielile care s-au fãcut ºi se vor mai face. Execuþie Ministerul Lucrãrilor Publice. Dacã nu vor plãti, sã fie imediat trimiºi în lagãr un an ºi sã li se confiºte partea corespunzãtoare din avere. Aspre observaþii prin Guvernator, acelora din Administraþia Transnistriei cu concursul cãrora s-a putut comite aceastã infamie. G-ralul Potopeanu sã împiedice pe viitor asemenea acte ºi sã repare ceea ce eventual s-a comis. Va discuta cu mine.”

Comentariile sînt de prisos. Totuºi, cititorul, în textul acestei rezoluþii a observat fraza „dacã nu vor plãti, sã fie imediat trimiºi în lagãr”, care este o dovadã, cã indiferent de naþionalitate, persoana care a sãvîrºit o infracþiune era trimisã în lagãr; fie român, ucrainian, evreu sau þigan.

Era pedepsit infractorul.

Fãrã îndoialã cã au existat ºi excepþii, dar care trebuia sã fie atitudinea autoritãþilor legale româneºti din

Basarabia faþã de exemplu, de cei ºapte evrei prinºi noaptea în Chiºinãu pe cînd lipeau foi volante cu caracter prosovietic ºi antiromânesc? Pentru o asemenea faptã în U.R.S.S., în mersul rãzboiului, persoanele vinovate erau puse la perete ºi împuºcate fãrã anchetã ºi judecatã. În România, însã, aceºtia au fost anchetaþi, judecaþi ºi în consecinþã trimiºi în lagãr de muncã.

Trebuia sã fie lãsaþi sã continue agitaþia comunistã în centrul oraºului Chiºinãu, deoarece legile þãrii nu se rãsfrîng asupra minoritãþilor naþionale? Acelaºi lucru se poate spune ºi de speculanþi, care artificial mãreau preþurile la produsele alimentare sau le ascundeau, ºoptind prieteneºte cumpãrãtorilor „cu ruºii era mai bine, nu?” Care trebuia sã fie atitudinea autoritãþilor legale româneºti în Basarabia ºi Transnistria faþã de haitele de þigani, care spãrgeau casele vãduvelor, ale familiilor în care bãrbaþii erau plecaþi pe front ºi furau tot: de la ou pînã la bou? Sã fie lãsaþi sã-ºi facã meseria de „minoritari” sau sã fie arestaþi, judecaþi ºi trimiºi în lagãr la muncã? A fost rãzboi. A fost cel mai sîngeros rãzboi pe care l-a cunoscut omenirea, iar rãzboiul îºi are legile lui. Este binecunoscutã naþionalitatea comunismului, cã în iunie 1940, cînd Chiºinãul ºi celelalte localitãþi din Basarabia au fost ocupate de armata sovieticã, majoritatea populaþiei de origine evreiascã a întîmpinat aceastã armatã cu nespusã bucurie ºi entuziasm. Dupã rãsturnarea situaþiei ºi revenirea României în graniþele ei fireºti, atitudinea populaþiei minoritare respective a devenit ostilã, iar în multe cazuri excesiv de duºmãnoasã, unii fiind lãsaþi de sovietici cu misiuni speciale de spionaj ºi pentru tot felul de provocãri. Într-un document depozitat la Arhiva Organizaþiilor Social-Politice a Republicii Moldova „Lista

Centrului de partid, aruncat pe teritoriul Moldovei” descoperim cã din nouã persoane trimise de autoritãþile sovietice, ºase erau evrei, membri ai partidului comunist român, un rus, un ucrainian ºi un „moldovean” pe nume Maslov Iacov Mitrofanovici, care pînã la rãzboi avea funcþia de secretar al CR Slobozia al ULCTM. Cei ºase erau Scvorþov Mihail Iacovlevici, nãscut în 1908, cu ultimul loc de muncã – ºef al Direcþiei cadre a Narcomatului de finanþe a RSSM, cunoscãtor al limbilor rusã, românã, francezã, germanã, evreiascã, „aruncat” cu documente false cu pseudonimul Stropºa Semion Iacovlevici; Morghenºtein Izrail Marcovici, nãscut în anul 1903, ultimul loc de muncã – funcþia de preºedinte al executivului orãºenesc Soroca, cunoscãtor al limbilor rusã, ucraineanã, românã ºi evreiascã (aºa-i în document, probabil ivrit – Al.M.), cu documente false, cu pseudonimul Mariuþan Dmitrii Antonovici; Boguslavschii Iacov Tovievici, nãscut în 1907, fost funcþionar la fabrica de piele din Chiºinãu, cu documente false cu pseudonimul Kvitko Mihail Iosifovici, cunoscãtor al limbilor rusã, evreiascã, francezã, germanã, românã; Bruhis Srul Pincusovici, nãscut în anul 1904, ultimul loc de muncã – director adjunct responsabil pentru secþia politicã al FZO din Chiºinãu, cu documente false cu pseudonimul Kurnosov Efim Stepanovici, cunoscãtor al limbilor rusã, evreiascã, românã, germanã; Grinberg Ester Srulievna, nãscutã în anul 1914, cu ultimul loc de muncã la redacþia gazetei „Moldova Socialistã”, care ºtia limbile rusã, evreiascã, francezã, românã, cu documente false, cu pseudonimul Dobrovoliscaia Natalia Ivanovna ºi Grinman Isaac Iosifovici, ultimul loc de muncã – redacþia gazetei „Moldova Socialistã” din Chiºinãu, cunoscãtor al limbilor rusã, evreiascã, germanã, francezã, cu documente false, pseudonimul Vlasov Zaharii Vasilievici. (va urma) ALEXANDRU MORARU, Chiºinãu

RECURS LA MEMORIE

din Cluj, va þine o conferinþã importantã. Am plecat ºi noi cu ºcoala. Sala teatrului era plinã de elevi ºi profesori. Pe scenã, o masã la care se gãsea renumitul Pop, încadrat de alþi doi profesori. A vorbit frumos ºi pe înþelesul nostru. A þinut sã sublinieze, în cuvîntul sãu, cã Petöfi, poetul maghiar, a cunoscut bine Transilvania, pe care a cutreierat-o în lung ºi în lat, i-a plãcut mult acest þinut, dar cã el se simte tot mai bine la el acasã, în Ungaria, acolo, la Budapesta. N-a mai terminat conferinþa cã au venit doi inºi, l-au dat jos de pe scenã ºi, încadrîndu-l, l-au scos din salã sub ochii noºtri plini de mirare. Nimeni nu a spus cine sînt cei doi ºi care este motivul arestãrii. Am ieºit din salã mîhnite ºi speriate… nu aveai voie sã spui un adevãr, dacã nu era pe placul maghiarimii.

Tot în aceastã toamnã s-a prezentat la direcþiunea ºcolii dirijorul renumitului cor „Hilaria“, de la Catedrala Ortodoxã Românã, din Oradea, pentru a alege o voce solo la alto. A ascultat mai multe colege, dar am fost apreciatã eu. A cerut învoire doamnei directoare ca sã merg la repetiþii ºi la slujba de duminicã. De acum, în fiecare sãptãmînã, pedagoga mã însoþea la aceste douã ieºiri din internat. O altã bucurie pentru mine, drept recompensã pentru toate cele îndurate în trecut. În 20 decembrie 1946, doamna directoare a ºcolii m-a anunþat cã i-a scris mamei la Cosmin o scrisoare prin care o înºtiinþa cã fiicele ei, Leontina ºi Domnica, sînt la Oradea la ªcoala Normalã de fete ºi cã pentru întreþinerea lor trebuie sã trimitã alimente. Mama i-a rãspuns la scrisoare, dar noi am primit numai fotografia ei. Scrisoarea nu ne-a mai dat-o. Se vede cã cele scrise nu erau pe placul dînsei. Nu se puteau trimite, de acolo, cele cerute. Fotografia însã a fost o icoanã pentru noi.

Am pãstrat-o cu mare sfinþenie. Ne uitam la mama, ne ºtergeam ochii ºi înainte, la învãþãturã! ªtiam cã aceastã muncã ne va salva ºi ne va asigura viitorul.

Noi nu i-am scris mamei, ca nu cumva Zakonul sã ne gãseascã ºi sã ne înhaþe fãrã vreun efort din partea lor, iar stãpîna ºcolii nu ne-ar fi apãrat, ci ne-ar fi pus în braþele acestora, împreunã cu încã vreo 5-6 refugiate ºi, astfel, fãcea economie la hranã. Anul ºcolar 1946-1947 a fost bogat în activitãþi. Conform programei ºcolare fãceam practicã, în afarã de cea pedagogicã, în cadrul orelor de gospodãrie, de þesut la gherghef, la rãzboi, ºi lucru manual, cusut. Covoarele persane, din lînã purã, de calitate, în diferite culori ºi nuanþe, erau þesute pe

urzealã de fir din bumbac pescãresc, unele în suprafaþã de 2/3 metri pãtraþi, iar altele în carpete. Unele gherghefuri erau mari cît peretele, altele mai mici, ceea ce le dãdea frumuseþe ºi trãinicie. La rãzboi þeseam în douã iþe pînzã ºi în patru iþe ºtergare ºi feþe de masã „în rãzoare“, modele în culoarea urzelii ºi bãtãturii, care îºi schimbau forma dupã cum miºcai þesãtura.

La orele de cusut, materialul croit pentru bluze, cãmãºi de noapte, combinezoane, era încheiat cu mîna.

Pe bluzele de mãtase aplicam broderii cu fir de mãtase în aceeaºi culoare, doar nuanþe diferite. Pe bluza mea crem am brodat ciorchini de struguri cu frunze. A fost atît de frumoasã, încît profesoara a prezentat-o la expoziþia pe oraº de la sfîrºitul anului ºcolar.

Orele de gospodãrie erau ºi mai frumoase. Acolo, într-o aripã a ºcolii, se gãseau o bucãtãrie ºi o sufragerie.

Profesoara ne explica, detaliat, cum se aºazã o masã obiºnuitã, sau una festivã. Ce feþe de masã putem folosi.

Unde sã fie aºezate tacîmurile faþã de farfurie ºi unde sã stea ºerveþelele de masã, lucrate de mînã. Apoi cum se gãtesc diferite feluri de mîncare ºi cum se servesc la masã. Din ceea ce gãteam mîncam ºi noi, elevele de serviciu, dar nu înainte de a duce la directoare pentru gustare. La þesut ºi cusut aveam un fel de halate, iar la gospodãrie erau albe scrobite ºi cãlcate.

Toatã activitatea practicã se fãcea prin rotaþia elevelor, dupã catalog, din fiecare clasã. Notele primite, dupã felul cum ne strãduiam, erau trecute în catalog. Mie îmi plãceau toate aceste ore. Lucram cu suflet ºi pasiune.

Simþeam o odihnã chiar. Multe acþiuni le ºtiam ºi de la mama. Cînd munceºti cu drag ºi bucurie, timpul trece repede. Aºa s-a scurs anul ºcolar 1946-1947, cînd am terminat clasa a VII-a normalã. Cu elan ºi noi forþe am intrat în clasa a VIII-a. Mult mi-am dorit sã mã vãd în ultimul an de ºcoalã normalã, deºi într-o cãmãruþã a sufletului se iveau întrebãrile: unde voi funcþiona ca dãscãliþã; unde voi locui; salariul îmi va ajunge pentru hranã, îmbrãcãminte ºi ajutor dat fraþilor; va fi o ºcoalã mai mare, cu colegi ºi colege, sau una micã dintr-un cãtun de munte, cu numai cîþiva copii, cu ierni geroase, viscole ºi gheþuri…? Alungam apoi repede întrebãrile.

Aveam în faþa mea un an ºcolar greu ºi un exaamen de diplomã, pe care trebuia sã-l iau cu notã mare. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Pentru Onoare ºi Demnitate Alinierea la Mareºal! (2)

Vine mama! (4) La familia Rus, în Hãlmagiu, am dus-o bine. Aveam numai program de învãþãturã. Eram invitate doar la masã. ªi ce mîncare! Bunãtãþi de tot felul, gãtite de mama ºi de sora Valeriei, Viorica: pîine proaspãtã din cuptorul lor, plãcinte, supe ºi ciorbe gustoase, fripturi, prãjituri ºi fructe. Cum sã nu ai putere ºi bucurie de a învãþa?! Ne ascultam una pe alta, fãceam rezumate, din lecturile programate, biografiile poeþilor ºi scriitorilor, exerciþii la matematicã, idei principale la istorie, desene la geografie ºi tot aºa, zi de zi. În grãdina pãrinþilor aveau loc ºi la umbrã, ºi la soare, pe pãturã sau pe ºezlonguri lîngã o masã rotundã. Au fost seri cînd ascultam serenade date de flãcãi Vioricãi. Era fatã de mãritat frumoasã ºi harnicã.

Dupã o lunã ºi jumãtate de învãþãturã, la 20 iulie 1946 am fãcut o excursie la Tîrgul de Fete de la Gãina.

Nu era prea departe. Am plecat de cu searã, în grup cu niºte familii vecine. Merindele, pãturile ºi hainele mai groase le duceau caii. Am dormit la poalele Muntelui Gãina, iar dimineaþa, devreme, l-am urcat ºi am prins rãsãritul soarelui pe platou, la Crucea vestitã. Toþi turiºtii asta doreau. Excursia ne-a prins bine. Ne-am întors cu energie ºi cu chef de muncã.

La începutul lunii august ºi începutul lui septembrie, am dat examenele la toate materiile cu succes. Am fãcut douã clase într-un an. Din clasa a V-a sã intri în clasa a VII-a era ceva… cîtã bucurie ºi elan. În clasa a VII-a programa de învãþãmînt era mai amplã. S-au introdus orele de practicã pedagogicã în catalog. Aceastã activitate nu mai era nouã pentru mine ºi, în faþa elevilor, mã simþeam cel mai bine. Era locul meu în prezent ºi în viitor. Era lumea mea. Am deprins repede, de la institutoare, desfãºurarea tuturor materiilor de predare. Planurile de lecþii erau ample ºi însoþite de desene ilustrate. Ele erau prezentate celor douã învãþãtoare spre verificare ºi semnare. Profesoara Procopovici punea nota în catalog.

Imediat dupã începerea cursurilor ºcolare, în toamna anului 1946, toate ºcolile au fost anunþate cã, la Teatrul Naþional din Oradea, un profesor universitar, Pop (din cîte îmi amintesc), de la Universitatea „Victor Babeº“

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 8 iunie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

La puºcãrie, mincinoºilor, Vadim avusese dreptate – iar România pierde enorm! (urmare din pag. 1) La vremea respectivã, în PRM ºi în jurul Tribunului erau mulþi ofiþeri ºi diplomaþi patrioþi, care sesizaserã ceea ce se întîmplã ºi îl informaserã pe Vadim care, cu curajul sãu unic, fãcuse una dintre cele mai importante dezvãluiri ale timpului, pe plan mondial: existenþa „închisorilor CIA”. A urmat o întreagã campanie de denigrare a lui Vadim, chiar ºi o Comisie specialã condusã de Norica Nicolai, care a dat un rezultat ambiguu, o adevãratã ceaþã, rezultatul fiind negativ – o minciunã crasã a celor implicaþi! Dar, iatã cã astãzi explodeazã bomba: CEDO a condamnat România ºi Lituania în cazul centrelor de detenþie secrete ale CIA! Cu alte cuvinte, prin decizia CEDO se adevereºte, fãrã dubii, cã SUA au amplasat închisori secrete (centre de detenþie) ale CIA pe teritoriul României, fãrã ca populaþia sã ºtie asta, desigur în ideea „parteneriatului strategic”! Mai exact, instanþa europeanã a pronunþat azi decizia în cazul plîngerii depuse contra României de cetãþeanul saudit Abd al Rahim al-Nashiri ºi al plîngerii lui Zayn al-Abidin Muhammad Husayn, alias Abu Zubaydah, contra Lituaniei, cu privire la predarea lor cãtre centrele de detenþie secrete ale CIA. Al-Nashiri susþine cã România „a permis CIA sã îl deþinã în secret pe teritoriul sãu ºi sã îl supunã torturilor ºi diverselor forme de abuz fizic ºi mental, ºi acuzã lipsa posibilitãþii de a lua legãtura cu familia sa”. Incredibil, unde s-a ajuns! Mai mult, în aceeaºi plîngere, sauditul acuzã ºi faptul cã România ar fi permis mutarea sa cãtre alte centre de detenþie secretã gestionate de CIA, contribuind la þinerea lui într-un regim de torturã care ar fi durat mai mulþi ani. Iatã cum o þarã care a dezvoltat relaþii de prietenie ºi colaborare profitabilã cu þãrile arabe a devenit dintr-un centru de studii universitare ºi un arbitru al pãcii în Orient – un complice la torturile ºi nemerniciile sãvîrºite de mîna murdarã, pãtatã de sînge, a imperialismului american, CIA! Dar, lãsînd la o parte considerentele istorice ºi morale, ce înseamnã aceasta, pragmatic? O poziþie extrem de îngrijoratã, dar documentatã, a avut analistul Bogdan Chirieac, unul dintre cei mai experimentaþi jurnaliºti ºi analiºti de politicã externã: „E un lucru rãu, cu adevãrat rãu pentru România”, apreciazã Chirieac. „Putem fi sancþionaþi de UE, sancþionaþi cu suspendarea dreptului de vot în Consiliu. Problema nu e suta de mii de dolari (amanda stabilitã de CEDO, n.n.), ci cã se încalcã tratatul din 1992 de la Maastricht, care a constituit UE, prin care se foloseºte tortura în interiorul unui stat european, ceea ce nu este permis, sub nici o formã”. În acest context, considerã Chirieac, România nu mai îndeplineºte criteriile politice de apartenenþã la UE. „Mi-este teamã cã din punct de vedere politico-diplomatic vor fi consecinþe grave pentru România României îi poate fi suspendat dreptul de vot în Consiliul European, în consiliile de specialitate ale miniºtrilor”, spune „Morsa competentã” – adicã unul dintre cei care au susþinut din greu preluarea României de cãtre americani, dar care, iatã, acum se teme ºi el de ceea ce se întîmplã! Pe scurt, prin activitatea secretã a SUA pe terioriul României, þara noastrã riscã sã devinã un paria al UE, cu consecinþe grave pentru economia româneascã, investiþii, facilitãþi etc. – aceasta în plinã campanie de aderare la spaþiul euro ºi Schengen. Iatã ce declara Corneliu Vadim Tudor despre misiunile secrete ale CIA pe teritoriul României în anul fatal 2015, cu doar cîteva luni înainte de tragicul deces al marelui gazetar ºi om politic: „Nu are nimeni nimic cu poporul american, e un popor care a fost construit cu Biblia în mînã, chiar dacã în cealaltã avea puºca - dar ce fac conducãtorii lor, mai ales neoconservatori, «ulii rãzboiului», vor distruge aceastã civilizaþie!”.

Dar, iatã cã decizia CEDO are ºi o parte bunã: instanþa internaþionalã cere ca autoritãþile române care au ºtiut de activitãþile „partenerului strategic” sã fie pedepsite! „Sã efectueze cît mai curînd posibil o investigaþie completã ºi sã pedepseascã orice oficial responsabil”, cere CEDO! Or, în aceastã situaþie se aflã Traian Bãsescu, Ion Iliescu, Ioan Talpeº ºi alþi demnitari ai perioadei 2004 – 2006, dar ºi alþii care au cunocut ulterior existenþa acestor centre ilegale ale SUA (CIA). „Sã plãteascã toþi, sã fie judecaþi ºi arestaþi, pentru torturarea fiinþei umane, sînt crime imprescriptibile!”, declara Vadim. „Vorbim de valori morale, de familie - ºi ei cu bunã ºtiinþã acceptau aºa ceva ºi mint în continuare”, declara Vadim în 2015 – iar vorbele sale s-ar putea sã se împlineascã din nou, aºa cum s-au adeverit ºi avertizãrile sale. Doamne, ajutã!

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e Generalul Iliescu confirmã cele spuse de Vadim!

„Cînd am ajuns acasã un prieten mi-a trimis link-ul articolului «Alertã din Germania! NATO se teme de un atac militar al Rusiei: Se pregãteºte Reacþia Rapidã cu 30.000 de militari». Am citit ºi m-am crucit“, mãrturisea, acum cîteva zile, generalul Dumitru Iliescu, fostul director al SPP. Reputatul militar face însã o observaþie esenþialã – forþa respectivã reacþioneazã dupã 30 de zile de la un eventual atac. „Fraþilor, ce facem noi cu ruºii 30 de zile, pînã interveniþi voi - îi aºteptãm cu furcile în mîini, cu topoarele, cu coasele, cu arcurile cu sãgeþi, cu praºtiile?”, întreabã ironic generalul, precizînd – „tehnica pe care ne-au dat-o americanii e fier vechi, se îndoaie dacã o folosim, sau ne lovim cu ea propriile obiective, aºa cum au pãþit-o saudiþii!”

De fapt, generalul Iliescu confirmã acum ceea ce atenþiona pe vremuri Vadim – americanii nu au decît intenþia de a-ºi face propriile interese, noi nu contãm, ne vor bãga în conflicte ºi românii vor muri degeaba, atrãgea atenþia Tribunul. „Ce cãutãm noi în Orient”, întreba Vadim, iar puterea de atunci susþinea cã e obligaþia noastrã sã fim alãturi de „partenerii strategici”.

Revenind la „generalul lui Ion Iliescu”, aºa cum e supranumit fostul ºef al SPP, acesta foloseºte o formulã de stil, mimînd apelul la un „prieten”, extrem de bine informat, un anume „Florin”. Iatã ce spune „prietenul Florin”: „Nu vezi cã este praful aruncat în ochii noºtri, ai tuturor?

Americanii cautã o justificare pentru a-ºi întãri prezenþa ºi poziþia în aceastã zonã!

Este procedura lor clasicã. Spun mai întîi cã ruºii sînt periculoºi, cã fac ºi dreg, iar dupã aceea vin cu mãsurile programate din timp pentru a contracara atitudinea «ostilã», «ofensivã» a Rusiei”. De fapt, modelul victimei care îºi ia „mãsuri de precauþie“ este o metodã aplicatã pe scarã largã de americani, iar „prietenul” bine informat ºtie asta. „Aºa au fãcut în multe situaþii, inclusiv în Ucraina, încãlcînd înþelegerile cu Rusia, intrînd în zona de influenþã a acesteia (spaþiul ex-sovietic), afirmînd cã sînt dispuºi sã o primeascã în NATO ºi în UE, ºi determinînd, în acest mod, reacþia Kremlinului, aceea de alipire a Crimeii”.

Ei bine, Vadim e din nou confirmat: „Ruºii au dreptate”, considerã generalul Iliescu. „Doar un ignorant notoriu nu ar fi luat o asemenea mãsurã, lãsînd la îndemîna americanilor locaþia celei mai puternice baze militare prin care se controleazã zona Mãrii Negre, ºi nu numai...”.

Americanii ºtiau cã ruºii vor lua mãsurile respective ºi i-au încurajat, le-au creat cadrul necesar derulãrii acestor acþiuni, spune „prietenul” generalului. „Scopul lor este altul, ascuns nouã, muritorilor de rînd!” – Care este acela, întreabã generalul Iliescu, „consternat!”. Rãspunsul vine clar ºi direct: „Controlul asupra Europei ºi încercarea americanilor de a stopa procesul extinderii UE, inclusiv prin aderarea Rusiei, proces care ar duce la apariþia unui actor foarte puternic pe plan mondial, capabil de confruntãri în toate

domeniile cu SUA ºi China”, rãspunde „prietenul”. Din nou, vorbele lui Vadim sînt confirmate 100%! Dar, atunci era singurul care fãcea diferenþa între firescul prezenþei noastre europene ºi subordonarea faþã de interesele americane, imperialist-globaliste.

Ei bine, susþine acelaºi „amic” bine informat, prin demersurile menþionate, „americanii au creat tensiuni între statele UE ºi Rusia”, la care s-au adãugat sancþiunile economice ºi „de altã naturã”. În acest fel, americanii au deteriorat relaþiile între UE ºi Rusia „ºi au fãcut imposibil, pentru moment, demersul aderãrii”.

Divide et impera! Generalul Iliescu ºi „amicul” sãu dezvãluie cã pe aceeaºi linie se înscrie ºi scutul de la Deveselu, dar ºi întãrirea prezenþei militare americane în aceastã zonã, „sporind în mod intenþionat tensiunile între România ºi Rusia ºi adîncind criza, inclusiv diplomaticã, apãrutã între cele douã þãri”. ªi, ca ºi cum aceste dezvãluiri nu erau suficiente, „amicul” generalului continuã declarînd cã ungurii ºi cehii „s-au prins de manevrele americanilor ºi au refuzat sã le facã jocul”. De fapt, americanii sînt conºtienþi cã doar aºa au „garanþia de a bloca procesul apariþiei unei structuri europene foarte puternice ºi divizãrii zonelor de influenþã în favoarea acesteia”. „Crezi cã Brexitul este întîmplãtor?”, întreabã „prietenul”. „Acolo americanii au «pompat» puternic... iar acþiunea Marii Britanii de a pãrãsi UE serveºte aceluiaºi scop...”. ªi domnul Iohannis nu vede aceste aspecte? – întreabã „nevinovat” generalul Iliescu. „Le vede”, rãspunde „prietenul”, dar „el este plecat sã se întîlneascã cu ãia de la STASI, scuzaþi, am uitat cã l-au preluat cei de la BND”…

Iar în finalul excepþionalei sale analize, generalul Dumitru Iliescu… parcã îl citeazã pe Vadim, mai precis ideile sale: „Nu îi iubesc pe ruºi, dar nici nu-i urãsc, deºi ºtiu cã nu sînt îngeri, cum de fapt nu-i mai iubesc nici pe americani, în care ºi eu, împreunã cu voi toþi, mi-am pus mari speranþe înainte ºi dupã integrarea României în NATO”, spune generalul Iliescu. „Nu pot sã nu vã comunic ceea ce am aflat, cu tot riscul pe care mi-l asum de a fi etichetat ca pro-Rusia, deºi eu sînt doar pro-România!”. În final, generalul Iliescu reia marota celor care vãd soarele rãsãrind de la Apus - ºi transmite cã aºteaptã în continuare eliminarea vizelor pentru români în SUA – „noi am scos, de mulþi ani, vizele pentru ei!”, scrie generalul, subliniind ironic: „Aºa se procedeazã între partenerii care se respectã reciproc!”. „Scuzaþi, într-adevãr vreau cam mult în schimbul neînsemnatelor miliarde de dolari pe care le-am fãcut plocon partenerului nostru strategic!”, încheie generalul Dumitru Iliescu analiza, intitulatã incitant – „Ne atacã Rusia!?”. Închei ºi eu cu începutul: cu cît trec anii, cu atît sînt confirmate marile idei, marile avertismente ale lui Vadim – din pãcate, acelea au fost fãcute la timp… nu dupã ceasul de dincolo de limitã.

DRAGOª DUMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 8 iunie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Asediul Leningradului (1) La 27 mai a.c., oraºul Sankt Petersburg (denumit Leningrad în perioada comunistã) a sãrbãtorit 315 ani de la fondarea sa, gãzduind, sîmbãtã, un festival de îngheþatã ºi un spectacol cu maºini retro, iar duminicã s-au desfãºurat pe strãzile sale o paradã de elefanþi ºi una de dansatori. La început, era doar Rîul Neva. Constituia locul perfect pentru o cetate pe care o dorea Petru cel Mare. Cetatea a fost numitã Sankt-Petersburg, în cinstea Sfîntului Petru, paznicul Porþilor Raiului ºi sfîntul patron al þarului Petru cel Mare.

Fondat în 1703, oraºul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasã, iar în 1710 a devenit capitala þãrii. Doi ani mai tîrziu, familia þarului ºi Curtea s-au mutat la Sankt Petersburg. De asemenea, instituþiile principale au fost transferate în acest oraº, proiectat potrivit unui plan strict, dupã imaginea Amsterdamului ºi, în acelaºi timp, a Veneþiei.

Palatul de Iarnã, reºedinþa oficialã a monarhilor ruºi, a fost proiectat de arhitectul Bartolomeo Rastrelli ºi construit între 1754 ºi 1762. Coloana lui Alexandru, ridicatã pentru a comemora victoria trupelor ruseºti împotriva lui Napoleon, nu este fixatã la bazã. Acest gigant, de 47,5 metri înãlþime ºi cîntãrind aproximativ 600 de tone, se menþine în poziþie verticalã numai datoritã greutãþii sale. La început, locuitorii oraºului se fereau sã se apropie de ea.

Apoi, creatorul monumentului, arhitectul francez Auguste de Montferrand, a decis sã se plimbe în fiecare zi lîngã coloanã, pentru a dovedi locuitorilor siguranþa absolutã a capodoperei sale. Oraºul este un adevãrat muzeu al podurilor: are aproape 800. Însã cele mai frumoase sînt podurile care pot fi ridicate, acestea fiind în numãr de 22.

Peterhof, „Versailles”-ul rusesc, este un adevãrat oraº al fîntînilor. Are 173 de fîntîni ºi trei cascade.

Aceste fîntîni au fost considerate o minune, deoarece funcþioneazã fãrã pompã, numai datoritã gravitãþii unui rezervor alimentat de o reþea de canale, lacuri ºi ecluze. De-a lungul existenþei sale, zidurile Palatului de Iarnã au avut diferite culori. La început, erau de culoarea galben pal. Împãratul Paul I a dorit un galben mai strãlucitor, iar Nicolae I a dat ordin sã fie acoperite cu o nuanþã de fildeº. Sub Nicolae al II-lea, palatul a suferit mari schimbãri, zidurile avînd consecutiv culorile roz, roºu ºi maro. Dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, clãdirea a fost zugrãvitã în verde ºi alb, aºa cum o ºtie toatã lumea astãzi.

Asediul Cel mai cunoscut asediu din timpul celui de al II-lea rãzboi mondial este cel al Stalingradului. Însã, în aceiaºi ani, un alt oraº sovietic era supus unei blocade care s-a dovedit a fi printre cele mai îndelungate din istorie. La 8 septembrie 1941, germanii încercuiesc Leningradul: începeau cele 872 de zile de asediu.

22 iunie este o datã prea bine cunoscutã printre istorici, ºi nu numai, ca ziua în care Hitler lanseazã

operaþiunea Barbarossa: invazia Uniunii Sovietice.

Pînã în acel moment, Stalin ignorase cu încãpãþînare toate avertismentele venite din Occident. Prost pregãtiþi, slab echipaþi ºi rãmaºi fãrã cei mai buni

generali dupã epurãrile din anii precedenþi, soldaþii Armatei Roºii nu au avut cum sã facã faþã Wermachtului, care a avansat mult în interiorul Rusiei, într-un timp relativ scurt.

La începutul lui septembrie 1941, armatele lui Hitler s-au oprit la porþile Leningradului. Fürherul promisese sã radã de pe faþa pãmîntului acest oraº, leagãn al bolºevismului, pe care îl detesta. Însã, pentru a nu risca viaþa soldaþilor sãi, el a decis sã nu atace oraºul, ci sã-l asedieze. Fãrã posibilitatea aprovizionãrii sau evacuãrii, supus unui bombardament intens din partea artileriei germane, oraºul, dimpreunã cu tot ce simboliza el, era destinat sã fie distrus.

Incepînd din 8 septembrie, Leningradul a fost complet încercuit, izolat de restul þãrii. Germanii, sub comanda lui Wilhelm Ritter von Leeb, au ocupat zona, pornind de la Marea Balticã în vest, pînã la malul Lacului Ladoga în est. În nord, trupele finlandeze ale lui Mannerheim blocau accesul în oraº. În ciuda evacuãrii civililor încã de la începutul invaziei din iunie, douã milioane ºi jumãtate de locuitori au rãmas prinºi în asediu.

Apãrarea prost organizatã de mareºalul Voroºilov n-a servit la nimic, poate doar la epuizarea populaþiei, care a trebuit sã se obiºnuiascã sã trãiascã un coºmar zilnic.

Voroºilov a fost repede înlocuit de generalul Jukov, acesta reuºind sã punã la punct o foarte bunã organizare pentru apãrarea oraºului. Cu brutalitatea-i specificã, Jukov a trimis sute de mii de soldaþi la moarte, în încercarea de a strãpunge liniile germane.

Fãrã succes însã; ploaia de obuze acoperea oraºul lui Petru cel Mare zilnic, iar depozitele de alimente erau distruse unul dupã altul.

La începutul lunii octombrie, Jukov a fost chemat de Stalin la Moscova pentru a stabili planul de apãrare a capitalei, lãsînd Leningradul în mîinile lui Andrei Jdanov. Acesta a continuat planurile lansate de Jukov, dar a întãrit cenzura ºi propaganda în rîn-

dul publicaþiilor armatei, pentru a susþine moralul trupelor. Însã soldaþii au trebuit sã aºtepte pînã în ianuarie 1943 pentru ca forþele sovietice din interiorul þãrii sã înceapã sã strãpungã încercuirea inamicã.

Cea mai importantã, ºi dificilã, sarcinã a lui Jdanov a fost sã asigure supravieþuirea locuitorilor.

Din noiembrie 1941, a fost organizatã o rutã de aprovizionare ce traversa Lacul Ladoga. Convoaiele cu alimente trebuiau sã traverseze suprafaþa lacului îngheþat, iar tot pe aceeaºi rutã era evacuatã populaþia civilã. Aceastã soluþie nu a rezistat prea mult, deoarece germanii bombardau constant lacul pentru a sparge gheaþa, astfel cã lacul a devenit nenavigabil încã de la începutul verii urmãtoare. În interiorul oraºului asediat, raþionalizarea alimentelor devenea din ce în ce mai severã. Pîinea distribuitã (cîteva grame pentru fiecare) era fãcutã din fãinã îndulcitã cu celulozã, iar oamenii au ajuns sã mãnînce inclusiv chitul de la ferestre, pielea de pe pantofi sau curele. Au fost raportate chiar ºi cazuri de canibalism. Mii de oameni au murit de foame: între ianuarie ºi februarie 1942 s-au numãrat peste 20.000 de victime. Cei care nu mureau de foame, frig sau de diverse boli, fie mureau din cauza oboselii, fie înnebuneau. Un maior al Armatei Roºii povestea: ,,Mergeam puþin, apoi trebuia sã mã opresc pentru a mã odihni. De mai multe ori am vãzut oameni murind în zãpadã chiar în faþa mea. Nu puteai sã faci nimic ca sã-i ajuþi, trebuia sã-þi continui drumul”.

Leningradul a fost complet eliberat de sub asediul german abia la 27 ianuarie 1944, dupã ce mai mult de un milion de oameni pieriserã.

Locurile memoriei Oraºul, redenumit Sankt-Petersburg în 1991, are nu mai puþin de trei muzee dedicate blocadei, suferinþelor locuitorilor ºi eroismului Armatei Roºii. În fiecare an, ºcolarii viziteazã, cu flori în mînã, memorialele. Plãcile comemorative, existente prin tot oraºul, sînt imposibil de numãrat. Existã chiar statui ridicate în amintirea pisicilor trimise din Siberia pentru deratizarea oraºului.

În suburbiile oraºului se aflã Cimitirul memorial Piskarevskoie, întins pe 26 de hectare, unde se gãsesc ºi 186 de morminte comune, strãjuite de o flacãrã pãstratã mereu aprinsã în amintirea celor morþi. Ceva mai departe, pe malurile Lacului Ladoga, existã un monument dedicat celor care ºi-au riscat viaþa pentru ajutorarea locuitorilor Leningradului.

Subiectul blocadei trezeºte ºi azi discuþii însufleþite ºi interminabile în rîndul locuitorilor oraºului.

Fie cã sînt persoane care au trãit anii asediului, fie cã sînt tineri crescuþi în era postsovieticã, locuitorii Sankt-Petersburgului pãstreazã în memoria colectivã amintirea dramei din anii rãzboiului. Aspectul propagandistic al acestui adevãrat ,,loc al memoriei” joacã încã un rol important, pãstrînd vie amintirea asediului. Un tãnãr student rus, în vîrsta de 23 de ani, mãrturisea cã ,,pentru noi, asediul nu a fost acum 60 de ani. E ca ºi cum acesta ar fi fost ieri”. (va urma) DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 8 iunie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

DUEL EPIGRAMISTIC Ultima noastrã schimbare de domiciliu „IN MEMORIAM… Totul a început prin 2011 sau 2012, parcã într-o toamnã, nu mai þin minte precis, cã a trecut ceva vreme de atunci ºi, vorba unui rapsod popular, îndãrãt s-au grãmãdit ºi-n faþã s-au isprãvit. Mai întîi, am primit, pe adresa revistei, o scrisoare. Era de la o fostã colegã de liceu, se numise Roibu ºi nu mai ºtiu cum. Ce-i drept, nu fuseserãm colegi de clasã, ea urmase la secþia germanã, iar eu la francezã. Dar îi reþinusem numele mare, fiindcã mã duceam mereu în clasa lor, sã-mi vãd iubita secretã, o fetiºcanã cu ochi albaºtri ºi codiþe blonde, ºi, într-o zi, intrînd în clasã, am auzit o voce: ,,Roibule, vezi cã iar a venit ãla!”. ªi Roibu s-a repezit la mine, sã-mi scoatã ochii, cã ce tot caut pe la ei, nu cumva am venit sã le fur stilourile? Pe urmã, situaþia s-a limpezit. Întîi, cã fata aceea, care nu dãdea doi bani pe amorul meu platonic, s-a ºi încurcat cu unul mai isteþ. Natural, ãla a îmborþoºat-o, ºi pãrinþii au retras-o de la ºcoalã. ªi pe vremea aceea, 16 ani era o vîrstã criticã: bãieþii rãmîneau repetenþi, iar fetele, borþoase. Astãzi, moravurile s-au schimbat radical, nu mai e nevoie sã insist cu detaliile. ªi al doilea, cã Roibu, cît o fi fost ea de tocilarã ºi de ºefã a clasei, se vede treaba cã n-o lãsase Dumnezeu vreo frumuseþe, s-o port în suflet, toatã viaþa, ca pe o icoanã. În schimb, nu i-am uitat paltonul, parcã-l vãd, muºtar cu costiþe verzi, frunze putrede. Intram în clasa lor prefãcîndu-mã cã cer o lamã, sã-mi ascut creionul, dar cu ochii eram numai pe codana blondã. Însã, într-o zi, m-am dat pe lîngã cuier ºi, într-o clipitã, i-am tãiat lui Roibu toþi nasturii de la palton, nu ca o rãzbunare, vã jur, ci mai mult în scop lucrativ (cum tot aud pe la televizor), în sensul cã, participînd la campionatul de fotbal cu nasturi pe clasã, aveam nevoie de ,,oameni”, sã-mi întãresc echipa.

(Pe unul dintre ei, bej cu o singurã gaurã ºi cu 7 pe spate, numit, de-a lungul timpului, cînd Garincha, cînd Pîrcãlab, cînd Nãsturescu, îl mai pãstrez ºi astãzi într-o cutiuþã cu ace ºi mosorele colorate.)

Revenind la fondul problemei, Roibu începuse sã-mi scrie la domiciliu aproape sãptãmînal ºi, folosind un stil telegrafic, mã întreba tot felul de chestii de naturã existenþialã, încercînd sã-mi reconstituie portretul ºi traiectoria în viaþã. Iar eu, intrînd în joc, am pus mîna pe condei ºi am început sã-i rãspund tot aºa, pe o jumãtate de paginã, laconic ºi succint, ca un chitros... Tot pomeneºti de Liceul ,,Pajura”. Nu cumva ai învãþat acolo? Ba da. ªi dacã ai stat pe Surorilor, nu vedeai ºi tu filme la ,,Înfrãþirea”? Aprob pozitiv! Cînd eram mai puriu (ºi asta v-o spun vouã, cititorii revistei, cã-mi sînteþi simpatici), mã milogeam de tanti Andrei, care rupea biletele la uºã, ºi intram pe daibogealã. ªi cînd s-a dat filmul italienesc ,,Rocco ºi fraþii sãi”, interzis celor sub 18 ani, pentru cã Renato Salvatore ºi Annie Girardot fãceau ºi dregeau în cîteva scene sexi, tanti Andrei, pentru o ciocolãþicã cu rom, s-a fãcut cã plouã ºi mi-a dat voie în salã... Cum naiba nu ne-am cunoscut, cã eu veneam mereu pe Surorilor ºi luam lecþii de vioarã cu profesorul Baranga, poate îþi mai aduci aminte de el? Ce sã-þi fac dacã veneai chiar în zilele cînd eu bãteam Dãmãroaia, Griviþa ºi Giuleºtii, cã se încinsese tãrîþa în mine...

Pe urmã, mi-a scris: cred cã te ºtiu. Nu erai unul înalt ºi slãbãnog? Ba eram. ªi nu purtai ochelari? Nu purtam. ªi n-ai luat pe urmã un premiu la nu ºtiu ce concurs, cã te-a scos directorul în careu ºi te-a felicitat în faþa întregii ºcoli? E-he, aº fi vrut eu! Pãi, în clasa a X-a, cînd am rãmas repetent, nu vã spun cã bietul tata, dupã ce a rupt pe mine o tufã mare de liliac, de mã fãcuse zebrã, a venit la ºcoalã, sã mã retragã? Zicea sã mã dea undeva, la vreo meserie, sã mã fac lãcãtuº sau ce s-o nimeri. Eu îþi dau actele, i-a zis directorul, dar, neisprãvit cum e, parcã vãd cã nu intrã nici acolo ºi-þi rãmîne derbedeu la uºã. Mai bine lasã-l aici, frãgezeºte-l din sculare-n culcare ºi vedem cum o scoatem la capãt... Tot atunci, biata bunica dinspre mamã, biatã sã fie de pãcate, se tot rãstea la tata: ,,Bãiatul n-are nici o vinã cã a ieºit tîmpit. Nu ºtiaþi cã sînteþi neamuri?...”.

Pe urmã, cînd ne-am mai împrietenit, am convenit sã nu ne mai copilãrim ºi sã ne punem serios pe scris, deschizîndu-ne larg porþile sufletului. Nu ne-am telefonat niciodatã, fiindcã nici unul nu suporta mizeria asta de sculã. Cu ce te ocupi? Ai ºi tu copii? Am, ca toatã lumea, de ce sã n-am? Ai ºi nepoþi? Am ºi d-ãia! Auzi, dar de unde îþi iei subiectele? De unde pot ºi eu. În general, din viaþã, cã am simþul observaþiei ºi auzul bun, ºi din cãrþi. Asta înseamnã cã te mai ajutã ochii. Da, mã

mai ajutã, cã, seara, îmi pun picãturi. ªtii ceva? De la o vreme, nu prea mai îmi placi. De unde ai cãpãtat stilul ãsta bãtrînesc? Nu transmiþi decît informaþii, nu ºi trãiri.

Dacã atît mã duce mintea, nu pot sã fiu genial în fiecare sãptãmînã...

Ce mai, era o sãrbãtoare corespondenþa mea cu Roibu, care, într-o bunã zi, a dat-o pe confesiuni. Ba cã soþul este bolnav de inimã ºi trebuie sã-ºi facã by-pass.

Ba cã are doi copii, o fatã ºi un bãiat, unul bun ºi altul rãu, cum se întîmplã cînd ai doi copii. Fata cea bunã a învãþat carte multã, dar n-a nimerit-o în cãsnicie. A divorþat ºi, neavînd copii, are grijã de mine. Bãiatul cel rãu, care nici liceul nu l-a terminat, s-a bãgat în politicã, e plin de bani, ºi de noi nu mai vrea sã audã. La mine e invers. Bãiatul mi-a dat în folosinþã una dintre vilele sale, plus o rentã viagerã sãnãtoasã, cãci în nãdejdea pensiei mele, cît un rahat de mare... Iar fata a întins-o în lumea largã – e scufundãtoare ºi culege perle undeva, prin mãrile Pacificului de Sud, ºi nu mai ºtim nimic despre ea. Dar ce-ai zice dacã ne-am întîlni undeva, în oraº, sau am face schimb de fotografii? Aºa cum vorbim, fãrã sã ne cunoaºtem, sîntem buni de bãgat la Bãlãceanca. Precum cei doi bãtrîni din ,,Fragii sãlbatici”, care se plimbau de mînã printr-un parc? Lasã-mi un timp de gîndire... ªi ca un mic aconto, cu voia regretatului Vadim, i-am oferit un bucheþel de violete în paginile ,,României Mari”. Pe urmã, cînd înfloriserã zarzãrii, m-am pomenit cã Roibu nu-mi mai rãspunde la mesaje.

Nici acasã, nici la revistã. Sã se fi supãrat pe mine, sã fie altceva? Mi-a fost fricã sã fac cercetãri, ºi lucrurile au rãmas aºa pînã astãzi.

*** ... Am trecut uºor peste eveniment, fiindcã, într-o zi, avînd probleme cu o pietricicã la rinichi, m-am dus la ,,Cantacuzino”, unde celebra doctoriþã Stanciu mi-a dat o pastilã ºi m-a fãcut iarãºi om. Însã, tot acolo, l-am cunoscut pe Floricã, un bãiat cam de vîrsta mea, dar un pic mai special, despre care, pare-mi-se, am mai vorbit.

A doua zi, s-a externat, dar n-a plecat aºa, cu mîna goalã, ci numai dupã ce ne-am juruit sã ne sunãm de 8 ori pe an: de Crãciun, de Paºti, de ziua onomasticã ºi de naºtere, totul înmulþit cu 2. Au trecut ceva ani de atunci ºi uite cã ne respectãm jurãmîntul, fãrã sã ne pese cã am putea ajunge de rîsul lumii. Dar nu e chiar aºa. Pãi, cînd oamenii ies din puºcãrie sau sînt lãsaþi la vatrã, nu fac schimb de adrese ºi de telefoane, pentru firitiselile de cuviinþã sau pentru proiecte comune? (Cînd am terminat armata, îl tot înnebuneam pe fostul meu camarad Berbecaru din Mizil cu felicitãri de Sf. Nicolae ºi cu urãri de bine în restul anului. Pînã la urmã, l-a salvat maicã-sa: ,,Lasã-l, maicã, în pace, cã s-a însurat!”.) Încã n-am apucat sã mã revãd cu Floricã. Mai mult ca sigur cã a albit de-a binelea sau poate s-o fi îngrãºat, cum fac oamenii cînd îmbãtrînesc. Dar douã lucruri nu s-au schimbat la el: vocea ºi optimismul. Se ºtie cã, murind, primul simþ care ne pãrãseºte este vãzul. Auzul se pierde ultimul. La fel ºi activitatea electricã a creierului continuã cam o lunã. Ultima care îmbãtrîneºte este vocea.

Existã multe bãtrîne care, la telefon, par niºte adolescente. Cam aºa se prezintã astãzi ºi Floricã. De felul meu, n-am motive sã fiu optimist. La ce ajutã dacã te faci cã nu vezi dezastrul din România? ªi din cauza aceasta cad în ipohondrie ºi devin insuportabil pentru cei din jur.

Psihiatria modernã pretinde cã are mai multe leacuri pentru stãrile noastre depresive: sedative, analgezice sau soporifice. Dar un psihiatru rus ne sfãtuieºte sã nu mai trecem pragul cabinetelor psihiatrice, unde sîntem îndopaþi cu tot felul de cianuri care dau dependenþã, ci sã citim literaturã despre depresie ºi sã intrãm cît mai des în bisericã, întrucît Dumnezeu ne vindecã ºi doctorii doar ne iau banii. În plus, bolile psihice ne vin de la diavol. Însã eu, mai norocos, îl am pe Floricã, o grãdinã de optimism ºi încredere în toate cele sfinte. De aceea, de cîte ori am nevoie de încurajãri, îl sun, ºtiind cã îl gãsesc la capãtul firului. Floricã, îi zic, anul trecut, pe vremea asta, era s-o mierlesc. Doctorii mã dãduserã acasã, ziceau cã nu mai au ce-mi face. Ce zici tu, Floricã, de chestia asta?

Pãi, dacã toþi doctorii deºtepþi au plecat... ªi n-ai murit?

N-am murit. Pãi, vezi? Ce sã vãd? Nu era rîndul tãu. Pînã atunci, bucurã-te de viaþã! Floricã, l-am mai sunat altãdatã, vãd cã ai darul de a liniºti oamenii, tu erai bun de popã, mã, sau de filozof! Dar ce mã fac, cã nu prea mã

Nae BUNDURI“ (2) Fals tratat la moartea mea Oracol Aºa nebun se dovedi Acest epigramist aparte, Cã faima lui va dãinui (Puþin) ºi dincolo de moarte!

Ioan Petru Gârda

Spre eternitate Cum soarta astãzi ne desparte, Ajuns alãturi de titani, Voi dãinui ºi dupã moarte Puþin. (Cam douã mii de ani) Nae Bunduri

Ultima dorinþã a lui N. Bunduri Neiertatoare doamnã, te implor, Într-un final,cînd viaþa-mi se destramã, Mai lasã-mã sã intru ºi-n folclor, Fãcîndu-þi o haioasã epigramã!

Liviu Albu

Lui Liviu Albu În creier iarãºi am sinapsã, Cãci moartea s-a retras în hãu ªi-a renunþat sã-mi dea pedeapsã…

Cînd a citit catrenul tãu!

Nae Bunduri

Minifabulã…

Moþãia un corb pe-o cracã Negru tot, ºi-n ceru’ gurii Aºteptînd de tot sã treacã În neant Nae Bunduri.

Marian Avramescu

ªtiu cine e Corbu Chiar ºi sub pretextul dramei, Astãzi pot vedea ºi orbii Cã în lumea epigramei Nu mor ,,naii” cînd vor corbii!

Nae Bunduri mai ajutã picioarele. ªi nici gardurile nu le mai sar ca odinioarã... În schimb, dupã cum vãd ºi eu în ,,România Mare”, ai rãmas cu mintea întreagã ºi þi-ai pãstrat ochii buni. Cum de te plîngi cã ai ajuns o legumã? E-he, sã-l vezi pe vecinul meu, Gogu, atins de Alzheimer. Stã cu ochii-n tavan, nu se miºcã ºi nu zice nimic. Doar respirã ºi mãnîncã de stinge, dupã care îl întoarce familia cu pãtura...

Nici pe Floricã nu prea l-a rãsfãþat viaþa. Vãduv de tînãr ºi cu o casã de copii, numai el ºtie cum i-a crescut.

Acum e singur. Din cînd în cînd îi deschid uºa nepoþii ºi face dializã o datã la douã zile. Dar n-a renunþat la plãcerea lui de-o viaþã, pescuitul. ªi sã vedeþi ce i-a dat prin cap, pezevenghiul. Miercuri pe la amiazã, imediat dupã dializã, se urcã în maºinã ºi pleacã în Deltã, unde sare peste dializa de vineri, dar are grijã sã nu bea lichide multe. ªi se întoarce în Bucureºti duminicã dimineaþã, cînd intrã la altã ºedinþã. Acum, îl bate gîndul sã facã o excursie în Croaþia. Dar ãia de la agenþie nu i-au gãsit cazare de miercuri seara pînã sîmbãtã seara.

Nu vã spun cã, într-un rînd, ne venise pe chelie sã ne vizitãm acasã sau mãcar sã ne întîlnim în oraº, la o bere?

Pînã la urmã, am fost deºtepþi ºi am renunþat la idee.

Vãzîndu-ne cum au trecut anii peste noi, nu prea ne mai ardea sã depãnãm amintiri. Ar fi fost ca atunci cînd te întîlneºti cu o doamnã în vîrstã, cîndva o frumuseþe. O recunoºti doar dupã glas ºi te jenezi sã mai intri în vorbã.

Noroc cã doamna trece pe lîngã tine fãrã sã te mai recunoascã. Ce sã-i faci, aºa e viaþa. Din tot treapãdul ºi zbuciumul rãmînem doar cu amintirile. Pînã cînd ºi lumea, ºi Dumnezeu ne uitã pe toþi.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 8 iunie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (60) ,,Andersonville“ (2) Autor: MacKinlay Kantor Data ºi locul publicãrii inþiale: 1955, Statele Unite Editura: The World Publishing Company Forma literarã: roman

Rezumat (2) La vîrsta de 13 ani, Willie Mann din Missouri salvase mai mulþi copii de emigranþi germani de un bãtãuº; s-a îndrãgostit dupã aceea de o fatã din grupul de copii, ºi viseazã sã se întoarcã la ea. El supravieþuieºte datoritã învãþãturilor primite de la tatãl sãu, doctor, despre proprietãþile dãtãtoare de sãnãtate ale apei pure; astfel cã nu bea apã decît atunci cînd plouã.

Se contureazã o intrigã minorã - povestea familiei sãrace de albi Tebbs; în mod special, imaginea celui mai mare dintre fii duce romanul cãtre punctul culminant. Înrolat încã de la 17 ani, Coral se întoarce acasã fãrã un picior. Înveninat, deprimat, el îºi dispreþuieºte viaþa ºi familia deopotrivã. În timp ce cãuta o pasãre pe care o împuºcase, el descoperã un prizonier evadat, fãrã o mînã ºi muribund, din cauza înfometãrii ºi epuizãrii. Amîndoi îºi pierduserã cîte un membru la Gettysburg. Coral decide pe loc sã îl ajute cu mîncare ºi sã îi ofere un loc de ascunzãtoare; yankeul, Nazareth Strider, din Pennsylvania, îl ajutã la rîndul sãu pe Coral, fãcîndu-i un picior de lemn, cu ajutorul cunoºtinþelor primite de la tatãl sãu ºi sculelor împrumutate de la Ira Claffey. Cînd Ira le descoperã secretul, îi ºocheazã pe amîndoi, oferindu-le ajutorul.

Romanul continuã pe parcursul a încã 40 de pagini dupã acest episod, cuprinzînd înfrîngerea confederaþilor, eliberarea prizonierilor ºi arestarea lui Wirz de cãtre poliþia militarã. Doi dintre sclavii lui Ira împreunã cu copiii lor profitã de eliberarea lor ºi pleacã; Coral Tebbs se angajeazã în locul lor. Punctul culminant al romanului se poate spune cã se regãseºte în ajutorul reciproc dintre Coral ºi Nazareth, ºi în simbolica vindecare ºi reunificare pe care o ilustreazã.

Istoricul cenzurii Romanul ,,Andersonville” a fost contestat de cãtre Laurence Van Der Oord, tatãl unui elev de liceu din Amherst (Ohio), în 1967. Etichetînd romanul drept „gunoi”, el susþinea cã fiica lui de 16 ani nu ar putea sã îl citeascã pentru cã nu ar înþelege cuvintele obscene. De asemenea, susþinea cã opera reprezenta 1% istorie ºi 99% gunoi, solicitînd ca Donald Hicks, profesorul de istorie care a recomandat romanul ca lecturã facultativã, sã fie concediat.

Hicks a rãspuns, argumentînd cã valoarea relativã a romanului depãºeºte ca importanþã pãrþile imputabile;

EVENIMENTE NEELUCIDATE

Tragedia de la Teatrul „Ford“: un lanþ de controverse (4) Simple coincidenþe? (2) Ministrul de Rãzboi consimþise în privinþa maiorului Henry Rathbone, un filfizon tînãr ºi monden, care apãruse în lojã împreunã cu logodnica, probabil neînarmat, gîndindu-se cel mai puþin cã avea misiunea de a-l apãra pe preºedinte. La spectacol fusese invitat ºi Ulysses Grant, comandantul suprem al armatei, însã, cu cîteva zile înainte de spectacol, Mary Lincoln, în timpul unuia din accesele ei de iritare fãrã motiv, îi fãcuse o scenã penibilã soþiei lui Grant. ªi acum era greu de crezut cã doamna Grant o sã-ºi mai însoþeascã soþul. În afarã de asta, vizitînd Ministerul de Rãzboi, Grant aflase de la Stanton cã prezenþa amîndorura - a preºedintelui ºi comandantului suprem al armatei - sporeºte probabilitatea unui atentat.

Grant, care în general cãuta sã refuze invitaþiile la spectacole ºi recepþii mondene, a trecut pe la Lincoln ºi i-a spus cã seara trebuie sã pãrãseascã Washingtonul, invocînd dorinþa de a-ºi vedea copiii. Evident cã prezenþa lui Grant la teatru ar fi complicat sarcina conspiratorilor. El ar fi fost însoþit de o escortã militarã, în dreptul lojei ar fi fost postate santinele ºi este puþin probabil cã un strãin ar fi putut pãtrunde în ea ºi s-ar fi putut apropia de preºedinte fãrã a fi fost reþinut de aghiotanþii generalului.

aproximativ 30 din cele 795 de pagini conþineau limbaj ce ar fi putut fi considerat obscen. Pe 24 august, directorul ºcolii a anunþat cã nu va elimina romanul din programa ºcolarã. În 1973, în districtului Buncombe, în Carolina de Nord, Edna Roberts, membrã în consiliul director, a retras o serie de cãrþi, printre care ºi ,,Andersonville”, din biblioteca liceului, susþinînd cã nu sînt potrivite pentru ºcoalã întrucît au un limbaj licenþios. Imediat, a introdus o rezoluþie în consiliul director, care avea ca scop „eliminarea cãrþilor nepotrivite“ din bibliotecile ºcolare.

Consiliul a respins rezoluþia, reafirmîndu-ºi „politicile de selecþie”.

Eforturile dnei Roberts au fost susþinute de cãtre organizaþiile Christian Action League ºi Answer for America. În 1981, districtul Buncombe a fost scena unor noi dispute în privinþa cãrþilor din ºcoli, printre ele fiind inclusã ºi ,,Andersonville”.

Protestul a fost iniþiat de cãtre un grup de cetãþeni reuniþi la liceul Asheville’s Owens, în ianuarie; întîlnirea a fost prezidatã de un numãr de preoþi fundamentaliºti, în fruntea lor aflîndu-se Wendell Runion, organizatorul grupului Concerned Citizens of Owens District. Cãrþile de pe listã au fost etichetate drept obscene. Organizaþia plãnuia sã adreseze o plîngere cãtre responsabilii din educaþie din districtul Buncombe, pentru înlãturarea respectivelor cãrþi. În februarie, un grup în opoziþie cu acesta, intitulat ,,Books”, a fost organizat pentru a oferi ºi o perspectivã alternativã. Pe 19 februarie, peste 1.000 de persoane au participat la un forum pentru a prezenta cele douã puncte de vedere. Cei împotriva politicii de selectare a cãrþilor cereau închiderea oricãror portiþe „care promoveazã imoralitatea”. Printre liderii grupului Books, se numãrau Loretta Martin, preºedintele Asociaþiei Educaþiei din Carolina de Nord, ºi Elsie Brumbeck, directorul pentru publicaþii educaþionale din Departamentul pentru învãþãmîntul de stat. Loretta Martin spunea: „ªcolile noastre sînt în acest moment singurele instituþii care cautã sã elibereze mintea umanã”. Brumbeck a dat citire unei scrisori din partea Asociaþiei Bibliotecilor din Carolina de Nord în favoarea politicii de selecþie a cãrþilor din districtul Buncombe. Cel care s-a manifestat cel mai vehement a fost însã pastorul Fred Ohler care, susþinînd actuala politicã de selecþie a cãrþilor, a întrebat: „De ce imoralitatea este vãzutã doar ca blasfemie ºi ca sexualitate la Steinbeck, Salinger sau Kantor, ºi temele

mai importante, ca sãrãcia mistuitoare ºi nedreptatea socialã, ipocrizia adulþilor, atrocitãþile rãzboiului, sînt ignorate?”. În martie, Consiliul Educaþiei din districtul Buncombe a votat (5 la 2) pentru a pãstra politica de selecþie a cãrþilor. ,,Andersonville” a fost retrasã de pe lista de lecturi pentru clasa a Xl-a la liceul Whitehall, Michigan, pe 12 decembrie 1963. Un „numãr nespecificat de plîngeri neidentificate” au fost primite de inspectorul ºcolilor, Melvin Lubbers, ºi de procurorul Harry J. Knudsen; ultimul afirmînd cã nu îi pasã cã respectivele cãrþi au primit 20 de premii Pulitzer, dacã nu sînt potrivite pentru lectura în ºcoli.

Jane Moog, mama unui elev, iritatã de retragerea cãrþii, a numit aceastã acþiune drept „o încãlcare a libertãþilor civile”. Lubbers a rãspuns cã nu mesajul autorului este controversat, ci doar cã „nu existã un beneficiu suficient de mare în a pune cãrþile în faþa minþilor tinere ºi necoapte”. În ciuda pledoariei fãcute de Evelyn Robinson în favoarea cãrþii, membru în consiliul director al ºcolii, ºi a judecãtorului John J. Piercy, Consiliul Educaþiei a votat 6 la 1 în favoarea lui Lubbers. În 1961, sub conducerea lui J. Evetts Haley, organizaþia Texans for America, un grup de dreapta, susþinuþi de cãtre organizaþia The Daughters of the American Revolution ºi de John Birch Society, au atacat limbajul ºi conceptele cuprinse într-o întreagã serie de cãrþi istorice. Iniþiativa lor a avut succes, determinînd Comitetul de Stat pentru Manuale sã respingã 12 cãrþi criticate de Texans for America ºi 4 atacate de The Daughters of the American Revolution. Mai mult, modificãri substanþiale au fost solicitate editorilor ºi pentru alte cãrþi.

Aceste dispute s-au intensificat, afectînd ºi bibliotecile. ,,Andersonville” a fost interzisã în patru licee din Amarillo ºi în colegiul din Amarillo. Motivele invocate erau legate de ideile politice promovate ºi de faptul cã autorul ar fi fost citat de cãtre House Un-American Activities Committee. În 1962, un comitet de anchetã, organizat în baza rezoluþiei Camerei Reprezentanþilor a statului Texas, a investigat conþinutul cãrþilor ºcolare, în cãutarea unor idei subversive faþã de principiile ºi tradiþiile americane. La o audiere în Austin, pasaje din ,,Andersonville” au fost citite ca exemple de obscenitate ºi „mizerie”.

O încercare de interzicere a romanului ,,Andersonville” s-a înregistrat ºi în Rock County, Wisconsin, în 1969. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGRET BALD, DAWN B. SOVA

...John Wilkes Booth, asasinul lui Lincoln, s-a nãscut în familia unui renumit actor, care în curînd cãzu în patima beþiei. Era al nouãlea din cei zece copii, rãsfãþatul mamei.

Urmînd exemplul tatãlui ºi al fratelui sãu mai mare, în anul 1856 Booth se angajeazã actor în trupa teatrului din Baltimore. Nu era un actor cu adevãrat talentat, cu toate cã ºi-a cîºtigat o mare faimã. În anii rãzboiului civil, era deja o celebritate, o stea, primind onorarii fabuloase pentru vremea aceea. Se ocupa, totodatã, ºi cu speculaþii comerciale.

Frumos, îngîmfat, cu maniere aristocratice, îndelung studiate, Booth devenise idolul femeilor. Acestui lucru nu i-a dãunat nici chiar faptul cã rãsfãþatul publicului devenea, pe zi ce trecea, un beþiv tot mai notoriu. Deºi fraþii sãi erau partizanii Nordului, Booth se raliase sudiºtilor, devenind colaborator al Serviciului lor de Spionaj. În cursul zilei de 14 aprilie 1865, actorul, dupã toate aparenþele, a hoinãrit prin Washington fãrã nici un rost.

Mai tîrziu, ancheta va stabili deplasãrile lui Booth, inclusiv vizitarea pe furiº a Teatrului „Ford”, unde a cercetat amãnunþit loja guvernamentalã ºi a fãcut o gaura în uºã.

Booth lãsase din timp o ºipcã de lemn, care putea bloca clanþa uºii dinspre coridorul ce trebuia strãbãtut pentru a ajunge la loja guvernamentalã.

La orele 3 ºi 30 de minute dupã amiazã, el comite cea mai inexplicabilã faptã din acea zi. Vine la Hotelul „Kirkwood” ºi întreabã portarul dacã este acasã domnul Atzenrodt. „Nu, nu este acasã”. Booth se pregãtea sã plece, dar apoi s-a întors ºi a întrebat dacã vicepreºedintele Johnson este acasã. Aflînd cã Johnson lipseºte, Booth a cerut hîrtie ºi a scris la repezealã cîteva cuvinte: „Nu vreau sã vã deranjez. Sînteþi acasã?”. Lãsînd un bilet ºi lui

Atzenrodt, Booth pãrãseºte hotelul. Este inexplicabil refuzul lui Johnson de a da vreo explicaþie referitoare la biletul lãsat de Booth. Detectivii care încercaserã sã cerceteze aceastã problemã au afirmat cã Johnson l-ar fi cunoscut pe Booth la Nashville, în timp ce era guvernator al statului Tennessee.

Moartea lui Lincoln era pentru Johnson - dupã cum afirmau duºmanii sãi - singura lui ºansã de a deveni preºedinte. Mai tîrziu, adversarii lui Johnson din Congres îl învinuirã fãþiº cã „a ajuns pe poarta crimei la postul de preºedinte”. În acelaºi timp, adepþii versiunii lui Eisenschiml sînt gata sã vadã în scrisoarea lui Booth manevra machiavelicã a lui Stanton: asasinarea lui Lincoln ºi Seward, împreunã cu compromiterea lui Johnson, ar fi deschis calea ministrului de Rãzboi spre culmile puterii. Oricum ar fi, dupã aceasta, Booth pãrãseºte Hotelul „Kirkwood”. Reuºeºte fãrã greutate sã pãtrundã în Teatrul „Ford”, sã ajungã în loja guvernamentalã ºi sa-l împuºte pe Lincoln. Sãrind din lojã pe scenã, asasinul, fãrã a fi reþinut de cineva, iese în fugã din clãdirea teatrului, sare pe cal ºi dispare în întuneric. Garda militarã care pãzea ieºirile din capitalã i-a lãsat sã treacã pe Booth ºi pe Herold, care i-a urmat curînd, ºi conspiratorii dispãrurã în goanã pe ªoseaua Marylandului.

Ceilalþi conspiratori au fost arestaþi în cursul urmãtoarelor cîteva zile. Booth ºi Herold gãsirã adãpost la ferma lui Garrett, partizan înverºunat al Sudului. (va urma) E.B. CERNEAC (Traducere ºi adaptare de EUGEN MIHAICIUC ºi PETRE MOCENCO)

5 greºeli uriaºe care au schimbat soarta lumii Atunci cînd privim înspre trecut, primele personaje care ne vin în minte sînt marii conducãtori ce au schimbat soarta lumii în care trãim. Analele istoriei nu cuprind, însã, doar lideri mari ºi planuri geniale, ci ºi greºeli uriaºe ce au schimbat în mod semnificativ faþa planetei. „Credeaþi cã lumea a ajuns sã arate aºa cum este astãzi în urma unui plan înþelept?”, întreabã Bill Fawcett în cartea „100 Mistakes that Changed History”. Istoricul a analizat istoria omenirii ºi a colectat 100 dintre cele mai importante greºeli ce au avut loc vreodatã ºi care au schimbat în mod semnificativ soarta lumii în care trãim. Iatã 5 dintre greºelile evidenþiate de Fawcett:

Costul uriaº al unei metode simple – 30 d.Chr. Uneori, o greºealã ce schimbã istoria este produsã de ignoranþã, nu de prostie sau de o judecatã eronatã.

Chiar ºi în absenþa intenþiei, consecinþele pot fi dezastruoase.

O decizie economicã simplã luatã de planificatorii Romei ar putea fi cea mai importantã cauzã a decãderii Imperiului Roman. Greºeala a avut loc deoarece magistraþii care conduceau cetatea romanã au descoperit ceea ce pãrea sã fie o soluþie idealã pentru o problemã importantã o oraºului: cum sã alimentezi toate clãdirile ºi fîntînile din oraº cu apã.

Pe mãsurã ce Roma s-a dezvoltat, depãºind pragul de un milion de locuitori, problema apei s-a agravat.

Apeductele romane, care încîntã ºi astãzi turiºtii ce viziteazã capitala Italiei, aduceau cantitãþi suficiente de apã de la munte în oraº. Problema consta în distribuirea acesteia cãtre utilizatori. În cele din urmã, autoritãþile au gãsit o soluþie: un metal ideal, suficient de maleabil pentru a fi transformat uºor în þevi. De asemenea, aceste þevi puteau fi realizate suficient de ieftin pentru a putea fi folosite pe toate cele ºapte coline romane.

Problema consta în faptul cã acest metal minunat, maleabil ºi ieftin, era plumbul. Astãzi, pericolele acestui metal sînt cunoscute, astfel cã simpla descoperire a cîtorva grame de plumb în pereþi este suficientã pentru a duce la distrugerea ºi refacerea acestora. Pe vremea romanilor, însã, plumbul pãrea alegerea idealã.

Era relativ ieftin (o prioritate importantã pentru birocraþi), putea fi curbat în formã de þeavã foarte uºor ºi avea un punct de topire scãzut, ceea ce permitea sudarea uºoarã a racordurilor. Aºadar, þevile de plumb pãreau ideale pentru a duce apa de la apeducte la cetãþenii romani. Din nefericire, þevile otrãveau toatã populaþia romanã, de la cetãþenii de rînd pînã la cele mai importante familii romane.

Specialiºtii de la Centers for Disease Control and Prevention detaliazã cum se manifestã o intoxicaþie cu plumb: „Efectele plumbului sînt la fel fie cã intrã în corp prin respiraþie sau prin înghiþire. Plumbul poate afecta aproape orice organ ºi sistem din corp.

Principala þintã a toxicitãþii plumbului este sistemul nervos. Expunerea la plumb duce la performanþe scãzute în teste ce mãsoarã funcþionarea sistemului nervos. De asemenea, poate provoca slãbiciune în degete, încheieturi ºi glezne, creºteri ale tensiunii arteriale ºi anemie. Expunerea la niveluri ridicate de

plumb poate vãtãma serios creierul ºi rinichii ºi poate duce în cele din urmã la moarte. În cazul femeilor însãrcinate, expunerea la plumb poate duce la avort spontan”.

Aºadar, plumbul provoacã o panoplie de simptome nefericite. Atunci cînd o bunã parte din populaþia capitalei unui imperiu este afectatã sistematic, acest lucru se va resimþi în timp. De asemenea, aceastã descoperire explicã seria de „împãraþi nebuni” care au condus Roma, dintre care cel mai cunoscut este Caligula. Apa potabilã contaminatã cu plumb a contribuit cu siguranþã la problemele lor cognitive.

Aºadar, ceea ce pãrea sã fie o soluþie idealã pentru o problemã practic a slãbit în mod considerabil Roma ºi celelalte oraºe ale imperiului.

Sãgeata care a schimbat istoria – 378 d.Chr. În anul 378, un soldat a fãcut o greºealã ce a accelerat în mod considerabil, dacã nu chiar a provocat, distrugerea Imperiului Roman de Apus. Totul a început departe de Roma, în stepele Asiei, locul de baºtinã al majoritãþii triburilor de cãlãreþi nomazi.

Printre alþii, goþii au trãit în aceste stepe înainte sã se mute în Europa de Est. Goþii erau duri, însã s-au apropiat de graniþa cu imperiile Romane (de Apus ºi de Rãsãrit) deoarece alþi barbari, mult mai duri, îi presau. Aceºtia erau hunii, fãcuþi celebri de Attila o generaþie mai tîrziu, cînd au devastat Europa. În aceastã perioadã, însã, hunii erau o ameninþare aflatã la mare depãrtare, pe cînd goþii erau la graniþa Romei, unde cereau sã traverseze ºi sã se aºeze pe teritorii controlate de Imperiul de Apus. Goþii erau împãrþiþi în douã grupuri, ostrogoþii (din est) ºi vizigoþii (din vest). Liderii vizigoþi s-au întîlnit cu oficialii romani ºi le-au cerut permisiunea ca poporul lor sã pãtrundã pe teritoriul roman. Cele douã pãrþi au cãzut de acord cã, în cazul în care îºi vor lãsa armele în urmã, vor fi bineveniþi. De asemenea, romanii au înþeles cã vizigoþii nu aveau cum sã aibã parte de o recoltã imediat, astfel cã Roma a decis sã le ofere alimente pînã la urmãtoarea recoltã. Întreaga populaþie a migrat, sute de mii de bãrbaþi, femei ºi copii traversînd graniþa în Imperiul Roman.

Deºi ostrogoþii nu fãcuserã parte din înþelegerea cu romanii, ei au trecut la rîndul lor rîul ce reprezenta graniþa cu Imperiul Roman. La scurt timp dupã a devenit evident cã romanii nu aveau suficientã hranã pentru toþii goþii, vizigoþii au început sã captureze sursele de hranã pe care le gãseau, jefuind de multe ori satele ce le ieºeau în cale. Din acest motiv, grupuri restrînse de goþi se luptau în mod constant cu grupuri de soldaþi romani. Pentru a încerca sã rezolve aceastã problemã, guvernatorii romani au solicitat o întîlnire cu toþi liderii vizigoþi. Întîlnirea era, de fapt, un truc prin care romanii doreau sã asasineze toatã conducerea vizigotã, moment dupã care ar fi putut transforma în sclavi vizigoþii înfometaþi ºi fãrã conducãtor.

Tentativa de asasinat a eºuat, liderii vizigoþi reuºind sã evadeze, iar armata acestora a primit în scurt timp întãriri de la ostrogoþi. Timp de cîteva luni, cele douã pãrþi s-au luptat constant. În cele din urmã, împãratul Valens a sosit în zonã pentru a pune punct rãzboiului. Liderul roman spera sã cîºtige o bãtãlie

decisivã prin care sã îi distrugã sau sã îi goneascã pe goþi. Regele vizigot Fritigern a propus romanilor încetarea ostilitãþilor dacã poporul sãu putea prelua controlul asupra Traciei. Valens nu a fost de acord cu propunerea lui Fritigern, adunînd o armatã mare compusã din cavalerie ºi infanterie. Fritigern i-a strîns la rîndul sãu pe goþi, însã a fãcut încã o propunere de negociere. În acest punct al istoriei, goþii erau un popor aproape la fel de civilizat ca romanii, fiind chiar mai cultivaþi decît cetãþenii romani din Galia. Liderii lor erau furioºi, însã percepeau totodatã cã ambele pãrþi aveau mai mult de pierdut decît de cîºtigat. Goþii nu-ºi doreau un rãzboi care i-ar fi distrus ca popor în cazul eºecului. Chiar ºi o victorie ar fi dus doar la slãbirea unui potenþial aliat în lupta contra hunilor. Ce îºi doreau cu adevãrat goþii era un teritoriu în care sã se stabileascã. Acest lucru este demonstrat de faptul cã goþii s-au unit în cele din urmã, 80 ani mai tîrziu, cu ultima armatã romanã adevãratã pentru a-i învinge pe Attila ºi pe hunii sãi. Vizigoþilor nu le plãcea Roma, însã se temeau ºi mai tare de huni. Cele douã armate s-au întîlnit în apropiere de Adrianopol ºi fiecare dintre ele ºi-a stabilit tabãra în cîmpul vizual al adversarului. Cele douã pãrþi au cãzut de acord ca Valens sã trimitã o delegaþie în ringul de caruri ce delimita tabãra vizigoþilor. Fiecare tabãrã veghea cu atenþie la semnele unei posibile trãdãri, pregãtindu-ºi trupele de cavalerie pentru atac în caz cã era nevoie. Fritigern pãrea dispus sã discute la modul serios despre pace. Totuºi, o micã greºealã avea sã vinã de hac Romei. În mod cert, delegaþia romanã era ezitantã în drumul sãu spre tabãra vizigotã. Reprezentanþii Romei erau conºtienþi cã un astfel de truc fusese folosit chiar de romani pentru a încerca asasinarea liderilor pe care acum aveau sã îi cunoascã. În jurul lor, mii de cavaleri înarmaþi cu arcuri ºi lãnci erau pregãtiþi de atac.

De altfel, în ultimele luni membrii celor douã armate se întîlniserã de multe ori pe cîmpul de luptã, astfel cã atmosfera era foarte tensionatã.

Pe fondul acestei tensiuni, unul dintre soldaþii care pãzeau delegaþia romanã a reacþionat brusc la ceva ce a zãrit în tabãra vizigoþilor. Nu este clar dacã soldatul a recunoscut vreun inamic vechi sau dacã a vãzut o miºcare neaºteptatã, însã ce se ºtie sigur este cã acesta a tras cu sãgeata în direcþia taberei vizigoþilor.

Aceºtia au reacþionat prompt cu un tir de sãgeþi, iar majoritatea componenþilor delegaþiei romane au cãzut la pãmînt. Vãzînd acest lucru, cavaleria romanã a atacat tabãra goþilor din ambele pãrþi, însã nu a reuºit sã o penetreze. Cavaleria grea a vizigoþilor ºi a ostrogoþilor se ascunsese în pãdure, astfel cã în momentul atacului roman aceasta a ieºit la ivealã ºi a lansat contraatacul. Asaltatã de sãgeþile provenite din tabãra vizigotã ºi de forþele cãlare, cavaleria romanã a decis sã abandoneze lupta, lãsînd în urmã neprotejate forþele de infanterie. Prost pregãtiþi ºi echipaþi sumar, soldaþii romani au reprezentat o pradã uºoarã pentru forþele goþilor, care au ucis 40.000 de combatanþi. Acest lucru avea sã însemne distrugerea pentru totdeauna a invincibilitãþii Imperiului Roman de Apus. Armatele romane aveau sã devinã din ce în ce mai puþin romane ºi mai degrabã barbare. Roma nu avea sã mai conducã vreodatã regiuni din afara Italiei, iar la un secol distanþã avea sã fie cuceritã de douã ori, barbarul Odoacru obþinînd titlul de împãrat.

Dacã acea sãgeatã nu ar fi fost lansatã spre tabãra goþilor, ar fi existat ºanse ca întîlnirea sã se fi concretizat cu pace. Vizigoþii fuseserã cei care ceruserã discuþiile, aceºtia avînd solicitãri concrete, iar Valens ar fi fost avantajat sã-i aibã aliaþi ºi nu inamici. Fãrã dezastrul de la Adrianopol, Roma ar fi rãmas mai puternicã ºi capabilã sã se apere. O Romã cu o armatã realã ºi cu goþii ca aliaþi ar fi putut sã menþinã nivelul cultural ridicat multã vreme. Secolele ce au urmat Bãtãliei de la Adrianopol au rãmas în istorie sub numele de „Evul întunericului” sau „Epoca tenebrelor”. Fãrã acea sãgeatã lansatã de un soldat anonim, acele secole ar fi putut fi mult mai puþin întunecate.

Lenea care salveazã vieþi - 1928 Unele greºeli schimbã lumea în bine. În acest caz, omenirea a beneficiat de pe urma unei greºeli de laborator. În ºtiinþã, pentru a putea stabili o legãturã între

o acþiune ºi un rezultat este nevoie sã încercãm sã eliminãm cît mai multe din variabilele care ar putea influenþa rezultatul. În chimie, acest lucru înseamnã cã specialiºtii trebuie sã se asigure cã nici o altã substanþã nu contamineazã mostrele. În 1928, un om de ºtiinþã a fãcut o greºealã elementarã: a lãsat sub un geam deschis o placã Petri ce conþinea bacterii din genul Staphylococcus. Cercetãtorul care s-a fãcut vinovat de aceastã greºealã era Alexander Fleming, iar laboratorul sãu era un exemplu de dezorganizare.

Atunci cînd Fleming ºi-a dat seama de greºealã, pe placã apãruse mucegai. Deºi placa Petri nu-i mai era utilã, cercetãtorul a studiat-o la microscop, unde a descoperit ceva ce nu mai vãzuse niciodatã: mucegaiul apãrut peste noapte omora bacteria Staphylococcus! Ulterior, Fleming a descoperit cã acest mucegai creºtea, printre altele, pe pîinea care era lãsatã neacoperitã pentru o perioadã lungã de timp.

Greºeala care a dus la descoperirea mucegaiului în laborator i-a permis lui Fleming sã creeze alãturi de echipa sa primul antibiotic, penicilina, ce a salvat zeci de milioane de vieþi în ultimul secol.

O declaraþie publicã a lui John Foster Dulles, trimisul special al lui Truman în Asia, avea ca scop avertizarea comuniºtilor. Din nefericire, declaraþia sa era formulatã într-un limbaj diplomatic ce ascundea mesajul pe care dorea sã-l transmitã. Cea mai explicitã afirmaþie a lui Dulles a venit în cadrul unei prelegeri în parlamentul sud-coreean. El a afirmat cã America „este credincioasã cauzei libertãþii umane ºi loialã tuturor celor ce susþin aceastã cauzã în mod onorabil”.

Totuºi, aceste cuvinte nu erau tocmai potrivite pentru a avertiza un posibil agresor.

Trupele nord-coreene au traversat paralela 38 pe 17 iunie 1950. Armata sud-coreeanã era dezorganizatã ºi nu avea armele necesare pentru a putea face faþã trupelor din nord, iar unitãþile americane din peninsula coreeanã nu numãrau mulþi soldaþi, astfel cã au fost nevoite sã se retragã în sud. Apoi, însã, lumea a reacþionat la invazie.

Dupã toate declaraþiile americanilor, este probabil ca atît Stalin, cît ºi Kim Il-sung sã fi fost surprinºi de reacþia durã a Statelor Unite. De altfel, dacã Uniunea Sovieticã sau China s-ar fi aºteptat ca Truman sã rãspundã cu forþele armate, aceste þãri nu i-ar fi permis lui Kim Ilsung sã atace. De asemenea, în mod cert nu ar fi permis ca invazia sã aibã loc în timp ce boicotau Consiliul de Securitate al ONU. Deoarece sovieticii nu participau la întrunirile Consiliului de Securitate, acesta a putut sã adopte o rezoluþie care aproba un contigent masiv pentru a ajuta Coreea de Sud. Înainte ca acest conflict sã se încheie, 50.000 de soldaþi ONU (în mare parte americani) au fost uciºi, iar cele douã Corei ºi China au pierdut sute de mii de soldaþi ºi de civili. Aºadar, un cost

Sfera de influenþã - 1950 Principalul instrument al unui diplomat îl constituie cuvintele sale, astfel cã este firesc de presupus cã declaraþiile celui mai important diplomat al Statelor Unite reflectã poziþia þãrii. Din acest motiv, Iosif Stalin ºi Kim Il-sung au fost ºocaþi sã constate dupã ce au invadat Coreea de Sud cã SUA ºi Naþiunile Unite au avut o reacþie vehementã. De altfel, reacþia lor a fost fireascã, deoarece Secretarul de Stat al SUA le dãduse permisiunea sã atace.

Secretarul de Stat al SUA, Dean Acheson, a þinut un discurs pe 12 ianuarie 1950 în faþa National Press Club. Prelegerea urma sã reflecte politica oficialã a SUA, fiind o avertizare pentru Rusia comunistã, China ºi sateliþii acestora. În acest discurs, Acheson a descris sfera de influenþã a SUA dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Problema a apãrut atunci cînd Acheson a descris interesele americane în Pacific ºi a menþionat Japonia, dar nu Coreea. Cel mai probabil, Kim Il-sung s-a bucurat sã audã cã þara pe care dorea sã o cucereascã nu era protejatã de SUA. Politica internã a SUA a complicat ºi ea situaþia.

Preºedintele SUA de la acel moment, Harry Truman, fãcea parte din Partidul Democrat, însã Congresul era controlat de Partidul Republican. Republicanii nu erau încîntaþi de politica externã a lui Truman, motiv pentru care Congresul a respins o solicitare a preºedintelui de a acorda un ajutor în valoare de 60 de milioane de dolari Coreei de Sud. Acesta ar fi finanþat 500 de consilieri ºi tehnicieni care ar fi asistat la modernizarea armatei sud-coreene. Legea a fost respinsã în Camera Reprezentanþilor într-un vot strîns, 193 la 192.

Oficialii de la Moscova ºi de la Phenian au perceput un mesaj clar: SUA abandona Coreea de Sud. O acþiune pe care Truman a iniþiat-o pe 25 aprilie 1950 i-ar fi putut lãmuri pe nord-coreeni. Preºedintele american a emis „Directiva de siguranþã naþionalã nr.

68”, în care anunþa cã forþele americane vor fi folosite pentru a contracara o agresiune comunistã „oriunde în Asia”. Mesajul era clar, însã directivele de siguranþã naþionalã sînt clasificate drept „top secret”, astfel cã dictatorul nord-coreean nu avea cum sã afle conþinutul sãu.

uriaº pentru o greºealã de exprimare. Rãzboiul nu s-a încheiat niciodatã; Coreea de Nord ºi Coreea de Sud încheind în 1953 un armistiþiu, însã incidente între cele douã armate au loc pînã în zilele noastre.

Libertatea, dintr-o greºealã de PR - 1989 Personajul cel mai responsabil de prãbuºirea guvernului Republicii Democrate Germane ºi de reunificarea Germaniei a fost un birocrat comunist.

Greºeala, ºi schimbarea pe care aceasta a provocat-o, avea legãturã cu Zidul Berlinului. Acest zid fusese ridicat pentru a opri fluxul de refugiaþi care pãrãseau Germania de Est pentru Germania de Vest.

Cei mai pricepuþi ºi mai educaþi germani din est aveau cel mai mult de cîºtigat prin emigrarea în Vest, unde salariile erau de pînã la 10 ori mai mari decît în economia socialistã. De aceea, autoritãþile au închis mai întîi graniþa. Problema o constituia partea de vest a Berlinului. Deºi oraºul se gãsea în centrul Germaniei de Est, oraºul fãcea parte din Germania de Vest ca urmare a înþelegerii la care ajunseserã Aliaþii în cadrul Conferinþei de la Yalta. Aºadar, cînd graniþa cu Germania de Vest s-a închis, germanii din est au început sã treacã peste linia ce împãrþea oraºul în douã. Pentru a opri exodul, guvernul RDG a construit notoriul Zid al Berlinului. În anii ce au urmat, aproape 300 de cetãþeni ai Germaniei de Est au fost uciºi ºi alte cîteva sute de persoane au fost rãnite încercînd sã treacã de sîrma ghimpatã ºi de celelalte obstacole ce compuneau zidul. De aceea, construcþia a devenit cel mai vizibil simbol al represiunii comuniste.

Pînã în 1989, RDG-ul eliminase cîteva dintre restricþiile la care erau supuºi cetãþenii Germaniei de

Est. Aceastã tendinþã fusese încurajatã chiar de noul prim-ministru sovietic, Mihail Gorbaciov. Dupã luni de revolte, guvernul est-german a permis cetãþenilor sãi sã cãlãtoreascã prin Cehoslovacia în Germania de Vest, iar în scurt timp trenurile în aceastã direcþie erau arhipline, iar punctele de trecere erau suprasolicitate.

Pînã în noiembrie 1989, conducerea Germaniei de Est lucra din greu la elaborarea unor noi reguli prin care sã relaxeze aceastã presiune, dar prin care sã menþinã controlul asupra situaþiei. Procedura comunistã obiºnuitã pentru o asemenea relaxare a regulilor consta în paºi mici, atent controlaþi. Acest lucru garanta cã guvernul ar fi controlat în continuare aspectul liberalizat, prevenind un efect de domino prin care publicul ar fi avut aºteptãri tot mai mari. De aceea, conducerea RDG nu dorea o relaxare prea rapidã a restricþiilor, pentru cã ar fi creat o situaþie de necontrolat. Dacã o relaxare a represiunii ar fi fost prea acceleratã, aceasta nu ar mai fi putut fi opritã decît prin violenþã. În cele din urmã, autoritãþile au conceput un plan pentru reducerea restricþiilor la graniþã, finalizînd regulile spre finalul zilei de 9 noiembrie. Acestea urmau sã intre în vigoare pe 17 noiembrie. Imediat dupã finalizarea planurilor, un purtãtor de cuvînt al politburo-ului, Günter Schabowski, a organizat o conferinþã de presã pentru a rãspunde întrebãrilor jurnaliºtilor occidentali. Schabowski a primit un bilet pe care scria cã germanii din Est vor putea traversa direct în Vest. De asemenea, scria cã instrucþiunile detaliate vor fi disponibile a doua zi, dupã ce poliþia de frontierã era informatã de noile proceduri ºi instrucþiuni. Mesajul nu conþinea alte detalii, cãci procedurile abia fuseserã finalizate cu cîteva ore înainte.

Schabowski a citit informaþiile de pe bilet în faþa reporterilor ºi totodatã în faþa cetãþenilor Germaniei de Est, deoarece conferinþa era transmisã în direct de postul de televiziune de stat. Apoi, un jurnalist italian l-a întrebat cînd vor intra în vigoare noile reguli. Biletul pãrea sã sugereze, în mod incorect, cã noile reguli intrau în vigoare imediat, fiind necesarã doar informarea grãnicerilor. Astfel, Schabowski nu ºtia nimic despre planul de a reduce treptat restricþiile pentru a menþine controlul guvernamental. De aceea, purtãtorul de cuvînt a declarat „din cîte ºtiu, sînt valabile de acum, fãrã întîrziere”. El a adãugat cã noile reguli se referã inclusiv la trecerea în Berlinul de Vest.

Dupã doar cîteva minute, punctele de trecere din Zidul Berlinului erau sufocate de mulþimi uriaºe de germani care doreau sã treacã în Vest. Grãnicerii erau cuprinºi de confuzie: dacã cu cîteva ore înainte instrucþiunile erau de a împuºca pe oricine încearcã sã treacã graniþa fãrã documentele necesare, acum ei nu mai ºtiau ce sã facã. Toatã lumea era convinsã cã regulile de trecere au devenit mai puþin stricte, însã soldaþii au menþinut trecerile închise. Pe mãsurã ce orele treceau, tot mai mulþi oameni se adunau în faþa punctelor de trecere, iar guvernul est-german nu avea instrucþiuni noi pentru grãniceri. În cele din urmã, aceºtia au deschis porþile, iar mulþimea de oameni a trecut în Berlinul de Vest.

Dupã ce graniþele fuseserã deschise, era imposibilã reînchiderea lor. La cîteva luni, zidul a fost dãrîmat, cãci nu mai era decît un simbol al unui eºec colosal. În 1990, cele douã state germane au redevenit unul, iar Stasi, temuta poliþie secretã din RDG a fost desfiinþatã. Aºadar, un anunþ eronat al unui purtãtor de cuvînt, Günter Schabowski, a schimbat pentru totdeauna soarta Germaniei ºi a Europei.

MARIUS COMPER

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 8 iunie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Basculanta cu hoþi ºi proºti de la Corabia Motto: ,,Îmbobocitã-i România,/ Nu ºtii care e hoþul ºi care e Poliþia./ Ce importanþi sîntem cu toþii,/ Azi nu mai ºtii care e Poliþia ºi care-s hoþii”. (Folclorul nou la sate ºi la oraºe) 1) Dacã, pînã acum, legenda spunea cã, la Caracal s-ar fi rãsturnat o amãrîtã de cãruþã cu proºti, asearã, am aflat la televizor cã, în apropiere, la Corabia, ne-a fãcut de rîs ditamai basculanta. Plinã ochi ºi cu proºti, dar ºi cu hoþi, care erau gata-gata sã se înece-n Dunãre. Vestea nea dat-o îndrãgitul actor Miticã Popescu, vedeta emisiunii ,,De-ale lui Miticã”, de la TVR 2. Ce e drept, e drept, de ceva vreme, nu prea îl mai aveam la maþe pe ,,Cocoºilã”, cã prea seamãnã cu Meleºcanu, amorþitul nostru ministru de Externe, care doarme-n cizme ºi nu bagã de seamã obrãznicia ºovinilor unguri (,,În curînd, în toatã Transilvania se va vorbi ungureºte!” – Viktor Orban, într-un discurs rostit, recent, la Cluj-Napoca.) Sau poate doar se preface cã doarme, fiindcã politikia asta e tare îmbîrligatã cînd e vorba de arginþi...

Dar sã ne reîntoarcem la Corabia, judeþul Olt, unde, cãlcat de televiziune, hoþul ãla de primar s-a ascuns în munþi, lãsîndu-l pe cîmpul de bãtaie doar pe viceprimar – un ãla ºi nãrod, ºi viclean, calitãþi esenþiale pentru un edil. Motivul neaºteptatei vizite l-a constituit o reclamaþie. Mai mulþi cetãþeni i-au dat în gît pe primar ºi pe gaºca lui de consilieri cã au tãiat vreo 70-80 de tei din centrul urbei, o frumuseþe, nu alta, protejaþi de lege, ºi care îºi uneau coroanele bãtrîne într-un fel de tunel verde, mai ales pe strada principalã. Dupã mintea înceatã a edililor, sau mai degrabã ticãloasã, teii aceia ar fi împiedicat o firmã de asfaltangii sã ,,modernizeze” centrul. ªi harºti!, au pus mîna pe drujbe ºi pe topoare. Stãm în loc ºi ne crucim, dar o întrebare tot ne mijeºte pe buze: ce-or fi pãzit ºefii Parchetului ºi ai Poliþiei locale, de au fost nevoiþi bieþii oameni sã umble cu jalba-n proþap taman la Bucureºti? O întrebare retoricã, desigur. Cãci pînã ºi copiii de grãdiniþã ºtiu cã ramificaþiile teritoriale ale respectivelor instituþii, dimpreunã cu primãriile, prefecturile ºi consiliile judeþene, acoperiþi cu totul de umbrela Serviciilor, sprijinã la greu bandele de interlopi care opereazã în toate judeþele. Gãsind explicaþia samavolniciei de la Corabia, normal ar fi fost sã ne

Din haos Doamne-am apãrut ... ªi ne-am întors în haos (5) Motto: Discordia este marele rãu al speciei umane, iar toleranþa, singurul leac. (Voltaire) Profund indignat de haosul interminabil care s-a instalat în þara noastrã, distinsul publicist Ioan Blidaru se întreba într-un comentariu recent, apãrut în ,,Flacãra lui Adrian Pãunescu”: ,,Cum am ajuns noi, românii, numai în trei decenii de delir democratic, sãrãntocii ºi cerºetorii Europei, þarã în care 1% din totalul populaþiei deþine o avere echivalentã cu a restului de 99%?”. Am ajuns, stimate confrate, fiindcã, întorcîndu-ne la capitalismul hrãpãreþ ºi devastator, nici nu puteam sã avem altã soartã.

Dificultãþile pe care le întîmpinã economia româneascã, în condiþiile globalizãrii, sînt multiple, dar lipsa de capital este esenþialã. Puþini sînt marii investitori strãini, dispuºi sã-ºi deschidã chimirul pentru noi, întrucît considerã cã foarte multe din cele 18.500 de companii cu active mai mari de un milion de euro sînt neatractive, neputînd sã le asigure profituri maxime. Dar 1.500 de companii, cu capital mai mare de 10 milioane de euro, reprezintã zone de interes pentru investitorii strãini ºi pentru bãnci. Trebuie spus, în acelaºi timp, cã, pe lîngã lipsa de capital, economia noastrã este obstrucþionatã de proprii manageri. În acest sens, rapoartele Curþii de Conturi dezvãluie periodic haosul care domneºte în companiile controlate de stat.

Astfel, în perioada 2008-2017, bugetul statului a fost prejudiciat cu peste 331 miliarde de lei, de cãtre proprii angajaþi, care îºi fac de cap pe banii populaþiei, fixîndu-ºi salarii ameþitoare, ori nãscocind tot felul de sporuri salariale, care de care mai surprinzãtoare.

Pe zi ce trece, haosul se generalizeazã ºi în instituþiile fundamentale ale statului de drept, dar în nici una dintre ele intriga ºi scandalurile n-au atins cote atît de înalte

oprim aici cu intervenþia noastrã. Dar o altã nedumerire nu ne-a lãsat în pace: a cui sã fie firma aceea de construcþii, care a asfaltat Strada Mare din Corabia, tãind ºi mutilînd copacii? Ce balaur fioros îºi rînjeºte carnasierii, cã nimeni din oraº n-a avut curajul sã-i pronunþe numele? Dar ºi mai demenþialã este teama care i-a cuprins pe tot mai mulþi oameni. Pe viceprimar îl înþelegem: uns cu toate alifiile, el este o rotiþã, acolo, în marele angrenaj al mafiei din judeþul Olt, care controleazã aºa-zisele acþiuni edilitare devoratoare de bani publici. La fel, o înþelegem ºi pe doamna aceea cu ochelari de la Garda de Mediu judeþeanã, care, întrebatã a cui e firma de construcþii, dãdea din colþ în colþ ºi îi tremura maxilarul, poate îºi luase ºi ea ,,dreptul” sau poate doar îºi apãra locul de muncã. Dar nu ne aºteptam ca pînã ºi reporteriþa de la TVR 2 sã se lase filmatã numai din profil ºi din spate, nu cumva sã ce?... Nici Al Capone nu se fãcuse atît de cumplit precum patronul blestematei firme de construcþii din judeþul Olt, care, la fel ca în Bucureºti, face bani grei tot înlocuind bordurile ºi asfaltul, ferestre ºi uºi din termopan, instalaþii sanitare sau plantînd firicele de iarbã ºi panseluþe. (Un lucru e clar: ,,De-ale lui Miticã” vrea sã mergã pe urmele emisiunii ,,Reflector” de altãdatã, dar n-are nici o ºansã de izbîndã cîtã vreme îi clãnþãne dinþii de spaimã. Nu aºa se face gazetãria de investigaþii.) Cînd oare îl vedem primministru pe respectivul patron? Am ajuns mai rãu ca în filmele neorealiste italiene cu mafioþi, în care eu nu vãd, tu nu auzi ºi el nu vorbeºte. Dacã-i aºa, e vai de cele douã doamne care s-au încumetat sã reclame porcãria la Bucureºti ºi sã se lase filmate în prim-plan. Or mai fi în viaþã?

2) Tot în aceeaºi emisiune, Miticã Popescu ne-a pus la îndemînã un alt caz de aritmie socialã, pe care nu ºtim unde sã-l plasãm: la hoþie, sau la prostie? Cît priveºte locul desfãºurãrii acþiunii, sorry!, dar, dupã episodul teilor din Corabia, ne-am îngãduit o pauzã de cîteva minute, bãnuind cã urmeazã mai multe reprize de publicitate greþoasã. ªi am închis. Dar, cînd am revenit, tocmai se ajunsese la intriga noului subiect. Aºa cã n-avem certitudinea locului unde se desfãºoarã acþiunea, dar putem bãnui cã e vorba tot de Corabia.

Un doctor cu naivitãþi de adolescent s-a gîndit sã-ºi deschidã un cabinet medical în oraº, cînd putea foarte bine sã-ºi bage picioarele în guvernarea Iohannis-Dragnea ºi s-o taie afarã, sã le repare mestecãtoarea nemþilor sau francezilor, la alegere. Dar el nu ºi nu, poporul meu, cum o sã-l las cu claviatura ruptã? Zis ºi fãcut: s-a împrumutat

de ceva euroi în bancã ºi, cu ce mai avea îngropat sub nucul din grãdinã, iaca, ºi-a deschis mustãria. Buun. ªi, azi aºa, mîine aºa, începuse sã-i meargã bine dinþarului nostru. Dar, într-o noapte, soarta i-a dat de înþeles cã, dupã bine, vine ºi rãul. Adicã, l-a vizitat un hoþ. Ce-i drept, dupã cum se vedea ºi pe camera de supraveghere, hoþul n-a pus botul la nimic ºi nici n-a stricat ceva. A plecat cum a venit.

Dar doctorul nostru, în loc sã zicã bogdaproste cã a scãpat uºor, s-a trezit cã þipã în el spiritul civic, ,,Sãri, nene Dumitrache! La poliþiune!”, ºi cã ar vrea sã ajute organele sã gãbjeascã lotrul. Dar, vorba lui Creangã: dacã a fãcut-o dupã capul sãu, rãu cap a avut, iar dacã s-a luat dupã alþii, nu i-a priit deloc. Fiindcã doamna Poliþie, în loc sã-i zicã sãr’ mîna, nene, cã ne-ai pus golanul în palmã, s-a simþit ultragiatã ºi i-a împuºcat o amendã de 10.000 de lei, sã se înveþe minte ºi sã nu mai facã pe smardoiul ºi sã-ºi bage nasul în treburile statului. Normal, doctorul a cerut explicaþii. ªi ºeful de post local, care, în episodul precedent, trimis de primar, le urmãrea pe doamnele care pîrau la TVR 2, de data aceasta, i-a pus legea în braþe. Care ce zice? Pãi, ea zice cã: pentru a deschide o prãvãlie personalã, îþi trebuie 3 chestii cu care sã previi spargerile: 1) – camerã de supraveghere. Ai? Am! 2) – alarmã. Ai? Am! 3) – gratii la ferestre. Ai? N-am! 4) – analiza de risc. Ai? N-am! Pãi vezi? D-aia, bãiete, þi-am trîntit amenda maximã, pentru ,,n-am”-ul ãsta în dublu exemplar. Dar doctorul se fãcea cã nu pricepe neam: pãi, dacã ºtiam cã-mi trebuie atîtea, îmi cumpãram pistol, iar voi vã cãutaþi de lucru pe vreun ºantier... În încheierea reportajului s-a dat cuvîntul unei doamne avocat, care s-a oferit sã-l apere pe doctor: ,,Pînã la urmã, vom cîºtiga ºi acest proces. Dar nu înþeleg de ce unii poliþiºti þin cu tot dinadinsul sã se facã de rîs?”. Sã-i dãm cuvîntul ºi lui nea Miticã-Fãrã Fricã: ,,Statul român de tip mafiot, cum i-a zis ºi Bãsescu, nu e o vorbã goalã.

Dar de cine sã te fereºti mai întîi, de hoþi, sau de stat?

Mînã-n mînã cu Poliþia, nu ºtie decît sã dea amenzi. Nu sã preîntîmpine ºi sã discearnã între o vinã mai micã ºi alta mai mare”. Sîntem curioºi ce vor spune domnii Coarnã ºi Surugiu, liderii sindicatului poliþiºtilor, despre acest caz. Pînã atunci, ºtiþi ce se aude prin Corabia? Cicã hoþul filmat în cabinetul medical este chiar ºeful de post din localitate. Care, nemaiprinzînd nici un infractor (pardon, suspect), de ceva vreme, a intrat la reciclare, spãrgînd, pe ici, pe colo, prãvãliile ºi locuinþele negustorilor, sã nu-ºi piardã mãiestria profesionalã.

PAUL SUDITU

ca în Justiþie. Dihonia care s-a instalat în sistemul nostru judiciar este rezultatul acþiunilor nefaste ale unor procurori ºi judecãtori, unºi în înalte funcþii de diabolicul comunist Traian Bãsescu, cel care ºtia cã fãrã o asemenea gardã la spate n-ar fi putut sã reziste în fruntea þãrii.

Uneltele bãsiste, selecþionate nu dupã criterii strict profesionale, ci dupã metehne politice, s-au strãduit ºi, din pãcate, au reuºit sã schilodeascã Justiþia ºi s-o transforme, într-o oarecare mãsurã, în poliþie politicã, încurajate fiind de liderii unor partide ºi de ultimii doi preºedinþi ai þãrii. Aºa se face cã, pînã nu demult, CSM devenise principala sursã de scandal, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie se transformase, sub conducerea Liviei Stanciu, într-un pluton de execuþie, iar DNA, feuda pe veci a Laurei Codruþa Kövesi, într-o veritabilã ghilotinã, care a terorizat lideri politici din 30 de judeþe ºi din Capitalã. Struniþi de ºefa lor, unii procurori de la DNA întocmeau dosare dubioase, folosind declaraþii ale unor puºcãriaºi ºi ale unor martori inexistenþi, fabricaþi în laboratoarele proprii. În alte cazuri, numele celor consideraþi corupþi, în mod tendenþios, dar care nu puteau sã fie citate la DNA din lipsã de probe, erau consemnate pe ,,liste negre” ºi expediate la Bruxelles, de unde se întorceau în România ca de la un for a cãrui autoritate garanta vinovãþia celor proscriºi, în locul probelor. Nu numai procurorii de la DNA se pretau la asemenea mîrºãvii, ci ºi stãpînii lor din fruntea UE. Ca sã lucreze în ritm cît mai alert ºi cît mai eficient, DNA a încheiat protocoale cu SRI, de unde primea nu numai sprijin, ci ºi ordine. De curînd, toate aceste nelegiuiri au început sã iasã la ivealã, dar ºefa DNA neagã tot, aºa cum procedeazã în faþa tuturor inconvenientelor. Unii procurori claseazã dosare la baza cãrora stau grave ºi evidente fapte de corupþie, ca Microsoft, fraudarea alegerilor prezidenþiale din 2009 - în urma cãrora Bãsescu a reuºit sã se menþinã încã 5 ani în fotoliul de la Cotroceni ºi sã încaseze, în mod necuvenit, sute de mii de lei din Bugetul statului -, înstrãinarea Flotei maritime

româneºti, de cãtre acelaºi personaj sinistru, precum ºi alte au primit NUP, ori au fost uitate prin sertare.

Cît de nedrepte ºi cît de pãtimaºe au fost multe dintre dosarele întocmite de procurorii de la DNA aflãm din rezoluþiile Curþii Europene a Drepturilor Omului. Din 1994, cînd România a ratificat Convenþia acestei instituþii, ºi pînã în 2014, peste 30.000 de persoane, condamnate de Justiþia autohtonã, au adresat plîngeri la CEDO, iar rezultatul a fost unul usturãtor pentru procurorii implicaþi în asemenea cauze, dar mai ales pentru stat, care a plãtit despãgubiri de aproape o jumãtate de miliard de euro.

Fãrã îndoialã, prin astfel de acþiuni, DNA nu apãrã legalitatea, nu stîrpeºte corupþia, ci dimpotrivã, afecteazã statul de drept ºi întreaga societate româneascã. Un asemenea comportament a fost posibil ca urmare a inexistenþei unei Legi a rãspunderii magistraþilor. Propunerea ministrului Justiþiei, de adoptare a unui asemenea act normativ, este ºi astãzi contestatã cu vehemenþã de unii procurori ºi judecãtori, de lideri ai opoziþiei, îndeosebi de liberali, care nu doresc o reformã în acest domeniu, ci vor sã rãmînã la prevederile, în mare parte totalitariste, ale sistemului judiciar actual, statornicite de Macovei, în vremea cînd tãia ºi spînzura în Justiþia româneascã. La ora actualã, scandalul din sînul Justiþiei se învîrte în jurul Laurei Codruþa Kövesi, revocatã din funcþia de ºefã a DNA de cãtre ministrul Justiþiei, Tudorel Toader, decizie cãreia Klaus Iohannis, salvat de unii procurori ºi judecãtori pentru tranzacþii dubioase cu niºte imobile, achiziþionate înainte de a ajunge în fruntea þãrii, refuzã sã-i dea curs, deºi ºtie bine cã preºedintele României nu are nici o atribuþie constituþionalã expresã care sã justifice un drept de veto în revocarea procurorilor din funcþii de conducere. O asemene rãspundere revine ministrului Justiþiei, sub a cãrui autoritate funcþioneazã procurorii constituiþi în Parchete. De altfel, potrivit legilor în vigoare, preºedintele þãrii este obligat sã revoce din funcþie un procuror, la cererea ministrului Justiþiei. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 8 iunie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Timpul unei reconcilieri naþionale De ce nu poate exista în þara asta - furatã, trãdatã ºi batjocoritã - ºi puþinã liniºte? De ce nu ne axãm eforturile pentru a construi? ªi aºa lumea zace pe un butoi cu pulbere, iar domnului preºedinte i s-a nãzãrit, acum, sã dãrîme guvernul care, fie vorba-ntre noi, n-a fost instalat de prea mult timp. ,,Este imperioasã demisia doamnei Dãncilã”, declarã, ritos, omul de la Cotroceni. Dar de ce, dom’ preºedinte, nu lãsaþi acest Cabinet, care este expresia voinþei alegãtorilor, sã lucreze? Pe cine vreþi sã puneþi în loc, pe Cioloº? Ne-am sãturat de guvernarea acelui personaj destul de departe de aºteptãrile noastre. Iatã, însã, cã a apãrut ºi-un vajnic susþinãtor, în persoana lui Ludovic Orban, preºedintele PNL. Un ipocrit ca acesta, rar mai întîlneºti pe dulcele plai mioritic. Ciiinee... e cea mai mare slugã a preºedintelui Iohannis? Greu de rãspuns.

Toate ca toate, dar sã faci plîngere penalã împotriva Vioricãi Dãncilã, acuzînd-o de ,,înaltã trãdare” ºi alte asemenea grozãvii – e prea de tot.

Cum sã renunþi la mijloacele democratice ale luptei politice, mutînd-o pe tãrîmul justiþiei? ªi asta o face tocmai preºedintele unui partid istoric care, în prima jumãtate a Secolului XX, a lansat celebra doctrinã naþional-liberalã ,,Prin noi înºine!”.

Ciiinee... este o ,,unealtã jalnicã”, aºa cum s-a exprimat dom’ Dragnea? Chiar domnul Ludovic Orban, autorul respectivei plîngeri penale. Dar

dacã, în acest context tulbure, s-ar trezi cu o frumoasã suspendare însuºi preºedintele Iohannis, cã tot n-a prea fãcut nimic pentru þarã? Mãcar pe plan extern sã se fi realizat ceva pozitiv. Menþinem – greºit, în opinia noastrã – relaþii încordate cu Rusia.

N-am fost în stare sã trimitem un reprezentant oficial la sãrbãtorirea victoriei împotriva fascismului. În schimb, ambasadorul SUA a participat personal la eveniment. Noi habar n-avem ce pericol ne paºte, dacã ,,ursul” de la Kremlin îºi zburleºte odatã blana. Auzim cîinii-n Giurgiu, cu tot barajul de la Deveselu. Sîntem atît de slugarnici ºi lipsiþi de direcþie, precum o barcã gata sã se scufunde, pe care o duc valurile unde vor...

Ar fi timpul unei reconcilieri naþionale. Ar fi timpul sã lãsãm la o parte ideea dãrîmãrii guvernului, prost, bun, cum o fi el. Domnule Orban, v-au orbit flãcãrile mistuitoare ale farului de la Cotroceni? Iar dvs., domnule Iohannis, e timpul sã vã întoarceþi privirile spre realitatea crudã ºi sã ciuliþi urechile la glasul poporului necãjit ºi batjocorit. Disputele politice exacerbate nu ne pot duce decît la ruinã. ªi aºa, multã lume crede cã am ajuns un fel de colonie, cã n-avem nici un cuvînt de spus pe plan internaþional. ªi este trist, ºi periculos jocul politic mîrºav, cu sfidarea voinþei poporului. Sã nu uitãm cã sîntem în anul Centenarului Marii Uniri.

Cum celebrãm noi unul dintre marile evenimente ale Istoriei noastre? Prin dezbinare, prin urã, prin jocuri politice murdare? Ar fi bine sã nu uitaþi sfatul biblic pe care vi l-a dat primarul general al Capitalei: Cine ridicã sabia, de sabie va pieri! Dixit.

GEORGE MILITARU

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (90) „CE, BÃI, EU SÎNT STRUNG?“ Atîta doar cã Cezar nu prea mai era adeptul acestor programãri cînd era vorba de el, cã nu avea niciodatã rãbdare. I se aprindea flama ºi voia scandal pe loc, nu te mai înþelegeai cu el. Aºa cã era celebru pentru cã, de fiecare datã cînd se ivea la orizont o bãtaie, el pleca imediat dupã adversar. Nu cã nu o lãsa pe a doua zi, dar nici mãcar pentru peste o orã.

La fel s-a întîmplat ºi la bãtaia de pominã cu Marin Luptãtorul. Joia, sîmbãta ºi duminica, eu cu Gigi Marinescu eram responsabili cu ordinea la Casa de Culturã „30 Decembrie“, din cartierul cel mai baban din oraº. Purtam pe mîna dreaptã banderole albe pe care scria cu roºu „O“, de la ordine. Eram puºi acolo de directorul Casei de Culturã, care ne plãtea cu 50 de lei pe zi. Bine, cã ne dãdea banii, 150 de lei, doar duminica dupã ce se termina dansul, cã era pãþit cu noi. Treaba noastrã acolo era sã nu izbucneascã vreun scandal, sã vinã cei din alte cartiere ºi sã iasã iureº. Acest lucru nu se întîmpla, însã scandaluri tot apãreau zilnic, inevitabil, numai cã tot noi le fãceam. Era frumos, viaþã ºmechereascã, cã venea gagica cu tine ºi, dacã îmi plãcea de ea, pleca cu mine, nu se putea altfel. Oricum, nu bãga nasul oricine pe acolo, trebuia sã fii cît de cît bazat. Pentru cã veneau ºmecheri din toate cartiertele din Bucureºti, aºa cã dacã erai fraier mai bine stãteai acasã. În schimb, dacã erai ciumeg, fãceai legea. Trãgeai o linie cu piciorul pe ring ºi anunþai tare: - De aici încolo dansez doar eu, s-a înþeles?

- S-a înþeles!

- Bun, cã altfel vã încing!

Eu unul aveam mereu ºi o nuieluºcã la mine, nu mã despãrþeam niciodatã de ea. ªi pe care se apropia, îl ºfichiuiam cu ea pe faþã. Durea al naibii ºi îþi lãsa ºi un semn bunicel, o dungã care þinea cîte o orã-douã. Sau cereai la formaþie sã cînte doar ce vrei tu, erau zeci de metode sã le demonstrezi celorlalþi care e jupînul. Cezar venea rar de tot pe acolo, cã se dansa în draci, nu prea se stãtea la mese. ªi cum el habar nu le avea cu bîþîitul ºi era ºi puturos, prefera sã se ducã la o cîrciumã, sã bea liniºtit toatã noaptea. Într-o vineri seara însã, eram la Perla, cînd vine Talanu’ cu o falcã în cer ºi una în pãmînt, pus pe harþã.

Scrisoare Deschisã adresatã domnului Ludovic Orban, preºedinte PNL Prima datã, domnule Orban, m-aþi dezamãgit la Tel Aviv, în timpul întîlnirii comune pe care am avut-o cu ministrul Transporturilor din Israel, la Congresul PORT 2 PORT, unde am fost invitat ca speaker. Am avut impresia, cã în calitatea pe care o aveaþi, de ministru al Transporturilor, nu reuºeaþi sã vã concentraþi ºi sã îi comunicaþi preopinentului dvs. chestiuni de interes. Am încercat sã vã ajut; am ºi acum peticul de hîrtie pe care una din colaboratoarele dvs. a scris textual „lãsaþi-l pe domnul ministru sã vorbeascã!”.

M-aþi dezamãgit definitiv în seara zilei de 7 mai 2018, cînd la emisiunea „Radio România Actualitãþi” aþi proferat expresii neadecvate ºi sub nivelul unui bãrbat, dar ºi politician „de clasã” la adresa primarului general al capitalei, doamna Gabriela Firea.

Expresia de dezamãgire am folosit-o în 2010 la adresa lui Traian Bãsescu, pe care l-am cunoscut; dacã doriþi, cereþi sã vi se prezinte sãptãmînalul „Flacãra lui Adrian Pãunescu”, numãrul din 5 iulie 2010, cînd i-am recomandat apãsat lui Bãsescu „sã-ºi negocieze retragerea ºi sã o facã”. ªi domnului Tãriceanu i-am scris cã a dat dovadã de lipsã de bãrbãþie ºi curaj atunci cînd nu a aprobat cererea soþiei lui Corneliu Vadim Tudor – senator în 4 legislaturi - sã „gãzduiascã” sicriul acestuia în clãdirea Parlamentului! Vã stau la dispoziþie pentru o eventualã punere în discuþie a motivelor ce mã determinã sã vã scriu, dar nu înainte de a cere sã ascultaþi cele declarate la emisiunea în cauzã. Cu sinceritate, Dipl. ec. ªTEFAN D. POPA

- Bãi Mutule, cine e unu’ Marin, de îi zic ãºtia luptãtorul.

- Un mut.

- Cum mut?

- Mut pe bune. E surdo-mut, ca ai mei, dar face lupte, e o forþã a naturii.

- Ce e, mã?

- E puternic rãu, i-a speriat pe toþi ãia pe la Automatica.

- Pãi de ce i-a speriat?

- La noi la Automatica e un strung mare de tot ºi e aºezat chiar în mijlocul halei. ªi tot trebuia Marin sã îl ocoleascã, pînã i s-a pus pata la mut.

- ªi ce treabã am eu cu strungul lui?

- Ai rãbdare ºi tu un pic ºi ascultã. Strungul nu era prins cu ºuruburi în podea, cã îl mai mutau ãia prin secþie. Dar ca sã îl urneºti trebuia sã îi faci mangialîc ºi vreo ºase inºi se chinuiau sã-l tragã, puþin cîte puþin. ªi l-a mutat mutu’ ãsta de Marin de unul singur. E puternic rãu de tot, Cezare!

- Da, e atît de puternic cã se bate cu strungu’! Sã vezi ce-i scot eu lui puterea din cap.

- Ai grijã, cã...

- Am pe mã-sa, zi pe unde umblã?

- Vine sîmbãta la noi, pe la Casa de Culturã, dar ce ai cu el?

- L-a mîncat în cur sã zicã la un ºpriþ cã i se rupe de Cezar.

- N-o fi zis!

- Las’ cã vin ºi eu mîine pe acolo ºi sã vezi ce bãtaie îi dau eu lui, de nu mai zice el de mine nimic, toatã viaþa lui, - Cezare, vezi cã e tare mutu, cã a mutat strungu’!

- Ei, sã vezi ce-l mut eu pe el, cu tot cu strung!

A doua zi, Marin a venit printre primii la dans.

Era bine fãcut, solid, tot compact, ziceai cã e o gorilã. ªi faþa o avea la fel, teºitã ºi fioroasã, nu prea o cãuta nimeni în mod expres cu el. N-a trecut o orã ºi a venit ºi Talanu’. L-a cãutat din priviri, l-a ginit ºi s-a dus direct pe el: - Tu eºti, bãi, Marin? Ãla a fãcut semn din cap cã da.

- Hai cu mine sã ne batem, sã vezi ce-þi scot eu þie ciumegãreala din cap!

Marin abia aºtepta ºi el sã se batã cu Cezar, aºa cã nu a stat prea mult pe gînduri ºi l-a urmat imediat. Au plecat din Casa de Culturã, toatã lumea s-a luat dupã ei. Eu unul traduceam între ei, cã ºtiam de la ai mei limbajul

surdo-muþilor. Am mers pe Madrid, o stradã care era pe undeva pe lîngã Perla. Se fãcuse deja vreo zece seara, ºi s-a stabilit sã se batã parte în parte, chiar acolo, sã ia cinci paºi distanþã ºi, la semnal, sã înceapã. Era spre toamnã, s-au oprit în mijlocul strãzii ºi ºi-au dat jos amîndoi hainele. Le-am þinut eu împreunã cu alþi bãieþi, cã venise ºi Gigi, ºi Gherman, o mulþime de ºmecheri. Toþi ºtiau cît de nebun e Cezar la bãtaie, dar ºi cu Marin nu era de glumit, cã era foarte puternic, ziceai cã e o statuie.

Talanu’ avea un pulover roºu gros pe gît, niºte mãnuºi de piele în mîini, nici mãcar nu ºi le-a dat jos, nu mai avea rãbdare sã se ia la bãtaie. Noi ne uitam mai mult la Marin, care era încordat de i se umflau venele la gît de ziceai cã i se sparg. Era mare, ºi se ducea hotãrît spre Cezar, de ne-am zis cu toþii cã dacã îl prinde de aproape îl face de rîs pe Talan, nu mai scapã viu din mîinile lui.

Dar omul nostru nu avea nici o treabã, el mergea deschis, ca pe stradã, fãrã gardã, în timp ce Marin luase o poziþie de luptãtor. S-a fãcut Cezar cã îi dã cu piciorul la ouã, ãla a muºcat momeala ºi s-a ferit, aºa cã l-a prins descoperit.

Cînd i-a dat un pumn în cap s-a auzit scrîºnet de oase, dar s-a dat Marin doar un pas înapoi. Cînd i-a mai trîntit însã un pumn în cap, a cãzut în cruce, mort. ªi l-a luat la picioare, îl tãvãlea pe jos de i se bãlãngãnea capul mutului de ziceai cã e sac de cartofi.

Chiar am crezut cã îl omoarã atunci ºi am sãrit mai mulþi sã îl þinem. Dar pînã sã-l prindem bine în braþe, s-a scuturat ºi a apucat sã-i mai dea cîteva picioare în faþã, deºi tot îl rugam: - Lasã-l, Cezare, cã-l omori!

- Lasã, cã-i scot eu ciumãgãreala din cap! Pãi ce, eu sînt strung, sã mã mute el pe mine din loc?

L-am oprit pe nebun, dar altã belea, cã nu se mai scula Marin de jos. L-am udat cu apã, l-am zgîlþîit, nimic, am crezut cã a dat ortul popii, cît era de mare!

Am oprit o furgonetã TV care trecea pe stradã ºi l-am dus la Spitalul de Urgenþã. L-au preluat în Camera de Gardã, au început sã-l resusciteze, noi am plecat ºi el tot nu îºi revenise.

De-abia dupã vreo orã, cînd era deja dus în salon ºi aºezat pe pat a fãcut ºi el ochiºori. I-a rupt Marin cu bãtaia pe toþi ãia de pe acolo care i-au picat în mînã, ºi pacienþi, ºi brancardieri, cã nu mai ºtia cine l-a bãtut, de la cîte picioare îi dãduse Talanu’ în cap. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 8 iunie 2018

Poveºti din viaþa romilor toate astea, ºi multe altele, doar pentru a avea senzaþia cã este tratat la fel. Tratat la fel nu a fost niciodatã, pentru cã mai întotdeauna a avut parte de reacþii diferite, care au balansat de la „dacã e þigan”, atunci cînd prin ceea ce fãcea valida experimentul lui Pavlov, trezind reacþii „naturale” de rasism pur, pînã la „a-l dracului þigan!” sau „e un þigan deºtept”. Identitatea mea etnicã a fost „obligatorie” în tot ceea ce am fãcut pînã acum. Chiar ºi aici, în faþa dumneavoastrã, nu mã aflu pentru cã cine ºtie ce mare „sculã” aº fi, ci mai ales pentru cã ºi eu sînt perceput ca fiind „un þigan altfel”. Sînt eu „altfel”? Adicã sînt mai deºtept, mai frumos ºi mai devreme acasã decît alþi romi?

Sînt eu „o excepþie”, aºa cum mi se spune de foarte mulþi oameni din jurul meu atunci cînd postuleazã celebra frazã „Dacã ar fi toþi þiganii ca tine, ce miºto ar fi!”.

Rãspunsul este: NU! De la mine, ºi de la cei ca mine se aºteaptã mai degrabã sã eºuez. Nu sînt o excepþie ºi nici nu sînt vreo mare personalitate a romilor, ci sînt doar un om care încearcã sã îºi facã treaba cît poate de bine, poate fãrã sã îºi nege identitatea etnicã. Sînt rezultatul pãrinþilor mei, al profesorilor din ºcoalã ºi al oamenilor din jurul meu.

Exact ca oricare dintre voi! Nu sînt o excepþie, ca mine sînt foarte mulþi romi, poate mult mai mulþi decît cei vizibili (hoþii, cerºetorii sau ãia cu palate). Eu îi numesc romi invizibili. Sînt peste tot: medici în spitale, ingineri la mari companii internaþionale, contabili la firme de audit, sportivi, artiºti, meseriaºi, comercianþi, oameni de afaceri, preoþi sau ofiþeri în armata românã etc. Sînt peste tot, însã cvasi-majoritatea îºi ascund originile etnice, pentru cã dacã s-ar afla cine sînt, mulþi din cei care le sînt „prieteni” în acest moment le-ar întoarce spatele. Sau aºa au fost ei învãþaþi sã creadã. De la mine, ºi de la cei ca mine, se aºteaptã mai degrabã sã eºuez. Sîntem ajutaþi sã facem asta de ºcoalã, de societate ºi de multe ori de cei de aproape.

Orizonturile ne sînt de multe ori limitate de cei care ar trebui sã le lãrgeascã! Lucrez alãturi de colegii mei ºi de parteneri în cîteva zeci de ºcoli din judeþul Suceava. Încercãm sã punem în practicã un concept, poate unic în spaþiul românesc, prin care provocãm copiii din medii dezavantajate, în special cei de etnie romã, sã gãseascã un alt fel de rãspuns decît cel pe care îl au acum la întrebarea „Tu ce vrei sã te faci cînd vei fi mare?”. Nu o sã uit niciodatã chipul unei copile, dintr-un orãºel de provincie, care la aceastã întrebare a rãspuns, evitînd contactul cu privirea mea, „Ce-o vrea Dumnezeu, domnu’!”. M-am retras înfuriat, pentru cã ºtiam cã Dumnezeu nu voia ca ea sã abandoneze ºcoala ºi sã preia responsabilitãþi de adult, ceea ce s-a ºi întîmplat la doar cîteva luni dupã aceastã discuþie, ºi

cã aceastã realitate e rezultatul unei sume de alegeri care au fost fãcute de ea ca urmare a incapacitãþii sistemului de a-i oferi mãsurile de suport centrate pe nevoile ei, atunci cînd ea avea nevoie. În clasa a VIII-a nu ºtia sã scrie sau sã citeascã bine, în aceastã situaþie fiind întreaga ei clasã, dacã nu chiar ºcoalã. În ciuda faptului cã veneau la ºcoalã zi de zi ºi nimeni nu fusese vreodatã repetent, mai toþi erau analfabeþi. ªcoala în care ea venea nu avea aviz de funcþionare, nu avea laboratoare sau bibliotecã, clãdirea era destul de veche ºi dacã, printr-o minune, ar fi venit toþi copiii înscriºi la ºcoalã în aceeaºi zi, cu siguranþã nu aveau loc. Puþini din ºcoala respectivã au ajuns vreodatã la liceu, iar termenul de „facultate” nu îºi gãsea un înþeles în mintea nici unui copil! Inutil sã spunem cã mai toate cadrele didactice învinovãþeau pãrinþii pentru situaþia datã, iar explicaþia performanþei ºcolare scãzute a copiilor se rezuma la „aºa sînt ei!”! Profesorii considerau cã nu pot face mai mult ºi cã oricum „poþi sã le dai orice, cã le dai degeaba”. În interiorul comunitãþii, modelul de urmat era cel/cea care „pleca afarã” ºi „fãcea bani” suficient de mulþi încît putea sã-ºi ajute familia sau sã-ºi facã o casã. Nu conta cum face banii, atît timp cît îi fãcea. Orice activitate din care se fãceau bani, fie cã era cerºit sau fãcut curãþenie, prostituþie sau zidãrit, absolut orice era perceput drept „muncã”. Nu am gãsit copil care sã nu îºi doreascã sã fie personajul pozitiv din basmul vieþii lui. Sã nu credeþi cã lucrãm numai cu copiii romi, pentru cã nu este adevãrat.

Lucrãm cu toþi copiii care sînt vãzuþi, de cele mai multe ori, fiind „o problemã”, ºi nu o bucurie, fie cã sînt copii din mediul rural sãrac, copii aparþinînd altor minoritãþi sau copii cu diverse cerinþe educaþionale speciale. În cei romi, însã, unii dintre noi se regãsesc mai bine! Fiecare copil vrea sã fie învingãtor! Sînt însã momente, în viaþa lor, cînd ne cer, sau au nevoie, de ajutorul nostru, ºi noi, societatea, preferãm, ca urmare a limitelor noastre, sã fim Zgripþuroiul, Spînu’ sau Gheunoaia. Le oferim marginalizare, ignoranþã ºi prejudecãþi, uitînd cã ei reprezintã adulþii de mîine ºi cã ce investim astãzi vom avea rezultat mîine. Noi trebuie sã conºtientizãm cã diferenþa dintre a reuºi ºi a eºua stã în puterea noastrã de a strînge din dinþi ºi de a da tot ce putem, de fiecare datã ºi în orice condiþii! În jurul meu am avut oameni. Am avut oameni care m-au criticat atunci cînd am greºit ºi care mi-au arãtat calea de urmat în viaþã; am avut oameni care au vãzut potenþialul din mine ºi care nu s-au împiedicat de prejudecãþile despre etnia mea.

Am avut oameni care au vãzut în mine omul ºi s-au bucurat cã bagajul meu cultural îi poate dezvolta ºi pe ei; am avut oameni care mi-au arãtat cã, aºa cum au existat stãpîni de robi romi, au existat ºi oameni care s-au luptat, cu toatã fiinþa lor, pentru dezrobirea acestora. Într-adevãr, cei care m-au valorizat au fost mult mai puþini decît cei care m-au înjurat, însã au fost suficient de mulþi ºi suficient de determinaþi încît sã fiu ceea ce sînt azi! Astfel cã, a cere lupilor o strategie de viitor a oilor (romilor) e ca în proverbul „na, lup, þigan de-a gata”, o victimizare sigurã a urmaºilor, lãsaþi pradã lupilor!

indienilor” este cu un accent considerat specific ºi face trimitere la „furt”, „poliþie”, „pirande” ºi „puradei”. Unii puºti din salã încep sã rîdã. Acum, pentru comediantul de asearã ºi pentru cei ca ºi el, cîteva clarificãri/ informaþii: * Cuvîntul „ºmen“ nu are nici o legãturã cu limba romani. E un argou, a cãrui origine nu o cunosc nici eu ºi nici ãºtia mai deºtepþi decît mine în ale limbii române, pe care i-am întrebat. * Dacã vrei sã îþi iei bãtaie de la un rom, întreabã-l ce face piranda lui! ªtiu cã pînã de curînd exista Miss Piranda, însã acela era un concurs de talente, la care participau ºi multe fete în cãutare de faimã ºi care nu aveau, neapãrat, legãturã cu etnia. „Pirandi” nu însemnã altceva decît „curvã”, ºi te asigur cã nici unul dintre organizatorii concursului nu îºi alegea nevesta de acolo! Pentru femeia

romã, ºi mai ales cea cãsãtoritã, nu existã decît termenul de „romnie”. * Cuvîntul „puradel” nici mãcar nu existã în limba romani. Este un cuvînt de origine maghiarã („purde”), folosit mai ales în secuime, a cãrui semnificaþie este relativ aceeaºi, respectiv copil (cu variaþiuni „copil rom” sau „dezbrãcat/ã”). La noi, e „chavo”. ªtii, ca sã înþelegi ºi tu, îþi dau un pont: e fix ca în melodia aia, „Muro Chavo”, cîntatã de rockerul ãla cu barbã… * Cu accentul este o poveste diferitã: încã de mici ni se taie puþin limba, ca sã putem sã zicem „ºapte cai frumoºi” ºi „certefecat”. În plus, la ºcoalã avem manuale diferite, care sã ne ajute sã îi amuzãm pe cei din jur cu greºelile noastre de exprimare. ªi acum, special pentru tine, zic ºi eu un banc: „Un þigan, un rus ºi un american sînt prinºi de canibali. Marele ªef al canibalilor decide, în funcþie de felul în care aratã fiecare, ce tip de mîncare va deveni. Rusul, gras ºi împãnat, ajunge la sarmale; americanul, atletic ºi îngrijit, ajunge la aspic; þiganul, slab ºi afumat, ia drumul ciorbei. Bine aºezat în oala de ciorbã ºi înconjurat de legume, þiganul nostru vrea sã scoatã capul din apã dorind sã spunã ceva. Acest gest, însoþit de icnetele ºi grimasele celui ce va sã devinã ciorbã, stîrneºte reacþia ºefului bucãtar al canibalilor, care, cu o miºcare simplã din încheieturã, mînuieºte polonicul astfel încît acesta sã îl loveascã în cap pe bietul þigan ºi sã îl trimitã înapoi pe fundul oalei. Încercãrile omului nostru sînt vãzute de marele ºef, care vine ºi îl lasã sã spunã ce vrea. Þiganul, scoate capul din oalã ºi, rîzînd cu gura pînã la urechi, zice: «Na, cã m-am cãcat în ciorba voastrã!»“.

LUCIAN DIMITRIU

„Na, lup, þigan de-a gata“ În folclorul românesc „na, lup, þigan de-a gata” înseamnã a fi „þap ispãºitor”, a fi culpabilizat pe nedrept, situaþie frecventã în istoria României, în care Puterea opereazã linºaje colective, pentru a detensiona frustrãrile cetãþenilor sãi. Dacã nu am auzit aceastã sintagmã, înseamnã cã nu trãim în România. Þiganii sînt mai ceva decît bau-bau, se îneacã la mal, îi mãnîncã lupu gata crescuþi, se mutã cu cortul, îºi lãudã ciocanul, s-au obiºnuit cu scînteia ºi nu sînt oameni nici în ziua de Paºti! Þiganii sînt cei pe care lumea nu îi doreºte vecini ºi sînt, de foarte multe ori, consideraþi mult-mai-puþin-decît-oameni.

Mã chinui de ceva vreme sã gãsesc în folclorul românesc ºi zicãtori sau proverbe care sã punã romii într-o imagine pozitivã. Nu prea am gãsit ºi chiar ºi cele care îi prezintã pe romi ca fiind buni muzicieni sau avînd femei „focoase ºi frumoase” sînt rodul unor stereotipuri. Acum, trebuie sã recunosc cã în lumina ultimelor studii genetice, sîngele romilor nu este compus din banala plasmã ºi celule albe ºi roºii, ºi cã cercetãtorii au descoperit în sîngele romilor cantitãþi uriaºe de celule dansatoare ºi frumos cîntãtoare.

Aceastã descoperire stã la baza ideii cã þiganii „au dansul ºi muzica în sînge”. Mai trebuie sã recunosc cã cei care sînt însuraþi cu o romnie renunþã la serviciile de termoficare, cãldura degajatã de o „þigancã focoasã” fiind suficientã pentru încãlzirea unui apartament cu douã camere!

Dacã femeia în cauzã este una cu dimensiunea mamei (adicã cu talie de 150 cm), atunci cãldura degajatã este suficientã pentru un palat, din ãla cu turnuleþe. Stereotipuri faþã de romi sînt multe ºi adînc înrãdãcinate. Unii de mici au învãþat sã le facã faþã ºi sã strîngã din dinþi atunci cînd cineva simþea nevoia sã scoatã sunetele unei pãsãri anume atunci cînd apar. Au fost învãþaþi cã pentru a reuºi în viaþã trebuie sã munceascã de douã ori mai mult decît un ne-rom ºi cã „pot sã ducã în spate un român 10 ani, cînd îl vei pune jos tot cioara dracului o sã te strige”. În copilãrie, tatãl meu a fost sfãtuit de cineva, iar el la rîndul lui m-a învãþat pe mine, ca atunci cînd cãlãtoresc cu autobuzul sã þin ambele mîini pe barã, astfel încît sã fie la vedere, iar bunica a insistat sã zic „sãrut-mîna” oricui, pînã cînd am împlinit vreo 16 ani. Am fost obiºnuit sã mã spãl mai mult decît ceilalþi, sã folosesc parfum chiar ºi atunci cînd ies în curte la sãpat ºi sã nu ridic tonul atunci cînd vorbesc. Bunica ºtia cã transpiraþia tatãlui meu nu ar fi fost vãzutã ca efectul unui efort fizic susþinut sau, pur ºi simplu, ca o reacþie normalã a corpului atunci cînd este supus la vreo formã de stres, ci cã, în mintea unora, mirosul care însoþeºte transpiraþia ar fi fost explicat etnic („aºa miros ei!”). A fost învãþat sã facã

Ghidul rasistului începãtor Sînt în vacanþã într-un resort din Saturn, împreunã cu niºte prieteni. Fiecare este însoþit de copilul din dotare.

Seara, hotelul în care ne cazãm oferã tot felul de activitãþi care sã ajute la relaxarea ºi distracþia turiºtilor. Acum douã seri, a fost, printre altele, o trupã de dans þigãnesc formatã numai din români: femeile dansau lasciv din fund, bãrbaþii purtau cãmãºi roºii ºi tropãiau de ziceai cã s-a mutat strîmtoarea Bosfor la Saturn. Bãrbaþii încîntaþi fãceau poze dansatorilor (eu cred cã mai degrabã dansatoarelor), gîndindu-se cum le-ar sta între gagicile alea. Eu îi mulþumesc lui Dumnezeu cã am nevasta agerã în priviri ca un vultur ºi mã comport exemplar. În aceastã searã a fost stand-up comedy. Un tip încerca sã spunã chestii pe care le considera haioase, fãrã a reuºi, însã, sã provoace reacþia doritã decît la foarte puþini din cei aproximativ 200 de turiºti prezenþi în salã. Începe gluma aia cu aparatul GPS, a cãrui voce este fie în dialectul ardelenilor, fie al moldovenilor sau al oltenilor. Am mai vãzut-o pe Youtube ºi cel care o pune în scenã acolo are, clar, mai mult har decît tipul acesta. La un moment dat, „cu riscul de a deveni rasist“, tipul cu stand-ul întreabã dacã „avem indieni în oraºul nostru”. Nimeni nu se prinde la ce se referea omul, aºa cã rãspunsul este „nu”.

Insistã comediantul în a primi un rãspuns pozitiv ºi ne face sã realizãm cã, de fapt, omul nu se referea la indienii din India ºi nici la cei din America de Sud, ci la þiganii autohtoni. Bineînþeles cã vocea GPS-ului în „dialectul

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 8 iunie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Ce þãri au ambasada la Ierusalim Dupã ce, la 21 mai, Paraguayul ºi-a inaugurat noua sa ambasadã la Ierusalim, a devenit al doilea stat latino-american care face un atare gest, dupã Guatemala, care procedase la fel la 16 mai, la douã zile dupã SUA. Cele douã þãri sînt printre puþinele care au urmat decizia preºedintelui Donald Trump, care anunþase, la 6 decembrie 2017, cã transferã ambasada americanã la Ierusalim. De notat cã, în decembrie 2017, o rezoluþie ONU, iniþiatã de Yemen ºi Turcia, a condamnat decizia americanã.

Pornind de la cele de mai sus ºi de la faptul cã, prin vocea liderului sãu Liviu Dragnea, principalul partid de guvernãmînt din România ºi cabinetul condus de premierul Viorica Dãncilã au iniþiat un memorandum privind mutarea misiunii noastre diplomatice la Ierusalim, ºi þinînd seama cã au existat voci ce susþint acest gest al României, prezentãm un documentar despre þãrile care au ambasadele la Ierusalim. Înainte de orice, reamintesc cã, personal, mi-am spus punctul de vedere în Cotidianul, opinînd cã decizia intempestivã a lui Dragnea este contraproductivã, fãrã o documentare corespunzãtoare, ºi ignorã angajamentele internaþionale ale României, în primul rînd faþã de ONU ºi UE, cît ºi poziþia ei privilegiatã în Orientul Mijlociu, clãditã decenii la rînd prin diplomaþie, echilibru ºi inovaþie. Spre surprinderea mea, am citit poziþii pro, în care autorii susþineau cã pot fi încãlcate fãrã jenã ºi teamã respectivele angajamente internaþionale ale Bucureºtiului ºi cã „sînt multe þãri care au ambasade la Ierusalim”. Oare?

Agenþiile Reuters, France Presse ºi numeroase ziare occidentale au publicat documentare pe aceastã temã, pe care le prezint în esenþã. Trebuie subliniat de la început cã, aºa cum scria France Presse, anunþul fãcut de Trump nu a provocat nici pe departe un efect imediat, cu cîteva excepþii, ce pot numãrate pe degetele unei mîini.

Lista lui Trump pentru China: necesitate sau „nebunie“ „Uitaþi de Iran, de petrolul ºi gazele de ºist ºi de OPEC. Marile miºcãri pe piaþa petrolului se întîmplã de partea cealaltã a globului“, a scris Bloomberg, imediat dupã ce preºedintele Trump a anunþat ieºirea SUA din acordul nuclear cu Iranul, provocînd valuri de reacþii la Teheran, Moscova ºi în capitalele europene.

Pentru analiºtii de la Bloomberg, un eventual cutremur pe piaþa petrolului þine mai mult de faptul cã Beijingul a devenit cel mai mare importator, luînd locul SUA, cã îºi diversificã sursele de petrol (orientîndu-se spre alte zone, dincolo de þãrile din Golf), cã a lansat contracte pentru hidrocarburi denominate în yuani, în încercarea de a limita cel mai mare atu american în comerþul internaþional – dolarul. Pentru un Iran supus sancþiunilor SUA, contractele în yuani pot fi o cale simplã de evitare a marilor pierderi economice.

Revendicãrile SUA Însã nu doar petrolul este sursa îngrijorãrilor în relaþia SUA-China, ci ºi lista revendicãrilor americane prezentate Beijingului sub ameninþarea impunerii unor tarife usturãtoare pentru produsele chinezeºti. Ce doreºte administraþia Trump de la Republica Popularã Chinezã? O reducere a deficitului comercial al SUA în raport cu China de 200 de

Statele Unite fac presiuni puternice asupra Iranului ºi riscã sã agraveze tensiunile cu Europa (2) Ruptura transatlanticã se adînceºte Însã planul lui Pompeo nu a stîrnit reacþii numai la Teheran. Dupã ce acesta a afirmat cã Statele Unite aºteaptã sprijin din partea aliaþilor globali ºi regionali, inclusiv din partea blocului comunitar, ºefa diplomaþiei europene, Federica Mogherini, a declarat cã „nu existã soluþie alternativã“ la acordul privind programul nuclear iranian. „Discursul secretarului (de stat) Pompeo nu a demonstrat deloc cum faptul de a se retrage din Planul comun de acþiune (JCPOA - numele oficial al acordului nuclear iranian) a fãcut sau va face regiunea mai sigurã de ameninþarea

În trecutul recent, mai multe þãri, îndeosebi din Africa ºi America de Sud, au avut ambasade în Ierusalim, iar unele ar putea reveni acolo. Dupã rãzboiul „Yom Kippur” din octombrie 1973, dintre Israel ºi unele þãri arabe, precum Egipt ºi Siria, Cote d`Ivoire, Zairul condus de Mobutu Sese Seko (azi Republica Democraticã Congo) ºi Kenya au rupt relaþiile diplomatice cu Israelul, închizîndu-ºi astfel ambasadele din Ierusalim. Cînd ºi-au restabilit relaþiile diplomatice, ele ºi-au instalat ambasadele la Tel Aviv. În 1980, Israelul a votat o lege prin care declara Ierusalimul drept capitala sa „unitã ºi indivizibilã”, incluzînd astfel partea esticã cuceritã de acest stat în rãzboiul de „ºase zile”, din iunie 1967, ºi din care palestinienii vor sã realizeze capitala statului la care ei aspirã.

Reamintim cã ONU (inclusiv România) a declarat „ilegalã” decizia israelianã, cerînd þãrilor care au ambasade la Ierusalim sã ºi le mute de acolo.

Agenþiile citate aratã cã „Bolivia, Chile, Columbia, Costa Rica, Republica Dominicanã, Ecuadorul, Guatemala, Haiti, Panama, Salvadorul, Uruguay, Venezuela ºi Olanda s-au supus deciziei ONU”. Ulterior, mai precis în 1984, Costa Rica ºi Salvadorul ºi-au mutat ambasadele la Ierusalim, dar au plecat din nou de acolo în 2006.

Cum probabil se ºtie, dupã anunþarea deciziei lui Trump de la finele anului trecut, unele þãri au spus cã vor face la fel, context în care, de nicãieri, a apãrut Liviu Dragnea, care se întreba retoric „Sã zicem cã noi (românii-n.n.) ne mutãm capitala la Braºov. Ambasadele o sã rãmînã în Bucureºti? „Este opinia unui repetent în relaþiile internaþionale, el neºtiind nimic despre statutul Ierusalimulu, rezoluþiile ONU, pe care România le-a votat. Ca sã nu mai zic cã doar unul ca el putea face o atare comparaþie între Braºov ºi Ierusalim!

Israelul a încercat sã convingã alte state sã-i urmeze exemplul lui Trump. Pînã acum acestuia i s-au alãturat Guatemala, preºedintele acestei þãri, Jimmy Morales, inaugurînd ambasada þãrii sale la 16 mai, ºi Paraguayul, care a fãcut un atare anunþ în martie, „cu condiþia ca premierul israelian Benjamin Netanyahu sã efectueze o vizitã oficialã

la Asuncion”. La 21 mai, Paraguayul ºi-a inaugurat ambasada din Ierusalim, chiar în prezenþa ºefului acestui stat, Horacio Certes. Hondurasul, care la 21 decembrie 2017, a fost de partea SUA ºi Israelului, cînd, la ONU, s-a votat rezoluþia ce condamna decizia americanã, nu s-a pronunþat în privinþa transferãrii ambasadei sale, deºi Parlamentul a adoptat o rezoluþie în acest sens.

De altfel, împotriva rezoluþiei ONU votaserã numai state unul ºi unul: Insulele Marshall, Micronezia, Republica Palaos, Togo, Republica Nauru, Guatemala ºi Honduras.

Rezoluþia Adunãrii Generale reafirma cã statutul final al Ierusalimului nu poate fi stabilit decît de Israel ºi Palestina, în conformitate cu rezoluþiile ONU, comunitatea internaþionalã reafirmîndu-ºi poziþia privind susþinerea soluþiei exitenþei celor douã state – Israel ºi Palestina.

Comentînd iniþiativa româneascã, France Presse scria textual: „Guvernul român social-democrat, aflat sub focul criticilor americane pentru controversatele reforme ale justiþiei, a adoptat în mod surprinzãtor un memorandum ce deschide discuþia privind un transfer al ambasadei române la Ierusalim”. Este evocatã apoi opoziþia preºedintelui Iohannis la un atare transfer, pe care-l „apreciazã contrar dreptului internaþional”, cît ºi faptul cã el a cerut demisia premierului Dãncilã. „Dacã duce la îndeplinire acest transfer, în pofida a tot ce se întîmplã, România va fi prima þarã din Uniunea Europeanã ce imitã SUA ºi rupe cu poziþia europeanã, care, urmînd rezoluþiile ONU, considerã cã statutul final al Ierusalimului trebuie negociat între israelieni ºi palestinieni”, mai aratã AFP. Tot din Europa ºi tot din UE, preºedintele Cehiei, Miloº Zeman, s-a pronunþat în favoarea transferãrii ambasadei þãrii sale la Ierusalim, dar, deocamdatã, guvernul de la Praga a anunþat redeschiderea unui consulat onorific ºi instalarea unui centru cultural la Ierusalim. În fine, potrivit presei palestiniene, premierul Japoniei, Shinzo Abe, i-a dat asigurãri preºedintelui palestinian Mahmud Abbas, în cadrul unei recente vizite oficiale, cã þara sa îºi menþine ambasada la Tel Aviv.

DUMITRU CONSTANTIN

miliarde de dolari, pînã în 2020; încetarea imediatã a finanþãrii de cãtre statul chinez a programului „Made in China 2025“ pentru industria de vîrf ºi inteligenþa artificialã (care ar ameninþa industria omoloagã din SUA); SUA mai solicitã ca Beijingul sã nu riposteze, indiferent de acþiunile Washingtonului, sã nu impunã tarife suplimentare produselor americane, în special celor agricole (cãci fermierii voteazã în mare parte cu republicanii aflaþi acum la putere).

favorabile administraþiei Trump. „China ar trebui sã facã ce spune Trump, dar nu pentru a satisface SUA, ci pentru binele propriei economii“, scrie „Japan Times“, pentru care întãrirea drepturilor de proprietate intelectualã în China ar duce la mai multe investiþii strãine, eliminarea subsidiilor de stat pentru high-tech ar elimina riscul supraproducþiei în acest domeniu, cum s-a întîmplat cu oþelul chinez.

Sumarizînd, publicaþia niponã considerã cã singura ºansa a Chinei de a se dezvolta în continuare este sã devinã o economie de piaþã liberalã, iar satisfacerea solicitãrilor SUA ar fi un prim pas în aceastã direcþie.

„Nebunie“ ºi „aroganþã“ la Casa Albã Cum vãd analiºtii economici lista revendicãrilor americane? „Ori administraþia SUA a înnebunit ºi nu înþelege cã asemenea solicitãri sînt inacceptabile, ori este într-atît de arogantã, încît nu-i pasã“, scrie Martin Wolf pentru „Financial Times“, adãugînd cã revendicãrile SUA echivaleazã cu „o declaraþie de rãzboi“. „Este de neconceput ca Beijingul sau orice naþiune suveranã sã accepte asemenea termeni umilitori“. „Financial Times“ aratã cã administraþia SUA violeazã regulile multilateralismului ºi nediscriminãrii pe care chiar SUA le-au impus ºi susþinut prin Organizaþia Mondialã a Comerþului. Celelalte state trebuie sã se opunã SUA ºi atitudinii de intimidare, conchide FT.

De ce se aseamãnã China ºi SUA?

Documentului american, obþinut pe surse de jurnaliºti imediat dupã încheierea, fãrã succes, a unei runde de negocieri sino-americane la Beijing, a stîrnit însã ºi opinii

„The New York Times“ adoptã o poziþie mai echilibratã, arãtînd cã similitudinile dintre China ºi America sînt mai mari decît s-ar crede. Pe plan intern, campania anticorupþie din China a stîrnit un val de teamã ºi autocenzurã, în timp ce în SUA politicienii urmeazã obedient linia partidelor, de teamã sã nu fie eliminaþi sau loviþi pe la spate de mesajele pe Twitter ale preºedintelui. Pe plan extern, scrie „The New York Times“, China aplicã urmãtorul principiu: „Daþi-ne acces pe pieþele voastre, vom construi infrastructura pe care o vom folosi împreunã, vã vom domina economia ºi sîntem prieteni“. SUA aplicã principiul: „Arãtaþi-ne banii, achiziþiile de armament american. Gîndiþi-vã cã sîntem suzeranii voºtri. Plãtiþi pentru protecþie ºi vom fi prieteni“.

CÃLIN MARCHIEVICI

proliferãrii nucleare sau cum ne va plasa într-o poziþie mai bunã pentru a influenþa conduita Iranului în domeniile dincolo de raza acþiune a JCPOA“, a rãspuns Federica Mogherini prin intermediul unui comunicat. În plus, Mongherini a subliniat cã UE va rãmîne „angajatã în favoarea continuãrii punerii în aplicare complete ºi efective a JCPOA atît timp cît Iranul îºi va respecta toate angajamentele legate de programul nuclear, cum a fãcut pînã în prezent“. Agenþia France-Presse aminteºte cã Uniunea Europeanã a participat la încheierea Planului comun de acþiune semnat la Viena în iulie 2015, dupã ani de negocieri dificile între Iran ºi Grupul 5+1 (Statele Unite, Marea Britanie, Franþa, Rusia, China ºi Germania).

Pe baza acestui acord, Teheranul a acceptat sã îºi îngheþe programul nuclear pînã în 2025. Faptul cã europenii doresc sã menþinã acordul cu Iranul este ilustrat ºi de decizia Comisiei Europene de vineri de a lansa procedura oficialã de activare a „legii de blocaj“ (blocking status) ce are drept scop contracararea efectelor sancþiunilor SUA

asupra companiilor europene care doresc sã investeascã în Iran. În tot acest context, analiºti ºi foºti oficiali americani au afirmat cã planul SUA aratã cã Washingtonul nu-ºi doreºte în mod deosebit o soluþie diplomaticã ºi pare sã urmeze mai degrabã o politicã de presiuni economice ce ar fi menitã sã rãstoarne regimul iranian. „Aceasta nu este o strategie. Este o listã de dorinþe neprioritizatã ºi incoerentã“, a afirmat Jarrett Blanc, care a fost coordonator pentru implementarea acordului în cadrul Departamentului de Stat în administraþia Obama. „Este o fantezie privind schimbarea de regim fãrã resurse sau pîrghii. Este, evident, ºi o insultã la adresa aliaþilor noºtri europeni“, a mai spus el. ªi fondatorul reþelei de afaceri Forumul Europa-Iran, Esfandyar Batmanghelidj, a catalogat drept „profund incorentã“ „ideea reaplicãrii sancþiunilor, care va lovi poporul iranian sub masca ajutorãrii lui“, subliniind totodatã cã, astfel, „ruptura transatlanticã doar se adînceºte“.

Sfîrºit ANDREEA ROMANOVSCHI

Beijingul trebuie sã se supunã

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 8 iunie 2018

Universalitatea bunelor maniere (60) Rudele îndepãrtate Din cîþi membri este alcãtuitã familia dvs.? Îi cunoaºteþi pe toþi ºi menþineþi relaþii cu fiecare dintre ei?

Cu siguranþã cã rãspunsul la aceastã întrebare va fi negativ. în Spania, o zicalã popularã spune cã adevãrata familie este compusã din pãrinþi, copii ºi fraþi ºi este foarte posibil ca aceastã afirmaþie sã facã parte ºi din filozofia ºi conºtiinþa locuitorilor altor þãri.

Probabil, dvs. pãstraþi legãtura nu numai cu soþul sau soþia, cu copiii, dacã îi aveþi, ci ºi cu rudele cele mai apropiate, cu care vã înrudiþi direct, cum ar fi fraþii, bunicii sau unchii de sînge. Dar arborele genealogic al fiecãrei familii este format din mult mai mulþi membri, între aceºtia situîndu-se verii, verii verilor, verii pãrinþilor noºtri, unchii de gradul doi, fraþii bunicilor noºtri ºi un lung ºir de persoane cu care sîntem uniþi prin legãturi de sînge, dar în mod indirect, ºi cu care, dacã nu cu majoritatea, mãcar cu o mare parte, nu menþinem nici o relaþie.

De fapt, nici nu sîntem obligaþi sã o menþinem, nici nu existã vreo regulã de comportament care sã stabileascã faptul cã trebuie sã ne întîlnim cu acele persoane, chiar dacã efectiv fac parte din familia noastrã. însã, este foarte posibil ca de-a lungul vieþii sã ne întîlnim la reuniuni sau sãrbãtoriri familiale cu ei ºi, probabil, nici nu vom ºti cum sã reacþionãm. S-ar putea sã ni se parã niºte necunoscuþi, este posibil ca relaþia noastrã cu ei sã nu fi mers mai departe de cîteva convorbiri telefonice... dar, de fapt, nu sînt

Memoriile unui celebru criminalist român (19) Hoþii de bijuterii (2) De ce pusesem o astfel de întrebare? Investigaþiile noastre fuseserã extinse, urmãrind identificarea vreunei familii pe care infractorul ar fi gãsit-o acasã cu prilejul primei faze a tatonãrii prin procedeul ,,la întrebare”. În final, a fost descoperitã o martorã care fusese întrebatã de cãtre un necunoscut despre o altã familie. Or, descrierea semnalmentelor – chiar incompletã – ne-a ajutat la limitarea cercului de bãnuiþi, fiind favorizaþi ºi de împrejurarea cã puþini dintre aceºtia aveau – aºa cum observase martora – constituþie astenicã ºi staturã micã. În plus, numai Daniil, care fusese în ancheta noastrã de mai multe ori, avea o þinutã îngrijitã – o altã observaþie a martorei – ºi folosea frecvent colonia ,,Tabac”.

Infractorul era cunoscut prin preferinþa lui pentru obiecte de valoare mare ºi volum mic, uºor de transportat în caz de retragere precipitatã. Absolvise cîteva clase de liceu, era inteligent ºi deosebit de refractar la anchetã. Întrucît relatarea primei martore privind miro-

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (71) Miercuri, 23 mai 2001 Am gãtit ciorbã de conopidã ºi plãcintã cu mere. Mã doare spatele îngrozitor. Mã simt obositã. Pentru 15 zile de muncã, am fost deja plãtitã cu 500.000 de lei. E o sumã derizorie. Nu am cum sã ajut cu aceºti bani nici pe un nevoiaº. Abia pot cumpãra niºte flori ºi lumînãri pentru Bisericã de cîteva ori. Iar bãtrînului Lenin i se pare prea mult, pentru cã el ar vrea sã gãseascã o fatã care sã facã tot ce-i cere doar pentru o farfurie de mîncare ºi sã fie mulþumitã cu un colþ de pernã, noaptea lîngã doamna lui.

Iar au venit 3 fete pentru angajare. Una nu avea unde sã se ducã noaptea sã doarmã ºi i-am improvizat un loc de odihnã. Dacã eram acasã la mine, mã culcam eu pe jos. Doamna Elena n-a vrut sã doarmã cu ea ºi eu sã mã culc pe jos. Mi-a spus o poveste tragicã, cum i-a murit mama. Tot aºa, a nimerit cineva la dormit. ªi mama ei s-a culcat cu femeia strãinã în pat. A umplut-o de pãduchi ºi de tifos ºi apoi a murit.

Peste o sãptãmînã împlinesc vîrsta rotundã de 30 de ani. Nu mai fac bilanþul nerealizãrilor mele, cã prea mã

necunoscuþi. Situaþia este într-adevãr dificilã, iar dovedirea bunelor maniere este o chestiune de subtilitate ºi educaþie.

Adevãrul este cã nimeni nu îºi alege rudele. Nici mãcar pe pãrinþii proprii, care ne sînt daþi de legile naturii, impuºi în momentul naºterii. Dragostea pentru pãrinþi sau fraþi este o dragoste normalã. Dar uneori ea ne poate apãsa ca o povarã. „Îi iubesc pentru cã sînt pãrinþii mei” nu este cea mai revelatoare explicaþie a adevãratei iubiri faþã de pãrinþi. Dar convieþuirea cu orice persoanã este dificilã, fie ea chiar rudã directã, iar lucrurile se complicã mult mai mult cu rudele îndepãrtate pe care cu toþii le avem, asta dacã vreodatã trebuie sã intrãm în contact cu ele. În acest moment dificil al întocmirii unei liste de reguli de comportament cu aceste rude, primul sfat este sã acceptãm distanþa care existã între noi. Dacã, de exemplu, asistãm la un botez sau la prima împãrtãºanie a unei nepoate, iar unele rude, care la rîndul lor sînt înrudite cu fetiþa, participã ºi ele, cînd ne vom întîlni nu ne vom purta cu o prea mare familiaritate ce derivã din legãtura de rudenie, dacã nu i-am vãzut decît în puþinele ocazii prilejuite de evenimente similare. Bineînþeles, va fi un gest frumos din partea noastrã sã îi întrebãm cum le merge, cum o duc cu sãnãtatea, ce fac copiii, despre serviciu etc. ªi nu înseamnã cã ne vom limita la aceste întrebãri, care sînt adevãrate banalitãþi. Vom vorbi despre lucrurile care ne plac ºi care îºi au locul într-o conversaþie normalã, dar fãrã a ne atribui acea familiaritate pe care o avem cu alte rude cu care ne întîlnim frecvent.

Dar existã relaþii cu adevãrat ciudate ºi situaþii în care nu vom ºti cum sã reacþionãm. Sînt persoane care nu menþin nici un fel de contact cu rudele îndepãrtate ºi, cu toate acestea, în douã sau poate trei momente importante din an, ridicã receptorul, ca o simplã formalitate, pentru a le felicita cu ocazia aniversãrii, a nunþii sau de Paºte. Este un gest de bun-gust ºi specific bunelor maniere sã ne felicitãm rudele la aceste date cu o semnificaþie specialã.

Dar nu este foarte potrivit sã o facem dacã este vorba de persoane de care nu ne-a pãsat tot restul anului. Sfatul, în cazul dat, este sã ne felicitãm la aceste date speciale rudele atîta timp cît existã apropierea minimã care sã o permitã. Cînd este vorba despre persoane cu care, întradevãr, am vorbit o singurã datã în viaþã, nu este cazul sã facem aceste gesturi, deoarece va însemna o obligaþie pentru noi ºi pentru ei.

Probabil cã s-a întîmplat sã primiþi o invitaþie la prima comuniune a fiicei unui vãr al unui unchi, fratele mai mare al tatãlui dvs., pe care nici nu o cunoaºteþi ºi nici nu aþi vãzut-o de cînd s-a nãscut. Aceste invitaþii, aproape protocolare, pot fi la nunþi, botezuri, la sãrbãtorirea nunþii de aur a unui cuplu sau la orice alt eveniment cu caracter familial. Dacã dvs. sînteþi invitat de cãtre o rudã îndepãrtatã la un eveniment la care consideraþi cã nu trebuie sã asistaþi ºi, în final, hotãrîþi sã nu o faceþi, gestul minim care se aºteaptã de la dvs. este sã luaþi legãtura cu persoana respectivã în scopul de a-i mulþumi sincer pentru invitaþie ºi cu o scuzã oarecare sã vã justificaþi absenþa. În afara situaþiilor care presupun o obligaþie din partea rudelor îndepãrtate, noi înºine trebuie sã fim consecvenþi în acþiunile noastre ºi sã nu profitãm de împrejurãri. Cu alte cuvinte, nu va fi bine vãzut dacã ne amintim cã avem un unchi într-o anume localitate numai atunci cînd vrem sã cãlãtorim acolo. Fãrã îndoialã, îºi vor da seama.

Dar dacã noi ne oferim casa uneia dintre aceste rude, trebuie sã o facem din inimã. Anumite persoane au o mare uºurinþã în a deschide uºa casei lor doar cu vorba, iar atunci cînd soseºte momentul în care trebuie sã primeascã o vizitã, criticã obrãznicia invitatului. Nimeni nu ne obligã sã oferim cazare cuiva care, în ciuda faptului cã ne este rudã, este aproape un necunoscut; de aceea, dacã o facem, vom suporta toate consecinþele. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

sul de colonie a fost ulterior susþinutã ºi printr-o altã depoziþie, ne-am format convingerea cã nu vom greºi dacã îl vom aresta, ceea ce am ºi fãcut. În mod neaºteptat, mãsura de prudenþã luatã de infractor, în sensul de a nu vinde, o bunã perioadã de timp, din bijuteriile furate, s-a întors împotriva lui, deoarece astfel am reuºit sã recuperãm toate valorile ºi sã restabilim pentru fiecare caz provenienþa, înapoindu-le pãgubaºilor. În timpul anchetei, Daniil a fãcut mãrturisiri complete, determinat fiind de valoarea probelor. Timp îndelungat a reflectat asupra greºelilor pe care le-a comis, el, atît de mîndru de ingeniozitatea regizãrilor sale! Ne-a mãrturisit temerea ce l-a obsedat, ºi anume cã vom identifica persoana care i-a deschis uºa prin surprindere, fãrã a mai avea posibilitatea s-o evite. Singurul amãnunt la care nu s-a gîndit a fost însã... apa de colonie pe care o folosea cu consecvenþã.

Episodul poate servi ºi azi celor care, puºi într-o împrejurare similarã, ar trebui sã reþinã semnalmentele suspectului pentru a putea servi ulterior drept indiciu organelor de miliþie.

situat pe locul unde se înalþã azi impunãtoarea construcþie a Teatrului Naþional.

Alarmã, deci, la formaþiunea judiciarã! Agenþii ºi detectivii miliþiei operative încep sã acþioneze pentru verificarea tuturor infractorilor recidiviºti: cum îºi justificau petrecerea timpului în noaptea de 5 spre 6 august?

Echipa de cercetare la faþa locului, din care noi nu fãcuserãm parte, raportase cum se petrecuserã faptele: în jurul orelor 24, dupã definitivarea borderourilor privind încasãrile celor cinci ospãtari, casiera Dina depusese banii în casa de fier, convingîndu-se cu acest prilej – era înainte de ora închiderii – de existenþa sumelor încasate anterior. Iatã însã cã, a doua zi, Dina constatase dispariþia inexplicabilã a banilor. Încercãrile pentru descoperirea urmelor se dovediserã zadarnice. De altfel, absenþa chiar a urmelor casierei îndreptãþea concluzia cã autorii avuseserã grijã sã ºteargã întreaga suprafaþã a casei de bani. În ciuda faptului cã nu lipsea nici una dintre cheile restaurantului, toate uºile fuseserã gãsite încuiate, fãrã nici o urmã a vreunei tentative de efracþie! Dupã primele investigaþii s-a stabilit cã, în seara premergãtoare constatãrii faptei, doi ospãtari, Popa ºi Gherase, din cadrul altor restaurante, fãcuserã, în drum spre casã, o vizitã colegilor din unitatea prãdatã. (va urma) DUMITRU CEACANICA

Furtul de la restaurant (1) Grupa de investigaþii a secþiei „Evenimente” înregistra, în dimineaþa zilei de 6 august 1951, furtul unei însemnate sume de bani din casa de fier a restaurantului întristez. Important este faptul cã am cãpãtat încredere în mine ºi pot sã fac multe lucruri. Mã ridic, Doamne, spre tine, bucuroasã. Iartã-mã cã am greºit. Laudã Þie!

Se spune cã dupã moarte numai trupurile pier, iar sufletul are rãsplata dupã cuviinþã. Iar morþii care vor auzi glasul Mîntuitorului vor învia. Dacã ai fost pãcãtos te vei îndrepta spre ocarã, iar de te vei cãii, vei avea viaþã veºnicã.

Domnul sã ne ajute!

Pricep un lucru important pe care, printre alte multe lucruri pe care nu le-am fãcut, mã chinuie. Important nu este lucru care este început bine, ci cel care este sfîrºit bine. Cît de deficitarã sînt la acest capitol!

24 mai 2001 Înãlþarea Domnului. Am fost la Bisericã. Nu se putea sã lipsesc. Astãzi e ºi ziua Amaliei, fata lui Puiu ºi Puºei.

S-o fi mãritat sau nici ea nu are parte de soþ? Mamele noastre au stat împreunã la maternitate, din mai pînã în august, cã eram vai de noi, ca niºte pisicuþe, ºi nu ne-a dat voie sã ieºim din spital, dupã graba noastrã de a cunoaºte lumea de afarã. Amîndouã ne-am nãscut prematur. Ea la 8 luni, eu la 6 luni ºi 3 sãptãmîni. Amalia a avut un frate geamãn, nãscut mort. La vîrsta de 2 ani, a fãcut operaþie la inimioarã. În rest, e tare reuºitã ºi mãmoasã, ºi tãtoasã, ºi pisicoasã. Se deosebeºte mult de mine.

Peste cîteva zile mã duc cu mama la Secþia Asistenþi Maternali, pentru un serviciu adevãrat.

Dacã ar fi sã fiu eu o eroinã din poveºti ºi Emil un erou dintr-o poveste realã, ar trebui, acum, cînd se împlinesc 10 ani de la despãrþire, sã mã caute ºi sã ne luãm ca soþ ºi soþie. Nu ºtiu dacã a ajuns preot sau muzician. Dacã e preot, e rãu de tot, sã minþi ºi sã practici profesia duhovniceascã. Dacã a ajuns artist, e VIP ºi i se scuzã orice.

Aºtept cu emoþii, în naivitatea mea. ªi, dacã, totuºi, vine? Cum nu sînt mãritatã, cum l-am iertat de tãcerea lui vinovatã, ºi cît aº putea sã-l iubesc!...

Viaþa e plinã de surprize. Visez. Visez frumos. Visez viaþa în doi, cu orice om care s-a aflat lîngã mine, cîndva, ºi am sperat ºi am împletit vise. Toþi cei dragi, iubiþi de mine, mi-au rãmas tot dragi ºi le port calde amintiri, cît ºi lacrimi. Nu le port ranchiunã nici lor, nici mamelor lor, care m-au respins ºi ei m-au pãrãsit. Cãci, ce aº face, Doamne, fãrã sã mai ºi visez? Visez de cînd mã ºtiu la o Iubire trainicã, pe viaþã, la o iubire în pereche, pînã la moarte. Sã iubesc ºi sã fiu iubitã. E pãcat?! Doar aºa mã salvez sã nu pier. În clipa cînd îmi vei lua ºi aceastã speranþã de a visa, trupul meu se va stinge! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (52) Zbor de noapte (2) Nu am mai fost niciodatã investigatorul-ºef într-un astfel de caz. Cu toate complicaþiile ºi tensiunea de pe plan internaþional, lucrurile ar putea lua o direcþie nefastã, iar adevãrul ar putea fi pierdut. Voi avea nevoie de ochii, urechile ºi abilitãþile analitice ale lui Brad în aceastã misiune. A lucrat în cadrul Washington Field Office fãrã nici o instruire de agent. Am vrut mintea lui în biroul CT, iar cu prima ocazie, l-am convins pe Gleason sã îl fure de la WFO. – Observã totul. Micile detalii, inflexiunile vocale subtile ale unui martor, limbajul trupului la gazdele noastre – urmãreºte aceste aspecte. Nu uita cã oriunde mergem, ne vom afla permanent sub supraveghere, aºa cã fii atent la ce îmi spui, bine? Camerele noastre vor fi probabil pline de microfoane. Aºa cã fii discret.

Brad pãleºte. Cu toate acestea, dincolo de paloare, vãd hotãrîre. Puºtiul e în regulã. Are caracter. Mai are nevoie doar de experienþã. Îmi termin cafeaua ºi privesc lung interiorul cãnii preþ de cîteva bãtãi de inimã.

– Cel mai important lucru e adevãrul, ai înþeles?

– Da. – Va fi multã presiune pe umerii noºtri. Fãrã îndoialã vor exista concluzii pe care le doresc pakistanezii, concluzii pe care le vrea guvernul nostru, concluzii pe care le vor alþii – CIA, Serviciul de Spionaj Pakistanez (ISI).

Cine ºtie? Ignorã toate aceste aspecte. Pãstreazã-þi mintea deschisã ºi nu permite politicii sã te influenþeze. În calitate de agent cu vechime, nu am voie sã îmi manifest neliniºtea profundã care fierbe sub faþada mea profesionalã. Adevãrul e cã nu sînt sigur cã sînt pregãtit pentru ceea ce mã aºteaptã.

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (3) Eram mîndru cã puteam sta de vorbã de la egal la egal cu tata.

– Un pumn de oameni! Taberele noastre sînt pline de americani laºi. Da, dar cu toate astea, unii dintre ei sînt foarte fermi. Este o nesãbuinþã sã ne subestimãm duºmanul, dar sã privim altfel lucrurile, Jasuo: sã admitem cã o sutã de infanteriºti americani au fost aruncaþi pe pãmîntul nostru împotriva unui numãr mult mai mare de-alor noºtri. Cîþi americani vor trebui sã fie uciºi pentru ca ceilalþi sã se predea?

– Aº spune cã nu mai mult de zece.

Tata dãu uºor din cap.

– Nu, mai mult ca sigur cã ar fi nevoie de mai mult.

De douãzeciºicinci, de treizeci aº zice. Dar, sã presupunem cã s-ar întîmpla altfel, invers adicã. Cîþi dintre soldaþii noºtri ar trebui sã fie uciºi pentru ca cei rãmaºi în viaþã sã se predea?

– Ai noºtri nu se predau niciodatã, tatã!

– Ei vezi? Singurii japonezi luaþi cîndva în captivitate au fost, cu foarte mici excepþii, cei grav rãniþi care nu se mai puteau miºca, sau cei care au pierdut o mare cantitate de sînge. Acesta este motivul pentru care Japonia va ieºi învingãtoare pînã la urmã. Pricepi, bãiete?

– Pricep, tatã.

Sora mea mai mare, Tonika, ºi mama erau însã de altã pãrere.

– Jasuo, tu eºti încã un bãieþel, tu chiar ai de gînd sã te duci la rãzboi? Dar oare chiar este rãzboi? Existã cu adevãrat oameni care sã ne urascã într-atîta încît sã doreascã sã ne ocupe þara?

– Ba bine cã nu, am rãspuns. ªi-i urîm ºi noi întratîta, tacit vrem sã le ocupãm ºi noi þara. Dupã pãrerea generalã, aliaþii sînt oameni de staturã înaltã, cu pãr ciudat. Unii îl au ruginiu, alþii de altã culoare. Egoiºti, mîini sparte, ºi leneºi. Lãfãindu-se în lux. Soldaþii lor sînt nemiloºi ºi vorbesc gutural...

– ªtii ce se spune despre puºcaºii marini americani?

Cã-ºi omoarã bunicile ºi apoi le mãnîncã...

Pag. a 19-a – 8 iunie 2018

În Germania, ne luãm la revedere de la avionul nostru de misiune ºi urcãm la bordul unui avion de dimensiuni monstruoase. Forþele aeriene îl numesc C-5A Galaxy, însã consider cã numele e modest. Avionul poate sã adãposteascã un batalion de trupe sau cîteva tancuri, chiar ºi douã elicoptere. O privire de jur-împrejurul halei de încãrcare te face sã te simþi ca în burta unui petrolier. Faþã de el, avionul C-141 pare un adolescent anorexic. Împreunã cu echipa de investigare a accidentului, noi sîntem singurii pasageri ai monstrului. Vom pleca de la Rhein-Main ºi vom zbura direct cãtre Islamabad fãrã oprire. În afara faptului cã este cel mai mare avion din inventarul Statelor Unite, el are totodatã o razã de acþiune globalã. Pe piloþii modelului Galaxy nu îi impresioneazã un zbor pe o distanþã de jumãtate de glob pãmîntesc. Fac acest lucru în permanenþã. Va fi un zbor foarte lung.

Ne împachetãm echipamentul la bord ºi cãutãm scaune. Mai avem în jur de o orã pînã plecãm. Echipajul e ocupat cu toate sarcinile dinainte de zbor, iar noi sîntem liberi sã facem ce dorim pînã vine timpul sã plecãm.

Brad ºi cu mine decidem sã folosim acest interval pentru a ne întîlni cu tipii de la Forþele Aeriene. Îl gãsesc pe ofiþerul comandant al echipei de investigaþie, colonel Dan Sowada, stînd lîngã rampa din spatele avionului C-5. Brad ºi cu mine mergem cãtre el ºi ne prezentãm.

- Ce concluzii trageþi din rapoartele de pînã acum?, îl întreb pe colonelul Sowada.

- Ei bine, pe moment adunãm cît mai multe informaþii legate de prãbuºiri anterioare ale unor avioane C-130. Însã voi spune totuºi urmãtorul lucru: C-130 sînt folosite în întreaga lume. Ele zboarã sute de mii de ore pe an. Nu cad pur ºi simplu din cer.

- Asta aºa e, cu siguranþã, confirmã inginerul echipei, în timp ce se îndreaptã spre noi pentru a se prezenta.

Herk este unul dintre cele mai sigure avioane pe care le avem. De aceea îl folosesc atît de multe þãri.

- Majoritatea celor produse zboarã încã, chiar ºi cele construite în anii ‘50.

– Cînd a fost construit avionul lui Zia?, întreb.

Inginerul rãspunde: - 1962. A provenit de pe linia de asamblare din Marietta, Georgia. A fost un model C-130B-LM. Modelele B au motoare mai bune decît varianta anterioarã, A. - Totuºi, avionul avea douãzeci ºi cinci de ani, spune Brad.

- Aºa e, însã mare parte din flota de avioane C-130 are cam aceeaºi vechime oricum.

Sowada spune: - Sã nu sãrim la concluzii. Trebuie sã ne ocupãm cum trebuie de problema asta ºi sã fim minuþioºi.

- De acord, întãresc eu.

Unul dintre membrii echipajului C-5 vine pînã la grupul nostru.

– Domnilor, sîntem gata de plecare. A venit vremea sã urcãm în avion. (va urma) FRED BURTON

– Nu! strigã Toniko. Toate astea-s prostii! Nimeni na putut face aºa ceva!

Nu-i mai puþin adevãrat cã modul în care albii ne priveau pe noi era la fel de eronat. Potrivit pãrerii americanului de rînd, noi am fi un soi de maimuþe care se uitã cruciº ºi care trãiesc în case din papirus. Soldaþii noºtri ar fi niºte fiinþe viclene, perfide ºi fanatice.

Mai tîrziu m-am gîndit adesea ce rol a jucat în timpul rãzboiului aceastã necunoaºtere reciprocã. În ianuarie 1944 nu aveam însã timp sã mã gîndesc la toate astea. Am fost educat în convingerea cã drumul cãtre cinste ºi adevãr este cel mai bun – mai bine zis, singurul drum – ºi cã pe el trebuie trãitã întreagã viaþã. Cã peste timp, toate popoarele lumii vor trãi într-o ierarhie giganticã, cu Japonia în fruntea lor. ªi cã la aceastã stare de lucruri nu se poate ajunge într-alt fel decît prin rãzboi.

Am fost pus în temã încã de la început cã la baza Hiro n-o sã fie distracþie, dar nici în ruptul capului nu mi-aº fi putut închipui ce ne aºteaptã acolo.

Dupã ce toþi cei ºaizeci de recruþi am fost împãrþiþi pe barãci, hancio (sublocotenent – N.N.) ne-a dat cîteva sfaturi referitoare la: sculare, cinã, fãcutul paturilor, aranjatul echipamentului, menþinerea celei mai perfecte curãþenii.

Acestea sînt lucruri comune tuturor armatelor, dar existã o mare diferenþã în modul de aplicare a lor. Un soldat american care nu s-a bãrbierit sau care nu ºi-a fãcut ghetele este pedepsit cu o zi, cel mult douã de arest.

Pentru noi însã, ca de altfel pentru toþi recruþii japonezi de la bazele de pregãtire, cele mai neînsemnate greºeli însemnau tot atîtea pedepse aspre, care au început chiar din primele ceasuri ale venirii acolo ºi care nu au contenit pe tot timpul ºederii noastre la pregãtire, la baza Hiro. Chinurile la care eram supuºi erau atît de înfiorãtoare, încît unii nu le-au supravieþuit. În general, prizonierii americani de rãzboi, „victimele terorii japoneze”, nu o duceau mai rãu decît noi.

Ba unii o duceau chiar mai bine, în special cei care ajutau la încãrcatul vaselor sau trenurilor. Aceºtia primeau obiecte ºi alimente la care noi nici mãcar nu puteam visa.

Chiar dacã ne îndeplineam bine sarcinile, hancio gãsea întotdeauna ceva pentru a ne pedepsi. Prin asta el urmãrea douã scopuri: crearea unei discipline de fier ºi a unui spirit de luptã de neînfrînt. Fiecare dintre noi care a supravieþuit trei luni sub sublocotenentul sãu nu va da niciodatã înapoi din faþa duºmanului ºi nu se va preda, preferînd sã moarã.

N-aº putea spune dacã acest început a reuºit sã formeze din noi niºte luptãtori adevãraþi, în orice caz însã a zãmislit soldaþi atît de îngroziþi, atît de dresaþi, încît fiecare a luptat pînã la ultima suflare. Pînã la sfîrºitul rãzboiului doar unul singur s-a predat dintre toþi cîþi am fost.Totul a început din prima noapte. Uºa a fost trîntitã brutal de perete ºi hancio al nostru, plutonierulmajor Nogaci, cãruia toþi îi spuneam Porcul, a început sã urle: – Afarã, dobitocilor! Am ordonat sã zburaþi ºi aºa veþi face, fazani verzi ce sînteþi !

Dupã ce am ieºit numai în cãmãºile de noapte, plutonierul-major a continuat sã urle mai departe.

– Acum o sã începem cu educarea spiritului rãzboinic. Stînga-mprejur!

Ne-am întors cu toþii rãmînînd cu faþa spre balustrada barãcii. Am început sã dîrdîi de spaimã cînd am auzit comanda: „Spre parapete, hop! Aplecarea!“.

Deodatã întregul corp a început sã mi se contracte.

Capul sta sã-mi crape. Prin ºira spinãrii îmi trecu o durere arzãtoare, fierbinte. O asemenea durere nu am mai simþit niciodatã în viaþã. Am reuºit totuºi sã mã abþin ºi sã nu scot nici mãcar un sunet ºi am rãmas stanã de piatrã.

Cîteva zile dupã aceea am fost învãþaþi un joc interesant numit taiko-binta ºi asta pentru cã unul din noi nu avusesem peria de ghete pusã ca lumea.

– Cîte doi, luat! urlã Porcul. Primul rînd, stîngamprejur! ªi acum amîndouã rîndurile se vor întrece între ele, zise el aplicîndu-i celui din margine un pumn atît de puternic, încît acesta s-a prãbuºit la pãmînt. Gata acum, îmblãtiþi-vã!

Am început sã ne batem cap în cap. Cel care nu lovea ca lumea era ajutat de subofiþer pentru a atinge un grad înalt de agresivitate.

- Eu... eu nu pot, am icnit.

– Cuuum? Poftiiiim?, urlã Porcul. Fiþi atenþi cu toþii la mine!

Mã aruncã la pãmînt cu o loviturã, apoi a început sã mã calce în picioare.... În cele din urmã, Porcul ordonã repaus.

– Aºa, fazanilor, iar acum puteþi scrie mãmicilor voastre dragi ce joc frumos v-a învãþat hancio al vostru. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

- Încã un lucru, adaug eu. E posibil sã fim noi înºine þinte. Dacã aceasta e o operaþiune de interior, orice ar fi în spatele ei, nu doreºte sã fie prins. În acest moment, toatã lumea e suspectã.

- Îþi protejez spatele, Fred. Nu îþi fã griji.

Brad e un tip dintr-o bucatã, al cãrui caracter îºi are originile în educaþia sa de clasã mijlocie din Dakota de Sud. E un om potrivit lîngã mine în aceastã misiune. Ne confruntãm cu o situaþie pe muchie de cuþit. Dacã o dãm în barã, putem foarte bine sã declanºãm un rãzboi. Mi s-a spus clar acest lucru înainte sã pãrãsim Foggy Bottom.

– Pakistan a fost mereu o zonã de risc maxim. Nu uita ce s-a întîmplat în ‘79. Au sãrit zidurile ambasadei din Islamabad ºi un soldat al marinei a fost ucis. A pãrut sã se repete istoria din Teheran. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Eventual sînt ceva mai mulþi radicali pe stradã, ºi ar putea fi vreo cîþiva în ISI ºi în forþele lor aeriene. Þine-þi capul pe umeri.

Am tãcut amîndoi. Avionul nostru se îndreaptã în vitezã cãtre locul de întîlnire cu echipa de investigaþie a accidentului aviatic. Îmi petrec restul zborului uitîndumã în gol pe fereastra de lîngã scaun, pierdut în gînduri.

Afarã, tot ceea ce vãd e un întuneric impenetrabil. Mã întreb dacã îmi voi mai vedea vreodatã soþia.

În Pakistan (1)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 8 iunie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (49) Cîteva cuvinte despre pocãinþã Sfîntul Efrem (fragmente) Pocãinþa, iubiþi creºtini, este roadã bogatã, cãci aduce în toate felurile lucrare virtuoasã la Dumnezeu. Este ogor plin de roade, pentru cã poate fi cultivat în orice vreme.

Este pom al vieþii, cãci, pe mulþi care mor din pricina pãcatelor, îi învie. În aceasta este înrãdãcinatã tot adevãrul ceresc, deoarece ne aduce în comuniune cu dumnezeirea.

Se bucurã de aceasta Dumnezeu, ca de puterea lui creatoare, cãci, pe cei pe care pãcatul se strãduieºte sã-i distrugã, aceasta îi readuce la slava lui Dumnezeu. Pocãinþa este chivotul cu mãrgãritare al lui Dumnezeu, pentru cã ocroteºte sufletele oamenilor ca sã nu piarã. Ea este recolta abundentã a lui Dumnezeu, întrucît îi duce pe oamenii drepþi la cer, iar pe pãcãtoºi îi adunã în grãmezi.

Sînt de pãrere cã înlãuntrul acesteia se aflã dobînzile duhovniceºti; cãci pocãinþa secerã ceea ce nu a semãnat; deoarece trupul seamãnã pãcatul, dar pocãinþa, cînd secerã, îl preschimbã în pioºenie; rãutatea seamãnã patimile, dar pocãinþa, dezrãdãcinîndu-le, seamãnã în locul lor modul virtuos de viaþã. Aceasta culege ceea ce n-a pus. Chezaºa evlavioasã, care cere sã culeagã cele pe care nu le-a pus, le spune pãcãtoºilor: „Daþi-mi greutatea pãcatelor voastre; acesta este pentru mine dobînda faptei”. Ai credinþã? Dã pocãinþei dobînda credinþei. Prin aceasta, credinþa ta se elibereazã de datorii. „Nu þi-am dat rãutate, zice; dã-mi-o pe aceasta mie, omule, ºi, dupã ce o voi distruge, te voi arãta la Dumnezeu ca pe cel care a înmulþit talantul, despre care ai citit”. Pricepe ce spune Evanghelia: ea numeºte pocãinþa marfa a lui Dumnezeu. Cei care au neguþãtorit-o bine ºi-au dublat capitalul; lucrãtorii cei buni au cultivat cu ea ogorul lui Dumnezeu.

Prin mijlocirea ei au umplut Biserica de roade; cu aceasta au umplut complet hambarele lui Dumnezeu. Prin intermediul acesteia ºi pãmîntul a devenit cer, fiindcã s-a umplut cu îngeri, adicã cu îngerii care trãiesc pe pãmînt. Slujbaºii cei buni sînt lãudaþi, pentru cã au înmulþit sãmînþa prin pocãinþã; robii lui Dumnezeu au fost rãsplãtiþi, întrucît din talanþii primiþi au scos mare cîºtig. Din rãsplatã sã vedem faptele, din roade sã cunoaºtem sãmînþa, ºi din cîºtig sã ne încredinþãm de capital...

A vãzut Dumnezeu cã vrãjmaºul tulburã neamul omenesc ºi a pus împotriva lui pocãinþa, ca sã-l doboare. Acela îi convinge pe oameni sã pãcãtuiascã, însã pocãinþa este gata sã-i primeascã pe cei care pãcãtuiesc. Vrãjmaºul îi sileºte sã facã greºeli, dar pocãinþa îi sfãtuieºte sã se

întoarcã. Acela împinge la deznãdejde, aceasta fãgãduieºte nãdejde de mîntuire. Pãcatul prãbuºeºte conºtiinþa, însã pocãinþa devine sprijinul sãu; cãci Domnul îi ridicã pe cei cãzuþi, dar face asta prin pocãinþã. Aºadar, cînd îl auzi pe David zicînd: „Toiagul ºi varga ta, acestea m-au mîngîiat“, înþelege cã prin pocãinþã a fost sprijinit. Balaurul îi sileºte pe oameni sã fie lipsiþi de evlavie, ºi-i pregãteºte pentru deznãdãjduire, pocãinþa însã îi povãþuieºte sã nu deznãdãjduiascã pentru mîntuirea lor. Rãutatea orbeºte mintea, dar pocãinþa, aprinzînd fãclia, i-L aratã acesteia de departe pe Dumnezeu. Fãclie în mîna celui care se pocãieºte devine Legea, dar nu fãrã pocãinþã...

Nu trebuie sã deznãdãjduim pentru mîntuirea noastrã, fraþilor, de vreme ce avem ca mamã pocãinþa. Nu trebuie sã deznãdãjduim pentru mîntuirea noastrã, iubiþi credincioºi, de vreme ce ne roagã o asemenea mamã. Aceasta i-a cãlãuzit în rai pe cei ce stãteau împotriva lui Dumnezeu, ºi ne va lepãda pe noi? S-a milostivit de cei ce erau afarã din Bisericã, ºi nu-i va pãrea rãu de noi? I-a îndemnat pe cei care încã nu credeau ºi îi va alunga pe cei care au crezut? Nimeni nu pierde ceea ce are, ci vrea sã dobîndeascã ceea ce nu are; atunci cum îi va pãrãsi Dumnezeul ºi Tatãl nostru pe cei pe care i-a dobîndit prin sîngele Fiului Sãu? Nimeni nu împrãºtie uºor ceea ce adunã cu trudã; atunci cum îi va arunca pe cei dintre neamuri, pe care i-a dobîndit prin truda Apostolilor? Adicã nu cumva a hotãrît fãrã de folos venirea Fiului Sãu, sau a nesocotit vãrsarea sîngelui Aceluia, sau vrea sã ºteargã iconomia morþii Sale, sau a considerat lipsitã de importanþã slava învierii Lui, ca sã Se lepede cu uºurinþã de noi, care sîntem izbãviþi prin aceste taine? El însuºi a trimis Duhul Sfînt ºi a sfinþit Biserica; i-a trimis pe Apostoli la neamuri ca sã propovãduiascã Evanghelia. Dacã nu vrea ca noi sã ne mîntuim, în zadar a oferit daruri atît de mari; cãci ori n-a ºtiut starea în care ne aflãm, ori a batjocorit neamurile; însã ºi una ºi alta sînt greºeli, fie ºi numai sã se gîndeascã cineva la aºa ceva; pentru cã nici în necunoºtinþã de starea noastrã nu este, nici ceva zadarnic a fãcut; ºi ne are, desigur, ca turmã a Sa ºi este Pãstorul nostru, ºi acum ºi în rai. Ne-a dãruit pocãinþa, ca pe o apã care curãþeºte. Dacã facem vreo greºealã, ne spãlãm cu aceasta. Legea avea ca mijloc de curãþire cenuºa de viþel, noi avem pocãinþa... (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (1) Aceste „Sfãtuiri duhovniceºti“ sînt cîteva repere pentru a trãi o viaþã autentic creºtinã ºi practicã, sînt cîteva lucruri necesare apropierii de Dumnezeu, conºtientizãrii credinþei noastre creºtinortodoxe, fãrã de care, dacã nu ni le însuºim ºi nu le practicãm, nu putem sã ne numim creºtini. De aceea, le recomandãm cu toatã dragostea tuturor sã le respecte ºi Bunul Dumnezeu cu siguranþã le va rãsplãti: * Sã þinem post Miercuri ºi Vineri tot timpul, cu excepþia celor consemnate în calendar. * Sã ne spovedim cel puþin în cele patru posturi mari de peste an, deoarece spovedania este un „duº spiritual“ care igienizeazã interiorul nostru. * Sã mergem duminica ºi în sãrbãtorile religioase la bisericã ºi sã încercãm pe cît putem, încetul cu încetul, sã fim foarte atenþi la ceea ce se citeºte ºi sã încercãm sã înþelegem. * Unul din momentele foarte importante din viaþa noastrã este participarea cu toatã fiinþa ºi luarea aminte la Sf. Liturghie, împãrtãºindu-ne de harul Duhului Sfînt prin vizualizarea, ascultarea, ºi concentrarea maximã la slujba divinã. * Sã nu lucrãm prin casã, la cîmp, sau în gospodãrie duminica sau în sãrbãtorile religioase, deoarece vom cãdea sub blestemul lui Dumnezeu. Tot ceea ce credem cã realizãm lucrînd în sãrbãtori se va

dãrîma. Dumnezeu ne va pedepsi cîndva într-un fel sau altul. * Sã facem milostenie cît putem de mult la sãraci pe mãsura posibilitãþilor din puþinul acela pe care îl avem, deoarece Dumnezeu ne va rãsplãti cînd nu ne aºteptãm. * În fiecare zi sã ne facem pravila de rugãciune, adicã sã citim rugãciunile de dimineaþã, de searã ºi Paraclisul Maicii Domnului. În cazuri deosebite ºi alte rugãciuni. * Zilnic, fiecare om poate rosti „Rugãciunea lui Iisus“, „Rugãciunea minþii“: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul“ de cel puþin o sutã de ori indiferent ce face: (merge, lucreazã, stã) ºi oriunde este (pe drum, în autobuz, în tren, pe stradã, în parc, la serviciu, în casã, în bucãtãrie, pe cîmp etc.). * În fiecare zi, orice creºtin, de la cel mai mic pînã la cel mai în vîrstã, cu excepþia femeilor în zilele de necurãþie, dimineaþa pe nemîncate sã consume anafurã (pîine sfinþitã), aghiasmã (apã sfinþitã) ºi sã se ungã cu ulei sfinþit de la Sf. Maslu, deoarece prin aceste elemente sfinþite ne împãrtãºim de harul Duhului Sfînt întãrindu-ne ºi luminîndu-ne.

- Sã facem sfeºtanie (sfinþirea casei) cel puþin o datã pe an, iar dacã observãm lucruri suspecte (farmece, vrãji) în casã sã facem sfeºtanie cu 2-3 preoþi de mai multe ori pe an.

Florile

Florile sînt Cerul aºternut pe pãmînt, Amintirea nestinsã a terestrului Eden, Miresme ce curg prin Paradisul etern, Pasteluri nestinse pe pãmînt ºi în Cer… Florile rãsar ca sã ºtim Cã pãmîntul e fãcut ca sã nascã sublim, Lacrimile lui Hristos ce au curs pe pãmînt, Icoane de Cer ca un sfînt legãmînt.

Florile sînt daruri ce din dar se fac rai, Zîmbetul Maicii Domnului în miresme de mai, Podoabe pentru tot ce e sfînt, Cã totul nu-i irosit pe pãmînt…

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Isus, al meu cîrmaci Tu, Isus, Cîrmaci sã-mi fii Pînã-n Port cînd voi sosi!

Fiind ferit de negre stînci, De prãpãstiile adînci, Voi sosi la þãrm curînd, Grija cîrmei Tu avînd.

Vînturi mari, furtuni ºi vînt Au pierit la-l Tãu Cuvînt; Vîntul iatã-l iar tãcînd, Valul lin alunecînd, Pace-n plin domnind acum, Mã-nsoþeºti pe-al vieþii drum!

(AUTOR NECUNOSCUT)

Pildã creºtinã Picãturi de înþelepciune

* Din carapacea greutãþilor, credinþa extrage * Sã stropim cu aghiasmã perla de mare preþ, ºi din adîncimile oceanului (apã sfinþitã) casa, gospodãria, durerilor scoate la ivealã coralul preþios al expemaºina, biroul, locul unde rienþei. lucrãm etc., în fiecare lunã sau * Ura este o nemulþumire activã, invidia, una chiar sãptãmînal pentru a avea pasivã; sã nu ne mirãm, deci, dacã invidia se transprotecþia Duhului Sfînt. formã atît de repede în urã. * Sã avem în fiecare * Înþelepciunea ne opreºte sã judecãm dupã simcamerã cîte o icoanã sau Sf. ple aparenþe, sã dãm crezare la orice zvonuri, sã Cruce, deoarece, odatã sfinþitã, facem tot ce putem, sã spunem tot ce ºtim ºi sã chelicoana posedã o încãrcãturã tuim tot ce avem. energeticã, deþine mari puteri * Cum nu poþi numãra frunzele unui pom, aºa nu harice, este o protecþie în casã. poþi sã numeri gîndurile; ele sînt ca ºi inelele într-un * Dimpotrivã, sã aruncãm lanþ, unul îl trage pe celãlalt. orice tablou nud sau porno* Nemulþumirea este un pãcat frecvent în viaþa grafic pe care îl avem în casã, oamenilor. Sîntem nemulþumiþi de toate lucrurile, în deoarece acea imagine deþine o afarã de noi înºine. încãrcãturã maleficã pe care de * Este înþelept sã luãm viaþa în serios, dar nu în cele mai multe ori creºtinul nu tragic. o conºtientizeazã. * Dumnezeu se poate lipsi de noi, dar noi nu ne * Fiecare casã trebuie sã aibã un hram, un sfînt protec- putem lipsi de El. tor pe care trebuie sã-l respecte, sã i se roage toatã viaþa ºi sã-i bine îngrijit, bine îmbrãcat, ci mai imporaibã icoana sa ca o protecþie ºi ca o tant este sã-i dãm educaþie religioasã, sã-l hrãnim de mic cu cuvinte duhovniceºti, prezenþã vie. * Sã ne ferim a avea prietenie cu sec- sã-l îmbrãcãm cu tainele Bisericii, sã-l tarii ºi ereticii mai ales cînd nu sîntem adãpãm cu apa dreptãþii care este Iisus stãpîni pe învãþãtura ortodoxã, deoarece Hristos. * Tinerii sã nu se grãbeascã la cãsãtoputem fi foarte uºor influenþaþi. rie, ci sã se roage foarte mult, sã se con* Oricîte cunoºtiinþe ºi culturã ai avea sulte cu duhovnicul ºi numai dupã un cu aceºti eretici nu o poþi scoate la capãt, purtînd discuþii interminabile ºi paralele. timp de cercetare sã facã acest pas. * Oamenii cãsãtoriþi sã-ºi pãstreze * Responsabilitatea naºterii, creºterii, ºi educãrii copiilor este foarte, foarte fidelitatea conjugalã, sã nu se înºele unul mare. În primul rînd nu trebuie sã pe altul, deoarece din cauza aceasta vin avortãm copiii, sã ne opunem naturalului, majoritatea cazurilor de despãrþire. firescului ºi în ultimul rînd voii lui * Sã cinstim pe pãrinþi ºi sã-i ajutãm Dumnezeu. În al doilea rînd, nu este sufi- cît putem. cient sã avem un copil sãnãtos trupeºte, (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 8 iunie 2018

MOZAIC

A cucerit Everestul, deºi nu are picioare În 1996, Xia Boyu a fost diagnosticat cu limfom. O formã de cancer a sistemului limfatic, care a dus, din pãcate, la amputarea picioarelor bãrbatului. Acum, la vîrsta de 69 de ani, Xia Boyu a reuºit sã facã ceea ce mulþi dintre noi, sãnãtoºi fiind, nu vom reuºi niciodatã: ºi anume, sã cucereascã Muntele Everest. Nu numai cã este o realizare uimitoare, dar povestea sa este cu adevãrat spectaculoasã – bãrbatul a reuºit sã ajungã pe vîrful cel mai înalt din lume la a cincea încercare.

Xia Boyu a încercat mai întîi sã ajungã în vîrful muntelui Everest în 1975, ca parte a unei expediþii susþinute de guvernul chinez. La doar 250 de metri de vîrf, echipa a fost nevoitã sã abandoneze expediþia din

ªtiaþi cã… Marele Zid Chinezesc

are un „frate“ mai mic?

Fãrã dubiu, Marele Zid Chinezesc este o impresionantã realizare arhitectonicã ºi are o istorie pe mãsurã.

Dar o asemenea structurã, cu toatã notorietatea ºi admiraþia de care are parte, nu poate pune în umbrã alte realizãri ale vechilor chinezi. Marele Zid nu este singura structurã de mari dimensiuni cu rol defensiv din China.

Mai existã un „mare zid” ºi la Nanjing, oraº aflat pe þãrmul fluviului Yangtze. Nanjing, marele oraº al cãrui nume poate fi tradus prin „Capitala din miazãzi”, dispune de cel mai lung zid de cetate circular de pe mapamond.

Cel de-al doilea mare zid chinezesc – Zidul Oraºului Nanjing, a fost construit între anii 1366 ºi 1386 d.Chr., spre a proteja de invazii capitala aleasã de cãtre împãraþii din dinastia Ming. La clãdirea imensului sistem de fortificaþii au muncit 200.000 de meºteri. Pentru ridicarea zidului s-au excavat aproape 7 milioane de metri cubi de pãmînt.

La fabricarea uriaºei cantitãþi de cãrãmidã necesarã pentru construcþie au muncit lucrãtori din 118 þinuturi ale Chinei. O cãrãmidã are greutatea aproximativã de 2,7 kg. Zidul este prevãzut cu 13.616 creneluri, are o înãlþime ce variazã între 14 ºi 20 de metri ºi o grosime de peste 13 metri. Cel mai mare zid de cetate din lume a fost edificat pentru a proteja o suprafaþã de aproximativ 54.4 kmp. Zidul Oraºului Nanjing are astãzi o lungime de aproape 21 de kilometri, dar în vechime era mult mai lung. Se numãrã printre cele mai vechi structuri defensive din China, care au rezistat pînã astãzi. În anul 1386, atunci cînd a fost isprãvit uriaºul zid, care a avut o circumferinþã de peste 35 de kilometri, Poarta Zhonghua, supranumitã ºi „Poarta Chinei”, servea drept intrare sudicã a sistemului de fortificaþii. În preajma sa existã astãzi ruinele a trei castele de mari dimensiuni. În cel mai nordic punct al fortificaþiilor se aflã cea mai impresionantã poartã, ce este numitã Heping sau „Poarta Pãcii”. Este singura poartã ce dispune ºi de un turn de veghe.

cauza vremii rele. În 2014, a încercat din nou, dar în cele din urmã a trebuit sã se întoarcã pentru cã din nou vremea rea l-a oprit. Acelaºi lucru s-a întîmplat ºi în anul urmãtor, precum ºi în 2016, cînd, la numai 100 de metri de vîrf, un viscol i-a întors echipa din drum. „Urcarea pe Muntele Everest era visul meu. Este, de asemenea, o provocare personalã, o provocare a soartei.

Probabil cã aº fi reuºit ºi în trecut dacã eram singur. Aº fi putut sã mã duc fãrã sã þin cont de consecinþe. Dar cînd mã uitam înapoi, vedeam oamenii din echipa mea. Oameni cu familii. Aºa cã am decis sã mã retrag”, a declarat Xia pentru AFP. Anul trecut, înainte de cea de-a cincea încercare de a cuceri Muntele Everest, guvernul nepalez i-a interzis oficial bãrbatului sã urce din cauza faptului cã nu are ambele picioare. Tot în aceeaºi directivã datã de guvernul nepalez, a mai fost interzis accesul pe munte a doi alpiniºti… orbi. Xia s-a panicat, gîndindu-se cã, dupã tot ce a suportat în ultimele patru decenii, a pierdut în cele din urmã toate ºansele de a-ºi îndeplini visul.

Din fericire, instanþa supremã din Nepal a anulat decizia guvernului, iar luna aceasta Xia Boyu a ajuns în cele din urmã pe vîrful muntelui Everest. Astfel, el a devenit a doua persoanã cu picioarele amputate care a urcat pe cel mai înalt vîrf din lume dupã neozeelandezul Mark Inglis, care a fãcut-o în 2006.

CUNOASTELUMEA.RO Potrivit datelor oferite de cãtre UNESCO, Zidul Oraºului Nanjing are mai multe caracteristici care îl fac sã fie remarcabil, în China ºi în lume. El este, în prezent, cea mai mare dintre structurile de acest fel (zid de cetate). Prezintã, între toate zidurile de acest tip, numãrul cel mai mare de inscripþii, pe suprafaþa sa vizibilã.

Planurile dupã care a fost construit sînt admirabile ºi astãzi. Este singurul zid de oraº, construit pentru o capitalã din vechime a Chinei, ce a supravieþuit secolelor, pînã în prezent.

TOMI TOHÃNEANU

Rusia a permis unor cercetãtori francezi sã cerceteze dinþii lui Hitler, aflaþi la Moscova din 1945 Potrivit cãrþilor de istorie, la data de 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte grele în Berlin, pe cînd trupele sovietice se aflau la micã distanþã de cancelaria Reichului, Hitler s-a sinucis. Trupul sãu ºi cel al Evei Braun, partenera sa de viaþã, au fost descoperite de trupele sovietice într-un buncãr din capitala Germaniei. Dupã 73 de ani de la terminarea rãzboiului ºi nenumãrate controverse privind autenticitatea cadavrului, o echipã de cercetãtori francezi a reuºit sã convingã autoritãþile ruse sã îi permitã sã cerceteze ultimele presupuse rãmãºiþe ale lui Hitler, pãstrate de KGB. Într-o lucrare publicatã în Jurnalul European de Medicinã Internã, cercetãtorii au scris cã dinþii examinaþi cu siguranþã aparþineau lui Hitler, deoarece aceºtia se potrivesc cu înregistrãrile dentare pãstrate de dentistul sãu personal din timpul celui de-al II-lea Rãzboi Mondial. Hitler era cunoscut ca avînd dinþi deosebit de urîþi ºi mãcinaþi de carii. Acest lucru, combinat cu faptul cã nu s-au gãsit urme de carne animalã pe aceºti dinþi (se cunoaºte faptul cã Hitler era vegetarian), i-a fãcut pe cercetãtorii francezi sã afirme faptul cã acesta a murit în acele zile de aprilie în Berlin. „Nu existã vreo altã interpretare. Dovezile indicã faptul cã Hitler a murit în 1945. Nu a fugit în Argentina cu un submarin, nu a ajuns într-o bazã secretã nazistã din Antarctica ºi nici nu se aflã pe partea întunecatã a Lunii”, a declarat Philippe Charlier, unul dintre cercetãtori, pentru AFP.

MOZAIC Sfatul medicului

Gonartroza, cauze ºi tratament Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Gonartroza sau artoza genunchiului reprezintã cea mai frecventã afecþiune articularã la nivelul genunchiului, ce constã în degradarea cartilajelor, care îºi pierd supleþea ºi face ca alunecarea dintre extremitãþile osoase sã fie dureroasã ºi plinã de disconfort.

Care sînt semnele ºi simptomele gonartrozei?

Durerea este primul simptom care apare cu debut lent, exacerbate de exerciþii fizice ºi ameliorate de repaus. Pe mãsurã ce boala evolueazã, durerea apare în perioada de repaus ºi noaptea. Un al doilea simptom important este limitarea mobilitãþii, urmatã de senzaþie de arsurã, junghiuri ºi de deformarea genunchilor.

Care sînt cauzele gonartrozei?

Gonartroza nu apare la tineri, este o afecþiune întîlnitã la vîrstinici, dar ca factori de risc putem include: obezitatea, traumatismele, diabetul zaharat, tulburãrile hormonale, guta, deviaþii de ax (genu varum, genu valgum, genu recurvatum), moºtenirea familialã ºi suprasolicitarea de-a lungul vieþii.

Cum se pune diagnosticul?

Principala modalitate de diagnosticare a gonartrozei este examenul clinic axat pe genunchiul dureros, însoþit de evaluarea radiologicã prin care se observã pensarea spaþiului articular, apariþia osteofitelor ºi alte modificãri ce apar în funcþie de stadiul bolii.

Tratament conservator * Schimbarea stilului de viaþã se referã la pierderea în greutate, menþinerea mobilitãþii prin activitate fizicã, evitarea suprasolicitãrii genunchiului. * Tratament cu fizio ºi kinetoterapie, proceduri care vizeazã reducerea durerii. * Tratament farmacologic cu antiinflamatoare, antialgice ºi miorelaxante pentru controlarea durerii. * Tratamentul cu infiltraþii intraarticulare în vederea îmbunãtãþirii calitãþii cartilajului articular, în stadiile incipiente sau în cazurile avansate la pacienþii cu contraindicaþie de tratament chirurgical.

Tratament chirurgical * Artroscopia de genunchi în stadiile I-II poate ajuta la reducerea durerii ºi la întîrzierea evoluþiei bolii. * Osteotomia de corecþie are ca scop reaxarea membrului inferior, este o metodã rar folositã. * Artroplastia de genunchi prin care se înlocuieºte articulaþia genunchiului cu o protezã metalicã unicompartimentalã sau totalã în funcþie de caz ºi de procesul degenerativ al genunchiului. www.consultatieortopedie.ro O sursã majorã de confuzie în legãturã cu moartea lui Hitler a fost campania de dezinformare orchestratã de sovietici la sfîrºitul rãzboiului. Dupã ce Armata Roºie a aflat de moartea lui Hitler, Stalin a ordonat ca informaþiile despre gãsirea cadavrelor sã fie suprimate pentru a crea controverse despre locul în care ar putea fi Hitler, mergînd pînã acolo încît sã se speculeze cã l-ar ascunde Forþele Aliate. Aceastã campanie de dezinformare a contribuit la apariþia nenumãratelor teorii ale conspiraþiei despre moartea lui Hitler.

Un alt fapt care contribuie la aceastã confuzie este ºi acela cã mulþi naziºti proeminenþi precum Adolf Eichmann ºi Josef Mengele au fugit efectiv în America de Sud dupã rãzboi. Aceste cazuri au dat credibilitate ideii cã ºi Hitler fugise în America de Sud, determinînd oficialitãþile CIA sã investigheze aceastã posibilitate.

Chiar ºi Dwight D. Eisenhower a spus odatã cã nu era sigur dacã Hitler murise la Berlin în 1945…

RADU UNGUREANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 8 iunie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Cînd Mafia devine Inchiziþie (5)

(urmare din pag. 1) Vã daþi seama cum o sã vã judece lumea dacã îmi veþi ridica imunitatea parlamentarã ºi veþi iniþia trambalarea mea prin procese stupide?

Deci, marilor mafioþi nu li se întîmplã nimic – Marcel Ivan a putut sã emitã zeci de medalii de aur masiv la jubileul unui an de la înfiinþarea Credit Bank, cu care a corupt tot felul de demnitari, Gheorghe Dragodan a bãtut ºi el vreo 30 de medalii, tot din aur masiv, cu chipul lui ºi-al consoartei sale, pe care le-a dãruit participanþilor la nunta sa, desfãºuratã la Casa Republicii, dar ºi alte cîteva sute de medalii de argint, personajul fiind un grandoman, care se ducea cu helicopterul la taicã-sãu în sat, sã mãnînce ciorbã, cînd îi venea lui pe chelie, apoi zilnic aflãm de tot felul de jafuri ºi eliberãri stranii; pentru stîrpirea flagelului infracþional care a înnebunit populaþia, uite cã Senatul nu organizeazã nici o ºedinþã specialã – în schimb, pentru punerea mea la stîlpul infamiei se gãseºte timp din belºug. Cum credeþi cã va recepþiona populaþia dialectica asta a crimei – adicã eliberarea tuturor borfaºilor ºi încercarea de a-l bãga la închisoare pe cel care poate produce mii de dovezi cã s-a luptat cu Mafia internã ºi externã ca nimeni altul pînã acum?! Fie cã place unora, fie cã nu place, voi aminti cã toate cazurile grave de corupþie petrecute în ultimii 6 ani au fost prezentate ºi demascate, pentru prima oarã, de cãtre mine: contrabanda cu þigãri ºi jefuirea bugetului Armatei de cãtre Niculae Spiroiu, afacerile scandaloase ale lui Gheorghe Floricã (binecunoscute de Mãgureanu, dar trecute sub tãcere, pentru ºantaj ºi stoarcere de profituri, iar la eventualul proces îl voi chema pe generalul de SRI Virgil Corºatea), scandalul Dacia Felix, scandalul Credit Bank, traficul de carne vie de la Sexy Club, jaful de la CELROM Turnu-Severin, împotriva bieþilor muncitori, tipografia de 2 milioane de dolari, cumpãratã ilegal de Dumitru Iliescu, împotriva opreliºtii date în scris de Curtea de Conturi a României ºi multe altele. Am deranjat un cuibar de viespi, le-am stricat toate socotelile, ºi acum ele încearcã sã se foloseascã de voi pentru a mã reduce la tãcere ºi a da acestui linºaj politic o aparenþã de legalitate. A produs vreunul dintre cei acuzaþi vreo dovadã cã n-am avut dreptate?

Nici pomenealã, fiindcã eu am venit întotdeauna cu documente imposibil de contestat.

Dar, isteria cea mai cumplitã s-a produs atunci cînd, în octombrie 1995, am intrat în posesia unui document-unicat: stenograma unor ample dezbateri, în cursul cãrora unii reprezentanþi ai Statului Israel ºi ai sionismului mondial aveau insolenþa sã cearã de la Statul Român retrocedarea a nu mai puþin de 400.000 de proprietãþi.

Numai cã aºa ceva, pe lîngã aspectul de jaf calificat, mai avea o dimensiune: ne-ar fi adus, ca popor, în sapa de lemn a celei mai negre sãrãcii.

Atunci, dupã publicarea acelor materiale incriminatorii, am fost chemat de Virgil Asztaloº-Mãgureanu ºi acuzat cã fac jocul fundamentalismului islamic, cînd, în realitate, eu îmi apãram „sãrãcia, ºi nevoile, ºi neamul”.

Atunci s-a deschis oficial sezonul de vînãtoare împotriva mea. Vreþi o dovadã cã toatã acea bãtãlie pe care am purtat-o ºi-a atins scopul? Ei, bine, imediat au încetat presiunile israeliene pe aceastã temã!

Un ziarist de la „Libertatea”, care nu s-ar spune cã mã simpatizeazã, a publicat vineri articolul intitulat „Nu-l martirizaþi pe Corneliu Vadim Tudor”, din care vã rog sã-mi permiteþi sã reproduc un pasaj: „Aceastã mãsurã este, de fapt, o armã cu douã tãiºuri. Pentru cã, din acuzat, liderul PRM ar putea deveni martir. Sã

nu uitãm cã lui nu i s-a imputat nici o altã faptã gravã, cu caracter penal. Sã nu uitãm cã mai existã parlamentari suspectaþi de infracþiuni mult mai grave decît acelea de care este acuzat Corneliu Vadim Tudor. Existã un parlamentar acuzat de omor din culpã; un alt parlamentar a fost acuzat de furt; foarte mulþi parlamentari au obþinut ilegal locuinþe; numele preºedintelui Comisiei Juridice din Senat a figurat în Raportul Comisiei Anticorupþie; un alt parlamentar ºi-a însuºit ilegal diurna de deplasare; altul este acuzat de deturnare de fonduri; unii au eliberat, pe ochi frumoºi, certificate de revoluþionari; ºi cîte ºi mai cîte acuzaþii au fost aduse aleºilor neamului” – am încheiat citatul.

Mã prezint astãzi în faþa dvs. cu fruntea sus ºi cu inima împãcatã. Martor poate sã-mi fie oricare, în parte, cã n-am dat nimãnui nici un telefon ºi n-am vorbit cu nimeni sã voteze într-un fel sau altul. Pur ºi simplu, ceea ce se întîmplã acum e o nebunie! A se ridica imunitatea parlamentarã a unui candidat la Preºedinþia Þãrii, chiar la începutul campaniei electorale, este o glumã de prost-gust care, domnilor din PDSR, se va întoarce ca un bumerang împotriva aceluia fãrã de care aþi avea ºanse destul de reduse în alegeri, e vorba de Ion Iliescu. Chiar vreþi sã-i faceþi rãul acesta imens? Sau poate cã aceasta e urzeala de pãianjen în care vizitiul diavolului, Asztaloº, vrea sã-i încurce, dintr-un singur pocnet de biciuºca, pe doi candidaþi la Preºedinþie – pe mine, prin irosirea timpului, iar pe Ion Iliescu, prin oprobriul public? Nu zic prin asta cã nu am greºelile mele, multe ºi felurite, desigur, între care cea mai însemnatã este aceea cã sînt la fel de pãtimaº ºi în dragoste, ºi în urã. Asta aºa e, recunosc, þine de natura temperamentului meu, dar a face din aºa ceva o crimã politicã, e de domeniul teatrului absurd. Biblia ne spune cã n-ar trebui sã urîm, dar eu, unul, urãsc mizeria, urãsc sãrãcia, urãsc hoþia, urãsc fariseismul, urãsc trãdarea de Þarã. N-am ce sã fac, nu pot sã mã schimb, ºi nici nu vreau. În privinþa limbajului meu gazetãresc, precizez, încã o datã, cã eu sînt un om dintr-o bucatã, care îi spune hoþului – hoþ, canaliei – canalie, trãdãtorului – trãdãtor.

De altfel, mergeþi la tribuna popularã a unei arene sportive, ori citiþi ºi alte opere, de Creangã sau Arghezi, ºi veþi vedea cã aºa vorbeºte poporul, nu-l trageþi pe Uliþa Academiei, fiindcã nu þine. Adeseori m-am întrebat: ce deranjeazã atîta la mine, ce-i înspãimîntã pe unii? Probabil cã, uitîndu-se la mine, îºi vãd oglinda propriei laºitãþi. Fiindcã, în bunã mãsurã, ºi ei gîndesc cam la fel, vorbesc cam la fel în intimitate, dar n-au curajul sã ia o atitudine publicã. Eu îl am, fiindcã m-am nãscut sub steaua unui Ideal ºi cred în ea. Regretatul meu amic Nichita Stãnescu, pe care cuplul iresponsabil MãgureanuPelin l-a fãcut turnãtor la Securitate, ceea ce a provocat o reacþie de mînie din partea mamei nonagenare a eminentului poet, mi-a improvizat, prin anii ’70, un catren. Acesta suna astfel: „Vadime, Vadime/ Eu am loc de tine/ Tu ai loc de mine/ Vadime, Vadime!” Din nefericire, unii nau loc de mine ºi cred cã, dacã mã vor reduce la tãcere, publicaþiile lor, sau partidele lor vor avea mai multe ºanse. Aveþi dovada cum se poate minþi ºi instiga prin anumite publicaþii – aceeaºi fiþuicã ce trãieºte din cadavre ºi gãini violate, care nasc pui vii, „Evenimentul zilei”, a alertat lumea cã eu voi veni cu dovezi zdrobitoare împotriva colegilor, furnizate de fostul secretar general al Senatului, ºi cã îmi voi convoca la Senat simpatizanþii, ceea ce nu este adevãrat, dimpotrivã, la Conferinþa de Presã de vineri am cerut public sã nu se între-

prindã nici un fel de acþiune ºi toatã lumea sã-ºi vadã de treabã. Deºi unii dintre politicieni numai de fricã ºtiu, ca dovadã cã, în ziua de 21 decembrie 1995, chiar aici, în Senat, s-a votat o Lege sub presiune. Mai þineþi minte? Fostul ºi actualul deþinut de drept comun Lazãr Cercel a ameninþat cã va face un comando ºi vã va lua pe toþi la rînd. Atunci unde erau procurorulgeneral ºi ministrul Justiþiei, sã-l aresteze imediat? Aceea nu mai era ofensã adusã autoritãþii, ba chiar ameninþare cu moartea? Dar, ceea ce n-au fãcut cei doi magistraþi, au realizat niºte justiþiari mãrunþi, dar mai curajoºi, care l-au arestat pe infractor pentru a 4-a oarã în viaþa lui, ºi l-au bãgat la Poarta Albã. Acest Lazãr Cercel a fost invocat ºi el aici, printre „revoluþionari”, dar în realitate el se afla în fruntea bandei de nemernici care, în iunie 1994, a sechestrat conducerea PRM în sediul Prefecturii din Constanþa, urlînd, cu ochii scoºi din orbite: „Moarte lui Vadim!”, „Sînge pentru sînge!” Mai þii minte, Tãrãcilã? Exasperat cã dl. colonel Ionel Arghiroiu nu lua nici o mãsurã, am sunat pe Telefonul Operativ, la cabinetul primuluiministru, am vorbit cu Hrebenciuc, cu Tãrãcilã ºi cu Vãcãroiu, ºi abia atunci Poliþia i-a risipit pe potenþialii ucigaºi. Atunci a fãcut profesorul Mircea Muºat primul infarct. ªi cu acest Cercel mã ameninþaþi voi pe mine? Stimaþi colegi, nu ºtiu cum se face, dar eu am noroc de documente rare, parcã sînt un magnet. Zilele trecute am intrat în posesia ultimei scrisori pe care a scris-o, pe patul de moarte, bravul general ªtefan Guºe, bun ºi vechi prieten al meu, document pe care l-am predat, de asemenea, colegului Valentin Gabrielescu. Daþi-mi voie sã-i dau citire: „Domnule colonel, încep prin a vã mulþumi din toatã inima pentru scrisoarea trimisã de dumneavoastrã. Este o binefacere pentru mine faptul cã mai sînt oameni care nu m-au uitat ºi, sufleteºte, îi simt alãturi de mine. De aceea vã mulþumesc încã o datã dumneavoastrã ºi familiei ºi rog pe bunul Dumnezeu sã vã dea sãnãtate ºi noroc. Avem nevoie de ele în aceste vremuri atît de tulburi ºi nesigure. Din pãcate, am avut ghinion ca, dupã ºocul din decembrie 1989, sã mã îmbolnãvesc destul de grav. Dar am supravieþuit.

Dumnezeu nu ºi-a întors faþa de la mine. Sînt foarte multe de spus. M-am bucurat cã mulþi oameni, chiar ºi din afara Armatei, au fost lîngã mine în clipele grele. Alþii (puþini la numãr) au dorit sã mã distrugã total. N-au reuºit ºi încearcã orice fel de procedeu care ar putea sã mã afecteze cît mai grav. Nu îmi este teamã decît de Dumnezeu ºi merg înainte, cu siguranþa în El. Nu mi-am dorit ºi nu îmi doresc funcþii ºi poziþii.

M-a durut atitudinea celor care au profitat de aceastã perioadã, pentru a pune mîna pe ciolan. ªi au fost (ºi sînt încã) destule jigodii. Eu n-am dorit decît sã-mi vãd liniºtit de meseria pe care am ales-o de copil. Deci... voi merge înainte ºi voi spune numai adevãrul, chiar dacã deranjeazã.

Oricum, sãnãtatea mi s-a ºubrezit un pic, dar trebuie sã supravieþuiesc pentru cei doi copii ºi pentru bãtrîna mea mamã. Principalul este cã nu-mi este ruºine de munca ºi activitatea pe care am depus-o în funcþiile avute ºi conºtiinþa îmi este curatã. Am þinut mult ca Armata sã nu se simtã cu nimic culpabilizatã de niºte nemernici.

Voi acþiona în continuare în acest sens. Repet, unora n-o sã le convinã adevãrul. Chiar ºi pentru unii care au fost sau mai sînt în Armatã. Dar... sã lãsãm, timpul... M-am bucurat mult cînd am vãzut scrisoarea dv. pe birou. Scuze pentru viteza mare cu care am scris aceste rînduri. Încã o datã, Dumnezeu sã vã ajute sau, mai bine zis, SÃ NE AJUTE! Cu toatã stima ºi consideraþia, General-locotenent ªtefan Guºe.” Ce ziceþi?

Vedeþi cît de actualã este? (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 8 iunie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

La 4 noiembrie 1911, Lenin îi trimite o scrisoare lui I. C. Frimu, rugîndu-l sã punã o vorbã bunã pentru cîþiva emigranþi politici ruºi, care erau nedreptãþiþi de patronul unde munceau. De altfel, Lenin – un nonconformist în tinereþe, care se plimba cu bicicleta prin Paris, alãturi de amanta lui franþuzoaicã Inès Armand – a mai avut relaþii cu românii, unele pitoreºti, cum sînt partidele de ºah pe care, în aceeaºi perioadã, le juca, într-o cafenea din Zürich, cu pãrintele miºcãrii dadaiste, Tristan Tzara. Acelaºi Tristan Tzara care, dupã cum afirmã Elsa Triolet în amintirile sale, se întîlnise (la Paris) ºi cu Maiakovski. Aºa cum Martha Bibescu se întîlnise (la Yalta, în 1904) cu un alt rus faimos, Maxim Gorki. Ah, dacã ar fi ºtiut despre toate aceste contacte ruso-române, de-a lungul vremurilor, cei care siluiau istoria, cultura ºi chiar limba noastrã, în „obsedantul deceniu”, pentru a demonstra cã România n-ar fi decît o gubernie ruseascã! Ce manuale ºi îndreptare ar fi scris!

Nimic din ceea ce e clãdit pe furt ºi minciunã nu poate dura. Ruºii n-aveau forþa sã pãstreze Basarabia la începutul Secolului XX, aºa cum n-au forþa s-o pãstreze nici la începutul Secolului XXI. Într-o lucrare scrisã cu prilejul trist al comemorãrii unui veac de la nefasta „Pace” semnatã în hanul armeanului Manuc-bey, un tînãr publicist basarabean fãcea niºte profeþii uimitoare: „Ruºii sãrbãtoresc un secol de posesiune materialã a Basarabiei. Dar ei nu-i stãpînesc spiritul ºi nici nu-l vor stãpîni vreodatã. La sãrbãtoarea ruºilor, moldovenii nu au nici o participare, cu excepþia unei liniºti adînci ºi dureroase. Întreg Poporul Român simte aceastã durere ºi nu pierde speranþa cã Basarabia ºi, împreunã cu ea, Poporul Român, vor avea o ºansã sã sãrbãtoreascã, la rîndul lor, ziua salvãrii. Ea va veni. Istoria se repetã atît de des ºi maxima istoricã rãmîne. Babilonul a fost, Imperiul lui Alexandru Macedon a fost, Imperiul Roman a fost, Imperiul Byzantin a fost ºi va veni timpul sã spunem cã ºi alte imperii au fost. Nu cu mult timp înainte, în 1855, a fost Crimeea, ºi nu cu mult timp în urmã au fost ºi Port Arthur, ºi T’sushima ºi – Mare e Domnul Dumnezeul Oºtirilor Cereºti! El va veni din nou, sigur va veni!”. Iar un autor rus, L. Sotov (citat de istoricul american Charles Upson Clark, într-un amplu studiu consacrat Basarabiei) fãcea, la 3 ani dupã anul de foc 1918, o trecere în revistã a derusificãrii rapide a acestei provincii: „Viaþa se dezvoltã singurã ºi timpul e de partea ei. În politica de românizare a þãrii, Guvernul României a gãsit un teren fertil în nivelul cultural extraordinar de scãzut al populaþiei. Politica stupidã de rusificare ºi de antisemitism a guvernãrii autocrate a condus la o situaþie în care marea masã a popuaþiei moldoveneºti ºi evreieºti a stat deoparte de ºcolile ruseºti, de cãrþile ruseºti ºi, în general, de toate elementele culturii ruse. (…) Românii au gãsit, astfel, un teren complet pregãtit pentru ei. Ei au venit într-un mediu care îi înþelegea ºi unde erau înþeleºi. Venise ºi o administraþie nouã, care vorbea într-o limbã accesibilã poporului. Deodatã, în toate instituþiile guvernamentale, a început sã se vorbeascã româneºte. Mult mai serioasã în procesul de românizare a þãrii era politica general naþionalistã a românilor. Principiul fundamental era acesta: protecþia tuturor culturilor naþionale. Doriþi o ºcoalã în idiº, în ebraica veche, în ucrainianã, în polonezã, în greacã? Înfiinþaþi oricîte doriþi! S-a mers atît de departe, încît cultura naþionalã de diferite sorginþi, care fusese reprimatã printr-o violenþã autocratã, sã cunoascã o explozie în libertatea adusã de români”.

Am sã mã ocup, separat, de Bucureºti, fiindcã avem de-a face cu o lume aparte. Începuserã sã aparã tot mai multe ziare ºi reviste literare. Teatrul înregistra o înflorire fãrã precedent. Lumea petrecea la Chioºcul de la ªosea, ori la Grãdina Oteteleºanu, sau în Parcul Ciºmigiu, cel asanat de generalul Pavel Kiseleff, la 1832, ºi trasat, ulterior, de Mayer; pe la 1858, dupã cum scrie Radu D. Rosetti, prin Ciºmigiu încã mai curgea Dîmboviþa. Nu se poate o lume în prefacere fãrã scandaluri! Cel mai rãsunãtor este acela legat de naºterea ºi de botezul întîiului copil al

perechii princiare Ferdinand ºi Maria. Acest Carol ºi-a fãcut intrarea în lume cu tãmbãlãu ºi aºa a þinuto toatã viaþa lui, pînã la moarte, vreme de 60 de ani.

Durerile naºterii au început pentru Missy (aºa îi spunea un frate de-al ei, Albert), sîmbãtã seara pentru ca a doua zi, la ora 13 (orã cu ghinion!), ea sã nascã un bãiat, în dormitorul cel mare al Castelului Peleº. Era 3 octombrie 1893. De ce zic cã au fost certuri? Fiindcã, ore în ºir, rudele princiare ale Mariei, sosite special din Anglia, ºi clerul ortodox român s-au tot ciondãnit pe tema administrãrii cloroformu-

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (18) lui la naºtere; preoþii noºtri nu erau de acord cu aºa ceva, afirmînd cã femeia trebuie sã simtã durerile facerii. (Nu durerile trebuiau alungate, ci spiritele rele – credeau grecii din timpul lui Pericle, care ungeau casa cu smoalã, pentru a-i îndepãrta pe demoni de mamã ºi de noul nãscut.) În mai 1896 se declanºeazã scandalul cristelniþei în care fusese botezat noul-nãscut. Incredibil ce amploare s-a putut da acelui incident care, la origine, pãrea minor! Aºa îºi omoarã timpul ºi presa, ºi opinia publicã, ºi simþim asta, cu prisosinþã, ºi în zilele noastre. Apelez, din nou, la o lucrare cu caracter cronologic: „Începe scandalul iscat de caterisirea mitropolitului-primat Ghenadie Petrescu, pornit de la botezul prinþului Carol. Pentru botez, mitropolitul comandase în Rusia o cristelniþã de argint asemãnãtoare cu cea donatã bisericii Domniþa Bãlaºa de fostul epitrop, col. N. Bibescu; aceasta nefiind gata pînã la data botezului, mitropolitul a luat ºi a folosit cristelniþa acestei biserici, pe care, dupã oficierea slujbei, a lãsat-o familiei princiare, iar la primirea comenzii sale, a pus-o pe aceasta la dispoziþia bisericii. Pe motiv cã a lãsat bisericii o copie nedemnã, în locul unui adevãrat obiect de artã, cazul a ajuns în presã, în special ziarul «Adevãrul» fãcînd un adevãrat scandal. Pentru aplanare, la sugestia regelui, D. A. Sturdza i-a cerut lui Ghenadie sã demisioneze (!), dar acesta a refuzat.

Sfîntul Sinod judecã acest caz în lipsa sa (a refuzat sã se prezinte) ºi îl cateriseºte, lãsîndu-l ca simplu monah, dar, cum Ghenadie refuza sã pãrãseascã palatul episcopal, este folositã forþa publicã – procurorul general ºi jandarmii scoþîndu-l brutal din palat ºi trimiþîndu-l la Mînãstirea Cãldãruºani, în ciuda unor manifestaþii publice ale unor personalitãþi în favoarea celui dizgraþiat. Cazul Ghenadie Petrescu va fi aplanat de guvernul conservator Gh. Cantacuzino, fostul mitropolit fiind numit stareþul Mînãstirii Cãldãruºani, cedîndu-i-se ºi 200 ha de pãmînt”. Blestemul „popilor valahi” îl ajunge, dupã cîþiva ani, pe Dimitrie Sturdza, care îºi pierde minþile – e singurul prim-ministru român mort cu minþile rãtãcite, dar nu înainte de a se face de rîs. Una dintre scenele de pominã care l-au avut ca protagonist pe bietul om (care, sã nu uitãm, uneltise ºi la arestarea unui Domnitor, ºi la arestarea unui Mitropolit!) a fost aceasta: într-o bunã zi, el vede un majordom cu barbã albã, ºi, crezînd cã e Apostolul Petru, îi cade în genunchi ºi îl implorã: „Sfinte Petre, dã-mi, rogu-te, cheile Raiului!”.

Prinþul Carol a crescut strîmb, exhibînd unele deviaþii comportamentale care, dacã educaþia lui ar fi avut loc la Curtea englezã, ori la Curtea germanã, cu siguranþã cã i-ar fi fost reprimate de severii pedagogi occidentali. Nu puþine sînt mãrturiile despre homosexualitatea lui, unele venite chiar din partea fratelui mai tînãr, Nicolae. Pedagogi strãini aveau ei, copiii perechii princiare, nu-i vorbã, dar calitatea lor era îndoielnicã: „În primãvara anului 1900, prinþul Carol se aflã sub îngrijirea ºi educaþia unei formaþii care cuprindea pe noua guvernantã, de origine irlandezã, Miss Winter, care-l îndemna la lecturã, pe profesorul de gimnasticã, locotenentul Zizi Cantacuzino

(Gheorghe Cantacuzino–Grãnicerul, viitorul general ºi fruntaº legionar – nota mea, C.V.T.), amantul Reginei Maria, ºi un pedagog elveþian, M. Mohrlen, personaj asupra cãruia pãrerile sînt împãrþite.

Doctorii Mamulea ºi Romalo (prezenþi ºi ei, cu semnãturã, în Condica de Drum – nota mea, C.V.T.) îl etichetau pe Mohrlen drept homosexual, dar afirmaþia prinþului Nicolae cã pedagogul a recunoscut cã era tare tulburat cînd vedea posteriorul lui Carol îngenuncheat pentru rugãciunea zilnicã trebuie privitã cu multe rezerve, ca ºi aluziile transparente ale aceluiaºi prinþ privind relaþiile homosexuale ale fratelui sãu, Carol, pe cînd se afla la Potsdam sau Paris”. Familia de Hohenzollern avea o tradiþie, de aºi trimite bãieþii la Academia Militarã din Potsdam, pe urmele gloriei lui Frederic cel Mare. Carol ajunge acolo în 1913 ºi nu se poate sã nu fi auzit despre homosexualitatea realã a Împãratului, idolul atîtor prusaci, pe care îl denunþase, ca atare, în Europa însuºi Voltaire. (Faimoasa lui gardã, formatã din ulani înalþi de 2 metri, aleºi pe sprînceanã, probabil la asta servea. De-aia ºi-a alungat Frederic nevasta. În „Memoriile” sale, Casanova scrie cã, pe cînd se plimba cu Frederic prin grãdinile de la Sans-Souci, acesta s-a oprit, l-a mãsurat cu privirea – aventurierul era un om înalt pentru vremea aceea, avea 1,86 m – ºi ia spus: „Dar ºtiþi cã sînteþi un bãrbat frumos?”) „Gaºca” lui Carol (cum s-ar numi astãzi) se autointitulase „Birjarii” ºi era dominatã de personalitatea lui Carol Citta Davila, fiul dramaturgului Al. Davila – un tînãr homosexual (ca ºi tatãl sãu) cu 7 ani mai în vîrstã decît vlãstarul regal – vlãstar care începea sã fie curtat de asemenea specimene, mai ales la vîrsta cînd îi mijea mustaþa (pe care ºi-o fixa cu un fel de faºã, legatã la ceafã, pe timpul nopþii, în stilul Kaiserului Wilhelm al II-lea; de altfel, „Birjarii” îl porecliserã pe Carol „Buzatul”, datoritã mandibulei superioare deosebit de proeminente, pe care încerca sã ºi-o acopere cu mustaþa). Despre acuzaþiile de pederastie aduse prinþului Carol scrie, în Jurnalul sãu, ºi un om auster, care nu se hazardeazã în colportaj ieftin – Arhiepiscopul Catolic al Bucureºtilor, Raymund Netzhammer: „Luni, 3 mai 1915. M-a vizitat von dem Busche (ministrul plenipotenþiar al Germaniei la Bucureºti – nota mea, C.V.T.). Fãrã prea multã introducere, ºi-a exprimat pãrerea cã aº putea face un serviciu mare României ºi dinastiei ei, în momentul de faþã, dacã i-aº atrage atenþia regelui sã-l supravegheze mai bine pe prinþul Carol ºi sã-l þinã la distanþã de trei prieteni (tînãrul Davila, Al. Romalo ºi unul Pãltineanu), deosebit de rãi, care sînt intraþi adînc în afacerea homosexualã Davila. Nu-i dau înaltului diplomat nici o asigurare cã voi interveni la cel mai înalt nivel, însã voi încerca, totuºi, ceva. Dupã-amiazã îmi procur informaþii detaliate despre cazul Davila, de la un prieten care ºtie mai bine (Al. Tzigara-Samurcaº) ºi gãsesc cã se confirmã cele spuse, cã tinerii domni numiþi frecventau aceastã casã murdarã ºi cã prinþul fãcea parte, nu dintre cei care acþionau, însã probabil dintre privitorii care cãscau gura ºi rîdeau. Deoarece ºi din partea acestui prieten mi s-a confirmat presupunerea, pe care o auzisem de dimineaþã, cã Davila era folosit ca sã spioneze Curtea Românã ºi se afla în solda strãinilor, în special cea ruseascã, n-am mai fãcut nici un pas mai departe.” Dezmãþ ºi chiar degenerare mai dovediserã, înainte, ºi alte odrasle domneºti. Ion Neculce scria despre bãieþii lui Antonie Vodã: „Fost-au ºi ficiorii lui Antonie-vodã dezmerdaþi. Fãrã fricã îmbla prin þarã, cu mulþi feciori de mazîli, nebuni, strînºi cu dînºii, de fãcè multe giocuri ºi beþii ºi nebunii prin tîrguri ºi prin sate boiereºti, de lua femeile ºi fetele oamenilor cu de-sila de-ºi rîdè de dînsele, ce nu numai a oameni proþti, ci þi a oameni de frunte. Ce, de þi obliciè Antonie-vodã, încã nu le dzicè nemic þi nu-i certa cu cuvîntul, ca un pãrinte ce le era”.

Homosexualii fac atîta gãlãgie dintr-un singur motiv: ca sã parã mai mulþi! (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 8 iunie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (59) ,,Baronul roºu” (2) A trebuit sã fabrice peniþe de scris, sã facã rost de pergamente vechi ºi sã prepare cerneluri.

A trebuit sã studieze documente prin care curtea regalã spaniolã îºi recompensase servitorii.

Acestea, întocmite de cãtre avocaþi care nu ajunseserã nici mãcar în apropierea Lumii Noi, dãdeau informaþii geografice vagi - ceea ce lui îi convenea de minune.

Alegîndu-ºi „pãmîntul” cu mare grijã, prima datã l-a inventat pe cesionarul iniþial. La mijlocul Secolului al XVIII-lea, regele Ferdinand al Vl-lea îi oferise lui Don Miguel de Peralta o suprafaþã vastã de pãmînt în Arizona. Don Miguel era Gentleman al Dormitorului regelui, cavaler al mai multor ordine, fiul lui Don José Gaston Gomez de Sylva y Montux de Oca de la Cerda y de Caullo de Peralta de los Falces de la Vega. Înregistrînd cesiunea în documente strãlucitor falsificate, Reavis a inventat ºi întîmplãri din viaþa întregii familii Peralta, într-o manierã asemãnãtoare.

S-a pregãtit ºapte ani de zile. Renunþînd la slujba din Santa Fe la începutul anilor 1870, cu banii obþinuþi din mici falsuri, a cãlãtorit prin Mexic, Portugalia ºi Spania, vizitînd birouri de arhivã, biserici ºi birouri guvernamentale. Atrãgãtor ºi cu aspect de intelectual, cu o voce blîndã ºi maniere excelente, ºi-a cîºtigat accesul la arhivele pe care dorea sã le consulte, sã le fure, sã le falsifice sau sã le schimbe. Astãzi punînd la cale un mic fals, mîine fãcînd sã disparã un document original, a etalat o grãmadã de tertipuri ºi o rãbdare de invidiat.

Dupã alþi 7 ani de cãlãtorii, toate documentele necesare erau la locul lor - ºi Reavis, alias Don Jayme, era pregãtit sã-ºi revendice cele aproximativ unsprezece milioane de acri de pãmînt, aflate în statul Arizona, dupã cum îi era dreptul ºi dupã cum i se garanta prin „Achiziþia Gadsden”.

Cãutîndu-ºi un complice, l-a gãsit pe George Willing, un fost doctor desfrînat, care a semnat declaraþii conform cãrora cumpãrase doar pentru 1.000 de dolari actul de cesiune a tuturor

terenurilor Peralta de la un mexican sãrac, Miguel Peralta, descendent al lui Don Miguel, ºi cã el, dr. Willing, îi revînduse actul de cesiune lui Reavis pentru 30.000 de dolari. Dacã Reavis i-a plãtit ceva sau nu, ori dacã doar i-a promis o parte din profitul ce avea sã-l cîºtige în urma fraudei, nu se ºtie: oricum, în 1881 Willing a fost gãsit - convenabil pentru James - mort în casa lui dãrãpãnatã din Prescott, Arizona. Oare l-a ucis Reavis?

Mai degrabã, Willing bãuse în neºtire pînã a murit. Aflînd de dispariþia doctorului, Reavis a cunoscut-o pe vãduva acestuia, care la început i-a cerut jumãtate din viitorul profit, dar în cele din urmã a fost de acord cu 30.000 de dolari - aºa-zisa sumã în schimbul cãreia Willing vînduse actul de cesiune Peralta. Desigur, banii nu existau - încã. În 1883, Reavis ºi-a revendicat, în final, dreptul. Trecuserã 14 ani. Cópii autentice ale tuturor documentelor relevante au fost depuse la Inspectoratul General al SUA, pentru a dovedi cã el este proprietarul legal a peste 27.000 m2 din pãmînturile Arizonei, inclusiv capitala statului, Phoenix. Nu era deloc exagerat. Urma sã vîndã guvernului dreptul sãu de proprietate doar pentru 50 de milioane de dolari, dar avea sã ia în considerare ºi oferte particulare de la cei care, din neatenþie, ar fi „trecut” pe pãmîntul „lui” ºi care erau pregãtiþi sã cumpere de la el documentele de cesiune.

Locuitorii din Arizona ºi în special cei din Phoenix erau nãuciþi. Revendicarea drepturilor sale încã nefiind recunoscutã, Reavis s-a mutat la cel mai bun hotel din Phoenix, punînd afiºe în tot oraºul, prin care îi anunþa pe cei care ocupau teren în zonele revendicate cã ar fi mai bine sã ia legãtura cu el, altfel vor risca sã piardã tot ceea ce aveau. Miºcarea lui a fost prematurã, dar avea nevoie de bani lichizi. În curînd, însã, îi primi.

Pentru cã avocaþii declaraserã pretenþiile lui valide din punct de vedere legal, compania de cale feratã Sothern Pacific a scos din seiful sãu 50.000 de dolari, iar compania de minerit Silver King Mining - 25.000 de dolari, ca sã îºi poatã continua activitatea pe terenul „lui”. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

CRAIOVA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Reºedinþa domnilor olteni – Tãiat oblic; 2) Numele filarmonicii craiovene – Ceasuri; 3) Cutie!

– Bãutura marinarilor – A sorta; 4) Oþeþit – Cinstit, corect; 5) Pãturã de iarnã – Cere o repetare – Rînd ordonat; 6) Cornel Tudor – Punct turistic deosebit al Craiovei, realizat de Nicolae Romanescu; 7) Douã cente – Alexandru ..., scriitor român; 8) Mingea în afara terenului – Zeul rãzboiului la greci – Campion; 9) Orificiu – útia rod lemnul; 10) Rîu care udã Craiova – A brãzda – Prenumele unui celebru fotbalist craiovean (Oblemenco); 11) A gãti – Oprire pe traseu a navelor.

VERTICAL: 1) Grãdina ..., celebrã prin varietãþile de arbori ºi flori felurit colorate – Jocurile Olimpice; 2) Sfere ucigaºe – Oraº în Ardeal; 3) Nicolae Tonitza – Crustaceu cu zodie – Muscã mare; 4) Azi, mîine! – Cãzute din tei!; 5) Cîinii deltei – Anotimpul cãldurilor; 6) Ion Minulescu – Locul de joc al lui Oblemenco, a cãrui statuie este amplasatã în preajma stadionului cu acelaºi nume; 7) Tudor Arghezi – Caracal, Strehaia, Bãileºti etc. aflate în zona Olteniei – Carte bunã; 8) Teren viran! – Pericol asumat; 9) Renumitul scriitor, al cãrui nume este legat de Craiova (Marin) 10) Stînjenei – Aceea – Bulevard ºi statuie legate de numele unui rege, în Cetatea Bãniei; 11) Edificiu cultural în Craiova, denumit dupã omul de culturã ºi scriitorul local Marin Sorescu – Cãlcatã de tren.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,E ZIUA COPILULUI!” 1) PITICI – TINC; 2) IOTA – SCALAR; 3) CN – SAPATA – E; 4) ICNIRI – IUDA; RO – ARAC – UT; 6) SERATE – IOLA; 7) MAMA – ST – SC; 8) UNA – ECUATIE; 9) LG – ATU – LEUT; 10) SAFEU – ITARI; 11) E – GRIMM - NIL.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.