Romania mare, nr 1392

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Natura conflictualã a unui singur om poate face ravagii mai mari decît natura dezlãnþuitã a întregii Planete.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

În România se vorbeºte Rãzbunarea lui Vadim.

Cãderea unei mari naþiuni mult ºi se face puþin (1) Motto: „Cel care contempleazã rãzbunarea îºi þine rãnile sîngerînde”.

(Francis Bacon) Pe tot parcursul vieþii sale politice, Corneliu Vadim Tudor a fost purtãtorul de steag al sesizãrii pericolului revizionismului maghiar. La fel, în impresionanta sa activitate publicisticã, mai ales în cea ulterioarã lui 1989, Vadim Tudor a atras atenþia asupra „iredentei”. A fost insultat, calomniat, s-a încercat acreditarea ideii cã este un demagog populist, un nebun, un mãscãrici. I s-au aruncat în spate acuzaþii calomnioase de xenofobie ºi antisemitism, extremism, colaborare cu Securitatea ºi cîte ºi mai cîte – totul pentru a fi compromis el, ca lider ºi vector politic, dar ºi ideile sale – inclusiv avertismentele de tipul celor vizînd Budapesta. „Lumea bunã“ a politicii ºi presa „pro-occidentalã“, euro-atlantiºtii s-au disociat în permanenþã de Corneliu Vadim Tudor ºi de ideile lui, culminînd cu acea concentrare împotriva sa de la alegerile din 2000. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Cînd hoþul strigã: HOÞII!

Pagina 7

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI

Adunate din cele patru zãri Pagina 10

Doamnelor ºi domnilor, Onoraþi invitaþi, Stimaþi reprezentanþi ai presei, Reuniunea Consiliului Naþional al Partidului România Mare are loc într-un moment greu pentru þarã. La aproape 10 ani de la Revoluþia din Decembrie 1989, situaþia internã ºi externã a României este mai dificilã decît în toatã perioada postbelicã. Atunci cînd, în primãvara anului trecut, conducerea partidului nostru a adresat organismelor internaþionale un Memorandum în care acuza instaurarea unui stat de tip mafiot, nu bãnuiam cã, numai dupã un an, chiar ex-premierul þãrãnist Victor Ciorbea va ajunge la vorba noastrã ºi va afirma exact aceleaºi stãri de lucruri pe un post de Televiziune. Am spus-o ºi o voi repeta pînã cînd voi avea nu 20 de procese, cîte mi s-au înscenat acum, ci 200: principala cauzã pentru care România a ajuns o epavã este jaful.

Surse de încredere din interiorul Serviciilor Secrete m-au informat cã, în perioada decembrie 1989 – martie 1999, s-au scos din România nu mai puþin de 9 miliarde de dolari, de cãtre persoane fizice ºi persoane juridice, bani care au fost depuºi în conturi aflate în bãncile strãine. Niciodatã n-am crezut cã va lua naºtere ºi va prolifera atît de vertiginos o nouã specie a pãsãrilor de pradã, care, aproape invariabil, mimeazã cinstea ºi preocuparea pentru binele obºtesc, la suprafaþã, dar pe ascuns furã vîrtos ºi îºi asigurã prosperitatea pentru cîteva generaþii de urmaºi. Este epoca de acumulare a marilor averi, iar cancerul corupþiei s-a generalizat, devenind metastazã. De intrat, au intrat bani în România, în special din împrumuturi externe, dar ei au cãpãtat alte destinaþii. În ceea ce ne priveºte, am produs dovezi din belºug, dar, ca într-o piesã de teatru absurd, Justiþia pur ºi simplu îºi bate joc ºi ne cere noi ºi noi dovezi, ori ne hãrþuieºte tot pe noi, pentru a ne descuraja ºi a ne închide gura. E o luptã cu morile de vînt, care ne uzeazã ca partid ºi ne bagã într-un cerc vicios. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 24 aprilie 1999, Casa Republicii (Discursul a fost rostit la deschiderea lucrãrilor Consiliului Naþional al PRM; text reprodus din volumul „Discursuri II“)

Trandafiri cãþãrãtori N-am sã revin, iubito, niciodatã o cruce-n briliante port la gît din toatã slava care-a fost odatã am o gravurã-n inimã, atît ªi trandafiri cãþãrãtori fac boltã la Ierichon mari trîmbiþi vor suna cuvintele-n poem mi se revoltã ºi toate cer înduplecarea mea Dar mai curînd mi-aº pune ºtreangul mãrii ºi eremiþii ar cãdea-n pãcat – în urma ta, statuia depãrtãrii îmi pare cã de-un veac s-a înãlþat M-am vindecat de tine pe vecie ºi totuºi, mai presimt un ultim val va fi într-o duminicã tîrzie sfinþitã-n fumul magic de santal Vor rãsãri sub streºini de biserici primulele cu flori liliachii iar zorile – inchizitori iberici în jurul meu mari ruguri vor urzi Neputincios precum o Famagustã mã va rãzbi un dor imperial trecînd strîmtoarea lacrimii, îngustã voi fi rãnit de fiecare mal Atunci scãpa-vor leii remuºcãrii o clipã doar voi fi îngenuncheat – dar mai curînd mi-aº pune ºtreangul mãrii ºi eremiþii ar cãdea-n pãcat CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Poems“)

Marºul vieþii contra ofensivei morþii

10 vasluieni celebri...

Paginile 12-13

NR. 1392

Cimitirul Vesel din Sãpînþa

Pagina 16

ANUL XXVIII

VINERI 12 MAI 2017

Pagina 8

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E L U N G

Condamnarea unor vandali unguri Americanii dau 1,8 milioane de dolari pentru Alianþa Civicã Jeana Gheorghiu ºi Lighean Aragazian danseazã rock la Budapesta Drãcuieli creºtindemocrate Andrei Pleºu a cãzut pe burtã În numãrul viitor: scrisoarea de gelozie a doamnei Margaret Thatcher cãtre tovarãºa Doyna Yuhasz, din pricina lu' Nelu Nebunelu PARTEA I A trecut în veºnicie, la o vîrstã foarte tînãrã, dupã o cumplitã luptã cu cancerul, prozatoarea ºi ziarista Areta ªandru. Ne exprimãm marea pãrere de rãu ºi adresãm soþului îndoliat – colaboratorul nostru, sociologul Florian Popa Micºan – cea mai sincerã compasiune. La Editura Militarã a apãrut o carte-document, prima de acest gen în România ºi una dintre puþinele pe plan mondial: „GENOCIDUL”, de general-maior dr. Gheorghe Diaconescu. Autorul, care nu este altul decît fostul procuror-general-adjunct al României pînã la evenimentele din decembrie 1989, face dovada în acest volum cã reprezintã una dintre cele mai strãlucite ºi mai cinstite personalitãþi ale ºtiinþei juridice româneºti, dezarticulînd cu temeinicie falsa acuzaþie conform cãreia la noi a existat un genocid. Lansarea publicã a volumului: miercuri, 22 mai, ora 13, la Librãria ,,Eminescu”, din Capitalã. Aflãm de la Biroul de Presã al Poliþiei cã au fost condamnaþi huliganii care, în ziua de 3 mai 1991, au aruncat ºi profanat Tricolorul românesc de la statuia lui Avram Iancu din Tg. Mureº. Aceºtia nu sînt din zonã, ci din... Timiºoara, fiind încadraþi la Teatrul Maghiar de acolo, cu care veniserã în turneu, dar s-au îmbãtat porceºte, au tulburat liniºtea din faþa Hotelului ,,Continental”, apoi ºi-au desãvîrºit opera de vandali. Iatã numele lor ºi pedepsele, mãcar de ar servi ca pildã pentru alþi doritori: Pall Csaba (1,6 ani închisoare); Pancsa Alin (1,5 ani); Antisz Raymond (1,2 ani); Mihaly Robert (1 an); Lorincz Jenö (1 an). Bietul tovar㺠Tudor Postelnicu! Dupã ce a fost condamnat pe viaþã, a mai încasat, acum, 5 ani pentru arestãri abuzive! Ce înseamnã asta? Asta înseamnã cã, dupã ce-ºi va ispãºi pedeapsa pe viaþã, adicã dupã ce va muri, va mai sta 6 ani bãtuþi pe muchie în puºcãrie. Lãsînd gluma la o parte, îl þii pe veºnicie la temniþã grea pe acest om, dar îl laºi sã zburde în libertate pe agentul horthyst Tökeº Laszlo!

Pedepseºti, umileºti ºi ºubrezeºti sãnãtatea unor oameni ca ªtefan Andrei, Dumitru Popescu, Ioan Totu, Iulian Vlad, Filip Teodorescu, Gh. Dãnescu, Marin Bãrbulescu º.a. (care, cu toate pãcatele lor, n-au dorit niciodatã dezmembrarea þãrii, ci au luptat pentru ordine ºi stabilitate!), în schimb îi laºi sã cutreiere þara ºi lumea pe toþi trãdãtorii de neam, care, una-douã, se duc afarã sã pîrascã, sã cearã sprijin, sã ia bani pentru ciopîrþirea cît mai grabnicã a þãrii. Ah, cîtã dreptate a avut Ceauºescu, la mascarada lui de proces: „Aceastã trãdare va duce la nimicirea României!”. Unul dintre pomanagiii care tot scu-

C A R I C A T U R I

turã o sorcovã feºtelitã pe la porþile Apusului este ºi puiul de legionar Nicolae Manolescu-Apolzan.

Anumite publicaþii, în frunte cu ziarul marii trãdãri naþionale „România libertinã”, au avut grijã sã relateze cu lux de amãnunte turneul politic (?!) al acestui lectoraº de doi lei, însoþit de ºeful, lui, studentul întîrziat M. Munteanu. ªtiþi cu cîþi bani s-au întors ei din S.U.A. pentru Alianþa Civicã? Ei bine, cu nu mai puþin de 1.800.000 de dolari! Cine are interes peste Ocean sã se amestece atît de brutal într-o nouã rãsturnare a ordinii de stat în România, dupã ce, în decembrie 1989, au fãcut-o într-un mod atît de sîngeros? Cine finanþeazã pe faþã Alianþa Civicã, pentru aducerea la cîrma unei Republici a unui sclerozat care mai degrabã ar trebui judecat pentru ASASINAREA marelui patriot care a fost Mareºalul Antonescu? Oricum, infectã politicã fac unii dintre buldogii americani... Unul dintre numeroasele telefoane pe care le primim la redacþie încearcã sã facã luminã într-un caz foarte ciudat. Prin anii '80, P.M. Bãcanu participa la mese copioase, stropite cu vinuri de soi ºi cu sifoane la gheaþã, pe care un vechi infractor, pe nume Gigi Kent, le oferea cu generozitate la restaurantul sãu „Orizont”, din Drumul Taberei. Întîmplarea face ca, înainte de revolta din decembrie 1989, acestui cîrciumar ordinar (care deºerta în el halealã, bãuturi ºi þigãri fine în valoare cam de 10.000 de lei pe zi!) sã i se înfunde, aºa cã a fost arestat ºi condamnat. Iatã, însã, cã vine rãzmeriþa, adicã aceastã gãuricã prin care toþi hoþii ºi gãinarii, în frunte cu Gelu Voican-Voiculescu, au scos capul la luminã, strigînd ca din gurã de ºarpe cã ,,Securitatea le-a înscenat procese, le-a trucat dosare“, ei fiind, de fapt, niºte mari luptãtori politici! Drept pentru care mai vechiul profitor al orgiilor de la „Orizont”, adicã Bãcanu, se face luntre ºi punte ºi-l pescuieºte din pîrnaie pe Gigi Kent, luîndu-i apãrarea în ziar, spãlîndu-l chiar de toate pãcatele penale, cu sprijinul, pare-se, al maistrului de ceremonii Gh. Robu. Imediat ce a simþit aerul tare al libertãþii, birtaºul ºi-a scos aurul, bijuteriile ºi valuta de prin ascunzãtori ºi s-a fãcut pierdut prin Germania! Prinde orbul, scoate-i ochii...

Am reprodus în esenþã mãrturia telefonicã a cititorului nostru, care ºi-a lãsat numele ºi adresa. Nu ne pronunþãm asupra veridicitãþii celor relatate, dar un lucru e cert: acest Gigi Kent existã, a fost ajutat sã iasã din puºcãrie, ºi acum a dispãrut! Vom afla oare vreodatã pe cine ºi cu cît a mituit el? O nouã mostrã a lipsei totale de talent gazetãresc ºi de umor care îi dã frisoane lui ªtefan Mitroi de la „Scînteia tineretului liber”: „Pilulã contra ridurilor. E îmbucurãtor

faptul cã mulþi îºi procurã puºculiþe. Se pare, însã, cã unii cautã numai de-alea cu trãgaci”. Aþi rîs de v-aþi prãpãdit, nu-i aºa? Ba chiar v-au dispãrut ºi ridurile, cã aºa-i Mitrea Cocor, vînãtorul de zestre, de vile ºi de posturi: nostim foc! Titluri-bombã în „România liberã”, menite sã facã vandabil un ziar din ce în ce mai sãlciu: „ªi-a dat foc din disperare” (P.M. Bãcanu) ºi „A murit de supãrare” (Ion Medoia). Parcã sînt trase la ºapirograf. Fireºte, pentru asemenea drame, tot guvernul e de vinã... Marele nostru revoluþionar (în sensul cã a revoluþionat total proxenetismul, traficul de cojoace ºi falsificãrile de deconturi), pe nume Gelu Voicanci, n-are loc de noi în Senatul României. Aºa se face cã obsedatul sexual care a intrat în Istorie drept groparul lui Ceauºescu, propune pur ºi simplu desfiinþarea revistei „Europa” ºi pedepsirea cu asprime a revistei „România Mare”. Ceea ce este cu adevãrat scandalos la acest derbedeu cu ifose de înþelept esoteric ni se pare asemãnarea Partidului România Mare cu Miºcarea Legionarã „Totul Pentru Þarã”. Chiar aºa, Geluþã ? Nu-þi e fricã de Dumnezeu? Nu te temi de judecata contemporanilor, care te-au mai burduºit de cîteva ori ºi te-au scuipat pentru politica ta antiromâneascã ºi promaghiarã? Noi ºtim ce pãcate vrea sã-ºi spele puºcãriaºul ãsta de drept comun cu ajutorul evreimii mondiale, dar prea confundã el Parlamentul României cu Knessetul din Tel Aviv.

Alo, Geluþã, vezi cã se dau cojoace la Magazinul ,,Unirea”, fugi repede, poate iese de-o biºniþã... „Nu mã crezi? Treaba ta, mi se rupe!” – iatã o replicã idioatã, desprinsã de televiziune din spectactolul unui anume Matei Viºniec, intitulat „Angajare de clown”, care a fost laureat drept cel mai bun spectacol al Teatrului „Vasile Alecsandri”, din Iaºi.

Sãracul bard de la Mirceºti, se rãsuceºte-n groapã! ªi ce mai aflãm din aceeaºi emisiune televizatã? Cã la festivalul teatral de la Oradea s-au prezentat piese scrise de „Caragiale, Blaga, Viºniec”, adicã un vast repertoriu „de la Sofocle la Viºniec”. Gogomanul ãsta, propulsat de ºmecheri, se pare cã-i un fel de Shakespeare pe oliþã. Cît despre ruºinoasele emisiuni culturale ale televiziunii, patronate de „Europa liberã”, îi întrebãm pe realizatori: Chiar nu vi se rupe (limba-n gurã) cînd debitaþi asemenea enormitãþi?

Lume, lume, s-a dat drumul la nebuni! Aflãm dintr-o emisiune radiofonicã, difuzatã vinerea trecutã de cãtre fostul nostru colaborator de la „Sãptãmîna”, Andrei Partoº, cã la Budapesta e raiul pe pãmînt din punct de vedere al muzicii mondiale! Este atît de bine acolo, încît reporterii Televiziunii române Jeana Gheorghiu ºi Lighean Aragazian au fost ºi ei la un concert de rock, dar n-au mai rezistat pe scaune, s-au sculat cu voinicie ºi s-au nãpustit în avanscenã, bîþîind din corpurile lor acromegale, pînã erau sã dea în spondilozã! La un moment dat, se pare cã Jenicã Gheorghiu, cu forþa sa herculeanã, l-a smotocit bine pe armeanul rãtãcitor ºi, cu un tur de ºold (ºi aþi vãzut ce ºolduri are, cît turbina de la Rogojelu!), l-a aruncat pe fereastrã pînã în Insula Margareta, care se cheamã aºa dupã numele fiicei mai mari a lui Mihai de Hohenzollern. La Bucureºti nu puteaþi sã vã zbînþuiþi, mã, nerozilor?! (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 24 mai 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Secretul nemuririi Atracþie fatalã Noi descoperiri ºtiinþifice Tributul de sînge Adevãrata faþã (vorba vine) a lui Bãsescu Dragnea, liderul Opoziþiei din PSD Legea graþierii certurilor cu nevasta Cantitatea idealã de alcool Þara negustorilor cinstiþi Þoapa perfectã Modelul românesc MUE (Marea Uniune Europeanã) Oana androgina Aceºti repetenþi care ne conduc Infanteria electoralã Becali ºi ceilalþi analfabeþi Împerecherea la girafele politice Islamizarea Europei Pornografia îngroapã copilãria Lupii, bã! Vlaicu-Vodã ºi gagicile La meciul pierdut cu Gyor, Cristina Neagu i-a strigat, în dulcele stil clasic, maghiarei Tomori, care o ºicana permanent: o înjurãturã neaoºã. Dar, ce sã vezi, unguroaica nu ºtia româneºte! Cîtã lipsã de culturã! Parcã era o vînzãtoare de pîine din Miercurea-Ciuc... Anatoli Brocivkov, noul Miciurin al ruºilor, ºi-a injectat, în urmã cu doi ani, o bacterie nemuritoare, descoperitã în permafrostul siberian. Purisanca nu are decît vreo 3,5 milioane de ani. De cînd s-a combinat cu ea, savantul diliman susþine cã a întinerit, se simte puternic, iar rãceala a fugit cu picioarele în spinare pînã dincolo de Cercul Polar de Nord. Cît despre briceag, ce sã mai vorbim! Dacã pînã la fericita întîlnire stãtea atîrnat ca o limbã de pantof scîlciat, acum e mîndru nevoie mare, sparge nuci de cocos cu privirea-i ciclopicã. ªi care nuci au fost extrase cu unghiile de la picioare din abdomenul burþii unui mamut de fiþe preistorice. E bine cã s-a descoperit secretul nemuririi, dar n-ar fi rãu dacã vodca s-ar vinde pe cartelã. Mãcar savanþilor cu gîtlejul ars de setea cunoaºterii. Nu de alta, dar au ajuns bacteriile sã tragã la mãsea ºi sã se împerecheze la întîmplare prin ºanþurile ºtiinþei. O candidatã a partidului scoþian de dirimblii, UIKIP, simte o atracþie fatalã faþã de gorile. Sã sperãm cã n-a fost ºi ea la gala Bute, unde o blondinã, abuzatã de Macacul de Cotroceni, a fãcut o baie de goriloi, peste care a aruncat, în semn de mulþumire ºi orgasm, cu euroi. Dupã ce au fost abuzate cîteva milenii, miresele indiene primesc cadou de nuntã ºi cîte-o bîtã de potolit soþii abuzivi.

Romantism fãrã vînãtãi nu se poate. Aºa cã sã nu vã miraþi dacã lanþul amintirilor Iuliei Vântur are cîteva verigi rupte!

Cercetãtorii americani din Austin, capitala Texasului, sînt categorici: dacã bei, mori, dacã nu bei, mori mai repede!

Probabil distinºii savanþi n-au apucat sã le fure bacteria ruºilor. Încã. Tinerii României au fost obligaþi sã aleagã calea înspinatã a strãinãtãþii. Acolo ºi-au întemeiat familii, acolo vãd lumina soarelui tot mai mulþi pui de români. Anul trecut, a afirmat ministrul Andreea Pãstîrnac, s-au nãscut mai mulþi copii în strãinãtate decît în þarã. Poate nu e aºa, dar adevãrul e pe aproape, fibra naþionalã slãbeºte cu fiecare român înstrãinat. Vor fi crescuþi în sistemul statului în care se aflã ºi vor rãmîne acolo pentru totdeauna. România se va sfîrºi încet, în tãcere. Copiii aceºtia reînnoadã tradiþia tributului de sînge pe care-l percepeau anual otomanii, pentru a avea carne de tun în corpul ienicerilor. Astãzi, sufocaþi de clasa politicã murdarã, contribuim la supravieþuirea istoricã a altor popoare, aflate într-un accentuat proces de îmbãtrînire. România a devenit sursã de materie primã pentru pieþele de sclavi occidentale. 4,4 milioane de conaþionali robotesc prin Europa. Dacã i-am numãra ºi pe þigani, cifra ar creºte. Dar nu putem sã facem asta, întrucît nu pentru muncã ºi-au scos caii din sufragerie. Ei au vãzut filme de acþiune cu migratorii care jefuiau Imperiul Roman de Apus ºi au vrut sã se convingã dacã e adevãrat. Le-a cam ieºit. În concluzie, þara moare sub ochii noºtri, fiindcã tinerii, cel mai preþios capital, îºi iau tãlpãºiþa fãrã a se mai uita înapoi. Cel care va trebui sã punã pumnul în pieptul furtunii, ori nu s-a nãscut, ori a murit.

Mare dezamãgire pentru fanii lui Popeye Marinarul, cu ocazia trecerii lui, zic ei, de partea hoþilor. Vedeþi-vã, mãi, de treabã, n-a trecut nicãieri, acolo a fost dintotdeauna, voi aþi vrut sã-l vedeþi altfel. Matrozului Chior îi plãcea lupta anticorupþie cînd era la butoane ºi le sugera procurorilor pe cine sã mai facã de la genunchi în jos, la ore de maximã audienþã, cu tembeleviziunile de faþã. La fel ca pe vaporul groazei, avea sadica plãcere de a-i speria, umili ºi batjocori pe ceilalþi, în numele unei justiþii de faþadã. Pe Ciclopul de la Cotroceni nu-l crede nici oglinda din baie, pe care o întreabã din cînd în cînd: ,,Oglindã, oglinjoarã, cine-i cel mai anticorupt din þarã? Cum, nu sînt eu? Oglinjoarã, nici nu ºtii, cioburi în curînd vei fi!” Ei, dacã s-ar prezenta la prima secþie de poliþie ºi s-ar autodenunþa, poate l-ar crede vreun plutonier adjutant cã este preocupat de asanarea societãþii româneºti. Singurul care-i împãrtãºeºte convingerile este taximetristul ªerban Nicolae, alãturi de care se tot screme sã-i scoatã pe corupþi din Parlament (pardon, din închisori) ºi sã-i direcþioneze spre instituþiile statului de drepþi, unde pot aplica ce au învãþat la Mititica (alta decît Elena Udrea). Totuºi, nu pot fi de acord cu foºtii bãsiºti care-l numesc pe consumatorul de gheaþã la malul paharului: jeg, mafiot, nenorocit, libidinos, parvenit, securist ºi cîte ºi mai cîte drãgãlãºenii, chiar dacã au dreptate. Ce-i foarte interesant în povestea asta e cã Grindeanu ºi Dragnea nu sînt de acord cu propunerile de graþiere elaborate de proprii parlamentari, bonus gaºca lui Bãsescu. Ce le mai place sã joace în comedia integritãþii! Mari actori! Sã nu-mi spuneþi mie cã au scãpat PSD-ul de sub control, cã nu vã cred. PSD e o bandã disciplinatã, cu lideri bine ancoraþi în meandrele concretului,

adicã puºi pe furat, ºi cu un procent al corupþilor demn de cel mai mare partid al þãrii. Iar corupþii care au fost prinºi aºteaptã sã fie iertaþi de pãcatele ºtiute ºi neºtiute, fiindcã au contribuit, noaptea, ca proºtii, la numeroasele campanii electorale. De graþiere s-ar bucura ºi prinºii, ºi neprinºii. Dacã tot e bal, n-ar trebui ca amenzile sã fie prescrise? Restanþele la întreþinere n-ar trebui ºterse? Adicã, pentru societatea de consumat baliverne, e mai periculos un pieton care a traversat pe roºu decît un corupt care a devalizat statul de milioane de euro? Oare n-ar trebui ca pedepsele cu executarea la locul de muncã, date de soþii, iubite sau amante, sã fie graþiate? Mãcar alea din ultimii trei ani... Pãi nu d-aia au ieºit protestatarii în stradã? Nu?! Atunci de ce? Doar ca sã strige: ,,Nu vrem sã fim o naþie de hoþi!”? A, pãi atunci au ieºit degeaba. Brad Pitt recunoaºte cã are o problemã cu bãutura. Adrian Prostescu e încã în faza negãrii. Curtea Constituþionalã din Alexandria a decis cã persoanele care au dat cu jula ºi au fost prinse nu mai pot ocupa funcþii publice. Restul, adicã neprinºii, rãmîn negustori cinstiþi. Monica Tatoiu recunoaºte: ,,Am fost þoapa perfectã”. Pãi de cînd te tot facem atentã! Dar, deºi distinsa ciumãfaie crede altceva, nu s-a schimbat. Numai cã n-o mai ajutã sorbul, marºarierul, pompa de injecþie, vasul de expansiune... Cultele religioase din SUA au primit dreptul de a se implica direct în politicã. La fel ca la noi. ªontîc, ºontîc, domnul Trump implementeazã modelul românesc. A venit primãvara, atenþie la cãpuºe, sînt însetate de sînge! Cele mai periculoase sînt cele din Comisia Juridicã a Senatului. Dupã ce a afirmat, rãzboinic cum îi este felul, cã România trebuie sã fie ºefã de filã în MUE (Marea Uniune Europeanã), ministrul Agriculturii ºi Inculturii a lovit decisiv: ,,Pe mine nu mã intereseazã cîte picioare are porcul”. Bravo lui, bãiat deºtept, toatã lumea ºtie cã porcul roºu are douã picioare ºi patru mîini. Potrivit Eurostat, 59,4% dintre angajaþi, repet, dintre angajaþi, prezintã risc de sãrãcie. În România, salarizarea e o formã mascatã de sclavie. Oana Zãvoranu vrea sã devinã androginã. Aºa cã nu va ezita sã-ºi scoatã silicoanele, piuliþele ºi testiculele. Va rãmîne doar cu pãsãricile ºi cu ºlagãrul interpretat de Pepe (nu sînt bîlbîit, aºa îl cheamã pe distinsul lãutar): ,,Oana androgina/ Se plimbã cu maºina/ La orice buºiturã/ Îi cad dinþii din gurã”.

Dupã fostul mahãr al SRI Florian Coldea (cu douã bisuri) ºi Motocicleanu, pe lista ºefilor de promoþie, dacã ar fi cititã invers, a apãrut ºi Livache. Care, evident, va contesta decizia la Curtea Apãrãrii Drepturilor Omului de El Însuºi, de la Roºiori, deºi Curtea Constituþionalã de la Alexandria nu s-a pronunþat în privinþa drepturilor repetenþilor de a conduce România. În schimb, clasa politicã e categoricã: proºtii voteazã conducãtori asemeni lor. Chiar dacã au suferit condamnãri cu suspendarea anilor universitari. Pro TV a transmis ,,în direct” meciul de box dintre Joshua ºi Klitscho, cu o întîrziere de 15 minute! Iar proºtii ca mine credeau cã se uitã în direct. Am glumit, nu mã mai uit la box de la meciul dintre Sotea ºi Nicolae Bãlcescu, arbitrat de Ion Ghica. Miza era o bucãþicã de halviþã. Ori mi se pare mie, ori Olguþa a visat urît ºi s-a hotãrît sã ia viaþa în pieptu-i generos: ,,N-o sã mai aruncãm cu nemiluita banii pe ajutoare sociale”, sau cam aºa ceva. Problema cu Legea nr. 416 nu este cã unii, aflaþi la ananghie, primesc 141 de lei pe lunã, ci faptul cã alþii îºi însuºesc ilegal aceºti bani, oferiþi cu generozitate de primarii-nababi numai ca sã fie folosiþi ca massã de manevrã în confruntãrile electorale. ªi, la cîtã lume mimeazã democraþia în România, sînt decisivi, înclinînd balanþa în sensul dorit. Aºa cã cine nu are infanterie electoralã sã facã bine sã-ºi cumpere, prin acordarea de ajutoare sociale nemeritate. Revoltat de incultura oamenilor politici, scriitorul Gheorghe Becali dã cãrþile pe faþã ºi anunþã întreg mapamondul lumii cã universitarul de popotã Gabriel Oprea este analfabet. Vã daþi seama cît de gravã este situaþia, dacã laureatul premiului Goncourt de la Poarta-Albã, care are cu douã clase mai mult decît trenul, se simte îndreptãþit sã facã asemenea afirmaþii? Mãi bãieþi, nu vã mai faceþi bine! Pãcat de coatele tocite pe bãncile din Ciºmigiu! Ralucuþa e o heroinã a PNL-ului, aripa pedelistã, care a þinut libidoul sus chiar ºi atunci ,,cînd unii stãteau cu gîtul, cu piciorul pe gîtul meu politic”. P-ãia care stãteau cu piciorul îi cam ºtim, dar p-ãla care o sugruma dupã modelul împerecherii la girafe, nu l-am dibuit încã. Poate ne ajutã domnul Turcan, dacã n-are cumva probleme similare cu gîtul. Sau, mai sigur, domnul Stolojan. Islamizarea Europei este un fenomen periculos, care pare ireversibil. E o consecinþã a multiculturalismului extrem, o idee, de altminteri, generoasã, dar care a eºuat lamentabil. Concomitent cu ofensiva Islamului, în Europa se înregistreazã ºi o abandonare a credinþei. Bisericile sînt

aproape goale, de parcã se pregãtesc sã fie transformate în moschei. Conflictul latent, dar permanent, dintre religii va constitui pretextul declanºãrii unor conflicte sîngeroase majore atunci cînd resursele vor fi insuficiente. Problemele refugiaþilor ºi ale celorlalþi migranþi nu se rezolvã cu ajutorarea lor vremelnicã în Europa, ci cu consolidarea pãcii în statele de origine. Iar problemele demografice ale bãtrînului continent, cu implicaþii economice majore, nu se rezolvã prin încurajarea atragerii islamiºtilor, decît dacã se renunþã la propria identitate. Ceea ce e posibil sã se întîmple, dacã marile puteri vor continua sã considere þãrile lumii islamice simple poligoane de manevre militare ºi de încordare a muºchilor nucleari. Pornografia sufocã repede copilãria. Studiile unor obsedaþi de adevãr relevã faptul cã aproape toþi copiii de 11 ani au luat contact cu pornografia online. Urmele lãsate în profilul psihologic al viitorului adult vor fi ca ºenila unui tanc ce-a surprins un puiºor de prepeliþã pe cîmpul de luptã.

Numãrul sociopaþilor, al robilor deviaþiilor comportamentale va creºte într-o societate din ce în ce mai bolnavã, iar îndepãrtarea de Dumnezeu va fi o constantã. Deja reperele morale sînt considerate opreliºti. Trupul a devenit un infern, iar sufletul nu mai are unde sã locuiascã. Singurul vaccin împotriva promiscuitãþii, a degradãrii umane, este dragostea adevãratã. Credinþa. Negustorii arabi le dau producãtorilor români de carne de ovine pînã la 8 lei pe kilogram, în timp ce ei vînd acelaºi produs pe pieþele din Iordania, Siria, Libia º.a. cu 12 dolari/kg! De zece ori mai mult! ªi sã nu-i epilezi cu bomfaierul?! Sã nu le dai sugiuc?! Parcã lupii noºtri erau mai cumsecade, mãcar pielea mielului ne-o dãdeau înapoi. Dar treaba asta cu consumatorii de batal e mai veche, Adi Sfinteº a cercetat-o ºi s-a îngrozit de ce a aflat. Tot adevãrul îl gãsiþi în Istoria Necenzuratã a Românilor. Numai de l-aþi putea suporta! ,,La momentul decesului lui Nic, primul dintre fiii lui, Vladislav (1364-1377), se pomeni cã se poate da în bãrci, fãrã reþinere, prin toþi Balcanii. Ceea ce l-a supãrat pe Ludovic, care a anunþat cã o sã-l punã la respect pe valah fiindcã «imita obiceiurile rele ale pãrintelui sãu».

Cînd a auzit nãprasnica veste, Vladislav s-a îngrozit de rîs, mai ales cã ungurul atacase Bulgaria, pe care a ºi cucerit-o destul de uºor, nicidecum Valahia, la care se uita chiorîº. În acest moment, destul de important, Vlaicu (aºa-i spuneau gagicile) a considerat cã-i momentul sã intervinã cu oºtirea lui de turmentaþi. Cum ungurii sãriserã gîrla ºi ajunseserã pînã la Tîrgoviºte, valahii i-au bãtut acolo, fapt ce l-a pus pe gînduri pe Ludovic, zis ºi «cel Mare», care imediat îºi va schimba atitudinea faþã de Vlaicu, acceptîndu-i toate capriciile. Acestea se rezumau la Banatul de Severin, la Þara Fãgãraºului ºi încã vreo douãtrei bagatele d-astea simpatice foc. Punînd mîna ºi pe Vidin, valahul îl reîncoroneazã pe neisprãvitu' de cumnatu-sãu, dar Sracimir nu va face prea mulþi purici pe tron, întrucît, în 1369, turcii cuceresc Vidinul ºi atacã Valahia. Cînd au auzit amuzanta veste, tinerele valahe au mers cu jalba-n proþap la bãrbaþii lor. Ele cereau, nici mai mult, nici mai puþin, decît sã se ducã la luptã, considerînd cã a venit vremea sã apere þinuturile strãmoºeºti, cu piepturile lor de martire: «- Ce, credeþi cã nu putem face faþã unui rãzboi de uzurã cu turcii? Ce dacã sînt cîtã frunzã ºi iarbã? Cu atît mai bine, nu putem scãpa un asemenea chilipir! O sã ne facem datoria pînã la capãt ºi vã garantãm cã nu va rãmîne nici un otoman neprelucrat.

Insistãm sã ne lãsaþi!». Bãrbaþii au fost de acord, cã ºi aºa erau mai interesaþi de campionatul de table, aflat în plinã desfãºurare, decît de rãzboi. Ba s-au arãtat bucuroºi cînd unul Guvide, de semãna leit cu Cãtãlin Botezatu, a zis cã o sã le conducã el ºi, dacã n-o sã le placã, sã nu-i zicã lui... peºte. «- ªi dacã nu vin plin de parale, sã mã spînzuraþi de cureaua de la bermude!», a plusat heterosexualul. Discuþia de la urmã o prinsese ºi Vladislav, care se întorsese de la lupta unde fusese însoþit de cealaltã parte a oºtirii, cã turcii ãºtia n-aveau cine ºtie ce faimã, ºi a considerat cã nu-i cazul sã deranjeze pe toatã lumea. Spre disperarea inimoaselor românce, Vlaicu anunþã cã nici un turc nu mai miºcã din motive de sabie, suliþã ori sãgeatã otrãvitã. Jale mare între femeile care speraserã sã mai facã un ban cinstit cu ocazia luptelor corp la corp, anulate atît de brutal. «- Vreþi bani?, le-a întrebat Vodã. Se rezolvã, nu mai plîngeþi, cã ºtiþi cã mi-e inima slabã cînd e vorba de femei. Aºadar, terminaþi cu bocetul, cã vã plesnesc peste bot de nu vã vedeþi! Ce, s-au terminat bãrbaþii în Valahia?» «- Nu s-au terminat, Mãria Ta, dar n-au parale ºi o þin ca gaia maþu cã totu-i pe de-a moaca. Cicã ar plãti, dacã ar avea cu ce...» Vlaicu, care þinea la nãroade mai mult decît Marinarul Nebun la Elena, s-a pus pe bãtut monede. Pe prima a bãtut-o de-a frînt-o, cã era nevastã-sa ºi, zicea el, «ce, mã, femeia nu-i monedã de schimb?», dar pe urmãtoarele le-a ciocãnit cu delicateþe, cã era vorba de ducaþi, dinari ºi bani, adicã primele monede româneºti.

P-astea le-a semnat, paradoxal, cu numele sãu, deºi primul lui sfetnic, Gudur Isãrescu, ar fi vrut sã punã el degetul...

«- Ia laba, bîzdîganie, c-ãºtia sînt bani adevãraþi, nu d-ãia pe care te joci tu toatã ziua cu pixu, de-arãþi precum sticsu... Pãi, c-o monedã d-asta cumpãr trei de-alde tine ºi mai primesc ºi-un rest din Adrian Vasilescu, aºa cã vezi-þi de sectorul care te priveºte. Fã-te cã eºti Guvernator ºi scuteºte-mã, cã am treabã, ºtii cã nu prea le am p-astea cu scrisul. Ehei, dacã semãnam cu poetul de bunicã-miu, ce repede terminam de semnat, aºa, va mai dura vreun secol.

Poate s-o-ndura Dumnezeu ºi-o mai veni vreunul cu pretenþii teritoriale, c-altfel aici îmi putrezesc oasele...»” (va urma).

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 12 mai 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Brusli e la puºcãrie Cînd am auzit ºtirea, cu ani în urmã, cã Brusli a fost arestat, nu ºtiam ce sã fac, sã rîd sau sã plîng? O aºa ºtire nu poþi auzi decît la televiziunile noastre, la BreakingNews. Nu ºtiu dacã a fãcut senzaþie sau nu, dar, dupã felul cum a fost prezentat acest nefericit personaj, mie, personal, mi-a lãsat un gust amar, de parcã individul respectiv ar fi cîºtigat cine ºtie ce premiu... Am avut impresia cã aflu de succesul vreunei vedete, cînd colo, era vorba de un infractor urmãrit de poliþie ºi gãsit în canal, de unde a fost sãltat ºi dat pe mîna justiþiei...

Individul nu era ceea ce credeam, ci un fel de aurolacºef peste toþi aurolacii din canalele de la Gara de Nord.

Am vãzut, în schimb, la un post de televiziune, o emisiune despre acest canalagiu, unde era prezentat în formula deja cunoscutã a clasicului reportaj, în care pe peliculã erau înregistrate doar acele imagini menite sã dea bine în cadru ºi sã-i impresioneze pe privitorii naivi. Acest nefericit Brusli nici nu merita bãgat în seamã, necum sã i se acorde o aºa mare importanþã. Nu era altceva decît o haimana, un delincvent care, în loc sã-ºi vadã de viaþa lui, sã-ºi gãseascã un loc de muncã sã trãiascã cinstit, a coborît la marginea societãþii ºi s-a pus, cu de la sine putere, stãpînul sãrmanilor din canal, mulþi dintre ei copii, adolescenþi fãrã adãpost, oameni ai strãzii.

Cei care au trecut prin acea zonã nu au cum sã nu-ºi aducã aminte de fiorii temerii ºi ai transpiraþiei de pe ºira spinãrii, pe care i-au resimþit în mod sigur la vederea nefericitului personaj, înconjurat de o haitã de cîini, ºi a mulþimii de aurolaci... Eu l-am vãzut de multe ori ºi mi-a lãsat o senzaþie de silã ºi, totodatã, de milã, pentru felul în care arãta... Hainele îi erau pline de capse ºi pioneze, iar lanþurile ce-i zornãiau la mîini

În 1946 se anticipa eºecul comercial al televiziunii Cînd a izbucnit al II-lea rãzboi mondial, Compania ,,General Electric” tocmai se pregãtea sã introducã televiziunea comercialã, dar strãdaniile ei au fost utilizate pentru producerea de echipamente militare. La Hollywood, studiourile au prosperat în timpul rãzboiului, scoþînd pe bandã-rulantã filme care sã ridice moralul populaþiei ºi sã încurajeze patriotismul. Cînd starurile de cinema deja consacrate, precum Jimmy Stewart, s-au întors acasã, dupã ce fuseserã pe front, au descoperit cã publicul îºi schimbase gusturile; de exemplu, cînd a fost difuzat pentru prima datã, filmul ,,It's a Wonderful Life” a fost un fiasco. Dar Hollywood-ul a fost nevoit nu doar sã inventeze un nou stil în realizarea filmelor, ci a trebuit sã facã faþã ºi apariþiei, întîrziate, a televiziunii. În 1946, Darryl F. Zanuck, directorul studiourilor 20th Century Fox, a rîs în faþa noului competitor, susþinînd cã televiziunea ,,nu ar fi în stare sã se menþinã, pe orice piaþã s-ar lansa, dupã primele 6 luni”. Dacã Zanuck credea realmente în aceastã previziune, rãmîne un subiect deschis discuþiei. Tot el spunea: ,,Oamenii se vor sãtura în curînd sã se tot holbeze la o cutie din placaj”, afirmaþie care sugera cã,

Omagiu lui Wilhelm Berger Dupã ce am ascultat compoziþiile De esenþã neobarocã Ale lui Wilhelm Berger - Germanul din paradisiaca Transilvanie, Care a scris ºi a simþit „româneºte”, De parcã ar fi fost un fiu al „Daciei Felix”... Pot sã susþin Cã-n dramaticele lui Cvartete de coarde, În monumentalele lui simfonii sau în Nobilele sale piese concertante, Se contureazã, tainic, O meditaþie gravã, Cu multiple rezonanþe-n Inimile melomanilor,

ROMÂNIA MARE“

Polemici ºi la gît îþi dãdeau impresia cã te afli în faþa unui om din perioada preistoricã.

Ceea ce trebuie sã ºtie cei care citesc aceste rînduri este faptul cã ,,faimosul” Brusli îºi îndemna aurolacii la furat ºi tîlhãrit, la acostat oameni pe stradã... Din pãcate, unul ca el a ajuns sã fie televizat în direct, compãtimit de unii trecãtori, fãrã ca ei sã ºtie de nenorocirile pe care le fãcuse. ªi iatã cã organele în drept i-au venit de hac ºi au luat mãsurile de rigoare... Sã sperãm cã bucureºtenii nu vor mai avea ghinionul sã vadã pe strãzi, în gãri, în mijloacele de transport în comun, oameni de felul celui care face subiectul acestui articol. Atunci vom putea spune ºi noi cã trãim în „siguranþã ºi încredere”, conform sloganului de pe maºinile Poliþiei Române, ºi cã ne putem deplasa în liniºte pe stradã. Altminteri, trebuie sã fim cu ochii în patru, ca nu cumva sã ne pomenim cu un ghiont în coaste de la vreun aurolac, pentru un leu, doi, sau cu lãnþiºorul de la gît furat, ºi, dupã o astfel de agresiune, sã ne trezim pe masa de operaþie la Spitalul de Urgenþã, ori chiar pe lumea ailaltã. S-au întîmplat ºi astfel de cazuri, atacatorii fiind, în mare parte, vagabozi de-ai lui Brusli.

Lichidarea muºuroiului cu astfel de specimene umane, din zona Gãrii de Nord, este un semn bun pentru omul paºnic, dar nu este suficient. Credem cã organele abilitate trebuie sã acorde o mai mare atenþie la supravegherea liniºtii publice, iar cei care nu-ºi vãd de treabã, sã meargã acolo unde le este locul, ºi nu sã fie prezentaþi ca eroi ai unor emisiuni de televiziune.

Deunãzi, trecînd prin zona Gãrii de Nord, am vãzut oarece liniºte, dar nu cum mi-aº fi dorit, fiindcã, pe icicolo, încã mai miºunã grupuri de cîte doi-trei aurolaci care cerºesc ºi se iau la harþã cu vreun trecãtor... Sã sperãm cã lucrurile sînt sub control ºi cã bucureºtenii nu vor mai avea parte de un nou Brusli, mai fioros ºi mai viclean decît cel care, acum, se aflã în puºcãrie.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental” pur ºi simplu, cineastul încerca sã influenþeze în mod negativ vînzãrile de televizoare. Indiferent de motivul emiterii ei, aceastã judecatã a fost total eronatã. În scurt timp, a devenit evident cã americanii îºi doreau chiar foarte mult ,,sã se holbeze la acea cutie din placaj ”, ore în ºir, bucuroºi sã aibã atîtea programe de divertisment prezente în propria sufragerie, astfel încît vînzãrile caselor de bilete din cinematografele care difuzau filme hollywoodine au scãzut brusc. În ciuda opiniei eronate asupra viabilitãþii comerciale a televiziunii, Zanuck s-a dovedit a fi unul dintre cei mai isteþi oameni de la Hollywood, gãsind cu rapiditate calea prin care sã atragã publicul înapoi în cinematografe. În 1952, a introdus prima dezvoltare tehnicã majorã de cînd filmele color deveniserã un lucru obiºnuit, la sfîrºitul anilor '30: procedeul de difuzare pe ecran lat, numit ,,Cinemascope”, pe care l-a lansat odatã cu senzaþionala epopee biblicã ,,The Robe”. Însã, chiar ºi aºa, pînã la sfîrºitul deceniului, sistemul practicat de studiourile hollywoodiene în forma existentã din anii '20 se îndrepta spre un punct mort. În cele din urmã, deºi filmele demonstrau cã nu vor dispãrea, marile studiouri (ceea ce mai rãmãsese din ele) s-au gãsit adînc implicate în producerea spectacolelor pentru televiziune, cu vechea companie a lui Zanuck în frunte.

JOHN MALONE

Amintindu-mi de profetul De la Lancrãm - „Mioriticul” Lucian Blaga -, Cel care a consemnat, Cu o detaºare olimpianã, cã „Filozofice sînt Acele gînduri Care întemeiazã oameni”...

Dupã ce i-am citit Profundele, originalele ºi Rãscolitoarele sale studii, De autenticã muzicologie ªi de o frumuseþe geometricã, Gîndurile mele se-ndreaptã Spre o lume a literaturii, Unde constelaþia sublimã A Euterpei triumfã, De-mi vine a „muzicaliza”,

Ovidiu Lipan Þãndãricã, fostul toboºar al formaþiei ,,Phoenix”, un artist care a avut curajul sã abordeze, cu mare succes, un alt gen de muzicã, alãturi de Fanfara ,,10 Prãjini”, cu care colaboreazã de 18 ani.

Un festival de neuitat Festivalul ,,Yakasha” 2017, desfãºurat în Parcul Izvor, din Bucureºti, în intervalul 28 aprilie-2 mai, a constituit un adevãrat regal muzical pentru bucureºteni ºi pentru susþinãtorii celor 15 echipe artistice, provenite din peste 10 state, în principal din zona Balcanilor.

Prima ediþie a acestui festival, organizat de Centrul Cultural al Tineretului ,,ªtefan Iordache”, a reunit nume reprezentative ale muzicii cu savoare balcanicã.

Pe scena parcului bucureºtean au evoluat tarafuri, orchestre ºi artiºti de înaltã clasã din România, Serbia, Macedonia, Slovenia, Grecia, dar ºi din Republica Moldova, Ucraina, Austria ºi Belgia. Concertulmaraton, o adevãratã alternativã muzicalã a publicului în perioada mini-vacanþei de 1 Mai, i-a încîntat pe spectatori, care au venit în numãr mare, special pentru a urmãri prestaþia de nivel european a unor nume cu rezonanþã în domeniu, precum Goran Bregovici, Ovidiu Lipan Þãndãricã, Zdop ºi Zdup, Fanfara ,,Ciocîrlia” º.a.

Melosul românesc a fost la mare înãlþime, nefiind mai prejos de muzica oferitã de celelalte formaþii participante. Am reþinut, îndeosebi, spectacolul realizat de Ovidiu Lipan ºi Fanfara sãteascã ,,10 Prãjini”, o adevãratã explozie de ritm ºi imaginaþie. Cîntecele prezentate de aceºti remarcabili instrumentiºti, prin patosul ºi verva interpretãrii lor, au depãºit, în opinia multor participanþi, unele piese ale celebrei formaþii condusã de Goran Bregovici.

Ar fi nedrept dacã nu am menþiona ºi alþi artiºti valoroºi care au impresionat publicul: Elli Kokkinou (Grecia), formaþia ,,Russkaja” (Austria), Taraful ,,Haidouks Naked” (Serbia) º.a.

Apreciem, aºadar, cã iniþiativa organizãrii unui asemenea eveniment s-a dovedit a fi extrem de inspiratã ºi avem toate motivele sã afirmãm cã Festivalul ,,Yakasha”, care are darul de a întãri apropierea ºi înþelegerea popoarelor din Balcani, greu încercate în decursul istoriei, va avea un viitor de succes.

ANTON VOICU

Parafrazîndu-l Pe neorenascentistul Dan Botta: „Se presimte, în melodioasa Arcuire polifonicã a artei lui sonore, În paleta muzicalã a frazei bergiene, Ceva ce derivã din practica Orgii, din registrul ei Incomparabil, De dragoste, de duioºie, De fervoare.

Organistul din Însîngeratul nostru Ardeal Transmite genului galant ªi graþios al muzicii de camerã Freamãtul imens al Catedralei, solemnitatea ªi profunzimea acesteia.

Frumuseþea misticã a paginilor Operei sale,

Înãlþimea inspiraþiei, Seninãtatea ºi gravitatea tonului lor Se apropie de arta îngereascã A Pre-Renaºterii italiene, A unui Fra Angelico sau Masaccio.

E o reculegere în absolut, O imensã rugãciune”... În poemele sale vocal-simfonice, Inspirate de poetica lui Petrarca, Goethe ºi Eminescu, „Lethe, fluviul romantic, Întors cãtre izvoare, inelar, Se continuã ca o Simultaneitate.

Arhitecturã, Memorie”!

DORU POPOVICI

Pag. a 5-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

RESTITUIRI

Erau niºte seri frumoase Nu ºtiu ce destinaþie va avea foarte curînd acea nacelã de la etajul al doilea al clãdirii din „Ana Ipãtescu“, care adãpostea redacþia revistei ,,Luceafãrul” prin anii '62-'68. Venisem acolo cu o servietã în care aveam macheta revistei pe care voiam s-o fac ºi adusesem cîþiva oameni noi cu care mã gîndeam sã dau o altã faþã publicaþiei. Nu ºtiu în ce mãsurã aceastã serie va fi înregistratã de istoria literaturii, dar acum, cînd cîþiva dintre copiii, pentru cã erau niºte copii, de atunci au devenit adevãrate vedete literare, parcã îmi spun cã în aceºti 6 ani s-a întîmplat, totuºi, ceva. Prin acel birou pe care-l zugrãvisem în mai multe culori, pentru a smulge din monotonie interioarele-tip ale redacþiilor noastre, au defilat o seamã de personalitãþi literare, începînd cu Vladimir Streinu, proaspãt venit de „undeva” ºi pe care nu îndrãznea nimeni sã-l publice, un Al. Paleologu, ºi el în aceeaºi situaþie, mai amabil pe vremea aceea cu mine, din motive pe care le bãnuiþi, sau un Petre Pandrea, istovit moraliceºte de o mare nedreptate ºi cãutînd un spaþiu tipografic pentru a relua contactul cu un public care aproape îl uitase... Tot acolo sus, dacã nu mã înºel, în sala barocã a Casei Scriitorilor din Calea Victoriei, plinã de oglinzi ºi de un tineret boem care nu era deprins încã sã discute liber, polemic, l-am zãrit pentru prima oarã pe un tînãr blond, sfios, palid temãtor de aproape, cu niºte ochi puri, cum îi va fi avut la vremea lui Nicolae Labiº, aproape ascuzînd foile foºnitoare pe care voia sã i le citesc sau sã mi le citeascã, nu mai pot sã precizez - într-o siluetã efeminatã, pe marele poet de mai tîrziu, Ioan Alexandru. În acel birou, cu uºa mereu deschisã, exploda ca o minã cu explozia intimatã din sfert în sfert de orã un þãrãnoi cu ochelari, abia sosit la oraº, plin de poezie ºi de zeitãþi agreste, bombãnitor ca Jupiter Tonans, mereu întunecat, mereu nemulþumit, un fel de berbece al redacþiei, care dinamita, în ºedinþele redacþionale, reputaþiile prestabilite, cu aerul revendicativ al unuia despre care lumea încã nu aflase, dar o sã vadã ea: era Ion Gheorghe, poetul naþional de mai tîrziu, care ºi-a asumat mitologia pelasgã ºi ne-a adus la cunoºtinþã cã existã o sculpturã planetarã pe care noi o ignorãm (între noi fie zis, niºte pietre fusionate de vînturi ºi ape în vadurile rîurilor noastre). Tot acolo, a apãrut într-o dupã-amiazã un alt bãiat de la þarã, cu pãrul tuns scurt, ca un boxer din anii '40, cu un aer clovneresc, mirat ºi sarcastic.

Era un fel de ocnã bãtrînã, travestit deocamdatã în adolescent, cel care nu ºtiu dacã auzise de Prévert, dar care l-a tras la indigou pe româneºte, uimindu-i pe baladiºtii solemni ai epocii.

Era Marin Sorescu, fiul meu renegat, devenit dramaturg la imboldurile mele, atunci cînd începuse sã se autopastiºeze. De el mã leagã amintiri aproape brutale, ºi tocmai de aceea de neuitat. Scrisese ,,Iona”, ºi un ambasador care-ºi fãcea ucenicia scalpîndu-ne textele m-a pus sã i-o scot din paginã de cinci sau de ºase ori, nu mai þin minte. I se pãrea cã-n piesa asta existã o mie de capcane, ºi dupã ce mã interoga de cîte trei ori cîte un ceas, punîndu-mã sã-i povestesc ce drãcovenii vrea sã zicã autorul, dãdea un bun de tipar, infirmat rapid pe la miezul nopþii, cînd noi, cu toþii - eu, autorul, redactorii, corectura - abia rãsuflasem uºuraþi; pe ploaie, pe trãznete, în nopþi senine, cu asta îmi pierdeam timpul: sã-l lãmuresc pe tovarãºul S (de la secret) ce-i cu ,,Iona” lui Marin Sorescu. N-o sã vã descriu care a fost stupefacþia responsabilului cu ºtampila cînd a vãzut cã ,,Iona” apãruse, cã trecuse o sãptãmînã ºi cã nu-l chemase

Trista clipã a unui bilanþ poetic retrospectiv M-a legat de Adrian Maniu o prietenie veche, din anii cînd abia apãruse „Lîngã pãmînt”, cu noul sãu vers închinat ierburilor ºi cîmpurilor româneºti, un salt mitologic, o reconvertire a inspiraþiei, pînã atunci atacatã de postsimbolism ºi împinsã spre culoarea cronicã a unei naivitãþi simulate. Aceastã naivitate conþinea, totuºi, o aderenþã originarã la realitate, o nevoie de prospeþime ºi de puritate patriarhalã care urma sã gãseascã acel drum drept, adus în lirica noastrã cu volumul „Lîngã pãmînt”, o întoarcere – pe contrapunctul simbolismului – la poezia suavã ºi corpulentã a patriei, pe linia marilor predecesori. Adrian Maniu dãdea un exemplu timpuriu de depãºire a cosmopolitismului iniþial ºi de regenerare liricã absolutã, devenind unul din cei trei mari poeþi, alãturi de Tudor Arghezi ºi Ion Barbu, pe care îi revela epoca dintre cele douã rãzboaie. Abia dupã fixarea în atmosfera epocii a acestei triade, trebuia sã se arate Bacovia ºi sã aparã Lucian Blaga ºi Aron Cotruº.

Vestea morþii poetului (20 aprilie 1968 – n.red.) m-a zguduit. Era în ultima vreme, Adrian Maniu, o apariþie discretã, modestã, fãrã pretenþii, un om bucuros sã vadã ºi sã observe noile configuraþii ale miºcãrii literare, pe care le urmãrea de aproape. Era un chip familiar, aproape tineresc, plin de efuziune amicalã la fiecare întîlnire întîmplãtoare, pe stradã sau la „Casa scriitorilor”, unde se arãta însoþit de vechiul sãu prieten nedespãrþit, pictorul Demian.

nimeni sã-l tragã de urechi. Tovarãºul S a avut atunci revelaþia curajului sãu: se-ncionchinase, dãdea mîna cu subalternii, parcã cîºtigase la Loto premiul cel mare, într-un cuvînt, piesa lui Marin Sorescu îl întinerise cu zece ani. Ca sã vezi...

Tot în sala aceea, tapisatã cu mãtase roºie, prin fumul de þigarã pe care ferestrele deschise iarna ºi vara abia reuºeau sã-l expurgheze, cred c-am zãrit de puþine ori silueta seraficã a lui Nichita cel blond, cu capul lui de heruvim. Se ascundea undeva, în fundul sãlii, asculta ce asculta ºi, cînd îmi venea mie mai bine, îmi strica ploile. Dupã bunul sãu obicei byzantin, lãuda pe toatã lumea. Dacã poetul ixulescu scria ceva despre, sã zicem, oceanul sideral, Nichita o lua pe la Ploieºti, þinînd un adevãrat curs de poezie într-o limbã nemaipomenitã, plinã de metafore care mã uluiau. Bineînþeles, nu era vorba de nici un fel de poet ixulescu. Trubadurul celest þinea liturghia lui, pe care toþi o ascultau cu gurile cãscate. Probabil cã aºa o beau la Sfîntul Sava, în urmã cu un veac, dascãlii greceºti, cînd evocau Parnasul...

Dintr-o coasã - cã aveam o masã a prezidiului pe care trona un vas borþos plin cu apã (epigramã vie la adresa celor din faþa mea, care se strecurau din cînd în cînd jos, la madam Candrea, ca sã-ºi încarce bateriile) - sãrea asupra mea un fel de matahalã tînãrã, cu gestul lui Danton, interpelîndu-mã cu o violenþã caremi plãcea al dracului, dar n-o spuneam, contrazicîndu-mã, rezemîndu-se de spãtarul scaunului din faþa lui ºi vorbind cîte o orã: Adrian Pãunescu. Ca sã mai rîdem, îmi permiteam glume pe care le regretam, dar asta se purta la cenaclul ,,Luceafãrul”: „Fii drãguþ, Pãunescule, nu vorbi din patru labe!”. El nu se supãra ºi-mi trîntea cîte una sã mã usture la linguricã. Lumea nu mai ºtia ce sã creadã. Se întorseserã lucrurile cu susul în jos: unde era autoritatea mea de conducãtor, de redactor-ºef, de scriitor cu reputaþie ºi aºa mai departe... Nu înþelegeam cã, de fapt, eram martorii democratizãrii lente a vieþii literare, care cunoscuse pînã atunci numai condamnaþi, mareºali ai literelor ºi îndrumãtori cu beþigaºul. Cred cã Pãunescu a fost cel mai mare spãrgãtor de gheaþã al acelei epoci. Tocmai prin îndrãzneala lui de a riposta, prin curajul de a avea o opinie, chiar dacã era greºitã sau absurdã, cum i se mai întîmplã ºi astãzi.

Erau niºte seri frumoase. Pe vremea aia nu erau folk ºi ghitare, dar opiniile se schimbau cu violenþã, ºi poeþii erau jumuliþi bine de tot, trimiºi acasã mãcar cu unele învãþãminte, dacã nu cu promisiunea unei publicãri în paginile ospitaliere ale acelei reviste de atunci, care contrazicea severitatea plicticoasã a altora ºi care se transformase într-o arenã a faptelor literare. În paginile ei s-au publicat pentru prima oarã, dupã mulþi ani, rãspunsuri ale unor scriitori atacaþi în acele pagini, rãspunsuri care-ºi gãseau loc în aceleaºi coloane. Faptul era atît de surprinzãtor, încît fusesem aproape obligat sã scot unele materiale, pentru cã polemica pãrea un lucru interzis. ,,Luceafãrul” avea atunci o respiraþie bãrbãteascã, patimã, ºtia sã nege, cu frenezia cu care afirma. Tot acolo poate ºi-au gãsit loc multe cruzimi.

Cu siguranþã cã s-au sãvîrºit ºi multe nedreptãþi. Dar ce frumoasã recoltã a rãsãrit din acele pagini, pe care le þin legate între niºte coperþi de carton! Aproape cã nu-mi vine sã cred cã tot ce are mai bun literatura tînãrã din zilele noastre ºi-a fãcut ucenicia într-o suitã mereu mirobolantã.

Cine vrea sã se convingã cã ,,Luceafãrul” de atunci trãgea o brazdã nouã într-un cîmp al literelor încremenit nu are decît sã se întoarcã în acele pagini ºi la acei ani.

EUGEN BARBU (Din volumul „O luptã pierdutã”)

Acum cîteva sãptãmîni – puþin timp dupã dispariþia lui dintre noi –, mi s-a întîmplat sã particip la o evocare a numelui sãu poetic, care lua aspectul unei spontane comemorãri, într-o prelegere þinutã la Universitatea din Pisa de profesorul Silvio Guarnieri, critic ºi scriitor italian cunoscut. Guarnieri fãcea un curs despre marea liricã româneascã din perioada interbelicã ºi despre „tradiþiile de avangardã” pe care ea urma sã le instituie pentru generaþiile viitoare. Era vorba, bineînþeles, de Arghezi, de Barbu, de Adrian Maniu.

Vestea morþii lui Maniu, ultim supravieþuitor al acestei falange, s-a transformat într-un moment solemn ºi miºcãtor, a devenit prilejul unui contact îndoliat cu timpul trecãtor, clipa unui bilanþ poetic retrospectiv, fãcut aici, undeva, lîngã marile monumente pisane, în ochii atent deschiºi ai unor studenþi care urmau sã pregãteascã pentru examen tocmai epoca literarã contrastantã ºi bogatã, deschisã împreunã cu confraþii sãi, de Adrian Maniu. Rolul istoric al poetului era cunoscut în amãnunþime de criticul italian. Maniu a fost printre cei dintîi care au avut o sensibilã înrîurire asupra tineretului afirmat în a doua decadã dinaintea ultimului rãzboi. Poeþi ca Lesnea, Ciurezu, Bîrna, Salcia nu se pot explica fãrã prezenþa lui, în paralel cu generaþia care debuta la „Bilete de papagal”, sub steaua lui Arghezi ºi Barbu. O realã „tradiþie de avangardã” a luat fiinþã odatã cu „Drumul spre stele”. Cãci Maniu venea cu o artã ce transplanta o serie de experienþe tipic moderniste pe solul unei viziuni popular-folclorice ºi a unui vechi spiritualism românesc.

Situarea sa tranzitorie, dar adevãratã, printre „gîndiriºti”, –

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Scriitorul Eugen Barbu, un mare fãuritor de gazete, un redutabil polemist ºi autorul unei capodopere a literaturii române, romanul ,,Groapa”.

EPIGRAME La senectute Eu bãtrîneþea mi-o petrec, De mult uitat de Dumnezeu, ªi zilele degrabã-mi trec...

Dar nopþile, extrem de greu!

Legea amnistiei Amnistia mai mulþi o cer ªi e un gest uman, se pare, Cã sînt destui ce dorm în ger ªi vor sã intre la rãcoare.

Strigãtor la cer În traiul nostru auster, Cuprinºi de groazã ºi de chin, Ajuns-am sã strigãm la cer…

Dar cerul ne privea senin.

Din simpatie Pe ºeful meu îl preþuiesc, ªi el pe mine - ca atare, Privirile ni se-ntîlnesc...

Pe fundul doamnei secretare.

La înmormîntarea mea Cînd staþi în preajmã la gropar ªi lumea-ncepe sã mã plîngã, Vãrsaþi pe mine un pahar...

Dar nu cumva sã daþi pe lîngã!

NAE BUNDURI

pe care profesorul Guarnieri o menþiona cu date de istorie literarã circumstanþiale – nu exprimã o închidere liricã în cadrul unui curent, ci mai mult o promovare liberã a acestui curent ºi o diversificare a lui. Tînãrul care se remarcase prin lipsa lui de prejudecãþi formale ºi de viziune în grupul lui Bogdan-Piteºti se înclina deodatã pînã la pãmînt în faþa unei mitologii naþionale, pe care o capta printr-o tehnicã ponderatã ºi subtilã a cuvîntului, împingînd-o pînã la retrãirea vremurilor de demult, în primele sale lucrãri de teatru, dintre care „Lupii de aramã” era aceea care o entuziasma pe Marioara Ventura. Între anii 1930 ºi 1932, tradusesem în limba italianã, împreunã cu romancierul de astãzi Tommaso Landolfi, piesa „Meºterul”, de Adrian Maniu, unde poezia dobîndea o funcþie arheologicã în descoperirea rãmãºiþelor romane acoperite, ca de muºchi ºi de ierburi, de eresurile poporului. În timpul rãzboiului, marea revistã „Poesia”, din Milano, semnalase, printr-o serie de versiuni, pe robustul ºi, totodatã, delicatul poet al „plein-air”-ului românesc.

Desigur, noile generaþii de azi l-au simþit mai puþin pe Adrian Maniu, sau cel puþin n-au avut timpul încã sã ajungã pînã la versurile din „Lîngã pãmînt” ºi „Drumul spre stele”. Cãile poeziei sînt necunoscute. Ele rãsar la suprafaþã surprinzãtor, asemeni izvorului de sub brazde, tocmai în momentul încheierii vicisitudinii lumeºti a poetului, cum se întîmplã acum, în ecoul proaspãt, exact ºi înduioºãtor care se propagã sub acoperãmîntul strãvechii universitãþi italiene.

DRAGOª VRÂNCEANU (Pisa, 1968)

Pag. a 6-a –12 mai 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (22) Costel Busuioc Costel Busuioc - cel care, la fel ca mulþi alþi artiºti, a plecat de jos ºi a ajuns, la un moment dat, pînã sus, sus de tot, la stele - îºi are locul sãu în istoria celor mai sensibili interpreþi contemporani ai unor creaþii muzicale mãreþe, precum: ,,Carusso”, ,,Granada”, ,,Con te partiro”, ,,O sole mio”, ,,Ave Maria”, ,,E lucevan le stelle”, ,,Che Gelida Manina” etc.

Dar cine este Costel? El este ,,Busuioc”, pe care Dumnezeu l-a binecuvîntat cu un dar de aur neºlefuit.

Necontenita sfidare a vieþii l-a determinat, însã, pe Costel „sã nu se lase învins“.

Cu dezinvolturã, el povesteºte, întrun limbaj fermecãtor de liber, cum a plecat de acasã de mic copil, desculþ ºi zdrenþãros, amintindu-ºi cîtã foame a rãbdat ºi cîtã bãtaie a mîncat, pentru a-ºi face „un rost“ în lumea largã.

A fost pãstor la oi, mereu umilit de condiþia sa de om sãrac, dar, totuºi, iubit de oameni. A avut marele noroc sã ajungã în casa unor credincioºi care, vãzîndu-l cum admira coperþile Bibliei, pe care o vedea pentru prima oarã în viaþa lui, a fost recomandat preotului de la lãcaºul de cult frecventat de ei. Acolo, Costel a început sã cînte, devenind cantor al bisericii. La slujbele Sfintei Liturghii, credincioºii erau uimiþi de vocea sa. Aºadar, Biblia l-a ajutat sã facã primul pas pentru a ieºi din mizerie.

Credinþa sa, curajul de a trece peste toate vicisitudinile vieþii, dorinþa de a depãºi vulgaritatea ºi sãrãcia l-au determinat sã munceascã fãrã încetare, uneori, pînã la epuizarea fizicã. Lucra orice. Inclusiv ca zidar. În pofida încercãrilor de a se face cunoscut ca interpret, a fost mereu ignorat de ,,descoperitorii” de talente, astfel cã a

Eminescu - victimã a imperiilor (2) Cu sau fãrã motive ori pretexte, Þãrile Române au fost permanent obiectul acestei politici expansioniste, adeseori fiind ocupate ºi ciuntite teritorial, militar, administrativ.

Astfel: * 1739 - Rusia ocupã temporar Moldova în rãzboiul ruso-austro-turc din 1735-1739; * 1769-1774 - ocuparea ambelor state române pe timpul rãzboiului ruso-turc 1768-1774; Caterina a II-a cerea anexarea lor la Rusia. * 1792 - ocuparea definitivã a Moldovei transnistrene (între Nistru ºi Bug), teritoriu cu populaþie exclusiv româneascã, stãpînit de Moldova din Secolul XV; * 1806-1812 - rãzboiul ruso-turc cu ocuparea ambelor state române; * 1812 - În tratativele de la Giurgiu ºi Bucureºti, Poarta a cedat Rusiei paºalîcurile Hotin ºi Bugeac, teritorii cu populaþie majoritar româneascã. De asemenea, ca urmare a complicitãþii primului dragoman al Porþii (prinþul grec Dimitrie Moruzi, executat ulterior pentru trãdare), s-a extins fraudulos vechea denumire româneascã Basarabia (judeþele sudice) asupra tuturor þinuturilor dintre Dunãre ºi Hotin - deºi acestea nu fãceau parte din vilayeturile (provinciile) otomane putînd astfel a le ceda definitiv Rusiei ºi pe acestea, prin Tratatul de pace semnat la 16/28 mai în Hanul lui Manuc din Bucureºti. În acest fel, numele Basarabia s-a extins oficial în 1812 la tot teritoriul dintre Prut ºi Nistru, în interiorul cãruia vechea Basarabie era denumitã mai mult cu turcescul Bugeac, azi teritoriu ucrainian. * 1821 - ruºii invadeazã Þãrile Române cu ocazia rãscoalei Eteriei greceºti contra turcilor; * 1828-1834 - ocuparea Moldovei ºi Dobrogei cu ocazia rãzboiului ruso-turc din 1828-1829 ºi instituirea protectoratului rusesc pînã în 1856 asupra ambelor Principate Române. Un factor de progres 1-a constituit,

ROMÂNIA MARE“

Polemici plecat în Italia, cu gîndul sã munceascã, pentru a-ºi face un rost. A zidãrit, a urcat pe schele, acestea devenind „scena“ sa. Acolo cînta Costel, de rãsuna întreg ºantierul, iar lumea se oprea în loc sã-l asculte. ªi, într-o zi, a apãrut cineva care n-a rãmas indiferent la auzul incontestabilei sale voci de tenor. L-a sfãtuit sã participe la un cunoscut concurs internaþional, unde s-a prezentat cu mai multe piese din muzica de operã.

Biografia lui Costel este una incredibilã: de la o viaþã de mizerie, în care a trecut prin momente sordide ºi clipe de dezechilibru, de tristeþe dar ºi de curaj, dupã participarea la concurs, el, pãstorul, zidarul, zdrenþãrosul, a ajuns sã fie declarat ,,Pavarotti de Banat”.

Costel Busuioc a muncit din greu pentru a se depãºi pe sine, vocea sa fiind admiratã ºi aplaudatã peste tot în lume.

Uºile închise în þara sa i-au fost deschise de strãini. În cele din urmã, zorile s-au ivit ºi în viaþa lui. Soarele a rãsãrit, aurul din vocea sa, ºlefuit cu grijã, prin muncã asiduã ºi cu sprijinul unor profesioniºti, a cãpãtat strãlucire. Cu toate acestea, pe Costel modestia nu l-a pãrãsit.

Nu mai ºtiu unde e acum acest tînãr excepþional. Ce s-a întîmplat cu el?

Mister! Mã mulþumesc sã ascult, întotdeauna cu emoþie, cele douã C.D.-uri pe care le-a lansat.

PSALM Te slãvim cînd în cuvînt iubire rostim.

El revarsã spre Cer vise ce nu pier ªi, în lacrima tãcutã, fãrã patimã se înfiripã Mîngîierea... în risipã, În saltul clipelor aºteptînd Foºnetul visului din adînc - Imnul Biblic al fiecãrui gînd –, În cuvînt de alinare, Soarele O sã rãsarã ºi pentru el, pentru Costel. (va urma) LILIANA TETELEA însã, elaborarea, în spirit liberal, a Regulamentelor organice (1831-1832) de cãtre guvernatorul rus Pavel Kiseleff, ele constituind primele cvasi-constituþii române; * 1848 - înãbuºirea armatã (de turci ºi ruºi) a Revoluþiei române; * 1853-1856 - Rãzboiul Crimeii începe cu ocupaþia ruseascã a Principatele Române, aflate sub suzeranitate turcã, în urma faptului cã turcii au favorizat pe catolici, la cererea Franþei, privind dreptul de posesiune asupra Bisericii Naºterii Domnului din Bethleem ºi a Bisericii Sfîntului Mormînt din Ierusalim. Contraatacînd, flota turcã este, însã, distrusã la Sinope (lîngã Tulcea), la 30 noiembrie 1853, ºi conflictul escaladeazã prin atacul concertat turco-franco-englez în Crimeea. Prin Pacea de la Paris (1856), protectoratul rus asupra Principatelor Române e înlocuit cu garanþia a 7 puteri vest-europene, iar Bugeacul este alipit Moldovei. Ambiguitatea Tratatului de pace a permis Unirea Principatelor în 1859, prin alegerea aceluiaºi domnitor - Alexandru Ioan Cuza.

Unirea acceptatã/recunoscutã de Puterile garante doar pe timpul domniei lui devine ireversibilã la 11/23 decembrie 1861, atît în urma reformelor ºi demersurilor cuziste, cît ºi prin întãrirea ei în urma venirii pe tron, în 1866, a lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, care se bucura de sprijinul Franþei ºi Prusiei; * 1877, aprilie 12 - armatele ruse traverseazã abuziv România spre Bulgaria, înainte de ratificarea Convenþiei româno-ruse de la Livadea (sept. 1876) de cãtre Parlamentul român; * 1878, 3 martie - deºi românii, prin luptele de la Plevna ºi Griviþa (septembrie-noiembrie 1877), au determinat victoria în rãzboiul ruso-turc ºi, deºi, prin convenþia de la Bucureºti din 4 aprilie 1877, Imperiul Rus garantase apãrarea ºi menþinerea integritãþii teritoriale a României, colonelul român Arion nu a fost acceptat la tratativele de pace de la San Stefano, în cursul cãrora Rusia a obþinut de la turci crearea unui Principat al Bulgariei sub protecþie ruseascã, legãtura cu el urmînd a se face prin Þãrile Române, scop în care Rusia era pregãtitã a le ocupa ºi anexa. La protestul românesc, ruºii au ameniþat cã „Majestatea Sa va ordona ocuparea þãrii ºi dezarmarea armatei române“ la care Carol I a rãspuns „armata de la Plevna va putea fi sdrobitã, dar nu dezarmatã“ ºi a pus armata în poziþie de apãrare.

CIOBURI DE GÎNDURI

Chipul disperãrii De mulþi ani, de foarte mulþi ani am admirat o femeie, pentru multe din darurile ei. În primul rînd era foarte frumoasã. În primul rînd, dar acesta era doar unul dintre darurile ei... ªi atunci, care erau celelalte daruri ale acestei minunate fiinþe? Nu ºtiu.

Mereu m-am strãduit sã i le gãsesc, cumva. Eu, care, în general, m-am împãcat de minune cu femeile, am fost mereu în conflict cu aceastã fiinþã, deºi eu am avut cele mai frumoase sentimente pentru ea.

Conflictul era susþinut în totalitate numai de ea ºi de amicele sale. Am simþit acest conflict ca pe o cruce pe care am purtat-o senin spre Golgota mea. Nu am înþeles nici ce am fãcut vreodatã, care sã o fi supãrat într-atît încît întreaga sa viaþã sã o cheltuie pe o urã ºi o discreditare nemeritate ale unui om cu sentimente atît de frumoase faþã de ea. Dar oamenii sînt oameni, ºi cu bune, ºi cu mai puþin bune... Aºa a fost ea. Cît timp a mai avut forþa de a purta rãzboaie cu sine ºi cu lumea, le-a tot purtat, în numele unor idei numai de ea ºtiute. Acum, cînd anii au venit asupra ei ca zãpezile din primãvara aceasta, ºi cînd oºtirile gîndirii ei s-au nimicit mai mult între ele, decît cu inamici autentici, am vãzut-o din ce în ce mai rar ºi mai slãbitã. Timpul nu iartã pe nimeni. Astãzi, însã, am întîlnit-o, din nou, ºi din mersul maºinii i-am surprins, într-o frînturã de clipã, un chip strãin. Era pentru prima datã cînd i-am surprins chipul uman al disperãrii. Anii, bolile care vin odatã cu vîrsta, i-au adus acest nou ºi tragic chip. Am luat cu mine toatã povara ei, cu toate gîndurile mele bune pentru ea ºi cu toatã iertarea pe care i-am dat-o mereu, aºa cum o dai unui frate, unei bune surioare sau unui bun prieten. Am meditat mult la aceastã tristã întîmplare ºi mi-a pãrut rãu pentru realitatea ei tragicã... Pentru prima datã am vãzut în privirea ei mila unui om. Am vãzut chipul disperãrii ºi nu aº fi vrut sã-l vãd. Am trecut peste tot ºi peste toate, iertîndu-i orice gest ºi orice cuvînt, dorindu-mi cu o nesfîrºitã durere sã-i fie bine ºi aici, ºi acum, ºi în veºnicie! Ce repede trec toate! ªi aºa cum ziua îºi are sfîrºitul ei, la fel ºi oamenii îºi au sfîrºitul lor. Este un sfîrºit al trupului, dar pe care, din necredinþã, noi îl extindem ºi asupra esenþei noastre: sufletul! Da, astãzi am vãzut chipul disperãrii! Era ca un strigãt tragic la cer! Acolo mi-am trimis ºi eu iertarea ºi oºtirile gîndurilor mele de bine, pentru un om care meritã sã rãmînã veºnic în lumina iubirii de oameni! Dar aceastã întîmplare mi-a înscris încã odatã în suflet, cu litere de foc, cuvintele lui Isus, din predica de pe munte: „Fericiþi cei blînzi, cãci aceia vor moºteni pãmîntul!“. Iar atunci am înþeles cã datoria mea rãmîne sã iert, pentru a fi ºi eu iertat pentru atunci cînd, fãrã sã vreau, am tulburat cu un gînd pacea ta, luminã din cer!

ILARION BOCA Aºadar, Rãzboiul pentru Independenþã a dus milimetric pe lîngã situaþia transformãrii Principatelor Române în gubernii ruseºti. * 1878, iulie - Prin Tratatul de la Berlin, Rusiei i s-au redus pretenþiile de mai sus, cerîndu-i-se sã recunoascã României independenþa, sã-i cedeze Dobrogea (cu portul Constanþa), Delta Dunãrii ºi Insula ªerpilor, primind în „compensaþie“ cele 3 judeþe din sudul Basarabiei (Bugeacul), restituite Moldovei la 1856. „Mãrinimoasã“, Rusia a acceptat transferul fostului paºalîc Dobrogea cãtre România, în ideea de a-1 folosi în viitor drept culoar spre Bulgaria plasatã sub protecorat rusesc; * 1883, iunie - aºa cum am arãtat deja, AustroUngaria a rupt relaþiile diplomatice cu România 48 de ore, iar Germania a ameninþat-o cu rãzboiul dacã nu încheie tratatul de alianþã.

Aºa se poate explica de ce, în deceniul IX al Secolului al XIX-lea, România a optat - temporar! - pentru temperarea miºcãrii naþionale (printre ai cãrei militanþi de seamã se numãra Mihai Eminescu) în favoarea salvãrii, apãrãrii ºi întãririi proaspãtului stat naþional român independent faþã de rapacitatea celor trei imperii înconjurãtoare: otoman, þarist, austro-ungar..

Eminescu - un fenomen rar, poate unic: creaþiei ºi omului cu o singurã carte editatã pe timpul vieþii i s-au dedicat studii în sute de cãrþi ºi mii de articole!!!

Omul - Poet Naþional, Chipu-i - efigie a poeziei!

Sfîrºit DAN STÃNESCU, Ploieºti, 15 ianuarie - 15 iunie 2014

Pag. a 7-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Rãzbunarea lui Vadim. Cãderea unei mari naþiuni (urmare din pag. 1) Dar, cînd ai bani ºi mijloace de minciunã în masse, ai ºi obiceiul de a ascunde istoria adevãratã; cei care, de cîþiva ani încoace, þipã „corupþia“, fac tot ceea ce pot sã ascundã cã Vadim a fost cel care a adus în prim-plan ideea ºi conceptul luptei împotriva corupþiei generalizate – celebrul sãu dicton „Jos Mafia, sus Patria!“ – pe cînd ei sînt cei care au construit, în timp, „sistemul“ – aºa corupt ºi pervers cum este azi. Nu existã forþã politicã scuzabilã pentru problemele economice ºi morale ale României – existã oameni politici noi, oneºti, dar nu ºi partide nevinovate.

Chestiunea revizionismului maghiar este în aceeaºi situaþie; Vadim a prevenit, a militat, ceilalþi i-au rãspuns cu toate pietrele compromiterii. Acum, asistãm la un fenomen invers ºi pervers; partidele ºi coteriile (este sinonimul pe care îl folosesc pentru ONG-uri de gen, grupuri informale, „Think Tank“-uri etc.), care, sub pretextul „aderãrii“ ºi „integrãrii“ în UE ºi NATO, au susþinut apariþia fenomenului revizionist maghiar în România, au permis chiar instituþionalizarea acestuia prin partide, prin persoane alese sau numite în funcþii oficiale, prin finanþarea unor asocieri „civice“ – ei bine, acum, tocmai asemenea entitãþi au tupeul sã vinã sã strige „pericol, Budapesta a înfiinþat un departament antiromânesc“! Mincinoºilor, aºa ceva a existat dintotdeauna ºi a fost expus de Vadim, cel care ºi-a fãcut datoria cu preþul vieþii, cu toatã nerecunoºtinþa poporului pe care atît de mult l-a iubit!

De fapt, cine a expus acum acest pericol?

Oare cumva partidele, vreun ONG sau investigatori de presã? Sau poate entitatea finanþatã din bani publici, LARICS („Laboratorul de Analizã a Rãzboiului Informaþional ºi Comunicãrii Strategice“?

Nicidecum! Autorul avertizãrii a fost de astã datã rectorul universitãþii din Cluj, academicianul Ioan Aurel Pop, care a fãcut, pur ºi simplu, aceastã afirmaþie, practic improvizînd o legãturã cu contextul public.

Da, este foarte adevãrat cã „dezvãluirea“ (fiindcã a semãnat cu o dezvãluire de presã, sau cu o declaraþie politicã a unui parlamentar apãrat de imunitate) a fost fãcutã cu prilejul lansãrii site-ului LARICS, dar intervenþia nu a avut legãturã cu grosul temei ºi cu intenþia entitãþii de sub acoperirea Academiei, via Institutul de Studii Politice ºi Relaþii Internaþionale; spun asta pentru cã nici o analizã, editorial, proiect etc. de pe site din perioada recentã nu abordeazã subiectul „Trianon 100“ – unul de o importanþã atît de mare, încît ar fi trebuit sã beneficieze de o atenþie excepþionalã. Nu, cei de la LARICS aveau treabã cu Rusia - în fine, teoria despre adevãrata intenþie, ºarlatania, mi-am expus-o într-o analizã pe site-ul Agenþiei Sputnik.

Recent, mai mulþi membri ai Academiei Române au fãcut un apel patriotic la unitate, la adunarea forþelor naþionale, pentru cã ne aºteaptã încercãri grele. Au fost atacaþi cu înverºunare, discreditaþi – acolo unde s-a putut – dar trecuþi în categoria naþionaliºtilor, ceea ce trimite, automat, în ziua de azi, la orientare pro-est, dacã nu chiar la legãturi. Oricum, asemenea „acuzaþii“ s-au fãcut în acele zile prin nenumãratele condeie, portavoci sau prin diverºi „rezistenþi“ de pe net. Iar unul dintre cele mai virulente atacuri a fost lansat de Sabin Gherman, un personaj a cãrui activitate este, pur ºi simplu, dinamitã antinaþionalã! Încã o problemã – chestiunea Sörös, de care aminteam în cîteva articole, ba chiar legatã de un posibil scenariu între el ºi Viktor Orban, acest Sörös – în ce tabãrã îl situeazã

„rãzboinicii noºtri informaþionali“? Bãnuiesc cã pentru ei Sörös e bãiatul bun, nu numai pentru cã ºeful lor, Dan Dungaciu, a învãþat la Universitatea din Budapesta, dar ºi pentru cã vãd cã pe site sînt menþionate ca acte ostile relatãrile „propagandei ruse“ despre manifestãrile antiguvernamentale din România – pentru manifestanþi, Sörös fiind fie un personaj pozitiv, fie o invenþie, fie o victimã.

Sigur, nu conteazã cã „marele frate“ Trump este în rãzboi deschis cu el - cel puþin cum sã conteze cînd ºeful SRI ºi ºeful de facto al Comunitãþii de Informaþii au legãturi cu acelaºi personaj enigmatic?

Lãsînd tembelismele ºi ºarlataniile la o parte, chestiunea „Trianon 100“ nu este o joacã - ºi mai ales nu este timpul, dar ºi contextul ca România sã se joace cu focul. Adicã pentru unii o fi, dar, pentru cei care mai ºtiu ceva Istorie ºi cunosc puterea ºi persuasiunea grupãrilor din proiectul de care vorbea Ioan Aurel Pop, ei bine, aceia nu pot lua chestiunea cu uºurãtate. Da, situaþia de azi poate fi privitã ca o rãzbunare a marelui patriot care a fost Corneliu Vadim Tudor, însã nu aceasta e problema acutã; de fapt, pot spune cã, dupã ’90, problema s-a cronicizat, ea va avea accente acute în perioada urmãtoare. Mai mult, momentele simbolice ale Trianonului pot trece, dar mã îndoiesc cã demersul iredentei se va opri pînã nu-ºi va îndeplini obiectivul.

Nu pot sã închei fãrã o altã lecþie a Istoriei lui Vadim – cazul Franþei, al decãderii unei mari naþiuni. Franþa a fost, pentru întreaga noastrã Istorie, o mîndrie – mîndria unei frãþietãþi, a unui model cultural, un simbol al civilizaþiei, al culturii. Ce a ajuns acum Franþa? Sã aleagã un personaj care declarã cã nu existã culturã francezã, ci numai o culturã pe teritoriul francez?! Un personaj care participã la ceremonii nu sub acordurile Marseillezei, ci ale congregaþiei artificiale ºi non-istorice numitã Uniunea Europeanã? „Francezii s-au predat ca în 1940“, rîd englezii, care completeazã ironia „acum au fãcut economie în faþa Germaniei la gloanþe ºi combustibil“. Franþa a respins naþionalismul frumos expus de Marine Le Pen ºi a acceptat iluzia internaþionalismului lui Sörös ºi a fondurilor globaliste ale lui Rothschild.

Marine Le Pen a fost atacatã ºi izolatã exact ca Vadim al anului 2000! Cel mai mare analist economic francez, Charles Gave – culmea, un liberal! – spunea despre Emmanuel Macron cã este un „costum gol“. Dupã un clovn, vom avea ca preºedinte „Nimicul“, spune Charles Gave, numindu-l astfel pe Macron. „Candidatul pe care cei de la Davos ni-l pregãtesc de ani buni este un melanj uimitor de vid ºi neant, îmbrãcat într-o mare suficienþã ºi liber de orice cunoaºtere despre ceea ce este ºi înseamnã cu adevãrat þara sa”. Cît de bine seamãnã cu opþiunile generaþiei „frumoase ºi libere“ din România! Cu vizibilã durere în reflecþii, marele economist – este consultantul a peste 800 de instituþii în toatã lumea – a scris acum cîþiva ani o carte profeticã, pe care i-a prefaþat-o celebrul Milton Friedman, intitulatã „Leii conduºi de mãgari“. Sigur, e vorba de cãderea Europei sub presiunea unor decizii ºi constrîngeri nefireºti – dar cît de potrivitã este ideea cu ansamblul lumii în care trãim!

Poate cã titlul nu-l reprezintã pe Vadim – a fost bun creºtin, deci nimic nu era mai departe de sufletul sãu decît rãzbunarea; dar pentru noi, cei care i-am privit ostracizarea, nedreaptã ºi ipocritã, apoi încercarea de trimitere în derizoriu a ideilor – ei bine, pentru noi rãzbunarea are uneori savoarea pãgînã a ambroziei.

Copiii nimãnui Pe zi ce trece, sentimentul cã ne luptãm cu morile de vînt este tot mai pregnant. Ne simþim tot mai singuri, noi, ca popor, ºi tot mai vulnerabili, noi ca personaje, ca actori ai acesui prezent destul de ambiguu. Glasul nostru este tot mai stins, tot mai greu de auzit ºi imposibil de pãtruns acolo unde, de fapt, dorim sã ajungã. Nu mai avem vlagã, sîntem secãtuiþi în neputinþã ºi încercãm sã mergem mai departe prin ignoranþã. Devenim pe zi ce trece mai blazaþi ºi încrederea în sistem se erodeazã constant.

Noi, ca români, ne simþim pãrãsiþi de toþi ºi încercãm sã ne refugiem în mica noastrã lume, cercul intim de prieteni, unde sperãm sã nu fim trãdaþi, sã fim ascultaþi ºi, în primul rînd, respectaþi. Ne dorim sã ne recãpãtãm demnitatea pierdutã de multã vreme ºi mai dorim ca toþi cei pe care, teoretic, noi i-am ales, sã dea dovadã de ceva mai multã verticalitate.

Cineva a spus cã dacã votul ar fi însemnat ceva, nu ar fi fost inventat. Or, de ceva timp observãm cã România în care noi trãim devine din ce în ce mai mare ºi mai sãracã, în timp ce România lor, a celor care sînt acolo, sus, a devenit foarte micã, loc în care bunãstarea se împarte la cît mai puþini, iar loc pentru tine, tu, cel care votezi, ºi care, teoretic, trebuie sã contezi, nu existã.

Eºti singur, eºti din ce în ce mai singur. Nu mai reprezinþi nimic, ai devenit un element al unei statistici. Nu eºti respectat, cuvîntul tãu este luat în derîdere ºi nu eºti decît o posibilã masã de manevrã în anii electorali. Cei pe care i-ai votat ºi acum îþi conduc destinul nu te mai ascultã, pentru cã sînt mult mai atenþi la ceea ce se spune la Bruxelles ºi la Washington decît la ceea ce spui tu. Concluzia este cã tu eºti bun doar sã munceºti, dacã ai unde, eºti bun doar sã oferi plus valoarea muncii tale unui stat din ce în ce mai lacom ºi mai lipsit de viziune.

Am devenit o cifrã într-un context. Sîntem un CNP, o serie ºi un numãr. Sîntem, poate, o adresã de e-mail, un cont de Facebook sau nici mãcar atît. Glasul nostru nu mai conteazã, iar despre onoare se vorbeºte la timpul trecut. Noi, ca români, nu sîntem respectaþi, pentru cã nici mãcar cei pe care i-am ales nu ne respectã. Tu, cel care încã mai crezi cã se poate, aflã cã trãieºti într-un timp în care speranþele sînt pe cale sã disparã, iar viitorul devine din ce în ce mai neclar. Noi, românii, sîntem copiii nimãnui. Sîntem pe cont propriu.

Cînd hoþul strigã: HOÞII! Cînd eºti un om mic, nu poþi sã te autodepãºeºti, sã fii mai mult decît te-a înzestrat natura. Nu ai cum. Problema este, însã, cînd eºti om mic ºi, printr-un accident, ajungi într-un scaun prea mare. Atunci, precum reptilele care se tîrãsc în mocirlã, aduci tot ceea ce atingi la nivelul tãu, mai ales dacã eºti ajutat de alþii ca tine, ºi ei oameni mici.

Partidul România Mare a fost un partid MARE. Partidul România Mare este încã un partid cu potenþial, dacã ar fi lãsat în pace ºi ar lãsa oameni capabili la conducerea lui.

Pentru cã, privind în trecutul apropiat, acest partid a avut valori în rîndurile sale, oameni capabili, buni conducãtori, excelenþi ºi oneºti executanþi. Moartea prematurã a lui Corneliu Vadim Tudor, însã, a fãcut ca unii dintre cei din linia marginalã sã ajungã într-o poziþie pentru care nu erau pregãtiþi, nici intelectual, nici politic ºi nici mãcar moral. Niºte neica-nimeni, cu minte puþinã, au ieºit la rampã ºi au cerut puþinã luminã la mormîntul marelui Vadim, în speranþa cã dacã au fost puþin în preajma lui, este suficient sã le mãreascã pontenþialul cenuºiu din creier, cînd ei, de fapt, nici mãcar nu dispun de aºa ceva. Cînd eºti mic, ca om, ca moralitate ºi ca minte, faci lucruri pe care cei care gîndesc nici nu le înþeleg ºi nici nu doresc sã fie pãrtaºi la ele. ªi cei care au vãzut mizeria umanã a lui Escu, cã despre el este vorba, au încercat sã se opunã, sã cearã sã se respecte Statutul, sau mãcar sã-i lase pe cei capabili sã conducã, spre Congres, acest partid.

Dupã ce a decapitat Filiala Maramureº, de capul lui, contra unor arginþi, a obsevat cã ºi Clujul îi stã pe creierul lui gãunos. Filiala Turda, prin reprezentantul ei, a încercat sã apere partidul de atîta BINE, spunîndu-i lui Escu cã ce a semnat este total ilegal, cã încãlcãrile statutare ºi bataia de joc la adresa PRM trebuie sã înceteze, ºi a atras din partea eternului interimar o sumã de invective ºi ceva epitete.

Invocînd statutul partidului, Escu trece munþii cu vocea-i ruginitã ºi ameninþã Filiala Tuda cu „retragerea sprijinului politic”, pentru cã ei ar fi încãlcat Statutul PRM, cînd, în realitate, cei de acolo au avut curajul sã spunã clar în faþã cã acest individ face de ruºine PRM, prin semnarea, în mod total ilegal, a unor alianþe. Cu alte cuvinte, acest profesoraº cu tupeu de borfaº, într-o declaraþie halucinantã, invocã Statutul partidului pentru a distruge munca tuturor membrilor din Turda, cînd el, un nimeni ºi fãrã nici un drept de a fi pe scaunul lui Vadim, îl încalcã în mod repetat, avînd sprijnul unor capete seci. În ultimele luni, acest bãiat de mingi doar cã nu ºi-a fãcut nevoile pe Statutul PRM, în rest l-a batjocorit cum a vrut mintea lui primitivã, l-a încãlcat în toate modurile posibile atunci cînd i-a fost lui în avantaj. Pentru cã acest escroc de cartier are un spirit de conservare destul de dezvoltat atunci cînd simte cã pãmîntul îi fuge de sub picioare, pune Statutul pe post de scut între el ºi cei care-l criticã. Iar cînd banda lui de bunicuþe îl aplaudã, se ºterge prin dos cu cel mai important act al partidului ºi se autoproclamã urmaºul lui Corneliu Vadim Tudor.

GRUPUL DE VEGHE „VULTURUL CRUCIAT“

Pag. a 8-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ Iniþiativa legislativã a USR - cont obligatoriu pe Facebook Parlamentarii Uniunii Salvaþi-vã de România (USR) au depus un proiect de lege prin care fiecare român este obligat sã aibã cont de Facebook, minimum trei adrese de e-mail ºi obligaþia fermã de a posta, cel puþin o datã pe zi, despre cît de bine trãieºte în România, precum ºi despre diverse alte obiceiuri. De exemplu: pe unde se plimbã, cu cine se mai întîlneºte, ce afinitãþi politice are etc. „Nu putem concepe ca fiecare cetãþean al acestei þãri minunat de fraiere, care m-a fãcut deputat, sã nu aplaude virtual modul feeric de viaþã din România“, a declarat Nicuºor Dan, preºedintele USR, precizînd cã „atît timp cît noi am intrat în Parlament datoritã manipulãrii online, avem certitudinea cã la viitoarele alegeri vom intra în forul legislativ cu mai mult de 50%“. În plus, aºa cum sponsorii noºtri ne asigurã, nu va mai fi nevoie de Legea Big Brother. Cînd ai totul online, e simplu sã supraveghezi o întreagã naþiune.

USR e un partid modern, tînãr, neînþeles de cãtre cei care nu sînt prezenþi tot timpul online ºi, din acest motiv, este cazul sã se clarifice aceastã problemã. „Cine nu este pe Facebook, nu existã! Cine nu existã, nu gîndeºte“, a exclamat Nicuºor Dan, scobindu-se în nas.

Pînã în prezent, au anunþat cã sînt acord cu aceastã Lege ºi restul partidelor, întrucît este cunoscut faptul cã iniþiativa USR reprezintã modul prin care aceºti nepãtaþi ai politicii îºi aratã recunoºtinþa Creatorului lor, respectiv SRI.

Bãsescu va fi sanctificat?

Portavocea politicienilor imaculaþi din Parlamentul României, Traian Bãsescu, va fi sanctificat încã din timpul vieþii. Pe holurile aurii ale Mitropoliei se discutã deja acest lucru, dat fiind faptul cã fostul preºedinte al României a dovedit cã este singurul politician complet nevinovat, încã de cînd s-a nãscut, acest mucenic politic fãcînd doar fapte bune pentru þarã. „Este strigãtor la cer cã încã mai sînt persoane care îl acuzã pe Traian de rea-credinþã.

El habar nu avea cã cei care erau în subordinea lui îºi fãceau de cap cu noþiunea de Stat de Drept, el nu ºtie cã PDL fura pe rupte, cã ºefii din serviciile de forþã ale þãrii îi aranjau alegerile sau cã Vasile Blaga îi fãcea curte Elenei“, a declarat mult prea fericitul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. „Nu se poate ca un om atît de inocent, precum Traian Bãsescu, sub a cãrui conducere România a înregistrat o spectaculoasã cãdere economicã, sã fie atacat, cînd el de fapt era mai mult beat ºi habar nu avea ce semneazã. Este nevinovat, este pur! Se preteazã pentru o poziþie bunã în calendarul ortodox“, a mai declarat extrem de fericitul patriarh.

Legea graþierii, respinsã de parlamentarii $cinstiþi Deºi Comisia juridicã a Senatului a aprobat Legea graþierii, parlamentarii sînt total nemulþumiþi, considerînd-o ca fiind incompletã, pentru cã îi lipsesc cîteva articole foarte importante. Ei vor ca, pe lîngã graþierea faptelor de corupþie, legea sã stipuleze clar cã ei vor beneficia de pensii speciale ,,pentru curaj”, dar ºi de o indemnizaþie lunarã, asemenea luptãtorilor de la revoluþia din '89, prin care sã le fie recunoscute anumite drepturi. ,,Doar cine nu a furat ca noi nu ºtie ce înseamnã sã trãieºti mereu cu gîndul cã te ridicã cineva de pe stradã, nu are habar de nopþile de nesomn cînd aºteptam sã ne batã în uºã mascaþii, nu cunoaºte stressul de a avea o roatã înþepatã la maºinã de la vreun român nemulþumit cã îi furãm dreptul la feri-

cire, sau chiar coºmarurile pe care le aveam în nopþile cînd reuºeam sã dormim, cînd visam cã banii furaþi au dispãrut sau cã ne-au fost confiscaþi de ANAF”, a declarat Viorel ªmangleu, politician $cinstit din Parlament.

Grupul parlamentarilor nemulþumiþi se pare cã este ceva mai numeros decît se anticipa, membrii sãi ameninþînd cã vor ieºi la proteste în Piaþa Victoriei, dacã legea nu prevede clar cã vor exista compensaþii pentru cei care au furat ºi care acum se vãd $liberi, $bogaþi ºi $cinstiþi.

Auzind de proteste, cel mai $cinstit dintre toþi, Traian Bãsescu, a declarat cã el habar nu are cum a ajuns preºedinte în 2009, aºa cum nu crede cã aceia care au furat au fãcut-o cu bunã ºtiinþã.

Emmanuel Încîntat ºi vesel nevoie mare, reprezentantul Germaniei în România, Klaus Iohannis, i-a transmis omologului sãu francez, Emmanuel Macron, urãrile de bine, sasul vãzînd în Emmanuel noul exponent al cimentãrii eternei prietenii Franco – Germane. „Felicitãri, Emmanuele! Victoria ta îmi aminteºte de filmul tinereþii mele, Emanuelle. ªi atunci, ºi acum, un real cîºtig pentru Franþa, Germania ºi întregul Univers cunoscut”, i-a urat Iohannis, subliniind cã este momentan detaºat în România, dar curînd va vizita Parisul, pentru a-i transmite, personal, urãrile de bine. „M-am consultat deja cu prima mea doamnã ºi am programat o scurtã vacanþã de trei sãptãmîni în Franþa, un motiv ideal sã trec ºi pe la Macron, sã-i ºterg pantofii ºi, eventual, sã-i cer o hartã turisticã a Franþei, eu avînd doar una militarã, cu care nu mã prea descurc”, a adãugat înaltul reprezentant colonial în România.

Emoþionat de urãrile ºi gîndurile bune primite din România, Emmanuel a avut momente dificile de identificare geograficã a coloniei, pînã cînd cineva din echipa de campanie i-a explicat cã România este, de fapt, Renault, care, alãturi de alte companii franceze, aduce o importantã contribuþie la creºterea PIBului Franþei.

Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU

C A R I C A T U R I

Un sobor de preafericiþi preoþi a decis cã Sf. Bãsescu, un demn urmaº al Sf. Ciprian, va fi pus cu cruce roºie în calendarul ortodox, acesta urmînd sã fie sãrbãtorit în fiecare an pe data de 26 decembrie, a doua zi de Crãciun, ziua în care este sãrbãtoritã ºi naºterea viitoarei sfinte Elena Udrea, o adevãratã Iustina modernã a creºtinãtãþii. Din acest an, pe 26 decembrie, se va serba Sf. Traian Bãsescu, iar cinstirea lui se va face prin închinarea a 40 de pahare de whiski. Cu douã cuburi de gheaþã.

Ce s-a ales din promisiunile primarilor Intrigaþi de avalanºa de promisiuni ale actualilor candidaþi, am investigat ºi am aflat soarta promisiunilor din campania trecutã. Iatã cîteva: Primarul din Felestoaca promisese cã va asfalta toate uliþele comunei, a reuºit sã asfalteze doar strada sa ºi a ibovnicei sale.

Primarul din Scuipãþei promisese un Cãmin cultural, dar a reuºit numai sã-ºi cumpere o maºinã de lux.

Primarul din Huiduita promisese renovarea ºcolii, dar n-a avut cum sã-ºi onoreze promisiunea, pentru cã, între timp, ºcoala s-a dãrîmat.

Primãriþa din Poplaca promisese un centru Spa dotat cu jacuzzi, solar ºi salã de fitness, dar n-a reuºit decît sã repare pe banii primãriei acoperiºul bodegii din comunã, pentru a-ºi asigura mãcar voturile bãrbaþilor.

Edilul din Pãduchioasa nu a promis nimic ºi e singurul care s-a þinut de cuvînt.

CONSTANTIN VÂLSAN P.S.: Acest material este din categoria pamfletelor ºi trebuie tratat ca atare.

C A R I C A T U R I

Pag. a 9-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Gîndul, cea mai puternicã forþã din univers (2) Relaxare ºi respiraþie * Reporter: Statisticile aratã cã stresul profesional e azi una din marile surse de boalã. Munca în exces ameninþã sã ne omoare lent. * Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: Dacã nu ne putem lua mici vacanþe, regulat, sã ne luãm mãcar pauze de zece minute, la fiecare orã, în care sã ne golim mintea ºi sã respirãm adînc. Putem sã ne ridicãm de la birou ºi sã privim ceva frumos pe fereastrã. Sau, în loc sã bem trei cafele cu ochii în computer, sã bem un ceai fãrã sã ne gîndim la nimic altceva. Sã ne bucurãm de gustul ºi aroma lui. Cu timpul, înveþi sã te relaxezi în orice condiþii.

Beduinii, de pildã, se odihneau mergînd pe cãmile. ªi eu scriu ºi citesc de dimineaþa pînã seara. Dar cînd simt cã începe sã se aºeze oboseala pe mintea mea, mã opresc ºi aplic cîteva tehnici de relaxare. * Reporter: Ne puteþi da ºi nouã un exemplu? * Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: Toate tehnicile de relaxare se bazeazã pe respiraþie.

Oboseala vine ºi dintr-o lipsã de oxigenare a creierului. Stau cîteva minute cu ochii închiºi, încerc sã îmi reprezint oboseala ca senzaþie la nivelul creierului ºi apoi, cu fiecare expiraþie profundã, îmi imaginez cã o elimin. Fiecare îºi poate crea propria lui tehnicã.

Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mã relaxez, mã concentrez pe starea de bine ºi cald, o trec prin inimã ºi apoi o trimit acolo unde mã doare.

Fac asta de cîteva ori ºi durerea dispare. * Reporter: Sã-þi vizualizezi boala pare o condiþie foarte importantã pentru vindecare. * Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulþi bolnavi de cancer în ultima fazã ºi i-a învãþat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuiau sã-ºi imagineze cã distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l mãnîncã, fiecare dupã cum dorea.

Dupã ºase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psihologice, s-a dovedit cã cei care s-au vindecat erau cei optimiºti, cei care credeau în Dumnezeu ºi cei care erau calmi. Îndoiala este un obstacol în calea oricãrui succes ºi mai ales a vindecãrii.

„Rugãciunea – o realitate fizicã” * Reporter: Aþi amintit de Dumnezeu.

Credinþa e ºi ea parte din ecuaþia stãrii de bine? * Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: Rugãciunea e o realitate fizicã, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de nenumãrate ori, ºi am rãmas înfiorat vãzînd cã poþi obþine un rãspuns. Prin rugãciune, realitatea din jur

se transfigureazã, aducem la noi lumina din univers.

Existã cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a fãcut o meningoencefalitã bacterianã gravã. A stat o sãptãmînã în comã, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. Dupã ce ºi-a revenit, a spus cã în tot timpul cît era în comã a vãzut în jurul lui siluete umane care pãreau sã stea în genunchi ºi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugãciunile altora l-au vindecat. Dar ºi propriile noastre rugãciuni ne ajutã.

Credinþa mobilizeazã, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus „credinþa ta te-a vindecat”? * Reporter: Nutriþioniºtii pun ºi ei pe listã o condiþie a sãnãtãþii: ce, cum ºi cît mîncãm. Þineþi cont de ea? * Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: Eu respect o regulã care se ºtie încã de la Hipocrat: sã mãnînci fãrã sã satisfaci complet senzaþia de foame!

Adipocitele aºteaptã semnalul cã te-ai sãturat ca sã-ºi extragã din alimente grãsimea. Dacã nu te saturi, nu te îngraºi. Studii de ultimã orã aratã cã lungimea telomerilor de la extremitãþile cromozomilor, de care depinde durata vieþii, e influenþatã favorabil de alimentaþia cu puþine calorii. Mãnînc legume, icre de peºte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaþa, cu cereale integrale, mazãre, linte. Mãnînc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahãr. ªi am grijã sã þin, din cînd în cînd, cîte o zi de post, în care beau doar ceaiuri ºi las organismul sã se refacã. Dar, înainte de orice, am grijã sã nu mã aºez niciodatã la masã supãrat. Masa ar trebui sã fie o sãrbãtoare, sã fie prilej de bucurie alãturi de ceilalþi. Sigur cã azi nu ne mai potrivim toþi la masã, dar atunci cînd preparãm ceva de mîncare, s-o facem cu drag. Gîndurile gospodinei trec ºi-n bucatele pe care le gãteºte. * Reporter: Din tot ce aþi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sînt, de fapt, la îndemînã. * Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: Aºa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacã vrem sã rãmînem sãnãtoºi ºi fericiþi, e suficient sã pãstrãm în minte cîteva lucruri: sã mîncãm sãnãtos, fãrã sã ne îmbuibãm, sã facem miºcare, sã ne odihnim corect, sã fim optimiºti ºi plini de speranþã. Sã fim perseverenþi cu pasiunile noastre, sã ne antrenãm intelectual ºi sã ne ferim de rutinã. Sã facem constant schimbãri în viaþa noastrã. ªi sã nu uitãm cã trebuie sã pãstrãm în permanenþã un echilibru între energia consumatã prin efort ºi energia obþinutã prin odihnã ºi activitãþi care ne fortificã. Gîndurile rele ne iau din viaþã, bucuriile ne dau viaþã. Sã cãutãm bucuria, avem nevoie de ea ca de pîinea noastrã zilnicã. Chiar dacã, uneori, n-o putem avea decît în imaginaþie.

Sfîrºit

Sursa: Formula As

Misterul celor douã culturi gemene de pe malurile opuse ale Atlanticului (1) Egiptenii antici din Africa ºi pre-incaºii/incaºii din America de Sud au evoluat în pãrþi opuse ale globului ºi n-au fost niciodatã în contact. Cu toate acestea, ambele culturi au dezvoltat aceleaºi forme de artã, arhitecturã, simbolism, mitologie ºi religie. Aflaþi în faþa acestei enigme, savanþii epocii victoriene (Secolul al XIX-lea) au concluzionat cã ambele culturi trebuie sã fi fost urmaºele aceleiaºi „epoci de aur” – civilizaþia-mamã Atlantida. Astãzi, însã, similitudinile Egipt/Inca nu numai cã sînt ignorate de cãtre experþii americani ºi cei europeni, ci chiar suprimate.

Existã nenumãrate asemãnãri evidente care leagã cele douã culturi ºi-i nedumeresc pe cercetãtori, deoarece egiptenii ºi incaºii din Antichitate erau separaþi de un Ocean. În faþa acestei enigme, savanþii victorieni au dedus cã ambele culturi moºteniserã aceeaºi înaltã înþelepciune din aceeaºi sursã mai veche, o civilizaþie-mamã dispãrutã. Pentru cercetãtorii victorieni,

aceastã ipotezã dãdea o explicaþie satisfãcãtoare paralelelor existente. Bazîndu-ºi concluziile pe scrierile lui Platon ºi ale altor istorici antici, ei au numit aceastã civilizaþie-mamã Atlantida. (va urma) RICHARD CASSARO

Sfatul medicului Avantajele fizioterapiei ºi kinetoterapiei în afecþiunile articulare Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia.

Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei DR. TAREK NAZER Manchester United.

Mulþi dintre noi suferã de dureri articulare accentuate la efort ºi de lipsa de putere în membre, mai ales cei care nu practicã sport în mod frecvent, iar atunci cînd apare o problemã articularã, muºchii se atrofiazã ºi membrul devine mai slab. La indicarea medicului ortoped sau de recuperare, kinetoterapeutul ajutã pacienþii sã-ºi recapete tonusul muscular ºi raza de miºcare a articulaþiei afectate.

Oricît de mult am încerca singuri sã facem exerciþii, nu putem sã obþinem rezultatul scontat atunci cînd este vorba despre o problemã articularã care necesitã kinetoterapie. Recuperarea medicalã poate fi necesarã pentru a recãpãta tonusul muscular ºi mobilitatea normalã dupã o intervenþie chirurgicalã, sau pentru rezolvarea unei probleme articulare care nu necesitã intervenþie chirurgicalã.

Ce exerciþii sînt benefice pentru articulaþii?

Exerciþiile de streching articular ajutã la o bunã funcþionare a muºchilor, prin întãrirea acestora ºi îmbunãtãþirea razei de miºcare în flexie ºi extensie, mai ales post-operator, respectînd protocolul indicat de medicul ortoped sau de recuperare. Cele mai frecvente articulaþii care pot fi afectate ºi necesitã acest tip de exerciþii sînt ale genunchilor ºi umerilor ºi în special este recomandat persoanelor care suferã de redoare articularã.

Exerciþii de creºtere a masei musculare ºi a stabilitãþii: articulaþia devine mai slabã ºi mai puþin stabilã atunci cînd muºchii sînt mai slabi ºi nu pot menþine articulaþia la diferite miºcãri; anumite exerciþii sînt destinate sã întãreascã masa muscularã ºi ajutã la menþinerea stabilitãþii articulare. Acest tip de exerciþii sînt recomandate persoanelor care au probleme de instabilitate articularã sau au artrofie muscularã.

Cele mai frecvente proceduri de fizioterapie care sînt folosite post-operator sau în afecþiuni articulare acute, cît ºi cronice, sînt: Ultrasunetele: se definesc prin folosirea undelor de înaltã frecvenþã, care nu se pot auzi, dar acestea pot stimula þesuturile în profunzime prin miºcarea de vibraþie pe care o transmite aparatul, care ajutã la creºterea fluxului sangvin în zona respectivã, dar ºi la reducerea edemului articular, cît ºi a durerii.

Electrostimularea: aceastã terapie se bazeazã pe transmiterea curentului electric care stimuleazã muºchiul ºi îl contractã, crescînd fluxul sangvin în zona respectivã, dar ºi creºte stimularea muºchiului; prin aceastã stimulare, muºchiul este ajutat sã îºi recapete funcþia, contribuind, în acelaºi timp, ºi la reducerea durerilor locale.

Terapia la cald sau la rece: aceastã terapie se bazeazã pe aplicãri locale reci ºi calde, care ajutã la creºtere fluxului sangvin local, dar ºi la reducerea edemului. Este, însã, foarte important sã ºtim cînd aplicãm aceastã terapie, deoarece, în anumite cazuri, poate cauza creºterea durerii ºi a inflamaþiei locale. Întotdeauna trebuie sã consultãm un medic specialist înainte de a începe orice tip de terapie ºi sã fie indicatã doar de persoanele autorizate ºi pentru fiecare caz în parte. Mulþi dintre pacienþi încearcã sã se trateze prin experienþa altor pacienþi, fãrã sã apeleze la un medic specialist, însã acest lucru poate agrava simptomele. www.artroscopiedegenunchi.ro

Pag. a 10-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Adunate din cele patru zãri 1. De cînd se ºtiu, românii, cu mintea lor nu mai lungã de douã sãptãmîni, ºi-au dus existenþa între speranþa în mai bine (de fapt, iluzia) ºi frica de mai rãu.

2. Existã oameni care ºtiu ce-o sã se întîmple înainte de a se întîmpla. De exemplu, scriitorul Radu Cosaºu ne informeazã cã muºteriii de la Bufetul ,,Sighiºoara”, de pe Calea Cãlãraºi, au anunþat moartea lui Brejnev din 1982 pe la prînz, la o bere, dar individul a fãcut infarctul fatal abia spre searã.

3. Existenþa umanã este guvernatã de doi factori: spermatozoidul, acest bandit în stare purã, ºi treponema palida, agentul care propagã sifilisul.

4. ,,Mihail Ralea a fost un om rar. A ºtiut sã-ºi apere pielea, cariera ºi renumele. Totdeauna a fugit la timp. A fost cu þãrãniºtii lui Maniu, apoi legionar, apoi carlist ºi, în cele din urmã, s-a dat cu comuniºtii. Avea ceva guzganic în fãptura lui. Nu i-a pãsat cã l-au dispreþuit nevasta, fiicele, ginerii, amantele, nepoþii ºi puþinii prieteni. Un dispreþ general ºi malefic. A murit în tren, pe cînd se ducea la Berlin, sã le frece unora ridichea. Ubi bene, ibi Ralea...” (Petre Pandrea).

5. Aº vrea sã am puterea sã-i trimit lui Bãsescu urmãtoarea felicitare: ,,Cu ocazia zilei dvs. de naºtere, vã doresc sã aveþi parte de avocat, de doctor, de popã. Dar, fiindcã sînt bãiat bun, vã fac un hatîr: nu toþi trei deodatã.

Tendresses”. (Ghinionul meu a fost cã am ieºit la pensie la o lunã dupã ce Roberta Anastase a falsificat în Parlament noua Lege a Pensiilor, urmînd, cuvînt cu cuvînt, instrucþiunile primite prin telefon de la Încruciºat.)

6. Tot Petre Pandrea ne mai dezvãluie un secret. Cicã primitivul Vasile Luca, un lider bolºevic analfabet, pusese gînd rãu unor deþinuþi politici, liberali ºi þãrãniºti, pe care voia sã-i împuºte. Ca sã-l opreascã de la aceastã crimã, Petru Groza, subtilul epicureu adãpostit bine în politica mare, l-a invitat la Observatorul Astronomic ºi i-a pus luneta la ochi: ,,Priveºte, Laszlo, stelele...”. Zice-se cã tãcerea ºi imensitatea Cosmosului l-au speriat aºa de tare pe troglodit, încît a renunþat sã-i mai ucidã pe acei nefericiþi.

7. Criticul Paul Zarifopol a murit la Hotelul ,,Opera”, cãlãrind o actriþã tînãrã. Prietenii l-au invidiat, cãci avusese parte de o moarte atît de voluptoasã, ca un adevãrat maestru în esteticã ºi prieten cu nen-su Caragiale. Era cardiac. La fel a murit ºi actorul ªtefan Ciubotãraºu, pe cînd se afla la filmãrile pentru ,,Aºteptarea”, în regia lui ªerban Creangã.

8. O replicã la adresa unui tip capabil, care ar fi putut face multe pentru þara sa, dar, din pãcate, a preferat sã fie revoluþionar: ,,ªtiu ce þi se cuvine: un glonte-n cap ºi apoi, la alegere, un nume de stradã sau o statuie!”.

9. Nicolae Mavrogheni, domnitorul Munteniei, era un extravagant: se plimba prin Bucureºti într-o trãsurã trasã de cerbi. Cel puþin aºa ni se aratã într-o gravurã aflatã în Biblioteca Academiei Române. Cîntãreaþa ºi

Turnul de Fildeº (1) Materialul de faþã descrie o ºedinþã a Cenaclului literar ,,Liviu Rebreanu”, din Piteºti, în care personajele sînt reale, dar, în text, apar cu alte nume. De pildã, Misail Crîlovici este, de fapt, Mihail Ilovici, omul care mi-a fost prieten ºi mentor literar. În amintirea lui am scris acest capitol din ,,Jurnal”.

Olimecena Caracudis, misterioasã în iubire, þinea casã mare pentru poeþi. Numai cine cuteza sã-l critice pe Dan Tomaru, cum cã poezia acestuia ar fi cloroticã, inconsistentã, un pipi trandafiriu, se trezea plesnit cu patos ºi expediat îndãrãt, la originile sale materne. Dar ºi acesta era tolerat în saloanele ei, cu condiþia sã rãmînã pleoºtit ºi pocãit toatã noaptea în care a avut tîmpita inspiraþie de a contesta geniul favoritului. Încolo, psihi mu cu toatã lumea; tandreþuri, siropuri, cofeturi, toate cu perspectiva intrãrii în „Istoria literaturii române”, de G. Cãlinescu.

Era lucru bine ºtiut, arhicunoscut pe mai multe coordonate literare, cum cã ºedinþele cenaclului literar din localitate se þineau în saloanele ei, cã, de fapt, în sediul oficial al cenaclului doar se adunau cu toþii, mare ºi mic, poet, prozator, critic, sau aspirant, roiau febril în jurul animatoarei, care, rotindu-ºi privirile peste adunare, hotãra, ridicînd braþul drept cu douã brãþãri fixe ºi trei mobile: gata, pãrãsim ºandramaua ºi urcãm în Olimp.

Era un cortegiu unic! În avangardã mergeau nevinovaþii, candizii, înfioraþii de gîndul nemuririi, interiorizaþi pînã la invizibil, intrînd ades în coliziune cu diverse

dansatoarea Josephine Backer se plimba la ªosea într-o stranie trãsurã, trasã de un struþ.

10. Puþinã lume îºi mai aduce aminte de avocatul Constantin Gane (1885-1962), un scriitor moldovean de o mare probitate profesionalã. Ne-a lãsat mai multe cãrþi: ,,Amintirile unui holeric” (dupã participarea sa la campania din Bulgaria, 1913, cînd românii au dobîndit Turtucaia, un avanpost peste Dunãre); ,,Prin viroage ºi coclauri” (rãzboiul din 1916-1918, cînd am fãcut România Mare, dar am pierdut ruºinos Turtucaia); ,,Trecute vieþi de doamne ºi domniþe” (o capodoperã de scriere istoricã ºi stil beletristic); ,,Monografia lui P.P. Carp”. A murit în puºcãriile comuniste.

11. În timp ce în închisorile comuniste se stingeau zici de mii de deþinuþi politici – preoþi ºi mireni, intelectuali de marcã ºi muncitori cu braþele, elevi de liceu ºi bãtrîni -, oportunistul Mihail Sadoveanu se plimba prin Europa ºi þinea conferinþe despre valoarea umanismului din þara sa. El care, în 1940, tuna ºi fulgera împotriva lui Stalin care ne rãpise Basarbia, Nordul Bucovinei ºi Þinutul Herþa. Iar, dupã un deceniu, primea la Moscova premiul ,,Lenin” pentru pace. Deh, nu toatã lumea ºtie sã trãiascã...

12. Cutare politician, care a trecut prin mai multe partide, este cîine de uºi multe. Dar nici cu ºeful sãu nu te joci: iepure de 3 hotare.

13. Etimologic, cuvîntul proletcultura derivã din numele unei grupãri, Proletarskaia Kultura, întemeiatã prin 1908, în Rusia, de cãtre filozoful A.A. Bogdanov. În concepþia sa, întemeierea clasei muncitoare implicã fãurirea unei noi culturi, opusã celei dinainte de revoluþia socialistã. Cultura neproletarã trebuie distrusã.

Principiile proletcultiste se aseamãnã cu cele futuriste ºi dadaiste: ,,Daþi foc dulapurilor cu cãrþi!...” (Marinetti, 1906), sau ,,Ardeþi maculatura bibliotecilor!...” (Saºa Panã).

14. Cutare vorbea caleidoscopic. Adicã expunea lucrurile pe bucãþi ºi fãrã nici o legãturã între ele sau, pentru cine n-a înþeles, vorbea fragmentar ºi adnotat.

15. Eminescu adresîndu-se reginei Elisabeta, cãreia îi tradusese ceva în româneºte: ,,Sînt ºi versuri bune, majestate, dar cele proaste sînt aºa de multe, cã de cele bune þi se rupe inima!...” (Ioan Slavici - ,,Amintiri”). ªi tot poetul, într-o altã vizitã la palat: ,,Sînteþi regina României, majestate, nu regina poeziei!...”.

16. ,,Mi se reproºeazã cã sînt trivial, dar nimeni nu înþelege cã mã obligã la aceasta balcanismul în mijlocul cãruia trãim. Bãdãranul s-a cocoþat ministru ºi rãmîne nesimþitor la vorba subþire. El nu te pricepe decît dacã îl înjuri de mamã ºi îl mînjeºti cu rahat de sus pînã jos. E ºi asta o treabã sfîntã” (Tudor Arghezi). Ovid Crohmãlniceanu, cu vorba lui veninoasã, pretinde cã Arghezi declanºa atacurile din presã abia dupã ce demnitarii nu mai erau în funcþie...

17. Nimeni nu poate sã-i facã omului atîta rãu cît îi face natura. Mã uitam la Manuela: din frumuseþea de

odinioarã, cu ochii mari ºi negri, ºi pieliþa obrazului atît de finã, ajunsese o floare uscatã, o bãtrînã cu privirea duºmãnoasã ºi dinþii rãriþi. I se acrise de viaþã. La fel cum i se acrise ºi lui Matei Eminescu la 73 de ani. Nimic nu e mai trist decît ravagiile provocate de bãtrîneþe.

18. Mircea cel Bãtrîn. Termenul de Bãtrîn nu are nici o legãturã cu vîrsta. El este traducerea în limba românã a cuvîntului slav starîi (vechi, dar ºi bãtrîn), pentru a-l deosebi pe Mircea cel Vechi (1386-1418) de Mircea cel Nou, Mircea Ciobanul (1545-1559). La noi nu s-a folosit sistemul numeralului ordinal la domnii de acelaºi nume.

19. Un sfat pentru cei care îºi vînd apartamentul de la oraº, ca sã se mute la þarã, unde viaþa e mai plãcutã ºi, poate, mai ieftinã: ,,Cînd îþi cumperi o grãdinã, sã nu-i faci nimic, timp de 1 an, ca sã vezi ce ºi unde creºte. Abia dupã aceea sã te hotãrãºti ce ºi unde sã acþionezi cu sapa”.

20. Cu greu mã lãsam convins sã stau cîteva minute în preajma acelei babe cumplite, ºi numai dupã ce luam o cãpãþînã de usturoi în buzunar. Cînd pleca pe uliþã, sã bîrfeascã cu celelalte babe, fata ei intra în odaia scorpiei, dãdea cu aghiazmã ºi tãmîia cu nãdejde prin toate colþurile. Adesea, mã lua ºi pe mine acolo, sã fiu gata cu chibritul. ªi, în momentele acelea, eram convins cã aºa miroase ºi în iad.

21. „Democraþia este o formã de guvernare, adicã o metodã prin care oamenii sînt siliþi sã facã tot ceea ce vor politicienii sã aibã impresia cã fac exact ce doresc” (Bertrand Russel, un filozof mai cinstit ºi mai lucid decît alunecosul W. Churchill).

PAUL SUDITU

obstacole naturale, sau cu fiinþe muritoare incapabile sã evite impactul cu aceºti meteori. ªi chiar dacã deschideau calea, ei ºtiau cã forþa care îi propulseazã venea de la cineva, din spatele lor, aceeaºi energie ce stîrnea uragane în planul gîndirii poetice, acelaºi turbion de magnetism personal, în care gravitau nemuritorii vãduviþi de înþelegerea contemporanilor. Imediat dupã aceºti avangardiºti, veneau zeii, cei care ºi-au vãzut numele etalat de cîteva ori în vitrinele librãriilor, pe cîte o subþiricã plachetã. Mai potoliþi, mai aºezaþi, o încadrau pe Olimecena Caracudis, nu fãrã a-ºi manifesta fugare tentative de independenþã, iar unii, mai afrodiþionaþi, învãluind-o într-o superfluã senzualitate.

Ei formau elita proaspãt consacratã ºi erau preferaþi ca paji ºi gardã personalã, fiind încã tineri, emanînd încã bãrbãþia aceea romanticã ucigãtoare, cãci poeþii, fie ei sluþi ori cocoºaþi, au o frumuseþe ºi o forþã demiurgicã, pe care o poartã oriunde ºi oricînd, ca pe un halou, ca pe o aurã de sfînt. Sã-l luãm, de-o pildã, pe cel mai neizbutit fizic dintre ei, o greºealã a naturii, o plãsmuire ciudatã de carne ºi oase. Pe acest trup stingher se aflã aºezat un cap înnobilat de geniu: iatã-i coama surã, revãrsîndu-se leonin peste umeri, dezvãluindu-i placa frunþii înaltã ºi înneguratã de gînduri; ochii adînci, pierduþi în visare, deschiºi spre înlãuntru ºi orbi spre afarã; nasul fin, acvilin, de oriental rasat; gurã senzualã, cu buzele arse de focul lãuntric; tenul mat, mãsliniu, brãzdat de cîteva cute de dispreþ suveran,un cap care, alãturi de creaþia sa poeticã, i-a adus supranumele de Prinþul Dargeº. Succesul lui în lumea poeteselor rãmîne un mister, deºi el însuºi încearcã sã ºi-l explice prin anumite exagerãri cu care natura îl înzestrase.

Erau patru, uneori cinci, adicã atunci cînd controversata „Literã” intra în unghiul de clemenþã paroxisticã a Olimecenei, acceptîndu-l ca paj ºi pe Ivorel Stiliceanu, care, chiar dacã ºiroia de atîta talent, era pasat de la o extremã la alta, cu nonºalanþa autoritãþii incontestabile cu care era miruit oricare dintre zei, numai ºi numai pentru cã ºi-a forþat intrarea în Olimp, plãtindu-i jancoté pe cerberii tiparului.

Acum erau toþi cinci, fiindcã primãvara pãmînteanã, cu merii ei înfloriþi, cu zarzãrii ºi caiºii revãrsîndu-ºi lumina sub cerul dumnezeiesc, îi fãceau mai generoºi, mai irenici; o milã celestã le tremura în glasuri ºi priviri, atunci cînd venea vorba de insuficienþa confratelui Ivorel, ºi era bine, era tare bine în aceastã înserare, cãci Oli îi fãcuse acestuia rarissima concesie de a-i oferi braþul în vãzul tuturor, muritori ºi nemuritori.

Dupã acest nucleu, urma trena cortegiului, veteranii, mulþi dintre ei cu propulsie la purtãtor, nume care au acoperit generaþii întregi cu emanaþia spiritelor lor, de-ar fi sã-l pomenim, deocamdatã, pe Misail Crîlovici, celebru încã din tinereþe prin îndrãzneala de a fi negat titani ai condeiului; iatã-l acum pãºind tot atît de rãzboinic, cu pãlãria datã pe ceafã, cumpãnindu-ºi bastonul ca pe un trident, spumegînd de argumente împotriva rivalului sãu, Jean Gîngãvescu, un critic ºi acesta, neautorizat, dar temut prin incisivitate ºi vastã culturã, cunoscut ºi ca poet necunoscut, inconsecvent în prietenii literare - defect care îl agasa enorm pe Misail. (va urma) ROMAN FORAI (fragment din volumul „Jurnalul unui preot ortodox“)

ALBUMUL CU POZE RARE

Frumoasa ºi excentrica dansatoare de origine americanã, Josephine Backer, supranumitã ,,Perla neagrã”, într-unul din spectacolele de la ,,Folies bergère”, din Paris, în anul 1927.

Pag. a 11-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (8)

,,Confesiuni“ Autor: Jean-Jacques Rousseau Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1884, Elveþia; 1891, Anglia Edituri: Waltham; Worthington Forma literarã: memorii

Rezumat ,,Confesiunile” lui Rousseau au fost publicate postum, autorul desãvîrºindu-le chiar înaintea morþii sale, în 1778. În acest jurnal vast al vieþii sale, Rousseau recreeazã vremurile pe care le-a trãit, politica ºi societatea Secolului al XVIII-lea din Franþa. De asemenea, în paginile cãrþii se poate observa cã Rousseau suferã de ceea ce un critic numea „exhibiþionism moral”, autorul pãrînd a fi obsedat de a dezvãlui „detaliile indecente ºi puerile ale vieþii sale amoroase”. Printre altele, textul relateazã în detaliu povestea de dragoste a autorului cu Thérèse Levasseur, partenera sa timp de 16 ani, pe care întotdeauna a „tratat-o ca pe o soþie”. Cei doi au avut cinci copii, toþi trimiºi la orfelinat. Rousseau recunoaºte cã era atît de dezinteresat de soarta copiilor, încît nu îºi aminteºte nici identitãþile lor sau datele de naºtere.

Mai mult, pasaje întregi din ,,Confesiuni”au generat severe încercãri de cenzurã. Rousseau îºi descrie dezvoltarea sexualã, povestind episoade, printre care unul în care bona sa de 30 de ani îi stîrneºte o curioasã pasiune încã de la vîrsta de 8 ani. Prin ea - spune autorul -„am

LEGENDELE (între fantezie ºi realitate) (9) TRADIÞII ANCESTRALE (9) Balada Mioriþa, mesaj peste milenii Motto: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmîntul ºi-l supuneþi; ºi stãpîniþi peste peºtii mãrilor, peste pãsãrile cerului, peste toate animalele, peste toate vietãþile ce se miºcã pe pãmînt ºi peste tot pãmîntul!”

(Geneza, 1.28) Din nefericire, Helle cade în mare, în schimb, Phrixus ajunge în Colchida, la regele colchilor – Aiete, unde va jertfi berbecul pentru a aduce mulþumire zeului Joe Phyxios, fiindcã a fost salvat, blana dãruind-o lui Aiete, care o aºazã într-un stejar din pãdurea consacratã zeului Marte. Aici este punctul de pornire, sau, dacã vreþi, intriga celebrei expediþii argonautice a cãrei acþiune, conform lui Alexander von Humbolt (Cosmografia), a avut loc în anul 1350 î.Chr., adicã în epoca la care ne raportãm (Era Berbecului), epocã marcatã de migraþiile carpatice ale ionienilor, aheenilor, dorienilor ºi eolienilor în spaþiul grecesc; ºi migrarea geþilor missi ºi chaldeilor (cîldãu, gîldãu, în limba românã = adînc, oameni cu adîcã înþelepciune, viitori preoþi ai babilonienilor!), în spaþiul iranian - neamuri getice cãrora „specialiºtii” le-au pus eticheta de indoeuropeni!

O informaþie foarte intersantã o gãsim în Vechiul Testament, cînd iudeii, profitînd de plecarea lui Moise (Moºul) pe munte, construiesc viþelul de aur: (Ieºirea, cap.32): 3. „Atunci tot poporul a scos cerceii cei de aur din urechile alor sãi ºi i-a adus la Aaron.

4. Luîndu-i din mîinile lor, i-a turnat în tipar ºi a fãcut din ei un viþel turnat ºi l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: Iatã, Israele, dumnezeul tãu, care te-a scos din þara Egiptului!

5. Vãzînd aceasta, Aaron a zidit înaintea lui un jertfelnic; ºi a strigat Aaron ºi a zis: Mîine este sãrbãtoarea Domnului!”

La întoarcere de pe munte, Moise „...a vãzut viþelul ºi jocurile ºi, aprinzîndu-se de mînie, a aruncat din mîinile sale cele douã table ºi le-a sãrîmat sub munte.”

(Ieºirea, 32.19) Care sã fie motivul mîniei lui Moise? Explicaþia e simplã: omenirea trecuse din Era Taurului în Era Berbecului!

Sã facem o parantezã pentru a aduce unele mici clarificãri legate de Era Taurului (4280 – 2140 î.Chr.). Este

fost ajutat sã îmi determin gusturile, dorinþele, pasiunile, propriul eu, pentru tot restul existenþei mele... acele stranii gusturi care au persistat cu o intensitate depravatã ºi nebuneascã”. Anumite pasaje trateazã deschis dependenþa sa de masturbare, care l-a fãcut apropape sã-ºi riºte sãnãtatea ºi sã creadã cã ar fi epileptic: „Sedus de viciul pe care ruºinea ºi timiditatea îl gãsesc atît de la îndemînã..., am ajuns sã îmi distrug sãnãtatea”. În vremea în care locuia la cãminul romano-catolic de la Torino, dupã ce pãrãseºte Geneva protestantã, Rousseau, în vîrstã de 16 ani, le condamnã pe femeile catolice din cãmin ca fiind „cele mai uºuratice ºi mai depravate tîrfe care au contaminat vreodatã turma Domnului”. Despre bãrbaþi nu are cuvinte mai bune, în special despre unul „care mã sãruta frecvent, cu o ardoare pe care o gãseam dezgustãtoare... Voia sã vinã la mine în pat... ºi în cele din urmã, ºi-a permis cele mai revoltãtoare lucruri, cerîndu-mi ºi mie sã fac la fel”.

Rousseau susþine cã nu era conºtient de adevãratele intenþii ale tînãrului.

Nu numai cã cititorului îi sînt împãrtãºite detaliile picante ale vieþii sale amoroase, dar nici problemele lui Rousseau cu prostata nu rãmîn ascunse. Pe mãsurã ce Rousseau îmbãtrînea, nevoia de a urina devenea foarte frecventã, dar respectatul scriitor ºi filozof se simþea de obicei constrîns în cadrul evenimentelor sociale, neputînd sã ajungã într-un colþ al curþii ca sã se uºureze. Spune el: „Pe scurt, de obicei nu pot urina decît în vãzul tuturor ºi pe un picior cu ciorap alb...”.

Istoricul cenzurii Vastele ,,Confesiuni”ale lui Rousseau au fost interzise, în principal, pentru conþinutul sexual ºi pentru discuþiile deschise despre viaþa amoroasã. În 1821, ,,Confesiunile” figurau printre operele la care fãcea referinþã, în scrisoarea sa, Etienne Antoine, episcop de Troyne, în care confirma toate interdicþiile clericale epoca în care din spaþiul carpatic pleacã, rînd pe rînd, eranii (viitoarele popoare iraniene – perºii), arienii vedici ºi, nu în ultimul rînd, getulii, colonizatorii nordului Africii; de remarcat cã Nicolae Densuºianu afirmã cã oraºul Cartagina, întemeiat de ei, purta, la început, numele de Bãrsana, ºi tot el atestã în Egipt existenþa unui trib al Dochilor. Acest fapt nu trebuie sã mai mire pe nimeni (poate doar pe „specialiºti”), fiindcã în perioada 1352-1348 î.Chr., pe tronul Egiptului îl gãsim pe generalul Ay, tatãl frumoasei regine Nefertiti „Frumoasa care a venit” (din nordul Istrului! - nota autorului), soþia faraonului Amenofis/Akenathon (1379-1362 î.Chr.).

Cine era generalul Ay, ne-o explicã numele sãu care-i trãdeazã originea de scyt; scyþii (a se citi scuþii) sînt colchii de la nord de Istru, aºa cum apar ei în poemul lui Orpheu, Odele lui Horaþiu sau lucrãrile lui Philocrates; ei îºi spuneau aiani, iar þãrii îi spuneau Aia! Erani, arieni

vedici, getuli; ce au toate aceste neamuri în comun?

Venerarea Taurului! Plecînd din spaþiul de origine, ei ºiau pãstrat ºi cultul: egiptenii venerau taurul Apis, la fel ºi perºii; indienii, preluînd tradiþiile de la carpatici, mai pãstreazã ºi acum acest cult, considerînd vaca un animal sfînt. De remarcat cã ºi în prezent, printre zeitãþile indiene se gãsesc foarte mulþi zei ale cãror nume trãdeazã originea lor carpaticã: Baba Ramdev, Rama, Manu, Mama Terra, Gayati; tot la ei gãsim oraºe ca Romagna sau Summer-Pur (în mod cert nu au fost fondate de summerieni sau romani), fãrã a-l mai aminti pe regretatul Lucian Cueºdean, care gãseºte în vocabularul indienilor nu mai puþin de 2.000 de cuvinte cu corespondenþã în limba românã! Coincidenþã? Exclus! În istorie nu existã coincidenþe! Din nefericire, unii, purtînd ochelari de soare, nu au ochi pentru astfel de realitãþi! În concluzie, am demonstrat mesajul mioritic, timpul ºi protagoniºtii evenimentului tratat în baladã; mai tre-

asupra cãrþilor, fãcute pînã la acea datã în Franþa: ,,Aceste cãrþi sînt condamnate, în Franþa, ca sacrilegii fãrã de Dumnezeu ºi ca tinzînd cãtre subminarea moralei ºi a statelor. Interzicem, prin legea canonicã, tipãrirea sau vînzarea acestor cãrþi pe teritoriul diocezei ºi însãrcinãm pe vicarul-general sã aplice acest regulament ºi sã supravegheze punerea lui în practicã, precum ºi pedepsirea celor care dau dovadã de neascultare faþã de el”.

Autoritatea Bisericii catolice din Franþa pare sã fi fost suficientã pentru a controla prolema respectivã, astfel cã nu s-au fãcut demersuri pentru includerea operei în Index. Cu toate acestea, pentru a-ºi sublinia autoritatea, Papa Pius al VII-lea a introdus ,,Confesiunile” pe lista Indexului din 1806 ºi mai tîrziu a reiterat interdicþia, motivatã fiind de conþinutul sexual al cãrþii. În 1892, lucrarea a fost implicatã în litigiul cauzat de falimentul Editurii ,,Worthington Book Company”.

Executorul dorea sã vîndã din bunurile companiei, printre care se aflau ºi ediþii scumpe din traducerea lui Burton a celebrei ,,1001 de nopþi”, din ,,Istoria lui Tom Jones”, de Fielding, ,,Decameronul”, de Boccaccio, ,,Heptameronul”, de Regina Margareta de Navarra, ,,Gargantua ºi Pantagruel”, de Rabelais, ºi ,,Ars Amatoria”, a lui Ovidiu, pentru a plãti creditorilor din datorii. Însã Anthony Comstock a intervenit pentru a opri astfel de vînzãri, cerînd ca textele sã fie în mod oficial arse.

Un an mai tîrziu, în 1893, Asociaþia Americanã a Bibliotecilor a propus pentru prima datã o listã de 5.000 de titluri pentru bibliotecile publice mici ºi pentru filiale ale acestora, numind-o o colecþie pe care ar „recomandao oricãrei biblioteci”. Nici o lucrare de-a lui Rousseau nu se afla pe lista aceea, dar biografia autorului era totuºi prezentã. Bazîndu-se pe aceastã observaþie, Geller spunea: „Discrepanþa dintre reputaþia unui scriitor ºi impactul operelor sale este un indicator bun al cenzurii, el ne aratã fenomenul de «excludere a titlurilor pe baza altor considerente decît importanþa»“.

Oficiul Vamal al Statelor Unite a interzis importul cãrþii în 1929, susþinînd cã este „dãunãtoare moralei publice”. Un an mai tîrziu, aceastã interdicþie a fost anulatã. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA buie sã constatãm ºi locul acþiunii. Bine, bine, veþi spune, dar locul îl ºtim, nu? E Spaþiul Carpatic, actuala Românie! Într-adevãr, dar... existã totuºi un dar! Puþini dintre cititori ºtiu cã, mai nou, vecinii noºtri de la sud ca orice vecin care se respectã, mai „trage cu ochiul” printre uluci, doar, doar o gãsi ceva nepus la locul sãu pentru a ºi-l însuºi, ºi dacã nu vede prea bine, mai rupe ºi o scîndurã din gard - dupã o îndelungatã meditaþie au ajuns la concluzia cã balada „Mioriþa” este o creaþie bulgarã (Nicolai Ivanov Todorov), statul de la nord de Dunãre fiind, conform „ilustrului” istoric, o „creaþie artificialã”, iar ei, bulgarii, au fost stãpînii de drept ai spaþiului nord-dunãrean! Probabil cã au renunþat ºi la „pãstorealã”, ºi la spaþiul carpatic, în favoarea castraveþilor!

Desigur, istoricii bulgari nu se aflã la prima elucubraþie de acest gen, adicã... au mai fãcut-o de oaie ºi altã datã: un documentar marca „Discovery” despre Alexandru Macedon, difuzat cu ani în urmã pe televiziunea naþionalã, ne „încînta” prezentîndu-l pe vestitul cuceritor „încununat” de toate relele din lume – crud, beþiv, afemeiat ºi... homosexual! Surpriza ne-a oferit-o un istoric bulgar care, la sfîrºit, afirma (citez aproximativ): „indiferent cum a fost, e un lucru cert cã Alexandru Macedon rãmîne cel mai mare general bulgar al antichitãþii”(!?). Sã fi uitat domnul istoric bulgar cã în epoca lui Alexandru Macedon (Secolul III î.Chr.), bulgarii nu erau nici mãcar în proiect? Dacã da, atunci îl anunþãm noi cã Macedon, pãrintele omonim al macedonenilor, era, conform tradiþiilor antice, fiul lui Pelasg, adicã al aceluia pe care „l-a nãscut Pãmîntul negru (Geea), pe culmile cele înalte ale munþilor”, dupã cum afirmã poetul grec Asiu, fiind vorba de Munþii Carpaþi, care, în Antichitate, purtau numele de Cucaz sau Rhiphei, aºadar nimic comun cu bulgarii! Cã ei pãstreazã ºi cultivã tradiþiile spaþiului care i-a adoptat, în timp ce specialiºtii noºtri rãmîn pasivi ºi fac pe „mortu-n pap’ºoi”, nota bene, dar, haideþi sã nu confundãm trompeta cu vuvuzela, chiar dacã ambele sînt instrumente de suflat!

De altfel, specialiºtii lor muncesc de zor pentru a pune la punct un alfabet tracic (!), care se doreºte a fi ºi primordial, ºi asta în timp ce tãbliþele de la Tãrtãria încã mai aºteaptã recunoaºterea oficialã - din partea specialiºtilor români, desigur, strãinii au fãcut-o demult: „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tãrtãria (cu mult înainte de scrierea sumerianã” (Harald Haarman cercetãtor german, specialist în istoria culturii). ªi în acest context e firesc sã te întrebi: ce suflet de slugã trebuie sã ai pentru a nu-þi exprima, ca specialist, dreptul de proprietate asupra propriilor valori tradiþionale? (va urma) SINEL TUDOSIE

10 vasluieni celebri, ale cãror invenþii ºi performanþe au fãcut înconjurul lumii Dincolo de prejudecãþi ºi etichetãri, judeþul Vaslui se mîndreºte cu oameni valoroºi, care au excelat în domeniile lor de activitate, cu performanþe ce au fãcut înconjurul lumii. Vã prezentãm cîteva din minþile geniale din Vaslui, care au dus România pe cele mai înalte culmi. Oameni care au revoluþionat lumea ºtiinþei sau care ºi-au pus amprenta pe invenþii sau opere uimitoare. Multe dintre aceste personalitãþi se bucurã de recunoaºtere internaþionalã, însã nu ºi în þara lor natalã.

Viviana Grãdinaru ºi descoperirea care revoluþioneazã cercetarea medicalã Originarã din Vaslui, Viviana Grãdinaru (35 ani) a revoluþionat lumea ºtiinþei dezvoltînd în premierã, în anul 2014, o tehnicã prin care se poate face aproape tot corpul unui ºoarece transparent. Fostã absolventã a Liceului „Mihail Kogãlniceanu“ din Vaslui, Viviana Grãdinaru s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde ºi-a continuat studiile universitare, devenind în 2012 profesor universitar la Universitatea Calteh din California. Munca asiduã în domeniul cercetãrii, ideile strãlucite au fãcut ca Viviana Grãdinaru sã fie cooptatã în lotul de elitã al universitãþii californiene, acolo unde unul dintre laboratoarele de cercetare îi poartã numele. În 2004, dupã doi ani de muncã în laborator, Viviana Grãdinaru ºi echipa sa de la Caltech au anunþat descoperirea revoluþionarã în domeniul ºtiinþei medicale: ºoarecii transparenþi. Cu aceastã nouã tehnicã, dezvoltatã de Viviana Grãdinaru, se deschide calea cãtre o nouã generaþie de terapii pentru afecþiuni care variazã de la autism la durere

Tehnica descoperitã de Viviana Grãdinaru îi va permite astfel unui neurolog sã vadã întregul creier transparent.

Viviana Grãdinaru ºi-a obþinut doctoratul în cercetare la prestigioasa universitate Stanford ºi este specializatã în optogeneticã ºi inginerie biologicã. Încã din copilãria petrecutã la Vaslui era pasionatã de cercetare.

Cãtãlin Miron, cercetãtorul care a contribuit la descoperirea cu implicaþii majore în lupta împotriva cancerului Fost absolvent al Liceului Mihail Kogãlniceanu din Vaslui, ºi el, Cãtãlin Miron (47 de ani) este considerat o somitate a fizicii, CV-ul sãu fiind impresionant. Cercetãtor ºtiinþific gradul I la Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics (ELI-NP) din cadrul Institutul Naþional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizicã ºi Inginerie Nuclearã „Horia Hulubei”, vasluianul Cãtãlin Miron este Director General Adjunct Extreme Light Infrastructure – Delivery Consortium (ELI-DC) din Bruxelles, Belgia. Timp de 14 ani a fost cercetãtor în Franþa, unde a ocupat funcþiile de ºef Secþiune ªtiinþificã Fizicã Atomicã ºi Molecularã la Synchrotron SOLEIL. Doctor în fizicã, Cãtãlin Miron a fãcut parte, anul trecut, dintr-o echipã internaþionalã de cercetãtori din Japonia, Finlanda, SUA, Franþa, China, Coreea, care a constat în urma unor experimente cã Laserul cu raze X decripteazã mecanisme fundamentale ce pot contribui la ameliorarea terapiilor anti-cancer. „Aceastã descoperire va duce la regîndirea radioterapiei. Pe termen mediu, în 10 - 15 ani, pe baza înþelegerii mecanismului molecular, vor apãrea elemente care sã se foloseascã în radioterapie ºi care sã fie mult mai bune, pentru cã, în prezent, razele X de energie înaltã, care se folosesc în acest tratament, ºi care omoarã celulele canceroase, distrug, din pãcate, ºi þesuturi bune“, a declarat Cãtãlin Miron.

poraþiei. Acolo, eu ºi Bogdan le-am prezentat lui Shantanu Narayen, actualul CEO, ºi CEO-ului de atunci, Bruce Chizen, unul dintre produsele noastre.

Shantanu a zis ceva de genul: „A, eu nu cred cã asta chiar e fãcutã aºa!”. ªi a început sã se uite pe cod sã vadã cum a fost fãcut. Chiar a fost un moment memorabil. Rãmãsese atît de impresionat de ceea ce reuºisem sã facem ºi l-am stîrnit într-atît, încît a fost curios sã vadã cum am reuºit”.

Anul trecut, Alexandru Costin a pãrãsit România, fiind numit senior director pentru servicii online la sediul central Adobe din SUA. La rîndul sãu, Bogdan Rîpã este, în prezent, senior director în cadrul companiei americane Fitbit.

Gicã Ilie, inginerul care proiecteazã avioanele de lux pentru miliardarii lumii Gicã Ilie (54 ani) s-a nãscut în localitatea vasluianã Fãlciu, iar în prezent este un nume important în aeronautica mondialã. Inginerul Gicã Ilie ºi-a început cariera la Întreprinderea de Avioane Bacãu.

Dupã Revoluþie, întreprinderea s-a transformat în Aerostar ºi de aici a pornit, ca în multe alte fabrici ºi uzine din România, declinul. „Pur ºi simplu nu ne mai cerea nimeni avioane. În þarã nu erau comenzi, în strãinãtate nu eram cunoscuþi, aºa cã am început sã facem de toate pentru a supravieþui: butoaie de bere, piese pentru rãzboaie de þesut ºi tot felul de componente industriale. Au fost momente când am fost tentat sã mã las,

Alexandru Costin ºi Bogdan Rîpã, primii milionari români din domeniul IT

Viviana Grãdinaru (35 ani, stînga jos) a revoluþionat lumea ºtiinþei cronicã. Oamenii de ºtiinþã vor putea cartografia mai bine sistemul nervos sau modul în care se rãspîndeºte cancerul în organism. Pentru performanþele sale, Viviana Grãdinaru a fost premiatã anul trecut de fostul preºedinte american Barack Obama, vasluianca numãrîndu-se printre cei 105 cîºtigãtori ai „Presidential Early Career Awards for Scientists and Engineers“, cea mai înaltã distincþie acordatã de conducerea SUA tinerilor specialiºti în domeniul cercetãrii ºtiinþifice ºi tehnologice.

Prof. dr. Bogdan Ovidiu Popescu, cercetãtor ºtiinþific ºi medic neurolog: „Înlocuind cu acest hidrogel, descoperit de Viviana ºi de echipa ei, lipidele, grãsimile, þesutul poate sã devinã transparent, dar sã îºi pãstreze, asta e extrem de important, structura ºi compoziþia molecularã a celulelor“. „Clarity“, denumirea datã soluþiei descoperite, poate fi folositã, însã, doar pe þesuturi moarte ºi va fi decisivã în cercetarea cauzelor ºi evoluþiei unei boli.

Foºti absolvenþi ai Colegiului „Anghel Ruginã“, respectiv Liceului „ªtefan Procopiu“ din Vaslui, Alexandru Costin ºi Bogdan Rîpã sînt consideraþi ca fiind printre primii milionari români din domeniul IT. Foºti olimpici la Informaticã, cei doi vasluieni au creat InterAKT, o companie creatoare de softuri pentru dezvoltatorii web. În 2006, au vîndut InterAKT cãtre gigantul Adobe, Alexandru Costin ºi Bogdan Rîpã devenind directori ai Adobe România. „Înainte de achiziþie, am fost la sediul central de la San Jose, unde au o camerã la etajul 18, chiar lîngã biroul CEO-ului, o camerã învelitã în fier, care nu permite nici o modalitate de spionaj. Nu spun cã near fi spionat cineva pe noi, dar e o necesitate a cor-

Gicã Ilie, inginerul care proiecteazã avioane de lux sã aleg alt domeniu, însã mã felicit cã am rãmas fidel visului meu: sã proiectez avioane pentru marile firme ale lumii“, a povestit Gicã Ilie. A avut ºansa de a vizita în scop profesional facilitãþile de producþie ºi de proiectare ale firmelor Cessna din Wichita (SUA) ºi Piaggio Aviation din Genova (Italia), iar acest lucru i-a dat o nouã viziune asupra aeronauticii. În 2002, s-a angajat la o companie americanã care avea o uzinã în Israel, de unde în 2008 a plecat în Franþa, la Metz, unde a ajuns ºeful echipei de design a aripii ºi ampenajelor la un avion turbopropulsor. Performanþele lui n-au trecut neobservate: în 2011 a fost cooptat de cunoscuta companie de aeronauticã Dassault Aviation din Saint Cloud, unde se proiecteazã cele mai avansate avioane bussines jet din celebra familie Falcon, superavioanele preferate de miliardarii Planetei. Inginerul român a fost ºef al echipei de proiectare a trenului de aterizare frontal ºi a cockpitului super-avionului Falcon 5X, cel mai nou produs al celor de la Dassault, avînd în vedere cã a fost lansat pe piaþã spre sfîrºitul lui 2015.

Cicerone Rotaru, savantul în Silviculturã Alexandru Costin ºi Bogdan Rîpã, primii milionari români în domeniul IT

Nãscut la Vaslui în 1926, Cicerone Rotaru a absolvit Facultatea de Silviculturã a Institutului Politehnic din Capitalã. A lucrat la Institutul de

pur ºi simplu sã pictez, sînt o persoanã destul de activã. ªi, la urma-urmei, ai o viaþã, cîþiva ani acolo, de ce sã îi duci numai pentru tine? Doar nu sînt numai eu pe pãmîntul ãsta“, spune Alexandra Nechita.

Alexandra Nechita locuieºte în prezent în Los Angeles, unde, la începutul lui 2014, s-a cãsãtorit cu designerul Dimitri Tcharfas. La Vaslui, Alexandra Nechita este patronul spiritual al ºcolii care îi poartã numele ºi unde se ºi regãsesc cîteva din lucrãrile donate de artistã.

Corneliu Porumboiu, regizorul care a adus Cannes la Vaslui Nãscut în 1975, la Vaslui, Corneliu Porumboiu este unul dintre cei mai importanþi regizori din noua cinematografie româneascã, alãturi de nume precum Cristi Puiu, Cristian Mungiu ºi Radu Muntean. A primit premiul pentru debut Camera d'Or la Festivalul de Film de la Cannes în 2006, pentru „A fost sau n-a fost?“, o comedie despre cum a fost trãitã revoluþia din 1989 într-un oraº de provincie.

Andreea Rãducan, gimnasta de aur care a cucerit lumea Cicerone Rotaru, savantul în silviculturã, omagiat la Ambasada Franþei Studii ºi Construcþii Forestiere ºi a predat la facultãþile de silviculturã din Braºov ºi Bucureºti. La doar 27 de ani, a devenit rector al Institutului Forestier din Braºov, iar în 1971 a obþinut titlul de doctor în ºtiinþe agrosilvice. Dupã o experienþã academicã la Universitatea din Constantin, Algeria, s-a stabilit în Franþa, unde a activat ca inginer-cercetãtor, ºef de proiect, profesor. Este autorul primului tratat din lume despre tehnologia exploatãrii lemnului ºi conceptul global de protecþie a mediului. Cu o activitate de peste 65 de ani ºi realizãri remarcabile, academicianul Rotaru deþine importante distincþii, titluri ºi premii internaþionale. Anul trecut, Cicerone Rotaru a fost decorat de preºedintele României cu Ordinul Naþional Serviciul Credincios în grad de „Comandor“ pentru merite deosebite în domeniul cercetãrii ºtiinþifice, alãturi de personalitãþi precum Neagu Djuvara ºi Mihai ªora.

Sydney a obþinut dreptul de a organiza Jocurile Olimpice în detrimentul oraºelor Beijing, Berlin, Istanbul ºi Manchester. Toate cele 199 de þãri invitate de cãtre Comitetul Internaþional Olimpic au fost reprezentate la competiþia din Australia. În total, au participat la aceastã ediþie 10.651 de sportivi, dintre care 4.069 de femei ºi 6.582 de bãrbaþi, care au concurat în cele 300 de probe din 28 de discipline sportive.

Multipla campioanã mondialã ºi olimpicã, Andreea Rãducan, s-a nãscut în 1983, la Bîrlad, în judeþul Vaslui, acolo unde a fãcut ºi primii paºi în lumea gimnasticii. Andreea Rãducan s-a impus în lumea gimnasticii, cîºtigînd numeroase medalii la competiþiile internaþionale.

Numele Andreei este legat de cîºtigarea medaliei de aur, la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, ºi pierderea ei, cîteva zile mai tîrziu, dupã ce la testul antidoping i s-a descoperit în sînge o substanþã interzise, pseudoefedrina. Întreaga lume a fost

Alexandra Nechita, „micuþa Picasso“ Cotatã printre cei mai mari artiºti în viaþã, Alexandra Nechita s-a nãscut în august 1985, în Vaslui. S-a stabilit alãturi de pãrinþi în SUA. Alexandra a început sã picteze de la vîrsta de doi ani, iar talentul sãu extraordinar i-a fãcut pe cei din jur sã o numeascã „micuþa Picasso“. Picturile abstracte, în care artista îmbinã cubismul caracteristic operei lui Picasso cu culorile vii ale lui Matisse, au încîntat criticii de artã, precum ºi numeroasele personalitãþi ale lumii (regina Angliei, împãratul Japoniei) care i-au cumpãrat tablourile. Alexandra a devenit celebrã la vîrsta de 9 ani, cînd a fost descoperitã de un agent, care-i vãzuse picturile expuse într-o librãrie.

Lucrãrile sale au fost vîndute în toatã lumea, printre colecþionari numãrîndu-se Ellen DeGeneres, Alec Baldwin, Calvin Klein sau Whoopi Goldberg. În 1999, Nechita a fost selectatã de cãtre ONU pentru a conduce o iniþiativã de artã în peste 100 de þãri. Cea mai mare sumã pe care a încasat-o pe o picturã a fost de 400.000 de dolari.

Ajunsã acum la 25 de ani, Alexandra este o încîntãtoare domniºoarã, cu vise atît de mari cã, spune ea, par ireale: experimenteazã sculptura în bronz ºi sticlã ºi vrea sã creeze o capodoperã.

Talentul pentru picturã de unde vine? „Cred cã toate au un sens. Eu încerc sã îmi folosesc viaþa într-o direcþie destul de pozitivã. ªi abilitãþile mele, ºi succesul, ºi banii care au venit, încerc sã le pun în sprijinul unor organizaþii, sã ajut cum pot. N-o sã stau

Alexandra Nechita, „micuþa Picasso“

Corneliu Porumboiu, regizorul care a adus Cannes la Vaslui Filmãrile peliculei premiate la Cannes au avut loc chiar la Vaslui. Corneliu Porumboiu s-a întors la Cannes, în secþiunea Un Certain Regard, în 2009, cu „Poliþist, adjectiv“. Filmul a primit premiul FIPRESCI ºi premiul juriului secþiunii Un Certain Regard. De asemenea, acesta a regizat „Cînd se lasã seara peste Bucureºti sau Metabolism“, un film care a fost prezentat în mai multe festivaluri din întreaga lume. În 2015, Corneliu Porumboiu a fost din nou omagiat la Cannes, regizorul fiind distins pentru filmul „Comoara“ cu premiul Un Certain Talent.

Mioara Corozel, printre cei mai cotaþi pictori din lumea arabã

Andreea Rãducan, gimnasta de aur care a cucerit lumea impresionatã de povestea Andreei, care, la indicaþia medicului echipei, luase Nurofen (medicament ce conþine pseudoefedrinã) pentru a scãpa de rãcealã.

Deºi a pierdut medalia de aur, pentru mulþi iubitori ai gimnasticii, Andreea a rãmas adevãrata campioanã a Jocurilor Olimpice din 2000.

La 21 septembrie 2000, podiumul olimpic de la concursul de individual compus a fost acoperit de Tricolor. Lîngã Andreea Rãducan, care a obþinut medalia de aur ºi titlul de campioanã olimpicã absolutã, au urcat pe podium ºi Simona Amânar, medalia de argint, în timp ce Maria Olaru a cucerit medalia de bronz.

Rãducan, care avea 17 ani pe atunci, a continuat sã concureze ºi dupã Jocurile Olimpice din 2000, dar s-a retras înainte de a avea ocazia sã-ºi ia revanºa, la Atena, în 2004: „Sincer, mie îmi e dor ºi astãzi de atmosfera unui concurs oficial. Gimnastica e un sport dur, fiecare element necesitã zeci, sute, milioane de repetãri. Este imposibil ca la un moment dat sã nu aparã ºi uzura fizicã. E adevãrat, eu am concurat ºi dupã Sydney, am mai obþinut medalii, dar în momentul în care am simþit cã nu mai pot fi în totalitate gimnasta cu care se obiºnuise lumea, care sã fie tot timpul pe podium, am preferat sã mã retrag“.

S-a retras din gimnasticã în 2002, însã a continuat sã se implice în proiecte sociale ºi sportive, conducînd Fundaþia Olimpicã Românã. La Bîrlad, în oraºul natal, anual are loc o competiþie naþionalã de gimnasticã ce îi poartã numele ºi de la care marea gimnastã este nelipsitã.

Mioara Corozel Cherki este o pictoriþã originarã din Vaslui, unde a trãit pînã în 2002. A fost nominalizatã în topul celor mai buni zece artiºti rezidenþi din Emiratele Arabe Unite, la cel mai recent eveniment cultural desfãºurat în Dubai, Tîrgul Internaþional de Artã, una dintre cele mai importante expoziþii colective din Emirate, care a înregistrat anul acesta peste 3.000 de participanþi. Tablourile Mioarei Corozel Cherki sînt spectaculoase ºi pentru

Mioara Corozel, printre cei mai bine cotaþi pictori din lumea arabã cã tehnica ei este una ineditã. Picteazã suprafeþe foarte mari cu ajutorul cuþitului ºi îi place sã experimenteze cu diverse materiale: sare, sticlã pisatã, lînã etc. Mioara se declarã un artist autodidact. În acest an a frecventat, în auditoriu liber, cursurile de Istoria Artei ºi cele de Filozofie ale Universitãþii Sorbona Paris - Abu Dhabi.

SIMONA VOICU

Pag. a 14-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Nu daþi cu pietre în Ilie Nãstase!

Motto: ,,Mai întîi, el, ca bun naþional sportiv, chestie din ce în ce mai rarã la noi, trebuie apãrat, protejat de prostia româneascã a unor jurnaliºti slugarnici ºi inculþi, nãscuþi alaltãieri”. (George Stanca) A fost, la vremea lui, un mare campion. La tenis, nu la atletism sau la fotbal. A fost mîndria noastrã ºi trebuie sã rãmînã la fel. A fost sportivul care a fãcut sã se vorbeascã la superlativ despre România. A fost ºi este un mare patriot.

Nu daþi cu pietre în Ilie Nãstase. El face parte dintr-o triadã de aur a sportului românesc, alãturi de zeiþa de la Montreal, Nadia Comãneci, ºi de regele fotbalului, Gicã Hagi. A fost Numãrul Unu mondial în tenis, a cucerit Turneul Campionilor, învingîndu-i pe toþi americanii care voiau sã-l rãpunã, în frunte cu Stan Smith. A fost un geniu sau, dacã ne acuzaþi cã exagerãm, a avut, sigur, sclipiri de geniu. Juca dezinvolt, strãlucitor, încîntãtor. A fost un adevãrat artist ºi primul Numãr Unu în lumea tenisului.

El, un român, care a dus faima þãrii sale pe mapamond.

A fost totdeauna un artist. El ne-a arãtat frumuseþea sportului alb, dincolo de orice rigiditate specificã altor

Clasa politicã s-a reformat pînã la glezne (6) Clasa politicã româneascã n-a fost nicicînd mai divizatã ca în lunile care s-au scurs de la începutul acestui an. O parte, constituitã din partidele de dreapta, din reprezentanþi ai mai multor ONG-uri ºi angajaþi ai unor societãþi strãine, s-a cantonat în tranºeele din Piaþa Victoriei, de unde a tras în neºtire cu gloanþe propagandistice fãurite de meºteri potcovari, cu ajutorul cãrora încerca sã ucidã legitimitatea votului de la 11 decembrie 2016, dar, mai ales, sã înlãture Cabinetul Grindeanu, pentru a-l înlocui cu acei tehnocraþi rataþi ºi cu lideri ai partidelor protestatare, care nu au putut sã ajungã la Palatul Victoria prin vot, prin luptã politicã ºi democraticã. Marea majoritate a manifestanþilor n-a citit nici mãcar cinci rînduri din Programul guvernamental de 171 de pagini, pe care-l critica de mama-focului, mai dihai ca babele de pe ºanþ. Protestatarii se opuneau mãsurilor de creºtere a veniturilor, ca ºi cînd ei n-ar beneficia de asemenea iniþiative. Se declarau împotriva revizuirii Condului Penal ºi a celui de Procedurã Penalã, fãrã sã cunoascã normele adoptate de forurile internaþionale de Justiþie, se opuneau legilor adoptate de Parlament ºi deciziilor Curþii Constituþionale. O asemenea parte a clasei politice s-a reformat în direcþia anarhiei. Celãlalt segment al clasei politice mãrºãluia împrejurul redutei de la Cotroceni, cerînd demisia lui Klaus Iohannis, care a fost ales în aceastã înaltã funcie de mai multe milioane de votanþi. Nici un asemenea asalt nu avea caracter democratic, aºa cum la fel de antidemocratic a fost ºi gestul preºedintelui de a se transforma în mitingist ºi de a învrãjbi la maximum lumea, de a declara rãzboi celor care au cîºtigat alegerile parlamentare ºi de a ameninþa cu dãrîmarea guvernului.

Problema care arde – fenomenul de corupþie (2) Toþi conducãtorii, toþi liderii, cu predilecþie pentru cei români ca origine, sînt blamaþi ºi cu dosare grele, fãrã a se cerceta ºi analiza cauzele fenomenului de corupþie.

Toþi vorbesc ºi dau vina pe SISTEM... Sã vedem ce este SISTEMUL? DEX-ul defineºte cuvîntul SISTEM ca fiind „un ansamblu de elemente aflate în interdependenþã ºi în interacþiune, care funcþioneazã ca un întreg ºi care serveºte pentru realizarea unui anumit scop“. Atît! Fiind vorba de mai multe feluri de sisteme, nu se spune care sînt elementele. În cazul SISTEMULUI DE STAT, vedem 3 (trei) elemente: 1) INSTITUÞII; 2) OAMENI; 3) REGULI. INSTITUÞIILE le înfiinþezi dupã necesitãþi; OAMENII îi angajezi dupã pregãtire, iar oamenii lucreazã dupã niºte REGULI. Aici este problema, findcã dacã faci reguli greºite, SISTEMUL, totul, o ia razna.

Cuvîntul LEGE este definit în DEX ca fiind ACT NORMATIV. De ce NORMATIV? Fiindcã la începuturile societãþii, cînd oamenii erau mai puþin numeroºi, trebuind sã trãiascã în colectivitãþi, aveau nevoie de niºte

mari tenismani. El a fost mare ºi pentru cã dãdea impresia mai mult cã se joacã, ºi nu cã joacã. Partidele sale erau pigmentate cu unele ieºiri nelalocul lor pentru unii, dar pline de savoare pentru alþii. A fost distractiv ºi tandru, chiar dacã a mai sãrit calul prin unele gesturi ori inadvertenþe lingvistice.

I-a plãcut sã dea replici spontane, cînd considera cã era cazul. Uneori, a putut pãrea cam dur în aceastã privinþã. Da, aºa s-a întîmplat ºi acum, în staþiunea Mamaia, la întîlnirea de Fed Cup cu Marea Britanie. Ilie Nãstase mai înjura ºi înainte, o fi înjurat ºi la noi acasã. Dar pe noi oare cîþi nu ne-au înjurat ºi ne înjurã încã, la modul grosolan, ºi nimãnui nu-i pasã? Iatã ce spune Adrian Mutu - cinste lui, pentru faptul cã a luat atitudine: ,,Noi, românii, ce sã mai zicem?! De cîte ori am fost jigniþi, fãcuþi în toate felurile, pe toate stadioanele din Occident, ne-am oprit? Deci, era normal, domnilor occidentaliºti, sã strige un stadion întreg «þigane, trebuie sã mori!», sau sã fim fãcuþi în toate felurile, atît eu cît ºi þara mea? Era, nu? Acum, faceþi pe lupii moraliºti ºi, cum a început sã se simtã lezatã una de-a voastrã, cum ne acuzaþi pe noi de ceva ce voi aþi inventat ºi aþi tolerat atîta timp!

Ipocriþilor! Prin ce au trecut handbalistele de la CSM în Ungaria? Aþi zis ceva?”.

Pãi cum era sã zicã, atunci cînd e vorba de Ungaria?

Alþii pot, au dreptul sã ne bãlãcãreascã. În ochii lor, noi nu sîntem români, sîntem þigani, de la marginea Europei.

Noi trebuie sã fim batjocoriþi ºi sã nu crîcnim. Cînd Irina Spârlea ºi Sorana Cârstea au fost jignite, n-a fost nici o problemã. De ce? Cã sînt românce?

E timpul sã înþelegem cã trebuie sã ne apãrãm valorile. Iar Ilie Nãstase are, în fiinþa lui, în sufletul lui, mîndria de a fi român. Român de-al nostru, dar care, ca tot omul pe lumea asta efemerã, mai poate greºi. În tot cazul, nu daþi cu pietre. El a fost, este ºi va rãmîne marele, inegalabilul, imprevizibilul Ilie Nãstase. Oameni ca el se nasc la depãrtãri de veacuri în existenþa - chiar ºi în domeniul sportului - a unui popor. Nu daþi cu pietre. E pãcat. ªi e nedrept.

Sus inimile, români!

GEORGE MILITARU P.S. 1 – Lamentabil ºi penibil a fost indignatul cu þîfnã, care face pe ironicul – e vorba de ,,maestrul” Tudor Octavian – atunci cînd a afirmat despre Ilie Nãstase: ,,Bietul fost, el crede cã este cine este, adicã general ºi parlamentar cu drept de a ne decide soarta” (,,Gazeta Sporturilor” din 26 aprilie a.c.).

P.S. 2 - Ca o confirmare parcã a gîndurilor noastre, Cristian Þopescu, ºi el o mare valoare, cel mai mare crainic sportiv, invitat la o emisiune TV moderatã de fiica sa, Cristina Þopescu, a spus, clar ºi rãspicat: ,,Noi, în general, ne judecãm foarte sever marii campioni”.

Quod erat demonstrandum, dragi prieteni!

În mod normal, reformele ar fi trebuit sã înceapã de la vîrful piramidei politice, ºtiut fiind cã ,,peºtele de la cap se-mpute”. Dupã plecarea marelui mafiot de la Cotroceni, o reformã în cadrul Administraþiei prezidenþiale era nu numai necesarã, ci aºteptatã de toatã lumea. Pe de altã parte, Klaus Iohannis promisese în campania electoralã o altã politicã, diferitã de scandaloasa dictaturã bãsescianã.

Am avut ghinion! N-am fãcut nici mãcar un pas înainte.

Dimpotrivã, noul locatar de la Cotroceni pãrea pus pe o harþã ºi mai mare. N-a fost vorba decît despre o farsã electoralã. Dupã ce ºi-a vãzut sacii-n cãruþã, Klaus Iohannis a uitat total de promisiunile fãcute alegãtorilor.

Mai mult, ºi-a încãlcat atribuþiile prezidenãþiale ce-i revin, refuzînd în mod deliberat sã vegheze la respectarea Constituþiei, la buna funcþionare a autoritãþilor publice, ºi nici nu ºi-a exercitat funcþia de mediator între puterile statului, între stat ºi societate, strãduindu-se, dimpotrivã, sã le încaiere. În loc sã cearã partidelor de dreapta, ofuscate cã au pierdut alegerile parlamentare, sã se comporte ca niºte forþe politice democratice, ºi sã renunþe sã mai scoatã în stradã sute de mii de ,,nemulþumiþi” - mulþi dintre ei, mitingiºti cu ziua, care nici nu ºtiau pentru ce zbiarã, ori angajaþi ai unor societãþi strãine, care se mulþumesc cu salarii de mizerie, apãrîndu-ºi patronii ºi imensele profituri ale acestora -, actualul preºedinte i-a aþîþat pe protestatari împotriva Guvernului, Parlamentului ºi a altor instituþii fundamentale, în care domnia-sa ºi partidele de opoziþie nu aveau majoritate, ca sã-ºi facã mendrele antidemocratice. Dacã, prin absurd, partidele de dreapta ar fi cîºtigat, în acel context, eventuale alegeri anticipate, în 5 minute, Klaus Iohannis l-ar fi numit premier pe insipidul, incolorul ºi infirmul politic Dacian Cioloº, de care UE nu ºtie cum sã se debaraseze. Ca sã-ºi mai îndulceascã amãrãciunea proprie, dar ºi pe cea a liberalilor, dupã insuccesul în alegerile din decembrie anul

trecut, preºedintele Iohannis a cãutat sã atace prin tot felul de stratageme nu numai Guvernul, ci ºi Parlamentul. κi dorea, desigur, Parlamentul sãu. În faþa unui asemenea comportament dictatorial, reacþia forului legislativ n-a întîrziat sã aparã. Camerele reunite ale Parlamentului au adoptat, cu o majoritate concludentã, o declaraþie prin care îl acuza oficial pe preºedintele României de ,,abuz de drept” ºi ,,uzurparea atribuþiilor Legislativului”. În loc sã încurajeze reforme în baza cãrora sã se poatã exercita o politicã beneficã pentru þarã, preºedintele Iohannis pãrea sã reconsidere, pas cu pas, dictatura bãsistã, cãreia îi conferea dimensiuni tot mai mari, fãrã teama cã, într-o zi, aceasta s-ar putea întoarce împotriva sa. Grav este cã un asemenea comportament politic, potrivnic Interesului Naþional, se manifesta într-un moment în care situaþia internaþionalã aluneca de pe fãgaºul normalitãþii, iar la Bruxelles se cloceau noi viteze ºi noi ritmuri, care sã le permitã liderilor UE sã marginalizeze ºi mai mult þãrile central ºi est-europene, membre ale acestei structuri continentale, ba mai mult, sã decupleze unele state de la Uniunea Europeanã, printre care ºi România. În primii 2 ani de mandat, Klaus Iohannis a stat tot timpul cu spatele la români, afirmîndu-se ca un fervent susþinãtor al intereselor strãine, convins cã, printr-o asemenea politicã antipopularã ºi antinaþionalã, va obþine un al doilea mandat pentru Cotroceni. Este, însã, greu de crezut cã îl va încheia ºi pe acesta. Ignorat, dispreþuit, învrãjbit ºi þinut în lanþurile sãrãciei de Klaus Iohannis ºi de ceilalþi slujitor zeloºi ai intereselor strãine, Poporul Român se întoarce, ºi el, cu spatele la preºedintele care i-a înºelat total speranþele. Iar cînd poporul te priveºte cu ochiul de la ceafã, este imposibil sã te mai cîrpeºti în politicã. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

REGULI care sã reglementeze NORMALUL. De aici, de la NORMAL, vine expresia NORMATIV. Mai tîrziu, regulile au purtat denumirea de NORME, ºi cînd au devenit mai complexe, iar societatea mai numeroasã, au cãpãtat denumirea de LEGI. Oricum s-ar numi ele, regulile trebuie sã reglementeze NORMALUL, altfel, ele nu îndeplinesc minima condiþie de a fi LEGI, ci sînt ABUZURI ºi genereazã ABUZURI. Legea de înfiinþare a D.N.A.-ului în actuala structurã este UN ABUZ, fiindcã nu a creat ºi o SECÞIUNE care sã se ocupe de cercetare ºi analizã pentru gãsirea ºi controlul pe cauzele generatoare ale FENOMENULUI DE CORUPÞIE. Se impune ABROGAREA acestei (aºa-zise) LEGI ºi crearea unei LEGI pentru înfiinþarea unei instituþii româneºti care sã se ocupe de stoparea fenomenului de corupþie ºi care sã cuprindã 2 (douã) secþiuni: 1) SECÞIA OPERATIVÃ, care sã se ocupe de ceea ce se ocupã ºi astãzi; ºi 2) SECÞIA DE CERCETARE ºi DE CONTROL AL CAUZELOR GENERATOARE DE FENOMEN DE CORUPÞIE. Întotdeauna, regulile greºite genereazã fenomenul de corupþie. DEX-ul „defineºte“ CORUPÞIA ca fiind „abatere de la datorie, de la cinste, de la moralitate“. Cinstea ºi moralitatea þin de bun-simþ, iar datoria este reglementatã de reguli. Ce este bunul-simþ? Dupã cum se aude ºi se scrie, sînt douã cuvinte: BUN ºi SIMÞ.

Este de fapt, UN SIMÞ, simþul bunului, al binelui, al fru-

mosului care þine de caracter. Cînd eram copii, familia, cunoscuþii ne învãþau sã fim respectuoºi, sã rugãm frumos, sã ne þinem de cuvîntul de onoare dat ºi eram încurajaþi cu „bravo, aºa este bine, aºa este frumos“, ori, dacã greºeam, ni se spunea cã „nu este bine, nu este frumos“. În cei 7 ani de acasã, familia învaþã copiii ce este bunul-simþ, sau, cel puþin, ar trebui s-o facã, fiindcã el ne ajutã în viaþã sã discernem între BINE ºi RÃU. Aºadar, se impune control riguros pe reguli, altfel, fenomenul de corupþie va cãpãta amploare ºi va avea caracter de lege, ceea ce contravine caracterului Poporului Român.

Abrogaþi legea care a înfiinþat DNA ºi elaboraþi o lege nouã de înfiinþare a unei instituþii române pentru stoparea fenomenului de corupþie, care sã cuprindã cele douã secþiuni.

Sfîrºit NICOLAE PENA, pensionar CF.R., fost controlor de bilete P.S.: Sînt autorul unui „Program de rentabilizare, prin eliminarea pierderilor din venituri în activitatea de transport de cãlãtori în trafic feroviar ºi transport în comun“ ºi al unui Program pentru Stoparea corupþiei la nivel naþional, despre care nimeni nu sulfã o vorbã, deºi se aflã la Guvern (l-am înmînat d-lui Emil Boc pe vremea cînd era prim-ministru), la Preºedinþie, la sindicate ºi chiar la presã.

Pag. a 15-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

România a împrumutat 1,75 miliarde de euro de pe pieþele financiare internaþionale Ministerul Finanþelor Publice a atras, în data de 19 aprilie 2017, 1,75 miliarde de euro de pe pieþele financiare internaþionale, printr-o emisiune de euroobligaþiuni în douã tranºe. Prima este o emisiune nouã, în valoare de 1 miliard de euro, cu o maturitate de 10 ani ºi un cupon de 2,375%. Cea de-a doua, în valoare de 750 de milioane de euro, este redeschiderea emisiunii lansate în octombrie 2015, cu maturitatea iniþialã de 20 ani ºi cu un cupon de 3,875%, se aratã într-un comunicat al Ministerului Finanþelor. „Succesul emisiunii de euroobligaþiuni lansate indicã credibilitatea de care se bucurã România pe pieþele internaþionale ºi aprecierea pentru evoluþiile economice, pentru perspectivele de creºtere economicã, cît ºi pentru stabilitatea macroeconomicã ºi financiarã, aspecte subliniate, de altfel, ºi în recentele rapoarte ale agenþiilor internaþionale de rating”, a declarat Viorel ªtefan, ministrul Finanþelor publice.

Cele douã tranºe au fost realizate la costuri în scãdere pentru Statul Român. Astfel, pentru maturitatea de 10 ani s-a obþinut un randament de 2,411%, cel mai scãzut nivel istoric pentru aceastã maturitate. Emisiunea similarã cu maturitatea de 10 ani, realizatã în octombrie 2015, a avut un randament de 2,845% ºi a fost redeschisã la un randament de 2,55% în februarie 2016. De asemenea, marja aferentã riscului de credit al României a

înregistrat cel mai scãzut nivel pentru o astfel de maturitate, situîndu-se la 170 de puncte de bazã peste cotaþiile nivelului de referinþã mid swap.

Totodatã, redeschiderea emisiunii scadente în 29 octombrie 2035 a atras atenþia investitorilor. Aceasta a fost realizatã la cel mai scãzut randament de 3,55%, în scãdere faþã de cele înregistrate atît la lansarea iniþialã din octombrie 2015 (3,93%), cît ºi la redeschiderea din februarie 2016 (3,90%). Cu noua redeschidere, volumul cumulat pe aceastã serie a atins un nivel de 2 miliarde de euro, creînd astfel premisele creºterii lichiditãþii acestei emisiuni. Strategia de execuþie a emisiunii a permis reducerea succesivã a costurilor pentru ambele tranºe, pe fondul unei suprasubscrieri ºi a calitãþii investitorilor care au plasat ordinele. Astfel, în cazul maturitãþii de 10 ani, marja de risc de credit a fost redusã de la 185 la 170 de puncte de bazã, în timp ce pentru redeschiderea emisiunii scadente în 2035, randamentul a fost redus de la 3,65% la 3,55%. Oferta totalã a cumulat 2,86 miliarde de euro provenind din 281 de ordine de subscriere din partea investitorilor. Din total, 136 de ordine au fost pentru redeschiderea emisiunii ºi 145 de ordine pentru noua emisiune. Baza investiþionalã a tranzacþiei a fost diversificatã atît din punct de vedere geografic, cît ºi al tipurilor de investitori pentru ambele tranºe. Pentru tranºa de 10

În România, patrioþii sînt uciºi, iar trãdãtorii de þarã, onoraþi! (1)

fie cu deplasãri zburãtoare externe. În urma spectacolelor lamentabile, al cãror protagonist a fost ºi este, România a ajuns „ciuca bãtãilor” dinozaurilor de la Bruxelles ºi a presei mondiale. A ajuns obiect de umilinþã ºi scandal mediatic. Sine die, cetãþenii ei, europeni „third hand” non-Schengen, sînt trataþi în Occident mai rãu decît migranþii teroriºti rebotezaþi „refugiaþi”.

Spre marele ghinion al României, Herr Führer K.W.I. nãscutu-s-a, într-o zi de 13. În 2014, chiar înainte cu o lunã de a fi uns „capo di tutti capi” în satul fãrã cîini, Mutti Merkel l-a „crucificat” cu o ditamai „Eiserne Kreuz” (Crucea de Fier) pentru de-serviciile aduse României.

Se pare cã, pînã la vîrsta de 56 de ani, cunoºtinþele profesoraºului de fizicã din Hermannstadt – meditator multilateral dezvoltat cu „sechs Häuser” u.s.w. (ºase case ºi multe altele) – nu i-au permis sã afle cã „rufele se spalã în familie”, iar lenjeria intimã nu se expune în vãzul lumii! Imediat dupã marea feisbookcealã din 2014, robotul a jurat credinþã României, dar cred cã a þinut degetele încruciºate la spate. Comportamentul ºi acþiunile sale i-au demonstrat nu doar necinstea, ci ºi faptul cã se aflã în slujba altora, nu a României, cãreia trebuie sã-i fie cãpetenie. Ce-i drept, a avut ºi ceva performanþe: pe seama bugetului þãrii, ºi-a mãrit „renumeraþia dupã buget”, a „renovat” dotarea de la Vila Lac 3, a scuturat buzunarele românilor ca sã „modernizeze” curtea reºedinþei din Cetatea lui Bucur, în plus, cheltuieºte fãrã rezerve paralele „prostimii”, fie cu naveta sãptãmînalã,

Cãmãtari. Recuperatori (48) Bãtaie cu ora E cît Casa Scînteii, a fãcut lupte ºi amicii îl alintã, în ciuda staturii de-a dreptul înspãimîntãtoare, Neluþu. E recuperator. Asta dupã ce ani de zile s-a rezumat la mult mai umilul statut de bãtãuº. Dar cel puþin unul profesionist, adicã plãtit sã batã oameni. A fãcut carierã în aceastã profesie, din asta ºi-a întreþinut ani buni de zile familia, chiar dacã înlãuntrul sãu visa cã poate mai mult. Cã, dupã cum recunoaºte cu francheþe, „dacã mã ducea ºi pe mine capul, mã dãdeau ai mei la ºah sau mandolinã, nu la lupte“.

Rãbdarea i-a fost, însã, pe deplin rãsplãtitã, acum fãcînd parte dintr-una din brigãzile de recuperatori cu ºtaif din oraº. Dar, deºi tovarãºii rîd de el cã e un bolovan ºi jumãtate, Neluþu din Obor regretã ºi acum clipele cînd „Munceam de curgeau apele dupã mine. Cine crede cã e uºor sã-l baþi pe unul, s-o facã el. Aa, cã-i dai aºa, o palmã, sau un pumn la unul ºi ãla cade jos, asta nu este bãtaie. Eu vorbesc de treaba mea, cã am fost bãtãuº profesionist. Mã plãteau unii sã-i bat pe alþii, aºa îmi cîºtigam pîinea ºi îmi þineam ºi eu cum puteam familia, muierea ºi doi copii. La început a fost mai greu, cã nu prea aveam comenzi serioase, preþul era mic, cã era plin oraºul de-þi rupea imediat cãpãþîna pentru o nimica toatã.

Aºa cã n-aveam cum sã fiu eu mai cu moþ ºi sã cer o sumã anume, mã mulþumeam cu ce îmi dãdea omul. Mã tocmeau mai mult tipi d’ãºtia din cartier, care aveau ºi ei tarabe, niºte buticuri, fãceau pe mafioþii ºi mã luau sã bag spaima în ãia de parcau pe locurile lor.

Bãteam la ei pînã nu mai ºtiam cum ºi pe unde sã le dau, cã ãsta era ºmenul, sã-l impresionez pe ãla de m-a angajat, cã poate aºa îmi pica ºi mie mai mult. ªi beam pe vremea aia, aºa cã mai fãceam ºi nefãcute. De multe

ani distribuþia geograficã a fost urmãtoarea: România (21%), Centrul ºi Estul Europei (18%), Germania/ Austria (15%), UK (14%), Italia (8%), US (6%), Benelux (5%), Scandinavia (5%), Asia ºi Orientul Mijlociu (3%) ºi altele (5%).

Ca tip de investitori, predominanþi au fost managerii de fonduri (42%), fiind urmaþi de bãnci comerciale ºi bãnci private (36%), fonduri de pensii ºi societãþi de asigurare (19%) ºi bãnci centrale (3%).

Pentru tranºa cu scadenþã în 2035, distribuþia geograficã a fost urmãtoarea: UK (40%), Germania/ Austria (16%), Centrul ºi Estul Europei (10%), Benelux (10%), US (8%), România (3%), Asia ºi Orientul Mijlociu (1%) ºi altele (12%). În privinþa investitorilor, predominã managerii de fonduri (72%), fiind urmaþi de bãnci comerciale ºi bãnci private (14%), fonduri de pensii ºi societãþi de asigurare (12%) ºi bãnci centrale (2%).

Tranzacþia face parte din planul de finanþare externã aferent anului 2017. Aceasta se încadreazã în obiectivele strategiei de administrare a datoriei publice, prin extinderea maturitãþii medii a portofoliului de datorie guvernamentalã ºi distribuirea cît mai uniformã a serviciului datoriei în vederea reducerii riscului de refinanþare ºi consolidare a rezervei valutare a Departamentului de Trezorerie ºi Datorie Publicã.

Emisiunea a fost intermediatã de Barclays Bank PLC, Citigroup Global Markets Limited, Erste Group Bank AG, Société Générale ºi ING Bank NV.

(gindul.ro)

Fãrã îndoialã, printre migranþi se aflã ºi oameni cu adevãrat neajutoraþi, dar aºa cum s-a demonstrat, majoritatea covîrºitoare sînt bãrbaþi tineri, cu statut radical deosebit de cel de „refugiaþi”. Rezultatele „ciocnirii civilizaþiilor” au fost mai mult decît vizibile în Franþa, Germania, Marea Britanie, Suedia… Poate cã acestea îºi plãtesc astfel vechile poliþe ale perioadei coloniale, dar noi ce vinã avem sã plãtim oalele sparte de alþii? Mister Trump a declarat cã S.U.A. nu vor accepta migranþi, dar partenerul lor strategic europen, aflat sub dublã ocupaþie, militarã ºi corporatistã, prin robotul „crucificat” de la Cotroceni, vrea sã ajungem ºi noi, românii, în „rîndul lumii” vest-europene, adicã în haosul programat al globalismului ocult. Readuc aminte cã suma alocatã de „Guvernul meu” condus de marioneta bruxellesezã

Cioloº-Sörös a fost mai mare decît salariul minim al unui cetãþean român ºi decît pensia medie, acordatã în þara noastrã, cãreia i se adaugã asistenþa medicalã, cazarea, ºi alte facilitãþi de care cetãþenii României nu beneficiazã decît cu „co-platã”. Pe de altã parte, „Potrivit datelor Inspectoratului General pentru Imigrãri, este vorba despre 114.024 de cetãþeni strãini, care au primit drept de ºedere în România în primul trimestru al lui 2017“. În situaþia în care absolvenþii instituþiilor de învãþãmînt din România, neavînd locuri de muncã în þarã, pleacã slugi la strãini, pe meleagurile noastre se aciueazã nu refugiaþi de rãzboi, cum sîntem intoxicaþi cu vorbe tembele, ci nãvãlitorii unei culturi incompatibile cu cea europeanã. Încet ºi discret, „pe ºest”, robotul-ºef din fruntea C.S.A.T. faciliteazã instalarea taberelor musulmane pe teritoriul României. Manifestãrile „de simpatie” similare cu cele de la Berlin, Paris, Bruxelles… constituie doar o problemã de timp. Un scenariu umblã prin tîrg: se spune cã pentru a da exemplu, „crucificatul” merkelian va evacua actualii chiraºi ai caselor sale din Sibiu, oferindu-le spre gãzduire gratuitã ºi pe termen nelimitat afro-asiaticilor nou-veniþi.

Un exemplu de generozitate S.F., dar pentru cã nimeni nu este perfect, a omis restituirea banilor însuºiþi ilegal! (va urma) ION MÃLDÃRESCU (Revista „Art-Emis“)

ori, cînd nu eram mulþumit cu ce îmi dãduse ãla de mã cãutase, îl preluam pe el. ªi îi dãdeam sã-ºi termine proviziile cu perfuzii pe el, cînd ajungea la spital. De cîteva ori, aºa mi-am luat cei mai mulþi bani. Cã tipii pe care îi bãtusem primii, cînd vedeau cã îl altoiesc ºi pe ãla de la care li se trãsese, fãceau chetã, strîngeau tot ce aveau pe la ei ºi mã încurajau sã-l rup cu totul. O datã ma cam luat valul ºi chiar am fãcut-o de oaie. I-am luat la rînd pe toþi care erau în parcare, nu m-am oprit pînã nu i-am lãsat pe jos. ªi pe primii doi pui de miliþieni care au venit, cã n-am mai apucat sã vãd cine sînt ºi le-am dat ºi lor o paparã bunã. Am intrat pe arest la secþie ºi m-au dat ºi afarã de la club, cã zicea cã o sã am cazier. Bani nu prea luam eu oricum pe acolo, cã aveam salariu minim, dar cel puþin erau cantonamentele la munte ºi faptul cã eram sportiv legitimat, scãpãm mai repede cînd aveam probleme cu Garda. Pe cînd aºa, dupã ce m-am împrumutat de bani ºi am ieºit, a trebuit sã mã descurc singur.

Dar m-a dus ºi pe mine capul o datã ºi am scos eu singur, din mintea mea, chestia asta cu ora. Cã toþi bãtãuºii din oraº care se tocmeau, cereau bani ba pentru o mînã ruptã, ba sã-i dea ºi cîteva picioare, oricum fãceau totul pe fugã, îl doborau, îl cãpãceau ºi bãgau pe urmã gonetã. Eu am zis cã-i bat cu ora. Dupã ceas. Stãtea clientul lîngã mine ºi mã cronometra cu ceasul în mînã cît îl bat pe ãla. Luam doar 500 de dolari la orã, nici mãcar nu era mult. Cã aveam eu condiþie fizicã, nu era treaba cã oboseam sau fãceam febrã muºchiularã, dar nu mai ºtiai cum sã îl baþi pe ãla, sã nu-i dai chiar numai în acelaºi loc. Îmi împãrþeam eu, însã, timpul în aºa gen, cã mã obiºnuisem deja, de-1 frãgezeam la fel de bine peste tot. Curgeau comenzile, cã doar una e sã-l tãvãleºti pe unul ºi alta e sã-l baþi ca la Miliþie, cu ora!

Chestia asta a ajuns ºi la urechile la tãticu nostru, d’aici de la noi din cartier, ºi i-a sunat pe bãieþii care i-au rãmas în þarã ºi le-a zis sã nu mã mai lase sã bat

oamenii pe stradã ca bolîndu’, sã mã ia la ei în brigadã.

Aºa cã am ajuns recuperator, ce mîndru ar fi ãla bãtrînu’ de mine, dacã n-o sfeclea acum doi ani, cînd i-a bãgat altã sãrãcie de moº ºurubelniþa în glandã, cã s-au luat de la table... Altã viaþã, te simþi ºi tu om cînd eºti recuperator, mai schimbi o vorbã cu unul, cu altul, mai intri la oameni în case, mai pleacã brigada cu maºinile la vreo intervenþie prin þarã ºi vezi alte oraºe, asta îmi place cel mai mult. Mã þin bãieþii ãºtia mai vechii numai în glumiþe, dar aºa e la grãmadã, întîi veteranii, n-ai cum sã te dai la ei. Nu are cum sã îþi placã totul, dar n-am încotro. Eu am doi copii. ªi am fost peste niºte români în casã. Luase unu bani cu camãtã ºi pe urmã, cînd a vãzut cã e groasã rãu, s-a dat lovit ºi a fugit în Italia. Ne-am dus peste femeie ºi în garsonierã erau ºi copiii la fraier, cam de-o seamã cu ai mei.

Cînd mi-a fãcut Roºeaþã semn, i-am bãgat un cap în gurã la þoapã, de i-au sãrit dinþii ca floricelele de pus în pungã!

I-au luat bãieþii ce era mai de scos un ban de pe ele, dar la plecare le-a luat ºi televizorul! Era pe desene cînd l-au scos din prizã ºi ãia micii, care nu scoseserã o vorbã pînã atunci, s-au pus pe un urlat, cum n-am auzit nici cînd eram pe arest ºi a intrat presa peste noi sã ne dea omorul cã intrasem în refuz de hranã.

Toatã noaptea aia n-am dormit de urletul lor, cã-mi vuia capul de plînsetul lor. Din partea mea de la recuperare, m-am dus dimineaþa direct la angrou ºi le-am luat un televizor. M-am dus glonþ cu el la garsonierã, sã le dau la copii la loc, sã aibã de desene. N-a zis fufa aia de mã-sa nimic, da’ cînd eu le montam televizorul, a dat-o în Gardã! A venit echipajul, m-a bãgat la dubiþã ºi, dacã nu suna Naºu’ de afarã sã facã o intervenþie frumoasã sã mã scoatã, ajungeam iar la bulãu, da’ nevinovat de data asta, cã le dãdeam televizorul, luat din munculiþã mea!“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Nu refugiaþi de rãzboi, ci nãvãlitorii unei culturi incompatibile cu cea europeanã

Pag. a 16-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Vedenie despre Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe (2) Toþi aceºti cuvioºi ºi-au întors privirile cãtre monahul Ioasaf ºi i-au spus: „Dacã va cîºtiga cineva lumea întreagã, frate, ºi-ºi va pierde sufletul sãu, ce folos va avea? Dacã trãieºti o sutã, douã sute ºi chiar o mie de ani în lumea pãmînteascã ºi cîºtigi bani, slavã ºi plãceri, la ce-þi vor folosi toate acestea în ceasul înfricoºãtor al morþii? De aceea, frate, lasã trîndãvia ºi întoarce-te la prima ta viaþã, cea virtuoasã, care era plinã de evlavie, cucernicie ºi smerenie, pentru a veni în aceastã viaþã fericitã pe care te-ai învrednicit sã o vezi datoritã ocrotitorului tãu, Marele Mucenic Gheorghe, care te iubeºte atît de mult ºi te-a adus aici ca sã guºti puþin din preadulcea bunãtate a raiului. Nu alege pe cele pãmînteºti în locul celor cereºti. Sã nu te cuprindã trîndãvia, somnul, grijile deºarte, lãsînd astfel nevoinþele tale duhovniceºti care-þi vor dãrui iubirea veºnicã a lui Hristos.

Nu-L întrista pe Hristosul ºi Stãpînul nostru, care ne-a rãscumpãrat cu Preasfînt Sîngele Sãu, vãrsîndu-l pe Cruce.

Dacã vrei sã ne rugãm la Dumnezeu pentru tine ºi pentru toatã lumea, îndrepteazã-þi viaþa pentru a-L bucura pe Dumnezeu ºi pe noi, care iubim întreaga lume ºi vrem sã veniþi cu toþii aici, în împãrãþia lui Dumnezeu”.

Umblînd încã prin acea cîmpie preafrumoasã, monahul a vãzut ºi alþi cãlugãri, îmbrãcaþi în mai mare slavã decît primii, dar mai puþini la numãr. A întrebat-o pe cãlãuza lui: - Sfinte al lui Dumnezeu, cine sînt aceºti monahi mai sfinþi decît ceilalþi ºi care sînt ostenelile lor?

Sfîntul i-a spus: - Frate, aceºtia sînt dintre monahii acestui secol, care s-au nevoit singuri, fãrã cãlãuzitor duhovnicesc, pãºind pe urmele Sfinþilor Pãrinþi, ºi, întrucît s-au fãcut plãcuþi înaintea lui Dumnezeu, Acela i-a rãsplãtit cu slava pe care o vezi.

- Dar astãzi, îi spuse monahul, s-a pierdut orice urmã de virtute ºi cum e deci cu putinþã sã se afle în lume asemenea oameni aleºi?

Atunci Sfîntul i-a spus: - Frate Ioasaf, puþini oameni aleºi se aflã astãzi în lume, numai cã cine se trudeºte pentru puþinã virtute, rabdã pe fratele sãu ºi nu-I osîndeºte, acela se va face plãcut înaintea lui Dumnezeu ºi se va numi mare în împãrãþia Cerurilor.

Continuîndu-ºi drumul, au ajuns la mãritul palat al Împãratului Cerurilor. Acolo, la intrare, i-au îmbrãþiºat întru Hristos bãrbaþi îmbrãcaþi în slavã, ale cãror feþe strãluceau, ºi i-au condus într-o salã luminoasã. În dreapta intrãrii era icoana lui Hristos, iar în stînga - cea a Maicii Domnului stînd pe tron. În salã se afla mulþime nenumãratã de tineri cu veºminte monahale, care þineau în mîini cruci ºi flori înmiresmate. Toþi aceºtia l-au luat pe Ioasaf pe braþe ºi în faþa icoanei lui Hristos ºi a Maicii Domnului psalmodiau „Cuvine-se cu adevãrat...”. Apoi s-au închinat la aceste icoane ºi i-au zis monahului: „Frate, tot ceea ce vezi se face pentru tine; aºadar, fii cu luare aminte sã devii bun ºi sîrguincios în virtuþi, pentru a veni cît mai degrabã aici”.

Dupã aceea s-au retras toþi ºi au rãmas doar Sfîntul Gheorghe ºi monahul. Atunci s-a deschis o uºã mare ºi de acolo s-a auzit o voce dulce care zicea: „Mare este mila Ta pentru oameni, Doamne”. Atunci monahul Ioasaf a vãzut o bisericã mare ºi frumoasã, în mijlocul cãreia exista un tron de foc, mult mai strãlucitor decît soarele.

Acolo ºedea Împãratul slavei, Hristos, în mijlocul a mii de oameni îmbrãcaþi în veºminte militare ºi cu feþe luminoase. Stãpînul Hristos purta pe cap coroanã împodobitã cu diamante ºi strãlucea întrutotul ca fulgerul. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

UN PUNCT DE VEDERE

Multe dintre paciente îºi dau seama, dar abia dupã odioasa operaþie, instinctiv, intuitiv, cã a fost suprimatã o viaþã. Viaþa copilului lor, pe care psihic ºi organic erau pregãtite sã o primeascã. Marea majoritate a medicilor ºi pacienþilor nu conºtientizeazã acest lucru sau îl conºtientizeazã prea tîrziu. Asimileazã avortul unei banale operaþii de extirpare a unui polip, a unei mici tumori, a unui apendice. La fel ºi taþii care, de multe ori, sînt incitatorii la aceste „mici crime”. Dar... oare existã crime mici? În orice caz, existã crime mai odioase ºi mai laºe decît altele. Lucru recunoscut ºi de justiþia profanã, laicã. Dacã un tîlhar atacã, jefuieºte, ucide un om valid care se poate apãra, desigur, el suferã rigorile legii.

Dacã, însã, atacã, jefuieºte, ucide o persoanã, incapabilã de a reacþiona - handicap fizic, psihic, vîrstã fragedã, vîrstã înaintatã -, apar circumstanþe agravante care pot dubla pedeapsa. În epoca medievalã, în multe þãri, cel ce ataca astfel de persoane era executat. Mi se pare drept ºi logic. Pruncul din pîntecele mamei nu se poate apãra de ucigaºul în halat alb.

Existã, însã, ºi situaþia inversã, care ar trebui sã ne dea de gîndit. Multe tinere familii suferã pentru faptul cã nu pot avea copii. Unele recurg la adopþii, ceea ce e foarte lãudabil, dacã adopþia se produce în condiþii morale ºi legale adecvate. Dar... existã ºi soluþii mai comode pentru rezolvarea problemei! Soluþii oferite de cei doi idoli ai epocii postmoderne, a neo-pãgînismului contemporan în care trãim: BANII ºi TEHNOLOGIA. Cu ceva vreme în urmã, am zãbovit scurt timp pe o bancã, într-un parc. Lîngã mine a luat loc o mãmicã, cu un bebeluº în cãrucior. Rareori am vãzut o mãmicã aºa afectuoasã ºi drãgãstoasã. Mîngîia bebeluºul, îl sãruta, gîngurea spre el. Am privit scena cu simpatie ºi, implicit, cu mai multã atenþie. ªi... am simþit o senzaþie de frig pe ºira spinãrii. Bebeluºul era complet inert. Asistam la o tragedie? Bebeluºul murise subit ºi mama nu putea accepta acest lucru? Am întrebat-o ce s-a întîmplat. Nu! Nici vorbã de aºa ceva. Pur ºi simplu, cuplul nu îºi permitea sã aibã copii. Serviciu, carierã, bani, studii postuniversitare, ba chiar se întrevedea o plecare în „Occidentul de aur”, pentru cîºtiguri substanþiale. ªi atunci a venit o soluþie salvatoare, care rezolva ºi împãca toate problemele. Soluþie occidentalã, bineînþeles.

Copii din plastic, uimitor de bine ºi naturalist executaþi, la mãrime naturalã, pentru cuplurile care, din diferite motive, nu au copii reali. ªi falsa mãmicã a continuat sã-ºi giugiuleascã pãpuºa. ªi ce fericitã pãrea a fi NEFERICITA! Am plecat. Senzaþia de frig de pe ºira spinãrii nu mi-a dispãrut, ci s-a accentuat. (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU

Marºul vieþii contra ofensivei morþii (1) Notã: La 25 martie 2017, a avut loc ,,Marºul pentru viaþã”. Unul din principalii organizatori fiind grupul „Studenþi pentru viaþã” (S.P.V). S-au afirmat, cu aceastã ocazie, lucruri interesante care se preteazã, însã, la unele nuanþãri, accentuãri ºi completãri. În primul rînd, aº remarca faptul cã preponderent s-a vorbit (ºi se vorbeºte) de drama ºi suferinþa fizicã ºi psihicã pe care le suportã femeia în urma întreruperii de sarcinã. Dramã realã, care în nici un caz nu trebuie ignoratã sau minimalizatã. Dar, cred cã accentul ar trebui pus în primul rînd pe sacrificarea unei vieþi omeneºti, a fãtului. Aici e cheia de boltã a problemei. Dacã se va reuºi eradicarea acestei CRIME în serie, celelalte probleme adiacente, pur ºi simplu, vor dispãrea.

Preocuparea aproape exclusivã faþã de drama femeii creeazã involuntar falsa impresie cã aceasta este o problemã exclusiv femininã, iar responsabilitatea pentru un asemenea act barbar îi aparþine doar femeii. Or, în foarte multe cazuri, bãrbatul, tatãl copilului sacrificat, are iniþiativa ºi responsabilitatea în aceastã dramã prin: refuzul de a oficializa prin cãsãtorie o legãturã, prioritatea acordatã profesiei, muncii, acumulãrii de bani etc.

Trebuie subliniat faptul cã AVORTUL este o CRIMÃ.

Am citit în presã interviul unui medic foarte apreciat în special în problema întreruperilor de sarcinã. Era - cum se spune – la uºa cabinetului sãu o coadã permanentã de solicitanþi. Succes profesional, notorietate ºi... succes financiar! Ce vrei mai mult, ce-þi poþi dori în plus? Omul era renumit ºi fiindcã executa, cu competenþã ºi succes, ºi avorturi în cazul sarcinilor în fazã avansatã. Cu ocazia unui astfel de avort a realizat, însã, cã fãtul reacþiona atît în momentele pregãtitoare operaþiei, cît ºi în timpul acesteia. Se miºca, se contracta... simþea cã i se pregãteºte ceva rãu ºi încerca sã scape. Avea deja o viaþã emoþionalã. ªi atunci a realizat, a conºtientizat cã... suprima o viaþã omeneascã! Comitea o CRIMÃ! A fost ultimul avort pe care l-a efectuat. Solicitanþii, prietenii, familia au rãmas stupefiaþi: „...Ce, ai înnebunit? Cum sã renunþi în plin succes la astfel de operaþii? Cum sã dai cu piciorul la o grãmadã de bani?...”. Rãspunsul lui a fost destul de percutant: „Nu am înnebunit! Nebun am fost cînd am suprimat atîtea vieþi omeneºti. Acum... am reintrat în normalitate!”.

Conºtient sau nu, el reintrase în normalitatea creºtinã, singura certã ºi fãrã compromisuri.

Înãlþarea

Pe miriºti, cer de toamnã a nãvãlit în varã Lumina lasã aur pe coarnele de plug, Pe boii suri ca praful, pe fierul de pe jug, Pe brazdele de umbrã din care, albã, zboarã O brazdã plutitoare, purtînd amurg în cioc Cãtunele pilite sub dealuri de sinealã...

Plugarul stã cu talpa înfiptã-n îndoialã: Comoarã e? cãci vede o limbã ca de foc

Sporindu-ºi jãrãgaiul pe þarini, ºi albastre Suind precum se suie din hornuri, iarna, fum.

Cãdelniþarã crinii cãþuie de parfum ªi s-a deschis în cercuri, prin nori de-argint, fereastrã. ªi zugrãviþi ca-n lemnul din vechi troiþe, iatã Pe Duhul Sfînt, pe Tatãl, pe Fiul – cîte trei, ªi iatã pe Maria urcîndu-se la Ei, Pe scara unei raze ca dînsa de curatã. Þãranu-ºi face cruce cu dreapta ºi se-nchinã Smerit cum se cuvine icoanelor. Apoi Porneºte brazdã dreaptã c-un plug cu patru boi, Pe cînd uºor se pierde Maria în luminã.

ION PILLAT (1891-1945) (Poezie reprodusã din volumul „Antologia poeziei religioase româneºti“)

Poveste minunatã La marginea rîului ºezurãm pe maluri, nãboiul de ape sc-nvolbura fioros, nouã nu ne-a fost fricã de ape, din pruncie ne aruncarãm în valuri – acum eram precum ihtyandros, Acum fremãtam bucuros cã voi intra în unda-i vrãjmaºã, cînd apãru un copilandru frumos, cu pãrul bãlai, într-o lungã cãmaºã, Cu glas speriat cerîndu-mi sã-l trec peste volbura rîului curgînd mînioasã, sã am, însã, grijã, sã nu îl înec, ºi nici sã-i ud cãmaºa-i frumoasã.

Bucuros îl aburc pe umãrul drept, ºi intru bãrbat în negrele valuri, apa îmi ajungea pîn’ la piept – aveam încã mult pîn’ la maluri; Cãlcam ne-nfricat peste valuri, dar copilul atîrna tot mai greu, abia am ajuns pîn’ la maluri sub povara apãsînd pe umãrul meu.

- Cine eºti, copile bãlan, cu ce treburi pe-aici? Întrebai!

- Sînt Isus - pe umeri purtam, ºi cu Mine, pãcatele lumii purtai!

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Încrederea Omul nu suportã nesiguranþa. Cu toþii avem nevoie de siguranþã, de stabilitate. Dacã aceasta nu existã, încercãm sã ne-o facem. Întrebarea care se ridicã este: pe ce se bazeazã siguranþa noastrã?

Vã încredeþi în bogãþie? Totuºi, ºtiþi cã aceasta poate fi pierdutã. Vã încredeþi în caracterul dumneavoastrã bun?

Aceastã ancorã þine probabil mult timp, dar ea se va epuiza cînd la sfîrºitul vieþii veþi sta înaintea lui Dumnezeu ºi veþi da socotealã pentru viaþa trãitã. „Fiindcã pe pãmînt nu este nici un om fãrã prihanã, care-sã facã binele fãrã sã pãcãtuiascã“. Vã încredeþi în religia dumneavoastrã? O astfel de ancorã va ceda, cînd vor veni furtuni ºi, cu siguranþã, nu va rezista în faþa lui Dumnezeu. Încredeþi-vã în Christos! El este Singurul care vã poate da siguranþa într-o lume plinã de neliniºte, nesiguranþã ºi schimbãri. Cine crede în El, Mîntuitorul pãcãtoºilor, va gãsi pace, liniºte, siguranþã. Un astfel de om poate sã spunã împreunã cu apostolul Pavel: „Cãci sînt bine încredinþat cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înãlþimea, nici adîncimea, nici o altã fãpturã, nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Christos, Domnul nostru“.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 17-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Rolul ONU pentru salvgardarea pãcii regionale ºi globale (2) Conceptul de sistem de securitate (2) Evoluþia organizaþiilor internaþionale este greu de anticipat în condiþiile în care acestea suferã, la rîndul lor, adaptãri la situaþiile create dupã destrãmarea sistemului bipolar de securitate. Cu certitudine, se întrevede creºterea rolului acestora în prevenirea crizelor ºi lãrgirea sferei de cuprindere prin aderarea majoritãþii statelor. Multe din atribuþiile organismelor actuale de securitate se suprapun, ceea ce va conduce inevitabil la gãsirea instrumentelor potrivite de colaborare ºi de eficientizare a acþiunilor.

Colaborarea în cadrul acestei adevãrate reþele de organizaþii internaþionale acoperã întregul domeniu al problemelor globale prioritare: schimburi economice, apãrare, dezarmare ºi controlul armamentelor, dezvoltare economicã, agriculturã, sãnãtate, drepturile omului, artã ºi culturã, turism, piaþa muncii, educaþie, culturã, protecþia mediului, activitatea financiarã, telecomunicaþiile, ºtiinþa, imigraþia, criminalitatea, ajutorul financiar, fenomenul globalizãrii etc. Din totalul de organizaþii internaþionale, 96% sînt organizaþii neguvernamentale ºi doar 4% interguvernamentale.

Organizaþiile interguvernamentale, deºi puþine la numãr, îºi vor menþine supremaþia în relaþiile internaþionale, deoarece reprezintã statele care vor avea încã mult timp statutul de subiect de drep internaþional. În practicã existã douã cãi pentru a menþine pacea: calea realistã (Real politik), care pune accentul pe soluþii militare, ºi calea liberalã, care se axeazã pe soluþiile politice. Prima cale a fost mai mult timp utilizatã ºi se baza pe trei instrumente: formarea de alianþe; menþinerea echilibrului puterii; controlul înarmãrilor. Calea liberalã promoveazã patru instrumente pentru menþinerea securitãþii naþionale ºi internaþionale: dreptul internaþional; organizaþiile internaþionale; integrarea; democratizarea. Teoreticienii liberali ºi neoliberali apreciazã conflictele armate ca rezultat al deficienþelor instituþiilor naþionale ºi internaþionale, iar actuala stare anarhicã a sistemului instituþional reprezintã principala situaþie problematicã. Ei considerã cã sistemul instituþional internaþional este deficitar ºi se impune o reevaluare a rolului ºi locului statului suveran în cadrul acestui sistem, a

Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (1) Ce este Uniunea Europeanã? * Cea mai mare putere comercialã din lume, asigurînd 16,5% din volumul importurilor ºi exporturilor efectuate la nivel mondial. * De la crearea sa, UE s-a extins de la 6 la 28 de þãri. * Populaþia: 510.284.430. * Populaþia UE reprezintã 6,9% din populaþia mondialã. * Ocupã locul trei în clasamentul mondial al populaþiei, dupã China ºi India. * Are o suprafaþã de peste 4,4 milioane de kmp. * Ca întindere, Franþa este cea mai mare þarã a UE (633.186,6 kmp), iar Malta, cea mai micã (316 kmp). * Dupã populaþie, Germania este pe primul loc (aproximativ 16% din populaþia totalã a UE = 82.175.684), iar Malta, pe ultimul (0,08% din populaþia totalã a UE = 434.403), România are 3,91% (19.760.314) din populaþia UE. România este al 7-lea stat membru, dupã populaþie. * Populaþia a crescut, din 2007, de la 498.300.775 la 510.284.430 în 2016. * Calitatea vieþii: PIB-ul pe cap de locuitor în standardul puterii de cumpãrare (SPC): cel mai mare este în Luxemburg (264% din media UE), cel mai mic în Bulgaria (47% din media UE) ºi România (57% din media UE). * Cei mai mulþi studenþi dintr-un stat membru al UE care studiazã într-o altã þarã sînt din Germania

funcþiilor ºi instrumentelor utilizate de state ºi apariþia unui nou tip de stat. Procesul de creare a unei noi structuri internaþionale de securitate este însoþit de cel al integrãrii regionale ºi chiar continentale în care statele naþionale vor evolua în sensul transferãrii cãtre instituþiile de securitate a unor prerogative. Unii teoreticieni aratã cã puterea ºi atribuþiile statelor ar trebui limitate mai mult deoarece statele suverane nu îºi pot rezolva singure problemele ºi contribuie, în mare mãsurã, la crearea situaþiilor conflictuale. Persistenþa unor ameninþãri colective determinate de globalizarea acceleratã a relaþiilor internaþionale ºi a proceselor sociale în ansamblul lor asigurã persistenþa organizaþiilor interguvernamentale. Pe mãsurã ce globalizarea va fi facilitatã de trecerea în era informaþionalã care o succede pe cea industrialã, iar permiabilizarea frontierelor se va accentua se apreciazã cã viitorul pãcii va aparþine cãii liberale.

Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU) (1) Dupã eºecul Societãþii Naþiunilor, înfiinþatã în anul 1919, ca urmare a deciziilor luate la Conferinþa de Pace de la Versailles, prima declaraþie de principii privind coordonatele în care trebuie sã se înscrie pacea dupã a doua conflagraþie mondialã a fost Carta Atlanticului, semnatã de primul-ministru britanic ºi de preºedintele SUA, la 14 august 1941 ºi confirmatã apoi de Declaraþia Naþiunilor Unite din 1 ianuarie 1942 semnatã de reprezentanþii Marii Britanii, SUA, URSS ºi de încã 23 de state de pe toate continentele. În urma mai multor consultãri între cancelariile SUA, URSS ºi ale Marii Britanii, au fost elaborate mai multe variante ale viitoarei organizaþii, convocîndu-se reuniunea de la Dumbarton Oaks (lîngã Washington), între 21 august ºi 9 octombrie 1944, în urma cãreia a rezultat documentul denumit „Propuneri pentru stabilirea unei organizaþii internaþionale generale“. Documentul a fost dezbãtut ulterior la Conferinþa de la Yalta a ºefilor de state ºi de guvern ai SUA, URSS ºi ai Marii Britanii, din 4-11 februarie 1945, unde s-a convenit asupra principiului unanimitãþii marilor puteri membre ale Consiliului de Securitate SUA, URSS, Marea Britanie, Franþa ºi China.

Marile puteri au hotãrît ca þara-gazdã a Conferinþei Naþiunilor sã fie SUA, membrii fondatori urmînd a fi statele care au semnat declaraþia Naþiunilor Unite din 1942, sau au declarat rãzboi puterilor Axei pînã la data de 1 martie 1945, iar lucrãrile sã înceapã la 25 aprilie 1945, la San Francisco. (va urma) (16,15%) ºi Franþa (8,30%), iar cei mai puþini sînt din Malta (0,21%) ºi Slovenia (0,41%). * Numãrul mediu de limbi strãine pe elev în învãþãmîntul secundar superior: 0,8 în Portugalia, 0,9 în Germania ºi 2 în România ºi Luxemburg. * PIB-ul UE în 2015 era de 14.600 miliarde euro, fiind mai ridicat decît cel al SUA. * Schimburile sale comerciale cu restul lumii reprezintã aproximativ 20% din exporturile ºi importurile derulate la nivel mondial. * Aproximativ 62% din comerþul total al statelor membre se efectueazã în interiorul UE. * Alãturi de SUA ºi China, UE este unul dintre cei mai importanþi trei actori globali din comerþul internaþional. * În 2014, exporturile de bunuri ale UE au reprezentat 15% din totalul la nivel mondial, depãºind pe cele ale SUA (12,2%), dar fiind depãºite pentru prima datã de cele ale Chinei (15,5%). * În ceea ce priveºte importurile, Statele Unite au deþinut cea mai importantã cotã din totalul mondial (15,9%), depãºind atît UE (14,8%), cît ºi China (12,9%). * Total cheltuieli de cercetare ºi dezvoltare, ca procentaj din PIB: cel mai mare procentaj îl are Suedia (peste 3% din PIB), iar cel mai mic procentaj este în România (mai puþin de 0,5% din PIB). * UE importã mai mult de 50% din necesarul sãu de energie. * În 2012, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace. (va urma) (Grupaj alcãtuit împreunã cu Reprezentanþa Comisiei Europene în România)

Emmanuel Macron a cîºtigat alegerile prezidenþiale din Franþa, cu 66,1% din voturi, devenind, la cei 39 de ani ai sãi, cel mai tînãr preºedinte din istoria acestei þãri.

Un gînditor rus îndrãgostit de cultura românã - Dughin la Bucureºti (4) Continuãm în acest numãr al revistei „România Mare“ traducerea fãcutã de Iurie Roºca la Sala Dalles, cu ocazia venirii lui Aleksandr Dughin la Bucureºti.

De altfel, deseori vãd acest românism în oamenii simpli, poate chiar mai mult decît în oamenii urbanizaþi ºi ºcoliþi. Sau în peisajul, în spaþiul mioritic, cum ar spune Blaga, sau în vechea capitalã Tîrgoviºte, sau în mînãstiri, sau în locul înhumãrii lui Ivan Culîghin, preotul ºi cãlugãrul rus venit de la mînãstirea Optina, care a fost mentorul ºi unul dintre animatorii „Rugului aprins”.

Globalizarea este prezentã pretutindeni, în orice þarã. ªi în orice þarã putem spune „da” sau „nu” globalizãrii. Atît timp cît existã democraþia. Aºadar, în condiþiile democraþiei, decizia vã aparþine dumneavoastrã ºi, respectiv, nouã. Dar dacã nu vom avea democraþie, mã tem cã va hotãrî altcineva în locul nostru. De aceea, democraþia reprezintã ultima modalitate de exprimare a ceea ce gîndim. Nu conteazã ce anume gîndim, dar putem sã exprimãm anume asta. Acesta este felul cum vãd lucrurile, cu o anume dozã de aproximare, Trump ºi Putin. Adicã, este vorba despre o anumitã concepþie care þine de existenþa unor state suverane, popoare, identitãþi colective, familii tradiþionale, societãþi religioase. Acest fenomen poate fi numit fie conservatorism, fie chiar populism. Dar existã ºi globalismul, care are un cu totul alt tip de discurs, deoarece acesta este construit în baza unei geometrii cu totul diferite. ªi anume, prin asta se explicã acel comportament a cel puþin unuia dintre jucãtorii de calibru la scarã geopoliticã. Este vorba despre Rusia lui Putin, în accepþia, dacã doriþi, a dimensiunii ei intelectuale. În þara mea, însã, mai existã o sumedenie de aspecte despre care n-am nici un chef sã vorbesc. În aceastã carte, pe care Iurie nu doar a tradus-o, ci a ºi alcãtuit-o, a redactat-o, este explicatã, în mod consecvent ºi detaliat, la cele trei niveluri, acea dualitate, acea pereche despre care v-am vorbit. Este descrisã ideologia liberalismului sau a globalismului ºi sînt supuse criticii alternativele acesteia, comunismul ºi fascismul. Tocmai de aceea, cartea este una deopotrivã anticomunistã ºi antifascistã. Dar ea este întîi de toate una antiliberalã. Respectiv, de aici vine ºi a Patra Teorie Politicã. Este vorba despre o invitaþie la adoptarea unei poziþii de adversitate faþã de liberalism, dar nici din perspectiva comunistã, nici din cea fascistã. Aºadar, se propune sã cãutãm o nouã soluþie, dincolo de aceste trei teorii politice clasice – liberalismul, comunismul ºi fascismul. ªi anume aici, în cadrul elaborãrii celei de-a Patra Teorii Politice, se iscã întrebarea: unde anume sã o cãutãm? Aceastã carte nu conþine un rãspuns definitiv. Ea reprezintã doar o invitaþie la un efort intelectual. Eu îmi expun intuiþiile mele aproximative despre ce anume ar putea apãrea drept subiect al celei de-a Patra Teorii Politice, cum ar trebui sã fie elaboratã aceasta la nivel teoretic. Astfel, am ajuns la concluzia cã, de fapt, este prea puþin probabil ca o asemenea teorie sã aibã pretenþii universaliste.

Românii, francezii, ungurii, ruºii, americanii, iranienii, africanii ar trebui, ei înºiºi, sã caute un anume model care ar corespunde respectivelor culturi ºi civilizaþii. Pentru cã toate cele trei teorii politice sînt universaliste ºi europene, fiind, în egalã mãsurã, rasiste. Poate cã acestea sînt acceptabile în anumite societãþi, dar în mod sigur nu pretutindeni. Iatã, de exemplu, în Europa de Est deja totul a decurs mult mai dificil. Iar dincolo de limitele Europei, în genere, e nevoie de cu totul alte abordãri. (va urma)

Pag. a 18-a – 12 mai 2017

La cinema (2) Am menþionat despre proliferarea minicinematografelor în centrele comerciale. În cazul acestora, s-a mizat pe comoditatea spectatorului, în dauna artei cinematografice. De aceea, pe mînere se aflã, de obicei, un spaþiu rotund pentru cutiile de cocacola sau pentru paharele de carton cu bãuturile servite chiar de cinematograf. Este posibil ca acest tip de suport pentru pahare sã fie o prelungire a scaunului din faþã. În oricare din cazuri, dacã îl veþi utiliza, încercaþi sã nu faceþi zgomot ºi sã nu deranjaþi.

Adevãrul este cã la cinema întîlnim un amestec pestriþ de oameni. Unii sînt pasionaþi de cinema, dupã cum spuneam, datoritã profundei iubiri pentru a ºaptea artã. Totuºi, sînt persoane care merg la cinema pentru a-ºi petrece duminica, pentru a scoate copiii din casã sau pentru a cãuta intimitatea pe care circumstanþele personale nu le permit sã o aibã.

Obiceiul de a mînca floricele sau cel de a vorbi, întrerupînd atît de necesara liniºte, sînt mai des întîlnite printre persoanele care au venit sã vadã un film cu acelaºi chef cu care s-ar fi putut duce în parcul de distracþii sau sã mãnînce la un fast-food. Sã mergi la film este, în multe oraºe, un mod bun de a-þi petrece dupã-amiaza de sîmbãtã sau de duminicã, aceastã practicã devenind, pentru unele persoane, o obiºnuinþã. Nimãnui nu i se interzice intrarea la film, atîta timp cît respectã regulile impuse.

Sînt persoane uºor impresionabile, alãturi de care care mersul la cinema, la un film de groazã, se transformã într-un adevãrat chin. Acþiunea filmului se reflectã nu numai pe chipul lor, ci ºi în neaºteptatele salturi din fotoliu, în suspine rãsunãtoare ºi chiar în strîngerea braþului vecinului. Dacã faceþi parte din aceastã categorie de persoane, ar trebui sã alegeþi foarte bine filmele pe care le veþi privi la cinematograf.

Trebuie sã vorbim ºi despre aceia care utilizeazã cinematografele drept separeuri, care profitã de întunericul din salã pentru a-ºi da drumul la manifestãrile drãgãstoase. Chiar dacã nu aveþi alt loc pentru a vã bucura de intimitate cu perechea dvs., amintiþi-vã cã, de fapt, cinematograful este un loc public, în care se pot afla ºi copii. Nu mergeþi cu gesturile de tandreþe mai departe de un sãrut izolat sau de o strîngere de mînã. Nu este politicos sã mergeþi la film ca sã vã mîngîiaþi perechea, chiar dacã ambientul vã invitã la aºa ceva.

Fotoliile de la cinematograf vor fi folosite strict în scopul pentru care sînt fãcute, adicã pentru a lua loc,

Luni, 19 aprilie 1993 Cea mai mare nenorocire de pe pãmînt este singurãtatea! Nu ºtiu ce sã fac cu mine. Mã simt bolnavã de singurãtate. Învãþ sã fiu rãbdãtoare. Afarã e soare. Natura a înverzit minunat. Eu stau în casã, culcatã în pat, jelindu-mi de milã. E Primãvarã, dar nu este Primãvara mea. Aº putea lua o carte în mîini ºi sã o citesc. Nu sînt în stare. Tristeþea se cuibãreºte în sufletul meu. Unde eºti, Doamne? Exiºti ºi pentru mine sau m-ai pãrãsit? Sînt ºi eu copilul Tãu ºi vreau sã mã îndrept.

M-a sunat Cosmin. Da. Vrea sã ne întîlnim ºi sã vorbim. Alerg. Întîrzîi cu 25 de minute. Eu?! Vedem un film. Ce fiinþã complicatã sînt! Am minþit! De ce?

Nu ºtiu. Mi-a spus cã îi place sã iasã cu mine. Eu i-am spus cã sînt o fire prea complicatã ºi contradictorie.

Depinde în ce stare mã aflu ca sã spun da sau nu în anumite situaþii. Omul poate plictisit, poate iritat, nu a înþeles ce vreau sã-i comunic, sau nu i-a plãcut.

Mi-a spus dur: - Fã atunci ce vrei, ce crezi cã îþi face bine.

Eu i-am spus cã voi face doar voia lui Dumnezeu.

- Voia, voia lui Dumnezeu, înþeleg. Dar tu, tu trebuie sã ºtii ce vrei. ªi sã faci alegerile. Ai aceastã libertate.

- Cîteodatã ºtiu, cîteodatã nu. În fond ºtiu ce vreau, dar nu decid eu. Numai Dumnezeu hotãrãºte pentru noi dacã sã se împlineascã sau nu ceea ce voim.

Ne-am aºezat pe o bancã în parc. Îl simt pe Cosmin cã nu mã poate înþelege aºa cum sînt. El e altfel construit. Gîndeºte altfel. Ne deosebim total.

- Ce caut eu aici, în acest parc?... îl aud cã se întreabã.

Jignitã, m-am ridicat urgent ºi am pornit spre casã. La despãrþire în faþa intrãrii, mi-a declarat cã îi face foarte rãu sã-mi vadã uºa de fier forjat a casei mele, pentru cã spera sã fiu altfel. Ne-am spus grãbiþi „La revedere”. El, dezamãgit, eu, în grija Domnului.

Am simþit cã nu ne vom mai suna ºi nu ne vom mai vedea. Aº vrea sã mã înºel. Sînt cu Dumnezeu, aº

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (8) comod, cît dureazã filmul. Nu vã sprijiniþi picioarele sau braþele pe fotoliul din faþã, chiar dacã este liber.

Dacã vã aflaþi la film la o orã cînd sînt puþini spectatori, permiteþi-vã, cel mult, sã puneþi paltonul pe un fotoliu din apropiere, dar fiþi gata sã-l luaþi înapoi, politicos, dacã cineva îl va ocupa.

Cînd filmul se apropie de sfîrºit, cu pãrere de rãu pentru unii ºi cu un sentiment de uºurare pentru alþii, sã ºtiþi cã pasionaþii de cinema vor fi, cu siguranþã, interesaþi sã citeascã genericul, cu scopul de a cunoaºte numele actorilor, al regizorului ºi chiar al inginerului pentru efecte speciale. Dacã pãrãsiþi locul, continuaþi sã pãstraþi liniºtea ºi încercaþi sã nu acoperiþi, în limitele posibilului, ecranul. Cîteodatã, dacã filmul este o capodoperã, spectatorii încep sã aplaude, exprimînduºi astfel admiraþia pentru ceea ce au vãzut. Nu sînteþi obligat sã vã alãturaþi aplauzelor ºi nici opiniei generale, însã nu trebuie sã-i împiedicaþi pe ceilalþi sã îºi exprime liber punctul de vedere.

Teatrul ºi opera Teatrul ºi opera sînt instituþii de culturã. În mod normal, persoanele care le frecventeazã sînt adevãrate iubitoare ale reprezentaþiilor artistice ºi nu vor sã piardã nici o lansare importantã. Regulile care stabilesc bunele maniere, atît la teatru, cît ºi la operã, sînt, practic, aceleaºi pe care le-am enumerat în capitolul dedicat cinematografului. Cu toate acestea, existã anumite norme care sînt specifice fiecãrui spectacol. Sã începem cu teatrul.

Primul lucru de care trebuie sã þinem cont este punctualitatea. Dacã punctualitatea este un semn al bunei sau proastei noastre educaþii în alte locuri, la teatru, aceasta îºi multiplicã importanþa. Trebuie sã ajungeþi la o reprezentaþie teatralã cu cîteva minute înainte, în aºa fel încît atunci cînd începe spectacolul, fiecare spectator sã fie deja aºezat pe locul lui.

Punctualitatea este, de asemenea, cerutã ºi la începutul fiecãrui act, dacã am ieºit din salã în pauzã.

Nu trebuie sã intrãm, dacã reprezentaþia a început.

Cînd mergem la teatru în grup, va fi un gest de bun-simþ sã îl lãsãm sã treacã primul pe cel care are

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (26) vrea ca El sã nu mã pãrãseascã. Trebuie sã fiu calmã, cumpãtatã, rãbdãtoare, înþeleaptã, bunã. Sã ajut pe aproapele meu, sã nu mint. Sã mã îndrept de toate relele. Mã aºteaptã o sesiune grea pentru care nu sînt pregãtitã!

Marþi, 20 aprilie – ultima zi de Paºte Mã aflu în Parcul Ioanid. Singurã. Razele Soarelui mã desfatã. Pe lîngã mine trec perechi de îndrãgostiþi. Se þin de mînã, se mai sãrutã. Mã simt ca o bãtrînã trecutã... prin toatã viaþa. Doresc multe, ca orice tînãrã studentã la Psihologie. Dar, se pare cã nu voi avea parte de cele dorite, pentru cã sînt aºa cum sînt. ªi poate cã nu am dreptul la bucurii, poate nu le merit. Îl supãr pe Dumnezeu într-una ºi din cînd în cînd mã pãrãseºte. Da. Mã pãrãsesc toþi ºi mã pãrãseºte ºi Dumnezeu cel adevãrat ºi regãsit de mine. ªi atunci ce fac? Nu trãiesc ºi nu gîndesc ca toþi de seama mea, ci doar visez. Doresc sã fac ce fac ºi ei, dar nu fac. Nu trãiesc. Îmi plîng de milã. Îmi umplu sufletul de credinþã bunã ºi iubire doar pentru Dumnezeu. Dar de ce îmi simt trupul vlãguit ºi neliniºtit? Ce spuneai, domnule Freud? Dacã îþi dau dreptate? Sigur, da! Dar, în practica vieþii mele, asta înseamnã pãcat! Or, fãrã ajutorul ºi sprijinul divin nu pot supravieþui. Disper cînd îl supãr pe Dumnezeu ºi îl pierd.

Doamne, nu pot gîndi în liniºte nici în acest parc.

Pentru cã, aici, pînã ºi guguºtiucii se iubesc ºi se sãrutã în faþa mea, în faþa singurãtãþii mele triste!

Un tip mi-a cãzut în spate dintr-un pom. Eu stãteam pe bancã. Dacã l-aº fi observat înainte de cãdere ºi priveam în sus, mi-ar fi cãzut în braþe, rãsturnîndu-ne îmbrãþiºaþi pe jos, el peste mine, faþã lîngã faþã. Venea cu gura lui pe gura mea. Dintr-un sãrut nu moare nimeni. Aºa, cãzîndu-mi pe spate,

biletele, pentru a nu-l obliga pe controlor sã facã un exerciþiu de memorie ca sã îºi aminteascã numãrul de persoane care au trecut ºi numãrul de bilete pe care trebuie sã le primeascã.

Este necesar sã pãstraþi o liniºte absolutã cîteva minute înainte de începerea piesei. Acest moment poate întîrzia, dacã tehnicienii care trebuie sã dea drumul sunetului de început mai aud murmure dincolo de cortinã.

La teatru nu este deloc acceptat vorbitul, mîncatul sau orice zgomot, fie el cît de mic. Liniºtea este obligatorie, deoarece actorii au nevoie de ea pentru a se concentra.

La sfîrºitul spectacolului vine momentul aplauzelor obligatorii. Este posibil sã nu vã fi plãcut deloc reprezentaþia, punerea în scenã sau interpretarea actorilor. Totuºi, spectatorii care s-au bucurat de piesã vor aplauda timp de cîteva minute. Nu aplaudaþi dacã nu doriþi, dar nu-i împiedicaþi pe ceilalþi sã o facã.

Nu este politicos sã pãrãsiþi sala înainte de coborîrea cortinei. Odatã cu aplauzele de final va începe defilarea actorilor, de la cel mai mic rol pînã la rolurile principale. Spectatorii recunoscãtori vor aplauda din nou în acest moment ºi, inclusiv, pot cere, prin aplauzele lor, ca actorii sã reaparã pe scenã. De aceea, chiar dacã faceþi parte dintre cei dezamãgiþi, nu pãrãsiþi sala înainte de momentul potrivit. Puteþi sã nu aplaudaþi, dar este interzis sã fluieraþi. Dacã nu vã place, va fi suficient sã nu mai repetaþi experienþa.

La recomandãrile pe care le-am enumerat, în cazul în care mergem la teatru, trebuie sã adãugãm cîteva, care vor demonstra bunele noastre maniere cînd mergem la operã.

Trebuie sã ºtiþi cã la operã vi se va refuza intrarea dacã întîrziaþi. Cel care ajunge tîrziu va trebui sã aºtepte pînã la prima pauzã pentru a putea intra. A doua cerinþã specificã operei este aceea cã aplauzele nu se pãstreazã exclusiv pentru final, ci se pot auzi dupã unele arii, fapt ce nu e cu totul ieºit din comun.

Bineînþeles, pînã cînd vocea interpretului nu se opreºte, pînã nu se stinge ultima notã, nu vor izbucni aplauzele.

Un obicei al spectacolelor de operã este acela ca publicul sã se ridice în picioare pentru a aplauda. Nu sînteþi obligat sã vã ridicaþi de pe locul dvs., dar nici nu trebuie sã îi împiedicaþi pe ceilalþi sã o facã. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO tînãrul era sã moarã. Respirînd aerul, nimerind cu gura în pãrul meu bogat, lãsat pe umeri, s-a sufocat.

Murea cu zile, dar Dumnezeu l-a salvat!

Am privit Iubirea, iubirea altora. M-am desfãtat pînã la incidentul cu bãiatul. Doamne, rãmîi cu mine, aratã-mi calea sau îndepãrteazã-mã de tot ce am vãzut astãzi în parc! Trimite-mã la carte, la învãþãturã, la rugãciune ºi post! „Ce caut eu aici, în parc?...”

Ofensatã ºi prea saturatã de atîtea tandreþuri, am plecat spre casã ºchiopãtînd, cu sufletul mutilat, în derutã.

Miercuri, 21 aprilie 1993, ora 23,00 Mîine, mã vãd cu psiholoaga mea. Am vorbit cu Cosmin la telefon. Nu ne putem vedea. Lui îi „pare rãu”, eu am o mie de întrebãri „ciudate”, cu privire la înþelegerea vieþii, cu atîtea opreliºti. Mi-am cumpãrat douã cãrþi: „Viaþa. Amorul. Moartea” de Schopenhauer. Asta e cea mai impotantã. Cealaltã despre copii ºi educaþie. Pregãtesc daruri pentru Dana ºi Ioana, fata ei. Mi-am pus muzicã bunã ºi vreau sã fiu veselã. Fii cu mine, Doamne. Tu eºti singurul care mã iubeºti. Fã-mã fericitã!

Noaptea, la ora 1,00 Vreau sã dorm ºi nu pot. Mã doare capul. Sînt neliniºtitã. Am griji mari ºi multe. Mã simt constrînsã de toate. Mã apasã. Sting lumina sã mã culc ºi mã scol ºi o aprind, cã somnul nu vine la mine. Starea de „nestare” face ravagii cu mine. Nu pot nici învãþa.

Privesc în gol ºi nu gîndesc nimic.

Doresc ca mama sã plece la Paris, la Mariana.

Dacã se duce, voi fi foarte mîndrã de mamele mele.

Se vor reîntîlni, dupã atîþia ani trecuþi. Doamne, ajutã-mã sã mi se împlineascã aceastã bucurie, ca întîlnirea între mame sã aibã loc la Paris! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Pag. a 19-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

Mistere antice: Piramida lui Keops ºi Sfinxul (3) „Giza Power Plant, Technologies of Ancient Egypt“ (Santa Fe, NM, 1998), a lui Christopher Dunn, este una dintre cele mai importante cãrþi ale neortodoxiei recente a piramidelor. Dunn este inginer, nãscut în Manchester, Anglia, în 1946, unde a început ca strungar zilier. A emigrat în Statele Unite în 1969 pentru a lucra în industria aerospaþialã ºi a avansat, ajungînd inginer de proiect pentru un producãtor de elemente pentru industria aerospaþialã din Illinois ºi este descris ca „maestru în meserie”. A petrecut mai bine de 30 de ani fabricînd piese de precizie pentru motoare cu reacþie, activitate care presupune folosirea de metode neconvenþionale, precum prelucrarea cu laser. Îndelungata lui carierã de mecanic ºi inginer trebuie avutã în minte înainte de a-i respinge concluziile: în domeniul ingineriei, Dunn ºtie despre ce vorbeºte, în timp ce criticii lui se poate susþine cã nu.

Dunn spune cã a început sã fie interesat de piramide în 1977, cînd a citit cartea lui Peter Tompkins, „Secrets of the Great Pyramid“ (New York, 1971) ºi s-a convins cã acest edificiu nu era un mormînt gigantic pentru un faraon, ci „o mare maºinã”. Dunn a vizitat piramidele de mai multe ori ºi a ajuns la concluzia cã în Egiptul antic a existat un sistem de fabricare avansat. „Fãrã nici o îndoialã, unele dintre artefacte [din marea piramidã] au fost produse folosindu-se strunguri”. Dupã cum am arãtat mai sus, Dunn susþine cã marea piramidã conþine nenumãrate artefacte a cãror existenþã pur ºi simplu nu poate fi explicatã prin tehnologia primitivã disponibilã în urmã cu 4.000 de ani. Dar el merge ºi mai departe, susþinînd ceva cu mult mai extraordinar, cã marea piramidã nu a fost un mormînt, ci o uzinã electricã. Am indicat cã atît Dunn, cît ºi alþi egiptologi au observat cã, în mod surprinzãtor, nu existã pur ºi simplu nici o dovadã cã vreo mumie ar fi fost vreodatã plasatã în marea piramidã. Deºi jefuitorii de morminte ar fi putut fura caseta mumiei sau vreo comoarã din preajma ei, nu existã pur ºi simplu nici o rãmãºiþã sau fragmente care sã sugereze cã acolo ar fi fost vreodatã un mormînt, în timp de pasajele de trecere din marea piramidã sînt pur ºi simplu prea joase ºi înguste pentru deplasarea unui sarcofag. Într-adevãr - ºi împotriva convingerii populare - într-o piramidã veritabil egipteanã, nu au fost niciodatã gãsite rãmãºiþe omeneºti. Jefuitorii de morminte ar putea foarte bine sã fure comori, dar de ce ar fura sarcofage?

Explicaþia lui Dunn este cã vechii egipteni au construit marea piramidã ca generator electric gigantic. Sursa lui de energie au constituit-o vibraþiile constante ale crustei terestre, captate cu ajutorul unui rezonator a cãrui frecvenþã era aceeaºi sau o armonicã a frecvenþei pãmîntului, producînd ceea ce în inginerie se numeºte un oscilator cuplat. Potrivit lui Dunn, marea piramidã este, într-adevãr, în rezonanþã armonicã cu vibraþiile pãmîntului ºi acþioneazã ca un cornet acustic pentru captarea ºi ghidarea acestor vibraþii. Camera Regelui, misterioasa încãpere din apropierea centrului marii piramide, este construitã din granit de Assuan ºi conþine 55 de procente sau mai mult de cristale de cuarþ. Ea acþiona ca un transductor, prin intermediul a ceea este cunoscut drept efect piezoelectric, pentru a produce electricitate. Marea Galerie servea ca un rezonator de tip Helmholz (dupã cum sînt acestea cunoscute în limbaj tehnic) pentru a concentra vibraþiile primite în toatã masa piramidei.

Potrivit lui Dunn, Muzeul din Cairo deþine artefacte din piatrã care sînt probabil rezonatoare de tip Helmholz; se pare cã nu au nici o altã destinaþie evidentã. Aceste forme de energie, acusticã ºi electromagneticã, umpleau Camera Regelui. Acolo veneau în contact cu hidrogenul produs printr-o reacþie chimicã în Camera Reginei. Atomi individuali de hidrogen se înãlþau apoi la o stare superioarã. Mai mulþi paºi, bazaþi pe tehnologii înalte, erau adãugaþi pe parcurs, atomii de hidrogen amplificîndu-se ºi reamplificîndu-se de miliarde de ori. Aceasta producea o cantitate extraordinarã de energie electricã, colectatã într-un receptor de microunde din peretele sudic al Camerei Regelui, apoi reflectat în afara piramidei ºi distribuit în întregul Egipt. Acesta nu era realizat prin intermediul transmisiei electrice pe care o cunoaºtem noi, transportul prin cabluri electrice, ci iradiatã printr-un sistem fãrã fire de tipul celui imaginat la începutul Secolului XX de Nikola Tesla, marele inventator ºi inginer pe care furnizorii convenþionali de energie l-au marginalizat.

Pentru cei mai mulþi cititori, toate acestea vor suna, desigur, ca ºi cum ar veni direct dintr-o carte de poveºti, dar trebuie accentuat cã Christopher Dunn este, în mod evident, un inginer extrem de capabil, cu decenii de experienþã practicã; eu nu sînt inginer ºi presupun cã nici mulþi dintre cititorii acestei cãrþi nu sînt. Cel mai bine ar fi, poate, sã ne abþinem de la judecãþi finale, iar argumentele lui Dunn, pentru un complet novice în domeniu, au o anumitã plauzibilitate ºi, în mod cert, ridicã multe întrebãri despre ce rol, cu exactitate, a fost construitã sã îndeplineascã marea piramidã. Totuºi, existã nenumãrate dificultãþi vizibile în calea acceptãrii chiar ºi a plauzibilitãþii teoriei lui Dunn. În afarã de organizarea generalã a interiorului marii piramide, nu existã nici o dovadã fermã care sã confirme punc-

Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (4) Sistemul instituþional ºi politica unitarã de dezvoltare a ºtiinþei ºi economiei (2) Conform datelor statistice din domeniile de profil, în 1989, existau în România ºi îºi desfãºurau activitatea 503 unitãþi de cercetare ºtiinþificã ºi dezvoltare tehnologicã, distribuite numeric, dupã domeniul ºtiinþific ºi tehnologic, în urmãtoarele grupe mari: ºtiinþe exacte ºi ale naturii – 79; ºtiinþe tehnice ºi inginereºti – 229; ºtiinþe agricole ºi silvice – 159; ºtiinþe ale vieþii ºi medicale – 6; ºtiinþe economice ºi social-politice – 30. La acestea se adãugau cele peste 1.500 de secþii ºi sectoare de cercetare ºi proiectare din întreprinderile industriale, faþã de 261 unitãþi de cercetare ºtiinþificã în anul 1965 ºi de 51 de unitãþi în 1938. Practic, în România nu exista sector al economiei ºi al vieþii societãþii care sã nu beneficieze de sprijinul unor puternice unitãþi ºtiinþifice ºi tehnice proprii.

Dupã 1989, odatã cu trecerea la aplicarea reformei economice actuale în þara noastrã, sistemul naþional al ºtiinþei ºi tehnologiei a fost dezorganizat aproape complet, iar reþeaua unitãþilor de cercetare ºtiinþificã ºi dezvoltare tehnologicã s-a redus continuu, urmînd ºi condiþionînd întreaga decãdere a economiei ºi societãþii româneºti. Înfiinþarea în 1992 a Ministerului Cercetãrii ºi Tehnologiei, ca organ central public, ºi atribuþiile importante ce revin acestuia pot sã se constituie într-un demers major al statului, în cadrul eforturilor generale mari pe care naþiunea românã este chematã sã le facã, pentru recuperarea ºi ridicarea aportului cercetãrii

româneºti la nivelul exigenþelor menite sã asigure accelerarea progresului economico-social real al României.

Cadre de cercetare cu înaltã calificare în toate sectoarele de activitate (1) Dezvoltarea puternicã a economiei României, în anii 1945-1989, pe fondul restructurãrii calitative a sistemului naþional al forþelor de producþie, ºi edificarea sistemului instituþional complex al cercetãrilor ºtiinþifice ºi inovãrilor tehnologice în þara noastrã au fost însoþite de mutaþii ample în dimensiunile potenþialului ºtiinþific ºi tehnic uman, în calitatea ºi în repartizarea acestuia în toate sectoarele vieþii economice ºi sociale. Înfiinþarea de universitãþi, institute de învãþãmînt superior ºi facultãþi noi (în 1989, funcþionau 44 de instituþii de învãþãmînt superior, cu 101 facultãþi), cerute de dezvoltarea ºi de organizarea, pe baze tehnice moderne, în ritmuri rapide, atît a ramurilor ºi subramurilor nou create, cît ºi a celor tradiþionale ale economiei româneºti – industria energiei electrice ºi termice, metalurgiei ºi suderurgiei, construcþiilor de maºini, de maºini unelte, mecanicã finã, electronicã ºi electrotehnicã, industria chimicã ºi a petrochimiei, mineralelor nemetalifere ºi a substanþelor abrazive, materialelor de construcþii ºi construcþiilor, industria uºoarã ºi alimentarã, agriculturã º.a. – a asigurat nu numai formarea cadrelor de cercetare ºtiinþificã ºi proiectare necesare pentru toate domeniile economico-sociale, ci ºi creºterea impresionantã, pînã în 1989, a numãrului acestora la peste 270.000. În 1965, efectivul total al personalului din cercetare-dezvoltare a

tul de vedere al lui Dunn. Nimeni, de pildã, nu a gãsit nici un fel de echipament complex, care astfel ar indica existenþa a ceea ce am numi „tehnologie avansatã”, în nici una dintre structurile sau artefactele egiptene antice. Dacã acestea au existat vreodatã, au dispãrut pur ºi simplu. Dunn susþine cã sculpturile de pe pereþii templului zeiþei Hathor de la Dendera, din Egiptul de Sus, sînt reprezentãri, de fapt, ale unor echipamente electrice. Aceste sculpturi de pe pereþi, care au fost reproduse de multe ori în lucrãri ale adepþilor lui Charles Fort, aratã trei bãrbaþi care þin vase transparente, aºezate pe niºte coloane ºi decorate cu imagini de ºerpi; un cordon de un oarecare fel uneºte vasele cu o statuie a lui AtumRa. Dunn (ºi alþii) susþine cã aceasta reprezintã un tub Crookes (un tub catodic), un tub din sticlã în care a fost creat vid parþial ºi în care un anod va permite unui flux de electroni sã formeze o imagine pîlpîitoare. Tubul Crookes este baza pentru tuburile electronice pretranzistoare, cum ar fi cel mai timpuriu radar. Nu mai este nevoie sã spunem, aceasta este greu de crezut, iar sculptura sigur are o explicaþie mult mai pãmînteanã; mai este ºi faptul cã o sculpturã nu este un artefact în sine. Un fapt care vine în favoarea acestei teorii (ºi care este, de asemenea, adeseori subliniat în discuþiile forteene pe tema Egiptului antic) este cã numeroase morminte egiptene, ca ºi interiorul piramidelor, nu oferã nici o dovadã de foc sau vreun fel de reziduuri de la torþele care trebuie sã fi fost folosite la iluminarea acestor interioare altfel total lipsite de luminã. Acest fapt a permis unor teoreticieni, cu mult înaintea lui Dunn, sã speculeze cã egiptenii trebuie sã fi dezvoltat o oarecare modalitate de iluminat electric.

Existã, de asemenea, întrebarea de ce au generat egiptenii electricitate: ce fãceau cu ea? Dunn spune cã, atunci cînd îºi prezintã teoria, i se pune adeseori aceastã întrebare. Dunn este vag în legãturã cu asta, dar sugereazã cã electricitatea se poate sã fi fost generatã „pentru a furniza energie unei nave spaþiale”! Aici, desigur, Dunn se îndreaptã într-o direcþie pe care puþini ar fi dispuºi sã o urmeze. În ceea ce priveºte aceastã teorie în întregul ei, cineva ar fi poate mai dispus sã îi accepte plauzibilitatea dacã Dunn ar putea pune la dispoziþie un model funcþional al unei centrale electrice de tip Gizeh, unul care sã foloseascã vibraþiile constante ale pãmîntului pentru a transforma hidrogenul în electricitate. Desigur, dacã un asemenea generator ar fi fost practic, el ar putea în principiu sã constituie o soluþie pentru criza energeticã, încãlzirea globalã ºi mult din sãrãcia Lumii a Treia, producînd energie în cantitãþi nelimitate, practic pe gratis, pentru totdeauna. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN (Text reprodus din volumul „Mistere ale istoriei“) fost de 45.000, iar în 1938, de aproximativ 5.000 – însemnînd de 6 ori ºi, respectiv, de 54 de ori mai redus, comparativ cu anul 1989.

Importanþa saltului realizat în acest domeniu apare în amploarea sa, dacã avem în vedere cã, în condiþiile perioadei noi, cadrele ºtiinþifice ºi tehnice reprezintã una din componentele esenþiale ale potenþialului economic naþional, ale cãrei mãrime ºi valoare sînt date de volumul ºi structura resurselor materiale ºi de dimensiunile ºi calitatea celor umane, la care se adaugã nivelul de valorificare a lor. Aceste aspecte îºi gãsesc expresia în faptul cã potenþialul ºtiinþific ºi tehnic uman, în cadrul fiecãrui stat, se constituie în factorul care determinã în cel mai înalt grad aria ºi problematica cercetãrilor ºtiinþifice ºi dezvoltãrilor tehnologice, realizãrile ºi progresele în procesele cunoaºterii ºtiinþifice ºi creaþiei tehnice originale, naþionale, efectele ºi contribuþia aplicãrii acestora la lichidarea înapoierii ºi la alinierea þãrii la performanþele ºtiinþei, tehnologiei ºi economiei existente pe plan mondial.

Sporirea numericã a cadrelor de cercetare ºi a celorlalte categorii de personal ocupate în sistemul activitãþilor ºtiinþifice ºi tehnologice din România a fost potenþatã de perfecþionarea neîntreruptã a pregãtirii ºi ridicãrii calificãrii lor – un numãr tot mai mare dintre cercetãtorii ºi oamenii de ºtiinþã români concurînd cu succes multe din cele mai valoroase cadre de cercetare ºi oameni de ºtiinþã din diferitele þãri ale lumii, inclusiv din cele dezvoltate. Concludentã, în acestã privinþã, este realitatea care atestã cã, dupã declanºarea crizei mondiale a petrolului, din anii '70, activitãþile de concepþie ºi de creaþie tehnicã reflectate în numãrul invenþiilor, care se constituie în izvorul ºi în baza cu cel mai hotãrîtor impact asupra dezvoltãrii, au situat þara noastrã, în 1989, printre primele 12 state ale lumii. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 12 mai 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

Aproape tot ceea ce cîºtigãm în faþa populaþiei, care ne percepe ca pe un partid justiþiar, pierdem din cauza boicotului exercitat împotriva noastrã de o Mafie tenace, cu ramificaþii la toate nivelurile, inclusiv în plan informaþional ºi juridic.

De la scandaloasa Afacere Þigareta, petrecutã în urmã cu un an, demonizarea partidului nostru a intrat într-o nouã fazã ºi cu cît produceam mai multe probe ale implicãrii unor nume ilustre, cu atît mai multe procese ºi înscenãri ni se puneau la cale.

Aºa dupã cum aþi constatat ºi dvs., sînt posturi de Televiziune pentru care Partidul România Mare nu existã, indiferent ce acþiuni politice sau umanitare am avea. În acelaºi timp, au ocupat ecranele televizoarelor formaþiuni liliputane, care aspirã cãtre pragul de 1% în preferinþele electoratului ºi unii se mai mirã cã încrederea populaþiei în partide a scãzut pînã la cota de avarie. În România se vorbeºte mult ºi se face puþin. Necazul este cã societatea româneascã nu este pregãtitã pentru adevãr, ºi diversiunile sînt atît de numeroase ºi bine puse la punct, încît lumea a început sã confunde planurile, iar tablele de valori morale au fost rãsturnate: patrioþii români sînt ºtampilaþi ca extremiºti, teroriºtii de la UDMR sînt prezentaþi ca europeni, deºi ei sapã din interiorul Puterii la temeliile Statului Unitar Român, apoi cine luptã împotriva fãrãdelegilor ºi a incompetenþei este plimbat în cuºca televizorului ºi arãtat, la toatã lumea, ca un duºman al Poporului ºi ca un antireformist periculos. Prima scenã a societãþii româneºti duce o lipsã cronicã de oameni de caracter ºi de repere morale. În perioada antebelicã existau niºte monumente de eticã ºi culturã, ca Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Nae Ionescu, dinastia Brãtienilor, Dimitrie Gusti, Mareºalul Averescu ºi o întreagã pleiadã, dintre care unii au plãtit cu ani grei de temniþã, ba chiar cu viaþa, demnitatea de a fi iubitori de þarã ºi de a înscrie România pe orbita unitãþii ºi a identitãþii de sine. Astãzi, locul uriaºilor a fost luat de pigmei. Orice homuncul politic îºi dã cu pãrerea despre þarã, despre integrarea euro-atlanticã, deºi el n-are noþiuni elementare de gramaticã, darmite de Istorie ºi Civilizaþie! Într-o astfel de „tovãrãºie” forþatã sîntem sortiþi sã acþionãm noi, cei de la PRM. Evident cã am provocat invidie, ba chiar, în ultimul timp, o urã înverºunatã. Evident cã ni s-au pus în spate tot felul de provocãri ºi lovituri de Stat, pe care, zilele trecute, le-a dezminþit, categoric, chiar conducerea Serviciului Român de Informaþii.

Realitatea este cã sîntem un partid extrem de incomod, fiindcã spunem cu glas tare ceea ce spun milioane de oameni în ºoaptã, ori la cozile interminabile unde pot cãpãta un ajutor de ºomaj sau o speranþã de douã parale. Dvs., cei care veniþi din judeþe, ºtiþi mai bine decît noi care e pulsul real al þãrii, fiindcã acolo se scrie adevãrata Istorie a vieþii de zi ºi noapte. Dacã Bucureºtii au devenit Sodoma României, restul þãrii reprezintã Turnul Babel, în care fiecare vorbeºte o altã limbã ºi totul se îndreaptã cãtre barbarie. Zilnic, aflãm pe viu, sau din ziare,

cã se petrec fapte abominabile, care înainte nu puteau fi nici mãcar imaginate. Existenþa societãþii româneºti a devenit un film horror, o telenovelã tragicã, cu 365 de episoade pe an, în care se întîmplã atrocitãþi, crime, scene de coºmar imposibil de înþeles de cãtre o minte sãnãtoasã. În þara lui Eminescu se violeazã bãtrîne de 90 de ani! În þara lui Enescu sînt plezniþi ochii cailor cu bîta! În þara lui Brâncuºi sînt uciºi prunci neprihãniþi ºi sînt aruncaþi la gunoi ca niºte resturi menajere. Cu pãrere de rãu, mã vãd silit sã afirm cã cele trei instituþii care ar trebui sã aibã un cuvînt greu de spus în asanarea moralã a societãþii româneºti – Biserica, ªcoala ºi Poliþia – nuºi fac datoria. În special Poliþia se îndeletniceºte cu alte treburi, printre care ºi uciderea a peste 30 de mineri, la Stoeneºti, crimã imprescriptibilã, care s-a întîmplat cu adevãrat, deºi toþi au pãstrat o tãcere complice ºi laºã – dar va veni un moment cînd adevãrul va ieºi la suprafaþã, ca ºi cadavrele pe apele de gheaþã ale Oltului.

Am zugrãvit acest succint tablou al societãþii româneºti pentru cã partidul nostru nu este un partid al cliºeelor, al surogatelor, al teoriilor savante, din care nimeni nu înþelege nimic. Noi sîntem un partid viu, al oamenilor, ºi refuzãm sã facem un alt fel de politicã. Iar oamenii ne-au perceput ca atare. Ei nu mãnîncã programe sofisticate; ei aºteaptã mãsuri concrete la probleme concrete. Mãrturisesc cã uneori mã apucã groaza cînd mã gîndesc cum supravieþuiesc milioane de concetãþeni ai noºtri, care o duc mai rãu decît þãranii români în anul de foc 1907. Avem tristul privilegiu de a vedea cã s-a ajuns la vorba noastrã. Dar mai avem ºi amãrãciunea – ca sã-l citez din memorie pe Eminescu – de a prevedea ce se va petrece, dar de a nu putea interveni pentru împiedicarea nenorocirilor. Plãteºte acum Poporul Român preþul naivitãþii sale incredibile, din noiembrie 1996! Un preþ de lacrimi ºi sînge, dureros, monstruos. România a ajuns o epavã, un pod prãbuºit, care blocheazã Fluviul Timpului. Nici un domeniu nu funcþioneazã cum trebuie ºi efectele se simt, în primul rînd, în zona nivelului de trai. Am ajuns sã trãim vremurile în care se moare, efectiv, de foame într-o þarã care nici n-ar trebui sã-ºi punã problema alimentarã! N-am auzit sã fi dat cineva socotealã, pînã acum, pentru distrugerea deliberatã a ºeptelului, în 1997, ca urmare a poruncilor venite de la Banca Mondialã. ªi n-am auzit sã tragã cineva un semnal de alarmã în privinþa foametei care ne paºte din pricina crimei de a nu se fi arat ºi semãnat nici mãcar o treime din suprafaþa agricolã.

Niciodatã, în Istoria României, n-au fost impuºi atîþia miniºtri strãini de domeniile respective: cred cã România e singura þarã din lume care are un electronist la Agriculturã, un jurist la Sãnãtate ºi un jolly-joker francmason la Armatã! ªi ne mai mirãm cã totul merge anapoda! În ceea ce mã priveºte, am spus toate acestea în diferitele dialoguri pe care leam purtat cu conducerea actualã a þãrii. I le-am spus ºi preºedintelui Emil Constantinescu la Palatul Cotroceni, ºi premierului Radu Vasile, telefonic, ºi

altor lideri ai coaliþiei majoritare. Dar ei nu mai au organ sã înþeleagã, parcã sînt hipnotizaþi de ªarpele Monetar internaþional, care se uitã fix la ei. Normal, într-o asemenea luptã, atunci cînd epuizezi toate argumentele logice, devine inevitabil sã faci ºi greºeli. Am bãrbãþia de a-mi asuma eu toate greºelile care s-au fãcut. Deºi, pe fond, ele n-au fost erori reale, ci au fost prezentate în aºa fel încît sã reiasã cã noi insultãm, cã noi calomniem, cã noi sîntem xenofobi etc. Cel puþin în primele trei luni ale acestui an, a fost declanºat împotriva Partidului România Mare un bombardament informaþional ºi juridic fãrã precedent.

Nu fac parte din genul de oameni care considerã cã tot ceea ce spun ei este adevãrat, cã tot ceea ce fac ei este bine. Viaþa ne-a maturizat pe toþi, ne-a învãþat sã cîntãrim mai bine lucrurile, ne-a dat discernãmîntul de a separa binele de rãu. Astãzi, privind în urmã la trecutul nu prea îndepãrtat, þinînd seama de arsenalul minciunii care a fost pus în funcþiune, recunosc cã ar fi trebuit sã stau deoparte de ceea ce unii au numit Mineriade. Noi n-am fost implicaþi cu nimic în organizarea ºi desfãºurarea lor, dar un simplu mesaj pe care l-am adresat eu minerilor disperaþi a fost rãstãlmãcit ca o încercare de rãsturnare a ordinii de stat. Au fost inventate persoane care nu existã, arme pe care le-am fi pus la dispoziþia minerilor, sume mari de bani venite de la Guvernul Chinei ºi alte elucubraþii de-astea, care aratã de ce sînt capabili unii pentru a-ºi extermina adversarii politici. De asemenea, un alt eveniment care a fost exploatat tot în aceeaºi manierã necinstitã a fost „Jurnalul“ unei prostituate. Atunci cînd au primit consemne, de unde trebuie, pentru a fi acuzat de fals ºi calomnie, ziariºtii necinstiþi s-au nãpustit împotriva mea – dar aceiaºi ziariºti n-au mai suflat o vorbã în clipa în care s-a aflat tot adevãrul, care era cu mult mai grav ºi pe care îl aveam înregistrat pe video-casetã. Noroc cu posturile locale de Televiziune, care au difuzat caseta respectivã ºi milioane de oameni au înþeles cã eu nam minþit ºi n-am fost nici intoxicat – ar fi fost ºi greu, la îndelungata experienþã de presã pe care o am. Admit, astãzi, cã este sub demnitatea mea sã mã implic în poveºti de alcov, care pot degenera în procese politice. Realitatea este alta: eu plãtesc politic pentru calitatea mea de ziarist. Întreaga presã e plinã-ochi de mii ºi mii de scandaluri sau notiþe polemice, lumea le citeºte sau nu le citeºte, dar eu sînt studiat cu microscopul ºi la mine totul se profileazã, fulgerãtor, pe cerul politicii. Aici ne aflãm într-un cerc vicios: dacã renunþ la revistele mele, sau le cuminþesc, pierdem sute de mii de oameni care vãd în „România Mare” ºi „Politica” hrana lor spiritualã; dacã voi continua sã le tipãresc, voi fi asediat de procese de cãtre cei care au toate pîrghiile Puterii în mîna lor ºi nu se dau în lãturi de la violarea legilor ºi chiar a Constituþiei. Iar în vreme ce toate procesele intentate de noi împotriva acelora care au rãspîndit minciuni incalificabile sînt blocate de o Justiþie mînjitã ºi aservitã politic – ei, bine, procesele intentate împotriva noastrã de aceiaºi indivizi care ne-au calomniat ºi-au urmat cursul, au fost accelerate ºi au ajuns tocmai la instanþa nr. 1 a magistraturii româneºti, care e Curtea Supremã de Justiþie. (va urma)

Primitivi cu ceas de aur...

Dar acum sînt fãrã numãr, cîtã frunzã, cîtã iarbã Cînd îi vezi în spaþiul public încep creierii sã-þi fiarbã.

El strînge din greu cureaua, iar copiii flãmînzesc Unii nu mai merg la ºcoalã, la spitale nu-i primesc.

Primitivi cu ceas de aur, îmbrãcaþi ultima modã Deºi se spãlau odatã cu leºie ºi cu sodã.

Asta cicã e elita, crema vieþii sociale Blindatã cu funcþii grele ºi zeci de patalamale

El ºtie una ºi bunã: n-are bani nici de prãsilã Fiindcã i-a ciordit elita lacomã ºi fãrã milã.

Au maºini de lux, golanii, ºi palate cu piscinã Cu valori nenumãrate casa lor de bani e plinã.

Ei decid destinul vostru, ce-i mai bine pentru þarã (Dupã ce ºi-au tras, fireºte, mare parte din comoarã).

Javrele acestea latrã, zilnic, de democraþie Dar þin strîns ciolanu-n gurã, mîrîind sã te sfîºie.

Te sfideazã cu aceastã bogãþie afiºatã Deºi ei sînt proºti ca noaptea, sau ca vita încãlþatã.

Aceºti trîntori fãrã creier, fãrã inimã ºi milã La televizor dau lecþii, cu o minã imbecilã

Toþi aceºti ciumeþi cu dungã roºie în buletin S-au tras unii dupã alþii! Ce ruºine! ªi ce chin!

Dacã îi vei lua de guler ºi-i vei scutura puþin Vor sãri din ei pãduchii ca ochii lui Mr. Bean.

Ei au fãcut praf o þarã, dar tot ei vor s-o salveze Însã nu-i lasã poporul în pace sã guverneze.

Maimuþoi cu cap de cîrpã ºi cu inimã de gheaþã – Fraþilor, sã ardã-n Hades, pîn’ la ultima paiaþã!

Ei n-au carte, dar au parte, fluturînd titluri bogate: Masterate, doctorate ºi-un C.V. de cazi pe spate.

Ah, acest popor al crucii, îndãrãtnic ºi redus Nici acum nu înþelege cã vremea lui a apus?

Hai, ridicã-te, Ioane! ªi tu, Gheorghe! Doar ºtiþi psalmul Puneþi iute mãmãliga sã fiarbã precum napalmul!

Fiindcã e ºtiut cã prostul parcã nu e prost destul Dacã nu-i umflat cu pompa, precum un curcan fudul.

El n-are Rolls-Royce la scarã, nici butoni cu diamante Nici vacanþa nu ºi-o face în locuri extravagante.

Tot mereu au fost în þarã neamuri proaste ºi escroci Impostori fãrã ruºine, prostituate, dobitoci –

Nu mãnîncã icre negre, nu bea whisky sau cinzano Nu doarme în Biedermayer, n-are nici lãmpi de Murano.

Ziua unei mari explozii se apropie rapid – Primitivi cu ceas de aur: E sfîrºitul! Marº la zid!

CORNELIU VADIM TUDOR, 29 decembrie 2012, Bran (Text reprodus din volumul „Pamflete explozive“)

În România se vorbeºte mult ºi se face puþin (1)

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 12 mai 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (74) 12 MARTIE 1990. Parcã prind unei pãturi de privilegiaþi din puteri, la început de sãptãmînã. foºtii deþinuþi politici. Dacã nu mã Presimt cã se va întîmpla ceva. Încã înºalã pe mine simþurile, avem nu ºtiu ce. Cît de mult conteazã de-a face cu un alt tip de ilegaliºti. starea sufleteascã! O vorbã bunã, Pentru cã ce poate înþelege un om cît de micã, un succes mãrunt îmi din „locuinþe confortabile, facilipot schimba în bine întreaga distãþi alimentare, medicamente grapoziþie a sufletului. Acelaºi lucru tuite”? Astãzi, ce-i drept, am vremea de afarã, programul de încercat sã-mi gãsesc ºi eu o radio, atmosfera din casã - îl poate „locuinþã confortabilã”, deºi n-am face fericit pe cineva ºi nefericit pe fost nici ilegalist, nici deþinut altcineva. Se pare cã sufletul, în politic. De fapt, tot ceea ce doresc cãlãtoria lui spre trupul care îl va este sã mã mut lîngã bietul tata, primi la naºtere, atinge, ca o care se stinge ca o lumînare. cometã, mai multe stele care ne Þãrãniºtii m-au tras în piept, cu guverneazã ºi de unde se încarcã cu casa din Strada Dr. Staicovici. E tot felul de caracteristici. Fiind un clar, pe ce pun ãºtia mîna, adios, tip solar, mai mult ca sigur cã muchachos! Încerc sã vorbesc, starea asta în curs de ameliorare telefonic, la Consiliul Popular al Conferinþa Naþionalã a Partidului România Mare. Într-o salã imensã mi-o dã astãzi puiul de soare care Capitalei. Acolo a ajuns ºefã o s-au adunat mulþimi de oameni. La prezidiu, dacã poate fi numit prezidiu, începe sã meargã de-a buºilea pe fostã adjunctã a lui Silvestru „toatã floarea cea vestitã a întregului partid“. Fiind atît de mulþi, nu-i mai tavanul primãverii, stîrnind zur- menþionãm pe fiecare în parte. Importantã e amploarea evenimentului, Vîrtosu, pe nume Mariþescu. O gãlãii mugurilor din arbori. Unde comparabil cu ceea ce se întîmplã în aceste zile triste. Ascunziºuri, „dat la ºtiam umilã, nu îndrãznea sã-mi mai e soarele copilãriei mele, cînd gioale“, cu alte cuvinte, distrugere. Unde eºti, tu, Þepeº, doamne?!... Sau taie calea. Eu aveam un nume - ea zãboveam minute în ºir pe culmea mai corect spus: „Unde eºti, tu, Vadim, doamne/ Ca punînd mîna pe ei/ avea un bãrbat securist, era, dealului din satul tatei, Cherleºti, Sã-i alungi pe uºã-afarã/ Pe nãtîngi ºi pe miºei“?! totuºi, o diferenþã. Pe cît de civipentru a-l vedea asfinþind în apele lizat ºi de uman a fost Vîrtosu (ca de bronz roºietic ale Oltului? Ce minunãþie! Ce Eminescu în adolescenþã, ce frenetic l-am iubit, ºi Gh. Panã, ºeful lui) - pe atît de urît se purbucurie nelãmuritã, dar copleºitoare, izvora în cît am suferit pentru zdrenþele cu care încerca tau cu oamenii aceºti trepãduºi, de teapa lui sufletul meu de copil la vederea acelei priveliºti sã-ºi acopere trupul, pe cînd peregrina prin Necºoiu, Bîrceri sau Mariþescu. Ce face asta magnifice! Acela era „soarele de la Austerlitz” þarã, ca sufleur, ce arzãtoare era dorinþa sã acum? Se dã ascunsã! Nu vrea sã aparã la telepentru micuþa mea împãrãþie. Apollinaire com- ating un obiect care-i aparþinuse! Ori sã cunosc fon! O fi ºi ea „fo dizidentã” ºi nu mi-am dat para un astfel de soare însîngerat cu „un gît pe cineva care-l vãzuse. În fond, eram un fana- seama! Carevasãzicã, pe cînd tãia ºi spînzura retezat”. Cam tot pe atunci îmi povestea tata tic al acestui om fãrã prihanã, care nu fãcuse ca secretar la Consiliul Popular al Sectorului despre pilda unui nobil englez, care îºi crescuse rãu nimãnui, niciodatã, dimpotrivã, scrisese cu 6, ori ca secretar adjunct la Primãria Capifiul departe de cãrþi religioase ºi de orice altã un vîrf de cetinã, pe ceara albã a fiecãrui suflet talei, ºi ca membru în toate birourile de partid influenþã, pentru a vedea dacã instinctul cre- de român, versetele inegaladinþei se aflã în om de la naºtere, sau e insuflat bile „ªuieram l-a ei chemare/ pe parcurs. Toate au decurs conform „graficu- ªi-am ieºit în cîmp rîzînd…”. lui” acestui ciudat experiment, care îl putea Da, da, Eminescu n-a scris mutila sufleteºte pe copil. Pînã într-o bunã zi, versuri, ci versete. Iar „Sara cînd, tot într-un amurg învãpãiat, tatãl ºi-a gãsit pe deal” - de care am mai odrasla în grãdinã, trimiþînd sãrutãri soarelui pomenit - e tot ce s-a plãsmuit din vîrful buzelor ºi al degetelor, strigînd: „Ce mai înãlþãtor cu privire la minunat eºti, soare! Îl salut pe Cel care te-a satul românesc cel de ieri, de fãcut!”. Cam tot pe atunci, pe la 12-13 ani, l-am azi, de mîine ºi de totdeauna. descoperit pe Eminescu. Primisem de la vara Fiindcã mereu se vor gãsi cîte mamei, Tanti Ica, mai multe cãrþi în valijoarã, o pereche de îndrãgostiþi, cîte pentru a-mi þine de urît în vacanþa de varã - un salcîm, cîte o toacã de bisprintre ele, „Sfîrºit de veac în Bucureºti”, de Ion ericuþã veche, cîteva pîlcuri Marin Sadoveanu (roman extraordinar, dupã de oameni întorºi de la coasã, Lansare de carte la Librãria Mihail Sadoveanu. De la stînga la care s-ar putea face un film mare), ºi ediþia niscaiva turme de vite cu tãlãngile la gît, întorcîndu-se dreapta, Leonard Gavriliu, un fidel colaborator al revistei „România (aproape) completã a poeziilor lui Eminescu, Mare“, Mircea Micu, Mihai Ungheanu, Corneliu Vadim Tudor, cuminþi acasã, precum oatipãritã pe foiþã de þigarã, cu coperþi de vinilin Mityura Arghezi ºi Dan Zamfirescu, cunoscut critic literar, ºi nu numai. menii din furtunile vieþii, pengri, cu o prefaþã de Mihai Beniuc. La scurt timp, tru cã nicãieri nu-i mai bine aveam sã citesc biografia pe care i-a închinat-o Cãlinescu - ºi astfel legenda era gata, fusesem ca acasã. Poezia asta este cea mai tulburãtoare Coana Mariþescu se lupta de zor, piept la piept, contaminat pe veci de virusul cu aromã dulce ºi icoanã a satului românesc, calitate la care, ce-i cu comunismul! O apuca pe ea comunismul de tristã, ca un sîmbure de migdalã, al acestui des- drept, a contribuit ºi muzica divinã a cîntecului bretelele furoului, dar cu o opintealã zdravãnã, tin de heruvim. Cît de mult m-a marcat propriu-zis, pe care nu se ºtie ce Zeu-þãran i-a care o fãcea sã i se zdruncine „cocul activist”, picurat-o, din înalturi, lui Vasile Popovici. madam Mariþescu înºfacã Zmeul comunist de Dar, de unde plecasem ºi încotro mã poartã brãcinar ºi-l bãga în pãmînt pînã la gît, numai aºa paºii! De la þãrani la þãrãniºti e-o cale-atît de a fost posibil ca primarul Dan Predescu ºi lungã! Astãzi, iar mã muºcã de fund ziarul politrukul Silviu Brucan sã-i taie capul cu paloºul, „Dreptatea”. Se reproduce o ºtire stupidã, ceea ce nici o armatã de militanþi ai lui McCarthy dintr-un obscur ziar ieºean. ªi-o cautã bãieþii nu reuºise. Ce faunã s-a prãsit pe la primãriile ºi cu lumînarea. Vorba lui Lãpuºneanu: „De mã judeþenele astea de partid! Toþi profitorii, toþi voi scula, pre mulþi am sã popesc ºi eu!”. aranjorii, care se purtau cu cei neînsemnaþi ca Redactez, într-o formã finalã, articolul niºte zbiri ºi se fãceau mici cu ºefii cei mari! Ce „Repetenþi la Istorie”. Dar unde sã-l public? O boalã nãucitoare e lipsa de caracter! Adorm ferisã vedem, important este sã scriu, sã nu-mi ies cit la gîndul cã rabinul Moses Rosen nu e altceva din mînã, sã-mi descarc adrenalina, altminteri decît o Ana Pauker cu barbã. îmi plezneºte o venã în cap, de supãrare. La (va urma) televizor se transmite o adunare a foºtilor (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, O clipã de liniºte în Senatul României, acolo deþinuþi politici. Judecãtorul Adrian Niþoiu, de la Crãciun la Paºte“; unde Corneliu Vadim Tudor a susþinut, de la tri- care condusese completul de judecatã în proAutor: Corneliu Vadim Tudor) bunã, numeroase discursuri, aplaudate la scenã cesul înscenat lui Emil Bobu - Manea Mãnescu Ion Dincã, formuleazã cereri pentru crearea Paginã realizatã de CARMEN IONICà deschisã chiar ºi de „duºmanii“ lui.

Pag. a 22-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români. De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române. Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot, revista „România Mare“ doreºte sã

vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, dar ºi a micilor ºi marilor întreprinzãtori, prin acordarea, în mod gratuit, pentru primele douã apariþii, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de mail: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.

acel lucru este ªPAGA. Acea ªpagã care se colecteazã de la fiecare mic antreprenor ºi merge pe scarã în sus cãtre sefuleþi, ºefi, conducãtori de instituþii si politicianul care îl propune în fruntea instituþiei. Acum întelegeþi de ce este necesar sã fie cît mai multe autorizaþii? Cît mai multe controale? Cei care nu dau ºpagã sînt închiºi, pur ºi simplu, li se fac plîngeri penale, sau primesc amenzi de îi bagã în faliment, pentru cã acel controlor ºtie cã antreprenorul mic nu are putere financiarã sã treacã peste un astfel de episod, iar micul antreprenor nu vrea sã fie în afara legii, dar legea nu îl lasã sã fie în interiorul ei.

Statul, prin controlorii lui, te considerã infractor din start, aºa cum am mai arãtat ºi în sãptãmînile trecute, pentru cã ºtie cã este imposibil sã respecþi toatã legislaþia la punct ºi virgulã, din simplul motiv cã este interpretabilã ºi este interpretabilã cum vrea controlorul la faþa locului, ºi din acest motiv statului nu-i rãmîne decît sã-þi demonstreze cã eºti infractor, sau sã-ºi batã joc de tine ºi sã-þi cearã hîrtii peste hîrtii cã eºti nevinovat.

Sîntem þara în care trebuie sã-þi demonstrezi nevinovãþia, nu statul sã demonstreze încãlcarea legii.

De aceea existã autorizaþiile, pentru cã dacã legea ar fi simplã ºi clarã în domeniul în care te intereseazã, atunci iei legea, o citeºti ºi o respecþi, dar atunci cînd vine controlorul la tine în prãvãlie, nu va mai vedea ºpagã niciodatã, iar acest lucru este grav pentru el, pentru ºefuleþul lui, pentru ºeful lui mai mare, pentru conducãtorul de instituþie ºi pentru politician. Foarte simplu.

Aºa cã sînt inventate autorizaþiile, pentru cã nu se urmãreºte respectarea legii sau normalitatea, ci doar încãlcarea legii ºi interacþiunea cît mai deasã cu controlorul, cu statul, cu funcþionarul. Trebuie sã fii autorizat, pentru cã statul te considerã infractor ºi nu pleacã de la premiza cã eºti de bunã-credinþã ºi corect, pentru stat eºti hoþ, chiar dacã nu furi.

Odatã ajuns în acest punct cu visul tãu antreprenorial, eºti dezarmat complet, mai ai un pic ºi intri în depresie, pentru cã te simþi neputincios în faþa unui astfel de stat.

Sãptãmîna viitoare, trecem la birocraþia impusã de stat la tine în firmã, în bucãtãria ta internã.

Hai, capul sus, nu fii speriat, cã se poate ºi mai rãu. (va urma) ADRIAN CURCÃ

Ce impozit global va plãti de la anul un angajat care cîºtigã salariul mediu pe economie ºi ce ajutor primesc familiile cu venituri reduse (2)

În înþelesul impozitului pe venit, urmãtoarele venituri nu sînt impozabile: a) veniturile realizate din valorificarea, prin centrele de colectare, a bunurilor mobile sub forma deºeurilor care fac obiectul programelor naþionale finanþate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice; b) veniturile de orice fel, în bani sau în naturã, primite la predarea deºeurilor din patrimoniul personal; c) sumele primite pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii; d) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice ºi ai posturilor consulare pentru activitãþile desfãºurate în România în calitatea lor oficialã, în condiþii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaþional sau ale prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte; e) sumele sau bunurile, inclusiv titluri de valoare ºi aur financiar, primite cu titlu de moºtenire ori donaþie; pentru proprietãþile imobiliare, în cazul moºtenirilor ºi donaþiilor se aplicã reglementãrile prevãzute la art. 111; f) veniturile nete în valutã primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare ºi institutelor culturale ale României amplasate în strãinãtate, precum ºi veniturile în valutã primite de personalul încadrat în instituþiile publice de apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã, trimis în misiune permanentã în strãinãtate, în conformitate cu legislaþia în vigoare; g) veniturile primite de oficialii organismelor ºi organizaþiilor internaþionale din activitãþile desfãºurate în România în calitatea lor oficialã, cu condiþia ca poziþia acestora de oficial sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe; h) veniturile primite de cetãþeni strãini pentru activitatea de consultanþã desfãºuratã în România, în conformitate cu acordurile de finanþare nerambursabilã încheiate de România cu alte state, cu organisme internaþionale sau organizaþii neguvernamentale; i) veniturile primite de cetãþeni strãini pentru activitãþi desfãºurate în România, în calitate de corespondenþi de presã, cu condiþia reciprocitãþii acordate cetãþenilor români pentru venituri din astfel de activitãþi ºi cu condiþia ca poziþia acestor persoane sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe; j) materialele publicitare, pliantele, mostrele, punctele bonus acordate cu scopul stimulãrii vînzãrilor, precum ºi cardurile de reduceri nenominale ºi transmisibile distribuite gratuit acordate în cadrul unor programe promoþionale.

Sfîrºit CLARICE DINU

Curaj de întreprinzãtor (4) Astãzi vom mai diseca un pic mama tuturor autorizaþiilor, autorizaþia de funcþionare de la primãrie, dupã care vom încerca sã înþelegem rolul autorizaþiilor.

Aºa cum am arãtat sãptãmîna trecutã, pentru autorizaþia de funcþionare de la primãrie statul îºi dã doctoratul în birocraþie. O primãrie de sector (Primãria Sector 4) din Bucureºti a reuºit performanþa sã cearã unui administrator de magazin o hîrtie din care sã reiasã cã sub acel magazin nu este un monument istoric. Înþelegeþi pînã unde s-a ajuns?

Birocraþia stufoasã ºi endemicã ce patroneazã orice autoritate a statului are rostul ei, într-un final. Legislaþia stufoasã, interpretabilã si ambiguã care patroneazã acest domeniu de activitate (cred cã ºi la altele este la fel) are rostul de a fi la mîna tuturor celor care vin în control la firma ta. Decizia de a trãi sau muri sã stea în vîrful pixului lor. Nimeni nu a dorit sã schimbe legislaþia proastã, pentru cã aceastã legislaþie creeazã un singur lucru, foarte necesar, celor care sînt în vîrful instituþiilor, iar

Potrivit proiectului Ministerului Finanþelor, dacã venitul anual global ajustat este pozitiv, venitul net anual global impozabil se determinã prin acordarea din venitul anual global ajustat pe gospodãrie a urmãtoarelor deduceri: a) contribuþia de asigurãri sociale ºi contributia de asigurãri sociale de sãnãtate datorate ºi plãtite de cãtre persoanele fizice în baza art. 148 ºi 170 din Codul fiscal; b) primele de asigurare voluntarã de sãnãtate, precum ºi serviciile medicale furnizate sub formã de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, astfel încît la nivelul anului sã nu se depãºeascã nivelul unui salariu minim pentru un muncitor necalificat pe gospodãrie; c) fonduri de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare sau cele reprezentînd contribuþii la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaþia privind pensiile facultative de cãtre Autoritatea de Supraveghere Financiarã, administrate de cãtre entitãþi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparþinînd Spaþiului Economic European; d) prime de asigurare voluntarã de sãnãtate conform Legii nr. 95/2006, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, precum ºi serviciile medicale furnizate sub formã de abonament; e) asigurãrile obligatorii pentru casã ºi maºinã (RCA); f) programe educaþionale ºi recreere pentru copiii aflaþi în întreþinere: grãdiniþe particulare, programe tip before/after school, taxe ºcolare, tabere sau excursii ºcolare, cursuri: limbi strãine, arte, sport, cursuri de pregãtire tip meditaþii; g) alimentarea contului pentru educaþie permanentã, înfiinþat în baza Legii nr. 1/2011 - Legea educaþiei naþionale; h) activitãþi educaþionale pentru tineri/adulþi (ex. taxe ºcolare etc.); i) activitãþi sportive pentru adulþi (ex. abonamente salã fitness, gimnasticã, dans, alte activitãþi sportive); j) achiziþii de cãrþi ºi produse de papetãrie; k) activitãþi culturale (ex: bilete/abonamente la teatru, cinema, spectacole); l) servicii balneo-climaterice, fizioterapeutice, kinetoterapeutice; m) medicamente pentru boli cronice ºi grave;

n) întreþinere ºi reparaþii gospodãrie; m) susþinerea entitãþilor nonprofit care se înfiinþeazã ºi funcþioneazã în condiþiile legii, unitãþilor de cult, precum ºi pentru acordarea de burse private, conform legii.

Ajutor pentru familiile cu venituri reduse În cazul gospodãriilor pentru care venitul anual global ajustat este negativ, adicã ei cîºtigã mai puþin decît plafonul neimpozabil, dacã au copii minori, se

acordã un sprijin financiar în sumã de 1.600 de lei/an pentru fiecare copil. Copiii care urmeazã cursurile obligatorii ale învãþãmîntului preuniversitar beneficiazã de aceastã sumã doar cu condiþia ca absenþele nemotivate sã nu depãºeascã 10% din totalul orelor de curs, în cazul în care urmeazã. Este cazul, de exemplu, al familiilor în care pãrinþii cîºtigã salariul minim pe economie.

De asemenea, dacã dupã aplicarea deducerilor, venitul net anual global impozabil este negativ, se alocã fiecãrui copil din gospodãrie suma de 1.200 de lei/an.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit a) venituri din activitãþi independente; b) venituri din salarii ºi asimilate salariilor; c) venituri din cedarea folosinþei bunurilor; d) venituri din investiþii; e) venituri din pensii; f) venituri din activitãþi agricole, silviculturã ºi pisciculturã; g) venituri din premii ºi din jocuri de noroc; h) venituri din transferul proprietãþilor imobiliare; i) venituri din alte surse.

Pag. a 23-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Rãzboiul sovietic în Afghanistan (1979–1989) (2) Între Taºkent (Uzbekistan) ºi principalele aeroporturi din Afganistan s-a stabilit un pod aerian.

Trupele de elitã au ocupat locurile strategice, începînd cu Kabul, în timp ce restul forþelor au urmat „drumul invaziilor” de la douã oraºe frontaliere: Kuska (la vest) ºi Termez (la est). Forþa de invazie sovieticã dispunea de 3 divizii de infanterie echipate cu numeroase blindate, o divizie aeropurtatã ºi diferite unitãþi autonome, adicã un total de 55 de oameni. În primii 3 ani, sovieticii ºi-au extins controlul asupra þãrii ºi ºi-au crescut eficacitatea în teren, trecînd de la 85.000 de oameni, în martie 1980, la 108.000 ºi chiar 118.000 de oameni, dacã ar fi sã luãm în considerare inclusiv detaºamentele KGB. În 1985, anul de vîrf al rãzboiului, sovieticii dispuneau în Afganistan de 150.000 de oameni, din care trei pãtrimi erau unitãþi de luptã, restul fiind instructori.

Comandamentul militar sovietic dispunea de 50.000 de oameni suplimentari în rezervã, în URSS, destinaþi operaþiilor militare din Afganistan. Rolul soldaþilor afgani era doar acela de a întãri forþele sovietice ºi, uneori, de a le furniza informaþii privind rezistenþa afganã din þarã. Ei constituiau, de asemenea, o sursã deloc neglijabilã de arme pentru cei din rezistenþã, atunci cînd dezertau masiv cu echipamentele lor. În faþa ocupantului sovietic s-a pus în miºcare o vie rezistenþã naþionalã. Sovieticii nu se aºteptau la o asemenea reacþie. Aceastã agresiune armatã a provocat o emoþie puternicã în adunarea Umma (comunitatea musulmanilor), ºi numeroºi islamiºti au pãtruns în þarã pentru a organiza rezistenþa afganã mujahedinã (algerieni, filipinezi, saudiþi, palestinieni, egipteni, chiar ºi cîþiva europeni de origine mujahedinã), susþinuþi ºi finanþaþi, între altele, de CIA. La sfîrºitul anului 1980, sovieticii au stãpînit marea axã asfaltatã care leagã Kabul, Kandahar Herat, Maymana ºi Mazar-i-Sharif, dar au întîlnit dificultãþi serioase pentru a controla oraºele, în timp ce rezistenþa afganã a început sã controleze masivele muntoase. În Afganistan, sovieticii au efectuat trei tipuri de operaþii: bombardamente, acþiuni de trupe de Spetsnaz ºi atacuri masive de divizii motorizate.

La începutul rãzboiului, operaþiile au constat, esenþial, în atacuri contra aglomeraþiilor de rezistenþe, urmate de distrugerea lor. Începînd însã cu 1984–1985, pentru cã aceastã tacticã a eºuat, acþiunile de tip Spetsnaz s-au generalizat. Aceste „unitãþi de diversiune” au efectuat misiuni de sabotaj ºi de comando, ambuscade împotriva logisticii rezistenþei afgane, lichidarea comandanþilor mujahedini ºi distrugerea satelor, pentru a controla axa rutierã strategicã, începînd de la frontiera sovieticã ºi, trecînd prin Kabul, pînã în Pakistan.

Sovieticii au controlat permanent aºa-zisul „Afganistan strategic”, sau „Afganistan util”, adicã porþiunea de teritoriu mãrginind axa rutierã care leagã frontiera sovieticã de cea a Pakistanului ºi trecînd prin tunelul Salang ºi Kabul. Pînã la apariþia rachetelor sol-aer Stinger la cei din rezistenþa afganã, sovieticii au reuºit sã-i þinã sub control datoritã forþelor aeriene. Începînd cu 1986, sovieticii au schimbat strategia, concentrîndu-ºi forþele în marile oraºe afgane ºi în marile axe.

Lunetist sovietic în Afganistan

În 1985, transportul aerian sovietic era asigurat de 600 de helicoptere, din care 250 de luptã MI-24, cele mai performante în lupta de gherilã. Dar au înþeles prea tîrziu ineficienþa folosirii tancurilor în operaþii militare de munte. S-au adaptat extrem de puþin la condiþiile geografice impuse de Afganistan. În plus, au trimis în luptã soldaþi din republicile sovietice din Asia Centralã, în scopul de a-i înþelege

Elicopter sovietic doborît de mujahedini mai bine pe „fraþii lor afgani”, o acþiune care s-a dovedit, pînã la urmã, nefastã, cãci aceºti soldaþi sovieto-asiatici au avut tendinþa de a fraterniza cu afganii ºi de a dezerta. Cînd ºi-au dat seama de eroare, sovieticii i-au retras progresiv pe aceºti recruþi din Afganistan.

Dar principala problemã sovieticã a fost excesiva centralizare a comandamentului militar în mîinile mareºalului Sokolov, prim-adjunct al ministrului Apãrãrii, comandantul marelui teatru de operaþii oriental ºi responsabilul Înaltului comandament suprem special militar în Afganistan. Era reprezentat pe teren de generalul Sorokin. Organizarea comandamentului sovietic, prea birocraticã, nu putea decît sã îngreuneze eficacitatea operaþiilor militare.

Prezenþa militarã a sovieticilor în Afganistan poate fi împãrþitã, conform experþilor militari, în patru perioade. * Prima dintre acestea se încadreazã în intervalul decembrie 1979 - februarie 1980, cînd sovieticii au invadat Afganistanul ºi ºi-au postat militarii în garnizoane. * A doua, din martie 1980 pînã în aprilie 1985, cînd au fost desfãºurate activ acþiuni militare, inclusiv pe arii extinse. * A urmat etapa a treia, din aprilie 1985 pînã în ianuarie 1987, cînd s-a trecut la acþiuni militare active în sprijinirea trupelor afgane de cãtre aviaþia sovieticã, artilerie ºi unitãþi de geniºti, cu toate cã unitãþile forþelor speciale au continuat sã lupte împotriva livrãrii de arme ºi muniþii din strãinãtate. În aceastã perioadã, o parte din trupele sovietice au fost retrase din Afganistan. * În fine, în ultima etapã, din ianuarie 1987 pînã în februarie 1989, trupele sovietice s-au implicat în politica de reconciliere naþionalã, cu sprijinul continuu al forþelor militare afgane în luptã. A fost pregãtitã retragerea completã a trupelor sovietice. În timpul rãzboiului sovieto-afgan, SUA ºi Marea Britanie au lansat operaþiunea „Faradei”.

Aceasta a avut mai multe obiective: crearea taberelor de antrenament, trimiterea sabotorilor din forþele speciale americane ºi britanice pentru recunoaºtere în zonele Kandahar-Bagram-Kabul, furnizarea de arme, muniþii ºi dispozitive explozive ºi instruirea mujahedinilor afgani cu privire la tactica activitãþii de sabotaj. CIA a primit din partea guvernului SUA indicaþia de a furniza rebelilor arme grele, inclusiv arme fãrã recul, mortiere ºi lansatoare de grenade antitanc. În 1983, Departamentul de Stat al SUA a recunoscut oficial acordarea de asistenþã militarã mujahedinilor.

Americanii au furnizat afganilor 1.000 de rachete „Stinger”, din care, în timpul rãzboiului din Afganistan, au fost folosite aproximativ 350.

La 13 noiembrie 1986, într-o ºedinþã a Biroului Politic al Comitetului Central al PCUS, Mihail Gorbaciov a declarat: „În Afganistan luptãm de 6 ani. Dacã nu schimbãm abordarea, vom lupta încã 20-30 de ani”. În timpul aceleaºi ºedinþe, s-a acceptat ideea retragerii tuturor trupelor din Afganistan în decurs de 2 ani. În 1986, Mohammad Najibullah Ahmadzai (1947-1996) l-a înlocuit pe Babrak Karmal în fruntea statului afgan ºi a vrut sã negocieze cu rebelii, urmãrind demararea unui proces de conciliere naþionalã, pe principiul unei perestroika afgane. În acelaºi an, mujahidinii au început sã primeascã rechete sol-aer FIM-92 Stinger, iar rezultatul a fost pierderea controlului aerian de cãtre sovietici, ceea ce a bulversat echilibrul de forþe. Sovieticii au trimis raiduri de helicoptere MI-24 Hind ºi bombardiere de vînãtoare cãtre locurile puternic controlate de forþele afgane, în timp ce, la sol, luptãtorii Spetsnaz au înregistrat pierderi grele.

Sosirea la putere a lui Mihail Gorbaciov în 1985 a coincis, în mod paradoxal, cu o intensificare a conflictului. Statul Major sovietic a vrut sã-ºi demonstreze eficienþa în faþa noului lider de la Kremlin ºi a intensificat acþiunile de luptã. În scurt timp, însã, situaþia a devenit catastrofalã pentru corpul expediþionar sovietic, confruntat cu un nou tip de arme: rachetele sol-aer Stinger. Avioane ºi helicoptere, stãpînele dispozitivului sovietic, au fost doborîte unele dupã altele. Din acel moment, rezistenþa afganã a dispus de bastioane inaccesibile sovieticilor. Pierderile acestora din urmã au fost din ce în ce mai mari. În februarie 1988, Mihail Gorbaciov a decis retragerea trupelor sovietice din Afganistan, dupã ce a negociat cu Ahmed Shah Massoud (1953-2001), comandantul Alianþei Nordului afgan, al Jamaat-eIslami (partid islamic pakistanez) ºi ºeful Armatei islamice, supranumit ºi ,,Leul Panshirului”.

La 15 februarie 1989, s-a încheiat retragerea sovieticã din Afganistan. În scurt timp, a început rãzboiul civil între diferite grupãri armate mujahedine ale guvernului comunist, fidel preºedintelui Mohammad Najibullah.

Mihail Gorbaciov, ultimul preºedinte al URSS În total, în timpul celor 110 luni de prezenþã sovieticã în Afganistan, au servit peste 900.000 de militari sovietici, au fost folosite 800 de elicoptere ºi avioane, 1.500 de blindate, ºi mai multe mii de vehicule au fost distruse. Costul financiar pentru URSS a fost estimat între 2 ºi 3 miliarde de dolari pe an.

Pierderile umane sovietice, potrivit lui Grigori Krivoºeiev, sînt urmãtoarele: 11.897 de morþi sau rãniþi în luptã, 2.556 de morþi din cauza bolilor sau prin accident. În Afganistan, sovieticii au avut 53.753 de rãniþi în luptã sau prin accident (din care 44.056 s-au reîntors pe front, 7.311 au rãmas acasã ºi 574 au murit). În cazul celor bolnavi, media lunarã a „pierderilor” a fost de 4.366, dintre care 126 ºi-au pierdut viaþa.

Pierderile afgane sînt estimate la 1.242.200 de morþi, din care 80% civili. Se crede cã 30% din populaþie a pãrãsit þara sau s-a deplasat în interiorul frontierelor. Din 1992, din 6 milioane de expatriaþi afgani, aproximativ 3 milioane au revenit în þarã, în 1998.

Sfîrºit Paginã realizatã de DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 12 mai 2017

ROMÂNIA MARE“

M I C Ã E N C I C L O P E D I E ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE O istorie a farselor (8) James Randi (1) Cunoscut de multã lume drept magician ºi expert în eliberãri din tot felul de strînsori, „Formidabilul” James Randi a deþinut ºi calitatea de membru fondator al Comitetului pentru Investigaþia ªtiinþificã a Fenomenelor Paranormale (CSICOP). Timp de 40 de ani a activat ca profesionist în demascarea oricãrui eveniment considerat de el o aiurealã pseudo-ºtiinþificã.

Menþinîndu-ºi pãrerea cã toate fenomenele aparent paranormale sau oculte ori sînt fraude, ori pot fi explicate prin metode „normale” - în mare parte aidoma predecesorului sãu, Houdini Randi a oferit un premiu de 10.000 de dolari oricãrei persoane care putea dovedi cã deþine puteri paranormale. Pînã în prezent, premiul nu a fost revendicat. El susþinea cã toate persoanele cu abilitãþi extrasenzoriale ºi toate mediile care realizeazã „citiri la rece” (de exemplu, pot afla detalii despre clienþi pe care nu i-au cunoscut niciodatã înainte) sînt, de fapt, ºarlatani care fac afirmaþii generale, filtrate cu ajutorul informaþiilor obþinute, prin influenþare, de la clienþi, spunîndule astfel oamenilor ceea ce vor sã audã. Însã Randi este, probabil, cel mai cunoscut pentru ferocitatea atacului sãu din anii '70 asupra israelianului cu capacitãþi paranormale, Uri Geller, ºi asupra metodologiei folosite de cei care credeau ºi susþineau validitatea puterilor acestuia din urmã. În timp ce, în particular, îi acuza pe parapsihologii Harold Puthoff ºi Rusell Targ, de la Institutul de Cercetãri Stanford (ICS), în aceastã

problemã, Randi era acuzat tocmai de cãtre cei doi cercetãtori pentru cã, în atacul lansat asupra lui Geller, denaturase faptele în mod voit ºi fraudulos. Ei aduceau ca dovadã 24 de erori concrete pe care le descoperiserã în raportul de 28 de pagini întocmit de ICS în urma testelor efectuate pe Geller, aºa cum apãreau ele în cartea ,,Magia lui Uri Geller”. Ei gãsiserã cã: „de fiecare datã, Randi, în efortul sãu de a submina experimentele efectuate de ICS, a ajuns sã formuleze ipoteza lipsei de cunoºtinþe în domeniu, ceea ce, de fapt, nu era adevãrat”. Chiar ºi în acest caz, oameni de ºtiinþã renumiþi, precum Cristopher Evans („fãrã discuþie, decisiv”) ºi Carl Sagan („un antidot sãnãtos împotriva ºarlataniei la toate nivelurile”) au sprijinit public concluziile lui Randi. Atacurile extrem de mediatizate ale lui Randi asupra cercetãrilor serioase din domeniul paranormalului sînt continuate în cãrþile sale, cum ar fi cea intitulatã ,,Fleacuri!” - indiferent cã se refereau la cercetãri lipsite de fundament, ipoteze nejustificate, fals sau înºelãtorii, atacurile erau nu doar spirituale, dar ºi bine întemeiate. Totuºi, în dorinþa lui de a demonstra falsitatea tuturor fenomenelor de acest gen, el însuºi recurgea la farse, cum a fost cazul proiectului sãu Alfa. În aceastã situaþie, s-a folosit de doi tineri care au pretins, în timpul testãrii lor la laboratorul McDonnel, cã deþin puteri extrasenzoriale, pãcãlind astfel anchetatorii ºi determinîndu-i sã publice date false, pe care apoi el le-a demascat, triumfãtor, ca atare. „Dacã dl. Randi ar fi psiholog, se comenta în New York Times, farsa l-ar fi bãgat într-o frumoasã încurcãturã”. (va urma) STUART GORDON

Frumoasele noastre flori 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 11

ORIZONTAL: 1) Plante cu flori albastre, violete, numite ºi adormiþele (sg.) – O groazã de pui!; 2) Rîuri – Curte! – Punct la tenis; 3) Flori albastre-violet; 4) Florile ochilor – Geºeli mari; 5) Constantin Tãnase – O armã în pace! – Poate fi înºelat la curse!; 6) Soare în Egipt – Aripã la fotbal; 7) Joc de noroc cu bile – Doi aºi – Doi la Roma; 8) Acuze! – Caracal la periferii! – Curea la brîu! – Cununã!; 9) Alb cu negru – În lunã! – Poezie cîntatã; 10) Plante erbacee din familia violaceelor; 11) Arbuºti ornamentali exotici, cu flori roºii, roz sau albe – Credinþã falsã.

VERTICAL: 1) Plantã decorativã cu flori mari albe, galbene, roºii sau violete – Floare cu formã de cupã, frumos coloratã; 2) Regiune muntoasã în Grecia – Alt nume pentru trandafir; 3) Unul dotat cu fineþe – Bãtutã la spate; 4) Acesta – Oxid de carbon – Albã la faþã!; 5) A vieþui – Univers; 6) Opreºte o enumerare – Osie – Girimea; 7) Unitate funciarã; 8) Garanþie – Plantã decorativã cu flori mari, galbene sau roºii; 9) Vestitorii primãverii, cu flori albe în formã de clopoþel – Din nou; 10) Diftong latin – Faptul de a nu mai pleca; 11) A asupri – Frecvent.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,O FRUMOASÃ LEGENDÃ A FOTBALULUI ROMÂNESC: RAPID” 1) GROSU – GARAR; 2) RASINARU –CE; 3) EDI – APOLZAN; 4) AUER – AP – ER; 5) VF – MARIAN – I; 6) ULE – LA – BODO; 7) ONOARE – NIN; 8) GREF – ERU – NE; 9) AI – TN- KRAUS; 10) RADA – NIKI – C; 11) ANUTEI – MANU. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.