Romania mare, nr 1426

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Pentru cel care se zbate între viaþã ºi moarte, sora medicalã e ultimul chip de om de pe Pãmînt ºi primul chip de înger din Rai.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Ipocriþi din toate partidele, cereþi-i iertare lui Vadim!

Motto: „Te poþi împodobi cu penele altuia, dar nu poþi zbura cu ele”.

(Lucian Blaga) Felul în care românii îºi aleg, de aproape 30 de ani, conducãtorii ºi reprezentanþii este o ruºine. În paralel, de cîte ori le e mai greu, românii au o vorbã – „ne meritãm soarta”. Poate exista o explicaþie logicã ºi coerentã a avalanºei de manifestaþii, cu participãri record, imediat dupã un tur electoral în care s-a înregistrat un alt record, cel al minimei participãri? Sigur, nu mã refer la variantele Sörös, Deep State sau Moscova, fiecare avînd partea lor de argumentaþie - dar nu pentru cei care participã! Nici pentru cei care îi aprobã! O categorie importantã de români nu are în cap decît „hoþii”, „justiþie” alias puºcãrie, „jos comunismul”, „pericolul rus”, „UE” ºi „SUA”. Bun, te întrebi de ce nu s-au dus la vot? Spun cã nu au avut cu cine sã voteze, dar primesc în rîndurile lor reprezentanþi ai unor partide... dar pe care nu le-au votat la alegeri! Rãspunsul este: de stupizi, citîndu-l pe Brucan, apostolul democraþiei, atît în epoca lui Stalin, cît ºi a NATO-istului Pro TV. Demo-craþie? Nu, demo-cretinãþie!

De partea cealaltã, avem o cvasipermanentã majoritate votantã, mînatã de o idee principalã - sîntem cel mai mare, cel mai serios partid. O idee falsã, pentru cã a fi mare nu înseamnã nici a fi serios - ºi nici a fi partid! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Întoarcerea la Biblie (1) Stimaþi ascultãtori, astãzi n-am sã vã þin un discurs politic. Astãzi e ziua mea de naºtere. Nu mi-am serbat-o niciodatã, de cînd mã ºtiu, fiindcã o aniversare nu mi se pare deloc un prilej de bucurie, ci unul de întristare – a mai trecut un an, îmbãtrînim, îmbãtrînim ºi tot nu înþelegem prea bine de ce ne-a trimis Dumnezeu în aceastã vale a plîngerii. Iatã de ce, la ora la care vã vorbesc, eu stau acasã, cu familia mea, cu cele douã fetiþe pe care mi le-a dãruit Tatãl Ceresc ºi prin mijlocirea cãrora nu numai cã redescopãr, eu însumi, bucuriile primare ale copilãriei, dar pricep care sînt nevoile reale ale copiilor acestei þãri, în epoca pe care o trãim. Un proverb vechi spune despre copii cã ,,Cine are, sã-i trãiascã – cine nu, sã nu-ºi doreascã!”

Ba sã-ºi doreascã, afirm eu, fiindcã nimic nu e mai minunat decît sã dai viaþã din viaþa ta, sã creºti ºi sã formezi un pui de om, care sã perpetueze miracolul existenþei ºi sã contribuie la micºorarea suferinþei pe aceastã Planetã formatã pe sfert din pãmînt ºi pe trei sferturi din lacrimi. Deºi anul 2003 încã nu s-a încheiat, încerc, totuºi, la aceastã modestã aniversare a mea sã fac un bilanþ. A fost un an bun, de muncã susþinutã ºi de satisfacþii. Continuînd eforturile începute cu 1 an înainte, în 2003, mi-am pregãtit ºi mi-am dat restul examenelor pentru Doctoratul în Istorie, pe care l-am susþinut la Universitatea din Craiova, cu o tezã despre fãurirea României Mari. Sincer sã fiu, nu credeam, vreodatã, cã voi ajunge… Doctor în România Mare, dacã pot sã spun aºa! Un simplu soldat care a murit în tranºeele primului rãzboi mondial, pentru îndeplinirea acestui ideal strãbun, valoreazã mai mult decît toþi comentatorii la un loc, inclusiv eu.

Am muncit pentru acest doctorat timp de 2 ani încheiaþi, uneori cîte 14-15 ore pe zi, utilizînd, de multe ori, lupa cercetãtorului pentru descifrarea unor texte vechi, pe care le-am redat circuitului ºtiinþific ºi le-am pus la dispoziþia tuturor celor interesaþi. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (28 noiembrie 2003, fragmente din acest text au fost citite la postul Radio România)

Cazinoul din Constanþa, iarna

Distihuri Doar cîþiva oameni sfinþi care se roagã Þin în spinarea lor Planeta-ntreagã. * * * Nu strînge Pomul de Crãciun, nu încã Vreau sã mai stau sub vraja lui adîncã. * * * Spun zilnic sufletului meu: Întoarce-te la Dumnezeu! * * * Cînd Te simþi mai singur ºi Îþi e mai greu Pune-Þi capul, Doamne, ºi pe pieptul meu… * * * Ca o lãmîie veche te-ai fãcut Tu, om rãpus de cancer. Te sãrut. * * * Nu mã prigoniþi Ca sã nu muriþi! * * * Puii mei, copiii mei Tare sunteþi mititei… * * * Tu, om pãcãtos: Înapoi, la Christos! * * * Eu nu mã tem ºi merg cu fruntea sus Cãci viaþa mea e plinã de Isus… * * * Ce greu mã trezesc dimineaþa!

Mi-e limba amarã ca viaþa… * * * Aud cum cîntã îngerii departe: Numai cei morþi nu se mai tem de moarte…

CORNELIU VADIM TUDOR

Eminescu, poetul nepereche, poetul naþional

Cetatea Eternã – Roma

Gardieni de nãdejde ai sãnãtãþii

Pagina 4

Paginile 12-13

Pagina 14

NR. 1426 z ANUL XXIX z VINERI 19 IANUARIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 19 ianuarie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Am intrat în Postul Crãciunului Povestea adevãratã a iubirii nebune dintre Johanna Hoffman ºi Ticu Dumitrescu Pe uliþa þigãneascã/ Trece-o ºatrã româneascã Dl. deputat ªtefan Cazimir a intonat marºul revoluþionar „Suflecatã pîn’ la brîu” A luat fiinþã un nou partid politic: UDMRPAC Necrologul revistei Zig-Zag...

Cadavrul lui Lenin la licitaþie!

PARTEA I La 15 noiembrie 1868 s-a nãscut marele savant Emil Racoviþã, explorator al Antarcticii, creatorul unei noi ºtiinþe: biospeologia. Puþinã lume ºtie cã sobrul dascãl era un om cu mult umor. În aprilie 1928, pe cînd se afla în funcþia de preºedinte al Academiei Române, el a þinut discursul inaugural la Congresul Naturaliºtilor, gãzduit la Cluj. Ei bine, din acest discurs fie-ne îngãduit sã desprindem o intîmplare cu haz: „Despre întîiul mare naturalist pe care l-am avut noi ºi om de mare valoare, Grigore Cobãlcescu, se povesteau urmãtoarele încã de pe cînd eram elev la Institutele Unite din Iaºi. În redingota neagrã, colbãitã, cu joben pe cap ºi cu opinci în picioare, în arºiþa de soare, Cobalcescu scurmã cu ciocanul geologic întrun ogor; din cînd în cînd se pleacã, culege ceva ºi-o bagã în buzunare. Deodatã, îi rãsunã în spate vocea lãtãreaþã ºi domoalã a rãzeºului moldovean: «Da ci cauþi acolo dunieta?» – «Caut fosile, omule!» – «Cauþi fasole? D-apoi pentru dunieta le-am sãmãnat eu?! Hai, ºterge-o de-aici!» (aici se pot adãogi cîteva blagoslovenii naþionale)”. Un caz oarecum asemãnãtor 1-a avut ca protagonist pe un alt mare savant, Nicolae Iorga. Personal, cunosc întîmplarea de la un fost student de-al lui, Victor Iliescu. Profesorul angajase la Vãlenii de Munte un nou administrator, fãrã a se cunoaºte la faþã unul pe altul. Într-o dupã-amiazã de varã, Iorga îºi însoþea oaspeþii români ºi strãini prin lanul de porumb, mîndru nevoie mare de performanþele de agricultor pe care le obþinuse pe micul petic de pãmînt din jurul Universitãþii Populare. Pentru cei care n-au idee, trebuie sã spun cã Iorga era de o staturã impresionantã, cam la 1,95 m. Nu vã zic cã-i vede administratorul în lanul de porumb, adicã numai busturile lor?! Drept pentru care se oþãrãºte la ei cu vorbele: „Mã, dracilor, ia ieºiþi voi afarã din porumbiºte, cã vã altoiesc! ªi tu, ãla cãlare, n-ai minte deloc, ce cauþi în averea omului, vezi cã acuºica vine profesorul ºi-o sã dai în brînci cu cal cu tot!”. Am pomenit de ziua de 15 noiembrie, care mai are o semnificaþie: acum începe Postul Crãciunului! Pentru poporul român, el a început, totuºi, ceva mai devreme, cam de pe 1a Paºti... În continuare, se debiteazã afirmaþii deplasate (ca sã nu zicem mai mult) despre Partidul România Mare. Simpaticul nostru fost premiant al revistei, dl. Radu Ceontea, afirmã la televiziune cã se tot fac speculaþii privind o alianþã a P.U.N.R. cu P.R.M. sau cu P.S.M. Nu ºtim dacã dl. Ilie Verdeþ i-o fi propus ceva tînãrului politician, dar noi sigur nu i-am propus nici un fel de cartel, nici un fel de alianþã. Cît despre fraza „dacã nu au putut sã ne cumpere, unii încearcã sã ne vîndã” – ni se pare ridicolã ºi tendenþioasã. Nu vrem sã polemizãm cu dl. Ceontea, persoana particularã a domniei-sale ne lasã indiferenþi, noi l-am premiat ºi l-am apãrat pentru ideea de Vatrã Româneascã ºi de unitate. Dacã nu-i face plãcere, nui nici o pagubã, atîta îl duce mintea, atîta face. Îl rugãm, totuºi, sã nu mai dea telefoane injurioase de ameninþare la revista noastrã, pentru cã e pãcat: aºa un pictor naiv, cu o pãlãrie aºa de mare, sã vorbeascã aºa de urît! Ce-ar zice alegãtorii domniei-sale dacã am reproduce cuvintele murdare pe care le-a rostogolit în urechile redactorilor noºtri? Hai sã fim noi mai înþelepþi decît dumnealui ºi sã punem totul pe seama orgoliului copilãresc de a fi el, ºi numai el stegarul absolut al miºcãrii naþionale... Afirmaþii la fel de necugetate face ºi „Cotidianul” d-lui Ion Raþiu, sub titlul „România Mare fãrã colegi”. Acolo se afirmã cã am fãcut o tentativã eºuatã de a intra în componenþa Uniunii Stîngii Democrate, alãturi de P.S.M., P.S.D. ºi alte formaþiuni. Nu intrãm în amãnunte, ºi nici explicaþii nu vom da acestor pescuitori de galoºi scîlciaþi. Pe cititorii noºtri loiali îi vom informa însã cã n-am fãcut nici un demers sã intrãm în nici o alianþã, ba

chiar în Cuvîntarea rostitã la prima Conferinþã pe þarã a Partidului România Mare, preºedintele acestui organism a rostit limpede (text publicat ulterior) cã e prematur sã ne gîndim la carteluri ºi alianþe electorale. Atunci de unde pleacã toate aceste dezinformãri? De la aceeaºi echipã de zgomote, care vrea cu tot dinadinsul sã ne prezinte ca pe niºte indivizi veºnic cu mîna întinsã, goniþi de pe la tratative, pedepsiþi, scoºi în afara legii etc. Nu le vom face aceste plãceri, ne vom urma drumul nostru de mîndrie ºi rãbdare. A fost elucidat misterul iubirii nebune dintre Johanna Hoffman ºi Ticu Dumitrescu. Dupã cum ºtiþi, în urmã cu vreo 10 zile, reporterul TV Tudor Barbu a dezvãluit populaþiei cîteva amãnunte despre recluziunea veche de peste 20 de ani în care s-a închis tînãra fatã, pe motiv cã pãrinþii n-au lãsat-o sã se mãrite cu omul iubit. Numai la nemþi se putea întîmpla aºa ceva, pe la mijlocul veacului trecut a mai fost un caz, copilul-lup Gaspar Hauser, închis într-un beci. Aºa cã ºi nemþii noºtri, în frunte cu Johanna, au trãit o întîmplare asemãnãtoare, care are în plus faþã de povestea copilului-lup avantajul cã s-a nãscut din iubire, ca la Mayerling, vorba aceluiaºi inimos reporter. Acum, misterul s-a elucidat pe deplin.

Luîndu-ºi inima în dinþi, Alcibiade s-a deplasat la coliba cu pricina, a aflat cã Johanna nu deschide decît la un anumit cod al maicã-sii (aia bate în uºã de trei ori jumate, dã un ºut cu spatele, apoi piuie scurt ca cloºca ºi din nou bate în oberlicht cu urechea stîngã). A fost destul de greu pentru sãracul Alcibiade sã înveþe toate miºcãrile astea, dar pînã la urmã a izbutit. Numai cã n-a reuºit s-o pãcãleascã pe Johanna, aºa cã a avut loc urmãtorul dialog prin uºã, ca în „Capra cu trei iezi”: Alcibiade (cu voce prefãcutã): Johanna, sînt eu, mãta!

Johanna: Tu nu eºti mama, hoþule, eºti bivolul ãla de scrie la „România Mare”! Mama e bunã, e blîndã, cînd dã ea cu urechea în uºã îi þiuie timpanul douã ore.

Alcibiade: Bine, nu sînt mãta, m-ai ghicit, sînt taicã-tu.

Mã laºi sã intru? Johanna: Nixt, vax, schweine-hunde (acesta e titlul unui duios lied german. În traducere „Porc de cîine” – n.r.). Nu eºti tata, ãla-i beat mort la ora asta, s-a întîlnit cu unul cu care a fost în puºcãrie, Gelu Voican, din comuna Clitoreºtii din Deal (Dealul Mitropoliei – n.r.), îi gãseºti la birtul „Senator la oi m-aº duce!”. Alcibiade: Bine, fata moºului, fie cum spui tu. Dar de ce te-ai închis în casã? Johanna: Da’ nu m-am închis deloc, s-a blocat clanþa. Alcibiade: De ce n-o spargi? Johanna: Ce, sînt proastã? Ce sã fac afarã? Nu vezi ce nasol e?! Alcibiade: Deci nu-i adevãrat cã te-ai baricadat din pricina pãrinþilor, care nu te-au lãsat sã te mãriþi cu omul iubit? Johanna: Dom’le, uite care-i treaba, ce mã tot descoºi atîta? Nai cu ce sã-þi vinzi revista? Ai terminat cu ungurii ºi acum te iei de nemþi? Alcibiade: Mãi, femeie, tu nu înþelegi cã întreaga þarã aºteaptã amãnunte despre povestea vieþii tale? Nu mai fã atîta pe zbanghia cã acuº aduc paraºutiºtii de la Televiziune, sã intre pe hornul casei. Johanna: Da, l-am iubit pe Ticã...

Alcibiade: Pe Ticã sau pe Ticu? Johanna: Tot un drac.

Pe el în acte îl cheamã Ticu Dumitrescu, dar eu îl alintam cu diminutivul Ticã. Alcibiade: ªi el cum îþi zicea? Johanna: El îmi zicea cã n-are lovele, altceva nu ºtia. Alcibiade: Cum v-aþi cunoscut? Johanna: Aaa, a fost o poveste ca-n filme. Ce Monte Cristo? Ce ªobolanii Roºii? Era prin 1965. Tocmai ieºeau ultimii deþinuþi politici. Dar Ticã, bãiat curajos, n-a mai avut rãbdare. Timp de ºapte ani a sãpat cu o linguriþã pe sub pamînt un tunel care pleca de sub puºcãria de la Aiud ºi ajungea, unde credeþi? Alcibiade: Ajungea sub puºcãria de la Jilava! Johanna: Nu, nici chiar aºa.

Ajungea chiar sub casa noastrã! Vã daþi seama? Din Transilvania pînã în Moldova, pe sub munþi, pe sub ape! Alcibiade: A sãpat el milioane de tone de pãmînt numai cu o linguriþã? Johanna: Nu, s-a ajutat ºi cu un blacheu, ce scobea cu blacheul cãra cu linguriþa, ºi tot

„ROMÂNIA MARE“

aºa, cã avea experienþã de la Bumbeºti-Livezeni.

Alcibiade: Formidabil, într-adevãr! ªi n-a fost periculos? Johanna: Ba da, a fost foarte periculos! În clipa în care a ajuns sub duºumeaua noastrã, noi stãteam la masã. ªi, deodatã, hop, ne pomenim cã se ridicã masa. Se zgîlþîie, face urît de tot. Atunci sorumea, care e spiritistã, a zis: „A-nviat Hitler, îl cunosc dupã miºcãri! Pupa-i-aº guriþa lui!”. Alcibiade: ªi cum arãta deþinutul? Johanna: Cum sã arate, nenorocitul?!

Ca vai de lume! Era negru de sus pînã jos, cã trecuse ºi prin niºte zãcãminte de petrol ºi cãrbune, am crezut la început cã-i ãla, zi sã-i zic... Alcibiade: Necuratul!

Johanna: Nu, nu necuratul, ci Nelson Mandela.

Alcibiade: ªi ce-aþi fãcut mai departe? Johanna: Ce era sã facem? I-am tras una-n cap cu un polonic pe care îl fãcusem dintr-o grenadã gãuritã. Alcibiade: Vai, sãracul om! Johanna: Nu vã zic cã grenada a fãcut explozie! Se vede treaba cã nu era chiar aºa de gãuritã, aºa cã l-a bîþîit puþin.. Alcibiade: Ai fãcut tu asta?

Te-a rãbdat inima? Johanna: Nu, cum era sã fac eu aºa ceva? Eu i-am vãrsat numai mãmãliga fierbinte în cap, cu grenada l-a pãlit Dumitru Mazilu. Alcibiade: Formidabil, era ºi el acolo? Johanna: Pai da, ce credeþi? El era logodnicul meu oficial. „Ein mann, ein vorth!” Alcibiade: Ce micã e lumea! ªi ce-a mai fost, mãi dragã? Johanna: Nea Miticã (cã eu aºa îi ziceam) era în uniformã de securist, aºa cã 1-a arestat imediat pe Ticã. Alcibiade: Mãi, femeie, dã-þi seama ce vorbeºti! L-aþi ºi bãtut, l-aþi ºi arestat, în loc sã-l culcaþi creºtineºte. Johanna: Aaaa, l-am ºi culcat, mama avea un pumn greu, îl culcase odatã ºi pe Max Schmelling dintr-un upercut... Alcibiade: Vai, vai, bietul om! ªi el ce-a zis? Johanna: Pãi asta ne-a enervat cel mal tare!

Nu-i tãcea nici o clipã gura, ca un apucat ºi striga: „Jos comunismul! Comuniºtii afarã/ Regele în Þarã!”.

Alcibiade: ªi care a fost soarta lui? Johanna: Nea Miticã l-a legat fedeleº cu niºte ºenile care au rãmas de la un tanc Panzer ºi l-a dat de-a dura pînã la circa de Miliþie. Afarã era un ger bocnã, cînd au trecut peste un rîu s-a spart gheaþa cu el, dupã modelul Titan Ice. Ghinionul lui Ticã a fost cã exact cînd a primit comunicarea cã a fost eliberat ca deþinut politic, a mai luat patru ani pentru diverse infracþiuni. Alcibiade: Care sînt alea? Johanna: Cîte un an pentru fiecare din urmãtoarele ilegalitãþi: 1) A furat lingura de la pînaie; 2) A sãpat fãrã autorizaþie; 3) Ne-a violat domiciliul; 4) A fãcut propagandã monarhistã. Normal cã Dumitru Mazilu a trîntit repede un raport la O.N.U. privind încãlcarea brutalã a drepturilor omului. Alcibiade: I s-a fãcut milã de Ticu... Johanna: Aiurea, raportul era împotriva lui. Ticu Dumitrescu încãlcase drepturile omului! Alcibiade: Într-adevãr, zgîlþîitoare poveste!

Mai ales cã, dupã cîte ºtiu, te-ai îndrãgostit pe urmã de fostul deþinut... Johanna: Da, l-am îndrãgit. Era mic ºi prost, dar ne era ºi foarte util. Înghiþise atîta pãcurã cît a sãpat tunelul cã nici nu mai aveam nevoie de lemne. Îi dãdeam lui Ticã doi pumni în spate, mai scotea un baril! Îi legasem godinul la gurã, ca pe fular, ca sã nu mai facã atîtea drumuri. Ah, anii au trecut! Ticã a devenit o personalitate, iar eu m-am închis de 20 de ani în casã. Alcibiade: Mai bine era invers, zãu aºa. ªi chiar nu mai vezi pe nimeni, de 20 de ani? Johanna: Ba da, îl vãd pe Rãzvan Theodorescu noaptea, pe geam, nu ºtiu ce cautã în fundul grãdinii. Alcibiade: Dar e imposibil, omul e la Bucureºti, conduce ditamai instituþia! Johanna: Atunci înseamnã cã aprind copiii felinare-n dovleci, e un vechi obicei niebelung.

Alcibiade: Dragã Johanna, noi trebuie sã plecam, cã pierdem Rata comunalã. Am putea sã-þi satisfacem vreo dorinþã? Johanna: Da, am douã dorinþe. Prima este sã astupaþi tunelul, cã mereu dau minerii buzna peste mine ºi mã gãsesc nebãrbieritã. A doua este sã-i cîntaþi la ureche lui Ticã-Ticãlosu urmãtoarea romanþã: „Cine iubeºte ºi lasã/ P.S.M.-ul dã pedeapsã/ Tîrîiºul Raþiului/ ªi pasul Volkahnului/ Pulbereaaa Cîmpeanului/ Limba Severinului/ Doina Cornea e-o furnicã/ La trup mare la cap micã/ Cred cã s-a cuplat cu Ticã/ În Alianþa Civicã/ Iar voi oameni botezaþi/ Toþi Brucani ºi Emanaþi/ De cuvînt sînteþi lãsaþi/ Vreþi sã ne-ooo implementaþi/ Cine iubeºte ºi lasã/ Nu mai stau închisã-n casã/ O sã ies ºi eu în piaþã/ Ca sã-i strig lui Ticã-n faþã:/ Pentru doi dolari ºi-o pîine/ Te fãcuºi un porc de cîine/ Mãi dragã, mãi!”. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 15 noiembrie 1991)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 19 ianuarie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Atenþie la Ungaria! Definiþia Þinutului Secuiesc Maghiari ºi mãgari Gigi Becali a mai comis un sacrilegiu Mai celebru decît Godinã Întîiul pedofil al þãrii Umilirea secretarelor Domnia lui Þepeº-Vodã cel fãrã o diodã ªarpele cu clopoþei Laszlo Tökes, vîrful de lance al dezmembrãrii României, profitînd de laºitatea ºi indiferenþa gîndacilor de Colorado aflaþi la conducerea þãrii, declarã, ca un porc ºi mãgar ce este, cã 2018 trebuie sã fie ,,anul autodeterminãrii maghiare” fiindcã ungurii ,,nu se pot simþi acasã în patria lor”. Pe scurt, marele ticãlos ne anunþã cã el ºi ai lui se vor þine neabãtut de programul de rupere a Transilvaniei de România, program început odatã cu lovitura de stat din decembrie 1989, la care ºi-au dat mîna hoardele maghiare ºi sovietice. De 28 de ani atragem atenþia cã ungurii vor cu orice preþ Ardealul, dar ticãloºii ne-au acuzat de extremism. Iar proºtii ºi naivii, de care spaþiul mioritic nu a dus niciodatã lipsã, i-au crezut. S-au lãsat manipulaþi dînd apã la moarã duºmanilor statului naþional unitar român, aflaþi în afara, dar, mai ales, înlãuntrul þãrii. Noi am sîngerat, am suferit, am plîns, dar am dus mai departe steagul demnitãþii naþionale. L-am ascuns în inimã. Nimeni nu va putea vreodatã sã-l smulgã. Ne e sufletul plin de cicatrici, dar am mers mai departe, stigmatizaþi pentru prea multã iubire de þarã. Dacã nu o iubim noi, românii, atunci cine s-o iubeascã? ªi nu e prea multã! Pãmîntul acesta, înnobilat de oasele strãbunilor noºtri, meritã mult mai multã iubire. Istoria românilor, de douã ori milenarã, meritã mult mai mult respect. Iar þara aceasta, ca un buchet de flori multicolore, meritã mai multã risipire de sine, mai multã muncã cinstitã, eroism ºi, la nevoie, chiar jertfã.

Aºadar, acum, în faþa ofensivei hidrei maghiare, toþi aceia care aþi fost orbi ºi ne-aþi acuzat pe noi, patrioþii români, de fantasme, e timpul sã vã priviþi în oglindã ºi sã plecaþi capul.

Dupã care, aliniaþi-vã în spatele Miºcãrii Naþionale, cã s-ar putea sã fim nevoiþi sã mergem pînã la Budapesta sã vedem dacã opinca mai e la locul ei. Dacã nu mai e, punem alta, ca prea s-a umflat tãrîþa-n strãnepoþii lui Attila. Cît despre tine, Tökeºe, nu putem sã-þi dãm Ardealul, cã e al nostru, ºi ne place la nebunie treaba asta, dar, ca sã fii ºi tu mulþumit, o sãþi dãm ce i-a oferit Vadim, cu generozitatea-i caracteristicã, Marioarei Zãvoranu, cînd i-a cerut ceasul. Tökeºe, pui de nãpîrcã, ceasul istoriei nu se dã înapoi! În continuarea programului artistic de dezmembrare a României, asociaþiile teroriste ungureºti din Transilvania (UDMR, Partidul Civic Maghiar, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania), mari consumatoare de ºaorma direct de sub coada calului, au depus un proiect legislativ în Parlamentul Ruºinii Naþionale prin care cer autonomia Þinutului Secuiesc! De cîte ori v-am spus cã derbedeii ãºtia sînt ca hienele care stau în preajma leilor, aºteptînd momentul favorabil ca sã sfîºie prada muribundã? Nu-i nisip în rîurile Patriei, nu sînt pãsãri pe cerul albastru de cîte ori am tras semnalul de alarmã. ªi voi ce aþi fãcut? Ne-aþi bãtut cu pietre.

Nu acest Parlament populat cu pozne ale firii ne va apãra de poftele hungariste, ci dragostea de Patrie care mai sãlãºluieºte în noi. Nu cu filfizoni, cu europeniºti de paradã, cu democraþi de prundul gîrlei ne putem apãra de duºmanii seculari ai neamului românesc. Nu ticãloºii ce conduc vremelnic aceastã þarã pot face faþã provocãrilor fãþiºe ale ºacalilor de pustã, care aºteaptã doar o conjuncturã istoricã favorabilã pentru a se înfrupta din trupul þãrii. Numai patrioþii români pot pune pumnul în pieptul furtunii. Adicã noi toþi. Observaþi cã ofensiva maghiarã se produce taman în anul sãrbãtoririi unui veac de Românie aproape mare. Pur ºi simplu, bagabonþii din formaþiunile teroriste ungureºti, a cãror ocupaþie de bazã este spolierea sistematicã a statului, scuipã în ochi poporul român.

Asta dupã ce acesta a ºters cu buretele sutele de ani de exploatare sãlbaticã ºi i-a tratat pe maghiari ca pe egali. Ba, în ultimii zeci de ani, maghiarii au fost mai egali decît românii, beneficiind de numeroase privilegii. Aºadar, la o sutã de ani de la Marea Unire, consumatorii de proteine amestecate cu sudoarea cailor vor sã ne strice bucuria. Mãi bãieþi, staþi cuminþi, cã bãtaia doare! ªtiþi cum stã treaba asta cu Þinutul Secuiesc? Nici eu nu ºtiam, dar mi-a spus-o un prieten. Cicã atunci cînd un ungur îºi þine mandravela în mînã înseamnã cã are de-a face cu Þinutul Secuiesc. Batã-vã norocul sã vã batã, pãi de ce nu spuneþi aºa?! Puteþi sã aveþi, zilnic, cîte þinuturi vã þine organul gîndirii. Dar pentru asta nu e nevoie de un proiect de lege, fiindcã e în legea firii. O singurã rugãminte avem: cînd vã vine damblaua cu þinutu’ secuiesc, fãceþi-vã bucuria între voi, nu ne þineþi ºi pe noi de/din treabã. Luat la întrebãri la miezul nopþii, Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie ar fi dat niºte pumni în gurã: ,,Dacã steagul ãla fluturã în vînt, toþi aceia vor flutura lîngã el”. Dar rãu mai eºti, Mihãiþã! Ce-ai tu cu dedesupturile (cu steagurile) martirelor din pustã? Sã ºtii cã unguroaicele e tare fierbinþi. Cel puþin aºa susþine Florin Piersic. Sper cã cititorii noºtri nu-i confundã pe cetãþenii români de etnie maghiarã care-ºi vãd de necazurile cotidiene, ca noi toþi, cu derbedeii din fruntea organizaþiilor teroriste ce vor hãrtãnirea Transilvaniei. Acei îmbogãþiþi din ºperþuri,

defriºãri, corupþie, manipularea unor instincte naþionaliste primitive nu sînt cu nimic mai buni sau mai rãi decît ticãloºii din blestemata clasã politicã româneascã. Ticãloºii n-au naþionalitate. Noi nu confundãm maghiarii cu mãgarii.

Marele scriitor pe pereþii penitenciarelor, Gheorghe Becali (fost Gigi), a mai comis un sacrilegiu. Evident, fãrã sã-ºi dea seama. În direct, la TV, a mãrturisit, cu o mînã pe portofel ºi cu cealaltã pe capul ca un bostan cãlcat de tramvai al lui Luþu, cã nu l-a citit pe Eminescu, fiindcã domnia sa nu citeºte cãrþi, ci bancnote. Dar sacrilegiul nu e ãsta. Blîndul pãstor de fotbaliºti nu l-a citit nici pe elegiacul Vali Argãsealã, sfîntul închisorilor becaliene. Peste asta nu se poate trece, Dumnezeu e mare ºi vede, ºi Lui Îi cam place poezia. Pentru iertarea pãcatelor, laureatul premiului Ignobel pentru literaturã de penitenciar ar trebui sã urce Muntele Athos cu Denis Alibec în cîrcã. ªi sã coboare de-a berbeleacul. Dar nu e posibil aºa ceva întrucît, în urmãtorii zece ani, marele filosof de strungã ºi-a propus sã obþinã un miliard de euro numai din fotbal.

Probabil a ginit cã armata mai vrea sã facã niºte schimburi de terenuri. Despre miliþieni se zicea cã bãteau la meserie cu pulanul. Despre poliþiºti se poate spune cu certitudine cã se integreazã zilnic în absolut dupã metodele gurului (cu g sau cu c?) Bivolaru. Oamenii din sistem par atît de nepãsãtori, de corupþi ºi de prostãnaci încît nu s-au prins cã printre ei îºi face veacul un pedofil. În glumã, cã ºi poliþiºtii glumesc în pauza de sex, îl strigau ,,Violatorul”, neconºtientizînd cã se aflau într-un mare pericol! Cã, se ºtie, poliþiºtii de la rutierã au minte de copil. Poliþistul pedofil a devenit la fel de celebru ca Marian Godinã. Diferenþa e cã autorul cãrþii de colorat ,,Preºuri pe contrasens”, sau cam aºa ceva, nu poate fi reþinut pentru violarea limbii române întrucît, odatã cu apariþia reþelelor de socializare ºi desfrîu, a fost scoasã în afara legii.

Totuºi, gloria deºartã de cel dintîi pedofil al þãrii e discutabilã, fiindcã nimeni nu-l poate detrona pe Dragnea, marele agresor al viitorului copiilor noºtri. În ciuda evidenþei, în partid se încearcã întronarea altui mîncãtor de copii.

Concurenþa e acerbã. Pe mãsurã ce ancheta din interiorul ministerului avanseazã, devine tot mai limpede cã nu e vorba doar de tradiþionala prostie, ci ºi de proverbiala solidaritate poliþieneascã. Ce ºi-au zis bãieþii cu capul mai mare decît cascheta: o fi el pedofil, dar e pedofilul nostru! Bine cã nu ne reguleazã pe noi! Dar sã nu credeþi cã activitatea ticãlosului Eugen Stan nu a fost apreciatã! În 2012, pe cînd se afla în plin avînt revoluþionar, Traian Bãsescu l-a decorat cu ordinul pentru civili ,,Bãrbãþie ºi Credinþã”! Cine se aseamãnã, se adunã. Doamne, în ce hal de promiscuitate moralã ºi de imposturã trãim! Cloaca politicã penalã a rãsturnat tabla de valori a acestui neam ºi s-a revãrsat ca o otravã peste sufletul nostru. Societatea româneascã a devenit o pungã de infecþie în care colcãie viermii corupþiei ºi ai desfrînãrii. Unde stã ascuns chirurgul care trebuie sã cureþe, cu mînã sigurã, rana neamului românesc? Gicã Popescu a devenit consilierul premierului pe probleme de sport. Pînã la urmã, marele sportiv ºi-a spãlat pãcatele fãptuite cu voie sau fãrã voie. Dar sã treci de la fraþii Becali la fraþii Penali, nu aratã cã ai învãþat prea multe din greºelile trecutului. Pînã ºi sofistul de Brãiliþa s-a arãtat surprins cã Baciul a fost dispus sã se nenoroceascã a doua oarã! Pesemne e nasol de tot la Guvern, dacã ºi ºeful bandei se teme pentru viitorul tovarãºilor de vestiar. ªi cînd te gîndeºti cã Gicã nu fusese condamnat decît pentru evaziune ºi spãlare de bani, parcã te apucã mila. Între noii lui colegi va fi considerat virgin. Kira Hagi, fiica regelui, a fost premiatã de L.A. Film Awards pentru scurt-metrajul ,,Fragile”, creaþia de absolvire a tinerei regizoare ºi interprete. Dupã cum se vede, tinerei domniºoare nu i-a fost fricã de lup, aºa cã a intrat în pãdurea bîntuitã de imaginea Scufiþei Roºii.

Dupã ce a fost refuzat de legendara F.C.Vaslui, fotbalistul Yerry Mina a fost transferat de Barcelona pentru 11,8 milioane de euro! Sã sperãm cã va face faþã, mai ales cã a jucat, o reprizã, ºi la teribila echipã de pe Bahlui. Bine, moldovenii e ºi pretenþioºi! La Tîrgul de Tehnologie de la Las Vegas a cãzut curentul pentru aproape trei ore ! Pînã ºi americanii au luat-o pe urmele lui Ceauºescu, care, tot aºa, se chinuia sã creeze omul nou! Ce-a ieºit, Doamne fereºte!

Din balamucul de la Interne, cele mai ºifonate au ieºit secretarele de ºcoalã, a cãror muncã a fost aruncatã în derizoriu. Pãi ce, e uºor sã faci cafele (cã unele e negre, altele e amare, unele e cu caimac, altele e fãrã...), sã dai numere (de înregistrare), sã te îmbraci, sã te dezbraci, sã conduci ministere? Nu e uºor deloc, dar oamenii e (decît) rãi. În 2019 va apãrea primul automobil alimentat cu panouri solare.

Pe cît pariem cã românii vor transforma portbagajul în solar? În comuna Pogãneºti, din judeþul Timiº, apa mineralã curge la robinet. ,,Beau vacile într-o veselie”, spun localnicii. În schimb, boii beau apã platã. Donald Trump a catalogat Haiti, El Salvador ºi statele africane ca fiind niºte ,,cocini de

þãri” ai cãror cetãþeni nu meritã sã se stabileascã în SUA. Cu toate astea, la controlul medical, prezidentul a ieºit bine. Doar aparatele au avut de suferit. Dupã cum vedeþi, lumea a luato razna. Ia sã deschidem ,,Istoria necenzuratã” a cronicarului Adi Sfinteº ºi sã vedem cum stãteau lucrurile în vremea lui Þepeº Vodã cînd, tot aºa, nimeni nu-i mai dãdea de cap. ,,Dacã la faþa ºi la fizicul ei a avut ºi Valahia un conducãtor cu adevãrat celebru, apãi sã fiþi convinºi cã acesta a fost Vlad Þepeº (1448, 1456-1462, 1476), nepot bun atît al lui Mircea cel Bãtrîn, cît ºi al lui Alexandru cel Bun. Ceea ce, trebuie sã recunoaºteþi, nu era puþin lucru în Valahia, unde pila constituia principalul criteriu de afirmare în orice domeniu de activitate. Dar, spre deosebire de nepoþii lui Nelu Diaconescu, pe Vlad nu-l interesa puterea de dragul averii, ci de dragul þãriºoarei în care i se spunea cu atîta gingãºie Draculea, adicã «fiul Dracului». Acu sã nu credeþi cã omu era chiar fiul lui Michiduþã, deºi regizorii americani ºi-ar fi dorit asta, ci, dupã cum bine ºtiþi, al lui Vlad Dracul care domnise, în total, vreo 13 ani ºi sfîrºise fãrã cap, cã-l scosese din sãrite pe Ioan Corvin cu gingãºiile sale pro-turceºti. Vlad a stat ostatic la turci pînã în 1448 împreunã cu fratele sãu, Radu, cãruia sultanul Mehmed al II-lea i-a zis, dupã mai multe sex-party-uri, ºi «cel Frumos». Þepeº n-a dus-o prea grozav, cã nu prea fãcea, vorba lui Bãsescu, «sex cu fundul», ºi privea uimit la metamorfozele fratelui sãu pe care-l vedea din ce în ce mai mulþumit cu - sã mã ierte tovarãºul Ion Ilici Iliescu - sula-n coaste. În captivitate i-a venit lui Vlad ideea sã fericeascã Valahia, cînd va ajunge la putere, cã-i vedea pe boieri cam posomorîþi ºi destul de traºi la faþã. «Bã, dacã ajung la putere, o sã-i trag în þeapã ca sã mai schimbe ºi ei atmosfera, cã vãd cã lui frate-miu îi convine de minune. ªi dacã în felul ãsta pot sã-i mulþumesc ºi pe amatorii de senzaþii tari, de ce sã n-o fac?» În 1448, prin octombrie, cînd începuse sã se aspreascã vinul, Vlad dã buzna pe tronul Valahiei, dar este alungat rapid de Vladislav al II-lea, care fusese plecat cu Iancu în Kossovo, în misiune imposibilã, partea a treia. Între 1448 ºi 1456, Vlad o arde aiurea prin Moldova ºi prin Transilvania, unde aºtepta momentul prielnic unei lovituri de stat pe tron. Dupã 1452, cînd relaþiile dintre Iancu ºi Vladislav al II-lea se nasolesc, lui Vlad îi vine apã la moarã ºi saliveazã de plãcere la gîndul cã, în curînd, va putea sã tragã în þeapã diverºi bãgãtori de seamã valahi ºi nu numai. În 1456, Iancu îi încredinþeazã un corp de oaste cu care Vlad îl învinge pe Vladislav al II-lea la Tîrgºor, îl prinde ºi-l decapiteazã. Asta a fost dorinþa lui Iancu cã, dacã era dupã Vlad, acesta se milostivea ºi-l trãgea în þeapã. Ajuns la putere, Þepeº se apucã de reformã. Întãreºte armata, cãreia îi adaugã pe lîngã «oastea cea mare» ºi «oastea cea micã», face avansãri la excepþional, trecîndu-i în rîndul cãlãreþilor pe ãi de mergeau pe jos ºi direct pe lumea ailaltã pe cei care aveau relaþii nepermise cu duºmanii sãi. ªi-a înfiinþat ºi o gardã de mercenari pe care-i plãtea boiereºte, adicã din banii dregãtorilor de-i trãgea în þeapã dupã ce aceºtia încercaserã sã-l tragã în piept. În scurtã vreme a organizat þara aºa de bine cã nu se mai auzeau decît muºtele verzui bîzîind cu drãgãlãºenie, 24 de ore din 24, cadavrele agãþate ecologic la doi metri deasupra solului. Un lucru demn de semnalat este cã Þepeº, ascultînd sfaturile lui Eminescu, pe care-l moºtenise de la bunicul sãu, de Mircea vorbim, a dat foc la puºcãrii ºi la casele de nebuni, lãsînd þara orfanã de principalele atracþii turistice pentru miliardarii de carton. Norocul economiei naþionale a fost cã exista Vlad însuºi, care se semna Draculya ºi pe care contemporanii chiar aºa îl strigau cînd acesta nu-i auzea. Cu negustorii a avut niºte relaþii speciale cã, prin politica sa bazatã pe cinste, corectitudine ºi pedeapsã capitalã, aproape reuºise sã le desfiinþeze tagma. Era o ordine în Valahia, de ziceai cã fusese ocupatã de nemþi. Cu braºovenii ºi saºii din Sibiu a fost prieten la început, dar aceºtia, constatînd cã nu mai au voie sã-i înºele pe þãranii valahi (cãci Vodã, în scopul protejãrii negustorilor autohtoni, interzisese achiziþionarea de produse direct de la producãtor de cãtre strãini) o dau cotitã ºi-i sprijinã pe Vlad Cãlugãrul ºi pe Dan ca pretendenþi legitimi la tronul Valahiei. Vlad protesteazã energic, face ºi o incursiune de pedepsire, dupã care raporturile se normalizeazã. Pentru scurtã vreme, deoarece pe saºi îi mînca undeva, ºi-l sprijinã pe un al treilea pretendent, «Basarab voievod», ceea ce atrage reacþia rapidã a valahului care, cu mult calm, trage în þeapã 41 de negustori saºi aflaþi în þara sa, iar pe alþii 300 îi iartã de cumplita pedeapsã, arzîndu-i de vii. Dupã care atacã Sibiul, distruge multe sate, se repede ºi pînã la Braºov, unde incendiazã suburbiile ºi biserica Sfîntului Bartolomeu. Profitînd de înclinaþiile piromanice ale lui Þepeº, Dan pretendentul intrã în Valahia (martie 1460), dar are soarta lui Berilã. Prins de Vlad, Dãnuþ este obligat sã-ºi facã singur groapa, dupã care este nevoit sã asiste la slujba de înmormîntare organizatã în cinstea trecerii sale într-o lume mai bunã. Cînd popa a isprãvit maneaua, ºi-a intrat în rol cãlãul, care l-a lãsat pe Dan - pretendentul la domnie - fãrã cap sub ºepcãlie. «Ãsta da exemplu!», ºi-au zis ceilalþi amatori care, constatînd ireversibilitatea faptelor lui Vlad, au lãsat-o mai moale cu pretenþiile de mãrire”. (Va urma, dacã sînteþi cuminþi).

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 19 ianuarie 2018

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Sã luãm aminte la Poet Ianuarie este luna în care Mihai Eminescu a vãzut lumina zilei (15.01.1850), eveniment pentru care românii trebuie sã-I mulþumeascã lui Dumnezeu, fiindcã, prin numele lui Eminescu, poezia noastrã a devenit cunoscutã în literatura universalã ºi, odatã cu ea, România.

Ianuarie este luna cînd neamul nostru se bucurã de mari sãrbãtori religioase, precum Sfîntul Vasile, Boboteaza, Sfîntul Ioan Gurã de Aur. ªi tot în aceastã lunã, poporul nostru celebreazã ziua Unirii Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859, cînd, în urmã cu 159 de ani, în Moldova, la Iaºi, s-a jucat pentru prima oarã „Hora Unirii”, pe versurile marelui poet Vasile Alecsandri. În aceastã lunã, Dumnezeu a dat românilor pagini de istorie care ne vor legitima existenþa atît cît va dãinui neamul acesta pe pãmînt...

Toate acestea nu sînt poveºti, ci realitãþi istorice. Spre dezamãgirea noastrã, însã, vedem cum, în cazul lui Eminescu, ºi nu numai, s-au format douã tabere: una care îl omagiazã pe poet ºi alta care-l defãimeazã. Discordia ne-a divizat ºi în alte privinþe, aºa cum am vãzut cã s-a întîmplat, în urmã cu niºte ani, la 1 Decembrie, de ziua Marii Uniri, cînd s-au gãsit unii care nu au dat importanþa care se cuvenea acestei zile, iar alþii chiar au luat în derizoriu sacrificiul neamului nostru, al strãbunilor, fãrã de care noi nu am fi azi ceea ce sîntem.

Ianuarie, pentru noi, este luna martiriului lui Eminescu, cel care a cîntat, ca nimeni altul, iubirea, dragostea de þarã, dar care, în acelaºi timp, ºi-a ridicat glasul în apãrarea poporului umilit ºi batjocorit din vremea sa. Românii cunosc toate acestea, nu doar nostalgicii într-ale patriotismului, cum zic cîrcotaºii. ªi nu vedem de ce, pentru cã a-þi iubi neamul, pe Eminescu, în speþã, nu înseamnã cã eºti nostalgic, ci e o

Polemici

datorie cetãþeneascã. E o bucurie sã-l cinsteºti pe acest voievod al poeziei, care a cîntat cu atîta strãlucire natura de pe aceste meleaguri ºi sentimentul iubirii. Este ianuarie, iar ianuarie înseamnã candoarea fulgilor de nea ºi razele lunii risipite peste pãdurile româneºti, cu stejarii lor seculari. E ger afarã ºi cald în suflet, cu poeziile lui. Bine ar fi dacã mãcar acum, de ziua Eminescului nostru drag, românii vor vibra cu toþii întru românismul nostru de odinioarã. Din pãcate, lucrul acesta nu prea se mai întîmplã astãzi, dimpotrivã, unii îi aduc critici nedemne, uitînd cã poezia sa înseamnã stindardul libertãþii ºi al demnitãþii naþionale, aºa cum ºi-a dorit poetul. Dacã scriem acum, în ianuarie, de ziua lui Eminescu, o facem în semn de respect pentru poezia sa ºi, de cînd ne ºtim, venim la mormîntul lui, de la Cimitirul Belu, sã-i aprindem o lumînare ºi sã-i punem o floare la cãpãtîi. ªi el, Eminescu, ne vorbeºte din vîltoarea anilor sãi, despre istoria ceasului sãu de buzunar, la cît de prieten i-a fost, însoþindu-l pe drumurile vieþii pînã în ultima clipã, cînd avea sã-ºi dea obºtescul sfîrºit, la 15 iunie 1889. ªi iatã cã acest ceas, o bijuterie, care întreaga viaþã i-a stat în buzunarul de la vestã, a fost scos la licitaþie pentru o sumã derizorie: cinci mii de euro. Din vorbã în vorbã, din strigare în strigare, s-a ajuns la suma finalã de aproape douãzeci de mii de euro, iar fermecãtorul ceas al poetului de la Ipoteºti avea sã-ºi gãseascã un nou proprietar. Pãcat cã acest obiect istoric, devenit preþios datoritã celebrului sãu posesor, nu ºi-a gãsit loc în vreun muzeu din România. Nu noi sîntem în mãsurã sã facem reguli pe lumea asta, ci Dumnezeu, Cel care ni l-a dat pe Eminescu, ºi tot El va avea grijã ca numele iubitului nostru poet sã strãluceascã pentru totdeauna în pantheonul culturii româneºti. Fie ca rîndurile pe care le-am scris în memoria lui sã ne aducã tuturor sentimente mai bune ºi SÃ LUÃM AMINTE LA POET! ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Eminescu, poetul nepereche, poetul naþional În volumul ,,Viaþa lui Mihai Eminescu” (ediþia din 1967), marele critic ºi istoric literar George Cãlinescu scria urmãtoarele: ,,Conºtiinþa româneascã a voit sã dea celui mai mare poet al ei o obîrºie fabuloasã. Dar pentru cã misticismul genealogic a devenit din ce în ce mai prudent, nimeni nu se gîndeºte ca, asemeni lui Virgiliu, care descindea pe August din miticul Aeneas, sã tragã pe Eminescu din sîngele balaurului din poveste, dintr-un zmeu sau mãcar din Buddha. De asemeni, lipsind orice veºti scrise din recea noapte sciticã, rãmîne oricum hotãrît cã poetul nostru nu poate coborî din Brig-Belu sau nebunul Boerebist, precum nici din Zamolxe, nici din Baba Dochia. Sîngele sãu subþire cere însã o origine aleasã, strãveche ºi îndepãrtatã, fiind îndoialã cã un cãminar moldovean ºi o fatã de stolnic ar fi putut da fiinþã întristatului contemplator al Luceafãrului”. De la apariþia operei din care am reprodus rîndurile de mai sus, au trecut multe decenii, ºi trebuie spus cã, între timp, au apãrut zeci de studii, în care s-au formulat opinii pro ºi contra referitoare la personalitatea marelui nostru poet. Dar, pentru mine, Eminescu rãmîne estenþa acestui popor paºnic, care nu a rîvnit la averea altora, trãind armonios, ca un popor creºtin, nãscut aici, în Curbura Carpaþilor, cu milenii în urmã. Aºadar, sã le fie clar acelor aºa-ziºi cunoscãtori ai fenomenului naþional Eminescu, care ar trebui sã cugete de 10 ori înainte de a-l pomeni pe iubitul nostru poet. ªi aici îl am în vedere pe acel H.R. Patapievici, care, din dorinþa de a nega o epocã, nu pregetã sã-l denigreze pe poet ºi cultul românilor pentru acest simbol al culturii noastre, spunînd despre el cã este expirat ºi nu reprezintã altceva decît ,,cadavrul nostru din debara, de care trebuie sã ne debarasãm”. La fel, istoricul Boia, care, cînd vorbeºte de Mitul Eminescu apeleazã la personaje din trecut sau chiar contemporane, care nu cunosc opera de neegalat a poetului, ori gîndesc globalist, ignorînd spiritul naþional, iubitor de neam ºi þarã. Mã folosesc de acest prilej ca sã le amintesc acestora, precum ºi celor care le împãrtãºesc opinia, de un îndemn apãrut în anul 2000, într-o broºurã anonimã, intitulatã: ,,Acatistul Poetului Neamului Românesc, Mihai Eminescu”: ,,Noi, creºtinii români din aceste vremuri, aducem slavã ºi ridicãm osanale dumnezeirii, pentru geniul universal sãlãºluit în nemuritorul Mihai Eminescu ºi dãruit poporului român ºi patrimoniului universal al omenirii. Ne rugãm pentru canonizarea lui Mihai Eminescu ºi trecerea lui în Altarul de Aur al martirilor neamului nostru românesc”. Nu pot sã nu-i evoc aici pe cîþiva dintre marii patrioþi români Adrian Pãunescu, Grigore Vieru ºi, mai ales, pe inegalabilul poet, pamfletar ºi jurnalist Corneliu Vadim Tudor - intelectuali de o valoare inestimabilã, care în creaþiile lor au pus în valoare opera complexã a lui Mihai Eminescu ºi care, ca buni români, au sãrit în apãrarea lui ori de cîte ori a fost nevoie. Da, ei au simþit cu adevãrat ce înseamnã dragostea de patrie ºi valorile noastre identitare, iar spiritul lor îl resimþim ºi astãzi printre noi.

Poate cã tocmai aceste sentimente l-au determinat pe Corneliu Vadim Tudor sã scrie aceste versuri de suflet: ,,Fã-mã, Doamne, o lacrimã/ Sã cadã pe obrazul Tãu/ Cã am iubit cu patimã,/ Iar de mor, nu-mi pare rãu”.

ANTON VOICU

Mai naºte-mã o datã, Doamne!

Mai naºte-Te o datã, Doamne, sã cînte îngerii acelaºi cînt, ce l-au cîntat întîia oarã, la coborîrea pe pãmînt!

ªi fã ce-ai mai fãcut odatã, schimbã durerile-n iubire, sã nu mai fii pe cruce osîndit, la nunta morþii noastre sã fii mire ªi cînd vor creºte iernile-n halou, din destrãmarea ultimelor toamne, coboarã, Doamne, din tablou!

Mai naºte-ne o datã, Doamne! ªi fã întunericul sã lumineze, milenii de tãcere ne ajung, ne trece sufletul prin sitã, ºi inima rectific-o la strung!

Descuie lacãtele ruginite ce þin închise porþile cereºti, sã treacã nopþile alãturi de zilele dumnezeieºti Îþi cer prea mult, dar nu am cui sã-i cer, cine-ar putea sã-mi scoatã cuiele din palme?

Deºi sînt doar un flutur efemer, mai naºte-mã o datã, Doamne!

ADI SFINTEª, 24 decembrie 2017

Ceasul lui Eminescu, unul dintre puþinele obiecte personale rãmase de la Poet.

Ziua vine

în care Poetul

Ziua în care vine Poetul Se aprinde roua curatã pe trandafiri, ªi plopii foºnitori doinesc pe zare Balada eternei noastre iubiri; Ziua în care vine Poetul Ne ninge pe umeri cu-al vieþii fior, ªi prea-albastrul cerului de Voroneþ Scapãrã luceferi peste fîntîni de dor;

Ziua în care vine Poetul κi culcã Marea valul pe þãrm de nisip, ªi, din scoici siderale ºi pure Ne naºtem din nou, sub al poeziei chip; Ziua în care vine Poetul Se prind în horã metafore de mînã, ªi – lungi traiectorii prin sînge – Scînteiazã silabele în Limba Românã; Ziua în care vine poetul Ne iradiazã teii cu parfum ºi candoare, Noi, în urieºeasca lui umbrã, Îi culegem numele cu fiece floare...

GEO CIOLCAN

Lui Marian Nistor Cu cîtã pasiune, De neotrubadur romantic, Ai cîntat Patria, Ca meditaþie sublimã, ªi dragostea – Concepute-n sens „Petrarchist”... – Convins fiind cã... „Ura este neputinþa rãului De a-ºi asuma Infirmitatea propriei sale Inutilitãþi“.

O... Marian Nistor...

– Cît te admira Tribunul, Corneliu Vadim Tudor, Românul cu sufletul ardent Ca o „risipã de luceferi”... – Tu i-ai înþeles Semnificaþia christicã A aforismului sãu: „Mã spovedesc, Adicã mã descarc, Trufia mea Plezneºte Ca un arc”...

DORU POPOVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 19 ianuarie 2018

Polemici Controverse RESTITUIRI

Citire ºi privire Un prieten, pe care îl cunosc de mulþi ani, îmi spunea: ,,Am dat partea cea mai întinsã a vieþii mele lecturii. Cînd consider trecutul, îmi amintesc de multele lupte ale vieþii, de evenimente de tot felul, de cîteva cãlãtorii; dar trebuie sã-mi spun cã timpul cel mai lung l-am consacrat cititului. Ocup o catedrã de peste 30 de ani ºi, pentru a mã susþine în locul meu, am avut nevoie de multe, de neîncetate lecturi. Deºi mijloacele mele materiale n-au fost niciodatã prea mari, am strîns mereu cãrþi în jurul meu. S-au adunat în rafturi, pe mese, pe scaune, pe podele. Îmi croiesc drumul printre ele ºi, uneori, trebuie sã întind pasul, pentru a gãsi, deasupra lor, loc limpede, cum zicea odatã Caragiale. (...) Muncesc din greu, deplasînd zeci de kilograme de imprimat, transpir ºi mã acopãr de praf. Rãsplata îmi vine atunci cînd, pornind la vînãtoarea paginii cunoscute, descopãr o alta, pe care n-o cunoºteam sau o uitasem, mai înþeleaptã sau mai frumoasã.

Citesc atunci cu glas tare, ritmez puternic versurile, mã îmbãt de sunete ºi armonii. Aºa îmi petrec o mare parte a zilelor.

Nopþile, pînã la ceasuri tîrzii, nu mã pot sãtura de cãrþile mele.

Sînt aproape bolnav de patima mea. De unde vine aceastã suferinþã? Gãsesc un strãmoº ºi un suflet înrudit în Petrarca, în al cãrui epistolar aflu aceastã confesiune: «Nu mã crede

CÎTEVA AMINTIRI DIN TEATRU

CEL MAI SCUMP BILET Eram cu „Valsul Dimineþii” în turneu, prin 1933, toamna. În fiecare zi, trenul ne lãsa vagonul de teatru pe altã linie moartã, în altã garã provincialã, cu cãlãtori puþini ºi „ºefi” cu fundul ºepcilor de culoarea viºinatei.

Fiecare oraº ne prezenta – în cele cîteva ceasuri pe care, de obicei, le aveam libere înaintea spectacolului – tot ce avea el mai „renumit” ºi mai reprezentativ. O grãdinã publicã, cu soarele duminicilor sclipind, congestionat, în alãmurile muzicii militare, un restaurant, cu fripturile întinse pe mese, afarã, între frunze groase de castan ºi bucheþele de pãtrunjel lucrat la traforaj, un „palat” de prefecturã sau de primãrie, bustul, nereuºit, al unui „fost primar, prefect, senator ºi deputat”, ridicat, omagial, în mijlocul grãdiniþei din faþã, în care tînjesc, melancolic, ultimele pansele ale sezonului, ºi peste tot, deasupra tuturor, ca un chenar în perspectivã, cu o muchie de munþi albãstriþi de depãrtare, sau cu o dungã de Dunãre, lenevind – ca o urmã alburie ºi lucioasã de melc – printre malurile coclite de toamnã.

Dar, în afarã de aceste „agremente”, mereu înnoite ºi totdeauna atrãgãtoare, fiecare urbe ne mai prezenta, de cum descindeam pe caldarîmul ei (mai mult sau mai puþin existent) ºi o serie de neplãceri, dintre care cea mai importantã era chestiunea „biletelor de favoare”.

Aceastã „plagã naþionalã” (cum îi ziceam, pe drept cuvînt, noi, cei care îi suportam rigorile) ne scotea, pur ºi simplu, din rãbdãri.

De la prefect la ultimul funcþionar de Percepþie, de la comandantul garnizoanei pînã la plutonierul de pompieri, de la preºedintele Tribunalului ºi pînã la ultimul aprod de la grefã, de la protopopul judeþului pînã la directorul ºcolii de cîntãreþi bisericeºti, de la agentul sanitar la medicul primar al oraºului, de la bucãtãreasa domnului primar pînã la însuºi pãrintele oraºului – toatã lumea cerea bilete de favoare ca sã poatã asista gratuit ºi cu „tot cuprinsul” la spectacol. Nu mai pun la socotealã pe cunoscuþii noºtri personali (ºi aveam destui în fiecare oraº) ºi pe ai fiecãrui actor din trupã. Încet, încet, ne obiºnuisem. Sã refuzãm, fireºte. Sã ne ascundem din calea cunoºtinþelor, sã evitãm contactul cu autoritãþile ºi sã nu fim niciodatã acolo unde într’adevãr ne aflam. ªi-aºa, cu chiu cu vai (turneul nu mergea, materialmente, strãlucit) încãrcaþi de aplauze ºi de „contra mãrci” de bilete de favoare, am ajuns în sfîrºit la Caracal, orãºel de provincie olteneascã ºi ultimul de pe itinerariul nostru de turneu.

Era pe la nouã dimineaþa. Cum am coborît din vagon ne-a ºi întîmpinat, la scarã, un tinerel, cu pãlãria pusã „la oþie” pe-o sprinceanã ºi cu mustãcioarã tunsã, cinefil, de-asupra buzei. Vesel ºi amical, de parcã ne-am fi cunoscut de cînd lumea, tînãrul ne salutã, topit tot, în propriul sãu surîs.

lipsit de toate slãbiciunile omeneºti. O poftã nesãtulã mã stãpîneºte ºi, pînã azi, n-am putut ºi nici n-am vrut sã-i rezist.

Vrei sã ºtii felul rãului de care sufãr? Nu pot sã mã satur de cãrþi! Cãrþile ne desfãteazã pînã-n mãduva oaselor. Grãiesc cu noi; ne dau sfaturi. Se unesc cu noi prin legãturile unei familiaritãþi vii ºi pãtrunzãtoare. O carte nu se mulþumeºte sã se strecoare în intimitatea cititorului sãu; orice carte creeazã dorinþa unei alteia».

Fiindcã sînt un om - continuã sã mi se spovedeascã vechiul meu prieten - care mai mult am citit decît am privit, am învãþat mai mult din cãrþi decît din imagini, mã resimt în felul culturii mele. Cuvîntul nu exprimã o impresie individualã decît în opera poeþilor; altfel, el este purtãtorul unui sens general, al unei generalizãri fãcute asupra lucrurilor. Astfel, cerînd mereu cuvintelor tipãrite în cãrþi ºtiri despre lucruri ºi oameni, cultura mea are mai mult un sens generalizator, filozofic. Tinerii de astãzi ºtiu mai multe lucruri particulare, determinate, cunosc mai bine geografia, cãlãtoriile, sporturile, tehnica, mãrfurile ºi schimburile comerciale. Eu trag mereu concluzii; ei înmulþesc mereu documentele concrete în jurul lor. Opera de stãpînire prin minte a mediului material este mai bine dusã la capãt de cãtre ei. Pentru a-mi tãmãdui metehnele, am de gînd sã mã duc zilnic la cinematograf, sã-mi petrec serile la televizor, sã citesc trei reviste ilustrate pe sãptãmînã, sã privesc afiºele, sã revãd muzeele, ºi sã primesc astfel lecþia necesarã a lucrurilor vãzute”.

TUDOR VIANU

– Bine-aþi venit, d-lor. Veneam tocmai sã vã rog sã mã „ardeþi” ºi pe mine cu 6 bileþele de favoare pentru disearã... cã mã schimb ºi vreau sã viu sã v-aplaud cu toatã familia... „Mã rog”, ºi crezînd cã e ºeful staþiei, Sicã Alexandrescu îl „arse” dupã dorinþã cu ºase „bileþele” de favoare...

– Eu sînt mai modest decît colegul meu, interveni un alt tinerel, tot cu alurã ceferistã, care apãruse, între timp.

Nu vreau decît 4 locuri.

– Dar dvs. cine sînteþi, îl întrebai, aºa, de curiozitate.

– Eu sunt impiegatul de miºcare, de ziuã. Înlocuiesc pe colegul meu. ªi cu un gest amical, ne arãtã pe tînãrul cu ºase bileþele.

Tocmai se apropie – clãtinîndu-se, pe picioarele scurte, printre linii – un alt domn cu ºapcã roºie. Se prezentã militãreºte ºi jovial: – ªeful staþiei!... Bine-aþi venit sãnãtoºi!...

– Cîte?, îl întreb fãrã sã mai aºtept sã ne spunã ce vrea.

– Pãi... o lojã, sus - ºi douã staluri, jos. Cã sîntem mulþi ºi nu-ncãpem. C-a venit ºi soacrã-mea, special de la ªopîrliþa, sã vadã piesa asta, cã-i place foarte mult.

– A mai vãzut-o ºi în altã parte de-i place atît de mult?

– Nuuu... Dar ei îi plac toate piesele gratis.

Ne-am fãcut datoria ºi cãtre domnul ºef, cu o lojã sus ºi douã staluri jos, ºi ne-am aruncat, ca niºte evadaþi, în prima birjã pe care am gãsit-o în spatele gãrii, coborînd la cea mai renumitã frizerie din centru.

Unul lîngã altul, la adãpostul clãbucilor de sãpun, ne credeam de nerecunoscut ºi apãraþi de orice atacuri eventuale.

– Salve, Sicã! Ce faci, mã?

Prin oglindã, un domn scurticel, cu panama de moºier, surîdea amical ºi fericit lui Alexandrescu.

– Credeam cã sosiþi cu trupa azi-noapte, cu trenul de trei, ºi v-am aºteptat la garã. Mi-aþi dat ºi de cheltuialã, cã am bãut pînã la venirea trenului ca sã n-adorm.

– Foarte drãguþ... Dar de ce te-ai deranjat atîta?, mormãi Alexandrescu, dintre clãbuci.

– Fiindcã vreau sã viu ºi eu desearã la teatru... c-am venit de la þarã special... ªi nu cred cã ai pretenþia sã plãtesc la teatrul tãu.

– Pãi nu e numai al meu, cãutã sã scape Sicã. E ºi-al lui Muºatescu.

– Aaaa! Domnul Muºatescu!, se bucurã cel din oglindã. Pãi ce crezi, cã dumnealui scapã? Am o nepoatã care-1 cunoaºte bine, de la o nuntã, cînd i-a promis cã-i dã bilete cîte pofteºte. ªi tocmai vrea sã vinã ºi sã-1 caute, la prînz, la „Carpaþi”, cã acolo mãnîncã toate trupele care vin la noi!...

Cînd am ieºit de la bãrbier, fiindcã, din cauza amicului lui Sicã, aflase ºi ãsta cine sîntem – distribuisem, cred, 20 de locuri. Patronului, lucrãtorilor, domniºoarei „manicheze”, „lu’ copilu” care te scuturã de un leu la uºã, º.am.d.

Scriitorul Tudor Muºatescu (22 februarie 1903 - 4 noiembrie 1970) s-a dedicat trup ºi suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducãtor, director de scenã, conducãtor ºi proprietar de teatru.

Despre masa de prînz, de la „Carpaþi”, ce sã mai spun? De la þuicã, am început sã scriem. ªi eu, ºi Sicã.

Cunoscuþi, cunoscuþi de-ai cunoscuþilor, chelneri, domniºoara de la casã, o masã lungã cu elevi de liceu veniþi dintr-un oraº vecin, sub conducerea maestrului de gimnasticã, într-o excursie de agrement, un „glob-trotter” care vindea ilustrate prin restaurant, ca sã facã ocolul pãmîntului „pentru studii”, în sfîrºit, tot ce ne-a ieºit înainte ºi ne-a fãcut onoarea sã vrea sã vinã la teatru gratis a obþinut biletele dorite, cu autografele de rigoare.

Dupã prînz, au urmat autoritãþile. Dintr-o testea de hîrtie ministerialã, eu fãceam pãtrãþele de hîrtie, ºi Alexandrescu le scria. ªi pentru cã nicãieri nu fusesem asaltaþi ca aici, simþeam parcã o frenezie sã distribuim la toatã lumea.

– Cred, în sfîrºit, cã disearã o sã avem plin, îmi spuse rîzând Alexandrescu, în timp ce ne pregãteam sã intrãm, pe din dos, seara, la teatru.

– Mie mi-e sã nu rãmînã ºi public pe dinafarã, îi rãspunsei pe acelaºi ton. ªi rîzînd, deschiserãm uºa de la intrarea artiºtilor.

Atunci abia, observarãm cã cineva se þinea dupã noi.

Era un bãieþaº de vreo 7-8 aniºori, cu ochi neastîmpãraþi ºi mari, de vietate deºteaptã. Numai în hãinuþã, tremura de frig (serile de septembrie sînt reci în provincie) ºi þinea la piept, cu afecþiune, ceva.

– Ce e mã, piciule?, îl întrebai, convins cã e vreun pui de bogdaproste, cãruia nu i-ar face rãu – la burticicã – o gogoaºã caldã „cu zahãr mult”, aºa cum vãzusem cã vindea unul, la intrarea principalã a teatrului. Þîncul pironi spre noi ochii lui de cãrbune umed.

– Vreau sã intru ºi eu la teatru... Mi-au spus ãia (ºi gestul lui arãtã, vag, spre „cerberii” de la intrare) ca sã vin la dvs., cã sînteþi directori.

– Dar de ce vrei sã vii tu la teatru? În ochii copilului se aprinse o luminã ciudatã. ªi caldã!

– Fiindcã îmi place sã „vãz”...

– Dar parale sã plãteºti biletul ai?, glumi Alexandrescu.

– N-am!

– Pãi dacã n-ai, cum vrei sã intri? La teatru nu se intrã gratis! Îl lãmurii eu, cît mai comercial posibil.

Ochii micuþului se plimbarã alarmaþi ºi triºti de la mine la Alexandrescu ºi invers.

– Pai nu vreau sã intru gratis. Plãtesc!...

– Cu ce, dacã n-ai bani?, sãrirãm amîndoi.

– Cu asta!... ªi mînuþele alea, mici ºi jegoase, scoaserã din sîn o gutuie frumoasã ºi caldã – cã stãtuse lîngã inimã – ºi ne-o întinse ca pe-o bucatã rumenã ºi enormã de aur nelucrat.

A fost, cred, cel mai scump bilet care ni s-a plãtit ºio sã ni se mai plãteascã vreodatã.

TUDOR MUªATESCU

Pag. a 6-a – 19 ianuarie 2018

Atitudini Polemici jele, ºi se luptau sã ajungã primii. Unul dintre ei deschidea uºa ºi urca treptele, apoi cãdea în braþele celui din spatele sãu; veneau cu toþii, trãgeau aer în piept, apoi coborau ºi se înghesuiau în alte compartimente sau plãteau diferenþa ºi se duceau la clasa I. De la Euston, am transportat brînza acasã la prietenul Îmi amintesc cã un amic de-al meu a cumpãrat odatã meu. Cînd soþia acestuia a intrat în camerã, a mirosit aerul niºte brînzã de la Liverpool. Era o brînzã splendidã, bine din jur timp de o clipã. Apoi a spus: fãcutã, grasã ºi cu un miros de douã sute de cai putere care - Ce e asta? Mã aºtept la ce e mai rãu. garantat se simþea de la trei mile depãrtare ºi putea lãsa lat I-am rãspuns: un bãrbat în toatã firea de la douã sute de yarzi. La vremea - Este brînza. Tom a cumpãrat-o din Liverpool ºi m-a aceea mã gãseam la Liverpool, iar prietenul meu mi-a spus rugat sã o iau cu mine. cã, dacã nu am nimic împotrivã, mi-ar da brînza sã o duc Am adãugat cã sper cã înþelege cã nu am nici în clin, la Londra, fiindcã el mai întîrzia o zi sau douã ºi nu credea nici în mînecã cu brînza, iar ea m-a asigurat cã nu se îndoia cã brînza poate rezista atît. de asta, însã ar dori sã discute despre afacerea respectivã - Oh, cu plãcere, dragul meu, i-am cu Tom cînd se va întoarce acasã. rãspuns, cu plãcere.

Prietenul meu a fost reþinut la Liverpool M-am dus sã iau brînza ºi am urcat într-o mai mult decît crezuse ºi, trei zile mai tîrbirjã. Era o birjã cam ºubredã, trasã de un ziu, pentru cã el nu se întorsese acasã, soþia somnambul jigãrit, care abia îºi trãgea suflelui mi-a fãcut o vizitã. Mi-a spus: tul, dar pe care proprietarul sãu, într-un - Ce v-a zis Tom în legãturã cu brînza? moment de entuziasm, în timpul converI-am rãspuns cã indicaþiile lui fuseserã saþiei, l-a numit cal. Am pus brînza în birjã sã o pãstreze într-un loc umed ºi sã nu se ºi calul a pornit tîrºîind, cu niºte opinteli atingã nimeni de ea. care ar fi fãcut cinste celui mai rapid comMi-a spus: presor cu abur construit vreodatã, ºi totul era - Nimeni nu are de gînd sã se atingã de vesel ca o procesiune funerarã pînã ce am brînzã. El a mirosit-o? dat colþul. Acolo, vîntul a adus un damf de Credeam cã da ºi am adãugat cã pãrea brînzã în nãrile armãsarului nostru. Asta l-a foarte ataºat de ea. fãcut sã se trezeascã ºi, cu un sforãit de - Credeþi cã s-ar supãra, a întrebat ea, teroare, a pornit în galop cu viteza de trei JEROME K. JEROME dacã îi dau unui om o monedã de aur de o (1859-1927) mile pe orã. Vîntul a continuat sã batã în lirã ca sã o ia ºi sã o îngroape undeva? direcþia lui ºi, înainte de a ajunge în capãtul I-am rãspuns cã, dupã pãrerea mea, Tom strãzii, atinsese patru mile pe orã, lãsînd pur ºi simplu în îºi va pierde pe vecie zîmbetul. urmã schilozii ºi doamnele bãtrîne ºi corpolente.

Atunci i-a venit o idee. A spus: A fost nevoie de doi hamali ºi de vizitiu pentru a-l opri - Vã supãraþi dacã vã rog sã pãstraþi brînza? Daþi-mi la garã ºi nu cred cã ar fi reuºit, chiar ºi aºa, dacã unul din- voie sã o trimit aici. tre bãrbaþi nu ar fi avut prezenþa de spirit sã îi acopere - Doamnã, am replicat, în ceea ce mã priveºte, mie îmi nasul cu o batistã ºi sã aprindã niºte hîrtie de împachetat. place mirosul de brînzã ºi voi considera toatã viaþa cãlãtoMi-am luat bilet ºi am pãºit mîndru pe peron, cu brîn- ria de zilele trecute de la Liverpool la Londra ca pe un za, iar oamenii se dãdeau respectuoºi la o parte din calea sfîrºit fericit al unei vacanþe plãcute. Însã, în aceastã lume, mea. Trenul era aglomerat ºi am fost nevoit sã mã urc într- trebuie sã ne gîndim ºi la ceilalþi. Doamna sub acoperiºul un compartiment în care se aflau deja ºapte persoane. Un cãreia am onoarea sã locuiesc este vãduvã ºi, din cîte ºtiu, gentleman bãtrîn ºi arþãgos a obiectat; totuºi, am intrat ºi, probabil orfanã. Aceasta detestã cu vehemenþã ºi aº putea aºezînd brînza în plasa de bagaje, m-am instalat pe spune chiar cu elocvenþã sã fie, cum spune ea, „trasã pe banchetã cu un zîmbet cuceritor ºi am declarat cã e o zi cãl- sfoarã”. Simt, instinctiv, cã prezenþa brînzei soþului dvs. în duroasã. Au trecut cîteva momente, apoi bãtrînul gentle- casa dumisale ar putea fi consideratã drept un astfel de man a început sã dea semne de neliniºte. „tras pe sfoarã” ºi n-aº vrea sã se spunã niciodatã despre - Aici, înãuntru, aerul e închis, a spus el. mine cã duc de nas o vãduvã ºi o orfanã.

- Înãbuºitor, a adãugat bãrbatul de alãturi.

- Foarte bine, a spus soþia prietenului meu, ridicîndu-se, Apoi au început sã adulmece ºi, dupã ce au tras aer în tot ce îmi rãmîne de fãcut este sã îmi iau copiii ºi sã mã duc piept a treia oarã, s-au ridicat fãrã un cuvînt ºi au dispãrut. la un hotel pînã ce brînza va fi mîncatã. Refuz sã mai trãApoi s-a ridicat o doamnã corpolentã ºi a spus cã este cît iesc sub acelaºi acoperiº cu brînza aceea. se poate de neplãcut ca o femeie cãsãtoritã ºi respectabilã S-a þinut de cuvînt, pãrãsind casa, pe care a lãsat-o în sã fie chinuitã în acest fel, pe urmã a înºfãcat un geaman- grija femeii cu ziua; cînd a fost întrebatã dacã poate suportan ºi opt pachete ºi ne-a pãrãsit. Ceilalþi patru pasageri au ta mirosul, aceasta a replicat: „Ce miros?” ºi, cînd a fost rãmas un timp, pînã cînd un bãrbat cu o înfãþiºare solemnã dusã aproape de brînzã ºi i s-a cerut sã o miroasã, a spus cã care ºedea într-un colþ ºi care, dupã haine ºi înfãþiºare, poate detecta o aromã slabã de pepene galben.

S-a ajuns astfel la concluzia cã aceastã femeie nu poate pãrea sã fie antreprenor de pompe funebre, a spus cã mirosul îi aminteºte de un copil mort; ceilalþi trei s-au nãpustit fi afectatã decît în micã mãsurã de toatã tãrãºenia, aºa cã a spre uºã, înghiontindu-se în încercarea de a ieºi în acelaºi fost lãsatã la faþa locului.

Nota de platã de la hotel s-a ridicat la cincisprezece timp din compartiment. I-am zîmbit gentlemanului în negru ºi am spus cã probabil vom rãmîne doar noi doi pînã guinee, iar prietenul meu, dupã ce a fãcut socotelile, a la sfîrºitul cãlãtoriei; el a rîs cu condescendenþã ºi a zis cã descoperit cã brînza îl costase opt ºilingi ºi ºase penny unii oameni fac din þînþar armãsar. Dar chiar ºi el a devenit livra. Aºa stînd lucrurile, el a declarat cã, deºi îi plãcea evident deprimat dupã ce trenul s-a pus în miºcare; cînd foarte mult o bucãþicã de brînzã din cînd în cînd, asta îi am ajuns la Crewe, l-am întrebat dacã nu vrea sã bea un depãºea mijloacele, aºa cã a hotãrît sã scape de ea. A arunpãhãrel. A acceptat ºi ne-am croit drum spre bufetul gãrii, cat-o la canal, dar a fost nevoit sã o pescuiascã de acolo, unde am strigat, am bãtut din picioare ºi ne-am agitat dupã ce s-au plîns barcagiii. Aceºtia susþineau cã mirosul umbrelele timp de un sfert de orã; în cele din urmã, a îi face sã leºine. În cele din urmã, într-o noapte apãrut o tînãrã doamnã care ne-a întrebat dacã dorim ceva. întunecoasã, a luat brînza ºi a abandonat-o în cimitirul - Ce doriþi?, am întrebat, întorcîndu-mã spre amicul parohiei. Însã paznicul a descoperit-o ºi a fãcut scandal. A spus cã era vorba de un complot pus la cale pentru ca el sãmeu.

- Am sã iau un pahar de coniac de jumãtate de coroanã, ºi piardã slujba, întrucît asta se va întîmpla cînd morþii se vor scula din morminte. simplu, vã rog, a rãspuns el.

Prietenul meu a scãpat de brînzã, în cele din urmã, ªi, dupã ce l-a bãut, a dispãrut fãrã un cuvînt ºi s-a urcat ducînd-o într-un oraº de pe malul mãrii ºi îngropînd-o pe în alt compartiment, un gest meschin, dupã pãrerea mea.

De la Crewe am cãlãtorit singur în compartiment, deºi plajã. Locul a cãpãtat curînd o reputaþie deosebitã. trenul era supraaglomerat. Cînd opream în garã, oamenii, Vizitatorii spuneau cã nu observaserã mai înainte cît de vãzînd compartimentul gol, se grãbeau sã urce. „Uite, tare era aerul, iar bolnavii de ftizie ºi alte afecþiuni ale Mary, vino încoace, e loc destul”. „Sigur, Tom, urcãm plãmînilor au asaltat oraºul timp de mulþi ani dupã aceea. aici”, strigau. ªi alergau spre compartiment, cãrînd bagaJEROME K. JEROME (Anglia)

ANTOLOGIA UMORULUI

Avantajele brînzei ca tovar㺠de drum

„ROMÂNIA MARE“

CIOBURI DE GÎNDURI

Dau totul raþiunii

Am aºezat în tainã o cupã grea pe masã ªi-n alta-mi torn spre searã divinul elixir, Privesc celesta mare ºi m-aº întoarce-acasã Dar sînt legat prin soartã de voi cu magic fir. În umbra oazei mele de bine ºi rãcoare Cu voi îmi trec amarul, aici e tot ce am, De voi cît pentr-o lume ºi-un cer frumos mã doare ªi în amurgul zilei mi-e sfetnic drept Khayyam.

Cu rubiniul nostru ce-i veºnic la-ndemînã Cãlãtorim de-o vreme hoinari prin Univers ªi dãm averea toatã, ce ne-a trecut prin mînã, Pe fulgul de luminã al unui singur vers.

Dãm banii toþi, dãm hranã, ºi-n plus, izvorul milei, Dãm la nevoie viaþa ºi haina de pe noi, Dãm toatã pacea nopþii ºi dãm surîsul zilei Dãm vistieria clipei sã fie-n veci cu voi.

Dãm cupe de luminã ca jertfã grea sub cer Din rubiniul sacru ce doarme în ulcior, Pe etica luminii ce duce în mister ªi pe iubirea voastrã ce fulgerã în dor.

Dau totul raþiunii, dau tot din ce mai am, ªi-apoi rãmîn cu lumea ºi bunul meu Khayyam.

ILARION BOCA, 4 ianuarie 2018

Balsamuri spirituale (56) Crengi uscate... În cartea sa ,,Echilibru spiritual”, Constantin Noica spune, citez: ,,Ceva caracteristic pentru omul de azi: el numeºte «interiorul» tot exterioarele existenþei sale.

Interioare sînt pentru el odãile, aranjamentul lor, stilul mobilelor, cadrul vieþii sale – ºi niciodatã fragmente din viaþa sa însãºi.

Interioare sînt încã cele ce ne cuprind ºi ne îmbracã. Cum ar cunoaºte interioritatea o conºtiinþã care nu ascultã decît de obiect?

Naturã moartã peste tot. Obiect pur ºi simplu, peste tot. Într-un peisaj cu atîta procent de «realitate obiectivã», conºtiinþa subiectivã nu mai e nici ea nimic; persoana e ºi ea obiect. E atît de moartã natura interioarã, încît adesea nu mai e nevoie sã figureze în ea nici mãcar obiectul principal: persoana”.

Sã nu ne mirãm cã în ,,pãdurea ea mare” – þara – doar cîþiva copaci înfloresc, restul copacilor – poporul – devenind crengi uscate.

Pentru cã ,,dacã mie-mi merge bine, nu-mi pasã de tine”. Hrãneºte-te cu promisiuni. ,,Pentru orice conºtiinþã care îºi închipuie cã realizeazã ceva istoriceºte – fie în înþelesul cã ea trãieºte experienþa istoricã a formei de viaþã din care face parte, fie în înþelesul cã ea face posibile trãirile viitoare – întrebarea, puþin modificatã, a lui Pilat este decisivã: care este drumul, adevãrul, cel istoric?... care sînt faptele care se vor prelungi, care sînt faptele intrate pe filonul adevãrului ºi care este, atunci, adevãrul istoric de astãzi, din moment ce toate lucrurile sînt adevãrate acum, ºi numai cîteva vor fi adevãrate mîine?”

Toate revoluþiile, rãzboaiele, atentatele, care au avut loc pe Planeta albastrã, în conºtiinþa noastrã ele sînt Istorie, o interpretare adîncã, pe care o dau vieþii cîþiva gînditori contemporani. În orice luptã nu existã buni ºi rãi. Cine trebuie sã sufere, de vreme ce Isus a adus pe lume suferinþa prin cruce: cei rãi, sau cei buni? Învinºii, desigur! (va urma)

LILIANA TETELEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 19 ianuarie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Ipocriþi din toate partidele, cereþi-i iertare lui Vadim! (urmare din pag. 1) De fapt, votanþii PSD sînt, în mare mãsurã ºi de ani, de peste 10 ani, niºte trepte pe care se ridicã un grup de indivizi din ce în ce mai slab pregãtiþi, mai cinici, mai fãrã legãturã cu interesul naþional. De fapt, la interesul naþional doream sã ajung.

Sintagma aceasta, teoretic fundamentalã pentru politica oricãrui partid, a devenit pur ºi simplu un paravan pentru meschinãrii de grup, dar ºi un sinonim al noþiunii de demagogie. Cred sincer, în întunecimea moralã a ultimilor 28 de ani, cã DEX-ul ar trebui sã preia aceastã idee! Sã luãm cele mai recente exemple: (lupta cu) corupþia ºi tendinþele revizionist-autonomiste maghiare, cu tot ansamblul aferent - spionaj, infiltrãri, sabotaje, ºantaje etc., etc. „Etc.” pentru cã sînt multe - iar singurul care le-a (d)enunþat a fost Corneliu Vadim Tudor!

Tomuri întregi a scris Vadim despre acest pericol viu - ºi ce se spunea despre el? Extremist, ºovin, antieuropean! Ce fãceau atunci PSD ºi actuala Opoziþie?

Luau UDMR la guvernare! UDMR era „model de partid european”, iar grupãrile susnumite se bãteau sã-i facã favoruri, sã-i dea demnitãþi naþionale ºi regionale, aºa încît gruparea care avea în program noþiuni ca „autonomie”, desfiinþarea definirii României ca „stat naþional”, introducerea statutului special al minoritãþilor etc. - ei bine, aceastã grupare trebuia ajutatã sã prospere! ªi a prosperat! UDMR ºi alte grupuri rãsãrite din ea au bani, structuri, presã - ºi totul datoritã PSD ºi actualei Opoziþii, mai ales PNL. Dar, parantezã, nici cu ceilalþi, cu „civicii”, nu mi-e ruºine, fiindcã toate aceste structuri dubioase ºi neclar finanþate s-au bãtut în primul rînd contra naþionalismului românesc - mai ales contra României Mari ºi a PRM. Ce spuneau în 2000 PNL, PSD ºi alþii? Cã Vadim e periculos, e nebun, cã trebuie sã facem front comun sã nu ajungã preºedinte! ªi au fãcut front comun, inclusiv cu UDMR, pe care l-au ºi adus la guvernare! Ce spunea PSD în 2004, prin glasul ridicol al „premierului propus” Mircea Geoanã? Cã UDMR trebuie sã fie pe poziþia secundã în guvern, lîngã PSD, iar Marko Bela sã fie vicepremier! Declaraþia asta l-a costat pe Adrian Nãstase fotoliul prezidenþial, Geoanã nu a mai ajuns premier, dar Marko Bela a ajuns al doilea om în guvern, fiind preluat ca o mare valoare ce era, nu-i aºa, de cãtre Alianþa DA, a altui actual patriot de doi bani, Traian Bãsescu!

Acum, toþi aceºtia vorbesc de „pericolul maghiar”?! Bãi, dar chiar nu vã e ruºine? Mãscãrici de bîlci, înainte sã îndrãzniþi sã vã continuaþi reprezentaþia grotescã, cereþi-i iertare lui Vadim! Atunci cînd pronunþati „autonomie”, „UDMR”, Budapesta” ºi altele cu care v-aþi împãnat mai nou slãnina

obrazului politic, sã vã aud rostind, cu ochii plecaþi, „avea dreptate Vadim”!

Da, Vadim acela pe care voi, numindu-l extremist ºi nebun, nu aþi vrut sã-l lãsaþi sã fie onorat în Parlamentul pe care l-a slujit cu atîta nobleþe ºi credinþã în naþiune! Voi vorbiþi de patriotism, de România mare - dar cine a vîndut þara bucatã cu bucatã, cine a supus-o strãinãtãþii, cine a transformat colonizarea economicã, politicã, diplomaticã, militarã - colonizarea total de fapt?

Existã o ironie în toatã aceastã mascaradã - ºi anume cã, dacã socoteºti ce au fãcut aceºti demagogi ticãloºi, vezi cã pericolul UDMR e localizat, pe cînd „mafia” transpartinicã ºi „civicã” aºazis „europeanã” ºi, mai nou, „patrioticã”, este o ameninþare pentru tot ce-i românesc!

Vadim a fost cel dintîi care a declarat rãzboi mafiei - ºi a fãcut-o din postura de om curat, fãrã afaceri ºi combinaþii financiare! A fost din nou denigrat, demersurile sale politice ºi jurnalistice trimise în derizoriu – „nebunii de-ale lui Vadim” - pentru ca acum, iatã, o lume întreagã sã þipe „corupþie”, „jaf”, „hoþie”. Da, dar Vadim a denunþat asta acum 20 de ani, cînd încã nu se distrusese, jefuise ºi colonizase þara - iar în 2000, cei care azi guverneazã ºi cei care tot azi urlã bezmetic în stradã, ei bine, atunci s-au unit toþi împotriva lui Vadim - Doamne fereºte sã ajungã preºedinte!

Cum oare nu vã e ruºine sã strigaþi „corupþia ucide”, cînd luaþi bani de la cei care au corupt o lume întreagã ºi îi susþineþi - îi aveþi ca modele! - pe cei puºi în funcþii de una dintre cele mai corupte creaturi, Bãsescu?! Veniþi cu Cioloº, Macovei, mai nou cu Orban?!

Adicã oameni care au avut demnitãþi de prim rang în guvern, au fost la comandã cînd s-a nenorocit România!

Sau luaþi luminã de la procurori? Unde erau procurorii aceºtia ºi alþii ca ei cînd Vadim dezvãluia ºi denunþa nenorocirile care abia atunci începeau? Unde erau ei cînd mafia era arãtatã în tot ansamblul sãu ramificat? ªi procurorii, ºi cei care þipã „corupþia” ar trebui sã-i cearã iertare celui pe care l-au ignorat sau denigrat, celui care, la timpul la care se mai putea face ceva real, vorbea pustiului lor moral ºi sufletesc!

Teribil este cã lumea începe sã spunã, tot mai des, „Avea dreptate Vadim”. Poate cã, pînã la urmã, înþelepciunea poporului îi va face dreptate, iar la un moment dat, alãturarea Vadim dreptate va intra sub forma unei expresii, poate a unei zicale, în limbajul curent. Pînã atunci, însã, dacã mai existã pe undeva, prin strãfundurile conºtiinþei un dram de sinceritate, voi, cei care vã arogaþi sentimente naþionale ºi justiþiare, adunaþi multã cenuºã, puneþi-v-o în cap! E cenuºa þãrii pe care Vadim a încercat sã o scoatã din focul în care aþi aruncat-o voi!

Zombie Prima datã am luat contact cu genul ãsta de film prin 1987, în apartamentul unui coleg de liceu, al cãrui tatã lucra undeva „pe afarã” ºi îºi permiteau un aparat video. Era un film de groazã, al cãrui nume era sugestiv: „Noaptea morþilor vii“! Pe atunci noþiunea de zombie nu fusese încã inventatã, aºa cã se numeau, simplu, morþi vii, ºi aveau ca activitate principalã mîncatul de creiere ale celor vii, evident. La vremea respectivã nu prea am înþeles eu substratul gusturilor culinare, dar cu timpul ºi asistînd la involuþia societãþii spirituale, pe un avînt tehnologic desãvîrºit, am reuºit sã înþeleg unde se þintea, iar minþile luminate de atunci încercau sã tragã un semnal de alarmã, ºi anume cã educaþia nu trebuie sã fie pusã pe butuci, chiar dacã am ajuns ca maºinile sã parcheze singure ºi GPS-ul ne ajutã sã supravieþuim în jungla urbanã.

De atunci, din 1987, lucrurile au evoluat, aºa cum am spus, acei morþi vii sînt zombie acum, ºi nu se mai ridicã din morminte, ci pur ºi simplu se transformã în urma unui cataclism genetic, medical etc... diferã de la film la film modalitatea de transformare, aºa cum diferã ºi modul în care aceastã plagã este eradicatã. În general, ºi aici este partea bunã, toþi cei care au devenit zombie mor ºi cei care încã îºi mai folosesc creierul trãiesc. Asta este partea frumoasã a acestor filme, cã cei care gîndesc merg mai departe, aºa cum cei care s-au transformat, mor într-un mod mai mult sau mai puþin violent. Cum spuneam, diferã de la caz la caz. Cam ãsta ar fi ºi mesajul filmelor care încã mai vînd pe seama celor care îºi pierd capacitatea de a gîndi. Zombie înseamnã, pe scurt, o persoanã care este moartã din toate punctele de vedere, avînd în schimb doar dorinþa de a se hrãni cu oamenii vii, capacitãþi motrice adecvate ºi dinþi puternici. Au ºi capacitatea de a supravieþui unor atacuri, în general prin filme se recomandã sã fie împuºcaþi de mai multe ori, în special în cap. În cap, acolo unde, teoretic, existã aparatul gîndirii.

Avînd acest mod de a se exprima cultural, pentru cã totuºi vorbim despre a opta artã, scenariºtii, cei care fac banii de pe urma pandemiilor globale, au pus baza unor semnale de alarmã a ceea ce se întîmplã în lumea civilizatã acum, ca urmare a progresului tehnologic. Cu cît Internetul ºi televiziunea ne-au invadat, ne-au acaparat, ne-au subjugat, cu atît noi, cei civilizaþi, am devenit pãrþi componente ale unei lumi tehnologizate, ºi mai puþin indivizi umani care existau pînã la revoluþia informaþionalã. Acum totul se desfãºoarã automat, inteligenþa artificialã pune pe zi ce trece stãpînire pe omul de tip nou, homo tehnologicus, lãsîndu-i acestuia din urmã doar mici devizii care au la bazã binarul 0 ºi 1. Nu mai acumulãm pentru noi, acum cultura noastrã generalã am depozitat-o pe internet, motoarele de cãutare fiind baza culturii noastre generale. Nu mai calculãm de unii singuri nici un amãrît de radical, avem computere pentru asta. Nu mai cãutãm pe hartã localitãþi ºi locuri noi, GPS-ul este cel care ne calculeazã rutele. Cãrþile putrezesc în biblioteci închise, pentru cã totul devine virtual.

Omul de timp nou, occidentalul, noi, mînuitorii de smartphone, ne transformãm încet, încet, în personajele din acele filme despre care vorbeam la început. Nu mai judecãm ºi nu mai trecem nimic prin prisma propriului creier, dacã la TV s-a spus ceva, înseamnã cã acela este adevãrul absolut.

Maºinile eliminã ºi acel minim spirit independent, ºoferii devenind doar un ingredient tehnologic, materia cenuºie fiind din ce în ce mai puþin pusã la încercare. Omul nou, zombie ceva mai soft în acest stadiu, nu mai gîndeºte singur. Nu mai are capacitatea de a face acest lucru. El are la dispoziþie cel mai mare aparat de propagandã, informare, dezinformare, tîmpire, spãlare a creierului care îi induce o stare de bine totuºi, cã se crede puternic cu acel telefon conectat la Internet, ºi faptul cã a ajuns el, un nimeni pînã acum 10 ani, sã îºi expunã pãrerea tîmpitã pe vreun site, îl face sã se creadã, sã simtã cã este o piesã importantã în acest angrenaj tehnologic cu care cei care deþin controlul ne încorseteazã pe zi ce trece. Sîntem toþi zombie, doar cã încã nu ºtim. Sîntem pe un derdeluº care se va sfîrºi într-o mare durere, dacã ne vom trezi, sau vom muri, aºa cum pãþesc ºi cei din filme, într-o mare ignoranþã ºi fãrã nici o durere, pentru ca toþi cei care au construit acest gigant sã fie liniºtiþi ºi sã se bucure de vieþile lor reale pe mai departe. În urmã cu aproape o sutã de ani, Chales Chaplin, în „Timpuri Noi“, avea o scenã de început extraordinar de bine gînditã. Acum, din pãcate, lucrurile stau mult mai rãu. Acolo era vorba, poate, despre niºte uzine. Acum este vorba despre continente întregi. Pe mãsurã ce tehnologia va avansa, pe mãsurã ce inteligenþa artificialã pune stãpînire pe vieþile noastre, ce se va întîmpla? În maximum 20 de ani, roboþii vor fi printre noi. Deja ei preiau slujbele celor care au avut ghinionul sã lucreze în zone de muncã repetitivã. Pe mãsurã ce se dezvoltã, numãrul de locuri de muncã se va reduce din ce în ce mai mult pentru factorul uman. ªi asta nu este o poveste, nu este un film, este o realitate. Ce se va întîmpla atunci cu milioanele de oameni care rãmîn pe drumuri, în condiþiile în care natalitatea merge înainte ºi, ce este mai rãu, educaþia este din ce în ce mai precarã? Cum vor fi acele Timpuri Noi, ale acestui nou mileniu, în perspectiva restrîngerii într-un mod drastic a capacitãþii intelectuale a omului, în dauna dezvoltãrii capacitãþilor virtuale? Sînt întrebãri la care doar timpul ne va rãspunde. Cert este cã drumul actual, generat de o tehnologie, ne conduce spre o rãscruce, punct în care unii vor supravieþui, iar restul doar vor transpune în realitate filmele cu zombie.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 19 ianuarie 2018

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (30) Povestire minunatã despre acel preot care a venit din cealaltã viaþã ca sã se împace cu un diacon (2) Nu a apucat sã-ºi termine vorba, ºi uºile exterioare s-au deschis. A intrat împreunã cu diaconul în spaþiul pronaosului.

De acolo au înaintat pînã la uºile de argint ale bisericii.

Atunci omul acela dumnezeiesc i-a spus diaconului: - Tu stai aici. Nu înainta mai departe.

Iar el, fãcînd obiºnuita metanie în faþa pragului, a deschis ºi uºile de argint.

A intrat în naos. Atunci diaconul a vãzut o priveliºte ciudatã: din tavanul bisericii a coborît o razã atît de strãlucitoare încît lumina întregul naos. S-a aºezat pe capul acelui om ºi îl urma oriunde se ducea sã se roage. Deci cînd a ajuns în faþa sfîntului altar, ºi-a aplecat ºi acolo capul ca sã se roage. A terminat ºi a ieºit liniºtit afarã. ªi iarãºi uºile s-au închis singure în urma lui!

Pe diacon îl stãpîneau teama ºi agonia. Nu îndrãznea nici sã se apropie de necunoscut, care avea - cum a mãrturisit mai tîrziu - faþa preschimbatã de rugãciune ºi înfãºuratã în slavã cereascã, precum faþa unui înger. „Nu cumva ceea ce vãd e înger ºi nu om?” au început sã-l rãzboiascã gîndurile. Dar nici acestea nu au rãmas ascunse de omul acela, care avea harisma strãvederii.

- De ce te preocupi ºi te tulburi gîndindu-te despre mine?, i-a spus diaconului. Crede-mã, ºi eu sînt om de lut, cu sînge ºi trup. Ocupaþia mea e hartular la un aºezãmînt filantropic ºi din aceasta îmi cîºtig cele necesare traiului, însã pronia lui Dumnezeu, care le cîrmuieºte pe toate cu înþelepciune, deseori obiºnuieºte sã sãvîrºeascã minuni uriaºe folosind oameni neînsemnaþi, ca mine. Sã mergem însã, frate, sã rezolvãm pricina ta.

Au înaintat drept ºi au ajuns în piaþã, la biserica Maicii Domnului. Au rãmas în faþa uºilor închise ale bisericii.

Acolo necunoscutul a fãcut iarãºi rugãciune ºi le-a deschis!

S-a dus ºi de data aceasta pînã la sfîntul altar. S-a rugat ca de obicei ºi, în vreme ce uºile s-au închis singure, a ieºit afarã, la diacon, care murmura cutremurat:

Carte de cãpãtîi (31) RUGÃCIUNE DE ÎNDEPÃRTARE A FARMECELOR (3) Apoi spui rugãciunea aceasta: Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce eºti singur bun ºi de oameni iubitor, singur bun ºi blînd, singur adevãrat ºi drept, singur îndurãtor ºi milostiv, sã vinã puterea Ta peste netrebnicul robul Tãu ºi sã mã întãreascã cu bunãvestirea dumnezeieºtii Tale învãþãturi! Aºa, Stãpîne, iubitorule de bine ºi iubitorule de milostivire, lumineazã-mi cele dinlãuntru ale mele ºi toate mãdularele, cu voinþa Ta! Pãzeºte-mã neîntinat ºi curat de toatã spurcãciunea ºi lucrarea diavoleascã!

Dãruieºte-mi dupã bunãtatea Ta: lucrurile Tale sã cuget, poruncile Tale sã gîndesc, în Voia Ta sã umblu, de frica Ta sã mã tem ºi cele plãcute Þie sã fac, pînã la suflarea mea cea de pe urmã. Cã dupã mila Ta cea negrãitã sã-mi pãzeºti împreunã trupul ºi sufletul, mintea ºi cugetul meu, biserica nespurcatã de orice cursã a potrivnicului. Doamne, Doamne al meu, acoperã-mã cu milostivirea Ta ºi nu mã pãrãsi pe mine, pãcãtosul, necuratul ºi nevrednicul robul Tãu! Cã Tu, Doamne, eºti sprijinitorul meu ºi întru Tine este lauda mea, totdeauna Þie slavã înãlþãm, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin!

Pentru cãsãtorie, serviciu sau orice altã dorinþã Lunea se þine post negru de la 12 noaptea duminicã la 12 noaptea luni. Se fac 40 de mãtãnii ºi se aprind ºapte lumînãri ºi se citeºte „Acatistul Sfinþitor Arhangheli Mihail ºi Gavril” (deoarece Gavril e îngerul darului), dupã care închei cu rugãciunile: „Sfinþilor Arhangheli Mihail, Gavriil ºi Rafael, duceþi nevrednica mea rugãciune ºi nevrednicul meu post la Bunul Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor mele, ale pãrinþilor mei, bunicilor mei, ale celor adormiþi din neamurile noastre, moºii ºi strãmoºii pînã la al noulea neam ºi-mi dãruiþi mie ... (dorinþa)“.

RUGÃCIUNE CÃTRE SFINÞII ARHANGHELI MIHAIL ªI GAVRIIL „Preaslãvit prinþ al oºtirilor cereºti, Sfinte Arhanghele Mihaile, apãrã-mã pe mine, robul/roaba lui Dumnezeu (N) ºi pe (N) copiii, soþul (soþia), pãrinþii etc. de duhurile rele

- Doamne, miluieºte! Doamne, miluieºte!...

Se îndreptau acum spre biserica Maicii Domnului din Vlaheme. Dupã cum povestea mai tîrziu diaconul, simþea cã mergeau atît de repede de la o bisericã la alta, încît nici zborul pãsãrii nu s-ar fi putut compara cu viteza lor. ªi iatã! Pentru încã o datã, imediat ce au sosit la uºile Maicii Domnului, acelea s-au deschis singure. S-a rugat ºi acolo omul lui Dumnezeu, udînd cu lacrimi faþa sa, ºi s-a dus apoi la uºile bisericii.

L-a pus pe diacon sã stea acolo ºi i-a poruncit: - Fii cu luare aminte, sã-i observi cu atenþie pe cei care intrã înãuntru.

El a fãcut rugãciunea obiºnuitã în faþa uºilor, iar acelea s-au deschis ºi l-au lãsat sã intre. A ajuns exact în mijlocul bisericii, a îngenuncheat la pãmînt ºi a fãcut o rugãciune ºi mai fierbinte.

Dupã cum a mãrturisit ºi a asigurat cu jurãminte mai tîrziu diaconul, pe cînd stãtea uimit pe treptele de la uºile bisericii, a vãzut limpede pe cineva ce semãna cu un diacon cum iese din altar cu cãdelniþa în mînã ºi tãmîiazã tot spaþiul bisericii. ªi dupã puþin timp a vãzut intrînd niºte oameni care semãnau a clerici, purtînd amfii preoþeºti albe ºi strãlucitoare. ªi mai tîrziu un alt grup de preoþi, care rãspîndeau luminã, îmbrãcaþi în veºminte purpurii. Au fãcut douã coruri, unul la dreapta ºi altul la stînga, ºi au început sã psalmodieze un melos deosebit de frumos. însã diaconul nu putea sã înþeleagã nimic din cele psalmodiate, farã numai „Aliluia”.

Cînd hartularul a terminat rugãciunea, a ieºit ºi i-a spus diaconului: - Frate, intrã acum nestînjenit în bisericã ºi uitã-te cu atenþie la preoþii din corul din stînga, nu cumva îl vei recunoaºte printre ei pe acela de care te-a despãrþit þinerea de minte a rãului. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) rãspîndite în vãzduh, de rãutatea oamenilor, de tot ce-i mînie, urgie, necaz, boalã ºi nenorocire pe acest pãmînt. Ne punem sub ocrotirea ta ºi avem încredere în ajutorul tãu!

Apãrã-ne cu Preasfînta Cruce a lui Iisus Hristos, Domnul nostru, care cu adevãrat S-a rãstignit ºi a pãtimit pentru iertarea ºi salvarea oamenilor de la chinurile veºnice!

Du Celui Preaînalt rugãciunile noastre, ca sã se coboare asupra noastrã îndurãrile Sale, iar în ceasul morþii noastre condu sufletele noastre la cer! Amin!“. „Sfinþilor Arhangheli, care fãrã de trup slujiþi Ziditorului lumii cu credinþã ºi tãrie, rugaþi-vã pentru noi ºi cereþi de la Domnul Dumnezeul nostru puterea sã stãm în faþa vrãjmaºilor neclintiþi ºi nebiruiþi, în numele adevãratei credinþe a Adevãratului nostru împãrat ceresc. Cu sabie de foc distrugeþi pe cei rãi care niciodatã nu precupeþesc a ne vãtãma trupul ºi sufletul nostru, care ne urgisesc în numele Satanei, întunecatul stãpîn al lumii celei de jos. ªi faceþi ca lumina Dumnezeiascã sã se reverse asupra noastrã ºi sã ne lumineze calea ºi sufletul ºi acum ºi-n vecii vecilor, de-a pururea. Amin!“.

Pentru copii ºi dacã vrei sã ai copii Copiii sînt o binecuvîntare din partea lui Dumnezeu.

Faptul de a avea copii este o poruncã straºnicã datã lui Adam ºi Evei „creºteþi ºi vã înmulþiþi“, iar sterilitatea poate fi consideratã, în unele cazuri, ca o pedeapsã a unui cuplu. În timpurile de demult, dacã nu aveai copii era o ruºine ºi era considerat cã pentru niºte pãcate ascunse o familie nu e binecuvîntatã de Dumnezeu cu un moºtenitor. Înþelepciunea strãmoºilor noºtri ar trebui sã o urmãm ºi noi astãzi, cei care considerãm cã a planifica naºterea unui copil trebuie sã ne aparþinã nouã ºi nu Creatorului nostru. Astfel, facem greºeli dupã greºeli, refuzînd atunci cînd Dumnezeu ne dã darul procreãrii ºi tînjind dupã el atunci cînd nu-1 mai primim.

O educaþie sãnãtoasã primitã de tineri, încã din familie este baza vieþii viitoare a planetei noastre. Pãrinþii ºi profesorii trebuie sã-ºi asume o mai mare responsabilitate în a-i face pe copii sã înþeleagã acest mare miracol al lumii: naºterea. Dacã animalele ºi plantele îºi au linia lor de conduitã ºi acceptare a miracolului vieþii, cu atît mai mult oamenii, care sînt înzestraþi cu gîndire ºi discernãmînt, ar trebui sã-i înþeleagã rostul! (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Domniei Sale, domnului Eminescu El, steaua ce a rãsãrit Din miezul sfînt al lui Gerar, Se uitã peste vremi grãbit, Semeþ, atent ºi temerar...

El, voievodul poeziei, Luceafãrul nestins ºi neuitat, Priveºte peste vatra României Tãrîmul sfînt ºi binecuvîntat...

El, Eminescu Mihail Poetul cel fãr’ de pereche, Sãrutã azi ca un copil Icoana þãrii în genunche...

Poporul drept, îi mulþumeºte, Prin ochii lui priveºte-n viitor, O þarã sfîntã simte româneºte Prin versul lui nepieritor!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Se duce vremea Vãzut-ai tu cum trece vremea În valuri repezi, ne-ncetat?

Se duce-ntruna ca scînteia, Ca vîntul neînduplecat.

Se duce vremea, se duce-ntruna, Iar tu rãmîi în starea rea.

Se duce vremea, se duce-ntruna, Deci foloseºte-te de ea.

Sã prinzi prilejul chiar acum, Predã-te azi lui Dumnezeu, Cãci El din cer la noi trimis-a Mîntuitor pe Fiul sãu. În iubirea lui cea mare Nu S-a gîndit la viaþa Sa, De bunãvoie s-a dat morþii Pe cruce pentru viaþa ta. ªi azi întinde cu blîndeþe Isus strãpunsã mîna Sa. Veniþi, voi suflete pierdute, Primiþi în dar iertarea Sa.

(Autor anonim)

Pildã creºtinã Sfaturi creºtineºti * Un om are dreptul sã-l priveascã pe celãlalt de sus numai în momentul cînd îl ajutã sã se ridice. * Aºteaptã pînã la miezul nopþii, înainte de a spune cã a fost o zi bunã. * Nu-þi fie teamã cînd înaintezi prea încet.

Teme-te dacã te opreºti. * Nu dori cu orice preþ sã-i depãºeºti pe ceilalþi, ci doreºte sã-i slujeºti pe alþii cu orice preþ. * Apreciazã-þi succesul dupã lucrurile la care a trebuit sã renunþi pentru a-l obþine. * Nu da ceea ce ai cîºtigat pentru ceea ce vei cîºtiga. * Opreºte o ceartã pe cale sã distrugã reputaþia cuiva. * Vei obþine în viaþã ce-þi doreºti, dacã vei ajuta suficient ºi pe alþii sã obþinã ºi ei ce doresc. * Nu judeca fiecare zi dupã rezultatele avute, ci dupã gîndurile ºi vorbele pe care le-ai spus altora. * Lasã-þi conºtiinþa sã te sfãtuiascã înainte de a-þi fi judecãtor!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 19 ianuarie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Povestea americancei Olive Oatman (1837-1903): tînãra salvatã dintr-o cruntã sclavie de cãtre indienii Mohave În SUA, una dintre cele mai cunoscute poveºti ce se referã la relaþiile dintre urmaºii coloniºtilor europeni ºi oamenii locului (amerindienii) este cea a americancei Olive Oatman ºi s-a petrecut la jumãtatea Secolului XIX. Olive Oatman s-a nãscut în anul 1837, într-o familie de mormoni din Illinois. În anul 1850, Olive a pornit cãtre însorita Californie, împreunã cu familia. În Arizona, micul convoi din care fãcea parte trãsura familiei sale a fost atacat de cãtre un grup de rãzboinici nemiloºi (probabil din tribul Yavapai).

Pãrinþii sãi au fost uciºi, în vreme ce Olive a fost rãpitã de cãtre amerindieni.

Fratele sãu a scãpat cu viaþã.

Dupã ce a fost dusã în locurile de baºtinã ale rãzboinicilor, fata a fost folositã ca sclavã. Era obligatã sã care lemne de foc ºi sã trudeascã din greu, în folosul tribului. Adesea era bãtutã, sub motivul cã nu s-ar fi supus poruncilor.

Dupã un an chinuitor trãit în mijlocul celor care o rãpiserã ºi îi uciseserã o parte din familie, Olive Oatman a fost folositã ca… marfã de schimb. În schimbul sãu, indienii Mohave le-au oferit rãpitorilor un cal. Din fericire, pentru Olive, indienii Mohave au fost mai prietenoºi. Au tratat-o ca pe una dintre membrele propriului trib.

Ca membrã a comunitãþii, a primit o bucatã de pãmînt pentru a o cultiva, dacã ar fi dorit. I-a fost oferit un costum tradiþional Mohave. Ca semn al apartenenþei la trib, Olive Oatman a fost tatuatã – la nivelul bãrbiei ºi

Acesta este cel mai vechi hotel din lume Amplasat printre numeroase izvoare termale, Nishiyama Onsen Keiunkan, aflat în prefectura Yamanashi, Japonia, este recunoscut oficial, de cãtre cei de la Guinness World Record, ca fiind cel mai vechi hotel din lume, primind turiºti de peste o mie de ani. A

Misterul dispariþiei falerelor antice din argint aurit descoperite la Tvardiþa, în Republica Moldova (1) Un tractorist din Tvardiþa (Republica Moldova) avea sã scoatã din glia rãsturnatã de plugul sãu, în anul 1965, în timpul unor lucrãri agricole, douã piese antice unice.

Este vorba despre douã falere de argint poleite cu aur, catalogate ca un fel de ornamente în formã de medalie purtate de soldaþii romani sau greci, ori prinse la harnaºamentul cailor ºi datate în perioada secolelor IIIII î.Hr. Totuºi, simbolurile prezente pe cele douã falere sînt de sorginte geticã, ele fiind prezente ºi pe anumite piese de patrimoniu descoperite în România ºi Bulgaria, respectiv coifuri ºi cupe.

Tvardiþa este în prezent un oraº în partea de sud-est a Republicii Moldova, în Raionul Taraclia, situat la 115 metri faþã de nivelul mãrii. În Tvardiþa sînt peste ºase mii de locuitori. Distanþa directã pînã în oraºul Taraclia este de 40 km, iar pîna în oraºul Chiºinãu este de 84 km.

braþelor. Acele tatuaje erau considerate un mijloc de recunoaºtere, inclusiv în lumea de dincolo, a celor din tribul Mohave.

Olive nu a þinut sã revinã la civilizaþie, chiar dacã tribul sãu avea frecvente contacte cu albii. Pe cînd Olive Oatman avea 19 ani, autoritãþile americane au aflat despre tînãra de rasã albã ce trãia printre amerindieni.

Aºa se face cã la cãpetenia tribului sãu a ajuns un mesager care solicita „eliberarea” imediatã a tinerei femei.

De teama unui conflict cu autoritãþile, s-a decis, în cele din urmã, ca Olive sã fie trimisã la Fort Yuma.

Acolo, militarii i-au oferit îmbrãcãminte croitã dupã moda vremii, considerîndu-se cã portul tradiþional al femeilor Mohave este indecent.

Vrînd, nevrînd, Olive Oatman a trebuit sã se reintegreze în „lumea civilizatã”, chiar dacã a fost puternic marcatã de perioada trãitã printre indienii Mohave. Aceºtia i-au spus mereu cã este liberã sã plece dintre ei, dacã doreºte. Pe de altã parte, se temeau cã vor fi persecutaþi de cãtre autoritãþi, pentru faptul cã au þinut-o prea multã vreme în þinuturile lor. În anul 1857, un preot numit R.B. Stratton a scris o carte despre Olive Oatman, numitã „Viaþa între indieni”.

S-au vîndut 30.000 de exemplare, fiind un best-seller, pentru acea epocã. În vremurile noastre, istoria neobiºnuitã a acestei femei a servit drept sursã de inspiraþie la crearea unui personaj din serialul american „Hell on Weels” (un dramatic-western realizat între 2011 ºi 2016). În viaþa realã, Olive Oatman (1837-1903) s-a cãsãtorit cu un proprietar al unei ferme, care, ulterior, a devenit un bancher de succes. Cei doi au adoptat un copil ºi au trãit o viaþã relativ liniºtitã, în Sherman, Texas.

TOMI TOHÃNEANU fost înfiinþat iniþial în anul 705 d.Hr, de cãtre fiul regelui Tenji, cunoscut ºi sub numele de Împãratul Tenchi, cel de-al 38-lea împãrat al Japoniei, iar pragul clãdirii a fost pãºit de nenumãraþi samurai renumiþi. Hotelul a devenit rapid un loc preferat de cãtre japonezi, aceºtia fiind atraºi de izvoarele naturale cu efect terapeutic ºi peisajul muntos. Un alt lucru excepþional este acela cã de la înfiinþarea sa ºi pînã astãzi, administrarea hotelului a fost în mîinile familiei fondatoare. Nu mai puþin de 52 de generaþii au condus hotelul pînã în prezent.

Hotelul Nishiyama Onsen Keiunkan este situat în Munþii Hayakama, în apropiere de Kyoto, ºi are o arhitecturã tradiþionalã, în care dominã lemnul ºi piatra.

Potrivit mãrturiilor ºi dovezilor istorice, deºi acum este mult mai încãpãtor decît la începuturile sale, fiind trecut prin mai multe procese de reamenajare ºi construcþie, hotelul a reuºit sã-ºi pãstreze, în ciuda facilitãþilor moderne, un design simplist ºi cald al spaþiilor de cazare, lucruri extrem de bine primite de cãtre oaspeþi.

RADU UNGUREANU Accesoriile descoperite de tractorist, lucrate cu multã fineþe, au înfrumuseþat o fîntînã din sat mult timp, fiind agãþate acolo de localnicii care nu ºtiau ce reprezintã acestea. Specialiºtii de la Muzeul de Arheologie ºi Etnografie din Chiºinãu din perioada sovieticã au aflat de ele abia în 1989 ºi s-au deplasat pentru sãpãturi arheologice la locul unde au fost descoperite aceste vestigii ale trecutului. „La începutul anilor ’90, arheologul Victor Beilicci, care s-a nãscut în Tvardiþa ºi care este stabilit în Rusia de mai mulþi ani, a începutut sãpãturile

Sfatul medicului

Discopatia lombarã Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. DR. TAREK NAZER Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Discopatia este cea mai frecventã boalã chirurgicalã a coloanei vertebrale, a mãduvei spinãrii ºi a rãdãcinilor nervoase spinale. În cele mai multe cazuri este determinatã de afectarea discului intervertebral, ca rezultat al microtraumelor repetitive sau al stresului fizic.

Discopatia poate apãrea la orice nivel al coloanei, dar mai frecvent apare la nivelul colanei cervicale sau lombare, deoarece acestea reprezintã zone de tranziþie între coloana mobilã (cervicalã ºi lombarã) ºi cea fixã (toracicã ºi sacratã).

Discopatia reprezintã deteriorarea discurilor intervertebrale de la nivelul coloanei, aceasta fiind formatã din vertebre suprapuse, iar între acestea se interpun discuri intervertebrale. Discurile sînt structuri cartilagionase; mãduva spinãrii se aflã în interiorul canalului format de vertebre ºi este formatã dintr-o multitudine de fibre nervoase care fac legãtura dintre creier ºi organele periferice.

Cele mai frecvente simptome sînt reprezentate de durere lombarã de intensitate ºi duratã diferite; de cele mai multe ori nu se poate identifica o cauzã exactã.

Durerea poate iradia la nivelul membrului inferior, cu aspect de ºoc electric sau arsurã. Mai pot fi prezente radiculopatiile care, de asemenea, determinã durere în gambã ºi în vîrful piciorului. Frecvent apar paresteziile ºi senzaþia de furnicãturi, uneori însoþite ºi de slãbiciune muscularã. În timpul consultaþiei se va examina poziþia de echilibru a pacientului. Una anormalã ne poate sugera apãrarea de durere. Se testeazã reflexele osteotendinoase ale membrelor inferioare ºi capacitatea de a efectua dorsiflexia piciorului în timp ce stã pentru a testa rãdãcina lombarã L5.

Diagnosticul se pune în timpul consultaþiei ºi este susþinut de teste imagistice de tipul radiografiei sau rezonanþei magnetice. În prima fazã, se recomandã tratament medicamentos ºi repaus fizic pînã la ameliorarea durerii, apoi tratamentul poate fi asociat cu terapie de recuperare medicalã reprezentat de mobilizãri uºoare în primele zile.

Tratamentul chirurgical se administreazã atunci cînd durerea nu cedeazã, în ciuda controlului conservator medicamentos pentru o perioada de 8-14 sãptãmîni sau la pacienþii cu sindrom de coadã de cal. Cele mai recomandate tehnici chirurgicale sînt cele endoscopice, care sînt minim invazive ºi cu rezultate mai bune, acestea fiind aplicabile în herniile de disc mici. www.consultatieortopedie.ro acolo. A gãsit un mormînt distrus în vechime. Tot acolo se aflau douã amfore mari din Secolele III-II î.Hr., dar ºi alte piese unice”, a povestit arheologul Serghei Agulnikov, care a fost de mai multe ori pe ºantierul arheologic de la Tvardiþa ºi care în acea perioadã fãcea sãpãturi la Cahul.

Autoritãþile publice locale au condiþionat atunci ca toate piesele gãsite sã rãmînã în muzeul din sat, pentru cã acestea ar fi mîndria localnicilor. Doar cã aºa nici falerele nu au mai ajuns la Muzeul de Arheologie ºi Etnografie din Chiºinãu, ci au rãmas la muzeul din sat. „Nu am avut condiþii pentru a pãstra aceste obiecte valoroase. Nu am avut niciodatã seif, iar uºile ºi ferestrele pot fi sparte cu uºurinþã. Iniþial era încã o falerã, plus o lingurã de argint ºi un bold, care între timp s-au pierdut, ºi au rãmas doar cele douã falere”, a spus Zaharii Iazadji, directorul muzeului local. (va urma) Conf.univ.dr. GEORGE V. GRIGORE

Pag. a 10-a – 19 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... „Smerenia este cea mai mare virtute a omului“ Pãrintele Adrian Fãgeþeanu (1912-2011) a rãmas ca o figurã strãlucitã în ortodoxia româneascã ºi în întreaga Europã creºtinã. Bucovinean de felul sãu, încã de copil, cînd era sã moarã în urma unui accident, sau, mai tîrziu, în rãzboi, cînd a cãzut grav rãnit la Stalingrad, s-a vãzut cã este ales de Dumnezeu sã-ºi închine viaþa Bisericii ºi celor sfinte, ca un oºtean neînfricat. În tinereþe, Adrian Fãgeþeanu a fost avocat la Fãlticeni, dar n-a avut succes.

Un timp a lucrat ºi în Poliþie, ca ºef al biroului din acelaºi oraº. Dupã aceea, a plecat voluntar pe front, unde a fost grav rãnit. Vindecîndu-se printr-o minune, a înþeles care e destinul sãu ºi a renunþat la cele lumeºti, retrãgîndu-se la Mînãstirea Putna.

Pentru cine vrea sã-l cunoascã mai bine pe venerabilul pãrinte Adrian Fãgeþeanu, în anul 2012, Editura ,,Areopag ºi Meditaþie” a tipãrit o carte, ,,Viaþa mea.

Mãrturia mea”, care cuprinde o parte dintre interviurile luate sfinþiei sale de Andrei Dîrlãu. Acest neînfricat slujitor al Domnului, ca de altfel întreaga tagmã preoþeascã din acea vreme, era mare admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu ºi aºa de puternic, încît pînã ºi diavolul se temea de el. Cu toate cã a fost condamnat în mai multe rînduri pentru convingerile sale politice, el nu a abdicat de la crezul sãu ºi a condus activitatea grupului de rugãciuni ,,Rugul Aprins”, de la Mînãstirea Antim, din Bucureºti, care simboliza focul nostru lãuntric duhovnicesc, mai puternic decît orice foc material, dar care nu distruge, ci învioreazã: iubirea pentru Dumnezeu. ªi asta, pe vremea comunismului. Toþi membrii ,,Rugului Aprins” – în frunte cu pãrinþii Arsenie Papacioc, Dumitru Stãniloae, Daniil Sandu Tudor, Andrei Scrima, Nicu Steinhardt, Adrian Fãgeþeanu sau poetul creºtin Vasile Vociulescu – asta au vrut, sã revigoreze legãtura românilor cu creºtinismul ºi cu Dumnezeu ºi, prin rugãciuni, sã întinereascã toþi ºi sã prindã puteri mai mari. Sã mai adãstãm o clipã la ,,Rugul Aprins” ºi sã vorbim despre Ivan Kulîghin, cãlugãrul de la Mînãstirea Optina, care era aºa de cunoscut în evlavia sa, încît devenise duhovnicul multor cãlugãri, preoþi ºi mitropoliþi. ªi, într-o zi, a auzit el cã în Carpaþi ar fiinþa niºte sihaºtri care s-ar ruga pentru pravoslavnicii din Rusia, prigoniþi de bolºevici. S-a plimbat el de colo-colo, pînã cînd a ajuns la Cernica. ªi la Cernica a auzit de ,,Rugul Aprins”. A ajuns la Antim ºi l-a cunoscut pe pãrintele Roºca, basarabean de felul sãu. Dar, aflînd comuniºtii ce face Ivan Kulîghin pe aici, l-au pîrît la Comandamentul Sovietic de la Constanþa. (Ironia sorþii: astãzi, în aceeaºi clãdire se aflã Comandamentul American. Mîine, cine ºtie ce ocupant îºi va amenaja acolo punctul de comandã...) În 1947, ruºii l-au arestat, lau trimis în Siberia ºi l-au împuºcat. Ivan Kulîghin a avut o mare influenþã asupra ,,Rugului Aprins”. Din pãcate, astãzi, cînd comunismul nu mai e ce-a fost odatã, nu se mai poate reînfiinþa ,,Rugul Aprins”, din pricina lipsei de solidaritate ºi a dihoniei care a intrat în toþi românii.

Multe ar mai putea fi spuse despre viaþa tumultoasã a pãrintelui Adrian Fãgeþeanu, dar mai bine sã-i rãsfoim cartea de mici dimensiuni ºi sã tragem învãþãturile cuvenite. * ªi sã începem cu perioada cînd a stat la închisoare (6 ani), alãturi de mulþi alþi deþinuþi politici – Valeriu Gafencu, Vasile Voiculescu, Dumitru Stãniloae, Nicu Steinhardt sau Arsenie Papacioc. Dar cel mai mult l-a îndrãgit pe Ilie Imbrescu, þãranul acela de la Socetu, Teleorman, care, oricîte bãtãi a încasat, nu s-a dezis de condiþia lui de român ºi de creºtin. L-a cunoscut ºi pe pastorul de origine evreiascã, Richard Wurmbrand, pe care îl considera ,,un mare ºarlatan ºi un viclean... ªi ca o ironie, recent, la televizor, cînd a fost sã-l stabilim pe cel mai dihai dintre români, nu zici cã era sã iasã primul?”. * Pentru cine vrea sã ºtie, pãrintele Adrian Fãgeþeanu ne explicã rostul tãmîiei. ,,Tãmîia e formatã din douã pãrþi. Cînd este aprinsã, o parte se face cenuºã, o parte mireasmã. Mireasma se ridicã spre altarul cel mai de sus al lui Dumnezeu – mireasma duhovniceascã. Iar cenuºa rãmîne în cãdelniþã. De aceea, la un creºtin, ajunge sus numai mireasma duhovniceascã, iar restul este smerenie.

Adicã, un creºtin, cînd se roagã, are nevoie ºi de partea de smerenie, ºi de nãdejde, care ajunge în Cer, la Dumnezeu. Saul, care-L prigonise pe Dumnezeu, a devenit foarte smerit cînd ºi-a adus aminte cum Îl prigonise el pe Christos ºi pe toþi creºtinii. ªi avînd aceastã smerenie, Dumnezeu l-a ridicat pînã la al treilea cer.

Deci, Dumnezeu numai pe cei smeriþi îi înalþã”.

* ,,Gîndurile au o mare putere într-o vindecare. Cine crede cu putere – a spus Mîntuitorul – acela se va vindeca. Dacã vrei sã primeºti ceva de la Dumnezeu, trebuie sã-I ceri. «Cere ºi þi se va da, a spus El. Bate ºi þi se va deschide»”. * ,,Rugãciunea este legãtura directã dintre om ºi Dumnezeu. Cînd te rogi, nu uita sã spui: «Binecuvîntat eºti, Doamne! Învaþã-mã Tu! Înþelepþeºte-mã Tu! Doamne preasfinte, lumineazã-mã Tu, cã nu Te pãrãsesc!»”. * ,,Marea iubire este iubirea de neam – suprema lex.

De aceea voievozii care ºi-au iubit neamul au iubit ºi Biserica, ºi L-au iubit ºi pe Dumnezeu”. (Dupã Eminescu, iubirea de neam înseamnã iubirea de trecut.) * ,,Dumnezeu a spus: «Eu sînt cel ce sînt». Asta înseamnã cã existenþa cea mai evidentã în timp ºi în spaþiu se aflã doar în veºnicie, n-are început fãrã sfîrºit, se gãseºte ºi în spaþiu, pretutindeni. Diavolul spune: «Eu nu exist!», dar o face pentru a demonstra cã nici Dumnezeu nu existã”. (În realitate, existã ºi unul, ºi celãlalt.) * ,,Nu numai Dumnezeu face minuni. Dar ºi diavolul. Vezi proorocii mincinoºi, antichriºtii. ªi mai greu de crezut: yoga, radiestezia, homeopatia, acupunctura”. * ,,Trãim vremurile tiraniei lui Antichrist. O tiranie care n-a început de acum. A început cînd Lucifer s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu, din vanitate, cãci a vrut sã fie mai presus decît El, mai liber. Cãuta libertatea absolutã, care nu existã, cãci cãdem în libertinaj, destrãbãlare, pãcate. Vedeþi ce e acum în lume. Diavolul n-a recunoscut niciodatã cele 10 Porunci. Apoi s-a aliat cu oamenii care au ridicat Turnul Babel împotriva lui Dumnezeu. Piatrã peste piatrã, cãrãmidã peste cãrãmidã, ca sã treacã peste tronul lui Dumnezeu. ªi pãcãtoºii aceia voiau libertate absolutã. La Revoluþia Francezã, oamenii de rînd au strigat doar: «Egalité!» si «Fraternité!». Dar iniþiaþii au adãugat mai tîrziu: «Liberté!», adicã vrem sã facem numai ce vrem noi, nu ce ne porunceºte Dumnezeu. ªi au mai adãugat: «Ecrassez!», adicã striviþi-L pe Dumnezeu! N-au acceptat formula sacrã: «Nihil sine Deo!». Tot sataniºtii au respins ºi cele 10 Porunci: nu ucide, nu minþi, sã nu furi... Dumnezeu vrea ca tot ce avem, sã obþinem prin muncã: «În sudoarea feþei veþi mînca ºi pîinea!...»”.

Dacã-i aºa, cum putem scãpa de tirania diavolului? * ,,Numai prin SMERENIE, care este cea mai mare virtute a omului. La crucea Mîntuitorului se aflau 3 Marii: Maria-Magdalena, Maria (mama lui Iacov ºi a lui Ioan) ºi Maria (Maica Mîntuitorului). Dar numai ea se afla smeritã ºi de aceea nu se supãrã cînd o punem pe ultima poziþie”. * ,,Sã nu se uite: numai prin pocãinþã, spovedanie ºi smerenie ajungem în Rai!” – de la pãrintele Adrian Fãgeþeanu citire. * ,,Dumnezeu i-a chemat pe Adam ºi pe Eva ºi le-a spus: - Faceþi voia Mea, nu pe-a voastrã!

Dar ei n-au ascultat. Adicã nu s-au înfrînat. Abia pe urmã le-a spus: - Stãpîniþi toate ºi nu vã înrobiþi!

Dar Eva a devenit roaba satanei care a pervertit-o. * ,,Iatã un dialog între Eva ºi diavol (deghizat într-un ºarpe): - Am auzit cã Dumnezeu v-a oprit sã mîncaþi din toþi pomii.

- Nu din toþi, numai din Pomul cunoaºterii binelui ºi rãului... ªi din ziua aceea vom muri.

- Nu veþi muri, veþi fi dumnezei...

Cînd a auzit Eva cã va fi dumnezoaicã, în orgoliul ei nemãsurat, s-a bucurat nespus. Nu-i de colea sã fii replica femininã a lui Dumnezeu”. * ,,Ar trebui datã o lege prin care Sfîntul Andrei sã fie recunoscut pãrintele tuturor românilor, cãci el ne-a încreºtinat încã de pe vremea dacilor. Limba ºi Poporul Român s-au format odatã cu încreºtinarea Sfîntului Andrei”. (Nici un alt neam n-a mai trãit o asemenea minune.) * ,,Cicã 87% dintre români ar fi creºtini. Nu e adevãrat. Creºtini sînt doar aceia care se roagã în tainã lui Dumnezeu. Numai aceia care se împãrtãºesc, se spovedesc ºi sînt smeriþi. Deci, în tainã”.

PAUL SUDITU

Scumpã þarã – rea tocmealã Se moare de prostie, Se moare de venin!

O, scumpã Românie, Te-au pregãtit de chin!

Otrãvite-s apele ºi cerul, Copiii tãi vînduþi!

Te-nvãluie masonii cu misterul...

Orbitã, îi asculþi?...

Cît a trãit, prin tribunale, Vadim Tudor a fost proscris ca patriot!

Rãmas-au gãºtile de haimanale Sã fure ce-a mai rãmas din statul mafiot!

Grãdina Domnului-Fecioarã, Scumpã þarã, ridicã-te din glod!

Prezenþa ta în lume sã nu moarã ªi ce-au gîndit strãbunii sã dea rod!

FLORIN IORDACHE

Noapte de iarnã Falnicei ierni Surpate din ceruri; Albã te cerni Într-una prin vremuri. ªtergare de-argint Se aºtern cãilor; Luceferi aprind Candele vãilor.

La ceas poleit, Sub raza de lunã, Adînc ne-a smerit Fãptura de humã.

ROMAN FORAI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 19 ianuarie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (41) ,,Ultima ieºire spre Brooklyn“ Autor: Hubert Selby Jr. Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1964, Statele Unite Editura: Grove Press Forma literarã: roman

Rezumat ,,Ultima ieºire spre Brooklyn” (,,Last Exit to Brooklyn”) conþine ºase episoade interconectate, fiecare precedat de un citat din Vechiul Testament - un roman care detaliazã vieþile brutale ºi violente ale unui grup de tineri din pãtura de jos din Brooklyn, spre sfîrºitul anilor ‘40, spre anii ‘50. Mizeria mediului în care trãiesc ºi lipsa de speranþã ºi de perspectivã a vieþii lor, dominatã de droguri ºi violenþã, îi lasã goliþi de compasiune umanã ºi în afara moralitãþii convenþionale. Cãsãtoriþi sau nu, homosexuali sau heterosexuali, protagoniºtii sînt portretizaþi ca fiind brutali, oportuniºti ºi cruzi faþã de alþi oameni, faþã de femei, sau faþã de copiii pe care îi concep.

Femeile, lipsite de orice putere în cea mai mare parte, îºi acceptã rolurile limitate, rãzbunîndu-se însã pe cei mai slabi ca ele, de cîte ori au ocazia. Copiii sînt condamnaþi la a trãi viaþa ca pe o luptã continuã ºi la a accepta comportamentul abuziv ca pe un dat al existenþei. Pentru toþi protagoniºtii romanului, crima este o realitate de zi cu zi.

Romanul îºi ia titlul de la panoul indicator care este amplasat pe autostrada Gowanus (New York), chiar înainte de intrarea în tunelul Battery. Acea ieºire spre Brooklyn este de fapt intrarea într-un iad, compus din docuri, clãdiri industriale murdare, locuinþe mizere, baruri ieftine ºi apartamente subvenþionate pentru sãraci, cu locuri de joacã înconjurate de beton. Limbajul, pe tot parcursul romanului, este unul autentic, autorul omiþînd folosirea apostrofului în cazul contragerilor sau indicarea formei posesive a substantivelor, deseori punînd cuvintele laolaltã pentru a reflecta starea de spirit a personajelor. Patru tinerii criminali, fiecare dintre ei lãudînduse cu ani buni de închisoare, îºi petrec viaþa „umblînd aiurea”, batjocorind prostituatele precum cea numitã Tralala, lãudîndu-se cu ultimele „reuºite”, „trãgînd o beþie” sau „ciupind o slujbã”. Fiind oportuniºti, ei susþin cã sînt heterosexuali, dar au în acelaºi timp legãturi cu o serie de travestiþi, pe care se prefac cã îi considerã femei, pentru a putea profita de ginul gratis, de tabletele de benzedrinã ºi de distracþiile ieftine. Tinerii huligani se prefac cã au sentimente faþã de respectivii travestiþi, dar cruzimea lor îi face nepãsãtori la faptul cã unul dintre aceºtia moare în urma unei supradoze de benzedrinã. Gaºca se împrãºtie, fiecare în alt loc, fiecare urmînd sã-ºi înfrunte propriul dezastru.

Tralala pãtrunde într-o lume de coºmar a drogurilor ºi alcoolismului, vînzîndu-ºi trupul pentru bãuturã, sau pur ºi simplu dîndu-se pe gratis, numai pentru a se simþi

Dezinformarea de la Calul Troian la Internet (5) Motto: ,,Discreditaþi tot ceea ce merge bine în þarã!

Implicaþi conducãtorii în acþiuni ilegale! Subminaþi-le reputaþia, supuneþi-i dispreþului! Rãspîndiþi discordia între cetãþeni! Întãrîtaþi-i pe tineri contra bãtrînilor!

Ridiculizaþi tradiþiile!” (Sun Tzu - ,,Arta rãzboiului”)

Modificarea circumstanþelor Avînd în vedere cã raportul de forþe dintre domnul ºi doamna Dupont nu este cunoscut, putem sã declarãm cã e un cuplu asemãnãtor comicilor Stan ºi Bran, doamna Dupont cîntãrind o sutã de kilograme, domnul Dupont doar cincizeci, ºi sã tratãm incidentul pe un ton glumeþ.

N-a izbucnit doamna Dupont cea dintîi în rîs, cînd domnul Dupont i-a aruncat mãnuºa? Aceastã modificare a proporþiilor în forþele prezente e o formulã foarte curentã.

Se poate ascunde, de exemplu, faptul cã armata A este echipatã mai modern decît armata B, dar insistînd din greu asupra superioritãþii numerice - adevãratã sau falsã a armatei B. Toate celelalte împrejurãri pot fi modificate

doritã. Ea moare, dupã ce este dusã la un loc abandonat, plin de sticle sparte ºi de cutii de conserve ruginite, unde este violatã de 50 de bãrbaþi sau chiar mai mulþi, din bodegile dimprejur.

Secþiunile urmãtoare exploreazã brutalitatea lui Harry Black, acum un organizator de sindicat, care o agreseazã fizic pe soþia sa pentru a compensa dezgustul sãu faþã de toate femeile. Un bãtãuº ºi lãudãros care bea din greu, el are frecvente vise violente în care se vede pe sine sfîºiat în bucãþi. Cînd visele se încheie, el e cuprins de o fericire temporarã ºi aproape cã devine mai blînd faþã de toate, dar nu ºi faþã de soþia sa. El începe o aventurã pasionalã cu un travestit masculin pe care îl scaldã în bani luaþi din contul sindicatului. Black considerã cã a gãsit dragostea adevãratã, dar iubitul sãu îl pãrãseºte cînd contul din bancã este închis ºi banii înceteazã sã mai curgã. Într-o stare absolut confuzã, Black încearcã sã facã sex oral cu un bãiat de zece ani din cartier, iar foºtii lui prieteni îl bat cu brutalitate, drept pedeapsã.

Cele douã secþiuni care trateazã subiectul cãsniciei continuã tema permanentã a disperãrii. Nici una dintre cãsnicii nu este fericitã, atît soþii cît ºi cîteva din soþii, sînt încã dornici de sexul extramarital. Soþii care muncesc sînt violenþi ºi le dau cu ciudã ºi cu greu bani soþiilor casnice pentru a cumpãra mîncare pentru copii; soþii care nu muncesc ºi care depind de banii soþiei sînt de asemenea violenþi ºi refuzã sã-ºi îndeplineascã sarcinile casnice ºi responsabilitãþile faþã de copii. Copiii sînt neglijaþi ºi lãsaþi pradã deznãdejdii de a-ºi vedea pãrinþii certînduse. Romanul descrie o existenþã de infern, care pare a continua, pe mãsurã ce personajele îmbãtrînesc.

Istoricul cenzurii Cartea ,,Ultima ieºire spre Brooklyn” a fost cenzuratã de ambele pãrþi ale Atlanticului. Mai multe capitole din finalul romanului au apãrut separat în publicaþiile ,,Black Mountain Review”, ,,New Directions #17”, ,,Provincetown Review” ºi ,,Swank”. Capitolul intitulat „Tralala”, a apãrut prima oarã ca piesã de teatru - interzis a fi montatã în alt teatru în afara celor de pe Broadway în 1957. În 1865, la Boston, Massachusetts, un procuror al municipalitãþii a cerut o decizie împotriva cãrþii, dar plîngerea sa a fost respinsã. Anul urmãtor, o curte de circuit din Connecticut a emis o interdicþie împotriva vînzãrii romanului, publicat deja atît de Grove Press cît ºi de Dell Publishing, acuzaþia fiind de „obscenitate ºi pornografie”.

Interdicþia a fost însã ridicatã, vînzãrile intrînd din nou în normal. Romanul a fost de asemenea interzis în Italia ºi Irlanda, ºi pus pe o listã de cãrþi cu acces limitat ºi în Rusia.

Cel mai semnificativ caz de cenzurã a fost în Anglia, unde romanul fusese publicat de Editura ,,Calder and Boyars”. Spre sfîrºitul lui 1966, parlamentarul conservator Sir Charles Taylor a primit un exemplar al romanului de la Sir Basil Blackwell, membru septuagenar al unei familii de librari din Oxford, care susþinea cã ultimii ani din viaþa sa au fost „pîngãriþi” de aceastã carte. Dezgustat de conþinutul romanului, Taylor a sesizat procurorul de asemenea. Domnul Dupont are obiceiul de a-ºi bate soþia, sau a cedat unui moment de tensiune pentru care ea era responsabilã? Nu cumva tocmai aflase, de exemplu, cã-i pusese coarne? Sau era nervos pentru cã în aceeaºi dimineaþã îºi pierduse slujba? Ori, ar trebui sã-i iertãm totul, fiindcã a copilãrit la orfelinat?

La fel stau lucrurile ºi în politicã. Nu degeaba presa mondialã a încercat sã creeze impresia cã Saddam Hussein ar avea „a patra armatã din lume”, iar acum auzim spunîndu-se cã a cincea îi aparþine Coreii de Nord.

Estomparea Acest procedeu constã în a afunda faptul respectiv sub o masã de alte fapte fãrã nici o legãturã cu el ºi, dacã e posibil, mai apte de a suscita interesul publicului. Dacã domnul Dupont este campion la fotbal, de exemplu, sau dacã a traversat Atlanticul de unul singur, ori e un actor celebru, faptul cã a bãtut-o sau nu pe doamna Dupont are ºanse sã pãleascã mult în ochii publicului. De exemplu, atunci cînd un preºedinte de republicã se pregãteºte pentru un rãzboi virtuos ºi democratic, conflictele personale trec în planul secund. Suprainformarea deliberatã este o formã de estompare.

general în iunie 1967, determinîndu-l sã depunã o plîngere la Office of the Director of Public Prosecutions (DPP). Aceºtia au rãspuns cã este prea tîrziu pentru ca Taylor sã facã o plîngere eficientã, întrucît deja peste 11.000 de exemplare fuseserã vîndute, iar ritmul vînzãrilor încetinea.

Obrãznicia editorului a determinat un alt membru al Parlamentului, Sir Cyril Black (conservator), sã invoce Secþiunea 3 din Legea Publicaþiilor Obscene din 1959, pentru a-i ataca pe editori. Astfel, a înaintat o plîngere oficialã împotriva cãrþii în iulie 1966, cerîndu-i editorului sã dovedeascã valoarea literarã a cãrþii ºi sã argumenteze de ce nu ar trebui interzisã. Magistratul care a primit plîngerea era Sir Robert Blundell, unul dintre principalii oponenþi ai cãrþii ,,Fanny Hill”, care a emis un mandat de percheziþie pentru a fi confiscate toate exemplarele din librãriile din zonã. Procesul s-a desfãºurat la Curtea Magistraþilor din Marlborough Street, în noiembrie 1966, iar numeroºii martori ai acuzãrii au fost consecvenþi în exprimarea dezgustului faþã de scenele descrise în roman, mai ales despre violul brutal ºi umilirea prostituatei Tralala.

Treziþi de opinia publicatã a cîtorva critici care declarau cã Marea Britanie „a ajuns de rîsul lumii civilizate”, ,,Calder and Boyars” au anunþat cã vor continua publicarea. Ca reacþie la aceasta, DPP a anunþat cã îi va pune sub acuzare, pe baza secþiunii 2 din legea din 1959, care interzicea „posesia unui obiect sau material obscen în scopul obþinerii unui cîºtig”. Procesul a fost stabilit pentru noiembrie 1967, ºi a fost ales un juriu format numai din bãrbaþi, pentru a feri femeile de experienþa tulburãtoare de a citi respectiva carte. Procesul a durat nouã zile ºi a adus laolaltã numeroºi martori proeminenþi. Acuzarea l-a pus în centrul atenþiei pe David Sheperd, un fost jucãtor-vedetã de cricket, care luase calea religiei ºi urma sã devinã episcop, ºi care nu a putut rãmîne „nevãtãmat” citind romanul, deºi, ca activist social în zona East End din Londra, reuºea sã gãseascã echivalente pentru multe din personajele romanului în rîndul clienþilor sãi. Pentru a contraataca, ,,Calder and Boyars” au alcãtuit o listã de 30 de critici, scriitori, profesori ºi jurnaliºti care au lãudat opera lui Selby ºi modul de exprimare a temei. Efortul a fost zadarnic, întrucît, dupã ce au deliberat timp de cinci ore ºi jumãtate, juraþii au declarat cã romanul este obscen ºi cã „efectul lecturãrii aceste cãrþi este acela de a oripila, a ºoca, a dezgusta, ºi îngreþoºa”. Cu toate cã judecãtorul a admis cã romanul a fost publicat cu intenþii bune de cãtre o editurã respectabilã, a aplicat însã o amendã de 100 de lire sterline Editurii ,,Calder and Boyars” ºi i-a somat sã plãteascã 500 de lire cheltuieli de judecatã.

Editorii au fãcut din nou apel la aceastã decizie, fiind de aceastã datã reprezentaþi de John Mortimer, care i-a convins pe judecãtorii de la Curtea de Apel cã în procesul precedent nu fusese explicatã juraþilor suficient de detaliat complexitatea legii din 1959, fiind atribuit prea mult „bunului simþ” ºi prea puþin legii. Drept rezultat, condamnarea a fost anulatã ºi ,,Last Exit to Brooklyn” a putut fi publicatã ºi comercializatã în ediþii complete ºi neexpurgate. Pentru a evita alte litigii jenante, Secþiunea 3, din Legea Publicaþiilor Obscene din 1959, a fost schimbatã. ,,Last Exit to Brooklyn” este ultimul roman, poem sau piesã de teatru, judecat pe baza legii din 1959. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

Camuflajul Camuflajul e o variantã a estompãrii. Se va povesti în cele mai mici detalii cearta dintre domnul ºi doamna Dupont, atribuindu-i-se domnului Dupont rolul pozitiv, ºi se va trece peste loviturile date, cu formule de genul: „Nu e exclus ca în cele din urmã cei doi soþi sã fi ajuns la pãruialã”, sau: „Discuþia a putut lua, într-un anumit moment, o formã fizicã, dar atitudinea doamnei Dupont tot incalificabilã rãmîne” etc. Aceastã tehnicã a fost folositã mai ales în timpul rãzboiului din Cecenia, cînd nu se punea accentul decît pe cruzimile ruºilor, cîtã vreme actele teroriste ale cecenilor erau camuflate. O metodã asemãnãtoare a acþionat în favoarea Statelor Unite, cu ocazia invaziei din Panama: activitãþile reprobabile ale preºedintelui Noriega au fãcut sã se dea uitãrii faptul cã americanii invadaserã, fãrã declaraþie de rãzboi, un stat independent, ucigînd 516 panamezi (cifrã oficialã) sau vreo 7.000 (cifrã neoficialã).

Aceeaºi tehnicã, aplicatã sîrbilor ºi kosovarilor în 1998, a fãcut ca rebeliunea kosovarã sã fie trecutã sub tãcere, iar represiunea sîrbeascã, scoasã în evidenþã. (va urma) VLADIMIR VOLKOFF

Cetatea Eternã – Roma Cãderea Romei

Cãderea Romei a schimbat harta lumii. Corupþie, divizare, invazii au fost principalele motive pentru cãderea mãreþului oraº. Iatã povestea Cetãþii Eterne.

Roma n-a fost construitã într-o zi, aºa-i? ªi nici nu a cãzut într-o singurã zi. Pentru a explica toate acestea, vom face o cercetare în privinþa cãderii treptate a Romei. Apogeul cãderii a fost jefuirea Romei din 476.

Cunoscutã anticilor precum Cetatea Eterna, Roma a cãzut pradã intrigilor interne, dar ºi invaziilor din exterior. Un cumul de factori au condus la cãderea ei.

Corupþie, divizare ºi invazii Corupþia internã este de mult doveditã un fapt real ºi istoric în Roma. Societatea se baza pe ea. De vreme ce Imperiul Roman a crescut foarte mult, a devenit greu sã guvernezi ºi sã deþii controlul. Violenþele au început sã

înlocuiascã legile ºi ordinea. În loc de împãraþi, generali ºi politicieni aleºi pe baza meritelor, poziþiile de putere erau plãtite, vîndute ºi cumpãrate. Sau, adesea, erau cîºtigate prin violenþã, mitã ºi corupþie ce ar rivaliza cu ultimele noastre filme.

La aceastã problemã s-a adãugat ºi conducerea Romei. Mulþi dintre ei cumpãraserã sau uciseserã pentru aceste poziþii. Aºadar, nu doreau neapãrat sã guverneze pentru popor. Nici mãcar sã conserveze oraºul. Singura lor dorinþã o reprezentau puterea ºi banii. Fãrã o puternicã bazã socialã centralã, rãzboaile civile apãreau între diferite grupuri politice feudale. În acest timp, oficialii puneau taxe grosolane pe populaþia Romei. Inflaþia a crescut dramatic, oamenii de rînd au murit de foame ºi boli. Luptele din Cetatea Eternã continuã. Lupte pentru bani ºi bogãþie, în timp ce Roma se scufundã ºi îºi pierde identitatea.

Centrul puterii politice a Romei se mutã la Constantinopol Într-o încercare de a pãstra lumina Romei vie, un împãrat, Diocleþian, a venit cu un plan ingenios. Totuºi, planul lui din Secolul al III-lea ne dã alt argument pentru cãderea Romei. Era vorba de diviziune. Vãzînd cã Imperiul era prea mare pentru a fi guvernat eficient, Diocleþian decide sã îl împartã în douã jumãtãþi. Aºa apare Imperiul din Est ºi cel din Vest. Cînd succesorul lui Diocleþian, faimosul Constantin, muta oficial capitala imperiului de la Roma la Constantinopol, centrul puterii politice se muta odatã cu el. Asta se întîmpla la jumãtatea Secolului al IV-lea.

Nici climatul extern nu a ajutat Roma prea mult în acea perioadã. Pentru istorie, partea de Est a Imperiului Roman va ajunge sã fie cunoscutã ca Imperiul Bizantin.

Partea de Vest va rãmîne sub controlul Romei. De vreme ce centrul s-a mutat spre Est, Roma a rãmas sã se apere singurã în faþa corupþiei, dar ºi în faþa ameninþãrilor externe. În vreme ce Imperiul Bizantin din Est începea sã înfloreascã, Roma ºi zonele înconjurãtoare au decãzut ºi mai mult. Odatã centrul politic mutat la Constantinopol ºi Roma suferind grav de pe urma corupþiei interne, oraºul antic putea fi atacat oricînd. În curînd, nomazii din nord, triburile germanice, au început sã atace de-a lungul graniþelor nordice ale imperiului. Fãrã un lider puternic ºi fãrã o armatã disciplinatã, oraºul nu putea face faþã. Apãrarea nu era îndeajuns. În jurul anului 410, Roma, oraºul odatã con-

siderat de necucerit, a fost invadat de triburile germanice. Vizigoþii conduºi de Alaric au distrus Roma.

Acest nume va deveni sinonim cu întreaga cãdere a Romei. Cetatea Eterna a fost jefuitã, iar multe dintre clãdiri au devenit ruine. Oamenii sãi au fost distruºi.

Acest eveniment a reprezentat pentru mulþi istorici începutul sfîrºitului pentru marele oraº. Roma cãzuse.

Moºtenirea Romei Dar ce ne-a lãsat Roma? Apeducte, sisteme de irigaþii, drumuri, ciment. Toate acestea sînt apanajele societãþii romane. Romanii au fost civilizaþia prosperã a continentului între 509 î.Hr. ºi 476. Aproape 1.000 de ani de schimbãri istorice. Inginerii romani cãutau mereu modalitãþi de a îmbunãtãþi viaþa cetãþenilor romani.

Multe dintre inovaþiile lor rezistã ºi astãzi în privinþa tehnologiei ºi a ºtiinþei.

Primul apeduct roman a fost construit în 312 î.Hr. în oraºul Roma. Numit Aqua Appia, se întindea pe 15 km ºi aducea 280.000 de litri de apã într-o zi. Pînã la cãderea Romei în 476, oraºul avea 720 km de apeducte.

Romanii foloseau apeducte pentru a aduce apa ºi pentru coloniile lor din Europa ºi Mediterana, din Britania pînã în Africa. Cel mai lung apeduct al Imperiului Roman era Valens Apeduct, pe 900 km, pînã la Constantinopol.

Nici drumurile romane nu erau de lepãdat. Toate drumurile duc la Roma, nu? Romanii au construit 29 de drumurile pincipale de la Roma. Ele conectau toate colþurile Imperiului pe 375.000 km. O bunã parte erau pavate cu piatrã.

Drumurile romanilor au fost atît de eficiente, încît dupã cãderea Imperiului Roman, nimeni nu a mai reuºit aceastã performanþã pînã în Secolul al XIX-lea.

Drumurile romane au schimbat felul în care oamenii se deplasau. Au cîºtigat bãtãlii ºi au îmbunãtãþit comerþul ºi comunicaþiile.

Aºadar, aceasta este cãderea Romei ºi moºtenirea lãsatã civilizaþiei.

Poliþia secretã în Roma anticã ºi Imperiul Roman În egalã mãsurã serviciu secret al Imperiului Roman, forþe speciale ºi administratori urbani, Garda Pretorianã din Roma anticã era una dintre cele mai faimoase unitãþi militare antice ale lumii. Aceºti soldaþi aleºi pe sprînceanã au devenit cunoscuþi mai ales datoritã faptului cã erau apãrãtori juraþi ai conducãtorului roman, dar erau folosiþi ºi pentru alte servicii în folosul Imperiului Roman. Gãrzile au luptat alãturi de legiunile romane în campanii, au înãbuºit revolte, au pacificat teritorii ºi au servit ca forþã de securitate în cazul spectacolelor de gladiatori ºi a curselor de care. Odatã ce influenþa lor a crescut, au jucat ºi un rol semnificativ în intrigile, schemele ºi înºelãtoriile pe care s-a ridicat Imperiul Roman. Existã o grãmadã de poveºti despre aceste trupe care au protejat, dar ºi-au ºi ucis împaratul.

Originea lor vine din timpul republicii romane Garda Pretorianã a fost un mix al erei imperiale, dar originile lor dateazã din timpul republicii romane, mai ales în momentul în care soldaþi de elitã protejau generalii. În Secolul al II-lea d.Hr., unitãþi speciale erau selectate pentru a proteja din umbrã lideri romani precum Marc Antonius, Scipio Africanul ºi Lucius Cornelius Sulla oricînd ieºeau pe cîmpul de luptã.

Julius Caesar ºi-a trecut a zecea legiune ca forþã de securitate, dar Garda Pretorianã aºa cum o ºtim astãzi nu a apãrut decît dupã ce Augustus a devenit primul împãrat al Romei, în anul 27 î.Hr. Dupã ce a preluat tronul, Augustus ºi-a luat propriile gãrzi imperiale formate din 9 cohorte între 500 ºi 1.000 de oameni fiecare.

Unitãþile vor fi un simbol al puterii imperiale pentru mai mult de 300 de ani. Pînã în anul 23, aceste trupe operau chiar din propria lor fortãreaþã, Castra Praetoria, din suburbiile Romei.

Pompieri ºi forþa de intervenþie în cazuri de urgenþã în Roma anticã

Focul era o ameninþare constantã în Roma anticã, ºi cu toate cã Imperiul avea o trupã dedicatã numitã „Vigiles”, nu era neobiºnuit pentru împãraþii romanii sã trimitã Garda Pretorianã sã-i ajute. Garda a contribuit la stingerea incediului din templul zeiþei Vesta ºi au fost rãspunzãtori cu baricadele împotriva incendiilor din timpul lui Nero. Numãrul lor probabil a contribuit la stingerea incediilor, dar astfel împãratul le arãta cetãþenilor îngrijorarea sa trimiþînd propria gardã personalã.

Garda Pretorianã fãcea spectacol la jocurile romane cu gladiatori Garda Pretorianã se ocupa adesea de controlul mulþimii la jocurile romane, dar ocazional coborau în arenã ºi jucau un rol activ în vãrsarea de sînge. Existã evidenþe cînd Garda a participat la vînãtori sãlbatice în arenã pentru a-ºi arãta talentul. De asemenea, au jucat un rol important în „naumachia“, bãtãliile navale organizate de împãratul Claudius în anul 52. La spectacol participã 19. 000 de oameni ºi 100 de vase într-o confruntare aranjatã pe Lacul Fucine. Cei mai mulþi participanþi erau prizonieri ºi sclavi, iar Pretorienii, înarmaþi cu baliste ºi catapulte, au înconjurat locaþia pentru a-i împiedica pe condamanþi sã evadeze.

Pretorienii erau cunoscuþi pentru arta spionajului, tehnici de intimidare, arestãri ºi crime împotriva protestatarilor care se împotriveau intereselor împãratului

roman. Pentru operaþii secrete este posibil sã fii angajat o trupã specialã numitã „speculatores”.

La început, în era republicii romane, aceºtia erau trupe de recunoaºtere, dar în timpul erei imperiale unitatea deja ajunsese sã serveascã drept curieri ºi pentru operaþiuni de spionaj în serviciul lui Caesar.

Speculatores ºi alþi membri ai Gãrzii Pretoriene se deghizau în cetãþeni la concursurile de gladiatori ºi la alte spectacole ºi proteste pentru a monitoriza ºi aresta pe cei care se opuneau împãratului. Þineau cont de inamicii statului ºi, în unele cazuri, îi executau pe ascuns.

Asasinate politice ale împãraþilor romani din Roma anticã ºi lupta pentru putere Deºi îl apãrau pe împãrat, aceste trupe erau ºi cea mai mare ameninþare. Garda era în mijlocul pînzei de pãianjen þesute în jurul Imperiului Roman ºi ar fi omorît pe oricine pentru a instala noi împãraþi la putere, atît

timp cît îºi primeau partea. Pretorieni nemulþumiþi au pus la cale faimoasa asasinare a lui Caligula ºi au orchestrat succesiunea lui Claudius la tron în 41.

Tot Garda a jucat bine rolul în uciderea lui Commodus în 192, a lui Caracalla în 217, Elagabalus în 222 ºi Pupienus cu Balbinus în 238. În unele cazuri, Pretorienii erau responsabili pentru instalarea ºi apoi uciderea unui pretendent, ca în cazul lui Galba în 68. Împaratul Pertinax a avut aceeaºi soartã.

Deci nu este vorba doar despre legende sau exagerãri. Garda Pretorianã ºi-a cîºtigat pe drept renumele. Ba chiar au încercat sã ofere tronul celui care oferea mai mult.

Garda Pretorianã a pus tronul Imperiului Roman la licitaþie Potrivit istoricului antic Cassius Dio, dupã moartea împãratului roman Pertinax în 193, Garda Pretorianã a vîndut tronul pentru 25.000 de sesterci romani lui Julianus. Însã unii istorici cred cã Dio a exagerat relatãrile, dar formidabila sumã rãmîne adevãratã.

Au fost desfiinþaþi pentru cã au ajutat un pretendent la tron În ultimii ani din timpul domniei împãratului Septimius Severus, structura Gãrzii a fost permanent schimbatã, veteranii fiind alungaþi, iar noile recrutãri au fost fãcute din sînul legiunilor. Au continuat ca ºi gardã a împãratului roman pînã în Secolul al IV-lea. În 306, Pretorienii au avut o ultimã încercare de a unge un împãrat, instalîndu-l pe uzurpatorul Maxentius.

S-au confruntat în Bãtãlia de la Podul Milvian cu armata împãratului Constantin ºi deºi se crede cã au rezistat curajoºi, au fost învinºi definitiv, iar Maxentius ucis. Convins cã Garda Pretorianã nu mai poate fi de încredere, împãratul Constantin o desfiinþeazã ºi trimite membrii acesteia în colþurile imperiului, distrugîndu-le casa, dar nu ºi amintirea.

comunitatea ca ºi propriul copil sau pãrinte. Pentru cã nu exista un cadou mai mare pe care un tatã îl poate face copilului sãu. Iar scrisoarea lui Plinius cãtre Tacitus continua, rugîndu-l pe acesta sã îi gãseascã un profesor capabil.

Marþial ne povesteºte ºi el despre directorii ºcolilor romane. Inspiraþia lor vine de la vechii greci. Gãsim o scrisoare a sa cãtre unul dintre directorii unei ºcoli romane.

Sclavia în Roma anticã: conduita ºi tratamentul sclavilor La sfîrºitul primului rãzboi puni cu Cartagina, 201 î.Hr., existau mulþi sclavi în epoca romanã. Un scriitor pe nume Plautus ne povesteºte despre tratamentul aplicat acestora. El nu se va iîmbunãtãþi în urmãtoarele douã secole. Deºi romanii se îmbogãþiserã simþitor ºi acumulaserã averi impresionante, nu reuºiserã sã dea dovadã de umanitate. El ne povesteºte despre despre Ballio, un deþinãtor de sclavi brutal ce dãdea ordine servitorilor sãi.

El iîi ameninþa cu biciul, îi înjura ºi nu-i considera buni de nimic. Mereu le reproºa cã nu fac altceva decît sã mãnînce ºi sã bea. Îi apostrofeazã ca fãþarnici, inutili, neglijenþi, încãpãþînaþi ºi mereu în cãutarea unei bãtãi bune. Îi biciuieºte ºi apoi îi întreabã daca îi doare. Îi numeºte „rasã nãscutã pentru a fi biciuitã”.

Bãtrînul Cato ne povesteºte ºi el despre sclavii de la propria fermã. Asta se întîmpla în lumea romanã a Secolului al II-lea î.Hr. În timpul Republicii timpurii, cînd domeniile erau mici, exista un tratament normal al sclavilor. Adesea binevoitor. Cînd fermele au devenit mai mari, politica proprietarilor s-a schimbat radical, devenind impersonalã ºi mai brutalã. Cato nu susþine cruzimea deliberatã, însã îºi va trata sclavii ca pe niºte vite de preþ, nimic mai mult. Ei primesc raþii mai mari sau mai mici de mîncare în funcþie de sezonul în care lucreazã ºi de munca prestatã. Sclavii sînt îndreptãþiþi ºi

Educaþia ºi sclavia în Roma anticã Epoca romanã a fost cu adevãrat impresionantã.

Lumea romanã ºi-a influenþat vecinii, duºmanii ºi statele cucerite. În timpul Republicii tîrzii ºi a Imperiului timpuriu, nevoia pentru o educaþie bunã era probabil cel mai mare deziderat în Roma anticã. Nici mãcar clasele de jos nu erau analfabete. Dovadã stau inscripþiile de pe zidurile din Pompei, deºi nu exista sistem de ºcoli publice gratuit. Existã mãrturii ale lui Horaþiu, Pliniu cel Tînãr ºi Marþial despre eforturile fãcute de pãrinþi pentru a obþine copiilor o bunã educaþie.

Educaþia ºi ºcoala în Roma anticã: mãrturiile lui Horaþiu, Plinius cel Tînãr ºi Marþial Însuºi Horaþiu în povestirile sale ne explicã cum îi datoreazã întreaga educaþie ºi formare tatãlui sãu. El ne spune cã acesta era un om sãrac de la fermã. Însã nu a fost mulþumit sã îl trimitã la o ºcoalã localã din Venusia.

Deºi aici erau trimiºi bãieþi cu pretenþii, copii de centurioni proeminenþi. În acele timpuri ºcoala era 8 luni pe an. Horaþiu ne povesteºte în continuare cum tatãl sãu a avut inspiraþia de a-l aduce la Roma pentru a fi învãþat artele liberale pe care un senator sau un eques le cerea.

Astfel, mulþi l-ar fi crezut, datoritã sclavilor ºi robei sale, cã este întreþinut. Însã tatãl sãu nu deþinea moºteniri ºi nici pãmînturi. Însã era mereu prezent pentru studiile sale. Tatãl sãu credea cã modestia, prima dintre virtuþi, trebuie mereu întreþinutã. Horaþiu putea ajunge un bun colector de taxe, însã educaþia oferitã de tatãl sãu l-a ajutat în viaþã. Tocmai de aceea el afirma cã nu-ºi va renega niciodatã originile umile ºi va fi mereu mîndru de tatãl sãu.

Pliniu cel Tînãr îi trimite o scrisoare faimosului istoric Tacitus despre educaþia în timpul Imperiului. În aceste timpuri deja existau ºcoli specializate. Era o vreme în care oamenii bogaþi donau foarte mulþi bani pentru educaþie, în special în oraºele lor natale. Întrebînd cetãþenii din propriul oraº natal, Plinius aflã cã aceºtia nu aveau învãþãtor, de aceea copiii trebuiau sã înveþe departe de casã. Aºadar, Plinius le-a propus sã îºi uneascã veniturile pentru a angaja învãþãtor ºi pentru a-i oferi toate beneficiile cu banii plãtiþi deja pe cazarea ºi drumul copiilor. Plinius însuºi s-a oferit sã contribuie. Deºi nu avea copii, el a considerat

la o porþie de vin timp de trei luni. Porþiile descresc în timpul sezonului de lucru ºi cresc de sãrbãtori precum Saturnalia. Sclavilor le revin ºi mãslinele cãzute ºi fãrã ulei, o mãsurã de sare pe lunã ºi una de ulei. Ca haine li se dã o tunicã ºi o mantie o datã la doi ani. La doi ani, le revin pantofi. La urmã vine ºi rîndul purtãrii unui sclav credincios. Adicã ce trebuia sã facã un sclav în anul 200 d.Hr. Cã nu-ºi ia bice pe spate.

Ca sã ai vreo speranþã la o viaþã decentã în Roma ca sclav, trebuia sã ai grijã de stãpînul tãu. Nu numai atît.

Trebuia sã ai grijã de casa stãpînului tãu ºi de afacerea sa. Ca sã faci dovada unui bun servitor. Afacerea trebuia îngrijitã, aranjatã, întreþinutã ca ºi cum stãpînul sãu ar fi prezent. Un sclav bun trebuie sã aibã grijã de spatele sãu ºi nu de apetit, de picioarele sale ºi nu de stomac.

Nu trebuie sã se alãture sclavilor leneºi ºi buni de nimic. Biciul, foamea, frigul necruþãtor sînt pedepsele pentru asta. Aºadar, un sclav se confeseazã cã se supune ºi îndurã decît sã sufere pedeapsã. ªi toate astea în aºteptarea unei viitoare rãsplãþi.

Ultima revoltã a sclavilor: Rãzboiul lui Spartacus În anul 73 î.Hr., „uneltele vorbitoare” – cum îºi numeau romanii sclavii, s-au ridicat la lupta. în special sclavii foarte prost trataþi de pe marile domenii din sudul Italiei au pornit o mare revoltã. Era a treia în 50 de ani. Ea a zdruncinat întregul mecanism de guvernãmînt. În ciuda simpatiei pentru situaþia sclavilor din acea perioadã ºi a liderului lor charismatic, succesul lor a fost o calamitate pentru civilizaþie.

O armatã de asemenea amploare, formatã în mare mãsurã din sclavi, era pregãtitã doar sã distrugã. Nu

puteau construi ºi nici guverna. Dupã aceste rãsturnãri ºi teroarea pe care au rãspîndit-o, romanii, probabil din fricã, au început sã îºi trateze sclavii mai bine.

Plutarh însuºi ne vorbeºte în opera sa „Viaþa lui Crassus“ despre insurecþia gladiatorilor.

Plutarh are detalii despre devastarea Italiei, revolta gladiatorilor – cunoscutã ca ºi Rãzboiul lui Spartacus.

Lentulus Batiates antrena gladiatori în Capua la o ºcoalã. Cei mai mulþi erau gali ºi traci violenþi. Erau þinuþi de stãpînul lor ºi antrenaþi pentru luptã.

Douã sute dintre aceºti gladiatori au întocmit un plan de evadare. Însã complotul a fost descoperit ºi doar 78 din cei mai viteji au reuºit sã scape. Ei ºi-au croit drum prin oraº luptînd. Au gãsit vagoane cu arme pentru gladiatori ºi s-au înarmat. ªi cînd au gãsit o poziþie defensivã ºi-au ales trei cãpitani. Peste aceºtia era ºef însuºi legenda: Spartacus.

Spartacus era un trac din triburi nomade, un om cu spirit, foarte curajos, dar ºi superior condiþiei sale. Doi pretori cu mici armate au fost învinºi cînd l-au înfruntat.

Apoi, un general roman a fost ucis ºi armata sa înfrîntã.

Dupã multe lupte victorioase cu Varinus, pretorul oraºului Capua, Spartacus ºi-a dat seama cã poate învinge. Însã înþelegea cã nu era pe potriva forþei Imperiului Roman. Aºa cã ºi-a îndreptat marea armatã spre Alpi. Intenþiona ca dupã trecerea lor, fiecare bãrbat ºi femeie sã fie liberi sã-ºi gãseascã o casã, unii spre Tracia, alþii spre Galia. Însã o parte din armata sa s-a îmbãtat în succes ºi în numãrul lor crescut. Aºa cã au început sã distrugã ºi sã pustiascã Italia. Senatul nu a fost deloc încîntat de asemenea îndrãznealã din partea sclavilor. Aºa cã a fost trimis consulul Gellius sã rezolve problema. El a cãzut asupra unor grupuri de germani care se îndepãrtaserã de armata lui Spartacus. Însã cînd Lentulus cu o armatã mare l-a asediat pe Spartacus, acesta i-a înfrînt ofiþerii. În timp ce mãrºãluia spre Alpi, Cassius, pretorul unei pãrþi din Galia la acea vreme, l-a întîlnit cu 10.000 de ostaºi. Spartacus de-abia a scãpat.

Senatul l-a trimis pe Crassus cu misiunea specialã de a distruge rebelii. Totuºi, Spartacus l-a înfrînt pe Mummius, locotenentul lui Crassus. Generalul a fost nevoit sã îºi disciplineze restul armatei ºi sã le întãreascã moralul.

Spartacus s-a retras pînã în Lucania, spre mare, întîlnindu-se cu vasele piraþilor din Cilicia. El spera sã treacã pe vasele piraþilor reaprinzînd flacãra revoltei.

Dar dupã ce piraþii ºi-au luat plata, l-au înºelat ºi au pãrãsit zona. S-a retras ºi ºi-a stabilit armata în peninsula Rhegium. Aici, Crassus a încercat sã-l blocheze, dar nu a reuºit. O parte din armata lui Spartacus s-a despãrþit de el, dar a fost distrusã de Crassus.

Spartacus s-a retras în cele din urmã în munþii Petelia, dar Quintius, unul dintre ofiþerii lui Crassus ºi chestorul Scrofula, l-au urmãrit. Spartacus de-abia a reuºit sã-ºi uneascã trupele. Însã succesul l-a ruinat.

Asta i-a încurajat pe sclavi sã lupte ºi sã nu mai asculte de ofiþeri. Voiau sã lupte cu ardoare împotriva romanilor. Exact ce îºi dorea Crassus.

Era anunþatã ºi sosirea lui Pompey. Acesta era rivalul politic ºi militar al lui Crassus. Iar lumea credea cã el îl va învinge pe Spartacus. Ca urmare, Crassus ºi-a stabilit tabãra foarte aproape de inamic, încercînd sã învingã cît mai repede. A început asediul. Ca sã îºi întãreascã oamenii, Spartacus ºi-a ucis calul, spunîndule cã dacã va învinge, îi va lua pe ai inamicilor. Iar dacã nu, oricum nu va mai avea nevoie de cal. Lupta a fost teribilã. Spartacus a încercat sã îl ucidã chiar pe Crassus. Însã nu a reuºit. În nebunia ºi iureºul luptei a reuºit sã ucidã doi centurioni ºi l-a ratat pe Crassus.

Pãrãsit de cei din jur, Spartacus a rãmas mîndru în picioare. A continuat sã lupte pînã a fost învins.

CÃTÃLIN STÃNCULESCU

Pag. a 14-a – 19 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Gardieni de nãdejde ai sãnãtãþii (1) Oamenii – capitalul cel mai preþios al Spitalului Prof. Dr. Constantin Angelescu Se spune adeseori cã în România sãnãtatea se aflã în colaps. Aparent, este greu sã-i combaþi pe autorii unui asemenea verdict, fiindcã scepticii nu sînt deloc puþini, iar argumentele lor îºi gãsesc în bunã mãsurã confirmarea în creºterea mortalitãþii generale ºi a celei provocate de bolile cardiovasculare, de cancer, tuberculozã ºi diabet, dar ºi în scãderea alarmantã a natalitãþii, aceºti parametri esenþiali situînd þara noastrã printre statele codaºe ale Uniunii Europene. Cauzele unei asemenea apãsãtoare realitãþi sînt multiple ºi, deocamdatã, greu de soluþionat sãrãcia, alimentaþia, habitatul, lipsa de spitale, dar mai ales de medici. (În ultimii 27 de ani nu s-a construit decît un singur spital – cel de Ortopedie, Traumatologie ºi TBC Osteoarticular ,,Foiºor”, cu profil unic în þarã, fapt datorat în mare mãsurã implicãrii Primãriei Generale a Capitalei, fiindcã, de regulã, fondurile bãneºti pe care statul le alocã sãnãtãþii sînt de 15-20 de ori mai reduse decît cele utilizate pentru acest sector vital, în celelalte þãri comunitare.) În scopul asigurãrii unui sistem medical modern ºi eficient, autoritãþile noastre ar trebui sã cheltuiascã între 7,3 ºi 8,5 la sutã din bugetul þãrii, adicã de douã ori mai mult decît în prezent. Din pãcate, toate guvernele postdecembriste au dus în mod sistematic o politicã de subfinanþare a sãnãtãþii. Înainte de a se confrunta în alegeri pentru mandatul de parlamentar ori pentru a se instala în vreun fotoliu ministerial, fiecare politician ar trebui sã conºtientizeze cã sãnãtatea este mai presus decît oricare funcþie politicã sau administrativã. În acest sens, savantul Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel pentru Medicinã, care ºi-a petrecut o mare parte a vieþii în laboratoare, strãduinu-se sã deosebeascã limpede cunoscutul de plauzibil, sã recunoascã existenþa necunoscutului ºi a inconoscibilului, ºi care considera fiinþa umanã ca o totalitate a observaþiilor ºi experienþelor din toate timpurile ºi din toate þãrile, declara, cu mai bine de o sutã de ani în urmã: ,,Omul e mai presus de toate. Odatã cu degenerescenþa lui, frumuseþea civilizaþiei noastre ºi

Autonomia speranþei noastre Luni, dupã Sfîntul Ion, adicã la începutul efectiv al anului centenar, trei partide maghiare din România, Uniunea Democraticã a Maghiarilor din România, Partidul Civic Maghiar ºi Partidul Popular Maghiar din Transilvania, au adoptat o rezoluþie comunã în care se susþin rãspicat cererile comunitãþii pe care amintitele formaþiuni politice pretind cã o reprezintã: autonomie regionalã pentru Þinutul Secuiesc, autonomie administrativã pentru regiunea Partium în care locuieºte o treime din populaþia maghiarã de la noi ºi autonomie culturalã pentru toþi maghiarii din România. Reprezentanþii partidelor maghiare susþin cã, în felul acesta, comunitatea maghiarã propune majoritãþii un dialog onest ºi fãrã ascunziºuri, menit sã celebreze suta de ani de unitate a României ºi sã legitimeze un nou început al relaþiilor dintre minoritate ºi majoritate.

Doar firile infinit de sofisticate ar înþelege cum ar putea începe sãrbãtorirea sincerã a unei nunþi de diamant cu un mic, dar straºnic partaj matinal, cum, pe drumul spre chermeza comunã, alaiul s-ar abate scurt ºi pe la un notariat pentru o apetisantã, stimulatoare ieºire din indiviziune. Mãrturisesc cã eu unul nu am acces la o atît de abisalã logicã bipolarã. Înþeleg mai degrabã altceva judecînd dupã toate semnele din realitatea imediatã, altceva care are coerenþa teribilã a unui mare ºi neruºinat sofism politicianist.

E demn de remarcat faptul cã oferta atît de generoasã ºi de zoritã adresatã majoritãþii aliniazã toate formaþiunile politice ale etnicilor maghiari din România.

Rezoluþia asumatã în bloc transmite un mesaj de unitate ideaticã atît de rarã pe plaiurile mioritice. E un fel de-a zice cã, indiferent de orientarea politicã a respectivelor formaþiuni, ele au cãzut de acord sã se facã ecou al unei singure voci, anume al vocii comunitãþii maghiare, care cere autonomie. Dacã-i asculþi pe respectivii politicieni, ai fi, poate, tentat sã crezi cã între ei ºi comunitatea în numele cãreia vorbesc existã o legãturã indestructibilã, o solidaritate de naturã consubstanþialã, o unitate, dupã o

chiar mãreþia universului s-ar stinge. Atenþia umanitãþii trebuie sã treacã de la maºini ºi lumea fizicã la corpul ºi spiritul omenesc, la procesele fiziologice ºi spirituale, fãrã de care maºinile ºi universul lui Newton ºi Einstein nu ar exista... Dacã oamenii ar fi toþi identici, mai spune Carrel, ei ar putea creºte, trãi ºi lucra în turme ca vitele, dar fiecare dintre ei are personalitate”. Nu ºtiu în ce mãsurã medicina româneascã situeazã omul în centrul preocupãrilor sale. Aºa cum aminteam, lipsa de interes a autoritãþilor noastre pentru finanþarea corespunzãtoare a sistemului sanitar s-a rãsfrînt negativ asupra activitãþii celor care lucreazã în spitale, dar ºi asupra populaþiei.

Nici unul din cei patru preºedinþi ai þãrii de dupã 1989 ºi nici premierii care au defilat prin Palatul Victoria nu s-au implicat în soluþionarea problemelor nevralgice cu care se confruntã sistemul sanitar, îndeosebi pentru rezolvarea discrepanþei flagrante dintre salariile funcþionãreºti din domeniul sãnãtãþii ºi cele de nababi din domeniul Justiþiei ºi ale altor instituþii centrale. κi tocesc, oare, mai mult timp coatele pe pupitrele facultãþii studenþii de la Drept, în comparaþie cu colegii lor mediciniºti? Au procurorii ºi judecãtorii o mai mare responsabilitate decît medicii, faþã de fiinþa umanã?

Dimpotrivã, lucrurile stau exact invers. Guvernul premierului Mihai Tudose merge ºi el pe linia strîmbã promovatã de Cabinetele anterioare, oferind medicilor creºteri salariale similare cu bacºiºurile. În schimb, parlamentarii ºi alþi demnitari au fost propulsaþi, printr-un resort politico-financiar suspect, spre piscurile salarizãrii, încasînd indemnizaþii de 2-3 ori mai mai mari decît cele pe care le primeau pînã mai ieri, deºi unii senatori ºi deputaþi nu manifestã cine ºtie ce apetit legislativ, iar alþii se aflã în vãdit conflict cu realitãþile autohtone, cu politica ºi chiar cu logica.

Nici în perioada interbelicã sistemul nostru de sãnãtate n-a dus-o mai bine. Marile spitale ale Bucureºtilor erau, pe la 1900, Colþea (200 de paturi), înfiinþat în 1704 de spãtarul Mihail Cantacuzino, Filantropia (165 de paturi), Brâncovenesc (200 de paturi), Colentina (100 de paturi), Pantelimon (80 de paturi), Spitalul de copii (90 de paturi), o maternitate (25 de paturi), Spitalul israelit (24 de paturi), Spitalul penitenciarelor (40 de paturi), Ospiciul Mãrcuþa (180 de paturi), aproape toate funcþionînd în clãdiri vechi, improprii pentru niºte aºezãminte de sãnãtate. Bolile frecvente ale perioadei

interbelice nu erau cele cardiovasculare ºi nici cancerul, întrucît, pe atunci, oamenii nu erau racordaþi la ritmurile atît de alerte ale vieþii de azi. Pe atunci, dominante erau tuberculoza, pelagra, malaria, rujeola, ciuma, scabia, maladii specifice sãrãciei ºi lipsei de igienã. Mortalitatea era de douã ori mai mare decît cea de astãzi, iar durata medie de viaþã gravita între 50 ºi 55 de ani. Descîntecele ºi leacurile bãbeºti încercau sã suplineascã, fãrã succes, lipsa de medicamente. ªansa de supravieþuire a bunicilor ºi pãrinþilor noºtri a constituit-o pleiada de medici renumiþi ai timpului, apreciaþi nu numai în þarã, ci ºi peste hotare, mulþi dintre ei continuîndu-ºi activitatea ºi în primele 3-4 decenii de dupã cel de al II-lea rãzboi mondial. Erau cunoscuþi în lumea largã savanþi ca Ioan Cantacuzino, fondatorul ºcolii româneºti moderne de microbiologie ºi medicinã experimentalã; Victor Babeº, autorul primului tratat de bacteriologie din lume, medic ºi profesor universitar, care a adus contribuþii valoroase, recunoscute pe plan mondial, în studiul turbãrii, leprei, difteriei, tuberculozei ºi altor boli; Constantin Parhon, creatorul ºcolii noastre de endocrinologie; fiziologul Daniel Danielopolu, savantul care a semnalat pentru prima datã interdependenþa dintre sistemul nervos somatic ºi cel al vieþii vegetative ºi a întrezãrit rolul coordonator al scoarþei cerebrale, a elaborat noi tehnici de investigare, a propus medicamente ºi metode noi de tratament; Gheorghe Marinescu, ctitorul ºcolii naþionale de neurologie; Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei; marele clinician, N.G. Lupu; Ana Aslan, renumitã pentru cercetãrile în domeniul geriatriei. Se rostesc ºi astãzi, cu mult respect, numele unor strãluciþi medici, precum Nicolae Kretzulescu, Carol Davila, Iacob Felix, Constantin Angelescu, preºedinte al Academiei de Medicinã, Marius Nasta, Aurel Moga ºi ale multor altora. Remarcabile personalitãþi medicale au activat în demeniul fiziologiei, ca Grigore Benetato, oftalmologiei, aureolatã de Dimitrie Manolescu ºi Elena DensuºianuPuºcariu, prima femeie profesor în învãþãmîntul medical superior din România, al chirurgiei, reprezentatã de numele sonore ale unor medici de notorietate, ca Dimitrie Bagdasar, Ion Fãgãrãºanu, Nicolae Hortolomei, Theodor Burghele ºi strãlucitul sãu elev Victor Predoiu. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

vorbã celebrã, de soliditatea granitului. Apoi, dacã îþi abaþi puþin atenþia de la contextul acestei apãsate coeziuni la conþinutul rezoluþiei, perplexitatea ta de majoritar riscã sã capete accente de panicã : nu-mi aduc aminte ca pînã luni, o formaþiune politicã maghiarã sã cearã explicit „autonomie regionalã” pentru Þinutul Secuiesc, sintagmã echivalatã un paragraf mai jos în document cu autonomia teritorialã.

Afli apoi cã politicienii maghiari sînt experþi în toate formele de autonomie posibile, din care textul rezoluþiei numeºte explicit ºi autonomia administrativã, ºi pe cea culturalã. Te gãseºti dinaintea unei liste de cereri maximale, apodictice, nenegociabile. E judeþul Trei Scaune sau nimic. Ai impresia cã trebuie sã te converteºti la doctrina predestinãrii ca sã reziºti unor cerinþe de masivitatea limpede a celor pe care tocmai le-ai citit. Desigur, finis coronat opus. Contextul de mare antantã în care e adoptatã rezoluþia ºi conþinutul ei maximalist contribuie hotãrîtor la tonul general al acestui gest politic: planeazã asupra întregii rezoluþii o umbrã de ultimatum care e în deplinã contradicþie cu afirmaþia despre bunele relaþii dintre majoritate ºi minoritate care se vor instala dupã împlinirea amintitelor deziderate. E foarte greu de mascat cearcãnul apocaliptic al acestei retorici de divorþ cu douã vrîste bilingve ºi o asigurare de bunã înþelegere.

Dimpotrivã, mesajul e-n clocot, debordeazã sub presiunea momentului, a clipei adevãrului care se cere rostit în piaþa publicã, desigur pe-aceleaºi coarde-ncinse ca acum o sutã ºaptezeci de ani: Itt az idõ, most vagy soha!

Dacã-þi va fi rãmas fie ºi o fãrîmã de raþiune, vei cãuta sã înþelegi resorturile teribilei comoþii prin care tocmai ai trecut ºi sã vezi adevãrul în faþã. O sã mergi în inima comunitãþii maghiare, în fostul judeþ Trei Scaune ºi o sã dai, într-adevãr, de sãrãcie, de drumuri jalnice, de ºomaj masiv, de oameni istoviþi de grija de multe. În ciuda hãrniciei lor, a seriozitãþii lor, a corectitudinii lor.

O sã dai peste un exod în masã spre Occident, peste oameni al cãror unic þel este sã scape de lipsa de perspective de acasã. În ciuda priceperii lor ºi a umorului lor. O sã dai peste tineri care, alegînd sã rãmînã, sfîrºesc întrun blocaj total, scufundaþi în spatele unor ziduri

mirabile. În ciuda mobilitãþii lor native ºi a simþului lor înnãscut de libertate. O sã dai de pãrinþi disperaþi cã fiii ºi fiicele lor nu se pot descurca deloc, dar absolut deloc, în limba majoritarilor ºi asta nu din reaua lor voinþã, ci din inconºtienþa mai-marilor lor care le-au pus pe fugã profesorii de limba românã, dîndu-le iluzia cã limba maternã le va fi de ajuns.

Abia atunci o sã înþelegi cã rezoluþia belicoasã nu þi se adreseazã þie, majoritar fãrã habar, ci turmei pierdute de cinismul, relele practici, indiferenþa, nevrednicia celor care i se pretind pãstori. Alegãtorul maghiar din Ardeal se simte la fel de spoliat, de batjocorit, de înºelat, de smintit de conaþionalii sãi care-i cer votul precum se simte alegãtorul român de oriunde din aceastã þarã tîlhãrit, umilit, dus cu preºul ºi înnebunit de aleºii lui tolãniþi, majoritar, în Parlament. ªi nu cred sã existe minte limpede în locurile în care trãim care sã nu înþeleagã cã în poporul acesta votant, român ºi maghiar deopotrivã, atît de chinuit, mai pîlpîie, ca garanþie a umanitãþii sale ultime, speranþa. Pãcatul major al politicienilor de aceeaºi specie moralã, români ºi maghiari deopotrivã, este cã nu au absolut nici o reþinere sã se foloseascã în modul cel mai josnic de speranþa oamenilor, de penetraliile umanitãþii lor. ªi unora ºi altora li se vinde, din patru în patru ani, iluzia dealurilor de caº, de brînzã, de slãninã. Unora direct, la gãleatã, altora, indirect, sub drapel autonomist.

Dovada din urmã, cea mai groasã, dacã pînã acum am fost cumva orbi, am primit-o luna trecutã, cînd parlamentari majoritari, români ºi maghiari, lucrau cu un zel nebun la punerea pe butuci (cã numai ãºtia au mai rãmas) a legii din þara aceasta. ªi nu a unei legi particulare, ci a unor principii de drept fãrã de care nu putem trãi onorabil nici unii, nici alþii. Pînã cînd ne vom da legate pe nimic speranþele acestor farseuri, nu avem decît sã ne aºteptãm la îngrãºarea celor mai hidoase metehne din sufletele noastre.

Lupta adevãratã se dã pentru autonomia speranþei noastre. ªTEFAN COLCERIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 19 ianuarie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Altã tentativã de exploatare a aurului nostru Exploatarea aurului la Roºia Montanã este un proiect „îngropat“, iar statul român este dat în judecatã, la instanþele internaþionale, de canadienii de la Gabriel Resources, cerîndu-i-se despãgubiri de miliarde de dolari. În schimb, în România tot se va exploata aur, nu departe de Roºia Montanã, în judeþul Hunedoara. În ultimele zile ale anului trecut, Guvernul a publicat draftul unui proiect de lege care aprobã concesiunea perimetrului auro-cuprifer de la Rovina, pe 20 de ani, cu posibilitatea de prelungire succesivã de încã cinci ani, firmei Samax din Maramureº. Actul de concesiune fusese obþinut, încã din 2015, de la Agenþia Naþionalã pentru Resurse Minerale. Acþionarul majoritar al acestei firme este compania canadianã Euro Sun Mining, fostã Carpathian Gold, deþinutã, la rîndul ei, de alte firme ºi fonduri de investiþii înregistrate în paradisuri fiscale, astfel cã proprietarii reali sînt foarte greu de depistat. Actul de concesiune urmeazã a fi aprobat prin HG, în proiectul prezentat pe site-ul Secretariatului General al Guvernului prezentîndu-se ºi datele-cheie ale exploatãrii. Astfel, valoarea zãcãmintelor ce se vor extrage la Rovina este estimatã la peste 5 miliarde dolari, contravaloarea în preþuri de piaþã a 180 de tone de aur ºi 400.000 de tone de cupru. „Valoarea producþiei miniere estimatã pe durata de concesiune de 20 de ani contractuali este de 3,697 miliarde dolari ºi 1,77 miliarde dolari pentru minereuri neferoase, respectiv cupru“, se aratã în textul de lege citat. Potrivit specialiºtilor ANRM, redevenþele pe care statul român urmeazã a le încasa în urmãtoarele douã decenii, din aceastã exploatare, sînt de 310 milioane dolari, adicã 15,5 milioane dolari pe an.

Statul abia aºteaptã Pentru statul român, începerea exploatãrii aurului ºi cuprului în Hunedoara este de bun augur. Cel puþin aºa reiese din Nota de Fundamentare a HG. Se aºteaptã angajãri, taxe pe muncã, taxe pe profit, alþi bani din redevenþe. „Adoptarea prezentului act normativ va avea efect social pozitiv, cel puþin asupra forþei de muncã locale, care poate consta în angajarea de personal de specialitate în domeniul activitãþilor de exploatare, conducînd la creºterea veniturilor acestora“, se aratã în documentul citat. Cît despre impactul asupra mediului, proiectul spune cã impactul se va determina conform legislaþiei în vigoare din domeniul protecþiei mediului ºi gospodãrii apelor.

Nu toatã lumea este de acord cu acest proiect. Spre exemplu, Mining Watch, reprezentanþi ai unor ONGuri cu activitate internaþionalã, care au ca membri ºi diverse comunitãþi locale din zonele miniere, precizau, în urmã cu doi ani, cã exploatarea aurului la Rovina va afecta mediul din Munþii Apuseni. „Guvernul

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (80) „MÃ POCEªTE PE VIAÞÃ!“ Trei sãptãmîni m-a cãutat nebunul, dar pe atunci nu erau perversitãþi d-astea sã te ia din casã, ca acum. M-au sunat pînã ºi din Constanþa bãieþi de-ai lui Sãceanu pe care îi ºtiam de la pîrnaie ºi m-au luat direct: - Bãi, Mutule, tu ai înnebunit cu totul?

- De ce mã?

- E adevãrat cã l-ai doborît pe Cezar?

- ªi care-i treaba voastrã?

- Nici una, eºti tare, dar ce te-a apucat, bãi bãiatule, cã nu mai scapi viu cînd s-o pune nebunu’ cu bãtaia pe tine?

- Ei, mã bate ºi gata!

- Da, bãi Dãnuþe, dar te nenoroceºte pe viaþã!

Ei, cam de asta mi-era ºi mie cel mai fricã, sã nu mã desfigureze cu totul, cã îl ºtiam ce turbat este la bãtaie, ºi îmi plîngeam singur de milã, cã eram ºi eu tinerel ºi frumuºel foc.

Vuia toatã þara cã l-am doborît pe Cezar. Pe de o parte, eram ºi mîndru cã ºtiam cã nu e ciumeg în România asta care sã nu fi auzit acum de mine, Dan Mutu, puºtiu’ care l-a doborît dintr-un pumn pe Cezar.

României se pregãteºte sã facã un pariu prost cu viitorul României. Nu doar cã Euro Sun Mining este o companie controversatã, cu un trecut minier precar, însã scara proiectului Rovina va crea o nouã ranã în peisajul Munþilor Apuseni, asemãnãtoare celei de la Roºia Poieni. Timp de sute de ani, dezastrul provocat la Rovina, prin cariere de suprafaþã, va sta mãrturie pentru viziunea de dezvoltare mãrginitã pe care o are azi Guvernul României“, susþineau reprezentanþii Mining Watch România.

De precizat cã exploatarea de la Rovina va fi exclusiv privatã, statul nefiind acþionar ºi neavînd nici o implicare, spre deosebire de „defuncta“ Roºia Montanã.

fiind fonduri de investiþii mai cunoscute sau mai obscure, precum ºi diverse persoane fizice care se gãsesc ºi în managementul companiei.

MIHAI SOARE

O mare firmã a statului român, suspectã de licitaþii trucate

Firma Samax România a fost înfiinþatã în 1999, în Insulele Virgine, de miliardarul elveþian Jean Claude Gandur, prin avocaþii panamezi de la Mossack Fonseca, aratã o anchetã a Rise Project, care citeazã documente Panama Papers.

Elveþianul Gandur, care s-a îmbogãþit tranzacþionînd resurse naturale prin cele mai vulnerabile zone ale planetei, în þãri precum Nigeria, Congo, Gabon, Costa de Fildeº sau Irak, afectate grav de rãzboaie ºi corupþie, a ieºit oficial din firmã în 2004. De atunci, firma ºi-a schimbat de mai multe ori proprietarii din acte, acum fiind deþinutã de fonduri de investiþii ºi diverse firme off-shore. În momentul de faþã, este listatã la bursa din Toronto, avînd simbolul ESM. Potrivit informaþiilor listate pe diverse site-uri ce monitorizeazã companii bursiere, acþionariatul Euro Sun Mining este extrem de fragmentat, printre deþinãtorii de acþiuni

Consiliul Concurenþei a declanºat o investigaþie privind o posibilã trucare a unor licitaþii publice organizate de Compania Naþionalã de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica SA”, deþinutã de statul român prin Ministerul Energiei, pentru atribuirea lucrãrilor de mentenanþã/modernizare/retehnologizare a Reþelei Electrice de Transport, a anunþat autoritatea de concurenþã. Investigaþia a fost declanºatã avînd la bazã unele informaþii furnizate de Transelectrica SA, care a sesizat un posibil comportament anticoncurenþial al companiilor ELM Electromontaj Cluj SA, Energobit SA, Societatea pentru Servicii de Mentenanþã a Reþelei Electrice de Transport Smart SA ºi Energotech SA, în cadrul a douã licitaþii avînd ca obiect „Retehnologizare a staþiei 400/110/20kV Domneºti” ºi „Modernizare a staþiei electrice 220/110kV Rîureni”. Practic, în cadrul celor douã licitaþii organizate de Transelectrica, ofertantul ce se clasase pe primul loc în urma derulãrii etapei de licitaþie electronicã a fost descalificat pentru cã nu a rãspuns sau a rãspuns incomplet la solicitarea autoritãþii contractante, iar contractul a fost atribuit ofertantului clasat pe locul al doilea, la un preþ mai mare. „Pornind de la aspectele sesizate de autoritatea contractantã, analizãm toate licitaþiile de atribuire a lucrãrilor respective, fiind posibilã o înþelegere pentru împãrþirea contractelor. Este foarte important sã depistãm ºi sã corectãm disfuncþionalitãþile din domeniul achiziþiilor publice, astfel încît, în final, sã avem o cheltuire eficientã a fondurilor publice”, a declarat Bogdan Chiriþoiu, preºedintele Consiliului Concurenþei. În cadrul acestei investigaþii, în luna decembrie 2017, Autoritatea de Concurenþã a efectuat inspecþii inopinate la sediul companiilor, iar documentele ridicate în cadrul inspecþiilor se aflã în analiza Consiliului Concurenþei, în cadrul procedurii specifice de investigaþie. Inspecþiile inopinate constituie o etapã preliminarã a investigaþiei, iar efectuarea lor nu reprezintã o antepronunþare a Consiliului Concurenþei în ceea ce priveºte existenþa unei încãlcãri a Legii concurenþei. În situaþia în care Consiliul Concurenþei va constata încãlcarea regulilor de concurenþã, companiile implicate riscã amenzi de pînã la 10% din cifra de afaceri. Cu toate acestea, companiile care coopereazã cu autoritatea de concurenþã în cadrul programului de clemenþã pot obþine imunitate la amendã sau reduceri substanþiale ale amenzilor.

COSMIN PAM MATEI

Era prima oarã cînd se pomenea aºa ceva. Pe de altã parte, regretam amarnic cã s-a întîmplat totuºi o aºa idioþenie, cã þineam la el, era idolul meu, ºi ºtiam cã ºi el mã simpatiza cel mai mult din tot oraºul. Dar cel mai mult mã temeam cã mã face Talanu’ minge de fotbal cînd mã prinde, mã ºi vedeam plin de bandaje pe faþã, zãcînd cu lunile prin spitale. ªi chiar cã era pãcat, cã eram ºi eu finuþ ºi îmi mergea vrãjeala cum nu se putea mai bine cu fetele.

Totuºi, mai mã duceam pe unde ºtiam cã umblã. Deºi ºtiam ce-i poate mintea. Mi-era teamã cã mã face minge de fotbal, îmi poceºte faþa, îmi dã jos dinþii, îmi rupe nasul, ºi eram ºi eu foarte frumuºel.

Eu, cînd i-am dat neveul, tot oraºul vorbea numai despre asta. S-a dus vestea imediat, mai ales cã ºi eu eram ºtiut de bengalos. Era primul KO pe care ºi-l lua Cezar. Eram sigur cã atunci cînd voi intra în mîinile lui, direct la spital mai mã trezesc. Nu asta era problema mea, cã nici mãcar nu mai speram sã scap, dar mã rugam ca barem sã nu îmi stîlceascã faþa.

Mai mã duceam eu prin cîrciumi, dar mã interesam întotdeauna înainte dacã este nebunul acolo, ºi dacã nu, intram. Oricum, îl evitam, cã mi-era cã mã bate rãu, de mã mutileazã pe viaþã.

O datã chiar era gata sã mã prindã. Eram aici în parc la noi, în Floreasca, cu o gaºcã de bãieþi din cartier. Nu

ºtiu ce le povesteam eu, dar am vãzut cã nu e ceva în regulã, cã se albiserã la faþã ºi se uitau pe lîngã mine. Întorc repede capul, ºi cînd colo, Cezar în spatele meu! Mergea tiptil, sã punã laba pe mine, ajunsese doar la vreo patru metri. Am rupt-o la fugã pe trotuarul ãlãlalt, dar nu s-a miºcat, era puturos rãu, doar mã înjura: - Lasã Mutule, cã te prind eu, sã vezi bãtaie ce-þi dau, sã-þi iasã ciumegãreala din cap!

- Pãi de ce nu mi-o scoþi acum?, rãcneam eu de pe partea ailaltã a strãzii, cã eram drãcos rãu.

- Numai pumni în cap îþi dau, în pizda mã-tii!

- Lasã bã, cã mã baþi cînd m-oi prinde, dar acum vãd cã eºti legat de mîini ºi de picioare.

M-a mai înjurat de cîteva ori ºi a plecat: - Las’ cã tot îmi pici tu în ghearã, în pizda mã-tii!

- Da’ de ce sã mã baþi, cã eu n-am vrut sã dau, dar dacã m-ai scuipat!

- N-ai vrut? Sã vezi scuipaþi ce-þi dau eu acum!

- Puteai sã mã baþi, nu ziceam nimic, dar aºa, ce sînt eu, ultima zdreanþã, sã mã scuipi între ochi?

- Las’ cã-þi arãt eu ce zdreanþã eºti, în pizda mã-tii, cînd oi pune laba pe tine! (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

În Patrulaterul Aurifer al României Zãcãmîntul de la Rovina, Hunedoara, se desfãºoarã pe o suprafaþã 94 de kilometri pãtraþi ºi se aflã la o distanþã de aproximativ 50 km de Roºia Montanã ºi la 20 de kilometri de Certej, unde alþi canadieni, Eldorado Gold, au în concesiune un perimetru aurifer. Geologii apreciazã cã acesta ar fi chiar mai important decît cel de la Roºia Montanã, pentru cã minereurile sînt mult mai uºor de separat de steril. La Rovina se gãseºte un minereu aur-cupru de tip porphyry copper, adicã mai uºor de exploatat prin metoda flotaþiei – o tehnologie care nu presupune cianurare. Proiectul va decapita totuºi trei munþi în Hunedoara ºi va genera un iaz de decantare. La Roºia Montanã, în schimb, existã minereu de aur-argint, metale mai greu de separat.

Statul român a renunþat unilateral, acum doi ani, la acest proiect, acum judecîndu-se la Curtea de Arbitraj a Bãncii Mondiale, Gabriel Resources cerînd despãgubiri de 4,4 miliarde dolari drept compensaþie pentru pierderile pe care canadienii susþin cã le-au suferit în urma nedemarãrii proiectului exploatãrii aurifere. În prezent, în România nu se extrage nici un gram de aur.

Situaþia este aceeaºi de ani de zile.

Unde se duce aurul

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 19 ianuarie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Refugiul (13) În timp ce unchiul transporta lucrurile de la garã, noi trei le depozitam în cãruþa a doua, de lîngã acest gard.

Pînã seara acelei duminici, toþi refugiaþii au fost aºezaþi cu rînduialã. Dupã douã-trei zile, bãrbaþii ceferiºti s-au prezentat, cu actele complete ºi cu ordinul de evacuare, la conducerea gãrii Simeria, pentru a-ºi lua în primire munca. Atunci au aflat cã Arhivele CFR-ului au rãmas, pentru nu se ºtia cîtã vreme, în Simeria. Funcþionarii au primit locurile de muncã planificate ºi locuinþe ale instituþiei, în Simeria, iar cea mai mare parte a muncitorilor a fost repartizatã ºi au plecat cu aceleaºi vagoane spre Teiuº, Alba-Iulia, spre Petroºani, spre comunele din jurul oraºului Deva ºi spre Arad.

Elevii de la ºcoala profesionalã CFR din Cernãuþi au fost luaþi în evidenþã de ªcoala elementarã CFR Simeria, în vederea continuãrii activitãþii de învãþare ºi a cazãrii lor în internatul ºcolii, pentru toamna care urma.

Dupã o perioadã destul de scurtã, de acomodar ºi cunoaºtere cu bunele gazde, cei sosiþi s-au încadrat în munca din gospodãriile ºi de pe ogoarele acestora, care i-au primit, drept recunoºtinþã.

Vecina noastrã, Mariþa, din simpatie ºi din compasiune, ne servea cu ce avea mai bun, cu gustãri coapte în cuptor sau pe sobã: plãcinte cu lobodã ºi ceapã verde, gogoºi rumene, mãmãliguþã cu lapte dulce, brînzã cu smîntînã sau pîine caldã scoasã din cuptor, scrob din ouã proaspete ºi ridichi. Ni le dãdea seara, sau cînd Jiga, ceferist ºi el la Simeria, cu program de „12 cu 24“, era la serviciu. Bãrbatul ei, om ursuz ºi morocãnos, închis la suflet ºi la vorbã, insensibil la greutãþile ºi suferinþele altora, ar fi certat-o pentru generozitatea ei. Aºa cã, dupã ce se însera, venea ºa gard, ori ziua, cînd era la servicu

omul ei, bãtea ºi mã aºtepta sã apar, ca sã iau darurile hrãnitoare. Mã bucuram, îi mulþumeam ºi-i ceream ºi eu sã mã ia la ajutor. A fost încîntatã de aceastã ofertã ºi mã lua cu ea în cîmp, la holdã, dar nu ca sã lucrez, ci ca sã-i povestesc despre durerile noastre ºi mai ales sã-i cînt. Aflase cã sînt elevã de ºcoalã normalã, ºcoalã pe care ºi ea o începuse cîndva, la Deva, în localul în care azi se gãseºte Pediatria, ºi mã proteja, mã ocrotea. Avea ea ºi un fiu, mai mic decît mine, Ion, dar îi ziceau Nelu, pe care voia sã-l dea la „ªcoala elementarã CFR Simeria“.

Terminase în Cristur patru clase primare. I-am spus cã aº putea sã-l ajut la materiile care se cereau la admitere, repetînd cunoºtinþele ºi pregãtindu-l dupã programa examenului. A fost încîntatã de aceastã idee. Apoi, dupã probele date, mi-a spus cã a luat note bune ºi cã are de gînd sã-l facã impiegat de miºcare. Aºa a fost ºi în aceastã clipã este impiegat, dacã n-o fi ieºit la pensie.

I-am mai spus blîndei Mariþa cã eu pot sã croºetez pentru familia ei fulare, mãnuºi, ciorapi ºi veste din lînã, aºa cum am croºetat la ºcoalã, pentru soldaþii de pe front.

Imediat mi-a adus gheme de lînã bunã, moale, atît de multã, încît sã-mi fac ºi mie ºi sã-mi mai rãmînã ºi pentru alþi ani. Nu a fost nici un dar al ei fãrã peste mãsurã.

Toate aceste activitãþi mãrunte le socoteam prea mici ºi fãrã sã compenseze efortul mãtuºii pentru a sta lîngã ea. La vîrsta mea trebuia sã lucrez mai mult. De aceea, vorbesc într-o zi cu unchiul ºi-l rog sã vinã cu mine la Deva, unde sã mã angajez, pentru vacanþã, cu salariu, la stat. Zis ºi fãcut. Urcãm într-o dimineaþã dealul ºi coborîm în Deva. Strãbatem strada cu cãsuþele ei lungi ºi curþi înguste, de o parte ºi de alta. Era început de mai.

Natura bogatã în iarbã fragedã, cu bobocii florilor în explozie, cu arbuºtii în plinã dãruire de culori ºi miresme, ne întîmpinau din toate pãrþile. Unchiul era îmbrãcat în costumul de sãrbãtoare al bucovinenilor, iar eu în uniforma de ºcoalã normalã. În centrul Devei ne-am oprit privind, pentru prima datã, aceastã aºezare. Nu era ca oraºul meu natal,

Prin Librãriile Americane (22) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941 - 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri butadã: „Dacã vrei ca o problemã sã nu fie rezolvatã înfiAmintirile unui evreu polonez inþeazã o comisie care sã se ocupe de ea“. Au trecut despre România (1939) (2) douãzeci de ani de la înfiintarea comisiei mixte ºi nu s-a Nota 6: Marea Britanie dupã ce i-au împins pe polonezi în rãzboi sfãtuindu-i sã nu negocieze cu Germania coridorul spre Danzing (de fapt germanii au propus sã construiascã o autostradã pînã la Danzing pe banii lor, dar cu dreptul de a fi folositã gratis ºi de polonezi) o doare-n cot de refugiaþii evrei din România.

Dupã ce obþine viza, familia sa se îmbarcã într-un vapor cu destinaþia Haifa, unde ajunge în martie 1940. Am redat amintirile evreului polonez Julian Bussgang privind felul cum a fost primit de România anilor 19391940. Nu comentãm cum a fost primitã o familie de evrei polonezi într-o Românie consideratã antisemitã. Doar o singurã conexiune între soarta celor douã tezaure, al Poloniei, care intrã ºi iese din România fãrã probleme, ºi tezaurul României trimis în 1917 la Moscova ºi de acolo n-a mai putut fi recuperat nici pînã astãzi. Putea România anului 1939 sã reþinã tezaurul Poloniei sub diferite pretexte? Categoric da, Polonia era la pãmînt.

România n-a fãcut-o, dînd dovadã cã în aceastã þarã trãieºte un popor cu suflet mare care nu rîvneºte la nimic ce nu-i aparþine. Nu acelaºi lucru se poate spune despre Rusia, Uniunea Sovieticã, URSS, Federaþia Rusã, Comunitatea Statelor Independente sau cum se va numi în present sau viitor, condusã de Lenin, Stalin, Hruºciov, Brejnev, Gorbaciov, Elþîn, Putin ºi cine o mai fi. Toþi s-au purtat ca rechinii, care odatã prada apucatã n-o mai pot lãsa din gurã. Aceasta este deosebirea între conducãtorii unui popor sedentar ºi atavismul conducãtorilor unui popor fost migrator, obiºnuit cu jaful.

Nota 7: Un intelectual rus a declarat într-un articol cã-i este ruºine de comportamentul conducãtorilor Rusiei în privinþa tezaurului României de la Moscova. Dar cu o floare nu se face primãvarã. Se mai poate face ceva sau sã aºteptãm intrarea lor în lumea civilizatã? În 1990, cînd s-a semnat Tratatul cu Rusia, diplomaþia noastrã în frunte cu preºedintele Ion Iliescu a rezolvat aceastã problemã a tezaurului într-un stil pur comunist, adicã au înfiinþat o comisie mixtã care sã „studieze“ problema. În perioada dictaturii comuniste din România circula urmãtoarea

întors în þarã nici o lãdiþã cît de micã din tezaur.

Nota 8: În perioada preºedintelui Bãsescu lucrãrile comisiei au fost boicotate chiar de cãtre acesta ºi de cãtre alþi demnitari ai statului român dupã cum declarã fostul vicepreºedinte de comisie, Ion Scurtu, într-o carte publicatã pe aceastã temã. Oare nu este momentul sã trecem de la dreptul forþei la forþa dreptului ºi sã apelãm la Curtea Internaþionalã de Justiþie de la Haga? Avem specialiºti în drept internaþional. Nu se gãseºte oare nici un demnitar român patriot care sã preia iniþiativa recuperãrii prin justiþie a tezaurului României aflat la Moscova?

Nota 9: Înalta Poartã de la Bruxelles le-a recomandat guvernanþilor de la noi sã nu mai ridice problema tezaurului românesc de la Moscova. Aºa cã avînd în vedere cã-n ochii aleºilor recomandãrile primeazã în raport cu interesul naþional... În fond, existã un precedent verdictul favorabil României în diferendul cu Ucraiana privind platoului maritim al insulei ªerpilor ºi un avocat, Bogdan Aurescu, a cãrui pledoarie a avut succes.

Administraþia româneascã din Transnistria (1941-1945) în amintirile unui rus (1) Un student rus este arestat în anul 1938, la Leningrad, ca urmare a terorii dezlãnþuite dupã asasinarea lui Kirov, este condamnat ºi trimis la minele de aur din nord-estul URSS -ului, pentru cîþiva ani. Dupã eliberare, privat de drepturi, cãlãtoreºte de la Vladivostok, prin toatã Rusia, prin Odessa, Bucureºti, Timiºoara, Europa de vest ºi ajunge în SUA. Tînãrul rus de atunci este Vladimir Petrov (n. 1914), iar amintirile ºi le publicã în cartea „Escape from the future; the incredible adventures of a young Russian”, la editura Indiana University Press, în anul 1973. La acea datã, el era profesor de istorie ºi afaceri internaþionale la Institutul pentru studii sino-sovietice al Universitãþii George Washington. Din cartea sa, foarte interesantã, douã capitole se referã la români: cap.15.

Cernãuþi, dar mi s-a pãrut liniºtit ºi primitor. „Oare unde sã intrãm mai întîi“, zicea unchiul. „Iatã Primãria, hai acolo“. El o ia înainte ºi eu dupã el, iar cu emoþii. Am spus ce dorim, dar un funcþionar ne rãspunde cã nu are nici un loc pentru mine, ca elevã, ºi pe timp scurt. Totuºi, ne îndrumã sã mergem la Prefecturã. „Acolo sã intraþi la directorul tipografiei. Sigur cã are locuri ºi chiar de munci temporare“. Întrebãm pe unde s-o luãm spre acel loc, ºi nu departe trecem strada mare, înspre dreapta, intrãm pe sub o poartã înaltã de lemn ºi iatã-ne în biroul directorului. Îi explicãm ºi lui ce dorim. Mã invitã sã iau loc pe scaun la o masã. Îmi dã o foaie de hîrtie, un creion ºi o carte din care sã copiez 2-3 rînduri. S-a uitat la scrisul meu aºternut sub emoþii ºi se vede cã nu era la înãlþimea unei secretare, de aceea ne trimite la subsol, în încãperile unde se tipãreau ziarele ºi se compartau cãrþi, ori se capsau caiete, reviste ºi tot ce se comanda. Coborîm acolo.

De zgomotul maºinilor nu ne puteam înþelege cu specialistul care ne-a întîmpinat. Douã maºini mari erau conduse de cãtre douã muncitoare care urmãreau cum paletele prindeau hîrtiile albe de ziar, ajutate de mîinile lor, ºi cum acestea ieºeau tipãrite ºi se stivuiau în alt capãt al maºinilor. Mai la un colþ, o altã maºinã „americanã“ pusã în funcþiune de piciorul celui care se pricepea, tipãrea cãrþi poºtale, ilustrate, invitaþii de nuntã ºi alte anunþuri. Într-o încãpere mai micã, zeþãria, un numãr de muncitori alegea litere de plumb ºi le fixa pe cîte o tãbliþã.

Specialistul în domeniu, care ne-a întîmpinat, vãzînd cã nu ne putem auzi în acea atmosferã, ne trimite la sala micã ºi îngustã, în compactorie, la ºeful Budoi. Acolo se mai afla ºi muncitoarea Zöldy, mai în vîrstã, ºi încã un muncitor care tãia, cu un cuþit lung ºi ascuþit, fixat la un capãt, iar la altul cu mîner de lemn, tot ceea ce se capsa, pentru a finaliza aspectuos tipãriturile. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 „In Transnistria“ ºi cap. 16 „Rumania, vanishing eden“. Reamintim cititorilor cã Transnistria era denumirea datã teritoriului ucrainian dintre Nistru ºi Bug, cucerit de trupele române ºi germane, primit spre administrare de România în perioada 1941 - 1944.

Primul contact al autorului cu Transnistria are loc într-un mic orãºel, Zhmerinka, care îl surprinde ºi-l distinge faþã de toate celelalte oraºe din Rusia ºi Ucraina aflate sub ocupaþia germanã, pe care le strãbãtuse, prin „abundenþa de alimente din piaþã“. Erau acolo unt, ºuncã, ulei, carne de porc, de gîscã, de gãinã ºi alte lucruri, toate „nefiind scumpe”.

A doua zi pleacã cu trenul la Odessa, unde avea o mãtuºã, ca sã-ºi procure documente oficiale de rezidenþã de la autoritãþile române pentru el ºi încã cinci persoane. În tren apar doi soldaþi români de la poliþia militarã care controlau actele cãlãtorilor, dar scapã uºor prezentînd un document în germanã care-i permitea de fapt sã cãlãtoreascã în Polonia.

Mãtuºa lui cînd aflã de ce are nevoie nepotul ei îi spune cã se poate rezolva, ea avînd prieteni ºi la primãrie, ºi la biroul guvernatorului „Professor Alexianu“, cum îl numeºte cu respect Vladimir Petrov.

Nota 1: Primarul Gherman Pîntea a pãstrat funcþionarii primãriei cînd a preluat funcþia, atît din motive funcþionale, cît ºi din respect faþã de cetãþenii Odessei.

Aºa se explicã faptul cã mãtuºa lui V. Petrov avea prieteni la primãrie. Probabil cã ºi guvernatorul Alexianu a procedat la fel. Ca o parantezã trebuie spus cã una din greºelile Guvernului României dupã revenirea Basarabiei la patriamamã în 1918 a fost aceea cã a împînzit noua provincie cu funcþionari din vechiul regat în loc sã apeleze la localnici.

Acest aspect a dat apã la moarã propagandei antiromâneºti dusã de sovietici. Gherman Pîntea ºi-a dat seama de greºealã ºi în 1941 nu a mai repetat-o.

A doua zi dimineaþã pleacã împreunã la cele douã instituþii, iar peste trei zile primeºte documentele solicitate pentru el ºi ceilalþi cinci prieteni. Cînd îl întreabã pe cãpitanul care se ocupa de documente cît îl costã, acesta se uitã în tavan ºi rãspunde cã 100 de mãrci. El este surprins cît de puþin îl costã. „Se putea cumpãra o pereche de gîºte sau trei kilograme de salam bun la piaþã cu 100 de mãrci“. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 19 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Au trecut 25 de ani de la divizarea Cehoslovaciei La un sfert de veac de la divizarea paºnicã a Cehiei ºi Slovaciei, „The Economist” face o scurtã analizã a evoluþiei celor douã state. În 1993, în timp ce Balcanii fierbeau din cauza rãzboiului din Iugoslavia, la 1 ianuarie, Cehia ºi Slovacia au decis, paºnic, sã îºi continue drumul cãtre democraþie separat. „Viaþa împreunã în interiorul unui singur stat s-a încheiat. Viaþa împreunã în douã state continuã”, declara în urmã cu 25 de ani Vladimir Meciar, fost prim-ministru al Slovaciei. „Divorþul de catifea“, numele dat divizãrii Cehoslovaciei la 1 ianuarie 1993, a reluat „Revoluþia de catifea” fãrã sînge, care a rãsturnat comuniºtii din þarã în 1989”, explicã „The Economist”.

Dupã ce au ºocat lumea cu modul în care au pus capãt comunismului, cu „Revoluþia de catifea” cehii ºi slovacii au arãtat cã se pot descurca separat fãrã vãrsare de sînge. ªi asta în condiþiile în care Iugoslavia era în plin proces de dezmembrare, însã pe fondul unui rãzboi care a lãsat urme adînci în evoluþia ulterioarã din Blacani.

Dezmembrarea Cehoslovaciei a fost cu atît mai spectaculoasã cu cît doar puþin peste 70% din populaþie a sprijinit dizolvarea (37% din slovaci ºi 36% din cehi).

Figurã emblematicã pentru înlãturarea comunismului din Cehhoslovacia, în 1989, Vaclav Havel demisioana în iulie 1992 de la conducerea Cehoslovaciei, la doar o lunã de la alegerile legislative, dar era reales preºedinte al Cehiei la 26 ianuarie 1993, la nici o lunã de la divizarea celor douã state. Acordul pentru divizarea Cehoslovaciei a fost negociat între doi politicieni cunoscuþi la acea perioadã: Vaclav Klaus, premier al Cehiei ºi Vladimir Meciar, premier al Slovaciei.

Klaus, un ideolog al pieþei libere, a urmãrit sã-ºi plaseze þara în avangarda liberalismului economic care definea atunci Europa. El a centralizat puterea în Praga. Între timp, Meciar, un ºef de partid tradiþional, a cãutat autonomie pentru Slovacia ºi a cãutat sã foloseascã accesul la activele statului pentru a-ºi menþine baza politicã.

Pînã la jumãtatea anului 1992, cei doi politicieni au cãzut de acord cu împãrþirea în douã state, mai remarcã analiºtii de la „The Economist”.

Ulterior, Vaclav Klaus a urmãrit privatizãrile rapide care au fãcut ca Republica Cehã sã se facã remarcatã în economia Europei Centrale. În acelaºi timp, Meciar ºi-a

O nouã farsã a þarului Putin (1) Viitoarele alegeri pentru fucþia de preºedinte al Federaþiei Ruse, din 18 martie 2018, se anunþã la fel de interesante ºi imprevizibile ca ºi lectura unei cãrþi de telefoane. De 18 ani la timona Kremlinului, þarul rus Vladimir Putin a declarat cã va merge independent la alegeri ºi, potrivit observatorilor politici, nimeni ºi nimic nu-l împiedicã în urmãtorii ºase ani sã ocupe în continuare fotoliul de preºedinte al Rusiei. În pofida relaþiilor tot mai proaste cu Occidentul ºi a economiei în picaj, preºedintele rus Vladimir Putin totuºi se bucurã de cea mai mare popularitate printre cetãþenii Rusiei.

O simplã formalitate Sociologii ruºi ai Centrului de cercetãri Romir, reprezentant exclusiv al Gallup International în Federaþia Rusã, au efectuat recent un sondaj pentru a afla în ce mãsurã preºedintele Putin ar avea rival, în cazul în care ar mai candida ºi la un al patrulea mandat. Potrivit studiului, ceilalþi candidaþi ar acumula, împreunã, maximum 25% din sufragii, ceea ce transformã viitorul scrutin prezi-

impus un ritm de conducere puternic, semi-autoritar, încetinind progresul aderãrii þãrii sale la Uniunea Europeanã. ªi asta pînã a fost schimbat în mod democratic în 1998. Din acest moment este vizibilã ºi ascensiunea Sovaciei, care moºtenea o mare parte a terenurilor agricole, dar ºi o industrie militarã dezvoltatã în perioada comunistã.

Cehia beneficia de o moºtenire industrialã mult mai bine pusã la punct, de sprijin din partea Germaniei, dar ºi a altor instituþii europene, inclusiv bancare. În 2006, Cehia primea din partea Bãncii Mondiale statutul de economie dezvoltatã, fiind primul stat din fostul bloc comunist care se bucura de acest statut. Slovacia ºi-a revenit ºi ea dupã anii 2000, iar în 2006 era consideratã þara cu cea mai rapidã creºtere din întreg blocul comunitar.

Dar acum lucrurile au intrat în normal pentru cele douã entitãþi, ele fiind membre NATO ºi UE. ªi asta chiar dacã Slovacia a avut de recuperat unele declaje în ceea ce priveºte dezvoltarea economicã. Analiºtii de la „The Economist“ nu au ezitat sã aminteascã ºi de contextul istoric în care au fost plasate de-a lungul timpului cele douã state. „Cele douã popoare au experimentat separarea înainte. Chiar dacã ambele grupuri fãceau parte din vechiul Imperiu Habsburgic, cehii erau guvernaþi din Viena, iar slovacii erau administraþi de Ungaria.

Cehoslovacia în sine a fost formatã din Imperiul AustroUngar dupã Primul Rãzboi Mondial. În timpul celui de-al doilea, Slovacia a declarat independenþa ºi a format un stat marionetã aliat nazist, în timp ce cehii au îndurat o ocupaþie directã de cãtre germani”, concluzioneazã sursa citatã.

FLOREL MANU

„Chemarea la arme“ a ambasadelor SUA Guvernul american se pregãteºte sã anunþe o nouã abordare a vînzãrilor de arme în întreaga lume, care va implica un rol mult mai important pentru ataºaþii militari ºi diplomaþii SUA, ca „agenþi de vînzãri“ ai complexului militaro-industrial american. Agenþia Reuters, Newsweek ºi publicaþii din Australia ºi Marea Britanie citeazã surse care aratã cã aceastã nouã politicã va fi lansatã în luna februarie ºi va viza toate tipurile de armament „made in US“, de la avioane ºi drone pînã la nave de rãzboi ºi artilerie. Principalii beneficiari menþionaþi sînt Boeing ºi Lockheed Martin. Surse din rîndul ataºaþilor comerciali ai SUA aratã cã guvernul doreºte ºi ajustarea Regulamentului pentru Traficul Internaþional de Arme din 1976, care limiteazã libertatea guvernului de a vinde arme altor state.

Schimbarea majorã este cã personalul diplomatic al ambasadelor SUA va trebui sã acþioneze ca agenþi de vînzãri pentru contractorii militari privaþi din SUA. Diplomaþii vor trebui sã fie mai agresivi în promovarea armelor americane, scrie „Sydney Morning Herald“, ºi sã le raporteze superiorilor de la Washington sosiþi în vizitã despre acordurile aflate încã în aºteptare, astfel încît guvernul de la Washington sã punã mai multã presiune pe statul cumpãrãtor. denþial într-o simplã formalitate, în tradiþionala metodã rusã de a pãstra puterea ºi de a eluda transferul democratic al puterii în stat.

Printre contracandidaþii lui Putin, al cãror rol se rezumã, în fond, la a da legitimitate farsei prezidenþiale ruse, cele mai multe voturi – 8% – se presupune cã ar acumula Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia, al doilea partid înregistrat în Uniunea Sovieticã, ºi, de aceea, considerat primul partid oficial de opoziþie. Calitatea acestei formaþiuni, cea de aliat de nãdejde al Kremlinului, a fost demonstratã însã de-a lungul anilor, prin intervenþiile ºovine, imperialiste ale liderilor sãi, care ºi-au cîºtigat, astfel, titlul neoficial de portavoce a conducerii Federaþiei Ruse. Jirinovski este cunoscut ºi prin faptul cã a acceptat fãrã rezerve ocuparea Crimeei, afirmînd cã „noi Crimeea nu am luat-o de la nimeni, ci a revenit la structura Rusiei“.

Contracandidat „rezolvat“ prin eliminare Pe locul secund în cursa prezidenþialã se situeazã reprezentantul Partidului Comunist al Federaþiei Ruse, cu 7%, urmat de liderul opoziþiei, Alexei Navalny, cu trei la sutã din preferinþele alegãtorilor, dar care tocmai a fost

În SUA, producãtorii de armament sînt companii private. Cel mai mare client al lor este guvernul american, motiv pentru care intervenþiile militare ale SUA sînt o sursã mare de profi. Cînd numãrul ºi amploarea acestora se reduc, pierderile în afaceri pot fi compensate prin achiziþiile fãcute de aliaþi. Preºedintele Donald Trump a fost extrem de agresiv în susþinerea majorãrii bugetelor Apãrãrii în þãrile NATO. Un înalt oficial american a declarat cã noua abordare va aduce o „schimbare la 180 de grade“ în politica americanã a comerþului cu armament. Trump are atribuþia legalã de a trasa sarcini „ofiþerilor pentru asistenþã de securitate“ din ambasade (personal civil ºi militar), pentru a ajuta la vînzarea armelor americane, o pîrghie rar folositã pînã acum. Este o modalitate prin care Trump încearcã sã-ºi îndeplineascã promisiunea din campanie de a vinde cît mai multe produse ºi servicii americane în exterior, de a crea locuri de muncã, de a reduce deficitul comercial, dar ºi de a lupta împotriva concurenþei ruse ºi chineze. „Vrem sã-i vedem pe ataºaþii militari ºi comerciali devenind agenþi de vînzãri, eliberaþi de constrîngeri“, a spus un înalt oficial SUA, citat de „Sydney Morning Herald“.

CÃLIN MARCHIEVICI

UE îºi va reafirma susþinerea pentru acordul nuclear iranian Liderii europeni îºi vor reafirma susþinerea pentru acordul nuclear iranian, înaintea deciziei preºedintelui american Donald Trump privind reinstaurarea sancþiunilor economice, relateazã site-ul agenþiei Reuters. ªefa diplomaþiei europene, Federica Mogherini, a convocat o întrunire cu miniºtrii de Externe din Iran, Marea Britanie, Franþa ºi Germania, pentru a oferi asigurãri Teheranului în privinþa angajamentului. „Obiectivul este sã trimitem un mesaj la Washington cã Iranul respectã acordul ºi cã este mai bine sã avem o înþelegere nuclearã, nu sã izolãm Teheranul. Data întîlnirii nu este o coincidenþã… Este o campanie pe care am desfãºurat-o din luna octombrie”, a precizat un diplomat european.

Un purtãtor de cuvînt al agenþiei iraniene pentru energie atomicã a declarat cã reinstituirea sancþiunilor de cãtre Statele Unite ar constitui o încãlcare a înþelegerii nucleare, adãugînd cã Iranul are capacitatea de a spori considerabil îmbogãþirea uraniului.

Departamentul de Stat al SUA a anunþat cã administraþia Trump ar trebui sã decidã în privinþa sancþiunilor asupra exporturilor de petrol ale Iranului. În octombrie 2017, Donald Trump a anunþat cã nu poate confirma respectarea de cãtre Iran a acordului nuclear semnat cu marile puteri, dar nu a dispus retragerea Statelor Unite din tratat, avertizînd însã cã acest lucru se poate produce „oricînd”.

Acordul nuclear iranian a fost semnat în 2015 cu Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie, Franþa, Germania ºi Uniunea Europeanã. Înþelegerea este menitã sã garanteze caracterul strict paºnic al programului nuclear iranian, în contrapartidã cu ridicarea sancþiunilor internaþionale impuse Teheranului.

CONSTANTIN DUÞU eliminat din joc. Astfel, Comisia electoralã centralã din Rusia a decis, înainte de Revelion, prin vot, ca liderului opoziþiei, Alexei Navalny, sã i se interzicã sã participe la alegerile prezidenþiale, pe motiv cã acesta are o condamnare penalã. Comisia a insistat cã aceastã condamnare cu suspendare îl face ineligibil pentru scrutinul din martie, chiar dacã el spune cã a fost condamnat politic. Navalny, în vîrstã de 41 de ani, a fost reþinut de trei ori anul trecut ºi pus sub acuzare pentru organizarea, în mod repetat, de mitinguri ºi manifestaþii publice.

Hop ºi colaboratorii lui Dodon (1) Potrivit Romir, Alexei Navalny este succedat de Ksenia Sobchak, dar ºi de liderii formaþiunilor „Spravedlivaia Rossia“, Serghei Mironov, ºi „Yabloko“, Grigori Iavlinski, fiecare cu un potenþial de circa 2% din sufragii. Este de remarcat faptul cã „Spravedlivaia Rossia“ este primul partid din Rusia care a semnat, în iunie 2014, un acord de cooperare cu Partidul Socialiºtilor din Republica Moldova, în perioada aflãrii preºedintelui pro-Kremlin Igor Dodon la conducerea formaþiunii. (va urma) EDUARD BÃLAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 19 ianuarie 2018

Universalitatea bunelor maniere (41) „Ce trebuie sã duc?” (2) Acelaºi sfat e valabil ºi pentru alimente. Chiar dacã sînteþi un expert sau o expertã în a face crochete sau peºte prãjit, lãsaþi acasã preparatul, pentru cã, oricît de bun ar fi felul de mîncare pe care l-aþi gãtit, nu poate fi intercalat în meniu.

Dacã vreþi sã vã arãtaþi mulþumirea cu o atenþie, renunþaþi la sticlele de vin, la ºampanie sau la alt tip de bãuturã, dacã sînt destinate mesei care va avea loc în acea zi. Este altceva dacã ºtiþi cã amfitrionului, care în plus vã este prieten, îi place vinul, iar dvs. vreþi sã îi mulþumiþi pentru invitaþie cu o sticlã bunã.

Altã alternativã este sã faceþi un cadou personal amfitrionului sau amfitrioanei. Unul dintre cadourile cele mai uzuale sînt florile, dar aici trebuie sã facem o lãmurire. Dacã vã hotãrîþi sã dãruiþi flori persoanei care v-a invitat la masã, presupunînd cã este femeie, puteþi sã îi trimiteþi acasã florile prin intermediul comisionarului florãriei. Pe de o parte, surpriza va fi mai mare, pentru cã va fi neaºteptatã, pe de altã parte, veþi renunþa la tipicul de a dãrui florile cînd ajungeþi sau în momentul în care vã întîlniþi cu destinatara florilor, mai ales dacã este pentru prima oarã.

Dacã nu vã plac prea mult trandafirii sau florile de cîmp, aveþi o gamã largã de posibilitãþi: un stilou, un pix, un ornament pentru casã etc., avînd în vedere cã orice atenþie va constitui o dovadã de mulþumire din partea dvs. Vã sfãtuim sã evitaþi cadourile excesiv de personale, cu excepþia cazului în care vã aflaþi într-o relaþie strînsã cu persoana care v-a invitat la prînz sau la cinã ºi îi cunoaºteþi perfect gusturile.

Mari dezastre naturale - cutremure (5) Tangshan (2) Pentru un adevãrat membru de partid, nu era nici urmã de îndoialã: „Fãrã sã ºovãie cîtuºi de puþin, Che ia spus soþiei: «Mai întîi îl voi salva pe bãtrînul Chiu»”. În timp ce pãmîntul încã se mai cutremura, i-a scos de sub dãrîmãturi pe secretarul de partid ºi pe ai sãi. „Dar ce s-a întîmplat cu copiii tãi?”, l-a întrebat Chiu cînd a ieºit. „Sã nu ne îngrijorãm din pricina lor”, i-a rãspuns Che. „Tu eºti secretarul comitetului de partid din cartier ºi nu ai timp de pierdut. Du-te imediat sã organizezi operaþiunile de salvare”. Doar dupã aceea Che ºi-a permis sã se întoarcã acasã. Cînd a sosit, dupã cum relata „Cotidianul poporului“, „ºi-a gãsit cei doi copii morþi.

Dar nu a simþit nici remuºcare, nici durere. În interesul oamenilor din vecinãtate ºi în interesul majoritãþii, nu a ezitat sã-ºi sacrifice propriii copii”.

Nu se ºtie dacã toatã lumea a acþionat în virtutea aceleiaºi corectitudini ideologice. Sigur este însã cã mulþi dintre cei care supravieþuiserã cutremurului iniþial au fost prinºi sub clãdirile dãrîmate ºi uciºi de o replicã ce s-a produs dupã 15 ore, deºi se spune cã unii au

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (52) 18 iulie 2000, ora 5.00 dimineaþa (2) Pentru oamenii care s-au aflat lîngã mine un timp, visînd împreunã, fãcîndu-mi speranþe singurã sau împreunã cu ei, cum cã vom fi o pereche în viaþã, indiferent din ce cauzã ne-am îndepãrtat, cã s-au opus pãrinþii, cã am hotãrît noi, nu pot sã am decît sentimente de caldã aducere aminte ºi nu le port ranchiunã. Le doresc tot binele din lume, ca ºi cum ar fi fraþii mei, ºi vreau sã fie fericiþi ºi împliniþi. Ei sînt trecutul meu la care veºnic mã întorc cu cele mai calde sentimente: Andrei C., Emil, Andrei D., Oscar, ºi acum, Florinel. Toþi mi-au marcat destinul. Nu ºtiu ce ne aºteaptã în viitor ºi dacã în soarta mea, eu, apãrînd în viaþã prea grãbitã, înainte de vreme, în Zodia Gemenilor, este scris cã pot avea pereche, sau mã voi prãpãdi doar cu acest dor. Dor de

Aºezarea mesenilor Aºezarea fiecãrui mesean la masã, la restaurant sau în propria casã, trebuie studiatã dinainte, pentru a nu lãsa la întîmplare nici un detaliu ºi pentru a nu provoca o situaþie delicatã. În momentul aºezãrii fiecãrui invitat la locul sãu, trebuie sã þineþi cont de mai mulþi factori, precum numãrul de invitaþi, forma mesei, dacã în lista de invitaþi se aflã copii, dacã banchetul va fi condus de o persoanã anume, precum ºi de un lung etcetera, dupã cum o cer eleganþa ºi consideraþia faþã de cei ce vor sta la masã.

La unele prînzuri sau cine festive este foarte probabil ca fiecare comesean sã aibã, pe locul lui, scrisã o invitaþie cu numele sãu ºi poziþia pe care va trebui sã o ocupe la masã. Dacã invitaþia pentru eveniment se trimite prin poºtã, este posibil ca sã fie indicat în aceasta locul corespunzãtor. Altã formulã, spre care se tinde cu regularitate, este sã se aºeze lîngã tacîmuri o plãcuþã sau un bilet de identificare cu numele comeseanului. De asemenea, este posibil ca la intrarea în salã sã fie plasat un panou în care sã se indice numele ºi locul fiecãrui invitat.

Aceste modalitãþi de a specifica locul fiecãrui invitat nu vor fi utilizate la prînzurile sau la cinele care au loc la un domiciliu privat. Aici, amfitrionul sau amfitrioana va decide distribuirea invitaþilor sãi, avînd în vedere alte criterii, mai puþin stricte, cum ar fi apropierea faþã de fiecare comesean, numãrul perechilor care pot veni etc.

Revenind la banchete ºi celebrãri în locuri publice, aºezarea comesenilor, fixatã în prealabil, nu rãspunde numai dorinþei de a avea o repartizare ordonatã, ci ºi de a respecta un cod al eleganþei ºi educaþiei. Ceea ce se încearcã sã se evite este îngrãmãdirea persoanelor care participã la o masã spre cele mai bune locuri, lupta dintre rude ºi prieteni pentru a se aºeza unii lîngã alþii sau stîngãcia de a aºeza copiii lîngã oamenii mari, în conversaþiile cãrora nu vor putea interveni ºi care, pe bunã dreptate, se vor plictisi ºi vor dori sã plece de acolo cît mai repede.

Este foarte posibil ca banchetul sã fie pe seama sau în cinstea celui sau a celei care îl conduc, care trebuie sã

ocupe un loc special la masã. Cel mai logic este ca acest loc sã fie în centrul mesei, obicei care se respectã în þãri cum ar fi Spania sau Franþa. Mai existã ºi altã alternativã, aceea în care cel care conduce masa sã fie aºezat la una dintre extreme. Oricare dintre aceste douã modalitãþi este la fel de valabilã. Restul comesenilor se vor aºeza în funcþie de însemnãtatea lor. Aºadar, cel mai important va sta în dreapta preºedintelui ºi, succesiv, tot aºa, pînã la ultimul invitat. În ceea ce priveºte cuplurile, aºezarea se poate stabili în douã feluri. Protocolul uneori poate împiedica, de pildã, perechea sã stea împreunã. La mesele unde existã un conducãtor, aºa cum am explicat, primul invitat, ca importanþã, este aºezat la dreapta preºedintelui, soþia sau însoþitoarea acestuia va sta la stînga preºedintelui, în timp ce la mesele dreptunghiulare, cele mai utilizate, cei doi membri ai perechii vor sta unul în faþa celuilalt. Cu toate acestea, este posibil ca sã li se permitã perechilor, mai ales dacã ambii sînt consideraþi importanþi în egalã mãsurã de cãtre preºedinte sau preºedintã, sã stea împreunã. Dacã sînteþi unul dintre cei doi membri ai unei perechi invitate la o masã protocolarã ºi vã aºezaþi lîngã soþia dvs., evitaþi toate manifestãrile drãgãstoase sau compromiþãtoare, dacã nu vreþi sã fiþi etichetat drept prost-crescut.

Problema prînzurilor sau a cinelor prezidate de cineva anume constã în dificultatea de a lua parte la conversaþiile invitaþilor aflaþi mai departe de preºedinte. În mod normal, atenþia este îndreptatã spre locul în care se aflã preºedintele ºi invitaþii cei mai importanþi, ceea ce face ca persoanele situate la extrema cealaltã sã rãmînã, întrun fel, „exilate”. Dupã cum vom explica în continuare, diferitele forme ale mesei pot îngreuna sau uºura comunicarea; în orice caz, va depinde de preºedinte, în limitele posibilului, sã-i integreze pe toþi cei prezenþi în discuþiile ce se vor purta, în caz contrar va fi inevitabilã formarea de grupuleþe de comeseni. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

supravieþuit chiar ºi o sãptãmînã sub dãrîmãturi. S-a estimat cã, în Tangshan, 95% dintre instituþiile oficiale ºi 80% dintre fabrici au fost grav avariate. Întrucît nu se considerase cã regiunea ar fi predispusã la cutremure, puþine clãdiri fuseserã construite pentru a face faþã unui seism. Cutremurul a nãruit unele clãdiri mai vechi din Beijing, unde au murit aproximativ 100 de oameni, iar pagube însemnate s-au produs ºi la Tianjin, pe atunci al treilea oraº al Chinei ca mãrime, aflat la 97 de kilometri depãrtare.

Armata chinezã a organizat o imensã operaþiune de salvare. Din avioane s-au aruncat alimente, îmbrãcãminte ºi provizii de medicamente, iar în mai puþin de douã sãptãmîni 100.000 de soldaþi au ajuns la locul cataclismului, pe lîngã 30.000 de cadre medicale ºi de lucrãtori din domeniul construcþiilor. În China existã o legendã ce spune cã fiecare cutremur de pãmînt poate fi un semn cã dinastia aflatã la conducere e pe cale sã fie rãsturnatã, aºa cã presa oficialã a tratat subiectul cu foarte multã grijã. În primele 24 de ore, ºtirile au lipsit cu desãvîrºire. Apoi, Comitetul Central al Partidului Comunist a spus doar cã seismul „pricinuise pierderi foarte mari de vieþi omeneºti ºi bunuri”. În ianuarie 1977, „Ziarul de dimineaþã din sudul Chinei“, care apãrea la Hong Kong, a citat un document al Partidului Comunist despre care pretindea cã ar fi fost „secret”, în care se menþiona cã muriserã 655.237 de persoane, ºi abia doi ani mai tîrziu guvernul chinez a fãcut publicã o

aºa-zisã cifrã realã a victimelor - 242.000 deºi, în continuare, mulþi cred cã numãrul real a fost mult mai mare.

Au avut loc dezbateri aprinse legate de întrebarea dacã populaþia oraºului Tangshan ar fi putut fi avertizatã înainte de dezastru. Oamenii de ºtiinþã chinezi dezvoltaserã un sistem de prevestire a cutremurelor bazat pe monitorizarea comportamentului animalelor ºi a schimbãrii nivelului ºi temperaturii apei din fintîni, sistem ce fusese utilizat cu succes în anul precedent pentru a anticipa un seism de proporþii din provincia Liaoning, unde au fost salvate multe vieþi. În districtul Qianlong, la 64 de kilometri de Tangshan, autoritãþile ascultaserã avertismentele seismologilor din acea zonã ºi solicitaserã oamenilor sã doarmã afarã. Acolo au fost mult mai puþine victime decît în Tangshan, deºi multe clãdiri au fost distruse.

La ºase sãptãmîni dupã cataclism, preºedintele Mao a murit, iar aºa-numita Bandã a Celor Patru a pus la cale o tentativã neizbutitã de a prelua puterea. Într-adevãr, orînduirea politicã se clãtinase. Timp de trei ani, autoritãþile s-au strãduit sã gãseascã cea mai bunã soluþie, înainte de a decide cã oraºul Tangshan trebuia sã fie reconstruit. A fost nevoie de zece ani pentru a ridica un oraº nou, cu strãzi mai largi ºi clãdiri mai solide. (va urma) JOHN WITHINGTON (Text reprodus din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

perechea mea! Pe cît îmi este dorinþa mai mare, vãzînd cum trece tipul, pe atît de mult, dupã orice colþ de stradã, mã aºteaptã evenimente dramatice ºi tristeþi cu vise spulberate.

Diavol. Nu mai trebuie sã sper nici la soþ, nici la copii!

Trebuie sã-mi asum neîmplinirea. Nu sînt un om merituos pentru a-mi fi bine, pentru a mã bucura de viaþã.

Drumul meu este sinuos. Paºii mei nu sînt siguri.

Ocolesc ºi obosesc. Sufletul meu, sufletul meu, ce-am fãcut cu el? Îl simt cum doare, îl simt cum moare!

Duminicã, 30 iulie 2000 Vin de la Bisericã. Florin nu a venit la slujbã.

Pãrintele iar pleacã în plelerinaj la Ierusalim. Îl caut pe Florin toatã ziua ºi nu dau de el. Aº vrea sã-l consult, dacã nu ar fi de acord sã mergem ºi noi la Ierusalim. Pînã mîine dimineaþã trebuie sã dau rãspunsul. ªi dacã tot dorim în secret sã ne cãsãtorim, sã ne cunune duhovnicul la Ierusalim. Seara, sun ºi la mãtuºa sa, gîndindu-mã cã este la ea. Ce mi-au auzit urechile nu se poate scrie pe hîrtie. Din cretinã ºi nesimþitã, pentru cã am deranjat-o, nu m-a mai scos ºi mi-a închis telefonul. Superb!

Destinul nu se lasã pãcãlit. Dacã nu e sã se întîmple, se opune, cu cuvinte jignitoare. Desigur cã iniþiativa nu folosea la nimic, dacã nu pot sã-l gãsesc pe Florian.

Depun armele: nu e sã fie! Mai bine îl ascult pe Dumnezeu. Iniþiativele mele grãbite sînt ispite de la

Duminicã, 6 august 2000 Am fost la Rodi ºi la Piti. Au venit veriºoarele mele, fetele Vioricãi. Elena a terminat facultatea, Georgiana a intrat la Informaticã. Buni poate fi fericitã cu reuºitele lor, nu ºi de nereuºitele mele. Tatãl lor, Costel, s-a dus în Israel sã munceascã. În ceea ce mã priveºte, aº dori sã-mi iau viaþa de la un nou început. Sã mã mut la Iaºi, unde-i mormîntul lui Buni. Sã încep o nouã facultate.

Simt nevoia sã mã scutur de tot ce a însemnat viaþa mea de pînã acum. Am nevoie de o schimbare totalã! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (32) B.I.C.E. (Bani, Ideologie, Compromis, Ego) (2) Ajungem la un magazin ,,7-Eleven” ºi e timpul sã utilizãm altã tacticã SDR, pe care o numim stop temporizat. Fãrã nici un avertisment, smucesc violent volanul ºi spatele sedanului alunecã în ambele pãrþi timp de o secundã, înainte ca roþile sã gãseascã sprijin ºi sã ne propulseze cãtre parcarea magazinului ,,7-Eleven”.

Gãsim un loc gol ºi parcãm, cu motorul pornit ºi cu ochii la stradã. Privim traficul care se scurge pe lîngã noi, iar eu ºi David notãm culoarea ºi modelul fiecãrei maºini.

Sîntem observatori antrenaþi ºi în curînd avem o listã de sedanuri, dube ºi camioane care au trecut pe lîngã noi.

Vom fi atenþi dacã mai apar pe durata cãlãtoriei noastre.

Dupã zece minute, ne retragem din spaþiul de parcare ºi ne îndreptãm cãtre autostradã. O privire scurtã la stînga. O privire scurtã la dreapta. Liber. Apãs pedala de acceleraþie ºi sedanul intrã pe autostradã, balansîndu-se pe amortizoare în clipa în care atingem din nou asfaltul. În spatele meu, manevra violentã îl aruncã pe interpretul nostru în una dintre uºile din spate. Îl aud mormãind. Încã nu a vãzut nimic.

Fascinanta aventurã a unei exploratoare: ,,Ruleta australianã“ (4) ,,Deºertul nu-i cel mai înspãimîntãtor loc” Într-o zi, mergeam cu tot echipamentul asupra mea.

Era extrem de cald ºi m-am oprit sã beau o ceaºcã de ceai. Îmi aºez jos sacul ºi descopãr un ,,red back” (spinare roºie), un pãianjen negru, cu spatele în întregime roºu, de dimensiunea unei monede mici, pe care probabil în culesesem fãrã sã ºtiu din tufiºuri ºi care se plimba liniºtit pe spatele meu. Efectul veninului sãu este fulgerãtor. Gîndindu-mã prin ce primejdie am trecut, m-am înfiorat. Dacã pãianjenul ar fi avut ideea sã înainteze pînã la ceafã, l-aº fi ptut lua drept o furnicã ºi aº fi cãutat s-o îndepãrtez cu mîna. Ca sã se apere, m-ar fi muºcat ºi aº fi sfîrºit prin a rãmîne paralizatã în mijlocul hãþiºurilor ºi sfîrtecatã apoi de mistreþi.

Desigur, nu l-am omorît. Avea ºi el dreptul sã trãiascã! L-am fotografiat ºi mi-am continuat drumul...

Deºertul nu-i cel mai înspãimîntãtor loc. Cel mai rãu e noaptea, în pãdurea virginã, cu ramurile copacilor care alcãtuiesc jocuri de umbre neliniºtitoare, cu pãienjenii care þes pînze în toate sensurile, cu animalele a cãror prezenþã o bãnuieºti ºi cu teama de a nu trezi vreo fiarã sau de a te pomeni cu vreun ºarpe pe cap... Anul trecut, pe cînd mergeam noaptea în jungla brazilianã, uitîndumã cu atenþie pe unde pãºesc, mi-am înfundat capul într-o pînzã de pãianjen: vãduvele negre! Cei mai mici ºi cei mai periculoºi. Cuibul lor nu era mai mare decît un ou de struþ. Vedeam aºa ceva pentru prima datã, ºi am avut ºi ºansa sã observ ouãle gata sã crape. În pãdurea virginã, pericolele sînt mai numeroase la nivelul feþei.

Ca sã mã protejez, port întotdeauna o caschetã cu cozoroc, la care ataºez, cîteodatã, o plasã, atunci cînd sînt asaltatã de muºte sau de þînþari. Cred cã, astfel echipatã, am aerul unei marþiene! De fapt, întregul meu echipament constã în cizme foarte înalte, un cort, o trusã de farmacie, un reºou pentru ceai ºi materialul foto.

Sacul de voiaj cîntãreºte enorm. Dupã o orã ºi jumãtate de mers, încep deja sã mã doarã umerii, ºi trebuie sã mã opresc. De vreun ajutor nici nu se pune problema. Nu suport pe nimeni în preajma mea. Trebuie sã fiu liberã ºi singurã, pentru ca sã pot trãi intens fiecare clipã în tovãrãºia naturii. Sigur cã, în doi, frica e mai micã. Am de ales, iar eu prefer sã mã tem de animale ºi de întunericul nopþii, dar, în schimb, sã pot admira un copac ore întregi, sã studiez mirosurile, sã povestesc ce-am resimþit. Cum poþi sã impui cuiva toate acestea? Apoi, povestesc o mulþime de lucruri la microfonul unui casetofon pe care-l agãþ de gît. Cred cã despre Australia am peste 200 de casete. Pot sã mã lansez în descrierea unui apus de soare, sau sã povestesc împerecherea a douã ºopîrle gigant. Trec de la un jargon comun la lirismul cel mai pur. Dacã ar fi cineva lîngã mine, lucrurile

Pag. a 19-a – 19 ianuarie 2018

La douã strãzi de magazinul ,,7-Eleven”, banda din contrasens e liberã. Întorc volanul spre stînga, maºina se mutã de pe o roatã pe alta, alunecînd pe gheaþã. Începem sã ne rotim, iar eu mã strãduiesc sã menþin stabil spatele maºinii. Apoi, ne aflãm la 180 de grade de locul din care am pornit ºi e timpul sã executãm alte manevre. Motorul urlã, iar noi trecem iar în trombã pe lîngã magazinul ,,7-Eleven”. Orice civil care ne-ar urmãri cu privirea ar crede cã sîntem niºte idioþi. În Lumea întunecatã, astfel de tactici þin oamenii în viaþã, iar noi sîntem excepþional de bine instruiþi sub acest aspect.

– A naibii curbã, Fred, îmi spune David cu un rînjet larg.

Eu nu rãspund. Sînt prea concentrat. Iau manevrele în serios. Dacã nu le executãm corect, captura noastrã ar putea fi ucisã.

Trecem printr-o intersecþie ºi ne mai deplasãm în sus cu cîteva strãzi. Imediat ce ne apropiem de altã intersecþie, întorc sedanul într-o curbã violentã cãtre dreapta. În spatele meu, interpretul scoate un „Oh, Dumnezeule!”. Îl aud izbindu-se iar de portierã.

– Strînge-þi centura de siguranþã, îl sfãtuieºte David.

Interpretul se supune cu miºcãri febrile.

Dupã douãzeci de minute, am parcurs în scarã întregul cartier Rosslyn. Atît eu, cît ºi David sîntem încrezãtori cã nu ne-a luat nimeni urma. În caz cã am avut vreo coadã, am scãpat de ea. Dacã urmãritorii ar fi avut la dispoziþie mai multe vehicule, am fi observat ºi asta. În plus, miºcãrile noastre neregulate ar fi fãcut ca interceptarea sã fie aproape imposibilã. Întrerupem

manevrele SDR ºi ne îndreptãm spre sud, cãtre Arlington. Înainte de a ajunge la destinaþie, mai executãm încã o serie de deplasãri în scarã, doar pentru a ne asigura cã nu ne urmãreºte nimeni. Cînd ne-am convins cã sîntem singuri, luãm ultima curbã cãtre locaþia sigurã.

E vorba de un apartament securizat de refugiu.

Trag sedanul în parcare, în apropierea apartamentului. Interpretul sare din spatele maºinii ºi mormãie ceva despre faptul cã s-a simþit ca o bilã într-un joc de pinball.

Acestor indivizi nu le place sã stea în preajma noastrã în timpul unor astfel de misiuni. Mã întreb de ce.

Locaþia securizatã e situatã într-o clãdire arãtoasã de apartamente chiar aici, în capitalã. Uitaþi de scriitorii romanelor de spionaj care descriu casele de refugiu ca pe niºte locuri înfricoºãtoare, undeva, într-o pãdure. Acolo e cel mai rãu loc în care poþi sã ascunzi un spion. Dacã vrei sã ascunzi un ac, unde e locul cel mai potrivit? Într-o grãmadã de ace identice. Aceeaºi filosofie o utilizãm noi pentru refugiile noastre. Ascundem la vedere.

Funcþioneazã, în parte, datoritã nenumãraþilor soþi adulterini din zona capitalei.

Pe tot cuprinsul Washingtonului e uºor sã gãseºti apartamente cochete care sînt închiriate unor corporaþii cu nume inofensive precum „Global Research, LLC”. În realitate, acestea sînt cuiburile de nebunii ale celor bogaþi ºi puternici. Puteþi sã le spuneþi camera lor de motel, unde aceºtia îºi pot aduce noile iubite ca pe niºte trofee, fãrã frica intruziunilor soþiei. (va urma) FRED BURTON

n-ar mai sta aºa. Aº fi prea pudicã pentru a exprima tot ce-mi trece prin minte.

Am experimentat o astfel de cãlãtorie în doi, în America de Sud, dar n-a mers deloc. În schimb, în Australia, l-am întîlnit pe David Cooper, un botanist de la Universitatea din Brisbane, care mi-a propus sã fac echipã cu el. Ideea pica bine: doream amîndoi sã explorãm Deºertul Simpson. David e la fel de curajos ca ºi mine, ºi nu-i era teamã sã înfrunte condiþii foarte aspre. Am pus laolaltã banii pentru maºinã ºi benzinã.

Eu îl învãþam despre animale, iar el îmi explica despre plante. Am lucrat împreunã patru luni. Era formidabil, cãci eram total independenþi. Stabileam tabãra de bazã ºi, de acolo, fiecare pornea în direcþia opusã, timp de 5 zile. La întoarcere, ne relatam pe larg descoperirile. Dar el este singurul cu care am putut lucra atîta vreme.

începînd cu bolile pe care le transmit animalele sau insectele. De exemplu, niºte muºte minuscule, a cãror înþepãturã dã naºtere unei febre diabolice. Muºchii devin cumplit de dureroºi ºi îþi vine sã-þi smulgi pielea din cauza mîncãrimilor. Cel mai rãu este cã existã riscul unei hemoragii interne. Sau poþi cãpãta o artritã incurabilã, transmisã de þînþari. Unele molii, în timpul depunerii ouãlor, produc un praf pe care, dacã ai neºansa sã-l inspiri, devii astmatic pe viaþã. În estul Australiei trãieºte, de asemenea, un soi de cãpuºã (Ixode holocylus), cu venin mortal, pe bazã de curara ºi de coagulant. În ciuda precauþiilor, o astfel de insectã a reuºit sã se strecoare sub vestã, ºi m-a înþepat pe spate. La început, nu mai mare decît o gãmãlie de ac, cãpuºa se umflã în 4 zile de 400 de ori faþã de volumul iniþial. Cinci zile dupã muºcãturã, apar simptome grave: paralizia cãilor respiratorii mai întîi, apoi coma ºi moartea prin asfixiere. În principiu, o înþepãturã de acest fel necesitã o spitalizare imediatã. Eu eram singurã, pe o insulã pustie, iar prietenii mei urmau sã vinã sã mã ia abia peste 10 zile. Am desprins cãpuºa, am scos veninul atît cît am putut, ºi am înghiþit picãturi de tonic cardiac. Dat fiind cã, de cînd cu muºcãtura aceea de ºarpe, sînt alergicã la seruri, nu-mi rãmînea decît o soluþie: sã aºtept ºi sã-mi instalez un pat de campanie. În plinã noapte, trezitã de febrã ºi de senzaþia cã eram prinsã într-o menghinã, fãrã sã pot respira, am reuºit sã-mi injectez heparinã, un produs eficace împotriva muºcãtorilor de ºarpe ºi de insecte veninoase, precum ºi heparinat de calciu. Timp de douã zile ºi douã nopþi, am delirat de febrã, de durere ºi de teamã. ªi, într-o dimineaþã, mi-am recãpãtat puterile. Scãpasem cu bine.

,,Arma cu care mã apãr: ºerpii vii pe care-i arãt neglijent celor care mã supãrã” Singurã, în regiunile cele mai pustii din Australia sau din alte pãrþi, existã ºi riscul de a fi atacatã de rãufãcãtori. Fãcînd autostopul deseori, mi se întîmplã sã dau peste niºte tipi suspecþi. De exemplu, unii dintre camionagiii care conduc zile ºi nopþi întregi într-o stare greu de imaginat. Eu îmi scot imediat magnetofonul ºi încep sã le pun tot felul de întrebãri. Tipii sînt atunci dezorientaþi. În sacul de voiaj, transport ades ºerpi, pe care-i arãt neglijent în clipa în care cuteazã sã se apropie prea mult de mine. Posed ºi un spray cu efect paralizant, un cuþit de vînãtoare, ºi mai am în sac ºi o toporiºcã. Dar cea mai teribilã armã mi-a fost oferitã de un prieten. Este un fel de inel indonezian foarte vechi, care se terminã cu un cîrlig plat, care taie mai abitir ca o lamã. Este o piesã de muzeu, dar incredibil de eficace. Armele nu le arãt decît atunci cînd e nevoie, ºi apoi, acolo sînt de nerecunoscut.

Am aerul unui bãieþoi, cu pãrul tãiat scurt, îmbrãcatã cu haine grosolane, din pînzã de sac, ºi încãlþatã cu cizme deloc elegante.

,,Am învãþat sã supravieþuisc în pãdure” Am fost întrebatã dacã, atunci cînd rãmîn în plin deºert, sãptãmîni la rînd, mã hrãnesc cu vînat. Ei bine, nu reuºesc. Nu pot sã vãd cum se închid ochii animalelor din vina mea. Dar îmi place carnea. Am gustat ºopîrlã ºi cangur. Carnea lor se aseamãnã cu aceea de viþel. Ca desert, mînînc flori bogate în nectar ºi vitamine, foarte îndrãgite de aborigeni. Am învãþat, de la triburile din Arnhem Land, din Red Center, din Golful Carpentaria ºi din Mapoon, sã supravieþuiesc în condiþii grele. La malul mãrii pescuiesc ºi prind crustacei. Am gustat ºi larve de mangrove, care sînt niºte viermi marini ce-ºi fac locaºul în rãdãcinile arbuºtilor putreziþi. Dar baza hranei mele o reprezintã tãiþeii chinezeºti deshidrataþi, stafidele de Corint ºi altele, de care sînt îndrãgostitã pe veci. Dar, mai ales, beau mult ceai. Dimineaþa îmi prepar un termos cu ceai, în care am pus pastile de clor ºi miere. Gustul nu-i grozav, dar sînt, astfel, sigurã cã nu iau vreun microb din apã.

E adevãrat cã Australia este o þarã plinã de capcane mortale ºi cã poþi întîlni aici tot felul de primejdii,

,,Reptilele sînt o carte de vizitã extraordinarã” ªtiu cã ,,Femeia cu ºerpi” este numele care mi-a rãmas, dupã ce am publicat prima mea carte, intitulatã astfel. În Australia mi se spune ,,Snake Lady”. Gãsesc cã sunã mai frumos. Reptilele sînt o carte de vizitã extraordinarã. Datoritã lor am fost acceptatã în sate de care strãinii nici nu se puteau apropia. Anumite triburi aborigene – mai cu seamã cele care îºi pãstreazã tradiþiile ºi cultura – manifestã o mare neîncredere faþã de albi. Unul dintre aceste triburi, din Arnhem Land, a auzit vorbinduse de mine. Aborigenii doreau sã vin sã le arãt cum capturez eu ºerpii. Mi-au oferit chiar un bilet de avion. Cînd am sosit, am creat mare panicã! Nu-ºi închipuiserã cã sînt albã. La început, se þineau distanþi ºi m-au dus pe o insulã unde trãia vipera morþii, ºarpele faþã de care ei resimt o teamã ancestralã. Dupã cîteva zile, cînd m-am întors cu vipera în sac, atitudinea aborigenilor s-a schimbat. ªi, 15 zile mai tîrziu, dupã ce am îmblînzit ºarpele, m-au privit într-adevãr cu alþi ochi. Nu mai eram nici albã, nici o strãinã. Înfãptuisem un miracol, deci posedam Puterea.

Sfîrºit NICOLE VILOTEAU (Text preluat din revista ,,Paris Match”, 1988) Traducere de A. Grigoriu

Pag. a 20-a – 19 ianuarie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Întoarcerea la Biblie (1) (urmare din pag. 1) Am spus cã am avut un an bun ºi pentru cã am reuºit sã tipãresc 3 cãrþi: Teza de Doctorat despre care vorbeam, precum ºi douã lucrãri în limba englezã, destinate bibliotecilor din lumea largã ºi personalitãþilor culturale ºi politice la pãrerea cãrora þin ºi care vreau, astfel, sã mã cunoascã în adevãrata mea luminã – e vorba de un volum de politicã externã, cuprinzînd discursuri, scrisori deschise, comunicate de presã pe teme internaþionale, precum ºi de un volum de aforisme, dintre care peste 500 sînt inedite. Doresc sã mulþumesc echipei mele de colaboratori de la partid, care m-a înþeles, a preluat tot greul muncii organizatorice ºi mi-a dat, astfel, posibilitatea sã mã concentrez asupra scrisului. A fost, efectiv, o dovadã de solidaritate exemplarã, care mi-a întãrit convingerea cã ei, colaboratorii mei apropiaþi, nu sînt doar oameni de valoare, ci ºi oameni de caracter. Aceastã solidaritate ºi-au manifestat-o, practic, zi de zi. Pentru cã zi de zi am fost atacat, pe nedrept, în anumite publicaþii, care ºi-au fãcut o profesiune de credinþã din punerea mea la

stîlpul infamiei cu cele mai delirante acuzaþii. Nici una dintre ele nu ºi-a atins þinta, fiindcã, la 14 ani de la evenimentele sîngeroase din decembrie 1989, românii ºtiu cum sînt eu cu adevãrat ºi cã am încercat sã fac bine întreaga mea viaþã. Nu sînt, probabil, atît de bun cum mã considerã adepþii mei – dar, cu siguranþã, nu sînt nici atît de rãu cum mã cred vrãjmaºii. Fireºte cã am fãcut ºi încã mai fac, ºi eu, o sumedenie de greºeli, fiindcã nu sînt decît un simplu om, dar în nici un caz nu e vorba de pãcatele de care m-au acuzat ziarele plãtite ºi dirijate sã mã acuze.

Aceste ziare, nici acum n-au priceput cã ele nu se luptã cu mine, ci cu destinul meu; atîta timp cît nu mi-am îndeplinit misiunea pentru care m-am nãscut, nimeni nu mã poate doborî. Dar am eu, oare, vreo misiune? Eu înclin sã cred cã toþi oamenii, oricît de simpli ºi neînsemnaþi ar fi ei, au o astfel de misiune. Raþionamentul meu este elementar ºi vã întreb pe voi, cei care mã ascultaþi acum, dacã, de-a lungul vieþii, aþi trecut pe lîngã moarte. Întrebarea e retoricã, adicã are rãspunsul conþinut în ea, întrucît fiecare om matur a avut în viaþã cel puþin 2-3 mari

Dã, Doamne, minte la americani, pînã nu vor face Planeta biftec! (2) Cînd, oare, se va permite presei (dacã tot vorbim de democraþie ºi transparenþã) sã facã o vizitã de documentare în acea comunã cu girofar, unde îºi au vilele nu mai puþin de 600 de VIP-uri, printre care ºi fostul calomniator de presã, din Cluj-Napoca, al domnilor Iliescu ºi Nãstase, Cozmin Guºã? De unde are acest Mucea Flaimucea o vilã cît un transatlantic, de peste 5 miliarde de lei? D-le Mircea Ionescu Quintus, aþi luptat în al II-lea rãzboi mondial, aþi fãcut ºi puºcãrie pentru apãrarea ideilor ºi convingerilor dvs. politice, vã puteþi permite o asemenea vilã? Nu! Vãzînd liderii PSD-ului cã n-o scot la capãt cu noi, fiindcã denunþãm maniera catastrofalã în care ei guverneazã þara, l-au asmuþit, din nou, pe acest Bruce Jackson, cu o declaraþie aberantã: cicã dacã România vrea sã se culce cu americanii, atunci sã nu mai doarmã în pat cu duºmanii. Adicã cu mine, Vadim! Am trãit s-o aud ºi pe-asta! Rãmîne de vãzut dacã ºi americanii vor sã se culce cu România, dupã ce aceasta, vorba unui alt aventurier care gãvãreºte gura fãrã el, ,,A ucis, a ucis, a ucis!”. L-aþi recunoscut, desigur, pe un alt comic vestit al ecranului, Ellie Wiesel. Acesta a vrut sã-l imite pe Lenin, care le zicea la copii ,,Învãþaþi! Învãþaþi! Învãþaþi!” dar ºtiþi cînd a spus Lenin chestia asta? Atunci cînd a vãzut carnetul de note al lui Stalin! Între noi fie vorba, Holocaustul a ajuns mai important decît o religie: dacã cineva Îl neagã pe Dumnezeu, nu i se întîmplã nimic – dacã neagã Holocaustul, riscã sã fie condamnat penal, ca marele filosof francez Roger Garaudy, sau chiar sã intre la închisoare. E, totuºi, prea mult. Nici un om normal la cap nu poate nega Holocaustul, care a fost o realitate tragicã a omenirii, dar, pentru numele lui Dumnezeu, lumea a intrat în Mileniul III, haideþi sã ne gîndim ºi la viitor, sã ieºim din prizonieratul tenebrelor trecutului! Istoria consemneazã starea proastã pe care o avea Voltaire, în fiecare an, la 23 august, cînd se comemora Noaptea Sfîntului Bartolomeu, din 1572 – el n-o trãise, fiindcã avea sã se nascã dupã 122 ani, la 1694, dar suferea de un rãu fizic pentru omul ca om, pentru specia umanã, avea frisoane ºi vomita. Dar viaþa merge înainte ºi noi trebuie sã ne gîndim la tinerele generaþii, care nu trebuie crescute în spiritul urii ºi al revanºei, ci al iubirii. Abia intoleranþa asta e cel mai cumplit extremism! Revenind la Bruce Jackson, voi spune cã ar trebuie sã-i fie ruºine, dacã a auzit, cumva, de cuvîntul acesta – shame, pe limba lui: nimeni, pînã la el, nu ºi-a permis sã vorbeascã despre o þarã ca România în termeni sexuali! România nu e o prostituatã, domnule Jackson, ºi dumneata n-ai nici un drept sã foloseºti un asemenea limbaj de Bronx sau de Harlem cînd vorbeºti despre þara noastrã. ªi, mã rog, cu cine ai vrea sã stea în pat România? Cumva cu Michael Guest? Ca sã-i facã ce? Pe urmã, komis-

arul Jackson se aratã îngrijorat de viitorul copiilor din România pe care, chipurile, l-aº pune eu în pericol! Lasã-i în pace pe copiii români, maistre, mai bine ocupã-te de pedofilii americani care ne tot spurcã þara, sub aparenþe umanitare. Dar de copiii din Irak, Iugoslavia ºi Afganistan, pe care i-au mãcelãrit sau i-au iradiat trupele americane, ce pãrere ai?

Intenþionaþi sã le purtaþi de grijã copiilor români aºa cum le purtaþi copiilor din þãrile pe care le-aþi nenorocit? În fine, ca semn al gîndirii lui rudimentare, acest Bruce Jackson declarã – fãrã sã mã fi vãzut vreodatã în viaþa lui, sau sã fi schimbat vreo vorbã cu mine – cã eu aº fi un „bad guy”, adicã un „tip rãu”. Mã ºi mir de ce-oi fi eu atît de rãu, cum de mã mai rabdã pãmîntul! Deci, nu hoþii de la Noble Ventures sînt niºte ,,tipi rãi”, dupã ce au tîlhãrit Combinatul Siderurgic de la Reºiþa, încît chiar azi au intrat în greva foamei alþi muncitori disperaþi. De problema asta de ce nu se ocupã moraliºtii de teapa lui Bruce Jackson ºi Michael Guest? Eu n-am ce sã rãspund la un asemenea limbaj, tipic filmelor de duzinã cu care tot încearcã America sã deculturalizeze, adicã sã tîmpeascã lumea. A doua zi dupã ieºirea în decor a acestui papagal, avea sã se producã „proba veritãþii”: secretarul general al PSD, acelaºi omniprezent Cozmin Guºã, s-a grãbit sã facã o declaraþie, de susþinere a inepþiilor lui Bruce Jackson, adicã aºa e, combate bine, la nevoie ajutãm ºi noi etc. Quod erat demonstrandum, spuneau strãmoºii noºtri romani – ai noºtri, nu ai lor. Ceea ce era de demonstrat, s-a demonstrat. Carevasãzicã, PSDul era în spatele atacului din senin al acestui Bruce Jackson. Nu e prima oarã cînd partidul respectiv se foloseºte de niºte pîrghii externe pentru a mã intimida sau a mã compromite în ochii electoratului. În 1995, Oliviu Gherman înarma mîna unui german, Karsten Voigt, ºi a unui spaniol, Miguel Angel Martinez, sã mã punã la stîlpul infamiei. Astãzi, toþi trei s-au dus la culcare, (deºi Gherman dormea încã de pe atunci) n-a mai auzit nimeni de ei – decît, fireºte, Olimpian Ungherea, în „Clubul Cocoºaþilor”.

Problema care se pune nu este aceea a bîrfelor ieftine colportate de niºte indivizi mediocri, ca Michael Guest ºi Bruce Jackson. Pur ºi simplu, eu nu dau douã parale pe ei ºi, dupã cum se vede, îi tratez cu ironia ºi umorul care, sper, nu mã vor pãrãsi niciodatã. Dacã eu sînt o piedicã în calea fericirii þãrii mele, pot ieºi din politicã nu mîine, ci chiar azi. Eu am ce face, spre deosebire de alþi oameni politici: îmi cresc copilaºii, îmi scriu cãrþile, fiindcã sînt scriitor, etc. Dar tare mã tem cã, dacã plec eu, mîine or sã vã ia capul vouã, iar poimîine vor ciopîrþi România, aducînd-o la dimensiunile unor stãtuleþe de douãtrei milioane de locuitori, ca Macedonia, Bosnia, Þãrile Baltice, protectorate care pot fi manevrate mai uºor. Problema este aceea a imaginilor greºite cu

pericole, cînd a vãzut moartea cu ochii. Cine ne-a salvat pe noi din acele încercãri? De ce au murit alþii, uneori la doi paºi de noi, dar noi am supravieþuit, în chip miraculos? Pentru cã nu ne îndeplinisem, încã, menirea. Totul se înlãnþuie atît de logic ºi de profund în lucrarea lui Dumnezeu, încît noi, oamenii, nu trebuie decît sã ne lãsãm în voia Lui, sã credem în El ºi sã ne rugãm. ªi, pentru cã sînt la ora punerii sufletului în palmã, am sã vã mai întreb ceva: credeþi cã Dumnezeu existã?

Atenþie, nu vã întreb dacã voi credeþi în Dumnezeu, pentru cã eu sînt convins cã peste 90% dintre români cred în Dumnezeu – o credinþã care la unii e nedesluºitã, ceva adînc înrãdãcinat ºi greu de explicat, care urcã spre noi pe fluviul sîngelui, din moºistrãmoºi. Eu vã întreb despre credinþa în existenþa concretã, palpabilã, a lui Dumnezeu. S-ar putea spune cã e acelaºi lucru, dar vã asigur eu cã sînt nuanþe diferite. Unde vreau sã ajung? Dacã Dumnezeu existã, cu adevãrat, iar eu sînt absolut convins cã existã – atunci existã toate celelalte minuni, în frunte cu viaþa veºnicã ºi nemurirea sufletului, cu învierea, cu îngerii pãzitori etc. Iar semne avem din belºug. În primul rînd visele noastre, în care ne apar, cu corpurile lor astrale, fiinþele dragi pe care le-am pierdut. care încã mai lucreazã americanii în Rãsãritul Europei. Ei opereazã cu prefabricate, cu cliºee, ºi se mirã cã cei vizaþi nu cad, imediat, în genunchi în faþa lor. Pentru ei, cei 21% dintre români, care au votat PRM, ºi cei 28,4% care m-au votat pe mine în anul 2000 nici nu conteazã. Democraþia nu existã decît dacã le ies lor calculele. Atrag atenþia oficialilor de la Casa Albã, care au ceva mai mult discernãmînt decît aceste douã caricaturi, cã rãzboiul rece s-a încheiat de vreo 10 ani ºi cã practica asta totalitarã poate periclita toatã strategia americanã în Europa. ªi aºa americanii sînt în pericol sã cam fie expulzaþi din Europa, dacã vor mai continua sã calce în picioare þãri ºi popoare, ba chiar principiile pentru care au militat pãrinþii naþiunii americane. S-ar putea ca, în curînd, sã regretãm doctrina Monroe, de la 1823, prin care America nu avea voie sã se implice în treburile Europei ºi viceversa. ªi, dacã tot sîntem în momentul adevãrului, trebuie sã spun, rãspicat, cã PRM se pronunþã cu fermitate împotriva acordului iresponsabil semnat de Mircea Geoanã cu partea americanã, pentru asigurarea imunitãþii ºi impunitãþii militarilor SUA în faþa Curþii Penale Internaþionale. Chestiunea nu e nici politicã, nici militarã, nici diplomaticã, ci juridicã ºi eticã: este legal ºi moral ceea ce cer americanii? Nu, este ilegal ºi imoral! Totodatã, PRM este, categoric, împotriva declanºãrii unui rãzboi contra Irakului. Aºa dupã cum spunea ºeful inspectorilor internaþionali din Irak, Scott Ritter, citez, „naþiunea mea este pe cale sã comitã o greºealã istoricã”. Primele douã rãzboaie mondiale s-au fãcut cu petrol ºi tare mã tem cã al IIIlea rãzboi mondial se va face pentru petrol, nenorocire care trebuie împiedicatã, cu orice preþ! Abia acum se adevereºte ce au urmãrit scenariºtii dupã la 11 septembrie 2001. Noi sîntem de acord sã luptãm împotriva terorismului real, dar cine ne va scãpa de teroriºti precum cei care trateazã România ca pe un sat fãrã cîini? ªi încã ceva: ce cãuta Bruce Jackson la ultima ºedinþã de Guvern de la Bucureºti? În ce calitate a fost el invitat? Aceea de membru al lui Council on Foreign Relations, nucleul Mafiei care conduce lumea, calitate în care s-a întîlnit, zilele acestea, ºi cu colegul sãu de la C.F.R., Mugur Isãrescu? Ne amintim cã la fel îl invita Victor Ciorbea pe Wim Van Veltzen, ca sã îi impresioneze pe români. I-a impresionat atît de tare, încît PNÞCD-ul a zburat din Parlament. ªi dacã vã intereseazã, în unele cancelarii occidentale se încearcã acum sã se umfle ,,femeia gonflabilã” care e PNÞCD, pentru ca în jurul ei sã se coaguleze un ,,pol popular”. Numai cã aºa ceva va fi imposibil, cel puþin în urmãtorii 100 de ani. În concluzie, dã, Doamne, minte la americani, pînã nu vor face Planeta biftec!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (9 septembrie 2002, declaraþie rostitã în plenul Senatului României)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 19 ianuarie 2018

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (108) 16 APRILIE 1990. A doua zi de Paºti. Încã e frumos. Sfinþenia tot mai poleieºte fiinþele ºi lucrurile. Dar nu mai e aceeaºi încãrcãturã. În goana sa, timpul necruþãtor a dãrîmat crucea pe care agonizase Christos. Cu fiecare clipã, orã, zi care trec, ne îndepãrtãm de miracolul Sfintelor Paºti, iar vraja dispare. Abia la Crãciun mai înflorim o datã, ca merii, ca perii. ªi pe urmã, din nou, o pauzã pînã la Paºtele viitor. ªi aºa trece anul, ca un meci la douã porþi: Crãciunul ºi Paºtele.

Azi, program sãrbãtoresc la televizor. „Lasãmi gagica în pace“ - îi zice Popeye Marinarul lui Bluto, într-o secvenþã de desen animat. Halal traducãtori! Îmi ºi imaginez douã milioane de bãieþei din România nu-mindu-le pe cele 2 milioane de fetiþe din România „gagici“. Dar nici cu producþia artisticã autohtonã nu-mi e ruºine: se transmite o adaptare dupã Caragiale, în care eroii poartã canadiene de schi, cu fermoar, ºi fumeazã þigãri Kent, pe care le aprind cu bricheta. Dezgustãtoare apucãturile celor de la TV de a se trage unii pe alþii la suprafaþã, de a se bãga pe post cu sila. Într-o emisiune realizatã de Eugen Dumitru se prezintã o adaptare realizatã dupã Mark Twain, semnatã tot de Eugen Dumitru, fireºte, pentru ca în final sã aparã ºi regizorul scheciului, Sergiu Ionescu, care vorbeºte chiar cu Mark Twain, într-o harababurã de nedescris, numai aºa, ca sã se afle în treabã ºi sã-l cunoascã vecinii, sã-ºi dea seama cã el nu e din ãia, colaboraþioniºtii, interziºii... ªi am mai observat ceva la televiziºtii ãºtia ai românilor: imediat cum moare unul de-al lor, indiferent de funcþie ºi valoare, poate sã fie ºi ºef pe la maºiniºti, i se difuzeazã necrologul, pe un fundal îndoliat, înaintea Telejurnalului; n-am nimic de împãrþit cu bietul decedat, sã-i fie þãrîna uºoarã ºi sã doarmã cu capul pe „nouraºi de primãvarã“ (cum zic povestirile asiatice), dar se întîmplã cã mai mor în þarã ºi alþi oameni, infinit mai valoroºi, numai cã Televiziunea îi ignorã cu desãvîrºire. ªi asta nu mai e drept. Pentru prima oarã cînd vãd o emisiune apoliticã în limba maghiarã: se prezintã un frumos reportaj despre încondeierea de ouã pe Valea Ghimeºului. Figurile poartã nume poetice: limba cucului, cabula albã, mãcieºul (steluþa), burta broaºtei, trandafir bãtut, genunchiul dracului º.a. Mã impresioneazã bogãþia ºi fineþea motivelor stilizate, ceea ce aratã cã fiecare Popor are universul sãu nepieritor. Ce minunãþii se pot face dintr-un ou, dintr-un singur ou! Care mi se pare centrul Cosmosului. Întîlnesc în cartea unui predicator creºtin o pildã care mã emoþioneazã pînã la lacrimi: „Un pastor a stat o noapte la o fermã. Dimineaþa, fermierul ºi pastorul s-au oprit în faþa unui cuibar, unde o gãinã îºi ocrotea puii sub aripi. Fermierul a spus: «Pastore, atinge-o!». Pasãrea era rece, moartã, nu se miºca. O nevãstuicã i-a supt tot

Aflat în prezidiu la adunãrile importante ale PRM, Corneliu Vadim Tudor impunea respect ºi era ascultat cu mare atenþie de toþi cei prezenþi.

Corneliu Vadim Tudor l-a iubit pe Poetul Naþional, Mihai Eminescu, ºi din respect pentru acesta, era prezent la mormîntul lui în fiecare an, depunînd coroane de flori atît de ziua naºterii, cît ºi de ziua morþii.

sîngele, dar, pentru a-ºi pãzi puii, pe care i-ar fi atacat nevãstuica, ea nu s-a miºcat“. Ce impresionant e sacrificiul pentru cel drag, sau pentru o idee mãreaþã! Nimic nu putea sã-mi slujeascã mai bine starea de spirit din a doua zi de Paºti, decît o asemenea pildã. Ce altceva a fãcut Isus, decît sã ne þinã pe toþi sub aripile Lui ocrotitoare, în timp ce nevãstuica înfricoºatã a Istoriei I-a supt tot sîngele, în cele 6 ore cît a sîngerat pe cruce? La televizor, Coriolan Babeþi dezveleºte un bust al lui Toma Caragiu ºi zice, de 2 ori, „conversiune“ (în loc de „convertire“). Dar, ce mai conteazã? Îmi e dor de Tomiþã! N-am fost prieten cu el, dar ne-am cunoscut în februarie 1977, la „Sãptãmîna“. Îl adusese Dan Mutaºcu.

Ne-a spus niºte glume, cu un umor adorabil, apoi a schimbat cîteva vorbe cu mine. În final, i-a zis lui Barbu: „Îmi place gagiul (iar gagiul!), e deºtept foc! Îmi place ºi cum scrie!“. Dar, o fi citit oare ceva de mine? Dupã mai puþin de o lunã, avea sã moarã la cutremur. Actor mare, colosal. Nu-1 pot uita în „Revizorul“ lui Gogol Pintilie, pe care l-am vãzut, în cea de-a doua din cele trei reprezentaþii, la Teatrul Bulandra, în octombrie 1972.

Vorbesc la telefon cu profesorul Edgar Papu. Îmi spune cã abia aºteaptã sã meargã lîngã soþia lui, în veºnicie. Îl înþeleg perfect. Pentru un om nobil ºi iubitor, este aproape imposibil sã supravieþuiascã dispariþiei fiinþei dragi.

Mã întreb aºa, din senin: ce legãturã o fi între Biharea de la noi, ºi statul indian Bihar?

Probabil aceeaºi legãturã existentã între Ardealul românesc ºi celelalte toponimii cu rãdãcina semanticã ARD: Ard (podiº în Iran), Arda (rîu în Bulgaria ºi Grecia), Ardubil (oraº în Iran), Ardeni (masiv muntos în Franþa, Belgia ºi Luxemburg). În rudimentele limbii indoeuropene, „ard“ înseamnã „pãmînt“. Poate cã aceeaºi rãdãcinã are ºi oraºul Arad. Aud cã ambasadorul României în Franþa, Al. Paleologu, a dirijat Corul Parohiei ortodoxe române din Paris, mai precis la intonarea fostului imn „Trãiascã Regele!“. Într-o emisiune a postului de Televiziune francez „Antenne 5“, ciudatul ambasador fanariot a suduit Guvernul României, al cãrui emisar este ºi el. În mod paradoxal, francezii l-au obrãznicit, fiindcã pentru ei un asemenea comportament e de neconceput. În spleenul baudelaireian al acestei zile de primãvarã primesc o veste bunã: îmi telefoneazã Gh. Ostroveanu ºi îmi spune cã foºtii mei colegi s-au gîndit sã facã un memoriu pentru a-i îndupleca pe niºte ºefi sã fiu chemat înapoi, la redacþie; abia aºteaptã momentul prielnic sã i-1 înmîneze noul director general, autoînscãunat în decembrie 1989, Neagu Udroiu. Mersi, dar e cam tîrziu, timp de 4 luni nu v-aþi întrebat din ce trãiesc,

sau dacã mai trãiesc? ªi n-am ajuns eu la mila lui Udroiu, care e un ziarist onorabil, desigur, ºi un om cãlãtorit ºi isteþ, dar trãdeazã un simþ al carierismului inimitabil. Aºa a fãcut carierã înainte de 1989 pe spinarea lui Eugen Florescu (care 1-a numit secretar general la Agerpres ºi vioara-ntîi la vizitele de lucru ale lui Ceauºescu, facilitîndu-i ºi obþinerea unui splendid apartament pe Calea Victoriei, vizavi de Biserica Albã, din fondul Gospodãriei CC. al P.C.R.), ºi dupã 1989 pe spinarea lui Ion Iliescu, cînd a pozat ºi el în mare dizident, ca atîþia alþii, care au dovedit o capacitate de adaptare uluitoare, unicã pentru vietãþile din naturã; pentru cã schimbarea de 180 de grade pe care au fãcut-o foºtii propagandiºti ºi secretari P.C.R. seamãnã cu performanþa unui urs polar de a trãi în deºert ºi a unei cãmile de a mãrºãlui pe banchizele de la Polul Nord.

Dar, ceea ce în naturã e o imposibilitate, în societatea româneascã a fost un exerciþiu de virtuozitate. „Mersi, aþi venit prea tîrziu -îi rãspund lui Ostroveanu - acum vã pot angaja eu pe toþi!“ Dar, azi e ziua taifasului ºi a taclalelor, cã doar la Porþile Orientului sîntem. Ies pe terasã la „Pescãruº“ împreunã cu Eugen Barbu ºi generalul I. Al. Munteanu. E soare ºi simt cum se dilatã frunzele-n copaci. Am o stare plãcutã.

Generalul mi-l toarnã pe un oarecare ofiþer Mugurel Florescu, care se învîrtise ºi el pe la procesul lui Ceauºescu. Pun pariu pe o ladã de bere cã, azi-mîine, o sã-1 vedem ºi pe Mugurel ditamai Mãgãrelul, adicã general. Fiindcã aºa e regula: toþi cei care au luat parte la mascarada aia sîngeroasã au fost avansaþi, obligatoriu. Cine

Corneliu Vadim Tudor a colindat þara în lung ºi în lat. Pe oriunde ajungea era primit cu stimã, ca un adevãrat lider de partid.

i-a avansat pe ei? Ion Iliescu, nu mai existã nici un dubiu. Acelaºi Munteanu, care e un bun povestitor, cu accentul lui ardelenesc (a fost studentul academicianului David Prodan), ne istoriseºte ceva care ne face pielea gãinii: în Nicolae Ceauºescu s-au tras 600 de gloanþe, iar în nevasta lui vreo 700! Au tras întîi 3 soldaþi, în timp ce condamnaþii încã mergeau spre zid, iar apoi au deschis focul, în neºtire, militari de pe acoperiºul cazãrmii de la Tîrgoviºte. O curviºtinã, pe nume Cerasela, a furat medalionul de aur de la gîtul Elenei Ceauºescu, 1-a spãlat de sîngele închegat, 1-a purtat cam o lunã, dupã care a fost silitã de amantul ei, Gelu Voican, sã-1 dea înapoi. Înapoi, cui? Cine ºtie pe unde au nimerit bijuteriile jefuite în acel decembrie înfiorãtor! (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 19 ianuarie 2018

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE

)

POLITICÃ

Cum se vor scumpi de fapt gazele naturale

Bani mai puþini pentru „Prima casã“

Formularul 600, „ipocrizie ºi cinism“

Ca urmare a creºterii costului de achiziþie a gazelor naturale pe care furnizorii îl plãtesc producãtorilor de gaze naturale, ANRE a decis, în conformitate cu metodologia în vigoare, majorarea preþului final al gazelor naturale pentru populaþie în medie cu aproximativ 5,6%, începînd cu data de 10 ianuarie. Acest procent de creºtere variazã de la un furnizor la altul, se aratã într-un comunicat al Federaþiei Asociaþiilor Companiilor de Utilitãþi din Energie (ACUE). Începînd cu 1 aprilie 2017, preþul cu care furnizorii cumpãrã gazul de la producãtorii interni nu mai este stabilit de autoritãþi, fiind rezultatul evoluþiei cererii ºi ofertei din piaþã. ANRE analizeazã periodic evoluþia preþului gazelor achiziþionate de furnizori avînd obligaþia de a ajusta valoarea de transfer cãtre consumatorii casnici, conform legislaþiei în vigoare. Aceastã ajustare de preþ a fost cauzatã exclusiv de majorarea costurilor de achiziþie a gazelor din producþia internã, tariful de distribuþie ºi marja de furnizare rãmînînd neschimbate, susþin reprezentanþii ACUE. Înfiinþatã în mai 2012, Federaþia ACUE are 30 de membri, printre care se numãrã grupuri importante din domeniul energiei electrice ºi gazelor naturale, respectiv E.ON România, ENGIE România, ENEL România, CEZ România, C.N.T.E.E. Transelectrica SA, Societatea Energeticã Electrica SA, WIEE, WIROM GAS, GAZ EST, cu un numãr total de circa 27.000 de angajaþi ºi cu o cifrã de afaceri anualã de peste 5,5 miliarde de euro. „Valoarea CUG (costurilor de achiziþie cu gazele, n.r.) pentru perioada 1 aprilie 2017- 31 martie 2018, de 81,48 lei/MWh, a fost aprobatã în ºedinþa Comitetului de Reglementare al ANRE din data de 30 martie 2017.

Ulterior, furnizorii au solicitat creºterea acestei valori datoratã creºterii preþurilor cu achiziþia gazelor naturale din producþia internã, în conformitate cu prevederile art.

40 din Anexa la Ordinul preºedintelui Autoritãþii Naþionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.

182/2015, privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea CUG. Solicitãrile furnizorilor privind actualizarea CUG s-au situat între 0,8-1,1 bani/kWh (adicã între 8 ºi 11 lei pe MWh, n.r.). Ca urmare a analizei efectuate de cãtre ANRE, pe baza datelor transmise de cãtre titularii de licenþã de furnizare care au în portofolii clienþi casnici reglementaþi, Comitetul de Reglementare al ANRE a aprobat nivelul CUG de 88,28 lei/MWh. Modificarea valorii CUG genereazã o creºtere a preþurilor reglementate, concomitent cu alte actualizãri ale elementelor componente ale preþurilor începînd cu data de 10 ianuarie 2018. Impactul unitar în preþurile practicate de furnizorii clienþilor casnici reglementaþi, este de 0,68 bani/kWh, ceea ce reprezintã o creºtere a valorii facturii lunare estimate la nivelul unui an de 4,8 lei pentru un consum mediu de 700 kWh/lunã/loc de consum”, a anunþat luni Autoritatea de Reglemenatare în domeniul Energiei.

CRISTIAN CREÞU

Banii alocaþi Programului „Prima Casã“ sînt în fiecare an mai puþini. În 2018, fondurile vor fi de 2 miliarde de lei, cu 25% mai mici comparativ cu 2017. Suma maximã pentru anul trecut a fost de 2,67 de miliarde de lei, din care 2,5 miliarde de lei, stabiliþi prin strategia programului, plus 175,5 milioane de lei, rãmaºi nealocaþi din 2016. Bugetul a fost stabilit încã de acum doi ani, cînd s-a prevãzut, prin hotãrîre de guvern, ca fondurile sã fie reduse treptat, ajungînd în 2021 la 1,5 miliarde de lei.

Suma maximã acordatã în prezent pentru achiziþia unei locuinþe este de 66.000 de euro, pentru imobilele noi, ºi de 54.000 de euro pentru cele vechi. Avansul este de 5%, mai mic decît în cazul contractãrii unui împrumut obiºnuit, situaþie în care sumele depuse la început ajung la 15-20% din valoarea creditului. Datoritã facilitãþilor oferite, circa 80% din împrumuturile ipotecare sînt accesate prin acest program. În perioada 2009-2017 au fost acordate 236.138 de garanþii ºi promisiuni de garantare, în valoare de 20,57 miliarde de lei. În 2017, au fost oferite 21.672 de garanþii în sumã de 1,88 miliarde de lei ºi 8.508 de promisiuni de garantare, în valoare de 960 de milioane de lei. Persoanele care îºi depun dosarele pentru cumpãrarea unui apartament prin Programul „Prima Casã“ s-au dovedit serioºi, la contractarea creditului majoritatea depunînd un avans peste suma minimã obligatorie dupã cum aratã statisticile FNGCIMM, administratorul fondurilor.

Programul „Prima Casã“ a fost iniþiat în 2009, este garantat de stat ºi a avut ca scop încurajarea bãncilor pentru acordarea de credite pentru cumpãrarea unui imobil. Previziunile pentru acest an spun cã dobînda la împrumuturile pentru locuinþe va scãdea de la 2,5%, potrivit indicelui ROBOR la 3 luni în 2017, la 2%, în 2018. Persoanele care doresc sã contracteze în acest an o locuinþã pot accesa portalul nou al FNGCIMM. De pe site beneficiarii acestui program pot afla situaþia dosarului ºi eventualele probleme de evaluare ºi procesare.

Bãncile trebuie sã trimitã raportãri instituþiei pînã la 25 ianuarie pentru a putea fi evaluate. Unitãþile financiare eligibile vor fi acelea care demonstreazã cã jumãtate din împrumuturi au fost acordate prin programul „Prima Casã“, iar cealaltã jumãtate prin credite standard. În 2018 alocarea banilor va începe din luna februarie ºi se va acorda pe parcursul întregului an. În prezent existã deja dosare depuse la bãnci pentru acordarea creditului. Bãncile care fac parte din program ºi au fost de acord sã împartã riscurile ºi pierderile aferente împrumuturilor imobiliare cu statul, sînt obligate sã acorde garanþiile doar în moneda naþionalã.

(R.C.)

PNL susþine cã Formularul 600, pe care cîteva sute de mii de români trebuie sã-l depunã pînã la sfîrºitul lunii ianuarie, este o birocraþie fiscal absurd pentru a sancþiona cetãþenii. „Guvernul PSD-ALDE face o nouã dovadã a prigoanei împotriva segmentelor sociale active, a românilor care aduc surplus în societate prin munca lor susþinutã, prin efort suplimentar, prin risc asumat. Este motivul pentru care, în viziunea PSD-ALDE, statul trebuie sã-i penalizeze. Ca ºi cum numãrul declaraþiilor la care este obligat un contribuabil nu era îndeajuns de mare, iar haosul produs de transferul contribuþiilor de la angajat la angajator nu era suficient, Guvernul a mai introdus o nouã obligaþie declarativã, complet inutilã: Formularul 600”, afirmã liberalii într-un comunicat. Toate persoanele fizice care au realizat în 2017 alte venituri decît cele de naturã salarialã, chiar dacã au ºi calitatea de salariat, iar aceste venituri extra-salariale sînt mai mari de 12 salarii minime – adicã 22.800 lei (12 luni x 1.900 lei salariul minim), au obligaþia sã depunã la autoritatea fiscalã Formularul 600.

Concomitent, plãtesc suplimentar contribuþii de sãnãtate plafonate la zece salarii minime. Aceasta în condiþiile în care respectivele persoane plãtiserã deja contribuþii în calitate de salariaþi – adicã, o dublã impunere – iar serviciile medicale de care beneficiazã sînt aceleaºi cu ale unui simplu salariat, potrivit documentului citat.

PNL susþine cã Guvernul PSD introduce o altã povarã asupra micilor întreprinzatori ºi, astfel, toate persoanele fizice beneficiare de dividende, cu venituri peste plafonul celor 12 salarii minime, sînt obligate la plata CASS, chiar dacã acestea sînt salariaþi ºi, implicit, plãtitori de contribuþii. Pentru toþi aceºti contribuabili care au ºi venituri salariale, Guvernul dubleazã plata contribuþiilor. „Mai mult, sute de mii de contribuabili care obþin venituri din arendã, chirii, activitãþi independende, profesii liberale, dar chiar ºi micii întreprinzãtori care obþin apoi venituri din investiþiile lor sub formã de dividende sau din tranzacþionarea de acþiuni sînt puºi pe drum de ANAF pentru a depune noua Declaraþie, chiar pînã la finalul lunii ianuarie. Aceasta deºi veniturile sînt deja declarate prin intermediul altor declaraþii fiscale, aflate în posesia ANAF, dar pe care autoritãþile nu le proceseazã pentru a extrage informaþiile necesare. Nu doar cã este complet inutilã, dar prin aceastã obligaþie este extinsã categoria de venituri pentru care se impun contribuþii sociale, incluzînd ºi veniturile din dividende ºi din alte tipuri de investiþii. În ciuda declaraþiilor publice ale reprezentanþilor PSD-ALDE referitoare la reducerea birocraþiei ºi eficientizarea aparatului de stat, evidenþiem ipocrizia ºi cinismul dovedit de actualul Guvern prin astfel de mãsuri, menite sã inhibe activitatea economicã ºi sã sancþioneze în mod absurd categorii întregi de cetãþeni”, aratã PNL. (I.R.)

Modificãrile fiscale intrate în vigoare la 1 ianuarie 2018 ºi impactul lor asupra firmelor (1)

angajaþi sau de persoane pentru care existã obligaþia plãþii contribuþiei de asigurãri sociale pentru condiþii normale de muncã, în cota de 25% – cu menþiunea cã angajatorul poate datora o cotã suplimentarã în cazul în care sînt condiþii deosebite de muncã (4%) sau condiþii speciale de muncã (8%); * contribuþia la sãnãtate (CASS) datoratã de angajaþi sau de alte persoane fizice care au obligaþia plãþii acestei contribuþii, în cotã de 10%. În acelaºi timp, angajatorul va plãti o singurã contribuþie, respectiv contribuþia asiguratorie pentru muncã în cotã de 2,25%, care înglobeazã celelalte 4 contribuþii abrogate la final de 2017, ºi anume: contribuþia la ºomaj, contribuþia pentru concedii medicale, contribuþia pentru riscuri profesionale ºi contribuþia pentru creanþe salariale.

Creºterea plafonului pînã la care o firmã poate plãti impozit pe veniturile microîntreprinderilor, reorganizarea contribuþiilor sociale, impozit pe venitul persoanelor fizice de 10%, majorarea salariului minim brut ºi sistemul plãþii defalcate a TVA sînt cîteva dintre cele mai importante modificãri fiscale introduse de Guvern ºi Parlament ºi aplicabile începînd cu 1 ianuarie 2018.

Mai jos reamintesc cele mai importante mãsuri care au intrat în vigoare anul acesta, începînd cu 1 ianuarie:

Impozit pe veniturile microîntreprinderilor pentru firmele cu venituri de pînã la 1 milion de euro De la 1 ianuarie 2018, pragul pînã la care o companie poate aplica impozitarea pe veniturile microîntreprinderilor a fost dublat, de la 500.000 de euro la 1 milion de euro, echivalentul a 4.659.700 lei conform cursului de schimb de la 31 decembrie 2017. Prin urmare, firmele ce au înregistrat la finalul anului 2017 venituri între jumãtate de milion de euro ºi 1 milion de euro, începînd cu 1 ianuarie 2018 nu vor mai plãti impozit pe profit, de 16%, ci vor plãti impozit pe veniturile microîntreprinderilor, fie de 1%, dacã existã salariaþi, fie de 3%, dacã nu existã nici mãcar un salariat. De asemenea, în sfera impozitãrii microîntreprinderilor vor intra acum ºi

companiile ce activeazã în domeniul bancar, al asigurãrilor, pieþei de capital sau jocurilor de noroc ºi care se încadreazã în noul plafon stabilit, de 1 milion de euro.

Totodatã, regimul de microîntreprindere a devenit obligatoriu începînd cu acest an ºi pentru cei care au venituri din consultanþã ori management, atît timp cît acestea realizeazã total venituri sub plafonul de 1 milion de euro. Tot începînd cu acest an a fost eliminatã posibilitatea de a trece la aplicarea impozitului pe profit în cazul societãþilor care au un capital social de minimum 45.000 de lei, ceea ce înseamnã cã cei care sînt în etapa de investiþii ºi înregistreazã acum pierderi ori cei care au o profitabilitate mai micã de aproximativ 6% raportatã la cifra de afaceri nu vor mai avea nici o pîrghie prin care sã evite plata acestui impozit. Parlamentarii ar putea reintroduce totuºi, printr-un proiect de lege adoptat de Senat ºi aflat acum la Camera Deputaþilor, alternativa companiilor cu un capital social de cel puþin 45.000 de lei ºi mãcar 2 salariaþi de a trece la impozit pe profit.

Reorganizarea contribuþiilor sociale ºi transferul CAS ºi CASS la salariat De la 1 ianuarie 2018 existã doar 3 contribuþii sociale, dintre care 2 revin în totalitate salariatului, astfel: * contribuþia la pensii (CAS) datoratã de cãtre

Reducerea impozitului pe veniturile persoanelor fizice de la 16% la 10% (1) Din pachetul transferului contribuþiilor face parte ºi reducerea impozitului pe venit, de la 16% la 10%, pentru veniturile din activitãþi independente (PFA, profesii liberale, drepturi de autor etc.), salarii ºi asimilate salariilor, chirii, investiþii (cum ar fi veniturile din dobînzi, vînzarea de pãrþi sociale ºi/sau acþiuni etc., cu excepþia veniturilor din dividende pentru care, în continuare se va aplica cotã de 5%), pensii, activitãþi agricole, silviculturã ºi pisciculturã, premii ºi din alte surse. (va urma) EUGENIA ION

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 19 ianuarie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Bãtãlia de la Vaslui Bãtãlia de la Vaslui, menþionatã uneori drept Bãtãlia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475, lîngã oraºul Vaslui, între armatele aliate creºtine moldomaghiaro-polone, sub comanda lui ªtefan cel Mare ºi oastea otomano-munteanã, sub conducerea lui Suleiman Paºa. În pofida diferenþei mari de forþe, turcii au suferit o înfrîngere zdrobitoare, pierzînd (dupã spusele unor cronicari) aproape toatã armata. Este consideratã cea mai mare înfrîngere din istoria islamului în faþa unei armate creºtine, ªtefan cel Mare fiind numit eroul creºtinãtãþii.

*** În decembrie 1473, a avut loc o campanie otomanã în Þara Româneascã ºi sudul Moldovei. Radu cel Frumos, în fruntea unei armate de 17.000 de turci ºi 12.000 de munteni, l-a înlãturat pe Laiotã Basarab de pe tronul Þãrii Româneºti (23 decembrie), dupã care a pãtruns în Moldova, jefuind ºi prãdînd pînã la Bîrlad.

Cu sprijin de la ªtefan, Laiotã a pãtruns, în martie 1474, în Þara Româneascã unde, dupã înlãturarea lui Radu cel Frumos, a reluat scaunul domnesc. În octombrie 1474, Laiotã a trecut de partea otomanã, ceea ce a dus la o campanie fãrã succes a lui ªtefan în Þara Româneascã. În 29 septembrie 1474, ªtefan cel Mare, care în urma Bãtãliei de la Baia era în relaþii reci cu regele Matia al Ungariei, s-a adresat Papei Sixtus al IV-lea cu scopul ca acesta sã organizeze o coaliþie creºtinã antiotomanã. Aflînd de planurile lui Mehmed al II-lea, ªtefan cel Mare trece din nou în Þara Româneascã, unde îl înscãuneazã pe Laiotã Basarab, Radu cel Frumos pierind în luptele care se dau cu acest prilej.

Aºteptîndu-se la o viitoare reacþie din partea sultanului, ªtefan ia legãtura cu principele polonez ºi cu Matia Corvin, regele Ungariei, pentru ajutor armat. Luptele din Albania au durat pînã în toamnã, iar atunci cînd nimeni nu se mai aºtepta la o campanie militarã, avînd în vedere apropierea iernii, Suleiman Paºa primeºte poruncã de a trece în Þara Româneascã pentru a-l înlãtura pe Laiotã, iar apoi de a porni neîntîrziat împotriva ghiaurului ªtefan ºi apoi sã treacã prin foc ºi sabie Vilaietul Bogdania, precum era numitã de turci pe atunci Moldova. Laiotã, pentru a-ºi pãstra tronul, se supune turcilor. ªtefan, în înþelegere cu transilvãnenii, îl alungã pe trãdãtor ºi îl înscãuneazã pe Basarab cel Tînãr, numit ºi Þepeluº. Acesta însã este alungat de Suleiman Paºa, care-l reînscãuneazã pe Laiotã.

Armata otomanã, care aduna 100.000 de turci ºi tãtari, alãturi de 17.000 de munteni din Þara Româneascã (dupã Cronica moldo-polonã, alte surse indicînd un total de 60.000 - 120.000 de oameni), soldaþi bine pregãtiþi ºi înarmaþi, setoºi de sînge ºi de averi, continuã înaintarea pînã la hotarele Moldovei. ªtefan cel Mare trimite soli la Cazimir - Principele Poloniei ºi lui Matia Corvinul, regele Ungariei, cu care era în relaþii proaste, ca urmare a Bãtãliei de la Baia, cerîndu-le sã-i vinã în ajutor ºi sã intervinã pe lîngã alþi principi creºtini pentru a i se alãtura. Aflat în pragul iernii, din tabãra sa de la Vaslui, domnitorul Moldovei trimite o scrisoare Papei, în care aratã cã a dus tratative cu veneþienii, ºi îi cerea ca sã-i îndemne pe alþi principi sã se pregãteascã împotriva Otomanului ºi puterii înspãimîntãtoare a acestuia, Moldova fiind gata întru totul, cu tot sufletul ºi cu toatã puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, sã luptãm pentru creºtinãtate, cu toate forþele noastre. Totuºi, nimeni nu a trimis ajutor, nici în bani ºi nici în oameni, cu excepþia a aproximativ 5.000 de secui, 1.800 de unguri (de la Matia Corvinul) ºi 2.000 poloni (trimiºi de Cazimir, sub conducerea lui Buciaþchii). În Cronica Lituanianã se scrie ºi de prezenþa, alãturi de ªtefan, a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul sã-i fi asimilat pe aliaþii lui ªtefan ca lituanieni, deoarece alþi cronicari nu amintesc de ei.

Oastea Moldovei ºi puþinele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alãturi de domn fiind comasaþi cca.

40.000 de luptãtori moldoveni, la care s-au adãugat cei 8.800 de oameni veniþi în ajutor ºi beneficiind de cca. 20 de tunuri.

Raportul de trupe era mult în favoarea otomanilor, astfel cã ªtefan a adoptat o tacticã de hãrþuire ºi înfometare, iar planurile de luptã ale domnitorului foloseau toate avantajele terenului. El a dat poruncã sã fie pãrãsite toate aºezãrile omeneºti care puteau nimeri în calea duºmanilor ºi sã fie tãinuite proviziile. ªtefan a repezit în calea duºmanului cãlãrime care sã supravegheze deplasarea oºtii otomane, sã o hãrþuiascã ºi sã nu îngãduie cetelor prãdalnice sã se desprindã de grosul oºtirii ca sã meargã dupã hranã ºi sã jefuiascã. Locul ales pentru bãtãlie se afla în preajma tîrgului Vaslui, pe valea Bîrladului, la vãrsarea Rîului Racova, într-o zonã mlãºtinoasã prinsã între pãduri, care îngreuna desfãºurarea forþelor duºmane ºi manevrãrile de armatã.

Existã discuþii în continuare în privinþa acestui loc, considerat de cei mai mulþi ca aflîndu-se în zona actualei comune Bãcãoani, în sudul oraºului Vaslui, loc care a cãpãtat numele de Podul Înalt dupã conformaþia locului, iar celebra bãtãlie a rãmas în istorie ca Bãtãlia de la Podul Înalt. O altã ipotezã

plaseazã locul bãtãliei pe raza actualei localitãþi ªtefan cel Mare, în nordul actualului oraº Vaslui, bazîndu-se pe interpretarea unor documente. În dimineaþa zilei de 10 ianuarie 1475, oastea otomanã înainta pe Valea Bîrladului, pe o ceaþã care nu îngãduia sã se vadã la mai mult de cîþiva paºi. Era moinã, ºi zãpada începuse sã se topeascã, astfel încît toatã Lunca Bîrladului era plinã de bãltoace. Faptul cã mii de oameni ºi cai treceau prin acelaºi loc transforma valea într-o mocirlã prin care se înainta foarte greu. Vremea ºi terenul au constituit avantaje pentru ªtefan, de care domnitorul a ºtiut sã se foloseascã.

Deoarece otomanii nu puteau sã-ºi dea seama ce oaste au în

faþã, ªtefan a aºezat de-a curmeziºul vãii cîteva mii de oameni. Aceºtia trebuiau sã-i opreascã pe otomani ºi sã înceapã lupta. Duºmanul era foarte numeros ºi putea sã aducã mereu oameni odihniþi în luptã. ªtefan calculase cã, în momentul în care oamenii lui aveau sã dea semne de obosealã, de pe malul drept al Bîrladului, din marginea pãdurii, mai mulþi oºteni trebuiau sã dea semnalul de luptã, sunînd din trîmbiþe ºi surle. Lucrurile s-au întîmplat aºa cum a prevãzut domnul ºi, cînd au auzit trîmbiþele ºi surlele, otomanii au crezut cã vor fi atacaþi din partea aceea, asfel încît cei mai mulþi dintre ei s-au îndreptat în acea direcþie, gãsind acolo doar cîþiva oºteni. În schimb, pe malul stîng al Bîrladului se afla grosul oºtii lui ªtefan. Cînd turcii au întors spatele, atacînd spre marginea pãdurii, au fost izbiþi nãpraznic de armata moldoveneascã. Pînã sã se dezmeticeascã otomanii, pînã sã înþeleagã cine-i atacã ºi din ce parte, mulþi dintre ei au fost uciºi, iar cei care au scãpat s-au pus pe fugã, cu toatã încercarea disperatã a lui Suleiman Paºa de a-i opri. Pînã la Dunãre au fost urmãriþi de moldoveni, hãrþuiþi ºi uciºi o mare parte din ei.

Cronicarul polonez Ian Dlugosz, contemporan cu evenimentele: „Cãci toate ºirurile dinainte în care în frunte erau ºi secui au fost zdrobite de turci, ºi ameninþa un mare pericol pînã cînd [ªtefan] personal se aruncã în mijlocul turcilor exaltaþi de bucuria victoriei, ºi cu puterea minunatã a lui Dumnezeu a nimicit toate grupãrile turceºti avînd abia 40.000 de luptãtori, între care cea mai mare parte erau þãran.”.

Acelaºi cronicar polon a scris: „Foarte puþini turci ºi-au gãsit mîntuirea prin fugã, cãci chiar ºi aceia care au fugit ºi au ajuns la Dunãre au fost uciºi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuþi, sau au fost înecaþi de valuri. Aproape toþi prizonierii turci, afarã de cei mai de frunte, au fost traºi în þeapã. Cadavrele celor uciºi le-a ars, iar cîteva grãmezi cu oasele lor se vãd pînã astãzi ºi sînt mãrturie veºnicã a unei victorii atît de însemnate. Toatã oastea lui ªtefan cel Maresa îmbogãþit foarte tare din prada luatã de la turci, aur, argint, purpurã, cai ºi alte obiecte preþioase”.

Lupta de la Vaslui, Podul Înalt, a fost o victorie strãlucitã, care a dus faima domnului în Europa. Papa Sixtus al IVlea, numindu-l principele creºtinãtãþii, i-a scris lui ªtefan: „Faptele tale, sãvîrºite pînã acum cu înþelepciune ºi vitejie contra turcilor necredincioºi, duºmanii noºtri, au adus atîta celebritate numeleui tãu, încît eºti în gura tuturor ºi eºti de cãtre toþi foarte mult lãudat”.

Acelaºi cronicar polon amintit mai sus îl numeºte pe ªtefan un bãrbat demn de admirat, la fel ca eroii pe care îi admirã lumea. Dupã pãrerea acestuia, lui ªtefan ar trebui sã i se dea stãpînirea lumii, el sã fie conducãtorul oºtii pe care principii europeni ar trimite-o împotriva otomanilor, deoarece, în timp ce ceilalþi principi trîndãvesc ºi îºi petrec timpul în petreceri sau în lupte mãrunte între ei, ªtefan este singurul care a obþinut o victorie atît de strãlucitã împotriva unui duºman care pãrea de neînvins.

Cronicarul turc Sa’s ed-Din chiar scrie cã armata turcã a pierdut majoritatea oamenilor. Cronicarul Jan Stricovschii indicã o cifrã totalã de 100.000 de morþi. Cãpeteniile de seamã capturate în luptã au fost lãsate în viaþã, dar au fost trimise ostatici la diferiþi principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei cãpetenii, Isac (Sac) Paºa. În „Letopiseþul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Þara Moldovei” (Letopiseþul anonim al Moldovei), scris în slavonã în timpul domniilor lui ªtefan

cel Mare ºi a fiului acestuia Bogdan al III-lea, citim despre marea victorie de la Vaslui: „În anul 6983 [1475] ianuarie 10, marþi, a fost rãzboi la Vaslui cu puterile turceºti ºi a biruit atunci ªtefan voievod, cu mila lui Dumnezeu ºi cu ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, care s-a nãscut din Preacurata Fecioarã spre mîntuirea noastrã. ªi le-a dat Dumnezeu pe acele limbi necredincioase în ascuþiºul sabiei ºi au cãzut atunci mulþime mare, fãrã numãr ºi au fost prinºi vii mulþi, fãrã numãr, care de asemenea au fost tãiaþi, ci numai pe unul l-au lãsat viu, pe fiul lui Sac paºa. ªi steagurile lor ºi cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. ªi s-a întors ªtefan voievod cu toþi oºtenii lui ca un purtãtor de biruinþe în cetatea sa de scaun a Sucevei ºi i-au ieºit în întîmpinare mitropoliþii ºi preoþii, purtînd Sfînta Evanghelie în mîini ºi slujind ºi lãudînd pe Dumnezeu pentru cele ce au fost ca dar de la cel Preaînalt ºi binecuvîntînd pe þar: «Sã trãiascã þarul». ªi a fost atunci veselie între oameni ºi la toate domniile dimprejur ºi la toþi creºtinii drept-credincioºi, cãci a biruit domnul limbile pãgîne cu mîna robului sãu, Io ªtefan voievod. ªi însuºi ªtefan voievod a fãcut atunci mare ospãþ mitropoliþilor ºi vitejilor sãi ºi tuturor boierilor sãi, de la mare pînã la mic. ªi a dãruit atunci multe daruri întregii lui oºtiri ºi lãudînd pe Dumnezeu pentru cele ce au fost”. În textul original slavon scrie ,,Da jive(t) þari”, ceea ce a fost tradus ,,Sã trãiascã þarul!”, cum ºi este, de altfel, redat în unele traduceri, iar în altele apare ,,împãratul”, sau ,,domnul”. ªtefan a trimis regelui Ungariei ºi Principelui Poloniei mai multe steaguri din cele capturate de la turci, la fel ºi Papei de la Roma, ca semn al biruinþei de la Vaslui, împreunã cu o scrisoare: „Cãtre coroana ungureascã ºi cãtre toate þãrile, în care va ajunge aceastã scrisoare, sãnãtate.

Noi, ªtefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei, mã închin cu prietenie vouã tuturor cãrora le scriu, ºi vã doresc tot binele, ºi vã spun domniilor voastre cã necredinciosul împãrat al turcilor a fost de multã vreme ºi este încã pierzãtorul întregii creºtinãtãþi ºi, în fiece zi se gîndeºte cum ar putea sã supunã ºi sã nimiceascã toatã creºtinãtatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre cã pe la Boboteaza trecutã, mai sus numitul turc (adicã sultanul Mahomed) a trimis în þara noastrã ºi împotriva noastrã o mare oºtire în numãr de 120.000 de oameni, al cãrei cãpitan de frunte era Soliman Paºa. Auzind ºi vãzînd noi acestea, am luat sabia în mînã, am mers împotriva duºmanilor creºtinãtãþii, i-am biruit ºi i-am cãlcat în picioare ºi pe toþi i-am trecut sub ascuþiºul sabiei noastre”. ªtefan cel Mare nu ezitã sã cearã ajutor ºi sã-i punã în gardã pe ceilalþi principi europeni: „Auzind despre aceasta, pãgînul împãrat al turcilor îºi puse în gînd sã-ºi rãzbune ºi sã vie, în luna lui mai, cu capul sãu ºi cu toatã puterea sa împotriva noastrã ºi sã supunã þara noastrã, care e poarta creºtinãtãþii. Dar dacã aceastã poartã, care e þara noastrã, va fi pierdutã, atunci toatã creºtinãtatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugãm de domniile voastre sã ne trimiteþi pe cãpitanii voºtri într-ajutor împotriva duºmanilor creºtinãtãþii, pînã mai este vreme, fiindcã Turcul are acum mulþi potrivnici, din toate pãrþile, care stau împotriva lui cu sabia în mînã. Iar noi, din partea noastrã, fãgãduim pe credinþa noastrã ºi cu jurãmîntul domniei noastre cã vom sta în picioare ºi ne vom lupta pînã la moarte pentru legea creºtineascã, noi cu capul nostru. Aºa trebuie sã faceþi ºi voi, pe mare ºi pe uscat, dupã ce cu ajutorul lui Dumnezeu... noi i-am tãiat mîna cea dreaptã”.

Nobilii lituanieini au receptat mesajul lui ªtefan, cerînd Principelui Poloniei sã trimitã ajutor (Lituania ºi Polonia formau atunci un singur regat), arãtînd cã este mai bine sã se lupte pentru apãrarea vetrelor moldovenilor, decît pentru ale lor, dar regele polonez nu a luat nici o mãsurã de a-l sprijini.

Matia Corvin, regele Ungariei, ºi-a asumat meritele, scriind principilor europeni cã victoria de la Vaslui a fost obþinutã de ªtefan, „cãpitanul sãu“. De asemenea, ca suzeran al Moldovei, a cerut acestora bani pentru a continua rãzboiul.

Asfel, papa Sixtus al IV-lea a trimis subsidii regelui Matia, iar domnitorului moldovean i-a trimis vorbe frumoase, deºi solii lui ªtefan i-au explicat cã acesta nu este supusul regelui Ungariei, ci stãpîn deplin al þãrii ºi al poporului sãu.

Vasalitatea lui ªtefan cel Mare faþã de regele Ungariei a fost acceptatã de acesta într-adevãr în anul 1475, sub presiunea invaziei otomane, dar tratatul de fapt, ascuns sub termenii feudo-vasalici specifici, reprezenta, în realitate, un tratat de alianþã, diferit de cel de vasalitate care exista pînã la conflictele moldo-ungare din perioada 1461-1467, încheiate cu înfrîngerea lui Matia Corvin, în Bãtãlia de la Baia.

La venirea primãverii, nici un principe european nu era pregãtit sã trimitã ajutoare lui ªtefan. Campania de rãspuns a lui Mehmed al II-lea pentru pierderea suferitã la Vaslui a tatonat terenul prin ocuparea Caffei, cetatea negustorilor genovezi, ºi a altor cetãþi din Crimeea, apoi atacarea Cetãþii Albe ºi a Chiliei. A urmat atacarea Mangopului, de unde provenea doamna lui ªtefan, Maria de Mangop, culminînd, la 27 iulie 1476, cu marea înfruntare de la Valea Albã, Rãzboieni, una din cele mai mari bãtãlii ale epocii, cu un raport de 12.000 de moldoveni la peste 200.000 de turci, pierdutã de moldoveni, dar fãrã ca ªtefan sã fie supus.

DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 19 ianuarie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (41) Iolo Morganwg: un falsificator, sau un autentic interpret al vechilor tradiþii galeze? (2) În închisoarea Cardiff a început sã studieze ºi sã imite poezia din Secolul al XIV-lea a lui Dafydd ap Gwilym ºi, în 1789, publicã o ediþie modernã a operei lui Dafydd. Faptul cã falsificase o serie dintre „descoperirile” sale a rãmas neobservat mai mult de un secol.

Din acel moment, promovînd nevoia unei reforme politice radicale, el continua sã producã cu entuziasm poezie „anticã” de înaltã calitate, aceastã distracþie sau invenþie de presupuse tradiþii strãvechi ale barzilor conducînd la naºterea evenimentului ,,Eisteddfod” - festival cultural þinut în limba celtã, care are loc anual ºi astãzi. Cunoscut pînã în 1788 drept cel mai citit autor din Þara Galilor, pînã în acest moment numindu-se Iolo Morganwg, el a continuat sã construiascã tot mai multe ,,castele în aer”, elaborînd pe marginea fanteziilor lui poetice ºi druide în care, se pare, credea cu adevãrat.

Pretinzînd cã descinde dintr-o veche familie de poeþi galezi, în 1791 îºi pãrãseºte familia, lãsînd-o într-o sãrãcie lucie, ºi se mutã la Londra unde, deºi denunþat pentru poezia lui pacifistã ºi considerat un potenþial trãdãtor în timpul rãzboiului împotriva Franþei revoluþionare, îl invitã pe prinþul de Wales sã ia parte la întîlniri druide pe Primrose Hill. În 1791, cînd un anume dr. John Williams readuce în atenþia publicului povestea unui prinþ galic din Secolul al XII-lea, pe nume Madoc, care vizitase America ºi devenise conducãtorul mandanilor - un trib indian vorbitor de limba galicã, Iolo falsificã cu promptitudine documente ce veneau în sprijinul legendei. Documentele erau atît de convingãtoare, încît Williams a trebuit sã rescrie cartea, legenda transformîndu-se aparent

în realitate. Influenþat de aceastã lecturã, un tînãr din Þara Galilor, pe nume John Evans, porneºte în cãutarea indienilor vorbitori de limba galicã. Ajungînd la Missouri, Evans moare la New Orleans în 1799, fãrã a gãsi nici un mandan, dar Iolo nici nu ia seama la aceastã tragedie. În 1795 se întoarce în Þara Galilor, la familia sa. Aici deschide o librãrie. Cînd afacerea însã falimenteazã, se angajeazã ca cercetãtor. Începînd sã colinde pe jos regiunile rurale, cu tolbele în spinare, el aduna folclor ºi propãvãduia druidismul, creînd o Gorsedd (o adunare tradiþionalã de barzi) oriunde putea.

Lucrînd ocazional ºi ca zidar, pe mãsurã ce înainta în vîrstã, venerabilul Iolo a convins societatea celtã Dyfed, din Carmarthen, sã asocieze Gorsedd cu Festivalul ,,Eisteddfod”; ºi în 1820, acest falsificator, unul dintre cei mai consecvenþi în domeniul sãu, a cerut înfiinþarea, tot pe teritoriul Þãrii Galilor, de societãþi locale, care sã culeagã toate tradiþiile cunoscute „cu fidelitate, fãrã sã le modifice sau falsifice, prin amestecul lor cu propriile presupuneri”.

El chiar vorbea serios? Aºa se pare. Ca ºi Macpherson în Scoþia, Iolo nu s-a considerat un farsor, ci un interpret al tradiþiilor, de altminteri, considerate pierdute. Unul din motivele pentru care el nu a fost niciodatã demascat ca ºarlatan în timpul vieþii provine din faptul cã a fost, de departe, cel mai erudit galez al vremii respective, care a lãsat în urma lui un numãr impresionant de manuscrise. Opera lui trebuie tratatã însã cu precauþie, dar (cel puþin în Þara Galilor) Iolo rãmîne o personalitate respectatã. Sistemul barzilor pe care el l-a promovat a fost o închipuire a sa, o invenþie, dar aceastã autoamãgire eficientã reprezintã încã fundaþia multor credinþe „ancestrale” ale tradiþionaliºtilor galici moderni.

La urma urmei, poate cel mai sigur mod de a pãcãli este, în primul rînd, sã te pãcãleºti singur. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Hibernalã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11 12

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 ORIZONTAL: 1) Alunecã cu copiii pe derdeluº – Alb ca zãpada; 2) Principiu de urmãrit – Metal deosebit de scump; 3) ªefi la tãtari – Copil; 4) X citit pe litere – Scriitor la cancelaria domneascã – Etaj; 5) A împodobi – Bunã de legat; 6) Sporadicã – Bloc militar – Zeno Turdeanu; 7) Pieptare fãrã mîneci – Vizitã scurtã; 8) Una care nu ascultã de pãrinþi – Cel mai mare masiv muntos în Europa; 9) Arbori în luncã – Comunã în judeþul Timiº – În salã!; 10) Cîrpiþi – A trata cu apã; 11) Omul din halat! – Armã în pace! – Masã de cult.

VERTICAL: 1) Coboarã pe pantele înzãpezite – Zãpadã topitã; 2) Înfipt în vii – Joc popular românesc; 3) Cãderi de zãpadã – Piesã de rãzboi!; 4) A se arãta puþin – Abia veniþi în armatã; 5) Uniunea Europeanã – Drum Naþional – Moralã; 6) Zãpadã dusã de vînt – Ion Creangã; 7) Capodoperã a lui Verdi – Reþinere dupã gratii; 8) Ridicatã la înãlþime – Corp de bãiat!; 9) Sprijin la bãtrîneþe; 10) Ne schimbã faþa – Traian Lalescu – Cãzut pe spate!; 11) Salã universitarã – Neaua care cade din nori pe timp de iarnã; 12) Scriere importantã – Se face de rîs.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,BUN VENIT ÎN NOUL AN” 1) BRADULET – NOU; 2) RAVASE – ILIRI; 3) URATORI – AVE; 4) MARAR – ZAPEZI; 5) A – IT – SALON – U; 6) HE – MU – AN – IB; 7) LA MULTI ANI; 8) ALIANTA – GUST; 9) CONSTATA – RE; 10) O – 2 0 1 8 – TA; 11) MOT – S – CAIMAC; 12) AMETITI – MATE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.