Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU  Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Sînt zei muritori ºi oameni nemuritori. Din ce categorie v-ar plãcea sã faceþi parte? CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Cînd Mafia devine Inchiziþie (3)

Nebunii duc România la balamuc! Motto: România e o þarã de preºedinþi – fiecare neisprãvit e preºedinte pe undeva”. (Corneliu Vadim Tudor) Aº fi început cu „În vremurile lui Corneliu Vadim Tudor...”. ªi nu greºeam. Nici titlul, cam frust, nu e nepotrivit. De fapt, situaþia e cam aºa: ne trezim într-o dimineaþã de-a noastrã, româneascã, adicã plinã de ºtiri despre fufe ºi politicieni „penali”, asortate cu porno-hip-hop sau manelele ce se aud prin fereastra deschisã, iar printre decibelii motoarelor ºi claxoanele tuturor nebunilor a venit vestea cea mare ºi aºteptatã de tot poporul de stînga-dreapta: mutãm ambasada la Ierusalim; imediat, veni vestea pe care o aºteptau ceilalþi, cei de dreapta-stînga: plîngere penalã pentru „înaltã trãdare”, naþionalã ºi paranaþionalã! Autorii? Pãi pentru prima, autorii sînt cunoscuþi drept „þãrãnoiul ciorditor cu ºosete flauºate” ºi „proasta proastelor”; pentru a doua, pentru replicã, vinovat e „guristul alcoolist”, în spatele cãruia se aflã „sasul lemnos hoþ de case”. Sigur, acesta e folclorul rãutãcios, dar vorba aceea, pînã ºi pe biata Ana lui Manole a ucis-o poporul cu cãrãmizi! Cert este cã personajele în cauzã nu sînt rupte din imaginar, ci din pura ºi periculoasa realitate. În sfîntã zi de Înãlþare, Ludovic Orban s-a coborît la cel mai de jos nivel politic ºi uman, fãcînd plîngerea penalã de care aminteam. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Dreptul de a-þi formula liber opiniile este unul dintre drepturile fundamentale ale omului ºi n-o sã renunþ nici la el, nici la meseria de R o m â n i a ziarist, numai de dragul de a intra în graþiile p i t o r e a s c ã cuiva. În fond, eu am criticat „lipsa de caracter” a unora, care au fost niºte staliniºti sadea ºi terorizau o Þarã pe vremea în care unii dintre dvs. zãceaþi prin puºcãrii, pentru ca acum sã-ºi întoarcã haina pe dos ºi sã dea cele mai dezgustãtoare spectacole ale „marii nãpîrliri” – dupã o sintagmã lansatã tot de mine. Oricît ar fi de Azi, peste rîu, o oaie a fãtat abil ºi de iute de mînã un individ, nu poate sufla, concomiÎntîi un noaten ºi pe urmã altul tent, prin cele douã orificii ale unui trombon – ºi prin Ca orice mamã bunã i-a spãlat muºtiuc, ºi prin pîlnie. Deºi n-aº fi vrut sã dau exemple, nu mã pot reprima sã mã gîndesc la un personaj pe care Dar niºte vulturi sãgetau înaltul. îl cunosc extrem de bine ºi care e invocat mereu (inclusiv în materialele prezentate aici de domnii Chiuzbaian ºi Puiuþii nãzdrãvani habar n-aveau Predescu), atunci cînd sînt acuzat cã aº umple de mizerii Flãmînzi, ei cãutarã þîþa mamii. „marile valori” (?!) ale acestui Neam. Mã refer la Octavian Fãrã sã ºtie cã tîrcoale dau Paller, cãruia îmi vine foarte greu sã-i zic domn, fiindcã Înfometaþi, la rîndul lor, vultanii. vreme de 3 ani, cît i-am fost subaltern, îmi cerea sã-i zic tovarãº, ºi uite cã nu mi-a ridicat consemnul. Mã refer la el, pentru cã acesta se aflã pe aºa-zisa Listã a Ruºinii publiMãicuþa lor nu-i poate apãra catã în „România Mare” ºi care, efectiv, nu-mi aparþine, E mult prea slabã ºi neimportantã fiind o lucrare colectivã, bazatã pe mai multe mii de Pricepe tot ºi plînge-n sinea sa… scrisori ºi telefoane ale cetãþenilor. Într-o emisiune de o Deodatã, trece-n zbor o parapantã. mîrºãvie fãrã seamãn, transmisã pe programul II al Televiziunii Naþionale, ºi pentru care mie mi s-a refuzat un Drept la Replicã elementar, acest Octavian Paller poza în Atunci se sparge brusc acest tablou mare campion al libertãþilor democratice, aºa cum fãcea ºi Dispar ca norii vulturii de pradã în emisiunea „Memorialul Durerii”. Numai cã omul juca Iar salvatorul parcã-i un erou un teatru de irozi de cea mai proastã calitate. Normal cã Trimis de Dumnezeu dintr-o baladã. i-am fãcut un pustiu de bine ºi i-am publicat Dosarul de Partid, cu toate angajamentele sale fierbinþi ºi decoraþiile ªi m-am vãzut pe mine, încolþit primite atît pe timpul lui Gheorghiu-Dej, cît ºi pe timpul lui Ceauºescu, pe care, în 1973, îl punea alãturi de Tudor Încã din prima zi de la nãscare, Vladimirescu ºi Nicolae Bãlcescu, dar astãzi se face cã uitã Dar Îngerul cel Bun m-a ocrotit ºi îmi scoate mie ochii pentru ceea ce am scris. ªi le-a dat morþii pe acele fiare. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR, CORNELIU VADIM TUDOR 30 decembrie 2013, Bran (22 aprilie 1996, plenul Senatului României)

Misterele complexului Puma Punku Paginile 12-13

Tablou bucolic

ªi ei Ursarii din au luptat Gulia, romii pentru care nu înfãptuirea ºi-au uitat României limba Mari Pagina 16

Pagina 10

NR. 1443z ANUL XXIX z VINERI 25 MAI 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 25 mai 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Copiii geniali ai României Ion Cristoiu a prevãzut mineriada, daciada, dinamoviada ºi lambada Pruncii romani Domokoº ºi Tökeº sug lapte de la lupoaicã Cornel Dinu - omul care a vãzut moartea Eu sînt eu, ºi tu eºti mãgarul meu, sau cum nu se dã plecat „liderul naþional” Balul de Cristal era sã devinã o Noapte de Cristal PARTEA A II-A Totuºi, ar trebui sã-i fim recunoscãtori acestui Lucicã Gheorghiu, care se pare a fi un pseudonim al rãposatei Lica Gheorghiu-Dej: dacã nu era corespondenþa lui, n-am fi aflat niciodatã ce-au dat pe gurã cele douã cadavre vii Coposu ºi Cîmpeanu. Maistrul Coposu a fãcut demonstraþia cã în oraºul de pe Bega a venit însuºi Benga (adicã Necuratul) ºi a zis: „Am pierdut fructele acestei revoluþii. Nu le vedem”. Ai albeaþã pe lanternã, nea Puiule, de vãzut le vede oricine: foametea, frigul, preþurile aberante, astea sînt fructele, cum de nu le vezi? Pe urmã zice cã: „Pentru români, republica este o instituþie comunistã”. Hai cã nu þine, om bãtrîn, ºi vorbeºti porcãrele în faþa copiilor! Cum adicã? Deci Bãlcescu, care s-a luptat pentru ideea de Republicã, era comunist, tovar㺠de celulã cu Ilie Pintilie, Constantin Ivãnuº ºi Haiducul de pe Ceremuº! ªi de cear fi comunistã ideea de republicã numai la români, iar la francezi, sau italieni, sau americani nu ar fi?! Aaaa, aici ei nu mai sînt modele bune de urmat? Al doilea vorbitor, pe care o cititoare revoltatã l-a numit „guºterul vagabond”, sprîncenatul Radu Cîmpeanu, a rostit ºi el vorbe memorabile. Iar dacã în acel moment ar fi cãzut balconul cu el, cu siguranþã cã aceste vorbe ar fi fost ºi mai memorabile, fiindcã lumea e sensibilã la calamitãþi. Ce-a zis conu Radu, soþul lui tuºa Dina, vechi informator al securitãþii? Ascultaþi creºtinilor/ Tineri ºi bãtrînilor/ Ascultaþi ºi luaþi aminte/ Ale Radului cuvinte: „Sînt copleºit de felul în care se gîndeºte aici la dvs., în Timiºoara. În restul þãrii nu se gîndeºte ca aici ºi nu sînt amatori de libertate ca dvs”. De ce nu stai atunci la Timiºoara, Sprînceanã Neagrã? Ce mai tai frunzã la cîini prin Bucureºti? Tot am pomenit de „Cotidianul” lui mister Raþiu. Avînd interdicþie de a mai pãtrunde în Parlament, datoritã valului de minciuni revoltãtoare pe care le-au publicat, reporterii acestui maculator s-au gîndit sã-l împingã în faþã chiar pe venerabilul deputat, posesor de gîtlegãu cu picãþele. Aºa dupã cum ne informeazã reporterul radio Dionisie ªincan (emisiunea de joi dimineaþã), dl. Raþiu îºi vindea ziarul în Camera Deputaþilor, avînd buzunarele de la dimie pline de mãrunþiº. Pãi, de ce n-ai spus aºa, moºule? Hai de le vinde ºi pe-ale noastre, plãtim bine, te mai abonãm ºi la covrigi, ºi la nuci multe, cã tot ai dat în mintea sugarilor... Marþi dupã-amiazã, o þarã întreagã a urmãrit la televizor, în direct, un scandal în toatã regula: un bãrbãþoi cu fustã ºi cu cizme de husar þipa de mama focului, dãdea din rãºchitoare, punea oamenii la zid, ridica ochii teatral spre înalturi, apoi iar se încrunta ºi poza dintr-o huznã, ca Ioan Vodã cel Cumplit, mai agita ºi un deget spre pieptul invitaþilor, le lua vorba din gurã, le-o bãga în ureche, le scotea peri albi, pe scurt, îi teroriza. La un moment dat, am înþeles vag cã se vorbea despre scandalul traficului de copii, dar tonul imprimat de acest fãtãlãu întregii discuþii era atît de arþãgos, de plin de nevricale, încît s-au molipsit ºi oaspeþii, aºa cã au fost momente cînd au vorbit ºi trei-patru în acelaºi timp, ca la Turnul Babel. Ehei, dar avea grijã gazda sã le taie macaroana: ameninþãtoare, cruntã, bãlãcãrind-o ºi pe Fecioara Maria (pe care a comparat-o cu o micã curviºtinã care a fãcut un copil din flori), pe urmã pozînd ºi în om de culturã (a zis cã are „o cupiurã dintr-un ziar din Franþa”, ceea ce înseamnã cã acest gãzdoi cînd se taie la bãrbierit zice cã se cupeazã) – ce s-o mai lungim, a fost cea mai tembelã emisiune transmisã de televiziunea românã în 35 de ani de funcþionare. La un moment dat, am avut ideea nãstruºnicã de a închide sonorul: spectacolul era ºi mai grotesc, vedeam o gesticulaþie dezarticulatã de om nebun, ca un cîine mops închis într-o maºinã, pentru pazã, ºi care se zbate în neºtire pentru a se nãpusti la trecãtori. Am aflat cã pe realizatorul emisiunii îl cheamã Jean Gheorghiu, caz patologic de tiranie neînþeleasã. Vã daþi seama ce-ar face acest personaj dacã ar avea o putere mai mare, de pildã, dacã ar fi general de poliþie, sau ministru, sau chiar ºef de stat? Ne-ar bãga pe toþi la zdup ºi ne-ar mai pune sã jucãm ºi kazaciok dupã cum ne cîntã el. Într-un comentariu al cotidianului „Magyar Hirlap” din Budapesta se scrie negru pe alb cã „România se teme de Ungaria”. Aºa e, aici ne-aþi prins, ne e teamã. Ne e o teamã îngrozitoare. De pildã, ne e teamã cã n-o sã mai reziste acoperiºul Parlamentului din Budapesta cînd vor dori cîteva mii de soldaþi români sã mai agaþe o opincã, la fel ca în anul 1919. Ne mai e teamã cã o sã vã azvîrliþi cu toþii în ligheanul ãla de Lac Balaton, pe care Horthy se juca dea amiralul cu bãrcuþe, o sã dea apa pe-afarã ºi rãmîneþi fãrã turiºti. Pe scurt, ne e teamã cã mult n-o sã vã mai suportãm mojicia ºi-o sã vedeþi ce n-aþi vãzut dacã mai hîþînaþi þara

asta... În ziarul „Adevãrul” poate fi cititã o notã semnatã de criticul Valeriu Cristea, în care este cerutã de urgenþã DEMISIA lui Nicolae Manolescu din funcþia de director la „România literarã”. Reiese cã la sediul redacþiei se fac ºedinþe PAC, ceea ce încalcã grosolan statutul unei reviste literare. Menþionãm cã odrasla de legionar a adus revista la un faliment total, dupã ce a lichidat cîteva zeci de milioane de lei. Deci, pe lîngã demisie ar trebui sã vinã olecuþã ºi Garda Financiarã. Dureros faptul cã dl. Petre Roman nu ºtie sã piardã. Spectacolul pe care îl dã el acum e al unui copil îmbufnat, care a fost eliminat de la orã dar apare la geam, scoate limba, dã cu corcoduºe în globul pãmîntesc de pe catedrã, o înjurã pe tovarãºa învãþãtoare care l-a învãþat alfabetul ºi pe deasupra mai mãnîncã ºi creta, ca sã facã temperaturã. ªi cînd te gîndeºti cã ar fi atît de simplu sã se retragã la Institutul Politehnic, sã redevinã ceea ce ne tot ameninþa cã vrea sã fie, atunci cînd va pãrãsi funcþia de premier: cadru didactic la hidraulicã, motoraºe, pompiþe, irigaþii ºi chiuvete. Dar nu, el vrea putere. Putere cu orice preþ. Recenta lui întîlnire cu „senatorii separatiºti” a prilejuit un dialog de Gara Obor. Întrebat de ce n-a venit cu dl. Ion Iliescu, el a rãspuns: „Am venit singur, cã doar nu m-am mãritat cu nimeni”. Asta ne confirmã faptul cã, atunci cînd ei au apãrut împreunã pe 22 decembrie 1989, erau cãsãtoriþi. Pe urmã, dl. Roman s-a rãþoit la ei: „Ce-i dizidenþa asta? Unde vã treziþi? Mitingiºtilor! Cine sînteþi voi?”. La care unul mai oþãrît, dintr-un judeþ unde nau prea pãtruns cîrciumari ºi negustori de brice, a întrebat: „Da’ tu cine eºti?”. Rãspunsul lui P.R. a fost pe mãsura rãzgîielii sale: „Eu sînt liderul naþional”. În copilãrie, noi cînd ne supãram strigam cam la fel: „Eu sînt eu, ºi tu eºti mãgarul meu!”. Literatura clasicã dã ºi o altã variantã: „Tu eºti Frontul? Da, Petricã. Am venit sã mi te-nchini/ De nu, pun sã vã goneascã Dijmãreºti ºi Severini!”. O altã variantã a literaturii sunã aºa: „Eu sînt lider, tu eºti Frontul/ În noi doi un suflet bate/ Iar Voican, zis bagabontul,/ Ne e francmason ºi frate!”. Dar, aceste versuri nu s-au rostit la Senat. La rãspunsul sãu emfatic „Eu sînt liderul naþional”, tînãrul Petricã a primit un rãspuns pe mãsura aroganþei: „Zãu? ªi cine te-a pus? Ce-ai fãcut în ãºtia doi ani?”. Discuþia a continuat tot în stilul ãsta. La un moment dat, dl. senator Ilie Plãticã l-a întrebat pe „liderul naþional” dacã se include ºi pe sine în categoria nomenklaturiºtilor care trebuie înlãturaþi din structurile F.S.N., doar este odrasla generalului sovietic de N.K.V.D. pe nume Walter Neulander. Dl. Roman a rãspuns ca Andromaca, care mulge vaca ºi îºi taie craca: „Eu nu sînt nomenklaturist, m-am purificat în Revoluþie!”. Deci el, cînd s-a suit pe betonierã, cînd a telefonat sã vinã ruºii, cînd a instrumentat asasinarea lui Ceauºescu – asta fãcea, se purifica! Mai serile trecute s-a întîmplat în Bucureºti o scenã demnã de „D’ale Carnavalului”: dl. Zvi Mazel, ambasadorul Israelului în România, a fost agresat de doi cîini maidanezi, care se pare cã l-au ºi muºcat de anumite pãrþi ale corpului. Fireºte cã dl. ambasador s-a plîns imediat pe la cele mai înalte foruri româneºti. Aºa dupã cum îl cunoaºtem, nu-i exclus ca domnia-sa sã afirme cã acesta a fost un atac antisemit ºi cã în România miroase a pogrom. Gestul eroic al celor doi cîini n-a scãpat însã atenþiei unor patrioþi români: de pildã, Liga Mareºal Antonescu (pe care guralivul ambasador l-a jignit grav în posteritate) organizeazã o chetã publicã pentru a se strînge cît mai multe oscioare în beneficiul celor doi patrupezi. Deocamdatã, în urma muºcãturii pe care i-au administrat-o d-lui Zvi Mazel, cîinii se aflã în tratament, prezentînd uºoare semne de otrãvire. În revista „Spionaj-Contraspionaj”, se scrie fãrã echivoc cã dl. Lucian Cornescu Ring este un vechi agent sovietic, calitate pe care a moºtenit-o de la taicã-sãu, fiind ºi ãla un dublu agent, care la rîndul lui semãna cu bunicu-sãu, alt spion, care o muºcase de-o þîþã pe Mata Hari într-un port olandez ºi-a fugit iute cu sfîrcul, ca porcu’ cu paiu-n gurã. Minunatã familie, bravo Lucicã! Continuã sã provoace hohote de rîs „editorialele” pe care cioroiplanul de la „Zig-Zag“, Nicolae Cristache, se tot cãzneºte sã le publice. În serialul sãu intitulat „Sire, credeþi-mã, nu mai ºtim ce sîntem”, el o pune iar de mãmãligã, însãilînd niºte bazaconii de-þi vine sã-i bagi un cocteil Molotov în gurã numai sã tacã. Fiþi atenþi cum începe un „eseu politic” adresat fostului rege Mihai, cu pretenþii de monitor în articleria de calibru a României acestor vremuri: „Duminicã, am avut plãcerea sã iau masa cu coana Rãdiþa. (...) Este întreprinzãtor liber: vinde ouã ºi smîntînã la suprapreþ”. Pînã aici nici o problemã, e lume

bunã, mediul lui. Pe urmã, iese la rampã tenorul metafizic din el, o dã grãmadã pe coana Rãdiþa, în coºul cu rufe murdare, ºi se repede în mitologia rusã (inima de foc a lui Danko), dupã care se nãpusteºte în mitologia comunistã româneascã (Vasile Roaitã), trece puþin ºi prin Basarabia, Ungaria, R.D.G., Polonia, Piaþa Universitãþii ºi alte zone istorice, ºi hopa! deraiazã dupã ºine ca tramvaiul 3 la curba din Ferentari, cînd varsã puradeii apã ºi îngheaþã bocnã: „Vivat Constituþia! Vivat coana Rãdiþa! Vivat naþiunea!”. E cunoscut cã nebunii, dupã mari efuziuni, se descarcã brusc ºi recad în apatia lor, îºi bãlãngãne o mînã, se scobesc în nas ºi plîng din te miri ce. Aºa ºi cu Cristache al nostru, care de la smîntînica coanei Rãdiþa cade pe gînduri negre ca Gînditorul de la Hamangia, scriind: „Sîntem rodul avortat al unui sistem avortat. Ajunge!”. Dacã ar fi spus asta la singular (adicã „Sînt rodul avortat al unul sistem avortat. Ajung!”), totul ar fi fost minunat ºi conform cu realitatea. Pe urmã, amintindu-ºi cã a fost sãltat în funcþia de director tocmai pentru a face propagandã pentru strãinii care-l plãtesc, spoitingirul nostru îl linge pe faþã, brusc, pe fostul rege, cu limba sa latã ºi umedã ca o spinare de broscoi: „Avem nevoie de o inimã smulsã din piept. Nu cunosc în clipa de faþã decît un singur om în stare de sacrificiu: regele Mihai. Care a greºit la rîndu-i. La fel ca ºi domnul Ion Iliescu, Majestatea Sa n-a izbutit sã sarã peste umbra sa, ºi cînd a fost sã treacã la fapte (?!) a apelat din reflex la soluþiile deja compromise (...). În condiþiile date, regele Mihai n-ar fi fost LUMINÃ, dar repet: Majestatea Sa este singura persoanã în care intuiesc acele calitãþi umane care s-ar putea transforma într-un purtãtor de luminã în veac. Cum? N-aº îndrãzni sã propun”. Pãi, deja ai propus, Întunecimea Ta: trebuie sã sarã peste umbra sa, þup-þup, ºi gata, þara e la picioarele lui. Nu mai vorbim de inepþiile de a-i acuza pe domnii Iliescu, Mãgureanu ºi alþii de... luminocid, adicã de stingerea luminii în România! Nu, Cristache, în România nu-i întuneric pentru cã ar fi stins becul domnii amintiþi, bezna vine de la faþa ta tuciurie ºi de la alte feþe palide, ca Stelian Tãnase, Paul Agarici, Doru Braia, Dorin Tudoran, Andrei Pleºu ºi alþi cîþiva negriºmani care au umplut þara de funingine. Degeaba ai mîncat smîntînã cu coana Rãdiþa, cã nu e de uz intern, ci de uz extern, adicã trebuia sã þi-o pui pe faþã... La Balul de Cristal de la Hotelul Intercontinental s-a halit prima-ntîi, conform Listei de Menu care se aflã în posesia noastrã (nea dat-o Securitatea, bineînþeles): Hors d’oeuvre Delta Dunãrii, Canelloni, brînzeturi fine, Consome Royal, File ºalãu „au compagne” ºi „meunier”, Muºchi de vacã Wellington, Soufleu Flori de Gheaþã º.a. Alesele bucate au fost stropite cu whisky scoþian, cu gheaþã la mal, vodcã ruseascã, Riesling de Murfatlar din recolta anului 1982, Cabernet de Murfatlar din recolta anului 1988 (deci ambele sub domnia „odiosului”, nu-i aºa?), pe urmã licheur ºi, în final, coniac Napoleon. Dar sã nu uitãm apa mineralã Borsec, cu etichetã în englezã pentru export, de unde reiese cã e regina apelor minerale medaliatã la Paris, Trieste, Viena ºi Budapesta, nici urmã de ulei în ea; a dat fericirea peste mine, am fãcut ºi eu rost de-o sticlã goalã, mi-a vîndut-o un piccolo de la Inter (mi-a dat-o ieftin, pe legea mea, doar un pol!), aºa cã mi-am turnat apã caldã în ea; mi-am pus-o la picioare ca sã nu mai fac þurþuri la nas peste noapte ºi acum visez cã am participat ºi eu la bal! Ce poate fi mai minunat? Din pãcate, a doua zi (duminicã, 15 decembrie, la orele 12) s-a întîmplat o scenã regretabilã, care atestã cã nu putem fi deocamdatã primiþi în Europa: vrînd sã împartã daruri la copiii amãrîþi care s-au strîns liotã în faþa brãduþului împodobit de la Inter (de fapt, niºte bonuri valorice!), madame Christine Valmy ºi alte fãpturi caritabile au fost asaltate de þigani, lovite, smotocite, jumulite bine de puful de flamengo pe care îl arborau, iar în final au fost buzunãrite. Se aude cã doamnei Valmy (o distinsã evreicã originarã din România) i-au dispãrut din poºetã 6.000 de dolari. ªi, de parcã asta n-ar fi fost de ajuns, sãrmana doamnã a fost lovitã în ochi cu o bucatã de gheaþã, ceea ce a determinat-o sã o ia la sãnãtoasa ºi sã se refugieze în hotel. ªifonatã rãu a ieºit ºi actriþa Rodica Mandache, care dupã atîtea roluri caragialeºti ar fi trebuit sã ºtie cã nu te poþi pune cu mitocanii. Doamnã Valmy, se vede cã nu prea citeºti revista noastrã, þi-au umplut capul corelegionarii matale, Motu Haiducu Hirsch Forestierre ºi Lorin Vasilovici zis Prunã: noi te-am avertizat sã nu faci chestii de-astea, cã nu ajungi la nici un rezultat, sãrãcia e boalã cronicã la români, aici e nevoie de un program sãnãtos ºi temeinic de eradicare a ei, nu de bonuri valorice ºi de pomeni, la care oricum þiganii vor fi primii, ºi n-ai sã-i poþi mulþumi niciodatã pe toþi. Ce rãi sfãtuitori ai, coanã Cristino! Dacã îþi erau prieteni, te-ar fi oprit la timp! Acum, mãcar, ai vãzut ºi matale pe viu care e grupul de ºoc al „opoziþiei unite” (PAC, PNÞ, PNL, Ticu Limbricu etc.): þigãnuºii ºi bãtãuºii. „O, ce veste minunatã/ Dinspre Parlament searatã/ Kirally Karol cel bolund/ A cam luat o cizmã-n fund/ Cã ne-a boikotat mereu/ Sfidãtor ºi fariseu/ Azi va pãrãsi Senatul/ Mîine poate chiar ºi Statul/ Pot sã plece toþi kodoºii/ Tokaii ºi Domokoºii/ Sã dea ºi leafa-ndãrãt/ Iar atunci chiar cã mã-mbãt!” Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 27 decembrie 1991)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 25 mai 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Carte frumoasã, cinste cui te-a citit... Decese mortale Arestat la domiciliu Al treilea ochi Capul plecat cu sorcova Selfie cu umbra lui Dragnea Bidineaua n-are coadã Din lumea celor care nu cuvîntã decît bazaconii Clona robotului Sophia ,,Frustrãri negative” Radu cel Frumos – cu spatele înainte 69% dintre români n-au citit o carte în ultimul an. Din cei 31% rãmaºi, marea majoritate a citit doar coperþile. În schimb, cam 80% dintre români au publicat un volum în acelaºi interval de timp. În frumoasa noastrã þarã, populatã cu oameni care le ºtiu pe toate, sînt cam un milion de oameni care citesc. Restul voteazã. 50% dintre conaþionali habar n-au care-i treaba cu Centenarul. Dar i-a sã-i întrebi ce-a îngropat pisica... A trecut într-o lume teoretic mai bunã Cristian Þopescu, un comentator sportiv de nota zece. Acum, duminicile lui Dumnezeu vor fi mult mai frumoase. S-a dus ºi Lucian Pintilie. Reconstituirea vieþii ºi operei se va face dupã ce Miticã va termina de tras clopotele. Sã amintim, totuºi, cã Pintilie a fost cãsãtorit cu actriþa Clody Bertola (cu douãzeci de ani mai coaptã), dupã ce aceasta îºi încheiase mariajul cu Liviu Ciulei, care nu era mai puriu decît cu zece ani. ªi cã, dupã cãsãtoria cu Lucian, cei trei vizionari petreceau clipe minunate împreunã. Acum, triunghiul amoros a ajuns în Paradis. Terminus. Viorica i-a transmis lui Klaus cã, atunci cînd are o problemã, ar fi bine sã i se adreseze prim-ministrului României, nu ei. ªi sã-i spunã la care dintre case îl primeºte. Domnul Ciordache a minþit CSM-ul în legãturã cu pragul la abuzul în serviciu. Membrii înaltului for s-au prefãcut miraþi. Palestina ºi-a retras ambasadorul de la Bucureºti, fiindcã alde politicienii lui Peºte-prãjit sau arãtat dispuºi sã mute ambasada României la Ierusalim, ca americanii. Nasol moment. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus. Radu Mazãre a încasat 6 ani ºi 6 luni, cu executare. Vestea l-a (sur)prins la plajã, în Madagascar, insula pe care a cumpãrat-o cu ciubucul rãmas în urma unei licitaþii trucate. DNA a cerut 7,6 ani ºi pentru Livache, în timp ce pentru martira Bombonica, soþia dictatorului pesedist, a fost cerutã achitarea. Se anunþã o lungã varã fierbinte pentru arestaþii la domiciliul conjugal (sanchi!). Ludovic Orban o acuzã pe Viorica, la nebunariu, de înaltã trãdare. E o acuzã nefondatã. Liviu a spus de mai multe ori cã Viorica nu l-a trãdat niciodatã, chiar dacã dupã cum trateazã limba românã pare predispusã la sperjur. E adevãrat, femeile politice nu pot þine un secret chiar dacã le pici cu cearã epilatoare, chiar dacã le supui unor cazne gramaticale... Nu cã n-ar avea bunãvoinþã, dar aºa e ele, nesimþitoare. Dacã tot a ajuns la tribunal, Orban i-a fãcut pocinogul ºi lui Liviu. Pe care-l doare, ca ºi pe Viorica, în Cotul Ciorii. ,,N-o sã stãm cu capul plecat sã ni-l taie Iohannis”, a rãbufnit Dragnea, care, în treacãt, îl suspecteazã pe Orban cã n-ar avea toatã þigla pe casã (Bine, exprimarea a fost academicã - ,,e dement!” -, omul venea din teritoriu, de la o curã de huiduieli). Care cap, mã, maestre? Ãla plecat cu sorcova mãririlor de salarii ce se micºoreazã vãzînd cu ochii din cauza contribuþiilor, a taxelor ºi impozitelor majorate substanþial, a inflaþiei ºi a corupþiei endemice? ,,Ce se întîmplã dacã deschizi al treilea ochi?”, e întrebarea întrebãtoare a specialiºtilor în bazaconologie. Rãspunsul e cît se poate de simplu: vezi mai mulþi proºti! România are cel mai mic salariu minim din Europa. În schimb, dominãm topul fiscalitãþii excesive. Cine zicea cã programul de guvernare-sufocare nu dã rezultate?! Uite, de exemplu, carburanþii sînt mai scumpi cu 27% faþã de anul trecut. ªi asta-i prima verigã din lanþul trofic al majorãrii preþurilor. ªeful DIICOT, Daniel Horodniceanu, a vrut sã facã un selfie cu Iohannis. Pentru cã nu-i plac pozele cu oamenii legii, preºedintele l-a refuzat. Mult mai sensibil la dorinþele platinatelor din lumea celor care nu cuvîntã decît bazaconii, premierul croat a acceptat dorinþa fierbinte a Vioricãi, deºi blonda supremã a Teleormanului a

vrut s-o tuleascã taman în momentul intonãrii Imnului Croaþiei. Fie piesa i s-a pãrut plictisitoare, fie se grãbea sã ajungã la un brifing asezonat cu sarmale ºi periºoare, unde imnul ,,Sã trãiascã bucãtarul, c-a tocat mãrunt mãgarul” ridicã mesenii în picioare. Un bãrbat de 38 de ani din Florida (SUA) a fost ucis de explozia unei þigãri electronice, la care migãlea temeinic. Eu v-am spus de atîtea ori: fumatul dãuneazã grav sãnãtãþii! Mai ºi iunie sînt lunile paradelor homosexualilor de pe întreg mapamondul lumii globului pãmîntesc. Iar o sã explodeze preþul morcovilor! O veste incredibilã: în þãrile lor, fãcãtorii de autostrãzi le inaugureazã pe lungime, nu pe lãþime! Vorba Vioricãi: ,,Orice om e fricã de aºa ceva...” Harry, dracu’ alã roºcat al prinþesei Diana, s-a însurat cu o piesã de la Hollywood, una Meghan Markle. Nunta a fost miºto, cã, vorba aia, tencuiala subþire cu cheltuialã se þine. Mireasa a purtat o rochie simplã, din perdele, care n-a costat decît 230.000 de lire sterline. Din care cauzã, Harry n-a mai avut bani de frizer. Dar aºa e cînd se aºazã omul la castelul lui, apar tot felul de neajunsuri. L-a sãpunit bine un predicator american, spre stupefacþia lui Elton John, care nu înþelegea dacã se aflã la o nuntã bizarã de heterosexuali sau joacã într-un film. Ceva emoþii au fost ºi la jucarea cearºafului, fiindcã Cenuºãresei îi cãzuse demultiºor frunza de arþar în iarba verde de acasã ºi n-a mai gãsit-o nimeni. Totuºi, trebuie admiratã stãpînirea de sine a junelui Harry, care a reuºit sã stea la petrecere cu pantalonii pe el pînã la sfîrºit, caz unic în istoria vieþii sale tumultoase. ªi pãrea treaz! Casele de pariuri au fãcut bani frumoºi pe spinarea roºcovanului. Meniul a fost tradiþional: mezeluri, sarmale, fripturã, peºte, cozonac. ªi tort de lãmîie ºi soc, ca sã taie greaþa. Au cîntat Vali Vijelie, Elton John ºi Naste din Berceni. ªlagãrul ,,Stau în unitate, fac tîrîº pe coate” (conform protocolului Casei Regale) l-a rupt pe ginericã. Chiar dacã n-or sã ajungã pe tronul britanic niciodatã, tinerii însurãþei meritã felicitaþi pentru cã au avut puterea sã joace pînã la capãt în remake-ul ,,Patru nunþi ºi o înmormîntare”. Nunþile s-au fãcut, mai rãmîne înmormîntarea, deºi, dupã cît de zglobie pare regina, mai au de tras. Ne-am fi aºteptat ca socrul mare sã organizeze ciorba de potroace la Viscri, dar la durut în mînerul burþii abdomenului de regaliºtii din spaþiul carpato-danubiano-erotic. Cã nu ne-a invitat la nuntã, ºi ne-am gîndit cã vrea sã ne facã o surprizã surprinzãtoare a doua zi. Dar þi-ai gãsit? Regii e cu nasul pe sus. Bãi, Charlicã, noi speram cã atunci cînd o sã þi se punã coroana între antenele parabolice, n-ai sã uiþi c-ai plecat de la noi de la þarã. Dar, vorba marelui ºambelan de la metrou: þiganu cînd a ajuns împãrat, întîi pe ta-su la spînzurat. Uite, d-aia nu-i bunã monarhia! Bine, copiii, Harry ºi Meghan, e nevinovaþi, chiar dacã au solicitat ca, în locul ,,Marºului nupþial”, un sobor de preoþi anglicani, combinat cu taraful gospel de la Clejani, sã le interpreteze ,,Bidineaua n-are coadã”. Au dansat supuºii de-au rãmas fãrã pingele. Iar supusele, fãrã bikini... 7 din 10 elevi care au intrat în procesul de învãþãmînt în anul ºcolar 2005/2006 n-au ajuns sã susþinã examenul de Bacalaureat. Astea sînt cifrele dezastrului din societatea româneascã. Auzisem eu cã ,,þara te vrea prost”, dar am crezut cã este o glumã sinistrã. Observatorii mai catolici decît Papa au ajuns la concluzia cã robotul Sophia seamãnã pînã la identificare cu robotul Viorica. Nici el nu cunoaºte limba românã. Simona Halep i-a tras-o pentru a doua oarã consecutiv ºi la rînd Mariei Sharapova. A început sã-i placã. De acum, rusoaica va acumula ,,frustrãri negative”, vorba nemuritorului Gheorghe Hegel de la Ovidiu. Dar ce ne facem cu Svitolina, cã

o otînceºte pe domniºoara Halep pe unde o prinde. Nu þine cont cã e numãrul 1 mondial ºi cã i-a mai tras-o în finalã la Roma ºi anul trecut. Svitolino, mînca-þi-aº ochii, fii cuminte cã te prinde Kunta Kinte! Ce, tu crezi cã am uitat cã voi, ucrainienii, ne-aþi caºpit Bucovina ºi Þinutul Herþa? Nu-mi pune placa cu ruºii cã, dacã eraþi de comitet, ne lãsaþi þãriºoara în pace. Altminteri, vã vãitaþi cã alde Putin v-au subtilizat Crimeea, dar la voi nu vã uitaþi. Acum ne-aþi luat ºi trofeul de la Roma, de parcã romanii s-ar fi combinat cu femeile slave, nu cu getod(r)acele... Tot frustrãri negative acumulase ºi Radu cel Frumos, aºa cã ce ºi-a zis el? Ia sã-i iau locul fratelui meu, poate n-o fi epuizat toate þepele. Nu ne credeþi? Citiþi ºi vã cruciþi de ce scrie în ,,Istoria necenzuratã a românilor” a lui Adi Sfinteº! ,,Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lãsaþi zãlog la Înalta Poartã au fost total diferiþi ºi nu se înghiþeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucatã ºi nu-i suporta sub nici o formã pe turcaleþi, Radu era alunecos ºi se îndrãgostise nebuneºte de Mehmed al II-lea, cu care îºi bãtea adesea joc de articolul 200. Datoritã calitãþilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit, în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de «cel Fumos». ªi-l þinea numai de-a dreapta sa, cã la marele padiºah pasiunile erau devastatoare. Dar ca orice atracþie fatalã nici asta n-a durat mai mult de trei zile ºi atunci ce ºi-a zis turcaletul: «Allah mi l-a dat, a fost bunuþ, dar trebuie sã scap de el cã nu rãmîne gravid ºi mie îmi trebuie moºtenitori...». Sã nu credeþi acum cã sultanul i-a tãiat capul frumosului sãu partener de ghiduºii, cum ar fi procedat cu siguranþã înaintaºii sãi! Nici vorbã de aºa ceva, ba dimpotrivã, în amintirea clipelor plãcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Þepeº. Cum Radu era adeptul proverbului «Frate, frate, dar tronu-i pe bani», a primit bucuros, ºi, dupã ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (1462-1474). Se zice cã scaunul de pe care prezida ºedinþele divanului avea multe protuberanþe, cã era fãcut la comandã dupã gustul augustului domnitor. Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rãmas fidel pînã la capãt, n-a comentat niciodatã poziþia lor, oricît de inconvenabilã ar fi fost. Inconvenabilã în teorie, cã în practicã s-a descurcat biniºor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decît monotonia, s-a avut bine ºi cu ungurii, cãrora le comunica din cînd în cînd miºcãrile ondulatorii ale paºei de la Vidin. Trimiþînd regulat, pardon de expresie, tributul turcilor ºi întreþinînd relaþii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis cã o sã conducã Valahia multã vreme, fãrã sã-l doarã capul. D-aia ºi-a luat ºi-o nevastã, femeie autenticã, care i-a dãruit ºi-o fetiþã. În felul acesta, Radu credea cã le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uºoare, care îl luau în vîrful pixului, pe la spate, fãcîndu-l un fel de HopaMiticã al Evului Mediu. Dar un Hopa-Miticã original, care cade în fund ºi se bucurã. Nu prea le-a închis-o, dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent, astfel încît, dupã vreo 500 de ani, l-au adoptat ºi alþii. Dar poziþia provocatoare a lui Radu l-a enervat rãu de tot pe ªtefan cel Mare, care l-a bãtut în toate luptele pe care le-a desfãºurat cu scopul absolut normal de a-l înlãtura pe voievodul-cîrpã de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brãila ºi Ialomiþa, tîrguri respectabile ºi bine întreþinute la acea vreme, ba pe deasupra, dupã ultimul show, i-a luat prizonierã ºi nevasta, care oricum asta vroia. ªi fata, care a ºi ajuns a treia nevastã oficialã a lui Fane trei ani mai tîrziu (1477). Dupã decesul survenit natural, de inimã rea, în Transilvania (1474) Radu iese pe uºa din dos din istorie, adicã tot aºa cum intrase”. Promouºãn: Iubite cetitorule, fã ochii cît cepele cã data viitoare va cãdea o adevãratã pleaºcã pe capul tãu: Radu cel Mare va veni cu rãdvanul sã încurajeze relaþiile extraconjugale ºi tipãriturile. O adevãratã binecuvîntare pentru leneºii ºi filosofii de ocazie de care Valahia n-a dus niciodatã lipsã. CONTELE DE MONTE-CRISTO


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 25 mai 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Mi-e dor de portarii de odinioarã Pe vremea cînd eram om al muncii la o ºcoalã din localitatea Voluntari, pe atunci comunã, azi, devenitã oraº, în fiecare dimineaþã, la intrarea în schimb, eram întîmpinat la cabinã de nea Bibi, portarul instituþiei... Toþi îl ºtiau, iar cei care veneau pentru prima oarã îl recunoºteau dupã banderola de pe braþ, pe care scria cu litere roºii, mari: „Portar”. Era instruit ca pe tot parcursul celor 8 ore de serviciu, fie în schimbul de noapte, fie în cel de zi, sã nu o dea jos nici atunci cînd lua masa. ªi toatã lumea se împãca de minune cu nea Bibi, la fel ca ºi cu toþi ceilalþi portari. Într-o instituþie de învãþãmînt cum era a noastrã, portarul avea obligaþii de serviciu clare - sã ia condica de la administrator ºi, dupã ce trecea de ora 7 dimineaþa, cînd trebuia sã fie semnatã de toþi muncitorii din acel schimb, sã o predea acestuia. De multe ori, însã, se mai întîmpla ca unii salariaþi, din diverse motive, sã întîrzie... El însã îi semna, din solidaritate cu ei, iar pentru acest lucru, nea Bibi era îndrãgit ºi respectat de mai toþi salariaþii. ªi nea Bibi purta cu el acea banderolã peste tot, de teamã sã nu-1 prindã vreun miliþian cînd vine în control... N-ar fi scãpat fãrã vreo sancþiune ºi un proces-verbal de nerespectare a instrucþiunilor. Dacã ajungea la cunoºtinþa directorului, s-ar fi trezit cu aºa o muºtruialã verbalã, întît ar fi preferat sã se lipseascã de salariu pe-o lunã... O pãþise nea Bibi odatã, de se lecuise pentru totdeauna... Cînd mergea în control prin alte sectoare - grãdina de legume, sectorul zootehnic -, avea asupra lui cîte o nuia pe care o þinea ascunsã la spate, mai mult sã sperie vreun cîine, în caz cã s-ar fi repezit vreunul din tufiº la picioarele lui; dar aºa ceva nu am auzit sã se fi întîmplat vreodatã... ªi colegii lui, la rîndul lor, purtau pe braþ o banderolã, pe care scria „Paznic” ºi nu „Portar”. Erau vreo doi pe turã, care, în caz de nevoie, nu aveau cu ce se apãra, decît niºte þignale, din care fluierau din cînd în cînd... Portarul nea Bibi trebuia „sã supravegheze”, sã verifice fiecare paznic în parte ºi sã informeze conducerea dacã vre-

 

P Po o ll e em m ii c c ii

unul lipsea de la program, sau dacã e cumva bãut. Nea Bibi, în ciuda restricþiilor medicale ºi a regulamentului din instituþie, mai cãlca pe bec, bînd ºi el cîte un pãhãrel în cabina lui, pe sub geamul cãreia trecea toatã lumea, baºca directoarea. ªi de îl luau durerile de burtã, se umfla cu bicarbonat, de-i strãluceau ochii în cap ca la strigoi... Cu toate acestea, nea Bibi ºi echipa lui de paznici, fãrã mijloace speciale - pistol, baston -, doar cu un bãþ, vegheau la bunurile unitãþii, ºi nu prea s-au confruntat cu hoþii, pentru cã ºi lumea era parcã altfel pe atunci. Mai bunã, mai umanã... Acum, vedem la tot pasul, la uºile farmaciilor, ºcolilor, în parcuri etc., fel ºi fel de indivizi, poate mult mai nepregãtiþi decît paznicii unitãþii la care am lucrat, cum se umflã în pene în ,,uniformele” lor de diferite culori, pe care scrie: „Securiti”. ªi se uitã în jurul lor cu un aer de superioritate, de parcã ar fi cine ºtie ce ºtabi, cînd ei, de fapt, sînt paznicii de altãdatã, portarii; aºa cum era nea Bibi, care umbla prin incinta ºcolii, din cînd în cînd, cãlare pe o bicicletã de pe timpul lui tata-mare... Cei de la firmele de pazã ºi securitate de azi, adicã paznicii pe care îi întîlnim la tot pasul printre noi, se plimbã cu maºini mai ceva ca ale poliþiºtilor, umflîndu-se în pene de importanþa muncii lor, de ,,securiºti” care pãzesc blocuri în construcþie sau gropi de gunoi... Dar vezi, Doamne, ei nu-ºi spun paznici, ci agenþi de pazã, mulþi dintre ei demonstrînd mari carenþe de educaþie ºi comportament: mãnîncã seminþe, fumeazã ºi aruncã mucurile de þigarã pe jos... Nici pe departe nu-i seamãnã lui nea Bibi, portarul nostru, care, pe timpul verii, de cîteva ori pe zi, dãdea cu mãtura în jurul gheretei sale, iar iarna nu stãtea sã-i aºtepte pe cei de la deszãpezire, ci se apuca singur sã dea zãpada din curtea instituþiei... Îmi e dor sã mai vãd un astfel de portar, cã prea e plinã þara asta de maºini cu girofarele aprinse, alergînd în dorul lelii pe strãzile oraºelor, conduse de oameni de la firmele de pazã... De ce nu se revine la vechile denumiri - de portari, paznici, cãci, practic, asta sînt angajaþii firmelor cu un astfel de profil? ªi, totodatã, sã fie îmbrãcaþi în haine adecvate obiectivului pe care îl au în pazã, pentru ca astfel sã disparã confuziile dintre ,,securiºti” ºi paznicii care pãzesc un butic, o farmacie, pentru o bucatã de pîine ca vai de ea... ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Metrourile, de-a lungul timpului (1) „The London Underground” Prima linie de metrou pe care au fost transportaþi cei dintîi pasageri prin tunelul subteran, s-a deschis la Londra, la data de 10 ianuarie 1863. Lungimea liniei era de numai 6,4 km ºi lega staþiile Paddington ºi Farrington, în perimetrul numit azi de londonezi Central London. În anii urmãtori, liniile au fost prelungite, ajungînd ca, în 1884, sã se contureze definitiv actuala Circle Line. Între cele douã rãzboaie mondiale, dezvoltarea metroului s-a realizat în special prin construirea de noi linii, prin prelungirea celor existente ori prin unirea a cîte douã linii. Dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial se construieºte actuala linie numitã Central Line. O altã linie foarte importantã (Victoria) a fost construitã între 1962 ºi 1971. Un moment de referinþã in istoria metroului londonez îl constituie anul 1977, cînd Piccadilly Line a fost prelungitã pînã la Aeroportul Heathrow. Începînd cu anul 1987, metroul londonez cunoaºte o nouã etapã în evoluþia sa. Este vorba, în primul rînd, de înnoirea echipamentului, respectiv vagoanele, lifturile, scãrile rulante, instalaþiile de semnalizare, staþiile, podurile ºi alte componente tehnice ºi de construcþie. O atenþie specialã s-a acordat staþiilor, cu atît mai mult cu cît peste 50% dintre ele au fost construite înainte de anul 1910. Existã o strategie de restaurare, renovare, înfrumuseþare ºi... adaptare a unor staþii, potrivit cu unele elemente arhitecturale, de istorie, de artã, de care sînt legate staþiile respective. Cîteva exemple sînt elocvente: staþia Bakerlo, de exemplu, a fost amenajatã în concordanþã cu „influenþa” esteticã a celor douã mari galerii din apropiere: National Gallery ºi National Portrait Gallery. Staþia Trafalgar a fost înnobilatã cu cópii dupã

opere plastice aparþinînd lui Da Vinci ºi Canaletto, în timp ce staþia Schepherds Bush a fost dotatã cu un tablou mural avînd drept temã „satul ºi oraºul”, semnat de Julia King. Tot atunci s-a avut în vedere ca Oxford Circus Station sã fie decoratã cu un imens mozaic, iar

Metroul londonez – Staþia Westminster Charring Cross, cu o frescã reconstituind o interesantã construcþie medievalã. Faimosul erou al lui Conan Doyle, Sherlock Holmes, avea sã fie motiv de inspiraþie pentru decoratorii staþiei Baker Street. Metroul londonez a avut de-a lungul timpului ºi utilizãri mai puþin dorite, dar deosebit de eficiente. Aºa, bunãoarã, în luna septembrie 1917, „tube“-ul a folosit drept adãpost împotriva raidurilor zeppelinurilor germane ºi tot în luna septembrie, a anului 1940, în timpul celui de al II-lea rãzboi mondial, aici au fost adãpostite 117.000 de persoane, cãrora li s-au asigurat, în fiecare

,,Primãvarã la Mangalia”, picturã de Ion Þuculescu

Lui Mihai Constantinescu Într-o erã debusolatã, Pe care, eu, ironic, am numit-o „Era Coca-Cola”... Unde spiritul dizolvant, nu o datã, Predominã-n artã, Mai întîlnim ºi muzicieni Creatori de eufonii limpide, Ca ºi cînd ne-ar spune: „E prea multã tristeþe-n Epoca noastrã... Mãcar noi, slujitorii Sublimei lumi a Euterpei, Trebuie sã dãm naºtere La constelaþia melodiilor, Cu enesciene limpezimi Purificatoare de inimi, Care, chiar în situaþii întristãtoare, Aplaudã, în cele din urmã, Existenþa umanã, Ca o luminã vivifiantã Ce risipeºte întunericul”... Un astfel de slujitor al artei sonore Este cîntãreþul ºi compozitorul Mihai Constantinescu... Dacã n-ar fi interpretat ªi dacã n-ar fi compus Decît miniaturi pentru copii – Întotdeauna, pline de prospeþime, De parcã ar fi hrãnite cu Arome de frezii... Subliniez: Locul sãu ar fi asigurat În istoria muzicii uºoare româneºti. Nouã, iubitorilor de cîntec emoþionant, El ne apare ca într-un tablou pastoral, Unde... „Pe-obrazul unei piersici Rãsare soarele de iulie”... DORU POPOVICI noapte, 7 tone de hranã. Atunci, în Marea Londrã, un numãr de 79 staþii de metrou au fost utilizate ca adãpost, pe o distanþã de 25 km de tuneluri. O secþiune de 8 km de tunel a adãpostit o fabricã de componente pentru avioane, iar o altã secþiune, scoasã din uz, pe Piccadilly Line, a adãpostit o bunã parte din tezaurul de la British Museum. (va urma) CONSTANTIN CHIFANE-DRÃGUªANI


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 25 mai 2018

Polemici  Controverse ACTUALITATEA CLASICILOR

PATRIA Cuvîntul nu a putut sã fie compromis de nici un demagog, de nici un scriitor de mîna a ºaptea sau de versificatori la banchete, gata sã confunde ceea ce avea eterat în el cu un oarecare obiectiv imediat. Patria nu este numai o aglomerare de noþiuni geografice, o determinare bine stabilitã în atlase frumos colorate, ori un prilej de nuntire pe hîrtie. Mi se pare cã mai întîi e un sentiment. Te naºti cu o ireversibilã ºi poate iraþionalã dragoste, ce nu te pãrãseºte nici în clipa morþii. Sã nu ne gîndim numai la acele patetice întoarceri de resturi pãmînteºti în locurile natale, la ceea ce a compromis de fapt dulcea ºi nemãrturisita afecþiune faþã de þãrîna ce te-a arãtat mai întîi lumii. Am stat de vorbã de-a lungul anilor cu mulþi oameni pe care împrejurãri necunoscute sau setea de aventurã îi duseserã departe de locurile natale. Aveau cu toþii pe chip o tristeþe ce nu poate fi definitã, poate cuvîntul nostalgie e prea sãrac pentru a exprima ceea ce simþeau ei în realitate. La cei mai mulþi, mîndria oprea lacrima, ºi glasul, în momentul evocãrilor, cãpãta un voal înduioºat. Detest genul lacrimogen ºi cuvîntul mustind de remuºcare, pentru cã are ceva teatral, desuet romantic în el, însã îmi era imposibil sã nu observ afectarea profundã a celor ce-ºi pierduserã legãturile efective cu locul de baºtinã. Anii, habitudinile, noile prietenii ºi chiar un spor de civilizaþie nu reuºiserã sã ºteargã Memoria metafizicã a Patriei, moºtenitã, undeva, în cutele cele mai ascunse ale sufletului, încã de la naºtere. Fãrã sã ºtim, în vinele noastre ducem cu noi pretutindeni, pe toate meridianele, sîngele celor pe care-i prelungim în Timp. Gesturi învãþate de alþii, cuvinte ce-au mai fost rostite, obiºnuinþe asemãnãtoare vin de departe, din scara ereditãþii ºi ne persecutã secret.

RESTITUIRI, SUB SEMNUL CENTENARULUI MARII UNIRI

Glasuri din vremea Unirii (3) Aceasta a fost starea de spirit, care a fãcut ca, trecîndu-se peste textul Convenþiei de la Paris, sã se ajungã la îndoita alegere de la 5 ºi 24 Ianuarie 1859. Marile Puteri hotãrîserã sã fie cîte un domn în fiecare þarã; patriotismul cald ºi luminat al celor care au pus interesul þãrii mai presus de interesele locale sau personale a ºtiut sã treacã peste aceastã piedicã ºi sã realizeze prima Unire, prima biruinþã a luptei de integrare naþionalã. Mai tare decît piedicile, decît ameninþãrile, decît interesele materiale, a fost ideea: „Biruit-a gîndul”, cum spunea Miron Costin. A urmat o perioadã de întãrire ºi de înãlþare a noului organism politic. Unirea a fost recunoscutã de cãtre Marile Puteri; s-a împlinit apoi ºi cea de a doua dorinþã a divanului ad-hoc: dinastie dintr-o casã domnitoare în Apusul Europei. Independenþa am cucerit-o cu arma, pe cîmpiile Bulgariei, coroana de oþel a lui Carol I fiind un simbol al biruinþei noastre. Cînd, spre sfîrºitul domniei marelui rege, România, prin tratatul de la Bucureºti, ºi-a mãrit hotarele ºi a fãcut pace în Balcani, au înþeles toþi puterea ºi prestigiul la care ajunsese tînãrul regat. În chip firesc, românii de pretutindeni îºi îndreptau privirile spre Bucureºti. Conºtiinþa unitãþii noastre era din ce în ce mai puternicã. Persecuþiile dezlãnþuite de statul maghiar nu fac altceva decît s-o întãreascã. Procesul „Memorandului” din 1894, prin care cei patrusprezece membri ai Comitetului naþional sînt condamnaþi la închisoare fiindcã avuseserã îndrãzneala sã cearã împãratului de la Viena dreptate pentru neamul lor, procesul memorandului care trebuia sã sfarme cerbicia luptãtorilor ardeleni, produce în realitate un efect contrar. Tineretul universitar din regat întemeiazã „Liga Culturalã”, legãturile sufleteºti devin tot mai strînse, unirea tuturor românilor formeazã noul „ideal naþional”. Ardealul e cuvîntul magic care face sã se înfioare sufletele; imaginea dorobanþului român coborînd coastele de apus ale Carpaþilor ºi înaintînd spre întinsa cîmpie a Tisei e visul nu numai al tineretului entuziast, dar ºi al celor cãrunþi, care luptaserã la Plevna, ºi al celor bãtrîni, care apucaserã vremea Unirii. Cînd au prins a suna clopotele în 1916, în noaptea de Sfîntã Mãrie, chemînd þara la arme, pregãtirea noastrã sufleteascã era minunatã: ºi cel din urmã soldat ºtia pentru ce luptã. Acest avînt a dus armatele noastre departe în Ardeal, primite cu lacrimi în ochi de aceia ai cãror pãrinþi, ºi soþi, ºi fraþi piereau luptînd pentru strãini ºi

Patria este nu numai o comuniune fizicã. În realitate, nu locuim într-un spaþiu stabilit de parametrii calculaþi, ci într-un contur bine definit psihic. Simþim ceea ce sîntem, ºi modificãrile morale resimþite de-a lungul vremii nu reprezintã decît vectoarele iniþiale ce duc cãtre un Dat unic ºi ireversibil. Patria este nu numai suma rîurilor, munþilor ºi cîmpiilor înconjurãtoare, nu numai oraºele ºi satele ei, nu numai oamenii sãi pot fi înglobaþi în aceastã noþiune, care e la fel de abstractã ca orice altã abstracþiune atunci cînd este lipsitã de suflet. Patria mi se pare a fi deopotrivã Horea sau Bãlcescu, Eminescu sau Iorga. Patria este Enescu ºi Brâncuºi. Petraºcu ºi Þuculescu în acelaºi timp. Patria este sîngele vãrsat în pãmînt pe cîmpiile Mãrãºeºtilor, adicã prezenþa în viaþa lumii a unor indivizi superiori, demni de orice alte naþiuni, nãscuþi pe acest pãmînt. Trunchiurile lor de lut au împodobit o vreme viaþa, dar natura lor spiritualã mi se pare veºnicã. Atunci cînd mã uit pe cer, nu pot sã uit cã din cohorta celor ce l-au sfidat ºi au pregãtit zborul spre Lunã a fãcut parte ºi un mare român: Aurel Vlaicu. Dacã este vorba sã deschid Istoriile marilor Cezari, din pagini rãsare chipul grandios al lui ªtefan. Un Babeº poate oricînd sã stea la Masa Tãcerii, în jurul cãreia se aºazã cele mai mari spirite ale umanitãþii, dupã cum la festinul literelor, zeii noºtri au zale tot atît de strãlucite ca ºi Homer. România a dat lumii cîntece ºi invenþii, a clãdit la marginea asta de lume civilizaþia ei, de care nu are de ce sã se ruºineze, ea are un viitor mãreþ, indiferent dacã el se va realiza cu greutãþi mari. În noþiunea de Patrie intrã ºi încrederea în forþele proprii, ideea de construire a unui Destin irepetabil. Iatã de ce nu am sã înþeleg pe cei ce cautã aiurea Desãvîrºirea ºi Modelul. Creaþia de orice gen, lipsitã de rãdãcini, atemporalã ºi ageograficã, nu a rezistat niciodatã Timpului ºi Adevãrului. Monumentele nu se clãdesc pe nisip sau pe apã. Patria este Absolutul în formã specificã. EUGEN BARBU (Text reprodus din revista ,,Amfiteatru”, februarie 1969) între strãini, în Galiþia ºi la Isonzo. A urmat apoi durerea: retragerea ºi mizeria, ºi bolile, ºi mai mult de jumãtate din þarã în mîna duºmanului. Dar fiindcã este scris în cartea cea mare a Firii ca pînã la urmã sã biruie tot dreptatea, am trecut ºi printr-acest ceas greu ºi din suferinþe am vãzut crescînd visul cel scump ºi împlinindu-se într-un chip desãvîrºit. La 6 Iunie 1917, locuitorii Chiºinãului fãceau o primire entuziastã celor 1.200 de ardeleni care mergeau spre frontul românesc, dãruindu-le un steag ºi dorindu-le ca, la întoarcere, pe el sã fie scris „Unirea tuturor românilor”; le dãdeau, de asemenea, o icoanã „care sã fie aºezatã în Biserica din Alba Iulia”. Impresionante sînt manifestãrile de la 24 Ianuarie 1918. Comitetul central al studenþilor moldoveni din Basarabia lanseazã în aceastã zi un manifest în care se spune: „Noi socotim cã mîntuirea neamului nostru este în unirea tuturor fiilor noºtri într-o singurã þarã. Noi de la strãini nu mai aºteptãm nimic; toatã nãdejdea ne-o punem în viaþa la un loc cu toþi fraþii noºtri români. Nu ne trebuie Rusie federativã”. În aceeaºi zi, apãrea la Chiºinãu declaraþia unui grup de intelectuali din toate þãrile locuite de români: Vechiul Regat, Transilvania, Bucovina, Basarabia, Macedonia, Serbia, în care semnatarii arãtau cã din acel moment ei se considerã cetãþeni ai „aceluiaºi stat unitar românesc, cetãþeni ai României noi, a tuturor românilor”. În mai puþin de un an de la aceste profetice cuvinte, România Mare era o realitate. La 27 Martie, Moldova dintre Prut ºi Nistru, cea care avusese sã sufere mai mult, venea cea dintîi îndãrãt. Peste cîteva luni, îi urma Bucovina: se refãceau hotarele Moldovei lui ªtefan. Cu adîncã emoþie, cu lacrimi în glas, putea rosti octogenarul preot Dimitrie Bejan, preºedintele Constituantei bucovinene, cuvintele biblice: ,,Acum slobozeºte, Doamne, pe robul Tãu, cãci îmi vãzurã ochii mîntuirea neamului”. Iar sufletele mucenicilor Ardealului, ale lui Horea ºi Cloºca, cei traºi pe roatã, al lui Avram Iancu, al lui Buteanu ºi ale tuturor celor ce au pierit în luptã, îºi vor fi aflat liniºtea cînd au vãzut într-o dimineaþã de iarnã tãlãzuindu-se mulþimea pe cîmpia de la Alba-Iulia ºi cerînd, în numele dreptãþii ºi pentru totdeauna, Unirea. ªi-a aflat liniºtea atunci ºi marele suflet al lui Nicolae Bãlcescu, cel mort între strãini, ºi sufletul Viteazului al cãrui trup zace în Cîmpia Turzii. ªi-au aflat liniºtea cei ce au cãzut pe culmile munþilor cu faþa spre Ardeal, visînd de þara cea mare a lui Mihai Eminescu. Fie ca jertfa lor, necontenita veghe a noastrã ºi grija celor ce vor veni dupã noi sã facã veºnice hotarele acestei þãri. Sfîrºit

CONSTANTIN C. GIURESCU (Conferinþã þinutã la Radio, în ziua de 24 Ianuarie 1936)

Scriitorul Eugen Barbu (19241993), într-o fotografie datînd din perioada anilor ‘60. Autor al unor capodopere literare (,,Groapa”, ,,Principele”), prozatorul spunea, referinduse la creaþiile sale, cã ,,odatã terminatã o carte, ea devine un glonþ scãpat din puºcã”. Personalitate culturalã complexã, el a desfãºurat ºi o intensã activitate în domeniul jurnalistic. A fost redactor-ºef al revistelor ,,Luceafãrul” (1962-1968) ºi ,,Sãptãmîna” (19701989) ºi fondator (1990), alãturi de Corneliu Vadim Tudor, al revistei ,,România Mare”.

Pe faþa României, plînsã...

Ce se întîmplã-n jurul nostru, spuneþi? De ce se joacã numai tragedii? De ce în rolurile principale puneþi Violatori de mame ºi copii? De ce se-mparte lumea-n clase sociale? De ce e pusã ura-n primul plan? De ce se înmulþesc doar bolile mortale, Iar la putere stã acelaºi clan? De bunã seamã ºtiþi rãspunsul, Cãci supravieþuiþi în þara imposturii, În care ne jucãm de-a rîsu-plînsul C-un rictus dureros în colþul gurii Dar acceptaþi sã fiþi pe viaþã robi Acestei clase de bandiþi cu acte, Vã ciugulesc din suflet viermii-corbi ªi amînaþi acele fapte Ce v-ar reda mîndria de-a fi om, Pe o planetã veºnic suferindã, V-a pãrãsit ºi ultimul atom ªi nici un înger nu vã mai colindã Degeaba am bãtut cu patimã în zid Ferestre sã vã fac din piatra smulsã, V-aþi îngropat în zodii de carbid ªi de pe faþa României, plînsã S-a scurs o lacrimã fãrã sfîrºit Spre gãurile sufletului mort, Aceastã dramã-a a neamului spãºit E giulgiul meu ºi-s obligat sã-l port Ca pe o mantie-ngropatã în muzeu, Croitã din aceeaºi stofã, Pe care-a îmbrãcat-o Dumnezeu Bînd apã ºi noroi, cu noi, din cofã Dar nu vã fie teamã, piesa se rejoacã, Actorii vor intra pedeºtrii-n rol, Cînd publicul în sine-o sã se-ntoarcã, Vor rãsuna aplauzele-n gol. ªi toate acele întrebãri meschine Nu vor avea nevoie de rãspuns, Doar îngerii din noi or sã se-nchine La harta Patriei muiatã-n plîns. ADI SFINTEª, 1 Mai 2018


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 25 mai 2018

Atitudini  Polemici Balsamuri spirituale (73) Steagul Roºu ,,Stalin ºi poporul rus, libertate ne-au adus...” Statuia impunãtoare a ,,Tãtucului” domnea în întreaga þarã. Comunismul ºi-a întins tentaculele ca o caracatiþã, acaparînd întreaga putere politicã ºi economicã. Invazia celor de la Rãsãrit era destinatã sã instaureze bolºevismul în România, prin capitularea necondiþionatã de la 23 august 1944. În acea perioadã, din cei aproximativ 1.000 de comuniºti, printre care foarte puþini erau români, urmaºii lui Cain (cel care l-a ucis pe fratele sãu, Abel) duceau ,,greul” Partidului Comunist Român. În scurt timp, ,,ilegaliºtii” s-au înmulþit ca ciupercile dupã ploaie, ei beneficiind de avantaje materiale, aºa cum, cel puþin la început, au beneficiat ºi ,,revoluþionarii” din decembrie 1989. Toate sectoarele politice, economice, culturale, ºtiinþifice au fost acaparate de misterioºii ,,ilegaliºti”, care au subordonat clasa muncitoare ºi þãrãnimea. Unii ,,ilegaliºti” fãrã culturã au devenit ofiþeri cu funcþii de conducere. Pe mîna lor au încãput comerþul interior ºi exterior, economia, mass-media, finanþele etc. Agenþi ai KGB fãceau parte din biroul politic al CC al PCR: Ana Pauker, Teohari Georgescu (Samuel Burach Tescovici), Vasile Luca (alias Luka Laszlo) º.a. În perioada în care a funcþionat, acest birou politic a desfiinþat partidele democratice, instituind partidul unic: PMR. Deºi în fruntea acestuia se afla Gh. Gheorghiu-Dej (singurul român), se ºtia cã numãrul unu în luarea deciziilor era Ana Pauker, fiicã a unui popor rãspîndit în aproape toate þãrile de pe glob. Pentru cauza bolºevismului, Ana Pauker ºi-a trimis soþul în faþa plutonului de execuþie.

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (4)

Eduard Caudella (2) A lãsat în manuscris un volum de Memorii, din care am reþinut unele date biografice ºi informaþii cu privire la viaþa muzicalã a þãrii noastre din acea vreme; a cules, a prelucrat ºi a publicat cîntece populare româneºti, a condus formaþii de camerã în Iaºi, a organizat concerte de popularizare etc. În compoziþie, Eduard Caudella a scris în mai toate genurile: muzicã vocalã (cîntece pentru voce ºi pian pe versuri de N. Volenti, Iacob Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mathilda Cugler-Poni, G. GeorgescuTheologu º.a.), muzicã coralã (cînturi naþionale, Cintecul gintei latine, În þara visurilor etc.), muzicã de camerã (diverse piese instrumentale cu pian, fantezii, potpuriuri, un cvartet cu pian în 1914, cîntece naþionale române pentru pian etc.), muzicã simfonicã (fantezii pentru orchestrã, un Concert pentru vioarã ºi orchestrã în sol minor în 1913, Uvertura ,,Moldova” în 1913, un Concertino pentru vioarã ºi orchestrã, op. 72, în 1918, un vals pentru orchestrã în 1920 etc.). Domeniul în care Eduard Caudella a compus cel mai mult ºi cu cea mai mare plãcere a fost cel destinat teatrului - muzicã de scenã, comedii-vodevil, melodrame, comedii muzicale, opere-comice, operete, operã. Prima lucrare de acest gen este comedia-vodevil ,,Vlãduþu mamei”, pe un libret de Ion Lupescu, reprezentatã la Teatrul Naþional din Iaºi, la 5 noiembrie 1867. Dupã o nouã comedie-vodevil, ,,Domniºoara Nichon” (1868), ºi o muzicã de scenã la ,,Suveranul d’Heidelberg” (1872), Caudella compune opereta întrun act ,,Harþã Rãzeºul”, pe textul lui Vasile Alecsandri, fiind prezentatã în premierã la Teatrul Naþional din Iaºi la 17 decembrie 1872. Subiectul piesei lui Vasile Alecsandri ne prezintã conflictul dintre Harþã, un tînãr rãzeº, ºi boierul Bursuflescu. Caudella încearcã sã redea caracterele personajelor prin melodicã variatã, din partiturã detaºîndu-se uvertura ºi cîntecul tinerei fete de þãrani ,,Mariuca-i româncuþã ...”, simplu, vioi ºi destul de expresiv. Opereta are un numãr redus de personaje, ansamblurile sînt destul de firave, iar corurile lipsesc. Totuºi, în ansamblu, opereta ,,Harþã Rãzeºul” a avut un

Majoritatea ambasadorilor în principalele þãri erau evrei, ca ºi directorii din Ministerul Afacerilor Externe ºi Ministerul de Interne, rolul principal fiind deþinut de consilierii sovietici. Marile personalitãþi române erau considerate ,,un mãnunchi de criminali, elemente odioase ale vechiului regim, sabotori” etc., împotriva lor luîndu-se mãsuri drastice, fiind privaþi de libertate. O generaþie irositã, cum a fost ºi cazul lui Petre Þuþea, între atîþia alþii. Nici Iuliu Maniu, nici Brãtienii, care nu au avut legãturi cu legionarii ºi s-au opus rãzboiului dincolo de Nistru, în condiþiile ocupaþiei bolºevice nu mai puteau supravieþui, ºi soarta lor a fost pecetluitã de comisarii sovietici. Cu domiciliul obligatoriu, au fost deportaþi în Bãrãgan þãranii înstãriþi, în anul 1952, iar saºii au fost obligaþi la ,,munca de reconstrucþie” în URSS, în urma rãzboiului. Au fost vînaþi cu înverºunare luptãtorii din rezistenþa anticomunistã. Românii suportau din ce în ce mai greu privaþiunile impuse de acþiunile bolºevicilor, ,,urmaºi ai lui Cain”. Dupã aproape opt ani de teroare, într-un cadru restrîns, Gh. Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica ºi Nicolae Ceauºescu, într-o convorbire secretã, au ajuns la concluzia cã situaþia a devenit insuportabilã, urmînd a fi informat chiar Stalin. Dupã retragerea armatelor sovietice din România, în 1958, istoria acestor evenimente a fost imortalizatã de scriitorul Marin Preda, în cartea sa ,,Cel mai iubit dintre pãmînteni”. Importantã a fost bãtãlia disperatã a lui Dej cu grupul Anei Pauker. Prigoana declanºatã de comuniºtii aduºi de tancurile sovietice s-a îndreptat nu numai împotriva populaþiei româneºti, ci ºi împotriva evreilor care refuzau ,,sã le cînte în strunã” celor de la putere. (va urma) LILIANA TETELEA frumos succes la public, menþinîndu-se multã vreme în repertoriul teatrelor. Dupã muzica la melodrama lui Mihail Pascaly, ,,Muzicantul Pauvre Jacques”, Caudella compune comedia muzicalã ,,Cucoana Nastasia Hodoronc”, pe un libret de Gh. Bengescu-Dabija, reprezentatã în premierã la Teatrul Naþional din Iaºi, la 28 martie 1877, cu mare succes. Cu ,,Olteanca” (1880), Caudella realizeazã ,,prima operã comicã româneascã scrisã într-o formã mai largã, mai completã, ca libret ºi ca muzicã, faþã de cele ce s-au scris pînã atunci”, mãrturiseºte Caudella într-un articol apãrut în revista ,,Muzica”, la 1 ianuarie 1916. Dar tot Caudella, în Scrisoarea Deschisã, publicatã în ,,România muzicalã”, în octombrie 1892, vorbeºte despre ,,opereta” Olteanca, a cãrei muzicã a scris-o în colaborare cu regretatul sãu amic Gh. Otremba. ,,Olteanca”, indiferent de ,,valoarea uvragiului”, cum spune criticul muzical M. Cohen-Linariu, a avut un succes imens pe scena Teatrului Naþional din Iaºi ºi, mai tîrziu, la Bucureºti. Sã salutãm în ,,Olteanca”, deci, lucrarea cãreia i-a ,,revenit onoarea de a fi dat un nou avînt activitãþii noastre artistice-literare, ea va fi capul ºirului, cel puþin în ordin cronologic, al lucrãrilor bune care, dupã cum trebuie sã sperãm, vor urma de aci înainte” (M. CohenLinariu, în ,,Românul”, 1882). Urmeazã ,,Fata rãzeºuluiI”, operetã în 3 acte pe libretul lui Gheorghe Irimescu, compusã în anul 1881 ºi reprezentatã la Teatrul Naþional din Iaºi, cîþiva ani mai tîrziu (1885). Partitura operetei cuprinde scene de ansamblu mult mai ample, personaje bine conturate ºi scene de dans în care caracterul naþional al muzicii este îmbogãþit, melodii populare autentice fiind introduse de compozitor în structura acestei operete. ,,Hatmanul Baltag” (1882), operã bufã în 3 acte, s-a reprezentat 1a Teatrul Naþional din Bucureºti, la 1 martie 1884. Libretul a fost scris de Ion Luca Caragiale ºi Iacob Negruzzi, dupã o nuvelã de Neculai Gane, premiera fiind dirijatã de George Stephãnescu. Muzica lui Caudella la aceastã lucrare e mai puþin reuºitã, mai puþin originalã, cum declarã presa vremii. O nouã operetã, ,,Beizadea Epaminonda” (1883), în 3 acte, pe libretul lui Iacob Negruzzi, a fost prezentatã în premierã tot la Teatrul Naþional din Bucureºti, la 1 aprilie 1885, ºi, ca dirijor, tot cu George Stephãnescu. Acþiunea operetei se petrece la Iaºi, unde idila duioasã de dragoste dintre Zamfir ºi Zinca este tulburatã de apariþia lui Beizadea Epaminonda, care urmãreºte cãsãtoria cu frumoasa Zinca. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

CIOBURI DE GÎNDURI

Dã-mi rouã sã beau Pelerini rãtãcind spre tãcute himere, Cu dor îmbrãcaþi din tezaurul clipei, Zidind ne-nþeleºi doar din cioburi de ere... Copii ai visãrii spre nefructul risipei. În ochi nici o stea vestitoare de cale... Desfrîu nesfîrºit în a ºasea vocalã, Minciunã-i ºi apa din palmele tale, Cãzutul spre altã cãdere se scoalã. Sãrutã misterul tãcerea în noapte ªi viaþa nãvalnic pe zãri se revarsã... Golgota aºteaptã-ntr-o mare de ºoapte... Cãrarea spre mituri atîrnã întoarsã. Pe-aici nu mai e cam nimic de fãcut... Luceferi himerici beau cupe de ger, Iar îngerii pleacã-n exil neºtiut... ªi lacrimi în flãcãri vãd seara pe cer. Dã-mi rouã sã beau dintr-o cupã de ceaþã Femeie luminã ºi ctitor de viaþã. ILARION BOCA, 1 mai 2018

Nãluca

Ne-am întîlnit întîmplãtor, Ai fost un vis amãgitor, Miraj de-o clipã, de parfum, Ce nu se uitã nicidecum! Ne-am risipit la o cafea... Aveai un glas de catifea ªi ochii mari scînteietori, Plini de speranþele din zori!

S-a petrecut ceva ciudat, Privirea ta m-a sãgetat ªi-am simþit tulburãtoare Viaþa mea schimbatã-n floare! ªi azi te caut fãrã rost, Pãpuºã vie ce mi-ai fost?... O balerinã, o poetã, Ori o nãlucã prea cochetã FLORIN IORDACHE

Celula latinã Cu spiritul încãtuºat De dogme ºi idei ruseºti Mulþi ani la rînd am tot rãbdat Pe-a noastre plaiuri româneºti! Nu aveam voie sã gîndim Cã ne considerau roboþi ªi precum la Ierusalim Ei ne batjocoreau pe toþi! Doar cei ajunºi cozi de topor Aveau un regim aparte ªi trãdãtori de tricolor Mai încurcau oalele sparte! Fiind popor de bãdãrani De prietenie n-au noroc ªi obligaþi de-americani Au trebuit s-o ia din loc! Deºi hulitã de vecini ªi de atîþia tipi peltici Celula noastrã de latini Va dãinui mereu aici! IOAN PRODAN, Haþeg


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 25 mai 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Grigore al III-lea Ghica a domnit atît în Þara Româneascã (1768-1769), cît ºi în Moldova (în intervalul 1764-1767 ºi 1774 – octombrie 1777). Ziua de 1 octombrie a anului 1777 avea sã fie fatalã pentru acest voievod pe nedrept uitat. Ultimele clipe din viaþa sa ne reamintesc de asasinarea lui Mihai Viteazul. Grigore al III-lea Ghica a domnit într-o epocã nu foarte fericitã din existenþa Þãrilor Române. Era vremea domniilor fanariote. Totuºi, scurtele sale perioade de domnie au fost prielnice poporului. Ar fi fãcut mai multe pentru supuºii sãi, dacã ar fi avut rãgaz ºi pace. Domnitorul a reuºit sã aducã orînduialã în domeniul taxelor ºi a pus capãt nedreptãþilor la care erau supuºi oamenii de rînd, din partea slujbaºilor ºi boierimii. S-a preocupat de îmbunãtãþirea învãþãmîntului. A construit ºcoli ºi o fabricã de postav. Economic, perioadele în care a domnit au fost unele de creºtere. Politica lui Grigore al III-lea Ghica a fost potrivnicã Austriei ºi de acolo avea sã i se ºi tragã sfîrºitul. În 1774, austriecii au dus tratative cu ruºii ºi cu otomanii, în urma cãrora a fost anexatã Bucovina. Marile puteri au hotãrît asupra destinului teritoriilor româneºti, ca ºi în alte numeroase alte ocazii ale zbuciumatei noastre istorii, fãrã a þine seama de dorinþa locuitorilor acelor pãmînturi. Zadarnic a protestat domnitorul la Înalta Poartã! Austriecii ºi-au întins stãpînirea peste Bucovina, pentru foarte multã vreme. Pentru a nu risca sã piardã, cine ºtie cum, noua ºi bogata posesiune, austriecii au hotãrît ca domnitorul care nu era împãcat cu ideea pierderii Bucovinei ºi nu accepta nedreptul hotar sã fie suprimat. Turcilor le-a revenit, ca parte a acestor înþelegeri murdare, sarcina de a se ocupa de uciderea bravului domnitor, care nu ºi-a plecat fruntea în faþa abuzurilor puternicilor vremii, nutrind ambiþii de politicã independentã.

Vom descrie, în continuare, scena de mare tragism ºi eroism a sfîrºitului acestui domnitor ºi erou al neamului nostru. Mai înainte de aceasta, trebuie spus cã ultimele ceasuri din viaþa sa constituie subiectul primei piese de teatru scrisã în limba românã (intitulatã „Uciderea lui Grigore Vodã în Moldova, exprimatã sub formã de tragedie” ºi datînd din anii 1777-1780). Acestã originalã operã a fost descoperitã la Oradea de cãtre istoricul Nicolae Densuºianu – autorul magistralei lucrãri „Dacia Preistoricã”. La solicitarea austriecilor ºi de dragul pãstrãrii bunelor raporturi cu Habsburgii, Imperiul Otoman a pus la cale toate cele necesare asasinãrii domnului Moldovei. Grigore Ghica al III-lea avea sã fie ucis la Iaºi, fiind ademenit într-o cursã. Povestea asasinãrii sale avea sã facã înconjurul Europei. Pentru a-l ucide, turcii au trimis la Iaºi un demnitar de-al lor, însoþit de indivizii care aveau sã comitã nelegiuirea. Ca sã nu întîmpine împotrivire, atacul avea sã fie miºelesc, la ceas de noapte. În acest scop, trimisul Imperiului Otoman a convins doi boieri, care au fost instruiþi cum sã-l atragã pe domn în capcanã. Înaltul slujbaº turc s-a prefãcut grav bolnav. În condiþii normale, turcul ar fi trebuit sã se prezinte în faþa domnitorului, pentru orice discuþii, dar sub pretextul bolii pãgînului, Ghica Vodã a fost chemat în locul unde i se pregãtise asasinarea. Sfîrºitul prematur i s-a tras ºi din cauza curajului de a pleca neînarmat ºi fãrã gãrzi sã-l viziteze pe pretinsul bolnav. Unul dintre medicii care îl examinaserã pe turc l-au sfãtuit pe domnitor sã nu se ducã la hanul la care acela era gãzduit. Mai mult, prietenii sãi din capitala Imperiului Otoman ºi domnitorul Þãrii Româneºti îl avertizaserã discret cã i se pregãteºte mazilirea. Soþia ºi fetele sale l-au rugat sã nu se prezinte la chemãrile ce i se adresaserã. Era ultima datã cînd îl vedeau în viaþã.

Domnul s-a urcat în trãsurã ºi a ajuns la poarta hanului unde era cazat reprezentantul otomanilor – executant al infamei sarcini. Acolo s-a petrecut un fenomen neobiºnuit. Un semn al existenþei celui de-al ºaselea simþ, la necuvîntãtoare. Caii de la trãsura domneascã n-au mai vrut, în ciuda bãtãii primite de la vizitiu, sã intre în curtea hanului. Cu tot potopul de lovituri, caii n-au mai fãcut un pas. S-au lãsat în jos, pe caldarîm. Dar, fãrã sã se tulbure, Grigore al III-lea Ghica a coborît din trãsurã, deplasîndu-se pe jos cãtre clãdirea în care avea sã se petreacã tragedia. Ajuns la faþa locului a purtat o discuþie pînã tîrziu, în noapte, cu nemernicul slujbaº al Imperiului Otoman. Deodatã, turcul a aruncat o pînzã cernitã asupra domnitorului Moldovei, strigînd ca un apucat, moment în care în încãpere au nãvãlit patruzeci de soldaþi otomani (infanteriºti din garda sultanului). Pînã sã ajungã turcii lîngã domnitor, acestuia i-a fost aplicatã o loviturã miºeleascã, din spate, menitã sã-l doboare. Dar lovitura n-a fãcut decît sã-l întãrîte. Fiind înzestrat cu o constituþie puternicã ºi o fire cutezãtoare, s-a împotrivit, cu disperare, ca un leu încolþit, infamei cete de turci înarmaþi cu hangere (pumnale înconvoiate, de dimensiuni mari). Cu mîinile goale, l-a doborît ºi dezarmat pe unul dintre atacatori ºi cu hangerul capturat s-a lansat într-o luptã disperatã contra celorlalþi. Mai înainte de a cãdea sub ploaia de lovituri, viteazul Grigore al III-lea Ghica a reuºit sã-i trimitã pe lumea cealaltã pe opt dintre vrãjmaºi, dupã cum spun relatãrile vremii. Dupã miºeleasca lor faptã, otomanii i-au adus slavã lui Allah, conform obiceiurilor lor. Familia celui ucis a fost luatã în robie. Capul domnului a fost despãrþit de trup ºi trimis la Þarigrad, în vreme ce trupul i-a fost înmormîntat la Iaºi. Acesta a fost sfîrºitul unui redutabil potrivnic al anexãrii Bucovinei, un sfîrºit decis de cãtre douã imperii hrãpãreþe. Povestea acestui domnitor cutezãtor, drept ºi iubitor de þarã, este una demnã de a fi repovestitã! TOMI TOHÃNEANU

RECURS LA MEMORIE

stîncã, era un beci, sãpat adînc în piatrã, în care am vãzut butoaie pline, mari, cu ceva bãuturã ºi alãturi sticle stivuite pe suporturi. Ordine ºi curãþenie peste tot. Preoteasa avea ºi ajutoare ale unor femei din sat. Pentru Înviere ºi pentru zilele urmãtoare aveam tot felul de bunãtãþi coapte: pascã, plãcinte, cozonaci aurii de atîtea ouã, dulciuri mãrunte uscate, bune de drum, ºi pîine pufoasã coaptã pe vatrã. Fripturile ºi sarmalele aºteptau sã fie mîncate dupã Înviere. Ouãle vopsite ºi încondeiate se arãtau pe masa din sufragerie. Atîta bogãþie ºi belºug eu n-am mai vãzut. La ºcoalã eram tot într-un post, cu supã de chimion dimineaþa ºi ce se mai gãsea la prînz, cam subþirel ºi ceva seara. Noi, cele fãrã pãrinþi ºi bogãþii ne mulþumeam cu ce primeam. La toate cele vãzute aici, nici eu ºi nici Doncuþa nu ne-am repezit asupra acestor bunãtãþi. Doar gustam ºi le priveam ºi nu ne mai trebuiau. Erau prea multe. Insistenþele preotesei nu prindeau. A doua zi de Paºti a fost horã în sat, de la care n-am lipsit, iar în a treia zi tineretul ºcolar a organizat un bal cu muzicã bunã, tangouri ºi valsuri, într-o salã împodobitã cu fîºii de hîrtie creponatã în multe culori. Acea vacanþã a rãmas pentru noi o amintire frumoasã. Zilele acelea au trecut repede ºi în aceleaºi trãsuri ne-am întors la Oradea, pe aceleaºi drumuri ºi cu aceiaºi elevi. Am intrat repede în ritmul activitãþii ºcolare. Cu trecerea timpului am observat cã mai multe profesoare ne apreciau pentru învãþãtura ºi disciplina noastrã ºi pentru dorinþa aprigã de a ne afirma, de a contribui la toate chemãrile instituþiei. Fãceam ore de serviciu, dupã catalog, la sala de gospodãrie, unde învãþam cum se aºazã o masã, cum se spalã vasele ºi cum se gãtesc diferite feluri de mîncare. Acolo mîncam ceva mai bun, dupã ce duceam de gustare, pe tavã, directoarei, spre control. Aveam spor la þesut covoarele persane pe gherghefuri mari cît un perete sau la þesut ºtergare de bucãtãrie, ori feþe de masã în ozoare, la rãzboiul de þesut în douã sau în patru iþe. Toate aceste activitãþi se gãseau în programa de învãþãmînt. Profesoara nostrã de muzicã, Neagu, a format un cor pe voci egale, bine închegat, cu un repertoriu de cîntece patriotice ºi cu cele mai frumoase doine. Am fost aleasã solistã la alto. Aceastã remarcã mi-a dat putere ºi curaj în forþele proprii. Cîntam cu lacrimi în ochi, solo, din cîntecul „Mama“: „Parc-o vãd acas’ pe mama/ Chip de sfîntã-ntr-un pervaz/ Slabã, slabã, sãrãcuþa/ ªi cu lacrimi pe obraz“. De Sfîntul Nicolae ne-am pregãtit cu un concert de colinde ºi am participat la Teatrul Naþional la un

concurs între ºcoli, dar ºi cu o serenadã adresatã episcopului Nicolae de Oradea. Eu eram mai robustã ºi fãceam faþã la toate obligaþiile ºi chemãrile ºcolii. Ba, mai mult, le rugam pe cele douã institutoare ale ªcolii de aplicaþie, Leontina Latiº ºi Virginia Nuþu, sã-mi îngãduie sã predau lecþii la clasele I-IV, la orele pe care dînsele mi le alegeau. Acolo, între copiii pe care-i iubeam, îmi alinam dorul ºi durerea pentru mama. Aºa am deprins, cu mult înaintea colegelor mele, sã stãpînesc metodele de predare. Eram asistatã de aceste învãþãtoare excepþionale, care îmi verificau ºi planurile de lecþii ºi care în final îmi analizau lecþia ºi-mi dãdeau o notã. Îi învãþam pe copii cîntece ºi poezii patriotice, sau potrivite cu anotimpurile în care ne gãseam. Printre obiectele de învãþãmînt aveam ºi o orã pe sãptãmînã de muzicã instrumentalã, de vioarã. Toate elevele trebuiau sã aibã vioarã. Eu, de unde? A mea a rãmas acasã. De aceea mã înþelegeam cu vreo colegã sã-mi dea instrumentul ei, ca sã fac exerciþiile cerute de profesorul Popa. Drept rãsplatã, le fãceam planºele la desen sau lucrãrile la limba românã. Numai cã înþelegerea era încãlcatã de acestea. Tocmai cînd trãgeam mai cu suflet arcuºul pe coarde, urmãrind partitura de pe suport ºi bãtînd mãsura cu piciorul, tocmai atunci veneau ºi-mi luau vioara, spunînd cã vor ele sã exerseze. Le-o dãdeam, urmãrindu-le din banca mea cum scîrþîie instrumentul ºi cum bat mãsura anapoda. Numai cã la ora de vioarã tot le luam înainte. Prin luna ianuarie 1946, Doncuþa a rãcit. Cu temperatura pe care-o avea nu putea sta la ore. Cabinetul medical al ºcolii avea o asistentã ºi o salã de tratamente. Clãdirea se afla în curtea ºcolii. Am internat-o acolo. Medicul, renumitul doctor Cipãu, ftiziologul spitalului din Oradea, avea în subordine ºi acest cabinet. A ascultat-o, i-a fãcut ºi radioscopia ºi i-a pus diagnosticul: încãrcare hilarã bilateralã. Am anunþat apoi direcþiunea ºcolii cã eleva are nevoie de supraalimentaþie, cel puþin de un ou ºi o canã de lapte pe zi. I-a dat ºi un tratament pe care i-l fãcea asistenta. Cînd m-am dus la direcþiune sã anunþ starea de sãnãtate a surorii mele, directoarea m-a întîmpinat cu vorbele: „Nu destul cã vã hrãnim cu alimentele trimise de pãrinþii altor eleve, mai pretindeþi ºi supraalimentaþie?“. Am ieºit plîngînd din cancelarie. Nu mai puteam face nimic. În cele din urmã, i-a aprobat suplimentul. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

Grigore al III-lea Ghica – domnitorul care s-a opus alipirii Bucovinei la Imperiul Habsburgic – a sfîrºit la fel ca Mihai Viteazul!

Vine mama! (2) În primãvara anului 1946, de Paºti, am fost invitate la colega mea de clasã, Pitic, fiicã de preot, dintr-o comunã mai îndepãrtatã de Oradea. Toþi elevii ºi elevele de la þarã erau duse sau aduse cu trãsurile. Alt mod de transport spre unele comune sau cãtune nu era. Ori, pentru aºa sãrbãtoare ºi pentru aºa copii, plecaþi la învãþãturã la oraº, se fãceau pregãtiri deosebite. Cãruþele erau cãptuºite cu covoare, iar caii erau împodobiþi cu tot felul de zorzoane pe la coame ºi pe la hamuri. În afarã de jilþul celui care mîna caii, în continuare se puneau bãnci, laviþe, ºi ele acoperite cu covoare frumoase þesute de mamele lor. Din Oradea, pe acelaºi drum, la început, mergeau cãruþe dupã cãruþe cu elevi, dar de la o vreme drumurile se despãrþeau ºi trãsurile o luau pe alte cãi, spre alte comune. Atunci ne luam rãmas bun, fluturînd din mîini. Cu toþii eram veseli ºi în mare bucurie dupã cîteva luni de internat. Iar acum ne manifestam aceste stãri, prin cîntecele învãþate în anii de ºcoalã. Era o întrecere între noi. Mergeam acasã pentru o sãrbãtoare aºa de mare, unde aveam sã ne petrecem vacanþa de Paºti ºi unde ne întîlneam ºi cu alþi copii ai satelor. Trãsura noastrã avea doi cai ºi ei împodobiþi bogat. Erau mînaþi de un slujbaº al preotului Pitic. Ziua aceea n-am s-o uit. Era seninã ºi cãlduþã ºi cãruþa ºerpuia pe drumul ce mergea printre holdele aºteptate a fi arate. Pe dealuri, covorul de iarbã verde era semãnat cu flori de primãvarã. Soare ºi ciripit de pãsãrele abia sosite. Adierea vîntului ne mîngîia, ne rãcorea, ne împrospãta, fãcînd sã ne fluture pletele cu fundiþe la capete. Drumul pînã în comunã era lung, dar am fi vrut sã nu se mai termine. Numai cã slujbaºul parohiei a oprit în faþa unei porþi mari de lemn, care fãcea gard comun împrejurul casei preoþeºti. A deschis poarta, a luat caii de cãpestre ºi ne-a tras în faþa casei mari, cu ziduri trainice. Preotul ºi preoteasa ne aºteptau. Cu cîtã bucurie ne-au primit nu pot exprima. A doua zi ºi în urmãtoarele, cãci toate erau acum ale noastre, în întregime, cu gîndul eliberat de învãþãturã ºi program, cutreieram împrejurimile. Timpul rãmînea frumos ºi tot mai cald. Avea preotul o curte mare în faþa casei, cu iarbã ºi flori, ºi alta, mai mare, în spatele casei, plinã cu tot felul de pãsãri ºi animale. În altã parte, sub o


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 25 mai 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

 

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Nebunii duc România la balamuc! (urmare din pag. 1) Problema e cã bun-de-nimicul „liberal” a stîrnit un muºuroi mai periculos decît oricare altul. Ca sã fiu sincer ºi exact, Liviu Dragnea e cel care s-a cocoþat primul pe muºuroi ºi a început sã dea din aripi – doar de cocoºul naþiunii! Peste noapte, Dragnea se bate pe burtã cu cei consideraþi, pe bunã dreptate, cei mai periculoºi politicieni – „Bibi” Netanyahu ºi Viktor Orban; „periculoºi” pentru cã sînt gata sã facã orice pentru þãrile lor - ºi chiar mai mult: pentru deziderate naþionale care includ revizionism, extindere, dominaþie etc. Doi lideri „periculoºi” pentru cã sînt inteligenþi, la nivel de comparaþie internaþional - dar ºi capabili, fapt demonstrat tot la nivel internaþional. Or, cu ei se joacã Dragnea! Care... ce? Da, e un politician local isteþ, care a speculat abil ºi a ºtiut sã stea în patru labe sã-i treacã „rachetele” pe deasupra capului... dar, în rest? Pãi nu a fost capabil sã aleagã un premier, deºi coaliþia majoritarã a fãcut ce a vrut el, nu a putut sã scape de un procuror, deºi coaliþia în cauzã i-a cerut-o – de fapt, nu fost capabil de nici mãcar un singur demers cu finalitate! Acesta e Dragnea! Are jumãtate din cota de încredere a partidului, ceea ce spune multe despre cît valoreazã... Ãsta are impresia cã se bate pe burtã cu Viktor Orban ºi Netanyahu?! ªi, cum nu era destul ce a fãcut „flauºatul”, apare ºi „Sicã Borhot” (nume de cod al lui Ludovic Orban), care dã cu bîta în baltã: „Legãtura cu o putere sau organizaþie strãinã ori cu agenþi ai acestora”. Problema e cã din prostie în prostie... am ajuns la ceea ce nu trebuie! Adicã pe la un adevãr... Iar asta, dupã cum se ºtie, supãrã! Mai mult, „Sicã Borhot” atrage atenþia cã „Flauºatul” ºi-a angajat trei consilieri israelieni, despre care se spune cã ar lucra cu serviciile lui Bibi. Nu e adevãrat, a spus „Flauºatul”, au lucrat cu „preºedinþi”. Da, dar nu de stat, ci ai unor partide ºi organizaþii din alea mai radicale, mai de dreapta... Ca într-un plan general care spun unii cã ar exista, pentru ca Europa sã devinã neliniºtitã ºi sã aibã nevoie de „liniºte strategicã” ºi de „prieteni”. În acelaºi timp, alt om de bine, rezultat tot dintr-o combinatã „BibiBudapesta”, finanþeazã demersuri tot radicale, dar împotriva celor „de dreapta”! ªi, desigur, existã aºa o mare duºmãnie între Sörös, Orban ºi Netanyahu... cã, zãu, am citit ºi poveºti mai bine scrise! Dar „Flauºatul” nu a citit... El ºi cei doi lideri internaþionali au „acelaºi duºman”, el ºi cei doi sînt „prietenii lui Trump”, el ºi cei doi sînt „avangarda”. Ceea ce nu vede (teleor)manþocarul e cã „prietenii” lui iau bani, iar el plãteºte (adicã noi plãtim), „prietenii” fac afaceri cu UE ºi Rusia, pe cînd el le stricã tot mai mult… cu alte cuvinte, scamatoriile lui merg la Teleorman, dar nu ºi pe plan internaþional. Ah, iar el mai face ceva – dã cît poate în Serviciile româneºti; sã ne înþelegem – acestea constituie un element esenþial nu doar al puterii, ci al siguranþei naþionale, al independenþei. Or, fie pui mîna pe ele, prin oameni de meserie, care sã te asigure cã nu se vor implica politic întru dãrîmarea ta, fie ajungi la un modus vivendi, prin care sã favorizezi acþiunea de apãrare informativã a þãrii. Ce face „Flauºatul”? A dezlãnþuit un adevãrat rãzboi mediatic, fãrã cap, doar cu multã gurã! SRI ºi SIE trebuie desfiinþate – asta îi rãmîne de zis! ªi în alte þãri existã o luptã cu „statul paralel”, inclusiv în Israel, SUA sau Ungaria – dar nu l-am auzit pe Netanyahu atacînd Mossad, pe Trump, CIA sau FBI, ori pe Orban… Dimpotrivã, Orban face ce face ºi e în Ardeal ca la el acasã… nu la Dragnea acasã! Oare vede „Flauºatul” asta? Vede cã Orban e

aplaudat în Ardeal, iar el e huiduit? Ce-ar zice de un pas în doi prin Ardeal, alãturi de Orban, sã vedem cine primeºte mai multe zîmbre? Dar roºii coapte? Iar dinspre „Þara sfîntã”, sigur, succesul celor trei „experþi” electorali israelieni, fãrã a avea legãturã cu Serviciile, ar putea confirma un adevãr cãutat de toþi „alchimiºtii” democraþiei: existã „raiul” democraþiei, în care la urne conteazã… votul cetãþeanului, nu intervenþia „statului paralel”, sau a altor forme de control oculte. Nu, teoria conspiraþiei nu existã, cetãþenii au puterea! Hai… siktir?... Dar sã nu ne grãbim! Un alt personaj care s-a lipit de „Flauºatul” este fostul colonel SRI Daniel Dragomir. Inteligent, pregãtit, rafinat, tînãrul ofiþer are o istorie ciudatã, în care apar figuri din serviciile speciale isreliene, ba chiar ºi unii care fac operaþii sub acoperire. Ce spuse deunãzi Dragomir: „Serviciile se apucã sã scrie denunþuri!” Mai mult, Dragomir induce ºi ideea cã ar fi o acþiune pe cale ierarhicã: „Sclavul din servicii care a inclus în denunt «informaþiile» referitoare la consultanþii israelieni ar face bine sã îºi facã ordine în fiºet ºi sã se apuce de tocat documente – nu îl vãd bine. Deloc”. Tare, sau ce? Deci Dragomir susþine cã denunþul a fost scris de serviciile române, ba chiar pe o cale ierarhicã – iar în vizor ar fi, de fapt, oameni din serviciile israeliene – exact ca în cazul lui?... Sau în cazul – încã nedezbãtut – al lui Opriº, Marcel Opriº, generalul cu patru stele, fost director al Serviciului de Telecomunicaþii Speciale, numit preºedintele Consiliului de Administraþie al CymbIOT Romania, filiala localã a unei companii israeliene de IT, condusã, ce sã vezi, de generalul Giora Eiland… fost preºedinte al Consiliului de Securitate al Israelului! „Locul unde Dunãrea se întîlneºte cu Marea Neagrã este noua frontierã pentru CymbIOT ºi cu o poziþionare strategicã, CymbIOT Romania va conduce calea spre deschiderea de noi pieþe în Europa”, se spune în anunþul numirii lui Opriº. De fapt, ar fi de adãugat cã generalul a fost angajat de israelieni cînd nu se uscase cerneala pe decizia de pensionare… Da, deci în jocul acesta a intrat „Flauºatul”, în „muºuroiul” ãsta s-a apucat sã scurme „Sicã Borhot”, adicã liderii principalelor „forþe politice” din România! Spuneam la început cã mã gîndeam la formula „În vremurile lui Corneliu Vadim Tudor...”. Da, atunci încã erau oameni politici în România. Oare de ce nu se întreabã nimeni de ce nu a fãcut Adrian Nãstase demersurile „Flauºatului”? Poate pentru cã era tobã de carte, de relaþii internaþionale, de cunoaºtere profundã a lumii diplomatice... mai mult sau mai puþin secrete ºi discrete? În revers, de ce s-a rezumat Corneliu Vadim Tudor la demersuri mediatice ºi politice - ºi nu s-a apucat de aberaþii penale? Poate pentru cã nu era „Sicã Borhot”, ci un om de stat cu o culturã vastã ºi înþelegere profundã, sfãtuit de oameni de informaþii patrioþi! Repet ºi întrebarea care ar trebui sã ne frãmînte – cum de în momentul în care avem cei mai slabi, mai nepregãtiþi lideri politici din istorie avem de-a face cu cea mai deschisã „colaborare” cu cele mai agresive ºi penetrante servicii din lume, dar facem cel mai mare scandal în jurul serviciilor româneºti, promovînd chiar ideea cã sînt cele mai nocive instituþii? Cum de ambasadorul de la Washington este cel mai hulit demnitar, cum de ambasada de la Tel Aviv este neglijatã, iar semnalele celui mai important român de pe plan internaþional, comisarul Corina Creþu, nu sînt nici mãcar bãgate în seamã? Sînt întrebãri care au un singur rãspuns – cel din titlu: „Nebunii duc România la balamuc!”.

Nu, nu este vorba de Aria 51, controversata zonã din Statele Unite ale Americii, renumitã prin secretul care pluteºte în jurul ei, dar ºi prin rolul jucat în diverse filme americane de succes. Vorbim aici tot de 51, dar de cel de-al 51-lea stat american, nerecunoscut încã oficial, numit simplu, România. I-am aºteptat atît de mult, ani de zile, pe americani, ºi acum, cã tot au venit, i-am acceptat necondiþionat, am aspirat fãrã sã gîndim valorile lor ºi ne-am lãsat cuceriþi de ei, ºi la propriu, ºi la figurat. Am adoptat economia lor capitalistã, nu în totalitate, dar sîntem pe cale, am inspirat învãþãmîntul lor, am importat armele lor, i-am primit cu cãþel, cu purcel, tanc ºi rachetã în interiorul ºi exteriorul arcului carpatic. Ei ne conduc marionetele politice ºi tot ei decid ce este mai bine pentru noi cînd e vorba de politica internã ºi externã. Putem spune cã, în acest moment, pe teritoriul Daciei de ieri ºi a României de azi ºi a SUA de mîine, se dau lupte grele pentru supremaþie. Pe de o parte, nehotãrîrea Europei de a nu ne adopta cu totul, coroboratã cu slãbiciunea ei în ceea ce priveºte DNA ºi alte instituþii de forþã, a fãcut ca politicienii care au fost aleºi sã trãdeze acest neam ºi sã îºi cumpere libertatea ºi liniºtea mergînd pe la porþi strãine ºi vînzînd din ce nu este al lor. Dacã cel care priveºte tãcut de la Cotroceni este asociat în primul rînd cu Germania, adicã un fel de european pribeag, cel mai teleormãnean dintre toþi a ales sã se cãiascã la Zidul Plîngerii, oferind Israelului o nouã piaþã de desfacere a armelor ºi un nou sediu al ambasadei, în schimbul pãstrãrii unei libertãþi îndoielnice ºi a averii obþinute din salariul sãu de bugetar onest. România nu se dezminte, aºadar, fãcînd tumbe între Uniunea Europeanã ºi Statele Unite, via Israel, fãrã, însã, sã se decidã ºi fãrã sã ofere partenerilor sãi externi, oricare ar fi ei, un sentiment de siguranþã ºi previziune în ceea ce priveºte politica ei externã. La fel ca ºi în politica internã, unde este clar cã nimic bun nu are sã se întîmple, în zona internaþionalã, România þine morþiº sã fie vãzutã exact aºa cum poporul român este vãzut în strãinãtate: incredibil de necredibil. Chiar dacã bugetul statului îl împãrþim la toþi cei veniþi sã cearã, oferind, aºa cum ziceam, o piaþã de desfacere a armelor pentru diverse þãri, începînd cu SUA, trecînd prin Franþa ºi Germania ºi terminînd acum cîteva zile cu Israelul, imaginea de stat plin de corupþi ºi neserioºi se prelinge încet în orice raport pe care orice ambasadã strãinã din România îl face cãtre guvernul ei. Sîntem de rîs, dacã nu am fi de plîns. Cu cît noi devenim mai neserioºi, cu atît sîntem mai lipsiþi de repectul pe care înºiºi aceºti politicieni de mucava, români infami la bazã, îl cer atunci cînd încearcã sã spunã ceva. Pe de o parte, ne plîngem cã nu sîntem admiºi în Shenghen, în timp ce ridicãm ode Americii, iar pe de altã parte, ne tãiem singuri creanga în Parlamentul European cînd este vorba de absorbþia fondurilor europene. Nu avem coerenþã, nu avem o strategie clarã, nu avem nimic. Avem doar niºte politicieni care aleargã speriaþi din calea legii pentru a-ºi pãstra libertatea, avem hoþi care mai nou vor face puºcãrie la fãrã frecvenþã ºi mai avem alþi hoþi care ne salutã de peste mãri ºi þãri. Ruºinea asta pe care o vedem zi de zi este suportatã de un popor amorf, cãzut în adormire, fãrã puterea de a mai spune ceva, de a mai reacþiona cumva la ceea ce i se întîmplã. Românul a renunþat la onoare, la viaþa socialã, la comunicate, ºi a devenit individualist, preocupat de bunãstare sau, dupã caz, supravieþuire, la adãpostul unor speranþe deºarte. Indiferent cît va plãti pentru ca alþii sã prospere, românul va achita tãcut, ba chiar se va cãlca în picioare pe la ANAF ca sã vireze din timp taxa de protecþie, numai ca sã fie lãsat în pace ºi sã nu fie trimis la vreun rãzboi ipotetic sau doar în ºomaj. Frica e mult prea mare. Este adevãrat cã mai sînt diverºi inconºtienþi care de ani ºi ani tot spun cã vine vremea cînd poporul se va ridica ºi toþi cei care au trãdat ºi furat þara româneascã vor plãti. Ei însã ori reprezintã programe online special fãcute ca sã împrãºtie acest demers total ipotetic, ori sînt niºte inconºtienþi care încã nu înþeleg cã jocurile au fost fãcute ºi cã nu se va ridica nici un Greuceanu sã mai apere România de hoþi, în condiþiile în care înºiºi românii i-au ales pe acei hoþi sã-i fure. ªi dacã prin absurd se va ridica sã-i apere cineva, românii vor fi primii care vor sãri sã-l linºeze. Pasul urmãtor, logic ºi poate chiar benefic al României, ar fi sã fie declarat cel de-al 51-lea stat american, sã ieºim din UE ºi sã devenim ceea ce ne-am dorit demult: americani sadea! Aºa cum a devenit foarte clar pentru români, noi nu avem voie sã fim naþionaliºti. Aºa cum sînt americanii, francezii, nemþii, ruºii, ungurii ºi alte zeci de popoare normale. Noi, cu trãdãtorii de neam pe care îi aplaudãm la scenã deschisã cînd mai dau cîte o mãrire de salariu la bugetari, sau cine ºtie ce pomeni, nu avem voie sã mai þinem cu România. Noi sîntem ai nimãnui deocamdatã, pentru cã nici europeni nu prea sîntem ºi nici cetãþeni americani nu am fost încã declaraþi. Din acest motiv, este necesar ºi înþelept sã se redefineascã termenul de naþionalist român, de patriot român ºi chiar de român ca atare. În acest mod vom putea sã avem la dispoziþie cîteva puncte de referinþã, la care sã ne raportãm, ºi, astfel, sã ne regãsim echilibrul, chiar dacã valorile pot fi false la origine. Un început ar fi ca expresia „Noi sîntem români!” sã se modifice în „We are yankees!”.

51


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 25 mai 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Ginghis Han (1) Ginghis Han (Temüügin, Întemeietorul) a fost unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile: a cucerit o mare parte din Asia, punînd temeliile Imperiului Mongol. Dispunînd de o uriaºã forþã armatã, bine organizatã ºi extrem de mobilã, Ginghis ºi principalii sãi comandanþi militari au întreprins numeroase rãzboaie de cucerire, încheiate cu importante cîºtiguri teritoriale: Siberia (1207), China de Nord (1211-1215) ºi Asia Centralã (12191221). A invadat India (1221) ºi Rusia (1223). În anul 1206, la 42 ani ºi dupã o campanie militarã împotriva unor triburi din estul Mongoliei, ºeful militar Temüügin devine „mare conducãtor” (1206-1227), sub numele de Ginghis, al unei populaþii vorbitoare de dialecte mongole ºi turceºti. Ginghis a unit triburile mongole ºi a reuºit sã ocupe cu oºtile sale teritorii vaste, spre est, pînã la Marea Chinei, ºi spre vest, pînã la Marea Caspicã. Pentru administrarea acestui imperiu uriaº, Ginghis Han a emis decretele necesare sub formã de texte de lege. Dupã moartea sa, imperiul a fost împãrþit între fiii lui ºi extins în continuare, timp de douã generaþii, dupã care marea formaþiune statalã s-a dezmembrat.

*** Ginghis Han, acest nomad analfabet, a fost un geniu în multe privinþe, mai ales cînd ne gîndim cã realizãrile sale s-au nãscut, practic, din nimic. Toþi ceilalþi mari cuceritori ai lumii au fost oameni cultivaþi ºi aveau o moºtenire culturalã ºi niºte tradiþii în spate – Alexandru cel Mare cu Aristotel, Iulius Cezar cu moºtenirea greco-romanã, Napoleon cu iluminismul. Comparat, spre exemplu, cu Francisc de Assisi, contemporanul sãu, Ginghis Han pare un pigmeu (în sensul de persoanã lipsitã de calitãþi ºi valoare). În mod paradoxal, urmaºii cu Francisc au fost primii europeni care au intrat în contact cu mongolii ºi s-au întors de acolo cu o poveste uimitoare, care a supravieþuit trecerii timpului: povestea lui Ginghis Han. Ginghis Han ºi fiii sãi au învins popoare de la Adriatica pînã la Pacific, au ajuns în teritoriile care aparþin astãzi de Austria, Finlanda, Croaþia, Ungaria, Polonia, Vietnam, Myanmar, Japonia ºi Indonezia. Imperiul mongol a avut o întindere de 30 de milioane m2, cît Africa de mare. Ca sã facem o comparaþie, e de ajuns sã spunem cã Imperiul Roman a ajuns doar la jumãtate din suprafaþa Americii continentale (deci fãrã Alaska). Pînã în anul 1240, cuceririle mongole se întindeau în aproape toatã lumea cunoscutã atunci (cu excepþia Africii), adicã aproape toatã Asia ºi Europa. Ginghis Han a purtat rãzboaie pe douã fronturi simultan ºi a cucerit teritoriile ruse pe timp de iarnã – reuºitã la care Napoleon ºi Hitler au aspirat, dar n-au ajuns niciodatã. Cum a fost posibilã o asemenea victorie pentru un popor nomad de 2 milioane de locuitori? Rãspunsul stã în extraordinara tehnicã militarã, care a folosit din plin beneficiile arcaºilor cãlare. Viteza ºi mobilitatea arcaºilor mongoli, acurateþea loviturilor lor de la distanþã ºi modul extraordinar în care stãpîneau caii – toate aceste elemente, combinate cu politica brutalã impusã de Ginghis Han celor pe care-i ataca („predaþivã, sau muriþi!”), i-au fãcut pe mongoli invincibili. Potrivit istoricului militar Liddell Hart, Ginghis Han a fost un inovator militar în douã chestiuni esenþiale: ºi-a dat seama cã nu avea nevoie de sprijinul infanteriei pentru cavalerie ºi a înþeles importanþa barajelor de artilerie. Mulþi istorici susþin cã aceastã realizare a fost rezultatul unor masacre ºi vãrsãri de sînge atît de brutale, cum nu s-au mai întîlnit în istorie pînã în Secolul XX. Ginghis Han a cãpãtat titlul de cel mai ,,verde” (în sensul de ,,ecologist”) invadator din istorie, dupã ce oamenii de ºtiinþã au descoperit cã a omorît atît de mulþi oameni, încît pãmînturile cultivate s-au transformat în pãduri. Liderul mongol, care a construit un imperiu imens, a ajutat la îndepãrtarea a circa 700 milioane de tone de carbon din atmosferã, aratã un nou

studiu. Moartea a 40 de milioane de oameni a însemnat cã zonele mari cultivate s-au umplut din nou de copaci, care absorb CO2 din atmosferã. Deºi metodele sale au fost oribile, ecologiºtii cred cã acesta a fost primul caz din istorie cînd climatul a fost rãcit de oameni.

Originea ºi naºterea lui Temüügin Locul naºterii lui Temüügin este controversat. Unii susþin cã s-ar fi nãscut pe malul drept al Rîului Onon, în 1162 sau 1155, lîngã Munþii Burkhan Khaldun, în nordul Mongoliei moderne, nu foarte departe de capitala Ulaanbaatar (Ulan Bator), dupã tradiþia oriatã ºi buriatã (dupã numele unor triburi mongole). Grupul tribal mongol estic „Halha” susþine cã Temüügin s-ar fi nãscut pe cursul mijlociu al Rîului Kerulen. Istoria secretã a mongolilor spune cã Temujin, cînd s-a nãscut, strîngea în mînã un cheag de sînge, semn tradiþional cã i-a fost destinat sã devinã un mare lider. El a fost al treilea fiu al lui Yesügei, ºeful clanului mongol Khamag de Kiyad, un aliat al lui Toghrul Khan, ºef al clanului Kerait, ºi fiul cel mare al soþiei lui Yesügei, Hoelun. Temujin a fost numit dupã un ºef de trib al tãtarilor, Temujin-üge, pe care tatãl sãu tocmai îl capturase. Numele, de asemenea, sugereazã cã acesta ar putea proveni dintr-o familie de fierari. Clanul Yesukhei (sau Yesügei) a fost numit Borjigin, ºi Hoelun era din Olkhunut, o afiliaþie a tribului Onggirat. Ca ºi alte triburi, ei au fost nomazi. Pentru cã tatãl sãu a fost ºeful clanului, cum au fost predecesorii sãi, Temujin a devenit nobil. Aceastã poziþie socialã înaltã l-a fãcut sã beneficieze de ajutor de la alte triburi ºi pentru a consolida triburile mongole. Potrivit cronicarului (ºi medic) persan Raºid al-Din, hanul mongol este prezentat în lucrarea ,,Cronici” drept un bãrbat înalt, cu pãrul roºcat ºi cu ochii verzi (ceea ce i-a fãcut pe unii sã presupunã cã neamul sãu se va fi tras din vreun clan de origine scitã). Era caracterizat ca fiind singuratic, necomunicativ ºi izolat. Temujin a avut trei fraþi, numiþi Hasar, Hachiun ºi Temüge, o sorã pe nume Temülen, precum ºi doi fraþi vitregi, Behter ºi Belgutei. Ca mulþi nomazi din Mongolia, viaþa timpurie a lui Temujin a fost dificilã. Tatãl sãu a aranjat o cãsãtorie pentru el, iar la vîrsta de nouã ani, el a fost trimis de cãtre tatãl sãu la familia lui Borte, care a fost un membru al tribului Onggirat, unde îºi va gãsi viitoarea soþie. Temujin s-a mutat acolo pentru a trãi în serviciul

lui Dai Setsen, capul gospodãriei, pînã cînd a ajuns la vîrsta însurãtorii, de 12 ani. Între timp, tatãl sãu, cînd se întorcea spre tabãrã, s-a întîlnit cu un grup de vînãtori mongoli proveniþi dintr-un trib rival. A fost otrãvit de alimentele oferite de aceºtia. Aflînd acest lucru, Temujin s-a întors acasã pentru a cere sã ocupe el poziþia tatãlui sãu ca ºef al tribului, însã membrii tribului au refuzat sã fie conduºi de un bãiat atît de tînãr. Ei iau abandonat pe Hoelun ºi pe copiii ei, lãsîndu-i fãrã protecþie. În anii ce au urmat, Hoelun ºi copiii acesteia au trãit în sãrãcie, supravieþuind cu fructe de pãdure ºi carne de bou, marmote ºi alte vietãþi mici vînate de Temujin ºi fraþii sãi. În timpul unei expediþii de vînãtoare, Temujin ºi-a ucis fratele vitreg Behter, în timpul unei lupte care a rezultat dintr-o disputã asupra prãzii de vînãtoare. Acest incident a cimentat poziþia sa. Într-un alt inci-

dent, în 1177, el a fost capturat într-un raid, fiind luat prizonier de cãtre aliaþii tatãlui sãu, triburile Tayichi’ud. Acestea l-au înrobit pe Temujin dar, cu ajutorul unui paznic, pe nume Chilaun (care mai tîrziu a devenit un general al lui Ginghis Han), el a reuºit sã scape din iurtã, în mijlocul nopþii, pentru a se ascunde. Jelme ºi Bo’orchu ºi-au unit forþele cu el, devenind doi dintre viitorii generali ai lui Ginghis Han. Reputaþia lui Temujin a devenit larg rãspînditã dupã evadarea sa din Tayichi’ud. Încã din copilãrie, s-a împrietenit printr-un jurãmînt ,,Anda” cu Jamukha, din tribul Khamag. În acel moment, nici una dintre confederaþiile tribale din Mongolia nu au fost unite politic, ºi cãsãtoriile aranjate au fost adesea folosite pentru a consolida alianþe temporare. Temujin a crescut în climatul politic dur al Mongoliei, care a inclus rãzboaie tribale, hoþie, raiduri, creºterea corupþiei ºi a actelor de rãzbunare între diferitele confederaþii, toate amplificate de interferenþele unor forþele strãine, cum ar fi dinastiile chineze, la sud. Mama lui Temujin, Hoelun, l-a învãþat multe lecþii despre climatul politic instabil din Mongolia ºi, în special, despre nevoia de alianþe. La 16 ani, Temujin s-a cãsãtorit cu Borte, al tribului Onggirat, pentru a cimenta alianþa între cele douã triburi. La scurt timp dupã cãsãtorie, Borte a fost rãpitã de cãtre tribul Merkit. Temujin a salvat-o cu ajutorul prietenului sãu ºi viitorul rival, Jamukha, ºi cu ajutorul protectorului sãu, Toghrul Khan, din tribul Kerait. Ea ia dat naºtere unui fiu, Jochi (1185-1226). În ciuda speculaþiilor, Borte ar fi singura lui împãrãteasã, deºi Temujin a urmat tradiþia de a lua mai multe neveste. Borte a avut trei fii: Chagatai (1187-1241), Ögedai (1189-1241) ºi Tolui (1190-1232). Ginghis Han a avut, de asemenea, mulþi alþi copii cu soþiile sale, dar ei au fost excluºi de la succesiune. În timp ce numele fiilor sînt menþionate în documente, numele fetelor nu au fost trecute. Numele a cel puþin ºase fiice sînt cunoscute ºi, deºi au jucat roluri importante în spatele scenei, în timpul vieþii sale, nu s-a pãstrat nici un document care sã precizeze, în mod clar, numãrul sau numele fiicelor nãscute de consoartele lui Ginghis Han.

Unirea triburilor mongole Temüügin era convis cã supravieþuirea în stepele Asiei era posibilã numai prin unirea triburilor. Urmãreºte atingerea acestui deziderat prin ºiretenie, diplomaþie iscusitã, cãutînd astfel sã cîºtige aliaþi ºi sãºi elimine adversarii. Dupã 1190, triburile mongole erau unite sub conducerea lui Temüügin, ºi atunci a început supunerea altor popoare din stepele Orientului Îndepãrtat. Ginghis Han le promitea pradã bogatã în rãzboaiele care aveau sã urmeze. Pentru Temujin, loialitatea ºi fraternitatea de primrang erau mai presus de toate. Jamukha a fost unul dintre cei mai buni prieteni a lui Temujin, dar prietenia lor a fost testatã mai tîrziu, atunci cînd Temujin s-a luptat pentru a deveni Han. Jamukha l-a provocat în luptã la Dalan Bhalzhut, pe Platoul Central al Mongoliei. Temujin, cu o armatã inferioarã numeric ºi lipsitã de spiritul de luptã, a fost înfrînt. Deºi a scãpat, generalii sãi au fost capturaþi ºi opãriþi de vii de cãtre Jamukha. Aflînd atrocitatea, Temujin a jurat sã se rãzbune. ªi-a pregãtit o nouã elitã cavalereascã, denumitã Kheshig (o elita de cãlãreþi arcaºi lipsiþi de individualitate, antrenaþi din greu sã lupte ºi sã tragã cu arcul încã din copilãrie) ºi a pus la cale noi tactici ingenioase. În cea de-a doua bãtãlie, armata de cãlãreþi ai lui Temujin a nimicit armata lui Jamukha. Jamukha s-a refugiat în Munþii Tannu, în iarna lui 1204. Dar, trãdat de doi dintre generalii sãi, l-au adus în tabãra lui Temujin. Cei doi generali îºi aºteptau recompensa din partea lui Temujin pentru prinderea duºmanului, însã au fost executaþi. Temujin l-a dezlegat pe Jamukha ºi l-a rugat sã i se alãture. Jamukha refuzã ºi îi cere sã-l ucidã. A fost executat, fiindu-i ruptã ºira spinãrii. Temujin devine unicul lider ºi primeºte în 1206 titlul de ,,Rege Universal ºi Etern” sau „Ginghis Han”. Printre popoarele care s-au supus noului mare han Ginghis, figurau merkiþii (1202), keraiþii (1203) ºi naimanii (1204), fiind astfel înlãturate ultimele obstacole în calea creãrii imperiului. Însã acesta avea sã se confrunte cu un alt inamic puternic de la est: China. (va urma) DAN ALEXANDRU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 25 mai 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ªi ei au luptat pentru înfãptuirea României Mari Cum se ºtie, în august 1916 Armata Românã a declanºat atacul pe toatã lungimea frontului pentru eliberarea Ardealului ºi, în cîteva zile, trupele austroungare au fost gonite de pe pãmîntul românesc. Însã, armata germanã, mult mai bine echipatã ºi cu o experienþã a rãzboiului superioarã, a sãrit în ajutorul aliaþilor. În atare situaþie, trupele române au fost obligate sã se retragã în Moldova, pentru refacere ºi completare, lãsînd în mîinile inamicului trei sferturi din þarã, inclusiv Bucureºtii. Astfel cã, la începutul anului 1917, dacã nu se luau rapid mãsuri, regatul României, atacat din toate pãrþile, era în pericol sã disparã de pe hartã. În aceste condiþii deosebit de grele, scriitorului Mihail Sadoveanu, mobilizat ca locotenent, i-a revenit sarcina de a conduce un ziar care avea drept misiune îmbãrbãtarea trupelor române cantonate în Moldova ºi care duceau o acutã lipsã de armament ºi muniþie corespunzãtoare, precum ºi de hranã, medicamente, combustibil, furaje pentru cai. Prin aceleaºi momente cumplite trecea ºi populaþia civilã refugiatã într-o Moldovã suprapopulatã ºi chinuitã de holerã sau care se gãsea în Bucureºti, în Oltenia ºi în celelalte regiuni ale þãrii, ocupate de armata Puterilor Aliate. Dupã cum reiese din documentele descoperite în arhiva Institutului Central, fond Casa Regalã, precum ºi din notele publicate în revista ieºeanã ,,Însemnãri literare” din 1919, de îndatã ce a primit sarcina de a conduce ziarul, Mihail Sadoveanu a trimis cãtre Marele Cartier General un raport din care aflãm amãnunte despre programul ziarului, felul cum a luat naºtere, greutãþile întîmpinate ºi altele. Am descoperit ºi noi acest raport în revista ,,Manuscriptum”, nr. 22/1976, ºi ne grãbim sã-l reproducem integral, însoþit de un comentariu adecvat. Prin urmare, pe data de 2 ianuarie 1917, locotenentul în rezervã Mihail Sadoveanu raporteazã cã s-a dus la Iaºi ºi i-a contactat pe unii scriitori (în special pe cei cu care lucrase la revista ,,Viaþa Româneascã”, suspendatã din cauza rãzboiului), stabilind împreunã formatul ºi programul ziarului. Ziarul urma sã se numeascã ,,România”, sã aparã în patru pagini ºi sã fie un organ de propagandã al apãrãrii naþionale, care urma sã ajungã, în egalã mãsurã, ºi la civilii din întreaga þarã, ºi în prima linie a frontului. Tirajul se ridica la circa 20.000 de exemplare ºi era asigurat de tipografia ,,Versuri ºi prozã”, proprietatea lui Alfred Hefter, din Iaºi. Ideea tipãririi acestui ziar a fost primitã cu entuziasm ºi de civili, ºi de militari. Generalul Constantin Prezan avea sã punã urmãtoarea rezoluþie pe cererea semnatã de Mihail Sadoveanu ºi adresatã, cum am spus, Marelui Cartier General: ,,Aprob cu totul proiectul de faþã. Mi se va face un raport detaliat de modul cum fondatorii înþeleg sã organizeze jurnalul...”. Primul numãr al ziarului a ieºit pe 2 februarie 1917 în doar douã pagini, din cauza lipsei de hîrtie. Editorialul a fost semnat de Octavian Goga. Redacþia se afla tot la Iaºi, pe celebra Stradã Lãpuºneanu, la numãrul 83. Exemplarul se vindea cu 10 bani, iar militarii plãteau doar 4 bani. Sadoveanu a semnat editorialul celui de-al doilea numãr. Ziarul ºi-a încetat apariþia pe 23 martie 1918. Este drept, din ianuarie 1919, acelaºi jurnal avea sã aparã la Bucureºti, cu acelaºi titlu ºi tot ca organ al apãrãrii naþionale, dar alþii se vor îngriji de apariþia lui. În urma controlului care s-a dispus, a reieºit cã locotenentul Mihail Sadoveanu s-a achitat ireproºabil de misiune ºi cã toate zvonurile iscate în legãturã cu posibile deturnãri de fonduri au fost simple calomnii. Prin paginile acestei publicaþii, toate forþele Poporului Român au fost mobilizate pentru a învinge inamicul ºi a desãvîrºi unitatea naþionalã.

*** ,,Locotenentul M. Sadoveanu, cãtre Marele Cartier General Conform înþelegerii, m-am dus la Iaºi ºi am convocat pe scriitorii care au iscãlit memoriul în chestiune, în chestiunea apariþiei unei gazete zilnice supt auspiciile Marelui Cartier General. Într-o primã ºedinþã s-au discutat chestiunile programului ºi chestiunile de ordin tehnic. 1) În ceea ce priveºte programul, s-a avut în vedere, fãrã îndoialã, cã o asemenea publicaþie trebuie sã tindã a ridica moralul soldaþilor ºi al populaþiei civile, cãtînd a risipi infiltraþiile veninoase ale spionilor ºi colportorilor de ºtiri false. În felurite rubrici ale gazetei ar urma, deci, sã se trateze alte chestiuni incidentale ca acestea:

a) ideea biruinþei noastre b) combaterea propagandei germane c) cruzimile nemþeºti, ungureºti ºi bulgãreºti d) raporturile cu aliaþii noºtri, strîngerea legãturilor dintre ei ºi noi e) credinþa cãtre dinastie f) solidaritatea naþionalã, în legãturã cu participarea întregului popor, prin toate mijloacele, la acest rãzboi g) lupta împotriva duºmanilor interni h) þãranul soldat ºi binefacerile acestui rãzboi cu privire la dobîndirea dreptului definitiv (asupra pãmîntului – n.m.) potrivit cuvîntului regesc i) educaþia urei împotriva inamicului cotropitor j) situaþia militarã pe frontul nostru ºi al aliaþilor k) un foileton-cronicã cu subiectul de preferinþã militar, impresii ºi povestiri de pe front etc. Pe lîngã aceste rubrici, gazeta ar mai cuprinde pãrþile obicinuite ale tuturor gazetelor zilnice: ºtiri amãnunþite ale zilei, informaþii, comunicatele, telegramele, extractele interesante din presa strãinã. În sfîrºit, o ilustraþie în armonie cu propaganda ºi tendinþele ce urmãrim. Ca o ilustrare a acestor rubrici, membrii redacþiei au scris, dupã dorinþele din aceastã ºedinþã, cîte un articol. Alãturez aici aceste articole. Unul din ele, al lui Octavian Goga, cuprinde cuvîntul introductiv al publicaþiei. S-a propus ca titlu al gazetei «România» - organ al apãrãrii naþionale. 2) Cu privire la chestiunile de ordin tehnic, membrii redacþiei roagã sã se ia în consideraþie urmãtoarele puncte indispensabile pentru împlinirea scopului ce urmãrim: a) chestiunea rechiziþiilor: local de redacþie, tipografie ºi maºini zincograf, hîrtie b) cernealã ºi stereotip, care trebuiesc aduse de la Odesa c) un vechi contabil (pentru expediþie) d) telefon: punerea la dispoziþia gazetei a materialului de fapte ºi fotografii e) sã se dea ordin sã se puie la dispoziþia gazetei, de cãtre cenzura militarã, cu precãdere telegramele aliaþilor f) sã se înlesneascã procurarea publicaþiilor strãine g) în cazul evacuãrii Moldovei, ziarul sã fie transportat împreunã cu întreg materialul tipografic ºi sã fie menþinut pentru a apãrea mai departe. Aºa el va fi un cheag pentru armatã ºi pribegi, un document ºi o legãturã necontenitã cu aliaþii. 3) Scriitorii s-au mai rugat sã se precizeze situaþia lor faþã de Cartier ºi sã se ia în consideraþie chestia rechiziþiei, cîtã vreme va apare sub auspiciile MCG. De asemenea, vã roagã sã luaþi act cã proprietatea ziarului le aparþine ºi îndatã ce MCG se va desfiinþa ei sînt liberi a o scoate pe cont propriu. Pentru cronica militarã ar urma ca MCG sã desemneze colaborator pe un ofiþer de stat major. Desenatorul cel mai potrivit pentru gazetã ar fi pictorul Mantu, actualmente mobilizat la Arsenal. Instalaþia zincograficã, materialul ºi zincograful (Mardan) sînt la Institutul geografic. În ceea ce priveºte cheltuielile, lucrãtorii ºi alte amãnunte, se poate consulta iarãºi devizul aproximativ al Domnului P. Locusteanu, înaintat odatã cu memoriul. Pentru a garanta însã MCG cã nu se vor face cheltuieli exagerate pe care el ar trebui sã le suporte, scriitorii primesc un control militar ºi se obligã în acelaºi timp sã consemneze oriunde sumele ce ar rezulta ca excedent ºi care ar alcãtui un fond de rezistenþã al personalului, cu obligaþia însã de a restitui fondatorilor la data cînd MCG nu va mai avea nevoie de serviciile ziarului. Lct. M. Sadoveanu”. Dosarul în discuþie mai cuprinde ºi alte amãnunte, cum ar fi: salariile lucrãtorilor, uleiul, benzina, hîrtia, cerneala consumate etc. Dar cel mai important document descoperit este raportul confidenþial, din 10 aprilie 1918, al generalului de divizie intendent Zaharia cãtre generalul de corp de armatã Constantin Prezan, în care se aratã: ,,Administraþia ziarului a fost condusã cu perfectã cinste, cheltuielile niciodatã nu au fost trecute peste bugetele aprobate de noi; acestui fapt precum ºi dispoziþiile ce am luat de a permite vînzarea ziarului pe piaþã datorãm avantajul ce au avut de a nu plãti foaia mai scump ca 4 bani, preþ cu care la noi în þarã nici în timp normal nu s-a vîndut vreun ziar”. PAUL SUDITU

Cel mai cunoscut ºi îndrãgit portret al scriitorului Mihail Sadoveanu este cel realizat în 1952 de pictorul Corneliu Baba.

DUEL EPIGRAMISTIC

„IN MEMORIAM… Nae BUNDURI“ (1) Fals tratat la moartea mea: La moartea mea Cînd staþi alãturi de gropar ªi lumea-ncepe sã mã plîngã, Turnaþi pe mine un pahar... Dar nu cumva sã daþi pe lîngã! Nicolae Bunduri

A murit maestrul Nae Bunduri? De epigrame ºi umor, Izvorîtor la nesfîrºit, Eu îl credeam nemuritor, „Dar, însã, totuºi”…a murit! Ioan Toderaºcu

Replica ,,mortului” Cum este dus, la bun sfîrºit, ªi Toderaºcu îl boceºte, E drept cã Nae a murit, „Dar, însã, totuºi”...mai trãieºte! Nae Bunduri

Epitaful lui Bunduri Neînghiþit de corifei, De-acei cu poanta ºi cuvîntul, În cimitir stã pe alei Cã nu-l înghite nici pãmîntul. Stelicã Romaniuc

În aºteptarea Învierii Stau pe marginea aleii, Pînã-ncepe Paºtele, Ca sã vinã corifeii… Sã îmi pupe moaºtele. Nae Bunduri

La înmormîntarea lui N. Bunduri Pe Nae, azi, cu ochii triºti ªi încercînd regrete mari, Îl plîng vreo trei epigramiºti ªi douã mii de cîrciumari. Florin Rotaru

Consolare M-am dus la cer, ca toþi cei mari, ªi în acele clipe triste M-au plîns doar patru cîrciumari ªi-o sutã de epigramiste. Nae Bunduri


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 25 mai 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (58) „Americanul cel urît“ (2) Autori: William J. Lederer ºi Eugene Burdick Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1958, Statele Unite Editura: W.W. Norton & Company Forma literarã: ficþiune

Rezumat (2) Preºedintele Comitetului Senatului pentru Afaceri Externe, senatorul Brown, decide sã viziteze Asia ºi Orientul Îndepãrtat. El îºi propune sã viziteze cît mai multe þãri, sã discute cu localnicii ºi cu angajaþii de rînd pentru a afla ce se întîmpla de fapt în aceste þãri. Ambasadorul în Vietnam, Arthur Alexander Gray, avertizat de venirea senatorului, îºi propune sã îi ascundã senatorului Brown adevãrul crud privind situaþia din Vietnam. Angajeazã un traducãtor care sã „corecteze” ceea ce spun localnicii, îºi instruieºte personalul sã parã cã lucreazã cît mai mult la ambasadã ºi sã nu plece înainte de ora 8 seara, sã foloseascã biciclete în loc de obiºnuitele lor maºini, sã nu meargã în cafenelele ºi restaurantele franceze din zonã ºi, în general, sã-ºi demonstreze „simþul de responsabilitate ºi modestie”. Planul de ascundere a realitãþilor de senatorul Brown reuºeºte, iar acesta se întoarce acasã mulþumit de cele vãzute în Asia. Ambasadorul Gilbert MacWhite este un om onest. Rapoartele sale cãtre Statele Unite contrazic radical cele relatate de senatorul Brown, discrepanþã care are ca rezultat un avertisment din partea secretarul de stat. MacWhite rãspunde la acesta, spunînd cã nu era pregãtit pentru „disperarea tãcutã cu care este purtatã aici lupta dintre lumea comunistã ºi lumea noastrã”. Mai declara cã ruºii nu mai suferiserã o înfrîngere majorã de la sfîrºitul celui de-al IIlea rãzboi mondial, ºi sfãtuia Statele Unite sã se implice prin reprezentanþii sãi în fapte morale care sã vinã întradevãr în ajutorul localnicilor: „În mãsura în care politica noastrã externã va fi umanã ºi rezonabilã, va fi ºi încununatã de succes. În mãsura în care va fi grandioasã ºi imperialistã, ea va eºua”. În rîndurile de final ale scrisorii lui, MacWhite solicitã ca fiecare american care este trimis în Sarkhan sã fie capabil sã vorbeascã ºi sã citeascã limba; sã nu fie numit într-o funcþie diplomaticã în Sarkhan nic un om care nu este hotãrît sã rãmînã cel puþin doi ani acolo; comisariatul ºi serviciul poºtal sã fie retrase fãrã nici un fel de aprovizionãri, în afara articolelor de toaletã, alimentelor pentru sugari, laptelui, cafelei ºi tutunului; americanilor sã nu le fie permis sã îºi aducã cu ei automobilele; ºi americanii care vin în Sarkhan sã fie buni cunoscãtori ai

EVENIMENTE NEELUCIDATE

Tragedia de la Teatrul „Ford“: un lanþ de controverse (2) Acuzaþii (2) Tribunalul avea nevoie de criminalul D. Herold, a cãrui condamnare trebuia sã demonstreze cã justiþia i-a pedepsit aspru pe asasini. Însã Herold nu a înþeles acest lucu, asigurindu-ºi astfel un loc pe eºafod. Al treilea inculpat, spionul ºi contrabandistul George Andrew Atzenrodt, recunoscuse, încã în timpul anchetei preliminare, participarea sa la conspiraþia ai cãrei membri intenþionau sã-l rãpeascã pe Lincoln (planul asasinãrii a apãrut mai tîrziu). Atzenrodt susþinea cã el nu fusese de acord sã participe la asasinarea preºedintelui, dar acuzarea a dovedit cã Atzenrodt închiriase o camerã la Hotelul „Kirkwood”, unde locuia vicepreºedintele Andrew Johnson, ºi se interesase ce camerã ocupã vicepreºedintele, iar, în ziua de 14 aprilie, se grãbise chiar sã ajungã la Hotelul ,,Kirkwood”. Este adevãrat cã, de fapt, Atzenrodt nu-l omorîse ºi nici nu încercase sã-l omoare pe vicepreºedinte. În seara fatalã, conspiratorul, pur ºi simplu, se îmbãtase. Însã Atzenrodt nu era acuzat de tentativã de asasinare a lui Johnson, ci de complicitate la asasinarea lui Lincoln. Al patrulea acuzat era o femeie: Mary Surratt. Dar în ce mãsurã participase ea la conspiraþie, provoacã, ºi în zilele noastre, controverse aprinse în rîndul istoricilor. Este indiscutabil cã pensiunea pe care o deþinea era locul de întîlnire al conspiratorilor ºi al agenþilor serviciului de spionaj sudist. A rãmas însã neînþeles motivul pentru care

cãrþilor comuniste. MacWhite comunicã de asemenea cã dacã aceste solicitãri nu vor fi îndeplinite, va renunþa la funcþie. Trei sãptãmîni mai tîrziu, toate solicitãrile sînt respinse, fiind considerate „foarte nepractice”, iar MacWhite este chemat înapoi în Statele Unite. În capitolul final al cãrþii, „Un Epilog Faptic”, autorii menþioneazã din nou cã scrierea se bazeazã pe realitate. Acest lucru este întãrit de faptul cã printre personajele ºi relatãrile descrise apar ºi personaje reale din Asia de sud-est. În final, ei îºi afirmã poziþia personalã despre politica externã a Statelor Unite în acea parte a lumii: ,,Am oferit naþiunilor asiatice ajutorul de care nu aveau nevoie. Am uitat într-o asemenea mãsurã trecutul nostru, încît acum oferim doar bani ºi arme, uitînd cã dorinþa de demnitate ºi libertate este cea care ne-a oferit nouã felul nostru de viaþã”.

Istoricul cenzurii În 1953, senatorul Joe McCarthy a condus investigaþiile în programul Bibliotecilor din Strãinãtate. Bibliotecile, aflate sub supravegherea Agenþiei Internaþionale de Informaþii (AII), existau pentru a oferi oamenilor de peste graniþe o perspectivã echilibratã despre Satele Unite. Cãrþile erau alese „pe baza conþinutului, fãrã a fi luat în considerare autorul”. Cãrþile controversate erau incluse, dar cele anti-americane sau pro-comuniste nu. McCarthy împreunã cu echipa sa ºi-a propus sã investigheze „felul în care cãrþile controversate ajungeau” în biblioteci. Ca reacþie la investigaþiile începute, Carl McArdle, secretar adjunct pentru relaþii cu publicul în acea instituþie, declara: „Nici un material scris de vreo persoanã controversatã, comuniºti, simpatizanþi etc. nu îºi va gãsi locul în bibliotecile AII”. Implicaþiile acestei noi politici urmau sã fie profunde. Dupã o serie de mãrturii în faþa Comitetului pentru Activitãþi Anti-americane, o listã publicatã în 1953 îi enumera pe cei gãsiþi vinovaþi în urma audierilor. Mulþi autori respectabili ºi-au vãzut lucrãrile excluse din biblioteci. Imediat dupã publicare, ,,The Ugly American” a fost cenzuratã temporar de cãtre George V. Allen, director al Agenþiei de Informaþii a Statelor Unite, fosta AII. Agenþia avea un program în derulare prin care librarii din strãinãtate primeau dolari la schimb cu monedele locale obþinute din vînzarea cãrþilor americane. Allen, în mod autoritãþile au urmãrit, cu atîta înverºunare, sã obþinã condamnarea acestei femei. Ceilalþi patru acuzaþi au jucat, evident, doar un rol secundar, strict auxiliar, în cadrul conspiraþiei. Samuel Blend Arnold participase la conspiraþia care urmãrea rãpirea lui Lincoln, însã refuzase sã aprobe planul asasinãrii, aºteptînd un moment mai favorabil, iar, din 21 martie ºi pînã în 17 aprilie 1865, lipsise din Washington. Doctorul Samuel Mudd acordase asistenþã medicalã lui Booth, care fugise din capitalã dupã asasinarea lui Lincoln. Pînã la urmã a rãmas neelucidat dacã Mudd ºtiuse sau nu cã are de-a face cu asasinul preºedintelui, deoarece comunicatul oficial cu privire la urmãrirea autorului a apãrut ulterior. Michael Otanghlin afirmase cã, în dimineaþa zilei de 14 aprilie, trecuse pe la Booth pentru a primi o datorie. Dar s-a stabilit cã acesta sosise la Washington în urma unei telegrame expediate de Booth. ªi, în sfîrºit, ultimul dintre cei 8 acuzaþi, Edman Sprangler, mînuitor de decoruri la Teatrul „Ford”. Toate depoziþiile adunate împotriva lui Sprangler nu dovedeau nimic, în afarã de bunele lui relaþii cu Booth. La 30 iunie, tribunalul militar a pronunþat sentinþa. Toþi acuzaþii au fost gãsiþi vinovaþi. Sprangler a fost condamnat la 6 ani închisoare, M. O’Langhlin, S. Mudd, S. B. Arnold - la închisoare pe viaþã, L. Paine, G. Atzenrodt, D. Herold ºi M. Surratt - la moarte prin spînzurãtoare. La 7 iulie 1865, în curtea închisorii federale s-a ridicat spînzurãtoarea pe eºafodul cãreia au fost tîrîþi Mary Surratt (în stare de inconºtienþã), Atzenrodt gemînd, Herold tremurînd ºi plîngînd ºi Lewis Paine pãstrînd o tãcere ursuzã. Peste cîteva clipe, totul era terminat. Ceilalþi 4 acuzaþi au fost transferaþi la închisoarea de pe Dry Tortugas, o micã insulã arsã de soare, situatã la 100 de mile de coastele Floridei. Fortul Jefferson, în care au fost

evident influenþat de investigaþia lui McCarthy, ce avusese loc cu 5 ani înainte, considera cã trimiterea cãrþii spre vînzare sub acest program „nu era în interesul Statelor Unite”. În decembrie 1958, Allen s-a rãzgîndit. Un purtãtor de cuvînt al lui Allen spunea: „Unul dintre motivele din spatele deciziei dlui Allen de a aproba cartea pentru acest program era dorinþa dînsului de a nu crea impresia unui «nou caz Pasternak» de cenzurã”. Se referea la interdicþia impusã lui Boris Pasternak pentru cartea ,,Doctor Jivago” în Uniunea Sovieticã. Senatorul J.W. Fulbright din Arkansas, membru al Partidului Democrat ºi preºedinte al Comitetului Senatului pentru Afaceri Externe, a criticat romanul de la tribuna Senatului, în 1959. Era deranjat de caracterizarea diplomaþilor americani drept „niºte proºti, sau chiar mai rãu”, în timp ce diplomaþii ruºi apãreau drept „talentaþi, militanþi dedicaþi ai comunismului”. Spunea cã textul îi „pãcãlise pe o serie de americani naivi, inclusiv pe unii senatori”, fãcîndu-i sã creadã cã era vorba de o caracterizare corectã a personalului diplomatic american. ,,The Ugly American” este inclusã în lista folositã de Lee Burress în studiul sãu din 1963 despre cãrþi cenzurate, în care a luat interviuri din rîndul profesorilor de englezã din Wisconsin. Profesorii menþionau cã unele obiecþii aduse cãrþii pãreau a avea motive ascunse; contestatarii alegeau sã atace limbajul cãrþii, þintind de fapt ideile promovate în paginile acesteia. Se credea cã acei care de fapt contestau ideile politice ar fi avut parte de o susþinere ºi o simpatie mai mare din partea comunitãþii dacã denunþau limbajul sau moralitatea cãrþii. ,,The Ugly American” intra fãrã nici un dubiu în aceastã categorie de cãrþi. Potrivit aceluiaºi studiu, un profesor din Wisconsin împreunã cu un grup de pãrinþi au atacat cartea ,,The Ugly American”, din cauza relatãrilor critice la adresa americanilor, adãugînd pe lista lor de nemulþumiri ºi imoralitatea ºi obscenitatea. Studiul nepublicat al lui Lee Burress, intitulat Studiu naþional al contestaþiilor împotriva unor cãrþi, din 1966, menþioneazã ºi alte tipuri de contestaþii printre care „limbaj porcos ºi referinþe sexuale”, limbaj profan ºi respingãtor. Aceste solicitãri de cenzurã au fost respinse. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGRET BALD, DAWN B. SOVA instalaþi deþinuþii, era înconjurat de un ºanþ lat, umplut cu apã, în care se aflau vreo zece paznici zeloºi: rechini familiarizaþi cu gustul cãrnii de om. De ce a fost schimbat ordinul iniþial al preºedintelui Johnson de a-i þine pe cei 4 condamnaþi în închisoarea oraºului Albany? Poate din motive de securitate? S-ar putea, însã, sã fi fost ºi altceva: grija ca deþinuþii sã nu poatã transmite nimic în afarã. Admiþînd aceastã ultimã ipotezã (exprimatã deseori de diferiþi autori americani), trebuie avut în vedere cã, în afarã de M. O’Langhlin, care a murit pe insulã de friguri galbene, ceilalþi trei au fost graþiaþi de Johnson în februarie 1869 - cu o lunã înainte de a-i expira mandatul prezidenþial - ºi eliberaþi. Nici unul dintre ei nu a fãcut nici un fel de destãinuiri.

Simple coincidenþe? (1) ...Paza lojei preºedintelui, în seara fatalã a zilei de 14 aprilie 1865, i-a fost încredinþatã poliþistului John Parker. Cercetãrile întreprinse de istorici au permis sã se reconstituie „Statele de serviciu” ale acestuia. Aflat în serviciu din 1861, Parker reuºise sã se procopseascã cu nenumãrate sancþiuni pentru tot felul de încãlcãri ale disciplinei, trîndãvie, beþie, scandal într-o casã de toleranþã. Cînd asasinul pãtrunsese în lojã, el era plecat pentru a da pe gît un pãhãrel în compania lacheului ºi a vizitiului preºedintelui. Parker a fost deferit justiþiei, dar din documentele care s-au pãstrat în arhiva poliþiei din Washington nu rezultã dacã el a fost într-adevãr judecat. Nu este lipsitã de interes cariera ulterioarã a lui Parker. În noiembrie 1865, primise o mustrare pentru comportare necorespunzãtoare, dar tot fãrã urmãri. (va urma) E.B. CERNEAC (Traducere ºi adaptare de EUGEN MIHAICIUC ºi PETRE MOCENCO)


Misterele complexului Puma Punku Puma Punku este un complex megalitic, de origine necunoscutã, care ridicã numeroase semne de întrebare, ºi în ziua de astãzi, experþilor ºi arheologilor. În jurul acestui complex megalitic s-au þesut numeroase poveºti ºi legende. În primul rînd, atunci cînd a fost descoperit, arheologii l-au atribuit culturii incaºe. Aceastã ipotezã nu s-a confirmat niciodatã, pentru cã nimeni nu a gãsit nici o legãturã între cele douã. Apoi, au existat numeroase voci care au avut curajul sã spunã cã Puma Punku este un oraº antic al zeilor. Aceastã presupunere, de-a dreptul ºocantã, are anumite pãrþi de adevãr, descoperite chiar printre ruinele de la Puma Punku. Sînt într-adevãr structurile din piatrã de la Puma Punku atît de complicate încît civilizaþia Tiwanakan sã nu le fi putut executa fãrã un ajutor din afarã? Astãzi noi vom escalada înãlþimile munþilor Anzi pentru a privi un complex antic care a fost învãluit în mister mai mult decît oricare altul de pe Pãmînt: Puma Punku, un complex din piatrã care face parte dintr-un ansamblu mai mare denumit Tiwanaku. Puma Punku, care se traduce prin „Poarta de intrare a pumei“, este cunoscut, în special, datoritã pietrelor sale masive ºi pentru precizia extraordinarã cu care acestea au fost tãiate ºi amplasate în cadrul complexului. Este unul din acele locuri de care aþi auzit, probabil, de multe ori ºi în care pietrele sînt dispuse atît de precis, încît o lamã de cuþit nu poate fi introdusã între ele. Datoritã acestor caracteristici, Puma Punku este, de multe ori, citatã ca pe o dovadã cum cã Pãmîntul a fost vizitat de extratereºtri, atlanþi sau de cãtre alte persoane mitice care, probabil, se pricep mult mai bine la pietrãrie decît oamenii. Tiwanaku se aflã în Bolivia, în bazinul Titicaca, la aproximativ 10 kilometri distanþã de Lacul Titicaca. Bazinul Titicaca se aflã la o înãlþime de 3.800 m deasupra nivelului mãrii. O parte din el se aflã în Peru, iar cealaltã parte este în Bolivia ºi chiar pe graniþa dintre aceste douã þãri se aflã Lacul Titicaca. El se aflã într-o regiune întinsã a Munþilor Anzi numitã Altiplano sau „cîmpia înaltã“, cea mai întinsã astfel de cîmpie aflatã în afara munþilor Himalaya. Civilizaþia Tiwanaku a precedat civilizaþia incaºã, iar istoria lor este cunoscutã în mare mãsurã datoritã arheologilor, deoarece nu avem dovezi scrise despre ei. Cele mai vechi mãrturii privind existenþa acestei civilizaþii în bazinul Titicaca dateazã din, cu aproximaþie, 400 î.Hr., dar se considerã cã civilizaþia Tiwanaku s-a dezvoltat cu adevãrat în jurul anilor 500 d.Hr. La apogeul ei, 400.000 oameni trãiau în regiunea Tiwanaku ºi în apropierea ei, centratã în jurul Puma Punku ºi a

altor localitãþi importante. Comerþul ºi agricultura au înflorit. S-a practicat agricultura pe terenuri aflate la o altitudine mare ºi cu ajutorul unor sisteme de irigaþii aflate între ele. Datoritã unei perioade de zeci de ani de secetã ce a avut loc în

jurul datei de 1.000 d.Hr, oraºul Tiwanaku a fost abandonat, iar cultura Tiwanaku s-a pierdut în munþii din împrejurimi. Cinci secole mai tîrziu, pe aceste locuri s-a dezvoltat civilizaþia incaºã. În cadrul civilizaþiei Tiwanaku, Puma Punku nu s-a evidenþiat prin ceva extraordinar. Cu toate acestea, ea diferã de celelalte construcþii din Tiwanaku prin faptul cã multe dintre blocurile de piatrã din cadrul sãu sînt modelate sub forma unor geometrii extrem de complexe. Existã un rînd de blocuri în forma literei H, de exemplu, care au aproximativ 80 de chipuri pe ele ºi toate se potrivesc între ele cu o mare precizie. Pietrele din Puma Punku par sã fi fost prefabricate, ceea ce nu s-a mai descoperit în alte situri din cadrul Tiwanaku. În plus, unele dintre pietre au fost strînse împreunã cu ajutorul unor cleme din cupru a cãror formã a fost modelatã la rece cu ajutorul ciocanului, în cazul unora dintre ele, în timp ce la altele forma a fost obþinutã prin turnare chiar la locul de îmbinare. Datoritã complexitãþii ºi formelor regulate ale pietrelor din componenþa Puma Punku, o serie de autori au sugerat cã ele nu sînt pietre, ci mai degrabã o formã de beton care a fost turnat în forme. Nu avem nici o mãrturie cum cã o astfel de tehnologie ar fi fost cunoscutã în perioada preincaºã, dar aceasta nu dovedeºte cã nu ar fi putut exista. Ce poate fi dovedit, ºi s-a dovedit destul de uºor, este cã nu s-a utilizat nici o formã de beton în cadrul Puma Punku sau oriunde în altã parte în Tiwanaku. Contrar pãrerii unora care susþin explicaþii paranormale, geologii din zilele noastre sînt în stare sã distingã roca de beton. Analizele petrografice ºi chimice sînt relativ simplu de efectuat ºi ele chiar ne-au permis sã determinãm, cu precizie, locul de unde au fost extrase rocile. Blocurile mari din Puma Punku reprezintã o gresie roºie obiºnuitã care a fost extrasã de la aproximativ 10 kilometri distanþã. Multe dintre pietrele mai mici, inclusiv cele mai ornamentale ºi unele dintre pietrele prelucrate sînt din magmã de andezit ºi ele provin de la o carierã aflatã pe malul lacului Titicaca, la aproximativ 90 de kilometri distanþã. Este posibil ca aceste pietre mai mici sã fi fost aduse pe apã cu ajutorul bãrcilor din stuf ºi tîrîte apoi pe uscat pe o distanþã de 10 kilometri.

Pe unele site-uri web dedicate subiectelor paranormale se indicã adesea o masã a pietrelor din Puma Punku de pînã la 440 de tone. În cadrul Puma Punku se aflã, într-adevãr, un bloc de piatrã mult mai mare decît blocurile din piatrã descoperite în alte situri Tiwanaku. Acesta face parte din Plataforma Lítica sau platforma de piatrã. Estimarea acceptatã în prezent cu privire la masa acestei bucãþi de gresie roºie este de 131 de tone. Al doilea bloc de piatrã ca mãrime are doar 85 de tone, iar restul blocurile sînt mult mai mici. Marea majoritate a materialul de construcþie utilizat la Puma Punku este format din pietre relativ mici ºi uºor de transportat, deºi multe dintre cele mai renumite sînt de tip megalitic. Valoarea absurdã de 440 tone în legãturã cu masa blocului de piatrã amintit se datoreazã unor estimãri din trecut ºi care au fost de mult timp corectate. Noi nu pretindem cã ºtim cum au fost ridicate, prelucrate ºi amplasate blocurile de piatrã din Puma Punku, dar nu susþinem cã civilizaþia Tiwanaku nu ar fi fost incapabilã de a le realiza. Pur ºi simplu noi nu cunoaºtem ce instrumente ºi ce tehnici de construcþie s-au utilizat în cadrul Puma Punku. În toatã lumea existã exemple de construcþii din piatrã, din diferite perioade de timp ºi care sînt la fel de impresionante. Partenonul grec, de exemplu, a fost construit cu o mie de ani înainte de Puma Punku ºi încã nimeni nu a invocat intervenþia extratereºtrilor ca fiind singura explicaþie pentru frumuseþea deosebitã ºi detaliile sale decorative. În aceeaºi perioadã de timp, cu aproximaþie, perºii au construit oraºul Persepolis cu al sãu Palat al lui Darius ale cãrui

detalii constructive sînt comparabile cu cele din Puma Punku. Pietrarii din India au prelucrat grotele Udayagiri care au intrãri megalitice, care sînt foarte asemãnãtoare cu cele din Puma Punku. Civilizaþia Tiwanaku a realizat un lucru magnific, dar acesta nu este neapãrat superior ºi de neexplicat în comparaþie cu ceea ce s-a descoperit în întreaga lume anticã. Nu este necesar sã se susþinã intervenþia extratereºtrilor pentru a explica structurile sale din piatrã. Ciudat, dacã cãutaþi pe Internet informaþii despre Puma Punku, veþi gãsi aproape întotdeauna menþiunea cã acesta ar fi un „port”. Cel puþin aceasta este informaþia ce se gãseºte în paginile web dedicate subiectelor paranormale ºi care constituie cea mai mare sursã de informaþii despre Puma Punku aflatã pe Internet. De fapt, Puma Punku nu este un port ºi nu a fost niciodatã un port. Pentru oricine s-a informat în legãturã cu localizarea geograficã a Puma Punku sau a vizitat aceastã zonã geograficã, aceasta este o afirmaþie destul de bizarã, avînd în vedere cã Puma Punku s-a aflat în mijlocul unei naþiuni de 400.000 de oameni ce a practicat agricultura. În Tiwanaku nu existã construcþii aflate în anumite locaþii de unde acestea ar fi putut servi


ca un port. Puma Punku este doar una din mai multe construcþii de tip platformã în trepte care au fost excavate la Tiwanaku. Celelalte sînt Akapana, Akapana Est, Kalasasaya, Putuni ºi SemiSubterranean Temple. Dacã le priviþi de sus ele sînt, pur ºi simplu, niºte incinte pãtrãþoase împrãºtiate în acea zonã. Dacã vã imaginaþi cum ar putea acoperi apa aceastã regiune, sã presupunem cã ar fi suficient de multã apã încît sã acopere solul, dar nu ºi incintele din piatrã, atunci fiecare din aceste „porturi” ar putea fi o insulã aflatã în mijlocul unei întinderi de apã adîncã doar pînã la genunchi, mult prea puþin adîncã pentru a putea sã fie navigabilã (aceasta ar fi situaþia cu excepþia templului Semi-Subterranean Temple care fiind fixat în sol, ar fi subacvatic). Dar chiar ºi în acest scenariu imaginar nu putem presupune cã Lacul Titicaca ar fi putut vreodatã ajunge la Tiwanaku. Altiplano este o vastã cîmpie aflatã în pantã, iar punctul în care Lacul Titicaca se varsã prin intermediul rîului Río Desaguadero se aflã la aproximativ 30 metri sub cota zonei Tiwanaku. Aceastã situaþie a existat dintotdeauna? Cel puþin de la ultima erã glaciarã, da. Deoarece sedimentele de pe fundul Lacului Titicaca s-au acumulat în aproximativ 25.000 de ani, acesta este unul dintre cele mai bune locuri din care se pot obþine date privind evoluþia climei pe Pãmînt ºi datoritã acestei caracteristici el a fost intens studiat. Paleohidrologia Lacului Titicaca este bine cunoscutã. În prezent, apa se aflã la nivelul de preaplin al lacului. Nivelul apei a fluctuat cu aproximativ 5 metri în secolul trecut. În ultimii 4.000 ani, acesta a scãzut cel mai mult cu 20 de metri în timpul perioadelor de secetã. Valoarea sa cea mai ridicatã, ce a fost înregistratã vreodatã, s-a aflat cu aproximativ 7 metri deasupra nivelului de preaplin ºi s-a produs la o distanþã de mai mulþi kilometri depãrtare de suburbiile ºi fermele din Tiwanaku. Cele mai multe dintre sursele de informaþii paranormale care se referã la Puma Punku ca la un port,

afirmã, de asemenea, cã þãrmul antic al Lacului Titicaca este încã vizibil de pe dealurile din jur, deºi acesta este înclinat la un unghi ciudat. Nivelele din trecut ale Lacului Titicaca se pot observa în prezent, ele sînt destul de evidente în Death Valley, de exemplu. Dar aceasta nu are nici o importanþã pentru Lacul Titicaca. Lacul s-ar fi putut vãrsa pe marginea cîmpiei înainte de a putea ajunge la un nivel corespunzãtor zonei Tiwanaku ºi acolo nu a existat, cu siguranþã, nici o activitate tectonicã în acea perioadã care ar fi putut sã încline colinele sau sã modifice într-un mod misterios dealurile pãrãsite aflate la nivelul structurilor Tiwanaku. În cele din urmã, o altã caracteristicã din cadrul Puma Punku se spune cã ar fi produs uimirea arheologilor: desenele sculptate aflate acolo ar reprezenta o rudã a elefantului numitã Cuvieronius ºi un mamifer cu copite numit toxodon. Acestea au dispãrut din regiune acum 15.000 de ani ºi, în consecinþã, unii amatori de senzaþional considerã cã Puma Punku dateazã din acea perioadã, bazîndu-se numai pe aceastã presupunere. Cînd auziþi cã un elefant ar fi fost sculptat acolo, cu siguranþã veþi fi surprinºi pentru cã este greu de

crezut cã s-ar putea face vreo greºealã. Cu toate acestea, atunci cînd te uiþi la imaginea care se pretinde cã ar reprezenta un elefant, veþi fi mai puþin uimiþi. Arta din Tiwanaku a fost foarte stilizatã, la fel de mult ca accea care provine de la mayaºi sau azteci. De fapt, imaginea prezintã capetele a doi condori care privesc unul spre celãlalt iar gîturile lor se intersecteazã ºi constituie ceea ce unii au comparat cu colþii ºi urechile unui elefant. Imaginea toxodonului este cunoscutã doar din cadrul unor schiþe executate dupã o sculpturã descoperitã în anul 1934 ºi, deci, este un desen ce prezintã dovezi indirecte ale unei interpretãri artistice asupra unui subiect necunoscut. Mie mi se pare cã aratã ca un patruped obiºnuit porc, cîine, ºobolan pe care l-am numit toxodon. Deci avem, din nou, o realizare a unor meºteri antici pe care unii amatori de senzaþional au încercat sã o discrediteze prin atribuirea execuþiei ei unor extratereºtri. Aceastã afirmaþie este nu numai iraþionalã, ci ºi lipsitã de dovezi. Cei mai mulþi oameni nu ºtiu cum sã prelucreze pietre într-un mod complicat, deoarece acestea sînt aptitudini de care noi nu am mai avut nevoie de mult timp, dar în prezent existã modalitãþi mai simple de a realiza structuri care sã dureze o lungã perioadã de timp. În ignoranþa noastrã, argumentul cum cã nu ºtim cum s-ar fi realizat aceste construcþii antice ºi cã nimeni altcineva nu ºi-ar fi putut da seama, reprezintã o explicaþie insuficientã. Este mult mai corect sã spunem cã nu ºtim, în loc de a invoca intervenþia extratereºtrilor. Acest lucru reprezintã nu doar adevãrul, dar el aratã, de asemenea, concluziile stabilite de ºtiinþã pînã în acest moment ºi poate cel mai

important aspect, el aratã contribuþia minunatã pe care a adus-o civilizaþia Tiwanaku pentru umanitate.

Iatã cîteva concluzii cu privire la complexul megalitic Puma Punku 1. Puma Punku este un complex de ruine care face parte din site-ul arheologic de la Tiwanaku, Bolivia. În primul rînd, trebuie menþionat faptul cã acest complex este situat la 4.000 metri deasupra nivelului apei ºi dateazã de acum 12.000-17.000 ani, chiar din mijlocul Epocii de Piatrã. 2. Ruinele de Puma Punku sînt una din cele patru structuri în oraºul antic de Tiahuanaco. Celelalte trei structuri sînt: Piramida Akapana, Platforma Kalasasaya, ºi Templul subteran. 3. Puma Punku a fost o construcþie impunãtoare, care se întinde pe o suprafaþã impresionantã, 167.36 metri lungime pe 116.7 metri lãþime. Blocurile de piatrã cîntãresc între 200 ºi 800 de tone, iar compoziþia lor este granit ºi diorit. 4. Un alt aspect interesant al ruinelor de la Puma Punku este cã au fost sculptate cu o tehnologie specialã de care nici omul modern nu beneficiazã nici în ziua de astãzi. Aceasta este concluzia arheologilor care ridicã ºi ei din umeri atunci cînd vine vorba despre megaliticele ruine. 5. Misterul nu se terminã aici, pentru cã blocurile de piatrã au fost tãiate ºi ºlefuite cu o precizie ieºitã din comun. Este greu de crezut cã în trecutul îndepãrtat, omul antic deþinea tehnologii mult mai avansate decît existã în prezent. 6. Puma Punku se crede cã a fost constituitã dintr-un debarcader mare, ºi o structurã masivã din patru pãrþi. Totuºi, poate de la un eveniment cataclismic tot ce rãmîne astãzi sînt niºte ruine megalitice. Un mare cutremur? O cometã care a venit prea aproape de Pãmînt? O lume de inundaþii? Acestea ar fi cauzele posibile pentru distrugerea structurii Puma Punku. 7. Probabil cã o civilizaþie extrem de avansatã din punct de vedere tehnologic, comparabilã cu zeii din Timp, pentru cã altfel nu s-ar fi nãscut legendele conform cãrora în oraºul Puma Punku ar fi trãit fiinþe umanoide cu puteri ieºite din comun. 8. Misterul ruinelor de la Puma Punku rãmîne încã neelucidat. Existã pãreri cã o civilizaþie extrem de avansatã a locuit pentru o perioadã lungã de timp în Bolivia. Aceastã civilizaþie fie a dispãrut din motive necunoscute, fie a rãpãit planeta îndreptîndu-se spre un loc mai atrãgãtor. 9. Nu s-a gãsit nici o urmã a nici unei civilizaþii, care ar fi construit acest oraº. Parcã nu ar fi existat niciodatã. Unde a putut sã disparã din senin? 10. În acest oraº se presupune cã ar fi putut sã trãiascã nu mai puþin de 50.000 de oameni. Poate chiar mai mulþi. Deci cu siguranþã cã vorbim despre o civilizaþie misterioasã ºi extrem de avansatã. SCIENTIA.RO


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 25 mai 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Din haos Doamne-am apãrut ... ªi ne-am întors în haos (3) Motto: Discordia este marele rãu al speciei umane, iar toleranþa, singurul leac. (Voltaire) Au fost, de asemenea, modernizate structurile celorlalte ramuri, asigurîndu-se trecerea României de la þarã agrar-industrialã slab dezvoltatã la cea industrial-agrarã dezvoltatã, eficientã ºi în bunã mãsurã competitivã. Pe aceastã bazã, þara noastrã a devenit independentã din punct de vedere economic faþã de celalalte state. Drept urmare, în 1989, ultimul an de economie centralizatã, volumul producþiei industriale era de 65 de ori mai mare decît în 1938. Þara noastrã ajunsese sã exporte nave maritime ºi fluviale, instalaþii ºi platforme de foraj, rafinãrii ºi instalaþii chimice, locomotive electrice ºi vagoane, tractoare ºi diverse utilaje agricole, motoare, rulmenþi, produse ale metalurgiei feroase ºi aluminiului ºi multe alte fabricate care astãzi nu se mai regãsesc în nomenclatorul de producþie al industriei româneºti. Ceauºescu era într-un permanent contact cu specialiºtii, cu muncitorii, þãranii ºi intelectualii. Ca ziarist, l-am însoþit în multe din vizitele sale în þarã ºi în strãinãtate. Uneori, cînd dezbaterile din vreo uzinã cãpãtau caracter mult prea tehnicist, mi se pãrea cã ,,marele” ºi ,,iubitul” conducãtor n-a înþeles nimic. Dar nu renunþa. Atunci închidea un ochi pentru 20-30 de secunde, iar cînd îl deschidea, pãrea un cu totul altul. Adresa întrebãri care-i uimeau pe mulþi specialiºti, dar mai ales oferea soluþii adecvate pentru problemele aflate în dezbatere. Vizitele pe ºantierele Transfãgãrãºanului, hidrocentralelor de la Porþile de Fier, de pe Argeº, Bistriþa, Olt, Someº ºi alte rîuri, Canalului Dunãre-Marea Neagrã, Metroului, Casei Poporului (unde pe unii parlamentari somnul îi îmbie repede) fãceau parte integrantã din programul sãu de lucru. Aºa se explicã de ce se evitau, în multe cazuri, întîrzierea lucrãrilor, calitatea necorespunzãtoare ºi risipa de materiale. Ceauºescu era foarte exigent, extrem de perseverent în realizarea proiectelor de dezvoltare a economiei ºi deosebit de curajos în a lua hotãrîri la faþa locului, aceastã trãsãturã de caracter pãstrînd-o pînã în ultimele clipe ale vieþii, în faþa plutonului de execuþie, unde ajunsese dupã o mascaradã de proces, un fel de preludiu a ceea ce avea sã devinã Justiþia noastrã de astãzi. L-a înfruntat curajos, într-un lan de grîu din Bãrãgan, pe Hruºciov, cel ce susþinea aberaþia cã România trebuia sã rãmînã o þarã agrarã în cadrul CAER;

Depolitizarea armatei (2) Existã comisii de control ale armatei în cele douã camere ale Parlamentului, comisii care oricînd pot chema la ordine ºi trage la rãspundere, aºa cum se întîmplã în orice þarã civilizatã, pe cei care conduc armata, dacã vor considera sau constata cã ies pe arãturã, dar scoateþi politicul din conducerea armatei, scoateþi politrucii din structurile armatei, pentru cã nu fac altceva decît sã îmbolnãveascã armata! Asta trebuia sã spunã, sau sã concluzioneze cei doi generali, dacã au constatat cã politicul este de vinã pentru corupþia din armatã ºi vînzarea intereselor acesteia - deci ºi cele naþionale -, cît armata mai este naþionalã. Dar cei doi tovarãºi generali nu pot cere aºa ceva, pentru cã ar fi imediat puºi în bancã, de propriile partide sau dirijori, onoarea ºi interesul de partid sau de gaºcã nu le permite. Mã aºteptam ca la sfîrºitul intervenþiei sale, domnul Bãlãceanu, preºedintele A.O.R.R., membru al F.M.R., am înþeles cã deja, sau viitor vice la A.N.C.M.R.R., sã anunþe cã în numele sau cu sprijinul asociaþiilor pe care le reprezintã la C.I.O.R. ºi în faþa miniºtrilor ºi parlamentarilor cu care se vede destul de des, prea des ºi prea degeabã, solicitã, ca o mãsurã pentru deratizarea armatei, ca toate elementele politice sã disparã din M.Ap.N., acest minister sã fie condus de profesioniºti care sã dea socotealã, constituþional, în faþa Parlamentului, ºi sã propunã: - ministrul Apãrãrii sã fie, fie un militar activ, fie un fost militar, care în primul rînd sã facã proba competenþei ºi a unui profil moralo-juridic impecabil. Este adevãrat, e foarte greu, dar nu imposibil; - înfiinþarea unui Consiliu al generalilor, comandanþilor de structuri, ºefi de direcþii, din Minister, S.M.Ap. ºi categorii de forþe, care sã facã propuneri privind nominalizarea funcþiilor de rãspundere de la ºefi de categorii de forþe în sus;

l-am surprins confruntîndu-se cu Brejnev, la Kremlin, în problema retrocedãrii Tezaurului românesc, trimis la Moscova în timpul primului rãzboi mondial, unde se aflã ºi astãzi, în pãstrare veºnicã, ºi n-a ezitat sã sfideze perestroika lui Gorbaciov. A uimit întreaga lume în 1968, atunci cînd, de la balconul Comitetului Central al PCR, condamna vehement intervenþia armatã a unor þãri socialiste europene în fosta Cehoslovacie. Curajul acesta avea sã-l coste viaþa, pe care duºmanii din interior ºi din afara þãrii nu i-au cruþat-o. Nu ºtiu cîte perechi de pantofi o fi fãcut Nicolae Ceauºescu în tinereþea sa, dar milioane de români constatã ºi astãzi cã, în calitate de conducãtor al României, a lãsat în urma sa o þarã cum n-a mai fost ea niciodatã ºi cum nu va mai fi, probabil, nici peste o sutã de ani. ,,Marea Revoluþie Antisocialistã din Decembrie 1989”, consideratã de mulþi o loviturã de stat, în care au murit peste o mie de oameni nevinovaþi, majoritatea tineri, a fost, înainte de toate, butoiul cu pulbere care a degajat haosul maxim pestre întreaga þarã. Naivi, socoteam cã debandada care se instalase rapid în toate domeniile vieþii este democraþia dupã care suspinaserãm mai bine de 40 de ani. Imediat dupã acele evenimente, ca o replicã sfidãtoare la adresa partidului unic, în þara noastrã apãreau, ca ciupercile dupã ploaie, nu mai puþin de 200 de formaþiuni politice, reprezentînd, din punct de vedere doctrinar, toate curentele, de la stînga la dreapta. Multe dintre acele partide nu erau decît niºte ficþiuni, niºte fantome, care aveau sã danseze doar o varã, cele mai multe dispãrînd înainte de a se confrunta la urne. Aºa s-a ºi întîmplat cu gãºtile constituite din vreascuri ºi surcele de procuroarea stalinistã Monica Macovei, de vajnicul utecist M.R. Ungureanu, Dinu Patriciu, Nicolae Manolescu, Theodor Stolojan ºi atîtea altele. Românii nu-ºi mai puneau speranþa nici mãcar în partidele istorice – PNL ºi PNÞCD, renãscute dupã un surghiun de cîteva decenii. Neîncrederea alegãtorilor era fireascã, fiindcã nici liberalii ºi nici þãrãniºtii nu veneau cu vreo experienþã politicã atractivã ºi eficientã, ci cu metehnele de odinioarã: promisiuni demagogice, scandaluri, fraude electorale ºi corupþie. Creat în urmã cu mai bine de 90 de ani, PNÞCD n-a ajuns la guvernare decît în 2-3 rînduri, de fiecare datã cu prestaþii sinistre. În prima guvernare (1929-1933) obþinutã cu japca, þãrãniºtii s-au confruntat cu o mare crizã economicã, introducînd curbele de sacrificiu (neplata salariilor cu lunile), ridicarea preþurilor ºi reprimarea grevelor muncitoreºti, aºa cum s-a întîmplat la Atelierele Griviþa din Bucureºti ºi la Lupeni. În guvernarea de dupã 1989, PNÞCD a jefuit þara mai rãu ca fanarioþii, liderii

centrali ºi locali, parlamentarii, miniºtrii, prefecþii ºi primarii þãrãniºti împroprietãrindu-se cu mari suprafeþe de pãduri ºi terenuri agricole, umflîndu-ºi, totodatã, cu pompa corupþiei, conturile bancare. Acum, liderii þãrãniºti s-au cufundat în tãcere adîncã, preferînd sã-ºi ronþãie prada în liniºte, netulburaþi de Justiþie. Odatã cu ei a dispãrut ºi partidul, mai degrabã mafiot, decît istoric, ºi este greu de spus dacã va mai reveni vreodatã în viaþa politicã a þãrii. La rîndul sãu, celãlalt partid istoric, PNL, este pe cale sã devinã ºi el istorie, fiind înghiþit de Partidul Popular European, un mamut pestriþ, fãrã fizionomie politicã, fãrã identitate doctrinarã, dar cu un mare numãr de votanþi - creºtin-democraþi, populari, liberali, extremiºti ºi alte formaþiuni de duzinã -, care-i permite sã facã jocurile în Uniunea Europeanã. Despre liberalii noºtri nu se mai aude nici în UE, nici în România. De la morþi nu mai ai ce sã aºtepþi. Partidul acesta trãieºte în memoria unor contemporani doar prin numele ºi faptele unor iluºtri înaintaºi. Brãtienii au fãcut singuri pentru România mai mult decît PNL în întreaga-i existenþã. De numele Brãtienilor se leagã realizãri cu adevãrat istorice: promovarea politicii naþionale ,,prin noi înºine”, aºezarea þãrii pe temelia sãnãtoasã a unei dezvoltãri prin muncã ºi iniþiativã proprii ºi capital autohton, naþionalizarea resurselor subsolului, pentru ca acestea sã fie folosite în interesul þãrii, înfãptuirea reformei agrare, în urma cãreia au fost împroprietãrite peste un milion de familii þãrãneºti, introducerea votului universal, adoptarea Constituþiei care consfinþea principiul fundamental în baza cãruia ,,România era, este ºi va fi un stat naþional unitar ºi indivizibil, iar teritoriul sãu, inalienabil”. Dar în primul rînd, numele Brãtienilor este asociat cu întregirea þãrii. Cu ce se legitimeazã astãzi PNL ºi liderii sãi? Cu intrigi, vrajbã ºi neputinþa de a se mai impune în faþa electoratului. PNL ºia dat singur foc la valiza istoricã. Întrebîndu-se ce le lipseºte liberalilor ca sã-ºi construiascã un partid puternic, Radu Câmpeanu îºi oferea singur rãspunsul: ,,Lipsesc oamenii cu experienþã ºi orizont politic corespunzãtor, dornici sã promoveze un liberalism nu desuet, declarativ, ci unul pragmatic, eficient”. PSD se aflã ºi el într-o situaþie criticã, vecinã cu neputinþa. ªi în sînul sãu s-au instalat neînþelegerile, debandada ºi haosul. Tot mai mulþi pesediºti se viseazã lideri supremi, deºi, în ultimul deceniu, social-democraþii au pierdut mulþi conducãtori: Ion Iliescu, Adrian Nãstase, Mircea Geoanã, Victor Ponta, iar la adresa actualului preºedinte, Liviu Dragnea, cresc din zi în zi nemulþumirile. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

- constituirea unui îndrumar sau regulament privind condiþiile pe care trebuie sã le îndeplineascã propozabilii pentru aceste funcþii, condiþii de la care sã nu se facã excepþii; - propunerile (cel puþi 3, nu doar una) sã fie avizate de un consiliu asemãnãtor, al aceloraºi funcþii, dar din rezervã, aceºtia avînd avantajul cã nu vor mai fi ºantajaþi sau nu se vor mai teme pentru scaunele ºi funcþiile lor, cum spunea domnul Dobriþoiu; - dacã unul sau chiar toþi din cei propuºi nu va/vor avea avizul rezervei (negaþie care va trebui argumentatã), primul consiliu sã revadã propunerea ºi dacã motivele sînt întemeiate, sã se facã altã/alte propunere/propuneri; - dupã aceasta, propunerile sã meargã la Parlament, la cele douã comisii de Apãrare. Comisiile sã aleagã una din cele trei propuneri. Fiecare comisie cu propunerea sa, dacã coincide, cu atît mai bine; - propunerile comisiilor de Apãrare din cele douã Camere, sã meargã la C.S.A.T. C.S.A.T-ul va alege unul din cei doi, iar preºedintele îl va numi în funcþie pe viitorul ministru al Apãrãrii; - numirea ºefului S.M.Ap. sã se facã printr-o procedurã similarã. Ambele nominalizãri sã aibã avizul ºefilor tuturor serviciilor secrete (înainte de a ajunge la comisiile parlamentare), iar aceºtia (ºefii serviciilor de informaþii) sã rãspundã cu funcþia dacã mai tîrziu se va dovedi cã au acoperit sau nu au cunoscut pete din dosarele celor nominalizaþi. Miniºtrii sã fie apoi rãspunzãtori pentru tot ceea ce se petrece în casa lor. Sã vedem cine se mai înghesuie sã prindã funcþia, ºtiind cã trebuie sã munceascã ºi sã dea socotealã, nu doar sã fure ºi sã dea vina pe sistem sau partidele politice. Dacã e prea stufoasã procedura sau prea complicatã, atunci mãcar sã se reþinã obligativitatea numirii în funcþia de ministru al Apãrãrii a unui militar de carierã, activ sau în rezervã, propus de ºefii ºi locþiitorii ºefilor de stat major ai categoriilor de forþe ºi locþiitorilor lor, pe care apoi primulministru sã îl nominalizeze ºi sã urmeze procedura stan-

dard, dar sã ofere garanþia competenþei ºi unui dosar imaculat politic, moral ºi juridic, cu avizele ºi garanþia ºefilor serviciilor privind lipsa oricãror semne de întrebare. ªi sã disparã aºa-ziºii secretari de stat care nu sînt altceva decît consilieri politici, sau politruci în haine noi. Cam aºa ceva aºtept eu de la generalii din armatã ºi ºefii asociaþiilor. Este doar o variantã care suportã modificãri, îmbunãtãþiri, principiul este esenþial. Este, în opinia mea, singura posibilitatea de a curãþa armata. Ceva asemãnãtor ar trebui sã se facã în justiþie. Sînt curios cîþi dintre ºefii de asociaþii vor susþine mãcar necesitatea depolitizãrii armatei, argumente fiind acum suficiente. ªi dacã nu sînt suficiente, iatã ce spunea generalul Dãnilã, fostul ºef al S.M.G.: „Noi am fãcut o evaluare din punct de vedere militar, dar nu este suficient pentru cã dacã noi, militarii, spunem cã vrem sã închidem anumite cazãrmi, din partea politicã vin presiunile cã preºedintele de Consiliu judeþean sau primarul vrea sã primeascã onorul nu-ºtiu-cînd ºi are nevoie de o structurã militarã în acea localitate. Au fost situaþii de felul acesta, s-au înfiinþat unitãþi de anumite categorii, de anumite niveluri pentru a avea diferiþi oameni politici o prezenþã militarã în localitatea respectivã, din pãcate“. Nu îl învinuiesc pe domnul Dãnilã de oarece gînduri sau intenþii serioase privind armata, dar dacã pila preºedintelui se plînge cã a fost depãºit ºi nu a fãcut faþã intereselor de partid, fiind nevoit sã lase sau sã înfiinþeze unitãþi militare pentru cã nu ºtiu ce primar voia fanfarã militarã ºi marº de întîmpinare, am ajuns rãu de tot. Sfîrºit Colonel (r) MARIN NEACªU P.S.: Sã nu spunã cineva cã am avut ºi generali în rezervã miniºtri ai Apãrãrii ºi nu au fãcut nimic, dîndu-i exemplu pe Oprea ºi pe Dobriþoiu, pentru cã ei din momentul în care au intrat în politicã au încetat sã mai fie militari, iar Oprea (spun unii) nu a fost militar nici cînd era în armatã.


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 25 mai 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Efectele puþin ºtiute ale creºterilor salariilor ºi pensiilor din ultimii ani (2) Înainte de criza economicã, cheltuielile statului român creºteau în ritm cu veniturile. A urmat colapsul din 2009, cînd veniturile s-au prãbuºit, însã cheltuielile au crescut în continuare. În acest fel, deficitul bugetar a ajuns la 9,5% în 2009, cu mult peste valoare de 2,8% din 2007. Coincidenþã sau nu, în 2017, Guvernul PSDALDE a încheiat exerciþiul bugetar la nivelul de aproape 3%, atît cît adminte UE. Dacã ne uitãm la statistica ultimilor ani, vom constatat cã veniturile statului raportate la PIB sînt în continuã scãdere. Veniturile fiscale, adicã impozitul pe profit, pe salarii ºi venit, alte impozite pe venit, profit ºi cîºtiguri din capital, au fost de 25,6% din PIB în 2017, nivel minim istoric. În 2016, în

guvernarea Cioloº, acestea au scãzut brusc, de la 28% la 26%. În 1996, veniturile fiscale au fost de 25,9%, iar un an mai tîrziu, 26,4%. Vîrful a fost atins în 1999, cînd s-a consemnat un nivel de 31,2%. Veniturile fiscale reprezintã cea mai importantã componentã a veniturilor totale la buget. Dacã nu se colecteazã, nu sînt bani pentru redistribuire în salarii, pensii, subvenþii, asistenþã socialã, investiþii, în ciuda promisiunilor electoriale. ªi nevoia de bani a guvernului va fi ºi mai mare anul acesta. Salariile medicilor au ajuns la nivelul prevãzut pentru 2020 încã din aceastã perioadã. În plus, premierul Viorica Dãncilã a anunþat cã de la 1 iulie va creºte punctul de pensie, de la 1.000 de lei la 1.100 lei, iar pensia minimã va creºte de la 520 de lei la 740 de lei. „Avem în vedere creºteri de pensii începînd cu 1 iulie anul acesta, astfel încît vom creºte punctul de pensie de la 1.000 la 1.100 de lei, bãtut în cuie. Vom creºte pensia minimã de la 520 de lei la 740 de lei. Aºa cum am avut o progra-

tincþie ºi dãruire interioarã, ºtiinþa „înaltã” de a fi util iatã o înzestrare rarã, de elitã, cea mai caracteristicã manifestare socialã a demnitãþii. Acesta e singurul sens acceptabil al „demnitãþilor” publice, fie ele ministeriate, preºedinþii, primãrii sau mandate parlamentare: asumarea unei slujiri dezinteresate, a unui travaliu sacrificial, în beneficiul celorlalþi. Dar nu este neapãratã nevoie de un rang înalt, pentru a ilustra demnitatea slujirii!… O delicioasã replicã din Bãrbierul din Sevilla lui Beaumarchais (Act I, Scena 2) rezumã perfect ceea ce vreau sã spun: „ªtiind cîte virtuþi sînt necesare pentru a sluji, vã întreb, Excelenþã, cîþi stãpîni cunoaºteþi, care sã fie demni de a fi valeþi?”. Este o remarcabilã definiþie a demnitãþii în act: a sluji ca un stãpîn, a te ridica la înãlþimea umilitãþii eficiente: Iisus Hristos spãlînd picioarele ucenicilor… Spaþiul acesta subtil dintre suveranitate ºi subordonare este materia însãºi a libertãþii umane. Iar demnitatea este bunul uz al libertãþii. Sã adãugãm cã, de cele mai multe ori, este vorba de un dar, de o vocaþie, ºi nu de rezultatul unei strategii prestabilite. Nu te poþi hotãrî sã fii demn. Te comporþi cu demnitate printr-o mobilizare spontanã a resurselor tale de libertate. Demnitatea este autenticã atunci cînd se exprimã ca naturaleþe. De aceea, nimic nu este mai nepotrivit decît o teorie a demnitãþii. Demnitatea nu se manifestã prin pompã retoricã, prin discurs. Nici mãcar printr-un discurs în limba latinã!… Toate fiinþele umane se nasc libere ºi egale în demnitate ºi în drepturi. Ele sînt înzestrate cu raþiune ºi conºtiinþã ºi trebuie sã se comporte unele faþã de altele în spiritul fraternitãþii. (Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului). Prin urmare, demnitatea este o calitate a fiinþei umane, dar ºi a popoarelor. În cazul unei persoane, ea presupune existenþa unei conºtiinþe a propriei valori, dublatã de modestie ºi corelatã cu conºtiinþa valorii celorlalþi. Demnitatea umanã este un criteriu de apreciere între oameni. Fiecare om îºi doreºte demnitate. Ea vine din propria fire, dar, desigur, ºi de la alþi oameni. Ea vine din

ºi de la om, ºi se reflectã în om. Schiller, adresîndu-se semenilor, nota: „Demnitatea umanã este în mîinile voastre, pãstraþi-o. Ea coboarã o datã cu voi! Cu voi se va înãlþa!”.Demnitatea umanã trebuie sã fie una pentru toþi. Omul faþã de Om trebuie sã arate demnitate. Însuºi omul trebuie sã fie demn cã este om. Demnitatea nu trebuie sã depindã de culoare, sex, vîrstã, naþionalitate, post etc. Atît oamenii „mari”, cît ºi cei „mici”, trebuie sã manifeste, demnitatea umanã ºi cea naþionalã. Aprecierile unor notorietãþi, specialiºti, pot fi diferite, pe cînd demnitatea este una. Existã, fireºte, oameni mai buni, dar ºi mai rãi, care nu pun preþ, ba chiar ignorã esenþa ºi demnitatea omului. Cel care dispreþuieºte un alt om nu posedã o demnitate umanã deplinã. Sentimentul demnitãþii umane nu trebuie sã depindã de împrejurãri, nici de bogãþie, nici de provenienþã socialã, nici chiar de noroc. Ea trebuie sã persiste mereu între oameni, ca un element indispensabil oricãrei societãþi. Se susþine cã existã o demnitate care nu atîrnã de noroc; este o anumitã atitudine care ne distinge ºi care pare a ne destina pentru lucruri mari; este preþuirea pe care ne-o dãm noi înºine fãrã a ne da seama; prin aceastã calitate cîºtigãm respectul celorlalþi oameni ºi, de obicei, ea este aceea care ne pune deasupra lor mai mult decît naºterea, funcþiile ºi decît însuºi meritul. Orice scop are întotdeauna un cost, sau o demnitate, cel exterior se poate aprecia în ceva material, sau în bani, pe cînd costul interior se numeºte demnitate. Cîteodatã costul acesta interior/lãuntric este mult mai înalt ca preþul material. Într-adevãr, acolo unde nu existã un preþ, unde nu gãsim un echivalent material, acolo este demnitate. Demnitatea se poate referi la un alt om ºi la propriul Eu, adicã, eu sînt demn pentru cã sînt om, ºi se referã ºi la alþi oameni. Aici demnitatea este liberã. În cazul cînd vine în contradicþie cu conºtiinþa, o atare demnitate perversã poate da naºtere mai multor vicii, precum minciuna, zgîrcenia sau împãcarea falsã ori spãlarea/adormirea conºtiinþei. (va urma) STELIAN GOMBOª

mentele, dar îi plãcea sã asculte toatã melodia, fãrã sã înjure sau sã vorbeascã. Cã aºa era ºi moda, atunci cînd dãdeai o dedicaþie nu se mai bãga nimeni peste tine, cîntecul era interpretat pînã la urmã, fãrã nici o întrerupere sau sã auzi ca acum: „fãrã numãrrr....“. Ei, dar tocmai atunci au avut cumpãnã în viaþã niºte sportivi sã se bage în seamã ºi sã vorbeascã tare, tocmai cînd era ºi Cezar al nostru sentimental o datã. I-am atenþionat discret pe bãieþii ãia sã o lase mai moale, dar au început înadins sã acopere muzica. Erau trei rugbiºti imenºi, fiecare peste suta de kilograme, fãrã gîturi, numai pachete de muºchi. S-a ridicat Talanu’, ne-a fãcut semn sã rãmînem la masa noastrã ºi s-a dus la ei. - Bãi, eu vreau sã-l ascult pe Dan Spãtaru. - ªi care e treaba? - E cã sînteþi cam obraznici. - Nu sîntem obraznici, sîntem rugbiºti. - Aa, da? - Din naþionalã! - Pãi atunci i-a sã vã bat eu ceva mai bine, cã voi duceþi! ªi s-a apucat de ei. I-a bãtut pe cei trei, cît de mari erau, pînã ce i-a scos din þîþîni. I-a cãlcat în picioare,

þîºnea sîngele din ei de au stropit toatã grãdina, cã i-a tãvãlit ºi dupã ce cãzuserã pe jos claie peste grãmadã. Urîtã bãtaie le-a mai dat la bãieþii ãia. Aveau ei ceafa groasã ºi erau cît casa, dar i-a încins Talanu’ de le plîngeai de milã! Nici nu ºtiu dacã ºi-au mai revenit vreodatã sã facã din nou sport de performanþã. El nu bea decît bere sau vin. Dar numai cu navetele, ce-i drept. Cîteodatã, rar de tot, mai lua la început ºi cîte una micã de rom, coniac sau lichioruri, dar care erau foarte bune, beai liniºtit ºi nu te durea capul, ca acum. Cel mai mult se binedispunea însã cînd era la masã ºi se planificau bãtãi. Auzeai cã te-a vorbit vreunul ºi îi trimiteai vorbã printr-un cunoscut comun: - Bã, dacã eºti tare, ne întîlnim mîine la ºase, pe ºtrand la Studenþesc ºi ne batem, parte în parte. Aºteptai rãspunsul ºi dacã ãla accepta provocarea, continuai sã bei cu ceilalþi de la masã, sã te pregãteºti pentru cãsãpeala de a doua zi. Atunci se înveselea tare ºi Cezar, vorbea de bãtãi de nu îl mai puteai opri. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

Demnitatea… ºi Anul Centenar al României ºi al Românilor (3) O þarã, un sistem politic, o ideologie care impun individului condiþia unui eroism de fiecare clipã pãcãtuiesc printr-o cinicã aroganþã. A te îngriji de demnitatea omului este a face în aºa fel încît el sã nu fie obligat sã-ºi probeze, în permanenþã, demnitatea. Aceasta este deosebirea între statul totalitar ºi statul de drept: statul totalitar constrînge la o insomnie a demnitãþii, „instigã” la un exerciþiu istovitor ºi „în cele din urmã” nedemn al demnitãþii. Statul de drept are mai curînd grijã ca un cetãþean sã nu trebuiascã sã facã neîncetat recurs la demnitate, pentru a supravieþui sau pentru a-ºi salva sufletul. Statul de drept protejeazã demnitatea omului, statul totalitar o biciuieºte, o isterizeazã, o împinge spre propria ei limitã. Trebuie spus, pe de altã parte, cã existã anumite riscuri ºi de partea cea bunã!… Dacã statul totalitar condamnã libertatea la ecorºeu, statul de drept încurajeazã la somnolenþã. În condiþii de confort deplin ºi de solidã protecþie socialã ºi juridicã, nu mai este foarte clar ºi limpede ce înseamnã demnitatea individualã. Ea diminueazã ca anvergurã, luînd aspectul simplei decenþe. În alte cazuri, apare nevoia unei potenþãri artificiale a conceptului: convingerea mea este cã unele excese ale „corectitudinii politice” sînt rezultatul unui efort de a inventa o problematicã a demnitãþii, acolo unde ea ºi-a pierdut reperele tradiþionale. Dar, în orice împrejurare, se poate gãsi, totuºi, o accepþiune mereu validã, mereu necesarã, a demnitãþii. Este cea care sugereazã o formã superioarã de funcþionalitate, o adecvare riguroasã la un scop dat. Cînd cineva se achitã impecabil de o anumitã însãrcinare, cînd cineva corespunde tuturor condiþiilor necesare pentru a îndeplini o anumitã misiune, spunem despre el cã este sau a fost la înãlþimea ei, cã este sau a fost demn de ea. Cultul lucrului bine fãcut, scrupulul reuºitei fãrã compromis fac parte din „calificãrile” demnitãþii. Înþeleasã astfel, demnitatea este aptitudinea supremã de a sluji (unui scop, unei idei, unei instituþii). La antipodul ei se aflã servilismul, slujirea nedemnã, care nu vrea reuºita faptei, ci flatarea stãpînului, respectiv a „comanditarului”. Capacitatea de a sluji cu dis-

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (88) LA MON JARDEN, DAN SPÃTARU ªI RUGBIªTII Atunci cînd între douã „cantonamente la Dinamo“, Cezar se afla în libertate, majoritatea bãtãilor pe care le fãcea erau la restaurante. Nu se lua nimeni atunci de oameni nevinovaþi, pe stradã. Dar, fãrã discuþie, cele mai multe bãtãi, Talanu’ le-a fãcut la Cabaretul Mon Jarden, aflat chiar pe locul unde se aflã Hotelul „Dorobanþi“ acum. Pe colþ era un restaurant drãguþ, numit ca ºi puºcãria, „Poarta Albã“. Pe urmã era ºi Casa Scriitorilor, dar cel mai cãutat ºi apreciat era tot Mon Jarden. Cabaretul era înãuntru, arãta foarte bine, modern, dar cel mai bine era vara, afarã, la grãdinã. Mai ales cã acolo cînta ºi Dan Spãtaru, care era favoritul nostru, al tuturor celor care frecventam viaþa de oraº. Într-o searã, eram mai mulþi la o masã, plãtisem o dedicaþie sã ne cînte „Drumurile noastre toate...“. Melodie care îl impresiona pînã ºi pe Cezar, care altfel nu prea le avea el cu senti-

mare a creºterii salariilor, avem o programare a creºterii pensiilor. Astfel, în 2019, punctul de pensie va ajunge la 1.265 de lei, iar în 2020 va ajunge la 1.775 de lei”, a afirmat Viorica Dãncilã. ªeful Executivului a afirmat cã, aºa cum legea salarizãrii unitare a creat un echilibru, aºa vrea sã aducã ºi legea pensiilor. „Anul acesta avem în programul de guvernare ºi legea pensiilor. Ceea ce vreau sã spun, pentru cã nu vreau sã mã hazardez, sã spun anumite lucruri ºi pe urmã sã mai modificãm, principiul meu este ca atunci cînd ieºim cu o lege sã fie bunã ºi sã nu mai facem pe urmã modificãri, este ca la muncã egalã sã avem o pensie egalã, metodologia de calcul a pensiei sã cuprindã ºi veniturile din sporuri ºi acord. Vom încerca sã aducem, aºa cum am adus prin legea salarizãrii unitare, un echilibru, ºi prin legea pensiilor sã aducem un echilibru”, a continuat premierul. Sfîrºit COTIDIANUL.RO


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 25 mai 2018

POVESTEA UNUI ALTFEL DE SAT

Ursarii din Gulia, romii care nu ºi-au uitat limba Satul de romi ursari Gulia face parte din oraºul Dolhasca, judeþul Suceava. Profesorul de limba romani, Neculai Constantin, ne spune cã pe teritoriul satului Gulia, înainte de Primul Rãzboi Mondial, se presupune

cã ar fi venit romii ursari din zona Dorohoiului, iar pieptãnari, scripcari ºi fierari ar fi venit din zona oraºului Tîrgu Frumos. Aceºtia s-au aºezat la marginea satului Gulia, cãtre satul Probota, unde ºi-au format o comunitate aparte. Cu timpul, s-au adaptat obiceiurilor ºi tradiþiilor româneºti, respectînd ºi tradiþiile proprii: nunþi, botezuri pe care le fac în ziua de joi, în care sãrbãtoresc ºi Paºtele. Actualmente, ocupaþiile de bazã sînt aceleaºi: fierari, pieptãnari, lãutari. În perioada comunismului, au lucrat în industria socialistã: la IMUS, IUPS, Zimbru, Fabrica de Rulmenþi, pe ºantiere de construcþii, ca turnãtori, forjori, betoniºti, mozaicari. În momentul de faþã, toþi ºi-au pierdut locurile de muncã, revenind la ocupaþiile de bazã. O parte din ei, puþini la numãr, ºi-au constituit formaþii muzicale, cu care participã la diferite petreceri. Majoritatea romilor din Gulia nu au unde munci, nu au teren agricol pentru a practica agricultura, nu au locuinþe proprii, fiind obligaþi sã stea mai multe familii într-o singurã casã. Spaþiile sînt insalubre, drumurile de acces sînt aproape impracticabile, iar pentru apã potabilã trebuie sã se deplaseze distanþe foarte mari, deoarece în comunitate existã doar opt fîntîni. Majoritatea romilor au depuse la Primãria Oraºului Dolhasca dosare de ajutor social. ªi astfel încep cãlãtoria prin Gulia, însoþit de profesorul Neculai Constantin. Pe o coastã de deal, se întind douã rînduri de case: unele proaspãt construite, cu acoperiºuri noi ºi garduri trainice, altele – mai curînd niºte bordeie nesigure, cu garduri de scîndurã, ce pot fi luate de vînt la prima furtunã. Gulia e un sat al contrastelor, unde luxul ºi bogãþia se îmbinã armonios cu sãrãcia ºi mizeria. Singura familie de romi din Gulia care mai practicã fierãria este familia Iordache. În atelierul întunecat, singurul semn cã locul are suflet nu este focul roºiatic ºi ameninþãtor, deºi lumineazã slab, ci bãtaia ciocanului greu pe nicovala masivã. Cu sunetul loviturii de ciocan, Ioan Iordache (62 ani), un fierar rom din Gulia, pe jumãtate „îngropat” în pãmînt, ca sã nu „se cocoºeze” în timp ce lucreazã, îºi cheamã fiul din grãdinã, sã continue el baterea fierului încins. Florin Iordache are 32 de ani ºi ridicã ºi coboarã barosul greu de cîteva kilograme pe potcoava înroºitã cu o vioiciune ºi o precizie mai rar întîlnite. În numai 10 minute, piesa e gata. În fierãrie, munca este grea ºi perpeleºte sãnãtatea încet ºi sigur, dar meseria lãsatã moºtenire nu se „îngroapã”. „Ce sã facem, dacã din asta trãim?”, întreabã retoric fierarul, în timp ce ne aratã, pe peretele ticsit de obiecte din metal, potcoave, topoare, capcane pentru animale, foarfece

pentru tablã, þapine (unelte din oþel folosite la manevrarea buºtenilor, n.r.), tesle, barde, prãºitoare, tãlãnci, darace (perii pentru scãrmãnat lîna, n.r.). Bãtrînul a mãrturisit cã fierãria le-a asigurat traiul întreaga viaþã ºi, datoritã muncii la forjã, a hrãnit, crescut ºi „þinut” la ºcoalã patru copii. Lucrãm toatã ziua, de dimineaþã pînã seara. „Lucrãm pînã cînd nu mai e luminã afarã“. Bat cu un baros mare ºi greu. Dar, din pãcate, nimic nu pare sã le salveze meºteºugul de la dispariþie. Fructele de pãdure ºi ciupercile din zona Dornelor, Izvoarele Sucevei, sînt sursa principalã de venit pentru localnici, care se deplaseazã special pentru recoltare. „Pentru mîncare, nu avem din ce trãi, nu avem loc de muncã“, spune un culegãtor. Cei mai cîºtigaþi din aceastã afacere nu sînt culegãtorii, ci comercianþii. ªi asta pentru cã marfa ajunge aproape exclusiv pe piaþa externã, acolo unde poate valora de cîteva ori mai mult. Totuºi, existã unii culegãtori care preferã sã-ºi vîndã marfa la tarabele din pieþele oraºelor Suceava, Roman, Paºcani, Bacãu. „Pentru italieni, pentru pizza. Ei absorb toatã piaþa de ciupercã“, a precizat un comerciant. Sezonul de recoltare se încheie în septembrie. Foarte mulþi romi din Gulia au gãsit o metodã ingenioasã pentru a face bani: adunã nuci, le sparg ºi vînd miezul la angrosist. „Dacã nu ar fi nucile, de unde bani de pîine?“. Florin Stoica are 45 de ani, iar împreunã cu tatãl sãu, Anghel Stoica (65 de ani), s-au apucat de „spart nuci“ în urmã cu cinci-ºase ani.

„Adunãm nucile, le spargem, dupã care vindem miezul. Nucile le aducem atît de la noi din comunã, cît ºi din alte judeþe, din Botoºani, Vaslui sau Bacãu. Le cumpãrãm de la oameni, din gospodãrie, dupã care le aducem acasã, în saci de cîte 25 de kilograme. Toatã familia, de la cel mai mic la cel mare, avem mîinile bãtãtorite de la ciocan“, explicã Florin. Nimeni nu face avere din spartul nucilor, dar pentru supravieþuire se strîng bani. Iar oamenii care se ocupã cu aºa ceva, tocmai asta încearcã: sã-ºi ducã traiul liniºtit ºi sã îºi întreþinã familiile fãrã sã creeze nimãnui probleme. Alþi „afaceriºti“ din Gulia mai aduc ºi oameni la lucru, pe lîngã membrii familiei, ºi se laudã cã afacerea merge ca pe roate. „Nu ne plîngem, merge biniºor. Avem clienþii noºtri, care vin direct acasã, de ani buni, sã cumpere miezul de nucã. Sînt de la societãþi comerciale, chiar din alte judeþe, unii cumpãrã pentru laboratoare de cofetãrie, pentru prãjituri“. Aceºti oameni reprezintã ultima generaþie de lãutari din Gulia, care încã mai cîntã acele muzici vechi de peste jumãtate de secol. În Gulia sînt ultimii lãutari de mãtase, adicã muzicieni cu ºtaif, care au cîntat la oraº. Li se dusese vestea în toate colþurile judeþului, erau cei mai cãutaþi lãutari din judeþul Suceava. Muzica lãutãreascã este o fuziune greco-balcanico-româneasco-þigãneascã, ºi a rãsunat pe toate bulevardele ºi în toate restaurantele Sucevei. Dacã lãutarul e bun, atunci toatã lumea îl cautã, are cele mai bune angajamente ºi, prin urmare, face cei

mai mulþi bani. Banii sînt reflectarea materialã a valorii artistului. Nu se pomenea nuntã, botez, înmormîntare, ori altfel de eveniment, mai mult sau mai puþin vesel, fãrã lãutari. Despre hora lãutãreascã, Neculai Constantin, specialist în romanologie, explicã faptul cã e o formã muzicalã omoloagã swingului American. Nu este muzicã de petrecere cu chiote ºi piruete, e muzicã pentru alinarea inimii. Se spune aºa: „Zi, lãutare, cîntarea aia de jale, sã mã rãcoresc un pic“. Dai bani lãutarilor ºi zîmbeºti, pentru cã o bunã bucatã de vreme a existat o legãturã inerentã între lãutãrie ºi cerºetorie. κi cîntau jalea, nu despre himerele unei vieþi în confort sporit. Însã, iniþial, nimeni n-a gîndit cã aceastã muzicã va prinde la români. A fost bine ºi a fost rãu cît a fost, însã în ultimii 20 de ani, muzica lãutãreascã a intrat într-un declin. „Am rãmas cu acest complex, cã este muzicã þigãneascã, ºi asta e rãu, deºi americanii nu au nici o problemã sã ne arunce în faþã blues, nici portughezii, fado, spaniolii, flamenco andaluz, ºi francezii, jazz manouche. Dar noi nu putem sã ne prezentãm cu mahalaua...“, explicã profesorul de limba romani, Neculai Constantin. Tot el ne povesteºte cã îndeletnicirea artisticã a localnicilor a pornit de la sãrãcie. Nu aveau terenuri ca sã le cultive, astfel cã, în loc sã punã mîna pe sapã, au pus-o pe vioarã. Unii romi din Gulia trãiesc, însã, într-o sãrãcie greu de imaginat, într-o lume murdarã, în care sãpunul ºi apa sînt o raritate. Mulþi dintre copii sînt murdari ºi au pe corp eczeme ºi rãni infectate din cauza igienei precare. Familiile din zona sãracã a Guliei trãiesc din alocaþia copiilor sau din ajutorul social, bani cu care cumpãrã hranã ºi reuºesc sã-ºi plãteascã curentul electric, atunci cînd îl au. Copiilor le lipsesc hainele, rechizitele, uniformele, cam tot ce au deja mulþi dintre colegii lor de ºcoalã. Un tablou cu totul dezolant întîlnit pe uliþele sãracilor a fost cel în care 5 persoane, în frunte cu bunica lor, Domnica Dulap, au ieºit pe prispa cocioabei unde se înghesuie 16 persoane, unul purtînd în mînã o minge spartã, probabil singura lui jucãrie, un bãieþel dezbrãcat pe jumãtate cu un biberon la gît, o fetiþã murdarã îmbrãcatã cu o rochiþã ce fusese cîndva albã, cu o fundiþã aurie pe cap. În curtea casei miºunau vreo cinci cîini costelivi. Sînt atît de sãraci, încît nici nu ºtiu ce sã cearã, pentru cã nu au nimic: hranã, haine, caiete, rechizite, totul le trebuie. Oamenii de pe uliþele Guliei, indiferent de starea materialã, se plîng de faptul cã sînt uitaþi de lume, mai ales de autoritãþile locale. Ei au explicat cã sînt vizitaþi de autoritãþi doar înainte de alegeri, cînd li se promit multe, dupã care nu-i mai vede nimeni la faþã. Nu sînt fîntîni aici. Fiecare se descurcã cum poate. Nu sînt buncãre ºi s-au adunat foarte multe gunoaie. „Nu urcã nimeni la noi pe deal. Sîntem 50 de familii ºi zeci de copii minori, nici primarul, nici asistentul social, nici medicii… Doar dacã avem vreo urgenþã vine salvarea, în rest, putem sã ne chinuim, cã nu vine nimeni la noi“, ne-a spus Domnica Dulap. Din fericire, nu mai sînt cazuri de violenþã, fapte grave, scandaluri, furturi petrecute în aceastã comunitate de romi, mulþi convertindu-se

la Bisericile Neoprotestante. Copiii din aceastã comunitate trebuie încurajaþi sã meargã la ºcoalã. Cei care pot sã-i ajute cu rechizite, haine, alimente, pot sã meargã în mijlocul lor, sã vadã cruda realitate. Vor gãsi oameni în lipsuri, copii fãrã viitor, care, dacã nu vor fi trimiºi la ºcoalã, vor creºte procentul analfabetismului în þarã. Nu ezitaþi sã le întindeþi o mînã de ajutor! LUCIAN DUMITRIU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 25 mai 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Þ i e î þ i v o r b e s c , A m e r i c a ! Tillerson, despre „amurgul democraþiei americane“ Vorbind în faþa tinerilor ofiþeri americani, fostul secretar de Stat Rex Tillerson a transmis un avertisment sumbru privind „criza tot mai mare a eticii ºi integritãþii” în democraþia americanã, arãtînd cã incapacitatea de a trece peste dilema actuala va coduce Statele Unite cãtre „anii amurgului” lor. Americanii trebuie sã-i combatã pe liderii care induc electoratul în eroare sau promoveazã „realitãþi care nu se mai bazeazã pe fapte”, a spus Tillerson la ceremonia de absolvire de la Insititutul Militar din Virginia, la Lexington. „Dacã liderii noºtri încearcã sã ascundã adevãrul sau noi acceptãm realitãþi alternative, care nu se mai bazeazã pe fapte, atunci noi, ca americani, sîntem pe cale sã renunþãm la democraþia noastrã”, a spus Tillerson. În schimb, americanii ar trebui sã doreascã o societate bazatã pe realitãþi, nu una „bazata pe profeþii autoîmplinite ºi sã spere la rezultate croite pe promisiuni vagi”. „Dacã nu vom combate criza eticii ºi a integritãþii din societate, din rîndul liderilor sectorului public ºi privat – uneori ºi din rîndul liderilor sectorului nonprofit – atunci democraþia americanã este pe cale sã intre în anii amurgului ei”. În discursul sãu, Tillesron, fost preºedinte al comnpaniei petroliere ExxonMobil, nu a menþionat deloc numele preºedintelui Trump, însã presa antiprezidenþialã, în frunte cu CNN, „The New York Times“ ºi „The Washington Post“, a exultat la sãgeþile trimise de fostul secretar de Stat la adresa fostului sãu ºef de la Casa Albã. Tillerson a criticat politica SUA faþã de aliaþii europeni, ameninþaþi de Trump cu tarife pentru alumniu ºi oþel, cu penalizarea companiilor europene care fac afaceri

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (14) Quid prodest? (3) Rãspunsul, care se aflã în mintea oricãrui om lucid de pe planeta Terra (chiar ºi a celor implicaþi în escaladarea Rãzboiului Rece), este la îndemîna oricui: trusturilor multinaþionale de armament ºi tehnicã militarã; companiilor care exploateazã resursele necesare industriei militare; companiilor de cercetare ºi dezvoltare a unei tematici cu aplicabilitate în zona conflictelor militare; generalilor ºi marilor comandanþi, strategi ºi diriguitori ai unor armate sau cei care fac parte din comandamente suprastatale, care s-au obiºnuit în vîrful piramidei, primind stipendii substanþiale ºi onoruri ademenitoare; oligarhiei financiare (în locul politicienilor, ºi invers – politicienilor, la final); nu în ultimul rînd, politicienilor angrenaþi în alocarea ºi distribuirea de fonduri financiare, utilizate – chipurile – pentru Apãrare, de unde ºi ei îºi trag foloase personale sau speranþe de evoluþie pe eºichierul politic; oligarhiei financiare, care n-ar putea obþine profituri uriaºe fãrã a specula, prin împrumuturi, piaþa finanþelor publice militare. Peste toate acestea, ca un corolar, se instaleazã SUA, statul cu ponderea cea mai mare în totalul exporturilor de armament ºi tehnicã de luptã, cu urmãri benefice la îmbogãþirea trusturilor angrenate în tranzacþii. Anul trecut, pe 20 februarie, Stockhplm International Peace Research Institute (SIPRI), a prezentat un raport din care reiese o concluzie îngrijorãtoare: vînzãrile de arme au ajuns la un nivel record pentru ultimii 50 de ani! În aceastã adevãratã întrecere în furnizarea de „fabrici mobile de moarte” – cum sînt denumite complexele militare de armament – SUA se aflã, detaºat, pe primul loc: „Statele Unite furnizeazã armament pentru cel puþin 100 de þãri din întreaga lume, cu mult mai mult decît orice alt stat” – spune acelaºi raport. Urmeazã: Rusia, China, Franþa ºi Germania, primii cinci exportatori deþinînd un procentaj de 74% din totalul vînzãrilor de armament din întreaga lume. Încã o notã semnificativã: aproape jumãtate din exporturile de arme americane sînt destinate þãrilor din Orientul Mijlociu (nota bene: acolo unde SUA, printr-o serie de mijloace de diversiune ºi manipulare au declanºat rãzboaie locale sau regionale). ªi þãrile NATO sînt „abonate” la robinetul cu armament al SUA. Recent, Alianþa Nord–Atlanticã a semnat un nou acord cu SUA, pentru achiziþionarea de muniþie ghi-

în Iran ºi avertizate sã ofere minimum 2% din PIB pentru Apãrare ºi pentru investiþii în tehnicã militarã americanã. SUA nu trebuie sã considere cã loialitatea aliaþilor tradiþionali este un dat, ci trebuie sã rezolve divergenþele comerciale ºi de securitate naþionalã, a spus Tillerson. „Nu trebuie sã cãutãm prea mult exemple despre preþul plãtit de indivizi ºi societate atunci cînd integritatea e sacrificatã pentru realizãri personale. Asta submineazã încrederea în instituþii din partea oamenilor ºi organizaþiilor care trãiesc ºi funcþioneazã respectînd regulile”. În timpul scurtului sãu mandat, Tillerson a fost consecvent cu puþine dintre ideile exprimate în Virginia. Într-adevãr, el a condus diplomaþia americanã dupã reguli, însã acestea au fost mai degrabã regulile unei corporaþii, precum ExxonMobil, unde Tillerson a rãmas celebru pentru permanente restructurãri ºi reduceri de personal la vîrful piramidei. Rezultatul, scria chiar presa care acum laudã discursul sãu anti-Trump, a fost un adevãrat haos la Departamentul de Stat. Oficiali citaþi de „The New York Times“ declarau cã Tillerson nu a reuºit sã acopere posturile politice pe zone esenþiale ºi cã asta produce „un dezastru”. Noul secretar de Stat Mike Pompeo a luat ca primã mãsurã la Departamentul de Stat încetarea îngheþãrii angajãrilor care a durat în toate cele 16 luni de mandat ale lui Tillesron, fapt salutat de mai mulþi oficiali. Apoi, Tillerson va rãmîne cunoscut pentru acþiunile sale de a transforma ambasadele SUA în adevãrate centre de vînzare de armament american, în urma unei circulare care arãta cã diplomaþii trebuie sã fie mult mai agresivi în acest sens. Donald Trump l-a demis pe Rex Tillerson în martie, invocînd o problemã de „chimie“ între ei, punînd astfel capãt unei relaþii tensionate de 13 luni. Mandatul lui Tillerson a fost marcat de o serie de confruntãri politice cu preºedintele Trump. COTIDIANUL.RO datã cu precizie, pentru opt state membre: Belgia, Republica Cehã, Danemarca, Grecia, Norvegia, Olanda, Portugalia ºi Spania. Cu tot pericolul pe care îl reprezintã acest incomensurabil arsenal de arme, în hora cãruia au intrat mai mult de jumãtate din numãrul þãrilor de pe mapamond, iresponsabilitatea decidenþilor (politici ºi militari) se manifestã la un nivel alarmant, de parcã le-ar fi luat Dumnezeu minþile! Iatã numai douã exemple, aºezate în oglindã, generate de doi dintre cei mai puternici oameni ai planetei: Vladimir Putin ºi Donald Trump – douã declaraþii care reflectã adevãrata stare de fapt în care ne gãsim, cînd am ajuns pe marginea prãpastiei. Vladimir Putin, cu prilejul unei inspecþii militare: „Statele Unite au continuat sã aducã armament nuclear tactic în Europa dupã sfîrºitul celui de-al II–lea Rãzboi Mondial. Este un lucru periculos. De ce? Pentru cã armele noastre tactice nu pot atinge teritoriu american, în timp ce armamentul american din Europa poate atinge teritoriul rus, generînd un risc strategic mai mare decît cel reprezentat de rachetele noastre intercontinentale pentru Statele Unite. Armamentul nuclear este la baza politicii ruse de securitate, dar noi nu vom profera ameninþãri nucleare faþã de nimeni, chiar dacã acesta este un element important al doctrinei noastre militare, în sensul disuasiunii”. E clar, nu? Într-un fel de replicã, noul ºi imprevizibilul preºedinte american, declarã: „Sînt primul care ar dori sã vadã asta (o lume fãrã arme nucleare – n.a.): nimeni sã nu aibã focoase nucleare, dar nu vom rãmîne niciodatã în urma altei þãri, chiar dacã vorbim de o þarã prietenoasã, în ceea ce priveºte puterea nuclearã. Ar fi minunat... un vis devenit realitate dacã nici o þarã nu ar mai avea arme nucleare, dar atît timp cît þãrile au arme nucleare, atunci noi vom rãmîne superiori”. Vorbe ºi vise. Adicã minciuni. „Atît timp cît þãrile au arme nucleare”, se tînguie Trump. Dar, de unde vin aceste arme nucleare? De undeva din neant? Sînt aduse de cãtre extratereºtri? Nu. Sînt fabricate (sau cumpãrate) de þãrile respective, într-o simbolicã „întrecere socialistã” pentru deþinerea supremaþiei arsenalului morþii! Deocamdatã, deºi preºedinþii celor douã þãri fug ca dracul de tãmîie de ogivele nucleare, Rusia ºi SUA împart primele douã locuri în ceea ce priveºte numãrul de focoase nucleare, nedînd nici un semnal cã le-ar reduce, dimpotrivã: Rusia – 7.000 de focoase; SUA – „numai” 6.800... (va urma) GEO CIOLCAN

Þie îþi vorbesc, acum, America, Þarã bogatã, cu 50 de state, Sînt român, ºi nu trebuie sã ne fie fricã, Doar tu ai Statuie de Libertate! Tu ai promis drepturi egale la toþi, Scrise în legi, ca niºte incantaþii, Dupã ce-ai arãtat, cu legea, cã poþi Sã-þi omori negrii de pe plantaþii! Doar tu ai inventat jazz-ul, ca o platã Pentru dezmoºteniþii de culoare, Trimiºi, apoi, în rãzboaie, deodatã Jazz-ul a plîns. Acolo se ºi moare!

Ai ajutat Europa sã nu ajungã, Sub naziºti, o sinistrã cîmpie arsã, Dar, ai deschis frontul pe o plajã lungã Cam tîrziu, cînd roata rãzboiului era-ntoarsã. Dupã ce ne-ai bombardat Bucureºtii, cu urã, ªi-ai incendiat rafinãriile la Ploieºti, Românii te-au primit, totuºi, cu cãldurã, Þinîndu-þi prizonierii ca-n poveºti! Ba, mai mult, Þara era ca-ntr-o transã, Uitîndu-se pe cer, ºi numãrînd anii, Românii mureau, cu rîndul, crezînd în ºansã, Tot aºteptînd sã vinã americanii! ªi aþi venit, acum, dar, pe ºenile, În zangãt de arme, cum vã este felu’, Ai speculat pudoarea, purtãrile umile, ªi-ai instalat rãzboiul perfid, la Deveselu! Plinã de ambiþii, de mãriri, de putere, În numele aºa-zisei democraþii, Ai semãnat în lume lacrimi de durere, Nefãcînd paralelã între morþi ºi-ntre vii! Ai generat conflicte armate, pe vicii, Minþind omenirea cã ai dreptate, Dezinformînd cu reþele de secrete servicii, Ai trimis tinerii americani la moarte. Departe de þarã, de fraþi ºi surori, Sã mori „pentru þarã” – pentru tine, mai rar! Dar, de ce e bine ca, tînãr, sã mori Pentru un pumn de dolari, ca mercenar? Vietnam, Irak, Afganistan, iar, lîngã noi, Viteaza ºi mîndra Iugoslavie, Le-ai distrus istoria cu un rãzboi Ce-a trecut popoarele prin foc ºi sabie! Nu þi-a fost milã, ba þi-a fost la-ndemînã, Tu, inimã amarã, de cucutã, de fiere: Te-ai comportat ca o naþie pãgînã Cînd ai bombardat Serbia în Noaptea de Înviere! Ai diplomaþi iluºtri, spioni de n-ar fi, Rãspîndiþi pe meridiane ºi paralele, Dar, ca al nostru, „perlã”, nu vei gãsi, În România face numai belele: El dirijeazã Guvernul, Preºedinþia, Parlamentul, Justiþia, Armata. Ca un cowboy cãlãreºte România, Deºi, demult ar fi o persona non grata! De unde atîta amestec intern În treburile unei þãri prea calme? Dacã-ar fi în Ungaria, ar provoca un infern ªi l-ar lua politicienii la palme! La noi, merge ºi-aºa! O sinecurã De ici, de colo, mai peste tot, A reuºit fãrã prea multã tevaturã, Sã ne pricopseascã cu hîrburi de „Patriot”! ªi ce mai arme ne-aduce domnul ambasador, Trezeºte-te, Gheorghe, trezeºte-te, Ioane, În balanþa românilor care mor Atîrnã greu talerul de comisioane! Cheamã-l în þarã, America, fii bunã, Mãrinimia ta, de zor te ridicã, Fã-l cosmonaut, trimite-l pe Lunã, Are vocaþie – strîngãtor – de furnicã, Sã stea cu extratereºtrii împreunã! Atunci îþi voi spune – Doamnã America, Acuma eºti tu: Thank you! GEO CIOLCAN


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 25 mai 2018

Universalitatea bunelor maniere (58) Îndrãgostirea Odatã ce ne-am ales „prada”, aproape simultan începe etapa îndrãgostirii. Despre îndrãgostire existã tot atîtea definiþii cîte persoane, chiar dacã am încerca sã unificãm criteriile ºi cu premisele acestora sã stabilim o definiþie standard. În principiu, s-ar putea vorbi despre îndrãgostire ca despre o stare de spirit care este înclinatã spre o relaþie amoroasã ºi sexualã. Îndrãgostirea este personalã, ceea ce înseamnã cã nu e necesar sã fie împãrtãºitã. În faza iniþialã a acesteia, cel mai important lucru pentru fiecare dintre noi este existenþa celeilalte persoane, lumea ºi problemele de serviciu par sã aibã importanþã mai micã, iar dacã aceastã persoanã nu prezintã aceleaºi simptome, apar sentimente de tristeþe profundã, de neliniºte ºi chiar, în cazuri extreme, de depresie. În funcþie de caracterul fiecãruia, pot sã se manifeste sentimente de dependenþã ºi chiar de obsesie. Instinctul ºi impulsurile sînt permanente, ne lãsãm duºi de inimã ºi raþiunea are foarte puþine de zis. Senzaþiile plãcute, atunci cînd ne îndrãgostim, sînt frecvente. Ne simþim bine ºi petrecem cît mai mult timp posibil cu aceastã persoanã, iar în timpul pe care îl petrecem departe, ne gîndim sau vorbim despre ea ºi, în plus, ne simþim mai

Reþeaua secretã de tuneluri de sub pãmînt care conecteazã mai multe continente (5) Sala Proiecþiilor (2) Mai departe se aflã un tablou de comandã înfãþiºînd simboluri geometrice precise de diferite culori. Existã ºi douã manete care pot culisa pentru a comanda ceva. În centrul panoului se aflã un buton roºu mai mare decît restul. Scopul butonului este arãtat într-o hologramã explicativã: o imagine a Pãmîntului de la vreo 25 km înãlþime apoi se aratã lanþul munþilor Carpaþi. Se aratã apoi scurgerea unor imense cantitãþi de apã cãtre ºes ºi cîmpie pînã cînd solul rãmîne complet liber. Apoi, din solul teritoriului României de azi ºi al unei pãrþi din Ungaria ºi Ucraina apar ºuvoaie tot mai mari de apã ca niºte rîuri gigantice din toate direcþiile îndreptîndu-se cãtre munþi ºi podiºul Transilvaniei. Apoi imaginea se focalizeazã mai mult ºi întreaga Românie devine practic o nouã mare din care apar doar în unele zone vîrfurile munþilor ca niºte insule. Acþionînd manetele de pe panou, apele încep sã se retragã de pe teritoriul þãrii noastre, însã se îndreaptã toate cãtre un singur punct, în masivul Retezat, munþii Godeanu. Dupã tabloul de comandã existã un pãtrat mare cu latura de trei metri pe care se aflã o amforã. Conþinutul ei reprezintã unul dintre punctele forte ale descoperirii.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (69) Luni, Miercuri ºi Vineri – post, poate post negru. Marþi, Joi, Sîmbãtã ºi Dumincicã – mîncare de dulce, lapte, brînzã, poate ou. În nici un caz carne!

7 mai 2001 Ieri am cunoscut un bãiat. Se numeºte Viorel. Nu cã îmi este indiferent, mai mult, n-am nici un fel de afinitate cu el. Chiar îmi displace. Printr-un anunþ dintr-un ziar, am gãsit doi bãtrîni, soþ ºi soþie, sã am grijã de ei. Elena are 76 de ani ºi este imobilizatã la pat de 7 ani. Problema este cã trebuie sã stau zi ºi noapte la ei. Voi vedea mîine. Mã angajez. Trebuie sã schimb ceva în viaþa mea, cu orice preþ, schimbare sã fie. Mi-am mai amintit de Florin, am mai vãrsat o lacrimã. Am fost ºi la Mitropolie, ducînd bujori la Sf. Dumitru. Mi-am cumpãrat ºi o rochie albastrã, lungã, în pãtrãþele mici, cu alb ºi roºu. Vreau sã nu mã mai gîndesc niciodatã la Florin. Sã întorc pagina vieþii ºi sã strig ca Eminescu:

protejaþi ºi mai importanþi. Adevãrul este cã îndrãgostirea este etapa cea mai frumoasã a relaþiei de cuplu, pentru cã în ea nu îºi au locul probleme de genul cine plãteºte rata la apartament sau cine are grijã de treburile casnice.

Elemente pentru ca un cuplu sã funcþioneze Cuplurile se confruntã cu o serie de obstacole care trebuie depãºite. Sînt douã secrete pentru ca viaþa de cuplu sã fie armonioasã: rãbdarea ºi capacitatea de a ceda. Relaþia de cuplu se bazeazã pe dragoste, încredere, înþelegere ºi construcþia unei vieþi în comun. De aceea este fundamental sã existã proiecte în care sã fie implicaþi ambii membri ai cuplului. Pentru ca relaþia dvs. sã funcþioneze, trebuie îndeplinite cîteva condiþii: 1. Încrederea. Între cele douã persoane care formeazã un cuplu trebuie sã existe încredere deplinã. Dacã nu aveþi încredere în jumãtatea dvs., veþi trãi într-o îndoialã permanentã. Existã persoane neîncrezãtoare de felul lor ºi acestea, de obicei, sînt cele mai ghinioniste în dragoste. Dacã jumãtatea dvs. nu vã dã motive sã vã îndoiþi de ea, va merita un vot de încredere, o ºansã. Dacã, din contra, vã dã motive sã nu aveþi încredere în ea, trebuie sã ºtiþi cã ceva fundamental nu merge în relaþie. 2. Înþelegerea. Fiecare persoanã este deosebitã ºi nu existã douã personalitãþi identice. De aceea înþelegerea este un mod de a face posibilã diferenþa de caractere ºi de opinii. Dvs. nu trebuie sã gîndiþi la fel ca partenerul de viaþã ºi nici acesta nu trebuie sã gîndeascã la fel ca dvs.. Cheia succesului nu constã în faptul de a fi ca douã Amfora conþine un praf alb foarte fin. Cercetãtorii americani au rãmas consternaþi sã constate cã substanþa are o structurã cristalinã necunoscutã a aurului monoatomic care este foarte dificil de obþinut mai ales în formula de puritate foarte mare. Pulberea stimuleazã foarte mult anumite fluxuri ºi schimburi energetice la nivel celular ºi neuronal. Adicã provoacã un proces accelerat de întinerire. Teoretic, un om poate sã trãiascã în acelaºi corp fizic timp de mai multe mii de ani cu condiþia sã consume, la anumite intervale de timp, ºi în cantitate bine determinatã, pulbere de aur monoatomic. În mijlocul pãtratului se aflã un dom care proiecteazã o imensã hologramã cu elemente în miºcare. Sînt redate sintetic aspectele principale ale trecutului extrem de îndepãrtat al omenirii, chiar de la originea sa. Teoria evoluþionistã a lui Darwin este astfel complet falsã. Adevãrata origine a omului este înfãþiºatã holografic întro formã condensatã. Dupã aceste lecþii de adevãr, se poate spune cã 90% din istoria oficialã a omenirii este falsã ºi contrafãcutã. Incredibil, dar ceea ce se considerã cã s-a petrecut cu adevãrat este în mare parte minciunã, în timp ce miturile ºi legendele popoarelor sînt aproape în totalitate adevãrate. Aceastã stranie inversiune a cauzat de-a lungul timpului multe probleme ºi conflicte între oameni. Majoritatea ideilor arheologilor sînt false. Unele „fantezii” ale savanþilor, cum ar fi hilara teorie a dispariþiei dinozaurilor în urmã cu 65 milioane de ani sau considerarea vechilor continente Atlantida ºi Lemuria ca fiind un mit, sînt acum complet spulberate pentru cã proiecþia holograficã aratã clar cum s-au petrecut lucrurile în realitate. Din cînd în cînd holograma pãstra imaginea evenimentului, dar pe fundal apãrea harta cerului cu poziþiile marcate ale principalelor stele ºi „...dulce minune ºi-a murit iubirea noastrã! floare albastrã, floare albastrã Totuºi, este trist în lume!”

17 mai 2001 Astãzi, e ziua de naºtere a Danei. Vreau sã-i dau telefon sã o felicit. Eu nu ºtiu sã þin supãrarea. De pe 8 mai, m-am angajat la bãtrînei. Fac urmãtoarele: spãl, calc, cos, gãtesc. Am grijã de bãtrînã ºi dorm cu ea în pat! Patul este mare ºi confortabil. Ne lãfãim în el ca douã prinþese. Doamna Elena mai puþin se miºcã, numai cînd o ajut eu. Singurã nu poate. Suferã de Parkinson. Îi fac terapie ºi masaj. O spãl ºi o ung cu creme. M-am adaptat incredibil de repede. Pot fi de folos unor oameni! Seara ºi dimineaþa îmi fac rugãciunile. Nu mai pot acorda ore îndelungate rugãciunilor. Le spun cu glas tare. Bãtrîna le ascultã cu sfinþenie. Ea ºi-ar dori sã meargã la Bisericã, dar nu se poate cu cãruþul greu cu rotile sã urcãm pe scãri. Ea nu poate merge nici la baie. Domnii mãnîncã în dormitor! Au douã camere frumoase, mari, pe Baba Novac. El e un bãtrînel haios, tare simpatic. Are umor. Seamãnã cu Lenin ºi are ochi

clone care sã reacþioneze la fel în fiecare situaþie, ea se bazeazã pe înþelegere. A fi înþelegãtor înseamnã a fi tolerant, a-l accepta pe celãlalt aºa cum este, cu defectele ºi calitãþile sale. Cea mai mare greºealã pe care o puteþi face în relaþia de cuplu este sã doriþi ca celãlalt sã fie la fel ca dvs. sau sã se schimbe pentru a gîndi ca dvs. în toate situaþiile vieþii. Încercaþi sã fiþi tolerant, sã ºtiþi sã cedaþi în faþa diversitãþii de opinii sau a diferitor abordãri ale lucrurilor. 3. Respectul. Respectul este o atitudine strîns legatã de înþelegere, care implicã consideraþia pentru felul de a fi, de a gîndi ºi de a acþiona al celuilalt. Respect înseamnã sã-i acceptaþi deciziile chiar dacã nu sînteþi de acord cu ele ºi sã nu faceþi acele lucruri care nu-i plac. Trebuie respectate gîndirea, spusele, dorinþele, ideile ºi atitudinile partenerului. 4. Dorinþa. Dorinþa sexualã pe care o simte fiecare membru al cuplului este un element indispensabil pentru ca relaþia sã funcþioneze. Existã diverse definiþii ºi pãreri care identificã dorinþa sexualã cu atracþia pentru sexul opus sau cu nevoia de plãcere, o energie prezentã la toþi oamenii care se elibereazã prin relaþiile sexuale. În dorinþa sexualã, atît femeia, cît ºi bãrbatul care formeazã cuplul pot fi afectaþi de unii factori precum stresul, rutina sau de situaþii importante, cum ar fi dispariþia iubirii sau pierderea interesului pentru partener. Pot urma probleme mai grave, care au la bazã o cauzã psihologicã sau fiziologicã. În orice caz, dorinþa este un alt element necesar în relaþia de cuplu. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO constelaþii la momentul respectiv. Astfel s-a reuºit datarea exactã a evenimentelor din prezentare. Deºi perioada de timp acoperitã de proiecþii este foarte mare (mai multe sute de mii de ani), iar ciclul precesional al Pãmîntului este de 25.920 de ani, prin observarea numãrului de ani platonicieni (cicluri de 25.920 de ani) s-a calculat exact datarea evenimentelor. Munþii Bucegi s-au format în urmã cu 50-55 mii de ani.

Dezvãluiri ºocante Autorul recunoaºte cã a vãzut ce s-a petrecut în realitate la Potop ºi unde au fost germenii civilizaþiei umane, însã îi este interzis sã dezvãluie aceste aspecte, pentru cã implicã realitãþi mult prea ºocante pentru mentalitatea, ideile ºi cunoºtinþele omului contemporan. Într-o tulburãtoare desfãºurare de imagini se aratã existenþa lui Iisus ºi rãstignirea lui pe cruce. Proiecþiile reveleazã multe persoane dintre cele care au asistat pe colinã la rãstignirea lui Iisus, care nu erau din acel timp, ci veniserã acolo din alte perioade istorice. Acele fiinþe umane, care nu se deosebeau la îmbrãcãminte de evreii prezenþi la momentul rãstignirii, aveau totuºi trãsãturi ale chipului complet diferite de ale acestora ºi tocmai de aceea îºi ascundeau faþa cît mai mult sub faldurile hainelor. Holograma mai aratã secvenþial vieþile ºi misiunile spirituale ale altor personaje excepþionale din trecutul foarte îndepãrtat al omenirii, despre care nu se ºtie absolut nimic acum. Atunci sistemul social ºi distribuþia populaþiei planetei erau complet diferite de ceea ce se cunoaºte în prezent, iar arheologii ºi antropologii ar trebui sã-ºi revizuiascã din temelii concepþiile. (va urma) CUNOASTELUMEA.RO albaºtri. Domnul Petre e pensionar ºi a fost profesor de mecanicã. Elena a fost economistã. El nu merge niciodatã la Bisericã!!! Programul meu? Mã scol la 5,00 ºi mã culc la 23,30. Fiecare zi seamãnã una cu alta. Ca un motor mã învîrt mereu. Aceºti bãtrîni au mai avut ajutoare în casã. Unele i-au furat, altele erau obraznice ºi nu fãceau ce trebuie. De mine sînt mulþumiþi. Personal, eu sînt puþin ºocatã. Vãd cã pot face multe lucruri minunate, dar mã simt îngropatã în aceastã casã, pentru cã nu pot ieºi nici o clipã! Nu e uman aºa. Trebuie sã mã încarc cu energie. Vreau sã merg la Bisericã. Nu m-am angajat neapãrat pentru bani, ci pentru a ajuta în mod real ºi a-mi dovedi cã pot! O tristeþe tãinuitã în suflet nu mã lasã în pace. Voi împlini 30 de ani ºi încã nu ºtiu care-i menirea mea în aceastã viaþã. Mi-am luat cãrþi religioase sã citesc. Nu mai apuc. Nu am timp. Am dat captivitatea mea, în care în orice clipã puteam fi liberã, sã plec oriunde, pe aceastã captivitate, plinã de activitãþi. Desigur cã altceva am visat. Nu asta! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)


„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (50) De înaltã prioritate (2) Nu ºtim dacã distrugerea avionului PAK-1 a fost rezultatul unui accident sau al unei asasinãri. Trebuie sã aflãm dacã au existat ameninþãri îndreptate cãtre Zia sau cãtre ambasador înainte de zbor. Aceasta este întrebarea numãrul unu pentru mesajul nostru IT. Întrebarea numãrul doi presupune ce e mai rãu. Dacã a fost un atac, ºi-l asumã cineva? Se laudã cineva cã a organizat atacul? Existã vreun indiciu? Mesajul IT este trimis cu prioritate maximã. Peste tot în lume, agenþii noºtri de spionaj depun eforturi. Apeleazã la propriile surse, se întîlnesc cu agenþiile de securitate ºi de spionaj din Germania pînã în Canada, din Arabia Sauditã pînã în Filipine. Lumea Întunecatã e complet tãcutã astãzi. Nu sînt raportate ameninþãri. Nu se aud laude sau asumãri de

Memoriile unui celebru criminalist român (17) Pe urmele hoþilor ºi falsificatorilor de bani (1) Împreunã cu Nicolae Andronescu, Adrian Horãscu ºi Constantin Stoicescu, am fost nevoit sã acþionez pentru prinderea infractoarei, folosind doar semnalmentele incomplete furnizate de reclamant. Vagile informaþii privind constituþia, nivelul – sau mai bine-zis lipsa de nivel – cultural ºi vocea necunoscutei ne-au fãcut sã ne îndreptãm atenþia asupra infractoarei I.T., alias Joiana. Într-un interval de trei ore, aceasta a fost arestatã într-un local de noapte, unde îºi etala valoroasa hainã. Dupã cum se vede, scurtã i-a fost bucuria... Reclamantul, în entuziasmul sãu, ne-a îmbrãþiºat, cu haina recuperatã strînsã la piept. Parcã-1 vãd ºi acum... Despãrþirea de noi a fost precedatã de asigurarea solemnã a pãgubaºului cã evenimentul i-a servit o veritabilã lecþie. Lãcomia ºi credulitatea unor persoane uºurau infractorilor versaþi sãvîrºirea furturilor ºi înºelãciunilor, urmate de ameninþãri ºi ºantaj. Pseudofalsificatorii de bancnote – înarmaþi cu un aºa-zis instrumentar pe care-1 manipulau cu mare îndemînare – se strãduiau sã demon-

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (1) Anul Nou 1945. Baza aerianã Hiro, din Honshu-ul de Nord. Cãpitanul Joshiro Tsubaki, comandantul bazei, tocmai convocase o adunare extraordinarã. Tãceam cu toþii, nu se auzea decît plînsul ploii pe acoperiº. Cãpitanul ne-a permis sã ne aºezãm, el însuºi ºedea cu mîinile încruciºate, împungîndu-ne pe rînd, pe fiecare cu privirea. Dupã o clipã, care nouã ni se pãru o veºnicie, spuse: – În sfîrºit, a venit timpul. Ne aflãm în faþa unor hotãrîri capitale... Dupã care tãcu. Eu însã simþeam cum mã cuprindea frica, o fricã mai mare decît toate cele pe care le cunoscusem pînã atunci. Intrase moartea printre noi, pusese stãpînire pe fiecare. Iar cuvintele cãpitanului sunaserã atît de ciudat... – Nici unuia dintre voi, care nu-i în stare sã-ºi dea viaþa pentru marele Imperiu japonez, nu-i vom cere s-o facã. Cel care însã nu-i capabil sã onoreze aceastã cinste, sã ridice mîna. Se fãcu din nou liniºte, moartea devenise aproape palpabilã. Apoi, ezitant, timid, unul ridicã mîna. Al doilea... al treilea... al cincilea... ªase, în total. Trebuia sã mã hotãrãsc, sã aleg între viaþã ºi moarte. Sigur, da, categoric, vreau sã trãiesc! Dar mîinile mele tremurãtoare rãmaserã încremenite. Voiam sã le ridic, dar ele nu mã ascultau. – Aºa, spuse cãpitanul privindu-i pe cei care ridicaserã mîna. Aici, continuã el arãtîndu-i pe cei ºase, toþi cu

Pag. a 19-a – 25 mai 2018

responsabilitate din partea grupurilor teroriste. Aceste lucru nu s-a mai întîmplat niciodatã înainte, cel puþin nu de cînd m-am înrolat în serviciul DSS. Dupã evenimente geopolitice de importanþã uriaºã, canalele comunicaþionale ale Lumii Întunecate rãsunã de fiecare datã de zvonuri ºi insinuãri. Apoi începem sã primim vizite în ambasadele noastre ºi la biroul de aici, din Foggy Bottom. ªi, desigur, avem parte ºi de nebuni. În cazul cestei crize nu se aude nimic. Nici mãcar cazurile de psihiatrie nu se prezintã acum. Ce înseamnã asta? În Washington, CIA, FBI, NSA, DIA, NSC ºi Departamentul de Stat îºi revizuiesc frenetic dosarele, cãutînd orice indiciu pe care l-am fi putut scãpa din vedere la nivel colectiv. A existat oare vreun avertisment care fusese trecut cu vederea? În afarã de încruciºarea de sãbii dintre Pakistan ºi India, de ostilitatea Uniunii Sovietice faþã de Pakistan legatã de înfrîngerea din Afganistan, nu existã nimic care sã indice un complot împotriva preºedintelui Zia. Poate cã prãbuºirea a fost un accident, un accident care s-a întîmplat sã ucidã mare parte din conducerea unei þãri aliate. Nu existã coincidenþe în Lumea

Întunecatã. Incidentul miroase a atentat. Dacã a fost un atentat, atunci se calificã printre cele mai reuºite din istorie. Asasinii au decapitat practic structura de conducere ºi control a Pakistanului dintr-o singurã loviturã. La cîteva ore de la prãbuºire, situaþia din Asia de Sud s-a deteriorat chiar mai mult. Reprezentanþii armatei ºi forþelor aeriene pakistaneze se aflã în conflict, acuzînduse reciproc. Membrii supravieþuitori ai guvernului au devenit paranoici ºi cred cã se pregãteºte o loviturã de stat. În acelaºi timp, India ºi-a intensificat starea de alertã militarã. Unii pakistanezi bãnuiesc cã indienii leau ucis preºedintele. Tensiunea dintre cele douã naþiuni dotate cu bombe nucleare creºte de la o orã la alta. Trupele se mobilizeazã de ambele pãrþi ale graniþei, iar pregãtirile nucleare s-au intensificat. În toiul acestor evenimente, noi încã îi mai avem pe cei de la CIA desfãºurînd un rãzboi sub acoperire în afara Pakistanului, mai precis rãzboiul din Afganistan împotriva sovieticilor. Îmi sunã telefonul. Domnul Dittmer ºi noul nostru ºef vor sã se întîlneascã cu mine cît mai repede cu putinþã. Se pare cã va trebui sã merg la Islamabad. (va urma) FRED BURTON

streze unor posesori de monede de aur cã puteau falsifica bani. Ei înmînau naivilor cîteva bancnote reale, despre care afirmau cã le realizaserã cu aparatul-minune. Dupã ce obþineau efectul psihologic scontat, propuneau victimei cãzute în plasã sã devinã complice la acþiunea de multiplicare a bancnotelor, pretinzînd, în schimb, sute de monede de aur pentru procurarea unei hîrtii speciale ce nu putea fi obþinutã decît pe aceastã cale. În final, cînd victima se convingea cã fusese înºelatã de cãtre un (alt) parazit social, se mulþumea sã boceascã... în cadrul familiei, nemaiavînd posibilitatea unei plîngeri legale. Infracþiunile de acest gen marcau pe atunci o creºtere, fãrã însã ca sã fie reþinutã în statisticã, pentru simplul motiv cã lipseau reclamaþiile pãrþilor lezate! Ne aflam în prezenþa unui fenomen caracteristic acelei etape: afaceriºtii ºi, în general, cei obiºnuiþi sã trãiascã din expedimente deveneau – datoritã lãcomiei lor ºi deºi parte din ei posedau diplome universitare – victime ale escrocilor analfabeþi. În procesul cunoaºterii fenomenului infracþional, întregul nostru colectiv a putut sesiza rapide ºi inexplicabile înavuþiri în mediul infractorilor þigani, cu toate cã acestora nu li se putea reþine în sarcinã sãvîrºirea vreunei spargeri sau tîlhãrii. Numeroºi membri ai familiilor de þigani ºi-au construit pe atunci vile, în ciuda faptului cã nu aveau surse de cîºtig legal. Aceastã constatare stranie ne-a stimulat sã le supraveghem atent activitatea pe perioade îndelungate, îmbinînd rãbdarea cu meticulozi-

tatea ºi perseverenþa. Într-o bunã zi a sosit ºi ceasul socotelilor. „Experþii” au fost surprinºi în flagrant delict, la domiciliu, pe cînd „falsificau” demonstrativ o bancnotã, pentru ademenirea unor foºti proprietari. La vremea lor, aceºtia din urmã nu se dãduserã în lãturi de la cele mai deºãnþate escrocherii ºi acþiuni frauduloase, dar ºtiuserã sã evite pedeapsa, manevrînd cu abilitate în hãþiºul legilor din vechiul regim. De data aceasta, înºelãtorii erau ei înºiºi pãcãliþi. ªi, colac peste pupãzã, poliþia! Fireºte, am confiscat toate monedele de aur gãsite la faþa locului ºi i-am arestat, fãrã discriminare, pe toþi cei implicaþi. Dar cu aceasta acþiunea noastrã nu se încheiase: trebuia sã identificãm ºi pe ceilalþi pãgubaºi (mai tîrziu am constatat cã erau vreo 40), care nu au reclamat necazul la timpul cuvenit, convinºi cã-ºi vor salva rezervele de aur. Noi am transferat întreg materialul documentar colegilor din cadrul altor formaþiuni, care, acþionînd cu tact ºi pricepere, au reuºit printr-o muncã perseverentã sã descopere ºi sã confiºte însemnate cantitãþi de aur, avînd astfel satisfacþia datoriei îndeplinite. Experimentaþii ofiþeri Octavian Mihãilescu, Ion Avram, Mircea Grigorescu, Ion Vãduva, Gheorghe Volanschi ºi alþii au lucrat cu pasiune timp îndelungat pe aceastã linie, exploatînd numeroasele surse depistate pe calea anchetei. ªi fiindcã veni vorba de aur... aº vrea sã evoc ºi o afacere cu bijuterii. (va urma) DUMITRU CEACANICA

feþele de cenuºã, aici se aflã ºase inºi care ºi-au manifestat lipsa lor totalã de patriotism. Ei bine, aceºti indivizi vor alcãtui prima grupã de ºoc a bazei noastre! Asta ne-a tãiat respiraþia pe care ºi aºa ne-o þineam de multã vreme. ªase oameni de la baza noastrã fuseserã aleºi pentru a muri primii... Primele bombe umane de la baza Hiro... Este imposibil de spus cînd anume s-au nãscut forþele care au condus la naºterea rãzboiului sinucigaº japonez, cel mai ciudat ºi mai straniu rãzboi pe care 1-a cunoscut istoria vreodatã. Au apãrut ele cu mai bine de douã mii cinci sute de ani, în epoca primului împãrat din dinastia Djiuma, urmaºul zeiþei soarelui? Sau au apãrut în epoca feudalã, douãzeci de secole mai tîrziu, pentru a întruchipa spiritul mîndru al samurailor? Dar indiferent de unde ºi de cînd vin aceste forþe, ele s-au concentrat asupra mea în anul 1943, pe cînd aveam cincisprezece ani. Atunci devenisem campion al Japoniei la zborul cu planorul. Am visat sã zbor încã de cînd eram copil. La vîrsta de 14 ani am început sã frecventez cursurile de zbor fãrã motor din Onomici. În felul acesta, în timp ce ceilalþi ºcolari erau obligaþi sã-ºi petreacã timpul liber muncind în fabrici pentru rãzboi, eu fãceam zilnic cîte douã ore de antrenament. Toþi tinerii se pregãteau antrenîndu-se la judo, scrimã cu sabia, la armã de foc, pînã ºi copiii din ºcolile generale exersau apãrarea cu bastonul de bambus. La început, la antrenament, ne trãgeam unul pe altul pe o luncã, viitorul pilot prefãcîndu-se cã stãpîneºte comanda de direcþie ºi de înãlþime. Apoi, încet-încet am început sã ne ridicãm în vãzduh, mai întîi doar cîþiva metri deasupra pãmîntului, pe parcursul a treizeci de secunde. Dar ce importanþã are asta? Important era cã zburam! Dupã ce am început sã stãpînim elementele de bazã am fost ridicaþi mai sus, rãmînînd în aer cîteva minute.

ªi astfel a început sã se nascã în noi un sentiment al înaripatelor – sentimentul zborului. În felul acesta m-am calificat pentru campionatele naþionale. Luau parte vreo ºase sute de concurenþi. Juriul aprecia timpul rãmas în aer, distanþa zborului la înãlþimea indicatã, iscusinþa în atacarea virajelor în arc cu dimensiuni date, precum ºi unghiul de aterizare. Fiecare participant executa patru zboruri. Spre disperarea mea, dupã primele trei probe pe care le-am executat aproape perfect, aveam de-acum titlul de campion în buzunar. Apoi m-am ridicat în vãzduh pentru a patra oarã. Planorul mã asculta ca ºi cînd am fi fost o singurã fiinþã. Mi-am aruncat privirea în jos: pãdurea mã privea rãsturnatã. M-am rotit de trei ori apoi am început coborîrea. Dupã exact treizeci ºi opt minute de la start am aterizat. Arbitrii prelungeau clipele pronunþãrii rezultatului. Apoi, deodatã, s-a auzit: „Jasuo Kuvahara, 340 puncte, locul întîi în proba individualã...”. Capul a început sã mi se învîrteascã, nici n-am mai auzit cine a venit pe locul al doilea. Prietenii mã bãteau pe umeri. Devenisem campion al Japoniei Imperiale! Dar nici prin cap nu-mi trecea cã aceastã victorie îmi va schimba, curînd de tot, cursul întregii mele vieþi... Cînd noutatea gloriei mele s-a risipit ºi au început din nou zilele de toate zilele, au reînceput sã mã bîntuie din nou îndoielile. Mã cuprinsese o spaimã atotprezentã, ca o ceaþã rostogolitoare în valuri mari, care nu dau voie soarelui rãsãrit sã-ºi arate faþa. În februarie 1943 americanii ocupaserã GuadalCanal, dar piloþii noºtri deþineau superioritatea asupra inamicului, erau mai curajoºi ºi zburau pe aparate mai bune, dupã cum ne asigurau, zi de zi, radioul ºi gazetele. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 25 mai 2018

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (47) Povestire înfricoºãtoare despre ascultarea de pãrinþi ºi despre respectul pentru Sfînta Liturghie (1) În zilele împãratului Teodosie cel Mare, care a împãrãþit între anii 379-395, trãia în Constantinopol un om virtuos ºi bogat, care avea un singur fiu, pe nume Teofil. La bãtrîneþe, acesta a sãrãcit mult ºi, neavînd cele necesare trupului, a zis cãtre fiul sãu: - Iatã, fiule, dupã cum vezi, eu sînt slab ºi sãrac atît de mult, încît nu mai pot face faþã nevoilor vieþii. Aº vrea aºadar sã te rog sã-mi faci un serviciu, ca sã mã izbãvesc ºi eu, sãrmanul, la bãtrîneþile mele ºi ca sã te învredniceºti ºi tu, prin ascultarea pe care o vei face, sã mergi în împãrãþia Cerurilor. Iar bãiatul a rãspuns: - Spune-mi orice vrei, tatã, ºi eu voi asculta de porunca ta. Atunci bãtrînul i-a zis fiului sãu: - Fericitul Avraam avea un fiu ºi s-a dus pe munte ca sã-l înjunghie, iar acela nu s-a întors din drum ºi încã ºi lemnele pentru jertfa le-a cãrat cu bucurie ºi l-a urmat pe tatãl sãu cu multã bunãvoinþã. ªi nu numai el, ci ºi mulþi alþii au ascultat de pãrinþii lor ºi n-au avut vãtãmare. Aºa sã faci ºi tu, fiul meu preaiubit, sã asculþi de porunca mea ºi nãdãjduiesc în iubitorul de oameni Dumnezeu cã nu vei regreta. A zis Teofil cãtre el: - Nu cumva vrei ºi tu sã mã omori? Acela a rãspuns: - Sã nu fie, fiule, sã sãvîrºesc asemenea pãcat. Ci îþi dau poruncã sã primeºti sã te vînd ca rob al meu, ca sã-mi pot duce bãtrîneþile, ca sã nu umblu ca un cerºetor, cerînd milostenie, ºi fie ca preamilostivul Dumnezeu sã aibã milã de tine pentru aceastã faptã bunã pe care o faci, sã-þi dea bogãþii nesfîrºite în aceastã lume ºi sufletul tãu sã-l odihneascã în sînul lui Avraam. Iatã ºi a doua poruncã a mea pe care s-o pãzeºti pînã în ceasul morþii tale: orice slujbã ai primi ºi oriunde te-ar trimite stãpînul tãu, þine minte sã mergi mai întîi la Sfînta Liturghie, cînd este vremea, apoi du-te iarãºi la lucrul tãu. De asemenea, sã ai mare evlavie la

Maica Domnului. Dacã faci acestea, Domnul te va izbãvi de mari ºi nesuferite necazuri. Bãiatul a rãspuns cu multã bunãvoinþã: - Voi face cum ai poruncit, tatã. În ziua urmãtoare, tatãl ºi-a vîndut fiul unui patrician, conducãtor al palatului, cu numele Constantin, care l-a plãcut foarte mult pe tînãr pentru mare lui ascultare, cuminþenie, smerenie, frumuseþe a chipului, pentru cunoºtinþele sale ºi pentru învãþãtura pe care o avea, ºi îl avea mereu în tovãrãºia ºi la masa sa, pentru cã-1 slujea cu multã sîrguinþã. Într-una din zile, stãpînul lui, mergînd la împãrãþie, ºi-a uitat geanta în care avea poruncile împãrãteºti. L-a trimis deci pe Teofil sã se ducã degrabã sã i-o aducã. Iar tînãrul a alergat cît a putut. A intrat cu îndrãznealã în camera patricianului ºi a luat geanta. În ceasul acela, în pat se afla soþia patricianului, sãvîrºind adulter cu un rob. Tînãrul, din prea multã grabã, nu i-a observat. Dar acei ticãloºi care sãvîrºeau pãcatul au urzit împotriva lui, cãutînd sã-l piardã. Cînd a sosit patricianul, soþia i-a spus: - De aceea l-ai cumpãrat pe robul acesta, ca sã vinã în patul meu ºi sã mã siluiascã? ªi dacã nu l-aº fi strigat pe cutare sã mã ajute, m-ar fi batjocorit, mizerabilul! Nu cumva sînt eu dintr-un neam de nimic ºi mã nesocoteºti? Pe cinstea pãrinþilor mei ºi pe mîntuirea sufletului meu te prevestesc cã, dacã mîine nu voi vedea tãiat capul acestui rob neruºinat ºi obraznic, nu mai stau nici un ceas în casa ta, ci mã despart de tine ºi-mi iau zestrea mea. Auzind acestea, patricianul s-a mîniat pe robul sãu ºi i-a fãgãduit cã va face dupã voia ei. În ziua urmãtoare, s-a întîlnit în palat cu administratorul sãu ºi i-a zis: - Mîine dimineaþã îþi voi trimite un rob de-al meu ºi, cînd o sã vinã, taie-i capul, pune-l într-un sac, leagã-l la gurã ºi trimite-l la mine. Administratorul a rãspuns: - Eu nu fac judecatã nedreaptã, numai dacã trei oameni mãrturisesc în scris cã este vrednic de moarte, îl voi ucide. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Carte de cãpãtîi (48) Sã înãlþãm cu toþii o rugãciune de mulþumire cãtre Tatãl Ceresc, care ne-a permis sã ne naºtem ºi sã vieþuim pe acest pãmînt ºi în aceastã credinþã strãbunã, atît de folositoare pentru cei vii, cît ºi pentru cei morþi:

RUGÃCIUNE DE MULÞUMIRE PENTRU FACERILE DE BINE PRIMITE DE LA DUMNEZEU „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurãrilor ºi a toatã milostivirea, a Cãrui milã este nemãsuratã ºi iubire de oameni adînc neajunsã, la a Ta slavã cãzînd, cu fricã ºi cu cutremur, ca un rob nevrednic, cu umilinþã aduc acum mulþumire bunãtãþii Tale, pentru binefacerile ce au fost asupra robului tãu (numele); ºi ca pe Domnul, Stãpînul ºi Binefãcãtorul Te slãvesc, Îþi cînt ºi Te laud. ªi iarãºi, cãzînd înaintea Ta, mulþumesc, rugînd cu umilinþã nemãsurata ºi nespusa Ta milostivire ca, precum ai binevoit a primi acum rugãciunile robului Tãu ºi cu milostivire l-ai învrednicit a i se împlini cererile, aºa ºi de acum înainte învredniceºte-l a spori în dreapta credinþã, în dragostea cea cãtre Tine ºi cea cãtre aproapele ºi în toate faptele cele bune ºi a dobîndi ale Tale binefaceri, împreunã cu toþi credincioºii Tãi. Mîntuieºte-i de toatã reaua întîmplare, dãruindu-le pace ºi liniºte. ªi ne învredniceºte pe toþi, totdeauna, mulþumire a aduce, cele prea bune a grãi ºi cînta Þie ºi Celui fãrã de început al Tãu Pãrinte ºi Preasfîntului ºi Bunului ºi de-viaþã-fãcãtorului Tãu Duh, Dumnezeului nostru, Dãtãtorului nostru de bine, în vecii vecilor. (Aceastã rugãciune se cuvine a fi spusã întotdeauna dupã ce cererile ne-au fost ascultate de Tatãl Ceresc). „Mulþumiþi fiind noi nevrednicii robii Tãi, Doamne, pentru ale Tale faceri de bine pe care le-ai revãrsat asupra noastrã, slãvindu-Te, Te lãudãm, bine Te cuvîntãm, mulþumim ºi mãrim a Ta bunãtate ºi ca niºte robi netrebnici, cu multã osîrdie, strigãm cãtre Tine: Slavã Þie, Dumnezeule, Dãtãtorul nostru de bine, slavã Þie „Nãscãtoare de Dumnezeu, ajutãtoarea creºtinilor, a ta folosinþã am dobîndit noi robii Tãi ºi cu mulþumire strigãm Þie: bucurã-Te Preacinstitã, de Dumnezeu Nãscãtoare, Fecioarã ºi ne izbãveºte pe noi din toate nevoile, cu rugãciunile Tale, ceea ce eºti una grabnicã folositoare“. Dumnezeu ne îndeplineºte rugãminþile cînd aceste sînt însoþite de fapte bune, post, chemãm mijlocirea sfinþilor, cînd

Urare

Sã-þi fie viaþa precum e cerul dimineaþa În luna lui cuptor Cînd munþii gem de dor, Cînd marea-i un covor… Sã-þi fie mintea precum e cerul fãrã nori, În nopþi de-a lui Gerar Cu stele de cleºtar, cînd noaptea dã pe jar… Sã-þi fie inima ca roua lui florar, Pe cîmpuri de muºtar Din frunþile de deal Ce nu au nici un mal… Sã-þi fie crezul Cu vîrful cãtre Cer, Privirea doar un þel ªi pasul plin de zel! Sã dai în mintea florilor de primãvarã, Sã rîzi cu florile de varã, Sã cînþi romanþe florilor de toamnã, ªi flori de zurgãlãi sã te tot ningã-n iarnã… Sã ai mereu privirea întoarsã cãtre Cer, Iar soarele sã te îmbrace în flori de meri, ªi stelele sã-þi cînte ler din ler, Sã nu ai drumul vieþii cu poveri… ªi sã-þi colind din loc în loc, Pe la portiþã flori de busuioc, Iar drumul vieþii sã-þi fie doar cu rod, Sã n-ai pe la rãspîntii nici un nod… Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

sînt fãcute în faþa icoanelor ºi a moaºtelor, avînd grijã sã nu cerem ceva pãgubitor, sã fim evlavioºi ºi stãruitori în rugãciunea noastrã. Trebuie sã învãþãm a ne ruga atît pentru binefãcãtorii noºtri, cît ºi pentru duºmanii noºtri.

RUGÃCIUNE PENTRU VRÃJMAªI „Doamne, învaþã-mã sã cunosc mãrirea ºi bunãtatea Ta. Dã-mi inimã curatã ºi lesne-iertãtoare, dã-mi cãinþã pentru supãrãrile pe care le-am fãcut altora. Dã-mi dragoste sã pot rãbda în pace necazurile ce-mi vin din partea lor, ca sã pot împlini porunca Ta. Doamne, ajutã-mã sã nu fac rãu celor ce-mi fac rãu ºi pe cel ce mã blestemã, eu sã-l binecuvîntez. De va flãmînzi vrãjmaºul meu, eu îi voi da pîine ºi de va înseta, îi voi potoli setea. De va cãdea, îl voi ridica; ºi de va rãtãci, îl voi îndrepta. Doamne, sînt neputincios; ajutã-mã cu darul Tãu sã fiu statornic în poruncile Tale ºi sã le împlinesc. Trimite îndurarea Ta peste vrãjmaºii mei ºi inima lor o întoarce cu dragoste asupra mea. Alungã de la mine suferinþele ºi neodihna care îmi vin de la ei ºi împacã-ne cu harul Tãu. Fã, Doamne, ca ºi vrãjmaºii mei sã cunoascã voia Ta. Lumineazã-le cugetul ºi inima lor o umple de bunãtate. Dã, Doamne, pacea Ta în inimile noastre ale tuturor, ca trãind în bucurie ºi în unire sã putem zice cãtre Tine: «ºi ne iartã nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri». Cã Þie se cuvine slavã, cinste ºi închinãciune, în veci. Amin. Doamne, Cel Ce Te-ai rugat pentru rãstignitorii Tãi, iubitorule de suflete, ºi ai poruncit ºi robilor Tãi sã se roage pentru vrãjmaºi, iartã pe cei ce ne urãsc ºi ne apasã pe noi. Îndepãrteazã-ne de la orice rãutate ºi vicleºug, îndreptîndune cãtre viaþa cea cu dragoste frãþeascã ºi lucrãtoare de bine. Pentru aceea, cu smerenie ne rugãm ºi într-un gînd Te slãvim pe Tine Bunule, Iubitorule de oameni. Amin”. Ori de cîte ori îþi simþi sufletul zbuciumat ºi vrei sã te liniºteºti, spune rugãciunea: „Gol ºi descoperit stau înaintea Ta, Doamne, cunoscãtorule de inimi, mãrturisindu-mi pãcatele, pentru cã greu mã apasã. N-am liniºte ºi n-am odihnã, Doamne, iar vrãjmaºul mã chinuie. Miluieºte-mã, Doamne, pe mine, pãcãtosul, ºi izbãveºte-mã, Doamne al iertãrii, pentru a putea afla calea zilei de mîine. Amin!“ (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Pildã creºtinã Moduri de vedere Mulþi sînt de pãrere cã omenirea se împarte în pesimiºti, optimiºti ºi realiºti. Din cauza problemelor mari din economie, societate ºi mediul înconjurãtor, mulþi oameni se îndreaptã mai degrabã spre un model de vedere sceptic. Cine sã rezolve toate problemele? Au poate totuºi dreptate prorocii despre sfîrºitul lumii? Aºa se plîng pesimiºtii. „Prostii“ - aºa spun optimiºtii. În orice crizã se aflã o ºansã! Din toate greutãþile, omenirea va ieºi întãritã. Recunoaºte numai potenþialul pozitiv în problemã! Existã chiar un club al optimiºtilor, care nu vor sã lase sã se apropie nimic negativ de ei. Apoi sînt ºi realiºtii. Ei se strãduiesc sã aibã o vedere obiectivã asupra lucrurilor, iar în cazul problemelor nici nu le exagereazã, nici nu vorbesc frumos despre ele. Dar reuºesc aºa ceva? Modul cum vede fiecare o problemã este întotdeauna diferit. Educaþia, mediul, starea de spirit ºi caracterul influenþeazã judecata. Astfel, tot ce gîndeºte realistul rãmîne incomplet. Din fericire, existã însã o sursã în care putem gãsi un mod de vedere, care corespunde deplin realitãþii. În Biblie, Dumnezeu ne-a explicat cum trebuie sã vedem lucrurile. Sentinþa lui Dumnezeu este pe deplin dreaptã, El nu trece cu vederea nimic. Cine vrea sã ºtie cum se vor desfãºura mai departe lucrurile în aceastã lume, cum este într-adevãr omul ºi cum a rezolvat Dumnezeu problema pãcatului, sã citeascã aceastã carte: Biblia.


„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 25 mai 2018

MOZAIC

MOZAIC

Cercetãtorii chinezi au reuºit, în premierã, clonarea maimuþelor

Sfatul medicului La ce riscuri te supui dacã amîni tratarea unei leziuni de menisc?

Douã maimuþe au pãºit pe urmele oii Dolly, clonate în 1996, ºi au devenit primele primate care au fost clonate în urma transferului de ADN. Cele douã exemplare identice de macac cu coadã lungã, Zhong Zhong ºi Hua Hua, s-au nãscut în urmã cu opt sãptãmîni, respectiv ºase sãptãmîni, într-un laborator din China. Succesul cercetãtorilor chinezi marcheazã un moment semnificativ în cercetarea privind clonarea. Studiul privind clonarea maimuþelor a fost publicat în revista „Cell“. Scopul oamenilor de ºtiinþã a fost acela de a netezi calea cãtre obþinerea unor populaþii de maimuþe uniforme din punct de vedere genetic; acest tip de cercetare poate fi personalizat pentru a fi folosit în domeniul afecþiunilor umane. În urmã cu 20 de ani, oaia Dolly a fãcut istorie dupã ce a fost clonatã la Roslin Institute din Edinburgh. Acea procedurã a reprezentat prima clonare reuºitã a unui mamifer pornind de la o celulã somaticã adultã prelevatã din ugerul unei ovine din rasa Finn Dorset. De atunci, multe alte animale au fost create în laborator pe baza tehnicii de clonare numitã transfer nuclear de celule somatice (TNCS), ce presupune transferul de ADN din nucleul unei celule somatice într-un ovul al cãrui nucleu a fost înlãturat ºi care este apoi stimulat sã se dezvolte într-un embrion. Printre acestea se numãrã oi, vaci, porci, cîini, pisici, ºoareci ºi ºobolani. Însã, pînã în prezent, nu fusese clonatã nici o maimuþã. Echipa de cercetãtori chinezi condusã de Qiang Sun, director al Centrului de cercetãri pe primate non-umane din cadrul Institutului pentru Neuroºtiinþe al Academiei de ªtiinþe din China, al cãrui sediu se aflã în Shanghai, a reuºit aceastã performanþã prin utilizarea unor celule de þesut conjunctiv embrionar. Dupã transferul ADN-ului în ovulele donatoare a fost utilizatã reprogramarea geneticã pentru activarea sau dezactivarea genelor care ar fi suprimat în mod normal dezvoltarea embrionului. Zhong Zhong ºi Hua Hua sînt rezultatul a 79 de tentative

Tatuajele viitorului. De la tatuajul sonor la tatuajul viu Noi forme de tatuaje, care folosesc tehnologii moderne, au fost puse la punct în ultimul an. De la tatuajul muzical la cel viu, bazat pe bacterii, tatuajele vor putea în viitor nu doar sã ne individualizeze printr-un desen personalizat, ci ºi sã ofere informaþii legate de starea de sãnãtate a purtãtorului sau despre pericole ambientale.

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester DR. TAREK NAZER United. de transfer nuclear. Alte douã maimuþe au fost clonate dintr-un alt tip de celulã adultã, însã acestea nu au supravieþuit. Maimuþele clonate le vor da ocazia oamenilor de ºtiinþã sã rãspundã la multe întrebãri legate de biologia primatelor. „Pot fi produse maimuþe clonate care au acelaºi fond genetic, cu excepþia genei manipulate. Acest lucru va duce cãtre obþinerea de modele reale (utile) nu numai pentru afecþiuni cerebrale genetice, ci ºi pentru cancer, tulburãri ale sistemului imunitar sau metabolice ºi va oferi posibilitatea de a testa eficacitatea substanþelor medicamentoase împotriva acestor boli înainte de utilizarea lor clinicã“, a menþionat Sun. Tehnic, Zhong Zhong ºi Hua Hua nu sînt primele primate clonate. Acest titlu este deþinut de Tetra, o maimuþã rhesus nãscutã în 1999 în urma aplicãrii unei tehnici mult mai simple, care nu a implicat transferul ADN. Este vorba despre acelaºi proces care duce la naºterea de gemeni naturali, în urma cãruia nu pot rezulta mai mult de patru urmaºi simultan. SCIENTIA.RO Siggard, a reuºit sã combine arta cu tehnologia ºi sã realizeze acest tatuaj care reprezintã de fapt imaginea undelor (frecventelor) sonore care poate fi cititã ºi interpretatã cu ajutorul unui smartphone ºi care reproduce melodia sau sunetul pe care îl tatuãm. Cum funcþioneazã? Se înregistreazã sunetul dorit, de exemplu melodia preferatã, pe o duratã de maximum un minut, într-o aplicaþie pe smartphone care produce o imagine a undelor sonore. Aceastã imagine este tatuatã ulterior pe piele ºi poate fi descifratã cu o aplicaþie realizatã de Nate Siggard. Un tatuaj deci sonor care poate fi ascultat oricînd!

Tatuajul viu

În prezent, tatuajul reprezintã o modalitate de a ne caracteriza, de a exprima senzaþii ºi sentimente sau, pur ºi simplu, un gust estetic. Bãrbaþi ºi femei de toate vîrstele recurg la aceastã tehnicã pentru a se exprima ºi a transmite un mesaj celor din jurul lor. Fantezia celor care executã tatuaje, dar ºi a celor care recurg la aceastã tehnicã nu are limite. Paleta de tatuaje este diversã; de la un tatuaj extrem de mic, aproape invizibil, la tatuaje colorate care acoperã mare parte din pielea corpului. Iatã însã cã recent au fost puse la punct noi tehnologii care permit efectuarea unor tatuaje complet diferite faþã de cele pe care le cunoaºtem ºi le admirãm în jurul nostru.

Poate ºi mai interesant este însã noul tatuaj viu, pus la punct de cãtre un grup de cercetãtori de la MIT (Massachusetts Institute of Technology). Aceºtia au dezvoltat o cernealã vie, care se poate aplica pe piele. Este vorba despre un fel de cernealã alcãtuitã din bacterii ºi o soluþie (hidrogel) care conþine apã ºi polimeri. Bacteriile utilizate sînt modificate genetic ºi rãspund la diverºi stimuli ambientali, colorîndu-se. Acest rezultat a fost obþinut dupã mai multe încercãri în cadrul cãrora cercetãtorii au folosit, fãrã succes însã, celule de mamifere. Acestea însã nu erau destul de rezistente ºi mureau în timpul procesului de efectuare a tatuajului, care era realizat prin depunerea de straturi succesive pe piele, cu diverse forme. Noul tatuaj viu, un aºa-numit tatuaj smart, pe bazã de bacterii, poate da informaþii extrem de utile asupra stãrii sãnãtãþii celor care s-au tatuat sau asupra calitãþii aerului pe care-l respirã, punînd în evidenþã diverºi poluanþi. Acest lucru este posibil întrucît bacteriile folosite se coloreazã în mod diferit atunci cînd sînt prezente anumite substanþe în piele sau în mediu. În prezent se studiazã modul în care tatuajul viu poate fi util în monitorizarea stãrii de sãnãtate, dînd informaþii asupra unor boli sau a unei stãri patologice înainte de manifestarea simptomelor care ne trimit la doctor.

Soundwave tatoo

Cãtre un calculator viu

Un prim tatuaj de acest fel se numeºte Soundwave tatoo, un adevãrat tatuaj sonor, care poate fi citit cu ajutorul unei aplicaþii pentru smartphone. Creatorul, Nate

Cercetãtorii de la MIT, Xuanhe Zhao, de la departamentul de inginerie mecanicã, ºi Timothy Lu, profesor de inginerie biologicã, electricã ºi informaticã, au însã

Leziunea de menisc este una dintre cele mai întîlnite afecþiuni ale genunchiului. Aceasta poate fi de cauzã traumaticã sau degenerativã. Genunchiul este alcãtuit din suprafeþe articulare, capsulã, ligamente ºi meniscurile intern ºi extern. Rolul meniscurilor este de a amortiza ºocurile ºi de nutriþie a cartilajului articular al genunchiului. O leziune de menisc de grad mic poate fi asimptomaticã sau poate provoca o senzaþie de disconfort ºi durere la mers îndelungat. Simptomele se pot manifesta de la disconfort la anumite activitãþi ale zilei pînã la blocarea genunchiului în flexie. Apariþia edemului însoþit de durere este de obicei pasul decisiv care trimite oamenii la medic. Diagnosticul se stabileºte dupã examinarea clinicã a genunchiului, folosindu-ne de anumite teste speciale; se va flexa genunchiul ºi apoi se va face extensie cu rotaþie internã sau externã, putîndu-ne da astfel seama dacã se pune presiune pe meniscul lezionat cu apariþia durerii la aceastã manevrã. Testele clinice sînt completate de examene imagistice de tipul rezonanþei magnetice, care ajutã la confirmarea diagnosticului ºi care va arãta cît exces de fluid este în genunchi ºi dacã o bucatã de menisc este ruptã ºi este liberã în articulaþie. Tratamentul unei leziuni de menisc este relativ uºor. Se rezolvã pe cale artroscopicã prin douã incizii mici de-o parte ºi de alta a genunchiului, prin care se introduc diverse instrumente artroscopice cu care se curãþã leziunea ºi o camerã sã vizualizãm articulaþia. În cazul în care meniscul este luxat, se recomandã suturarea acestuia ºi nu îndepãrtarea lui. Dupã intervenþia artroscopicã, pacientul poate cãlca pe piciorul operat dupã dispariþia efectului anesteziei. În cazul suturii meniscului, pacientul poate sã se sprijine pe membrul operat dupã 4-6 sãptãmîni. Dacã operaþia a fost fãcutã în stadiu incipient, imediat postoperator începe un program de recuperare de minimum douã sãptãmîni. Exerciþiile de kinetoterapie vin în completarea intervenþiei chirurgicale ºi au scopul de a îmbunãtãþi funcþia genunchiului. Este important sã creºtem masa muscularã din jurul genunchiului, deoarece este responsabilã în stabilizarea acestuia. Riscurile pot fi evitate dacã o leziune de menisc este tratatã la timp; se poate preveni acumularea masivã a lichidului de inflamaþie în articulaþie, care poate produce blocarea genunchiului, instabilitatea acestuia, avansarea leziunii ºi apariþia artrozei. www.consultatieortopedie.ro un obiectiv ºi mai ambiþios: realizarea unui calculator viu. Adicã folosirea bacteriilor pentru a pune la punct un tranzistor viu care sã fie la baza unui viitor calculator performant. Pentru aceasta însã este nevoie sã demonstreze, pe de o parte, cã bacteriile pot interacþiona realizînd un tranzistor, dupã care ar urma procesul de miniaturizare care sã permitã realizarea unui calculator de dimensiuni reduse cu performanþe asemãnãtoare cu cele ale calculatoarelor actuale. Noile tehnologii care folosesc proprietãþile materiei vii, în acest caz al bacteriilor, sînt din ce în ce mai prezente în viaþa noastrã; de la esteticã (tatuaje) la monitorizarea stãrii de sãnãtate ºi, poate, într-un viitor la calculatoare pe baze de bacterii. CÃTÃLINA CURCEANU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 25 mai 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Cînd Mafia devine Inchiziþie (3)

(urmare din pag. 1) ªi i-am mai repus în circulaþie acele poezii staliniste, din care reieºea o dragoste neþãrmuritã faþã de „poporul sovietic” ºi faþã de opera mãreaþã de colectivizare a agriculturii. Expulzat ulterior din Italia, pentru colaborare cu Securitatea, el avea sã fie recompensat cu înalte onoruri de membru C.C. al P.C.R. ºi deputat M.A.N, fiind, timp de 14 ani, redactor-ºef al ziarului „România liberã”, organul Frontului Democraþiei ºi Unitãþii Socialiste din România. Nici unul dintre dvs., cei prezenþi, nu ºtie cum se lucra cu acest zbir dogmatic, cum bãtea el cu pumnul în masã, cum ne-a pervertit sufletele ºi ne-a învãþat sintagma „Epoca de Aur”, brevetatã de el – dar eu ºtiu, fiindcã am lucrat cu el, am primit Mustrare Scrisã cu Avertisment, întrucît n-am dat prea mare atenþie numãrului festiv jubiliar, din 23 August 1974, pentru ca apoi, în octombrie 1975, la presiunile Securitãþii, care s-a deplasat în mai multe rînduri la redacþie, acest Paller sã-mi desfacã contractul de muncã, pentru cã îl criticasem în public pe fiul mai mic al secretarului general al partidului. Am sã-l rog pe Ticu Dumitrescu sã încerce, la timona Comisiei de Abuzuri, sã afle în ce condiþii a primit „dizidentul” de azi o vilã somptuoasã, în Cartierul Cotroceni, de la Gospodãria de Partid, ºi o maºinã nou-nouþã, tot de acolo, la preþul simbolic de 32.000 de lei, ºi un numãr scurt, dat de Securitate, 1-B-932. Recent, un coleg senator, care a trecut de la P.D.-F.S.N. la P.D.S.R., l-a fãcut cu ou ºi cu oþet pe acest cameleon, comparîndu-l cu un fel de Anti-Rege Midas, care e în stare sã transforme în noroi pînã ºi aurul. Sub conducerea lui, ziarul „România liberã” se face vinovat de moartea prin infarct a unor profesori universitari patrioþi, ca Doru Hociotã, Dumitru Ghiºe ºi Nicolae Giosan. Acesta e Octavian Paller, aliat cu P.M. Bãcanu, infractor de drept comun ºi colaborator al agentului K.G.B. Volodin, dupã cum el însuºi a recunoscut în scris. În linii mari, cam cu asemenea personaje lipsite de cea mai vagã urmã de caracter m-am luptat eu în presã ºi mã voi lupta pînã vor înceta sã mai prigoneascã oameni ºi sã învenineze atmosfera în România, indiferent dacã voi mai avea imunitate sau nu, dacã voi mai fi parlamentar sau nu. Am mai fost acuzat cã l-am criticat foarte dur pe László Tökés, dar astãzi, chiar colegii sãi de la U.D.M.R. Îmi dau dreptate, fãrã sã vrea, pentru cã episcopul amintit aruncã sãmînþã de vrajbã pretutindeni. Am mai fost, de asemenea, pus la stîlpul infamiei pentru criticile formulate la adresa Grupului pentru Dialog Social, dar ºi în acest caz am avut dreptate, fiindcã aþi vãzut de ce e capabilã aceastã organizaþie antiro-mâneascã, ce a fost în stare sã elaboreze ºi sã difuzeze un fel de studiu, în care îi acuza de nazism pe luptãtorii unioniºti din Basarabia. Veþi fi de acord cu mine cã acel cunoscut Apel cãtre Lichele îi vizeazã, în primul rînd, pe cei care ºi-au falsificat biografia, nicidecum pe cei care au avut ºi au curajul sã ºi-o asume, cu toate meritele ºi erorile lor. În definitiv, toatã aceastã înscenare care mi s-a pus la cale pe traseul celor 7 cãrãri dintre Procuratura Generalã – Ministerul Justiþiei – Comisia Juridicã a Senatului se referã la activitatea mea de ziarist. Dar prigonitorii mei nu pot pedepsi ziaristul, aºa cã se rãfuiesc cu senatorul! Diferenþele de opticã ºi deplasarea de accent sînt vizibile cu ochiul liber. Unde am greºit eu ca senator? Luaþi la mînã stenogramele tuturor ºedinþelor Parlamentului ºi veþi vedea cã n-am insultat pe nimeni, niciodatã, decît, cel mult, am rãspuns la atacurile unora ºi altora. A muta niºte banale pamflete din arena presei în arena politicii, mi se pare o gafã impardonabilã a celor 3 organisme de care am pomenit. Nu este nici timpul, nici locul sã demonstrez ce a însemnat pamfletul în Istoria presei române ºi mondiale. Încercaþi sã extrageþi de la temeliile literaturii române pamfletul „Baroane”, de Tudor Arghezi, ori de la temeliile literaturii franceze pamfletul „J’accuse”, de Emile Zola, ºi veþi vedea cum edificiul se clatinã

puþin. Fireºte, mi se poate spune cã pamfletele mele nu se ridicã la înãlþimea celor invocate, dar asta nu intrã în sarcina juriºtilor, ci a Istoriei Literare ºi a judecãþii marelui public, prezent ºi viitor. A extrage niºte fragmente din revistele mele, uneori cu penseta, alteori cu forcepsul, ºi a le da înveliº juridic pentru a ilustra o texã prefabricatã, iatã o operaþiune sinistrã a Procuraturii Generale ºi a Ministerului de Justiþie, unde troneazã un fiu de ilegalist, care se lãuda în tinereþe cã e nepotul lui Walter Roman ºi care pînã în 1989 a fost consilierul Suzanei Gîdea. Va veni vremea cînd unii înalþi funcþionari de la aceste instituþii vor fi traºi la rãspundere pentru uºurinþa condamnabilã cu care au irosit timpul ºi banii pentru a scorni, luni de zile, pretextele juridice ale unei minciuni. Cu stilul acesta de lucru, s-ar putea ca Procuratura Generalã ºi Ministerul Justiþiei din România sã-l dea în judecatã ºi pe Aritstotel din Grecia, pentru calomnie, fiindcã a afirmat cã omul este „zoon politikon”, adicã „animal politic”. Dar, domnilor Vasile Manea Drãgulin ºi Gavril Iosif Chiuzbaian, de ce v-aþi rezumat numai la niºte frînturi decupate cu foarfecã, aidoma emisiunilor pentru copii ale Televiziunii, consacrate Cercurilor de mîini îndemînatice, ori jocului Lego, ºi n-aþi pus cap la cap ºi niscaiva caricaturi sau epigrame din revistele mele?! Dar numai ºi numai din revistele mele, nicidecum ale altora, fiindcã redactorii-ºefi de pe la alte publicaþii nu candideazã la Preºedinþia României. Voi reproduce aici, pentru uzul domnilor Drãgulin ºi Chiuzbaian, cîteva dintre insultele revoltãtoare care au fost proferate în mass-media româneascã ºi se constituie în atacuri de leznaþiune, dar ei nu s-au mai sesizat din oficiu, probabil cã erau ocupaþi cu inaugurarea încã unui sediu de judecãtorie de ocol, ori se rãzboiau cu cerbii de la Palatul Elisabeta, sau voiajau prin strãinãtate. În „România literarã”, condusã de un coleg senator care tot se luptã pentru distrugerea mea de vreo 15 ani, a apãrut, negru pe alb, cã „România e o rezervaþie a psihopaþilor” ºi cã e o „Þarã cu trãsãturi de hibrid asiatico-patagoneze”. Tot acolo, Ion Iliescu a fost aºezat lîngã Hitler ºi Stalin. Faptul cã revista amintitã e salvatã, periodic, de faliment, cu banii aventurierului de origine maghiarã George Sörös are semnificaþia sa adîncã. Chiar o serie de senatori ºi deputaþi l-au numit, public, pe dl. Ion Iliescu „piaza rea a Poporului Român”, „kaghebist”, ºi cîte ºi mai cîte, dar nimeni nu s-a mai sesizat, fiindcã ei nu candidau la Preºedinþie ºi nu reprezentau un potenþial adversar. În revista „Contemporanul”, directorul publicaþiei l-a numit pe Mihai Viteazul „paranoic”. În revista „Tribuna”, un rabin abuziv, astãzi defunct, l-a acuzat pe Mihai Eminescu de huliganism, fascism ºi demenþã. Încercaþi, doamnelor ºi domnilor, sã pulverizaþi miturile Eroului Naþional ºi ale Poetului Naþional, ale fiecãrui popor, ºi acel popor va înceta sã mai existe! Gîndiþi-vã ce s-ar fi întîmplat dacã în Anglia erau batjocoriþi într-un asemenea hal Richard Inimã de Leu ºi William Shakespeare, sau, în Franþa, Ioana D’Arc ºi Victor Hugo, ori în Italia, Garibaldi ºi Dante Alighieri. Dar acolo nu e posibil aºa ceva, pe cînd la noi, în România, unde sînt cele mai multe „cozi de topor” pe cap de locuitor, totul este admis ºi chiar încurajat. Aº mai exemplifica ºi prin acuzaþia adusã lui ªtefan cel Mare, cum cã ar fi fost curvar ºi beþiv, ºi cã Biserica Ortodoxã ar fi fãcut o mare greºealã sanctificîndu-l, aceastã ofensã scandaloasã a apãrut în ruºinea presei române, „Evenimentul zilei”, dar Istoria acestor vremuri na consemnat cã senatorul PDSR de Iaºi, Ion Solcanu, sã ia vreo atitudine în apãrarea acelei legende vii a Moldovei ºi a întregii românitãþi, în schimb el a fãcut presiuni publice asupra ministrului Justiþiei sã mã înfunde pe mine, mai tare, mai repede, mai adînc ºi, dacã se poate, cu cît mai multe dosare. Frumos îþi mai sade, domnule Solcanu, în posturã de inchizitor-ºef, dupã ce o bunã parte dintre problemele muncitorilor, sindicaliºtilor ºi ale altor oameni nevoiaºi din Iaºi le-am rezolvat eu,

dupã cum poate atesta ºi prefectul judeþului, la care am intervenit de atîtea ori, fiindcã sãrmanii moldoveni apelau la mine. Acum, vizibil alertat de creºterea popularitãþii unui alt candidat la Preºedinþie, dl. Petre Roman – iatã cã dl. Ion Solcanu declarã la Iaºi, conform presei de azidimineaþã, cã, citez, „îi va dispãrea zîmbetul electoral atunci cînd lumea va lua cunoºtinþã de dosarele pe care le are”. Numai cã dosarele astea existã de vreo 2 ani, de ce le vînturã abia acum dl. Ion Solcanu? Nu s-a mai sesizat nimeni din oficiu atunci cînd, la Congresul UDMR din ianuarie 1993, preºedintele PL’93, deputatul Horia Rusu, a afirmat cã el „sprijinã federalizarea României”. O ofensã de neiertat a adus întregului Neam Românesc un dizident pe nume Paul Goma, care a susþinut în revista „elitelor” cu pretenþii, „22”, cã românii n-au ajuns încã la stadiul de popor, ei fiind încã turmã (?!). Dar, cei doi juriºti amintiþi nu s-au sesizat nici împotriva emisiunii „Ruºinea de a fi român”, difuzatã pe Postul Naþional de Televiziune, care a fãcut sã curgã rîuri de lacrimi pe obrajii românilor umiliþi. Nu mai departe decît în 1993, Petre Roman declara la Veneþia cã „Guvernul Vãcãroiu e un Guvern fascist”, dar, dupã o uºoarã vîlvã, orice discuþie s-a stins. Sã mai pomenesc, oare, de suita inimaginabilã de jigniri care au fost aduse Poporului Român pe acelaºi Post Naþional TVR, la emisiunea în limba maghiarã, printre care ºi „gluma” conform cãreia gaura din steagul României reprezintã judeþele Harghita ºi Covasna? Sã mai amintesc de unele publicaþii în limba maghiarã, cum este faimoasa „Tromf”, unde românii erau fãcuþi „boi” ºi „porci”, iar Ion Iliescu era scufundat grafic într-o oalã a canibalilor, care aveau, totuºi, milã de el, ºi afirmau, textual, cã nu mãnîncã ei orice prost?! În treacãt fie spus, dacã aº enumera aici toate actele pe care le-au sãvîrºit unii parlamentari ai UDMR, în frunte chiar cu un membru al Comisiei Juridice, care acum are iluzia cã hotãrãºte el soarta mea – cred cã n-am mai termina ºedinþa asta pînã la sfîrºitul actualei sesiuni. A primit iredentismul maghiar vreo sancþiune legalã, domnilor Oliviu Gherman ºi Ion Solcanu? V-aþi sesizat cumva din oficiu, domnilor Drãgulin ºi Chiuzbaian, cã românii sînt jigniþi pe strãzile Ardealului cu calificative infamante, ca „uite maimuþa” ºi „valahi împuþiþi, Ardealul e unguresc!”, sau pentru cã mii de familii de români au fost alungate din judeþele Harghita ºi Covasna, ori atunci cînd deputatul UDMR Borbely Imre a cerut, în 6 mai 1995, „federalizarea României”, sau cînd alþi parlamentari UDMR ne-au acuzat de pogrom ºi deznaþionalizare pe la toate organismele internaþionale? Eee, nu-i e bine vacii noastre, domnilor care ar trebui sã aplicaþi legile statului ºi sã vegheaþi la integritatea teritorialã a României! În toate aceste samavolnicii, ca ºi în atîtea altele, de aceeaºi facturã, nu v-aþi implicat în nici un fel, parcã s-ar fi petrecut într-un film artistic, pe care îl vizionaþi noaptea, în tihnã, la televizor, cu berea rece la cap – bine, în schimb, cã mã hãrþuiþi pe mine, eu fiind unul dintre puþinii care au fãcut ceea ce ar fi trebuit sã faceþi voi, adicã am condamnat cu vehemenþã batjocorirea Neamului Românesc. Ce fel de Justiþie e asta, domnilor Drãgulin ºi Chiuzbaian? Unde aþi învãþat-o? La cursuri de zi, sau la fãrã frecvenþã? Ori poate ca propagandiºti de profesie? ªi de ce o aplicaþi în România, împotriva voinþei Poporului Român? În aceeaºi ordine de idei, numeroºi oameni se întreabã, pe bunã dreptate: a terminat oare Justiþia cu mafioþii, ºi hoþii, ºi tîlharii, ºi trãdãtorii, ºi traficanþii, ºi contrabandiºtii, ºi corupþii, ºi evazioniºtii – de se ocupã acum de un om care poate face dovada cã, de 6 ani, a luptat pe viaþã ºi pe moarte cu toate aceste canalii? Domnilor, nu cumva tentativa asta odioasã, a voastrã, face parte dintr-un plan mai vast de lichidare a justiþiarilor ºi, prin ricoºeu, de intimidare a tuturor acelora care ar îndrãzni sã se mai lupte pentru adevãr ºi dreptate?! Marele vostru ghinion este cã exact în aceste zile în care vã zbateþi sã-mi ridicaþi mie imunitatea ºi sã iau calea tribunalelor, (va urma)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 25 mai 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

„– Nici nu vrem sã auzim de Moldova, cã acolo perceptorii îþi iau ghiruri, dar în Austria ce avem, multpuþin, îi al nostru, nu ni-l ia nimeni, iar dacã am plãtit ghirul, stãpînirea nu ne mai cautã nod în papurã. Fãrã îndoialã, comisia austriacã s-a arãtat foarte «dezamãgitã» de hotãrîrea þãranilor din satele ce urmau sã fie retrocedate României. – Vedeþi, domnilor, ce se întîmplã? – au întrebat emisarii guvernului de la Viena pe cei din comisia româneascã de delimitare a frontierei. Statul nostru e dispus sã trãiascã în înþelegere cu Regatul Român ºi, pentru aceasta, a consimþit sã-i cedeze cîteva zeci de sate cu populaþie româneascã, dar oamenii nu vor aceasta. Ei se simt mai bine ca supuºi ai statului austriac ºi n-avem dreptul sã le cãlcãm voinþa… Evident, în 1886 la frontiera austro-românã nu s-a produs nici o schimbare. Iar bieþii þãrani români din satele ce urmau sã fie întoarse României, înºelaþi de preoþi, primari ºi învãþãtori de acelaºi sînge cu ei, care au regizat un spectacol de pominã dupã scenariul emisarilor de la Viena, au rãmas sã poarte jugul unei stãpîniri strãine, ce devenea tot mai apãsãtor”. Nu seamãnã comportamentul acesta cu ceea ce fac unii „români” acum, dupã mai bine de 100 de ani, în Republica Moldova? Am sã trec acum la cealaltã provincie româneascã, Basarabia. Rãpirea ei de cãtre ruºi a fost prefiguratã încã din vremea pãcii de la Erfurt, din 1807, cînd Napoleon Bonaparte i-a dat mînã liberã lui Alexandru I pentru Þãrile Române ºi Finlanda, în schimbul libertãþii sale de a ocupa Spania. Consider cã soarta românilor ºi a popoarelor din Sud-Estul Europei ar fi fost cu totul alta, dacã începutul Secolului XIX nu i-ar fi prins pe turci atît de slabi. Ceea ce n-au reuºit ruºii în 1711, la Stãnileºti, pe Prut, aveau sã urmãreascã, tenace, ºi sã reuºeascã dupã 101 ani, la Hanul lui Manuc. Incontestabil, o putere diabolicã, pîrjolitoare, îmbrãcînd, uneori, forme de sadism asiatic. Dupã victoria de la Poltava, din 1709, împotriva suedezilor lui Carol al XII-lea (aceiaºi suedezi bãtuþi ºi de Alexandr Nevski, la anul 1240!), Petru cel Mare se imagina pãrintele celei de-a III-a Rome (Þar vine de la Cezar), aºa cã pe Arcul de Triumf din Piaþa Roºie a poruncit sã se scrie: Senatus Populusque Moscoviticus. A venit apoi la Iaºi, în 1711, unde i-a impresionat pe români cu statura lui uriaºã, de peste 2 metri, dar ºi cu ticul sãu nervos, destul de straniu (avea o fluturare continuã a capului, dupã cum povesteºte Ion Neculce). Înfrîngerea suferitã de trupele ruso-moldovene în faþa turcilor, la 6 iulie 1711, l-a fãcut pe Petru I sã intre într-o asemenea panicã, încît, la un moment dat, a vrut sã abandoneze totul, inclusiv tronul, ºi sã fugã în… Transilvania! Poate cã ar fi fost mai bine pentru toatã lumea – în primul rînd pentru ruºi – dacã el ar fi renunþat la sceptru atunci. Fiindcã priviþi ce cruzimi a sãvîrºit acest om, care se pretindea „luminat” (la Paris l-a þinut în braþe ºi l-a urcat în caleaºcã pe micul Rege Ludovic al XV-lea). Nu vom putea pricepe cum de au fost posibile atrocitãþile sãvîrºite de ruºi în Secolul XX, împotriva tuturor popoarelor asuprite, mai cu seamã a românilor (iunie 1940 ºi dupã aceea) dacã nu vom identifica „nervul cruzimii” unora dintre ei – sã nu generalizãm, desigur, fiindcã poporul rus are calitãþi remarcabile. Nu de mult, savanþii au descoperit „genomul uman”, dar pe cînd vor scoate la luminã ºi „genomul inuman”? Am sã încep cu Ivan al III-lea (1462–1505), cel care era cuscru cu ªtefan cel Mare ºi a aruncat-o pe fiica acestuia, Elena, în fortãreaþa Petropavlovsk. El era descris astfel de Sigismund von Herbenstein, trimis al Sfîntului Imperiu Roman la Moscova: „Totodatã, era atît de duºmãnos cu femeile, încît dacã o femeie îi ieºea în cale din întîmplare, aproape cã leºina de groazã la vederea lui. Sãracii nu aveau nici o trecere în faþa lui, fiind asupriþi de cei mai puternici, sau trataþi cu nedreptate. În general, bea atît de mult la masã, încît adormea ºi, în timp ce oaspeþii lui erau încremeniþi de groazã ºi rãmîneau aºezaþi fãrã sã scoatã o vorbã, el se trezea, se freca la ochi ºi începea sã glumeascã ºi sã se veseleascã împreunã cu ei”. ªi ne mai mirãm de unde a apãrut aceastã „poznã a firii”, Boris Elþîn! Vorba cîntecului: „Cãci din aºa pãrinþi de seamã…” Fãrã a menþiona cã nora lui Ivan al III-lea era fiica lui ªtefan cel Mare al Moldovei, istoricul englez David Warners îi dã numele Elena

Stepanova (deci fata lui ªtefan), care, chipurile, „fãcea parte dintr-o sectã ereticã – iudaiºtii”. Cam tot pe atunci se lanseazã ºi ideea cã Moscova ar fi „A III-a Romã” – nãstruºnicie care a aparþinut unui cãlugãr din Pskov, pe nume Filotei. ªi totuºi, nu Ivan al III-lea a intrat în Istorie ca fiind „Cel Groaznic”, ci nepotul sãu, Ivan al IV-lea. Carevasãzicã, se putea ºi mai rãu! Acest nou Ivan „avea o fire violentã, care îl fãcea sã se desfete cu omorîrea cîinilor prin aruncarea lor de pe turnurile Kremlinului”. „Cine nu iubeºte animalele, nu iubeºte nici oamenii” – spunea un om de spirit. Europa

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (16) anilor 500 era mai civilizatã decît Rusia anilor 1500, inclusiv prin tratamentul aplicat animalelor: „Bãrbatul care fura un cîine într-un sat din Burgundia trebuia sã-ºi ispãºeascã vina sãrutîndu-i posteriorul în public”. (Totuºi, pentru a fi drept pînã la capãt trebuie sã admit cã, exact la acea epocã, în Byzanþ – deci tot în Orient – aveau loc scene de o cruzime apocalipticã faþã de animale. Într-una din cãrþile sale închinate Byzanþului, Charles Diehl scrie ceva cutremurãtor: ,,Neîncetat, alte ºi alte spectacole magnifice chemau poporul la teatru sau la Circ. Nici Justinian nu gãsise un mijloc mai bun de a cîºtiga simpatia mulþimii decît sã punã sã se lupte, în acelaºi timp, în amfiteatrul Hipodromului, 20 de lei ºi 30 de leoparzi”…) Dupã cîteva sute de ani, la închisoarea Petropavlovsk ajunge chiar ºi o… pisicã! Aceasta l-a însoþit pe iubitul ei stãpîn, Marele Duce Nikolai Mihailovici (Unchiul Bimbo), cînd omul a fost azvîrlit în temniþã de bolºevici, în 1917. Interesant este cã, atunci cînd Maxim Gorki l-a rugat pe Lenin sã-l graþieze, fiindcã Marele Duce e un istoric de valoare, teribilul calmuc a rostit o frazã uluitoare: „Revoluþia nu are nevoie de istorici” (?!). Alte cruzimi, consemnate în cronici, ni-l fac chiar simpatic pe Vlad Þepeº – de pildã, în comparaþie cu o ilustrã descendentã a Cardinalului de Rohan ºi a Mareºalului Murat (cumnatul lui Bonaparte): la începutul Secolului XX, aceasta, împreunã cu alþi copii, juca fotbal (nu oricînd, ci în zilele cu ploaie), folosind, pe post de mingi, douã sfere de argint, în care se aflau… inimile a doi strãmoºi hughenoþi! Dupã care puºtii le ºtergeau, frumos, de noroi ºi le aºezau la loc, „în consola cãminului din bibliotecã” (povestea ea mai tîrziu, la Paris). Are tradiþii fotbalistice apreciabile sora noastrã, Franþa (Campioanã Mondialã, în 1998!) din moment ce o ilustrã protagonistã a Almanahului Gotha juca fotbal cu inimile unor martiri ai Nopþii Sfîntului Bartolomeu, din 1572! ªi atunci, cum sã rãmînã ruºii mai prejos? Totuºi, acest Ivan nu putea pãtrunde în memoria colectivã ca fiind „groaznic” numai pentru uciderea unor cîini. Trebuia sã fi fãcut el mai multe. ªi a fãcut. Eu, unul, înþeleg cã Rusia vrea sã fie în Europa, dar dacã ne va explica vreun istoric sau scriitor rus cum de a fost posibil ca, la sfîrºitul Secolului al XVI-lea (apogeul Renaºterii!), un ºef de stat sã comitã asemenea barbarii, am sã încerc sã fiu mai înþelegãtor: „Relaþiile dintre þar ºi fiul sãu, þareviciul Ivan, erau încordate. În 1581, nora sa, Elena Seremetieva, era însãrcinatã. Într-o zi, þarul a intrat în apartamentul ei ºi a constatat cã (aceasta) nu purta veºmintele indicate de bisericã pentru femei aflate în starea ei. Într-un acces de furie, a aruncat-o la pãmînt cu o loviturã ºi a început sã o izbeascã cu picioarele. Auzindu-i strigãtele, þareviciul a sãrit în ajutorul ei, dar tatãl lui l-a lovit cu bîta îmbrãcatã în fier, pe care o purta întotdeauna asupra sa, ºi i-a fracturat craniul. Þareviciul a murit dupã cîteva zile, din cauza comoþiei. Elena a pierdut sarcina ºi a murit ºi ea, la scurt timp dupã acesta”. Interesantã este „incubaþia” blestemelor, perioada în care s-a declanºat pedeapsa lui Dumnezeu: dupã 3 ani. Pasajul care urmeazã e extrem de interesant ºi ar putea figura atît în cãrþile de istorie, cît ºi în acelea consacrate fenomenelor paranormale, despre care am mai vorbit: „În primele luni ale anului 1584, þarul s-a îmbolnãvit

grav. El a convocat un grup de 60 de astrologi ca sã-i prezicã data exactã a morþii ºi i s-a spus cã va muri pe 18 martie. În ziua de 17 martie i-a ameninþat cã, dacã se va dovedi cã au greºit, vor fi arºi de vii. În dimineaþa zilei fatale s-a simþit destul de bine pentru a face o baie. Apa fierbinte în care a petrecut mai mult timp i-a alinat durerile cronice de coloanã, de care suferea. A fost auzit chiar cîntînd. Dupã baie s-a lungit pe pat ºi a poruncit sã i se pregãteascã tabla de ºah, fiindcã dorea sã joace o partidã. Dar, brusc, a scos un þipãt ascuþit ºi a cãzut pe spate. Murise. A fost înmormîntat în Catedrala Arhanghelului Mihail din Kremlin, lîngã fiul cãruia îi luase viaþa”. Dar, sã revenim la avalanºa de cruzimi sãvîrºite de Petru cel Mare, în plin Secol Iluminist. Am sã reproduc un pasaj din cartea Petru cel Mare, de Felix Aderca, apãrutã în 1940 ºi semnatã, din motive de „protecþie socialã” i-aº spune, cu pseudonimul N. Popov (autorul era evreu ºi legionarii se aflau la Putere): „Deºi bolnav, îmbãtrînit de atîtea suferinþe, þarul se ridicã din culcuº ºi purcese el însuºi la anchetã, ajutat, în afarã de meºterii în torturi, de contele Tolstoi ºi senatorul Puºkin (ce nume ilustre! – nota mea, C.V.T.), care înregistrau declaraþiile în munci ºi sudori de sînge ale acuzaþilor. La Petersburg fu arestat Chichin, prietenul lui Alexei. Furã aduºi de la Mînãstirea Susdal Eudoxia, maiorul Glebov – paznicul ºi, iatã, iubitul ei – cãlugãri ºi cãlugãriþe. Mai furã arestate rudele din partea Eudoxiei, precum ºi þarevna Marfa. Cercetãrile începurã noaptea. Þarul bãtu el însuºi pe cei acuzaþi, spre a le stoarce mãrturisirile dorite. Ancheta la Moscova luã sfîrºit la 15 martie. Un verdict al þarului, semnat ºi de miniºtri, pronunþat la Preobrajenskoe, hotãrî soarta acuzaþilor. Fosta þarinã, cãlugãriþa, fu trimisã la o mînãstire veche de femei, lîngã Lacul Ladoga; þarevna Marfa la închisoarea Schlusselburg. Amîndouã urmau sã fie pãzite cu deosebitã strãºnicie. Decukin fu închis în fortãreaþa Petru ºi Pavel din Petersburg, spre a fi supus la o nouã cercetare. Ceilalþi furã osîndiþi la moarte. Execuþiile începurã dis-de-dimineaþã, în Piaþa Roºie. În ajun, þepoaiele de fier în care erau înfipte de 20 de ani capetele streliþilor, executaþi în 1698, furã curãþate pentru a primi alte capete. ªtefan Glebov, care mîngîiase schimnicia unei femei nevinovate ºi curate, a fost tras în þeapã. Fu aºezat pe o scîndurã. Þeapa îl pãtrunse pînã în gîtlej. Ca sã nu îngheþe ºi tortura sã þinã cît mai mult, fu învelit în cojoace ºi i se puse pe cap o cãciulã. Trei preoþi îl slujirã zi ºi noapte, aºteptînd ca înaintea morþii sã facã vreo destãinuire. «Din clipa în care fu tras în þeapã, spuse unul dintre ei, Stepca nu ne ceru nici un fel de iertare; ceru numai în tainã pãrintelui Marchel sã-l împãrtãºeascã, fãrã sã se bage de seamã. Dupã aceea, la 16 martie, cãtre ziuã, îºi dãdu sufletul. Episcopul Rostovului fu rãspopit ºi osîndit la chinurile roþii. Se spune cã pedeapsa lui fusese decapitarea ºi arderea, dar din greºealã fu pus pe roatã. Chichin avu aceeaºi soartã. Fu chinuit pe încetul, cu întreruperi; i se zdrobirã, unul dupã altul, picioarele, apoi mîinile. Tortura þinu mai mult de 24 de ore. Chinul fu sporit prin aceea cã, legat la roatã bine, nu mai putu face nici o miºcare. Nefericitul gemea, rãcnea, cerînd sã fie omorît. Tot pe roatã fu tras stareþul Mînãstirii Susdal, Teodor Pustinie, pentru cã nu-l denunþase pe Glebov, iubitul Eudoxiei. Celorlalþi li se tãiarã nasurile, limbile, urechile. Cei care auziserã doar vorbindu-se cã þarina Eudoxia era închisã, furã bãtuþi cu ciomagul. De jur-împrejurul unei estrade de piatrã au fost înfipte, în þepi înalte de fier, capetele rãzvrãtiþilor; la mijloc furã aruncate cadavrele. Capul lui Glebov, ceva mai sus, pãrea sã prezideze. Þareviciul dezmoºtenit fu silit sã vadã cu ochii lui toate execuþiile. Larion Decukin fu pus pe roatã cel din urmã. Pe roatã bîigui cã vrea sã spunã ceva þarului. A fost dezlegat ºi dus la Preobrajenskoe. Cînd þarul se apropie de el, Decukin era aproape în agonie. Bîlbîi cuvinte neînþelese ºi delirante asupra lui Christos, ce avea sã vie. Apoi, pãrînd a-ºi veni în fire, privi drept în ochii þarului ºi zise: – Dacã dai morþii pe fiul tãu, sîngele lui va cãdea asupra alor tãi. Fie-þi milã de fiul tãu, fie-þi milã de Rusia!»“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 25 mai 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (57) Poveºti despre oameni rãpiþi de OZN-uri (3) Dar extratereºtrii nu s-au pus serios pe treabã decît în anii ‘80, ºi nici publicul nu a intrat complet în alertã faþã de acest pericol din mijlocul pãmîntenilor, pînã cînd Whitley Strieber nu a publicat ,,Comuniunea”, povestea bizarã despre amintirea lui (sub hipnozã, desigur) despre felul cum a fost rãpit de cãtre „vizitatori” într-o zonã ruralã din nordul statului New York, în decembrie 1985. Ademenit afarã din casa sa de la þarã, în care dormeau soþia ºi fiul, a fost ridicat în aer, ca prin vis, pe „un pat negru de metal” ºi dus într-o camerã rotundã, murdarã, care mirosea urît, a mucegai. Extratereºtrii (care miroseau a scorþiºoarã ºi carton) erau de patru feluri primul: ca niºte roboþi; al doilea: niºte fiinþe scunde ºi îndesate, acoperiþi din cap pînã în picioare cu un costum albastru; al treilea: fiinþe delicate cu ochi negri, hipnotici ºi de formã oblicã, cu o gurã ºi un nas atrofiate, aproape inexistente; al patrulea: de asemenea, niºte fiinþe pleºuve ºi mici de staturã, dar cu ochi negri, rotunzi, ca niºte nasturi. Sub supravegherea unei femei din cea de-a treia categorie, cu o piele galben-maronie, ce avea un aer de înþelepciune strãveche, Strieber a fost supus unui control medical de rutinã, care, în cazul lui, însemna sodomia cu ajutorul unui proctoscop gradat. În urma acestei experienþe interesante, el s-a trezit complet dezbrãcat pe canapeaua din sufrageria casei sale, a urcat scãrile în dormitor, s-a spãlat pe dinþi ºi s-a culcat - ºi doar mai tîrziu, datoritã atacurilor de panicã ce-i schilodeau viaþa, a apelat la inevitabila metodã a hipnotizãrii. Cartea lui a devenit best-seller nu doar datoritã mãiestriei narative (Strieber fiind un scriitor profesionist de - ia ghiciþi? - romane de groazã), ci datoritã ideilor lui privind „extratereºtrii” care i-au spus cã aceastã lume „este o ºcoalã” ºi cã ei „recicleazã suflete”. Dînd

de înþeles cã ei sînt fizic reali ºi totodatã sãlãºluiesc, într-un fel, în subconºtientul oamenilor, Strieber a ajuns la concluzia cã extratereºtrii pot intra în mintea umanã, ne pot influenþa percepþia ºi chiar extrage sufletul din trup. Probabil, medita el, ei cautã sã ne transforme; sau poate, prin intermediul lor, noi cãutãm se ne transformãm pe noi înºine. Cît îl priveºte pe Whitley, a suferit un ºoc cînd ºi-a dat seama cã astfel de evenimente i se întîmplau din copilãrie ºi cã teama lui îi provocase starea de amnezie, evenimentele rãmînînd ascunse în spatele unui „paravan de amintiri” - pînã cînd hipnoza a provocat deblocarea. A fost Strieber un ºarlatan? Era oare toatã vorbãria lui despre subconºtient o mãrturisire indirectã a faptului cã, la un nivel sau altul, era stingherit ºtiind cã inventase totul? Sau se ascundeau cu adevãrat extratereºtri în subconºtientul lui? Dacã el are dreptate, ºi noi sîntem extratereºtri, pãcãlindu-ne singuri? O întrebare complicatã. Oricum, pînã în anii ‘90, mii de persoane au declarat cã au fost subiectul unor astfel de întîlniri ºi milioane de oameni i-au crezut necondiþionat. Totuºi, privind problema dintr-o perspectivã mai rezervatã, scepticii considerã cã majoritatea cazurilor relatate indicã paranoia, invenþii exagerate ºi fraude þipãtoare. Cît priveºte „confirmarea” evenimentelor prin intermediul hipnozei, apar aceleaºi probleme ca în cazul folosirii acestei terapii pentru a verifica adevãrul amintirilor din vieþi anterioare: la fel de des, „amintirile” nu sînt nici pe departe amintiri (vezi Sindromul memoriei false). În plus, dupã cum avertiza Martin Orne (profesor de psihiatrie de la Universitatea din Pennsylvania), „dacã hipnotizatorul are anumite pãreri despre ceea ce s-a întîmplat cu adevãrat, devine extraordinar de dificil pentru el sã evite sã influenþeze, din neatenþie, amintirile pacientului” aceasta înseamnã cã, în final, persoana hipnotizatã „îºi aminteºte” tot ceea ce hipnotizatorul, deliberat sau nu, îi sugereazã. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

LA POªTÃ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 Ionel prezintã funcþionarei de la poºtã o scrisoare, pe care aceasta o pune imediat pe cîntar. - Bãiete, spune ea, scrisoarea depãºeºte greutatea, are mai mult de 30 de grame. Trebuie sã mai lipeºti un timbru. - Da, doamnã, dar atunci ... (Finalul dialogului se poate gãsi pe liniile 4/ ºi 7/, dezlegînd careul.) ORIZONTAL: 1) Îndrãgostiþi de timbre poºtale; 2) A-l anunþa pe expeditor de primirea unui plic – A introduce noul; 3) Serviciu Secret în SUA – Curbe pe centru! – A ieºit din var!; 4) ...; 5) Vechile armate – Fermi, hotãrîþi; 6) Curea la brîu! – Theodor alintat – Vasile Tomazian; 7) ...; 8) Primele iubiri! – Tudor Arghezi – Tunde scurt!; 9) Cal roºcat – Afluent al Trotuºului; 10) Catrafuse; 11) Prinde posturi – Talie de fatã! – Doi aºi la poker. VERTICAL: 1) Ne vin cu trimiteri poºtale – Plin ochi; 2) Apare în civil! – Scaun ecvestru – Zece la arabi; 3) Face niºte legãturi – Mamã la olteni; 4) Acuze! – A pierde din minte – Petrecere cu dans; 5) Os la laba piciorului – ªlagãr – Nota direcþiei; 6) Gîtlej; 7) Lei din plic! – Emoþie – Stofã din Rabat! 8) Obiºnuinþã – Înlocuitor de cafea; 9) Colindã a celor mici la Anul Nou – Bile!; 10) Traian Vuia! – E pe hartã! – A scurta un fir; 11) Lãþosul din Tibet – A forma caractere. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,Cursuri de ape în România” 1) DUNAREA – JIU; 2) IZA – TRUDITI; 3) MARA – GRIJIT; 4) BRATE – AGI – A; 5) OE – ARAR – AE; 6) V – V – OM – D – TU; 7) ITARI – SOMES; 8) TISA – MASURI; 9) AM – ROL – PRUT; 10) ITAN – MIERE; 11) ASCUTIT - SI.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.

Romania mare, nr 1443  
Romania mare, nr 1443  
Advertisement