Romania mare, nr 1430

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Uneori, am impresia cã Imnul Naþional nu e „Deºteaptã-te, române!“, ci „Somnoroase pãsãrele“…

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

România, în zodia COPIII PRIETENILOR MEI (1) Motto: „Rari sînt copiii care seamãnã cu pãrinþii demenþei! lor. Cei mai mulþi sînt inferiori, puþini sînt superiMotto: „Europa întreagã duhneºte a moarte.

Politicienii europeni lucreazã pentru moarte.

Dascãlii europeni sãdesc moartea în sufletele tinerilor. Imperialiºtii europeni rãspîndesc moartea în întreaga lume. Europa modernã este sinonimã cu moartea. Nu vrea sã ºtie de viaþa de dupã moarte”. (Sfîntul Nicolae Velimirovici) Nu pot sã numesc altfel ceea ce se întîmplã în þarã, în mai toate domeniile. Mai nou, justiþia a devenit un subiect de maxim scandal. ªi, stînd strîmb ºi judecînd drept, te întrebi – au dreptate mafioþii politici care reclamã ºi denunþã procurorii – sau, dimpotrivã, durii DNA sînt cei de partea cãror trebuie sã fim? Demenþa despre care titram stã tocmai în imposibilitatea de a da cuiva dreptate – fiindcã nimeni nu are! Pe scurt, ar trebui reluatã ºi adaptatã teoria cu stadioanele, Biblia ºi multe, multe puºti!

Un clan politic recunoscut pentru acapararea unui judeþ, cu influenþe politice, cu ingerinþe prin servicii, justiþie, dar ºi în lumea interlopã face dezvãluiri despre „abuzurile DNA”, despre „probe fabricate”, „presiuni” etc. Clanul Cozma e susþinut ºi de Sebastian Ghiþã, un personaj a cãrui rapacitate a depãºit nu doar graniþele judeþului, ci ºi ale þãrii! Practic, în Prahova nu se mai puteau face afaceri, nu se mai putea participa la o licitaþie importantã fãrã sã dai peste un „cîºtigãtor” din combinaþia politico-mafiotã respectivã! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

ori“. HOMER („Odiseea“) Ne mãsurãm vîrsta cu un etalon implacabil: creºterea copiilor. Dintr-un strop de vlagã lichidã, invizibil cu ochiul liber, prinde viaþã, se naºte ºi creºte gogeamite omul, cu tot tiparul genetic.

Apariþia copiilor pe lume mi se pare cel mai uluitor miracol. În zadar Îl cautã lumea pe Dumnezeu prin alte pãrþi – El aici este, în minunea împerecherii bãrbatului cu femeia. În pîntecele care prinde rod ºi, la soroc, dã la ivealã un înger. Nici o explicaþie savantã nu mã va lãmuri cã aºa ceva e posibil în absenþa Dumnezeirii. În bijuteria de poezie ºi înþelepciune a Ecleziastului (Vechiul Testament) se aflã un verset care face cît un întreg Tratat de Anatomie: „Cum nu ºtii care este calea vîntului, nici cum se fac oasele în pîntecele femeii însãrcinate, tot aºa nu cunoºti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate“. (1:5). Aproape totul e neschimbat în jurul nostru: cerul cu stele, arborii, clãdirile. Numai copiii ne dau de veste cã am îmbãtrînit. Întîi nici nu i-am bãgat în seamã, ia, niºte mogîldeþe, acolo, ce ne pasã nouã de ei, de vreme ce sîntem nemuritori, frîngem munþii în palme, ne trãim viaþa ºi nimic nu ne poate sta în cale? Îi vedeam în cãrucioare, prin parcurile studenþiei mele, ºi, nu ºtiu de ce, aveam sentimentul cã ei vor rãmîne mereu aºa, cã nu va sosi niciodatã o zi în care vor popula Oraºul, Þara, Planeta. Întîi a fost generaþia de prichindei a anilor ‘70.

Pe urmã a venit generaþia anilor ‘80. Acum, pe nebãgate de seamã, uite ºi salba de prichindei a anilor ‘90. Dintre toate recoltele, recolta de copii a unei þãri nu poate fi primejduitã nici de ploaie, nici de grindinã, nici de secetã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR („România Mare“, nr. din 17 octombrie 1997)

Istoria samurailor ºi codul bushido Paginile 12-13

Castelul regal de la Sãvîrºin, judeþul Arad

Distihuri * * * Lup cenuºiu, plictisul m-a-nghiþit.

Nu mai am chef de viaþã. S-a sfîrºit. * * * Mãritã Doamnã, Pururea Fecioarã Cum e sã porþi în pîntec o comoarã? * * * Toþi m-au minþit ºi toþi au profitat Nimeni nu m-a iubit cu-adevãrat… * * * Duminicã. Vãd liturghia iar.

Televizorul e un mic altar. * * * Mã spovedesc, adicã mã descarc, Trufia mea plezneºte ca un arc. * * * Nu trebuie sã-mi spunã nici Goethe, nici Horaþiu Cã-n dragoste ºi-n urã femeia n-are saþiu. * * * Calde ºi intime uºi de lemn natur Ce miros de codru revãrsaþi în jur… * * * Memoria mea de bãtrîn elefant Mã face sã strig: nu-i nimic important! * * * Ninge-n Ciºmigiu. Ce feerie!

Unde te-ai ascuns, copilãrie? * * * Spuneþi-mi cum vreþi, chiar ºi mistic redus, Eu nu ºtiu nimic mai frumos ca Isus…

CORNELIU VADIM TUDOR

ªtefan Fãrîmiþarea Andrei ºi literatura neamului românesc românã Pagina 10

Pagina 7

NR. 1430 z ANUL XXIX z VINERI 16 FEBRUARIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 16 februarie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Birul pe benzinã Arbitrul Curcã a fost bãtut cu umbrela în cap Pe vremea cînd fugea Dimitrie Cantemir în Uniunea Sovieticã Daniela Gãmulescu sau „Ah, cît eºti de bobocicã!” Restaurantul Bucureºti din Viena e þinut de... 2 unguri! Horoscopul lui Alcibiade A înviat moarta!

Au fost mobilizaþi 25.000 de militari la strîngerea recoltei.

PARTEA A II-A „Unica salvare, România Mare”: sub aceastã lozincã s-a desfãºurat un miting lîngã statuia lui ªtefan cel Mare din Chiºinãu. Ne face plãcere sã credem cã participanþii se refereau ºi la revista ºi partidul nostru. Mai rãsfoim noi presa, ºi ce vedem? Vedem pe unul Valentin Constantinescu care, în organul U.D.M.R., pe nume „România liberã”, publicã articolul-somaþie „Fãrã întîrziere!”. Aici, bineînþeles, scuipã foc, înghite sãbii pe aceeaºi temã: interzicerea de cãtre Parlament ºi Procuratura Generalã a „României Mari”, a altor partide, publicaþii etc. Intrat mai nou în arena luptelor publicistice, acest felcer sare rãu peste cal, e rudimentar ºi primitiv, agitã pumnii într-o crizã prelungitã de isterie ºi apoi îi desface brusc, aruncînd peste capul tuturor cîteva sute de grame de limbrici. Cine-o fi ipochimenul, care-o fi meseria lui, ce oficii comuniste o fi fãcut pînã acum, nu se ºtie – poate ne va spune dl. Paler, tartorul maghiarizat al gazetei, de care cînd ne vom ocupa noi odatã o sã rîdã þara de-o sã facã crampe musculare! În Programul TV, publicat de ziarul „Adevãrul” în ziua de miercuri, 13 noiembrie, meciul de fotbal România–Elveþia era anunþat pentru ora... 16,30! Culmea este cã 35.000 de spectatori au fost induºi în eroare, s-au prezentat la stadion, au vãzut cã nu e nimeni, aºa cã s-au dus acasã bodogãnind. Meciul avea sã înceapã la ora 21 cu stadionul gol (n-a fost aºa, dar dacã ar fi fost?). În continuare, fidelã programului antiromânesc imprimat de lãutarul maghiarofil Nicolae Cristache, revista „Zig-Zag” îºi face de cap. Mai nou, un nãtãfleþ fãrã culturã ºi fãrã obraz, Matei Ion, publicã o diatribã josnicã împotriva senatorului de Argeº, dl. Pop Petru. Motivul real? Omul e ardelean ºi publicã în „România Mare”. E un nou exemplu al pirateriei de presã! Dl. Pop l-a primit pe acest Mateiaº Gîscarul, i-a dat un interviu, dar puºlamaua a publicat ce-a vrut ºi cum a vrut, bãlãcãrindu-l pe omul care a pierdut vremea cu el.

Iatã de ce nu dãm noi interviuri la huliganii de presã, ºi vã asigurãm cã au venit destui pe la noi, în frunte cu Rozenzweig de la „24 : ore”. Practicînd pe faþã o politicã antinaþionalã, rãfuindu-se cu noi din senin (deºi n-am scris niciodatã ceva împotriva sa), nu-i de mirare cã revista „Zig-Zag” a ajuns de la 600.000 de exemplare la... 40.000, ºi alea cu retururi! Ce pãcat, domnule Mitu! Noi þi-am dat mîna, te-am tratat ca pe egalul nostru, ºi d-ta te-ai dedat la murdãriile astea, iartã-ne cã þi-o spunem, dar n-ai ce cãuta în presã, rãmîi la cîrciumã! E plinã presa noastrã post-revoluþionarã de rubrici Horoscop. E inutil sã

vã spunem cã aveþi de-a face cu niºte ºarlatani, care habar n-au cum e cu ghicitul. În acest sens, Alcibiade a considerat necesar sã se implice în problemã, sã facã el ordine cu autoritatea-i cunoscutã. Periodic, vom publica aºadar Horoscopul nostru. Singurul real ºi bazat pe cercetãri parapsihologice aprofundate. SCORPIONUL (23 octombrie – 22 noiembrie). Cum o sã iasã bani dacã nu au intrat? ªi cum o sã intre dacã sînteþi ºomer? Cu sãnãtatea, ce sã mai vorbim, e nasol.

Picioare rupte. Palme fãrã motiv. Dar de ce? Cine dã palme? Gelozia, aia e! Fiinþa iubitã e nebunã, n-o lãsaþi sã se urce pe schelã, cade, rupe gîþii.

SÃGETATORUL (23 noiembrie – 21 decembrie).

Zodie de Foc, aici nãscut titani mari ca Beethoven, Stalin, Vadim Tudor, Fãrîmiþã Lambru. Nu-i bine sã ieºiþi în stradã. Dar nu-i bine sã staþi nici în casã. Cel mai bine, în balcon! V-aþi certat cu toatã lumea, dar ei sînt diliþi. Inima îmi spune cã o sã-l visaþi pe Corneliu Coposu ºi o sã cãdeþi din pat. Atenþie la cei din jur, vor sã vã ia locul. E vremea accidentelor de picioare, nu mai scrieþi aºa mult, glezne rupte.

CAPRICORNUL (22 decembrie – 20 ianuarie).

Veþi asculta muzicã pînã veþi damblagi. Nu veþi înþelege nimic, într-o dimineaþã veþi pleca de-acasã sã luaþi pîine de la Cuptorul lui Cornescu-Ring, ºi veþi ajunge în altã parte. Cuptorul-ioc! Pîine-vax!

Sãnãtatea va fi bunã, un scurt atac de tricofiþie ºi o alunecare pe linoleumul din baie, dar vã veþi reveni la Spitalul de lîngã Morgã. Printre medicamentele venite din strãinãtate, veþi gãsi o puºcã cu lunetã...

I-o veþi da urmãtorului la catalog... VÃRSÃTORUL (21 ianuarie – 19 februarie). Veþi lua puºca de la Capricorn ºi vã veþi duce la Televiziune. Dupã Troiþã e cel mai bine, staþi acolo pînã apare. Cine sã aparã? Luna Plinã de la etajul XI, Rãzvan Theodorescu. Nu trebuie apãsat pe trãgaci, deviza noastrã e „fãrã violenþã”. Dar trebuie speriat, poate spune ce-a fãcut cu Porumbelul de Aur al lui Ceauºescu. Cu sãnãtatea o veþi duce bine. Pînã o sã vã îmbolnãviþi. Dupã care va fi iar bine. Pînã o sã muriþi. PEªTII (20 februarie – 20 martie). Veþi deveni un scriitor cunoscut. Pe toate gardurile veþi scrie numai prostii: „Jos Iliescu! Jos Loredana Groza!; Bîrlãdeanu ºi Brucan/ Vor rege elveþian!”.

Poliþia vã va surprinde într-o noapte. Bastoane multe în cap. Nevasta vã va pãrãsi ºi va fugi dupã fraþii Peºte care suflã în orgã la Fundaþia Brambach. Veþi rãmîne cu soacra. Aia – o alcoolicã. De frica ei, veþi dormi în acvariu. De-aia îi ºi zice zodiei Peºtii.

BERBECUL (21 martie – 19 aprilie). Una dintre cele mai bune zodii. Deviza ei: ,,Nea Alecu, nea Alecu/ Tunde oaia ºi berbecu”. Încercaþi sã nu

E p i g r a m e

Record în construcþii Primarul nostru-i bun zidar ªi-a demonstrat, în patru ani, Cã-ºi poate face vilã, doar Cu patru cãrãmizi... de bani.

Slugã la doi stãpîni Aºa-i românul prin destin, Ca el nu vezi, sã dai cu tunul; Vrea doi stãpîni... c-ar fi puþin Sã fure numai de la unul.

La aniversarea soþiei La ,,treizeci ºi...”, soþiei mele, I-am dat cadouri, sãrutãri,

Un tort imens cu trei nivele ªi patru’º’cinci de lumînãri.

Unui primar A furat în mod concret, Pentru vilã ºi piscinã: Jumãtate din Buget...

Jumãtate din rutinã.

Puºca ºi cureaua latã Soaþa mea, înfierbîntatã, Mi-aminteºte uneori: Ce bãrbat ai fost odatã...

Sau de maxim douã ori !

circulaþi pe Bd. Magheru. Turcii privatizaþi prind oi, berbeci ºi alte cabaline pe care le sacrificã la minut.

Au o maºinã-minune care poate prepara imediat caltaboºi, chiftele, cuburi de gheaþã, gaze lacrimogene ºi prezervative, cã tot le face Sanda Viºan reclamã la televiziune. În dragoste va fi bine, divorþul e aproape. Berbecule, fii atent, eu cu tine vorbesc: ai grijã cã o sã fie frig în casã, blãniþa ta sã n-o dai la nimenea. TAURUL (29 aprilie – 20 mai).

Mi-e milã de voi, cei din zodia Taurului. Veþi cîºtiga la Loto, dar ce folos? Nu veþi ieºi bine pe uºa Agenþiei ºi o sã vã atace Iosipescu-Zambra cu un cuþit de bucãtãrie. Banii vor zbura. În dragoste veþi fi devoraþi. E zodia lui Lenin, care va învia ºi îl va împãia pe Gorbaciov. GEMENII (21 mai – 21 iunie). Cãutaþi sã vã separaþi. Semãnaþi prea mult cu fratele (sora) dvs. Mergeþi la firma Bucureºti-Berlin.

Acolo, dupã caloriferul de la etajul II, veþi gãsi o cheiþã. Cu mare bãgare de seamã, sã nu vã vadã nimeni, luaþi-o. Apoi duceþi-vã la Gara de Nord.

Cheiþa se va potrivi de minune la caseta de bagaje cu nr. 31. Trebuie sã deschideþi, înãuntru veþi gãsi cartea „Amanta mortului”. Bunã, instructivã, înalt nivel academic, în dragoste, veþi avea parte de bani.

Fiinþa iubitã va veni din Turcia plinã de atenþii: ciunga, jeliboane, ieniceri etc. RACUL (22 iunie – 21 iulie). Dragã racule, o sã ai necazuri la slujbã. Vei veni abãtut spre casã. Autobuzele nu circulã. Încearcã sã mergi cu capul în pãmînt. Unii oameni distraþi mai pierd diverse obiecte. Poate gãseºti ceva.

Dacã nu gãseºti, bagã marºarier, adicã dã ºi înapoi.

Cu spatele, asta e o caracteristicã a zodiei tale. În rest, eºti cam prost. LEUL (22 iulie – 21 august). Încep cu dragostea, fiindcã nu-mi miroase a bine.

Fiinþa iubitã te va primi cu urmãtoarele vorbe: „Uitãte la tine în ce hal eºti, te-ai jegãrit, te-ai devalorizat!”. Adevãrul ãsta e, ai început sã cam tragi la mãsea. Ultima oarã te-ai dus la procesul de la Ploieºti ºi-ai cîntat în faþa Constanþei Robu: „Tanþo, caii mei sã moarã/ De nu te-oi rãpi disearã,/ În papuci ºi-n pielea goalã!”. Ce vei face de acum încolo, care va fi viitorul? Asta-i bunã, ce mã-ntrebi pe mine?! FECIOARA (22 august – 22 septembrie). Eºti pe cale de dispariþie. Cineva þi-a pus gînd rãu. Nu reclama la poliþie, ºi ei sînt pofticioºi.

Du-te mai bine la I.V. Sãndulescu, supranumit Iv Montand. Aratã-i lui ce te doare. Ai grijã, maicã, are douã proteze: dupã ce vã destrãbãlaþi sã nu le încurci, adicã p-aia dentarã sã i-o pui în pantof ºi p-aia locomotorie sã i-o pui în gurã. Mai mult nu pot sã spun. Vei rãmîne însãrcinatã. Vei naºte Constituþia. BALANÞA (23 septembrie – 22 octombrie). Eºti cãlare pe situaþie, Balanþo! Totul este sã cîntãreºti bine ce vrei sã faci. De pildã, sã zicem cã faci pe tine. Te apucã aºa, din senin, în mijlocul oraºului. Unde te duci? Cînd o sã vii? Dacã n-ai bani la tine? Ciobãnaºul Severin a privatizat totul, pînã ºi toaletele. În curînd se vor privatiza ºi cantoanele de cale feratã, vrea proprietarul sã ridice bariera, o ridicã. Nu vrea, e treaba lui. Blocheazã tot traficul naþional în douã zile. Morala? Du-te la Severin, propteºte-te în faþa lui ºi strigã: „Ce pofteºti, bã, musiu?!”. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 22 noiembrie 1991)

Octogenarul Acum - de Dumnezeu uitat, Mã mir ºi mã cuprind bufeuri, Cã moartea încã n-a sunat...

Dar îmi trimite “SeMeSe-uri”.

Fetele de pe bulevard Fetele din preajma mea Niciodatã nu-mi dau pace: Unii n-au ce îmbrãca...

Ele n-au ce sã dezbrace.

Crîºmãriþa din Buzãu La crîºmãriþa asta nouã Gãseºti plãceri fenomenale:

Un cap frumos, un trup ºi douã ... ,,adaosuri comerciale”.

Vreme trece, vreme vine Cu soacra nu prea sînt fair-play ªi-mi cere-ntruna sã accept Cã va veni ºi vremea ei...

Sã-i vinã... eu abia aºtept!

Moda Ce-i moda?, gîndul meu irumpe, ªi-mi dau pãrerea de calic: E-un set de haine foarte scumpe, În jurul unui ombilic.

NAE BUNDURI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 16 februarie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Baia de scuipaþi de pe Wall Street Tãntãlãul, gogomanul ºi revoluþia fiscalã Submarinul românesc Culmea fãrãdelegii Exmatricularea Elenei Udrea O veste cutremurãtoare Fã, Justiþio!

Isãrescu dã copy paste Belina, insula femeilor-motostivuitor Prima poveºtire cu Þepeº Pe 9 februarie 1802 s-a nãscut Emanoil Gojdu, cel care ºi-a lãsat averea, estimatã (astãzi) la un miliard de euro, românilor ortodocºi. Dar pe care Mihai Rãzvan Ungureanu ºi alþi ticãloºi au cedat-o ungurilor. Deºi Carnavalul de la Rio este în toi, Dragnea preferã circul de la Bucureºti. Mãririle de pensii ºi salarii au confirmat faptul cã Olguþa este singura clarvãzãtoare din Calea Lactee cu probleme de vedere. Politicienii români se bãlãcãresc ca la uºa cortului pînã ºi în Parlamentul European. Fraþilor, ce blestem ne apasã de alegem sã ne reprezinte în sfera puterii numai ticãloºi?

Chiar nu ne mai facem bine? Cum vînãtoarea de oameni se apropie de sfîrºit, prin fondurile cinegetice ale patriei nemaiîntîlnindu-se decît exemplarele bãtrîne ºi bolnave, autoritãþile reîncep recoltarea de urºi. Printre susþinãtorii cei mai înfocaþi ai criminalilor cu sînge rece se aflã honvedul din fruntea CJ Harghita ºi papagalul vopsit ce se dã primar la Sectorul 3. Niºte ticãloºi. A început Olimpiada de Iarnã. Prima probã, cea politicã, a fost cîºtigatã de Kim Jong-un, care, cu o abilitate nebãnuitã, a aruncat-o peste graniþa artificialã, în cealaltã parte a Coreii, pe sorã-sa, o petardã balisticã cu explozie întîrziatã. Americanii e topiþi de invidie. SUA au un deficit bugetar de 1.000 de miliarde de dolari (5,4% din PIB). Lasã cã pun geana pe vreo þarã bogatã în resurse ºi se scot cît ai zice hodoronc-Trump. Nici Bursa nu se simte mai bine. Indicele Dow Jones a luat-o razna. Dar lui Donald nu-i pasã: rîde ºi petrece pe paralele babachii!

Baia de scuipaþi de pe Wall Street i-a lãsat fãrã banii de seminþe pe alde Warren Buffet, Marc Zuckenberg, pe Jeff Bezos ãla de la Amazon ºi pe alþi necãjiþi care au pierdut, pe hîrtie, cîteva miliarde de dolari fiecare. Dar, dupã ºapte ani de prosperitate, merge ºi cîte un duº rece. ªi, dupã ce se vor termina speculaþiile financiare, care asigurã apariþia unor noi miliardari, bãieþii veseli cu afaceri la nivel global îºi vor recupera pierderile. Tot din condei. Pentru cã a promis marea cu sarea în campania electoralã, PSD-ul a pus la cale o revoluþie fiscalã cum na mai vãzut mapamondul lumii globului pãmîntesc. Cu un fel de ºmecherie financiarã de genul ,,sã se mãreascã, dar sã nu se schimbe nimic (în sus)”, bãieþii de dupã blocuri sau dintre cavouri, au bulversat bunul mers al lucrurilor cu seninãtatea consumatorilor înrãiþi de etnobotanice. Oamenii se vor bucura de nemaipomenitele mãriri undeva, cîndva, peste cîteva decenii cînd, teoretic, vor ieºi la pensie. Cum vîrsta de pensionare creºte galopant, apropiindu-se de speranþa de viaþã, mulþi dintre prezumtivii beneficiari ai bunãstãrii iluzorii vor ieºi în decor cu picioarele înainte. Mãririle salariale din 20162017 au fost anulate de inflaþie, de creºterea preþurilor la buleftricã, medicamente, gaze, combustibili, alimente, medicamente, de mãrirea taxelor ºi a impozitelor locale ºi cîte ºi mai cîte inginerii financiare! Fragilul echilibru la care ajunsese economia a fost spulberat de vrãjeala unor biºniþari de cartier care joacã alba-neagra cu omul de rînd. A arunca în cîrca angajatului toate angaralele, cînd te mai ºi pretinzi partid social-democrat, aratã cã marii specialiºti ai acestui colos cu picioare de lut ºi minte de melc n-au fost pe la ªcoala de Corecþie a Vieþii decît ca sã-ºi batã profesorii de materialism dialectic ºi istoric.

Aceastã revoluþie fiscalã este juvãþul pus de gîtul PSD, iar aberaþiile legislative care o însoþesc vor da de lucru, pentru ani buni, instanþelor de judecatã. Pentru cã numai ele vor putea sã descîlceascã iþele încurcate de minþile bolnave de putere care acþioneazã nu în baza unor competenþe dobîndite în cîmpul muncii cu cartea, ci în baza unor rezultate electorale fragile ºi, de multe ori, frauduloase. Chiar ºi o mare parte din acei 18% dintre cetãþeni care i-au adus la putere, se îndoiesc de opþiunea lor. Cu excepþia celor care stau pe marginea ºanþului aºteptînd ajutorul social, ceilalþi îºi dau cu tesla în genunche ºi cîntã nemuritorul ºlagãr ,,Foaie verde de dudãu/ O s-o ducem ºi mai ...bine”, conform programului de guvernare-masturbare economico-socialã clocit de Darius ºi Livache, actorii politici principali din trist-metrajul ,,Tãntãlãul ºi Gogomanul”. Se tot cãineazã nerecunoscãtorii cã, în loc sã le creascã, salariile le-au scãzut, cã guvernul minte de îngheaþã apele. Sã nu fim nedrepþi, fluturaºii de salariu stau mãrturie: salariile au crescut cu 840 de lei (opt milioane patru sute de mii de lei vechi). Salariile parlamentarilor. Fiindcã s-a

revãrsat bunãstarea peste spaþiul carpato-danubianohipnotic, ºefii de la Apãrare vor sã cumpere vreo trei submarine, care ar costa în jur de douã miliarde de euro.

Asta, deºi nu-l putem întreþine nici pe singurul submarin pe care-l avem deja ºi care s-a îmbrãcat în mãtasea broaºtei. Staþi, mã, cuminþi, folosiþi banii ãia pentru Educaþie ºi Sãnãtate, cã, din cauza nepãsãrii voastre, am ajuns proºtii ºi bolnavii Europei. ªi, mã rog, cu cine aþi vrea voi sã vã rãzboiþi? Cu cãpitanul Nemo? Cu branconierii, vorba fostului ministru Igaº? Cã dinspre ruºi nu-i nici un pericol. Dacã ne atacã pe uscat, pune pieptul la hotare Mihaela Rãdulescu, iar dacã vin prin gîrlã, o sã-i tragã la fund Andreea Submarin. ,,În lagãre erau condiþii mai bune decît în spitalele româneºti”, e concluzia la care au ajuns medicii care nu au depus formal Jurãmîntul lui Hipocrate. Asta-i radiografia societãþii româneºti, ãsta-i rezultatul palpabil al desfrîului bugetar girat de o clasã politicã infectã.

Teoretic, împotriva acestor stafilococi, soluþia ar fi votul. În realitate, singura soluþie este încã o revoluþie. Dar, de data asta, pe bune. România, o þarã care ar putea hrãni din producþia agricolã proprie peste 82 de milioane de oameni, importã 70% din alimente. De la fasole, tomate, mere, pere ºi pînã la carne de porc, pui, vitã. Produsele preparate ºi semipreparate sînt, de cele mai multe ori, de o calitate îndoielnicã, îmbîcsite cu E(uri). Sînt bombe ce, mai devreme sau mai tîrziu, vor exploda în corpul consumatorului. Sînt semnele de circulaþie ale ultimului drum. ªi sã nu pui mîna pe bãþ?! Sã nu le îndoi cocoaºa nemernicilor care au transformat România în groapa de gunoi alimentar a Europei?! Continuã luptele intestine (nu existã termen mai potrivit) în PSD. Cauza?

Poziþionarea faþã de ciolan. Cã doar nu interesul public ia încãierat! Un poliþist a fost prins drogat la volan.

Colegii îl alintau ,,Drogatul”. Dar numai în pauza de masã. Liviu Dragnea a comis atîtea fãrãdelegi încît nu are bani sã-ºi copieze filele dosarelor instrumentate de DNA. ªi toatã lumea ºtie ce avere are Dragnea!

Darius Vîlcov, creierul cît o nucã al revoluþiei fiscale, a fost condamnat, în prima instanþã, la opt ani de închisoare. Aºa va rãmîne doamna Docilã fãrã principalul ei feºnic (sau sfetnic, cine mai ºtie?), menit sã o însoþeascã prin întunericul economiei româneºti ºi sã-i arate luminiþa de la coada calului. Cu toate astea, prietenii emo ai evaluatorului de grindeni ºi tudoºi, susþin cã bãiatul de dupã blocuri ar fi un finanþist foarte bun. Mã îndoiesc, calculele cu justiþia nu i-au ieºit deloc. În plus, s-a dovedit a fi un hoþ primitiv. N-a învãþat nimic de la naºul sãu. Chiar dacã i-a copiat guºa. Cuvioasa Elena Udrea, masterandã în Teologie Neortodoxã, a fost exmatriculatã de la ºcoala de dansuri ºi bune maniere în sutanã, deoarece, la singura ei vizitã la facultatea de taici din Cluj, ºi-a uitat chiloþii de aur sub poala popii. Ce nedreaptã e lumea! Maria Magdalena parcã a fost tratatã mai bine... O veste cutremurãtoare: Mihai Tudose s-a apucat de citit! ªi nu e vorba despre etichetele dezlipite de pe obiectele muncii. Dar sã nu fim rãi fiindcã, aºa cum spunea nea Petricã de la Agriculturã, Imposturã ºi Inculturã, ,,efemeritatea existenþialã ne îndeamnã la respect ºi preþuire”. Aºa cã sã-l umplem de respect pe Bozoncea din Brãiliþa. În loc sã toarne beton, conform fiºei postului de ministru al Letargiei, sau cam aºa ceva, dl. Anton-Anton (repet iarãºi din nou: nu sînt bîlbîit!), varsã energie biodegradabilã bãgîndu-ºi deºtele în prizã. Vorba lui Robert Negoiþã, ãl mai puþin frumos dintre supuºii lui Nicu Ghearã: ,,Omul a început sã producã doape...” Din cele 30,88 de miliarde de euro pe care le putem accesa de la UE (adicã tot de la noi) pînã în 2020, doar 10,86% au intrat în þarã.

Cu excepþia unor palate þigãneºti ºi a chiolhanurilor cu lãutari, altceva nu vom vedea în golul din jur. Dintre marile dosare de corupþie prescrise la comandã, memoria minþii îºi mai aminteºte, în afarã de recentul ,,Microsoft”, de ,,Flota”, ,,ªpaga de la Cãºuneanu”, ,,Casa din Mihãileanu” (ãsta a fost închis de DNA). Se pregãteºte de prescriere ºi dosarul EADS, unde primeazã tot interesele Marelui Licurici. Fã, Justiþio, aºa ne-a fost vorba? Sictir! Dupã lecturi intensive din analizele noastre economice, Gudur Isãrescu a confirmat ceea ce spunem de atîta amar de vreme: guvernarea pesedistofripturistã e o catastrofã pentru economia româneascã ºi

pentru nivelul de trai al românilor. Bine, el a folosit alte cuvinte, cã are lexicul mai sãrãcuþ. Important e cã s-a prins cum stã treaba. Cã masonii nu e proºti. E bandiþi. În Germania, circa 100 de persoane decedeazã mortal în fiecare an din cauza masturbãrii. În România, lucrurile stau taman invers: circa 100 de persoane ajung în guvern din acelaº motiv. O dilimancã a cumpãrat o insulã finlandezã - SuperSheIsland - ºi a dedicat-o, în exclusivitate, femeilor. Cicã bãrbaþii e inutili. Cã ei nu bîrfeºte, nu se rujeazã, nu se fardeazã, nu e invidioºi.

Poate-n Finlanda, doamnã Roth. La noi, în spaþiul carpato-danubiano-nevrotic, nu e chiar aºa. Bãrbaþii e femei, iar femeile e disperate. Totuºi, pentru ca româncele sã nu fie discriminate, guvernul Docilã a propus, prin intermediul unei amazoane cu ciuf pe post de umbrelã, de la agenþia de specialitate, ca Belina sã devinã insula femeilor-motostivuitor, conform programului graþios de guvernare-masturbare. Taman ca pe vremea lui Vlad Þepeº, pe care-l iubeau deopotrivã ºi femeile ºi bãrbaþii ºi pentru care þeapa era o binecuvîntare. Cel puþin aºa ne povesteºte Adi Sfinteº, sfetnicul de tainã al voievodului, care a tradus pentru Academia Românã, din Gara de Nord, poveºtirile germane. ,,Un negustor ºmecherit din cale-afarã hãlãduia prin Valahia cu scopul precis sã mai dea vreun ºmen, sã mai investeascã strategic în vreo întreprindere nerentabilã pentru bãºtinaºi, dar super-valabilã pentru buzunarul lui, sau sã susþinã vreun partid politic absolut dezinteresat. Cam aºa, cam ca Adrian Prostea. Obosit de atîta alergãturã cu trãsura «Mercedes», opri bidivii în plinã stradã, iar el intrã la o damã bine, basarabeancã, blondã, lungã ºi suavã ca a calului potcoavã, care venise în schimb de sexperienþã la Bucale. Cã nu mai ºtiu dacã v-am zis, dar Vlad avea douã cetãþi de scaun, la Tîrgoviºte ºi, mai nou, la Bucureºti, c-aºa-i plãcea lui sã stea cu fundul în douã luntri. Gîndea cã, astfel, duºmanii lui tradiþionali, adicã toatã lumea, nu ºtiau de unde sã-l pescuiascã ºi, mai mult ca sigur, sã-l cãsãpeascã.

Negustorul o arse la maxim cu pisicuþa blondã ºi spre ziuã merse la cãruþa din dotare unde, dupã ce o pipãi febril, mieunã a pagubã. Inima-i sãri cît colo, se fãcu vineþiu la faþã ºi cãzu lat în balega din mijlocul drumului. Paralele dispãruserã. Nu leii româneºti, cã p-ãia nu-i lua nici dracul, ci valuta. ªi în Valahia eºti mort fãrã valutã, cã nici o damã mai acãtãrii nu mai stã de vorbã cu tine, devine mutã ºi n-o mai îmbîrligi, oricîte poezii de Eminescu i-ai spune. Deznãdãjduit, merse drept la Vodã, care se spãla pe mîini cu sodã întrucît tocmai scosese mîna din cada cu acid sulfuric în care îndesase vreo ºapte boieri trãdãtori, doi leneºi fãrã leac (foºti miniºtri), patru hoþi obiºnuiþi ºi un negustor sas care nu plãtise TVA-ul pe anul urmãtor.

«-Care-i ºmenul?», îl luã din scurt Vodã pe musafirul nepoftit cãruia îi tremurau grisinele de emoþie. «-Sînt distrus, Mãria Ta. Hoþii mi-au furat 160 de verziºori, toatã agoniseala. Eu îi lãsasem în trãsurã cã auzisem cã în Valahia nu se furã...» «- Bine, biºniþarule. Pînã mîine dimineaþã o sã-þi gãsim banii. Pe hoþ n-ai sã-l mai vezi, cã tocmai l-am îmbãiat în H2SO4, dacã ºtii ce-i ãla. Acu carã-te de aici ºi reþine sfatul meu dezinteresat: cînd mergi la curve, cã aºa le zicem noi la creaturile astea minunate, ai grijã de avutul personal, cã dacã-i mic s-ar putea sã devinã ºi mai mic, iar dacã-i prea mare, cazul de faþã, s-ar putea sã placã atît de mult încît existã riscul sã nu mai ai nimic la plecare, sã rãmîi, pardon de expresie, cu mandravela goalã». A doua zi de dimineaþã, negustorul gãsi în cãruþa germanã full-opºãn, 161 de verziºori, cu unul mai mult decît avusese. «- Mãi, astai umilinþã. Miaunica mi-a pus un dolãrel în plus! Ce vrea sã însemne asta? Cã am fost mîrlan? Cã am încãlcat pactul de stabilitate? Cã nu-s bineveniþi cei din spaþiul Schengen? O spun lui Vodã. S-o tragã el în þeapã, sã se sature...» Dar Vlad nu-l ascultã cu atenþie, îl crezu om cinstit cã-i spusese de plusul în gestiune ºil expedie scurt: «- Dacã nu-mi spuneai suma corectã, acu erai halit cu fulgi cu tot. Gata, carã-te de aici cã ºtii bine cã voi, saºii, mi-aþi fãcut numai belele! Hai, vira, c-altminteri îþi dovedesc de ce-mi zic imperialiºtii Dracula... Auzi la ei, sã facã filme de groazã cu mine de nu mai dorm copiii noaptea, iar mamele (aveþi grijã unde puneþi accentul!) lor se cutremurã de plãcere numai la gîndul c-aº putea nãvãli în patul matrimonial, sã le sug sîngele din carotidã ºi din alte pãrþi la fel de expuse ºi sã le mai trag ºi în þeapã! Ce lume bolnavã! Pãi, americanii ãºtia au habar cã eu stau în par cu vecinii ºi cã, pe deasupra, am declanºat ºi lupta anticorupþie. De filme-mi arde mie, tu-i cucu mã-sii?»”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 16 februarie 2018

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Scrisoare domnului I.L. Caragiale Domnule Caragiale, iartã-mã cã-þi scriu tocmai eu, care nu am trãit ca tine, precum nici tu nu ai trãit ca mine. Tu ai trãit ca un belfer, scriind ºi încasînd bani, în timp ce eu nu am primit de la nimeni nici o leþcaie, ci doar hulã ºi înjurãturi... Uite, domnule Caragiale, pentru ce încerc sã-þi scriu acum. Sã ºtii cã pe-aici, în vremurile de azi, nu se mai scrie ca pe vremea ta, cu pana, ci direct pe calculator; se tasteazã fel ºi fel de „opere”, care abundã în invective ce îþi provoacã greaþa. Greaþa de politicã... Greaþa de societate...

Greaþa de a trãi într-o þarã în ce ,,umorul” a devenit arma letalã cu care sã-þi loveºti adversarul, ºi unde discuþiile purtate la televizor sînt de nivelul þaþelor din mahalalele de altãdatã... Sînt curios sã ºtiu ce-ai scrie tu, acum, ce-ai mînca ºi ce-ai iubi, cînd totul este alandala, de la cel mai mãrunt parvenit al societãþii, pînã la starostele cel mai înalt din stat. ªi sã revin... Mai întîi, aflã cã nu mai sînt cenaclurile de altãdatã. Fiecare om are orgoliul sãu, însã nu pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce, de fapt, nu este... Apoi, fiecare român mãnîncã ce gãseºte prin magazinele astea mari, pentru cã nimeni nu mai gãteºte acasã. Gospodinele, aºa cum erau în vremea ta, nu mai existã. Astãzi, fiecãrei femei îi zburdã gîndul doar la cumpãrãturile din supermarket, iar unele, pentru bani, sînt gata oricînd sã se prãvãleascã în patul oricãrui bãrbat... Acum trãim în democraþie. O democraþie cu burta goalã... Dar, politic, totul e bine. Fãþãrnicia, demagogia, lichelismul se regãsesc în toate discursurile politicienilor de azi, care strigã în gura mare cît de fericit este poporul român.

Bietul popor român! Uite cã m-am luat cu vorba ºi-am uitat esenþialul - ce m-a împins sã-þi scriu aceastã epistolã... În 2012 a fost anul tãu. Aºa s-a declarat la nivel naþional - motive pentru limbuþii noºtri de a se mai bãga ºi ei în seamã, de a vorbi la televizor de una, de alta, chestii din astea, nu de dragul dumitale, ci pentru a se preamãri unii pe alþii, întru onoruri ºi recompense bãneºti ºi profesionale. Ei vorbesc ºi fac din numele tãu moarã de vorbe goale de la tribuna societãþii, mãrindu-te întru preamãrirea lor. ªi apoi sã ºtii, domnule Caragiale, cã deunãzi, am trecut pe la mormîntul tãu de la Cimitirul Belu... Nici o floare la crucea ta.

Nici un semn de aducere-aminte. În schimb, fel ºi fel de indivizi ºi-au gãsit locul de odihnã în preajma voastrã: a ta, a lui Slavici, a lui Zaharia Stancu, dar mai ales a lui Eminescu... Cine naiba o fi hotãrît sã vã îndolieze mormintele, îngropîndu-i pe aceºtia atît de aproape de voi, niºte patrioþi adevãraþi, care aþi militat pentru demnitatea ºi propãºirea României? Iatã încã un motiv în plus pentru a-þi scrie... Bani grei încaseazã unii pe sudoarea muncii tale de scriitor. Bani nemeritaþi, atîta vreme cît respectivii administratori ai scrierilor tale nu au citit nici mãcar un rînd din ele...

Da, domnule Caragiale, iartã-mã, dar îmi sunã telefonul mobil ºi trebuie sã rãspund. Cine ºtie ce s-o fi întîmplat? Trei maºini de pompieri ºi o salvare, cu girofarele în funcþiune, aleargã de zici cã se prãpãdeºte oraºul... Un prieten îmi dã de veste cã un necãjit a dat foc blocului în care locuieºte pentru cã nu i s-a trimis pensia. Mulþi pensionari n-au primit pensia, pentru cã domnii noºtri guvernanþi sînt plecaþi cu sorcova, acolo unde ºi-a înþãrcat dracul copiii ºi ºi-a dus mutu’ iapa.

O, iartã-mã, ducã-se pe pustii, cã nu ºtiu ce-mi veni...

Poate necazurile. Fiindcã mileniul acesta nu ne-a adus decît nenorociri, de la dispariþia multor semeni, din cauza sãrãciei, pînã la înstrãinarea brazdelor de pãmînt la preþuri de nimic, spre satisfacþia afaceriºtilor, care îºi freacã palmele de bucurie... Vezi? Toate merg bine...

De cîtva timp s-a redeschis Berãria Gambrinus, localul unde tu ºi cei din generaþia ta aþi scris acele întîmplãri, despre dulcea boemã din urbea noastrã... Noi, cei de azi, ne petrecem toatã ziua stînd cu ochii la contorul electric ºi numãrînd kilowaþii, de teama ºmecherilor de la Electrica, oameni cu ºtaif, care mãresc dupã bunul plac preþul energiei electrice, de parcã ar fi fraþi cu benzinarii, care se întrec în escrocheria preþurilor, fãrã sã

dea socotealã cuiva. Nici nu ar avea cui, cãci România a ajuns sat fãrã cîini. Acum, guvernanþii sînt stãpînii banilor noºtri, sfidîndu-ne cu neruºinare sãrãcia, pentru cã nu mai avem condeieri de talia bãdiei Eminescu, cel care a scris cu pana muiatã în lacrimi pentru þara sa...

Recompensa? Nu tu premii. Nu tu titluri de glorie, ci condamnarea lui la moarte. Chiar dacã ºi la noi presa este liberã acum - dar fiecare scrie dupã cum îi dicteazã interesul propriilor buzunare -, jurnaliºtii noºtri au uitat de conºtiinþã. Pe vremea dumitale, lucrurile decurgeau altfel, poate... Durerea mea este cã nimeni nu pune mai presus interesul þãrii, însemnînd binele ºi progresul ei.

Populaþia este condusã ºi manipulatã de fel ºi fel de grupuri de indivizi, care de care mai mafiot... Auzit-ai dumneata ca vreun om de rînd sã se fi îmbogãþit, într-un an-doi, cu zeci, sau chiar cu sute de milioane de euro? Pe vremea ta se vorbea de gologani, dar azi, moneda asta e la mare preþ. Auzit-ai dumneata ca niºte neica-nimeni sã deþinã ditamai palatele, aºa cum se întîmplã, acum, nu numai în þara noastrã, ci în întreaga lume? Iatã, domnule Caragiale, care e diferenþa dintre vremurile dumitale ºi vremurile noastre.

De ce oare, domnule Caragiale, am devenit noi, românii, aºa de nepãsãtori cînd vine vorba de þarã? Sã ºtii cã, azi, toþi viseazã sã plece de aici, din Carpaþii noºtri, din þara cu doine atît de frumoase, cu o limbã atît de dulce... Pleacã în lumea largã, pentru cã acum au dreptul sã umble oriunde doresc, visînd cai verzi pe pereþi ºi tãind frunze la cîini, îmbãtaþi de iluzii deºarte... ªi sã mai ºtii cã Sfînta Europã a devenit loc de interes planetar pentru hoþi, spãrgãtori de case, ºmenari ºi curve din toate colþurile lumii... Iatã cã mã luai cu vorba ºi uitai sã-þi spun cã mai toþi aceºtia sînt analfabeþi, dar se fãlesc cu maºini din cele mai scumpe... Auzi, Ferari! ªtii cît costã o astfel de maºinã? Echivalentul a toate birjele, cu cai cu tot, din toate þãrile pe care le-ai cutreierat... Simþeam nevoia sã spun ºi eu cuiva toate astea, ºi m-am gîndit la dumneata, marele meu maestru clasic, la cît de actual eºti ºi cît de bine ne reprezinþi prin scrierile tale... Mã întreb însã: la ce folos, cînd beizadelele din Dorobanþi ºi borfaºii ce apar la televizor, în spaþiul public, o þin pe-a lor, spunîndu-ne cît sînt de deºtepþi ºi cã s-au dus vremurile de altãdatã?... Nu zic ba, dar oare ce ar trebui sã fac, cum sã le arãt cã nu este suficient sã te raportezi doar la prezent ºi la îmbogãþirea prin orice mijloace? Mã gîndesc cã generaþiile care vor veni nu vor mai ºti sã scrie epistole, aºa cum o fac eu acum cu tine. Ele se vor naºte ºi vor trãi într-o lume globalizatã, cu puºca sub pernã ºi tancul în faþa casei... Nu ca noi, ãºtia bãtrînii, cu cîinele legat în fundul curþii... ªi-apoi, noi ne-am nãscut pe dealuri cu fîn, în cîntecul pãsãrilor, am crescut respirînd aer curat ºi bînd apã din rîuri limpezi, nu poluate, aºa cum sînt azi.

Ei, domnule Caragiale, ce lume micã am ajuns în faþa lumii mari, mai ales cînd nu are cine sã se ocupe, cu profesionalism, de treburile obºtii, de interesul contribuabililor de bunã credinþã... Apropo, ºtii cã în fiecare cartier bucureºtean, în preajma unor ºcoli ºi a unor grãdiniþe, este cîte o bibliotecã?... Cititorii, însã, îi numeri pe degete... Doi-trei, ºi ãºtia sînt îndeobºte elevi, aduºi cu promisiuni de profesorii lor, în schimbul unor note mai bune...

Asta e lumea mea, domnule Caragiale, care aproape cã nu diferã cu nimic de a ta, poate doar prin faptul cã þie þi s-a gãsit loc de odihnã veºnicã, iar mie, cînd mi-o veni rîndul, cine ºtie în ce groapã a uitãrii voi fi aruncat. Dar ce mai conteazã atunci?!... Bine e, pentru tine, cã te-au adus întru îngropãciune acasã, la Belu, iar pentru mine, cã voi dormi, ca ºi cãþelul meu, Geani, sub un dîmb de pãmînt românesc. Sã auzim de bine, Maestre Caragiale, ºi cînd ne vom întîlni pe lumea cealaltã, am sã-þi povestesc mai multe. Pînã atunci, crede-mã, pe cuvînt de onoare, cã mã retrag în visele mele, citindu-þi cu plãcere cãrþile, care sînt la fel de actuale ca în vremurile în care le-ai scris... Noapte bunã, Nene Iancule, ºi deie Domnul românului mintea cea de pe urmã, ca sã scape, dacã o vrea, cît mai curînd de paraziþii care-i sug sîngele de viu. Noapte bunã ºi sã ai liniºte în veci, cã prea frumos ºi pe înþelesul tuturor ai scris.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

I.L. Caragiale (1852-1912), unul din marii clasici ai literaturii române, creatorul unei opere nemuritoare.

Lui Ion Cristinoiu O, prieten drag, Ne-ai pãrãsit prea devreme, Dar, în lumea de dincolo - În lumea livezilor de apoi -, Îþi poþi, cu drag, aduce aminte cã Pe cei mulþi i-ai bucurat, Înseninîndu-le inimile ªi purificîndu-le sufletele, Prin ale tale cîntece În care „Suspinã coarda lirei, Cu-acelaºi Sfînt arcuº”...

Ai fost convins cã A compune pentru cei mulþi, Cu o nobilã expresivitate, Înseamnã a scrie Pentru veºnicie!

Reascultîndu-þi melodiile - ,,Regret cã nu te-am cunoscut” ªi ,,Te-aºteaptã un om” -, Îmi venea a-þi spune: „Pe sufletele pure, O imaginarã rouã”... În ambianþa muzicii tale, „Cresc note de iubire Din cîntul Ciocîrliei”...

DORU POPOVICI

Pentru totdeauna

Nu poate fi altfel.

Cînd simþi cã este pentru totdeauna, chiar dacã semnele de circulaþie dirijeazã îngerii pe semn interzis pînã-i rãtãcesc: este pentru totdeauna Pãsãrile cãlãtoare se întorc din þãrile calde sã-ºi bandajeze cuiburile vechi.

Amurgul le înveleºte cu liniºte Dupã o vreme, frigul din jur le alungã.

Atunci, orizontul le trage în el ca pe un drog, pentru totdeauna.

ADI SFINTEª, 25 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 16 februarie 2018

Polemici Controverse PORTRETE POLITICE DIN ANII INTERBELICI (2)

Asfinþit la Suceviþa

urbanitatea pe care Duca þinea s-o pãstreze chiar cu adversarii politici cei mai hotãrîþi.

Iar lupta dintre ei, regretabilã ºi excesivã, se înãspreºte; G. Brãtianu nu avea energia ºi nici magnetismul favorabil de care dispunea tatãl sãu. Era un sîrguitor profesor ºi un cercetãtor valoros de istorie. Dar Apriga rivalitate nu ºtiu dacã dispunea ºi de acel viguros temperament dintre grupãrile liberale politic al lui Ionel. Cã a dobîndit mai tîrziu gustul politicii, e sigur. Vorbirea lui devenea tot mai interesanI.G. Duca devine ºef. Trei morþi neaºteptate, a lui tã. Politicos ºi timid, studios ºi prob, acþiunea lui de George Mîrzescu, rival redutabil, a lui Ionel ºi a lui debutant a fost urmãritã cu simpatie de opinia publicã.

Vintilã Brãtianu îl înalþã (spre nenorocirea lui), mult Dar, spre surprinderea tuturor, raporturile sale cu noul mai curînd decît se putea aºtepta, la conducerea marelui rege s-au rãcit repede ºi n-au dat carierei sale ascensipartid. Jocul bizar al Destinului îi favorizeazã o ascensiunea rapidã aºteptatã de toþi. Am urmãrit cu atenþie une vertiginoasã, dar în acelaºi timp evoluþia lui, dar n-aº putea spune nici îi pregãteºte moartea. El simþi greuazi din ce cauzã apelurile regelui de a tatea cu care acest Destin apãsa pe participa la unele formaþiuni ministeriumerii sãi. El simþi cã n-are la spate ale au rãmas infructuoase. Sã fi fost nici un mare nume, nici puternice orgoliul – prea curînd manifestat – de legãturi de familie, nici o largã a debuta în guvern numai ca primavere. Acest sentiment îl fãcea ºi mai ministru? Sã fi fost ezitarea de a se nervos, ºi mai timid. decide, irezoluþiunea de a lua o hotãRivalitatea între cele douã parrîre? Fapt e cã, paralel cu aceastã tide liberale se agraveazã. Lupta rãcealã la care Duca nu se aºtepta, între Vintilã ºi G. Brãtianu era mai aceasta multiplica acum sforþarea confavorabilã celui dintîi. Între Duca ºi trarã: sã intre în graþiile regale ºi sã i se Brãtianu era mai uºoarã pentru acesuite trecutul. În fine, prin sacrificii de ta din urmã, într-un partid în care conºtiinþã – care ºtiu bine cît l-au numele ºi tradiþia n-au jucat niciocostat – iatã-l în noiembrie 1933 preºedatã un rol secundar. De aci înainte dinte de Consiliu. G. Brãtianu se previaþa lui Duca devine un chin. El zintã în alegerile generale din decemn-are decît obsesia lui „George”. brie ºi cucereºte vreo 20 de scaune.

Teama cã regele va însãrcina pe Deºi aceastã cifrã, faþã de aproape 300 acesta, la prima vacanþã de guvern, de mandate luate de Duca, era fãrã I.G. Duca, fruntaºul cu formarea cabinetului îl frãmînta mare importanþã, acesta, în pornirea Partidului Naþional-Liberal neîncetat ºi nu fãrã raþiune. Cãci, a lui, era adînc decepþionat... Cînd mi-a (1879-1933) doua zi dupã realizarea acestei spus-o, l-am ironizat arãtîndu-i cît se supoziþii, el se putea aºtepta la o înºealã. Dar o altã obsesie avea sã-l dezertare masivã a amicilor sãi cãtre deliciile puterii.

Politica þãrii noastre n-ar fi vãzut pentru prima oarã un chinuiascã: obsesia legionarilor. Ei fuseserã excluºi de la alegeri prin decretul lui Duca, iar voturile lor, în mare astfel de spectacol.

De aceea, ciocnirile în Parlament cu rivalul sãu mãsurã, fuseserã date lui G. Brãtianu. Ura lor, o urã neadevin tot mai frecvente ºi tot mai violente. Cînd G. grã, o urã fãrã margini, a descãrcat apoi, peste puþine Brãtianu intervenea în discuþii declarînd cã vorbeºte în zile, în creierul lui Duca revolverul de pe peronul Gãrii numele Partidului Liberal, I.G. Duca sãrea ca ars ºi-i Sinaia. rãspundea cu o violenþã care nu era la înãlþimea eleganLa Mãldãreºti, în Vîlcea... tului sãu talent.

Sfîrºitul tragic ºi aºa de nemeritat al lui I.G. Duca te Îmi amintesc cã, la o ºedinþã, atacul sãu a fost aºa de brusc, aºa de personal ºi jignitor pentru simþãmîntul de face sã te întrebi dacã el a fost datorat unei simple ºi fiu al lui Ionel Brãtianu, încît s-a speriat însuºi Duca. oarbe fatalitãþi sau, poate, a avut drept cauzã acel conCãci, aºezîndu-se pe scaunul care se gãsea alãturi de curs de împrejurãri neaºteptate care l-au dus la preºedinþia Consiliului ºi la ºefia unui mare partid. mine, mã întreabã congestionat: El nu ºi-a trãit visul. Luat de vîrtejul politicii, – I-am spus bine? I-am spus destul? inteligenþa lui nu o datã va fi sondat goliciunea gloriei, N-am putut sã mã abþin de a-i rãspunde: vanitatea celebritãþii. Neantul celor pãmînteni nu o datã – I-ai spus prea mult ºi cred cã ai fost nedrept!

N-am controlat sã vãd dacã el n-a preferat sã se îi va fi umbrit sufletul. ªi poate de aceea, de cîte ori ºteargã acele fraze din Monitorul oficial, care cadrau aºa putea – dar putea rar! –, evada din orizontul politicii, de puþin cu eleganþa limbajului sãu parlamentar ºi cu evada dintre zidurile oraºului care nu cunosc primãvara

ºi se refugia în cula lui româneascã de la Mãldãreºti, în Vîlcea. Acolo, printre trandafirii pe care îi iubea, se regãsea pe sine, deschidea vesel ferestrele sufletului sãu, lãsînd sã intre aerul curat al preocupãrilor literare ºi toatã poezia frumosului... Se ocupa de flori, invita prieteni, rîdea ºi se distra ca un copil.

Dar iar se întorcea la Bucureºti. Iar devenea robul ºefilor electorali din cutare ºi cutare judeþ; iar trebuia sã asculte clientela politicã care îi pierdea vremea cu pretenþiile cele mai nesãþioase; iar trebuia sã-ºi pregãteascã discursuri de luptã, unde adesea lovea pe nedrept, fiindcã aºa cerea interesul partidului; iar trebuia sã tragã sfori misterioase, fiindcã aºa cerea interesul momentului, pentru ca, odatã ajuns repede ºef (prin moartea neaºteptatã a lui Ionel Brãtianu), sã trebuiascã sã învingã ostilitatea regelui, prosternîndu-se cu durerea în inimã la picioarele puternicei favorite a zilei. ªi, astfel, viaþa lui Duca – împins de ambiþii politice – a fost un lanþ de tragice mizerii, în loc sã fie, cum ar fi meritat, o viaþã de satisfacþii, scriind, citind, cãlãtorind, aºa cum o visa, viaþa conform înclinãrilor lui sufleteºti, potrivit strãlucitelor sale însuºiri.

Duca a murit la 54 ani. Pe locul unde a cãzut de glontele lui Constantinescu, pe peronul Gãrii Sinaia, o frumoasã placã de bronz eterniza memoria lui. Într-o piaþã centralã din Ploieºti, cetãþenii i-au aºezat bustul.

Iar în bisericuþa de þarã, departe, la Mãldãreºti, rãmãºiþele lui credeau cã au dreptul a se odihni.

Legionarii, luînd puterea statului în 1940 pentru a întrona moravuri noi, au dat jos bronzul comemorativ fixat pe zidul peronului din Sinaia, au dãrîmat bustul sãu din Ploieºti, i-au profanat pînã ºi mormîntul de la Mãldãreºti.

Sfîrºit CONSTANTIN XENI (1877-1963)

toare încã ,,Doctrina Bãrnuþiu”. Ea cuprinde toate opreliºtile ºi înaintãrile spre noi înºine, venind cu principiile de viaþã autohtone. Prin ea s-a spus cã ,,libertatea fãrã naþionalitate nu se poate înþelege la nici un popor de pe pãmînt”. Bãrnuþiu a crescut cu acest adevãr, poate cea mai de preþ moºtenire a vieþii ºi a luptei sale. Ca ºi Bãlcescu, în momentul cel mare al revoluþiei de la 1848, Bãrnuþiu invoca trecutul drept mãrturie a dãinuirii naþiunii române pe care, acest trecut, scrie el: ,,cu bunã dreptate, înainte cu vreuna mie ºapte sute de ani ºi de atunci pînã astãzi, o þine, o apãrã ºi o cultivã cu multã sudoare ºi ostenealã”. ,,Doctrina Bãrnuþiu” s-a instituit ºi ca o normã de viaþã, dominatã ºi supravegheatã de un profund umanism. Dupã revoluþia de la 1848, el a trebuit sã rãtãceascã dintr-o þarã în alta, apoi sã fie un exilat în propria lui þarã, prins la Rîmnicu-Vîlcea ºi arestat în douã rînduri de oficialitãþile þariste, apoi de cele turceºti. Este închis ºi, apoi, scãpînd de toate detenþiile, pleacã, la fel ca, pe vremuri, Horea, la Viena, cerînd încã o datã înþelegere pentru ai sãi. Dar, deºi bolnav, este supravegheat de poliþie ºi nevoit sã pãrãseascã Viena. Se îndreaptã spre Italia. Ajunge la Pavia, unde are puteri

sã-ºi þinã doctoratul. Se întoarce în þarã, dar nu în Ardealul sãu, unde era considerat de oficiali primejdios, ci la Iaºi, predînd filosofia ºi dreptul, bucurîndu-se de înþelegerea lui Al. Ioan Cuza. Era profesorul cultivat, ce trãia în dragostea de þarã. Mãrturiile vremii ne spun despre omul ales Bãrnuþiu, dornic sã încurajeze pe cei din jur, dîndu-le studenþilor credinþa într-un ideal, dar ºi ajutoare materiale. Trecea ca o umbrã prin ,,dulcele tîrg al Ieºilor”. Simþea cã-l cheamã destinul acasã, aºa cum stimþeau bãtrînii lui þãrani cînd se apropie ceasul din urmã. Atunci, acelaºi domn bun, Al. Ioan Cuza, i-a pus la îndemînã o trãsurã, ºi împreunã cu nepotul sãu, dr.

Ioan Maniu, s-a îndreptat spre Bocºa Sãlajului. Vroia sã respire lîngã dealurile pe care le-a cãlcat ºi peste care, cu aproape jumãtate de veac în urmã, fugise la ªimleu. Dar n-a fost sã fie aºa. Lîngã Hida, la Izvorul Almaºului, acolo unde cîndva se bãtuse voievodul Gelu cu duºmanii, nepotul s-a dus sã-i aducã de la izvor un pahar cu apã. Cînd s-a întors, Bãrnuþiu trecuse în cealaltã lume.

Funeraliile de la Bocºa au fost doliul Ardealului, ce-ºi reprimea pe cel dus, dar nedespãrþit nici în moarte de ai sãi. Peste ani, ,,Fiii Selagiului” i-au ridicat un monument la Bocºa. De atunci, mereu vine aici popor, ca sã-i asculte ,,neliniºtea” lui, cîtã vreme românii vor dori libertatea ºi frãþietatea, aºa cum le-a spus ,,doctrina Bãrnuþiu”. Sã deschidem paginile vii ale acestei doctrine, ca sã-i liniºtim liniºtea lui Bãrnuþiu.

VASILE VETIªANU

I.G. Duca (2)

„Doctrina Bãrnuþiu“, gîndul unui mare vizionar Pe Cîmpia Libertãþii de la Blaj, în faþa a 40.000 de oameni, a vorbit, în 1848, tribunul Simion Bãrnuþiu, electrizînd mulþimile, ca la un semn de veac. Discursul sãu, se spune, a fost scris într-o noapte, dar în el trãiesc toate durerile neamului ºi aspiraþiile lui, pe care le cunoºtea, încã de atunci, copil, în Bocºa natalã, cînd iobagii erau tãvãliþi la pãmînt de trufia strãinilor.

Adunarea de la Blaj a cerut autonomia naþiunii române, proporþionalitate în Dietã, dreptul limbii române, desfiinþarea iobãgiei, libertatea comerþului, înfiinþarea de ºcoli româneºti. Iar lumina mergãtoare a tuturor acestor cerinþe, care aveau sã prefacã viaþa românilor ardeleni, a fost profetul în þara lui, Simion Bãrnuþiu.

El a vãzut profetic. A vãzut departe. ªi a rostit pentru toate vecurile înainte: ,,Tineþi cu poporul, ca sã nu rãtãciþi”. ªi verbul lui Bãrnuþiu a acoperit astfel timpul cel mai trecãtor.

Din tot destinul nebãnuit al lui Simion Bãrnuþiu ne-a rãmas învingã-

Rîndunelele îl petrec pînã la poarta Carpaþilor unde preoþii Mioriþei au aprins cãrbunii în cãþuile brazilor, porþile îi treceau pe dinainte, roºind feciorelnic; aura sfinþilor cobora în regina-nopþii.

Mama scotea pe un ºtergar pîinea caldã, el zîmbi încã o datã, întinzînd mîna a binecuvîntare… ºi se fãcu liniºte, sîmbãtã searã spre duminicã.

ROMAN FORAI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 16 februarie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (60) Încoronarea ºi ungerea lui Napoleon, de cãtre Papã (1) Motto: „Un tron nu este decît o scîndurã garnisitã cu catifea”. (NAPOLEON) La 20 august 1804, Napoleon îi scrie amantei ºi tovarãºei sale de viaþã, Josefina, la Aix-la-Chapelle, sã-l aºtepte acolo, cãci e nerãbãdãtor s-o vadã. O femeie frumoasã place ochilor - spunea el -, o femeie bunã place inimii. Josefina era pentru el ºi una, ºi alta.

Napoleon îl invitã la Saint-Cloud pe cardinalul Caprara, legatul papal, spunîndu-i: „Toate autoritãþile îmi dau a înþelege cît de glorios ar fi ca ungerea ºi încoronarea mea sã fie fãcute de mîinile Papei ºi ce efect favorabil ar avea pentru religie”.

Papa Pius al VII-lea nu era încîntat de dorinþa lui Napoleon, ºi a încercat sã-l refuze: sãnãtatea sa ºubredã i-ar fi fost pusã în pericol de o cãlãtorie obositoare pînã la Paris.

Napoleon nu luã în considerare cã Papa s-ar putea eschiva. La 16 septembrie, aflat la Köln, el îi ordonã lui Fesch: „Sfîntul Pãrinte va veni cu trãsurile sale pînã la poalele Masivului Mont-Cenis; de acolo, va fi preluat de trãsurile mele; o solie îl va întîmpina la limita teritoriului nostru ºi, cînd va pune piciorul pe pãmîntul Franþei, va fi scutit de orice cheltuialã”.

Fãrã entuziasm, Papa cedã. În timp ce Pius al VII-lea ºi suita sa, alcãtuitã din 108 persoane, iau drumul cãtre Mont-Cenis, Napoleon este frãmîntat de o cruntã dilemã: dacã Josefina va fi unsã de cãtre Papã ºi încoronatã de imperialul ei soþ, va mai putea fi ea îndepãrtatã? Nu trebuia oare împãratul sã-ºi repudieze soþia de pe acum, ºi chiar sã se recãsãtoreascã? ,,Sînt chemat sã schimb faþa lumii, cel puþin aºa cred”, îºi spunea Napoleon.

Dar mai sînt - încã ºi mai ales - femeile clanului, ale cãror frãmîntãri sînt mult mai meschine. Napoleon duce un „adevãrat rãzboi” pentru a-ºi obliga surorile ºi cumnatele sã ducã trena împãrãtesei la Notre-Dame ºi sã o urmeze pe tot parcursul ceremoniei. ªi alegerea bisericii era o problemã. Canonicii de la Notre-Dame cereau noi odãjdii ºi obiecte de cult pentru ceremonie cãci - spuneau ei - pentru ungerea regilor, obiceiul era sã cumpere totul nou. „Prezenþa Papei atrãgea dupã sine obligaþia folosirii unui material ºi a unor accesorii deosebite, precum: amvon, jilþuri, enorme evantaie fãcute din pene de struþ, tronuri, scãunaºe pentru picioare...”. În ceea ce priveºte însemnele - sabia, coroanele, inelele, sceptrul, globul, mîna justiþiei -, unele au putut fi regãsite cu destulã dificultate. S-au adãugat, ici ºi colo, bijuterii, pietre preþioase, pentru ca aceste obiecte sã figureze cu cinste în cortegiul ungerii sub numele de Carol cel Mare. Dar Napoleon hotãreºte ca podoabele imperiale sã fie executate de Briennais, aurarul sãu, al cãrui magazin avea firma „Maimuþa Violetã”. În duminica din postul Crãciunului, Suveranul Pontif a ajuns la capãtul cãlãtoriei. Sub o ploaie rece, cortegiul papal, alcãtuit din 100 de cardinali, prelaþi, abaþi ºi slujbaºi

Napoleon Bonaparte despre fenomenele paranormale Astãzi împãratul era foarte vorbãreþ. Se discuta despre vise, presentimente, previziuni, despre ceea ce englezii numesc double sight. Am debitat toate banalitãþile care se spun de obicei despre aceste lucruri, vorbind pînã ºi de vrãjitori ºi strigoi. În concluzie, Împãratul a spus: ,,Aceste ºarlatanii, la fel ca multe altele, ca acelea ale lui Cagliostro, Mesmer, Gall, Lavater º.a. sînt distruse printr-un unic raþionament, care totuºi e foarte simplu: Toate acestea pot exista, dar nu existã. Omului îi place miraculosul, spunea el: miraculosul are pentru om un farmec irezistibil, ºi e totdeauna gata sã pãrãseascã miracolele de care e înconjurat pentru a alerga dupã cele care sînt fabricate anume pentru el. Acceptã el însuºi sã fie înºelat. Adevãrul e cã totul e miracol în jurul

de toate felurile, venind dinspre Nemours, pãtrunde în Pãdurea Fontainebleau.

Pius al VII-lea era obosit. Niºte tîlhari îl jefuiserã aproape de Piacenza. Sanctitatea Sa plecase din Roma cu 23 de zile în urmã ºi era contrariat de ritmul cãlãtoriei, prea rapidã pentru succesorul Sfîntului Petru.

La apariþia caretei papale care urca dealul, Napoleon, îmbrãcat într-o uniformã verde de vînãtor, simuleazã cã întrerupe o vînãtoare de lupi. Nemiºcat pe calul sãu, se uitã la trãsura lui Pius al VII-lea, care vine spre el, ºi nu înainteazã cãtre Sanctitatea Sa nici cu un minut mai devreme decît fusese prevãzut. Între Papã ºi împãrat se întindea un teren noroios, iar Sfîntul Pãrinte n-avea în picioare decît niºte papuci albi, brodaþi cu aur. În cele din urmã, cãlcînd printr-o mlaºtinã îngrozitoare, se îndreptã el primul spre împãrat.

Dar nu putea fi vorba ca Napoleon sã îngenuncheze, datã fiind starea terenului. Împãratul se urcã în trãsurã prin portiera din dreapta, lãsîndu-1 pe Sfîntul Pãrinte în stînga sa.

Careta imperialã este precedatã de mameluci ºi, cu aceastã escortã oarecum nelegiuitã, Pius al VII-ea îºi face intrarea în curtea în formã de potcoavã.

Trag tunurile, bat clopotele, în timp ce, la piciorul scãrii Ludovic al XV-lea, se înclinã fostul episcop de Autun, Maurice de Talleyrand-Périgord.

Apoi, Papa este rugat sã meargã sã o „complimenteze” pe Josefina.

La 28 noiembrie, Papa ºi Napoleon pleacã spre Paris cu careta. Se înnoptase deja, temperatura aerului coborîse sub zero grade.

Dimineaþa, Pius al VII-lea este trezit de o larmã ciudatã: „Sfîntul Pãrinte!”, „Sfîntul Pãrinte!”. Trãgîndu-ºi în grabã ,,.un fel de cãmaºã de noapte, albã”, Papa deschise fereastra ºi apãru la balcon. Jos, o mulþime imensã îngenunche. Papa îi binecuvînteazã.

Napoleon aflã cu mînie cã Josefina se aruncase la picioarele Papei pentru a-i mãrturisi cã nu era cãsãtoritã religios cu Napoleon. Era, deci, un sacrilegiu încoronarea ei alãturi de Napoleon. Papa îl avertizã pe împãrat cã, dacã pînã a doua zi nu oficiazã cãsãtoria religioasã cu Josefina, va pleca, fiindcã el considerã concubinajul un pãcat grav.

Napoleon a cedat, ºi cãsãtoria este celebratã noaptea, aproape clandestin. În dimineaþa aceea, toþi se uitau întrebãtor la cer, care era acoperit de nori. Mii de invitaþi se îndreptau spre NotreDame, dar, în afara cortegiului papei, al împãratului ºi al arhicancelarului, nici o trãsurã nu putea trece mai departe de Palatul de Justiþie. Mulþimea de gurã-cascã se amuzã la apariþia femeilor decoltate, care alergau spre Catedralã sub vîntul îngheþat, ridicîndu-ºi trenele ºi poalele rochiilor în timp ce strãbãteau strãzile noroioase.

Cînd se formã cortegiul Papei, se produse o dramã: purtãtorul crucii, monseniorul Speroni, refuzã sã ia loc într-o caretã; ceremonialul pontifical cerea pentru deplasare o catîrcã. Grajdurile imperiale nu aveau aºa ceva; i se oferi un cal sau putea sã facã drumul pe jos. În zadar. Argaþii se pornirã în cãutare ºi, în cele din urmã, au gãsit un mãgar la o vînzãtoare de fructe. Mãgarul a fost împopoþonat cu un valtrap de ceremonie, din catifea. (va urma) LILIANA TETELEA nostru. Nu existã fenomen propriu-zis; totul este fenomen în cadrul naturii; existenþa mea e un fenomen; lemnul pe care-l introduc în cãmin ºi care mã încãlzeºte este un fenomen...

Toate cauzele primare, inteligenþa, facultãþile mele sînt fenomene; cãci toate acestea existã, ºi noi nu ºtim sã le definim. ªi acum vã pãrãsesc, spuse el, iatã-mã la Paris, intrînd la Operã; salut spectatorii, aud aclamaþiile, vãd actorii, aud muzica. Or, dacã pot trece peste distanþa de la Sfînta Elena, de ce nu aº trece ºi peste distanþa dintre secole?

De ce nu aº putea vedea viitorul aºa cum vãd trecutul? E oare mai miraculos unul decît celãlalt? Nu; numai cã toate acestea nu existã. Iatã raþionamentul prin care se va distruge întotdeauna, fãrã putinþã de replicã, orice minune imaginarã.

Toþi aceºti ºarlatani spun lucruri foarte spirituale; raþionamentele lor pot fi corecte, ne seduc; numai concluzia e falsã, pentru cã faptele lipsesc”....

LAS CASES (,,Memorialul de la Sfînta Elena”, luni, 22 iulie 1816)

CIOBURI DE GÎNDURI

Psalmul iubirii Îngãduie-mi, Pãrinte, Sã am ºi eu o cale Pe care sã nu fie Nici lacrimã, nici jale. Îngãduie-mi iubirea În tot ce nu-i visare ªi iartã-mi cu iubire Umila mea iertare.

Apoi… de-i cu putinþã Primeºte-mã acasã Sã împãrþim în lacrimi Lumina de pe masã.

Sã fie sãrbãtoare La fel ca în pruncie ªi pacea de la Cina Ce-o dai în veºnicie.

Mai mult nu-þi cer, Pãrinte, Mi-ajunge ºi puþin Cînd ºtiu cã sînt cu Tine ªoptind ca-n vis... Amin!

ILARION BOCA, 31 ianuarie 2018

Blesteme

Fir-aþi sã fiþi...

De mahalagii, De pastramagii, Din Videle, zarzarvagii, De meºteri în demagogii...

De personaje infecte Cu multe defecte, Demascate de unul, Caragiale...

Din satul Haimanale...

Lua-v-ar sã vã ia Umflatã Dunãrea, Cu tot ce are ea, Cînd e vremea rea...

Ah... sã vã mai ia ªi cîntecul de cucuvea La margine de cimitir Cu cei adormiþi în ºir!

Duhoarea sã v-ajungã Cît e viaþa de lungã... ªi rãzbunãtori De la Rãsãrit de zori Cînd n-ai vrea sã mori...

Fir-aþi sã fiþi De hoþi parveniþi Fãrã caracter Fãrã neam ºi Cer! La ANAF teleghidaþi, La crime organizaþi! Þepeº sã se scoale Din mormînt cu foale, Sã vã ardã-n veci, Sã nu poþi sã treci D-ale voastre þepe, Demagogi, otrepe!

FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 16 februarie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

România, în zodia demenþei! (urmare din pag. 1) De partea cealaltã, avem de-a face cu un demers care se pretinde „justiþie”, dar, de ani de zile, nu reuºeºte decît sã distrugã vieþi, sã aresteze, sã reþinã, sã interogheze ore peste ore, sã bage oameni la puºcãrie... Iar rezultatul? Corupþia e un pericol major, spun tot ei, dupã aproape 15 ani de zornãit de cãtuºe ºi interceptarea întregii populaþii!

Sã mai spun – a cîta oarã – cã în 24 de ani Ceauºescu a construit o þarã? ªi tot el e „nebunul”, iar nemernicii care au creat sisteme mafiote, sau cei care au introdus teroarea cãtuºelor sînt „normalitatea”! Susþinuþi, fiecare în partea lui, de „marile puteri”! De fapt, aici e ºi explicaþia – Occidentul, ocupantul României, doreºte situaþia asta! Iar noi, ca proºtii, le facem jocul, trãim pentru el, precum cîinii puºi sã se lupte între ei, care trãiesc pentru a se sfîºia spre îmbogãþirea celor care pariazã...

Sãptãmîna trecutã, am asistat la o altã demenþã – un grup de pseudoromâni a organizat la Strasbourg o adevãratã execuþie a României! Ei bine, aceste personaje nu sînt la prima ispravã, ci ºi-au fãcut o adevãratã profesie din discreditarea, din execuþia României. Culmea e cã sînt trimise din România, pe bani imens de mulþi, sfidãtor de mulþi, pentru cã asta e regula acestei structuri neocolonialiste – Uniunea Europeanã.

Ticãloºia antinaþionalã e bine plãtitã!

Absurdul ºi sfidarea sînt totale – românii nu au dreptul sã-i recheme pe aceºti „europarlamentari români”, sã le întrerupã aºa-zisul mandat, de fapt ºirul de atacuri contra României!

Din fericire, plãnuita execuþie a României în Parlamentul European nu a avut loc! Aºa cum s-a vãzut din toate transmisiile, „dezbaterea“ de la Strasbourg s-a caracterizat prin trei aspecte: acuzaþiile au avut caracter eminamente politic, fiind lipsite de elemente precise, de susþinerea prin exemplificãri concrete, pe text; tot la acest prim aspect, este de menþionat cã acuzatorii europeni nu aveau nici o legãturã cu realitãþile româneºti, iar pseudo-europarlamentarii români (acuzatori) s-au remarcat în timp doar prin asemenea acþiuni stupide, nefondate, rãuvoitoare! Al doilea aspect a fost o deºteptare a unor europarlamentari români care, lãsînd la o parte diferenþe politice, au apãrat România, mai bine zis dreptul þãrii noastre de a decide, prin instituþiile sale naþionale ºi constituþionale, asupra propriei legislaþii. În fine, al treilea aspect… a fost ridicolul!

Ridicolul unei sãli goale, pentru un spectacol jenant, care a costat probabil sume imense – doar s-a derulat la Strasbourg! – ºi care a demonstrat încã o datã goliciunea de fond a instituþiilor europene. Dar evidenþierea trebuie sã meargã nu spre cei care au

evoluat în sala de plen, ci cãtre cîþiva români care, de luni de zile, fac cea mai convingãtoare ºi obiectivã analizã a sistemului juridic românesc, în ideea depãrtãrii de imixtiuni de altã naturã – a Serviciilor Secrete ºi a politicului. Adicã, exact ceea ce trebuie sã facem pentru a înceta cu demenþa ºi a reveni la justiþie... adevãratã. Trei români s-au bãtut la Strasbourg ºi Bruxelles pentru þara lor ºi pentru ideea de justiþie, implicit: eminenta juristã Ingrid Mocanu, deputatul Liviu Pleºoianu ºi jurnalistul Rãzvan Savaliuc. Iar la aceastã listã ar mai trebui adãugaþi ºi alþi jurnaliºti, juriºti sau oameni politici – Victor Ciutacu, Mircea Badea, Oana Stancu, Sergiu Andon, Codrin ªtefãnescu etc. – într-o ordine aleatorie, cu bunele ºi relele lor. Dar, de data aceasta, cei trei menþionaþi mai întîi s-au aflat în „bãtãlia de la Strasbourg” – iar de asemenea „bãtãlii” nu mai trebuie sã ne temem!

Am scris despre cei trei pe Agenþia Sputnik, am evidenþiat ce au fãcut acolo pentru România, iar un personaj care s-a aflat chiar lîngã Bãsescu, Iulian Fota, reia articolul ºi scrie „O nouã victorie pentru Sputnik!”.

Ironic, evident, în ideea cã respectivii patrioþi au fãcut jocul ruºilor! Atîta îl duce mintea pe Fota, dar mai grav e cã relaþiile l-au dus în fruntea Colegiului Naþional de Informaþii!

Deci, unul care ar trebui sã fie nu doar obiectiv, ci ºi patriot, îi învaþã pe cursanþi – ca ºi pe cititorii sãi – cã a susþine România demnã ºi independentã înseamnã... a face jocul ruºilor!

De fapt, ce sã mã mai mir, de aºa ceva îl acuzau alde Fota pe însuºi Corneliu Vadim Tudor! Tot acelaºi energumen al macovismului ºi securismului colonial citeazã, la fel de ironic ºi insultãtor, iniþiativa altor naþionaliºti recunoscuþi – generalul Mircea Chelaru ºi Ninel Peia! Tot oamenii ruºilor, în mintea acestui personaj, plãtit din banii românilor!

Tot românii sînt insultaþi pentru cã s-au opus difuzãrii unui film care loveºte morala creºtinã ºi tradiþionalã – difuzat unde? Chiar în templul românismului, Muzeul Þãranului Român! Un individ îºi dã doctoratul în manele ºi devine sodomit dupã ce se îndrãgosteºte de un þigan homosexual! Asta e, pe scurt, ideea „creaþiei occidentale” împotriva cãruia românii nu au dreptul sã se revolte!

Au fost scoºi cu jandarmii dupã ce au cîntat Imnul naþional ºi cîntece religioase! Sînt numiþi „retrograzi”, „fanatici medievali”, „extremiºti” – pentru cã au protestat faþã de încãlcarea moralei ºi tradiþiei româneºti în picioarele pegrei pseudo-spiritualitãþii ºi imoralitãþii occidentale? La aºa ceva s-a ajuns! Demenþã - sau ce?!

Nu am altã încheiere decît – Dumnezeu sã ne dea minte ºi inimã, pînã nu e prea tîrziu!

Fãrîmiþarea neamului românesc Naþionalismul românesc îºi ia avînt, se pare, prin apariþia unui partid naþionalist, patriotic, ce are la baza un Ninel ºi o salbã de foºti generali. Asta mã duce cu gîndul la faptul cã totuºi zona naþionalistã a eºichierului politic românesc începe, din ce în ce mai mult, sã migreze spre dreapta, acolo unde a fost întotdeauna - chiar dacã declarativ se merge pe centru - ºi sã lase stînga din ce în ce mai singurã, dar ºi mai sigurã pe propriul ei electorat. Spun „spre dreapta”, pentru cã în România dreapta înseamnã fãrîmiþare, disipare, incoerenþã, interes ºi lipsã de realism, în timp ce stînga, aºa stîngace cum este ea, rãmîne strîns unitã în jurul celor douã crezuri: furtul ºi slugãrnicia. Prin intrarea Neamului Românesc pe piaþa partidelor, se creeazã, aºadar, premisele unui alt eºec în alegerile viitoare pentru tot ce înseamnã partide naþionaliste, bazinul electoral fiind iar derutat, aºa cum s-a întîmplat în decembrie 2016.

Din 2008 începînd, locul pe care PRM l-a ocupat încã din primele zile ale democraþiei româneºti a început sã fie bãtut cu talpa, dar ºi cu minciuna, de diverse formaþiuni, autodeclarate ca fiind naþionaliste, conduse de diverse personaje deºãnþate din zonele dreapta ºi stînga, dovadã clarã cã în laboratoarele de analizã ºi dezinformare a partidelor care conduc România de 27 de ani s-au pus mari speranþe în bazinul electoral naþionalist, în acei 15% constanþi, care pot decide victoria detaºatã în alegeri. Profitînd de conul de umbrã în care PRM a intrat dupã dispariþia lui Corneliu Vadim Tudor, fanarioþii au decis sã preia ei mesajul naþionalist, sã aducã la ascultare rebelii care încã mai cred în forþa naþiunii române, ºi au pus-o de o ºarada la care, din pãcate, au aplicat o sumã de oportuniºti, dar ºi de naivi, totodatã. Acum, dupã eºecurile celor douã partide aºa-zis naþionaliste, care au avut ca principal scop împiedicarea PRM sã intre în Parlament, a venit un alt partid, al cãrui rol, la o primã vedere, este dificil de desluºit. Probabil cã atunci cînd s-a decis înfiinþarea acestui partid, cei cu stelele aflate în rezervã sau în retragere ºi-au pus speranþele în fostele cadre ale armatei, în rezerviºti, dar ºi în cadrele active, un suport care e posibil sã ajungã la 1% la viitoarele alegeri, dacã nu chiar 1,5%. Mesajul ãsta cum cã „rezerviºtii vor fi cu noi” îmi sunã destul de cunoscut. Cu ani în urmã, am tot asistat la diverse forme de coagulare ºi mobilizare a acestei zone electorale, doar cã niciodatã nu a fost încununatã de succes. ªi asta pentru cã cei care cred cã Sindicatul fostelor cadre militare are cu adevãrat putere în România nu înþeleg cã realitatea este cu totul ºi cu totul alta. Indiferent de cît de patrioþi sînt cei care au înfiinþat Neamul Românesc, în realitate au pus bazele unui alt instrument de fãrîmiþare a zonei naþionaliste, a acestui bazin electoral. Acesta reprezintã o piedicã realã în calea accederii în Parlament a unui partid naþionalist autentic. ªi cel mai trist în aceastã poveste este cã acest lucru se întîmplã dupã ce, de bine, de rãu, PRM este pe cale sã revinã în cãrþile de istorie ºi, totodatã, în Parlamentul României, sau cel European, prin forþa de care dã dovadã în aceastã perioadã, atît în interior, cît ºi în sondajele de opinie independente.

La ce foloseºte, de fapt, Neamul Românesc? Care este de fapt aportul lui real la punerea la adãpost a naþiunii, a luptei pentru aducerea României într-o zonã de prosperitate extinsã, dar fãrã a impune o gîndire rigidã de militari? În calitate de civil, indiferent de cît de jalnice sînt personajele care conduc România, tot nu mi-aº lãsa viaþa în mîinile unor foºti generali, indiferent de cît de iubitori de neam ºi patrioþi sînt ei. Nu cred cã o potenþialã dictaturã militarã este bunã pentru România, aºa cum nu cred cã sînt buni nici cei care se perindã alternativ pe la putere în ultimii 27 de ani.

Naþionalismul românesc, patriotismul nu trebuie îmbrãcate în uniformã ºi nici înstelate nu este nevoie sã fie. ªansa celor care încã mai iubesc România, ºansa acestei naþiuni este coagularea tuturor sub acelaºi steag, aducerea tuturor la o singurã masã ºi la un singur set de valori, care chiar dacã nu coincid 100%, poate sã însemne, de fapt, readucerea în zona decizionalã a celor care încã mai au puterea de a spera într-un viitor prosper al României. Ce gîndesc oare de fapt acei foºti generali care au pus bazele acestui partid? Cã vor intra ei singuri în Parlament avînd suportul tuturor cadrelor militare active ºi mai puþin active din Armatã? Asta este „apa” cu care se îmbatã ei? Nu! Din pãcate, adevãrul este altul, ei sperã ca în 2019 ºi 2020, la remorca unui partid FANAR, cu mustaþã sau fãrã, sã intre ºi ei în Parlament, ca umpluturã, pentru cã o pensie în plus nu le stricã, ºi va mai fãrîmiþa încã o datã bazinul electoral naþionalist pentru ca toþi cei care furã România de zeci de ani sã poatã fura în continuare, fãrã sã le fie teamã.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 16 februarie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Refugiul (16) Dar mama nu se zãrea. Ce erau sã facã? Iar au pornit.

Staþia Valea Cosminului nu era departe. O zãreau deja în faþã, dar în urmã pe mama, nu. Au mai înaintat la gîndul cã o vor aºtepta pe peronul gãrii. Iatã ºi gara. Trag mai aproape de linie cãruþa. Erau obosiþi ºi ei, ºi animalele.

Pe cale, din cînd în cînd, Doncuþa se mai urca în car. Era micã ºi slãbuþã. Avea doar 12 ani. Nu putea sã reziste la atîta mers pe jos. De pe platforma gãrii se uitau acum în lungul drumului, pe unde au venit, dar nu se vedea nimeni.

Dupã cîteva momente a ieºit impiegatul de miºcare.

Un neamþ. Se uitã tata la el cu mirare, întrebîndu-ne: „Cum? Deja conduc ei circulaþia trenurilor? De ce?“ Dar n-a zis nimic. În schimb militarul îi comunicã agitat, în nemþeºte, sã descarce repede tot ce era în car ºi sã urce bagajele în vagonul de marfã de pe linia secundarã, cã imediat vine trenul din Cernãuþi spre România ºi cã e ultimul. Toþi trei au intrat într-o agitaþie dureroasã, întro slãbire a puterilor, într-o tulburare adîncã. S-au uitat unii la alþii ºi nu ºtiau ce sã facã. „Dar mama cum ºi unde rãmîne?“, zicea tata. N-am avut timp de gîndire.

Impiegatul încã o datã le mai atrage atenþia cu asprime cã timpul este foarte scurt. „Ce sã facem, Dumnezeule?

Cum sã urcãm fãrã mama copiilor? Lumineazã-mã, Doamne, ºi în ceasul acesta!“ Dar oare cum sã ne ºi întoarcem, Mãriucã? Iatã cã nu mai e timp, ºi, plîngînd, urcã toþi trei lucrurile în vagon, lãsînd vitele ºi carul singure în garã. Mama, nicãieri.

Trenul de la Cernãuþi a sosit cu multe vagoane de marfã, dar ocupate de oameni. Al tatei a fost ataºat imediat ºi militarul german a dat liber mecanicului. Din uºa

vagonului toþi trei s-au mai uitat la vite. Una din ele, blînda Minca, a început a mugi, ceea ce niciodatã nu a fãcut de cînd o aveam. ªi de atîtea ori a mai rãmas singurã.

Trenul luase vitezã. Tata ºi Mãriuca s-au mai liniºtit, dar Doncuþa tot plîngea, cerîndu-i pãrintelui sã se întoarcã: „Hai, tatã, înapoi acasã, cã ruºii or s-o omoare pe mama!“. Dar tata nu mai putea sã facã aºa ceva. Îi zicea: „Nu plînge, Doncuþa. Mama este înþeleaptã ºi puternicã ºi va gãsi ea o posibilitate, o cale ºi va veni dupã noi“.

N-a fost aºa. A rãmas sub ocupaþie. ªi i-a dus trenul departe, departe, în necunoscut…

Pînã la Mãrãºeºti au cãlãtorit cu pauze. Atenþia era îndreptatã la trenurile militare. De la Mãrãºeºti spre localitatea Putna, fãrã a intra în ea, au rãmas pe cîmp, în vagoane, timp de ºase sãptãmîni. Lucrau pe la oameni, de la care primeau hranã, pe lîngã a lor, adusã de acasã.

La Mãrãºeºti se gãsea un centru de ajutorare, de unde cãpãtau gratuit pîine ºi ceai. În acest loc au sãrbãtorit ºi Paºtele. Au fost martorii bombardamentelor americane.

De la distanþã destul de mare au vãzut Morenii, centrul vechi de exploatare a petrolului, arzînd cu flacãrã pînã în cer. Bombe au cãzut în Ploieºti ºi Bucureºti.

Dupã cele ºase sãptãmîni, vagoanele au fost ataºate unui tren ºi au fost duºi la Panciu. Acolo au stat o sãptãmînã. Era încã frig. Dormeau pe scîndura vagonului, puneau o cergã pe ea ºi se lipeau unul de altul pentru a se încãlzi. Hranã au avut suficientã din partea statului, fiind într-o garã mare. Era de ajuns sã arate ordinul de evacuare cã imediat erau invitaþi la o masã caldã ºi mai primeau pîine ºi zahãr.

Dupã acea sãptãmînã au plecat tot aºa, cu întreruperi, înaintînd cîte puþin. Au ocolit Bucureºtii, au trecut apoi prin oraºul Polt ºi s-au îndreptat spre Craiova. De aici au trecut prin Lunca Dunãrii, o comunã mare, ºi s-au oprit la Strehaia. S-au prezentat oficialitãþilor ºi peste cîtãva

Prin Librãriile Americane (25) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri de mile (aprox. 48 km) apoi îl abandoneazã seara în Despre români în „Cartea Neagrã“ Marea Neagrã, fãrã sã fie aprovizionat cu alimente, apã, a lui Ehrenburg ºi Grossman (2) Nota 5: Este greu de acceptat cã Vera Inber avea acces la aceste cifre. Se ºtie cã în urma intervenþiei primarului Traian Popovici, mareºalul Antonescu a aprobat sã rãmînã în oraº 20.000 de evrei indispensabili. Chiar dacã permisele au fost semnate de Popovici sau Calotescu, listele au fost întocmite de conducerea comunitãþii evreieºti.

Ghetoul a fost desfiinþat din motive sanitare, în urma unui ordin al Comisiei Sanitare, pentru a preveni o epidemie. Oamenii au primit permisiunea sã se reîntoarcã la casele lor. Autoritãþile civile ºi militare i-au pus de multe ori la muncã fãrã sã fie remuneraþi. Ca sã rãmînã pe un post un evreu trebuia sã dovedeascã cã nu existã nici un român care sã-i facã treaba. De asemenea, erau necesare aprobãri de la Siguranþã. Toþi evreii între 19 ºi 55 ani, apþi din punct de vedere militar, trebuiau sã plãteascã o taxã militarã cuprinsã între 2.000 ºi 12.000 lei. Nu aveau voie sã pãrãseascã oraºul. Interdicþia de a circula pe strãzi între ora 1 pm ºi 10 am, exceptînd cei care mergeau la muncã.

Cazul Struma ºi oferta Mareºalului Antonescu În 16 decembrie 1941 vasul Struma sub pavilion panamez pãrãseºte Constanþa avînd la bord 769 evrei români emigranþi cu destinaþia finalã Palestina. Ajung la Istanbul, unde autoritãþile turceºti nu le permit nici sã debarce, nici sã-ºi continue drumul. Arabii fãceau presiuni sã nu le permitã debarcarea, iar britanicii, care controlau Palestina, sã nu-i lase sã ajungã acolo. Timp de zece sãptãmîni vasul rãmîne ancorat în rada portului, pasagerii fiind aprovizionaþi cu alimente ºi medicamente de cãtre comunitatea evreiascã din oraº. Britanicii, la presiunea organizaþiilor evreieºti, acceptã în final sã acorde certificate palestinene, dar numai pentru 70 de copii.

Deºi autoritãþile turceºti au promis cã nu vor întreprinde nimic pînã în 26 februarie, în 23 februarie poliþia turcã intervine în forþã cu 80 de poliþiºti. Înfrîng opoziþia pasagerilor ºi cu un remorcher tracteazã vasul Struma 30

carburanþi ºi cu motorul aflat în reparaþie. În dimineaþa zilei de 27 februarie 1942, vasul Struma se scufundã. Din cei 769 pasageri reuºeºte sã supravieþuiascã unul singur: David Stolier. El descrie ce s-a întîmplat astfel: „Marea era foarte liniºtitã. Vasul stãtea pe loc. Brusc, cu puþin înainte de ora nouã dimineaþa, o puternicã explozie zguduie vasul care în cîteva minute se scufundã. Eu am fost aruncat peste bord de forþa exploziei“. (pag.582). Se agaþã, la fel ca alþi naufragiaþi, de bucãþile de lemn de la suprafaþã, dar din cauza apei reci, rînd pe rînd se scufundã toþi astfel cã pînã la amiazã rãmîne singur. ªansa lui a fost haina de piele pe care o purta ºi care l-a protejat de frig. A doua zi dimineaþa a fost salvat de un mic vas turcesc.

Dezastrul vasului Struma a atras atenþia lumii asupra situaþiei evreilor din þãrile Axei. Opinia publicã britanicã face presiuni asupra guvernului pentru a permite emigrarea în Palestina, iar Marele Muftiu al Ierusalimului face presiuni sã nu fie acceptaþi emigranþi evrei. Nemþii transmit instrucþiuni Misiunii Germane de la Bucureºti sã facã presiuni asupra autoritãþilor româneºti sã fie mai restrictive în acordarea vizelor de emigrare. Mareºalul Antonescu informeazã organizaþiile evreieºti cã au fost depuse 75.000 de cereri de emigrare, dar pentru a le onora statul român estimeazã cheltuieli de 100 milioane de dolari, sau 1.330 dolari de persoanã, pe care aºteaptã sã-i fie decontaþi de organizaþiile evreieºti. Referitor la aceastã ofertã, Killinger, ambasadorul Germaniei la Bucureºti, i-a spus lui Lecca, ministrul român care se ocupa de evrei, cã Antonescu: „vrea sã loveascã douã pãsãri cu o singurã piatrã sã scape de un mare numãr de evrei într-o manierã confortabilã“ (1. pag. 583) „Congresul Mondial Evreiesc acceptã oferta ºi solicitã Departamentului de Stat al SUA sã-i permitã sã deschidã un cont în Elveþia în care sã adune donaþiile ºi sã facã decontãrile cãtre România. Britanicii fac presiuni asupra americanilor sã nu permitã deschiderea contului pe motiv cã România este þarã beligerantã, de fapt ca sã blocheze emigrarea evreilor români în Palestina. Dupã opt luni este în sfîrºit aprobatã licenþa pentru deschiderea

vreme a venit un gospodar din Socoleºti anunþat de cei în drept, cu un car mare ºi cu doi boi frumoºi. I-a urcat ºi i-a dus la el acasã, instalîndu-i într-o camerã bunã. Nu sa îngrijorat de sosirea unor chinuiþi, unor flãmînzi. Dupã o zi, douã de odihnã ºi de povestire a tot ce au îndurat, tata ºi surorile s-au oferit a-i fi de ajutor în gospodãrie.

Tata ºi Mãriuca erau zilnic alãturi de el pe ogoarele lui, iar Doncuþa la pãzit animalele pe pãºune, activitate grea pentru ea în acel timp, fiind încã rãcitã ºi tuºind în urma drumului de la Craiova la Strehaia pe vagonul cu platformã. Medicamente nu au avut de unde lua ºi a trecut în bronºitã cronicã.

Gospodarul i-a îndrãgit, i-a apreciat ºi chiar ar fi vrut-o norã pe Mãriuca, pentru fiul lui cel mare, plecat pe front.

Cît au mai sta în Socoleºti au avut momente ºi de rãzboi.

Au plecat din nord-estul þãrii, din cauza luptelor, ca sã vadã bombardamente în sud-vestul teritoriului. Au trãit momentele cînd avioanele americane au slobozit butoaie cu benzinã ca sã le aprindã holdele de cereale. Altã datã, au aruncat bombe asupra unui cîrd mare de vaci, boi, oi ºi capre. Puþine animale au scãpat. Aºa de mari au fost exploziile, încît biserica s-a zguduit ºi din cupolã au cãzut bucãþi de tencuialã peste credincioºi. Sora mea Mãriuca s-a ales cu nasul julit ºi cu obrazul plin de sînge.

Era într-o duminicã, din iulie 1944.

Dupã ce au primit scrisoarea nostrã cu toate veºtile ºi cu invitaþia de a veni la Cristur, au împachetat, ºi-au pus actele la punct, au anunþat cã pleacã ºi unde anume, trãind o mare bucurie. Au mulþumit gospodarului Ancuþescu pentru tot binele pe care l-a fãcut adãpostindu-i ºi ocrotindu-i atîta vreme. Totodatã, l-a rugat sã-i ducã la garã. Soþia gospodarului le-a pus de mîncare pentru drum ºi cu pãrere de rãu s-au despãrþit. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 contului din Elveþia. SUA însã nu mãresc cota de imigranþi pentru evreii din sfera de influenþã a Axei. Preferã sã-ºi foloseascã infrastructura navalã pentru a transporta prizonierii de rãzboi germani. Între 1942 ºi 1945 au fost transportaþi în SUA 371.683 prizonieri germani ºi 50.273 prizonieri italieni. (1. Pag. 584). Pînã la urmã, britanicii acceptã sã mãreascã cota totalã anualã de imigranþi în Palestina de la 15.000 la 20.000. Foarte puþini evrei însã au ajuns în Palestina ca urmare a acestui aranjament. Oferta lui Antonescu a fost torpilatã ºi de puterile Axei ºi de Aliaþi. Deºi rezultatul ofertei a fost mic „el a arãtat lumii cã România nu a barat drumul evreilor care doreau sã pãrãseascã þara” (1. pag. 585).

Revenind la naufragiul vasului Struma, s-au fãcut diverse ipoteze privind cauza. S-a presupus cã s-a lovit de o minã, cã ar fi fost torpilat de un submarin german, cã s-ar fi scufundat pentru cã era ºubred, lãsînd sã se înþeleagã responsabilitatea autoritãþilor româneºti care i-au permis sã iasã în larg. Adevãrul a ajuns sã fie cunoscut dupã 36 de ani, cînd au fost publicate documente din arhiva flotei sovietice. Vasul Struma a fost torpilat de un submarin sovietic. Referitor la acest eveniment apare în arhivã urmãtoarea apreciere: „Sergentul major U.D. Cenov, comandant de unitate, sergentul G.G. Nosov ºi soldatul operator torpile din cadrul Flotei Sovietice de Rãzboi, I.M. Filatov, au demonstrat un curaj exemplar în acþiune“ (2. pag. 296). Sã recapitulãm: marea era liniºtitã, vizibilitate perfectã la ora nouã dimineaþa, pavilion panamez, deci o þarã neutrã, vasul era de pasageri nu de rãzboi (n-avea tunuri, mitraliere sau torpile), vasul era în derivã (avea motorul oprit), probabil cã pe punte se vedeau pasagerii ºi atunci ce-o fi fost în mintea acestor „bravi” marinari sovietici atunci cînd au decis sã-i trimitã o torpilã? Încã o dovadã a gradului de dezumanizare a omului nou sovietic. Despre ce „curaj exemplar în acþiune” poate fi vorba cînd ataci un vas civil, fãrã nici o posibilitate de ripostã? Nici pînã astãzi oficialitãþile ruseºti nu ºi-au exprimat regretul pentru cã au provocat moartea a 769 de oameni, din care 70 de copii.

Despre oferta Mareºalului Antonescu de a permite sã emigreze toþi evreii români care doresc s-o facã s-a vorbit foarte puþin în lucrãrile de specialitate. Dacã Aliaþii ar fi onorat-o, multe suferinþe ale evreilor deportaþi în Transnistria ar fi fost evitate ºi multe vieþi salvate.

Sfîrºit IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 16 februarie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Bãtãlia de la Trafalgar Bãtãlia de la Trafalgar a avut loc la data de 21 octombrie 1805, în largul Capului Trafalgar, Spania.

S-au înfruntat atunci flota Regatului Unit ºi flota unitã franco-spaniolã, rezultatul bãtãliei fiind înfrîngerea aliaþilor franco-spanioli, dar ºi moartea amiralului englez Horatio Nelson.

Anul 1805 a adus un nou rãzboi între Regatul Unit ºi Franþa - Rãzboiul celei de-a Treia Coaliþii. Misiunea lui Nelson, aflat pe puntea vasului HMS Victory, era supravegherea Portului Toulon ºi blocarea flotelor spaniole ºi franceze. Intenþia lui Napoleon era invadarea Marii Britanii, ºi pentru atingerea acestui obiectiv trebuia ca flota sa sã asigure supremaþia navalã pe Canalul Mînecii, pentru o traversare sigurã a forþelor de invazie (La Grande Armée), cantonate în taberele de la Boulogne. Napoleon a ordonat vice-amiralului Pierre-Charles Villeneuve, aflat în Portul Cadiz, sã atace flota britanicã. Flotele s-au întîlnit la Trafalgar, pe 21 octombrie 1805: 27 de nave britanice, aflate sub comanda amiralului Nelson, contra 33 de nave franceze ºi spaniole.

Mãiestria tacticii amiralului Nelson a atins apogeul în aceastã confruntare, lupta de la Trafalgar fiind consideratã de specialiºtii militari cea mai mare victorie din istoria Marinei Regale Britanice (Royal Navy). Din pãcate, Nelson nu a mai apucat sã culeagã laurii victoriei - la ora 4,30, un trãgãtor de elitã francez l-a împuºcat în coloana vertebralã. Amiralul Nelson nu a mai putut fi salvat ºi dupã trei ore a murit, dar bãtãlia era deja cîºtigatã de cãtre flota sa.

Dupã bãtãlie, corpul neînsufleþit al amiralului Nelson a fost transportat în Anglia. Ca un omagiu, a fost înmormîntat într-un sicriu fãcut din catargul vasului francez ,,L’Orient” (vasul-amiral al flotei aliate). Întreaga populaþie britanicã a plîns dupã eroul mãrilor.

*** Bãtãlia de la Trafalgar reprezintã unul din cele mai importante momente ale istoriei britanice, fiind una din cele mai faimoase victorii ale englezilor. Cu toate acestea, e surprinzãtor cã istoricii nu s-au pus de acord nici pînã astãzi ce anume exact s-a realizat prin aceastã victorie.

La momentul respectiv, dar ºi dupã aceea, englezii au crezut cã amiralul Nelson, prin victoria care i-a adus moartea, a distrus planurile de invazie ale lui Napoleon ºi a asigurat victoria Marii Britanii în faþa Franþei napoleoniene. În cealaltã tabãrã, istoricii francezi au preferat sã caracterizeze bãtãlia de la Trafalgar drept un incident nefericit, dar marginal în marea istorie a rãzboaielor napoleoniene, cãzut în umbra marilor victorii de la Ulm sau Austerlitz, prin care Austria ºi Rusia au fost învinse, confirmînd astfel dominaþia Franþei asupra Europei continentale. În mod surprinzãtor, istoricii contemporani nu au idei prea diferite, însã au schimbat taberele. Specialiºti francezi cunoscuþi, precum Jean Tulard, marea autoritate francezã în istoria Franþei lui Napoleon, acceptã cã „dupã Trafalgar, împãratul era învins, numai cã nu o ºtia încã”. În Marea Britanie, în schimb, istoricii sînt de pãrere cã victoria de la Trafalgar nu a fãcut altceva decît sã confirme un lucru ºtiut de toatã lumea: Marea Britanie era marea stãpînã a mãrilor. Ce-i drept însã, englezii controlau mãrile cu mult înainte de ameninþarea napoleonianã, ºi ar fi fãcut-o în continuare ºi în absenþa acestui pericol.

De asemenea, mulþi istorici englezi susþin cã victoria de la Trafalgar e cel mai important element al situaþiei strategice britanice, aºa cum o vãd ei, în raport cu puterile continentale. Interpretarea este urmãtoarea: puterea maritimã britanicã, deºi esenþialã pentru supravieþuirea þãrii în faþa ameninþãrii franceze, nu a fost suficientã pentru a-l învinge pe Napoleon. În cele din urmã, Wellington ºi armata britanicã, luptînd alãturi de aliaþii continentali, au fost cei care au asigurat victoria englezã. Istoricii cred cã marile dispute dintre statele europene au fost întotdeauna decise prin confruntãrile armate din cîmpiile Flandrei ºi Westfalia, în timp ce puterea navalã a avut doar un rol secundar. În contextul anului 1815, argumentul acesta este corect. Dacã e necesar un rãzboi total pentru a învinge

un inamic, dacã singura ºansã pentru victorie este anihilarea forþei armate a inamicului ºi rãsturnarea regimului sãu, atunci puterea navalã, singurã, nu va fi de ajuns. Dar ca manierã de interpretare a istoriei Angliei de-a lungul secolelor, acest argument nu mai e aºa convingãtor. Cele mai multe rãzboaie ale englezilor au fost purtate pentru obiective mai limitate

ºi, mai important, au fost purtate departe de insulã, graþie forþei navale.

Existã încã istorici determiniºti care considerã cã statutul insular a garantat britanicilor siguranþa în faþa unei invazii. Aceºti istorici uitã cã insula a fost invadatã cu succes de zece ori între 1066 (invazia normandã) ºi 1688 (invazia olandezã) ºi cã, în realitate, englezilor le-a luat ceva timp pînã au învãþãt cum sã transforme marea într-un avantaj defensiv. Mai mult decît atît, determiniºtii ar putea sã ia în considerare ºi istoria Irlandei, care aratã ce se întîmplã cu un stat insular care nu ºi-a dezvoltat o forþã navalã.

La momentul 1805, controlul britanic asupra mãrilor era, în pofida succesului din secolul precedent, departe de a fi sigur. În primii sãi ani ca Prim Lord al Amiralitãþii, din 1801 pînã în 1804, megalomanul Lord St. Vincent reuºise sã distrugã puterea navalã englezã.

Obsedat de corupþie (care însã nu prea exista în afara imaginaþiei sale), el a paralizat administraþia navalã, a golit depozitele Marinei ºi a disponibilizat un numãr important de docheri. În 1804, succesorul sãu, Lord Melville, calcula cã dispune de 81 de nave, din care doar 18 erau potrivite pentru apele britanice, ºi cã nici o navã nu depãºea durata de viaþã de cinci ani. În schimb, Spania, care intrã în rãzboi în decembrie 1804, avea peste 100 de nave disponibile.

Astfel, pe termen scurt, britanicii ar fi putut rezista datoritã pregãtirii ofiþerilor, dar pe termen mediu, Napoleon avea ºanse destul de mari sã cîºtige rãzboiul pe mare. Marina Regalã avea, aºadar, nevoie de o victorie zdrobitoare pentru a-ºi recupera poziþia de superioritate. Iar Napoleon i-a oferit, în mod surprinzãtor, aceastã ºansã, în 1805, cînd planurile sale de invazie sau prãbuºit, chiar el dîndu-ºi seama cã nu are nici o ºansã sã invadeze cu succes insula britanicã.

Napoleon e obligat sã-ºi revizuiascã planurile, astfel cã în octombrie decide sã debarce o forþã relativ micã în sudul Italiei, pentru susþinerea operaþiunilor armate. Ideea juca un rol minor în planurile de campanie împotriva Austriei, iar istoricii considerã cã obiectivul era atît de frivol încît se îndoiesc cã Napoleon s-a gîndit prea mult la el. Recent, specialiºtii francezi au ajuns la concluzia cã ordinul nu poate fi explicat decît în termeni psihologici, ca o dorinþã subconºtientã a vanitãþii Împãratului de a pedepsi Marina pentru eºecul ei (imposibilitatea invaziei). Dupã înfrîngerea de la Trafalgar, Napoleon a realizat repede ce fãcuse ºi ºi-a petrecut restul domniei încercînd, fãrã succes (ºi cu niºte costuri imense), sã-ºi reconstruiascã flota pierdutã.

Fãrã o putere navalã, Napoleon a apelat la o strategie indirectã împotriva inamicilor lui, exact aºa cum fãcuserã ºi britanicii. Marea Britanie, dorind ca o mare armatã terestrã sã lupte pe cîmpurile de luptã de pe continent, nu s-a dedicat unei victorii terestre decisive, dar nici nu a riscat sã fie înfrîntã într-o asemenea luptã. În mod similar, înfrîngerea lui Napoleon la Trafalgar l-

a obligat pe acesta sã evite pe viitor sã intervinã în celãlalt teatru decisiv al rãzboiului, anume pe mare.

Distrugîndu-ºi flota, Napoleon nu mai avea nici un mijloc direct de a ataca o putere maritimã ºi comerciale precum Marea Britanie. De aceea, a fost obligat sã recurgã la rãzboiul economic. El era de pãrere cã bogãþia unei þãri derivã din resursele pãmîntului ºi din oameni, comerþul fiind un adaos nesemnificativ, iar împrumuturile guvernamentale, un sistem fraudulos.

De aceea, el credea cã o þarã precum Marea Britanie, a cãrei bogãþie venea din comerþ ºi al cãrei guvern fãcea credite pentru a putea merge la rãzboi, era fragilã ca un castel din cãrþi de joc, pe care el o putea distruge. De aceea, în 1806, Napoleon începe o blocadã economicã a Marii Britanii, cunoscutã drept Sistemul Continental, prin care cerea propriilor lui aliaþi sã-ºi sacrifice prosperitatea pentru a distruge economia de export a englezilor. Napoleon a fãcut aici o mare greºealã, ignorînd rolul important al comercianþilor (dintre care majoritatea nu era nici mãcar francezã).

Blocada a lezat, într-adevãr, economia britanicã, dar a fãcut mai mult rãu economiilor europene, iar în cele din urmã a subminat puterea lui Napoleon. Peste tot în imperiul napoleonian, comercianþii fãceau tot posibilul sã-ºi salveze afacerile, cu ajutorul corupþiei ºi al falsificãrii actelor. Astfel, corupþia se întinde pînã la cele mai înalte nivele în rîndul soldaþilor ºi al birocraþilor, subminînd, încetul cu încetul, forþa regimului. În plus, strategia rãzboiului economic l-a obligat pe Napoleon sã atace toate statele neutre care refuzau sã intre în Sistemul Continental. Portugalia a rezistat, Spania s-a revoltat, Suedia s-a sustras cerinþelor lui Napoleon, iar Rusia, cea mai importantã dintre toate, s-a rãzgîndit. De aceea, strategia rãzboiului împotriva unei puteri navale, în absenþa unei flote, l-a atras pe Napoleon într-o serie de campanii care au sfîrºit prin al distruge. Iar toate acestea nu ar fi fost necesare, dacã nu ar fi avut loc bãtãlia de la Trafalgar.

Imperiul lui Napoleon nu a fost niciodatã cu adevãrat stabil din punct de vedere politic sau economic: veniturile nu reuºeau sã acopere cheltuielile guvernnului. De aceea, pentru a-ºi susþine armata ºi noua aristocraþie militarã care-i apãra poziþia, Napoleon avea nevoie de cuceriri continue. O pace de duratã între Franþa ºi vecinii ei era imposibilã sub conducerea lui Napoleon, fiind incompatibilã cu ambiþiile acestuia.

Inamicii lui Napoleon din Europa Continentalã, care împãrtãºeau acelaºi interes, al unei balanþe a puterii comerciale ºi maritime, asemãnãtor interesului britanic privind balanþa puterii din Europa, doreau ca Franþa sã rãmînã în continuare o contrapondere la Marea Britanie. De aceea, i-au oferit în mod repetat (chiar pînã în 1814) condiþii prin care Napoleon ºi-ar fi putut pãstra puterea ºi chiar o parte din cuceriri.

Napoleon le-a refuzat însã pe toate. Aceastã atitudine a convins puterile europene cã singura lor ºansã de supravieþuire era sã distrugã Franþa ºi sã-l oblige pe Napoleon sã accepte un tratat de pace. Asta s-a întîmplat la Waterloo ºi la Congresul de la Viena.

Condamnat de propriul sãu caracter, dar ºi de context, la agresiune constantã, Napoleon ar fi putut fi salvat dacã ar fi avut mijloace de expansiune în afara Europei, acolo unde Marea Britanie era mai vulnerabilã, ºi unde interesele Marilor Puteri nu ar fi fost lezate. Ar fi putut s-o facã, dacã ar fi avut forþa navalã necesarã. Dupã Trafalgar, el pierde însã aceastã ºansã.

Fãrã o flotã, el a fost blocat într-o strategie continentalã din care nu mai avea cum sã iasã. Cu toate acestea, chiar ºi dupã Trafalgar, puterile europene au mai avut mult de luptat pînã au reuºit sã-l învingã pe Napoleon.

Practic, victoria finalã a aparþinut Armatelor, dar acestea erau plãtite, indirect, de Marina Regalã britanicã, care asigura siguranþa comerþului, aducãtor de profit statelor europene. Ca ºi în al II-lea rãzboi mondial, puterea navalã trebuia sã-ºi cîºtige prima bãtãlia, pentru a asigura supravieþuirea þãrii ºi pentru a da o ºansã soldaþilor sã cîºtige lupta decisivã.

Victoria de la Trafalgar e importantã ºi pentru alt motiv: i-a dat Marii Britanii controlul necontestat al mãrilor, control pe care þara nu-l va pierde decît mult mai tîrziu. Aºadar, pe lîngã înfrîngerea lui Napoleon, aceastã bãtãlie a asigurat securitatea ºi prosperitatea britanicã pentru urmãtorul veac.

DAN ALEXANDRU

Pag. a 10-a – 16 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ªtefan Andrei ºi literatura românã Nu demult, a apãrut la Editura ,,Orizonturi” o nouã carte semnatã de ªtefan Andrei (1931-2014), fostul mare demnitar comunist - ,,Din frac în zeghe. Istoriile mele dintr-un pãtrar de veac românesc”. Cartea, numãrînd peste 400 de pagini de amintiri mai vechi sau mai noi, conþine ºi numeroase fotografii. Protagoniºtii acestor fotografii sînt, în primul rînd, soþii Ceauºescu, dar ºi ªtefan Andrei, surprins în diferite momente ºi întîlniri avute, în strãinãtate sau la Bucureºti, cu numeroase personaje politice ºi culturale, care au marcat poziþia României în contextul internaþional din perioada 1965-1989.

Nu intenþionãm sã facem o analizã a activitãþii politice desfãºurate de ªtefan Andrei, în slujba României, timp de un sfert de secol, fiindcã nu avem cãderea sã o facem. În schimb, dorim sã zãbovim asupra unui aspect mai puþin cunoscut din viaþa sa. ªtefan Andrei n-a fost doar un strãlucit diplomat, cel mai mare de la Nicolae Titulescu încoace. În egalã mãsurã, el s-a distins ºi ca un cunoscãtor avizat al Literaturii Române ºi jurnalisticii. Primele semne ale înclinaþiei sale cãtre fenomenul literar a început sã le dea prin 1950, cînd era elev la Liceul Militar din Craiova ºi a obþinut Premiul I la Concursul Literar pe þarã al elevilor de liceu. Un an mai tîrziu, a cîºtigat Premiul al II-lea la un alt concurs de anvergurã. Premiul I fusese cîºtigat de Nicolae Labiº. Dupã terminarea liceului, o bunã perioadã, a lucrat ca redactor la ziarul ,,Scînteia tineretului”, dupã care a urmat Facultatea de Construcþii din Bucureºti.

Mai departe, de-a lungul vieþii, ªtefan Andrei – care se cãsãtorise cu actriþa Violeta Andrei ºi era un obiºnuit al lumii artistice de la noi, i-a ajutat pe mulþi actori, cîntãreþi, scriitori, sportivi º.a. ba cu paºapoarte, ba cu locuinþe mai spaþioase, ba cu medicamente ºi alte lucruri care se obþineau mai greu. De multe ori, ªtefan Andrei era chemat de Nicolae Ceauºescu la Snagov, pentru diferite discuþii privind realizarea planului sau alte chestiuni de politicã externã. La sfîrºitul discuþiilor, el rãmînea cu ºeful statului la un tête-à-tête ºi obþinea ce-i solicitau prietenii sãi, artiºtii. Aºa cum a fost cazul cu, de exemplu, artistul fotograf Aurel Mihailopol, care, nemulþumit cã fusese dat afarã de la revista ,,Cinema”, se alãturase miºcãrii iniþiate de scriitorul Paul Goma, împotriva lui Ceauºescu. Prin soþia sa, actriþa Rodica Mandache, fotoreporterul Aurel Mihailopol regreta imprudenþa fãcutã ºi îl ruga pe ªtefan Andrei sã intervinã la Ceauºescu, sã-l ierte ºi sã fie reangajat la revistã. Ceea ce s-a ºi întîmplat. La fel l-a ajutat ºi pe scriitorul Matei Cãlinescu, care solicita vizã de intrare în SUA pentru sine ºi familie. A obþinut-o ºi, drept mulþumire, întreaga familie a rãmas în SUA. ªi pe alþi artiºti i-a ajutat ªtefan Andrei de la înãlþimea funcþiei sale. Pe cîntãreþele Ioana Radu ºi Rodica Bujor, pe profesorul Alexandru Piru, dat afarã pe nedrept de la universitate, pe jurnalistul Ilie Purcaru sau pe poetul Marin Sorescu. În schimb, cînd, în ianuarie 1990, ªtefan Andrei a fost condamnat la 2 ani ºi 6 luni de închisoare, la ordinul lui Ion Iliescu, foarte puþini dintre cei pe care el îi ajutase odinioarã i-au sãrit în ajutor. Deh, recunoºtinþa e floare rarã... În continuare, sã rãsfoim amintirile lui ªtefan Andrei ºi sã-i cunoaºtem opiniile în legãturã cu unii scriitori ºi creaþiile lor. ªi sã începem cu lungul comentariu fãcut în capitolul ,,Panait Istrati, mort în «pielea unui fascist»”.

Deºi scriitor de mare valoare, revendicat, în egalã mãsurã, ºi de literatura noastrã, ºi de cea francezã, ºi tradus în peste 30 de limbi, Panait Istrati (1884-1935) a avut parte ºi de contestãri ºi atacuri dure. Tonul acestei atitudini potrivnice l-a dat scriitorul francez Henri Barbusse, care, într-un articol publicat în ziarul ,,L’Humanité”, l-a acuzat pe Istrati de atitudine ,,antisovieticã”. Totul plecase de la cartea sa, ,,Spovedania unui învins” (1929) ºi de la eseul ,,Omul care nu aderã la nimic” (1930), lucrãri care i-au adus oprobriul, în primul rînd, al comuniºtilor francezi, dar ºi al miºcãrii de stînga europene. Cum se ºtie, ,,antisovietismul” era o teorie lansatã de fosta Internaþionalã Comunistã ºi se referea la dezacordurile obiective ale unor state comuniste faþã de poziþia URSS pe plan internaþional sau chiar de unele realitãþi din aceastã þarã. Chiar ºi Nicolae Ceauºescu era perceput în Occident drept ,,antisovietic”, ceea ce, desigur, era o eroare. Întrucît timida lui ,,independenþã” faþã de Moscova nu însemna ºi condamnarea comunismului.

Pornind de la aceste realitãþi, în întîlnirile sale cu unii lideri francezi de stînga (Georges Marchais, Gaston Plissonier, Roland Leroy sau Jean Kanapa), diplomatul ªtefan Andrei i-a luat apãrarea celui supranumit ,,Gorki al Balcanilor”. El a susþinut, în repetate rînduri, cã, vizitînd URSS, marele scriitor brãilean fusese fascinat de ce vãzuse ºi lãudase marile progrese economico-sociale ºi culturale din þara

vecinã. În acelaºi timp, însã, el nu putuse sã treacã cu vederea unele anomalii, cum ar fi, de exemplu, prigonirea Bisericii sau diferenþa uriaºã dintre nivelul de trai al nomenclaturii politice ºi masele populare. ªi a spus adevãrul cu voce tare. ,,Cu ale cuvinte – afirma ºi ziaristul Claude Prévost –, Panait Istrati a trãit dezamãgirea amarã, care marcheazã sfîrºitul utopiilor, dar ºi denunþarea lucidã a practicilor incompatibile”.

O altã luare de poziþie a lui ªtefan Andrei se referã la perechea Monica Lovinescu – Virgil Ierunca, cei doi fiind, decenii în ºir, comentatori mai ales pe teme culturale la postul de radio ,,Europa liberã”, subredacþia din Paris.

Analizînd cu luciditate ºi nepãrtinire activitatea acestora, chipurile pusã în slujba culturii române, ªtefan Andrei se detaºeazã de atitudinea slugarnicã a multor scriitori din þarã, subliniind cã, în realitate, malefica pereche nu a realizat la microfon decît intervenþii submediocre, pe care le-a folosit în campania ,,Rãzboiul rece”, purtatã sub Arcul de Triumf. ,,Cred cã, peste 20 de ani – susþine memorialistul -, nici o istorie a literaturii române nu va lua în serios cele spuse la microfon de cei doi colaboratori ai «Europei libere». De altfel, publicarea unor volume cu fragmente din emisiunile lor a demonstrat cã nu-i dãdea talentul afarã din casã ºi cã judecãþilor lor, dupã ce cã erau subiective, sufereau ºi din pricina tonului arþãgos, de bîrfã”. Aceastã analizã criticã a lui ªtefan Andrei este susþinutã indirect ºi de filozoful Emil Cioran, care îºi exprimase într-un cerc de prieteni români ºi francezi dorinþa de a-l întîlni pe ªtefan Andrei la Paris. Dar se rãzgîndise, în ultima clipã, de teamã cã afla Monica Lovinescu, care o sã-l ponegreascã la microfonul ,,Europei libere” cã se întîlneºte cu un ministru al României comuniste. În general, Monica Lovinescu era vãzutã de emigraþia româneascã drept femeia-comisar ºi, dacã ea nu accepta, nu se realiza nici o întîlnire între oamenii de culturã români din Franþa ºi din România. Tot aceastã femeie imposibilã (un fel de Monica Macovei de astãzi, care dã tonul defãimãrii României de la microfonul Parlamentului European) este autoarea unei alte ieºiri în decor. Cînd Constantin Virgil Gheorghiu a publicat la Paris romanul de succes ,,A douãzeci ºi cincea orã”, dumneaei, roasã de invidie, l-a convis pe Mircea Eliade ca, împreunã, sã-l calomnieze, afirmînd cã în acel roman el îi atacase pe evrei. ªi citase niºte pagini, care, de fapt, proveneau din altã carte a lui Gheorghiu, ,,Ard malurile Nistrului”, scrisã în timpul rãzboiului. Cum se vede, conform tradiþiei, doi români i-au dat în cap altui român În capitolul ,,Poetul Vasile Militaru, înger ºi demon”, ªtefan Andrei îl prezintã într-o luminã justã pe poetul ostracizat pe nedrept chiar ºi astãzi. De la bun început, ªtefan Andrei condamnã asasinatele politice puse la cale ºi executate de legionari, cãrora le cãzuserã victime Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Armand Cãlinescu, I.Gh. Duca ºi atîþia alþi oameni de frunte ai acestei þãri. Cu toate acestea, el nu putea trece cu vederea valoarea lui Vasile Militaru, care, deºi legionar, fusese totuºi un mare poet. ªi Ceauºescu aprecia multe dintre creaþiile lui Militaru (îndeosebi poezia ,,Mama”), trecîndu-i cu vederea rãtãcirile politice. La fel ºedeau lucrurile ºi cu compozitorul Nelu Mînzatu, fugit din þarã în 1941, ºi care compusese multe cîntece legionare, între care romanþa ,,Frumoasa mea cu ochii verzi” (pe versuri de Cincinat Pavelescu), care plãcuse atît de mult perechii prezidenþiale. Dar lui Ceauºescu îi plãceau ºi alte creaþii ale lui V. Militaru, cum ar fi: ,,Þara mea” (,,De-ai veni pe-aici o datã/ Ai vedea cã am o þarã/ Ca un fagure de miere/ Strîns din flori de primãvarã...”) sau ,,Icoana sfîntã” (devenitã romanþã ºi cîntatã admirabil de Ioana Radu: ,,ªi cu cît mã poartã gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai sfîntã vãd icoana/ Unui car cu patru boi...”).

De o justã obiectivitate (consecinþã a înzestrãrii sale literare) dã dovadã ªtefan Andrei ºi cînd comenteazã romanul ,,Crãciunul de la Silvestri”, al lui Ionel Teodoreanu. Ici ºi colo, prin gura personajului Grigori Aristeanu, scriitorul pune în luminã niºte realitãþi sociale interbelice, valabile ºi astãzi: ,,Dacã în þara asta furi cu talent într-un partid politic, ajungi ministru, conduci prostimea. Dar dacã, în numele onestitãþii, spui prostimii: «Oameni buni, iatã cine vã pradã ºi cum vã pradã», faci o crimã, ºi Siguranþa te ia în braþele ei de sorã”. Mai departe, însã, în mod neaºteptat, Ionel Teodoreanu debiteazã fãþiº idei legionare ºi antisemite, ridicînd în slãvi Garda de Fier. ªi ªtefan Andrei veºtejeºte înclinaþia lui Teodoreanu spre excesul de metafore, dînd dreptate lui G. Cãlinescu, care, în cele 8 pagini consacrate acestuia în monumentala sa lucrare, ,,Istoria literaturii române”, nici el nu aprecia un asemenea stil dezagreabil: ,,Peste un secol, afirmã Cãlinescu, într-o eventualã altã «Istorie a literaturii române», Ionel Teodoreanu nu va avea parte nici de cinci rînduri”.

PAUL SUDITU

La Spitalul închisorii Jilava, în zeghe, ªtefan Andrei, fostul ministru de Externe al României ºi un apropiat al lumii scriitoriceºti, este vizitat de Adrian Pãunescu, Grigore Vieru ºi Marin Sorescu. Astãzi, nici unul dintre ei nu se mai aflã în viaþã...

NOTE SBURÃTORISTE (1) În afara ,,Amintirilor de la Sburãtorul”, Simion Stolnicu este ºi autorul altor mãrturii ºi evocãri despre alte medii literare decît Cenaclul Sburãtorul, medii în care s-au format unele dintre talentele care, mai tîrziu, aveau sã batã la uºa lui Lovinescu...

Aripile poeziei ºi banul... (1) Cine-ar putea pune pe hîrtie capitolul balzacian al banului – aºa cum l-am trãit, noi, tinerii poeþi ai generaþiei de sacrificiu?

Bani pentru traiul zilnic, femeie, vin, cãrþi, hîrtie ºi cernealã? ªi cine dintre noi, în freamãtul de plãceri ºi lux miliardar al Bucureºtilor, se putea cãlãuzi dupã înþelepciunea lui Saadi, mulþumindu-se cu frugalitatea derviºului?... Am putea sã aducem imnuri satanicului argint care ne-a modelat, ne-a învãþat sã trãim, în eroii balzacieni, tragedia nimicniciei noastre. Cu zimþii lui sarcastici ne-a sfîºiat sacul livresc de orgolioºi serafi ce-l purtam prin lume, ca sã-i pierdem pe unul cîte unul, prin anticamera de ajutoare a S.S.R.-ului (Societatea Scriitorilor Români – n.r.) ºi a cerºirilor de subvenþii la Mecenaþii oficiali sau neoficiali.

Prin seri cu potop de ninsori, galoºii cu dinþi tociþi ai poeþilor îºi suprapuneau urmele în albul ideal ce troienea sub streaºina cenuºiei zidiri, din Berthelot, a scriitorilor... Aici, într-o camerã plinã de caricaturile pestriþe, geometrice ºi statice ale lui Neagu, care nu desena decît pe „graºi” ºi pe pontifi, se întîlneau talentele, aici pierea pofta poeþilor de a-ºi face lecturi reciproce.

Vreo domniºoarã aferatã îºi lansa svelteþea elegantã ºi oxigenatã pe-o uºã de unde se auzea þãcãnitul maºinii de scris: – Sst! aiureala preºedintelui...

Oare cîþi eram trecuþi pe coala sclipitoare pe care o fîlfîia în mîinile de fildeº spre mîna fadã a „maestrului” ce va semna-o?

– Mã, de ce lui Boureanu 500, ºi mie numai 200?

Trecem apoi prin faþa figurii de Bismark a casierului Mãciunaºcu, bãtrîn încuiat ce n-a zîmbit vreodatã...

Ca un meteor prin pleava noastrã de anticamerã, alcãtuitã din imberbi sau perpeliþi simboliºti, hermetici sau tradiþionaliºti dulcegi ca Salcia Const., trecea ºi cîte un „scriitor”. Un George Gregorian, funcþionãresc ºi lacrimogen, îmbibat de gloria dragomirescianã a poeziei ,,Pe Golgota”, sau figura de mucenic la libidinoasã pîndã, distrat ºi rareori condescendent, a lui Corneliu Moldovan, sau lungul oltean, traducãtor din Catul ºi Ovidiu ºi profesor universitar – N.I. Herescu, fioros ca o stîncã neagrã printre peºtiºorii transparenþi. În fine, mai treceau mulþi „din comitet” care decideau în alegeri de membri la ajutoare ºi vilegiaturi.

Murise bonomul Cathon Thedorian – care ºtia sã-ºi plece ochii la nivelul unui debutant.

Printre solicitanþi erau ºi unii premiaþi ai anterioarelor comitete – ca mine ºi Virgil Gheorghiu –, nemaibãgaþi în seamã de cele urmãtoare. Întîlneam printre solicitanþi ºi pe un bãtrîn declasat, nescriitor, dar nepot veritabil al lui Eminescu, semãnînd cu efigia de maturitate a poetului. Bucatã din lemnul sfînt, îºi avea subvenþia regulatã la S.S.R. De-o comunicativitate platã, zaharisitã, moldoveanul nu interesa decît un moment, pentru nume ºi figurã. (...) (va urma) SIMION STOLNICU (1905-1966)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 16 februarie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (45) „Jurnalul Annei Frank“ Autor: Anne Frank Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1947, Olanda Editura: Contact Publishers Forma literarã: jurnal

Rezumat ,,Jurnalul Annei Frank” (,,Anne Frank’s Diary”) este o compilaþie a jurnalelor ºi scrierilor lãsate de o tînãrã evreicã de 15 ani, Anne Frank, cînd ea ºi membrii familiei ei au fost cu toþii ridicaþi, de la locul unde se ascundeau, în Amsterdam, de cãtre soldaþii germani, în timpul ocupaþiei naziste a Olandei din cel de-al II-lea rãzboi mondial. Ascunzãtoarea era o „anexã secretã”, un grup de încãperi în spatele unei clãdiri care serveau drept depozit pentru o firmã olandezã. Cei prezenþi acolo rãmîneau închiºi pe timp de zi, dar aveau libertate de miºcare pe tip de noapte, cînd pãrãseau adãpostul. Dupã ce familia Frank a fost ridicatã, membrii familiei olandeze care i-a adãpostit au adunat hîrtiile lãsate de ei în urmã ºi le-au ascuns într-un birou, fãrã a le citi. Cînd Otto Frank, tatãl lui Anne, singurul membru al familiei care a supravieþuit, s-a întors din lagãrul de exterminare, a preluat manuscrisele, dorind sã le publice. Astfel va îndeplini visul fiicei sale ºi o va face sã trãiascã prin scrierile ei.

Ediþia finalã este o combinaþie între textul original al lui Anne ºi o mai veche ediþie a acestuia, în care erau modificate anumite aspecte mai copilãreºti. De asemenea, ea a folosit pseudonime pentru cei care locuiau în anexã, precum ºi pentru protectorii lor, pentru a nu-i face sã se simtã jigniþi de anumite critici pe care le aduce. Ea scrie de mai multe ori cã doreºte ca acest jurnal sã trãiascã ºi dupã ce ea nu va mai fi, ºi sã se numeascã ,,Het Achterhuis” (Casa dindãrãt), primul titlu sub care a apãrut cartea.

Micul jurnal pe care Anne îl numea Kitty, era un cadou de ziua ei, primit cînd împlinise 13 ani, pe 12 iunie 1942, la mai puþin de o lunã de cînd se adãposteau în anexã. Ea îºi începu jurnalul chiar de ziua ei, scriind în el, dar ºi pe alte caiete, despre cele 25 de luni petrecute în anexã, de pe 5 iulie 1942 pînã la 1 august 1944, adicã exact cu trei zile înainte ca sergentul Gestapo Silverbauer ºi patru soldaþi sã îi gãseascã ºi sã îi aresteze. În jurnal, Anne urmãreºte cursul rãzboiului,

DOSARELE ISTORIEI

TOTUL SE PLÃTEªTE (1) O cifrã fatidicã În istoria nazismului, numãrul 20 revine cu o frecvenþã fatidicã: aniversarea Führerului este plasatã la 20 aprilie, la 20 iulie 1944 s-a atentat la viaþa lui, la 20 octombrie 1945 s-a hotãrît înfiinþarea unui tribunal internaþional la Nürnberg, iar la 20 noiembrie din acelaºi an a început procesul... care a produs douãzeci de tone de hîrtii, diferite documente, procese verbale ºi mãrturii.

Nürnberg 1945: pentru naziºti a bãtut ceasul ca sã rãspundã de crimele lor. Cu zece ani mai înainte, la întoarcerea dintr-o cãlãtorie chiar în acest oraº, academicianul francez Louis Bertrand scria: „Se ºtie cã Nürnberg a devenit, ca sã zic aºa, Mecca naþional-socialismului ºi cã în toþi anii, timp de o sãptãmînã întreagã, Germania celebreazã acolo în cor aniversarea victoriei partidului. Este adevãrat cã alegerea acestui oraº pentru asemenea manifestare a fost deosebit de fericitã. ªi cu toate acestea, nu ºtiu dacã aº împãrtãºi în întregime entuziasmul germanilor pe socoteala alegerii lui. Dacã are colþuri pitoreºti, cum sînt aleile, malurile ºi podurile Rîului Pegnitz, în schimb nu are monumente de prim ordin. Fãrã a pune la socotealã faptul cã falsul stil gotic al caselor copiate dupã acelea din Secolele XV ºi XVI sfîrºesc prin a dãuna construcþiilor autentice ale epocii. În tot cazul, aci domneºte o atmosferã mult mai cordialã ca la Berlin, ºi vederea generalã este plãcutã. Dar lîngã vechiul oraº s-a construit un fel de sanctuar, un al doilea oraº în care totul este colosal, teatrele, sãlile de concerte, stadioanele, terenurile de tir sau de manevre. Iatã sta-

notînd ambiþiile, speranþele, temerile ºi dorinþele sale, precum ºi observaþiile sale despre viaþa de zi cu zi.

Veºtile, din ce în ce mai proaste, aduse de protectorii lor, precum ºi de radioul englez o fãceau sã aibã reflecþii adînci.

Observaþiile lui Anne despre familie, despre dentistul Dussel ºi despre familia Van Daan (care avea un copil de 16 ani), care împart anexa cu familia Frank, sînt de asemenea notate în jurnal. Ea comenteazã cu iritare încercãrile doamnei Van Daan de a flirta cu Otto Frank, amintind cã ea „îl atinge pe faþã, îl trage de pãr, îºi trage fusta sus ºi face aºa-zise remarci haioase”, menþionînd, de asemenea, bucuria ei cã „tata nu intrã în joc”.

De asemenea, noteazã neînþelegerile dintre membrii familiei, precum ºi rãceala faþã de mama ei. Cititorul este informat cã cei trei tineri locuitori au reuºit sã citeascã destul de mult în timpul ºederii lor, chiar încercînd sã facã niºte cursuri prin corespondenþã. Anne reuºeºte sã îºi pãstreze simþul umorului pe mãsurã ce condiþiile devin tot mai grele, remarcînd la un moment dat cînd mîncarea era din ce în ce mai puþinã: „Cine doreºte sã urmeze o curã de slãbire, sã vinã la noi în Anexã!”.

Istoricul cenzurii Cenzurarea lucrãrii ,,Jurnalul Annei Frank” a început odatã cu publicarea ei iniþialã în Olanda. Dorind sã nu rãneascã sentimentele protectorilor sãi, Otto Frank a tãiat detaliile despre certurile dintre locatarii din anexã, precum ºi secþiunile în care Anne vorbea despre egoismul ºi insensibilitatea celorlalþi. Întrucît ea considera jurnalul ca o scriere personalã, Anne îºi exprima gînduri deschise ºi poate prea sincere, folosind jurnalul ca un mijloc de a se obiºnui cu situaþia în care se afla ºi de a o suporta. Tatãl ei a eliminat astfel de pasaje, fãrã însã a modifica semnificativ descrierile pe care jurnalul le face.

Odatã ce Otto Frank începea sã caute o editurã, alte mãsuri de cenzurã deveneau necesare. Editorul olandez, ,,Contact”, a solicitat ca anumite pasaje sã fie excluse, vãzîndu-le ca „lipsite de gust” sau „neverosimile”.

Curiozitatea sexualã a lui Anne a fost consideratã de asemenea inacceptabilã, în ciuda normalitãþii prezenþei unei astfel de curiozitãþi la o adolescentã. Astfel, un pasaj în care vorbeºte despre sînii unei prietene, ºi în dionul, Arenele Luitpold, Luitpold Hall, Zeppelin Wiese ºi, aºteptînd sã se termine, Palatul Congresului, care, fãrã discuþie, trebuie sã fie ceva extraordinar, capodopera stilului monumental german. Se spune cã faþada va mãsura în lungime douã sute ºaizeci de metri. Sala cea mare va putea cuprinde ºaizeci de mii de persoane. Lîngã sala aceasta giganticã vor fi altele mai mici, printre care o salã micã de întruniri pentru o mie de persoane, o salã de concerte pentru trei mii de auditori... Întregul oraº este împodobit cu drapele roºii, imense stindarde în mijlocul cãrora crucea încîrligatã, de culoare neagrã, se profileazã pe un fond alb; în felul acesta ansamblul prezintã vechile culori ale imperiului ºi în mod simbolic face legãtura cu tradiþia Germaniei imperiale. De fapt este o voinþã reafirmatã limpede de a nu rupe cu trecutul. Toatã lumea, fãrã excepþie, poartã la butonierã insigna anului 1935, înfãþiºînd pe Hitler între un soldat cu cascã ºi altul din SA, plus crucea încîrligatã ºi inevitabilul vultur imperial. Ni s-a explicat cã cele douã personaje de lîngã Hitler reprezintã cei doi stîlpi ai regimului: puterea politicã a partidului ºi naþiunea în arme. Cu alte cuvinte: Adolf Hitler este Germania ºi Germania este Adolf Hitler”.

Delir la Nürnberg în 1935 În 1935, oraºul Nürnberg a ajuns la apogeu. Niciodatã Germania nu s-a simþit aºa de puternicã, disciplinatã ºi unitã. Niciodatã un om n-a ºtiut sã catalizeze în jurul sãu, în aºa grad, absolut toate energiile unei þãri.

Louis Bertrand este aproape îngrozit de ce vede: „Timp de zile întregi am asistat la o defilare neîntreruptã, imagine vie a unei naþiuni complet înregimentatã. Aceste nesfîrºite rînduri de lopeþi ºi de baionete, care umplu paºnicele strãzi ale bãtrînului oraº al «Maiºtrilor Cîntãreþi», bocãnitul cadenþat al miilor de cizme care lovesc pavajul strãzilor timp de ore întregi, toþi aceºti

care se amuzã spunînd cã vrea sã îi atingã, a fost de asemenea exclus. Editorul a cerut mai mult: excluderea pasajelor în care sînt fãcute remarci maliþioase la adresa mamei lui Anne.

Cînd, în 1950, editura germanã a lui Lambert Schneider a solicitat o traducere în limba germanã, noi acþiuni de cenzurã ºi-au fãcut apariþia.

Ediþia Criticã noteazã cã pasajele care ar fi fost în mod special ofensatoare la adresa germanilor au fost excluse. Un asemenea pasaj scris de Anne relata cã regula din anexã spunea cã toþi trebuie ,,sã vorbeascã încet tot timpul, în orice limbã civilizatã, deci nu ºi în germanã”.

Acesta a fost modificat de Schneider în „orice limbã civilizatã, dar... încet”. În 1952, publicarea jurnalului în Anglia a reinclus majoritatea pasajelor tãiate anterior. Alte atacuri au venit din cauza menþionãrii curiozitãþii sexuale a lui Anne. În nota din ziua de 5 ianuarie 1944, Anne îºi aminteºte cã a dormit cu o prietenã de-a ei, „avînd puternica dorinþã de a o sãruta”, lucru pe care l-a ºi fãcut. Ea mai aminteºte cã era foarte curioasã în legãturã cu corpul prietenei sale, „pe care – scrie ea - îl þinuse mereu ascuns faþã de mine. Am întrebat-o dacã, drept dovadã a prieteniei noastre, ne putem atinge sînii, dar ea a refuzat. Sînt foarte fericitã cînd vãd corpul altei femei, precum Venus, de exemplu... De-aº avea o prietenã!”. La un moment dat, ea se îndrãgosteºte de Peter Van Daan, care îi aratã „organele bãrbãteºti” ale unui motan, ºi cu care experimenteazã primul sãrut pe gurã, întrebîndu-se: „Oare trebuia sã cedez aºa repede?”. De asemenea, ea observã flirturile intense dintre dentist ºi doamna Van Daan, notînd cã: „Dussel începe sã aibã dorinþe faþã de femei”. În 1982, pãrinþii din Wise County, Virginia, au contestat includerea cãrþii în biblioteca ºcolarã, considerînd cã discuþiile despre probleme sexuale sînt „nepotrivite” ºi „vulgare”, iar criticile la adresa mamei „submineazã autoritatea pãrinþilor”. Alþii au obiectat în privinþa problemei „tratamentului abuziv faþã de evrei”, iar un pãrinte de origine arabã a atacat portretizarea fetei evreice. În 1983, patru membri ai comisiei din Alabama pentru manuale au dorit sã respingã cartea dintr-o programã ºcolarã, pentru cã era „deprimantã”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA oameni de vîrste ºi condiþii sociale diferite, în uniforme, gata sã plece la rãzboi înarmaþi pînã în dinþi, în rînduri strînse, compacte, care nu se mai sfîrºesc, este un spectacol care înspãimîntã, care te face sã tremuri, este mobilizarea generalã a unui întreg popor. Desigur, nu se poate spune cã erau veseli aceºti oameni care cîntau, cu o floare la cascã sau la beretã. Pe chipurile lor împietrite ºi fãrã expresie se putea distinge oboseala; vãzîndu-i, în mod natural îþi venea pe buze cuvîntul «gregari»; nu fãceau impresia cã participã la o sãrbãtoare, feþele tuturor exprimau o disciplinã inflexibilã care le condiþiona toate miºcãrile. Oare toþi, fãrã excepþie ºi fãrã ºovãire, primeau aceastã disciplinã? Erau într-adevãr credincioºi Führerului ºi misiunii sale, dupã cum afirmau notabilitãþile partidului? Ce ºtiu este doar cã entuziasmul, care se înãlþa din mulþime pînã la cer, fãcea un contrast ciudat cu aceastã disciplinã de fier. Chiar ºi entuziasmul avea ceva poruncit. Niciodatã nu se va putea vedea ceva asemãnãtor într-o mulþime de francezi, din care izbucnesc totdeauna strigãte spontane, individuale, izolate. Aci, din contrã, era o manifestare uriaºã, unanimã. În momentul cînd se anunþa sosirea Führerului, o maree umanã se tãlãzuia înaintea lui. Aclamaþiile urcau pînã la cer ca bubuitul tunetului: din mulþimea aceea izbucnea un avînt mai mult decît spontan, un avînt instinctiv. Pot spune cã niciodatã nu am asistat la un astfel de delir. ªi mã întreb: care suveran, care erou naþional a fost vreodatã aclamat, linguºit, mîngîiat ºi idolatrizat ca acest om, ca acest ins mic de staturã în cãmaºa cafenie care, urmat de curtea lui ca un suveran, are totdeauna înfãþiºarea unui lucrãtor? Nu este vorba de popularitate, ci de un cult...”.

Asta se întîmpla în 1935. (va urma) Traducere de VIDU BIDILEANU ºi AL. POPESCU TELEGA

Istoria samurailor ºi codul bushido Cea mai celebrã clasã rãzboinicã, samuraii, a apãrut în Japonia dupã reformele Taika din anul 646. Reformele includeau redistribuirea pãmîntului ºi introducerea unor noi taxe. Toate acestea trebuiau sã susþinã stilul imperiului chinez. Ca rezultat, mulþi fermieri au fost nevoiþi sã-ºi vîndã pãmîntul.

Era feudalã timpurie Unii dintre samurai erau rude ale proprietarilor de pãmînturi, iar alþii erau doar angajaþi. Codul samurailor punea accent pe loialitatea faþã de stãpîn, chiar peste loialitatea familialã. Istoria aratã cã cei mai loiali samurai erau de obicei membri ai familiei sau depindeau financiar de lorzii lor. În anii 900, împãratul Heian Era (794-1185) pierde controlul Japoniei rurale. Þara cade în haos. Încep revoltele. Împãratul deabia mai deþine puterea în capitalã. În þarã, clasa rãzboinicilor pune mîna pe putere. Pînã în 1100, samuraii conduc efectiv Japonia, atît militar, cît ºi politic.

Samuraii impun legea

Între timp, cîþiva lorzi au reuºit sã strîngã avere ºi putere, creînd un sistem feudal asemãnãtor cu cel din Europa medievalã. Ca ºi în Europa, lorzii aveau nevoie de rãzboinici pentru a-ºi apãra bogãþiile. Aºa s-au nãscut samuraii (numiþi ºi „bushi“).

Japonezii, în decursul istoriei lor, au pîndit un moment favorabil ºi au nãscocit acel soi de rãzboinici bine cunoscuþi sub numele de samurai.

Samuraii, fiinþe care adunau în alcãtuirea lor însuºiri fizice incredibile (forþã uriaºã, agilitate uimitoare, sprintenealã de acrobaþi), se înfãþiºau nu mai puþin admirabili în privinþa structurii sufleteºti.

Curajul, dispreþul faþã de moarte, fidelitatea faþã de senior ºi chiar cruzimea în luptã, erau doar cîteva din faþetele sufletului unui samurai.

Odatã ivit, samuraiul ºi-a prelungit existenþa atît cît s-a putut sub înfãþiºarea sa omeneascã, pentru ca mai apoi sã treacã în spirit, în conºtiinþa naþionalã, în tradiþie. Samuraiul a dispãrut din „nomenclatorul“ social, dar nu a murit ca spirit ºi, atît cît ne este îngãduit sã o prevestim, el va dãinui în Japonia încã multe veacuri de aici încolo.

Spiritul de samurai era lesne de înregistrat atunci cînd el se materializa în comportamentul luptãtorului. El respecta o eticã aparte, o conduitã specificã, inconfundabilã, un mod de trai ºi o demnitate a sfîrºitului. Corolarul eticii despre care vorbim se cristaliza în „codul cavalerilor“ cunoscut sub numele de bushido. Deºi timpul bushido-ului a apus de mult, dîra ca de cometã lãsatã în istorie de esenþa spiritualã a foºtilor rãzboinici mai dãinuie ºi astãzi.

Japonia îºi are încã samuraii ei, fie cã-i întîlnim în industrie, în ºtiinþã sau în sport, în literaturã, în arta dramaticã sau în concurenþa economicã.

Spiritul bushido-ului s-a dispersat în întreaga societate japonezã, s-a infiltrat precum particulele de energie între atomii bîntuiþi de ambiþii enorme.

Pentru a înþelege mai bine ce a însemnat etica vechii Japonii ºi, de fapt, ºi a celei de astãzi, trebuie sã ne întoarcem la etica rãzboinicilor niponi de odinioarã. Zelul faþã de treburile militare al acestor teribili oameni de arme nu era egalat decît de rîvna cu care se respecta o conduitã de viaþã orînduitã dupã regulile codului amintit mai sus. „Codul cavalerilor“ japonezi intenþiona sã explice cu fidelitate „sufletul japonez“, adunînd în cîteva formule rigide o complexitate de elemente greu descifrabilã. Codul moral al samurailor, bushido, a fãcut vogã, dar nu a fost pe deplin înþeles în Occident. Bushido-ul a fost folosit în apus, fãrã nici o inhibiþie, pentru a se justifica în chip unilateral ºi izolat spiritul rãzboinic ºi imperialist al japonezilor.

Slaba succesiune imperialã a primit o puternicã loviturã în 1156. Atunci împãratul Toba moare fãrã un succesor clar. Fiii sãi luptã pentru control într-un rãzboi civil numit ºi Rebeliunea Hogen. În final, ambii îºi vor pierde titlurile, iar puterea imperialã se pierde. În timpul rãzboiului civil, clanurile Minamoto ºi Taira devin cele mai puternice. Cele douã clanuri s-au luptat în Rebeliunea Heiji din 1160. Dupã vic-

Pînã în 1460, aceºti daimyo ignorau ordinele din partea shogunului susþinînd diferiþi succesori la tronul imperial. Astfel, în 1467 începe un nou rãzboi Onin de zece ani. Mii de oameni mor, iar Kyoto e ars din temelii. Rãzboiul Onin duce direct la Perioada Regatelor Combatante sau Sengoku. Între 1467 ºi 1573, daimyo îºi conduc clanurile în lupte pentru dominaþie. Aproape toate provinciile se implicã.

Restaurarea ordinii Perioada statelor combatante se încheie în 1568 cu victoria despotului Oda Nobunaga. El învinge alte trei clanuri puternice ºi mãrºãluieºte spre Kyoto. În urmãtorii 14 ani, Nobunaga înfrînge alþi rivali. Marele sãu castel Azuchi devine simbolul reunificãrii Japoniei.

Dar Nobunaga este asasinat de unul dintre generalii sãi. Hideyoshi, un alt general, încheie unificare Japoniei sub un singur conducãtor ca ºi kampaku (regent). Hideyoshi invadeazã Koreea în 1592 ºi 1597.

Shogunatul Tokugawa (Perioada Edo)

toria clanului Taira, ei au instaurat primul guvern condus de samurai. Învinºii Minamoto au fost alungaþi din capitala Kyoto.

Perioada Kamakura Cele douã clanuri luptã încã o datã în Rãzboiul Genpei (1180-1185), care se terminã cu victoria clanului Minamoto de data aceasta. Liderul lor stabileºte shogunatul Kamakura cu un împãrat ce va deþine puterea. Însã acesta nu a cucerit niciodatã nordul îndepãrtat sau pãrþile vestice ale þãrii.

Shogunului i se împotriveau ºi alte clanuri rivale. În 1268, apare o ameninþare externã. Kublai Khan, liderul mongol al Chinei, cere tribut Japoniei. Kyoto refuzã. Mongolii vor invada þara în 1274 cu 600 de corãbii, dar un taifun va distruge armada. O a doua flotã invadeazã în 1281, dar are aceeaºi soartã.

Perioada Muromachi (Ashikaga) În ciuda apãrãrii naturale, atacurile mongole costã scump Kamakura. Nemaiputînd sã le ofere pãmînt ºi bogãþii liderilor samurai care se raliaserã sã apere Japonia, shogunatul se clatinã. Apare o nouã provocare din partea împãratului Go-Daigo în 1318.

Restaurarea Kemmu a puterii imperiale dureazã doar 3 ani. În 1336, shogunatul Ashikaga redã gloria samurailor, impunînd iar legea lor. Între timp, însã, lorzii din regiuni numiþi „daimyo” adunaserã puterea.

Hideyoshi exileazã clanul Tokugawa în estul Japoniei. Ei vor cuceri fortãreaþa Edo (astãzi Tokyo).

Hidetada devine shogunul Japoniei unificate în 1605, instaurînd 250 de ani de pace ºi stabilitate.

Puternicii shoguni Tokugawa domesticesc samuraii, forþîndu-i fie sã serveascã în oraºe, fie sã renunþe la sãbii ºi sã se ocupe de agriculturã. Asta va transforma rãzboinicii într-o clasã ereditarã de birocraþi.

Mai existã pãrerea cã bushido ar fi un cuvînt compus din „bushi“ (samurai, rãzboinic) ºi „do“

(moralã), deºi acelaºi cuvînt do s-ar putea traduce, cum am vãzut, prin „drum“ sau ,.cale“. Termenul ar defini, aºadar, o „moralã a samurailor“.

Contrar convingerii japonezilor cã originea bushido-ului s-ar afla în perioada de început a shogunatului Kamakura (anul 1192), existã presupuneri, întãrite de argumente bine fondate, cã termenul s-ar fi nãscut în epoca modernã, inventat fiind de autori japonezi grãbiþi sã justifice o anumitã structurã eticã de nuanþã nobilã, elevatã.

Partizanul acestei ultime teorii nu prea mãgulitoare pentru japonezi a fost antropologul american Ruth Benedict (1887-1948).

amãnunte, vom aminti cã în timpul ultimului rãzboi mondial spiritul bushido a fost impus într-o formã care ne permite sã înþelegem lesne unde poate eºua o idee constructivã atunci cînd intrã pe mîna unor oameni cu concepþii extremiste. Reamintim de „eroismul“ sinucigaºilor, care ghidau atacurile micilor torpiloare submarine fãrã de întoarcere (vezi atacurile de la Pearl Harbor ºi de la Sidney), ca ºi de acela al faimoºilor kamikadze, care se aruncau cu încãrcãtura lor de bombe, cu avion cu tot, asupra portavioanelor americane din Pacific. Se mai ºtie cã japonezii preferau sã moarã decît sã cadã prizonieri.

Restaurarea Meiji ºi sfîrºitul samurailor

În ciuda ideilor controversate, legate de bushido, codul acesta are o „istorie“ destul de bine schiþatã în trei etape. O primã epocã de început rezumã perioada shogunatului lui Yoritomo (1147-1199) ºi se referã strict la clasa rãzboinicilor. Luptele interne permanente au cerut samurailor o disciplinã aparte, un ansamblu de norme. Samuraiul trebuia sã fie curajos în faþa primejdiei ºi de o fidelitate neclintitã.

I se cerea sã fie loial faþã de suveran, sã se mulþumeascã fãrã crîcnire cu o viaþã sobrã, sã fie un om drept ºi integru. Istorioare din epoca respectivã, scrise de Takasaka Danjo sau de Takeda Shingen, de pildã, dau amãnunte care ne fac sã înþelegem acele timpuri foarte bine. Desigur, sub forma amintitã, doctrina ºi-a prelungit valabilitatea pînã pe la sfirºitul rãzboaielor interne (circa anul 1600).

Urmeazã o a doua epocã, în care bushido suferã o adevãratã reformã ºi capãtã nuanþe de confucianism ºi de budism zen, mult mai potrivite stabilitãþii politice din þarã, iniþiatã de conducerea shogunatului Tokugawa (1603). Samuraii nu au mai avut nevoie sã se foloseascã de sabie, unii dintre ei au devenit cultivatori, agricultori, cei mai mulþi funcþionari, iar alþii, pur ºi simplu, ronini, adicã un fel de ºomeri fãrã stãpîni. Confucianistul Yamaga Soko (1622-1685) credea cã adevãratul bushido trebuia sã fie numai cel schiþat de el. Mai erau ºi alþii preocupaþi de nuanþarea înþelegerii codului, astfel cã, din punctul de vedere al budismului zen, celebrul bonz Tskuan (1573-1B45) s-a simtit dator ºi s-a strãduit sã-ºi demonstreze opinia privitoare la bushido adresînd o scrisoare faimosului maestru de scrimã Yaþjyu Tajimanokami (1571-1646). Se ºtie cîtã influenþã aveau maeºtrii de scrimã pe lîngã shoguni... În sfîrºit, a treia perioadã, cea modernã, de la Începutul erei Meiji (1868) încoace, marcheazã modificãrile importante survenite odatã cu restauraþia regimului imperial ºi cãderea puterii shogunilor. Pentru a se asigura difuzarea bushido-ului în întreaga Japonie, au fost promulgate douã edicte imperiale. În 1832, un edict se adreseazã militarilor ºi marinei þãrii. Textul conþinea cele cinci principii morale ale rãzboinicului, principii care aparþin bushido-ului primitiv. În 1890, s-a proclamat ºi edictul imperial asupra educaþiei, sprijinit, de asemenea, pe principiile din bushido.

Dar, nu numai atît. Interesant este de adãugat cã pînã ºi sporturile erau practicate în spiritul bushido, mai ales sportul-luptã specific japonez numit kendo. Kendo era scrima cu sãbii din bambus intratã în uzul samurailor încã de prin anul 1790.

Aceleaºi principii bushido s-au aplicat ulterior ºi altor sporturi ca judo, hase-ball etc. Pentru a da noi

În 1868, Restaurarea Meiji dã semnalul sfîrºitului erei samurailor. Sistemul Meiji al monarhiei constituþionale includea reforme democratice. Cu suportul publicului, împãratul Meiji a redus puterea samurailor. A redus ºi puterea daimyo, iar numele capitalei a fost schimbat din Edo în Tokyo. În 1873 s-a constituit armata regulatã, unii dintre ofiþeri fiind numiþi din rîndul samurailor. Cei mai mulþi au devenit ofiþeri de poliþie. În 1877, foºti samurai mîniaþi s-au revoltat împotriva împãratului Meiji în ceea ce s-a numit Rebeliunea Satsuma. Au pierdut bãtãlia la Shiroyama, iar Era samurailor s-a încheiat.

Cultura ºi mitul samurailor Cultura samurailor a fost mereu parte a conceptului de bushido. Elementele principale ale bushido sînt onoarea ºi libertatea faþã de frica de moarte. Un samurai era legal îndreptãþit sã distrugã orice om de rînd care nu-l onora corespunzãtor. Un rãzboinic crescut în spiritul bushido ar fi luptat feroce pentru

stãpînul sãu. El ar fi murit onorabil ºi nu s-ar fi predat niciodatã. De asemenea, el nu ar fi recunoscut înfrîngerea.

Din acest dispreþ faþã de moarte s-a nãscut tradiþia seppuku. Samuraii înfrînþi ºi oficialitãþile guvernamentale cãzute în dizgraþie trebuiau sã se sinucidã ritualic.

Samuraii timpurii erau arcaºi, luptînd pe jos, dar ºi cãlare cu arcuri lungi numite yumi. Foloseau sãbiile doar pentru a-ºi termina duºmanii rãniþi.

Dupã invazia mongolã din 1272 ºi 1281, samuraii au început sã poarte sãbii ºi suliþe numite naginata.

Rãzboinicii samurai purtau douã sãbii, împreunã erau numite daisho – „scurtã ºi lungã”. Katana, lama curbatã de 24 de inchi era potrivitã pentru tãiere, iar wakizashi, 12-24 inchi, era pentru înjunghiere. Dupã Secolul al XVI-lea, celor care nu erau samurai le-a fost interzis sã poarte daisho.

Samuraii purtau armurã întreagã în luptã, adeseori însoþitã de un coif cu coarne.

Japonezii din era modernã onoreazã memoria samurailor. Codul bushido încã animã cultura lor.

Astãzi, codul bushido e folosit în consiliile corporaþiilor mai degrabã decît pe cîmpul de luptã.

Chiar ºi acum, oricine cunoaºte Legenda celor 47 Ronini. Aceasta este o legendã naþionalã japonezã. În 1701, daimyo Asano Naganori ºi-a

scos cuþitul în palatul shogunului. El a încercat sã-l omoare pe Kira, un oficial guvernamental. A fost arestat ºi forþat sã-ºi facã seppuku. Doi ani mai tîrziu, 47 dintre samuraii lui l-au vînat ºi ucis pe Kira.

Nu ºtiau motivele, dar ºi-au îndeplinit datoria.

De vreme ce samuraii urmau bushido, shogunul le-a permis sepukku în locul execuþiei. Oamenii încã depun ofrande la mormintele roninilor, iar legenda a devenit mai mult decît atît.

Realitatea socialã însã, aºa cum o putem înþelege astãzi prin prisma materialismului istoric, afirmã cu mai multã dreptate alt adevãr. Politica expansionistã a Japoniei, pusã în slujba marelui capital de cãtre clica militaristã, a dus la naufragiul din ultimul rãzboi mondial.

Termenul „bushido“, care înseamnã în traducere linearã „calea cavalerilor“, a fost inventat, se pare, de Inazo Nitobe. În esenþã, prin aceastã noþiune se încerca definiþia bravurii, prin care se înþelegea acea facultate de a alege o linie de conduitã potrivitã dreptãþii, fãrã ezitare, fie cã omul murea dacã trebuia sã moarã sau lovea dacã era necesar sã loveascã.

Dupã al doilea rãzboi mondial, bushido, considerat a fi un concept feudal ºi militarist, a fost eliminat din educaþia oficialã, din învãþãmînt ºi, în general, din viaþa socialã, printr-un decret special.

Anacronismul aparent al legilor morale de odinioarã nu stinghereºte astãzi pe nimeni în Japonia.

Legile acelea supravieþuiesc, totuºi, dacã nu în literã, atunci mãcar în spirit. Imaginaþia japonezului aste biciuitã la intervale relativ mici de timp, cu prilejul numeroaselor festivitãþi tradiþionale, atunci cînd pe strãzile marilor oraºe, în faþa milioanelor de privitori, defileazã convoaie de samurai ºi daimyo, de preoþi shintoiºti, de bonzi budiºti, de zeitãþi ºi demoni, de personaje istorice, toþi înveºmîntaþi în costume pitoreºti de epocã, prevãzuþi cu arsenalul naiv al rãzboaielor medievale, într-o explozie cromaticã ºi sonorã imposibil de stãvilit. Odatã cu personajele respective reînvie ºi idealurile care le-au animat cîndva. Istoria este retrãitã plenar, însu-

fleþirea mulþimii nu cunoaºte margini ºi mai mult ca sigur cã în inima fiecãrui tînãr japonez tresar îndemnurile samurailor. Samuraii de ieri se întîlnesc cu cei de azi pentru a pregãti tradiþia celor de mîine...

mythologica.ro

Pag. a 14-a – 16 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Leul a ajuns „ºoricel“…! Început de an 2018 cu evenimente politice care au dus la prãbuºirea cursului de schimb leu/euro, neanticipatã nici de cei mai pesimiºti analiºti economici. Forþarea demisiei premierului Mihai Tudose ºi a cabinetului condus de el, de cãtre CEx al PSD, nucleul dur – aripa Dragnea, a fãcut ca leul sã ajungã „ºoricel“, sã coboare la un curs de 4,66/euro. Aceeaºi soartã o are ºi ROBOR-ul, care a urcat la aproape 2%, dîndu-le mari dureri de cap celor care au credite luate în euro ºi în lei, crescîndu-le mãrimea ratelor lunare ce trebuie sã le plãteascã la bãnci. „Revoluþia fiscalã“, a influenþat ºi creºterea preþurilor produselor, mai ales la alimente, servicii: carburanþi, combustibili, energie electricã, impozite ºi taxe etc., luîndu-le banii acordaþi românilor prin mãrirea salariilor ºi pensiilor în 2017.

Dãrîmarea Guvernului Tudose, care a fãcut „Revoluþia fiscalã“, a bulversat economia, mai ales în sectorul privat, prin mãsurile aberante introduse în noul Cod Fiscal, precum mutarea de la angajatori la angajaþi a plãþii contribuþiilor pentru pensie ºi sãnãtate, majorarea salariului minim pe economie de la 1.450 de lei la 1.900 de lei, ºi, mai nou, completarea Declaraþiei 600 (iniþial pînã la 31 ianuarie) de cãtre persoanele care au ºi alte venituri în afarã de salariu sau pensie, precum dreptul de autor, chirii, dividende, din arendarea pãmîntului, activitãþi liberale, în general. Domnul Dragnea, preºedintele PSD, cu aprobarea cãruia, ministrul Finanþelor, Miºa, a introdus în Codul Fiscal mãsurile aberante ce au bulversat sectorul privat - patronii, salariaþii, se face cã nu a ºtiut exact

În 2018, e greu de prognozat ce se va întîmpla în România!?

Pe scurt, despre anul 2017 se poate spune cã a fost un an al contrastelor. Dacã avem în vedere doar statisticile, 2017 aratã mai mult decît bine. De ce? Pentru cã economia României a crescut cu 5,6%, cu un plus de 7,6% în industrie ºi de 5,6% la servicii. În schimb, rezultatele din sectorul de construcþii sînt mai modeste, avînd o creºtere de numai 1,5%, iar agricultura a înregistrat un plus de 3%.

Exporturile în numai opt luni au atins cifra de 41 de miliarde de euro, cu peste 9,6% mai mult decît în aceeaºi perioadã din anul 2016.

Dacã statistic guvernanþii se pot lãuda cu creºterea economicã, a exportului, mai sînt destule probleme care, dacã nu vor fi rezolvate, pot influenþa negativ dezvoltarea economicã a þãrii ºi a nivelului de trai al românilor, ceea ce se întîmplã deja prin creºterea preþurilor produselor ºi serviciilor. Cã lucrurile stau aºa o demonstreazã specialiºtii Bãncii Mondiale, care atrag atenþia guvernanþilor „cã starea economicã a României poate aluneca spre declin dacã consumul din 2017 ar urma sã creascã (în final) deficitul de cont curent la 3,1% din PIB, faþã de 2,4% din PIB, cît a fost în 2016“. ªi Banca Naþionalã a României atrage atenþia în ceea ce priveºte efectul negativ al politicilor fiscale care au condus la creºterea consumului ºi, implicit, a importurilor, dezechilibrînd contul curent, cu influenþã directã asupra cursului de schimb leu/euro.

Aceasta este explicaþia prin care „deficitul de cont curent, în numai opt luni din 2017, a fost mai mare cu 52% decît în aceeaºi perioadã din 2016”. Conform calculelor guvernului, la 31 august 2017, deficitul bugetului general consolidat era de 0,8% din PIB, dublu faþã de aceeaºi datã din 2016. „Institutul de Statisticã al Uniunii Europene a calculat, pentru trimestrul al doilea al lui 2017, un deficit bugetar, ajustat sezonier, de 4,1% din PIB în România, ceea ce a plasat þara noastrã pe un nedorit loc întîi în UE din acest punct de vedere“.

Cã veni vorba de guvernul PSD, condus de Mihai Tudose, acesta a fost demis, luni, 15 ianuarie, de cãtre Liviu Dragnea ºi susþinãtorii lui din CEx, fiind al doilea guvern trimis la plimbare, într-un an de zile, de cãtre preºedintele PSD. Motivul, pentru cã premierii nu au mai acceptat sã execute întocmai ordinele, uneori aberante, ale lui Dragnea ºi ale miniºtrilor numiþi de el.

Mihai Tudose a demisionat pentru cã ministrul de la Interne nu a vrut sã plece din funcþie susþinînd cã: „partidul m-a numit, numai partidul poate sã mã schimbe, nu primministrul“. De fapt, partidul este Dragnea, el conduce guvernul, el numeºte ºi tot el destituie membrii cabinetului dacã nu executã întocmai ordinile lui. Acelaºi statut are ºi premierul dacã nu acceptã rolul de „manechin“. Este trimis la plimbare fãrã nici o explicaþie, nominalizînd un alt premier, din „întîmplare“, din judeþul Teleorman, cum a fãcut-o ºi acum cu Viorica Dãncilã, nominalizare care a

despre ce este vorba, deºi cu o jumãtate de gurã recunoaºte cã sînt îndreptãþite protestele, „urechindu-l pe ministrul Miºa“ ºi a „însãrcinat-o“ pe Viorica Dãncilã, viitorul premier al noului guvern (de fapt aproape acelaºi, cu miniºtri vechi, din timpul lui Grindeanu ºi Tudose), dupã votul din Parlament, sã dea o Ordonanþã prin care sã prelungeascã depunerea Declaraþiei 600, la ANAF, pînã la 1 martie. Aceastã amînare þine loc de mãrþiºor acordat celor 200-300 de mii de persoane aflate în situaþia de a completa aceastã declaraþie - rebus, pe care nici salariaþii ANAF, de fapt nici ministrul Miºa, prin rãspunsurile date în faþa Comisiei Economice de la Camera Deputaþilor, nu ºtiau exact cum se completeazã.

De fapt, „conducãtorul suprem al þãrii“, la întrebarea reporterilor TV, cum este posibil ca responsabilii din Ministerul Finanþelor sã oblige persoanele vizate sã plãteascã în avans ºi degeaba (la nivelul veniturilor obþinute în 2017), trimestrial în 2018, înainte de a cunoaºte ce venituri, în afara salariului ºi pensiei, vor realiza în acest an.

Rãspunsul domnului Dragnea a fost: „Trebuie sã se analizeze (de cãtre cine?) efectele ºi impactul nesemnificativ pentru buget, încît sã se renunþe la aceastã declaraþie ºi sã revinã la plata contribuþiilor pentru pensie ºi sãnãtate la vechiul sistem din 2017, cu reþinerea ºi achitarea lor direct de cãtre plãtitor a sumelor pentru cei care au venituri din activitãþi liberale“. Interesantã poziþie ºi a cîta oarã în ultimul an, cînd domnul Dragnea face pe salvatorul celor afectaþi de mãsurile fiscale aberante ºi de altã naturã, luate de guvernele (douã demise într-un an) numite, în frunte cu premierii, tot de el. Tãriceanu, preºedintele Senatului, anunþã cu seninãtate cã în progra-

mul care va fi prezentat de noul guvern, la învestire de cãtre Parlament, va cuprinde ºi impozitul pe gospodãrie (mãsurã respinsã de premierul Tudose). Aceastã iniþiativã face parte din mãsurile de reintroducere a impozitului global pe venit, care, dacã va fi aplicat, va produce, pentru ANAF ºi contribuabili, un haos ºi mai mare decît Declaraþia 600. De ce? Pentru cã sistemul electronic al ANAF, cît ºi personalul acesteia, nu sînt pregãtiþi sã gestioneze astfel de schimbãri majore în activitatea fiscalã, schimbãri care au nevoie de 2-3 ani pentru a putea fi aplicate.

Realitatea pentru care coaliþia PSD-ALDE este hotãrîtã sã introducã impozitul pe gospodãrie e faptul cã numai aºa se poate astupa gaura din buget, fãcutã de reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10%. Întrebarea: pînã unde va scãdea leul în faþa euro?

Analiºtii în domeniu anticipeazã cã, dacã noul guvern Dãncilã-Dragnea va continua sã sfideze protestele românilor ºi ale Uniunii Europene privind subordonarea Justiþiei, ºi va continua sã dea lovituri sectorului privat, prin mãsurile aberante aplicate în noul Cod Fiscal, cursul de schimb poate ajunge la 4,75-5 lei/euro, iar ROBOR-ul va depãºi din nou 2%, scumpind creditele date de bãnci, contribuind la creºterea preþurilor produselor ºi serviciilor. Drept urmare, creºterea economicã, cu care se laudã actuala putere, nu va îmbunãtãþi cu nimic sporirea nivelului de trai al românilor, ci din contrã, va adînci sãrãcia ºi prãpastia dintre bogaþi ºi sãraci, care ne menþine pe locul doi între þãrile din Uniunea Europeanã. Rezultatul: zilnic nouã români pleacã din þarã sã munceascã în strãinãtate.

Cuvîntulliber.ro

fost acceptatã de preºedinte. De ce? Preºedintele nu a dat nici o explicaþie celor 6,2 milioane de români care acum s-au dezis de susþinerea lui în continuare, rãmînîndu-i mulþumirile lui Dragnea pentru cã n-a respins-o pe Dãncilã. Sã sperãm cã ºi Iohannis va avea de ce sã-i mulþumeascã preºedintelui PSD dupã alegerile prezidenþiale din 2019. Credem cã nu!

Ce se va întîmpla în 2018? E imposibil de prognozat.

Modificarea legilor justiþiei, „revoluþia fiscalã“ au bulversat întreaga societate, mediul de afaceri, modificãri care au determinat creºterea preþurilor produselor, ale serviciilor, ratelor plãtite la creditele fãcute. De fapt, a scumpit viaþa românilor, cãrora, în ciuda faptului cã le-au crescut veniturile, banii nu le ajung sã-ºi plãteascã mîncarea, impozitele ºi taxele, combustibilii ºi energia electricã, medicamentele, costurile cu ºcolarizarea copiilor ºi cu sãnãtatea. Toate aceste necazuri sînt urmarea mãsurilor politice ºi a legislaþiei social-economice adoptate de Parlament pentru a susþine corupþia ºi a-i apãra pe corupþi, interesele celor aflaþi la putere, care au tupeul sã susþinã cã acþioneazã pentru binele poporului care i-a votat (care popor?). În realitate, cei aflaþi la putere, în frunte cu ºeful lor Liviu Dragnea - în „numele democraþiei, al românilor“, iau ºi aplicã cele mai aberante mãsuri ºi legi pentru a-ºi pãstra interesele de gaºcã, susþinînd cã au „mãrit salariile bugetarilor ºi pensiile“, cã au redus (aparent) taxele ºi impozitele, în realitate acestea s-au redistribuit între contribuabili. În schimb, au tãiat investiþiile (teoretic fãcîndu-se cã realizeazã autostrãzi, spitale ºi ºcoli), falimenteazã mediul privat, serviciile publice, care sînt sufocate de birocraþie ºi corupþie. Noul prim-ministru, guvernul acestuia, format din oameni fideli lui Dragnea, în frunte cu Vasilica V. Dãncilã, umbra preºedintelui PSD, va continua cu susþinerea ºi aplicarea legilor de organizare judecãtoreascã deja votate de Parlament ºi modificarea codurilor penale, cu aplicarea „revoluþiei fiscale“, de fapt împotriva mediului de afaceri (firmelor mici ºi mijlocii româneºti), care este blocat de prevederile noului Cod Fiscal, acte normative pe care nu le înþeleg ºi nu ºtiu cum sã le aplice nici salariaþii ANAF. E greu de crezut cã premierul Dãncilã va ºti ºi va fi lãsat sã anuleze prevederile aberante impuse economiei, justiþiei, fãrã a nominaliza în ministerele de resort miniºtri capabili sã clarifice ºi sã elimine ce au stricat predecesorii.

Dacã lucrurile vor continua ca pînã acum, alãturi de Dragnea ºi noul prim-ministru, va rãspunde în faþa românilor ºi preºedintele Iohannis, care le-a acordat girul pentru a treia oarã într-un an de guvernare umbritã de disputele din interiorul PSD. În concluzie, în 2018, prin tot ceea ce face Parlamentul, administraþiile centralã ºi locale, se diminueazã competitivitatea României pe plan extern ºi intern, se amplificã sãrãcia care ne situeazã pe primul loc în Uniunea Europeanã.

Dacã lucrurile vor continua cum au început în anul 2018, se poate ajunge la o situaþie mai rea decît în 2008-2009, cînd, sub guvernarea lui Tãriceanu, „economia duduia“.

IOAN HUSAR

Românilor li se mai pregãteºte încã un „ºah“ etnic Iatã cãtre ce extreme conduc separatismul, izolarea etnicã, asumate ca program politic de toate partidele maghiarimii... „În opinia Conferinþei Maghiare a Tineretului (MIÉRT), Ministerul Educaþiei Naþionale discrimineazã elevii de etnie maghiarã în cadrul olimpiadei de limbã ºi literaturã englezã, deoarece la traducerea din ºi în limba englezã trebuie sã foloseascã limba românã, nu limba maghiarã“. În sprijinul acestui protest au sãrit instituþional ºi inspectorii ºcolari generali din Harghita ºi Covasna, fãcîndu-se oficial demersuri pentru a se modifica prin ordin al ministrului Educaþiei Naþionale regulamentul de desfãºurare al olimpiadelor ºcolare. Adicã, nu e discriminatoriu pentru statul român cã o mare parte a cetãþenilor sãi, elevi maghiari ºi tineri ºcoliþi dupã 1990, nu cunosc decît aproximativ, vag sau deloc limba românã... Evident, celor în cauzã le este aproape imposibil sã traducã un text din limba englezã, în limba românã, pe care nu o cunosc, deºi s-au nãscut în România, întrucît o considerã o limbã „strãinã“!

Dar, oare, în ce þarã a Uniunii Europene li se permite cetãþenilor statului respectiv sã nu cunoascã limba oficialã?! Ba, mai mult, sînt încurajaþi, implicit legislativ, sã trateze naþiunea ºi limba românã ca strãine, un fel de „regim de ocupaþie“, politicienii maghiarimii pretinzînd autonomii teritoriale pe criterii etnice ºi un regim discriminatoriu pozitiv în raport cu toþi ceilalþi cetãþeni ai statului român! Participã, cumva, elevii români din Ungaria la olimpiade de limba englezã ºi le este permisã traducerea textelor de concurs în limba lor maternã?! Sã fim serioºi, nici mãcar ºcolilor exclusiv româneºti nu le sînt permise, aºa cum s-ar cuveni, printr-o justã reciprocitate bilateralã!

Problema este cu trãdãtorii politici din fruntea þãrii, „mîndri cã sînt români“, care nu au nici o angoasã sau greaþã existenþialã atunci cînd vînd prin trocuri politice trãdãtoare interesele naþionale ale României pe termen lung, încurajînd, de fapt, tocmai segregaþionismul, discriminarea ºi separatismul, enclavizarea ºi vrajba interetnicã. De aici pînã la autonomia teritorialã etnicã nu e decît un joc pe tabla politicã de ºah internã ºi internaþionalã, iar românii sînt þinuþi consecvent tot într-un „ºah“... Din pãcate, asistãm la o societate inertã, non reactivã, iar lipsa unor reacþii civice ferme pe mãsura acestor agresiuni cu caracter etnocentrist poate duce într-o singurã direcþie, cãtre „mat“!

Oare ce mai aºteaptã românii pentru naþiunea lor centenarã, în afara opiniilor exprimate majoritar, conform cãrora sînt dezamãgiþi, scîrbiþi, blazaþi ºi, uneori, revoltaþi în propria lor izolare fatalistã?! Nu de fiecare dintre noi depinde sã ne facem rînduialã în propria þarã pe care nu putem, nu avem voie sã fim supãraþi?! Þara este sfînta noastrã eternitate, a fiecãruia ºi a tuturor românilor ºi depinde doar de noi sã o punem în valoare meritoriu!

MARIUS PAªCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 16 februarie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Cumpãrãtorii vor achita, separat, garanþie pentru ambalajele reciclabile!

Pe site-ul oficial al Ministerului Mediului a fost pus în dezbatere publicã un proiect de ordonanþã de urgenþã pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deºeurilor ºi al Legii nr. 249 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor ºi a deºeurilor de ambalaje, care prevede, printre altele, aplicarea unui preþ separat, de doi lei, ca garanþie pe ambalajele reciclabile. „Operatorii economici care introduc pe piaþa naþionalã produse ambalate în ambalaje primare reutilizabile sînt obligaþi sã aplice sistemul de garanþie pentru ambalajele respective la o valoare unitarã de 2 lei pe bucatã ºi sã asigure preluarea ambalajelor reutilizabile de la utilizatori sau consumatori.

Sistemul de garanþie este sistemul prin care cumpãrãtorul, la achiziþionarea unui produs ambalat, plãteºte vînzãtorului o garanþie sub forma unei sume de bani care îi este rambursatã atunci cînd ambalajul este returnat.

Operatorii economici care comercializeazã produse ambalate în ambalaje primare reutilizabile sînt obligaþi sã primeascã ambalajele reutilizabile la schimb sau sã ramburseze, la solicitarea cumpãrãtorului, valoarea garanþiei.

Ambalajul primar este definit ca ambalaj conceput ºi realizat pentru a îndeplini funcþia de unitate de vînzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziþie. În preþul final al produsului va trebui sã fie evidenþiat preþul acestei garanþii în valoare de 2 lei, operatorii economici fiind obligaþi sã arate care este preþul produsului ºi garanþia de reciclare, separat, ºi sã informeze cumpãrãtorul cã ambalajul respectiv e reutilizabil ºi cum poate fi preluat pentru a fi refolosit, dar ºi faptul cã va primi cei 2 lei înapoi dacã venim cu el la reciclare“, prevede proiectul.

Din pãcate, cel puþin deocamdatã, proiectul nu precizeazã care sînt ambalajele primare.

O altã prevedere a proiectului de ordonanþã precizeazã: „Autoritãþile administraþiei publice locale au obligaþia sã atingã, pînã la 31 decembrie 2020, un nivel de pregãtire pentru reutilizare ºi reciclare de minimum 50% din masa totalã generatã, cel puþin pentru deºeurile de hîrtie, metal, plastic ºi sticlã provenind din deºeurile menajere sau, dupã caz, din alte surse, în mãsura în care aceste fluxuri de deºeuri sînt similare deºeurilor care provin din gospodãrii“.

De asemenea, ºi constructorii trebuie sã recicleze 70% din deºeuri: „Titularii pe numele cãrora au fost emise autorizaþii de construcþie ºi (sau) desfiinþãri au obligaþia sã gestioneze deºeurile din construcþii ºi desfiinþãri astfel încît sã atingã progresiv, pînã la 31 decembrie 2020, un nivel de pregãtire pentru reutilizare, reciclare ºi alte operaþiuni de valorificare materialã, inclusiv operaþiuni de rambleiere care utilizeazã deºeuri pentru a

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (84) ARUNCAU ROTULELE PE VIZETà Tot aºa, dupã Cezar, cel mai respectat de prin puºcãrii era un þigan mai bãtrîn, unul Sile Mascoale, dar era altã generaþie, mai veche. Era renumit ºi el cã trecuse prin toate pîrnãile, de fapt acolo se ºi ºlefuise þiganul, citise cãrþi, învãþase de unul singur limbi strãine. Cînd vorbea erau toþi grãmadã pe el, cã ziceai cã-i avocat, aºa frumos le zicea, învãþase ºi legile, le spunea la deþinuþi ce ºi cum. El îi apucase la Canal, la Poarta Albã, pe toþi deþinuþii politici, fusese pe vremurile alea jupînul la pîrnaie, aºa cã aveai ce poveºti sã auzi de la el. Toþi miniºtrii, ºi generalii, ºi bogãtaºii ãia vechi îi trecuserã prin mîini la pîrnaie, la Canal. Fusese tartorul lor ºi îºi aducea acum aminte ce plãpînzi ºi sensibili erau, de nu putea face nici o treabã cu ei, niciodatã nu reuºeau sã-ºi facã norma la muncã.

Acum însã îi cam trecuse vremea ºi o datã chiar l-am apãrat. Se luase Pian de el ºi a vrut sã-l umileascã, a început sã-i vorbeascã urît de faþã cu toatã lumea:

înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantitãþilor de deºeuri nepericuloase provenite din activitãþi de construcþie ºi desfiinþãri, cu excepþia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din anexa la Decizia Comisiei 2014/955/UE“.

LUCREÞIA POP

Dezastru la Sarmizegetusa Regia Tãierile fãgetelor de la Sarmizegetusa Regia afecteazã ireversibil situl arheologic, monument UNESCO, atrag atenþia Agent Green ºi Fundaþia Dacica.

Situl a fost închis publicului la 22 ianuarie în vederea defriºãrii, însã imagini surprinse cu drona de cele douã organizaþii aratã arbori de dimensiuni uriaºe care au fost tãiaþi ºi s-au prãbuºit peste zidurile cetãþii capitalei dacice, iar tãierile realizate cu pretextul protejãrii sitului arheologic ºi a vizitatorilor s-au fãcut în mare parte în afara traseului turistic. „Tãierile s-au fãcut sub pretextul protejãrii sitului, dar s-au soldat cu distrugeri ale acestuia. Au urcat cu utilajele mari pînã pe acropola cetãþii ºi în zona sacrã. (…)

Mai mult, administraþia sitului nu are un plan de gestiune ºi protecþie a sitului, deºi legea nu permite nici un fel de intervenþii în sit decît în baza unui asemenea plan. Este vorba de un monument UNESCO, de importanþã mondialã, care se spune unor legi speciale, de care vãd cã nu se þine seama. Este halucinant ce se întîmplã acolo”, a spus dr. Aurora Peþan, istoric ºi preºedinte al Fundaþiei Dacica.

Gabriel Pãun, biolog ºi preºedinte Agent Green, vorbeºte ºi el despre un adevãrat dezastru. „Situl este dublu protejat, fiind atît în zona de protecþie integralã a parcului natural Grãdiºtea Muncelului – Cioclovina, cît ºi sit arheologic ºi monument UNESCO. Mai mult, pãdurea fãcea parte din inventarul pãdurilor virgine din anul 2005, cu arbori monumentali care stabilizau solul.

Au doborît arborii fix pe zidurile cetãþii ºi i-au tras prin sit cu utilaje mari de tip TAF în condiþii de sol îmbibat cu apã, lãsînd rãni ireversibile în sit. Aºa ceva nu trebuia sã se întîmple niciodatã”.

Reprezentanþii celor douã ONG susþin cã „Administraþia sitului nu are un plan de acþiune pe termen lung, iar reprezentantul sãu ne-a dat de înþeles cã nu cunoaºte impactul defriºãrilor asupra solului ºi asupra nivelului apei freatice. Cu toate acestea, administraþia sitului a afirmat cã intenþioneazã sã defriºeze definitiv 17 din cele 18 hectare pe care se întinde situl UNESCO. Tãierile începute la 22 ianuarie includ primii 103 arbori din care se tãiaserã deja 80 pîna la 1 februarie.

Administratorul sitului susþine cã toþi arborii doborîþi erau uscaþi, dar în urma observãrii trunchiurilor duse la depozitul Anines – Grãdiºte, reprezentanþii Agent Green au constatat cã marea majoritate a lemnului extras are de fapt o mare valoare economicã. Reprezentanþii Agent Green au încercat sã intre în cetate pentru a observa situaþia, însã Vladimir Brylynskei, administratorul sitului, le-a spus cã accesul nu este permis. Acesta a admis cã este interesat sã obþinã de acum înainte finanþãri pentru proiecte care sã conducã la stabilizarea teraselor cetãþii - Bãi boºorogule, eºti terminat, acum dacã vreau te bat ºi mã ºi piº pe tine, zdreanþã bãtrînã ce eºti!

Atunci m-am bãgat ºi i-am zis sã îl lase în pace: - Ce-ai, Piane, cu el, cã omu’ are mai multã puºcãrie în spate decît cîþi ani avem noi. ªi-a lãsat-o mai moale Pian, cã ºtia cã îºi mai luase odatã cu leºin de la mine. Ce-i drept, însã, Mascoale fãcuse ºi greºealã mare, cã îi cam plãcea sã se spargã în figuri, sã se laude tocmai cînd nu era cazul. Luase o pedeapsã mare, cã fãcuse o tîlhãroaicã urîtã rãu de tot.

Asta deºi la tribunal avusese noroc, cã nu ºtiu de ce îi dãduserã doar zece ani, care era minimum pentru cum o comisese el de spurcat. ªi în loc sã zicã „bogdaproste“ cã a scãpat atît de ieftin, a început sã rîdã de judecãtori: - Ce faceþi, mãi, doar zece ani îmi daþi pentru aºa frumuseþe de faptã? Pãi la mine nici nu conteazã zece cotolani, la cîtã puºcãrie am în spate! Nici nu sînteþi voi în stare sã-mi daþi, cît pot eu duce! ªi l-au rezolvat pe loc, cã i-au dublat pedeapsa, l-au bãgat la agravante ºi i-au dat maximul, douãzeci de ani, în loc de zece.

De altfel, ºi gardienii care erau angajaþi sau detaºaþi prin puºcãrii erau ultimele scursuri de prin Miliþie.

Aveau cîrca plinã de abateri disciplinare, aºa cã toþi beþivii, nenorociþii, inculþii care nu ºtiau sã citeascã, deci

în condiþiile în care rãdãcinile arborilor nu vor mai asigura aceastã funcþie peste cîþiva ani.

Agent Green ºi Fundaþia Dacica fac apel la Ministerul Culturii, Garda Forestierã ºi Garda de Mediu sã suspende orice lucrãri în sit, sã îl sigileze ºi sã demareze un control amplu.

DANA COLGIU

Loviluþie fiscalã pentru „independenþii“ la limita salariului minim (2) Situaþia este mai complicatã la artiºti, acolo unde contractele sînt exclusiv pe drepturi de autor. Aceºtia nu pot sã-ºi negocieze veniturile pentru cã în aceastã perioadã este mijlocul anului teatral. Astfel, netul de anul trecut devine brut, cu excepþia faptului cã angajatorul reþine impozitul pe venit, de 10%. Practic, din suma pe care o primesc, actorii trebuie sã îºi plãteascã singuri contribuþiile de patru ori pe an. Mai mult, dacã angajatorul decide sã plãteascã 7% din impozit, aºa cum le dã dreptul noul Cod Fiscal, în 2019 ANAF va trimite decizii de regularizare a impozitului prin care contribuabilul va plãti diferenþa dintre 10% ºi 7%. Alþi bani! În cazul jurnaliºtilor plãtiþi pe drepturi de autor cu mai multe de 12 salarii minime pe economie (cu sau fãrã contract de muncã), existã posibilitatea unor negocieri cu patronatul, în sensul transferãrii contribuþiilor pe care le oprea angajatorul la angajat. În felul acesta netul nu va fi afectat, iar grija celui care primeºte aceºti bani este sã strîngã sumele primite în plus ºi sã plãteascã trimestrial contribuþiile la stat.

Conform ANAF, de la 1 ianuarie 2018, în cazul contribuabililor persoane fizice, care în anul fiscal precedent au obþinut venituri din activitãþi independente, din cedarea folosinþei bunurilor, din activitãþi agricole, silviculturã ºi pisciculturã, din asocieri cu persoane juridice, din investiþii sau venituri din alte surse, CAS ºi CASS se datoreazã astfel: – CAS se datoreazã doar de cãtre persoanele care au realizat venituri lunare din activitãþi independente, cumulate din toate sursele în anul fiscal precedent, peste nivelul salariului de bazã minim brut pe þarã în vigoare în luna ianuarie a anului de impunere (pentru anul fiscal 2018 salariul minim brut este de 1.900 lei); – CASS se datoreazã de cãtre persoanele care au realizat venituri în anul fiscal precedent, din activitãþi independente, din cedarea folosinþei bunurilor, din activitãþi agricole, silviculturã ºi pisciculturã, din asocieri cu persoane juridice, din investiþii sau venituri din alte surse, cumulate din toate sursele, cel puþin egale cu 12 salarii de bazã minime brute pe þarã (22.800 lei pentru anul fiscal 2018).

Sfîrºit

COSMIN PAM MATEI cei pe care nu îi mai puteau þine în Miliþie de hahalere ºi lichele ce erau, îi trimiteau gardieni în puºcãrii. ªi acolo înfloreau, cã nu aveau mamã, nu aveau tatã, erau toþi din acelaºi aluat.

Erau puºcãrii foarte grele. La Jilava se ajunsese de îºi tãiau bieþii oameni rotulele de la genunchi ºi le aruncau pe vizete ca pe hãlcile de carne. κi tãiau burþile pe bune, nu ºmenuialã d’aia ieftinã, îºi bãteau cuie în cap, tot felul de automutilãri, îºi scoteau venele. Cel mai jalnic era pe Fortul 13, unde erau toþi condamnaþii la moarte. Nu aveai aer ºi asta era cel mai rãu, era doar o gaurã care se ducea în sus, pur ºi simplu te sufocai. Plus cã acolo era ºi Nea Nicu Ocnaºu’, un plutonier celebru în toate puºcãriile pentru halul în care te bãtea. Se ºtia cã era cel mai nenorocit bãtãuº din toatã þara, toþi se jurau cã îl omoarã cînd s-or elibera ºi l-or prinde pe stradã. Dar uite cã s-a pensionat ãla ºi ºi-a mîncat pensia liniºtit, n-a pãþit nimic, n-a mai avut nici unul tupeu sã se dea la el, cum se lãudau la suferinþã.

A evadat un singur puºcãriaº de acolo, de la Jilava, unul Picior de Porc, ºi a fost jale pe urmã, ce regim de severitate s-a impus. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 16 februarie 2018

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE

)

POLITICÃ

naþionale începînd cu iunie 2017, majorarea cu 15% a soldelor de funcþie ale personalului militar începînd cu iunie 2017, majorarea cu 10% a salariilor de funcþie ale poliþiºtilor începînd cu 1 octombrie 2017, precum ºi aplicarea începînd, cu 1 iulie 2017, a prevederilor din Legeacadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plãtit din fonduri publice. Pentru 2018, PSD spune cã toþi bugetarii vor avea o creºtere de 25% pe brut, de la 1 ianuarie, cu douã excepþii: cei cãrora le-au fost ajustate salariile; cei care au o creºtere mai mare de 25%, adicã 28,5%, cum ar fi IT-iºtii, cercetãtorii, persoanele cu handicap ºi lucrãtorii sezonieri.

Din contrã, asta nu face decît sã ne ducã în crizã sau mãcar într-o corecþie, aºa cum se întîmplã în SUA. E de datoria noastrã, a celor care am învãþat ceva, sã repetãm, ºi pe soare ºi pe ploaie, mai ales pe vreme de euforie, cã nu existã dezvoltare fãrã acumulare de capital, fãrã dobînzi serioase, fãrã economisire, adicã fãrã sacrificii.

Nu existã. Nu poþi sã trãieºti mai bine acum decît furînd din viitor. Tot ce poate sã-ºi propunã omul serios este sã trãiascã mai bine în viitor, fãcînd sacrificii acum, adicã economisind ºi investind prudent. (…) Orice altceva este caterincã, vrãjealã ºi reþetã de sinucidere economicã“, declarã economistul Bogdan Glãvan.

Ce s-a luat

Bani s-au luat ºi de la investiþii

Revoluþia fiscalã gînditã de PSD duce la scãderea veniturilor mai multor categorii de contribuabili: oamenii care lucreazã ca personal auxiliar în spitalele de psihiatrie, TBC ºi boli infecþioase; salariaþii din Educaþie care nu sînt angajaþi cu normã întreagã; angajaþii din instituþii subordonate Ministerului Culturii; angajaþii din Ministerul de Externe, Ministerul Tineretului ºi mai multe autoritãþi publice; grefierii ºi cîteva mii de poliþiºti. Banii cuveniþi acestora vor merge cãtre ceilalþi beneficiari. Creºterea economicã de aproape 7%, cît se va consemna probabil în 2017, este alimentatã în special de evoluþia consumului stimulat de politicile fiscale ale Guvernului ºi de þinerea jos a dobînzilor de politicã monetarã de cãtre Banca Centralã. Zilele trecute, România a luat un împrumut de 2 miliarde dolari pentru acoperirea deficitelor. Deficitul bugetar în 2017 este la limita celor 3% acceptate de UE pentru cã România a apãsat puternic pe pedala cheltuielilor. „Bunãstarea nu se poate clãdi pe creºteri din pix ale veniturilor pe credit ieftin ºi pe stimularea consumului.

Cheltuielile pentru investiþii, care includ cheltuielile de capital, precum ºi pe cele aferente programelor de dezvoltare finanþate din surse interne ºi externe, au fost de 26,7 miliarde lei, respectiv 3,2% din PIB. Comparativ, în 2016, acestea au fost de 29,5 miliarde lei, respectiv 3,9% din PIB. De asemenea, cheltuielile cu bunuri ºi servicii ºi subvenþii au scãzut faþã de anul 2016 cu 0,7%, respectiv cu 6,1%. O altã sursã de venit a fost profitul companiilor de stat. Cabinetul Tudose a cerut acestor societãþi sã verse cu 2 miliarde lei mai multe dividende decît era prognozat la începutul anului trecut pentru a acoperi gaura la buget.

Aceastã mãsurã a fost trecutã în proiectul de rectificare bugetarã din toamnã ºi a venit doar la cîteva luni dupã ce guvernul Grindeanu a stabilit o cotã minimã de 90% de repartizare a profitului companiilor de stat, faþã de 50%, cît era pînã atunci. În toamnã, guvernul a mãrit acciza la carburanþi, în douã tranºe, 15 septembrie ºi 1 octombrie, motivînd cã preþul barilului pe piaþa internaþionalã este mic ºi cã benzina ºi motorina nu sînt scumpe.

COSMIN PAM MATEI

Banca Naþionalã anunþã noi scumpiri, în special de Paºte

Incertitudinile ºi riscurile asociate acestei perspective provin în principal din conduita politicii fiscale ºi a celei de venituri, din condiþiile de pe piaþa muncii ºi din evoluþia preþurilor administrate.

Creºterea inflaþiei din ultima perioadã, incertitudinile ºi riscurile asociate perspectivei inflaþiei ce provin în principal din conduita politicii fiscale ºi a celei de venituri, volatilitatea preþului internaþional al petrolului ºi al produselor agroalimentare ºi ritmul expansiunii economice a zonei euro ºi pe plan global sînt motivele pentru care conducerea Bãncii Centrale a decis majorarea ratei dobînzii de politicã monetarã de la 2% la 2,25%. Este pentru a doua oarã în ultima lunã cînd BNR a decis majorarea ratei dînzii-cheie, dupã ce în ianuarie a sãltat-o de la 1,75% la 2%. Rata anualã a inflaþiei a urcat în luna decembrie la 3,32 la sutã, de la 3,23 la sutã în noiembrie, plasîndu-se în interiorul intervalului de variaþie al þintei staþionare, dar peste nivelul prognozat.

Evoluþia a fost determinatã, în principal, de accelerarea inflaþiei de bazã ºi, în micã mãsurã, de creºterea preþurilor volatile ale produselor alimentare ºi a preþului tutunului.

Rata anualã a inflaþiei CORE2 ajustat (se calculeazã pe baza indicelui preþurilor de consum din care se exclud preþurile administrate ºi cele cu o volatilitate ridicatã, precum legume, fructe, ouã, combustibili) a continuat sã creascã, pînã la 2,5 la sutã în decembrie 2017, de la 2,3 la sutã în noiembrie. În contextul menþinerii tendinþei de lãrgire a excedentului de cerere agregatã din economie ºi al costurilor de producþie în creºtere (forþã de muncã, utilitãþi), majorarea a vizat toate categoriile de bunuri ºi servicii, dar mai ales segmentul alimentelor procesate, afectat suplimentar de unele ºocuri pe partea ofertei, comune la nivel european. Rata medie anualã a inflaþiei IPC a continuat sã creascã pînã la 1,3 la sutã în luna decembrie 2017, de la 1,0 la sutã în noiembrie; calculatã pe baza indicelui armonizat al preþurilor de consum, media anualã a crescut la 1,1 la sutã, de la 0,9 la sutã în luna anterioarã.

Consiliul de administraþie al BNR a analizat ºi aprobat Raportul asupra inflaþiei, ediþia februarie 2018, document ce încorporeazã cele mai recente date ºi informaþii disponibile. Noul scenariu al prognozei evidenþiazã perspectiva creºterii ratei anuale a inflaþiei în lunile urmãtoare, succedatã de o temperare a acesteia în ultima parte a anului 2018. Astfel, faþã de raportul precedent, traiectoria ratei anuale prognozate a inflaþiei a fost revizuitã în sens ascendent pe termen scurt, în principal ca urmare a relativei intensificãri a efectelor inflaþioniste recente ºi anticipate ale factorilor pe partea ofertei, asociatã cu presiuni ale factorilor fundamentali.

Preþuri mai mari ºi Robor în creºtere

fost impulsionatã de mãsurile de creºtere a veniturilor implementate începînd cu 1 iulie 2017, care s-au suprapus condiþiilor financiare favorabile, precum ºi de contextul stimulativ de pe piaþa muncii. O contribuþie pozitivã la creºterea economicã a revenit în trimestrul III ºi formãrii brute de capital fix (2,1 puncte procentuale).

Cît de mare este minciuna salariilor mãrite Veniturile statului român în 2017 au reprezentat 29,9% din PIB, comparativ cu 29,4%, cît s-a consemnat în 2016. Diferenþa nu este foarte mare. În schimb, cheltuielile cu personalul au fost cu 22% mai mari, iar cele cu asistenþa socialã – cu 13,1%. Asta înseamnã cã majorãrile de pensii ºi salarii din sistemul bugetar au fost acoperite din bani luaþi din altã parte, ºi anume: de la investiþii, din creºteri de accize, din profitul companiilor de stat ºi din împrumuturi interne ºi externe. Dar ºi de la alþi bugetari. Statul nu plãteºte pensiile ºi salariile, ci doar redistribuie veniturile.

Ce s-a dat Ministrul Vasilescu a spus cã pensia minimã a crescut în 2017 cu 30%, pînã la 520 lei, iar de la 1 iulie 2018 se vizeazã 640 lei, pentru un numãr de peste un milion de beneficiari.

Pe 1 ianuarie 2017, punctul de pensie s-a majorat cu 5,25%, ajungînd la 917,5 lei, ºi cu 9% de la 1 iulie 2017, ajungînd la 1.000 lei. În acest an va fi crescut la 1.100 lei.

Creºterea de 22% a salariilor a fost determinatã de majorãrile salariale acordate în a doua parte a anului 2016. ªi personalul plãtit din fonduri publice din instituþiile ºi autoritãþile publice ale administraþiei publice locale a beneficiat de majorarea cu 20% începînd cu 1 februarie 2017. Vorbim ºi despre majorarea salariului de bazã minim brut pe þarã garantat în platã de la 1.250 lei la 1.450 lei din 1 februarie 2017, majorarea cu 30% a salariilor personalului din bibliotecile naþionale ºi muzee

Guvernatorul BNR Mugur Isãrescu estimeazã o creºtere a preþurilor în prima parte a anului. „Noul scenariu evidenþiazã perspectiva creºterii ratei anuale a inflaþiei, succedate de o temperare în ultima parte a anului”, a explicat Isãrescu. „Pînã spre Paºte o sã avem creºteri de preþuri”, a întãrit ºeful BNR. Isãrescu a precizat cã se vor scumpi ºi creditele în lei, chiar dacã doar marginal. „Roborul la trei luni, cel care influenþeazã rata dobînzilor la creditele în lei, va urma într-o anumitã perioadã de timp majorarea de astãzi, iar creditele în lei

Exportul, aport negativ la PIB Aportul exportului net la evoluþia PIB a continuat sã fie negativ. Deficitul de cont curent ºi-a accelerat ritmul anual de creºtere, pe fondul accentuãrii soldului negativ al balanþei bunurilor.

Datele statistice aferente primelor douã luni ale trimestrului IV 2017 relevã accentuarea tendinþei ascendente a producþiei industriale însoþitã de dinamizarea comenzilor noi din industria prelucrãtoare, precum ºi menþinerea ritmurilor înalte de creºtere a activitãþii din comerþ ºi servicii, pe fondul avansului salariului mediu net real. Deficitul comercial ºi-a accentuat evoluþia nefavorabilã, în condiþiile în care dinamica anualã a importurilor a continuat sã se plaseze peste cea a exporturilor.

Creditul acordat sectorului privat ºi-a continuat creºterea robustã în decembrie 2017, într-un ritm anual de 5,6 la sutã, în condiþiile în care componenta în lei a crescut în termeni anuali cu 15,8 la sutã; ponderea acesteia în total credit s-a majorat la 62,8 la sutã (de la un minim de 34,6 la sutã în mai 2012).

Incertitudinile externe

se vor scumpi marginal. Majorãrile nu sînt de amploare.

Dacã ne gîndim la nivelul istoric pe care l-a avut rata dobînzii la creditele în lei, aceasta s-a situat la 5-6%.

Trebuie sã avem în vedere ºi rata inflaþiei. Mãsura pe care am dat-o astãzi urmãreºte sã juguleze inflaþia care acum este determinatã în mare mãsurã de unele preþuri ºi preþul þiþeiului. Vrem sã temperãm inflaþia ºi odatã cu ea ºi majorãrile de dobînzi”, a spus Isãrescu.

Consumul, motorul creºterii economice Datele revizuite privind creºterea economicã în trimestrul III 2017 reconfirmã dinamica înaltã a PIB real, de 8,8 la sutã. Determinantul major al acestei evoluþii l-a constituit consumul gospodãriilor populaþiei (8,3 puncte procentuale), a cãrui dinamicã anualã a crescut considerabil, nivelul atins (12,5 la sutã) fiind similar celor din perioada precrizã. Expansiunea consumului a

Pe plan extern, relevante sînt incertitudinile ºi riscurile legate de volatilitatea pieþelor financiare internaþionale, evoluþiile preþurilor petrolului ºi ale produselor agroalimentare, precum ºi ritmul expansiunii economice a zonei euro ºi pe plan global, inclusiv în condiþiile normalizãrii politicilor monetare ale bãncilor centrale majore.

Date fiind evaluãrile actuale, informaþiile disponibile în prezent, dar ºi noile surse de incertitudine, Consiliul de administraþie al BNR a hotãrît majorarea ratei dobînzii de politicã monetarã la nivelul de 2,25 la sutã pe an de la 2,00 la sutã pe an; totodatã, a decis majorarea la 1,25 la sutã pe an a ratei dobînzii pentru facilitatea de depozit ºi creºterea ratei dobînzii aferente facilitãþii de creditare (Lombard) la 3,25 la sutã pe an. De asemenea, Consiliul de administraþie al BNR a decis pãstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei ºi în valutã ale instituþiilor de credit.

Cotidianul.ro

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 16 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Spre o „antantã“ Polonia-Ungaria-România?

aspecte fãrã detentã geostrategicã. În acest context, Budapesta face un serviciu României, permiþînd guvernului de la Bucureºti sã-ºi continue rolul de partener „predictibil“ al SUA.

În decurs de o sãptãmînã la Bucureºti au sosit miniºtrii de Externe ai celor mai vocale state din Grupul de la Visegrad – Polonia ºi Ungaria. Dincolo de condamnarea ministrului ungar de Externe pentru cã a interzis diplomaþilor maghiari sã participe la festivitãþile de Ziua Naþionalã a României, de caracterizarea vizitei sale drept „stranie“, întîlnirile sale de la Bucureºti semnaleazã o nouã orientare a României cãtre Grupul de la Viºegrad, într-o Uniune Europeanã în care tandemul franco-german va trebui sã aibã o nouã contrapondere (inclusiv la greutatea voturilor din Consiliul UE) dupã plecarea Marii Britanii. „Cooperarea regionalã“ a fost termenul cel mai folosit în comunicatele emise dupã întîlnirile cu preºedinþii celor douã Camere ºi cu ministrul Teodor Meleºcanu.

„Misiune sinucigaºã“ în Transilvania

Ofensiva ungarã Ungaria este vîrful de lance în contestarea noii legi a educaþiei din Ucraina, care limiteazã drastic orele cu predare în limba minoritãþilor naþionale, o lege orientatã împotriva rusofonilor din þara vecinã, însã cãreia îi cad victime colaterale minoritãþile românã, maghiarã sau polonezã. Imediat dupã promulgarea legii, în toamna anului trecut, Ungaria, România, Bulgaria ºi Grecia au protestat la OSCE. Însã guvernul de la Budapesta a mers mai departe – a decis sã blocheze prin veto orice paºi ai Ucrainei cãtre integrarea în UE ºi a blocat ºi o întîlnire ministerialã NATO-Ucraina. Reacþia de peste Ocean nu a întîrziat. Think tank-ul american Atlantic Council a remarcat cã poziþia durã faþa de guvernul de la Kiev coincide „în mod suspect“ cu cea a Rusiei, iar mesajul transmis statelor din estul Europei afectate de legea ucraineanã este cã aliaþii SUA trebuie sã susþinã în primul rînd rolul Ucrainei de tampon în faþa Rusiei ºi abia apoi sã critice guvernul de al Kiev în legãturã cu

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (1) Remember versus uitare Panta rhei (totul curge) – concepþia dialecticã a lui Heraclit asupra miºcãrii, ca schimbare perpetuã a universului – poate fi consideratã actualã prin modificãrile (economice, sociale, politice, ecologice etc.), care guverneazã lumea de azi . Rãmîne sã stabilim dacã aceastã „curgere”, la ora actualã, este sau nu în beneficiul umanitãþii. Dacã punem în balanþã dezvoltarea explozivã a descoperirilor ºtiinþei ºi tehnicii mondiale, putem nota cu plus evoluþia omenirii în univers. Numai cã... numai cã, dezvoltarea cu pricina s-a manifestat, cu prioritate, într-un domeniu care s-a dovedit a fi, înainte de apãrãtor al vieþii ºi liniºtii pe pãmînt, cea mai directã ameninþare la adresa propriei noastre vieþi, a acumulãrilor materiale ºi spirituale ale umanitãþii – domeniul militar. Într-adevãr, situîndu-se în prim–plan în exploatarea cuceririlor ºi descoperirilor ºtiinþei moderne, armata ºi-a dezvoltat ºi diversificat capabilitãþile, maºinãria de rãzboi devenind o afacere bãnoasã pentru marile trusturi industriale, ajungînd la cote alarmante. În lumea actualã, cursa înarmãrilor, mascatã sub paravanul pregãtirii militare pentru apãrarea teritoriului naþional, a devenit cumva patologicã, atît prin alocarea unei pãrþi din PIB (în detrimentul sectoarelor sociale), cît ºi prin ambiþia de a se ajunge la un înalt ºi sofisticat nivel de fabricare a unor mijloace de distrugere a vieþii pe pãmînt ºi a valorilor create de-a lungul secolelor de generaþiile anterioare. Cãci, ce sînt aceste maºini înfiorãtoare, aceste arme cu laser, aceste blindate din cel mai bun oþel, aceste avioane invizibile, aceste rachete multifuncþionale, aceste bastimente care întunecã orizontul cînd îºi fac apariþia pe întinderea mãrilor ºi oceanelor, ºi ce înseamnã tot acest program de exerciþii complexe, aplicaþii militare de anvergurã, în mai toate zonele globului pãmîntesc, decît distrugerea, cu premeditare, a umanitãþii?

Desigur, nici un guvern antrenat în aceastã cursã a morþii, ºi nici un decident implicat în strategia acestor mãsuri înºelãtoare, nu vor recunoaºte eroarea pe care o sãvîrºesc – culmea – în numele salvgardãrii acestei umanitãþi! Acest material de analizã îºi propune sã documenteze

Pentru moment, România poate ajuta electoral guvernul lui Viktor Orban, care ºi-a trimis solul la Bucureºti.

Alegerile din Ungaria vor avea loc în aprilie. Partidul Fidesz conduce detaºat, dar premierul Orban îºi doreºte o majoritate de douã treimi, ca în 2014, iar aici, alegãtorii din Transilvania au un rol important. 98% din minoritarii maghiari care au primit cetãþenie ungarã au votat în 2014 pentru Fidesz. Opoziþia susþinutã de Bruxelles încearcã sã spargã acest monopol. Cu cîteva zile înainte de vizita lui Szijjarto în România, o delegaþie a Uniunii Democrate (a fostului premier Ferenc Gyurcsany) a încercat sã facã o campanie electoralã în România.

Rezultatul a fost dezastruos. „Misiune sinucigaºã în Transilvania“, titra presa ungarã, care remarca concluzia durã a liderului UDMR, Kelemen Hunor: „A face campanie este o pierdere de timp ºi de energie pentru ei, deoarece maghiarii din Transilvania ºtiu foarte bine cu cine vor vota“.

Kaczysnki cautã sprijin la Bucureºti Cît priveºte Polonia, ministrul de Externe, Jacek Czaputowicz, a venit la Bucureºti pentru a cere sprijin într-o disputã cu Bruxellesul care vizeazã ºi România – legile justiþiei. Comisia Europeanã a început procesul de suspendare a dreptului de vot al Poloniei în Consiliul UE (celebrul Articol 7 al Tratatului UE), iar Ungaria a anunþat deja cã va bloca procedurile prin veto. Însã guvernului de la Varºovia nu-i stricã încã un aliat, iar România, atacatã la Bruxelles pe aceeaºi temã, a fost prima vizatã. „Polonia va apãra ºi alte state ale UE din regiunea noastrã dacã va considera cã sînt tratate necorespunzãtor de cãtre instituþiile europene. Asta e misiunea noastrã: dacã vom fi solidari, dacã ne vom sprijini reciproc, atunci vocea noastrã va fi auzitã în forurile europene“, a fost tocmai acest adevãr ascuns, adevãr ce poate deschide o cutie a Pandorei, cu urmãri tragice ºi incalculabile...

Avînd ca pretext subtitlul de mai sus, în contextul nebun, de pregãtire a armatelor (naþionale ºi multinaþionale) pentru rãzboi: Cu cine? Cînd? De ce? – noi, oamenii de rînd, cei care, fãrã sã ne întrebe cineva, contribuim, prin sistemul de impozite ºi dãri, la întreþinerea ºi dezvoltarea maºinii de rãzboi, ucigãtoare, ne putem întreba: Cum de-am uitat? Cum de-am uitat de 1 septembrie 1939; de 22 iunie 1941; de Cotul Donului; de Oarba de Mureº; de Pearl Harbor; de Lidice; de Hiroºima etc., etc. Ce fel de ceaþã ne-a întunecat memoria, aproape ºtergînd-o din bagajul nostru interuman?

Numai în Europa, în ultimii 300 de ani, au avut loc peste 160 de rãzboaie, dintre care douã rãzboaie mondiale în timpul unei singure generaþii. Amintind despre ultima conflagraþie mondialã, cifrele sînt edificatoare pentru cît a plãtit omenirea pe capriciile unor conducãtori mult prea zeloºi, dar ºi datoritã manipulãrii ºi jocului politic în care au fost tîrîte popoarele. Iatã, spre aducere aminte, bilanþul tragic al Celui De-al Doilea Rãzboi Mondial: * au fost angrenate 61 de state, însumînd o popula?ie de 1,7 miliarde de oameni, adicã pestetrei sferturi din omenire; * operaþiile militare s-au desfãºurat pe teritoriile a 40 de state din Europa, Asia ºi Africa, totalizînd o suprafaþã de 22.000.000 km pãtraþi (dintre toate continentele, Europa a fost cea mai afectatã de rãzboi, aici s-au dat cele mai mari bãtãlii, cu distrugerile cele mai vaste ºi cu profunde repercusiuni); * numãrul total al celor mobilizaþi în forþele armate a fost de 110.000.000 de oameni, mai mult cu 40.000.000 decît în Primul Rãzboi Mondial; * numai ºase þãri beligerante au fabricat, în cei ºase ani de rãzboi, aproape 653.000 de avioane, 287.000 de tancuri, 1.041.000 de tunuri; * pierderile umane – 50-60 de milioane de oameni – mai mult de jumãtate dintre victime au fãct parte din populaþia civilã, dintre care numeroºi copii ºi femei...

Dupã unii analiºti militari, nici pînã astãzi nu se cunoaºte numãrul exact al victimelor din anii rãzboiului.

Execuþiile în masã, dispariþii de comunitãþi întregi, marile mutaþii de populaþii ce au avut loc în acei ani fac incertã estimarea numãrului victimelor, într-o þarã sau alta. Exodul populaþiei civile din faþa tãvãlugului armatelor hitleriste, coroborat cu numãrul mare de germani transferaþi în teritoriile cucerite, pentru a le colo-

mesajul lui Czaputowicz. Omologul sãu, Teodor Meleºcanu, nu a avut o poziþie clarã, însã a emis cu ocazia vizitei ministrului polonez prima poziþie a României la ameninþarea Bruxelles-ului cu limitarea fondurilor europene în cazul nerespectãrii valorilor europene, o poziþie identicã cu cea a statelor Visegrad: „ar constitui o încãlcare grosolanã nu numai a prevederilor, dar ºi a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene“.

Abordare similarã a legilor Justiþiei De remarcat ºi naraþiunea foarte asemãnãtoare în susþinerea legilor Justiþiei adoptatã în Polonia ºi România. Începînd cu aceastã sãptãmînã, fostul ofiþer SRI Daniel Drãgan are acces la platforma Euobserver, unde susþine cã reforma Justiþiei este necesarã pentru a pune capãt ingerinþelor serviciilor de informaþii în justiþie, similare celor din perioada comunistã. Este o argumentaþie asemãnãtoare cu cea a regimului Kaczynski, al cãrui principal argument este cã judecãtorii formeazã o castã încã neilustratã, plinã de foºti colaboratori ai vechiului regim.

Cînd îºi va pierde rãbdarea Germania?

Potrivit presei occidentale, România nu intrã într-un grup select. Polonia ºi Ungaria, dar ºi Austria sînt dominate de „noii xeneofobi ai Europei“, iar în aceste state regimurile „atacã justiþia, ONG-urile pentru drepturile omului ºi libertatea presei“, scrie „The Guardian“.

Scriind pentru „The Washington Post“, Anne Applebaum vede mîna Rusiei în aceste state central ºi est-europene ºi aratã cã proatlantiºtii din Est „nu numai cã nu pot conta pe sprijinul SUA, dar poziþia Casei Albe le face ºi mai dificilã susþinerea poziþiilor“. În aceste condiþii, ultimul cuvînt va aparþine Germaniei, scrie politologul Ivan Krastev, citat de „The Guardian“. Germania poate disciplina þãrile din Est prin pîrghiile economice, dar tot Germania este cea care poate distruge UE. „Problema cu UE va veni cînd Germania nu va mai avea rãbdare cu aceastã mizerie“, spune Krastev.

Cotidianul.ro niza, precum ºi cu cel al prizonierilor, deportaþilor ºi exilaþilor, a gãsit, la încheierea rãzboiului, în anul 1945, 20.000.000 de persoane, a cãror repatriere ridica probleme deosebite. (va urma) GEO CIOLCAN

Cãtre un Watergate la FBI (2) „Miºcarea de rezistenþã“ riposteazã Cutremurul FBI s-a petrecut chiar în ajunul discursului preºedintelui Trump privind Starea Uniunii, motiv pentru care rivalii democraþi suspecteazã cã totul a fost premeditat. Este drept cã nici opoziþia nu stã degeaba. Mai mulþi actori de la Hollywood au organizat un contraeveniment luni searã: „Starea Uniunii în viziunea Poporului“, un eveniment care a dorit sã coalizeze „miºcarea de rezistenþã“, scrie CNN. „Acestea sînt Statele Unite ale Americii, nu Statele scindate ale Americii“, a spus comicul John Leguizamo. „Democraþia este atacatã ºi noi, americanii, trebuie sã luptãm pentru ea“, a spus actriþa Cynthia Nixon. Publicaþia „The Hill“ anticipa cã „miºcarea de rezistenþã“ se va face simþitã ºi în timpul discursului prezidenþial de marþi searã: unii congresmanii democraþi vor purta însemnele campaniei #MeeToo împotriva agresiunilor sexuale, iar alþii vor boicota evenimentul.

Joe Kennedy, noua stea a democraþilor?

Tradiþionalul rãspuns oficial al Partidului Democrat la discursul preºedintelui Trump va fi oferit de reprezentantul Joe Kennedy III, 37 de ani, nepotul fostului procuror general ºi candidat prezidenþial Robert F. Kennedy, fratele celebrului preºedinte al SUA. Este o decizie a democraþilor menitã sã-l scoatã pe tînãrul Kennedy în lumina reflectoarelor, de unde ºi speculaþiile privind propulsarea sa cît mai puternicã în vederea alegerilor prezidenþiale din 2020.

Cum discursul Starea Naþiunii ºi rãspunsul opoziþiei au devenit adevãrate spectacole televizate, prestaþia în timpul acestor evenimente poate fi ori o trambulinã, ori una care sã-l îngroape pe politician. O miºcare stîngace sau un discurs neconvingãtor au anulat pînã acum ºansele a doi democraþi pentru nominalizarea la Casa Albã.

Sfîrºit CÃLIN MARCHIEVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 16 februarie 2018

Personalul de serviciu poate sã dispunã de alte bãuturi pe gustul consumatorilor. Ceea ce trebuie sã aveþi în vedere, cînd pregãtiþi o masã acasã la dvs. sau cînd sînteþi invitat în altã casã sau la restaurant, este cã fiecare bãuturã are un pahar special în care trebuie servitã.

de mîncare o va ocupa în meniu, o bunã alternativã ar fi alegerea unui vin roz.

Sã facem acum diferenþa dintre vinurile acide ºi cele dulci. Primele ajutã la atenuarea gustului sãrat al mîncãrurilor ºi, în acelaºi timp, gustul sãrat diminueazã aciditatea vinului. Este deci o bunã combinaþie. Vinurile dulci ºi vinurile de fructe pot, de asemenea, sã meargã cu felurile de mîncare sãrate, cu care se va obþine diminuarea dulceþii vinului. Este posibil ca cei mai gurmanzi sã savureze combinarea gusturilor dulci atît la mîncare, cît ºi la vin. Dacã sînteþi amfitrionul unei mese care se þine acasã la dvs., pentru un numãr nu foarte mare de meseni, va trebui sã vã bazaþi pe cel puþin un tip de vin care sã se potriveascã cu felul principal de mîncare, þinînd cont de sfaturile pe care le-am prezentat de-a lungul capitolului. Dacã meniul este format din douã feluri de mîncare centrale, trebuie sã aveþi douã specialitãþi corespunzãtoare pentru aceste feluri de mîncare.

Orice restaurant de calitate trebuie sã posede un decantor. Procedeul este urmãtorul: maestrul în vinuri va oferi comesenilor o sticlã dintr-o anumitã recoltã. Va deschide sticla ºi va turna într-un pahar mai puþin de jumãtate din capacitatea sa. Dacã clientul gustã ºi este mulþumit de savoarea ºi aroma sa, personalul de serviciu va vãrsa conþinutul sticlei în decantor. Scopul este ca vinul sã se oxigeneze, avînd în vedere cã poate fi vorba despre o recoltã de mulþi ani.

Nu se obiºnuieºte ca mesenii sã cearã alt tip de bãuturã în afarã de vin sau apã, poate doar pentru aperitive, la care se poate servi bere sau un tip de vermut.

La fel cum fiecare aliment trebuie însoþit de un anumit tip de bãuturã, fiecare bãuturã are paharul sãu potrivit, care, la rîndul sãu, ocupã locul corespunzãtor la masã.

Paharele diferã ca formã ºi dimensiune în funcþie de bãutura pe care o conþin. Ca regulã de bazã, trebuie evitate ornamentele ºi desenele excesive la paharele de cristal, care produc o senzaþie de supraîncãrcare, nepotrivitã cu bunul-gust. Aºadar, cu cît este mai fin cristalul, cu atît mai elegantã va fi masa dumneavoastrã sau locul în care mîncaþi.

Pînã nu demult exista obiceiul folosirii paharelor de vin din cristal opac. Acest obicei s-a pierdut treptat, avînd în vedere cã, din cauza acestui tip de cristal, comeseanul nu poate diferenþia culoarea ºi aspectul bãuturii, elemente-cheie pentru aprecierea calitãþii, mai ales cînd este vorba de vin. De aceea, dacã doriþi ca masa pe care o pregãtiþi sã se caracterizeze prin eleganþã ºi bun-gust, alegeþi pahare transparente pentru orice ocazie. Înainte de a stabili dimensiunea ºi forma pe care trebuie sã o aibã paharele de cristal, vom începe prin a vã indica unele reguli pe care bunele maniere le recomandã în ceea ce priveºte paharele ºi cupele. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Probabil cea mai cunoscutã atrocitate din acest cumplit rãzboi a avut loc la Magdeburg, „oraºul fecioarei”. Deasupra porþilor sale se înãlþa statuia din lemn a unei fete care þinea în mînã o cununã ce-i simboliza fecioria, purtînd inscripþia: „Cine o va lua?”.

Populaþia era aproape în întregime protestantã. În mai 1631, oraºul a fost cucerit de armata Ligii Catolice conduse de Johann Tserclaes, conte de Tilly, ºi de Gottfried Heinrich Pappenheim, dupã ºase luni de asediu. Existã controverse cu privire la întrebarea dacã aceºti doi comandanþi au încercat sau nu sã-ºi þinã soldaþii în frîu.

Pappenheim l-a salvat pe administratorul protestant, care era rãnit, în timp ce Tilly a fost vãzut în timp ce îngrijea cu stîngãcie un bebeluº pe care-1 salvase din braþele mamei sale decedate. Dar prea puþin a contat dacã au încercat sau nu sã-i struneascã, întrucît mai ales soldaþii valoni ºi cei croaþi au fãcut ravagii cumplite.

Dupã cum spunea marele scriitor german Friedrich Schiller: „Au început o serie de orori pe care istoria nu le poate descrie în cuvinte, ºi nici pana poetului. Nici nevinovãþia copiilor, nici neputinþa bãtrînilor, nici tinereþea, sexul, rangul sau frumuseþea nu au putut domoli furia cotropitorilor. Soþiile au fost siluite în braþele soþilor, fiicele, la picioarele pãrinþilor, iar femeilor lipsite de apãrare le-au fost rãpite atît virtutea,

cît ºi viaþa”. Cînd unii dintre ofiþeri i s-au plîns lui Tilly, se spune cã el ar fi rãspuns: „Soldatul trebuie sã primeascã ºi el o rãsplatã pentru pericolele înfruntate ºi pentru truda lui”. Dupã ce au ars Magdeburgul din temelii, soldaþii au luat mii de femei în tabãra lor. Tilly a trimis preoþi care sã-i povãþuiascã sã fie cuviincioºi ºi sã se cãsãtoreascã cu cele pe care le rãpiserã sau sã le înapoieze pentru o sumã rezonabilã. Cîþiva dintre bãrbaþii care supravieþuiserã în Magdeburg au reuºit cu greu sã strîngã suficienþi bani pentru a-ºi plãti propria rãscumpãrare ºi pe cea a soþiilor lor, dar cei care nu au putut au fost siliþi sã plece mai departe cu soldaþii lui Tilly ca servitori ai acestora. Probabil cã au fost uciºi 30.000 de oameni, ºi se spune cã populaþia oraºului ar fi scãzut pînã la numai 400 de locuitori. Atrocitãþile au inspirat o asemenea groazã în întreaga Europã, încît împãratul a contramandat festivitãþile planificate pentru a sãrbãtori victoria. Statuia de lemn a fecioarei din Magdeburg a fost gãsitã, carbonizatã ºi ruptã, într-un ºanþ. Cu un umor sumbru, unii vorbeau despre „cãsãtoria Magdeburgului”, dar soldaþii protestanþi îºi aminteau altfel evenimentul ºi, de atunci înainte, multor soldaþi catolici care cereau îndurare li se rãspundea: „Îndurare ca la Magdeburg!”, dupã care erau împuºcaþi.

Marele erou al protestanþilor a fost regele Gustav Adolf al Suediei, „Leul din Nord”. În aprilie 1632, armata sa a intrat în Bavaria ºi Suabia, pustiind pãmîntul pe mãsurã ce înainta. Foametea ºi bolile secerau sate întregi, iar din pãduri veneau lupii, care mîncau morþii ºi muribunzii. Din punctul de vedere al regelui, nu era nimic personal - pur ºi simplu, recurgea la foamete ca la o armã de rãzboi, o modalitate de a lãsa inamicul fãrã resurse.

Trupele catolice au adoptat o viziune asemãnãtoare. Cînd armata împãratului a capturat oraºul Kempten, soldaþii au ars casele, au mãcelãrit pe loc bãrbaþii, femeile ºi copiii

sau i-au aruncat în rîu. Oraºul a ajuns sã fie cunoscut sub numele de „Magdeburgul Sudului”. Iezuiþii din Haguenau au încercat sã-i hrãneascã pe sãraci din propriile rezerve de cereale, pînã cînd au sosit soldaþii francezi ºi au furat totul. În 1635, o foamete cumplitã a lovit de la Wiirttemberg pînã în Lorena. În Alsacia, oamenii smulgeau trupurile criminalilor din ºtreang ºi le mîncau; în piaþa din Worms se vindeau ºobolani, iar la Zweibriicken o mamã a recunoscut cã ºi-a mîncat copilul. În Bacharach, sãracii erau gãsiþi morþi cu gurile pline de iarbã, la Mainz cerºetorii se omorau unii pe alþii în lupte crîncene pentru cîteva resturi de mîncare. În iunie 1638, în timpul asedierii oraºului Breisach, nevestele oamenilor cu stare puteau fi vãzute la piaþã schimbîndu-ºi bijuteriile pe puþinã fãinã, iar ºoarecii deveniserã o delicatesã.

Cam în aceastã perioadã, ceea ce începuse ca un rãzboi dintre catolici ºi protestanþi devenise în esenþã o confruntare de putere dintre, pe de o parte, Franþa catolicã ºi Spania catolicã ºi, pe de altã parte, Austria, dar asta conta prea puþin pentru victimele rãzboiului.

Din ce în ce mai des, soldaþii nu mai erau plãtiþi, dar în schimb se presupunea cã se vor baza pe jafuri. Pe mãsurã ce rãzboiul continua, bande de soldaþi tot mai zdrenþãroºi traversau Germania, nemaipãsîndu-le decît de nevoia de a se hrãni, ºi un numãr tot mai mare de þãrani renunþau sã mai lucreze pãmîntul, pentru a li se alãtura. Rãzboiul pãrea sã le asigure ºanse mai mari de supravieþuire. Cînd suedezii ºi francezii i-au invadat teritoriul în 1646, Maximilian de Bavaria nu a îndrãznit sã-ºi înarmeze supuºii, temîndu-se cã, înnebuniþi din pricina lipsurilor, aceºtia s-ar fi rãsculat. În schimb, a pîrjolit pãmînturile, distrugînd morile ºi hambarele ºi înfometîndu-ºi propriul popor odatã cu invadatorii. (va urma) JOHN WITHINGTON

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (56)

plîngînd, avînd grijã ca el sã se odihneascã, eram confuzã, mi-a fost rãu ºi nu am putut sã fiu atentã, sã înþeleg perfect pilda spusã de duhovnicul nostru. Vreau sãmi revin! Trebuie sã reiau legãtura cu Dana, cu Maia.

Vreau sã mã ºi spovedesc. Nu mã pãrãsi, Doamne!

mã mai pot concentra pe ce ar trebui sã fac sã-mi fie ºi mie bine. Cît voi mai rezista sã trãiesc îndurînd? „Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi, cãci plata voastrã este în ceruri!” Mã rog pentru Florinel, care arãta rãu ºi era slãbit. Indiferent cã vom fi împreunã sau nu, dã-i Doamne sãnãtate ºi sã scape de rãu.

Universalitatea bunelor maniere (45) Vinul potrivit pentru fiecare fel de mîncare (2) Pentru carnea roºie, friptã la grãtar sau gãtitã într-una din multiplele posibilitãþi, vinul roºu, consistent, este cea mai bunã alegere.

Alte alimente care meritã o atenþie specialã în momentul alegerii tipului de vin sînt mezelurile ºi, mai ales, brînzeturile, care ocupã un loc important în majoritatea meniurilor. Pentru a alege vinul potrivit, trebuie mai întîi sã alegem tipul de brînzã pe care îl vom savura. Nu existã o „doctrinã” care sã stabileascã cel mai bun vin pentru felurile de brînzeturi. Desigur, profesioniºtii în gastronomie ne sfãtuiesc sã alegem un vin roºu pentru brînzeturile uscate afumate ºi un vin alb pentru brînzeturile de caprã ºi pentru cele cremoase, dar existã opþiuni diferite. Rãmîne încã o specialitate gastronomicã ce face parte din numeroase meniuri: legumele, orezul ºi pastele; deci, mîncãrurile bazate pe carbohidraþi. În funcþie de consistenþa mîncãrii, va trebui sã improvizaþi în ceea ce priveºte alegerea vinului, roºu sau alb, deºi, dacã nu este foarte bine definitã ponderea pe care felul

Dezastre din istoria omenirii - rãzboaie ºi invazii (3) Rãzboiul de 30 de Ani (2)

De ieri a început Postul. Am visat confuz. Fãceam baie în douã cãzi cu apã. Rodi avea un picior în ghips.

Trebuie sã mã curãþ, Doamne, de pãcate. Þin post. Florin m-a sunat.

19 noiembrie 2000 Ora 21,00. L-am condus pe Florinel la garã. De la garã spre casã am luat-o pe jos. Confuzã cum sînt, m-am rãtãcit, ca într-un labirint. A venit Florinuº în permisie de 36 de ore. Nu a mai anunþat familia lui. Eu nu aveam nimic de mîncare în casã. Cu ultimii bãnuþi am cumpãrat cîte ceva. A venit ºi mama cu Marcela ºi mi-a adus multe bunãtãþi. Nu ºtiam cum sã-l hrãnesc mai bine pe Florinel. Dimineaþã, cu sufletul curat, amîndoi ne-am dus la Bisericã. Pãrintele a vorbit de Pilda bogatului cãruia i-a înflorit þarina. Cum nu am putut dormi cu o noapte înainte, rugîndu-mã mult pentru Floinel, ºi

23 noiembrie 2000 Primesc un telefon de la Florin. Îmi spune cã astãzi va fi operat de apendicitã la Constanþa. Ce mã face sã nu-l cred? Ce mã face sã cred cã minte? Intuiþia mea!

Era ora 10,00. Se învoieºte tata de la serviciu ºi plecãm cu maºina la Constanþa. Ajungem. Ce operaþie sã-i facã lui Florin la o secþie de psihiatrie? Era sã dãm nas în nas cu familia lui. Maºina noastrã o parcasem în faþa spitalului. Florin le-a fãcut „cretine” pe mama ºi pe Viorica, sora lui. Doamne, ai milã de Copil, nu-l lãsa sã orbecãie în întuneric, pentru cã nu ºtie prea bine pe ce lume este.

Pãrea pe altã lume. Starea lui m-a marcat. Am plîns pe drumul reîntoarcerii spre casã. Tata suferind, conducea pe drum lung cu piciorul operat care îl doare tare. De ce suferã Florinel ºi cum de a ajuns internat la Constanþa?

Mã distrug iubind ºi suferind ºi nu mã mai pot ridica. Nu

Tipuri de pahare (1)

3 decembrie 2000 „În tramvai este ca-n viaþã/ Te înghesui, te strecori/ Cînd ai prins un loc în faþã,/ Trebuie, iaca, sã cobori!”

La mulþi ani, Durere! Þi-am fãcut un tort de post, pe care am pus 26 de lumînãrele. L-am pus la rece, în frigider.

Tu nu vei ºti. Dumnezeu ºtie ºi vede. La Mulþi Ani! ªi toate s-au întîmplat datoritã nerãbdãrii mele, pe fondul încãpãþînãrii! Dezastru! Nu sînt bine educatã de mama, de asta mã manifest aºa, cum spunea Dana. Dar, ce-i cu confuzia asta? Nu mai am puterea sã scriu. Asta e plata pentru trãdarea mea cãtre Domnul! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (36) B.I.C.E. (Bani, Ideologie, Compromis, Ego) (6) Avem nevoie de spioni în teren. În Orientul Mijlociu avem nevoie disperatã de aºa ceva. Nimic altceva nu e mai util decît o pereche de ochi ºi de urechi de încredere aflate în locurile importante. Deþinem puþine informaþii preþioase din interior cu privire la Hezbollah, iar Ahmed va fi primul pas cãtre construirea unui reþele care ne poate oferi un avertisment în avans cu privire la ceea ce plãnuieºte în continuare Mugniyah. E posibil chiar sã primim informaþii referitoare la locaþia sa sau a lui Hasan Izz-Al Din. Acesta constituie primul nostru pas de rãsturnare a raportului cu duºmanii ºi de contraatac.

Pînã la sfîrºitul zilei, Ahmed e pregãtit sã-ºi trãdeze colegii teroriºti. Acum e al nostru, însã procesul este mult mai puþin satisfãcãtor decît am crezut. L-am prins pe Ahmed în capcanã, iar acum ne folosim de el. Este adevãrat cã el ne permite sã-1 folosim datoritã lãcomiei sale. Dacã nu ar fi acceptat acest tîrg, ºi-ar fi petrecut tot restul vieþii într-o închisoare federalã. Sau mai rãu. L-am putea trimite în Liban ºi le-am putea spune localnicilor

Memoriile unui celebru criminalist român (4) ,,Afacerea numãrul unu” (3) Prima mãsurã a fost sã-l trimit pe suspect la Miliþie, pentru a fi interogat de bãtrînul ºi valorosul anchetator Gheorghe Iliescu, urmînd ca noi sã continuãm cercetãrile printre cei care aveau cufere în dormitorul comun. Am fost nevoiþi sã reþinem ºi ipoteza cã vreunul dintre zidarii necalificaþi a gãsit din întîmplare cutia.

Cu asentimentul ºefului de ºantier am reuºit sã-i concentrãm pe toþi cei vizaþi în dormitorul comun, unde urma ca eu sã le vorbesc de la om la om. În acele momente de tensiune, am gãsit forþa de a face haz de necaz, la gîndul cã în timp ce ceilalþi colegi continuau ºedinþa în fabricã, noi foloseam aceeaºi metodã la cîþiva kilometri depãrtare, în dormitorul ºantierului.

Horãscu m-a asigurat cã în cele 30 de minute consumate din momentul plecãrii noastre, acþiunea celorlalþi, de la fabricã, nu putuse lua sfîrºit. Aceasta m-a stimulat. În apelul adresat muncitorilor de la ºantier am accentuat asupra faptului cã persoanei care a gãsit cutia nu i se va reþine vreo faptã penalã, dacã ne va pune în posesia

Ocrotirea ºi încurajarea industriei naþionale (2) „De aceea - se subliniazã în încheierea expunerii de motive - românizarea industriei noastre va trebui soluþionatã (aºa cum o cere cu acuitate realitatea dramaticã a industriei noastre naþionale în prezent - n.n.), în cadrul legii viitoare. Întreprinderile vor beneficia de legea de încurajare dupã contribuþia lor la profitul naþional, adicã dupã gradul în care imperativul românizãrii muncii ºi capitalului va fi în mai mare mãsurã satisfãcut”. Pornind de la situaþia datã ºi avînd în vedere necesitatea dezvoltãrii ºi îmbunãtãþirii structurii economiei României, pentru a apãra Patrimoniul Naþional fãurit cu atîta jertfã de Poporul Român ºi pentru a crea condiþiile ca aceasta sã rãmînã cît mai puþin tributarã industriilor ºi economiilor strãine, Statul, prin organul sãu legislativ, a adoptat, la 4 aprilie 1934, la 8 aprilie 1935, la 8 aprilie ºi la 12 septembrie 1936, legi distincte pentru prelungirea termenului de aplicare a Legii de încurajare a industriei naþionale, din februarie 1912.

Faþã de aceasta din urmã, noile legi industriale au introdus douã modificãri importante. Prima hotãra ca avantajele sã fie acordate exclusiv întreprinderilor care satisfãceau legea pentru utilizarea personalului românesc din întreprinderi (în 1934, în diferitele sectoare ale economiei erau angajaþi peste 40.000 de specialiºti ºi

Pag. a 19-a – 16 februarie 2018

cã un terorist suspect se aflã la bord. Autoritãþile libaneze nu l-ar interoga cu blîndeþe.

El ºtie asta. Nu are de ales. Aceasta a fost o formã de coerciþie conceputã pentru a-l convinge sã-ºi vîndã proprii compatrioþi. Iar el o va face pentru cã noi controlãm jocul. Aceasta e o afacere murdarã. ªi totodatã necesarã.

Dupã o sãptãmînã, îl lansãm pe proaspãtul nostru agent dublu înapoi, în teritoriile Hezbollahului. Jocul a intrat într-o nouã fazã.

Matricea ameninþãrii (1) Vara anului 1987 Foggy Bottom HUMINT este o achiziþie preþioasã, o minã de aur în profesia noastrã. În sfîrºit înregistrãm progrese în Orientul Mijlociu, însã avem nevoie de mai mulþi spioni, de o penetrare mai profundã în activitãþile interne ale duºmanilor noºtri. Acesta e motivul pentru care nu putem sã nu fim încîntaþi atunci cînd un diplomat libian intrã în una dintre ambasadele noastre din strãinãtate ºi cere azil politic.

Ce uºurare! Dezertorii libieni sînt extrem de rari.

Dupã o primã examinare, el nu pare a fi un agent dublu sau unul de care te poþi dispensa. Pare a fi o pasãre rarã: un dezertor legitim, motivat de ideologie. A venit la noi dorindu-ºi o viaþã nouã. Autoritatea moralã a Americii pe plan global dã iarãºi roade. Ne va lua luni de zile sã examinãm, sã verificãm ºi sã confirmãm acest lucru,

însã pe moment el pare a fi o sursã promiþãtoare care tocmai ne-a picat în braþe.

Vreau sã vorbesc cu el. Am o mulþime de întrebãri care nu pot primi rãspuns decît de la o persoanã din interiorul regimului lui Khadafi. Vom începe cu persoanele care au organizat ºi executat atacurile asupra lui Calkins ºi Pollick, dupã care vom trece la atentatul cu bombã de la discoteca „La Belle“. Poate cã acest individ ºtie ceva ºi despre atacurile viitoare, iar cunoºtinþele sale ne vor ajuta sã fim în sfîrºit cu un pas înaintea teroriºtilor. Dacã deþine acest gen de informaþii, sper ca WITSEC – programul de protecþie a martorilor – sã îi ofere o vilã în Beverly Hills. Vom salva vieþi datoritã lui.

Deloc surprinzãtor, am aflat curînd de la sursele noastre din Lumea întunecatã cã Serviciul Libian de Spionaj depune toate eforturile pentru a-1 gãsi ºi ucide pe dezertorul nostru. Odatã adus în Statele Unite, îl mutãm dintr-o locuinþã sigurã în alta, la un interval de cîteva zile. Astfel de tranziþii reprezintã momentele cele mai periculoase – o echipã bunã de atac ar întîmpina multe dificultãþi în penetrarea unei locaþii sigure, însã pe stradã, în timpul mutãrii de la o locaþie la alta, dezertorul nostru constituie o þintã mult mai facilã. Luãm mãsuri suplimentare de securitate, îl ducem într-una dintre noile noastre maºini Chevy Suburban, model 1987. (va urma) FRED BURTON

Mai tîrziu, în decembrie l950, odatã cu avansarea la gradul de cãpitan, am fost promovat în funcþia de director adjunct al Miliþiei judiciare. Am avut pe atunci mai multe satisfacþii. Mã refer la avansarea celui mai valoros detectiv din brigadã. Este vorba de sublocotenentul Adrian Horãscu, care se fãcuse remarcat printr-o excepþionalã memorie vizualã ºi auditivã. Datoritã acestor calitãþi, corectitudinii ºi pasiunii faþã de muncã,

inteligenþei ºi perseverenþei sale, el a obþinut numeroase succese. În orice acþiune, Adrian avea un permanent avantaj faþã de colegii sãi: în timp ce aceºtia pierdeau ore întregi pentru cunoaºterea sub toate laturile a unui infractor, ofiþerul de care vorbesc realiza o imediatã recunoaºtere, fãcînd apel doar la memorie ºi la micile ºi codificatele sale însemnãri.

Din pãcate, odatã cu promovarea mea în muncã a luat sfîrºit ºi activitatea noastrã comunã. L-am lãsat pe Adrian Horãscu ºef de birou; azi el conduce secþia furturi din buzunare, care înlocuieºte fosta noastrã Brigadã volantã.

Sînt satisfãcut cã maiorul Horãscu continuã cu cinste ºi competenþã activitatea formaþiei în care n-au putut ,,supravieþui” mulþi dintre cei care debutaserã împreunã cu el în Poliþia judiciarã.

La scurt timp dupã satisfacþiile trãite cu ocazia promovãrilor amintite, într-o noapte din ianuarie l95l, mai multe maºini ale unei unitãþi de pompieri se opreau scrîºnind din frîne în faþa clãdirii Ministerului Agriculturii, din Bulevardul Republicii. Ostaºii au acþionat cu rapiditate pentru localizarea unui incendiu: flãcãrile þîºneau prin ferestrele de la etajul doi... Focul izbucnise în biroul casieriei, probabil chiar în interiorul casei de bani. Uºa seifului a fost gãsitã deschisã, din actele gestiunii rãmînînd nearse doar cîteva fragmente. (va urma) DUMITRU CEACANICA

muncitori strãini cu paºapoarte, în timp ce zeci de mii de cadre cu pregãtire înaltã ºi muncitori români îngroºau rîndurile detaºamentelor de ºomeri, ca în anii din urmã); iar prin a doua se stabilea înfiinþarea ,,Fondului industrial”, care era alimentat dintr-o taxã de 1% asupra importurilor fãcute cu scutire de taxe vamale, fond destinat ,,ajutorãrii” micilor industriaºi ºi meseriaºi români cu maºini ºi utilaje.

Noile legi, în ansamblul lor, aveau în vedere: întreprinderile industriale care, în afarã de personalul tehnic ºi administrativ, întrebuinþau cel puþin 20 de lucrãtori sau o forþã motrice de minimum 5 CP (cai putere); meseriaºii, care întrebuinþau cel puþin 4 calfe sau meºteri, precum ºi societãþile cooperative de meseriaºi, cu un capital de 2.000 de lei, constituite în mod legal ºi întrebuinþînd cel puþin 10 lucrãtori sau asociaþi; cooperativele sãteºti, precum ºi întreprinderile care întrebuinþau, fie la un loc, fie la domiciliu, 20 de lucrãtori din industria casnicã. În general, prin legile adoptate, avantajele acordate de Stat tuturor fabricilor laolaltã, precum ºi societãþilor de meseriaºi erau: scutirea de orice impozit, lipsa obligaþiilor de vamã pentru materiile prime aduse din strãinãtate ºi intrate în fabricarea produselor destinate exportului, prioritatea ofertelor fabricilor din þarã faþã de cele similare din strãinãtate. Prin legile de încurajare, industria putea fixa preþuri pe piaþa internã cu mult peste cele existente pe piaþa externã. În 1935, spre exemplu, produsele metalurgice din România erau cu 220% mai scumpe decît cele de pe piaþa belgianã.

Pentru sprijinirea ºi mai efectivã a dezvoltãrii industriei naþionale, la 1 august 1936 s-a emis Decretul-lege de încurajare a creãrii de industrii noi ale cãror produse nu se fabricau în þarã la acea datã. Aceastã lege asigura condiþii

avantajoase de procurare a maºinilor necesare din strãinãtate, iar timp de 16-32 de luni Statul interzicea orice import de produse similare. Dintre întreprinderile care au beneficiat de privilegiile acestei legi se menþioneazã societãþile: ,,N. Malaxa” pentru tuburi de oþel, ,,Industria sîrmei” pentru cabluri electrice, ,,Industria opticã românã” pentru aparate de opticã ºi mecanisme de precizie, ,,Banloc” pentru anvelope ºi camere de automobile ºi motociclete. În luna mai 1937 a fost emis Decretul pentru reglementarea ºi controlul cartelurilor, care a stabilit cadrul acordurilor industriale, miniere ºi comerciale, inclusiv obligativitatea autorizaþiei prealabile a Ministerului Industriei ºi Comerþului la instalarea, mãrirea sau mutarea fabricilor. De asemenea, acesta prevedea ca preþurile produselor cartelate sã fie reexaminate, iar preþurile maximale la materiile prime din þarã sã fie armonizate cu preþurile agricole ºi industriale.

Activitatea Statului Român, de influenþare a dezvoltãrii industriei din þarã, s-a concretizat, de asemenea, în politica vamalã, care a eliminat, în parte, concurenþa produselor strãine, în introducerea restricþiilor valutare, în finanþarea masivã a unor ramuri ale industriei de cãtre Banca Naþionalã, în încurajarea deosebitã a unor subramuri industriale. S-au introdus scutiri de taxe vamale pentru piese de maºini necesare fabricãrii maºinilor agricole, pentru materii prime, fabricilor de locomotive ºi vagoane, ºi s-a restrîns cota de import pentru produsele care se fabricau ,,suficient” în þarã, s-a fãcut obligatorie utilizarea materiilor prime indigene în fabricaþia unor anume categorii de mãrfuri, aºa cum a procedat Statul Român ºi în anii 1945-1989. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

ácelor. De asemenea, am subliniat cã miile de ace furate nu aveau nici o utilitate pentru o singurã persoanã, însã fãrã ele, muncitorii de la Fabrica de confecþii ar rãmîne un timp fãrã lucru. În încheiere, am oferit din buzunarul meu ºi o recompensã de 200 de lei, cu riscul de a-mi epuiza fondul pe o lunã pentru þigãri. Rezultatul a fost cel dorit: unul dintre muncitori a mãrturisit, în plinã adunare, cã a gãsit întîmplãtor cutia cu ace – afirmaþie care se corobora cu prima declaraþie a suspectului. Profund emoþionat, am asistat la deschiderea cufãrului de lemn în care, timp de 24 de ore, se aflase cutia corp delict.

Rezolvarea acestui caz prin mijloace psihologice mi-a adus aprecierea colegilor, marcînd debutul preocupãrilor mele în acest domeniu. Ulterior, am ajuns sã fiu considerat chiar... consultant de specialitate în probleme de asemenea naturã.

Afacerea de la Ministerul Agriculturii (1)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 16 februarie 2018

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (34) Ce se întîmplã dupã despãrþirea sufletului de trup? (4) A întrebat Pãrintele: - Spune-mi, Sfinte îngere, care este cel mai mare pãcat dintre toate?

Iar îngerul a zis: - Orice pãcat, cinstite Pãrinte, îl desparte pe om de Dumnezeu. Însã þinerea de minte a rãului ºi hulirea sînt cele mai mari dintre toate pãcatele. Pentru cã doar acestea douã îl pot coborî pe om în adîncurile iadului, în pîntecele pãmîntului ºi mãrii.

- Care pãcat este urît de Dumnezeu cel mai mult dintre toate?, a întrebat Pãrintele. Îngerul a rãspuns: - Slava deºartã. Aceasta singurã a distrus lumea întreagã. Întrucît din pricina ei primul om, Adam, a fost alungat din rai. Prin aceasta, întîi-stãtãtorul diavolilor (Lucifer) a pierit.

Prin aceasta fariseul ºi-a pierdut roadele trudei sale. Cãci omul, cînd cade în patima aceasta, este greu sã se mai ridice.

Pãrintele a vorbit iarãºi: - Care oameni sînt chinuiþi mai mult decît ceilalþi? Îngerul rãspunse: - Þi-am zis, desfrînatul ºi hulitorul. Dar îþi spun ºi aceasta: sub toate locaºurile iadului existã un alt locaº, înfricoºãtor ºi nemilos, care se numeºte cel nearãtat. Acolo sînt pedepsiþi preoþii ºi monahii desfrînaþi. Aºadar monahii vicleni ºi rãi sînt trimiºi la mari chinuri ºi pedepse, precum ºi preoþii care încalcã dumnezeieºtile porunci. ªi cei care iau mitã ºi care nesocotesc slujbele lor (îndatoririle lor liturgice) datoritã grijilor lumeºti, fie chiar ºi la o singurã liturghie, vor da socotealã lui Dumnezeu. Cît despre preoþii care se îmbatã, ce sã spun ºi ce sã grãiesc? Vai ºi amar de ei, cãci îi aºteaptã pedeapsã înfricoºãtoare.

Atunci Pãrintele a întrebat: - Spune-mi ºi aceasta, te rog: cei care nesocotesc sfînta zi a duminicii au acolo vreo mîngîiere? Îngerul a rãspuns, zicînd: - Vai ºi amar de ei, Pãrinte, cãci îi aºteaptã pedeapsã groaznicã. Cel care nesocoteºte sfînta duminicã îl

Carte de cãpãtîi (35) CANONUL DE POCÃINÞÃ CÃTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS (3) Cu ce preþ mi-am vîndut sufletul celui viclean, eu nemulþumitorul? Cãci am urmat ca ºi Iuda, vrãjmaºului ucigãtor de oameni, iar acum sîngele iubirii se scurge fãrã oprire din inima mea cea rãnitã de moarte, ci Tu, Doamne, cautã spre mine din adîncul cel nepãtruns al iubirii Tale ºi zideºte întru mine inimã curatã, ca sã nu rãmîn întru chinul osîndei ci sã fac pururea voia Ta. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Scoalã-te, omule cãzut, ºi nu zãbovi în abisul deznãdejdii, ci aleargã cãtre Dumnezeu, mãrturisind pãcatele tale, cãci El singur este credincios ºi puternic ca sã-þi ajute.

Cerceteazã-te pe tine însuþi sã nu cauþi slava de la oameni ºi cere degrabã de la Domnul mîntuirea de patimi ºi ajutor ca sã faci voia Lui. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.

Amin.

Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, pãzeºte-ne pe noi de ispita cea pierzãtoare de suflet ºi fii nouã mîngîietoare, nãdejde ºi ocrotitoare tare. Mijloceºte Stãpînã, ca o Maicã milostivã, cãtre Fiul Tãu, ca sã ne izbãveascã de rãutãþile vrãjmaºului, sã-ºi întoarcã faþa Lui spre noi ºi sã ne lumineze cu îndreptãrile Sale. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Fereastra sufletului e spartã de viforul patimilor care mã rãscoleºte, iar lepra albã a pãcatului se lãþeºte în mine.

Trezeºte- te, suflet al meu, din întunecatul coºmar ºi ieºi din ascunziºurile ruºinii strigînd cãtre Lumina cea neînseratã: Doamne Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluieºtemã pe mine pãcãtosul! Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Pe marginea cuptorului iadului umblu ºi nu am putere ºi nici o îndrãznealã sã caut scãpare fãrã numai spre Pîinea vieþii, cãtre care strigã, suflete al meu, împreunã cu mama demonizatei: Nu sînt vrednic sã mã numesc fiu al Celui Preaînalt, ci primeºte- mi, Doamne, lacrimile ºi pocãinþa, aruncã-mi mie din fãrîmiturile ce cad de la masa copiilor Tãi ºi mã mîntuieºte pe mine, pãcãtosul. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

nesocoteºte pe Domnul, ºi Domnul îl va nesocoti pe el.

Pentru cã duminica este ziua Domnului ºi cel ce o cinsteºte îl cinsteºte pe El. De asemenea, cel care cinsteºte pomenirea Sfinþilor ºi prãznuieºte pomenirea lor este ajutat de ei, fiindcã au mare îndrãznealã la Dumnezeu, ºi dacã cer ceva, Domnul le va da. Oamenii însã au izgonit frica de Dumnezeu dinlãuntrul lor ºi nici pe Dumnezeu nu-L au prieten, nici pe vreunul din Sfinþi, ci s-au lipit doar de lucrurile lumeºti ºi stricãcioase care putrezesc ºi pier, ºi vai ºi amar de ei. Aflã, cinstite Pãrinte, cã fiecare preot sau monah sau laic care nu cinsteºte sfînta duminicã nu va vedea faþa lui Dumnezeu, nici n-are nãdejde de mîntuire.

Aºadar acum, cinstite Pãrinte, dacã vrei sã mai întrebi ceva îndrãzneºte, cãci este ceasul sã mã urc la cer ºi sã merg înaintea Domnului, pentru a-I aduce slavã.

Atunci Pãrintele, oftînd ºi lãcrimînd cu amar, a zis: - Vai ºi amar de noi. Iatã, acest rob bun al Domnului, fiind înger nematerialnic ºi lipsit de pãcat, se grãbeºte sã meargã sã-L slãveascã pe Domnul. Dimpotrivã noi, cei stricãcioºi ºi pãcãtoºi nu avem grija asta, ci nesocotim mîntuirea noastrã. ªi l-a întrebat pe înger: - Spune-mi, te rog, ce rugãciune este potrivitã monahului?

Acela a rãspuns: - Dacã omul ºtie carte, psalmii lui David. Dacã nu, atunci „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul”. Aceastã rugãciune este cea mai puternicã ºi cea mai uºoarã, pentru cã toþi cei neînvãþaþi le-au lãsat pe toate ºi, rostind mereu aceastã rugãciune, s-au mîntuit. Întrucît aceastã rugãciune o pot þine ºi rosti ºi tinerii, ºi bãtrînii; ºi bãrbaþii, ºi femeile; ºi monahii, ºi monahiile; ºi cei învãþaþi, ºi cei neînvãþaþi; ºi cei încercaþi, ºi cei neîncercaþi. Cine vrea sã se mîntuiascã sã rosteascã rugãciunea aceasta zi ºi noapte, în chilie ºi pe drum, cînd stau într-un loc ºi cînd merg. ªi cînd umblã ºi cînd lucreazã sã rosteascã aceastã rugãciune cu bunãvoinþã ºi dorire, cãci ea îi ajutã pe cei ce vor sã se mîntuiascã. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Ce-mi foloseºte sã cîºtig lumea întreagã, dacã-mi voi pierde sufletul? Sau ce aº putea sã dau în schimb pentru sufletul meu? De duh mort ºi surd sînt stãpînit: mut pentru mãrturisire curatã ºi surd la ascultarea poruncilor. Ci ajutã, Doamne, necredinþei mele, ceartã duhul cel necurat ºi mã miluieºte pe mine, pãcãtosul. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Te-am lepãdat, Doamne; sã nu mã lepezi pe mine, nevrednicul Te-am vîndut vrãjmaºilor Tãi pe arginþii grijilor ºi desfãtãrilor mele, sã mã rãscumperi din robia întunericului. Te-am dat morþii, ci înviazã Tu sufletul meu cel omorît cu pãcatele. Nemilostiv fiind eu, miluieºte-mã, Hristoase Dumnezeule, pe mine pãcãtosul. Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh. Ca un porumbel cu aripile deschise, trimis fiind de Tine, Doamne, cu vestea cea bunã, pe pruncul din pîntece l-am sãgetat cu ticãlosul din zbor, în mijlocul templului cel nefãcut de mînã al trupului. Ci varsã, suflete al meu, rãutatea care te otrãveºte ºi neîncetat strigã: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul! ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

Ridicat-am sabia asupra mielului lui Dumnezeu. Ci sîrguieºte, stãpînã ºi Maicã Fecioarã, ºi degrabã strãpunge-mã cu sãgeata cea dulce a Dragostei lui Hristos, înainte de a mã strãpunge duhurile rãutãþii cu sãgeata lor veninoasã ºi de moarte aducãtoare. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Dînd morþii de ocarã însuºi chipul nevinovãþiei, cum voi scãpa neplivit de coasa morþii ºi osîndei care se apropie?

Vai mie! Nu numai cã am trãit în trîndãvie ºi neîngrijire a sufletului, ci cu sîrguinþã m-am supus sfatului cel viclean, iar sãmînþa aruncatã de semãnãtor am distrus-o. Ci aruncã-mi, Doamne, mie celui cufundat în valurile pierzãrii lemnul Crucii. Tale care pluteºte pururi deasupra a toatã stricãciunea. Miluieºte-mã, Dumnezeule, miluieºte-mã!

Cautã ca un îndurat spre mine, Iubitorule de oameni, ºi nu te scîrbi de mirosul urît al pãcatelor mele. Cu dumnezeiasca Ta purtare de grijã îndrepteazã-mã în viaþa aceasta ºi fii mie milostiv cînd vei veni întru slavã sã judeci viii ºi morþii. Binecuvîntãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Sfîntul Duh. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Strãmoºii

Protopãrinþi, pãrinþi, Bunici ºi strãbunici, Noi suntem trup Din lutul trupurilor voastre!

Iar lutul pururi e duhovnicesc, Cãci din þãrînã se preface-n Cer, ªi înþelepþii astãzi tãlmãcesc, Vigoarea inimilor voastre ca de fier...

Curajul vostru a clãdit o þarã, Prin sînge aþi þinut credinþa vie – Biserica lui Dumnezeu ca pe-o comoarã, ªi veºnic mãrturia voastrã este vie...

Vã mulþumim, strãmoºii noºtri dragi, Prin voi privim spre viitorul sfînt, Îngenunchind acum pe foi de fagi, Fãgãduim credinþã pe pãmînt!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Mã-ncred în El Mã-ncred în El, orice s-ar întîmpla Pe drumul meu sau în viaþa mea, Fie ce-o fi, în orice zi Tatãl ceresc mã va cãlãuzi!

Mã-ncred în El, El ºtie soarta mea, Pe stîncã sus sau în adînc de vãi, Lovit de val ajung la mal, Tatãl ceresc mã va cãlãuzi!

Mã-ncred în El oriunde aº fi dus, Chiar în cuptor de foc de aº fi pus, În încercãri sau bucurii, Tatãl ceresc mã va cãlãuzi!

Mã-ncred în El chiar ºi cînd nu-nþeleg, Eu voia Lui întotdeauna-aleg, Cãci doar aºa, în slava Sa, Tatãl ceresc mã va cãlãuzi!

(Autor anonim)

Pildã creºtinã

Cugetãri * Cel care învaþã ºi nu repetã, este ca un om care a semãnat ºi nu culege. * A învãþa binele pe alþii ºi a vieþui rãu, nu înseamnã altceva decît a te osîndi pe tine însuþi. * Mulþi doresc sã fie mari. Dacã nu se poate în faþa multora, cel puþin în faþa unora, ºi dacã nu pot sã fie mari în faþa unora, doresc sã fie mari mãcar în ochii lor. * Dupã cum aurul veritabil se cunoaºte în foc, tot aºa credinþa trebuie vãzutã în vremuri neprielnice. * Ieºi în întîmpinarea celui care te evitã, dãruieºte celui care nu-þi cere, iubeºte-l pe cel care te respinge! * Ochii lui Dumnezeu vãd totul. Pe oameni îi putem înºela, putem sã le arãtãm altã faþã, dar lucrurile din interiorul nostru sînt cunoscute de Dumnezeu. De aceea sã umplem timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu cu gînduri bune, cu simþãminte curate! * Fii blînd ºi simplu, ºi vei convinge ºi pe cel mai puternic oponent!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 16 februarie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Tezaurul princiar getic de la Peretu (1) În anul 1970 avea sã fie descoperit în localitatea Peretu din judeþul Teleorman (Muntenia, România) un mormînt tumular aparþinînd unui principe – rege get, cu un bogat tezaur arheologic, format din peste 50 piese, din care mare parte erau confecþionate din argint.

Valorosul tezaur este în prezent expus la Muzeul Naþional de Istorie a României din Bucureºti, în Sala Tezaurului.

Comuna Peretu este aºezatã în nordul Cîmpiei Teleorman, chiar pe drumul european E 70 (Bucureºti – Craiova – Timiºoara). Face parte din Cîmpia Boianului, numitã ºi Cîmpia Cãlmãþuiului. Împreunã cu cîmpia Gãvanu-Burdea, aflatã pe malul stîng al rîului Vedea, Cîmpia Cãlmãþuiului face parte din marea Cîmpie Românã.

Unificarea triburilor geto-dace sub sceptrul conducãtor al marelui rege Burebista (30-44 î.Hr.) a fãcut ca ºi aceste meleaguri sã facã parte din statul sãu chiar de la început. Aceasta, mai ales, dacã sîntem de acord cu faptul cã centrul politic iniþial al acestui rege a fost la cetatea Popeºti (din comuna Mihãileºti, jud. Ilfov), de pe Argeº.

Pe baza descoperirilor arheologice, dar ºi a unor informaþii scrise (Ptolemeu) se poate emite ipoteza cã localitatea geto-dacã ce a existat aici se numea Pirum, nume care este probabil forma prescurtatã a numelui de (Statio) Ad Pirum. Pe timpul Daciei romane se gãsea aici aºezarea Pinum, pe malul rîului Vedea, exact unde se afla astãzi localitatea Peretu. În Secolul XVI aºezarea se numea Depusa, ºi datoritã numelui sãu de origine latinã se deduce cã exista de mai multe secole cu aceastã denumire.

Dar cum a avut loc descoperirea? În anul 1971, Alexandru Trînã, din satul Peretu, descoperã cu prilejul lucrãrilor agricole în zona numitã de sãteni „La Izvoare” un mormînt princiar getic, vechi de aproximativ 2.500 de ani, catalogat ca aparþinînd unei civilizaþii precreºtine. În mormînt se afla un reprezentant al aristocraþiei locale. Mormîntul avea douã camere funerare:

în prima se afla un schelet înconjurat de diverse obiecte din ceramicã, cuþite din fier, vîrfuri de sãgeþi, obiecte de argint aurit, vase de bronz. În cea de a doua camerã s-au descoperit scheletele a doi cai, o vacã ºi doi cîini de vînãtoare, iar pe lîngã acestea se gãsea ºi un car cu patru roþi de fier. Per ansamblu, mai mult de 50 de obiecte de argint placate cu aur, printre care ºi un coif de argint aurit de cca. 750 de grame.

Coiful este unul dintre cele cinci coifuri descoperite pînã acum pe teritoriul þãrii noastre ºi avînd afrontaþi doi ochi mari. Pe el se aflã simbolul Mama Gaya Vultureanca sau Pasãrea cu Corn, cea care þine peºtele în cioc ºi mistreþul în ghiare, semn al stemei Basarabe de mai tîrziu.

Datate în Secolele IV-V î.Hr. coifurile princiare „cu ochi” geto-dacice descoperite pe teritoriul þãrii noastre sînt semn clar de regalitate sub arcul carpatic.

Cinci coifuri de aur ºi argint stau mãrturie unei frãþii sau unei dinastii regale neºtiute pînã acum ºi conþin, absolut straniu, aceleaºi motive ºi au aproape aceleaºi însemne încrustate pe ele. Coifurile din aur ºi argint au fost gãsite la sute de kilometri distanþã unul de altul, în locuri diferite, dar toate dateazã din aceeaºi epocã ºi au asemãnãri uluitoare. Luate în ordine alfabeticã, avem Coiful de la Agighiol (Tulcea), Coiful de la Coþofeneºti (Prahova), Coiful de la Cucuteni-Bãiceni (Iaºi), Coiful de la Peretu (Teleorman) ºi Coiful de la Porþile de Fier (Mehedinþi). Dacã privim o hartã, locurile în care au fost descoperite coifurile din aur formeazã exact un arc de cerc între Munþii Carpaþi ºi fluviul Dunãrea, începînd din capãtul nord-estic, de la Iaºi, apoi trece prin Tulcea, prin Prahova, urmat de Mehedinþi ºi se închide în colþul sud-vestic al þãrii, lîngã punctul de intrare a fluviului Dunãrea în þara noastrã, la Cazane. „Existenþa unei legãturi strînse între conducãtorii triburilor tracice aflate la nord de Dunãre sau chiar ºi cu cei de pe malul sudic, din Bulgaria de azi, ar putea pãrea, la prima vedere, speculativã”, explicã marele arheolog român, profesorul Vasile Boroneanþ. (va urma) Conf. univ. dr. GEORGE V. GRIGORE

Cei de la Amazon au deschis un complex de birouri sub forma unor sere sferice de sticlã care conþin o pãdure tropicalã Amazon a deschis un nou sediu, sub forma unor sere sferice de sticlã care conþin în interior o pãdure tropicalã. Cea mai nouã clãdire a gigantului din industria IT se aflã în Seattle ºi gãzduieºte peste 40.000 de plante din peste 400 de specii diferite. Clãdirea are trei cupole de sticlã care conþin peste 2.000 de panouri de sticlã, pentru a permite razelor Soarelui sã ajungã uniform în neobiºnuita clãdire de birouri. Una dintre cele mai impresionante plante este un smochin de peste 15 metri, plantat în California în anul 1969 ºi adus în Seattle vara

Faceþi cunoºtinþã cu Pigcasso, porcul devenit pictor…

Dacã vreþi vreodatã sã convingeþi pe cineva cã nimic nu este imposibil, atunci povestiþi-i pur ºi simplu despre acest porc de 204 kg, pe nume Pigcasso, ºi talentul sãu neobiºnuit de a picta. Activistul pentru drepturile animalelor din Africa de Sud, Joanne Lefson, l-a adoptat pe Pigcasso pe cînd avea doar patru sãptãmîni, dintr-un abator. A luat animalul în ferma sa ºi pentru cã era doar un pui a încercat sã-i ofere o varietate mare de jucãrii pentru ca acesta, singurul porc din sanctuar, sã nu se plictiseascã. Printre aceste jucãrii se aflau niºte pensule, iar porcul a devenit atît de fascinat de acestea încît ignora toate celelalte lucruri. Lefson a decis sã-i lase niºte vopsea ºi pînzã ºi sã vadã ce va face animalul. Credeþi sau nu, a început sã picteze.

trecutã. Cea mai mare cupolã are înãlþimea de 28 de metri ºi lãþimea de 40 de metri, iar suprafaþa totalã utilã a complexului are 1.800 de mp.

RADU UNGUREANU Pigcasso a arãtat o asemenea pasiune ºi „talent”, cã are acum o galerie personalã, iar colecþionarii de artã plãtesc pînã la 2.000 de dolari pentru a obþine mãcar un

Sfatul medicului

Cum poþi trata întinderile musculare?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul DR. TAREK NAZER echipei Manchester United. Întinderile musculare sînt cele mai frecvente accidentãri întîlnite în activitãþile sportive, de cele mai multe ori ignorate. Acestea, însã, dacã nu sînt tratate corect, se vindecã cu cicatrizãri dure, care devin uneori puncte reumatice sensibile la fenomenele meteo. Întinderea muscularã poate apãrea atunci cînd un muºchi este întins sau forþat peste capacitatea sa.

Durerea este localizatã la muºchiul afectat, iar în repaus ea dispare. La locul afectat pot apãrea roºeaþã ºi vînãtãi. Vindecarea poate dura mai multe sãptãmîni. În cazurile avansate se poate ajuge pînã la ruptura muscularã care implicã ruperea fibrelor musculare, apare brusc ºi ca urmare a suprasolicitãrii unui muºchi obosit sau neantrenat.

Factorii favorizanþi ai întinderilor ºi rupturilor musculare: * încãlzirea insuficientã a musculaturii înaintea efortului fizic; * obosealã cronicã; * alunecarea sau dezechilibrarea; * vîrsta.

Tratamentul întinderilor are douã etape: * prima etapã este reprezentatã de reducerea edemului ºi a durerii, în care se recomandã aplicarea formulei RICE (R-repaus, adicã reducerea sau chiar oprirea activitãþii sportive ºi a activitãþilor casnice solicitante; I-gheaþa, se aplicã timp de 10-15 minute, de mai multe ori pe zi, dar nu direct pe piele; C – comprimare, adicã menþinerea unei presiuni constante cu ajutorul faºei elastice; E- ridicarea membrului afectat de la planul orizontal).

Cea de-a doua etapã este reprezentatã de recuperare, al cãrei scop este ameliorarea zonei afectate ºi restaurarea funcþiei sale. Se prescrie un program de exerciþii fizice special astfel încît sã previnã redoarea articularã, sã îmbunãtãþeascã astfel capacitatea de executare a miºcãrilor ºi sã redea flexibilitatea ºi forþa normalã. Procesul de recuperare începe aproximativ la 7 zile dupã accidentare, iar pe mãsurã ce durerea se reduce ºi capacitatea funcþionalã este recãpãtatã, exerciþiile vor deveni mai solicitante.

Cum se pot preveni întiderile musculare: * se menþine o greutate corporalã normalã; * sã se practice exerciþii de stretching zilnic; * sã se facã exerciþii de încãlzire înainte de activitatea sportivã; * sã menþineþi un regim alimentar echilibrat. www.consultatieortopedie.ro tablou desenat de el. „Nu picteazã forþat. Picteazã atunci cînd doreºte. Arta lui Pigcasso este probabil ceea ce numiþi expresionism”, a declarat Lefson Caters.

Porcii, ca multe alte animale, sînt dichromate, ceea ce înseamnã cã au doar douã tipuri de conuri care primesc luminã în ochii lor (oamenii sînt trichromaþi). În consecinþã, nu pot vedea culoarea roºie ºi nici unele nuanþe de verde ºi albastru. Pigcasso este singurul porc de „profesie” pictor cunoscut în lume. Lefson sperã cã notorietatea acestuia ca artist va convinge mai mulþi oameni cã porcii sunt „animale excepþional de inteligente, care meritã o soartã mai bunã decât abatorul”, a conchis activistul.

RADU UNGUREANU

Pag. a 22-a – 16 februarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

COPIII PRIETENILOR MEI (1) (urmare din pag. 1) Sfînta tainã a bãrbatului ºi a femeii, petrecutã în întuneric, la luminiþa unei candele roºii, în aºternuturile de omãt ale patului, iese într-o bunã zi la ivealã ºi îºi cere drepturile. ªi noi, care credeam cã sîntem eterni ºi vom circula veºnic pe aceste strãzi, pe aceste alei, pe aceste þãrmuri de apã! „În fiecare zi eu mor“ – scria Apostolul Pavel. Ne uitãm uneori în oglindã, sau în lupa de apã a fîntînii, ºi vedem cã ne-a albit pãrul, cã cearcãnele ochilor trãdeazã surparea mãruntaielor din noi, ne ridicãm mai greu din pat, în zori de zi, vremea rea de afarã ne toarnã plumb în oase ºi, pe deasupra, avem cîteodatã un gust amar ºi o lehamite de viaþã pe care nu le-am cunoscut înainte. Creaþia de geniu, emblematicã, a Poporului Român, nu e nici „Mioriþa“, nici „Meºterul Manole“, ci basmul „Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþã fãrã de moarte“. Aici, în rubinul acesta cu flãcãri mici ºi jucãuºe ca ochii de iepure, se comprimã cea mai tulburãtoare filozofie de viaþã.

Dar, v-aþi imaginat vreodatã ce-ar fi dacã am inversa termenii? Adicã „Bãtrîneþe fãrã tinereþe ºi moarte fãrã de viaþã“? Ar fi coºmarul în stare purã.

Cam ceea ce începem noi sã trãim acum, ca Popor ºi ca Þarã. Dulcea pasãre a tinereþii, de care vorbea un mare dramaturg, s-a speriat odatã de larma focurilor de armã ºi, vîslind cu aripile arse de praful de puºcã, ºi-a luat zborul de pe meleagurile noastre, spre alte zãri, mai sigure, mai liniºtite. Copilãria ºi tinereþea au devenit o povarã în România acestor ani. Niciodatã, în Istoria þãrii, nu s-au înregistrat atîtea avorturi, atîtea pruncucideri, atîtea abandonuri, atîtea vînzãri de copii peste graniþã. Nici n-a pãºit bine în arena vieþii ºi o întreagã armatã de heruvimi neprihãniþi e trimisã înapoi, în cazarma morþii. Parcã se rupe ceva în mine. De revoltã ºi neputinþã. În ce hal de degradare a ajuns poporul meu! Dincolo de pragul acesta nu mai e decît canibalismul. Ce-ar fi scris, oare, niºte Arhangheli ai dreptãþii, ca Eminescu, Iorga ºi Goga, dacã ar fi trãit aceste vremuri de adîncã ruºine ºi de cumplitã

îngrijorare? Într-o societate în care înºiºi pãrinþii sînt umiliþi ºi trataþi ca niºte cîini vagabonzi, ce forþã ºi ce autoritate moralã mai pot avea ei, pentru a-ºi ocroti copiii? Necazul cel mare este altul: societatea româneascã nu mai funcþioneazã în parametrii ei normali, adicã ºcoala nu mai e ºcoalã, biserica nu mai e bisericã, medicina nu mai e medicinã, justiþia nu mai e justiþie. Rãscoala elevilor mi se pare o alarmã de o gravitate ieºitã din comun, mai ales cã ei au dreptate ºi niºte politicieni iresponsabili vor sã le tatueze pe frunte versul cel tragic al lui Bacovia cel pluvial: „Liceu, cimitir al tinereþii mele“. Desigur, n-am ajuns încã în faza de colaps, ceva rudimente tot mai miºcã, dar abrutizarea s-a declanºat ºi se aflã în marº. Ne va fi foarte greu s-o oprim, pentru simplul motiv cã ea a pus stãpînire ºi pe cei mai mulþi dintre noi, „stîlpii societãþii“, ca sã folosesc titlul unei alte piese celebre.

Pînã acum am vorbit numai despre vina oamenilor maturi. Dar copiii, odatã crescuþi, n-au nici o rãspundere? Au evoluat ei aºa cum se cuvine, sau poate cã, o datã cu creºterea biologicã, s-au dezvoltat în sufletul lor monºtrii de rãutate, egoism ºi trufie ai pãrinþilor? Eu înþeleg cã noile generaþii ne înlocuiesc pe noi, cei maturi, prin procesul de selecþie naturalã, treptat ºi aproape pe nesimþite – dar, în unele cazuri, asistãm la niºte atacuri de o brutalitate care mã duce cu gîndul la exterminarea fizicã. Am sã mã refer la cîþiva dintre copiii prietenilor mei. Fiindcã îi cunosc mai bine. Nu voi da nume, pentru simplul motiv cã vreau sã mã menþin la nivelul principiilor ºi e momentul sã arãt cã pot ºi sã mã stãpînesc. Iatã-l, de pildã, pe fiul unui fost coleg de liceu. Îl ºtiam, cum s-ar zice, din burta maicã-sii. Apoi, îl vedeam plimbat cu landoul, prin zona Liceului Sf. Sava ºi a Editurii Cartea Româneascã, îndeosebi de cãtre bunica lui dinspre tatã. Nu de puþine ori am asistat la acea operaþiune delicatã a schimbãrii scutecelor, datoritã faptului cã micuþul fãcea pe el. Deºi pãrinþii lui erau þigani, el ieºise blond. Anomalia asta a durat cîþiva ani,

Starea de veghe (2) Desigur, rromânii verzi nu vor, ºi nu au nevoie de Europa – cu alte cuvinte, vor doar mîncarea, banii, medicamentele occidentale, nu ºi valorile Occidentului, de pildã, democraþia, decenþa, toleranþa, bunul-simþ ºi, mai ales, capitalismul“. Deci, noi am fi un popor de pomanagii, care, deºi primitivi, tribali, bîlbîiþi ºi hoþi de teritorii, ne milogim pe la uºile Occidentului dupã mîncare, medicamente ºi bani, întocmai ca niºte cerºetori la porþile Cimitirului Ghencea. ªtiþi unde vrea sã ajungã Iuda? Fiþi atenþi la ce urmeazã, ca sã se vadã exact cine îl plãteºte ºi ce asemãnare perfectã este între misiunea lui ºi misiunea lui Nistorescu: „Democraþia în Spania, dupã moartea lui Franco, a însemnat, printre altele, acceptarea autonomiei politice ºi culturale a Cataloniei ºi a }ãrii Bascilor. De ce în România, Serbia, Georgia (cea mai balcanicã republicã a fostei Uniuni de tristã amintire) sau Azerbaidjan (singura republicã ºiitã a aceleiaºi Uniuni) democraþia ºi toleranþa etnicã nu par compatibile? Washingtonului nu îi este teamã de vorbitorii de spaniolã din San Juan, Parisului de subversivii din Ajaccio sau Noumea, dar Bucureºtiul este paralizat de «ameninþarea» maghiarã din Tîrgu Mureº, iar Belgradul este paranoic la adresa albanezilor din Kosovo!“. Este limpede, nu?

Autonomia politicã ºi culturalã a Transilvaniei, sau mãcar a unor judeþe ale ei – asta e în joc, pe asta se bate monedã. Dar vedeþi cum ne-a luat licheluþa? Prin Spania lui Franco, apoi Porto Rico, cu o escalã prin Corsica, doar-doar nu ne prindem ºi ni se împinge documentul sub nas, sã-l semnãm. Ceea ce nu vrea sã spunã acest microb proiectat de uretra Istoriei tocmai la New York este un adevãr istoric de o mare simplitate: ungurii nu sînt ca spaniolii, corsicanii, francezii etc., ungurii ucid, ungurii sînt sîngeroºi ºi rãzbunãtori, ungurii sînt planta aceea otrãvitoare care le sufocã pe altele pentru a trãi ea mai lejer. Pe scurt, ungurii ºi-au mîncat omenia în faþa noastrã, nu mai

pãcãlesc pe nimeni ºi se pot aduce argumente din o mie de epoci ºi zone istorice, nu vor rezista în faþa noastrã, pentru cã nu se potrivesc la noi, ºi un singur omor ritual ca acelea din 1918, la Beliº, sau 1989, la Odorhei, are darul sã ne crispeze total ºi sã ne întãreascã în credinþa cã pe fiare trebuie sã le þii la distanþã cu furca înroºitã în foc, altminteri Neamul Românesc va pieri. E inutil sã mai precizãm, aºa cum o facem mereu, cã n-avem nimic cu ungurii cumsecade, care îºi vãd de drumul lor în viaþã, îºi cresc copiii, îºi savureazã datinile ºi obiceiurile. Cu ceilalþi însã, cu criminalii, vom ºti cum sã ne purtãm. Mã mai adresez o datã tuturor acelora care ne poartã ,,grija“: dacã în decembrie 1989 ar fi fost jupuiþi cu furculiþa, linºaþi cu parul, batjocoriþi cu ºobolani morþi în gurã ºi perpeliþi în foc nu români, ci EVREI, ar mai fi fost acelaºi lucru? Ar mai fi avut Tamas Lantos acelaºi clonþ în Congresul american? Ar mai fi primit bandele criminale iertarea de pãcate de la Papa, de la presa iudaizatã din toatã lumea? Rãspunsul îl bãnuiþi.

Aºa cã, auzind noi toatã ziua, bunã ziua, cum îi þin evreii la respect pe duºmanii lor ºi cum îi pedepsesc pe teroriºtii care ucid copii, femei ºi bãtrîni, ne exprimãm o dorinþã legitimã: Vrem sã fim ca evreii!

Vrem sã îi copiem întrutotul! Însã, situaþia nu se comparã, teritoriile arabe ocupate de evrei fiind tot arabe, în vreme ce Transilvania a fost, este ºi va fi numai româneascã, în pofida ungurilor care i-au alungat cu pietre pe români din unele zone. Dar, ca stare de veghe, ca manierã de a apãra un obiectiv, aºa va trebui sã fim ºi noi, cum sînt evreii: zi ºi noapte la post, cu patrule ºi gãrzi naþionale, cu reprimarea instantanee a oricãrei tulburãri, cu pedepsirea rapidã a oricãrei samavolnicii, pentru cã altminteri nu se va putea trãi.

Sã revenim la modul triumfalist ºi comandat în care Michael Radu încheie actul de vînzare a þãrii: ,,Dacã ceva va ucide speranþa românilor de a fi

dupã care legile geneticii ºi-au spus cuvîntul ºi copilul a revenit la blazonul cromatic al familiei.

Mai apoi, cînd era adolescent, mi-a intrat în casã de zeci de ori: îl trimitea tatãl lui vitreg (maicã-sa nu l-a mai suportat pe fostul meu coleg de liceu, l-a pãrãsit ºi s-a recãsãtorit) sã le fac viaþa fericitã, mai precis sã le împrumut videocasete. Pe seceta aia, într-o vreme cînd n-aveai ce sã vezi la televizor, eu le-am fãcut un mare bine acestor oameni, oferindule, total dezinteresat, sute de filme minunate, în pofida deranjului permanent, a timpului pierdut, a unei tracasãri de care, ca scriitor, nu aveam nevoie. ªi au mai trecut niºte ani! Au venit evenimentele din decembrie 1989. Tatãl natural al copilului a ieºit din anonimatul mediocritãþii sale, a început sã se agite, a intrat în combinaþie cu tot felul de agenþi ºi mafioþi strãini, de la care stoarce mari sume de bani, pe scurt, s-a cãpãtuit! Feciorul, dupã el, ca balega sub viþel! Vechea familie nu mai avea ce sã-i ofere. ªi acum, începe nebunia! Fostul meu coleg de Facultate ºi-a asmuþit progenitura împotriva tuturor, inclusiv a mea. În douã cãrticele scrise la mîna stîngã, unde pluteºte uleiul rînced al analfabetismului ºi rãutãþii patologice, micuþul bou din landou mã înjurã ca la uºa cortului, culminînd cu afirmaþia ridicolã cã din pricina mea n-a intrat România în NATO! Din nefericire pentru firma „Tetea ºi Puradelul“, eu nici nu-i bag în seamã. „Vulturii nu mãnîncã muºte“ – sunã o maximã latinã. A-mi pune mintea cu un asemenea avorton e tot ceea ce aºteaptã detractorii mei. Prefer sã mi-l aduc aminte în vintre la maicã-sa, biata de ea, care n-are nici o vinã.

Sau, cine ºtie, poate cã dacã ar fi ridicat vreun dulap, l-ar fi lepãdat din vreme pe cel care i-a ruinat sãnãtatea ºi nervii. Românii au o vorbã genialã pentru ceea ce aº numi eu „clonarea lichelismului“: „Aºchia nu sare departe de trunchi“.

Tatã ºi fiu. Hienã ºi ºacal. Ar face orice pentru a fi bãgaþi în seamã, pentru a raporta stãpînilor care-i plãtesc cã au mai tulburat niºte ape, cã au mai demascat niºte comuniºti, securiºti, naþionaliºti etc., etc. Nu ajungea o singurã canalie, xeroxul Mamei Naturi a livrat ºi o copie. (va urma) acceptaþi în Europa, ca europeni, este delirul naþionalist, rromânismul verde – bucuria puerilã de a-i vedea pe saºi plecînd ºi ei cu opt secole de civilizaþie europeanã, ºi de a dori plecarea ungurilor - alt mileniu de civilizaþie pãrãsit. (…) Nu vrem sã ne vindem þara! ªi cei ce o strigau sînt la putere. Nu vrem boieri ºi nu vrem Apusul - ºi sînt la putere. Chestiunea este dacã vrea cineva sã «cumpere» România, cu Galaþi, Slatina, Copºa Micã ºi Piteºti?! Patriotismul deºãnþat, lãcomia teritorialã fãrã acoperire legalã, istoricã, geopoliticã, respingerea unei civilizaþii - de fapt, a civilizaþiei apusene în numele românismului stupid - toate sînt ameninþãri totale la adresa viitorului þãrii. (…) Votaþi FSN, Vatra sau România Mare – ºi învãþaþi tadjica!“. Eu ce aº putea adãuga la aºa ceva? Decît ceea ce le explicam prietenilor noºtri, Iosif Constantin Drãgan, Mitzura Arghezi ºi Grigore Vieru, la festivitãþile de decernare a premiilor: „Unii ne reproºeazã o anumitã vulgaritate de limbaj, care este realã, n-o contestãm. Dar credeþi oare cã nouã ne place sã ne aflãm în situaþia asta? ªtiþi de ce am coborît noi uneori ºtacheta ºi îi suduim pe unii ca la uºa cortului? Pentru a satisface mulþimile de români care fierb de mînie cînd vãd ce ordinari sînt unii, pentru a eºapa nervos toate aceste masse de oameni, care altminteri ar pune mîna pe ciomag ºi le-ar da la mir trãdãtorilor de Neam. Între Poporul Român ºi gaºca de vînzãtori ne aflãm noi, ca un tampon, care, prin limbajul nostru mai pitoresc, dãm satisfaþia cã cineva tot îi pedepseºte pe nemernici, mai ales cã Justiþia ºi alþi factori în drept habar n-au de ceea ce se întîmplã în jurul nostru. Asta e tot. Am putea face o revistã academicã, elevatã, dar nu asta aºteaptã lumea de la noi, ºi o asemenea gazetã de serã, care ar spune infractorului «domnule» ºi trãdãtorului «prea stimate», ar sucomba dupã cîteva numere, lumea ar simþi ºi ne-ar retrage încrederea!“.

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR („România Mare“, nr. din 17 ianuarie 1992)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 16 februarie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

În 1915, A. C. Cuza dãdea aceastã definiþie, valabilã, în mare parte, ºi astãzi: „Naþiunea este totalitatea indivizilor de acelaºi sînge, aºezaþi pe un pãmînt determinat, ca bazã necesarã a existenþei lor, avînd: acelaºi grai, pe care ei l-au format, acelaºi trecut, aceleaºi interese prezente, aceleaºi aspiraþii de viitor ºi alcãtuind, ca organism, aceeaºi putere, naþionalitatea creatoare a culturii umane care nu este, dar, decît produsul ei variat”. Iar Iuliu Maniu afirma, într-o conferinþã intitulatã Problema minoritãþilor, cîteva adevãruri care proiecteazã cele mai energizante fascicole de luminã asupra „despãrþirii apelor” la acea rãspîntie a Secolelor XIX ºi XX: „Ideea Naþionalã, idealul unitãþii naþionale, care a avut norocul sã gãseascã leagãnul cald în ocrotirea Piemontului ºi geniul conducãtor al lui Cavour, a cucerit inimile ºi minþile celor asupriþi ºi a zdrobit prejudecãþile interesate ale lumii învechite.

N-a putut sã reziste nici feudalismul austriac, nici imperialismul german, nici semi-teocratismul þarist, nici dominaþiunea de rasã ºi de clasã maghiarã mersului triumfãtor al acelei dreptãþi eterne, ce se numeºte Unitate Naþionalã. Ea este cea mai perfectã organizare omeneascã, pentru cã are la bazã unitatea limbii, obiceiurilor, gîndirii, tradiþiei, aspiraþiunilor, care caracterizeazã ºi constituiesc, în mod firesc, o Naþiune ºi cea mai perfectã organizare politicã, ce se numeºte Stat. (…) Poporul Românesc a fost aºezat de soartã aici, pe pãmîntul Daciei. (…) El nu poate sã-ºi dezvolte aceste însuºiri altundeva în mod firesc decît pe acest pãmînt. (…) Toate celelalte popoare au altundeva leagãnul lor, altundeva s-au format graiul, firea ºi cugetul lor”. Nu întîmplãtor, tocmai americanii încearcã sã impunã termenii de „naþiune europeanã”, pentru a nu mai fi singuri pe lume, atrãgîndu-ne ºi pe noi pe fãgaºul anevoios în care s-a nãscut „naþiunea americanã” (a nu se uita „Naºterea unei naþiuni”, filmul lui David Wark Griffith, din 1915). Acelora care spun cã noi, românii, n-am fi dobîndit sentimentul de naþiune decît în Secolul XIX, eu le rãspund cã l-am avut, de fapt, dintotdeauna, cel puþin de la Imperiul Asãneºtilor încoace.

Sã ne gîndim la „Unio trium nationum”, de la 1437, prin care ungurii, secuii ºi saºii se înverºunau sã ne elimine de la suprafaþa vieþii sociale ºi religioase; uite cã se opera cu conceptul de „naþiune” încã de atunci!

Cu ce ar fi fost mai îndreptãþite la statutul de „naþiune” niºte populaþii pe care nu le-aº numi recepte, ci recente?

La fel, se poate glossa pe marginea ideii de „patrie”. În 1988 am purtat o polemicã – de altfel civilizatã, nici nu se putea altfel în acea vreme – cu un distins filolog, Gh. Bulgãr. El publicase un Dicþionar de neologisme, în care nu micã mi-a fost mirarea sã constat cã era trecut ºi cuvîntul Patrie. Am tresãrit, neplãcut surprins. Mi-am exprimat uimirea într-un articol, pe care l-am publicat în revista „Sãptãmîna” – de departe, cea mai curajoasã tribunã de luptã naþionalã din acea perioadã.

Argumentul meu se baza pe un raþionament pe cît de simplu, pe atît de logic: la români, Patria n-are cum sã fie un cuvînt nou (neologism) pentru cã, încã din zorii prezenþei romane pe aceste meleaguri, þãranii au întîlnit ºi au folosit epigrafia coloniºtilor, în care, nu de puþine ori, figura cuvîntul Patrie (nu era Traian numit „Pater Patriae”?). Pînã ºi „popa” vine în românã din limba latinã (deºi are o mai veche rãdãcinã greacã), însemnînd „sacrificator”. Chiar ºi „tovar㺔 tot din latinã ne parvine, de la „tovar” = „sarcinã, povarã”. Pentru a fi sigur, l-am întrebat pe venerabilul filolog N. Mihãescu (fost student al lui N. Iorga, care i-a prefaþat prima carte) în ce text ºi cînd anume apare în cultura noastrã scrisã cuvîntul Patrie. Amicul meu l-a întrebat, la rîndul lui, pe Al. Graur, care avea sã ne lãmureascã: apare în Biblia lui ªerban Cantacuzino, la 1688. Aºa cã nici epigrafic, nici filologic nu se susþinea teza cã Patrie ar fi un cuvînt nou intrat în limba românã, alãturi, de pildã, de video, sau laser, sau rock-and-roll. Lumea care se respectã e atentã la fiecare cuvînt. Sã ne amintim ce proteste a lansat Grecia atunci cînd, pe ruinele Iugoslaviei, a apãrut micul stat macedonean; dupã luni de zile de notificãri, reclamaþii ºi conciliabule s-a ajuns la formula prolixã Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei (pãstrînd proporþiile, e ca ºi cum s-ar zice Fosta Republicã Sovieticã a Moldovei, sau a Lituaniei, sau a Ucrainei).

Apropo de cuvinte: cît respect impune numele Marathon, datoritã eroismului soldatului care aleargã peste 42 de kilometri ca sã anunþe victoria Atenei, dar ºi din pricina aurei de legendã a Antichitãþii – însã puþinã lume ºtie cã el, acest cuvînt greu ºi generator de tot felul de combinaþii toponimice ºi sportive, înseamnã la origine, în greaca veche, ...mãrar! Da, acea

bãtãlie dintre grecii lui Miltiade ºi persanii lui Darius, din anul 490 î.Chr., a avut loc într-un cîmp de mãrar!

La fel de interesant e ºi cuvîntul amazoanã, desprins tot din civilizaþia Greciei antice: el provine din a–mazos, adicã „fãrã sîn“, fiindcã femeilor luptãtoare din acest „ordin” li se ardea sînul drept, încã din copilãrie, pentru a nu le stînjeni la tragerea cu arcul. „Arheologia semanticã”, repet, e un izvor nesecat. Nui de mirare cã grecii sînt atît de sensibili. Însuºi numele de Iugoslavia s-a impus greu ºi a dispãrut greu: astãzi, prea puþinã lume ºtie cã federaþia respectivã, înfiinþatã

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (3) în toamna anului 1918, a purtat, timp de 11 ani, pînã în 1929, denumirea foarte complicatã Regatul Sîrbilor, Croaþilor ºi Slovenilor (RSCS) – pentru ca abia apoi sã se scrie, în documente, Iugoslavia. La fel ºi noi, trebuie sã lãmurim, o datã pentru totdeauna, originea denumirii Ardeal. Existã indicii clare cã termenul de Ardeal este cu mult mai vechi decît îºi pot imagina ungurii – el se gãseºte la scriitorul grec Pausanias („Ardalos”), dar ºi la scriitorul latin Stephanus de Urbinus („Ardales”), figurînd ºi într-o scrisoare a regelui khazar Ioan cãtre rabinul Chasdai („Þara Ardil”). Un tablou sinoptic gãsim în lucrarea Ardealul, pãmînt ºi cuvînt românesc, de Paul Lazãr Tonciulescu: „«Ardeal» ºi grecul «Ardalos», cu toate variantele sale, aparþin de tulpina sanscritã «ardh», cu semnificaþia «ridicat». El se trage din latinescul «ardos», vechea irlandezã «ardda», amîndouã cu înþelesul «înalt», «ridicat». Din acest trunchi ne sînt rãmase nume proprii în Ardeal, ca ºi în toatã Europa. (…) În restul Europei: Arduzel, comunã în Basarabia; Ardenni, munþi în Franþa; Ardon, localitate în Elveþia; Ardion, vîrf de munte în Dalmaþia (de aici numele poporului «Ardiaei», la Strabo); Ardelica, vechi oraº în Gardasee; Ardobrica, vechi oraº în Spania; Ardez (Ardezzo), localitate în Engandin; Ardetzen, munte în Feldkirch; Ardea, vechi oraº în Italia; Ardenno comunã în Elveþia”. Rãdãcinile indo-europene ale topografiei sînt o sursã nesecatã de cunoaºtere. Priviþi, de pildã, similitudinea aproape totalã dintre numele statului indian Bihar ºi numele zonei româneºti Biharea, sau al judeþului Bihor. Existã Arad în România, dar existã Arad ºi în Israel. Avem o Mînãstire Secu, dar numele acesta provine de la o aºezare consemnatã în Vechiul Testament. La fel se poate vorbi despre Deva, pe care o întîlnim ºi în România, ºi în Scoþia. În România sînt mai multe localitãþi cu numele Aita (Aita Micã, Aita Medie, Aita Seacã, toate în judeþul Covasna). De unde vine acest nume rar? Este vorba despre zeitatea etruscã Aita (omologul lui Hades, la greci), nume pe care intuiesc cã l-au adus în Dacia legiunile romane – e încã o dovadã a colonizãrii Daciei ºi, în special, a Transilvaniei de cãtre Roma. Exemplele sînt mult mai numeroase ºi toate confirmã un fond ancestral comun.

Lumea româneascã la „încastrarea” veacurilor XIX ºi XX era o lume a Gulliverilor. A uriaºilor. Ajunge sã enumerãm numele „marilor clasici” ºi vom înþelege de ce s-a spus cã atunci Dumnezeu a umblat pe jos.

Adevãrul este cã tot ce era mai important s-a întîmplat pînã la 1889, anul morþii lui Eminescu. Au urmat 25 de ani (1889–1914) care au rãmas în cronici mai puþin prin operele culturale ºi mai mult prin faptul cã atunci s-au nãscut cei care aveau sã ducã civilizaþia româneascã pe culmi: Lucian Blaga (1895), George Cãlinescu (1899), Mircea Eliade (1907), Eugen Ionescu (1909), Emil Cioran (1911), George Emil Palade (1912). În general, a fost o vreme destul de paºnicã atît, în România, cît ºi în Europa. Eminescu moare cu minþile rãtãcite, aidoma lui Hölderlin (înaintea lui) ºi a lui Nietzsche (dupã el). Dar a fost el, oare, cu adevãrat nebun? Acel strigãt sfîºietor, din iunie 1883, de la baia comunalã, „Ajutooor!”, relatat de un singur martor, era expresia bolii – sau poate doar a uzurii, la începutul unei veri caniculare, cînd biata fiinþã umanã mai ºi clacheazã? ªi cîtã corectitudine avea nevasta lui Ioan Slavici (doamna Szöke!), atunci cînd îi scria lui Titu Maiorescu, plîngîndu-se cã nu ºtie ce sã mai facã, vezi Doamne, cu dl. Eminescu? Pãrerea mea este cã Eminescu n-a fost nebun – el a fost înne-

bunit, deliberat, prin tratamente voit greºite (abuz de mercur), fiindcã devenise insuportabil pentru oligarhia liberalã ºi pãtura superpusã alogenã. În acea vreme, metalele astea periculoase fãceau ravagii; aflîndu-mã, în aprilie 2000, în casa unde s-a nãscut Beethoven (Bonn), muzeografa, mai informatã decît orice biograf, mi-a relatat cã marele compozitor a murit din cauza intoxicaþiei cu plumb, afecþiune gravã, care se numeºte saturnism; mai concret spus, hrana lui consta, aproape în exclusivitate, în peºte din Dunãre, care, la rîndul lui, era contaminat de plumbul reþelelor de canalizare ale metropolei, ceea ce i-a distrus compozitorului organele interne. Aºa ºi cu mercurul lui Eminescu: i-a ruinat pereþii inimii, ficatul ºi creierul (s-a stabilit la autopsie cã avea scoarþa cerebralã foarte îngroºatã). Cu un secol înainte, Casanova se vindecase de nu mai puþin de 4 ori de sifilis, în condiþiile medicinii rudimentare a veacului XVIII, murind la 73 de ani – ºi nu se putea vindeca Eminescu?

Dar a fost el, oare, bolnav, cu adevãrat, de sifilis? Atunci de ce n-a fost contaminatã ºi Veronica Micle, femeie care, dupã cum se ºtie, n-a prea fost uºã de bisericã ºi ar fi putut sã-l îmbolnãveascã, de pildã, ºi pe Caragiale? Indiferent care a fost situaþia, Eminescu a mai apucat sã scrie o strofã, cu puþin timp înainte de moarte, care mi se pare fantasticã ºi am senzaþia cã, prin repetarea acestui „psalm”, un om se poate mistui, prin combustie internã, pînã la scrum: „Atîta foc, atîta aur/ ªi-atîtea lucruri sfinte/ Peste-ntunericul vieþii/ Ai revãrsat, Pãrinte…“.

Astãzi, conteazã mai puþin cauzele reale care au condus la ieºirea de pe orbita normalã a Poetului Naþional. Esenþial este cã Eminescu ºi cu minþile rãtãcite a fost infinit mai important decît prigonitorii lui de atunci ºi de acum. În septembrie 1886, Eminescu tulburã, prin atitudinea lui violentã, spectacolul cu piesa Veneþiana, de la Teatrul Naþional din Iaºi; a fost arestat ºi dus, pe sus, la sectorul I al Poliþiei Iaºi. Dupã mai bine de 100 de ani, un agitator pe nume Elie Wiesel, scriitor lipsit de talent, dar plin de ifose, provoacã ºi el un scandal, la acelaºi Teatru Naþional din Iaºi, insultînd în chip nepermis demnitatea Poporului Român. O femeie din asistenþã îl apostrofeazã, pe bunã dreptate, dar persoana dusã cu forþa, la Poliþie, n-a fost provocatorul de meserie, ci românca. ªi atunci, stai sã te întrebi: în 100 de ani, þara asta a progresat, sau a regresat? Chiar sîntem blestemaþi sã ne facã ordine, alþii, în toate epocile? De ce-a ajuns þara asta bãtaia de joc a tuturor impostorilor? Vorba scriitorului Fãnuº Neagu pe un post de Televiziune: „America ne înjurã. Drepþi! Israelul ne înjurã. Drepþi!” În 1877, România devenise independentã. O etapã necesarã în procesul consolidãrii statelor. Acelora care afirmã cã ideea de rãzboi trebuie respinsã, cu orice preþ, le-aº pune o întrebare: putea evita România sã intre în rãzboiul ruso-turc de la 1877–1878? Nu putea. Sau, fireºte, putea, dar cu urmãri grele, incalculabile, pentru viitorul ei. Epopeea Rãzboiului de Independenþã a maturizat, brusc, lumea româneascã, de pe ambii versanþi ai Carpaþilor. A fost un ºoc teribil, sã treci, într-o singurã noapte, de la bãtaia cu flori de la ªosea, la bãtaia tunului de la Calafat! Interesant este cum s-a reflectat epocalul eveniment în lumea… copiilor! Nicolae Iorga îºi aminteºte cã, la 28 noiembrie 1877, mama lui (care avea un nume atît de rar ºi de frumos, Zulnia, rezonant cu numele mamei lui Nicolae Bãlcescu, Zinca, ambele cuvinte zornãind ca niºte bijuterii de aur!) a dat nãvalã în casã ºi a strigat: „A cãzut Plevna!” Viitorul savant avea puþin mai mult de 6 ani. ªi în familia Brãtienilor s-au petrecut scene demne de memorat, istorisite de Sextil Puºcariu: „Cluj, 27 II 1927. D-na Sabina Cantacuzino îmi povesteºte cîteva amintiri din timpul rãzboiului de la 1877. Ea e fata lui Ion Brãtianu ºi avea pe atunci 13 ani, Ionel vreo 12, Vintilã vreo 9.

Ea cu Ionel descifrau adesea depeºele cifrate ale tatãlui lor ºi erau atît de pãtrunºi de importanþa misiunii lor ºi atît de mîndri de încrederea ce li se da, încît nici mãcar mamei lor sau unul altuia nu-ºi comunicau conþinutul telegramelor. Cînd s-a fãcut trecerea Dunãrii, au petrecut o noapte de griji, pe care copiii au ºtiut-o abia a doua zi dimineaþa, cînd tatãl lor le apãru… albit la pãr!

Cînd a venit ºtirea declarãrii Independenþei, fiecare dintre copii a reacþionat faþã de aceastã veste mult doritã în felul sãu: Sabina, care învãþa geografia, a zis: «Deacum încolo, România nu va mai fi însemnatã pe hartã cu galben, ca Turcia!». Ionel, mai romantic: «Semiluna nu va mai figura în stema noastrã». Vintilã, care învãþa franþuzeºte, dar nu ºtia încã bine aceastã limbã: «Nous ne payerons plus des argents aux Turcs!»”. Viitorul ministru de Finanþe se întrezãrea de mic copil! (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 16 februarie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (45) Nava spaþialã a lui Hamilton (2) Republicînd ºtirea despre viþelul rãpit, Ben întocmise scrisoarea pentru a informa cã Hamilton ºi tatãl acestuia, care inventaserã toatã istoria, erau încîntaþi sã descopere cã evenimentul fusese preluat de marile ziare de la New York pînã la Berlin. Alertat de Rickard, Clark a cãutat noi informaþii - ºi le-a aflat de la doamna Donna Steeby, din Wichita, Kansas. Mama acesteia, în vîrstã de 93 de ani, pe nume Ethel L. Shaw, vizitase casa Hamilton „în acea dupã-amiaza frumoasã”, pe atunci fiind doar o copilã. Conform spuselor ei, cînd s-a întors din oraº, domnul Hamilton a rostit: „Mamã, am nãscocit o poveste pe cinste, le-am spus-o bãieþilor din oraº ºi o sã aparã în «Advocate» la sfîrºitul sãptãmînii”.

A reieºit cã Hamilton fusese membru al unui club de mincinoºi, denumit „Anania”. Povestea lui Hamilton nu doar le întrecea celelalte scorneli, dar îi convinsese pe zece din prietenii lui (respectabili) sã semneze o declaraþie sub jurãmînt cã vor atesta veridicitatea spuselor sale. Nici nu-i de mirare cã Hamilton (care a murit în 1912) fusese aºa de încîntat - ºi nu ne îndoim cã ar fi fost ºi mai încîntat sã afle cã farsa lui a supravieþuit trei sferturi de secol înainte de a fi demascatã...

Minciunile lui Mussolini (1) Lider fascist al Italiei timp de douãzeci ºi trei de ani, Benito Mussolini (1883-1945) a considerat cã propaganda (aceasta însemnînd farse ºi minciuni) reprezenta esenþa puterii pe care el o deþinea. Umplîndu-ºi publicul cu „armate de aplauze” care sã provoace entuziasmul de massã necesar, principala lui problemã era faptul cã lãsa fantezia sã înlocuiascã realitatea.

Pregãtindu-se pentru intrarea Italiei în cel de-al II-lea rãzboi mondial, la 21 aprilie 1940 îl

însãrcineazã pe purtãtorul lui de cuvînt, Virgion Gayda, sã declare: „Întreaga zonã mediteraneanã s-a aflat sub controlul forþelor navale ºi aeriene italiene...”. Nu era deloc adevãrat. El i-a spus lui Hitler cã peste opt milioane de soldaþi ºi ºaptezeci de divizii sînt disponibile ºi cã Italia poate produce dublul acestei cifre, dacã Germania o ajutã cu echipamentul. Dar Italia nu putea aºa ceva. Numãrul real era de un milion de soldaþi ºi mai puþin de douãzeci de divizii.

Mussolini vorbea de opt milioane de baionete; de fapt, Italia nu dispunea nici de baionetele necesare celor 1,3 milioane de carabine existente la momentul respectiv. Insinuînd cã deþine trei divizii cuirasate, inclusiv tancuri de douãzeci ºi cinci de tone fiecare, cu un design avansat, Benito spunea adevãrul - doar în imaginaþia sa. Cel mai puternic echipament blindat mobil pe care îl deþinea Italia era constituit din autovehicule cuirasate de 3,5 tone, achiziþionate de la britanici, înarmate doar cu mitraliere, iar blindajul era atît de subþire încît ºi armele mici de foc îl puteau penetra. Cît priveºte cele 8.530 de avioane de rãzboi italieneºti, ºi aici era vorba de un calcul greºit: Italia avea doar 454 de bombardiere ºi 129 de avioane de vînãtoare. Marina Italiei avea întradevãr opt nave de rãzboi ºi cea mai mare flotã de submarine din lume în 1939, dar navele de rãzboi fuseserã construite în mare vitezã, în detrimentul protecþiei blindate ºi al razei de acþiune, în timp ce submarinele s-au dovedit inutile, fiind prea lente pentru a se scufunda la timp. Numai douã nave de rãzboi au fost implicate vreodatã într-un conflict, dincolo de coasta Calabriei, la 9 iulie 1940. Bãtãlia a durat doar cîteva minute, dar Mussolini le-a spus germanilor cã fusese distrusã jumãtate din marina britanicã aflatã în Mediterana. Ulterior, ºefii aviaþiei italiene rivale au pretins cã „nici mãcar un foc tras de aceste nave de rãzboi, extrem de costisitoare, nu a atins inamicul pe parcursul întregului rãzboi”. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Primele numere naturale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10

11

ORIZONTAL: 1) „Gigantul“ din Rodos, una dintre cele 7 minuni ale lumii (neart) – Caracteristic.

2) Practicã îndelungatã – Deosebit de mici. 3) A produce suferinþe – Îngrijit de femei. 4) Tãrie la greci – Centrul unui cerc! – Par în vii. 5) 1/9 (pl.) – Concurenþi. 6) Pãtrat lucrat – Fost – Lipsit de strãlucire (fig.). 7) Imprecis conturat. 8) Intrã în comunã – Proptele. 9) Niºte migratori... zgîrciþi – Stofã din Rabat! 10) Iubit de mãmica – Sentiment nevinovat.

11) Prezente la cursuri – Literã cursivã.

VERTICAL: 1) Pe capul învingãtorilor – Rezultatul operaþiilor 0+1 x (2+3) x 4 x 5. 2) În centrul unei poze! – Plantã ornamentalã cu flori roºii sau albastre – Adrian Pãunescu. 3) Cutie mare din scînduri – Þãri. 4) For mondial – Final ºahist – ªase la latinã. 5) Afluent al Mureºului – Copaci fãrã vîrf!

6) Tras în piept – Prinþ în deºert. 7) A lãmuri. 8) În timp! – Acum! – Diftong latin – Uºile de la dulap!

9) Divan stricat (2 cuv.) – Unitãþi de cîmp.

10) Fantasticã – Pãrintele calculatoarelor. 11) Mamifer rozãtor din America de Sud, asemãnãtor cu veveriþa – Trasã de urechi.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului din nr. trecut „JUCAÞI ªAH?“: 1) PIONI – NEBUN. 2) ARTERA – DAME. 3) TURA – RO – L – G. 4) RA – ICONITA. 5) CIVICA – UZAT. 6) A – ANONIMA – I. 7) IC – ES – TI – SV. 8) ROCADA – IP. 9) MUTARE – ARIN. 10) ADITIVITATE. 11) TECI – AMANET. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.