Romania mare, nr 1406

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Oare cît de intens ar trebui sã mã rog ca sã mã ierte toþi oamenii pe care i-am supãrat în viaþã?

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Kakaia generaþia, kakaie vremuri

Juan Carlos de Bourbon – un Rege Popular (1)

Motto: „Un bou, ca toþi boii, puþin la simþire,/ În zilele noastre de soart-ajutat... (…)/ – Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine,/ Dar asta se-ntîmplã în oricare loc”. (Grigore Alexandrescu – „Boul ºi viþelul”) Uneori îmi reproºez cã scriu prea dur, cã remarcile mele critice trec dincolo de limita atacului; am asta în sînge, cel puþin aºa spunea fostul meu patron, Dumitru Dragomir; marele Dinu Sãraru mã caracteriza „ziarist frenetic”; nu în cele din urmã, am trãit epoca lui Vadim. Problema unui ziarist ca mine, adicã a unuia care muºcã din personajul-subiect, este cã trebuie sã existe carne, substanþã din care sã muºti. În ultima vreme, am din ce în ce mai mult senzaþia cã a venit clipa sã depun armele; cei despre care ar trebui sã scriu sînt atît de proºti, de slabi, de… zãu, e ridicol sã scrii de ei, sã le pomeneºti funcþiile!... Adicã e suficient sã scrii „Tudose, prim ministru”, dupã cum era prea mult sã menþionezi funcþia uneia ca Roberta Anastase – „preºedinte al Camerei Deputaþilor”! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.

Trãdãtorii din politicã Pagina 15

Abia acum, la aproape 5 ani ºi jumãtate de la cotitura crucialã pe care a înregistrat-o destinul României, pot spune ºi eu, cu mîna pe inimã, cã în viaþa mea s-a schimbat ceva fundamental. N-aº fi bãnuit niciodatã cã eu, fiul unui umil croitor din periferiile sãrace ale Bucureºtilor, voi ajunge în inima nobilimii Europei, sã dau mîna cu un urmaº al regilor vizigoþi, cu o ramurã a unui arbore genealogic care se pierde în negura a 15 veacuri!

Ziua în care delegaþia noastrã a fost primitã de Majestatea-Sa, Regele Juan Carlos I. Ce bine sã ai la îndemînã, în biblioteca personalã, instrumentele necesare! Încã de anul trecut, aflat în vizitã la Geneva, mi-am cumpãrat „Le Petit Gotha” („Micul Almanah Gotha”), pe care l-am consultat înainte de voiajul în Spania. La pagina 317 începe biografia lui Juan Carlos I. „Rege al Spaniei, majestate catolicã. Nãscut la 5 ianuarie 1938, la Roma. Primele studii le-a fãcut în Elveþia. În 1949, la cererea generalului Franco ºi cu acordul contelui de Barcelona (tatãl viitorului rege – nota red.), Juan Carlos a venit sã-ºi facã studiile în Spania. Dupã bacalaureatul susþinut în 1954, a intrat succesiv în academiile militare: a infanteriei, a marinei ºi a aviaþiei, devenind în 6 ani ofiþer al celor 3 arme. Educaþia sa a fost completatã prin cursuri speciale la Universitatea din Madrid ºi prin stagii la diferite ministere. S-a cãsãtorit la Atena, la 14 mai 1962, atît în ritul ortodox, cît ºi în cel catolic, cu prinþesa Sofia de Grecia ºi Danemarca (alteþã regalã). Aceasta s-a nãscut la Psychiko (Grecia), la 2 noiembrie 1938.

Prinþesa Sofia devine catolicã la 31 mai 1962. La 22 iulie 1969, generalul Franco l-a prezentat oficial în faþa Cortesurilor (Camerele Parlamentului) pe Juan Carlos ca succesor al sãu, cu titlul de Prinþ de Spania. Dupã moartea lui Franco, Juan Carlos s-a urcat pe tron, ceremonia oficialã avînd loc la 22 noiembrie 1975, iar Missa Divinã s-a intonat la 27 noiembrie”. Fireºte, arborele genealogic e mult mai ramificat, Regele Spaniei înrudindu-se ºi cu Regele Soare al Franþei, Ludovic al XIV-lea, dar ºi cu Carol Quintul ºi Habsburgii. Toate aceste cantitãþi de sînge albastru au umplut cãlimara de la brîul cronicarilor, devenind cerneala cu care s-a scris Istoria unei Europe zbuciumate. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 5 mai 1995

Destinele dramatice a doi mari cîntãreþi...

Cristian Vasile ºi Zavaidoc Paginile 12-13

Castelul de lut din Valea Zînelor, Sibiu

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Capul lui Mihai Viteazul I. Români, veniþi la Mînãstirea Dealul La praznicul Eroului sfinþit Doar n-a pierit în þarã Idealul Muntenia, Moldova ºi Ardealul Sub sceptrul lui de-a pururi s-au unit.

Refren: - Domnule Mihai Viteazul Dar de ce ne baþi obrazul?

- Fiindcã n-aveþi dor de þarã, M-aþi vîndut a doua oarã…

II. Acolo stã-n argint ºi catifele Frumosul cap al Domnului rãpus Iar vulturul ºi zimbrul din drapele Îi fac de strajã lui, prin veacuri grele Ca îngerii, la groapa lui Isus…

CORNELIU VADIM TUDOR, august 1991 (Text preluat din volumul „Cîntece de dragoste“)

„Cine nu iubeºte animalele nu iubeºte nici oamenii“ Pagina 7

Din bibliotecã...

Cristian Vasile

Zavaidoc

Pagina 10

NR. 1406 z ANUL XXVIII z VINERI 25 AUGUST 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 25 august 2017

S S

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Viol în cimitir Evreii americani fac alergie la cuvîntul Continuã tragedia ºcolilor româneºti din Ardeal Eminescu?

Cîntarea lãutãreascã de inimã albastrã „Cînd era primar Cartea Recordurilor: în Bucureºti, italienii vînd o Oproiu” pereche de pantofi cu 23.000 de lei!

PARTEA A II-A Pe cine nu laºi sã moarã, nu te lasã sã trãieºti. În loc sã dãm curs sfatului a numeroºi oameni de a ne supãra pe gestul cam ºmecheresc al domnilor Dumitru Dragomir ºi Dan Claudiu Tãnãsescu (nici unul ziarist) de a fura revista „Sãptãmîna” ºi de a-i specula capitalul moral acumulat în 20 de ani – noi am fost bãieþi gigea ºi le-am dat un brînci amical celor doi ghiduºi, remarcînd cîteva articole. Nu cunoaºteþi însã stilul tãnãsescian! Copilul ºi-a ºi luat-o în cap, aºa cã a început acum sã dea lecþii ºi sã facã glume proaste, ca orice ingrat. Fiind el nu numai medic ºi ºef de gazetã, ci ºi primar în comuna Mogoºoaia, normal cã îi este subordonat direct d-lui N.V. Oproiu, pe care îl ia în braþe ca pe un bebeluº. Cît despre vile, ar face bine sã nu se uite la casele muncite de noi, ci la micul palat în care stã el pe Str. Plantelor, încã pe cînd era în toate comitetele de partid ale Capitalei: pe sectorul Sãnãtate, pe Sectorul 3, pe Policlinica Drumul Taberei. Acolo trona el ca Titu Maiorescu, scria într-o zi douã romane ºi cincizeci de articole, iar noi ne rupeam mîinile corectîndule. Nu vrem sã-l speriem prea tare pe fostul nostru ºofer care ne ducea la meciuri, dar dacã se va obrãznici în continuare, îi promitem un serial foarte amuzant despre viaþa ºi opera (sau opereta) lui, ca ºi despre Clubul Victoria Bucureºti, unde era preºedinte tovarãºul maior Dumitru Dragomir. Ce zici doctore, þii la tãvãlealã? Un alt doctor care nu-ºi vede lungul nasului ºi scurtul minþii este un anume Caius Dragomir. Am aflat recent despre el, de la TV, cã e, de asemenea, un mare cumulard, ca ºi Dan Claudiu Aspirinã al nostru: adicã e medic, e scriitor ºi un fel de ministru pe lîngã primul-ministru, rãspunzînd de probleme de informaþie ºi culturã. În aceastã calitate el a strîmbat de patru ori din gurã (are un tic nervos), ne-a hipnotizat bine de tot soacrele ºi, tot prin niºte smucituri de cap ºi de mîini, l-a glorificat pe... Andrei Pleºu, care se zice cã ar avea un imens rol în interfaþa (?!) culturii. Iatã cã dupã purjare, metanola, implementare, contraproductiv ºi limbaj de lemn – o altã obsesie lexicalã învineþeºte buzele elitiºtilor noºtri strãini complet de acest popor. Ce-o fi aia interfaþã, nu ni se spune, dar bãnuim cã existã ºi un interspate, ca sã nu mai vorbim de un intercostal, interpol, inter-viu ºi inter-mort. Ce-or avea medicii ãºtia cu noi? De ce nu sînt ei alãturi de colegii lor care se aflã în grea suferinþã fiind atît de prost salarizaþi, de ce nu-ºi vãd ei de bolnavi, mai ales cã, dupã cîte ºtim, numai în Bucureºti e un deficit de vreo 4.000 de doctori?

Ar trebui datã o lege în acest sens, fiecare sã-ºi facã meseria pentru care s-a pregãtit, sã nu mai încurce locul.

De unde-i scoateþi, fraþilor? Sau poate v-aþi jurat sã ne luaþi Referitor la ºeful lui Dan Claudiu Alifie, interfaþa... citim pe pag. I a „Curierului Naþional” cã maistrul N.V. Oproiu se aflã la strîmtoare: fiica sa ºi ginerele Ionuþ Popescu au cãpãtat ilegal un apartament în Cotroceni, ceea ce face ca funcþia de primar general sã-i cam cadã, cum a cãzut Vasile Roaitã rãpus de baionetele duºmane, dar el trãgea sirena nu ca sã cheme la grevã, ci ca sã-i anunþe pe jandarmi... În recentul sãu turneu prin lume, dl. Ion Iliescu a fãcut aceeaºi greºealã pe care a fãcut-o dl.

Petre Roman. Premierul luase lîngã el o lichea perfectã

(Ion Cristoiu), preºedintele l-a imitat ºi s-a încurcat cu un aspirant la postul de lichea, fostul redactor-ºef la „Convingeri Comuniste”, analfabetul ªtefan Mitroi. În acest fel a fost fãcutã o surprizã lui tata-socru, Vasile Ileasa, care e ambasadorul României în Portugalia personaj despre care niºte specialiºti în domeniu ne-au spus cã ar fi un vechi agent K.G.B. Pãi ce facem, domnule preºedinte? Asta e menirea preºedintelui României, sã-l ducã pe ginericã la socru în vizitã ºi pe urmã prin America Latinã, de unde a trimis niºte reportaje pe care le-au înþeles numai viþeii de la poarta nouã? ªi, ca sã vedeþi cît de ticãlos este mustãcilã, urmãriþi cu atenþie serialul publicat în „Scînteia Tineretului”, referitor la unele vile. ªtiþi ce se ascunde aici? Rãzbunarea meschinã a fostului activist al C.C. al U.T.C. pentru faptul cã n-a pus ºi el laba pe o vilã!

Nenorocirea vieþii lui e cã s-a luat de Ion Þiriac, care sperãm sã-i dea o rachetã dupã ceafã... La Congresul Alianþei Civice a fost o mîncãtorie de zile mari! Astfel, dl.

Nicolae Manolescu-Apolzan l-a „lucrat” în foi de viþã pe dl. Octavian Paler, care n-a izbutit sã cîºtige nici un vot!

Presa Parcã ziceau cã numai împreunã pot reuºi... noastrã se îndreaptã cãtre punctul de fierbere ºi s-ar pãrea cã au fost rupte toate punþile de comunicare între anumite publicaþii. Nu e vina noastrã, noi facem politica naþionalã, spre care se îndreaptã milioanele de cititori, cu toate riscurile ei, cu toatã batjocura pe care o îndurãm. Vina este a vînzãtorilor de þarã, ºcoliþi în mod rapid ºi suspect prin S.U.A., Anglia, Germania ºi pe unde le-au mai cãlcat copitele. Documentul referitor la „cumpãrarea” pe dolari grei a unor indivizi ºi grupe de presiune (alianþe, publicaþii, sindicate) de cãtre organismul american N.E.D., pe care lam publicat nu demult, a dat jos ºi ultima mascã de pe feþele hidoase ale agitatorilor din România. Da, sînt corupþi! Da, au luat bani de afarã pentru a zdruncina din temelii societatea româneascã! Da, sînt zoriþi acum de noii lor patroni sã arate ce au fãcut cu banii, sã etaleze roadele diversiunii lor, aºa cã nu mai ºtiu pe unde sã scoatã cãmaºa. ªi toate astea pentru ce? Pentru cã americanii vor sã aºeze ei la pupitrul de comandã al României pe niºte oameni de încredere, de fapt, niºte marionete, avute la mînã datoritã corupþiei. D-le ambasador Allan Green-junior, poporul român de-abia uitase modul animalic în care aviaþia americanã a fãcut prãpãd pe la Ploieºti ºi Bucureºti, fiind noi destul de fericiþi cã am scãpat mai uºor decît japonezii – probabil cã dacã nu se întîmpla Actul de la 23 August 1944 ºi am mai fi continuat rãzboiul alãturi de nemþi, am fi fost primii care încasam douã bombe atomice, pentru cã aºa sînt americanii, copii mari, nu se încurcã cu jumãtãþi de mãsurã, habar n-au pe unde vin þãrile ºi continentele lumii ºi, dacã au mai luat ºi ceva sonde de whisky la bord, te pot face chisãliþã. Aºa cã, d-le ambasador, ca sã punem capãt acestui nou tip de bombardament – cel al nervilor, al sfidãrii, al umilirii – spuneþi-ne pe ºleau: ce vrea America de la poporul acesta? Pe cine vrea ºeful dv. (care nu e altul decît fostul director al temutei C.I.A.) sã instaleze în fruntea României? ªi încã ceva: nu vã e ruºine obrazului la toþi sã vorbiþi de democraþie, de drepturile omului, de valorile umanismului, cînd aþi început sã ne trataþi ca pe niºte vite necuvîntãtoare, arãtîndu-ne de la distanþã cîte o

Epigramiºti de ieri...

Banilor Necazul meu pe bani i-atîta De ne-mblînzit ºi de adînc, Încît, de i-aº avea în mînã, Aº fi în stare sã-i... mãnînc.

Dupã o polemicã în Parlament asupra ortografiei numelui Lafitte La urma urmei, ce greºealã Fãcut-a omu-nvinuit?

Cã la Tribunã, din iuþealã, A tras o literã... la fit!

Perceptorilor mei Acum, cã m-aþi impus din gros, Îmi fac reflecþia amarã: Cã mi-aþi putea fi de folos Sã mã impuneþi... ºi la barã.

Unui cãlãtor Nu vãzuseºi încã Marea; ªi-ai tot amînat plimbarea ,,Pe duminica cealaltã” Pînã cînd – rãmase baltã.

RADU D. ROSETTI (1936)

traistã cu fîn, pe care o ascundeþi iute, ca în cel mai stupid joc de copii înapoiaþi? Domnule ambasador ºi tovarãºã Americã, de ce vã bãgaþi voi nasul în existenþa unui popor cu mult mai vechi ºi mai nobil decît voi toþi la un loc? În „Viitorul românesc” a apãrut, în 8 iunie, pe pagina I, un articol incendiar intitulat „Existã copii torturaþi!”. Întãritã cu cîteva fotografii ale unor minori bãtuþi crunt, ancheta îºi propunea sã demonstreze cã la Casa de copii nr. 2, din Bucureºti, trãiesc niºte fiare de oameni care îi terorizeazã pe amãrîþii de copii. De aici ºi pînã la teza ungurilor ºi a ocultei internaþionale cum cã românii sînt niºte asasini – nu mai e decît un pas. Iatã însã cã, printr-un concurs de împrejurãri, am intrat în posesia unei fotografii originale, pe care fotoreporterul Cristian Tãnase a publicat-o: e vorba de un tînãr de 15 ani, cu tricoul ridicat, pentru a-ºi arãta lumii cumplitele vînãtãi. Ei, bine, totul este un TRUCAJ ORDINAR! Este limpede cã vînãtãile sînt „desenate” cu pixul negru ori de cãtre fotograf, ori de cãtre vreun secretar tehnic al ziarului. Muncã migãloasã, întradevãr, dar din topor, pentru cã n-a putut pãcãli pe nimeni.

Din pãcate, nu putem reproduce fotografia, pentru cã rezultatul ar fi acelaºi ca în „Viitorul românesc” – condiþiile tehnice ale presei noastre astea sînt. Dar originalul îl vom preda Parlamentului, pentru a dezbate cu toatã seriozitatea acest fals fãrã precedent, scandalos si condamnabil, care aratã cã o mare parte a presei noastre practicã un joc periculos împotriva neamului românesc!

Delegaþiile astea strãine, care tot vin în control ºi ne pun pe coji de nucã, de parcã acum am fi coborît din corcoduºi, ar face mai bine sã vadã de murdãria moralã din propriile lor þãri, de ºomajul, drogurile, criminalitatea ºi xenofobia care au început sã contribuie la ceea ce numea cu mult timp în urmã Oswald Spengler „Prãbuºirea Occidentului”. Ce credeþi cã a fãcut suedezul Hans Peter Fürrer, care a condus zilele trecute o delegaþie a Consiliului Europei? În primul rînd, s-a întîlnit cu Comisia parlamentarã pentru cercetarea cauzelor care au dus la izgonirea românilor din mai multe aºezãri ale Transilvaniei, ceea ce nu e rãu deloc, dar staþi cã vine al doilea rînd, cînd bãutorul de bere ºi-a adus aminte cã-l cheamã „Fürrer” ºi ne-a bãtut cu nuieluºa udã, adicã, vedeþi voi, valahi barbari, dacã nu veþi acorda cutare ºi cutare drepturi ungurilor, n-o sã vã mai bãlãciþi niciodatã prin apele Scandinaviei, dupã care, în al treilea rînd, ca orice viking care se respectã, „Fürrerul” s-a retras, pe faþã, la o întrevedere, între 4 ochi, cu senatorul de origine maghiarã Ciho Tamaº. Norocul lui: dacã s-ar fi retras cu Sütö Andras, întrevederea ar fi fost numai între 3 ochi...

Fotbalistul dinamovist Rãducioiu a înfiinþat la BARI o filialã CADA. ªi aºa a luat naºtere revista BARICADA. Vertiginos mai creºte nivelul de trai al mîncãtorilor de gulaº! Primim la redacþie o serie de informaþii de la locatarii blocului B nr. 23–25, din bulevardul bucureºtean Dinicu Golescu. Este vorba despre spectaculoasa îmbogãþire a reporterului Boroº Zoltan, care ne insultã mereu la emisiunea TV în limba horthystã. „Pînã la revoluþia din 1989 - se spune în scrisoare - era posesorul unui autoturism Trabant. Dupã revoluþie, la douã luni, a primit un autoturism Ford Escort, ultimul tip, de culoare roºie metalizatã. În 1991 ºi-a cumpãrat un Citroën ºi un Mercedes. Maºinile le parcheazã în parcajul Ministerului Transporturilor. Pe ziua de 1 iulie 1991, o maºinã a Ambasadei ungare i-a transportat la domiciliu un frigider dublu (congelator ºi frigider). Ne întrebãm de unde atîta bogãþie pe redactorul R.T.V.-ului, þinînd seama cã soþia este un simplu fotograf? Mai ales cã are ºi servitoare, ºi bonã pentru copii. În timpul manifestaþiei din Piaþa Universitãþii, soþia umbla cu ecusonul de golan pe piept ºi îi mobiliza pe toþi copiii din bloc. În calitate de fotograf a fãcut mii de poze pe care le-a expediat în Ungaria ºi pe alte meridiane“. Fãrã comentarii.

Sfîrºit ALCIBIADE (Test preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 19 iulie 1991)

... ºi de azi Oaia, brand de þarã Cum s-a stîrnit la noi vãpaia Pornitã de la domnii culþi, Acum - ca brand de þarã-i oaia...

Deºi mãgari sînt mult mai mulþi.

Dilema unui ginere El – pe soacrã supãrat – Se-ntreba cu nervii-n bascã: Sã îmi fac un „mic” pãcat...

Sau s-o las sã mai trãiascã?!

Vînzare de organe Un oltean pe nume Ion, Liniºtit ºi om de pace, ªi-a vîndut un neuron...

Cãci cu doi n-avea ce face.

De senectute De stau mai bine sã discern, Nu am motive de tristeþe, De-ajung în rai sau în infern…

Ci unde-ajung la bãtrîneþe.

NAE BUNDURI

Pag. a 3-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Frezoanele, boala asistaþilor social Ultimul stinge lumina Cîtã Poliþia de proximitate ginecologicã Fetele de filosofie, atîta dramã Vînãtorul vînat Bufonul ºi tirbuºonul la pagina 3 e romantice Iabraºa Stana Izbaºa Economia creºte, lumea sãrãceºte Cum devii Legãturi spiritual-anatomice Cel astrolog, numerolog, pisãlog... mai scump autogol Unde s-au inventat Kama Sutra ºi hoþia? Critica iraþiunii pure Rãscoale ºi mai nasoale O femeie gravidã, cu probleme de percepþie a crudei realitãþi, s-a sinucis la Brãneºti, împreunã cu cele trei fetiþe, aruncîndu-se în faþa trenului de Constanþa. Cînd în suflet se instaleazã haosul, mintea omeneascã devine cel mai cumplit laborator al morþii.

Pentru a-ºi astupa întunericul din stomacul burþii, un asistat social beneficiazã de 12 lei pe zi, în timp ce unui bolnav din spitalele-cimitire îi sînt alocaþi 7 lei. Dar asistaþii sînt nemulþumiþi. Celor mai mulþi dintre ei nu le place nici munca, nici haleala în schimbul cãreia ar trebui sã presteze un numãr de ore în folosul comunitãþii. Cînd aud cuvîntul muncã, pe cei mai mulþi îi apucã frezoanele ºi alte boli de sezon. Dar nu se interneazã în spitale, din motivele enumerate în prima frazã. S-a cam umflat tãrîþa-n Kim Jong-un, care se tot ia la harþã cu Donald Trump. Nasol moment, miºto colivã, vorba filosofului absolut Nicolae Dide. Întrebare întrebãtoare: De ce persoanele inteligente socializeazã mai puþin ºi sînt dispuse sã renunþe mai repede la prieteni? Oare pentru cã omenirea umanã bîhîie de proºti? Potrivit unui raport al ONU, România se aflã pe locul doi în lume, dupã Siria, la numãrul de cetãþeni care ºi-au pãrãsit þara. Zilnic, 200 de români îºi iau tãlpãºiþa din spaþiul în care corupþia îºi rînjeºte fasolea iar neam-prostia este consideratã virtute. În acelaºi interval de timp, 265 de români sar pîrleazul dintre viaþã ºi moarte. Mai curînd decît prevedeau cele mai sumbre prognoze, nu va mai avea cine sã stingã lumina.

Peste 2.000 de români au murit în 2016 în accidente rutiere! De douã ori mai mulþi decît la revoluþia din decembrie!

Atentatul terorist de la Barcelona confirmã cã terorismul religios este boala psihicã a umanitãþii. ,,La guvernare nu ai timp foarte mult de filosofie”, zice mîndru de el ocolitorul de cozi Motocicleanu. Aºa e, principala calitate trebuie sã fie iuþeala de mînã ºi nebãgarea de seamã a celorlalþi. Pãi cu preºedintele Senatului v-aþi gãsit sã filosofaþi? Mãi bãieþi, fiþi atenþi la buzunare!

Poliþia bucureºteanã continuã sã ne ofere spectacole gratuite. ,,La ginecolog” este ultima piesã pusã în scenã. Intriga e simplã. O tanti este opritã în trafic fãrã nici un motiv. Nu încãlcase nici o regulã de circulaþie, nu consumase nici alcool, dar bãieþii cu caºchetã (vorba gînditorului de la Hamangia) pe post de umbrelã se plictiseau. Aºa cã, la fel ca în cazul Bouleanu, l-au luat la ºtangã pe nenea care înjura liniºtit, ca orice intelectual de Giuleºti, pe scaunul mortului (de beat), ºi l-au tîrît pe stradã sub privirile bovin-admirative ale coleguluicameraman care filma de zor cu telefonul mobil. Cã prostul dacã nu-i fudul, nu e prost destul. ªi ca faptele de arme sã fie cunoscute de întreg mapamondul lumii, le-au postat la celebrul domn Goe Godinã, ca sã-ºi revinã din depresia cauzatã de întrebãrile grele de la examenul de respingere de la Academia de Poluþie (Cîte picioare avea, vara, calul lui ªtefan cel Mare? De ce nu avea ºi cauciucuri de iarnã? Cîþi ani a durat rãzboiul de 30 de ani cu Boureanu?). Dupã care se laudã cã cît e ei de vigilenþi, de deºtepþi ºi de viteji, cã ce pensii speciale le-ar trebui acordate pentru lupta neobositã cu infractorii. Dacã-i lãsau în pace ºi nu-i opreau ca sã-ºi facã de lucru, mergeau liniºtiþi la hogeacul lor. Cel mult, ginecologul ºi-ar fi înjurat admirativ partenera de drum, ca un adagio firesc al unei seri de neuitat. Dar de talentul oral al medicului s-au bucurat miliþienii, care au rãmas ca la dentist taman cînd trebuiau sã rãmînã ca la ginecolog. N-aveau caprã, iar doctorul s-a opus verbal ºi fizic din toate puterile, în ciuda dorinþei agenþilor stranii de a avea una. Dupã cum lesne se poate observa, au apãrut poliþiºtii care vîneazã pasagerii turmentaþi de pe scaunul avortului, fost al mortului.

Atenþie, e foarte periculoºi! Dar sãrãcuþi cu duhul, cîtã vreme îºi filmeazã propriile nerozii. Pe lîngã suferinzii de sindromul Godinã (obþinerea unei celebritãþi îndoielnice pe reþelele de socializare ºi desfrîu), tablagiii de pe vremea lui Ceauºescu, ieºiþi direct din tuciul cu jintiþã, pãreau niºte James Bonzi. Mãi, godinaºilor, poliþia trebuie sã impunã respect de la sine, nu prin golãnii. E în firea lucrurilor sã evite conflictele gratuite, sã le aplaneze, nu sã le provoace. Nu mai stîrniþi ginecologi afumaþi, cã riscaþi sã ascultaþi monoloagele vaginului. Asta fac ei cît e ziulica de lungã, pe trezie, aºa cã mãcar cînd se aghesmuiesc lãsaþi-i sã mai uite de obiectul muncii. În plus, nu uitaþi ce a spus Socrate înainte sã bea cucuta întinsã de niºte miliþieni: ,,Beþivul din beþie se trezeºte, prostul din prostie, niciodatã!” Fetele (vorba vine) de la pagina 3 e nebune. Cea mai romanticã dintre fotomodeluri, vorba pe nedrept uitatei lingviste B 69 EBA, îºi doreºte o noapte romanticã la bordul unei corãbii de piraþi! Mãi, fetiþo, tu n-ai toatã þigla pe casã? Te strînge port-jartierul? Cît

romantism poate degaja unul ca Bãsescu, nesãtulelor? Într-adevãr, are privirea aia ºãgalnicã, de lup de mare eºuat în politicã, dar, vai!, puþa lui e ca un pistol cu apã strangulat de meduze. În primul semestru, datoria externã a statului a crescut cu 1,8 miliarde de lei. Mãi bãieþi, concentraþi-vã un pic: puteþi mai mult! Chiar atît de tare v-a speriat DNA-ul? La început, lui Dragnea i s-a pãrut cã ar fi hãituit, dar pe parcurs s-a lãmurit: este vînat!

N-a precizat de care: cãprior, ºacal, mistreþ...

Bufonul odios ºi ridicol de la Chiºinãu, care regretã cã, în 1812, ruºii n-au ºterpelit întreaga Moldovã, susþine înfiinþarea unor republici fantomatice în Basarabia, precum ºi revenirea la alfabetul chirilic. Bagabontul e dus rãu cu pluta, vrea s-o lase pe mã-sa (profã de limba românã) fãrã respectul de sine ºi fãrã servici. N-a existat, în ultima vreme, un antiromân mai feroce în spaþiul mioritic.

Evident, cu excepþia celor care au condus România pe ultimul drum al istoriei, de la Ion Iliescu încoace.

Mãscãriciul n-are nici o credinþã, e þinut în viaþã de foamea de putere. ªi, dacã pentru a se menþine pe closetul pe care se crede rege trebuie s-o vîndã ºi pe mã-sa, o va face fãrã sã clipeascã. De ascensiunea lui Bulache sînt vinovate structurile mafiote din Moldova, numite pompos partide politice, care au încurajat corupþia ºi au adîncit sãrãcia.

Guvernãrile mafiote din ultimii ºapte ani (ºi nu numai) l-au adus la butoane pe sclemberistul ãsta. Soluþia acestei pãrþi de Românii, încãputã pe mîna unui primitiv, nu poate veni nici de la Occident, nici de la Rusia. Numai împreunã cu Þara-Mamã se va face Basarabia bine. Dar vedeþi bine de cine e condusã România, ºi în ce hal!

Cãile de colaborare ar fi multiple cîtã vreme obiceiurile politice sînt aceleaºi. De exemplu, ºi în stînga, ºi în dreapta Prutului, alegerile sînt fraudate, iar hoþii sînt la putere.

31 din cele 46 de bãnci din România nu plãtesc impozit pe profit fiindcã, mint ele, nu sînt pe plus. Pãi, dacã situaþia este aºa de proastã, de ce nu închideþi mustãria? Sau doar vã mascaþi profitul? De ce nu spuneþi aºa, mã faceþi sã mã îngrijorez degeaba...

Cîntãreaþa Stana Izbaºa a fost condamnatã la 2 ani ºi 6 luni de închisoare cu suspendare fiindcã ºi-ar fi cumpãrat, cu 3.400 de dolari, o diplomã de licenþiatã în drept a celebrei Universitãþi de la Herculane, unde a fost colegã de grupã cu Traian. Împãratul, nu Beþivul. Ce-o fi vrut sã facã Stana cu diploma, cã la Tribunal cîntatul e interzis! În orice caz, gurista a ajuns de rîsul celorlalþi impostori cu diplomã, care au lãsat gura de rai fãrã dinþi, iar piciorul de plai fãrã adidaºi.

Economia României a crescut în trimestrul al doilea cu 5,9%. Faþã de economia Germaniei? Nþ, faþã de ea însãºi. Ca urmare a creºterii accelerate, bazate pe consum, pe importuri ºi pe îndatorare excesivã, buzunarele românilor sînt tot mai largi. ªi tot mai goale.

Savanþii sînt convinºi cã în cel mult doi ani transplantul de organe de la porc la om va fi realizat pe scarã largã.

Riscurile sînt minore, îndeosebi la acei oameni care se comportã ca niºte porci. Îi cunoaºteþi, scriu de atîta amar de vreme despre ei.

O tanti, Mariana Cojocaru, a devenit astrolog, numerolog ºi psiholog (cel puþin aºa pretinde dumneaei) dupã ce s-a buºit cu maºina de un copac care nu-ºi fãcuse astrograma ºi belea ochii nepãsãtor pe marginea ºoselei. Biata femeie a intrat în moarte clinicã, de unde s-a întors mult mai pregãtitã pentru viaþa de dupã urmãtoarea îmbrãþiºare a neantului. Care se va întîmpla dupã o altã eclipsã totalã de soare, ca sã fie în concordanþã cu aproape marea trecere din 1999, cînd astrul ceresc s-a strecurat prin geamurile afumate ale minþii unora. Miracolul este cã toatã tãrãºenia cu accidentul i s-a tras de la un petec de gheaþã, ca sã-l parafrazãm pe N.D. Cocea. Cel puþin aºa povesteºte astroloaga. Mariano, de ce minþi, cã eclipsa n-are dinþi. Nare dinþi, n-are mãsele ºi n-ascultã nici manele. Sau gheaþa provine de la prezicerile tale? Brigitte s-a despãrþit de Ilie Nãstase, dar tot mai iau masa împreunã, mai fac sex, se mai înjurã ca la uºa cortului. N-o fac din dragoste, ci pentru cã Brigitte n-a gãsit altul mai bun. Cicã Þiriac nu mai poate fi folosit, iar de d-ãºtia de unicã folosinþã s-a cam sãturat. Aºa cã legãtura spiritual-anatomicã dintre cei doi amorezaþi (fiecare de propria persoanã) pare indestructibilã. ,,Orice mãscãrici cu bani ajunge parlamentar”, a postulat filosoful din Pipera, într-un moment de luciditate transcedentalã. Iatã cã orele de ilogicã susþinute de Dan Pavel n-au fost în zadar: mãscãricii nu pot salva þara, dar pot s-o distreze. Preþul plãtit de PSG pe Neymar (222 milioane de euro!) dovedeºte cã fotbalul nu mai e decît o afacere. Spectacolul s-a mutat de pe teren, pe bursã. Oricum, e cel mai scump autogol din istoria fotbalului. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus!

Potrivit Eurostat, unul din patru tineri români taie frunzã la cîini. Nici nu învaþã, nici nu munceºte. Cei mai mulþi dintre aceºti vînãtori ºi culegãtori de portofele sînt de etnie romã ºi au înþeles la timp cã munca-i pentru tractoare.

Peste 5 milioane de euro au costat cursurile de perfecþionare desfãºurate în hoteluri de trei ºi patru stele, la munte ºi, mai ales, la mare, la care au participat numai în acest an funcþionari ai statului mafiot. Ei au fost însoþiþi de alte persoane pe care le-au perfecþionat în diverse tertipuri legislative ºi organizatorice. Cîteodatã ai impresia cã hoþia ºi Kama Sutra au fost inventate în România. Oricum, merg atît de bine împreunã.

Unui american i-a fost scos un cui de aproape 9 cm din inimã.

Care ziceaþi cã americanii n-au inimã? Au, poþi sã baþi cuie în ele ºi nu curge o picãturã de sînge. Livache a dat-o pe filosofie. Dar nu orice filosofie, ci d-aia grea. Le zice mai ceva ca Kant: ,,Dacã eºti prost, nu te criticã nimeni”. Adînc. Asta a durut. Totuºi, ºi dacã te criticã toatã lumea, înseamnã cã nu prea te dã deºteptãciunea afarã din casã.

Cam aºa s-a întîmplat ºi cu Gheorghe Doja pe care, la început, îl lãuda toatã lumea, iar la sfîrºit îl mînca toatã lumea de sistemul de operare. ªi nu la figurat. Istoria lui ne-o povesteºte cronicarul Adi Sfinteº, care a participat la evenimente pînã s-a încins grãtarul.

Dupã care, nesuportînd mirosul de fripturã, a rupt-o la fugã mai ceva ca Usain Bolt. ,,Cînd n-avea ce face, Papa Leon al X-lea convoca cruciade împotriva turcilor. Rezultatele erau jalnice. Lui îi convenea cã dãdea de lucru subalternilor, care nu mai isprãveau cu robotitul pe lîngã mortãciuni: pomeni, slujbe de pomeniri, reînmormîntãri. Nasol era de Sf. Petru, distribuitorul de suflete, fiindcã stãtea la serviciu peste program. Omu’ – e un fel de-a zice – deveni nemulþumit cã ºtabu’ suprem se fãcea cã plouã ºi nu-i plãtea orele suplimentare. Sau mãcar sã-l avanseze cumva. Cã-n sinea lui, Sf. Petru spera sã scape de la poartã ºi sã fie promovat camerist. Aºadar, în 1514, la Buda (capitala Ungariei, nu acel spaþiu interesant ºi deosebit de creativ unde pînã ºi scriitorii se duc singuri ca sã-ºi verse amarul din fiere), þãranii de diferite naþionalitãþi: udemeriºti, peuneriºti, tractoriºti, se strîng ca la bîlci. Cam 40.000 de capete þuguiete sperau sã scape de iobãgie, c-aºa le fusese promis în campania electoralã. În Transilvania era jale. Îndeosebi la casele nobilimii, cã nu mai avea cine le munci pãmînturile.

Din care pricinã îi schingiuiau cu mãiestrie pe cei rãmaºi în fastuoasele bordeie din balegã ºi lut. ªi cum ãºtia erau femei, copii ºi boºorogi, mai puþin rezistenþi la torturi, þipau cît era noaptea de lungã. Ziua nu, cã erau la muncã. Auzind cele petrecute acasã, pe domeniul privat al maghiarului, þãranii hotãrãsc sã facã pasul la ofsaid. Înarmaþi pînã-n mãsele cu ura de clasã, îl pun în frunte pe un mic nobil secui, Gheorghe Doja, conducãtorul preconizatei cruciade, ºi fac turism modern prin Transilvania. O ard bine de tot, cã erau cam nervoºi, iar pe nobilii gãsiþi în punctele cheie ale traseelor îi cam ucid. Gaºca a pãtruns din trei direcþii, sub comanda lui Gheorghiþã, a fratelui sãu Grigore ºi a popii Laurenþiu. Dupã ce surclaseazã armata lui ªtefan Bathory ºi Nicolae Csaky, viziteazã Oradea, Bihorul, Sãlajul, Sighiºoara, Rodna, Bistriþa, Clujul, unde se lasã cu strigãturi ºi focuri de tabãrã bine întreþinute. La Sighiºoara au fost întîmpinaþi de primar în persoanã. Bucuria revederii cu alesul urbei a fost atît de mare încît n-au putut rezista tentaþiei de a-l omorî imediat. Ultimul obiectiv turistic demn de distrus a fost Timiºoara. Aici, însã, se produce un scurt-circuit istoric. Armata voievodului Transilvaniei, Ioan Zapolya, mãturã pe jos cu rãsculaþii. Însãºi cãpeteniile cad prizoniere. Grigore Doja este judecat sumar, direct de cãlãu, popa Laurenþiu este ars la Cluj, dar numai dupã ce fusese tras temeinic în þeapã, iar Gheorghe Doja a avut parte de un proces mai lung, firesc pentru rangul sãu. Aºezat într-o poziþie sexy, gol, pe un tron înroºit în foc, a constatat într-o fracþiune de secundã cã situaþia e fierbinte. Coroana roºiaticã precum o linie eroticã, pe care cãlãii i-au aºezat-o în vîrful capului, nu l-a deranjat deloc întrucît nu a mai simþit-o. Cînd ºi-a revenit, a realizat cã nobilii fraternizaserã cu þãranii, altminteri nu se explica ceea ce vedea ca prin ceaþã în faþa ochilor: barosanii îi serveau cu fripturi pe zdrenþuroºi, ºi ãºtia mîncau cu o poftã neomeneascã, de parcã nu haliserã de 15 zile.

Doja nu era victima unei halucinaþii: ce vedea era autentic, numai un amãnunt îi scãpã; carnea pe care o bãgau la jgheab iobagii era smulsã cu un cleºte special, din trupul propriu ºi personal. Din fericire pentru el, Gicsi n-a mai prins ºi ciorba de potroace, din oase de conducãtori, fiind foarte prins cu trecerea într-o lume mai bunã. Oricum, a murit fericit, convins cã expresia celebrã «orice revoluþie îºi devorã conducãtorii» nu e o vrãjealã. Rezultatele rãscoalei au fost nasoale: nobilii au accentuat asuprirea, ba, prin intermediul unuia, Verboczy, autorul «Tripartitum»-ului, i-au dat ºi un temei juridic. Asta-i înrãieºte ºi mai tare pe iobagii români, care se rãscoalã în 1526 sub conducerea lui Iovan Þarul, ºi în 1599, cu ocazia vizitei de cucerire a lui Miºu Caftangiul în Transilvania. Din nenorocire, situaþia lor nu s-a îmbunãtãþit. A continuat sã fie la fel pînã în zilele noastre”.

Promouºãn: Aþi auzit de Mircea cel Bãtrîn? N-aþi auzit?! Vai de capetele voastre!

Tot eu sã vã învãþ...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

Gînduri Nu m-am gîndit niciodatã la ce aº fi vrut sã fiu ºi nu am fost. M-am gîndit, însã, de mic la Dumnezeu, rugîndu-L, dupã cum am auzit la mama, sã fiu sãnãtos, ºi-n felul acesta sã birui greutãþile vieþii. Nu degeaba se spune cã viaþa este o poveste, ºi cã fiecare poveste þine de faptele noastre, de noi, de vorbele prietenilor, cunoscuþilor... Indiferent de poziþia socialã a unui om, cît de îndestulatã îi este în bogãþii, ºi acesta are grijile ºi problemele sale. De la mama am auzit cã, prin rugãciune, omul trece mai uºor peste necazurile vieþii.

M-am convins cã aºa este, dupã ani de reflecþie ºi o analizã amãnunþitã, cum se spune. Mama a avut dreptate, ºi-am luat-o ca exemplu pentru cã ºtiam cît de grea i-a fost viaþa, iar rugãciunea a întãrit-o sã treacã peste momentele cele mai nefericite care au cãzut ca un trãznet peste familia noastrã. ªi au fost destule...

Acum, dacã ar fi s-o iau de la început, la fel aº face...

Voi fi cu gîndul la Dumnezeu, iar rugãciunea n-o voi depãrta din inimã... Iatã pentru care motiv, azi, ajuns la o anumitã vîrstã, mã analizez, cugetînd la tot ceea ce am fãcut, trecînd prin viaþa asta pãmînteanã... Nu încap dubii cã fiecare om îºi doreºte sã trãiascã mai bine... De aici se naºte întrebarea: de ce oare, pentru unii oameni, destinul lucreazã într-un fel, ºi pentru alþii în alt fel? E o întrebare la care nu poate rãspunde decît Cel care ne-a adus pe acest pãmînt: Dumnezeu. Dar, cum nu ai posibilitatea sã stai faþã în faþã cu El ºi sã-L întrebi, trebuie sã te consolezi cã aºa þi-a fost, þie, scris sã

Braºovul vechi în calendarul oraºului din anul 1858 Cronicile ºi legendele nu au reuºit sã îndepãrteze negura care învãluie întemeierea primelor edificii ale Braºovului. Se cunoaºte, însã, din vechi date istorice, cã în anul 1203 ar fi început construcþia oraºului.

Cîteva date mai puþin cunoscute despre înãlþarea primelor edificii importante ale oraºului, începînd cu Biserica Neagrã, se gãsesc în ,,Kronstädter Kalendar”, din anul 1858.

Construcþia Catedralei evanghelice a început în anul 1385, ºi aºezarea temeliei a durat 7 ani. În total, la ridicarea impunãtorului edificiu s-a lucrat 33 ani.

Biserica a fost construitã în stil gotic, din blocuri dreptunghiulare de piatrã - pe o lungime de 89 m, pe lãþimea de 38 m ºi cu înãlþimea de 65 m – avînd 5 portaluri mari ºi o uºã micã. Iniþial, au fost proiectate 2 turnuri, dar la ridicarea turnului dinspre nord s-a renunþat, pentru cã s-a apreciat cã ar fi fost expus prea mult trãsnetului.

Zidurile sînt ornamentate cu statuile celor 12 apostoli ºi alte figuri în mãrime naturalã. În jurul acoperiºului a existat o galerie, care este acoperitã cu streaºinã.

Biserica a avut 7 altare dar, dupã reforma luteranã, comunitatea a redus numãrul acestora la unul singur.

Pînã în anul 1516, bolta bisericii a rãmas intactã, dar în cursul aceluiaºi an, precum ºi în anul 1534, a suferit numeroase deteriorãri, din cauza unor cutremure, fiind restauratã în întregime în anul 1538. În continuare, biserica a rezistat tuturor vicisitudinilor, pînã în anul 1689, cînd, la 21 aprilie, oraºul a fost incendiat, suferind pagube importante. Atunci, clãdirea bisericii s-a degradat, întreaga boltã fiind compromisã. Împrejurãrile în care s-a produs incendiul sînt descrise emoþionant de cronicari. În 1689, oraºul a fost asediat de austrieci, în realitate, o armatã de mercenari imperiali. O parte din locuitori nu au vrut sã predea oraºul fãrã luptã ºi s-au retras în cetate, care a fost pregãtitã pentru apãrare.

Dregãtorii, clerul ºi mulþi cetãþeni s-au opus acestor pregãtiri, dar fãrã rezultat. Se crede cã încãpãþînarea unor rebeli ar fi adus nenorocirea peste oraº. Mai cu seamã este învinuitã breasla cizmarilor. Conducãtorii rebelilor au fost ªtefan Steiner, Kaspar Kreisch, Andreas Lang, Jakob Gaitzer ºi ªtefan Bar, care îºi explicau astfel atitudinea: „De ce au clãdit înaintaºii noºtri cetatea cu atîta cheltuialã ºi au înzestrat-o cu atîtea arme ºi mijloace de apãrare? Pentru ca, în caz de nevoie, sã o apãrãm!”. Avertismentul dat de generalul Caraffa, cã în caz de rezistenþã nu va cruþa nici copilul din pîntecele mamei, nu a fost luat în seamã.

trãieºti... Însã, dacã ar fi vreodatã sã mã întîlnesc cu El, ceea ce este exclus, L-aº întreba: de ce a hotãrît sã ni-l ia pe tata dintre noi, cînd toþi eram mici ºi nu aveam de la nimeni nici un sprijin?... O întrebare legitimã, care în mod sigur cã stã pe buzele celor care s-au aflat în aceeaºi situaþie ca a mea, sau poate chiar mai grea... ªi totuºi, mama a avut putere sã treacã peste toate necazurile, rugîndu-se de fiecare datã sã fie sãnãtoasã, pentru a ne creºte mari. Atunci am înþeles cã, fãrã rugãciune ºi credinþã, ºansa ta, ca om, într-ale supravieþuirii este, pe undeva, la rãscruce de drumuri. ªi, dacã ar fi sã-mi reproºez ceva, este doar faptul cã nu mi-am gestionat cu mai multã exigenþã programul zilnic, sã fac mai multe lucruri folositoare pentru mine ºi semenii mei. Dar, din cîte se spune, omul se aflã la mîna destinului, aºa cã m-am consolat întru liniºte personalã, chiar dacã ºtiu cã va veni vremea cînd nu voi mai avea posibilitatea sã vorbesc... De un lucru sînt sigur: viaþa va merge înainte indiferent de vremuri, iar fiinþa umanã în mod sigur cã nu-L va uita pe Dumnezeu... De fiecare datã, însã, am ales calea de mijloc, spre liniºtea mea. ªi tot ce am fãcut, am fãcut din convingeri personale, fãrã sã mã afiºez cu vreun lucru anume, pentru cã nu mi-a stat în fire, ºi am considerat cã acest lucru nu mã caracterizeazã. Mi-am acceptat destinul aºa cum mi-a fost dat, fãrã sã învinovãþesc pe careva pentru nemulþumirile mele, de multe ori, justificate. Asta e viaþa, iar eu i-am urmat drumul, întru însãilarea acestor rînduri, pentru împãcarea mea cu mine ºi cu lumea din jur, lãudîndu-L pe Bunul Dumnezeu.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

ªtefan Steiner ºi tovarãºii sãi spuneau cã nu renunþã la apãrarea oraºului, chiar dacã ar veni îngerul din cer împotriva lor. Judele oraºului, Michael Fillstich, a fost învinuit de ei cã ar fi primit de la germani o sumã mare de bani pentru a preda cetatea; el, fiul sãu, ªtefan ºi mai mulþi funcþionari din sfatul oraºului au fost aruncaþi în lanþuri, au fost duºi în cetate ºi condamnaþi la moarte.

Tocmai trebuia sã aibã loc execuþia acestora, cînd generalul Veterani, care a fost numit de baronul Egk comandantul cetãþii, a aruncat 2 bombe în cetate, silindu-i astfel pe rebeli sã se predea. În acest mod, judele ºi funcþionarii sfatului au fost salvaþi de la moarte. Însã, cinci conducãtori ai rebelilor au fost decapitaþi în piaþã ºi cadavrele lor au fost acoperite cu pãmînt în faþa oraºului. Marea massã a cetãþenilor era de partea împãratului, dar comportarea rebelilor a stîrnit ura soldaþilor faþã de braºoveni. Nu existã îndoialã, spun cronicarii, cã incendiul a fost ordonat, în ziua de 21 mai 1689, de cãpetenia oraºului, Veterani, pentru cã flãcãrile au izbucnit în mai multe locuri în acelaºi timp.

Incendiul a izbucnit între orele 4-5 dupã-amiazã ºi, dupã 2 ore, tot oraºul ardea. Nenorocirea a fost fãrã margini: 300 persoane ºi-au gãsit moartea în incendiu, ºi nimeni nu se grãbea sã stingã focul, pentru cã fiecare se temea de focoasele ºi granatele care explodau cu întîrziere.

Cetãþenii oraºului au fost de pãrere cã nenorocirea a survenit numai din cauza rebelilor, motiv pentru care aceºtia au fost dispreþuiþi ºi batjocoriþi. S-au gãsit, însã, cîþiva cronicari care au luat apãrarea rebelilor, arãtînd cã cei condamnaþi la moarte nu au meritat aceastã soartã, întrucît nu au fost obligaþi la credinþã faþã de împãratul german ºi nu au vrut decît sã pãstreze ceea ce au primit de la strãmoºi.

Dupã predarea cetãþii, au fost trimiºi 12 deputaþi la Sibiu, la generalul Caraffa, spre a cere iertare pentru acþiunea rebelilor. Generalul Caraffa, originar din Neapole, care avea un comportament intransigent, absolutist ºi despotic, a primit delegaþia cu mînie, spunînd membrilor acesteia sã ducã tunurile, muniþia ºi armele în cetate ºi interzicîndu-le sã plece acasã. Apoi, cînd a auzit cã braºovenii i-au predat mai multe care cu cai, în loc de boi, cum ordonase el, a poruncit ca toþi cei 12 deputaþi sã fie aruncaþi într-o groapã adîncã. Dupã multe rugãminþi, 5 sãptãmîni mai tîrziu, ei au fost eliberaþi, pentru cã acele care, pe care le predaserã, au fost folosite de generalul Caraffa, cu succes, la ocuparea localitãþi Lipa.

Data la care a fost clãdit Turnul Primãriei nu este cunoscutã. În anul 1420 a fost construitã Primãria în jurul turnului. În acel loc, blãnarii aveau o mare prãvãlie ºi o pivniþã spaþioasã, unde îºi pãstrau mãr-

Biserica Neagrã, cea mai vizitatã bisericã fortificatã din România

Freamãtul codrilor noºtri milenari...

Freamãtul codrilor noºtri milenari ªi rezonanþele muzicii doinite Sînt simboluri ale tulburãtorului Climat al inefabilului.

Trecînd Dincolo de urîciunile planetei, De imperii ºi politicieni create ªi cu tãrie susþinute, Freamãtul codrilor noºtri milenari ªi rezonanþele muzicii doinite Tainic se-nfrãþesc ªi ne dãruiesc o imagine paradisiacã A nemuririi metaforelor, Care orfic ne purificã ªi ne înalþã sufletele, Asemenea amurgurilor senine De toamnã, De o policromie ravelianã, Fascinantã...

DORU POPOVICI Sinaia, 2 august 1994 furile. Ei au permis sã se clãdeascã un etaj peste prãvãlia lor, primind, în schimb, avantajul de a fi scutiþi sã repare acoperiºul. În acest sens, breasla blãnarilor a încheiat un contract, cu 2 zile înainte de Crãciunul din anul 1420, cu judele oraºului ºi funcþionarii localitãþilor din district, pentru ridicarea clãdirii Primãriei, iar contractul a fost prevãzut cu stema Þinutului Bîrsei.

Magazinul de mãrfuri (actuala clãdire a restaurantului „Cerbul Carpatin”) a fost construit în anul 1545 de Apolonia Hirscher, vãduva judelui Lucas Hirscher, ºi a fost donat breslelor din acel timp, pentru a-i ajuta pe meºteºugari sã-ºi vîndã mãrfurile. În incendiul din 1689 a fost afectatã ºi aceastã construcþie, însã a fost renovatã în 1759.

Iniþiativa de a înconjura Braºovul cu ziduri de apãrare dateazã din anul 1395, cînd regele Sigismund a acordat oraºului mari privilegii cu privire la libertatea comerþului. În anul 1422, braºovenii au fost scutiþi de impozit pe 10 ani, pentru a termina împrejmuirea oraºului, astfel încît turcii sã nu-l mai poatã vãtãma.

Zidul cetãþii avea 32 de turnuri ºi 7 bastioane ºi, în caz de pericol, breslele locale aveau obligaþia sã apere turnurile. În anul 1454, braºovenii au decis, cu consimþãmîntul guvernatorului Ioan de Huniade, sã demoleze aceste fortãreþe, ºi atunci s-a construit Castelul de pe cetãþuie.

Prima bisericã româneascã din Braºov a fost construitã din lemn, în anul 1392, fiind ridicatã de cãtre numeroºi români care au lucrat la marea bisericã parohialã. Aurul strãlucitor i-a atras atunci pe mulþi locuitori din Þara Româneascã ºi din Bulgaria, care au gãsit de lucru la construirea bisericii ºi care aveau sã se statorniceascã în cartierul de sus al oraºului.

Cronicarii din Secolul al XVIII-lea descriu astfel viaþa comercialã intensã a Braºovului, la care luau parte cele mai diverse naþionalitãþi: „Este de mirare abundenþa în toate lucrurile produse pentru nevoile vieþii omului, ºi este de mirare vioiciunea cu care decurg schimburile comerciale, la care iau parte nu numai moldoveni, români ºi secui, ci ºi bulgari, armeni ºi greci, care se întrec unii cu alþii, ca în cele mai mari tîrguri anuale”.

GEORGE ZORI

Pag. a 5-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Þara de Apus Cînd drumurile vieþii mã poartã din Apusul strãin înapoi spre Patrie, de departe caut cu ochii pe linia Rãsãritului pînza cenuºie atîrnatã din cer, ca spre a despãrþi douã lumi: zidul munþilor noºtri. Cît aleargã trenul prin cîmpia nesfîrºitã a Dunãrii mijlocii, sufletul meu e neliniºtit: pe întinderea fãrã hotare pare cã însãºi mintea mea îºi pierde puterea de a prinde în linii limpezi, tari ºi hotãrîte, înfãþiºarea oamenilor ºi lucrurilor, mã aflu ca în fundul unei mãri, de unde nu pot vedea nici de sus, nici de departe, nici lãmurit; sînt apãsat de întristarea de a nu putea da hotar rãtãcirii mele în lume. Dar iatã munþii. Pe linia zimþuitã a crestelor vãd cel dintîi înþeles al vieþii; aºa e ºi drumul gîndurilor mele: urcã, apoi coboarã, apoi urcã iarã puþin, coboarã din nou ºi deodatã, purtate de aripile dorului dupã desãvîrºire, se aseamãnã în îndreptarea lor spre cer ca urcuºul pînã la norii albi ai culmii celei mai înalte. Cãci linia neliniºtilor mai mãrunte ale munþilor Patriei ºi ale gîndurilor mele a fost tãiatã de o mare înãlþare, de pe piscul singuratic al cãreia se vede departe ºi se rãsuflã adînc. ªi aºtept

cu nerãbdare sã fiu iarã cuprins între dealurile ºi stîncile care ocrotesc de vînturile rele ºi de gîndurile nelãmurite ºi otrãvitoare. Acolo sus, pe piatrã, cresc copaci drepþi ºi aspri, ºi oameni înalþi ºi uscãþivi. Aerul tare e bun deopotrivã pentru florile rare ºi femeile zvelte. Buruienilor de mlaºtinã ºi oamenilor greoi nu le prieºte în munte ca în pustiul uscat al Arabiei, miasmele ºi grãsimile sînt arse ºi oamenii sînt uscaþi ca sfinþii de pe icoanele vechi, iar ierburile sînt pline de arome, precum cimbrul. În munþii Patriei mele creºte un neam de oameni deosebit de toate cele care umplu ºesurile dimprejur. ªi trupul, ºi sufletul lui e altfel. Cãci cum îi este trupul, ºi vînjos, ºi uºor, aºa îi e ºi mintea, iute la înþeles lucrurile grele ºi gata de hotãrîri viteze. Stãpîn s-a deprins sã nu aibã. Cãci fiecare e împãrat în vãlceaua lui dintre douã dealuri. ªi chiar de-o fi piatra pleºuvã, locul unde s-a trezit pe lume el nu-l dã pe cel mai mãnos ogor de la ºes. (...) Cum curg apele de la deal la vale, iar nu înapoi, aºa curge ºi stãpînirea peste oameni: de sus din cetate cãtre poalele dealurilor. ªi dacã neamul meu nu s-a rupt în mai multe bucãþi, ca alte neamuri, pricina e cã s-a nãscut, a crescut ºi a stãpînit într-o singurã cetate. ªi Þara de azi e cetatea cea veche a lui Decebal, cu cîmpie roditoare dimprejur, supusã celor de sus de pe munþi, ca turma pãstorului.

VASILE PÂRVAN (1923)

PARTIZANI ROMÂNI ÎN PRIMUL RÃZBOI MONDIAL

Mai 1917 – În Codrii Mehedinþiului Printre ostaºii ºi ofiþerii români care au înscris în cronica rãzboiului din 1916-1918 fapte de neuitat, se înscrie ºi învãþãtorul Victor Popescu, originar din satul Valea-cu-Apã, judeþul Gorj. La început a luat parte, în cadrul Regimentului 18 Gorj, în calitate de comandant de pluton, la luptele de la Bumbeºti, Petroºani, Crivadia, Baniþa ºi Meriºor, din Valea Jiului. Dupã spargerea frontului de la Jiu, pentru a nu cãdea prizonier, s-a ascuns în pãdurea Eforiei (Þicleni). S-a îndreptat apoi spre satul natal, unde s-a adãpostit pe la rude ºi prieteni. Împuºcînd doi soldaþi inamici, care-i ultragiaserã sora ºi-i prãdaserã casa, a trebuit sã se ascundã, mai întîi în apa Jiului, unde a stat o zi ºi o noapte doar cu capul deasupra apei; apoi ºi-a gãsit refugiul în pãdurile din partea locului. În decembrie 1916, Victor Popescu ºi alþi doi militari, trecînd din sat în sat, s-au adresat locuitorilor cerîndu-le arme, muniþii ºi alimente, îndemnîndu-i sã-i urmeze în codri. Îndemnul a avut ecou. În jurul celor trei s-au strîns zeci de oameni, tineri ºi mai puþin tineri, printre care Ion Prunescu, fost elev al ªcolii militare din Craiova, Ionel Popescu, þãranul Nicolae Marcu, din Drãgoteºti, judeþul Mehedinþi, plutonierul Gheorghe Ioana, fraþii Ilie ºi Dumitru Cîrciumaru, cãrora li s-au adãugat ºi cîþiva prizonieri italieni ºi ruºi, evadaþi din lagãrul de la Turnu Severin.

Efectivul grupului de partizani, consideraþi haiduci de cãtre populaþie, a ajuns la aproape 40 oameni. Ca loc de refugiu au ales satul Negomir (Gorj) cu împrejurimile lui, de unde dezlãnþuiau atacuri prin surprindere asupra patrulelor inamice. „Ceata” dispunea de douã mitraliere, mai multe puºti ºi un stoc de muniþii.

O proclamaþie a lui Victor Popescu, „datã în Codrii Mehedinþului, în luna mai 1917”, multiplicatã la ºapirograf ºi adresatã populaþiei din satele apropiate, avea ecouri ale Proclamaþiei lui Tudor Vladimirescu: ,,Domnilor primari!

Fraþi români! Soldaþi! Trãim timpuri grele ºi vom trãi ºi mai rãu dacã nu ne vom uni (...) Puneþi mîna pe coasã, pe topor, sapã ºi pari ºi cîntaþi «veºnica pomenire» duºmanului, care ne batjocoreºte femeile ºi fetele noastre, ne ia hrana ºi laptele de la gura copiilor. Decît prizonieri schingiuiþi, mai bine în codru, cu arma în mînã, fãcîndu-ne datoria pentru þarã, ca strãmoºii noºtri, sau sã murim! Iar voi, soldaþi, pe care nenorocul v-a despãrþit de fraþii voºtri, cãutaþi pe ºefii voºtri ºi înainte, la datorie, aºa cum aþi jurat pe drapelul þãrii”.

Ca haiducii de odinioarã, luptãtorii ascunºi în pãdure umblau deghizaþi. Sublocotenentul Victor Popescu, la rîndu-i, îmbrãca straie de preot, se deghiza în cerºetor sau în þigan cãldãrar, vorbind foarte bine limba þigãneascã. Ei puteau urmãri astfel îndeaproape miºcãrile inamicului, atacîndu-1 pe neaºteptate. Loviturile „cetei” lui Popescu erau îndreptate împotriva militarilor izolaþi, patrulelor, sediilor comandaturilor ºi convoaielor de alimente ºi muniþii. „Haiducii” au atacat sediul Comandamentului austro-ungar de la Raci (Gorj) ºi l-au împuºcat pe spionul Toma Aftanghel din Bolboºi, aflat în serviciul spionajului german. La Bolboºi, Ploºtina, Valea Jiului, în pãdurea Colibaºi etc., numeroºi soldaþi ºi poliþiºti inamici au pierit sub loviturile partizanilor.

Germanii credeau cã în pãdure se aflau unitãþi mari de români. Împotriva „trupelor” lui Victor Popescu au fost trimise batalioane de infanterie, detaºamente de cavalerie ºi artilerie.

Pãdurea a fost înconjuratã, dar luptãtorii români au reuºit sã se

ascundã. Temîndu-se de o rãscoalã a populaþiei, în unire cu „ceata” din pãdure, autoritãþile militare de ocupaþie au rãspîndit la Tîrgu Jiu, în 27 august 1917, afiºe prin care ofereau un premiu de 30.000 de lei pentru prinderea ºi arestarea lui Victor Popescu. Primarul a fost ameninþat cu închisoarea dacã, timp de 20 zile, va dispãrea vreunul din aceste afiºe.

Luptele desfãºurate de partizani în judeþele Gorj ºi Mehedinþi, în primãvara ºi vara lui 1917 – lupte care se adãugau uriaºelor eforturi depuse de armata românã pe frontul din Moldova – n-ar fi fost posibile fãrã sprijinul larg al masselor þãrãneºti. Sãtenii din comunele Negomir, Roºia-de-Jiu, Peºteana-de-Sus, Bolboºi, Raci, Stejerei, Urdari, Ohaba, Fãrcãºeºti, Rovinari, Broºteni, Brãdet, Covrigi, precum ºi mulþi locuitori din Turnu Severin au fost tot timpul alãturi de luptãtorii fugiþi în pãduri, informîndu-i asupra forþelor inamice ºi oferindu-le arme ºi hranã. Autoritãþile de ocupaþie au arestat zeci de bãrbaþi ºi femei pe care i-au supus la tratamente ºi torturi din cele mai cumplite, pentru a divulga ascunzãtorile partizanilor. Tribunalul militar german din Turnu Severin a condamnat la moarte 10 locuitori din Negomir, Bolboºi, Grozeºti, Drãgoteºti, Covrigi ºi Horãºti. În 11 iunie 1917, la orele 4 dimineaþa, cei condamnaþi au fost duºi în spatele cazãrmii roºiorilor ºi puºi sã-ºi sape singuri gropile. La întrebarea procurorului militar german despre ultima lor dorinþã, ei au strigat: „Trãiascã România Mare!”. Tot ca represalii, casei lui Victor Popescu, din Valea-cu-Apã, i s-a dat foc.

Grupul de partizani a suferit, la rîndu-i, mari pierderi în oameni. Într-o luptã violentã, la Roºia-de-Jiu, cu 15 soldaþi inamici, în care cãzuserã ºi doi dintre tovarãºii sãi, sublocotenentul Victor Popescu fusese rãnit. O parte din locurile de refugiu au fost descoperite, ºi mulþi dintre cetãþenii care-i aprovizionau cu hranã, arme ºi muniþii au fost executaþi, arestaþi sau puºi sub urmãrire. Pe lîngã acestea, venirea toamnei i-a obligat pe partizani sã pãrãseascã pãdurea care le oferise adãpost. În astfel de condiþii, grupul a trebuit sã se împrãºtie.

Puþinii supravieþuitori au strãbãtut un drum lung, de sute de kilometri, plin de primejdii, ca sã ajungã la unitãþile româneºti.

La începutul lunii aprilie 1918, Victor Popescu a ajuns în Moldova ºi s-a prezentat avanposturilor româneºti din sectorul Regimentului 33 infanterie Tulcea. În raportul Marelui Cartier General se consemna cã ofiþerul Victor Popescu „a dat dovadã de voinþã ºi curaj, iar timpul cît a fost fãcut prizonier, noiembrie 1916 pînã la evadare, l-a trãit în pribegie ºi haiducie, formînd bande de franctirori cu care a adus pierderi inamicului”. La 30 aprilie a fost trimis la unitatea sa, Regimentul 18 Gorj, care se afla la Mãrãºeºti. În decembrie 1918, era director al Orfelinatului „Principele Mircea”, din Sascut (Putna). A fost distins cu diferite ordine ºi medalii. În ziua de 13 august 1919, la chemarea intelectualilor gorjeni, locuitorii comunelor din jurul oraºului Tîrgu-Jiu au ieºit în întîmpinarea fostului comandant al grupului de partizani, într-un impresionant convoi, format din mii de þãrani ºi orãºeni, cu cãlãreþii în fruntea zecilor de cãruþe, „spre a-l primi pe eroul Gorjului, Victor Popescu, care a bãgat spaima în hoardele teutone”. Cu cîteva zile mai înainte, cu aceeaºi caldã simpatie ºi admiraþie, îi întîmpinase populaþia judeþului Mehedinþi.

Prof. VASILE CÃRÃBIª

Statuia lui Vasile Pârvan (18821927), pãrintele arheologiei româneºti, amplasatã în faþa Institutului de arheologie al Academiei Române, din Bucureºti, care îi poartã numele.

Jumãtate

Jumãtate de lunã, jumãtate de inimã bate bolnavã pe þãrmuri strãine Cealaltã jumãtate de lunã, jumãtate de inimã, izbitã-i de tine Norii înfãºoarã jumãtatea de lunã ce îneacã tristeþea-n ocean, steaua polarã sugrumã lacrima de nisip ºi mãrgean Durerea pluteºte prin aer ca o corabie pe o mare sãratã; de-atîta înserare, din vaier nu s-a mai întors niciodatã ADI SFINTEª, 29 iulie 2017

Umbra destinului Trece peste mine umbra grea a destinului vara urlã din depãrtãri chiar toamna mã strigã ªi eu însingurat rãtãcind neºtiut la marginea lumii Aºtept mã-nfior mã petrec prin vechi amintiri înstrãinat de voi ºi de mine.

GEORGE MILITARU

Singurãtate

Sã fii o femeie... uitatã de oameni ºi ani, într-un bordei îngheþat sub viscole crude, sã mai fiarbã în sobã cîte un cartof, la focul de vreascuri ude, sã pîlpîie în casã o biatã luminã, sã fii singurã ºi bãtrînã, mai încolo, departe de lume; cãlãtorului sã-i mai fii un far stins, pe furtunã.

ROMAN FORAI

Pag. a 6-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (36) Sculpturi în ape În perioada pe care unii o numesc ,,de tristã amintire”, muncitori ºi ingineri cu înaltã calificare, ºcoliþi la facultãþile româneºti, au „sculptat în ape” adevãrate opere de artã.

Ing. dr. Mihai Constantinescu, care, de ceva timp, nu mai este printre noi, a scris o carte intitulatã, la sugestia mea, chiar aºa: „Sculpturi în ape”, în care aminteºte construcþiile realizate, cu muncã ºi sudoare, timp de 50 de ani. Pentru edificare, voi prezenta un rezumat din altã carte a sa, „Construcþii hidroenergetice în România - 1950-1990”, din care citez: „Pentru satisfacerea consumatorilor tot mai mari de energie, necesitate resimþitã pe plan mondial în a doua jumãtate a Secolului al XX-lea, s-a construit în l950 prima antreprizã de Construcþii hidroenergetice din România. În ultimele douã decenii a crescut ºi setea de apã pentru folosinþe multiple în agriculturã, industrie, alimentarea oraºelor ºi altele. În multe þãri, criza de apã o întrece pe cea de energie. În 40 de ani de activitate au fost realizate: - 115 hidrocentrale cu o putere instalatã de 5.853 MW, care furnizeazã o energie de 470 GWh/an; - 118 baraje, care permit acumularea unui volum de 10.000 milioane m3 de apã; - ecluze pe Dunãre, staþii de pompare, diguri, tuneluri. În privinþa hidro-amenajãrilor, trebuie menþionate ºi cele realizate de România cu þãrile vecine: Iugoslavia, Uniunea Sovieticã. De asemenea, specialiºtii români au participat ºi la executarea unor lucrãri în strãinãtate, cum ar fi, în perioada 1972-1976, supraînãlþarea Barajului Ksob, din Algeria, ºi, în anii 1983-1986, proiectarea ºi construirea Barajului Saveh, din Iran“.

Iatã cîteva date concrete privind astfel de realizãri: - Amenajarea cursurilor de apã, pe Rîurile Bistriþa ºi

Cîteva romane „cu cheie“ (2) Oricine îºi poate da seama acum cã omul politic ºi, la urma urmei, chiar omul de mare culturã care a fost C. Stere, n-ar fi rãmas în memoria posteritãþii fãrã romanul sãu fluviu, ,,În preajma revoluþiei”. Într-atît de precarã, riscantã, nedurabilã, ne apare uneori opera politicã de-a-lungul vremii, prin comparaþie cu gloria literarã. Ultimele trei pãrþi (volume) ale acestui roman, care are în centru viaþa lui Vania Rãutu, alias C. Stere – ,,Ciubãreºtii”, ,,În ajun”, ,,Uraganul” – sînt, cum s-a mai spus, niºte memorii deghizate, deloc lipsite de puternice, stridente chiar, accente pamfletare. Caricîndu-ºi adversarii politici, ori prezentîndu-ºi cu oarecare condescendenþã prietenii ºi aliaþii, Stere oferã ºi el „chei” pentru descoperirea lor, „construind” nume sugestive, relatînd în anume chip faptele, amestecîndu-le destul de la întîmplare. Vasile Credinþã din roman, de exemplu, este Ion Nãdejde – om cumsecade, tatã a mulþi copii, socialist fervent, puþintel cam naiv, lãmurit pe deplin în problemele politice numai prin contacul cu tînãrul Vania Rãutu. Spiridon Ciorbagioglu este numele cam urît dat lui Ibrãileanu, un personaj cu totul subjugat de admiraþia pentru eroul principal. Miron Osmanlî-Caragiale este balcanicul scîrbit de mizeria Ciubãreºtilor (numele simbolic al capitalei româneºti politice), „poet” talentat ºi totodatã un epicureu stîlp de cafenele, refugiat benevol la Berlin, cu banii picaþi din moºtenirea unei mãtuºi avute. Ipolit Mircescu este Titu Maiorescu, Petru Rãºinar – Octavian Goga, Gheorghe Rãzboi Vrînceanu – C.D. Gherea, Cristofor Arghir, bestia neagrã a autorului, este Nicolae Iorga, Aurel Crãsneanu – I.C. Brãtianu, Hariton Spirescu – Spiru Haret, Grigore Toplologeanu - G. Topîrceanu º.a.m.d. Romanul a fost scris (dictat unor secretari) relativ tîrziu, spre sfîrºitul vieþii memorialistului, retras la conacul sãu de la Bucov, lîngã Ploieºti. (...)

Nu ºtim prea bine dacã Stere (care nu a ajuns sã termine seria lui de volume ,,În preajma revoluþiei”) a apucat sã se „bucure” de efectul acestor pagini din romanul sãu asupra contemporanilor pe care îi viza. (Cum nu ºtim, din pricina lipsei de documente, nimic despre „satisfacþia” posibilã a lui Cantemir, în cazul în care ºi-ar fi vãzut „ieroglifele” descifrate de contemporani). Sigur este numai cã atari „satisfacþii” ne apar mult prea neînsemnate, mãrunte, trecãtoare, prin comparaþie cu gloria literarã cea adevãratã.

Nu acelaºi lucru s-ar putea spune despre G. Cãlinescu. E posibil ca în cercuri mai intime, creatorul ,,Bietului Ioanide” sã fi savurat modul în care unii dintre cititori erau puºi în posesia unor indicii cu ajutorul cãrora reuºeau sã descopere în volubilul om de lume Gaitany pe Al. Rosetti, în profesorul de limbi clasice Sufleþel, pe C. Balmuº, în gãunosul „ministeriabil” Pomponescu, pe I. Petrovici etc. De fapt, toate perso-

Polemici

Siret; Argeº ºi afluenþii acestuia; Olt, Lotru, Sebeº, Cerna-MotruTismana, Bistra – Poiana Mãrului – Ruieni – Poiana Ruscã.

- Baraje din beton: Izvorul Muntelui, pe Rîul Bistriþa; Negovanul, pe Rîul Sadu; Cinciº, pe Rîul Cerna; Vidraru, pe Argeº; Paltinu, pe Rîul Doftana; Drãgan, pe Rîul Iad; Secu, pe Rîul Bîrzava; Strîmtori, pe Rîul Firiza; Gura Rîului, pe Cibin etc.

- Centrale Hidroelectrice: Ipoteºti-Izbiceni, pe Rîul Olt; Porþile de Fier I ºi II, pe Dunãre; Centralele în cascadã, pe Bistriþa, Argeº, Olt ºi Rîul Mare Strei; Stejaru, pe Bistriþa; Secu V, pe Sadu; Nehoiaºul, pe Buzãu; Remeþi, pe Rîul Drãgan; Corbeni, pe Argeº; Ciunget, pe Lotru; Gîlceag, pe Sebeº; Retezat, pe Rîul Mare; Motru – Tismana; Turnu Ruieni; Tarniþa, pe Someºul Cald; priza de apã, cu Centrala Drãgãneºti, pe Olt. În aceeaºi lucrare, autorul menþioneazã cã pentru dezvoltarea economicã ºi socialã a României, începînd cu anul 1950, s-a lansat un prim plan de electrificare a þãrii. În acel an s-a înfiinþat Întreprinderea de Construcþii Hidroenergetice, denumitã „Direcþia Generalã a Hidrocentralei Bicaz”. ,,ªcoala Bicazului – noteazã el - a creat, în primii 10 ani de funcþionare, cadre ºi muncitori în acest nou domeniu, din care unii au lucrat în întreprindere timp de aproape 4 decenii. Spre sfîrºitul anului 1960, au fost aprobate noi obiective (12 hidrocentrale pe Bistriþa, în aval de Bicaz, Hidrocentrala Corbeni, pe Argeº, barajele Secu ºi Cinciº), iar în 1961, unitatea de construcþii a fost stabilitã cu sediul în Bucureºti.

Pentru realizarea amenajãrilor hidroenergetice, întreprinderea a fost dotatã cu parcuri proprii de utilaje de construcþii, de mijloace de transport, cu instalaþii pentru producerea agregatelor ºi betoanelor, ateliere centralizate pentru reparaþii ºi confecþii metalice etc.”.

Am redat doar o micã parte din realizãrile în domeniul construcþiilor hidroenergetice ale þãrii noastre, idealul de o viaþã al celui care a fost ing.dr. Mihai Constantinescu. (va urma) LILIANA TETELEA najele cãlinesciene nu reþin decît „pãrþi”, fragmente din personaje reale, întregite fiind însã, neapãrat, cu toate atributele viabilitãþii, combinate ºi inventate în chipul balzacian prea bine ºtiut. Ficþiunea artisticã se produce astfel complet, dupã legile-i proprii, ºi se poate foarte bine afirma cã „ruptura” de realitatea materialã se face tocmai pentru a o adînci, a-i da semnificaþia necesarã. Aºa cum despre Ion, din romanul lui Rebreanu, se poate spune cã este mai adevãrat decît Ion cel din realitate (pe care însã, în cazul lui, nu-l descoperim prin „chei”), tot aºa despre Ioanide al lui G. Cãlinescu se poate spune cã este mai adevãrat decît Cãlinescu cel real, mai complet, imagine „rotunjitã”, spre a ilustra cît mai exact ideea. ªi romancierii mai noi (de pildã, Eugen Barbu, cu ,,Princepele”, Marin Preda, cu ,,Cel mai iubit dintre pãmînteni”, ori Fãnuº Neagu, cu ,,Frumoºii nebuni ai marilor oraºe”, spre a ne mãrgini numai la aceste trei cãrþi) oferã uneori „chei” mai mult sau mai puþin sofisticate, în scopul „dezvelirii” unor persoane reale, de obicei adversari, scopurile urmãrite fiindu-le tot pamfletul ascuns. Nu e momentul ºi nu e locul sã analizãm acum ºi aici pagini excepþionale precum cele din capitolul ,,Intrigi” (din ,,Princepele”), ori cele consacrate de Marin Preda prezentãrii echipei de deratizatori (în ,,Cel mai iubit dintre pãmînteni”). Ne limitãm numai a observa cum caricaturizarea adversarilor se produce cu precumpãnire în direcþia grotescului ºi hidosului cantemirian, ºi mai puþin cu „liniºtea” cãlinescianã ºi balzacianã. La mijloc intrã ºi procedeele moderne (sau redevenite moderne) în tehnica romanului, cochetarea cu parabola, cu oniricul, cu neobarocul ºi celelalte. Cu toþii însã – asemeni înaintaºilor lor pomeniþi mai sus ºi asemeni multora dintre cei nepomeniþi – pun temei pe tarele „balcanismului” ºi „byzantinismului”, de care ei înºiºi, fireºte – chiar ca practicanþi ai povestirilor cu „cheie” – nu sînt deloc strãini. De la caz la caz, izbînzile depind, se înþelege, de puterea talentului, de tactul cu care conving artisticeºte. Idealul ar fi ca însuºi cel vizat în caricaturã – dacã aceasta este bine fãcutã – sã aibã umorul de a se admira, admirînd astfel meºteºugul preopinentului sãu. Cãci, în fond, romanul, povestirea, piesa de teatru cu „chei” trebuie sã se prezinte ca orice operã de artã, egalã pentru toþi cititorii, nu numai celor iniþiaþi. Altminteri, decriptãrile rãmîn numai niºte mãrunte, pasagere amuzamente, cancanuri mai mult sau mai puþin simpatice dintre confraþi, ceartã distractivã pentru un public restrîns ºi adesea superficial. Struþocãmila, Hameleonul, Vulpea ºi Lupul, frumoasa Helge, Camilopardalul, Brehancea, Guziul Orb ºi Vidra, chiar Inorogul ºi Corbul se oferã astãzi cititorului avizat ca pure idei, „poetice” dacã vrem, reflectînd miraculos propria-ne conºtiinþã, miºcarea în timp a sufletului omenesc dintotdeauna ºi de oriunde.

Sfîrºit ION ROTARU

CIOBURI DE GÎNDURI

Dor etern Rãsarã iarãºi zori de aur Pe dulcea-mi þarã de luminã Ce ºi-a fãcut etern tezaur Din adevãruri fãrã vinã.

Ce pacea ºi-a sãdit-o-n dor Sã-i fie stare veºnic vie, Aripã sfîntã-n cosmic zbor ªi cea mai sfîntã liturghie.

Rãsarã iarãºi soare drag Ca-ntr-o poveste minunatã Cu pruncii surîzînd în prag La ziua nouã ce se-aratã. ªi din a codrilor rãcoare Noi simfonii sã se-mpleteascã În triluri de privighetoare ªi-n dulcea limbã româneascã.

Izvoarele sã-ºi ducã-n tainã Aceleaºi scînteieri sub cer, Iar nuferii cu albã hainã Trimitã-ºi psalmii în mister.

Vorbeascã cerului de þara Ce ºi-a fãcut ºi-n ºoaptã schit Cã am rãmas ca primãvara Iar dacii liberi n-au murit.

Sînt candele pe-aceeaºi vatrã, Pe-acelaºi sfînt picior de plai, ªi-au dãltuit în munþi de piatrã O gurã veºnicã de rai.

Iar hora noastrã româneascã E toatã vis sculptat în dor, Cã toatã viþa strãmoºeascã E plinã de lumina lor.

Priviþi la tinerii ca brazii Cu mîinile-ncleºtate-n brîu Sînt ca în lupte camarazii ªi-n valuri mãrile de grîu.

Se duc spre stînga-n unduire, ªi-apoi spre dreapta tropotesc; O, Doamne, hora ce uimire A sufletului românesc!

Acum se stinge ca suspinul, Acum se-aprinde mai vioi, ªi-i ca-n potire sacre vinul Ce-n har se-mparte pentru noi. ªi e mereu ca pîinea caldã Pe masa noastrã-n sãrbãtoare Ce-n bronzul ei celest ne scaldã Spre-o nouã viaþã viitoare. ªi e trãirea cea din urmã În lacrima ce-a plîns întîi Nãdejdea care nu se curmã În crezul cel de cãpãtîi.

Cã þara noastrã nu-i o vatrã De-o varã sfîntã sau de-o mie, Ci este dor sculptat în piatrã ªi pleci cu el în veºnicie.

Iar sã te naºti a doua oarã În rugã vrednicã sã stai Ca iarãºi þara sã te doarã Cum veºnic doare-un colþ de rai.

Aceasta-i þara mea de aur, Vegheaz-o, Doamne, din senin, ªi binecuvînteazã-i harul În veacul veacului! Amin.

ILARION BOCA, 11 august 2017

Pag. a 7-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Kakaia generaþia, kakaie vremuri (urmare din pag. 1) Dar era vorba de o femeie, politeþea îþi restrîngea numãrul de epitete… Deci, Tudose - premier! – ce sã mai comentezi, ce sã critici, ce sã ataci? Sã spui cã e incult, fãrã studii serioase, fãrã carierã profesionalã, fãrã nici o calitate pentru care l-ai angaja la un SRL?... Mã uitam la bietul Mihai Gâdea – nu mã feresc de atributul de circumstanþã, fiindcã talentatul realizator TV nu a luat un intreviu, ci am avut senzaþia cã încearcã sã stoarcã de zeamã o smochinã uscatã fizic ºi mai ales intelectual; mã uitam la Gâdea ºi mã gîndeam la patronul lui, Dan Voiculescu – acesta, da, un tip pe care îl poþi ataca, bãga la puºcãrie, dupã gust – e inteligent, capabil, rafinat, bun vorbitor, un om de forþã! Cum sã nu-l calci în picioare, au spus Bãsescu ºi „urmaºii lui Traian”, punîndu-l pe Boc premier, pe numita Anastase la Camerã ºi dîndu-i genialei ºi genitalei Elena Udrea banii þãrii pe mînã? Iar boborul a fost de acord, „Felix” la puºcãrie, Elena Bãsescu la Parlamentul European, Ridzi – ministru, þicnitul ãla, îmi scapã numele, la învãþãmînt. Ei bine, pînã la Tudose nu a mai fost decît un pas; de fapt, un pas în doi, Dragnea ºi Iohannis, votaþi de… voi, mulþi boi! Bãi, generaþie apelativul drag lui Sorin Vântu, care s-a nãscut în România, spre deosebire de confratele speculant Sörös, drept pentru care unul este condamnat ca infractor, celãlalt finanþeazã campania prezidenþialã în SUA ºi conferenþiazã despre virtuþile libertãþii ºi globalizare – bãi, generaþie, spuneam, valorile tale sînt de c…cat, ca sã citez din scriitorul tãu preferat, Cãrtãrescu, iar viitorul se aratã a fi la fel, dar mai descompus, natura lucreazã firesc. În „Mizerabilii” este un capitol întreg, obsedant, aº spune, pentru Hugo, un om mai mult decît bun, dumnezeiesc chiar, care evidenþia ºi elogia posibilitatea de a folosi ºi face din c…catul uman mult bine. Marele romancier nu ºi-a imaginat însã o lume în care materia fecalã va constitui mediul de aºa-zisã viaþã. Hugo credea în oameni, nu existau mizerabili decît ca formã sau conjuncturã, nu ca fond - ºi mai ales nu ca potenþial.

Teoreticienii rãzboiului spun cã un conflict cu zeci ºi poate sute de milioane de victime ar fi necesar, curãþãtor, purificator. Eu nu cred asta; în luptã mor cei cu un ideal, nu gîndacii umani. Ca ºi modelele lor nevertebrate, ei se ascund ºi rezistã, supravieþuiesc ºi se înmulþesc. Dovada este primul rãzboi mondial – domnia pegrei din anii ’20 ducînd firesc la criza ºi nedreptãþile din finalul deceniului ºi prima jumãtate a deceniului urmãtor – apoi la doctrina subomului ca verminã ce trebuia eradicatã, deci la subsecventul rãzboi; comunismul a însemnat o pauzã în proliferarea pegrei, s-a construit, s-a ridicat, s-a luminat, sa alfabetizat ºi culturalizat, cine spune altfel… reacþioneazã firesc pentru un votant de Tudose, Elena Bãsescu, Gorghiu, „tfl” etc. Cu alte cuvinte, nu contest venirea unui rãzboi – poate cu miliarde de

victime – ci „utilitatea” lui. Focul nu va arde dãunãtorii, ci le va deschide noi graniþe.

Mã uitam deunãzi la „evoluþie”, pe planul prezentului global – lumea întreagã a turbat cînd un grup de naþionaliºti americani – existã ºi aºa ceva, nu doar în gîndirea lui Mel Gibson – au protestat faþã de „relocarea” statuii unui general al Sudului, un alt apãrãtor al unei lumi conservatoare; generalul Robert Lee, personajul întruchipat în bronz, îºi eliberase toþi sclavii, din proprie dorinþã - lupta lui nu era pentru pãstrarea unor privilegii, ci a unei independenþe faþã de Nordul ultracapitalist, în care totul era marfã. Bieþii foºti sclavi din sud aveau sã vadã ce însemna sclavia adevãratã în „libertatea” uzinelor capitaliºtilor din nord; ei bine, „manifestanþii antifasciºti, antiextremiºti” au învins! Imaginile au arãtat o slinoasã urcatã pe statuie, semn cã vizionarii filmelor post-apocalipsã nu greºesc prea mult. Spre onoarea lui, Donald Trump a reacþionat mînios, cerînd respect pentru istorie! Dar oare ºtie Trump cã reprezentantul SUA în România a declarat cã Biserica Ortodoxã se face vinovatã de sprijinirea robiei þiganilor în istorie? Oare cînd vor veni cetele de „emancipaþi” sã „reloce” lãcaºe de cult? Deocamdatã încearcã sã demoleze Biserica spiritual, ceea ce este mai grav ca intenþie. La fel încearcã sã demoleze imaginea militarului român - ºi vor sã demoleze istoria României. Au început, strategic, cu perioada Ceauºescu, intenþia fiind sã submineze credibilitatea extraordinarelor studii (istorice, filologice, arheologice, etnografice etc.) realizate în acea perioadã de eforturi ºi investiþii extraordinare pentru ºi în Naþiune. Mã întreb cu ce se diferenþiazã aceºti demolatori ai spiritului de teroriºtii ISIS care dinamiteazã monumente milenare ale umanitãþii? Sînt curios cînd va veni vremea lui Marcus Aurelius, de exemplu, sã fie dat jos, cu tot cu cal, pentru cã a „promovat” sclavagismul ºi rãzboaiele de cucerire romane?

Sigur, ºi unii creºtini habotnici ai primului mileniu au dorit chestiuni similare, ca ºi musulmanii care au ars Biblioteca din Alexandria – cu ce diferã acestea de „emanciparea” generatã de ideile „deschise” ori prin „mediile de socializare”?

Mda, concluzia mea este cã-Cãrtãrescu are dreptate - iatã citatul care delimiteazã paradigma gîndirii apreciate azi: „Uite cum e cu þara: cicã limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cãcat, ca sã-i arate cum e afarã. (…) Limbricu-ãla mic se gîndeºte ce se gîndeºte ºi dup-aia zice: «Pãi, tãticule, dac-aici e atît de frumos, de ce trebuie sã trãim noi în gaura aia pãroasã?, în duhoarea aia de cãcat, în bezna aia groaznicã?» Da’ taicã-su-i zise rãstit: «Fiule, sã nu mai vorbeºti aºa! Aia-i Patria!»” (pag. 58 – „Orbitor.

Aripa dreaptã”, ed. Humanitas).

Uite-aºa, am început cu premierul de azi ºi am concluzionat cu c…catul despre care generaþia care îi voteazã, pe el ºi pe opoziþia lui, spune cã e genial. Aºa vremuri, aºa oameni, aºa exponenþi.

PRM trebuie readus în paginile revistei „România Mare“ Prin bunãvoinþa dvs., vreau sã-mi exprim un anumit punct de vedere despre felul în care PRM este vãzut în judeþul Dîmboviþa ºi, probabil, în întreaga þarã. În primul rînd, sã mã prezint: sînt cel pe care aþi avut amabilitatea sã îl inseraþi în paginile revistei la rubrica „Mîndru cã sînt PRM-ist“. Numele meu este Neculae Popescu, din comuna Motãeni. Scrisoarea mea de la acea datã era trimisã din Spania, unde eram împreunã cu familia. Am omis sã menþionez în acea scrisoare cã deþin revista din anul 1991, cã am participat la numeroase întruniri cu membrii marcanþi ai PRM, la Conferinþele pe þarã, la Congresele PRM, la marºul organizat de regretatul Vadim împotriva fraudãrii alegerilor.

Pentru a nu vã rãpi prea mult din timpul dvs., vã voi relata ceea ce m-a fãcut sã vã adresez aceastã scrisoare. În revista „România Mare“, la care sînt abonat, nu aveþi nici o rubricã din care sã reiasã cã Partidul România Mare nu a dispãrut (aºa cum doresc mulþi duºmani de-ai noºtri) ºi sã se evidenþieze efortul depus de multe filiale PRM din þarã pentru continuarea doctrinei PRM. Vã rog sã faceþi cunoscute în paginile revistei faptele sãvîrºite de Escu (Popescu) ºi acoliþii lui, de a împiedica

buna activitate a filialelor PRM, de a da afarã membri PRM dupã bunul plac, de a vinde anumite filiale ºi de a încheia alianþe politice fãrã aprobarea Biroului Permanent.

Dacã veþi considera necesar, aºa cum a solicitat ºi dl.

Vasile Cerlincã, preºedintele PRM Suceava, vom veni la sediul central al PRM, din Bucureºti, pentru a vã ajuta sã-i înlãturaþi pe impostorii care vor, pe nemuncite, sã-ºi însuºeascã conducerea unui partid pe care Tribunul Vadim l-a dus la cote înalte. Cu deosebitã consideraþie, NECULAE POPESCU, preºedintele Filialei PRM, comuna Motãeni, jud. Dîmboviþa Nota redacþiei: Vã mulþumim pentru scrisoarea adresatã revistei noastre. De-a lungul vremii aþi regãsit în paginile revistei articole ºi avertizãri referitoare la faptele contrare legii, sãvîrºite de actuala conducere a PRM. Din pãcate, relaþia existentã între cele douã entitãþi – partidul ºi revista – conduse timp de un sfert de secol de Corneliu Vadim Tudor, a fost întreruptã prin refuzul partidului de a pãstra revista aproape.

„Cine nu iubeºte animalele nu iubeºte nici oamenii“ Era de notorietate dragostea lui Corneliu Vadim Tudor pentru cîini. Este cunoscut faptul cã majoritatea cîinilor lui Vadim i-au supravieþuit ºi sînt încã în grija familiei sau a altor oameni buni, cu dragoste atît faþã de moºtenirea lui Vadim, dar ºi pentru animalele aflate în grijã.

La sediul central al Partidului România Mare au rãmas, dupã moartea Tribunului, trei exemplare, dintre cele mai iubite de cãtre fostul preºedinte, printre care ºi deja vedeta Max, de care s-a ocupat în continuare un om cu suflet mare, ºi mã refer aici la Emil Cãpâlnaº, secretar executiv al PRM, dar, cel mai important, un suflet mare într-un corp plãpînd, secãtuit de boalã.

De curînd, însã, impostorul care ºi-a aºezat trupul scîrnav pe scaunul Tribunului a gãsit de cuviinþã cã este timpul ca acei cîini sã fie expulzaþi din curtea partidului, aºa cã, în lipsa unei opoziþii, a izgonit, pentru a doua oarã în ultimul an, numele de Vadim Tudor din PRM, lãsînd cîinii în stradã, pradã pieirii, dovedind nu doar cã este un prost care s-a trezit pe un scaun mai mare decît mintea lui poate sã înþeleagã, dar cã ºi sufletul îi este negru ºi plin de urã împotriva numelui Vadim. Nume care troneazã la intrarea în sediul central al Partidului România Mare, nume care îþi vorbeºte din orice colþ al oricãrui sediu al acestui partid, mare cîndva, nume care este rostit de cãtre acel impostor ori de cîte ori simte cã are ceva de cîºtigat.

Naþionalismul românesc se aflã într-un real impas. Partidul care a fost port-stindardul patriotismului românesc a ajuns pe mîna unor neghiobi, a unor falºi patrioþi ºi a unui impostor. Justiþia nu-l recunoaºte. Patrioþii adevãraþi nu-l recunosc. ªi el semneazã acte oficiale, în calitate de preºedinte interimar, documente care sînt puse sub semnul întrebãrii de cãtre Justiþie. Despre ce patrioþi vorbim aici? Despre ce partid naþionalist discutãm, cînd este la cheremul unui escroc venit de la periferia mizerã a moralitãþii? Însuºi conceptul de patriotism are la bazã un sentiment al revoltei faþã de orice nedreptate care este împotriva naþiunii pe care o iubeºti sau a partidului ºi doctrinei în care crezi ºi te-ai aliat. Vã întreb eu, dragi naþionaliºti din Partidul România Mare, cum vreþi sã fiþi voi votaþi ºi aleºi de acest popor minunat, dacã voi, prin exemplul vostru, daþi dovadã de laºitate ºi acceptaþi mutual o conducere total compromisã ºi chiar ilegalã?

Cum vreþi voi, dragi naþionaliºti, patrioþi ºi iubitori de þarã, sã fiþi luaþi în serios, cînd voi vã ascundeþi în spatele propriilor frici ºi nu acþionaþi împotriva unui impostor? Cum vreþi voi sã fiþi votaþi la urmãtoarele alegeri, cînd voi, prin însãºi tãcerea voastrã, negaþi ºi vã lepãdaþi de Corneliu Vadim Tudor, cel mai patriot român ºi care acum se bucurã de simpatie la nivel naþional doar pentru cã tot ceea ce el a spus cîndva, acum se adevereºte?

Cum doriþi sã redeveniþi partid parlamentar, voi, membri ai PRM, cînd vã aliaþi la BINE cu exact cel care, în campania electoralã din 2016, a pus cele mai mari piedici PRM, cel care a dezlãnþuit o campanie deºãnþatã de discreditare a PRM, prin postul România TV, în care anunþa cã acest partid, unicul partid patriotic ºi autentic, nu mai existã?! Cum puteþi fi atît de duri cu propria voastrã menire?

Cum sã fiþi voi luaþi în serios de cãtre România, cînd nici mãcar voi NU vã luaþi în serios?

Numele lui Vadim va dãinui milenii, pentru cã a avut curajul sã iubeascã aceastã þarã, România, pentru cã a avut curajul sã iubeascã românii. Voi, moºtenitorii lui, l-aþi trãdat prin însuºi faptul cã nu aþi fãcut nimic pentru ca impostorul care mînjeºte numele Tribunului sã fie împiedicat sã o facã. Aþi stat pe margine ºi poate cã aþi ºi aplaudat, iar cei care nu au bãtut din palme, prin tãcerea lor, ºi-au dar girul izgonirii numelui Vadim din PRM. Îmi doresc acum, pentru cã tot aþi pornit pe acest drum, sã redaþi familiei toate obiectele care au numele Vadim înscris pe ele, sã renunþaþi sã mai folosiþi numele Tribunului în scop electoral, ºi voi, PRM, sã vã gãsiþi drumul pe care îl doriþi, alãturi de cei pe care îi sprijiniþi ºi îi doriþi sã vã conducã. Redaþi Tribunul familiei ºi naþiunii române.

Voi, PRM, nu aveþi nevoie de el!

Pag. a 8-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Urcuº spiritual Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (11) Cum a scos-o un tînãr pe mama sa din iad (3)

Toate limbile laolaltã nu pot povesti chinurile iadului

Dupã ce pãrintele a terminat de rostit aceste cuvinte, norul m-a luat, m-a ridicat în aer ºi, aºa cum i-a transportat pe Apostoli în Getsimani pentru înmormîntarea Maicii Domnului, aºa m-a purtat ºi pe mine pînã acasã, aproape de Constantinopol.

Aceasta este, sfinþite arhiereu, povestea mîinii mele ºi motivul pentru care o am înfãºuratã în aceastã bucatã de rasã.

Existau odatã, zice Patericul, doi fraþi dupã trup, cãlãuziþi de un duhovnic, care le vorbea deseori de chinurile ºi suferinþele iadului. Unul dintre fraþi s-a înfricoºat cînd a auzit toate acestea, ºi pentru a se mîntui a hotãrît sã se facã monah. Iar celãlalt, necrezînd în acestea, a rãmas în lume sãvîrºind tot felul de pãcate. Dupã cîþiva ani i s-a apropiat sfîrºitul. Atunci fratele lui, monahul, venind la el, l-a rugat sã-l viziteze dupã moartea sa ºi sã-i spunã în ce stare se aflã acolo ºi dacã într-adevãr în iad existã chinuri, aºa cum le povestea duhovnicul lor.

Dupã un anumit timp, într-o noapte, dupã ce fratele sãu care trãise în lume a murit, a apãrut în faþa monahului.

Atunci acela l-a întrebat: - Te rog, frate, spune-mi adevãrul, oare în iad existã acele chinuri înfricoºãtoare despre care ne spun cãrþile ºi duhovnicul nostru, sau au fost scrise pentru a speria lumea?

Atunci, fratele sãu i-a spus: - Chinurile iadului sînt de mii de ori mai mari decît ce s-a scris. Toate limbile laolaltã nu pot descrie cum trebuie suferinþa ºi durerile sufletelor din iad.

Monahul l-a întrebat iarãºi: - Oare aº putea ºi eu sã încerc puþin din ele ca sã cred în cele ce îmi spui?

- Cu ce organ al simþului vrei sã încerci?, l-a întrebat fratele lui. ªi monahui i-a spus: - Eu sînt foarte împuþinat la suflet ºi mi-e teamã nu cumva sã mor dacã vãd cu ochii sau dacã simt cu mîinile.

Aº vrea sã încerc cu mirosul.

Atunci fratele lui mort a ridicat puþin veºmîntul sãu ºi a ieºit o asemenea duhoare, încît monahii din mînãstirea aceea n-au putut suporta ºi au plecat în alte locuri. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Înfricoºãtor este pãcatul avortului (Descoperire a ascetului aghiorit Paisie) Anul acesta, 1984, în a treia zi de Paºti, pe data de 11 aprilie, la ora 12 noaptea, am avut o descoperire! În vreme ce aprindeam douã lumînãri, cum fac de obicei, chiar ºi cînd dorm, pentru cei care sînt bolnavi trupeºte ºi sufleteºte, fiind cuprinºi ºi cei adormiþi, am avut o descoperire!

Un cîmp de grîu, dar grîul nu încolþise încã, abia începuse sã rãsarã. Eu mã aflam dincolo de þarcul lanului ºi puneam lumînãri pe zidul exterior, pentru cei adormiþi. În stînga þarcului era o fîºie de loc neroditor ºi sterp, care era încontinuu zgîlþîit de tunete puternice, alcãtuite din vuiete înspãimîntãtoare, care sfîºiau pînã ºi inima celui mai dur bãrbat.

Pe cînd înduram acele voci sfîºietoare ºi nu puteam explica vedenia, am auzit un glas care mi-a spus: „Acest cîmp însãmînþat cu grîu, care n-a încolþit încã, este cimitirul cu sufletele morþilor care vor învia. Iar þinutul acela care rãsunã de voci îngrozitoare este locul unde se aflã sufletele copiilor avortaþi”.

Aºadar, în vreme ce îmi reveneam din vedenie, nu-mi puteam reveni din marea durere pe care o simþeam ºi nu puteam sã mã întind pentru a mã odihni cîtuºi de puþin, cu toate cã eram foarte obosit din pricinã cã în ziua aceea umblasem ºi stãtusem mult în picioare.

Carte de cãpãtîi (11) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

Apoi mergem ºi ne închinãm la icoana Mîntuitorului din catapeteasmã, fãcînd douã închinãciuni cu mîna pînã la pãmînt sau douã mãtãnii, dacã nu este duminicã sau sîmbãtã, cînd nu se fac mãtãnii, sãrutã mîna, piciorul sau veºmîntul Domnului, zicînd: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul”, precum ºi rugãciunea aceasta:

RUGÃCIUNE LA ICOANA MÎNTUITORULUI „Preacuratului Tãu chip ne închinãm, Bunule, cerînd iertare greºealelor noastre, Hristoase Dumnezeule; cã de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca sã scapi din robia vrãjmaºului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulþumire strigãm Þie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mîntuitorul nostru, Cel ce ai venit sã mîntuieºti lumea“.

Apoi mergi la sfîntul care urmeazã dupã icoana Mîntuitorului (de obicei este cel care patroneazã biserica) ºi ceilalþi sfinþi zicînd: „Sfinte ... roagã-te lui Dumnezeu pentru mine, pãcãtosul”.

Ocolim altarul prin faþã pînã ajungem în partea stîngã la icoana Maicii Domnului ºi ne închinãm ca la icoana Mîntuitorului, spunînd rugãciunea: „Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul” ºi:

RUGÃCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI „Ceea ce eºti izvorul milei, învredniceºte-ne pe noi milostivirii, Nãscãtoare de Dumnezeu; cautã spre poporul cel pãcãtos; aratã, precum de-a pururea, puterea ta, cã întru tine nãdãjduind, strigãm þie:, Bucurã-te, ca ºi oarecînd Gavriil, mai-marele voievod al celor fãrã de trup.

Dupã aceasta mergem la icoana Sfîntului Nicolae care este ocrotitorul familiei.

Nu se trece prin faþa altarului spre a ne închina la icoane!

Dupã aceasta vii în faþa altarului, faci 3 închinãciuni spre sfîntul altar, zicînd de fiecare datã: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pãcãtosului” (de 2 ori), apoi a treia oarã zici: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pãcãtosului ºi mã miluieºte”. Apoi apleacã-te spre strana dreaptã ºi stîngã ºi spune: „Iartã-mã pe mine, pãcãtosul”.

În sfînta bisericã trebuie sã mergem în liniºte, sã ne luãm locul care ni se cuvine dupã sex ºi vîrstã, fãrã a rîde ºi a ne îmbrãþiºa ºi sãruta cu vecinii ºi cunoscuþii, cum mulþi fac, fãrã a vorbi, deranjînd pe ceilalþi care ascultã slujba. În casa Domnului noi ne adunãm pentru a ne întîlni cu El, sã I ne rugãm pentru iertarea pãcatelor, pentru a ne ajuta în viitor, pentru a-I mulþumi pentru toate binefacerile primite ºi nu pentru a ne etala toalete ºi a ne întîlni cu prieteni ºi cunoscuþi. Se cuvine sã fim asemeni îngerilor, care coboarã din înãlþimile cereºti ºi participã la slujbe, ducînd în faþa lui Dumnezeu cuvînt dupã cuvînt. De asemenea, sã ne strãduim sã rãmînem la slujbã pînã la sfîrºitul ei, pentru cã altfel ne vom asemãna lui Iuda Iscarioteanul, plecînd de la Cina cea de Tainã, „cãzînd din darul apostoliei”, aºa cum spunea Sfîntul Ioan Gurã de Aur. Cum ne închinãm? ªtim noi oare sã ne învãþãm copiii sã se închine corect?

Crucea este simbolul creºtinismului, stindardul lui, semnul biruinþei. Cu semnul Sfintei Cruci împãratul Constantin cel Mare, în anul 311, învinge armata lui Maxenþiu, cel ce prigonea pe creºtini. Lui i s-a arãtat în miezul zilei pe cer o cruce formatã din stele cu inscripþia „în acest semn vei învinge” ºi cu crucea aºezatã pe steagul de luptã a învins ºi a dat libertate cultului creºtin (prin Edictul de la Milan din 313). Mai mult, acest împãrat împreunã cu mama sa Elena au dezgropat crucea pe care fusese rãstignit Iisus ºi pe care rãstignise pãcatele noastre ºi au înãlþat-o (ceea ce noi sãrbãtorim la 14 septembrie), spre folosul tuturor creºtinilor. În Evanghelie este scris cã la sfîrºitul lumii „se va arãta pe cer semnul Fiului Omului“ (Matei 24, 30).

Crucea îi arde pe diavoli precum focul. Însuºi Sfîntul Mucenic Ciprian, care a fost vrãjitor vestit, s-a convertit la creºtinism datoritã faptului cã a vãzut puterea de neîntrecut a Crucii ºi a numelui lui Hristos, din faþa cãrora chiar cei mai puternici diavoli au fugit.

Crucea stã la baza vieþii creºtinilor, arãtînd unirea dintre om ºi Dumnezeu (linia verticalã din care este fãcutã crucea), precum ºi unirea om-om (linia orizontalã). La fel, crucea uneºte în linie verticalã mintea cu inima, aceasta însemnînd cã nici minte fãrã inimã, care poate duce la mîndrie ºi tiranie, nici inimã fãrã minte, care poate duce chiar la prostie. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Urc treptele cînd cerul e senin ªi le cobor atunci cînd este nor, Privesc uimit spre purtãtorii de venin, Chemînd pe Domnul Sfînt în ajutor...

Urc treptele cînd roua scaldã zorii ªi le cobor pe arºiþã hainã, Îi chem pe sfinþi s-aducã valul mãrii Prin albia croitã-n liniºte deplinã...

Urc treptele-n genunchi spre Dumnezeu ªi de cobor, mã sprijin tot pe El, Viaþa-n Hristos o caut tot mereu Urcuºul sfînt a devenit un þel...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Iartã-i

În veci de veacuri, Doamne, slavã Þie.

Stâpin etern al vieþii trecãtoare...

Te vãd cum creºti în lujerul de floare ªi-n plopii albi, ºi-n iarba din cîmpie...

Te-aud cîntînd în zbor de vijelie ªi-n glas de codri-n murmur de izvoare...

Te simt în caldul razelor de soare ªi-n tot ce-i farmec, vis ºi armonie...

Din lumea Ta, de-a pururea seninã De peste-naltul zãrilor, Pãrinte Spre noi întinde-Þi drumurile sfinte: Sã ne urcãm la veºnica-Þi luminã... ªi iartã-i pe nebunii care vor Sã te coboare pîn-la mintea lor...

G. TUTOVEANU (1872-1957)

Pildã creºtinã Vremea potrivitã Înþeleptul împãrat Solomon a spus: „Toate îºi au vremea lor“. Acest lucru este adevãrat în privinþa lucrurilor vremelnice ºi veºnice. Mii de lucruri, care nu au fost fãcute la timp, nu mai pot fi fãcute. Aºa stau lucrurile ºi cu mîntuirea sufletului nemuritor. În versetul de astãzi, Dumnezeu ne spune cînd poate fi obþinutã mîntuirea veºnicã: „Iatã cã acum este ziua mîntuirii“. Nu vrei sã prinzi aceastã clipã? Unii au luat hotãrîri bune, dar au devenit prada duºmanului sufletului lor, care le-a ºoptit: „Mai este timp“. Nu ºtii dacã vei ajunge la sfîrºitul zilei ºi nici dacã vei mai trãi pînã mîine.

De aceea vino acum! În alt loc din Sfînta Scripturã citim: „Astãzi, dacã auziþi glasul Lui, nu vã împietriþi inimile“. Este mult în joc: fie vei merge veºnic în pierzare, fie partea ta va fi slava. Dupã moarte nu-þi mai poþi schimba soarta. Existã numai o cale spre salvare.

Domnul Isus Hristos spune: „Eu sînt Calea“.

Vestea mîntuirii sunã astfel: „În nimeni altul nu este mîntuire: cãci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie sã fim mîntuiþi“. Acest Nume este ISUS HRISTOS. Celui care crede, acest nume îi devine preþios, dar pentru cel necredincios este o piatrã de poticnire ºi o stîncã de cãdere. Isus Hristos a fost crucificat, dar Dumnezeu L-a înviat ºi L-a fãcut Domn. El i-a dat ºi toatã judecata. De aceea acceptã-L acum ca Mîntuitor, pentru ca sã nu devinã odatã Judecãtorul tãu!

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Enigmaticele tuneluri de tip erdstall ale Europei Un erdstall reprezintã un anume tip de tunel, ce poate fi gãsit în numeroase zone ale Europei. Cele mai multe se aflã în Bavaria ºi Austria. Existã controverse asupra epocii în care au fost sãpate. Unii cercetãtori susþin cã tunelurile de acest fel dateazã din Epoca Pietrei, alþii cã ar fi mai noi – datînd din Evul Mediu. Cel mai probabil este cã ambele variante sînt corecte, primele tuneluri erdstall fiind sãpate cu un numãr nedeterminat de milenii în urmã, numãrul lor sporind de-a lungul timpului. O parte dintre cei care susþin cã majoritatea acestor tuneluri au fost sãpate în Epoca Pietrei sînt ºi adepþii teoriei cã ele formeazã o reþea de o mãrime incredibilã, care s-ar întinde pe aproape toatã suprafaþa continentului european, din Scoþia ºi pînã în Turcia.

Aºa sã fie, oare?

Tuneluri, mai vechi sau mai noi, existã pe tot mapamondul. Însã cele de tip erdstall din Europa au trãsãturi distinctive. Astfel, ele sînt joase (1-1,4 metri), înguste, prezentînd, adesea, o secþiune ovalã. Ca lungime, ele acoperã, în genere, între 20 ºi 50 de metri. Unele dintre tunelurile de acest fel sînt unite de cãtre pasaje încã ºi mai înguste, avînd doar 40 de centimetri în diametru.

Pînã în prezent, au fost descoperite aproximativ 2.000 de tuneluri de tip erdstall, în toatã Europa. Cele mai multe se aflã în Bavaria, acolo fiind localizate 700 dintre ele. Mai mult de 500 se aflã în Austria, dar pot fi întîlnite destule ºi în Cehia, Franþa ori în Regatul Unit.

Explicaþii cu privire la constructorii tunelurilor erdstall ne furnizeazã doar… legendele. În trecut, populaþia din zonele în care se gãsesc astfel de structuri subpãmîntene pretindea cã au fost sãpate de cãtre creaturi mitologice, precum elfii ºi gnomii, care le-ar fi folosit drept adãposturi. S-a mai speculat cã structurile subpãmîntene de tip erdstall ar reprezenta pasaje secrete de

MOZAIC intrare ºi ieºire din castelele, mînãstirile ºi cetãþile medievale. Numai cã aceste mici peºteri artificiale nu au, de cele mai multe ori, decît o intrare, fãrã a reprezenta pasaje secrete care sã conducã spre construcþiile de la suprafaþã.

Alþii sugereazã cã tunelurile au servit ca ascunzãtori.

Totuºi, aceste pasaje sînt departe de a fi comode ca ascunziºuri pentru oameni, iar aprovizionarea cu aer lasã de dorit, avînd în vedere cã au o singurã intrare ºi nici o altã cale de comunicare cu exteriorul. Ele nu sînt potrivite pentru o persoanã care ar fi nevoitã sã petreacã mai multã vreme în interior. A mai fost lansatã ipoteza cã erdstall-urile ar fi reprezentat depozite secrete de provizii, necesare la vremuri de cumpãnã. Dar multe dintre structurile acestea sînt umede sau parþial inundabile, mai ales iarna.

Dacã, în legendele din vechime, se pretindea cã structurile subterane de tip erdstall ar fi fost sãpate de cãtre fãpturi mitologice precum gnomii sau elfii, „legendele moderne” pretind cã ele ar face parte dintr-o reþea imensã de tuneluri care se întinde din Scoþia ºi pînã în Turcia, reþea care ar data de mii de ani ºi care le-ar fi permis unor iniþiaþi sã cãlãtoreascã pe distanþe mari, neºtiuþi de nimeni. Dar nici aceastã teorie nu stã în picioare.

Sînt, într-adevãr, mii de „peºteri artificiale” de tip erdstall în Europa, însã nu sînt conectate între ele, pentru a forma o reþea subteranã. În Turcia, la Cappadocia, pot fi admirate, într-adevãr, vestigiile unor adevãrate oraºe subterane, sãpate în rocã, însã acestea prezintã prea puþine asemãnãri ºi nici o legãturã, în subteran, cu structurile de tip erdstall din Europa apuseanã. O altã ciudãþenie? În interiorul celor mai multe dintre aceste peºteri (erdstall) aproape cã lipseºte materialul arheologic. În concluzie, motivul pentru care au fost construite tunelurile erdstall este misterios, dupã cum nu se ºtie nici de cãtre cine ºi cînd au fost construite. O enigmã totalã. E posibil sã fi avut un rol magic, ocult, fiind realizate în baza unor concepþii despre existenþã net diferite de cele care predominã azi, în Europa!

TOMI TOHANEANU

Ce fãceau dacii cu banii ºi de ce nu îi foloseau niciodatã pentru comerþ? (2) Dacii, instruiþi de celþi Potrivit academicianului Vasile Pârvan, dacii au învãþat de la celþi arta de a bate monede, dar n-au bãtut monede din aur ºi nici din bronz. Numãrul mare de monede dace care imitau monedele folosite în alte teritorii nu juca un rol important la acea vreme, avînd doar o circulaþie localã, afirma Vasile Pârvan. Istoricul explica modul în care banii erau întrebuinþaþi de daci în comerþ. „Comerþul cel mare cu Dacia nu era nici în mîinile grecilor de la Pontul Euxin, nici în ale celþilor din Pannonia, ci în mîinile marilor exportatori de vin ºi de untdelemn din Grecia propriu-zisã ºi din Macedonia, ºi apoi în mîinile negustorilor italici ºi greci de la Adriatica.

Monetele acestor greci din Egeea ºi apoi ale romanilor sînt acelea care se întîlnesc pretutindeni în Dacia. Iar dacã gãsim deci în Dacia atîta monedã bunã de argint macedoneanã ori greceascã din Secolul IV este fiindcã bogãþia þãrii (grîul, mierea, pieile, sarea, sclavii), care se cumpãra aici, nu putea fi plãtitã numai în naturã cu vinul, untdelemnul, vasele de bronz, armele de oþel bun, vasele de sticlã coloratã, podoabele de haine ºi aplicele de hamuri de bronz aduse în schimb de negustorii greci. Dacii îºi aveau de multã vreme propria lor artã industrialã ºi podoabele lor erau mai preþioase ºi uneori chiar mai frumoase decît produsele greceºti la a doua mînã. ªi, de asemeni, romanii, pãtrunzînd încã de la începutul Secolului II î.Chr., în mare numãr în provinciile danubiene, plãtesc în bani cumpãrãturile pe care le fac în Dacia. Tezaurele de denari descoperite în Dacia sînt extrem de numeroase pînã la 44 î.Chr”, scrie Vasile Pârvan, în volumul „Dacia – Civilizaþiile strãvechi din regiunile carpatodanubiene“, publicat în 1937.

Comoara din Strei Potrivit istoricilor, primele tezaure valoroase de monede din vremea dacilor au fost descoperite în Secolul al XVI-lea. Un localnic a gãsit în rîul Sargeþia o comoarã impresionantã de galbeni, despre care se credea cã a fost ascunsã de regele dac Decebal. Povestea comorii a fost relatatã de istoricii vremii. „Mai frumoasã istorie scrie Lazie (n.r. – Wolfgang Lazius, umanist austriac) despre

niºte români ºi o parte a visteriei de Decebal ascunse supt albia Streiului, celei neaflate de împãratul Traian, zicînd: mergea niºte pescari români cu ºeicile din Mureºu în Streiu ºi, legîndu-ºi luntrile cu un trunchiu, au zãrit cã sclipeºte ceva. Vrînd sã scoatã din apã aceea ce stricase prin rãdãcinile lemnului ºi cercînd mai de adinsul, au aflat ºi mai mulþi galbeni, mai cu seamã de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripþie greceascã. Cum am înþeles din oameni vrednici de credinþã, la 400.000 de galbeni ºi mulþi sloi (n.r.

- piese) de aur au aflat. Ducîndu-i acasã ºi împãrþindu-i pescarii între sine, unii dintre dînºii au mers la Bãlgradul Ardealului (n.r. – Alba-Iulia) ºi întrebînd pe argintari de cît preþ ar fi acela s-a vestit lucrul. ªi George Monahul sau Martinusie (n.r. - George Martinuzzi), carele ca un tutor al lui Ioan Zapolia cîrmuia Ardealul, a început a cãuta dupã pescari. A ºi luat multe mii de la unii pescari ºi multe mii au gãsit în numita boltiþã. Dar ceilalþi pescari, prinzînd de veste, au încãrcat cîteva care ºi au trecut în Moldova”, relata Gheorghe ªincai, în „Hronica Românilor“.

Tezaure recuperate de statul român La începutul Secolului al XIX-lea, alte descoperiri de tezaure monetare au fost semnalate în zona Haþegului, unde se aflã ruinele fostului oraº daco-roman de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Un preot ar fi gãsit o asemenea comoarã de galbeni, iar la scurt timp a dispãrut, urmînd ca peste ani sã se întoarcã în þinuturile Haþegului, foarte bogat. O mare parte a tezaurelor de kosoni descoperite în secolele trecute au fost topite, spun istoricii, iar piesele pãstrate au fost cumpãrate de colecþionarii din întreaga lume. Ultimele descoperiri importante de tezaure monetare au fost fãcute în perioada anilor 1990 ºi 2000, prin acte de braconaj. Monedele sustrase din siturile arheologice din Munþii Orãºtiei au ajuns pe piaþa neagrã a antichitãþilor. Pînã în prezent, autoritãþile române, în urma colaborãrii cu autoritãþile din alte state, inclusiv cu FBI, au recuperat 1.027 monede Koson din aur (cca 8,62 kilograme) 37 monede din aur de tip Lysimachos emise în Secolele II-I d.Chr., la Tomis ºi Kallatis, 213 monede Koson din argint ºi 12.000 monede de argint ºi bronz.

Sfîrºit DANIEL GUÞÃ

MOZAIC Sfatul medicului

Ce afecþiuni pot ascunde durerile de la nivelul cãlcîiului?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Durerile de la nivelul cãlcîiului DR. TAREK NAZER sînt extrem de comune, în prima fazã apare un simplu disconfort în timpul mersului sau la suprasolicitãri, care apoi evolueazã cu apariþia durerii la activitãþi uºoare zilnice. Durerea de cãlcîi poate debuta brusc, sau poate fi progresivã, iar mulþi dintre noi ne confruntãm cu acest tip de dureri, însã nu întotdeauna îi acordãm atenþie sau mergem la medic pentru o evaluare.

Durerile de la nivelul cãlcîiului pot ascunde: * Pintenii calcaneeni - aceºti pinteni apar ca niºte osteofite (proeminente osoase) pe marginea plantarã anterioarã a calcaneului, de regulã se asociazã ºi cu fasceita plantarã. Cauzele apariþiei sînt numeroase: de la efortul fizic prelungit, sãriturile, alergatul sau ortostatismul prelungit. * Fasceita plantarã este cea mai comunã cauzã a durerilor de la nivelul cãlcîiului, reprezentatã prin inflamaþia fasceitei plantare, care formeazã scobitura piciorului. Durerile apar la mersul îndelungat ºi în ortostatismul prelungit. * Durerile în partea posterioarã a cãlcîiului, care apar în zona posterioarã a cãlcîiului, în locul de inserþie al tendonului achilian, poate fi provocat de tendinita achilianã sau de osteofite marginale la zona de inserþie, ce provoacã o inflamaþie localã ºi dureri la nivelul cãlcîiului, mai ales în timpul mersului sau dupã repaus prelungit. * Sindromul de tunel tarsian - apare din cauza compresiei nervului tibial posterior la nivelul tunelului tarsian, care provoacã senzaþii de amorþealã, dureri de tip nervos în zona cãlcîiului ºi dureri la mers ºi la suprasolicitare.

Cînd e nevoie sã mergem la consultaþie?

Dacã prezentaþi dureri repetate în zona cãlcîiului ºi vã creeazã un disconfort continuu, trebuie sã va prezentaþi la medic pentru o evaluare completã, unde se face o serie de investigaþii pentru a determina cauza care provoacã durerea de cãlcîie ºi se realizeazã un plan de tratament sau dacã prezentaþi unul din urmãtoarele semne: * Imposibilitatea de a cãlca pe cãlcîi fãrã a avea dureri; * Dureri ce se accentueazã la mers sau în ortostatismul prelungit; * Inflamaþie localã ºi schimbarea culorii pielii în zona respectivã; * Semnele de infecþie localã; Pentru început, se realizeazã un examen fizic, în urma cãruia se stabileºte exact locul dureros, apoi pot sã urmeze diferite metode de investigaþie, precum radiografia, examenul RMN, analizele de sînge, în funcþie de calea indicatã de simptome.

Tratamentul Este foarte important sã identificãm cauza pentru a putea aplica tratamentul corect, cele mai folosite metode de tratament fiind: * Reducerea activitãþilor fizice ºi a suprasolicitãrii, prin reducerea activitãþilor solicitante (sãrit, alergat, mersul pe cãlcîie) se reduce automat inflamaþia. * Aplicaþii reci locale - atunci cînd zona este inflamatã, aplicaþiile reci au un rol importat în atenuarea durerii ºi reducerea inflamaþiei. * Exerciþiile de întindere a fasceitei permit o elasticitate mai mare a acesteia ºi reducerea tensiunii în zonele de stres local. * Medicamentele antiinflamatoare locale ºi administrate pe cale oralã. * Talonete speciale potrivite pentru afecþiunea respectivã. www.artroscopiedegenunchi.ro

Pag. a 10-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Din bibliotecã...

1. ,,Chiar dacã, în general, ruºii n-au fost deprinºi cu învãþãtura, în copilãria lor milenarã, au avut harul de a descoperi ºi inventa mereu. De exemplu, tiparul nu a fost inventat de Gutenberg, ci de un þãran analfabet”. (Mariana Marin) 2. În turceºte, hai sictir! Înseamnã ieºi afarã!, iar tembel – leneº.

3. ,,Nu pune, domnule, totul la inimã, cãci oamenii, dupã cum ºtii, sînt cu toþii niºte ticãloºi!” (Theodor Mazilu) 4. Necesitãþile omului sînt înlocuite de necesitatea de a le potoli. De exemplu, cãsãtoria: care este un scop, dar se transformã într-un mijloc ºi, mai apoi, într-o instituþie.

5. Dacã ajungeþi la Roma, faceþi bine ºi cãutaþi cele 7 coline ale oraºului, care se numesc: Palatin, Capitoliu, Quirinal, Viminal, Esquilin, Caelus ºi Aventine. A mai existat o colinã, Vella, netezitã în Secolul XX pentru deschiderea drumului spre Forul Imperial. Ca o replicã, plinã de semnificaþii, ºi Municipiul Iaºi este aºezat pe 7 coline.

6. Dumnezeu nu apare la chemarea oamenilor, ci în situaþii de mare suferinþã ºi primejdie. În schimb, diavolul este prezent, tot timpul, în noi ºi printre noi.

7. Un om care se exprimã prin cuvinte este obiºnuit.

Dar, un om care se exprimã prin tãceri este excepþional.

8. Iatã soþia idealã: femeie onorabilã, locuinþã proprie ºi diplomã universitarã. Problema e unde o gãsim. Dacã-i ºtie cineva adresa, rugãm sã ne-o comunice ºi nouã, cît mai sîntem în putere.

9. Sîntem sãtui de iluzii, de sãrãcie, de aºteptare. Vrem sã trãim. Se aude, Iohannis?! Nu mai avem aer...

10. ,,Vita mortuorum in memoria vivorum” – Cicero.

(Viaþa celor morþi e în amintirea celor vii.)

11. Poligamia este atunci cînd un bãrbat are mai multe femei. Poliandria este atunci cînd o femeie are mai mulþi bãrbaþi. (,,La noi, în Turcia, e un obicei:/ Un bãrbat sã aibã 7-8 femei./ Dar în România toþi sînt democraþi:/ O femeie are 7-8 bãrbaþi” – Folclor urban din perioada interbelicã.)

12. Compilaþia e o formã de plagiat. Un plagiat onorabil. Adicã autorul compilaþiei se strãduieºte sã ºteargã urmele, reformulînd ºi combinînd din mai multe surse.

Matei Cãlinescu, profesor român stabilit în SUA, spunea cã 90% dintre lucrãrile de doctorat americane sînt compilate.

13. ,,Copiii noºtri vor conduce copiii lor” (Silviu Brucan).

14. 86% dintre cuvintele limbii noastre curente sînt latino-romantice. Dacã spui: ,,Vecinul ºi-a construit o casã nouã ºi a organizat o frumoasã festivitate de inaugurare”, absolut toate cuvintele aparþin romanitãþii comune ºi sînt înþelese de italieni, francezi, spanioli ºi portughezi.

15. Catedra Eminescu, un vis mai vechi al lui Constantin Noica, Mircea Eliade, Tudor Vianu ºi alþi strãluciþi intelectuali români, a fost înfiinþatã în 1971.

Membrii ei: prof. univ. dr. Zoe Dumitrescu-Buºulenga, conf. univ. dr. Gheorghe Bulgãr ºi asis. dr. Ioan Alexandru. Din nefericire, ovreimea kominternistã, încãpuºatã în Universitatea din Bucureºti (Alexandru Graur, Henri ºi Elena Wald, Paul Cornea, Silvian Iosifescu, Savin Bratu, Ovid Crohmãlniceanu, ªtefan Cazimir, Vicu Mîndra, Elena Vrancea ºi alþii) nu s-a lãsat pînã n-a desfiinþat-o în 1973.

16. ,,România nu e þara revoluþiilor, e þara aranjamentelor” (Liviu Rebreanu). ªmenuri, combinaþii, ºpãgi, trãdãri, þepe, tunuri...

17. Doar în basme, dupã rãu, vine binele. În realitate, dupã rãu, vine ºi mai rãu. Uitaþi-vã la înlãnþuirea NãstaseBãsescu-Iohannis... Doamne, cît ne mai pedepseºti? Oho!... Douã mii de ani dacã am mai trãi în acest colþ de lume, douã mii de ani vom fi la fel de laºi, proºti ºi nepãsãtori...

18. Sã nu se supere fostul meu coleg de ºcoalã Alexandru Sculteti (pe stil nou, ªandor Szkultétty): dar creierul uman aspirã spre muzicalitate. De aceea, vor fi tot mai puþini români care sã înveþe maghiara ºi tot mai mulþi maghiari care sã înveþe româneºte. Problema principalã a ungurilor rãmîne limba, ,,graiul lui Tukutum”. Altfel, sînt bãieþi buni, cu condiþia sã-i þii cît mai departe de palinkã, generatoare de ºovinism. (Am cãlãtorit, odatã, cu 3 tineri maghiari în tren, pînã la Braºov. Sã fie ei ai dracului dacã m-au bãgat în seamã! Au bãut bere ºi au vorbit numai ungureºte. Dar, la Braºov, politicoºi, mi-au zis la revedere. Dar ºi eu: nu le-am rãspuns în nici o limbã.)

19. Stomacul ºi sexul sînt cele douã faruri cãlãuzitoare ale existenþei umane. Sau, cum se exprimã românii, important în viaþã este ce bagi în gurã ºi ce tragi...

20. Arhaismul bolniþã are douã înþelesuri: spital (bolniþa de la Mînãstirea Neamþului, unde a stat Eminescu în perioada noiembrie 1886-martie 1887); criptã cu osemintele cãlugãrilor, osuar. (Ca, de exemplu, bolniþa de la Mînãstirea Cernica, vizitatã de Arghezi prin anii ‘50.

Cînd a descoperit osemintele pãrintelui Iosif, care îl tunsese în monahism, el a exclamat: ,,Aoleu, pãrinte, aici te gãsii!...”.

21. Avocatul din oficiu este un procuror ascuns ºi un ticãlos. Vezi cazul lui Constantin Lucescu, aºa-zisul avocat care, în loc sã-l apere pe Ceauºescu la Tîrgoviºte, mai mult l-a îngropat. ªi pentru asta derbedeul a ajuns general de Secu. Baºca pensia, baºca altele, cãci nemernicia costã scump...

22. ,,Buruiana omeneascã. Cu cît e mai nefolositoare, cu atît ºtie sã se apere mai aprig” – Panait Istrati. (Vezi cazul lui Traian Bãsescu.)

23. Rugãciunea este legãtura cu Dumnezeu. Ea poate alina suferinþele ºi te poate ajuta sã gãseºti liniºtea ºi pacea de care ai nevoie.

24. Omul este format din: materie densã (corpul); materie de slabã densitate (creierul); structura energeticã (asigurã relaþia corpului cu cosmosul); spirit (voinþa lui Dumnezeu). Nihil sine Deo. 25. Dintre toate fãpturile pãmîntului, doar specia umanã s-a putut degrada într-un mod inimaginabil.

26. Cînd eram sãnãtos, era sã mor de cîteva ori, fiindcã nu aveam ce mînca. Acum, cã sînt bogat, nu-mi dau voie doctorii, fiindcã am gãlbinare ºi diabet, ºi hrana multã ar putea sã mã ucidã.

28. Tinereþea fabricã amintiri pentru bãtrîneþe.

29. Veronica Porumbacu (1921-1977) ºi poezia ei ,,Te simt în mine, Europa!”: ,,O, Europa, te simt în mine,/ Te simt adînc în mine,/ Te simt în sufletul meu,/ Te simt toatã în mine...”. ªi epigrama lui Pãstorel Teodoreanu, pentru care acesta a fãcut puºcãrie politicã, deoarece poetesa era mare de tot. Pe de o parte, era fiica unui avocat celebru, reprezentant al Consilului Mondial Evreiesc în România; iar pe de alta, se numãra printre poeþii de frunte proletcultiºti, care au cîntat binefacerile comunismului: ,,O, superbã Veronicã,/ Eu credeam c-o ai mai micã,/ Dar mãrturisirea-þi clarã/ Din «Gazeta literarã»/ Demonstreazã elocvent,/ Cã în chestia matale/ - Cu-adîncimi fenomenale -/ Încape-ntregul continent”.

30. ,,Bis repetitia Deo placent” = cele care se repetã Îi plac ºi lui Dumnezeu.

31. Speranþa este chintesenþa iluziei.

32. Nu e bine dacã omul sãrac tace. ªi nici dacã el citeºte. Începe sã gîndeascã.

33. De-aia trãiesc mai mult sãracii decît bogaþii: deoarece mãnîncã puþin ºi prost. Sã nu mai vorbim de puºcãriaºi, hrãniþi cu turtoaie, ciorbã de sfeclã ºi apã cu viermi. Cînd ies de acolo, ating suta de ani. Am parcurs o listã cu 100 de legionari, preoþi ºi mireni, trecuþi pe la Sighet sau la Aiud. 77 dintre ei au trãit peste 80 de ani.

(La Institutul ,,Paulescu”, bolnavilor de diabet li se oferã numai hranã proastã, niºte lãturi. Te aºezi flãmînd la masã, te scoli flãmînd. Ãsta e cel mai bun tratament pentru hiperglicemicii de acolo. Dar, cînd vin acasã, se pun iarãºi pe mîncat, ºi haide iarãºi la ,,Paulescu”...)

34. ,,Vin nu mai suport,/ Am fãcut ºi burtã,/ Am mîncat ºi tort,/ m-am fãcut ºi turtã”.

35. Eminescu a vãzut Marea Neagrã în 1881, luînd-o pe traseul: din Gara Filaret, cu trenul, pînã la Giurgiu. De acolo, cu vaporul, pînã la Cernavodã. ªi iarãºi cu trenul pînã la Constanþa.

36. Toatã averea lãsatã de Matei Eminescu au fost 3 iugãre de pãmînt în comuna Vingard, Judeþul Alba, unde fusese împroprietãrit ca veteran înRãzboiul de Independenþã. ªi decorat de 6 ori pentru faptele sale de eroism. Dupã ce a demisionat din armatã ºi pînã la moartea sa din 1929, a fost administratorul uriaºei averi a ministrului liberal Gunã Vernescu. ªi nu s-a atins de un ac din averea ministrului, fãcutã numai din furat.

37. Trei poeþi au cîntat faptele de eroism ale românilor în Rãzboiul de Independenþã: Vasile Alecsandri (,,Ostaºii noºtri”), George Coºbuc (,,Cîntece de vitejie”) ºi Ioan Neniþescu (,,Pui de lei”).

38. Existenþã dubitativã în maniera lui Ion Bãieºu: Ori slutã, ori mutã, ori f...ã, ori paraºutã, ori cornutã. Ori suavã, ori otravã, ori puhavã, ori bolnavã, ori epavã. Ori bovinã, ori virginã, ori cretinã, ori blondinã, ori jivinã.

39. Ce þi-e ºi cu viaþa asta: în urmã se adunã ºi în faþã îþi tot scade. Sau, dacã vreþi o replicã mai elevatã: ,,Cu mîine, zilele-þi adaugi,/ Cu ieri, viaþa ta o scazi...” – Eminescu. Undeva este o defecþiune.

40. Unul din neajunsurile societãþii româneºti de azi e cã bãutura nu e destulã. Nu viaþa e urîtã, bãutura nu ajunge. Chiar dacã 90% din bãuturile alcoolice la noi sînt falsificate. (De exemplu, sã luãm vinul de Cotnari: puþin ca tot ce e bun ºi scump ca tot ce e rar. Cum sã nu-l falsifici? Sau vinul de Chianti. Deºi, în cel mai bun an, abia dacã se obþin cîteva zeci de mii de sticle, pe piaþa mondialã circulã milioane.) În faþa unei asemenea grozãvii, ONU, UE, NATO, FAO ºi celelalte organisme ce pãzesc?

41. Acest apartament îmi aparþine din seara cînd tatãl meu s-a hotãrît sã iasã pe fereastrã de la etajul 14.

PAUL SUDITU

ALBUMUL CU POZE RARE

Pãstorel Teodoreanu (1894-1964), în þinutã militarã (cãpitan de artilerie). Fotografie ineditã, aflatã la Muzeul Literaturii Române, din Iaºi.

Aradul, în aºteptarea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 Aradul a avut un rol deosebit de important în lupta pentru Unirea Transilvaniei cu Patria-Mamã, visul de veacuri al atîtor generaþii. Datoritã acestor fapte istorice de necontestat, elevii ªcolii Profesionale ASTRA, însoþiþi de conducerea unitãþii de învãþãmînt, s-au deplasat la primul sediu al Guvernului Transilvaniei. În faþa acestui important edificiu al României, au aflat de la profesorul însoþitor mai multe despre evenimentele care au avut loc acum 100 de ani.

Edificii arãdene care amintesc de Marea Unire La Arad funcþioneazã, începînd cu data de 2 noiembrie 1918, primul Guvern al Transilvaniei (Consiliul Naþional Român Central), în casa lui ªtefan Cicio Pop, de pe strada care astãzi îi poartã numele, la numãrul 3. ªtefan Cicio Pop a fost preºedinte al Consiliului Naþional Român Central. În edificiul din Arad, unde a funcþionat ªcoala Civilã-Ortodoxã Românã de Fete (sediul fostului Spital T.B.C, din str. Mihai Eminescu nr. 46), la 15 noiembrie 1918 s-a hotãrît ca Unirea Transilvaniei cu PatriaMamã sã fie expresia unei Mari Adunãri Naþionale, aici luîndu-se hotãrîrea organizãrii la Alba-Iulia a Marii Adunãri Naþionale de la 1 Decembrie.

La Arad au funcþionat trei ziare importante în lupta pentru Unire: „Tribuna Poporului“ „Tribuna“ (19011912) ºi ziarul „Românul“, organul de presã al P.N.R.ului din anul 1911 pînã dupã Marea Unire!

Arãdeni care au militat pentru Marea Unire Arãdeanul Vasile Goldiº a fost ideologul Marii Uniri, membru al primului Guvern al Transilvaniei (C.N.R.C.), conducãtorul ziarului „Românul“. La 1 Decembrie 1918, rosteºte celebrul sãu discurs la AlbaIulia ºi Rezoluþia Unirii, prin care motiveazã Unirea Transilvaniei cu România. În încheierea expozeului, el afirmã cã libertatea naþiunii române din Transilvania nu poate fi conceputã în afara unirii ei cu România. Vasile Goidiº este autorul hotãrîrilor istorice ale adunãrii.

Arãdeanul Ioan Suciu a fost organizatorul Marii Adunãri Naþionale de Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918. Ioan Ignatie Papp, episcop al Aradului ºi locþiitor de mitropolit, a fost preºedinte al Marii Adunãri Naþionale de la 1 Decembrie 1918. Ierarhul, la 1 Decembrie 1918, a rostit celebrele cuvinte: „Cel ce a înviat din morþi a înviat azi ºi neamul românesc“. Dintre militanþii arãdeni pentru Unire ºi pentru drepturile politice ale românilor la sfîrºitul Secolului al XIX-lea, începutul Secolului XX, mai trebuie amintiþi: scriitorul Ioan Slavici, Ioan Russu-ªirianu, avocatul Mihai Veliciu, episcopul Iosif Goldiº, liderul socialist Ion Flueraº.

Aceasta este prima acþiune, dintr-un ºir mai lung de manifestãri, prin care conducerea ªcolii Profesionale ASTRA doreºte sã marcheze 100 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Patria-Mamã, România.

Prof. dr. CRISTIAN STOICA

Pag. a 11-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (21) „Jude neºtiutul“ Autor: Thomas Hardy Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1895, Anglia; 1895, Statele Unite Edituri: Osgood, McIlvaine; Harper Forma literarã: roman

Rezumat ,,Jude neºtiutul” (,,Jude the Obscure”) este povestea unui om ale cãrui ambiþie ºi dorinþã de prestigiu intrã în conflict cu sentimentele personale. Jude Fawley, un neobosit tînãr, ale cãrui rãtãciri reflectã dorinþele nesatisfãcute, munceºte din greu pentru a se educa, pentru a învãþa literatura clasicã ºi teologia, dupã ce maestrul sãu, Richard Phillotson, pleacã în marele centru universitar Christminster. Pentru a-ºi cîºtiga existenþa, el munceºte ca pietrar ºi pãrãseºte Wessex-ul pentru Christminster, unde sperã sã îºi continue educaþia, pe lîngã orele de muncã. Relaþia sa cu douã femei, semnificativ diferite, îi împiedicã progresul educaþional.

Jude o întîlneºte pe Arabella Donn, fiica unui crescãtor de porci, chiar înainte de a ajunge la Christminster. Împreunã cu alte tinere fete, ea spãla organe de porc dupã sacrificarea unui animal ºi îi atrage atenþia lui Jude, aruncînd un penis de porc spre el. Atras de înfãþiºarea ei, Jude întoarce proiectilul de carne rece spre ea ºi cei doi ajung sã-ºi petreacã timpul în tachinãri romantice, în vreme ce bucata de carne rãmîne uitatã lîngã un pod. Dupã aceastã întîlnire, Arabella îl seduce pe Jude ºi amîndoi se hotãrãsc sã se cãsãtoreascã.

Nepotriviþi unul pentru celãlalt, dincolo de atracþia iniþialã, ei se despart pînã la urmã, nu înainte însã de a avea un copil.

Din nou liber pentru a-ºi urma drumul educaþiei, Jude ajunge la Christminster, unde o întîlneºte pe veriºoara sa, Sue Bridehead, o femeie androginã, cu un intelect interesant ºi cu preocupãri de apãrare a drepturilor femeii ºi a egalitãþii între sexe. Cu toate cã sînt îndrãgostiþi unul de celãlalt, Sue decide sã se mãrite cu vechiul maestru al lui Jude, Phillotson. Mariajul nu este unul fericit, iar dupã ce aceºtia se despart, Jude ºi Sue trãiesc împreunã. Au doi copii, care sînt însã uciºi de Father Time (timpul, personificat printr-un bãtrîn cu

UN PUNCT DE VEDERE

Ora de educaþie sexualã în ºcoalã (3) Femeile ºi bãrbaþii îºi compenseazã momentele de slãbiciune. În noaptea rãstignirii Mîntuitorului, în oraºul întãrîtat de slujitorii elitei mozaice, care îi vîna pentru ai ucide pe creºtini, mironosiþele au avut curajul sã meargã la sfîntul mormînt. Ele au fost primele care au aflat de învierea Domnului ºi care le-au spus apostolilor vestea minunatã. Existã un numãr foarte mare de muceniþe, din antichitate ºi pînã la lagãrele comuniste de exterminare, care au suferit torturi inimaginabile, dar care nu ºi-au trãdat ºi renegat credinþa ºi neamul. ªi acum... o observaþie personalã ºi un gînd primejdios. În Muntele Carantaniei, Mîntuitorul a fost ispitit de diavol cu foamea, cu stãpînirea acestei lumi, cu tentaþia ispitirii Domnului prin aruncarea de pe aripa templului.

Dar, nici chiar diavolul nu a îndrãznit sã-L ispiteascã cu desfrîul! Iatã, pe noi, care þãrînã sîntem, dar fãcuþi dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, tocmai aici ne loveºte. ªi, þãrînã fiind, cãdem în aceastã capcanã. Ne spune Sfîntul Ioan Gurã de Aur cã „...nimeni nu poate fi rãnit, dacã nu se rãneºte singur!”.

Dar educaþia sexualã, fãcutã în familie sau în ºcoalã, fundamenteazã morala ºi moravurile generaþiei (generaþiilor) urmãtoare. Morala ºi moravurile. Generalitãþi uºor de spus. Dar poate cã e bine sã mai ºi ºtim despre ce vorbim. Morala e codul (nescris!) de comportament social, respectat atît de oamenii religioºi, cît ºi de agnosticii unei comunitãþi umane. Naþionale, de pildã.

Moravurile sînt modul concret de a trãi ºi aplica morala.

Ce e aceea o comunitate umanã? Sociologia clasicã (vezi E. Dürkheim) ne spune cã o comunitate umanã e o

Thomas Hardy acceptase deja bowdler-izarea (excluderea pasajelor ce ar putea fi considerate indecente dintr-o operã de artã; termen provenit de la numele lui Thomas Bowdler – 1754-1825, cel care a publicat o astfel de ediþie expurgatã din operele lui Shakespeare) mai multor lucrãri ale sale înainte de a fi publicate, înlãturînd astfel o mare parte din potenþialele controverse. Potrivit opiniei lui Malcolm Cowley, din cauzã cã „s-a adaptat singur la public”, Hardy a devenit el însuºi un „scandal chiar ºi în cercurile academice”. ,,Jude neºtiutul” a fost publicat în foileton de revista ,,Harper’s New Monthly”, din Statele Unite, dar numai dupã ce autorul a fost de acord sã facã anumite modificãri în conþinutul romanului. Pinion aminteºte cã editorul H.M. Alden i-a atras atenþia lui Hardy cã „revista trebuie sã nu conþinã vreun pasaj care sã nu poatã fi citit cu voce tare în sînul vreunei familii”. Dupã ce episoadele au fost publicate, Hardy a trebuit sã schimbe ºi titlul, în ,,Hearts Insurgent” ºi sã îi prezinte drept adoptaþi pe cei doi copii ai lui Jude ºi Sue, nãscuþi în afara cãsãtoriei.

Bucãþile excluse au fost reintroduse în textul romanului, cînd acesta a fost publicat în 1875 ºi, pe cale de consecinþã, ,,Jude neºtiutul” a fost cel mai violent atacat roman dintre cele publicate vreodatã de Hardy. Martin Seymour-Smith aminteºte cã recenziile descriau romanul ca fiind o „cenuºie poveste cufundatã în sex”, Hardy fiind acuzat cã „se tãvãleºte în noroi”. Revista londonezã ,,World” l-a numit pe autor „Hardy Degeneratul”, iar ziarul ,,The Guardian” a condamnat romanul ca fiind „un ruºinos coºmar, ce ar trebui uitat cît mai repede cu putinþã”. Autoarea de romane Ana

Oliphant scria în ,,Blackwood” cã ,,Jude neºtiutul” era „mizerabilã pînã la detaliu”, susþinînd cã „niciodatã nu citise o carte mai dezgustãtoare”. Episcopul How de Wakefield a ars exemplare din roman, chemînd ºi alþi credincioºi din întreaga þarã sã facã la fel. Episcopul critica „cruda imagine” a felului în care Arabella ºi Jude fãcuserã cunoºtinþã, precum ºi sinuciderea lui Father Time. How a reuºit, de asemenea, sã retragã romanul din circulaþie, în librãriile W.H. Smith. Acestea aveau o influenþã semnificativã în vînzãrile de carte în a doua parte a Secolului al XlX-lea. Romanele erau scumpe, iar autorii cîºtigau puþini bani din vînzãri, dacã librãriile nu le acceptau punerea în circulaþie a cãrþilor. În 1903, Hardy a revizuit romanul înainte de a-l publica la o nouã editurã, ,,Macmillan and Company”.

Scena cu penisul porcului a fost modificatã, de teama vînzãrilor viitoare. Referirile la „carnea rece ºi umedã”, „bucata de mãruntaie”, „fragmentul de porc” sau „vlãguitul obiect” sînt în întregime excluse. De asemenea, a mai atenuat atitudinea seducãtoare a Arabellei.

Deºi Hardy a mai trãit încã 33 de ani dupã publicarea lui ,,Jude neºtiutul”, acesta a fost ultimul sãu roman. ªi-a pierdut dorinþa de mai scrie, cînd episcopul How i-a ars cartea, „experienþa aceasta - a afirmat el curãþindu-mã complet de vreun interes de a mai scrie romane”. Hardy recunoaºte, în eseul din 1890, „Candour in Fiction”, cã prezentarea unor personaje imperfecte din punct de vedere moral, care îºi trãiesc destinele într-un mod natural, poate avea ca rezultat un roman conþinînd cruzime, invidie ºi alte rele, dar cã aceasta este simpla realitate. Cã astfel de scrieri pot avea o influenþã negativã asupra celor sãraci cu duhul este, de asemenea, o realitate. Iatã ce scria Hardy, în „Candour in Fiction”: ,,Despre efectele unei atît de sincere prezentãri asupra minþilor slabe, cînd traiectoriile personajelor nu sînt exemplare ºi recompensele sau pedepsele, de asemenea, nu sînt potrivite faptelor lor, nu este de datoria noastrã sã ne preocupãm prea atent. Un roman care aduce un prejudiciu moral unei duzini de imbecili ºi care are efecte revigorante asupra a o mie de intelecte de vigoare normalã îºi justificã existenþa; ºi probabil nu existã nici un roman scris vreodatã de cel mai pur dintre autori, pentru care nu poate fi gãsit vreun invalid moral sau vreun alt individ pe care sã îl poate rãni cu scrierea sa”.

Totodatã, Hardy blameazã bibliotecile ºi revistele de cenzurã, întrucît acestea susþineau cã, de fapt, cititorii erau membrii cei mai tineri ai familiilor ºi cã exista nevoia unor precauþii ce nu ar fi fost necesare pentru adulþi. Inevitabil, conchide autorul, satisfacerea „nevoii de cenzurã” este „preþul de temut” pe care trebuie sã-l plãteascã „pentru privilegiul de a scrie în limba englezã - un preþ cu nimic mai prejos decît extincþia completã, în mintea oricãrui cititor cu mintea maturã ºi penetrantã, cu credinþã empaticã pentru personajele sale”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

entitate în sine, e mult mai mult decît suma aritmeticã a membrilor ei. E ceva calitativ nou. Morala, moravurile, mentalitãþile comunitare copleºesc mentalitãþile ºi atitudinile indivizilor, le vectorizeazã în anume sens. O mulþime de oameni diverºi etnic, religios, mental e o aglomerare de oameni ºi nu o comunitate, o adunãturã.

Fiecare dintre noi sîntem la intersecþia mai multor tipuri de comunitãþi umane, mai mici sau mai mari. Unele spontane (informale, spun sociologii: grup de prieteni, gaºca de la scara blocului, fanii aceleiaºi echipe sportive), altele instituþionale (formale, spun sociologii: adepþii unui partid politic, angajaþii unei firme etc.). O comunitate umanã e structuratã ºi organizatã. Cu lideri formali (directori, patroni, ºefi) sau spontani informali (formatori de opinie fãrã funcþii recunoscute public).

Un loc aparte în aceastã clasificare îl ocupã comunitãþile naþionale - neamurile. Cuvintele spun adesea mult mai mult decît ne dãm seama la o privire superficialã. George ºi Constantin sînt neamuri, spunem fraþi, veriºori de gradul 1 sau 2, nepoþi etc. Aceasta înseamnã strãmoºi comuni, o legãturã de sînge, adesea, trãsãturi comune de caracter, temperament ºi chiar de fizionomie. Tot atît de complexã e ºi categoria neamurilor, a etniilor. ªi ea presupune o comunitate de sînge, strãmoºi comuni, trãsãturi comune de caracter ºi temperamentale. ªi chiar ºi de fizionomie. Uºor deosebeºti un suedez get-beget de un sicilian get-beget.

Stereotipiile tradiþionale de reprezentare a diverselor neamuri nu trebuie dispreþuite. Neamþul e rece ºi tehnic, francezul - „bon viveur”, italianul – exuberant ºi muzical etc. Acestea sînt realitãþi care nu trebuie refuzate din grija de a fi corecþi politic (politico-ideologic, se spunea prin anii ‘50, în zona comunistã). Un neam, o etnie se constituie ºi îºi stabilizeazã trãsãturile morale ºi de fizionomie în multe secole.

Un neam e apt de a primi ºi a respecta o religie, o moralã. Neam (etnie), religie ºi moralã. Triada strîns legatã, în care afectarea unuia din termeni alieneazã ºi pe ceilalþi. Principiul domino-ului.

Triada aceasta e piatra de temelie a EXISTENÞEI unui NEAM. A supravieþuirii lui în storie. Prin erodarea, ignorarea, desfiinþarea ei, neamul va dispãrea. Un neam înfrînt la nivel moral e sortit pieirii. Neamul românesc e atacat acum sub toate cele trei aspecte. Urmarea: peste circa 70 de ani, numãrul românilor se va reduce cu mai mult de DOUÃ TREIMI. Dar... sã nu deznãdãjduim. Sã revenim la Biblie. Deznãdejea e un pãcat. Sf. Mare Prooroc Ilie a avut un moment de mare descurajare. ªi-a dorit chiar moartea. Marea majoritate a iudeilor recãzuse în idolatrie. Dar i s-a arãtat lui din cer cã mai existã ºapte mii de fideli ai monoteismului lui Moise. Sub 10% din numãrul iudeilor. ªi pe aceastã atît de restrînsã bazã, dreapta credinþã a acelor vremuri s-a refãcut ºi s-a continuat cu noua Lege a iubirii, cu CREªTINISMUL. Dar aceasta nu s-a întîmplat fãrã participarea Sf. Prooroc Ilie ºi a celor ºapte mii de credincioºi. Participare prin fidelitate, mãrturisire, propovãduire, dar ºi prin fapt concrete, fizice, cu ARMA ÎN MÎNÃ. Lucru întîmplat ºi mai tîrzuiu, în creºtinism: pãstarea ºi apãrarea, cu ARMA ÎN MÎINI, a ortodoxiei, a neamului. Vezi Sf. Împãrat Constantin, vezi Sf. ªtefan cel Mare al românilor ºi alþii.

A asista cu pasivitate ºi laºitate la deznaþionalizarea ºi exterminarea fraþilor de sînge ºi credinþã nu înseamnã bunãtate ºi toleranþã creºtinã, ci LAªITATE PÃGÎNÃ.

A-i cufunda în negura uitãrii (pentru a nu-i irita pe vecinii cotropitori) înseamnã a-i mai desfiinþa încã o datã.

E imposibil sã nu observãm cã morala ºi moravurile decurg direct din cultul religios majoritar al unei comunitãþi etnice, al unui neam. (va urma) LIVIU GÃGESCU

barbã, care duce cu el o coasã ºi o clepsidrã – n.tr.), copilul lui Jude cu Arabella, care apoi se sinucide. Sue îl pãrãseºte pe Jude, iar acesta se întoarce la Arabella, dar nu mai trãieºte mult. El moare la vîrsta de 30 de ani, pãstrînd în priviri colegiul la care voia cu disperare sã înveþe, dar care îl respinsese. Descoperindu-i cadavrul, Arabella decide sã aºtepte pînã în dimineaþa urmãtoare ca sã-i anunþe moartea, pentru a avea timp sã se mai bucure de o noapte la festival, împreunã cu prietenii lui Jude.

Istoricul cenzurii

Destinele dramatice a doi mari cîntãreþi ai României din perioada interbelicã: Cristian Vasile ºi Zavaidoc Cristian Vasile, interpretul celebrei melodii „Zaraza“, a iubit tangoul ºi femeile, dar nu a avut parte de prea multã dragoste. A cunoscut cele mai înalte culmi ale succesului ºi a cîºtigat mulþi bani în perioada interbelicã. A pierdut celebritatea sub comuniºti, pentru cã a refuzat sã se supunã rigorilor regimului. A murit în uitare ºi a cerut sã nu îi fie trecut numele pe cruce.

Cristian Vasile – ultimul trubadur al Bucureºtiului interbelic, interpretul celebrului tango „Zaraza”, este considerat Carlos Gardel al României. Bãrbatul ºarmant, intelectual ºi fermecãtor a fost cea mai ascultatã voce ºi idolul femeilor românce în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale. A cunoscut cele mai înalte culmi ale succesului, dar ºi cea mai joasã treaptã a decãderii în carierã, sub regimul comunist, de care s-a dezis, plãtind preþul pierderii celebritãþii. Deºi de numele sãu se leagã cel mai cunoscut tango din anii ’30 ºi una dintre cele mai frumoase legende de dragoste din folclorul românesc, viaþa realã a lui Cristian Vasile este mai puþin cunoscutã decît poveºtile create pe seama lui. Dupã majoritatea istoricilor, legenda Zarazei este purã ficþiune ºi þiganca focoasã „cu zîmbet de heruvim”, pentru care Cristian Vasile a cîntat celebrul tango, n-a existat niciodatã. Viaþa cîntãreþului, între mãrire ºi decãdere, amor înflãcãrat ºi dezamãgiri în iubire, bogãþie ºi sãrãcie, notorietate ºi uitare este cît se poate de realã.

A fost atras de muzicã din copilãrie S-a nãscut pe 8 mai 1908 la Brãila, fiind primul fiu al familiei Virginia ºi Gheorghe Vasile. Tatãl sãu era de profesie judecãtor. Pasiunea pentru muzicã s-a manifestat în cazul lui Cristian Vasile încã de la vîrsta copilãriei. Dus de pãrinþi în parc unde cînta orchestra, bãieþelul era fascinat de muzicã. „Cînd îl luau cu ei pe Cristian, acesta stãtea numai în preajma orchestrei, sorbindu-i cîntãrile. Asculta cu atenþie, urmãrea miºcãrile dirijorului ºi se minuna cum treceau melodiile pe la diferite instrumente. Acasã punea pe o mãsuþã din curte o mãturicã, pe care Virginia o folosea la periatul covoarelor ºi, alãturi, fãcãleþul de mãmãligã, apoi se aºeza pe scãunelul lui ºi începea concertul. Era un fel de om-orchestrã”, scrie muzicologul dr. Nicu Teodorescu în cartea „Ultimul trubadur” dedicatã vieþii lui Cristian Vasile. Se ºtia de pe atunci cã bãieþelul va ajunge un mare instrumentist, dirijor sau cîntãreþ. A rãmas orfan de tatã dupã primul rãzboi mondial. De creºterea ºi educaþia lui s-a ocupat mama lui,

Virginia. Ea l-a dus sã studieze vioara. Deºi promitea o carierã de violonist, Cristian Vasile a renunþat, pentru cã studiul viorii i s-a pãrut prea anevoios. Prefera canto ºi se evidenþiase deja la ºcoalã ca solist al corului. A urmat liceul „Nicolae Bãlcescu” din Brãila ºi s-a înscris la Conservatorul din Bucureºti. Tînãrul intenþiona sã ajungã solist de operã.

Sedus de viaþa Bucureºtiului interbelic, a abandonat Conservatorul Viaþa fascinantã a Bucureºtiului interbelic, restaurantele ºi grãdinile de varã, cu farmecul lor, ritmurile romanþelor ºi tangourilor în mare vogã în epocã au schimbat însã planurile tînãrului plecat din Brãila sã ajungã solist la Operã. A abandonat studiile la Conservator pentru a cînta muzicã uºoarã.

Noua carierã i-a adus rapid faimã ºi bani. Cristian Vasile a susþinut, însã, cã nu pentru bani ºi nici pentru faimã a ales sã cînte romanþe ºi tangouri, ci din „dragoste pentru cîntul vocal”. Numele sãu a ajuns în scurt timp unul dintre cele mai cunoscute din Bucureºti ºi calea cãtre succes i s-a deschis. „Îi ardeau ochii ºi-i ardea glasul cînd apãrea în public, dãruindu-se cîntecului cum numai puþini interpreþi ai acestui gen au fãcut-o. Avea o voce caldã, clarã, maleabilã, cu un uºor tremur în ea, al cãrei patetism exprima o întreagã epocã”, mai scrie muzicologul Nicu Teodorescu în cartea „Ultimul trubadur”.

Faimã ºi bani Odatã intrat în lumea spectacolelor, tînãrul Cristian Vasile a devenit cea mai ascultatã voce din Bucureºti ºi cel mai vînat bãrbat. Începutul n-a fost însã uºor. Pînã la primele contracte, Cristian Vasile a primit ºi refuzuri. „Acum vreo cîþiva ani, dupã ce cîntasem multã vreme la Rãcaru, m-am dus la directorul unei firme fonografice, propunîndu-i sã mã angajeze în exclusivitate, cu pretenþiuni nu prea mari. Nefiind prea cunoscut, cartea mea de vizitã nu putea sã spunã mare lucru acelui director. Fãrã sã m-asculte, m-a refuzat! De atunci a curs multã apã pe Dîmboviþã ºi reputaþia mea a crescut. Am înregistrat întîi la Berlin, pe plãci Odeon, în aprilie 1931: «Adieu mein kleiner Gardeofizzier - Adio, scumpa mea» ºi «Frag nicht warum ich weine Nu mãntreba», apoi multe plãci Columbia. Într-o zi am primit cîteva rînduri din partea aceluiaºi director pe care îl solicitasem eu odinioarã, rugîndu-mã sã mã duc sã iscãlesc un angajament cu el.

Oferta era frumoasã, dar eu nu uitasem primirea ce mi s-a fãcut prima datã”, povestea Cristian Vasile într-un interviu dat revistei „Magazinul”.

Celebrul tango „Zaraza” a fost înregistrat la Berlin, în 1931. Versurile melodiei cîntate de Cristian Vasile apaþineau lui Ion Pribeagu. Muzica era creaþia lui Benjamin Tagle Lara. Zaraza a ajuns cel mai popular tango din perioada interbelicã. Contractele au început sã curgã ºi, pentru cã vocea sa atrãgea mii de spectatori, proprietarii restaurantelor faimoase îl curtau cu sume importante de bani. Se spune cã, atunci cînd se muta de la un restaurant la altul, pierderile pentru patronul de la care pleca erau uriaºe, deoarece toatã clientela pleca dupã Vasile.

Cei mai cunoscuþi compozitori ai vremii îi scriau cîntece ºi în interpretarea inegalabilã a lui Cristian Vasile acestea deveneau hituri peste noapte. În perioada sa de glorie, aproape oricine cunoaºtea versurile unor ºlagãre precum: „În ochii tãi fermecãtori”, „Pe boltã, cînd apare Luna”, „Aprinde o þigarã” sau „Zaraza”.

Dezãmãgit în amor, Cristian Vasile nu era numai un interpret desãvîrºit, ci ºi un bãrbat frumos, cuceritor ºi foarte curtat. În perioada sa de glorie a fost idolul femeilor ºi a avut nenumãrate iubite. Nu a avut însã noroc în amor, pentru cã femeile de care se îndrãgostise au profitat de faima ºi banii lui. A cunoscut prima dezamãgire în amor odatã cu Francesca Frangula, o tînãrã din zona oraºului Roman. Cîntãreþul a crezut în iubirea ei sincerã, însã tînãra urmãrea doar banii lui. Francesca a divorþat de primul soþ ºi s-a mutat în casa lui Cristian Vasile.

Interpretul a înscris-o la Conservatorul de Artã Dramaticã, a ajutat-o în carierã ºi a luat-o de nevastã. Femeia i-a mîncat banii, în timp ce el a iubit-o sincer. Despre cîºtigurile financiare ale lui Cristian Vasile în perioada sa de glorie se spune cã ar fi fost colosale: „Cîºtiga într-o lunã cît un funcþionar diplomatic într-un an”.

Francesca n-a fost singura dezamãgire amoroasã din viaþa celebrului interpret. Cristian Vasile s-a îndrãgostit nebuneºte ºi de Mary Maud. I-a amenajat femeii pe care o iubea un adevãrat palat în casa sa din Bucureºti. I-a adus mobilã din strãinãtate ºi oglinzi de la Veneþia. Mary Maud nu a vrut însã decît banii muzicianului. Cînd ºi-a atins scopul, a rupt relaþia cu interpretul, iar acesta a fost atît de devastat, încît a încercat sã se sinucidã. L-a salvat mama sa, despre care se spune cã a fost singura femeie care l-a înþeles ºi l-a iubit cu adevãrat.

Bolnav de TBC În al II-lea rãzboi mondial, Cristian Vasile s-a înrolat pe front în echipele artistice. Dupã rãzboi s-a angajat la un mic restaurant din Bucureºti. Au început sã aparã primele semne ale problemelor de sãnãtate. Medicii i-au spus diagnosticul de TBC. A zãcut bolnav, în grija familiei, ºi a fost la un pas de moarte. „Marele Cristian Vasile, vedeta muzicii uºoare, cel din lumina reflectoarelor, aplaudat, bisat, aclamat, admirat, era nevoit sã trãiascã la pat. Murea cîte puþin în fiecare zi. Ros de boalã, se hrãnea doar cu amintirea unui trecut glorios. Deºi i se fãcuse recomandarea de a sta numai în poziþie orizontalã, era deseori gãsit stînd în fotoliu, cu ochii umeziþi.

Alteori, privea cu orele pe geam”, mai noteazã muzicologul Nicu Teodorescu în „Ultimul trubadur”.

Carierã rãpusã de comuniºti Cristian Vasile ºi-a revenit din boalã, însã nu s-a mai putut întoarce la cariera strãlucitã pe care o avusese, din cauza comuniºtilor. Se spune cã a

refuzat sã se supunã rigorilor impuse de activiºtii de partid ºi din acest motiv a fost aruncat într-un con de umbrã. N-a vrut sã cînte pentru Gheorghiu-Dej sau pentru Stalin ºi actele de rebeliune l-au costat. A plãtit preþul pierderii celebritãþii ºi al gloriei. Deºi i s-a propus sã plece din þarã, a preferat sã rãmînã în România, încercînd sã facã ceea ce ºtia mai bine: sã cînte. Dupã mai multe tentative de a organiza coruri ºi trupe muncitoreºti, celebrul Cristian Vasile, care umplea sãli pînã la refuz în Bucureºtiul interbelic, a ajuns sã munceascã pe ºantierul Întreprinderii Gaz Metan din Mediaº. O vreme a revenit în Bucureºti ca prezentator de programe la Circul de Stat ºi regizor la Teatrul de pãpuºi „Þãndãricã”. A cunoscut-o pe Rada Moldoveanu, femeia care îi va rãmîne alãturi pînã la finalul vieþii. S-au cãsãtorit ºi s-au mutat la Piatra-Neamþ, el ca regizor, iar Rada ca sufleur.

Vechile probleme de sãnãtate au reapãrut. Interpretul respira foarte greu, ajutat de un aparat care asigura inhalaþia cu alopent.

Mormînt fãrã cruce Pentru ameliorarea bolii, Cristian Vasile avea nevoie de un loc cu climã propice ºi, împreunã cu Rada, s-a mutat la Predeal. În ultimii ani ai vieþii, s-au stabilit la Sibiu. Pe lîngã boala de plãmîni, Cristian a mai suferit o paralizie a corzilor vocale ºi o boalã de inimã.

Celebrul interpret a murit în iunie 1974. Afectat de uitarea în care a cãzut în ultimii ani ai vieþii sale, se spune cã a cerut sã nu i se punã cruce inscripþionatã cu nume pe mormînt. Ultima sa dorinþã înainte de moarte a fost sã fie dat uitãrii ºi nimeni sã nu cunoascã povestea mãririi ºi decãderii lui.

Legenda Zarazei Mai cunoscutã decît destinul tragic al cîntãreþului Cristian Vasile este legenda „Zarazei”.

Veridicitatea poveºtii þigãncii frumoase pentru care Cristian Vasile s-ar fi rãzboit cu alt interpret celebru, Zavaidoc, este contestatã de mulþi istorici. Cristian Vasile a devenit personaj literar, în povestirea „Zaraza” de Mircea Cãrtãrescu din volumul „De ce iubim femeile”. Legenda spune cã celebrul interpret, în perioada sa de glorie, s-ar fi iubit nebuneºte cu Zaraza, o þigancã frumoasã din Bucureºti. Despre Zaraza se spune cã ar fi fost de o frumuseþe dumnezeiascã: cu pãr lung, brunet ºi buze mari ºi senzuale. Zaraza ar fi fost una dintre curtezanele de lux ale Micului Paris, care s-a îndrãgostit de Vasile cînd l-a auzit pentru prima datã cîntînd. „Cei din public, îmbogãþiþii ºi colaboraþioniºtii oraºului, putred de corupþi, pãreau sã fi uitat pînã ºi ei Sodoma josnicã ºi monotonã a vieþii lor. Unii tãceau, privind sticlos în faþa ochilor. Alþii duceau paharul alungit de ºampanie la gurã ºi beau din el mult mai mult decît de obicei.

Femeile, multe dintre ele tîrfe trecute prin ciur ºi darmon, plîngeau ca ºcolãriþele. Se surprinse ºi Zaraza lãcrimînd, ºi nu-ºi amintea s-o mai fi fãcut vreodatã”, scrie Mircea Cãrtãrescu în „De ce iubim femeile”. Zaraza a rãmas femeia lui Vasile timp de doi ani.

Frumoasa cãreia Vasile i-ar fi dedicat tangoul cu acelaºi nume i-a atras atenþia ºi lui Zavaidoc, un alt muzician cunoscut al vremurilor. Povestea de iubire dintre Vasile ºi Zaraza s-a încheiat brusc în octombrie 1946, într-o searã în care Zaraza pleacã sã cumpere tabac pentru iubitul ei ºi este ucisã de un þigan tocmit de Zavaidoc. A fost gãsitã a doua zi cu gîtul tãiat. Distrus de durere, Cristian Vasile a zãcut în beþie zile în ºir.

Legenda spune cã intepretul ar fi mîncat

cenuºa Zarazei cu linguriþa ºi ºi-ar fi turnat terebentinã pe gît, ca sã se omoare. N-a murit, însã iau fost afectat corzile vocale. Verdicitatea legendei Zarazei nu a fost confirmatã pînã acum. Celebrul tango, succesul lui Cristian Vasile ºi frumoasa legendã de dragoste au devenit de-a lungul anilor subiecte de roman ºi film. Sergiu Nicolaescu a transpus povestea Zarazei în filmul „Supravieþuitorul”.

Viaþa celebrului Cristian Vasile este subiectul romanului de succes „Zaraza”, scris de Andrei Ruse.

Drama marelui lãutar Zavaidoc Zavaidoc, celebrul lãutar din perioada interbelicã, a cîntat pe front în primul rãzboi mondial. În anii ’30, umplea pînã la refuz restaurantele bucureºtene ºi cîºtiga sume uriaºe. A refuzat sã fie tenor la Opera Românã ºi a preferat muzica lãutãreascã. A murit sãrac, orb ºi bolnav dupã al II-lea rãzboi mondial.

Zavaidoc a fost unul dintre cei mai celebri lãutari din perioada interbelicã. A cucerit publicul românesc cîntînd romanþe ºi muzicã popularã într-un stil inconfundabil. „Cînd cînta «Maria neichii, Marie»... ehe... plîngea lumea... ºi plîng ºi eu acum... Cînta multe cîntece: «De cînd ne-a aflat mulþimea», cînta ºi romanþe, cîntece de petrecere, cînta de toate... El încheia programul.

Ridica sala-n picioare. Era un bãrbat cuminte, la locul lui, iubit de public ºi de femei. Nu era înalt. Era arãtos”, spunea despre Zavaidoc Florea Voinicilã, violonist în taraful celebrului lãutar. Pe numele sãu real Marin Teodorescu, Zavaidoc s-a tras dintr-o familie de lãutari. Era fiul vestitului lãutar Tãnase Teodorescu ºi al Constandinei.

S-a nãscut la Piteºti, pe 8 martie 1869. Talentul de la pãrinþi l-au moºtenit nu doar el, ci ºi fratele Vasile ºi cele douã surori ale sale, Maria ºi Zoe. Zavaidoc a rãmas orfan în adolescenþã. Cînd avea 14-15 ani, tatãl sãu a murit ºi, deºi era cel mai mic dintre cei patru fraþi, lui i-a revenit sarcina de a asigura un venit familiei. În 1916, a plecat în armatã, iar doi ani mai tîrziu s-a înregimentat ca voluntar în primul rãzboi mondial.

Numele de „Zavaidoc” l-a cãpãtat în vreme de rãzboi.

L-a avut comandant pe Traian Moºoiu, un iubitor al cîntecelor populare româneºti. Cînd l-a auzit cîntînd, comandantul i-a spus „Zavaidoc”, dupã denumirea strãveche de „zavaidoacã”, adicã „nãbãdãioasã”. În primul rãzboi mondial, Zavaidoc a cîntat rãniþilor de pe frontul din Moldova, în echipa condusã de marele George Enescu.

Taraful fraþilor Zavaidoc a luat naºtere dupã rãzboi. Iniþial, trupa îl avea solist pe Zavaidoc, interpret la vioarã pe Vasile ºi la acordeon pe sora acestuia, Zoia. În trupã a intrat mai tîrziu ºi soþul Zoiei, grecul Tãnase Perlidius, care cînta la clarinet. Muzica

tarafului lui Zavaidoc a ajuns sã fie cunoscutã în toatã þara. Ani în ºir, Zavaidoc ºi fraþii lui au urcat pe cele mai importante scene de spectacole din þarã, umplînd pînã la refuz sãlile. Renumele tarafului a depãºit graniþele þãrii. În 1937, Zavaidoc a cîntat la Paris, fãcînd parte din delegaþia României la Expoziþia Universalã care reunea artiºti din toate þãrile.

A refuzat sã se facã tenor la Opera Românã În anii sãi de glorie, lui Zavaidoc i s-a propus sã fie solist de operã. Se spune cã Dumitru Mihãilescu Toscani, celebru tenor la Opera Românã, a încercat sã-l convingã pe Zavaidoc sã se facã tenor. Lãutarul a ales însã muzica, pe care o iubea cel mai mult, cea lãutãreascã ºi popularã. A dorit, însã, sã cînte în restaurantele Bucureºtiului interbelic, pentru cã aici cîºtiga enorm. Umplea restaurantele cu clienþi care rãmîneau la mese pînã dimineaþa numai pentru a-i asculta cîntecele. Patronii de restaurante se bãteau pe taraful lui Zavaidoc pentru cã prezenþa lãutarilor în local asigura clientelã. În zilele sale de glorie, Zavaidoc cîºtiga sume uriaºe ºi era extrem de mãrinimos. „Avea la Bucureºti trei maºini cu ºofer. Cît cînta, ºoferul stãtea la o masã ºi consuma orice, cã plãtea «tata». Avea milioane, dar era darnic. Cînd trecea gunoierul pe stradã, îl chema în casã, deschidea ºifonierul ºi-i spunea sã aleagã ce costum vrea! Le întreþinea ºi pe nepoatele sale, dar ajuta cu bani ºi studente de la Conservator”, povestea într-un interviu fiica lui Zavaidoc, Constanþa.

Curtat de femei Celebrul lãutar era foarte curtat de femei.

Zavaidoc s-a cãsãtorit la 43 de ani cu Constanþa, mai tînãrã decît el cu 15 ani. Ea i-a dãruit lãutarului trei copii: douã fete, Constanþa ºi Niculina, ºi un bãiat botezat Zavaidoc. La naºterea primului sãu copil, Zavaidoc a fost atît de fericit, încît a strãbãtut Piteºtiul de la un capãt la celãlalt într-o sanie plinã cu sticle de ºampanie, pentru a ciocni cu orice trecãtor.

Chiar ºi dupã cãsãtorie continua sã fie cãutat de admiratoare, acasã, la Piteºti. În 1943, a primit ordin de concentrare la o unitate din Tîrgoviºte. Aici s-a îndrãgostit de Tuca, o tînãrã frumoasã pentru care a fost la un pas de divorþ.

A murit sãrac ºi orb La bombardamentele din 1944, casa din Bucureºti a lui Zavaidoc a fost distrusã ºi s-a refugiat cu familia la Caracal. Noaptea cînta, iar ziua se ascundea de bombardamente în adãposturi. O vreme s-a mutat de la Caracal, apoi la Roºiorii de Vede, unde un patron de restaurant angajase special pentru el o orchestrã de 20 de oameni. Dupã rãzboi s-a mutat cu familia la Cîmpulung Muscel ºi mai apoi la Turnu Mãgurele. Fãrã casã ºi fãrã bani, afectat de moartea surorii sale Zoia, Zavaidoc s-a îmbolnãvit. A orbit, dupã ce tensiunea i-a ajuns la 28. ªi-a petrecut ultimele zile din viaþã la Spitalul „Filantropia” din Bucureºti. A murit la

Pag. a 14-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

R Rã ãz zb bo oii c co or ru up pþþiie eii Politichie ca la noi n-are nimeni (5) Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA) Cum ar reacþiona cei de la DNA, dacã un general ar refuza sã dea curs citaþiei ce i-a fost adresatã de Parchet, invocînd diverse regulamente militare, ori dacã un ziarist ar apela la articolul 30 al Constituþiei, care spune cã libertatea de exprimare a gîndurilor, a opiniilor sau a credinþelor ºi libertatea creaþiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sînt inviolabile? Fãcînd uz de unele decizii ale CSM, doamna Kövesi încearcã sã-ºi eludeze cu totul prezenþa de la întrunirea conspirativã din ziua de 6 decembrie 2009 ºi sã-ºi acopere atîtea alte pãcate pe care le-a sãvîrºit în fruntea DNA. Nu existã zid, fie el chinezesc ori berlinez, cu ajutorul cãruia fãrãdelegile sã poatã fi apãrate la infinit. ,,Adevãrul, spunea scriitorul ºi filozoful iluminist francez Charles Montesquieu, scapã ºi pãtrunde întotdeauna prin întunericul care îl înconjurã”. Aºa cum constata recent Comisia Helsinki pentru Drepturile Omului, a Congresului Statelor Unite, Laura Codruþa Kövesi vrea sã-ºi impunã puterea în afara cadrului constituþional. Politizarea Justiþiei, înþelegerile secrete între procurori ºi puterea executivã, ingerinþele SRI în procese ºi alte abuzuri care s-au sãvîrºit dupã paravanul luptei anticorupþie au fost definite ca un proces contradictoriu de înaltul for american, ale cãrui competenþã ºi autoritate nu pot fi puse la îndoialã de nimeni. În România - spunea, în cadrul comisiei amintite, Philip Stepehson, un remarcabil reprezentant al mediului de afaceri – lupta împotriva corupþiei în sine a fost coruptã. Aºadar, ceea ce nu ºtim noi despre Justiþia româneascã ne-o spun deschis strãinii, în dorinþa de a ne ajuta sã scãpãm de povara totalitarismului, nu doar în economie, ci ºi în viaþa politicã, în Justiþie ºi în alte domenii, încã nostalgice, încã nevralgice.

Preºedintele Iohannis nu trebuie sã se îmbete cu apã rece pentru faptul cã, în timpul vizitei în America, omologul sãu, Trump, l-a înconjurat cu atîta jovialitate ºi l-a gratulat diplomatic pentru lupta anticorupþie. ªeful Executivului american declara, cu acelaºi prilej, cã ºtie tot despre abuzurile procurorilor, cã metodele DNA sînt incompatibile cu standardele din majoritatea þãrilor democratice, ºtie despre defilarea arestaþilor în cãtuºe, despre transmiterea probelor din anchetele în derulare, cãtre ziarele obediente DNA. Americanii ºtiu cã Justiþia noastrã nu s-a lepãdat pe deplin de metodele comuniste, de atotputernicia procurorului comunist, a martorilor ºantajaþi, a asesorului care vorbeºte azi din umbrã, prin gura liderului de partid, de vînarea inculpaþilor de pe stradã ºi de atîtea alte racile. Înalta decoraþie pe care ºefa DNA a primit-o din partea autoritãþilor americane n-o poate ajuta sã-ºi amelioreze prestigiul grav avariat, mai cu seamã dupã istoria creatã în jurul Ordonanþei 13 ºi dupã

Cãmãtari. Recuperatori (60) CU CHITANÞE FISCALE Peste tot în lume, una dintre cele mai profitabile îndeletniciri ale reþelelor de crimã organizatã o reprezintã perceperea aºa-numitei taxe de protecþie. Bineînþeles cã excepþia de la regulã nu avea cum sã o constituie tocmai România, þara unde contribuabilii au deja ºpaga în sînge. ªi unde patronii, indiferent de dimensiunea afacerii pe care o conduc, sînt învãþaþi sã plãteascã mai întîi „ºmecheria“ ºi de-abia pe urmã sã se intereseze pe la secþiile financiare ce dãri mai au de achitat pe la stat. Dar, cel puþin de ceva timp, lucrurile par sã se fi schimbat radical, prea puþine mai fiind informaþiile care scapã dinspre autoritãþi cu privire la acest domeniu infracþional. Numai cã, în nici un caz asta nu poate însemna cã recuperatorii ar fi renunþat la încasarea taxelor mafiote. Atîta doar cã, pentru a se pune la adãpost de eventualele neplãceri cu organele în drept, au schimbat modalitatea de platã. În loc de plicuri cu bani cash, „protejaþii“ sînt obligaþi sã accepte contracte de prestãri servicii sau cu anumiþi furnizori.

Chiar dacã nu au excelat în combaterea acestui fenomen interlop, poliþiºtii patriei au reuºit, totuºi, de-a lungul anilor ºi unele arestãri mai mult sau mai puþin spectaculoase. De fiecare datã, recuperatorii ºantajiºti de duzinã au fost sãltaþi în urma unor flagranturi realizate cu ajutorul banilor marcaþi. Ceea ce ºi explicã, în bunã mãsurã, de ce toþi cei bãgaþi dupã gratii fac parte strict din umila tagmã a gãinarilor care terorizeazã copiii de liceu, fostele iubite credule sau, în cel mai bun caz,

recentele înregistrãri ale rechizitoriului trãznet, dezlãnþuit asupra subalternilor sãi, care i-a determinat pe unii sã renunþe la DNA. Ca românului sã nu-i priascã nici mãcar zilele de repaus, sã nu se poatã gîndi la vreun proiect personal ori de familie, dupã zarva strãzii de la începutul anului, iniþiatã ºi regizatã de Opoziþie, pe la mijlocul trimestrului doi a apãrut SIPA. Ce sã fie, ce sã fie, vreo nouã stafie? – se întrebau atîþia oameni naivi, care mai cred ºi astãzi cã Justiþia noastrã este o sfîntã prea curatã, care lucreazã în fiecare clipã cu legea-n mînã ºi împarte dreptatea dumnezeieºte. Misterul a dãinuit mult, dar pînã la urmã s-a dezlegat. SIPA a fost o structurã informativã a Ministerului Justiþiei, subordonatã guvernului. Acest Serviciu Secret fusese creat ca sã supravegheze îndeaproape comportamentul deþinuþilor care lucrau în cadrul celor cinci sucursale ale Regiei Autonome Multiproduct, înfiinþatã în 1991, pentru ca deþinuþii sã se califice în diverse meserii utile, în vederea reintegrãrii lor în societate, dupã ispãºirea pedepsei. (Regia amintitã realiza mobilier, diferite produse din lemn, construcþii metalice ºi îmbrãcãminte, aducînd venituri importante, cu ajutorul cãrora se finanþau diverse programe pentru cei aflaþi în detenþie.) Desfãºurarea activitãþii de cãtre deþinuþi, într-un mediu dificil de controlat a impus organizarea unei intense activitãþi informative, pentru obþinerea, prelucrarea, stocarea ºi valorificarea informaþiilor care priveau siguranþa naþionalã. În 2004, Guvernul Nãstase a desfiinþat SIPA, înlocuind-o cu o nouã structurã informativã – Direcþia Generalã de Protecþie ºi Anticorupþie, funcþionînd tot în cadrul Ministerului Justiþiei, cu aceleaºi sarcini: depistarea, prevenirea ºi înlãturarea acþiunilor îndreptate împotriva securitãþii naþionale, identificarea deþinuþilor care urmãreau sã organizeze acþiuni violente împotriva personalului administrativ, poliþiºtilor ºi magistraþilor, identificarea persoanelor din penitenciare suspectate cã ar avea legãturi cu organizaþii teroriste ºi a celor implicate în traficul de arme, de droguri ºi de fiinþe umane. Numai cã, dupã un timp, în dosarele secrete au început sã se adune date ºi despre personalul administrativ al penitenciarelor, precum ºi despre magistraþi. Cine a emis o asemenea idee criminalã, este greu de spus. Se bãnuieºte cã SRI, care nu ezitã sã-ºi bage nasul în treburile Parlamentului, ale Guvernului ºi ale altor insitituþii ale statului, nu putea sã scape din vedere DGPA, o adevãratã vacã de muls sub raport informativ. Mai mult, SRI ºi-a strecurat ofiþerii sãi în noua structurã a Ministerului Justiþiei.

Conþinînd date care constituiau secrete administrative ºi de stat, documentele din arhiva SIPA nu puteau sã fie cercetate fãrã respectarea regulilor legale. Dar, fostul ºi jalnicul ministru al Justiþiei, Monica Macovei, a dispus ca documentele din arhivã sã fie cercetate, fãrã respectarea legalitãþii. Ca urmare, noianul de dosare a fost rãsfoit de oricine a vrut. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

„boss“-ul cîte unui amãrãºtean de butic de la parterul blocului. În schimb, adevãraþii cãmãtari care au strîns averi greu ºi de calculat din triunghiul dãrii de bani cu împrumut, recuperarea lor ºi impunerea suplimentarã a unor taxe de protecþie, distrugînd concomitent atîtea destine cîte falimente au declanºat, nu prea au fost deranjaþi.

Decît, cel mult, pentru a li se reaminti cît se poate de respectuos sã mai ungã ºi domniile lor diversele „hiaturi“ pe care le au.

Astfel cã se explicã indiferenþa acestora faþã de acþiunile autoritãþilor. Molie, unul dintre membrii marcanþi ai cãmãtarilor bucureºteni, nu se sfieºte chiar sã declare cã „nu mai putem noi de flagranturile lor! Cã acum, ce-i drept, s-au mai împuþit lucrurile în ultima vreme, dar chiar dacã ar vrea sã ne facã Garda, nu prea are cum. Cã doar noi nu sîntem ca pîrliþii ãia de iau banii direct în mînã ºi poate aºa sã le facã mai uºor cheie. Dar noi avem contracte cu firmele astea de care avem grijã. Totul este cît se poate de legal. Ce treabã are poliþia cã unul care are cîrciumã ia roºiile de la noi, la preþul nostru? Cã i-am bãgat noi firma de furnizori pe gît, asta este cu totul altã poveste, cine o poate demonstra? Noi am fãcut o ofertã, le-am sugerat cã ar fi mai bine sã o accepte ºi aºa a ieºit afacerea, din care cîºtigã chiar toatã lumea. Pînã ºi Statul, cã doar se plãteºte impozitul legal pentru toate contractele astea pe care le semnãm prin avocaþi“.

Fiecare clan mafiot de pe cuprinsul Capitalei acþioneazã dupã propriile reguli în cartierul pe care îl controleazã. Iar cei care deruleazã afaceri în zona de influenþã a acestora, doar în cazul în care nu au un „spate“ mult prea sigur, nu fac greºeala sã nu cadã la învoialã cu cei care le cer taxã de protecþie. Mai ales cã,

Decãderea unui imperiu din beton ºi fier vechi În urmã cu doi ani, grupul Pieta, al omului de afaceri ieºean Constantin Comãnescu, anunþa intrarea în insolvenþã a firmelor Remat ºi ComBeton. De atunci, regele fierului vechi de la Iaºi a vîndut cîteva active importante, dar cele douã firme au în continuare datorii totale de peste 120 de milioane de lei.

Unul dintre cei mai cunoscuþi oameni de afaceri din Iaºi, Constantin Comãnescu, se confruntã de cîþiva ani cu probleme financiare la douã dintre cele mai importante firme din grupul Pieta. În urmã cu doi ani, Comãnescu a anunþat oficial cã firmele Remat, care se ocupã de colectarea fierului vechi, ºi Com-Beton, o societate de construcþii, sînt în insolvenþã din cauza incapacitãþii de platã a creditelor bancare. La acea datã, cele douã companii aveau în jur de 400 de obiective mobile ºi imobile, în zeci de puncte din þarã, cu o valoare de 48 de milioane de euro, cu TVA. „La data deschiderii procedurii de insolvenþã, creditorii bancari evaluaserã activele ipotecate ale celor douã societãþi la o valoare de piaþã de aproximativ 60.000.000 de euro. Ne menþinem poziþia prin care arãtãm cã nu am urmãrit ºi nu urmãrim ca aceste societãþi sã fie lichidate ºi dorim redresarea ºi continuarea activitãþii lor, iar starea actualã a acestora se datoreazã „forþãrii” de cãtre factori externi a executãrii silite rapide a acestor societãþi“, a punctat la acea datã Constantin Comãnescu. La doi ani distanþã, o parte din activele firmelor lui Comãnescu au fost vîndute sub preþul pieþei, dar datoriile au rãmas la un nivel foarte ridicat.

Potrivit datelor transmise cãtre Fisc, în 2016, datoriile totale de la Remat, una dintre cele mai vechi firme din Iaºi, erau de 83,5 milioane de lei.

Cifra de afaceri a fost de sub jumãtate de milion de lei, în timp ce pierderile au ajuns la 1,3 milioane de lei. Firma cu domeniu de activitate „recuperarea materialelor reciclabile sortate“ mai avea anul trecut 30 de salariaþi, o reducere drasticã faþã de 2012, cînd numãrul mediu de angajaþi a fost de 240. Afacerile Remat de la acea datã erau, de asemenea, pe val, cîºtigul net fiind de 2,5 milioane de lei la o cifrã de afaceri de peste 169 de milioane de lei. Pe de altã parte, Com-Beton, avea datorii totale de 37,9 milioane de lei. Cifra de afaceri era de puþin peste 630.000 de lei, iar profitul a fost de 662.000, cel mai probabil datoritã valorificãrilor de active. Firma de construcþii mai avea, la finele anului trecut, 28 de salariaþi, de zece ori mai puþin faþã de 2012, cînd compania raporta 211 angajaþi ºi o cifrã de afaceri de 42,5 milioane de lei.

SIMONA STANCIU

mai nou, aceasta înseamnã doar colaborarea cu o anumitã firmã de prestãri servicii sau alegerea ofertei unui furnizor de la care interlopii îºi scot, ulterior, partea lor.

Totul se deruleazã cît se poate de legal, eliberîndu-se pînã ºi chitanþe fiscale. Bineînþeles, asta doar dacã se cade, de la bun început, la învoialã. Dar chiar ºi atunci cînd patronii nu au de gînd sã se lase protejaþi de bunãvoie, recuperatorii reuºesc, în cele din urmã, dupã intimidãrile de rigoare, sã-ºi impunã propriile condiþii ale colaborãrii. Mai ales cînd protejatul a fost agãþat înainte cu un împrumut, fie el ºi unul simbolic. Cel puþin aºa susþine Bardã, unul dintre cei mai prolifici „perceptori“ interlopi: „Nu e loc de dat în bãrci cu noi. Orice ai deschide la noi în zonã, plãteºti. Uite, am avut acum unul de ºi-a fãcut o pizzerie, se spãrgea în figuri cã a fost prin Italia ºi e mare mafiot. îi mergea prãvãlia, cã le avea pe reþete, nimic de zis. Ne-am bãgat în seamã, bibelou de clienþi am fost, pînã cînd odatã i-am bãgat pe gît o datorie. Vreo douã sute de euro, cã n-avea schimbat sã dea la un furnizor. O nimica toatã, dar suficient sã-l bãgãm în ºedinþe. În fiecare searã ne duceam la el, ne aºezam la masã, plãteam consumaþia, dar fãceam aºa o þigãnealã ºi urlam sã ne dea datoria înapoi, cã nici dracu’ nu mai cãlca pe urmã pe acolo, în afarã de noi. ªi în nici o sãptãmînã a rãmas fraierul ãsta coclit fãrã clienþi. A cedat ºi ne-a întrebat cum sã ne înþelegem. Ca sã-l umilim ºi sã-l învãþãm minte, i-am adus un TIR plin cu tãrîþe gata fermentate, luate pe nimica de la þarã ºi l-am obligat sã le cumpere pe post de fãinã“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Pag. a 15-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Zeci de mii de þãrani ajunºi la disperare din cauza guvernului, îºi vînd animalele din gospodãrii!

Unul din semnele cele mai neliniºtitoare pentru agricultura unei þãri este cel legat de renunþarea la animalele din gospodãrie, dupã sute ºi mii de ani de practicare a acestei îndeletniciri de cãtre strãmoºii tãi.

Cînd iei o astfel de decizie, loveºti în nepoþii, copiii, pãrinþii, bunicii ºi strãmoºii tãi îndepãrtaþi. Pentru strãmoºi, dovedeºti o trãdare fãrã margini a unei meserii cel puþin seculare, la care tu renunþi. Pentru copii ºi nepoþi, care au fost pregãtiþi genetic pentru o astfel de meserie, înseamnã o reformatare socialã profundã a vieþii pe care le-o pregãteºti, aruncîndu-i în jungla dependenþei de un loc de muncã la stãpîn.

Ce motive au þãranii de la munte ºi deal sã-ºi lichideze gospodãria cu animale?

– Preþul de batjocurã pentru lapte, viþel, miel, purcel, ied etc.; – Interzicerea transportului animalelor la piaþã cu mijloacele proprii; – Restricþionarea accesului la vînzarea de lapte, brînzeturi, ouã în pieþe; – Normele draconice de biosecuritate în ferme; – Normele exagerate de mediu din ferme; – Normele anacronice sanitar-veterinare din ferme; – Obligativitatea ruperii unei file de comercializare la ieºire din curte cu un litru de lapte (deºi sînt impozitaþi pe norma de venit); – Furtul pãºunilor ºi fîneþelor prin concesiune de cãtre bãieþii deºtepþi din politicã; – Interzicerea accesului cu animalele în pãduri; – Distrugerea pajiºtilor de cãtre animalele sãlbatice (porci, mistreþi etc.); – Omorîrea cîinilor la stînã de cãtre vînãtori ºi personalul fondurilor de vînãtoare;

Trãdãtorii din politicã Motto: „Iubesc trãdarea, dar urãsc pe trãdãtori!“ Din vremuri imemoriale, dupã ce s-a desprins din primate, sau dupã ce, creat fiind de Dumnezeu, a fost alungat din Rai, omul a trebuit sã-ºi asigure existenþa, folosind bunurile aflate la îndemînã, iar cînd acestea au devenit insuficiente, el a fost nevoit sã modifice, în funcþie de nevoile traiului sãu zilnic ºi în scopul perpetuãrii speciei, natura înconjurãtoare. Aºa a trecut omenirea, într-un fel sau altul, prin Epoca de piatrã, Epoca bronzului ºi, mai tîrziu, prin Epoca fierului... ªi totuºi, care a fost materialul cel mai folositor ºi mai uºor de prelucrat, aliat, din abundenþã, în mai toate regiunile lumii? O analizã atentã ne dã rãspunsul rapid: lemnul, care s-a dovedit a fi bun pentru satisfacerea multora din nevoile traiului omenesc, cum ar fi: întreþinerea focului, construcþia de locuinþe, de sisteme de fortificaþii, de ambarcaþiuni de diferite tipuri etc. Nu se poate concepe dezvoltarea civilizaþiei umane fãrã contribuþia esenþialã a lemnului, sub diferitele lui forme de întrebuinþare. Numai cã, s-o gãsi el, lemnul, din abundenþã, mai peste tot, în lume, o fi el materialul de bazã utilizat, drept combustibil, în atîtea vetre, sau la obþinerea unor bunuri necesare omului, dar... el nu e uºor de prelucrat folosind doar duritatea pietrei, fie ea neºlefuitã sau ºlefuitã, a bronzului sau a fierului... A fost necesarã descoperirea „cozii de topor“, care, aºa cum ºtim, este fãcutã din lemn. ªi în felul acesta, cu ajutorul cozilor de topor, copacii au fost „sacrificaþi“.

Metaforic vorbind, tot aºa, cu ajutorul „cozilor de topor“ autohtone, în România, dupã evenimentele din decembrie 1989 s-a produs cel mai marc jaf al patrimoniului naþional. Astfel au apãrut peste noapte, din neant, ca prin minune, milionari în dolari sau în euro.

Bineînþeles cã acest lucru a fost posibil doar în cazul a cîtorva sute de „bãieþi deºtepþi“, cum le place lor sã se autodenumeascã... Deºtepþi ºi foarte „muncitori“, spre deosebire de marea masã a românilor, care e constituitã doar din niºte „leneºi“, niºte „proºti“ ºi care, mai ales, sînt „prea mulþi“... De aceea, politicienii de dupã 1989 ºi, mai cu seamã, cei care guverneazã azi þara ne îndeamnã pe noi, „prostimea“, sã strîngem cureaua ºi, dacã nu ne convine, sã emigrãm pe alte meleaguri. Cînd eram în activitate, am organizat, la nivel naþional, Tabere pentru tinerii cercetaºi ai României, unde au fost prezenþi ºi oaspeþi din întreaga lume. Atunci, mîndria mea naþionalã a fost profund rãnitã, auzindu-le, adeseori, remarca: „Frumoase meleaguri, pãcat cã sînt locuite!“.

Nu a existat domeniu în care averea Poporului Român sã fi scãpat de rapacitatea jefuitorilor, dar lovitura cea mai mare a fost datã patrimoniului sindical: jaf organizat ºi sãvîrºit de un grup de oameni, care s-a grãbit sã punã mîna pe el. Acea avere imensã, clãditã din cotizaþiile a peste 7 milioane de sindicaliºti, plãtite în decursul a mai bine de 4 decenii - fãrã nici un temei juridic, în baza unor

– Tratamentul umilitor de la APIA pentru accesul la subvenþii; – Furtul de subvenþie APIA prin cereri de platã frauduloase ale terenurilor þãranilor de cãtre terþi; – Obligativitatea întabulãrii pãmîntului pentru accesul la subvenþii din 2018; – Obligativitatea amenajamentului pastoral pentru accesul la subvenþii; – Canalizarea apelor de munte de cãtre investiþiile hidro ce lasã animalele fãrã apã în munte; – Jaful rezultat din defriºarea pãdurilor montane ce obligã urºii ºi lupii sã se apropie de sate, atacînd gospodãriile; – Investiþiile fotovoltaice ºi eoliene de pe pajiºti ce alungã animalele de pe habitatul lor normal; – Activitatea de braconaj prin care sînt omorîþi cîinii din ferme pe motiv cã deranjeazã vînatul; – Nerecunoaºterea statutului juridic ºi social al meseriei de oier, vãcar, porcar etc.; – Incapacitatea financiarã de extindere a fermei datoritã speculatorilor români ºi strãini ce acapareazã pãmînt; – Vîrsta înaintatã a þãranilor datoritã lipsei unui sistem de înlocuire cu tineri; – Alungarea din þarã a copiilor þãranilor; – Pensie neatractivã de cca. 100 de euro/ lunã dupã o viaþã în ploaie, vînt ºi ger; – Ducerea în derizoriu de cãtre orãºeni a noþiunii de þãran; – Dificultatea de a-ºi gãsi o soþie care sã vinã într-o fermã de animale, datoritã penibilitãþii muncii; Ce înseamnã un þãran fãrã animale în lumea satului (la munte sau la deal)?

– Un om dezorientat economic (capacitate redusã de reorientare profesionalã în mediul rural); – Un om dezorientat social (îºi pierde legãturile sociale structurante din viaþa lui); – Un om dezorientat cultural (va prelua orice culturã dominantã);

– Un om dezorientat politic (va alege ceea ce i se cere); – Un om fãrã pãmînt ce se comportã ca o frunzã în vînt (în lipsa animalului dispare motivaþia deþinerii pãmîntului); – Un om fãrã glie (distrugerea ataºamentului faþã de animal este echivalat cu ruperea legãturilor cu complexul agrocultural al gliei); – Un om fãrã de cunoaºtere socio-economicã (creºterea animalelor presupune o mare diversitate de cunoºtinþe complexe); – Un om fãrã identitate (vezi generaþia Sans Terre din Bolivia, Brazilia, Argentina); – Un om fãrã viziune (dispare capacitatea de proiecþie în timp); – Un om fãrã aºteptãri de la viaþã (ciclitatea biologicã a animalului condiþiona calendarul activitãþilor economice); – Un om debusolat (un om dezechilibrat sufleteºte ºi emoþional): – Un om pesimist (lipsit de perspectivã în viaþã); – Un om sãrac (material, intelectual, emoþional); – Un om om trist (transmite o imagine de milã); – Un om rãu (va scoate la suprafaþã toate frustrãrile vieþii); – Un om dispus la compromis (social, economic); – Un om fãrã meserie (busolã economicã perturbatã); – Un om fãrã mîndrie (pierderea animalului echivaleazã cu pierderea dreptului de ridicare a capului din pãmînt); – Un om fãrã pãlãrie (pãlãria, ca simbol al stratificãrii sociale în societatea ruralã: recunoaºerea socialã în lumea vãcarilor se face în funcþie de înãlþimea ºi simbolurile pãlãriei sau clopului - vezi Valea Chioarului); – Un om fãrã de chimir (ºerpar) ca simbol al stratificãrii sociale în societatea pãstoreascã: numãrul de curele (1-4) aratã gradul ierarhic în societatea oierilor; AVRAM FIÞIU, secretar general Federaþia Naþionalã de Agriculturã Ecologicã

înþelegeri arbitrare, ce reprezentau, în special, interesele liderilor de sindicat, a fost pur ºi simplu sfîºiatã. „Rãmãºiþele“ consistente rezultate din aceastã sfîrtecare au ajuns, ca prin minune, la principalii lideri de sindicat postdecembriºti: Bogdan Hossu, Dumitru Costin, Matei Brãtianu, Victor Ciorbea (jurist de meserie, fãrã comentarii), Marius Petcu, Pavel Todoran, Liviu Luca, Miron Mitrea, Iacob Baciu (cum mai pot aceºtia apãrea în faþa þãrii, vorbind, fiecare în parte, despre „românii mei“?).

Ne punem fireasca întrebare: ce fac organele abilitate ale statului pentru a împiedica aceastã spoliere sau, dupã caz, pentru a recupera bunurile furate? Evident, nimic. De ce? Pentru cã organele statului au fost ºi sînt conduse de politicieni, care aveau tot interesul ca în România sã nu existe o miºcare sindicalã omogenã, cu o putere economicã pe mãsurã, capabilã sã punã beþe în roate marilor lor „idealuri“ (îmbogãþirea personalã ºi a acoliþilor lor, aservirea intereselor naþionale marilor puteri mondiale, în schimbul perpetuãrii lor la guvernare ºi a asigurãrii imunitãþii, îndobitocirea, prin toate mijloacele, a majoritãþii românilor, pentru a o putea manipula, conform propriilor interese). Aºa au reuºit sã parvinã ciocoii sindicali: beneficiind de binecuvîntarea politicienilor ºi de complicitatea Puterii judecãtoreºti, a celei legislative ºi a celei executive. Degeaba a încercat o parte a mass-media - aºanumitã a patra putere în stat - sã demaºte fenomenul corupþiei din România. Este o luptã cu morile de vînt, o luptã fãrã finalitate.

Pînã cînd? Pînã cînd poporul „suveran“, mãturînd actuala clasã politicã de pe scena Istoriei, îi va pedepsi exemplar pe trãdãtori, pe hoþi ºi pe bandiþi. Pînã cînd, dupã o asemenea curãþenie, poporul nu-ºi va mai vinde suveranitatea unor politicieni corupþi ºi veroºi, care sã o ia de la capãt. Pentru aceasta, însã, este absolutã nevoie de unitate ºi solidaritate în jurul elitei intelectuale a þãrii ºi, dupã preluarea puterii din mîinile politicienilor corupþi, sã avem mare grijã ca, prin legi aspre ºi limpezi, sã împiedicãm, sub orice formã, reinstaurarea dictaturii politice, economice sau de orice naturã, care, astãzi, face ravagii în societatea româneascã. Numai aºa nu ne vor mai conduce inculþii, semidocþii, hoþii, trãdãtorii, sau indivizii care, de cele mai multe ori, înglobeazã toate aceste „calitãþi“ la un loc. Domnilor foºti ºi actuali guvernanþi, românii au reuºit sã clãdeascã un Imperiu imens, care a rezistat vreme de multe sute de ani, avînd grijã ca poporului sã nu-i lipseascã „pîinea ºi circul“. Voi, însã, ce-aþi fãcut, ºi ce continuaþi sã faceþi? Ne daþi pîine din ce în ce mai puþinã, fiindcã sînteþi mînaþi de o lãcomie nemãsuratã, însã ne oferiþi circ (de foarte slabã calitate), din abundenþã, mai cu seamã la televizor. În nemernicia voastrã, aþi distrus ºi fotbalul românesc, care a ajuns pe mîna unor ciocoi, în frunte cu Mircea Sandu ºi Miticã Dragomir (îi întrebãm pe aceºti doi domni: de ce echipa Steaua joacã pe unde apucã?).

Atenþie, domnilor guvernanþi! Fotbalul era ºi încã mai este „circul“, distracþia de bazã a românilor de rînd. Mafia

din fotbalul românesc ºi-a întins tentaculele, ca o adevãratã caracatiþã, pînã la vîrfurile Puterii. ªi în fotbal, la fel ca în toate domeniile, jaful sãvîrºit de cei care conduc destinele „sportului rege“, de mai bine de 20 de ani, a fost posibil din cauza poftei de îmbogãþire a chiar acelora aleºi sã-l apere. Reamintesc, însã, trãdãtorilor de tot soiul cã ei nu sînt iubiþi nici de cei pe care i-au trãdat, nici de aceia care au avut de cîºtigat prin trãdarea lor. Mai devreme sau mai tîrziu, rãsplata le va fi pe mãsurã. De asta puteþi fi siguri, ca de existenþa lui Dumnezeu!

Poate cã cea mai odioasã formã a trãdãrii este traseismul politic. Trãdarea - tot trãdare rãmîne. Iar cine a trãdat o datã, sigur va mai trãda. De aceea, trãdãtorii sînt atît de urîþi ºi de dispreþuiþi atît de cãtre cei trãdaþi, cît, mai ales, de oamenii pentru care au trãdat, indiferent de motivele invocate: patriotismul, stabilitatea politicã, insatisfacþiile personale, ura, orgoliul sau dorinþa de rãzbunare etc.

Analizaþi cu atenþie fiecare act de trãdare cunoscut ºi veþi vedea ce mizerie moralã, cîtã minciunã ºi cîtã degradare umanã se ascund în spatele argumentelor invocate. Aºa veþi descoperi cea mai abjectã justificare a politicienilor români care ºi-au fãcut un crez din a trece foarte uºor în tabãra adversã: cicã ar fi vorba de... contextul internaþional! Nu ei sînt de vinã, nu incompetenþa lor, nu lãcomia lor nelimitatã. Nu evaziunea fiscalã, ridicatã la rang de politicã de stat, nu ineficienþa calculatã a Justiþiei, ci „criza mondialã“ este de vinã pentru toate relele suferite de Poporul Român. ªi, culmea cinismului, cei care ne conduc au tupeul sã se laude cu mãsurile, inuman de împovãrãtoare, pe care le-au luat - invocînd austeritatea împotriva celor sãraci sau aflaþi la limita sãrãciei. Pãi, cum? Sã sufere ei, cei bogaþi ºi foarte bogaþi, din cauza unei banale crize mondiale? Ar fi o nedreptate la adresa acestor „oameni de bine“, care, nu-i aºa, ºi-au cîºtigat „prin muncã cinstitã“, în doar cîþiva ani, averi colosale!

Nu, sã plãteascã pentru crizã românii sãraci sau cei aliaþi în pragul sãrãciei, cã doar sînt leneºi, proºti ºi fãrã apãrare. Iar dacã nu le place, nu conteazã ce au ei de gînd sã voteze la viitoarele alegeri, pentru cã vor putea fi cumpãraþi cu bani puþini ºi, în ultimã instanþã, nu intereseazã cei care voteazã, ci aceia care numãrã voturile...

Dragi români, ca general în rezervã, vã recomand, cu toatã sinceritatea, sã nu vã vindeþi demnitatea ºi onoarea de cetãþeni ai acestei þãri pentru o sacoºã cu alimente, indiferent de culoarea ei, sau pentru alte foloase materiale de moment. ªi Iuda L-a trãdat pe Christos pentru 30 de arginþi. Sã ne prezentãm cu toþii la alegeri ºi sã votãm cele douã cuvinte sfinte ºi dragi, pentru care înaintaºii noºtri s-au jertfit pe cîmpurile de bãtãlie: România Mare.

Susþinerea Partidului România Mare este esenþialã, ea reprezintã salvarea noastrã. Aceasta este rugãmintea mea de general al Armatei Române: fiecare român cu drept de vot sã se mobilizeze ºi sã voteze în interesul familiei ºi poporului sãu. Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

Cu stimã ºi respect, General de brigadã DUMITRU MARCU

Pag. a 16-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT

ECONOMIE

România poate deveni atracþia culinarã a Europei în 2018, prin atestarea europeanã a 100 de alimente tradiþionale!

Ministerul Agriculturii a fãcut în ultima vreme un demers ce meritã toatã atenþia, la care eu ca un critic constant ºi constructiv al deciziilor MADR nu pot sã rãmîn indiferent. Astfel, MADR a realizat o analizã a potenþialului de atestare tradiþionalã europeanã a circa 300 de produse, din care a selecþionat 100 care meritã încurajate pentru începerea procedurilor de atestare europeanã.

Sînt vizate de acest demers: Telemea de Vaideeni, Telemea de Sibiu, Brînzã de burduf de Bran, Gem de rabarbãr, Brînzã de Gulianca, Salatã deltaicã cu icre de ºtiucã, Virºli de Hunedoara, Pîine de Pecica, Salam de Nãdlac, Salinate de Turda, Usturoi de Copãlãu, Ceapã de Pericei, ªuncã ardeleneascã, Varzã de Toboliu, Bere nemþeanã, Cobzã cu pãstrãv afumat de Valea Putnei, Covrig muscelean, Prune afumate de Sîmbureºti, Cîrnaþi olteneºti, Mere de Voineºti etc.

La ora actualã, România are înregistrate ca indicaþii geografice patru produse alimentare: Magiunul de

Angajaþii vor putea lucra legal de acasã Munca de acasã va fi legalã, a decis Guvernul, care a aprobat proiectul de lege privind munca la distanþã, ce îi va permite angajatului sã lucreze dintr-o locaþie pe care ºi-o alege singur.

Activitatea de tele-muncã (munca la distanþã), o transpunere a conceptului de „teleworking”, prevãzut în majoritatea statelor europene, va fi reglementatã ºi în România, stabileºte un proiect de lege aprobat de Guvern. Potrivit acestuia, o activitate care ar putea fi efectuatã în cadrul locului de muncã organizat de angajator va putea fi desfãºuratã de cãtre salariat ºi la distanþã de aceastã locaþie, folosind internetul sau smartphone-ul.

Desfãºurarea activitãþii în regim de tele-muncã de cãtre salariat va avea loc cel puþin o zi pe lunã ºi se poate extinde pe toatã perioada de lucru. Salariatul trebuie sã îºi exprime voluntar acordul cu munca de acasã, prin semnarea contractului individual de muncã sau a unui act adiþional, dupã caz. Angajatorul nu îi poate imputa sã lucreze de acasã. Cu toate acestea, angajatorul va avea un cuvînt de spus în privinþa locului de desfãºurare a activitãþii, el trebuind sã îºi dea acordul asupra acestuia. Asta ºi pentru cã el va trebui sã îi asigure salariatului toate condiþiile necesare pentru munca de acasã. În caz contrar, riscã amenzi usturãtoare care pot ajunge pînã la 10.000 de lei. De asemenea, angajatul trebuie sã îºi organizeze programul de lucru de comun acord cu angajatorul ºi nu va avea voie sã efectueze ore suplimentare. „Introducem un nou contract de muncã – telemunca. Este foarte apreciat, în special în þãrile foarte dezvoltate ºi cel mai mult în Japonia“, a spus Lia Olguþa Vasilescu, ministrul Muncii.

Ce avantaje aduce Proiectul va oferi avantaje, atît pentru salariat, cît ºi pentru angajator. Mai precis, pentru salariat, avantajele constau în eliminarea costurilor de bani ºi de timp cu

prune de Topoloveni (IGP), Salamul de Sibiu (IGP), Novac afumat din Þara Bîrsei (IGP), Telemea de Ibãneºti (DOP). Alte trei produse se aflã în analizã la Bruxelles, respectiv Cîrnaþi de Pleºcoi ((IGP), Scrumbie de Dunãrea afumatã (IGP) ºi Caºcaval de Sãveni (IGP). În vederea obþinerii de IGP-uri (de indicaþii geografice protejate) se aflã: Vinars Tîrnave, Vinars Segarcea, Vinars Murfatlar, Vinars Vaslui, Vinars Vrancea, Palincã, Horincã de Cãmîrzana, Þuica de Argeº, Þuica Zetea de Medieºu Aurit.

Dar, cum acesta este doar primul pas pentru o valorificare autenticã a tradiþiei româneºti, recomandãm MADR urmãtoarea strategie, pentru crearea, în 2018, anul Centenarului, a GASTRONOMIEI CENTENARULUI. Acest proiect, se poate desfãºura în cele 100 de localitãþi care au generat aceste demersuri de tradiþionalitate, cu un echilibru regional (Transilvania, Valahia/Muntenia ºi Moldova), echilibru de relief (munte, deal, cîmpie) respectiv unul tematic (oaie, vacã, pasãre, porc, grîu etc…) ºi ar putea avea urmãtoarea structurã: * Finanþarea în cele 100 de localitãþi a unui monument specific fiecãrui aliment (vezi Monumentul Cepei de la Pericei, Sãlaj). * Realizarea, în 2018, a unui festival gastronomic ºi agrocultural (55 de evenimente agroculturale/ localitate) în cele 100 de localiþãþi (55 de weekenduri); deplasarea de la ºi pînã la sediul angajatorului, precum ºi libertatea alegerii locului de muncã ºi valorificarea timpului de lucru, în vederea îmbunãtãþirii echilibrului între viaþa profesionalã ºi cea personalã. În ceea ce îl priveºte pe angajator, se vor reduce costurile administrative în vederea închirierii spaþiilor, cheltuielile cu utilitãþile, consumul de carburant, precum ºi parcul auto. Totodatã, vor creºte ºansele persoanelor cu dizabilitãþi pe piaþa muncii. Proiectul de act normativ urmeazã sã fie trimis Parlamentului, spre a fi supus dezbaterii ºi adoptãrii.

Opoziþia criticã mãsurile fiscale ale Guvernului Invitat la Adevãrul Live, preºedintele PNL, Ludovic Orban, a declarat cã „Guvernul a înnebunit complet”, introducînd unele mãsuri împotriva celor care muncesc, precizînd cã PNL a atacat ºi se gîndeºte sã atace la Curtea Constituþionalã unele dintre aceste mãsuri. „Pãrerea mea este cã Guvernul a înnebunit complet.

Au trecut la mãsuri antiliberale împotriva celor care muncesc. Au introdus impozitul pe cifra de afaceri, taxa de solidaritate, contul special pentru plata TVA, majorarea salariului la 2.000 de lei. Multe mãsuri nu au fost adoptate ºi aplicate datoritã reacþiei energice a PNL, a societãþii civile, a mediului de afaceri“, a spus Orban. Dintre mãsurile enumerate mai sus, numai contul special pentru plata TVA mai este în discuþie, la restul renunþîndu-se.

Liderul PNL a criticat ºi creºterea accizelor la combustibil, pe care Guvernul o are în plan, spunînd cã „prin mãsura pe care o iau nu fac decît sã aducã acciza la nivelul la care era pînã la 1 ianuarie“. „Este o mãsurã prosteascã. Ei recunosc cã a crescut volumul de vînzãri, dar încãsarile de accize nu au crescut. De ce?

Nu au fost colectate. Ceea ce înseamnã cã s-a dat liber la evaziune, mai ales pentru firmele clientelare“, a declarat Orban. Potrivit lui, în programul de guvernare nu se vorbeºte de creºterea accizei la combustibil.

POLITICÃ

* Realizarea unui concurs de degustare cu participarea a 100.000 de elevi în cele 100 de localitãþi (1.000 de elevi/localitate) care sã fie inclus în Cartea Recordurilor Guiness Book; * Finanþarea a 100 de filme documentare de marketing (titrate în minimum 3 limbi) pentru cele 100 de alimente tradiþionale (strategie de storytelling), urmatã de finaþarea unei campanii de promovare internaþionalã pe reþele sociale; * Autorizarea a 10.000 de case þãrãneºti în cele 100 de localitãþi (autorizarea a 100 de case þãrãneºti/pe localitate, în regim de camere de închiriat) pentru primirea turiºtilor; * Conectarea turisticã a celor 100 de localtãþi într-un Circuit Turistic Tematic Naþional (Istoric, Agrocultural) ºi negocierea ofertei cu marii tur operatori români ºi strãini; * Iniþierea de cãtre Consiiile Judeþene a proiectelor de Gastronomie Tradiþionalã Judeþeanã pe o structurã similarã cu cea naþionalã prezentatã mai sus (gen Gastronomie Tradiþionalã Bucovineanã, Gastronomie Tradiþionalã Nemþeanã, Gastronomie Tradiþionalã Vîlceanã; Gastronomie Tradiþionalã Gorjanã; Gastronomie Tradiþionalã Buzoianã, Gastronomie Tradiþionalã Sãlãjanã, Gastronomie Tradiþionalã Clujanã, Gastronomie Tradiþionalã Bistriþeanã, Gastronomie Tradiþionalã Maramureºanã etc…)

Printr-un astfel de proiect se poate viza atragerea în cele 100 de localitãþi, timp de 55 de weekenduri, a unui numãr de 25.000 de turiºti/localitate (cca. 500 de turiºti/weekend), ceea ce reprezintã un numãr total de circa 2,5 milioane de turiºti în cele 100 de localitãþi timp de 55 de weekenduri.

O astfel de abordare de marketing ar da o speranþã adevãratã þãranului român, care sã îl motiveze sã menþinã tradiþia ºi sã punã în valoare, din punct de vedere gastronomic, capitalul social de cunoºtiinþe culinare tradiþionale, acumulat din moºi strãmoºi.

AVRAM FIÞIU, secretar general al Federaþiei Naþionale de Agriculturã Ecologicã Orban a mai spus cã vor fi grave consecinþele reintroducerii supraacizei. „La fiecare serviciu furnizat va fi o creºtere. Va reduce competitivitatea produselor româneºti. Nu vor obþine nici un ban în plus, vã spun.

Ei îºi dau seama cã nu pot plãti toate pomenile date sau toate salariile promise. Prima ºmecherie este creºterea inflaþiei. Se erodeazã puterea de cumpãrare, cresc fictiv veniturile la bugetul de stat“, a declarat ºeful PNL.

Contul separat de TVA, „o aberaþie” Despre contul separat de TVA, liderul PNL susþine cã „e o aberaþie”, deoarece Marea Britanie încearcã sã introducã de mai mult timp ºi încã nu e introdus, iar în Italia funcþioneazã numai la firmele care au contracte cu statul, adicã pe contractele de achiziþii publice. „Noi sîntem primii care vrem sã introducem pe scarã naþionalã aceastã mãsurã stupidã, care e ºi la limita Constituþiei. Ne gîndim sã o atacãm la CCR. Ce spun ei în expunerea de motive: nu sîntem capabili sã colectãm TVA-ul. Avem cea mai mare evaziune la TVA din Europa”. El i-a numit pe guvernanþi „tîmpiþi”, spunînd cã ei sînt de vinã cã nu sînt în stare sã colecteze TVA-ul, nu firmele.

Ce a realizat PNL O mãsurã luatã de PNL pînã în prezent, rãspuns la mãsurile guvernului, a fost sesizarea la Curtea Constituþionalã a ordonanþei prin care angajatorii sînt obligaþi sã plãteascã taxe integrale chiar dacã au angajaþi part-time. „Aºteptãm sã se întoarcã Avocatul Poporului. Avem cinci argumente beton. Nu se poate sã nu vadã domnul Ciorbea, chiar dacã are ochelari.

Am avut reacþii pe orice fel de prostie a Guvernului“, a mai declarat Orban. El susþine însã cã nu poate ataca la CCR creºterea accizei. „O sã încercãm sã-i convingem pe parlamentarii care nu sînt în PSD sã voteze împotrivã. Acum, PSD ºi ALDE au un singur vot peste majoritatea absolutã. Pe ei îi ajutã minoritãþile ºi UDMR. O sã încercãm sã ne adresãm fiecãrui parlamentar în parte“, a spus el.

ELENA DEACU

Pag. a 17-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Jocul Coreei de Nord cu rachetele nucleare pare unul cîºtigãtor O rachetã balisticã întercontinentalã (ICBM) modernã are o razã de acþiune de aproximativ 10.400 km, distanþã pe care o parcurge în 30-35 de minute. În primãvara ºi vara lui 2017, Coreea de Nord a efectuat aproximativ 10 teste cu rachete balistice cu razã lungã de acþiune. Pe 4 iulie 2017, racheta Hwasong-14 a urcat la altitudinea de 3.725 km ºi a cãzut în mare, în apropierea Japoniei, parcurgînd 998 km, în 39 de minute. Cum tangenta este înãlþimea atinsã împãrþitã la distanþa parcursã, rezultã cã unghiul de urcare imprimat rachetei a fost cît mai apropiat de verticalã (aproape 90 de grade).

Experþii au estimat energia dezvoltatã de treptele rachetei ºi au calculat cã urmînd o altã traiectorie, la un unghi de 60 de grade, racheta putea sã parcurgã o distanþã de peste 6.700 km. ªi cã micºorînd unghiul la 45 de grade, ar putea lovi oraºele americane Los Angeles, Denver sau Chicago. Aºadar, Coreea de nord pare sã dispunã de ICBM capabile sã loveascã teritoriul SUA. Singura întrebare care rãmîne este dacã Coreea de Nord are ºi focoase nucleare miniaturizate, cu care sã echipeze aceste rachete?

Rãspunsul vine de la Jeffrey Lewis, expert în strategii nucleare ºi neprolife-

rarea armamentului nuclear, care face o analizã pe aceastã temã: The Game Is Over and North Korea Has Won (Jocul s-a terminat ºi Coreea de Nord a învins), în numãrul din 9 august 2017 al revistei „Foreign Policy“. Opinia sa este aceea cã, pînã acum, cele cinci teste nucleare efectuate în 2006, 2009, 2013 ºi 2016 de Coreea de Nord, au fost greºit interpretate de comunitatea internaþionalã, considerîndu-le în totalitate eºuate.

Dupã primelele douã teste nucleare, imediat s-a concluzionat cã nord-coreenii nu s-ar descurca la fabricarea focoaselor nucleare. Pentru cã, în realitate, rezultatele aparent slabe ale testelor nu s-au datorat incompetenþei, ci ambiþiei de a testa din prima dispozitive nucleare avansate, miniaturizate ºi compacte, create special pentru a fi montate pe rachetele lor. Din acest motiv, nordcoreenii au folosit la toate cele cinci teste cantitãþi mai mici de material de fisiune (2-4 kg plutoniu) decît se aºteptau experþii internaþionali. În mod deliberat, Coreea de Nord a mai pus ºi experþii internaþionali pe o pistã greºitã, construind un poligon de testare în tunele sãpate la baza unui masiv muntos pentru a ascunde dimensiunile exploziilor

Operaþie de desant aeropurtat a armatei siriene împotriva ISIS (1) În noaptea de 11 spre 12 august 2017, armata sirianã a executat o operaþie complexã, de cercetare prin luptã.

Patru grupe din unitatea Tigrii (forþe pentru operaþiuni speciale) au fost desantate aerian, la 21 km în spatele liniilor ISIS, la graniþa dintre provinciile Homs ºi Raqqah. Desantul, format din 50 de militari, a fost îmbarcat pe patru elicoptere de transport Mi-8/17, fiind debarcat în apropierea comunelor Bi’r Rumaylan, Khirbat Mukman, Kadir ºi a orãºelului Al-Qadir.

Echipajele elicopterelor Mi-8/17 au fost dotate cu aparaturã de vedere pe timp de noapte, iar traiectul a ocolit localitãþile ºi cãile de comunicaþii, zburîndu-se într-o zonã de deºert.

Pe 5 august, armata sirianã eliberase oraºul Sukhnah, iar operaþia de desant a Tigrilor s-a desfãºurat la circa 40 km nord de Sukhnah. Scopul urmãrit de armata sirianã a fost acela de a se elibera cît mai mult teren pentru a permite joncþiunea celor douã dispozitive de luptã, cel din nord ºi cel din sud, tãind în douã dispozitivul ISIS din centrul Siriei.

nucleare. Unele dintre „eºecuri” ar putea sã nu fi fost deloc eºecuri, iar coreenii par sã fi fãcut paºi enormi, succesele lor fiind mai mari decît s-a aºteptat Occidentul. Între timp, prin reactorul sãu din Yongbyon, Coreea de Nord ºi-a mãrit rezerva de material de fisiune ºi coreenii sînt capabili sã producã alte focoase nucleare.

Ca o recunoaºtere a acestei realitãþi, pe 28 iulie 2017, „Washington Post” publica, preluînd surse din Defense Intelligence Agency (DIA), una din agenþiile de informaþii ale Pentagonului, cã „Coreea de Nord a produs arme nucleare destinate rachetelor balistice, inclusiv celor din clasa ICBM, capabile sã loveascã Statele Unite”. Anterior, apãruse o evaluare, care estima cã Coreea de Nord ar avea deja 60 de arme nucleare.

Concluzia lui Jeffrey Lewis este aceea cã în dosarul nord-coreean s-a pierdut timp preþios ºi cã fereastra de oportunitate pentru denuclearizarea Coreei de Nord, prin diplomaþie sau prin forþã, s-a închis.

Donald Trump se poate vãita cît vrea el, însã astãzi trãim într-o lume în care puterea Statelor Unite devine mai puþin relevantã ca oricînd. Singura soluþie este cea propusã de Coreea de Nord, adicã discuþii sincere bazate pe ridicarea sancþiunilor ºi tratarea ei de pe picior de egalitate. Celelalte opþiuni sînt de-a dreptul hazardate, pentru cã nu existã garanþia cã

Pentru protecþia elicopterelor de transport împotriva avioanelor coaliþiei anti-Stat Islamic, conduse de SUA, douã avioane Su-35 ruseºti au asigurat protecþia lor, într-o zonã de serviciu în aer, la sud de oraºul Raqqah. În acea perioadã de timp, de pe baza aerianã ruseascã din Latakia a operat un avion A-50 AWACS care a monitorizat din aer întreg traficul militar din Siria, sudul Turciei, nord-vestul Irakului ºi nordul Iordaniei. Tot ca misiune de asigurare de luptã, au fost trimise cu 6 ore înainte douã avioane ruseºti de cercetare fãrã pilot, acestea evoluînd la mare înãlþime. Avioanele fãrã pilot au monitorizat dispozitivele ISIS vizate de a fi neutralizate, urmãrind, totodatã, procedura de aterizare/decolare a formaþiilor de elicoptere, în raioanele de desantare, precum apropierea în secret a militarilor sirieni de obiectivele ISIS, atacarea lor ºi rezultatele obþinute.

Pentru executarea acestei misiuni au fost aleºi militarii din unitatea Tigrii, care au participat, la începutul lunii martie 2017, la operaþiunea de eliberare a oraºului Palmyra. Ei au acþionat atunci în cadrul grupelor de asalt mixte, alãturi de militarii Spetsnaz (forþe pentru operaþiuni speciale ale Federaþiei Ruse). Iniþial, în 2014, antrenarea Tigrilor a fost începutã de instructorii Hezbollahului libanez, dupã experienþa de luptã cãpãtatã

Efectul Rogozin: lungul drum al Rusiei de la violenþã ºi infatuare la decenþã pe Prut ºi pe Nistru (2) De dragul Rusiei, Dodon a renunþat la finanþarea americanã pentru pregãtirea Armatei Naþionale Tot în acelaºi spaþiu, se mai adaugã un element, cel relativ la Apãrarea Republicii Moldova. Nici astãzi nu existã un ministru al Apãrãrii în funcþie, iar Igor Dodon pune pe acest pas interdicþia participãrii trupelor Armatei Republicii Moldova la exerciþii internaþionale peste hotare, pe absenþa unui Ministru al Apãrãrii. Chiar ºi pierderea finanþãrii americane pentru Armata Naþionalã – altfel motiv de sancþiune de Înaltã Trãdare, într-un stat serios – este legatã de aceastã neparticipare, deºi vorbim despre o sumã egalã cu jumãtate din bugetul pentru Armatã. De altfel, ºi aici, Igor Dodon este Preºedinte, Comandantul Suprem al Armatei, dar nu cel care decide politicile de Apãrare sau Securitate ale statului. Aceste atribuþii revin, în Constituþia Republicii Moldova, tot majoritãþii. Momentul Rogozin este un declanºator de neevitat. În acest sens,

clarificarea este obligatorie ºi nu mai poate întîrzia. Incoerenþa politicã în domeniul orientãrii strategice, politicii externe, de securitate ºi apãrare, precum ºi absenþa unei subordonãri constituþionale clar notate între preºedinte ºi Parlament pe temele pe care este chemat sã reprezinte Republica Moldova, nu mai e posibilã. Iar astãzi momentul Rogozin este un declanºator de neevitat.

Nevoia de clarificare a actorului responsabil ºi decident constituþional pentru coeziunea reprezentãrii externe (1) Astfel cã mã aºtept la douã demersuri ale majoritãþii responsabilã constituþional: numirea unui Ministru al Apãrãrii Naþionale – nu prin tîrg ºi negociere cu Preºedintele, ci reprezentînd orientarea pro-occidentalã ºi demnã, clamatã de aceastã majoritate – ºi readucerea preºedintelui Republicii Moldova în limitele atribuþiilor sale constituþionale. (va urma) IULIAN CHIFU

Dupã 64 de ani de domnie, Regina Elisabeta a Marii Britanii (90 de ani) a anunþat cã a venit momentul în care sã se gîndeascã la un urmaº la tronul britanic ºi, þinînd cont de pãrerea supuºilor sãi, a decis sã-l desemneze ca succesor pe Prinþul William, nepotul ei mai mare. absolut toate rachetele nord-coreene vor fi interceptate ºi distruse. Pot fi interceptate majoritatea ºi scapã cîteva, adicã se salveazã New Yorul ºi Seulul, dar sînt distruse Los Angeles ºi Tokio. Aceastã soluþie nu este una convenabilã.

în tactici asimetrice ºi de gherilã urbanã, împotriva armatei israeliene. De la sfîrºitul lui 2015, Tigrii au avut instructori ruºi, de la care au deprins tehnici de luptã pe timp de noapte.

Tigrii sînt echipaþi cu uniforme de camuflaj ignifug tip MultiCam, cãºti de protecþie balisticã ruseºti de tip 6B47, cu vizor termal 1PN139, dispozitiv de ochire 1-P88-2, aparaturã de vedere pe timp de noapte ºi veste anti-glonþ. Tigrii sînt dotaþi cu arma ruseascã cu amortizor AK-74M, prevãzutã cu lunetã ºi telemetru laser (Alpha 7115) ºi adaptatã pentru aruncãtor de grenade automat AGS-30. Grupul de comando Tigri mai dispune de mitraliera Pecheneg, puºca cu lunetã Orsis T5000 ºi KSVK (de calibrul 12,7 mm) care penetreazã blindate ºi zidurile clãdirilor, lansatoarele antitanc portabile RPG -29 sau rachetele antitanc ruseºti Metis-M sau Kornet. Prin intermediul echipamentelor ruseºti primite, fiecare comandant de grupã comando poate transmite, via satelit, imagini în infra-roºu ale dispozitivelor ISIS ºi poate recepþiona, tot via satelit, imagini transmise de avioanele de cercetare fãrã pilot ruseºti, ale aceloraºi dispozitive ISIS. (va urma) (D.V.)

O revoltã de-o varã (3) Tot ce aºteptau revoluþionarii era un semn de la liderii bolºevici, de la Lenin.

Aceºtia însã aproape cã nu mai existau. Iritaþi ºi din cauza ploii care se abãtuse deasupra Petrogradului, cîþiva marinari au pãtruns în palat ºi l-au arestat pe liderul eser, ministrul Cernov. Ei voiau sã dea toatã puterea sovietelor, aºa cum se striga mereu, ºi sovietele nu voiau. Iar pentru asta îl þineau ostatic pe Cernov. Între timp, a intervenit Troþki ºi le-a cerut marinarilor sã îl elibereze pe politician. Iar ultima parte a zilei a vãzut desfãºurarea unor scene amatoriceºti de teatru ale revoltei.

Tîrziu, cînd multã lume se resemnase deja cu gîndul cã lovitura de stat a eºuat lamentabil, Regimentul 176 din Krasnoe Selo a sosit în capitalã. Veneau ºi ei sã ia parte la marele eveniment istoric de preluare a puterii, dar la Petrograd nu era nimic de vãzut. Seara s-a încheiat cu un grup de muncitori care au pãtruns în Palatul Taurida pentru a le cere explicaþii membrilor Sovietului. Explicaþii nu au primit, în schimb au fost primii care au intrat în posesia unui ordin care spunea cã protestatarii trebuie sã se întoarcã la casele lor, altfel vor fi arestaþi drept trãdãtori ai revoluþiei. ªi, ca o ultimã scenã-simbol, marinarii din Kronstadt au ocupat fortãreaþa pãrãsitã „Petru ºi Pavel”, dormind în celulele goale, bîntuite de trecutul þarist.

Vãzînd cã pericolul a trecut, Guvernul Provizoriu ºi-a fãcut din nou apariþia: era momentul sã porneascã o vînãtoare de bolºevici. Încã din seara de 4 iulie, ministrul de Justiþie, Pereverzev, începuse sã împrãºtie vestea cã bolºevicii lucreazã pentru germani. Aºa cã bolºevicii ºi-au pierdut sprijinul soldaþilor, iar regimentele au început sã se întoarcã în slujba Guvernului. (va urma)

ANA-MARIA ªCHIOPU

Pag. a 18-a – 25 august 2017

Universalitatea bunelor maniere (22) Conducãtorii auto (2) Este evident cã, fiind ºoferi, trebuie sã respectãm semnele de circulaþie, pentru binele nostru ºi al celorlalþi utilizatori ai ºoselei. Limitele de vitezã nu trebuie încãlcate, nu circulãm cu o vitezã prea micã, dar nici prea mare.

Vom pãstra distanþa minimã faþã de vehiculul din faþã, vom folosi luminile cînd circumstanþele o cer ºi vom cãlãtori cu centura de siguranþã bine fixatã. În plus, în cazul în care cãlãtorim însoþiþi, ne vom asigura cã ºi ceilalþi ocupanþi ai vehiculului ºi-au pus centurile.

Pe lîngã limitele impuse de ºoseaua pe care circulãm ºi de normele generale de siguranþã a vieþii, sîntem obligaþi sã ne comportãm civilizat la volan. Nu trebuie sã golim scrumiera pe fereastrã, nici sã aruncãm alte gunoaie.

Trebuie sã arãtãm respect celorlalþi ºoferi care circulã la fel ca ºi noi. Nu vom lua locul altui conducãtor care a semnalizat cã va parca maºina. Cînd oprim maºina sau cînd trebuie sã deschidem o portierã, ne vom uita înainte de a o face, pentru a nu lovi pe cineva care, în acel moment, trece pe trotuar.

Dintr-un motiv ciudat, multe persoane dezvãluie o personalitate agresivã cînd conduc. Gesturi, insulte adresate celorlalþi. Evitaþi astfel de manifestãri, ele nu sînt un semn cã dominaþi maºina ºi nu dovedesc

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (36) 25 decembrie 1998 (1) De Crãciun Lui Andrei D. Mã chinuie gîndul ºi dorul de tine În noaptea de Crãciun, pînã spre ziuã ªi eu mai sper sã vii, sã fii cu mine?

Tu eºti acuma singur pe acasã, Aºa mi-ai spus chiar azi la telefon, ªi noaptea sfîntã poate þi-e Mireasã ªi poate te alinã, cînd nu mai speri la mine.

Stau singurã cu tine-n gînd, acasã!

Aº vrea sã fiu mãcar un pic cu tine Sã depãnãm atîtea amintiri comune.

Sã ne-amintim cum mã iubeai pe mine. ªi sã privim tãcînd cãtre trecut, Privind ºi în prezent, ºi viitor, ce ne e dat ªi dacã ne e dat. Rãbdarea e o cale de urmat.

Cînd n-ai rãbdare, ºi inima îþi cere, E drept sã-i ceri Domnului mãcar o mîngîiere?

MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI

Vinland sau þara viþei-de-vie (5) Precizarea fãcutã de Nicolas de Thingeyre în cartea sa esenþial ºtiinþificã nu poate fi înlãturatã pentru o ipotezã fabricatã ulterior pe baza datelor astronomice nesigure conform cãrora Vinland s-ar fi aflat la ºapte mii de kilometri de Groenlanda. Normanzii n-aveau motive sã coboare pînã la douãzeci ºi ºapte de grade latitudine nordicã, unde n-au ajuns niciodatã, chiar în Atlanticul estic pe care-l strãbãteau totuºi în mod curent. De aceea, nu vedem de ce vikingii ar fi fãcut o cãlãtorie inutilã ºi aventuroasã pe mai mult de cincisprezece grade latitudine, adicã distanþa între Marea Mînecii ºi Africa occidentalã, dacã lîngã Massachusetts gãseau tot ce-ºi doreau: pãduri, pãºuni, animale ºi chiar struguri. Cu atît mai mult cu cît povestirile istorice, citînd animalele din Vinland, nu menþioneazã decît specii care aparþin regiunilor temperate din emisfera nordicã: somoni, raþe sãlbatice, animale cu blanã, îndeosebi jderi (ºi nu zebeline, cum s-a spus, pentru cã nu existau decît în nordul Asiei).

Reuter depãºeºte aceastã dificultate susþinînd cã somonii, raþele ºi animalele cu blanã din saga sînt doar pãstrãvi asemãnãtori cu somonii, pescãruºi ºi vulpi cenuºii, specii care existã în Florida. Dar cum oare ar fi oferit autohtonii din Vinland vikingilor blãnuri asemãnãtoare cu acelea ale vulpilor cenuºii din Florida? Fiii nor-

ROMÂNIA MARE“

îndemînare în conducere, dupã cum nici viteza nu aratã acest lucru, aºa cum cred unii.

Dacã dvs. sînteþi cel care ºofeazã, veþi fi ultimul care se va urca în maºinã ºi veþi avea grijã ca toate uºile sã fie închise cum trebuie, iar ocupanþii, corect aºezaþi, înainte de a vã ocupa locul ºi de a porni. Dacã în maºinã sînt doamne, acestea vor avea prioritate în momentul urcãrii ºi la alegerea locurilor. Dacã e o persoanã care coboarã înainte de a ajunge la locul de destinaþie, dvs. veþi ieºi primul ºi veþi deschide portiera, în cazul în care este vorba de o doamnã.

Strãinãtatea (1) Cu siguranþã, mulþi dintre noi, la un moment dat în viaþã, vom cãlãtori într-o þarã strãinã, în interes de serviciu, pentru afaceri sau de plãcere. Cînd cãlãtorim într-o þarã strãinã, trebuie sã ne informãm nu numai asupra diferenþelor de orã faþã de þara noastrã, ci ºi în legãturã cu obiceiurile pe care, fie cã le împãrtãºim, fie cã nu, va trebui sã le respectãm. În diverse þãri ºi continente, diferã modul de a se comporta al oamenilor, protocolul ºi regulile sociale. În unele þãri, chiar dacã aparþin aceleiaºi culturi, existã diferenþe în felul de a saluta, de a mulþumi, chiar ºi în modul de a se prezenta. De fiecare datã cînd cãlãtorim într-o þarã strãinã, îi vom respecta regulile, obiceiurile ºi felul de a fi, oricît de diferite ar fi de ale noastre. Nu înseamnã cã trebuie sã ne pierdem propria identitate sau sã fim ceva ce nu sîntem de fapt. Este o chestiune de educaþie. Zicala la care am recurs în alt paragraf al acestei cãrþi, „Acolo unde mergi, fã ceea ce vezi”, poate fi aplicatã pe deplin în acest context.

Este posibil ca motivul cãlãtoriei noastre sã fie o sãrbãtorire la care sã asistãm ca invitaþi, cum ar fi o nuntã sau o recepþie. În acest caz, obligaþia noastrã va fi sã ne informãm asupra obiceiurilor ce þin de felul evenimentului ºi sã acþionãm în consecinþã. Nu ne putem permite luxul de a ne exprima dezaprobarea faþã de o activitate sau o sãrbãtorire care în alt loc este un obicei ancestral, moºtenit din generaþie în generaþie.

Adevãrul este cã singura posibilitate de a cunoaºte acele obiceiuri specifice fiecãrei þãri, care ne pot pãrea neconvenþionale, este sã ne amestecãm cu locuitorii lor, pe aceleaºi strãzi, sã ne strecurãm, pentru un moment, în lumea lor proprie. Este uimitor cît de mult ni se poate schimba concepþia asupra lucrurilor dacã sîntem capabili, într-o anumitã mãsurã, sã vedem prin ochii lor, sã utilizãm simþurile ºi judecãþile pentru a înþelege ceva ce a priori ni se pãrea lipsit de logicã sau chiar greºit.

Aceastã atitudine nu face parte dintre sfaturi, ci mai degrabã rãspunde persoanelor care au o curiozitate înnãscutã pentru necunoscut. De fapt, cunoscînd o culturã, putem ajunge sã cunoaºtem cu adevãrat persoanele care aparþin acesteia. În orice caz, mesajul pe care încercãm sã-l transmitem este cã izolarea ºi critica faþã de necunoscutul pe care îl putem întîlni în þara unde cãlãtorim nu sînt adecvate. Iar bunele maniere, pe care le demonstrãm în fiecare moment al vieþii, cu atît mai mult trebuie sã le arãtãm dacã ne gãsim departe de mediul nostru. Nu ne vom prezenta ca persoane needucate, pentru cã, în plus, acolo unde vom cãlãtori, ne vom transforma într-un fel de ambasadori, de reprezentanþi ai þãrii noastre. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Mã întreb ºi nu îmi amintesc de ce am fost eu tristã cînd l-am cunoscut pe Andrei? Parcã eram bosumflatã, aveam ceva pe suflet. Aveam? Sau urma sã am? Era premoniþia hãului ce a venit peste mine. Mã luase în grabã, cu zor, sã nu-mi dea timp sã-l privesc ºi sã-l cunosc pe Andrei. ªi iatã, cum el rezistã prezent în viaþa mea de atîþia ani. Îi ºtiu bucuriile ºi nefericirile. Îi cunosc strãduinþa pentru învãþãturã. Unde am fost eu în toþi aceºti ani? El mã cãuta, îmi vorbea, venea sã mã vadã.

Sunã telefonul. Tresar. A fost America! Gigicuþu ºi soþioara Elli. Am vorbit 10 minute. Andrei, vino sã-þi dau vestea! Aflã cine m-a sunat. Dacã erai aici, vorbeai ºi tu cu ei.

Închei anul cu bucuria confirmãrii unei reuºite profesionale: anul trecut am încercat pentru prima datã cu Beatrice, veriºoara mea, iar în acest an, succesul l-am obþinut prin Cãtãlin, colegul meu, care a acceptat sã-mi fie subiect. Am reuºit! Sînt sigurã cã ºi cu un subiect ca Andrei îmi poate reuºi hipnoza! Am la îndemînã Notele experienþei cu Beatrice. Fiind prima, o transcriu în Jurnalul confesiunilor mele. Era în noiembrie 1997. La Spitalul de Urgenþã, Betrice suportase o operaþie grea.

Am stat toatã noaptea sã o supraveghez. Nu se simþea deloc bine. Se agita. Voiam s-o liniºtesc. Sã doarmã.

Mi-am amintit din tot ce studiasem despre hipnozã cã este un mijloc psihoterapeutic de influenþare a bolnavului prin sugestie în stare de somn. Dupã Pavlov, starea hipnoticã este o stare intermediarã între veghe ºi somn. Este datã de o inhibiþie parþialã a scoarþei cerebrale, atît în sensul localizãrii, cît ºi în acela al profunzimii.

Somnul natural se instaleazã datoritã unor inhibiþii generale pe scoarþã, în mod spontan, ca un fenomen de protecþie. Pe cînd somnul hipnotic nu se instaleazã spontan, ci este provocat prin sugestie sau autosugestie.

Cuvintele hipnotizatorului creeazã excitaþia concentratã a unui anumit punct cortical. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

dului care se pricepeau, le-ar fi refuzat pe loc. Însã saga vorbeºte de blãnuri de jderi ºi alte blãnuri preþioase.

Dar asemenea obiecþii nu i-au tãiat avîntul lui Reuter. El a schimbat doar direcþia criticii ºi a abandonat aici problema punctelor eyktº/dagmal insistînd asupra urmãtorului eveniment: ultima povestire a expediþiei în Vinland, care o are drept eroinã principalã pe Freydis, fiica naturalã a lui Eric cel Roºu, povesteºte cã drumul de întoarcere al lui Freydis spre Groenlanda a început primãvara ºi s-a încheiat la începutul verii fãrã dificultãþi. Reuter deduce de aici cã a durat aproximativ ºase sãptãmîni ºi, dacã estimeazã viteza unei corãbii încãrcate la patru mile marine pe orã, gãseºte o distanþã de ºapte mii de kilometri. ªi iatã cã teoria Floridei este din nou confirmatã.

Din partea mea, mã tem cã acest faimos calcul nu dovedeºte absolut nimic. Fragmentul din povestire este greºit interpretat. Cãlãtoria nu a început o datã cu sosirea primãverii, adicã pe 21 martie, ci primãvara, adicã oricînd în acest anotimp, ºi s-a încheiat la începutul verii. Avînd în vedere cã normanzii mãsurau anotimpurile dupã lungimea zilelor, o asemenea traversare n-avea cum sã dureze mai mult de douã sãptãmîni ºi poate chiar mai puþin. Sã deducem contrariul, aºa cum face Reuter, cã traversarea a durat foarte mult, este cu atît mai neserios cu cît existã un termen de comparaþie; cînd pomenesc despre traversãri, foarte scurte de altfel, între Islanda ºi Groenlanda, vechile povestiri menþioneazã pe alocuri cã ele începeau „vara“ ºi se încheiau „toamna“. ªi dacã un navigator hamburghez, Ditmar Bleefken, consemneazã în 1563 cã a plecat pe 10 aprilie din Hamburg ca sã ajungã pe 21 iunie în Islanda,

putem deduce, aºa cum ar face Reuter, cã Islanda se aflã la peste zece mii de kilometri de Hamburg? Mai mult, însãºi saga ne demonstreazã cã distanþa Vinland Groenlanda nu este cea indicatã de Reuter. Ea ne spune într-adevãr cã la dus, revoltatã, Freydis a adus la bord în momentul plecãrii, cu cinci oameni mai mult decît avea voie, iar însoþitorii ei, Helgi ºi Finnbogi, i-au descoperit pe cãlãtorii clandestini abia dupã sosirea în Vinland. Însã corãbiile normande erau de dimensiuni foarte mici.

Se poate afirma cu toatã seriozitatea cã cinci oameni în plus ar fi trecut neobservaþi timp de ºase sãptãmîni? În baza acestor argumente ºi a textelor care afirmã cã Vinland se afla la doar douã zile de Lumea Nouã, exclud ipotezele greºite ale lui Reuter, în ciuda aplombului cu care el ºi-a prezentat „marea descoperire“, afirmînd cu fermitate cã informaþiile oferite de saga nu se verificã decît în Florida ºi cã Kielkap, adeseori menþionat în ele, nu poate fi decît capul Hatteras. O asemenea siguranþã este cu atît mai temerarã cu cît, în acelaºi timp cu Reuter, Wolfgang Krause s-a aplecat asupra problemei ºi a tras concluzia cã punctul eykt din Vinland desemneazã „exact“ Golful Sops din Lumea Nouã, situat la patruzeci ºi nouã de grade cincizeci ºi cinci de minute latitudine nordicã, în timp ce Kielkap era „neîndoielnic“ capul Bauld, în extremitatea nordicã a Lumii Noi. Neckel era la fel de convins cã avea dreptate cînd identifica Kielkap cu capul Breton. Asemenea divergenþe în concluziile „exacte“ ale specialiºtilor ne dau de gîndit... (va urma) ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)

Ce faci acum, cînd sufletul mã doare, Te mai gîndeºti la fata din trecut Cã mai existã sau poate a pierit În clipa de-nceput, atunci demuuult?

Ce-mi spui la telefon nu este îngrijorãtor, Dar, ce nu spui, se cere ajutor. Vino la mine.

Sînt singurã, ºi tu, la fel. Ne-ar face bine! ªi, de ºtiam cã dragostea revine Poate aº fi fost mai bunã-atunci cu tine.

Acum, ce-o fi vom mai vedea.

Dar, pînã mîine, atît aº vrea sã-þi spun: Crãciun fericit ºi viaþã pe drum bun!

Pag. a 19-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (12) Încã o stea de aur (2) Doar zece minute au trecut de cînd îl interogãm pe pãrintele Jenco, ºi deja paginile cu întrebãri legate de Buckley nu mai au nici un rost, avînd în vedere veºtile primite. Le las deoparte ºi mã gîndesc cum sã procedãm mai departe.

- Dupã ce a murit, au adus un doctor evreu sã ne examineze. Mai tîrziu, l-au ucis.

Vocea pãrintelui Jenco se stinge. În camera de spital în care ne aflãm se lasã dintr-odatã o tãcere mormîntalã.

- Pe caseta video pe care ne-aþi adus-o, Jacobsen spune cã Buckley a fost executat, interveni agentul FBI. Eu nu am vãzut-o încã, însã cei din Hezbollah i-au dat pãrintelui Jenco o casetã video de 7 minute, în care apare Jacobsen. Aparent, citea niºte rînduri care i-au fost date de teroriºti, în care îl ruga pe preºedintele Reagan sã facã mai multe eforturi pentru eliberarea lor.

- Nu ºtiu nimic despre asta, rãspunde Jenco. Îl aprobãm cu toþii. Nu ar fi prima oarã cînd Hezbollahul susþine cã a executat o persoanã care, de fapt, a murit din cauze naturale. În cazul lui Buckley însã, trebuie sã aflãm mai multe. Ce s-a întîmplat cu el?

- ªtiþi ce au fãcut cu trupul lui Buckley?, întreabã omul de la CIA. - Nu, îmi pare rãu. Nu ºtiu. Am fost aproape tot timpul legat la ochi. Am fost în lanþuri. Nu prea vedeam mare lucru.

Trebuie sã o luãm de la început. Rãsfoiesc prin notiþe. Ce am nevoie sã aflu de la pãrintele Jenco pentru a-i ajuta pe ceilalþi sã rãmînã în viaþã? Întîi de toate, tre-

Incendii devastatoare (7) Incendiul de la clubul de noapte Cocoanut Grove (2) Ancheta nu a reuºit sã stabileascã cu certitudine cauza incendiului, dar explicaþia presupusã era cã un tînãr soldat din barul Melody, ce oferea o atmosferã intimã, scosese un bec, pentru a crea mai multã intimitate pentru el ºi partenera sa. Unui ajutor de chelner în vîrstã de 16 ani (care a supravieþuit) i s-a spus sã înlocuiascã becul, dar acesta l-a scãpat pe jos. Era atît de întuneric, încît a fost nevoit sã aprindã un chibrit pentru a-l cãuta, dar astfel a dat foc decoraþiunilor. Era clar însã cã fuseserã încãlcate multe prevederi ale normelor privind prevenirea incendiilor, iar departamentul de pompieri a afirmat cã 300 de vieþi omeneºti puteau fi salvate dacã uºile s-ar fi deschis înspre exterior, nu înspre

buie sã ºtim cum a fost rãpit. Dacã putem analiza tacticile de rãpire ale Hezbollahului, poate cã vom fi în mãsurã sã contracarãm alte tentative de-ale lor de a rãpi americani în Beirut.

- Pãrinte Jenco, vã rog... Sã începem din momentul în care aþi fost rãpit. Cum au procedat?

Pãrintele inspirã adînc ºi începe povestea chinurilor sale. Pe mãsurã ce vorbeºte, neliniºtea de pe chipul sãu se accentueazã. Pare mai palid ºi mai slãbit decît oricînd.

Nu dureazã mult pînã înþeleg de ce. În sãptãmînile care au urmat rãpirii sale, a fost supus la numeroase umilinþe ºi torturi. L-au þinut legat la ochi ºi la picioare. I-au aruncat puþina hranã pe jos, forþîndu-1 sã mãnînce cu mîinile. Brînza ºi apa erau suficiente pentru micul dejun. Uneori îi dãdeau orez ºi fasole, la prînz.

Masa de searã rareori conþinea altceva decît pîine cu gem.

Unii paznici erau politicoºi ºi respectuoºi, iar alþii sadici ºi barbari. Unul dintre nemernici i-a lipit þeava unui pistol de tîmplã, spunîndu-i cã va muri în curînd. Cînd a apãsat pe trãgaci, pistolul a sunat în gol, nefiind încãrcat. În alte dãþi l-au bãtut, au stat pe capul lui, l-au lovit cu mîinile ºi cu picioarele. Unul dintre paznici s-a distrat îngenunchind peste pãrintele Jenco ºi lãsîndu-se cu întreaga greutate pe pancreasul acestuia. ªi pentru ce? De ce l-au luat pe acest om al bisericii?

Pretindeau aceleaºi lucruri. Voiau eliberarea grupului Dawa 17, un grup de teroriºti care a bombardat Ambasadele Statelor Unite ºi Franþei din Kuweit, în 1983. Aceºtia sînt niºte criminali ºi niºte fanatici pe care kuweitienii nu îi vor elibera niciodatã din închisoare.

Sînt mult prea periculoºi. Cu toate acestea, eminenþa cenuºie a Hezbollahului, Imad Mugniyah, este direct interesat de soarta acestor teroriºti. Cumnatul ºi vãrul sãu, Mustafa Youssef Badreddin, se numãrã printre cei din grupul Dawa 17. Mugniyah a rãmas mai mereu în umbrã ºi este fie ºeful de securitate al grupãrii Hezbollah, fie specialistul sãu în operaþiuni; nu sîntem

siguri. El este, totodatã, principalul element de legãturã cu Serviciul de Spionaj al Iranului, MOIS. Mugniyah a pus la cale atacurile Beirut I ºi II, a orchestrat atacurile cu bombã ale cazãrmilor militare ºi a fost ,,creierul” care a orchestrat deturnarea zborului TWA 847. Nici un alt terorist nu ºi-a muiat mîinile în atît de mult sînge american. Acum, se foloseºte de cetãþenii noºtri doar ca de niºte monede umane de schimb.

Hezbollahul - prin Mugniyah - a rãmas neclintit în cererea sa de eliberare a grupului Dawa 17, ceea ce mã face sã mã întreb de ce a fost eliberat pãrintele Jenco.

Existã vreun motiv mai profund, mai ascuns al acestor rãpiri?

Timp de 6 luni, Hezbollahul l-a þinut pe pãrintele Jenco într-o celulã murdarã, undeva, în sudul Beirutului. În iunie 1985, l-au învelit cu bandã adezivã, l-au aruncat în roata de rezervã a altui camion ºi l-au plasat împreunã cu ceilalþi ostatici americani.

- Vreþi sã spuneþi cã eraþi þinuþi cu toþii în acelaºi loc?, îl întreb. Vestea ne surprinde pe toþi. Dacã aºa stãteau lucrurile, atunci i-am fi putut salva. În schimb, dacã erau împrãºtiaþi prin întregul oraº ºi în Valea Bekáa, nu exista nici o modalitate prin care am fi putut sã-i eliberãm simultan. ªi orice încercare de salvare ar fi atras cu siguranþã dupã sine repercusiuni severe asupra ostaticilor rãmaºi în mîinile teroriºtilor.

Pãrintele Jenco ne confirmã speranþele: - Da, eram þinuþi cu toþii în boxe, în celule de transfer. Eram încã legaþi la mîini ºi la ochi. M-am ales cu o infecþie la ochi de la cîrpele lor. Îi oferim pãrintelui Jenco un pahar cu apã. El soarbe ºi continuã: - De mai multe ori mi-au spus sã mã îmbrac în hainele frumoase pe care mi le dãduserã. Urma sã fiu eliberat. Dupã care rîdeau ºi spuneau cã doar glumiserã. (va urma) FRED BURTON

interior. Dupã dezastru, reglementãrile de siguranþã pentru cluburi au devenit mult mai stricte: ieºirile trebuiau sã fie prevãzute cu semnalizãri luminoase, iar uºile rotitoare sã aibã instalate alãturi uºi convenþionale.

Proprietarul clubului, Barney Welanski, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru omor din culpã, dar a fost graþiat discret dupã ce a executat patru ani din sentinþã. Nouã sãptãmîni mai tîrziu, a murit de cancer.

sã lase sã intre aer pentru cei care se sufocau înãuntru, iar unii au ieºit afarã gãurind pereþii.

Paraguay este una dintre cele mai sãrace þãri din America de Sud, iar serviciile sale de urgenþã erau la un nivel foarte slab. Imaginile difuzate de televiziuni prezentau pompieri care încercau sã gãureascã furtunurile cu picioarele, iar unii supravieþuitori au fost transportaþi la spital în remorcile neacoperite ale unor camioane, în total au murit 432 de oameni, inclusiv mulþi copii, printre victime numãrîndu-se ºi cîteva familii întregi.

Ca urmare a acuzaþiilor cã ieºirile fuseserã încuiate, trei oameni au fost condamnaþi - cei doi proprietari ai supermarketului ºi un agent de pazã. Acuzarea a solicitat sã fie condamnaþi pentru crimã, sentinþa maximã prevãzutã fiind 25 de ani de închisoare, dar pe 5 decembrie 2006 toþi trei au fost condamnaþi la cinci ani de detenþie pentru omor din culpã. Rudele victimelor s-au înfuriat ºi s-au revoltat, provocînd incendii ºi jefuind sediul tribunalului ºi sediul principal al lanþului de supermarketuri. Poliþiºtii au fost nevoiþi sã tragã cu gloanþe de cauciuc pentru a-i determina sã se împrãºtie.

Sfîrºit JOHN WITHINGTON (Text preluat din volumul „Cele mai mari dezastre din istoria omenirii“)

Incendiul de la supermarketul din Asuncion Duminicã, 1 august 2004, numeroase familii mîncau într-un food court de la uriaºul supermarket Ycua Bolanos din Asuncion, capitala statului Paraguay, cînd a avut loc o enormã explozie de gaz. Focul s-a extins apoi în clãdire cu o vitezã atît de mare, încît pompierii i-au gãsit pe casieri morþi lîngã casele de marcat. Alte victime au fost gãsite îmbrãþiºate. Unii au ars de vii în maºinile lor cînd incendiul s-a extins la o parcare subteranã. Un reporter de la un ziar a auzit un bãieþel plîngînd ºi strigînd: „O caut pe mama! Unde e? E înaltã ºi are pãrul negru”. În timp ce preºedintele Frutos se grãbea sã ajungã la locul dezastrului împreunã cu soþia sa, oamenii de afarã au încercat sã spargã ferestrele, ca

Imperative ale viziunii întemeietorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, pentru politica de stat actualã (5) „Toate relele de care este bîntuitã România ºi care-i distrug viitorul provin din cauzã cã românii nu pun politicã în economie ºi economie în politicã”. DIONISIE POP MARÞIAN („Anale”, 1864)

Meritele epocale ale promotorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, puse în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale permanente ale þãrii (5) Demonstrînd cã misterul existenþei în istorie este lupta ºi cã viaþa izvorãºte ºi dureazã prin temeinicia aºezãrii naþionale, Eminescu se aratã fãrã ºovãire, de la început, adversarul neîmpãcat al stãrilor de lucruri existente. În bãtãlia pe care o duce, se leagã de problemele economice ce interesau cel mai mult viaþa României. De o parte, denunþînd falsa orientare ºi arãtînd primejdiile ce ne pîndesc, ºi de altã parte, lãsînd sã se întrevadã drumul aºezãrii adevãrate a vieþii economice a þãrii în viitor.

Economia româneascã - mãrturiseºte Mihai Eminescu se pune prin ordinea existentã, ca ºi organizaþia de stat, împotriva intereselor permanente ale neamului. Din mai multe motive (ca ºi în condiþiile de dupã 1989 - n.n.).

1) Ea este o economie de jaf în mîna cîtorva, care folosesc ºi supun munca claselor productive. Politica a politicianizat viaþa economicã.

2) Datoritã sistemului, economia româneascã a ajuns o economie exploatatã, în mîna strãinilor, care au acaparat toate ramurile producãtoare ale þãrii, sãrãcind pe consumator ºi ruinînd vechile clase sociale locale.

3) Fãrã a fi supusã interesului colectiv, urmeazã metoda prãdalnicã a exploatãrii bogãþiilor naþionale ºi a sãrãcirii treptate, la adãpostul unei ideologii economice abstracte ºi duºmane consolidãrii naþionale.

Statul acoperind cu autoritatea sa aceastã direcþie face sã ne punem singuri în faþa propriei robii, tratîndu-ne drept colonie a altora.

Misiunea economiei româneºti este însã sã serveascã drept temelie de existenþã naþiunii ºi nu s-o oprime. Sã-i înlesneascã deci cãile spre mãrire ºi neatîrnare. O asemenea economie - crede Eminescu - trebuie sã lucreze cu alte metode, cu altã ordine politicã ºi cu alte obiective productive.

1) Sã fie o economie a naþiunii, neatîrnatã înãuntru ºi în afarã, bazatã pe sforþarea de a se satisface prin ea însãºi.

2) Munca de producþie naþionalã sã fie apãratã faþã de strãinãtate printr-o politicã protecþionistã.

3) Faþã de strãinii amestecaþi în viaþa noastrã economicã sã se ia mãsuri politice care sã le interzicã dreptul de a mai dispune dupã bunul plac.

4) Sã se menajeze orice activitate productivã naþionalã ºi sã se renunþe la pretenþiile unei mode distrugãtoare. În întregul ei - sublinia Mihai Eminescu - economia naþionalã trebuie sã fie un mijloc ºi nu un scop al vieþii, o economie fireascã, care sã ajute ºi nu sã împiedice aspiraþiile de dezvoltare culturalã ºi politicã ale Neamului Românesc ºi ale idealurilor acestuia, de afirmare demnã ºi independentã între celelalte neamuri civilizate ºi suverane ale lumii.

BOGDAN PETRICEICU HAªDEU (1836-1907).

Acest mare erudit ºi mare român - ca „vechi profesor de statisticã la ºcoala realã superioarã ºi la liceul din Iaºi”, cum îi plãcea singur sã se numeascã - n-a putut sã nu recunoascã, ºi el, însemnãtatea deosebitã pe care o au, pentru dezvoltarea þãrii, problemele economice.

Convingerile sale sînt izvorîte din sentimentul de reacþie generat de situaþia dureroasã în care ne adusese lipsa de grijã pentru asigurarea dreptului de stãpînire politicã ºi economicã la noi acasã.

Pornind de la consideraþii antropologice ºi istorice, Haºdeu ajunge a vedea cã - potrivit cu natura lor proprie fiecare neam e chemat a avea aºezarea sa economicã aparte ºi cã teoriile economice urmeazã a lãmuri condiþiile în care urmeazã a se dezvolta forþele productive naþionale. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 25 august 2017

Pentru împrospãtarea memoriei Juan Carlos de Bourbon – un Rege Popular (1) (urmare din pag. 1) În toatã gigantica galerie a nobilimii europene sînt ºi multe figuri tîmpe, degenerate, dar ºi destule fiinþe cu frica lui Dumnezeu.

Orele 17,15. Motocicletele ºi maºinile de escortã vin sã ne ia de la Hotelul Pallace. Audienþa e programatã pentru orele 18,00. A fost destul de dificil de stabilit, dat fiind programul foarte încãrcat al suveranului, mai ales cã exact în aceastã perioadã se aflã în vizitã în Spania omologul sãu norvegian, Regele Harald. Un rol important în determinarea acceptului l-au avut preºedintele Senatului Spaniei, Juan-Jose Laborda, ºi ambasadorul României la Madrid, Darie Novãceanu. Pe drum, în larma de sirene ºi claxoane, colegul meu de Senat, Vasile Vetiºanu, de la P.N.Þ.C.D., mã întreabã cum mã simt în drum spre Rege, avînd în vedere cã eu aº fi un „duºman al monarhiei”. Îi rãspund cã eu sînt republican, nu duºman al monarhiei, cã pot produce numeroase dovezi scrise ale elogiilor curajoase pe care le-am adus Regilor Carol I ºi Ferdinand înainte de decembrie 1989, în Almanahurile „Sãptãmîna” din perioada 1986-1989, ceea ce nici un monarhist cameleonic de astãzi nu poate sã facã, ºi cã, în definitiv, e o diferenþã uriaºã între Juan Carlos I (care s-a nãscut în strãinãtate tocmai din cauza fasciºtilor aflaþi la putere în þara lui) ºi Mihai de Hohenzollern (care a avut alianþã ºi cu legionarii, ºi cu Hitler, ºi cu Stalin, a patronat asasinarea lui Antonescu ºi arestarea lui Maniu ºi a mai furat ºi 42 de capodopere ale picturii universale!). Astea sînt datele problemei. Dar, unii monarhiºti înfocaþi de prin presa ºi politica româneascã au tratat vizita aceasta cu aerul de superioritate cã ei l-au confiscat pe Juan Carlos I ºi cã noi, republicanii ãºtia mai poporani, am fi fost niºte uzurpatori, care n-aveau ce sã caute acolo. Invidia e mare ºi îmi e groazã sã mã gîndesc cum a ciugulit ea ficãþeii unor pigmei. În orice caz, Juan Carlos îl þine la distanþã pe Mihai de Hohenzollern, declarînd cã niciodatã Curtea Regalã a Spaniei nu va deveni pepinierã pentru alþii. Dar, nu vreau sã polemizez cu nimeni, a fost prea frumos.

Palatul Zarzuela se aflã la marginea metropolei.

Numele lui vine de la denumirea unui gen de cîntec popular spaniol, un fel de romanþã. Intrãm pe domeniile Coroanei. Cred cã sînt peste 10.000 de hectare. „Seceta a ucis orice boare de vînt/ Soarele s-a topit ºi a curs pe pãmînt”… De ce-mi vine în minte începutul elegiei „Moartea cãprioarei” a lui Nicolae Labiº? Pentru cã mintea face, involuntar, legãturi fantasmagorice. În uriaºul parc, zeci de cãprioare ºi cerbi încearcã sã pascã smocurile unor ierburi vechi ºi roºietice, pãlite de o secetã îndelungatã, care a secat ºi firicelele de apã ale acestor

Elegii

Ajutã-i, Doamne, pe bãtrîni Tu nu vezi ce uºor se moare Fã-i sã se simtã iar stãpîni pe trupul ca un tei în floare Mai dã-le Tu din vlaga Ta cînd se smeresc în faptul zilei Sã aibã forþa de-a umbla pe apa tulbure a milei ªi de n-ar fi aºa bolnavi mai vaporos le-ar fi veºmîntul Precum un stol de îngeri sclavi ei poartã pe grumaz pãmîntul Respirã greu, vorbesc puþin îºi drãmuiesc sfioºi tainul Copiii care nu mai vin le cresc paragina ºi chinul Încremenesc perechi-perechi afumã apele-n oglindã Din patul lor sãrac ºi vechi de-abia mai pot sã se desprindã ªi tot întorc cu mîini de lut pendula ruptã ca o carte Ea le-a ursit cînd s-au nãscut le va fi martor ºi la moarte

pãmînturi cîndva înverzite, bietele vietãþi tresar speriate ºi se uitã la coloana noastrã blindatã, cu ochi mari ºi catifelaþi, mi se rupe sufletul cînd mã gîndesc la suratele lor, aflate în sãlbãticie, care nici mãcar atîta nu au de mîncare. Grãdinarii au fãcut primenirea de primãvarã, cei mai mulþi arbori, printre care ºi mãslini, au crengile uscate tãiate riguros, conform planurilor unei geometrii a renaºterii la viaþã. Cu o zi înainte, luni, a plouat, ce-i drept – gazdele noastre spun cã noi am adus ploaia. Dupã 15 minute de traversat acest semi-deºert, ajungem la o altã barierã, care marcheazã începutul grãdinii propriu-zise, funcþionale, a palatului. Imediat se schimbã aerul, devine mai proaspãt ºi mai ozonat, pentru cã s-a schimbat ºi vegetaþia: aici se irigã nonstop, iarba creºte înaltã, straturile de pansele mov ºi galbene, cu miezul roºcat, creeazã o ambianþã intimã. Palatul în sine nu e prea grozav – în comparaþie cu Palatul Regal din Madrid, cu cele 2.800 de camere, pe care aveam sã-l vizitãm vineri dimineaþa, înaintea plecãrii, pare mai mult un fel de vilã campestrã. În anticamerã, Darie Novãceanu ne povesteºte cît de popular e Regele. În primul rînd, e un sportiv înnãscut: practicã yachtingul, piloteazã avioane, schiazã cu foc, ba chiar cu prea mult foc, fiindcã nu de mult ºi-a fracturat ºoldul. O datã, circula cu motocicleta pe o ºosea, s-a desprins de însoþitorii sãi ºi, în drum, a vãzut un alt motociclist, care rãmãsese în panã de benzinã: „Ei, hombre, du-mã ºi pe mine pînã la staþia de benzinã din apropiere” – i-a cerut ghinionistul, fãrã a-l recunoaºte, fiindcã Juan Carlos avea casca pe cap, cu vizierã cu tot. „Urcã-te, dar mai bine te duc la staþia dinapoi, cã sînt numai 2 kilometri” – i-a spus Regele ºi s-au pierdut într-o trombã de fum. La destinaþie, vã daþi seama ce emoþie a fost pe capul autostopistului, cînd binefãcãtorul sãu ºi-a scos casca: „Bine, dar sînteþi chiar… Regele!”. Nu pot sã nu mã gîndesc la „Regele petrece”, piesa lui Victor Hugo, care a stat la baza libretului pentru opera „Rigoletto” de Verdi, mai ales cã lui Juan Carlos, ca ºi înaintaºului sãu Bourbon, îi merge vestea cã îi cam plac femeile.

N-am spus-o eu, o spun supuºii sãi. Pentru cã, e bine de ºtiut, ca orice regat, Spania nu are cetãþeni, ci supuºi. Din sala de aºteptare, intrãm în salonul de primiri. Nu e prea fastuos. În orice caz, în comparaþie cu biroul preºedintelui Senatului sau cu sala de ºedinþe a consilierilor Primãriei Madridului, ambele cu tapiserii din catifea grena ºi împodobite cu lambriuri ºi candelabre scumpe, salonul regal e mai degrabã modest: cîteva ceasuri (o pasiune a tuturor regilor Spaniei, mai multe tablouri vechi, între care remarc „Casa de Labrador” ºi un portret al unui infante cu bãrbia prelungitã, tipicã habsburgilor.

Bãtrînii au un ritm al lor plãpîndã umbrã lasã-n soare Cînd toate oasele îi dor pocnesc salinele în mare Fragilitate fãrã leac le lãcrimeazã pîinea-n gurã Ei poartã crucea unui veac rãspund cu dragoste la urã Noi n-avem timp de jalea lor ºi neputinþa ne iritã Miros a alge ºi a clor ca o fîntînã pãrãsitã Ei sînt oºtirea de blajini procesiuni sub lunã plinã Pe fruntea lor cununi de spini au sîngerat la rãdãcinã Iar orice patimã de-a lor se stinge-n stelele incerte ªi-n ceasul grav în care mor ajutã-i, Doamne, sã ne ierte. ***

Iubiþi-vã pãrinþii ºi cinstiþi-i par rãtãciþi ca turmele de sat ei existenþei nu-i mai pun condiþii fregata lor a naufragiat Îi prinde timpul ritmic sub ºenilã

Un locotenent-colonel cu pantofi de lac ne iniþiazã în tainele etichetei regale: „Audienþa va avea loc în picioare. Majestatea-Sa va fi anunþatã de un majordom. Dacã doriþi sã efectuaþi o fotografie de grup, puteþi s-o faceþi fie la început, fie la sfîrºit. Vã prezentaþi dupã cum credeþi de cuviinþã, în linie dreaptã, iar Majestatea-Sa va da mîna cu fiecare.

Apoi puteþi sã dialogaþi cu Majestatea-Sa într-o ordine neprotocolarã. Audienþa va lua sfîrºit atunci cînd Majestatea-Sa va da de înþeles acest lucru”.

Apoi, ºambelanul militar pleacã. Rãmînem noi ºi Laborda. În salon e un operator al Televiziunii Spaniole ºi se mai aflã 2 fotoreporteri. Le fac semn sã nu piardã nici o strîngere de mînã. Mã asigurã cã totul va fi în ordine. Am hotãrît anterior sã vorbeascã numai Gherman – într-o întrevedere de numai 15 minute, cu traducere cu tot, ce ar mai putea sã spunã altcineva? Îmi e teamã de Emil Tocaci, care vorbeºte ºi-n somn, e cel mai desãvîrºit „vorbete” pe care l-am cunoscut în viaþa mea, n-ar avea o clipã de astîmpãr . În rest, om inteligent, nimic de zis. Înalta noastrã gazdã se lasã aºteptatã.

E 18,15, a întîrziat „sfertul academic”. Îi spun profesorului Vetiºanu aforismul lui G.B. Shaw: „Punctualitatea e politeþea regilor”. Pe neaºteptate, uºa se deschide ºi un majordom incolor, inodor ºi insipid decapiteazã Timpul cu ghilotina limbii sale: „Majestatea-Sa, Regele!”. Ne apucã transpiraþia.

Dar nu mai avem timp sã mînuim nici o batistã.

Rînd pe rînd, Regele dã mîna cu toatã lumea, în ordinea funcþiilor din Senat: Oliviu Gherman, Dan Vasiliu, subsemnatul, Emil Tocaci, Vasile Vetiºanu, Victor Apostolache, Gh. Secarã. Sîntem 7 senatori, din 5 partide. În afarã de noi, se mai bucurã de aceste clipe cu adevãrat memorabile: Rodica Gherman (soþia preºedintelui Senatului, o profesoarã de matematicã de toatã isprava, care ºi-a plãtit singurã deplasarea), Luminiþa Iordãchescu (expert parlamentar), maiorul Marian Sandu (aghiotantul lui Oliviu Gherman), Adriana Malanca (traducãtoare de spaniolã a Senatului României, precum ºi Ana-Maria Diaconescu, lector univ. dr., traducãtoare principalã, care e cãsãtoritã în Spania. Din pãcate pentru el, dr. ªerban Rãdulescu a ratat întîlnirea – a coborît din camera de hotel cu un minut dupã plecarea noastrã, dar, într-o asemenea ocazie, nu-þi poþi permite nici o întîrziere, fiindcã programul unei coloane oficiale e nemilos, nu te iartã. În fine, Regele ajunge ºi în dreapta mea. Ne strîngem mîinile cu putere. E înalt cît mine, circa 1,85 m, dar mult mai zvelt. Un om foarte plãcut, bronzat, cu irizaþii roºietice în obraz, cu o frunte înaltã. E îmbrãcat cu un costum închis la culoare, are cãmaºã roz ºi o cravatã cu flori. La reverul din stînga îi strãluceºte o micã insignã cu un trandafir roºu, deºi simbolul Casei de Bourbon e floarea de crin. (va urma)

nu se mai pot ascunde nicãieri fãptura lor e-un monument de milã holocaust al gloriei de ieri κi poartã cu evlavie în spate ca pe-un gingantic ºi strãvechi ghioc azilul lor de flori mumificate mãriri ºi decadenþe, la un loc Ei pentru noi fac danii ºi se roagã secat li-e fundul ochilor, de dor îºi irosesc frînturile de vlagã în spaime ºi nãdejdi pentru ai lor Le rugineºte-n frig epava minþii delfini bãtrîni, ce nu mai pot pluti pleºuvi ºi albi, le cad din vrejuri dinþii ºi-ajung din nou neputincioºi copii E tragic ciclul, faþa ºi reversul epidemia asta n-are leac în urma lor exalã universul ulei de oase ºi amoniac Iubiþi pãrinþii, noaptea li-e aproape a vesperinã clopotele bat vin caii nefiinþei sã se-adape la vadul umbrei lor, însîngerat Au glasul stins, de cînepã tîrzie aidoma cu îngerii, n-au sex Intrînd în temniþi moi, de amnezie

ei se supun acestei dura lex În recviemuri albe li se þese pãienjeniºul ultimei suflãri pisanii vechi renasc, în pîlcuri dese austrul iernii li se zbate-n nãri Iar sufletul din trup se smulge, iatã ca licuriciul viu din putregai nacela lui de foc e ridicatã pe scripeþi de privighetori, în rai Nu poate nimeni vama s-o înºele îi ºtie Domnul cînd se nasc ºi mor spoindu-ºi cortul cerului cu stele El þine socoteala tuturor Iubiþi pãrinþii, faceþi-le daruri iertat sã fie trupul lor uzat într-ale vieþii aspre avataruri e bãtrîneþea cel mai blestemat Nu tulburaþi privirea lor zeiascã ei cu argintul unei lacrimi pot prin pieþele pustii sã poleiascã statuia unui prinþ, cu cal cu tot Împovãraþi de-o anticã iubire de rãni ºi idealuri fãrã sorþi ei se retrag învinºi, ca o oºtire din ce în ce mai liberi ºi mai morþi...

CORNELIU VADIM TUDOR (14 iunie 1991)

Pag. a 21-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (88) Fireºte, în proasta tradiþie a acelui partid comunist, care n-a ºtiut sã-ºi aprecieze oamenii de valoare, ci numai lichelele, situaþia lui Þopescu navea sã se rezolve decît dupã scurgerea mai multor ani. Dar eu am încercat. ªi i-am dat un sprijin moral, poate cu preþul tocirii credibilitãþii mele ºi al unor acuzaþii stupide de „trafic de influenþã”.

Astãzi, Cristi m-a uitat cu desãvîrºire. Nu ºtiu cît a pãtimit el în perioada anilor ’80, dar acum a venit rîndul meu sã pãtimesc, în perioada anilor ’90, ºi e straºnic de greu. El mãcar avea serviciu, scria în presã, fãcea deplasãri în strãinãtate. Eu am „moarte civilã”. Bineînþeles cã nu pot fi de acord cu admiratorul meu telefonic, care îl scuturã atît de violent. Pentru mine, Cristian Þopescu a fost ºi a rãmas cel mai mare comentator sportiv din istoria Televiziunii Române. Dar, probabil, din pricina unui atît de mare talent, n-a mai fost loc ºi pentru caracter. Cristian, de ce nu-mi dai un telefon? Mãcar ca atunci cînd veneai sã împrumuþi videocasete cu filme de la mine, atît pentru tine, cît ºi pentru tizul tãu, Cristian Gaþu, ºi pentru echipa de fotbal Steaua, care, în serile nesfîrºite ale cantonamentelor, vedea filme tot de la mine.

Stau cu privealã, vorba cronicarului, ºi mã minunez de prostiile care apar la televizor. Rãzvan Theodorescu se plîngea deunãzi cã nu are fonduri bãneºti ºi tehnicã la Televiziune, dar ca sã difuzeze toate inepþiile are! Una din inepþii este o emisiune de-a dreptul cretinã, filmatã la Londra, în care comicul Radu Gheorghe acosta oameni pe stradã ºi scotea limba la ei. Pãcat de acest bãiat, care are un umor extraordinar, dar nu poþi lãsa totul în seama spontaneitãþii ºi improvizaþiei, nici mãcar Chaplin nu comitea eroarea asta. Între timp a izbucnit un incendiu la compania aviaticã ungureascã MALEV - reprezentanþa din Bucureºti, situatã sub apartamentul actriþei Elvira Godeanu. Ungurii insinueazã cã focul l-ar fi pus românii, din motive politice, etnice etc. Dar, la fel de bine, focul putea fi pus chiar de salariaþii Agenþiei, ca sã aibã Ungaria pretext de a mai reclama o datã România, la toate forurile.

Nu ne spun statisticile cã Ungaria dã cel mai mare procentaj de sinucigaºi din lume? Nu s-au omorît mii de unguri în acea zi de pominã, cînd s-a transmis la Radio Budapesta melodia „Tristã duminicã”? O asemenea duminicã trãiesc ºi eu azi...

26 MARTIE 1990. Reviriment al presei româneºti. Apare primul numãr al revistei „Fapta”, condusã de Ilie Purcaru. Nu-mi vine sã cred! Ciupiþi-mã, oh, zei, sã mã conving cã nu visez! Sub titlul „Eminescu ºi fascismul” e publicat un mic articol împotriva abuzivului rabin Moses Rosen: „În revista clujeanã «Tribuna» nr. 6, dr.

Moses Rosen reia în cadrul unui interviu cunoscuta d-sale tezã (care ºtim cît rãu a fãcut editãrii «integralei» eminesciene), conform cãreia Poetul Naþional al românilor e un campion al ºovinismului. Dl. Moses Rosen vorbeºte (ºi «Tribuna» transcrie cuminte!) despre «proza antisemitã fascistã» a lui Mihai Eminescu, declarînd ritos: - «N-am sã

De Sãrbãtorile de Iarnã, Corneliu Vadim Tudor oferea tinerilor de la liceul de muzicã Dinu Lipatti premii substanþiale în bani. Aceºtia, drept mulþumire, îi încîntau pe cei prezenþi cu recitaluri pline de farmec.

La sediul Partidului România Mare, din Str. Georges Clemenceau, Corneliu Vadim Tudor oferã un interviu. Pe vremea aceea, încã mai erau la modã reportofoanele... citez volumul X (al «integralei» eminesciene, volum blocat - de cine? - sub dictaturã) sã nu mi se urce sîngele la cap». Din cauza fascistului Eminescu! Ajunge, vã rugãm, eminenþã! Oamenii din România sînt, cum ºtiþi prea bine, toleranþi faþã de opiniile altora. Dar au ºi ei rãbdarea lor!”. În aceeaºi curajoasã publicaþie se scrie despre decapitarea unui român (în faþa soþiei ºi a copiilor sãi!), dupã care trupul i-a fost ars de unguri atrocitãþile s-au petrecut în decembrie 1989.

Elementul românesc e atacat pe toate fronturile, ba de evrei, ba de unguri. În ziarul „Die Welt”, fostul prim-secretar al judeþului Covasna, Király Károly, a cerut, de-a dreptul, autonomia Transilvaniei. Emisiunea în limba maghiarã, gãzduitã ºi difuzatã (pe banii cetãþenilor români) de Televiziunea Naþionalã, cu o inconºtienþã strigãtoare la cer, lanseazã în eter cã a început pogromul românesc împotriva ungurilor ºi cã ar fi fost atacatã, chipurile, o bisericã reformatã. Un grof cu pãr coliliu citeºte, pe micul ecran, un fel de revistã a presei, trunchiatã ºi cusutã cu aþã albã, numai cu citate favorabile ungurilor, din care reiese cît de inocenþi sînt ei. De unde sînt extrase citatele astea?

Din organul P.N.Þ.C.D., „Dreptatea”. ªi trãdãtorii ãºtia de þarã mai pretind cã sînt urmaºii lui Iuliu Maniu! Adevãrul este cã apariþia pe scena societãþii noastre a Uniunii Naþionale „Vatra Româneascã” înseamnã cã se simþea nevoia sã se umple un gol ºi cã partidul lui Maniu nu mai e al lui Maniu. ªi de unde mai provin citatele care vin ca o mãnuºã în favoarea aberantelor pretenþii ungureºti? Din revista „Expres”, condusã de un oligofren cu patalama în regulã, care necesitã palme din douã în douã minute, individ nãscut sã trãdeze, cu o faþã palidã ºi verzuie, ca o prezenþã diareicã în timp ºi spaþiu, fost secretar P.C.R. la „Flacãra” ºi activist CC. al U.T.C, biºniþar de maºini ºi vînãtor de victime cu nume mari, capabil sã-ºi vîndã ºi mama numai lui sã-i fie bine, el sã se învãluie în rotocoale de Kent ºi sã dezvirgineze sticle de whisky la gheaþã - numele lui, pe care îl transcriu în scîrbã, e Cornel Nistorescu.

Emisiunea asta ungureascã e o sfidare incredibilã, se revoltã carnea pe mine! Pur ºi simplu, evenimentele de la Tg. Mureº sînt total rãsturnate, cu capul în jos, fiind prezentate douã interviuri realizate la un spital, din care reiese cît de criminali (?!) au fost românii. Apoi, pentru impresia artisticã ºi lucrare asupra scoarþei cerebrale (mai ales a diplomaþilor strãini care se uitã la televizor), e difuzat un reportaj realizat la Spitalul Militar din Capitalã cu Süto Andras, bandajat, vãicãrindu-se, pentru impresionarea lumii întregi. Se aude cã individul ºi-ar fi pierdut un ochi în încãierarea aceea, dar ce cãuta el acolo? Cine 1-a pus sã provoace, sã irite, sã înfurie populaþia româneascã? Asta e menirea unui scriitor care se pretinde luminat ºi creºtin? E de prisos sã mai precizez cã ungurii nu suflã o vorbã (sau, mai degrabã, o fotogramã) despre românii cãrora li s-au scos ochii, ºi care au fost jupuiþi cu furculiþa ºi apoi arºi de vii, în þara lor! În agravarea stãrii de tensiune din Ardeal, un rol nociv l-a avut aceastã emisiune în limba maghiarã difuzatã de

Televiziunea Românã. ªi ne mai ºi umilesc, pe deasupra. Dupã mascarada cu Süto Chiorul, ei difuzeazã, în mod deliberat, un program de doliu: Bach, Beethoven... Dupã cîteva minute, se înfioreazã brusc tãrîþa-n udemeriºti, fiindcã au gãsit unul pe mãsura lor: Îl cheamã Mircea Iosifescu ºi e cercetãtor la Institutul de Fizicã Atomicã de la Mãgurele. Acesta s-a fãcut remarcat, cu cîteva zile înainte, prin publicarea unui articol într-un ziar de limbã maghiarã din Bucureºti, în care declara cã e revoltat cã la Tg. Mureº s-au strigat lozinci împotriva lui Tökeº ºi a Smarandei Enache ºi e scandalizat cã a fost bãtut Süto Andras. Care ar fi cauza acestor frãmîntãri din Transilvania?

Desigur, zice Iosifescu, tot moºtenirea dictaturii lui Ceauºescu! Aºa e, Mirciulicã, ºi-o sipicã, dar nu trebuie sã te consumi atîta, cã te iradiezi! Ai uitat sã mai spui cã tot Ceauºescu era de vinã pentru atrocitãþile canibalice sãvîrºite de unguri în 1784, 1848, 1918-1919, 1940-1944, ca ºi în timpul aºazisei lor revoluþii din 1956. Draconic personaj acest fiu al Scorniceºtilor, sã fie el responsabil ºi de evenimente care s-au întîmplat cu sute de ani înaintea lui, aºa ceva numai Nostradamus poate sã explice! În vãzul a milioane de români ofticaþi, numitul Mircea Iosifescu susþine, cu un dezgust suveran, cã lozinca strigatã de români „Murim, luptãm/Ardealul nu-l cedãm!” e de Teatru Absurd. El mai susþine cã lucrurile sînt evidente: ungurii nu vor Ardealul, i-au spus-o lui, la ureche, aºa cã trebuie sã-1 credem. Cu cît te-au plãtit boanghenii, mã, vînzãtorule? Tu eºti, Mircea? Da, Attila!

La aceeaºi emisiune antiromâneascã apare din nou dovleacul stricat al lui Domokos Geza. El face niºte declaraþii politice pe ungureºte, dar cum ele

Pe strãzile Strasbourgului, Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu apropiaþi din partid: Mihai Lupoi, Eugen Mihãescu, în prim-plan. În spate, istoricul Gheorghe Buzatu... nu sînt subtitrate în limba oficialã a statului, nu pricep o iotã. Un amic, conectat ºi el la reþeaua de înaltã tensiune a furiei româneºti, provocatã de emisiunea asta, îmi telefoneazã ºi-mi spune gîfîind: „ªtii ceva? Am auzit cã Laszlo Tökeº e generalmaior al Serviciilor Secrete ungureºti!”. Tot ce se poate. E plauzibil. Fiindcã ce a fãcut el, n-a fãcut de capul lui. Cam prea des a început sã curgã sîngele românilor, în þara lor, din decembrie 1989 pînã în martie 1990, n-au trecut decît 3 luni. Ce pasienþã n-a ieºit? ªi cui? Aflu ºi procentajul rãniþilor din spitalele judeþului Mureº: 67% români ºi 33% unguri. Asta spune multe. În sfirºit, spre searã, Televiziunea Naþionalã prezintã adevãrata identitate a victimei în flanelã verde, care abia a scãpat cu viaþã: se numeºte Mihãilã Cofariu, are 44 de ani.

Frumos nume, vine de la fãcãtorul de cofe, numai cã de data asta putea fi scris pe o cruce de brad. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“;

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

E EV VE EN NI IM ME EN NT T

E ED DI IT TO OR RI IA AL L

„Insolitul ospãþ al unui devorator de arhive“ Douã sînt volumele apãrute în acest an sub semnãtura d-lui Mihail Mihailide – unul, cel cu titlul de mai sus, la care ne referim în rîndurile ce urmeazã, un al doilea, „Urma paºilor din urmã” – ambele scrise cu aplomb ºi inspiraþie, cu abordãri, divagaþii ºi asocieri dintre cele mai neaºteptate. Medic laborios, specializat în mai multe discipline – ginecologie ºi obstreticã, chirurgie, management sanitar, medicina muncii, a familiei ºi de sãnãtate publicã - M. Mihailide este ºi un excelent ziarist, dar mai ales un scriitor de talent ºi un cercetãtor avid.

A fost redactor-ºef, apoi director al prestigiosului sãptãmînal „Viaþa Medicalã“. Este membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, al Uniunii Scriitorilor Români, al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici.

Anul 2000 este unul dintre cei mai prolifici din viaþa sa, dacã luãm în calcul cele trei apariþii editoriale: ,,Eu sînt Cassandra, nene Iancule”, „Prepeleacul cu jurnale”, „Vineri, înainte de cutremur”. Apoi, în 2001, consemnãm lucrarea „Medici-scriitori ºi publiciºti români - Mic dicþionar”, la care se adaugã, în 2003, un „Dicþionar bibliografic” ºi un Compendiu în limba francezã. O altã lucrare de referinþã este ºi cea din 2009, „Literatura artisticã a medicilor”(douã volume), care marcheazã începutul unei perioade de intensã activitate de creaþie, astfel încît în fiecare an va publica cel puþin o lucrare importantã. Dintre ele, se impune a aminti cel puþin douã: „Medicii ºi seducþia puterii - Miniºtrii sãnãtãþii” (douã ediþii - 2014 ºi 2016) ºi „Medicii Regilor României Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regele Ferdinand, Regina Maria“ (2016) - reconstituiri istorico-documentare privind vieþi, destine, personalitãþi.

Cartea aceasta cu titlu neaºteptat, dar sugestiv „Insolitul ospãþ al unui devorator de arhive”- este o realizare cu un conþinut dens, fiind structuratã pe zece povestiri cu titluri distincte, iar unele dintre ele, la rîndul lor, cuprind alte subtitluri, în fapt, alte povestiri, încît, ca procedeu stilistic, am putea spune, forþînd puþin nota, cã avem de-a face cu un fel de... „povestiri în povestire”, sau „povestiri în ramã”. Numai cã povestirile lui Mihail Mihailide - chiar dacã începutul volumului încearcã sã sugereze o atmosferã fabuloasã, plinã de mister, cu întîlnirea unor fantome ºi întrupãri la „ceaiul de la ora cinci” - cuprind cazuri reale, veritabile existenþe umane, oameni care au sãvîrºit fapte autentice, rezultate din documente de arhivã sau din amintirile autorului. De altfel, medicul-scriitor pare cuprins de o intensã frenezie, acþionînd în zig-zag, trecînd de la una la alta, de parcã n-ar dori cu nici un chip sã lase ceva în urmã nesemnalat, nedezbãtut - vreo ocazie sau vreun eveniment care ar putea interesa! Atmosfera e oarecum tensionatã, este amintitã aluziv crima lui Sylvestre Bonnard, personajul lui Anatole France. Iar obiectivele comunicãrii se întrepãtrund, fiind luate din medicinã sau din literaturã, domenii predilecte, cel mai adesea prezentate ca niºte situaþii neaºteptate.

Mihail Mihailide e un cãrturar rasat, care-ºi permite ºi unele „artificii” de conþinut sau stilistice, filtrate la lumina lãmpii sale cu picior de alabastru, în raza cãreia vor trece, pe rînd, oaspeþii, adicã „fantome” ...livreºti.

Unele dintre ele, izvodite chiar din cartea de eseuri „Aux confins de la médecine” („La frontierele medicinii”). De la început, naratorul se grãbeºte a ne atentiona – spre a nu se sãvîrºi vreo eroare - sã dãm neapãrat atenþie prenumelui autorului cãrþii, fiindcã acesta nu e, cum am putea crede, cunoscutul François Mauriac, laureat al Premiului Nobel, ci mult mai puþin cunoscutul...

Pierre Mauriac (1882-1963), fratele acestuia, fost profesor de bacteorologie ºi de medicinã experimentalã, ºef de clinicã medicalã, apoi decan al Facultãþii din Bordeaux, membru corespondent al Academiei de Medicinã din Franþa. ªi informaþiile despre fraþii Mauriac curg în cascadã - spatiul nu ne permite sã le prezentãm, chiar dacã cele mai multe dintre ele sînt inedite. Aceeaºi carte se constituie în pretext al unei noi apariþii... „fantomatice” la ceaiul d-lui Mihailide. Este nimeni altul decît... distinsul Marcel Proust, cel care, în

cãutarea timpului pierdut, descoperã cã medicina ocupã un loc important în viaþa sa, emiþînd, uneori, judecãþi aspre asupra unor medici, cîþiva dintre ei devenindu-i chiar... personaje. Însã, atenþie! Cui aparþine ºi ce semnificã scriitura aceea elegantã de pe coperta interioarã a cãrþii lui Pierre Mauriac? Mister elucidat simplu de însuºi naratorul: este autograful distinsului doctor Constanin Poenaru Cãplescu, din 9 ianuarie 1953. Faptul îi oferã d-lui Mihailide prilejul unor noi divagaþii si evidenþieri cu privire la personalitatea acestuia: virtuþile de chirurg (premierã - incizia de 1 cm în apendicectomie), succesele obþinute pe linia activitãtii de creaþie ºtiinþificã, precum ºi pe cea managerialã, de prim-redactor al revistei „Spitalul”, de preºedinte al Societãþii Studenþior în Medicinã, sau de orator de excepþie etc. Mai aflãm cã doctorul Constantin Poenaru Cãplescu era ºi tatãl Martei Poenaru, cãsãtoritã cu Al.O. Teodoreanu (Pãstorel), scriitorul înzestrat cu geniu epigramatic. Una din „þintele” sale preferate a fost, paradoxal, nimeni alul decît... savantul ºi omul politic Nicolae Iorga.

Memorabile au rãmas în epocã versurile satirice ale lui Pãstorel, apãrute sub genericul: „Strofe cu pelin de mai, contra Iorga Nicolai. Cu o scrisoare ineditã de la Dante Alighieri”(1931) scrieri care au condus la un proces între cei doi, în finalul cãruia Iorga trece cu vederea „acoladele” epigramistului, deºi Pãstorel îl mai piºcase între timp: ,,Cînd doarme învãþatul domn,/ Trei stenografi îl urmãresc,/ Cãci tot ce spune Iorga-n somn/ Apare-n Neammul românesc” La polul opus – ne asigurã acelaºi M. Mihailide - s-a situat prietenia dintre scriitorul Al.O.(Pãstorel) Teodoreanu ºi pictorul Pallady, deºi între ei exista o diferenþã de 23 de ani (primul fiind nãscut în 1894, iar celãlalt în 1871), puntea de legãturã a celor doi fiind bazatã pe o trainicã afinitate spiritualã.

Fascinantã este ºi povestirea altei „fantome” apãrutã la lumina lãmpii „devoratorului” de arhive: aceea a teribilului doctor Ferreyrolles de Bourboulle, supranumit medicul reginelor. Chiar dacã e citat de mai multe ori în documentele de arhivã... medicalã din perioada bolii Reginei Maria ºi cu toate cã a avut legãturi de amiciþie cu prinþesele Casei Regale a României (principesa Ileana fusese operatã de apendicitã în orãºelul Bourboulle), el rãmîne o enigmã pentru naratorulcercetãtor... ªi, ca în marile cãrþi ale lumii, misterul despre faimosul medic nu va fi dezlegat decît printr-o spectaculoasã „miºcare” tehnico-narativã: dintr-o scrisoare (datatã 25 decembrie 1957) gãsitã din purã întîmplare de cãtre autor într-un album de artã, cumpãrat într-o duminicã de primãvarã, la Tîrgul de Antichitãþi organiãzat în faþa Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureºti! Scrisoarea fusese expediatã de un oarecare Mircea, ziarist sportiv rãmas „afarã”, unui prieten din þarã, sã-ºi facã „o idee despre omul pe mîna cãruia intenþionam sã mã dau” (plicul fiind lipsã, nu s-a putut afla destinatarul). Din textul tradus al dactilogramei (alocuþiunea dr. Marcel Martiny, prilejuitã de dezvelirea unei plãci comemorative - între timp dr.

Ferreyrolles murise), care însoþea scrisoarea, s-a dedus cu claritate care au fost principalele preocupãri ale faimosului Ferreyrolles: medicina termalã, homeopatia ºi acupunctura, satisfãcîndu-se astfel orice curiozitate...

De la Bourboulle-ul lui Ferreyrolles, „jocul” fantomelor... rãvãºite din arhive de geniul-scormonitor al cercetãtorului-medic, ajunge tocmai în munþi, la Sinaia anului 1888! Aici, un afiº, artistic executat, anunþa un mare eveniment la „Théâtre de Castel Pelesch”. Avea loc spectacolul cu piesa „Louison”, de Alfred de Musset. Naratorul face apologia teatrului lui Musset, încã în „circulaþie” la Comedia Francezã, la sfîrºitul Secolului al XIX-lea ºi începutul Secolului al XX-lea.

Se joacã puternic la Peleºul din Sinaia în faþa unor prinþi ºi prinþese, iar în distribuþie întîlnim persoane importante, printre care amintim pe Elena Vãcãrescu, Mr. Mavrocordat, Robert Scheffer, Fany Seculici, viitoarea scriitoare ce va semna cu pseudonimul Bucura Dumbravã (1868-1926), Zoe Davila, fiica doctorului

Carol Davila ºi a Anei, nãscutã Racoviþã, nepoatã a Goleºtilor, apoi alte informaþii inedite...

Povestirile... „ fantomelor” nu se opresc însã aici...

La lumina lãmpii fermecate, procuratã de autor „într-o varã toscanã, în trecere prin Volterra”, se deruleazã pagini din existenþa dramaticã a doctorului Mircea Iliescu, împãtimit colecþionar de tablouri, cel care, deºi dornic de o convieþuire discretã, a fost hãrþuit toatã viaþa de Securitatea fiorosului general Nicolschi, care l-a suspectat de aderare la masonerie, ordonînd, pînã la urmã, arestarea lui.

De la blajinul dr. Iliescu, altã „întruchipare” îºi face simþitã prezenþa la „five o’clock-ul” cercetãtoruluinarator: nimeni altul decît... fostul primar al Sinaiei, celebrul Gheorghe/ George Matheescu, prieten cu principalii scriitori ai vremii (Caragiale l-a studiat, servindu-i ca prototip al personajului Miticã). A fost tatãl a trei copii: o fiicã (Sevila Maria) ºi doi bãieþi: Decebal ºi Imperiu (Impy). Devenitã soþia generalului Runceanu - erou în cele douã rãzboaie mondiale, epurat din armatã de comuniºti, sfîrºind tragic în sediul Securitãþii din Ploieºti -, Sevila va fi asasinatã în 1960, la locuinþa sa din Sinaia. Decebal, licenþiat în ªtiinþe Comerciale, alpinist ºi membru al Asociaþiei Turing Clubului României, unul din initiatorii Clubului Sportiv Peleº (în frunte – onorific - cu principele Nicolae), ataºat comercial la Londra, repatriat în 1963, va fi gãsit la cîteva zile spînzurat în apartamentul sãu din Bucureºti.

Impy, celãlat fiu al fostului primar din Sinaia, înainte de rãzboi era un carismatic profesor de englezã, un bun poet liric ºi priceput oenolog, la fel ca prietenul sãu, Pãstorel Teodoreanu. A fost încadrat pe postul de translator al Ambasadei Americane de la Bucureºti, însã, în anii tulburi ce au urmat rãzboiului, Impy a îndeplinit mai multe funcþii, unele inadecvate. Datoritã „originii nesãnãtoase” este pus sub urmãrire ºi arestat în 1952, pe motiv cã ar fi furnizat informþii celebrului spion american Frank Wisner, unul dintre fondatorii C.I.A. Cu lux de amãnunte sînt prezentate ºi alte distinse „umbre” care pãºesc în salonul casei medicului Mihail Mihailide, ale cãror spirite vor fi filtrate la lumina lãmpii cu picior de alabastru. Printre ele, profesorii doctori Iancu Gonþea ºi Liviu Popoviciu, amîndoi originari din pitorescul Bran, unul mai teribil decît celãlalt. Au impresionat lumea prin realizãri profesionale de cel mai înalt nivel, lucrãrile lor ºtiinþifice, chiar artistice, au atras respectul ºi admiraþia cercurilor medicale, publicului larg din þarã ºi din strãinãtate, aducînd contribuþii în domeniul studiului somnului, la dezvoltarea ºtiinþei alimentaþiei, la combaterea bolilor vasculare, ale creierului ºi ale mãduvei spinãrii etc.

Bogate în conþinut, cu amãnunte aproape iritante, însã în majoritate inedite, sînt prezentate ºi alte întîmplãri care ni se perindã parcã prin faþa ochilor, la lumina spiritualizatã din salonul naratorului. Iatã-l pe ziaristul C. Mille care, în urma unui articol publicat în „Lupta” (27 februarie 1888), intrã intr-un diferend neaºteptat cu studenþii mediciniºti. Pînã la urmã, duelul provocat, care pãrea iminent, a fost evitat.

Dintre numeroasele scrisori adresate Reginei Maria, una s-a detaºat cu precãdere: aceea a medicului M. Ionescu, chirurg la Spitalul Filantropia. Acesta îi înainteazã de fapt o epistolã-memoriu, intitulatã „Lupta contra cancerului uterin. Proiect pentru un program de organizare a acestei lupte”. Propunere remacabilã, de mare prioritate, fãcutã cu 95 de ani în urmã, spre cinstea medicului, dar ºi a Reginei, care a adoptat-o cu mare dragoste, alãturi de alte sentimente nobile pe care le-a nutrit pentru poporul român.

Ospãþul, cu adevãrat inedit, al „devoratorului” de arhive se apropie de sfîrºit, nu înainte însã de a-ºi face apariþia, în lumina lãmpii cu irizãri de alabastru, o altã „fantomã”, întrupatã în fãptura lui Haralamb C. Lecca.

Acesta a venit parcã mai hotãrît ca oricînd sã-ºi revendice un loc distinct în literatura ºi arta româneascã, dacã nu chiar ºi în... medicinã. Mai ales cã unele istorii literare s-au grãbit sã-i cam punã la îndoialã calitãþile de poet, prozator, dramaturg, iar alþii, în lipsa unor dovezi palpabile, i-au contestat studiile de medicinã pe care le-ar fi absolvit la Paris. Unii epigramiºti l-au „ciupit” un pic, încercînd sã-l „consoleze”: „Haralambie, «Cîinii» tãi/ Mie-mi par niºte potãi/ Tu-i hrãneºti destul de bine,/ Ei te muºcã-ntîi pe tine” (Cincinat Pavelescu, dupã premiera spectacolului cu piesa „Cîinii”). Numai cã posteritatea e uneori salvatã, cînd nici nu te aºtepþi, de te miri ce. Cum ar fi, de exemplu, „Dona Clara”, poezie pusã pe muzicã ºi interpretatã magistral, cu parfum de epocã, de maestrul Tudor Gheorghe. Probabil cã, în acele momente, Haralamb Lecca se rãsuceºte în mormînt.

IOAN STOICA

Pag. a 23-a – 25 august 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Asasinarea voievodului Mihai Viteazul (2) Descrierea uciderii miºeleºti ºi soarta rãmãºiþelor pãmînteºti ale Bravului Mihai în cronici interne ºi externe, în corespondenþe purtate între personalitãþi ale vremii precum ºi în alte documente: 5) „… valonul (Beaury), fiind gata sã înfãptuiascã ceea ce a promis, merge în tabãra voievodului însoþit de circa 60 de oameni ºi, gãsindu-l în cortul sãu, intrînd la el îndrãzneþ, l-a somat sã se predea ca prizonier al împãratului; Mihai fiind pe cale sã-ºi întindã mîna spre iatagan, cãpitanul valon l-a lovit cu o halebardã în piept ºi în aceeaºi clipã un altul, cu spada, printr-o loviturã i-a tãiat capul de pe umeri. O moarte nedemnã pentru un cãpitan atît de valoros…”. („Istoria generalã a Turciei”, Richard Knolles, 1550?- 1610 – istoric englez) 6) ,,În afara cortului se aflau aproximativ 17 slujitori ai Domnului care, dîndu-ºi seama de ce se petrece, au sãrit sã-ºi apere stãpînul. S-a încins o luptã aprigã în care au pierit peste 30 de oameni ai lui Mihai. Calul Voievodului, care aºtepta gata înºeuat la intrarea în cort, a fost împuºcat, ºi trupul lui Mihai a fost aºezat pe cadavrul calului ºi lãsat astfel în timpul zilei, pînã la cãderea serii. Niºte ostaºi din vechii slujitori ai lui Mihai l-au îngropat noaptea, pe ascuns, ºi mulþi l-au plîns cu prisosinþã”. (Gheorghe Palamede, grec contemporan cu Mihai Viteazul) 7) „… Basta trimise asupra lui Mihai douã steaguri de valoni ºi alte douã de germani, cu ordin de a pune mîna pe el. La vederea lor, (Mihai) s-a înspãimîntat, dar fãrã a-ºi pierde curajul, strigã dupã ajutor oamenilor sãi ºi apucã sabia în mînã, dar deodatã sãri asupra-i valonul Beaury, comandantul Turdei, împreunã cu alþii, ºi-l tãie de moarte cu securea. Mihai era, pe atunci, în vîrstã de 43 de ani, bãrbat strãlucit ºi în norocire, ºi în nenorocire, dupã chiar judecata inamicilor sãi. Trupul lui dezbrãcat fu aruncat sã zacã ruºinos la malul rîului, pînã seara, în chip înspãimîntãtor... Iar noaptea fu înmormîntat în acel loc, din ordinul lui Ioan Schneckenhaus, comandant al trupelor sileziene”. („Istorii”, Jacques Augustin de Thou, 1553-1617 – istoric francez) 8) „Dupã uciderea lui Mihai, s-a þinut un consiliu la care au participat ambele armate, imperialã ºi valahã…

Aici s-a hotãrît trimiterea corpului lui Mihai în Þara Româneascã, socotindu-se cã, dacã nu l-ar fi trimis boierii valahi, n-ar alege alt domn. …Capul a fost îmbãlsãmat ºi încredinþat comisului lui Mihai, care l-a cerut în cea mai mare stãruinþã spre a-l duce în Valahia”. („Istoria Transilvaniei”, de Ciro Spontani – secretarul generalului Basta) 9) ,,Basta… tot plãnuia cum sã-l prindã ori sã-l suprime (pe Mihai); în cele din urmã, alungînd îndoiala din suflet, hotãrî sã punã mîna pe el cu forþa. Aºadar, chemînd doi conducãtori ai valonilor, le înfãþiºã, în tainã, ceea ce voia sã facã, iar aceia, mergînd… în cortul acestuia, îl iau pe neaºteptate în timp ce stãtea de vorbã cu Ludovic Rákóczy, comandantul pedeºtrilor unguri; îi spun cã au sã-i comunice ceva în numele lui Basta ºi, în timp ce acela (Mihai) se strãduia sã asculte vorbele unuia, este strãpuns, fãrã veste, de celãlalt cu ascuþiºul unei halebarde puternice prin pîntece ºi intestine ºi se prãbuºeºte pe datã. …Batjocurile aduse celui neînsufleþit au fost atît de crude încît capul acestuia, desprins de trup, a fost expus toatã ziua pe cadavrul unui cal alb în faþa cortului celui ucis; totuºi, dupã aceea, fu înmormîntat, din încuviinþarea lui Basta, împreunã cu trupul”. („Istoria Ungariei”, Nicolaus Istvánffy – comisar imperial al lui Rudolf al II-lea) 10) „Trei zile ºi trei nopþi corpul lui Mihai a rãmas aºezat pe un cal al sãu, ucis în învãlmãºealã, iar trupul a rãmas neîngropat. Mulþi valahi se strîngeau acolo, priveau cu jale ºi, clãtinîndu-ºi capetele, plîngeau, apoi adresau injurii generalului Basta. Dupã trei zile ºi trei nopþi, niºte valahi de-ai lui Mihai l-au îngropat noaptea, pe ascuns, ºi tare mult l-au plîns”. (1601, Stavrinos – vistiernicul lui Mihai).

11) „…Basta alese douã steaguri dintre cei mai aprigi valoni ºi germani ºi, dupã ce-i îndemnã sã uite de toatã primejdia, avînd înaintea ochilor numai binele majestãþii împãrãteºti, îi trimise la cortul voievodului cu însãrcinarea sã-l prindã. Soldaþii plecarã fãrã întîrziere.

Iar voievodul Mihai, vãzînd mulþimea oºtenilor lui Basta, înþelese îndatã ceea ce îi spunea ºi mintea: cã asupra capului sãu se va dezlãnþui furtuna fatalã, dacã

nu-i va ieºi numaidecît în întîmpinare. Înãlþîndu-ºi vocea, începu sã strige cãtre ai sãi: «Valahi! Valahi!

Alergaþi iute! Forþa, duºmanul, violenþa ne ameninþã!». În vreme ce striga, scoþîndu-ºi sabia din teacã, se repezi asupra a doi dintre centurionii germani, pentru a-i tãia în bucãþi pe oricare dintre ei. Însã în acea clipã, un valon, aruncîndu-se cu securea sa cu douã tãiºuri, abãtu lovitura lui Mihai ºi-l lovi peste coaste dintr-o parte în alta rãnindu-l. Atunci care mai de care, valoni ºi germani,

fãrã deosebire, îl copleºirã cu toatã puterea lor, îl aruncarã la pãmînt ºi pînã nu-ºi dãduse încã suflarea din urmã îi desprinserã capul de trup ºi-l duserã lui Basta care, aflat în sfat împreunã cu ceilalþi, aºtepta în cel mai mare neastîmpãr rezultatul negocierilor, iar trupul sãu a rãmas în pielea goalã ºi neîngropat o zi întreagã”. („Medulla Historica”, de Joannis Bisselius, 1601–1677, istoric iezuit) 12) „Basta puse ca unii germani ºi valoni sã-l împresoare în cort, cu ordinul de a-l prinde viu sau mort.

Mihai descoperi intenþia rea a agresorilor, apucã sabia ºi rãni un ofiþer, dar un altul îl strãpunse cu lancea în burtã, rãsturnîndu-l ºi tãindu-i în acelaºi timp capul”. (,,Istoria monarhilor otomani”, de Giovanni Sagredo – ambasador al Rep. Veneþia, Sec. XVII) 13) „Iar Mihai, socotind cã asemenea cuvinte blînde nu ascund nici un vicleºug, ascultã de Basta ºi trimise oºtenii la locul amintit (cetatea Fãgãraºului) iar el rãmase în tabãra sa. ªi, într-o dimineaþã, vãzînd Mihai din cortul sãu grãbind un pîlc de oºteni crãieºti, cãlãri ºi pedeºtri, socoti cã erau trimiºi, dupã fãgãduiala lui Basta, pentru strajã, neaºteptînd nimic rãu de la ei, cã îºi puse toatã încrederea în Basta. Ieºi dar Mihai înaintea valonilor, întrebînd de pricina venirii lor ºi ce vor ei, iar aceia rãspunserã scoþîndu-ºi spãngile ºi paloºele, de-l rãnirã, deoarece nu avea arme la sine, ºi-l tãiarã”. („Încercare de Istorie a Valahiei”, de Johann Filstich, 1684-1743 – rector al Gimnaziului Johann Honterus, din Braºov) 14) ,,Între timp, Basta nu-l putea îngãdui pe Mihai drept concurent ºi privea toate faptele sale cu bãnuialã, nutrind speranþa cã situaþia Transilvaniei va fi lãsatã într-o nesiguranþã veºnicã. Cei doi au plecat, între timp, de la Cluj la Turda ºi au stabilit tabãra acolo, pentru a þine Dieta þãrii. Pe cînd Mihai se odihnea în cortul sãu, a fost omorît de cîþiva centurioni trimiºi de Basta; capul sãu tãiat a fost pus pe cadavrul unui cal; corpul, însã, a zãcut neîngropat timp de douã zile…”. („Scurtã istorie a Transilvaniei”, de Johannes Tsetsi, 1689-1769 – istoric maghiar).

15) ,,Basta trimise douã companii de germani ºi tot atîtea de valoni la el (Mihai), sã-l aducã cu forþa. Aceºtia îl gãsirã într-o conversaþie cu Ludovic Rákóczy, comandantul infanteriei sale ungare. ªi în timp ce unul dintre ofiþerii lor îi spuse ceva la ureche, cel de-al doilea sau cãpitanul valon îl strãpunse ºi îl lovi cu halebarda în burtã, încît s-a prãbuºit aproape mort. Cãpitanul german îi reteazã atunci capul, iar oamenii de rînd au jefuit o parte din tabãra valahã, tîrînd un cal mort în faþa cortului voievodului ºi îi puserã capul pe gîtul calului pentru a-i adresa cele mai rele sudãlmi… În noaptea urmãtoare asasinatului, colonelul silezienilor, Ioan Schneckenhaus, a îndrãznit sã punã sã fie înmormîntat cadavrul ºi capul voievodului pe locul cortului sãu, probabil, deoarece pe el l-au impresionat numeroasele acþiuni mari ºi înþelepte ale acestui erou abia de 43 de ani, prin moartea cãruia dispãreau speranþele de a smulge în mod durabil Valahia

de sub jugul turcesc, ºi i-au inspirat respect, pe care a cãutat sã-l manifeste, pe deplin, prin aceastã înmormîntare”. („Istorie universalã…”, de Ludewig Albrecht Gebhardi, 1735-1802 – istoric german) 16) ,,…(Basta) se înþelege cu Jacques Beaury, cãpitanul valonilor, ºi cu un alt cãpitan german ºi, la 19 august, la ivirea zorilor, se duc, fiecare cu cîte 300 de oameni, în tabãra de la Turda, unde Mihai rãmãsese aproape singur. Atunci, în timp ce Basta puse sã fie împresurate corturile, Beaury ºi cãpitanul german pãtrunserã cu cîþiva soldaþi în cel în care se odihnea voievodul, anunþîndu-l cã îl aresteazã din ordinul împãratului. «Nu mã veþi aresta în viaþã», strigã el, împlîntînd sabia în pieptul cãpitanului german ºi, în timp ce o scotea pentru a-l lovi ºi pe Beaury, acesta îi dãdu de la distanþã o loviturã de halebardã în inimã. Cãzu. Soldaþii se aruncarã asupra lui, îi smulserã sabia, cu care-i tãiarã capul.

Ca ºi cum aceastã crimã n-ar fi fost suficientã, adãugarã ºi bãtaia de joc. Aºezarã nobilul sãu cap pe un schelet de cal ºi fiecare îºi tãie o curea din pielea lui, ca amintire a acestei infamii… Astfel pieri, la 43 de ani, victimã a unui asasinat laº, acest om mare, care n-are egal…”. („România”, de Jean A. Vaillant, 1804-1886 – istoric francez) 17) ,,Basta, pentru a se debarasa de rivalul sãu, nu se dãdu înapoi din faþa unei crime. Din ordinul lui, la 9 august 1601, Jacques Beaury, cãpitan al valonilor, însoþit de un cãpitan german, de 300 de valoni ºi de tot atîþia germani ºi de cîþiva cavaleri, pãtrunse în zori în tabãra lui Mihai de la Turda. Voievodul nu avea lîngã el decît cîþiva valahi. «În numele împãratului, vã arestez», îi strigã Beaury. «Nu mã veþi prinde viu», rãspunse eroul ºi înfipse spada în pieptul cãpitanului german. Nu avu timp sã o retragã; izbit în inimã de o loviturã de halebardã, cãzu scoþînd un strigãt de durere ºi furie. Asasinii îi tãiarã capul ºi-l puserã pe un schelet de cal… Astfel pieri, la vîrsta de 43 de ani, acest mare bãrbat, care va rãmîne de-a pururi gloria poporului român”. (,,Provincii româneºti”, de Jean Henry Abdolonyme Ubicini 1818-1884 – istoric italian) 18) ,,…ofiþerul a intrat repede în cort ºi, apropiinduse de Domnul care se odihnea, i s-a adresat ca unui prizonier al sãu. Mihai a strigat cã nu i se va preda viu, dar înainte de a pune stãpînire pe spada sa ca sã se apere, celãlalt i-a strãpuns corpul cu halebarda. Aceastã faptã murdarã… se spune cã asasinii i-au tãiat capul ºi mîna cu propria spadã a lui Mihai… Astfel a cãzut Mihai, impetuos, curajos, diplomat, ambiþios, patriot…”. (1882, „România – trecut ºi prezent”, de James Samuelson) 19) ,,Vã mai înºtiinþãm cu siguranþã cum cã Mihai Vodã pieri ieri la Turda, în 9 ale lunii august 1601, ucis din ordin împãrãtesc. Înainte a fost împuºcat pe la spate, apoi i-a fost tãiat capul, iar corpul sãu a fost expus pe cîmp deasupra unui cal mort. Basta nu a permis sã fie înhumat”. (Ieremia Movilã, scrisoare adresatã cancelarului Lituaniei, Leon Saphiena) 20) „Nelegiuitul Basta l-a ucis cu viclenie ºi pe neaºteptate pe sãracul voievod Mihai, fãrã nici un motiv. Numai din invidie profundã l-a ucis pe acest Domn renumit, celebru, de care se temea însuºi sultanul”. („Cronicã ungarã”, Petthö Gergely, 1565-1629) – cronicar maghiar) 21) ,,Oamenii bãtrîni, contemporani cu acele vremi, au afirmat cã lui Mihai Vodã i-au tãiat capul ºi l-au dus la Basta, iar trupul sãu pînã a treia zi a stat neîngropat, la vederea tuturor”. (,,Letopiseþul Þãrii Moldovei”, de Miron Costin) 22) ,,Atunci au fost legat Mihai Vodã cu Turturea Paharnicul jurãmînt tare ºi mare cum sã se caute unul pe altul pînã la moartea lor. ªi de se va prinde lui Mihai Vodã sã pieie într-altã þarã, sã nu-i lase oasele acolo ci sã le ducã în Þara Româneascã ºi sã le îngroape. De aceea, dacã vãzu Turturea Paharnicul cã tãiarã pe Mihai Vodã, mult s-au nevoit pentru jurãmîntul luat ca sã ducã oasele lui Mihai Vodã. Ci n-au putut, ci au luat numai capul ºi l-au dus în Þara Româneascã ºi l-au îngropat la Mînãstirea Dealu de la Tîrgoviºte”. (Anonim, adãugire la „Istoriile domnilor Þãrii Româneºti”, a lui Radu Popescu) 23) ,,…pentru multã ºi bunã ºi credincioasã slujbã cu care a slujit domnia lui multã vreme neîncetat, cu multã trudã, încã ºi în alte þãri strãine pînã în Þara Nemþeascã, Postelnicul Turturea, el a furat capul lui Mihai Vodã ºi l-a adus aici în Þarã, de l-a slujit ºi l-a îngropat cu multã cinste, ca pe un adevãrat Domn”. (7 decembrie 1612, Radu Mihnea, Domn al Þãrii Româneºti) Sfîrºit DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 25 august 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (22) Farsorul cosmic (2)) Pînã în 1855, termenul de „spiritism” era frecvent folosit ºi, deºi mult mai tîrziu, în 1888, Kate ºi Margaretta au recunoscut public cã abilitatea lor de a comunica cu spiritele celor morþi era o ºarlatanie (retractînd aceastã mãrturisire dupã un an), acum nu mai conta. Pînã atunci sau curînd dupã aceea, personalitãþi eminente, precum Sir William Crookes, Sir Oliver Lodge, William James ºi Sir Arthur Conan Doyle, relatau ºi garantau public experienþele personale privind existenþa realã a supravieþuirii spiritului dupã moarte ºi a comunicãrii cu astfel de spirite. Societatea de Cercetare a Fenomenelor Paranormale (SPR) fusese înfiinþatã pentru a investiga aceste opinii. Bãtãlia între convingere ºi neîncredere continua.

Deºi la început erau sceptici în privinþa unor evenimente precum miºcarea de obiecte, levitaþia, bãtãile în masã, materializãrile fizice, posedarea de cãtre spirite, comunicarea prin voce ºi mesajele directe din lumea celor dispãruþi, aceste personalitãþi au cãpãtat certitudine cu privire la realitatea supravieþuirii sufletului omenesc dupã moarte, deºi frauda în acest domeniu era ºi este un fapt obiºnuit.

Mediile ce organizau sesiuni de spiritism în încãperi slab luminate foloseau multe ºiretlicuri, precum mãºti învelite în pînzã pentru a þine loc de spirite materalizate; tifon ascuns în gurã pentru a produce efectul de „ectoplasmã” (termen care descrie materia tranzitorie produsã de cãtre cei ce serveau drept medium în starea de materializare fizicã); frînghii sau sîrme ascunse care, odatã trase, produceau efecte psihocinetice false. Astfel de trucuri îi convingeau pe sceptici cã fenomenele erau mereu rezultatul unei fraude, cu scopul obþinerii de faimã sau bani. Cauza susþinutã de medii nu a fost deloc îmbunãtãþitã de

apelurile acestora la „cãlãuzele spirituale”, ce dãdeau de înþeles cã ar fi tibetani dematerializaþi, ºefi decedaþi ai pieilor roºii sau scoþieni puºi pe ºotii.

De ajutor nu au fost nici ºarlataniile puse la cale de medii precum Florence Cook sau Eusapia Palladino. Fizicianul William Crookes (1832-1919) aproape ºi-a distrus reputaþia în 1874, cînd a sprijinito pe frumoasa Florrie Cook în afirmaþia ei, conform cãreia ar fi reuºit sã materializeze spiritul lui Katie King, fiica de mult rãposatã a unui pirat.

Convingîndu-i pe pãrinþii lui Cook sã o lase sã se mute în casa lui „pentru a continua studiul”, nu e greu de priceput cã William Crookes s-a ocupat de alte studii, nu de materializãrile ei - ulterior, Florence a declarat cã ºedinþele de spiritism reprezentau o acoperire mincinoasã a relaþiei intime dintre ei doi.

Cît o priveºte pe Palladino (1854-1918), fenomenele asociate cu numele sãu au fost atît de violente ºi extenuante, încît ea triºa de cîte ori putea, în timpul ºedinþelor de spiritism fiind deseori legatã de scaun. În cartea sa ,,Moartea ºi misterul ei”, astronomul francez Camille Flammarion povesteºte cum Palladino, atunci cînd se înfuria, canapeaua, mesele sau obiectele mai uºoare începeau sã zboare frenetic prin camerã; cum un bãrbat a fost chiar aruncat din scaunul care „a aterizat pe masã cu un zgomot puternic”; ºi cum excrescenþe ca niºte membre umane îi apãreau din corp. Everard Fielding, de la SPR, care împreunã cu mai mulþi colegi a condus 11 ºedinþe de spiritism alãturi de Palladino în 1908, în oraºul italian Napoli, scria mai tîrziu: „Am vãzut cum aceastã femeie extraordinarã era þinutã de mîini ºi de picioare de colegii mei, complet imobilizatã, cu excepþia momentelor ocazionale în care îºi dezmorþea un braþ sau un picior; între timp, un fel de entitate îmi apãsa încontinuu mîna într-o poziþie în care, era clar, Palladino nu avea cum sã ajungã”. (va urma) STUART GORDON

A N T O L O G I A

C U P A T R U

P Ã P U ª I L O R

L Ã B U Þ E

P e º t i 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Peºte de 30-40 cm care trãieºte în Dunãre; 2) Scîncet de bebe – Belgrãdean – Un peºte domol; 3) Peºte de rîu, înrudit cu crapul – Peºti ,,slabi”; 4) Miros (fig.) – X, în litere – Fãcut din mers; 5) Lipsit de conþinut – Jocul nostru naþional; 6) Nefiinþã, inexistenþã – Deliciu porcin; 7) Dreapta hãrþii – Cap de caracudã! – Nadã la peºti; 8) Maºina timpului – Afluent al Dunãrii – Pãtrar agrar; 9) Horia Tabacu – Coadã de clean! – Vînd cu sacaua; 10) Ce întrebare! – Punct de plecare; 11) Peºte mare, rãpitor, preþuit pentru icre negre (pl.) – În caiac!

VERTICAL: 1) Un peºte adormit – Peºte marin rãpitor; 2) Peºte de baltã din familia crapului – Unelte de pescuit; 3) Miezul problemei – Ioan Slavici; 4) Moda cu fuste scurte – Armã în pace! – Prinde table; 6) Faptul de a pescui ilegal – Nota Redacþiei!; 7) Ion Barbu – ªantier arheologic – Pasc în Tibet; 8) A face bucãþi; 9) Peºte asemãnãtor cu pãstrãvul, care trãieºte în ape de munte (pl.) – Mediul în care se simt bine peºtii; 10) Banul turcilor – Cu gust uºor de pelin; 11) Peºte mic în apele de munte, ca o zvîrlugã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,SCOR EGAL” 1) CORNER – NAT; 2) MECI – R – TATE; 3) NAM PIERDUT; 4) STRA – TREI – R; 5) RA – SEMNATA; 6) RU – NIMIC – U; 7) A – GEM – TITRA; 8) TEO – TAI – ICI; 9) ABITIR – ST – S; 10) TE – ORIPILAT; 11) ANTRENA – URA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.