Romania mare, nr 1389

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Tableta de înþelepciune Mã cuprinde disperarea cînd mã gîndesc cã toate lucrurile de nimic din casã îmi vor supravieþui.

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

De Paºte, cu minþile însîngerate Motto: „Pacea fãrã Dumnezeu este leagãnul rãzboiului”. (Sf. Nicolae Velimirovici) Aº fi vrut sã nu scriu ceva trist acum, în Sãptãmîna Luminatã.

Da, un om simplu îºi poate gãsi liniºtea ºi lumina în credinþã, în familie, într-o carte bunã, sau într-o plimbare în acest miracol al lui Dumnezeu, care este colþul de Românie, orice colþ de România. Nu cu aceeaºi trãire pot fi asociate ziaristica, profesia, crucea, uneori, care poate trece cu vederea lumea. O lume care, departe de a cãuta liniºtea, o alungã. „Lumea este tot ce se petrece”, scria filosoful Ludwig Wittgenstein, iar lumea, cînd privirea noastrã lasã în urmã lumina credinþei, a dragostei pentru familie ºi respectul pentru creaþie, ne orbeºte cu întunericul faptelor sale.

Se spune cã lumea evolueazã – mai mult, cã omul evolueazã. Dar nu, nu este deloc aºa, iar faptele ultimelor sãptãmîni ne-au demonstrat-o cu prisosinþã. Vedem alte fapte decît cele de rãzboi, de fãþãrnicie, de micime a preocupãrilor, de insultã adusã credinþei ºi creaþiei?! Naþiunile aºa-zis creºtine încuviinþeazã profanarea altarului cu uniri contra naturii ºi numesc legalã uciderea sãmînþei-om. (continuare în pag. a 27-a) DRAGOª DUMITRIU

Nu m-aþi convins Pagina 7

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

VIENA SAU FASCINAÞIA ISTORIEI (1) AM INTRAT ÎN VIENA pe porþile hieratice ale înserãrii. Privitã de sus, din avion, cu strãzile sale tentaculare, de o luminozitate paradisiacã, ea pare un imens scarabeu de argint. Am venit aici avizat din timp cã vechiul Vindobonensis este una dintre capitalele europene cele mai bogate în urme româneºti.

Nici n-ar fi putut fi altfel, gîndesc eu, de vreme ce Dunãrea ºi relativa vecinãtate pecetluiserã pe vecie celor douã naþiuni destine interferenþe. Începînd cu Johannes dictus Olahus ºi Latislaus Wolochus, intraþi în scriptele Universitãþii cam pe la anul 1390, o mulþime impresionantã de români au trecut prin Viena, au studiat aici ºi au adus în obidita noastrã þarã cîte ceva din luminile apusului. Lista acestora este mult prea lungã, aºa cã nu voi aminti decît acele nume care figureazã pe plãci comemorative pe cîteva dintre casele metropolei - Mihai Eminescu, Al.I. Cuza, George Enescu, Aurel Vlaicu - precum ºi celebrul tablou înfãþiºîndu-l pe Mihai Viteazul în suita lui Rudolf al II-lea, aflat la Muzeul de istorie a artelor, ºi troiþa domnitorului ªerban Cantacuzino, ridicatã în amintirea asediului Vienei din anul 1683, asediu la care românul ºi-a primejduit viaþa luînd în ascuns partea creºtinãtãþii... ªi, pentru cã tot am vorbit despre Eminescu, a cãrui ºedere aici pare cã nu mai poate oferi cercetãtorului contemporan vreo noutate, mã încumet a spune cã am cãutat, totuºi, cîte ceva. Nu am gãsit ceea ce doream, ce-i drept: fotografia fãcutã în atelierul lui Lovy, de pe Mariahilferstrasse, redînd chipurile lui Eminescu, Isopescu ºi Stefanelli, despre care ºtim (din mãrturia lui Isopescu cãtre Vasile Gherasim) cã a existat cu adevãrat. Nu am gãsit-o, repet, deºi am cãutat-o îndelung prin arhivele ºi vrafurile de poze prãfuite ale anticariatelor vieneze. În schimb, mergînd pe urmele unor preþioase informaþii furnizate de Arhivele Statului din Bucureºti, am dat de cîteva mãrturii inedite despre poet, aflãtoare printre documentele Biroului de Informaþii din cadrul Arhivei casei imperiale, curþii ºi de stat. (continuare în pag. a 20-a) (1978-1979) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Idealuri“, editat în anul 1983)

România Europei cu mai multe viteze

Cum a fost umilitã Armata Românã...

Paginile 12-13

NR. 1389

Pagina 17

ANUL XXVIII

Cine ucide dragostea Aº vrea sã-þi fie bine, adorato la Dumnezeul apelor mã rog iluzia pe care am trãdat-o te va petrece ca un inorog.

E un rãsfãþ al dragostei ce moare orbirea mãrii, cînepa mustind cerboaica înjunghiatã la izvoare cenuºa turmei fulgerate-n Pind. ªi mi se face jale ºi mi-e sete ca unui veºnic înviat din morþi în fumegarea unei vechi comete îºi pune cimbru raiul pe la porþi.

Aºa se naºte din ruine dorul aº vrea sã-þi fie bine pe pãmînt ca fluturii din cranii îºi ia zborul aceastã rugã fãrã de cuvînt.

Ne vor rãzbi tristeþi duminicale, icoanele vor putrezi de ploi ºi un vulcan cu stînjenei la poale va viscoli de-a pururi între noi.

Cine ucide dragostea, ºi cine îngroapã leºul ei în amintiri? mi-e rãu de viaþã ºi mi-e rãu de tine eu sînt cãlãul unei mari iubiri.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Poems“)

Antreprenoriat la firul ierbii Pagina 22

VINERI 21 APRILIE 2017

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E L U N G Extremismul unguresc scandalizeazã opinia publicã din România Mihai fãrã de Þarã se pupã iar cu emigraþia maghiarã Smaranda e cea mai miºtoacã Delia Budeanu ºi stilul cotcodac Întîmplãri stranii la Muzeul Naþional de Artã Importante mutãri la televiziune Brigadã de arbitri strãini la meciul Steaua-Dinamo: K.G.B., CIA ºi Mossad!

PARTEA A II-A Odatã ajunºi aici, ia sã ne ocupãm puþin de agitatorul acestor zvonuri, care nu e altul decît micul pederast Dan Ciachir. Odinioarã, mînca din palma lui Eugen Barbu, îi ducea servieta ºi îl mulgea de bani, ba chiar îi pretindea unui tînãr poet de la Galaþi cartuºe de Kent ca sã îl publice la „Sãptãmîna” asta, desigur, pînã am aflat, dupã care l-am dat imediat afarã cu niºte ºuturi foglia-seca, de-a ajuns direct la secu. Dar ºtiþi ce-a fãcut „dizidentul” nostru la secu?

A fãcut o partidã matrimonialã, prin 1980, cãsãtorindu-se cu fiica unui colonel din garda lui Ceauºescu. Aiurea-n tramvaiul paiºpe, lui nu-i trebuia nevastã, ci bãrbat, fiind robul acelei nenorocite patimi care s-a întins acum ca igrasia peste Ministerul Culturii ºi elita noastrã paleoloagã. Pe mititelul turcaleþ Ciachir îl trãgea aþa la casa pãrinteascã din Bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej, unde a bãgat spaima-n burgheji, iar destinul a fãcut sã-i lumineze calea mecanicul de lift, cu care împãrþea uneori aceeaºi încãpere plinã de lubrifianþi. De altfel, cînd tata-socru a trimis niºte pistolari cu ochi albaºtri sã ia fiºa lui ginericã, ãia s-au întors îngroziþi, ºi-au mestecat gloanþele ca pe ciunga, întrucît au aflat cã Ciachir era numit de locatari „Doamna Mecanic”.

Dupã cîteva luni, cãsnicia s-a desfãcut de la sine: el navea ce-i trebuia ei, ea n-avea ce-i trebuia lui.

Mecanicul a fost mai tare ca Securistul, cu toatã zestrea lui. Iar Ciachir s-a dovedit un mare idealist, nu s-a lãsat cumpãrat, aºa cum, din pãcate, fãcuse împãratul Octavian Augustus, care în tinereþe s-a vîndut lui Iulius Cezar, iar mai apoi, în Spania, lui Irtius, pe 300.000 de sesterþi. Ca dovadã cã are complexul lui Cezar (care, dupã cum se ºtie, era bãrbat cu femeile ºi femeie cu bãrbaþii) este ºi faptul cã mai semneazã cu pseudonimul Cezar Andreescu. Dupã ce a colindat de bezmetic boema bucureºteanã, licheaua cu palme veºnic umede ºi rãsuflare ca feºtila stinsã, a luat la rînd chiliile mînãstirilor, escrocîndu-i pe cãlugãri, þîrcovnici ºi preoþi. Ce-i drept, îºi fãcea ºi treaba, pidosnicã, fiindcã e nesãþios ca o Mesalinã, care fugea din palat în papuci ºi-n pielea goalã ºi o aduceau slujnicele pe braþe pe la patru dimineaþã, cînd se duc oltenii-n piaþã. Acum, acest ciorãpel de damã vine ºi ne dã lecþii de ortodoxie, îi trage de urechi pe Patriarhul Teoctist ºi pe Mitropolitul Ardealului, Antonie Plãmãdealã, pe scurt, face o garagaþã de jigodie care s-ar vrea temutã ºi ascultatã. Noi îl întrebãm un singur lucru: ºtie cã religia creºtinã interzice Am aflat cã Delia Budeanu a fãcut un sodomia? ºoc cînd a citit rãvaºul nostru de dragoste. Nu-i nimic, ºi noi am fãcut un ºoc cînd am auzit-o vorbind la mitingurile Alianþei Civice: e Bãcanu întreg, adicã de trei ori „ããã” ºi de ºapte ori „hîîî”. Aceastã vorbire onomatopeicã va inaugura un nou stil în glorioasa oratorie româneascã – stilul cotcodac, pentru bibilici ºi orchestrã. Oricum, se pare cã fosta pereche a lui Ion

C A R I C A T U R I

Bãieºu (care o amãgise cã o bagã într-un film!) n-a învãþat nimic din depilarea pe care i-am tras-o: în continuare se bãlãngãne pe micul ecran, pînã o sã cadã cu scaunul ºi o sã iasã din televizor; apoi ea nu vorbeºte normal, ea se miorlãie, cîntã vorbele, ce-i la gura ei, îþi vine sã-i dai un pol sã tacã odatã, cã prea vrea sã ne ia faþa cu farmecul ei nebun! ªi, deh, mai avem neveste pe-acasã, iar de þi-or prinde-o astea o datã, mamã, mamã, direct în atele o sã intre, o sã împrumute ghipPrimim din sul de la dl. Victor Stãnculescu! partea Colectivului Casei de Culturã „Mihai Eminescu” mulþumiri scrise pentru articolul „Ministrul Culturii distruge... casele de culturã!”.

Nu-i nimic, trece ea ºi urgia asta neagrã, ºi se va gîndi cineva ºi la cultura de massã, care era hrana sufleteascã a muncitorilor, elevilor, pensionarilor, A adicã a tuturor acelora care nu pot fi „elitã”. supravieþuit el Dumitru Pelican decesului echipei „Victoria” – ºi nu vor supravieþui casele de culturã?

Lucruri stranii au început sã se petreacã la Muzeul Naþional de Artã din Capitalã, unde troneazã o gaºcã de servitori de-ai lui Pleºu. Aici funcþioneazã un anume Teodor Enescu, pensionar de felul lui, care a fost reactivat de Pleºu ºi adus ca director. Directoradjunct este o tovarãºã þãrãnistã ºi regalistã, Dorana Coºoveanu, care s-a ºi vãzut, anul trecut, în Elveþia cu Buzã de Iepure, zis ºi Mihai de Hohenzollern (pe ce bani a stat ea acolo timp de o lunã de zile, cînd e ºtiut cã salariul unui muzeograf nu ajunge nici pentru 12 zile la Mangalia?). Aceastã Dorana a condus-o în februarie 1991 pe prinþesa Margareta grãsuna, deºi muzeul se afla în reparaþii ºi era închis pentru vizitatori. Partea interesantã acum începe: în suita lui madam Gropiþã în Obrãjori, care se ºi viseazã Regina României (?!), se afla un operator video, care a filmat non-stop Depozitele Galeriei Universale de Picturã. În mod ciudat, cam prin aceeaºi perioadã, are loc o spargere la documentarea muzeului, de unde dispar toate diapozitivele fostei Colecþii Regale de Artã - nimeni nu anunþã însã poliþia economicã, aºa cum ar fi normal, ci furtul e pus pe seama muncitorilor (?!) care renoveazã clãdirea. Sã mai adãugãm cã directorul Enescu afirmã cã toate tablourile aparþinînd lui El Greco ºi multe alte lucrãri de ºcoalã italianã sînt false! ªi sã ne exprimãm, de asemenea, mirarea cã picturile care pleacã la restaurare peste hotare nu sînt radiografiate înainte, iar muzeograful însoþitor pleacã la cîteva zile dupã ele! Ce taine monarhisto-ghedesisto-þãrãniste se ascund la acest muzeu? Ce detectiv va face luminã în primejdiosul joc cu patrimoniul naþional pe care îl practicã Banditul nr. 1 din cultura românã? Tot cu prilejul unor restaurãri, în prezenþa ambasadorului destul de suspect al Olandei a avut loc, la acelaºi muzeu, un fel de conferinþã de presã.

Toatã lumea a vorbit româneºte, iar acolo unde a fost cazul, translatorii ºi-au fãcut datoria, numai o caprã înfoiatã ºi cu coada pe sus s-a dat mare cã ea e Maria

Stuart ºi ciripeºte direct pe limba lui ªekspiricã.

Fireºte, n-a înþeles nimeni uruiala din mintea ei, au trebuit sã vinã un translator care sã traducã în englezã ce-a vrut sã spunã ºi alt translator care sã explice în româneºte despre ce era vorba în propoziþie. Pînã ºi ambasadorul din þara lalelelor marca Philips, care ºtim bine cã e sensibil la sexul slab (a se vedea relaþiile lui strînse cu nevestele lui M. Dinescu ºi M. Munteanu), a dat scîrbit din scheletica-i mînã.

Preþioasa ridicolã nu era alta decît soþia oligofrenului de la „Expres”, Cornel Nistorescu... Deci ãºtia nu se mai fac de rîs individual, ci în grup! Sãptãmîna trecutã am vãzut la televizor un film consacrat lui Elvis Presley. Întreaga þarã a putut observa cum îl imita bãiatul ãsta din Memphis pe Gabriel Cotabiþã al nostru.

Duminicã, pe o ploaie mocãneascã ºi þîrîitã ca un greiere nebun, a avut loc pe Stadionul Ghencea derby-ul Steaua-Dinamo la fotbal. Jocul a fost foarte modest, ºi nici nu-i de mirare, de vreme ce ambele echipe au fost vîndute la kilogram în cursul anului 1990. Oricum, mult mai palpitant a fost meciul pe care cele douã echipe l-au susþinut în decembrie 1989, cînd se trãgea la poartã din toate poziþiile, iar brigada de arbitri era internaþionalã: K.G.B., C.I.A., Mossad!

Hai, cã ºtim tot... Un fost actor de duzinã, care juca pe la Teatrul Giuleºti roluri monumentale ca Acar 2, Iepuraº 3 ºi Împingãtor de scaun cu rotile, s-a retras acum la viliºoara lui de la þarã (cã mai are una ºi în Bucureºti) ºi-i instigã pe þãrani sã boicoteze Legea Fondului Funciar. Astfel, el a reuºit sã creeze o stare conflictualã explozivã în localitatea Coºereni (jud.

Ialomiþa), fiind nevoie de intervenþia hotãrîtã a Prefecturii. Numele cabotinului pensionar este Vasile Ichim ºi, dacã vã vom spune ºi cine e nevasta lui, veþi înþelege de unde atîta intoleranþã: Florica Ichim, secretarul general de redacþie al ziarului „România liberã”, care strîmbã din nas la tot ce se întîmplã în þara asta...

Anunþãm pe aceastã cale cã începînd din luna iunie revista noastrã va publica o paginã de Mare Publicitate – pentru firme româneºti ºi strãine, pentru societãþi comerciale etc. Cei interesaþi pot obþine informaþii la telefonul redacþiei, 15.60.93.

Ruºinoase vremuri mai trãim, cînd o mînã de nemernici terorizeazã þara asta, þipã ca din gurã de ºarpe dacã cineva nu e de pãrerea lor ºi pun la zid tot ce le iese în cale - în numele democraþiei, fireºte, care numai pentru ei funcþioneazã. Infectul fenomen „Piaþa Universitãþii” continuã sã spurce aerul Capitalei noastre. În ziua de duminicã, 5 mai, sa produs un incident de o mare gravitate: prima Conferinþã a Partidului „Liga Antimonarhicã Pro Republica”, desfãºuratã la fosta Salã Arlus, a fost tulburatã de pãtrunderea unor bande de huligani proveniþi din „Golania”, în fruntea cãrora agitau pumnii ºi limbile veninoase aceiaºi spãlãtori de morþi, pe nume Octav Rãdulescu, Ion Ciochinã, Radu Chesariu, Felicia Iuga ºi... ziarista „României libere”, cioara vopsitã Roxana Iordache. Au avut loc altercaþii ºi busculade, cu atît mai regretabile cu cît majoritatea participanþilor la Conferinþã sînt oameni în vîrstã. Integritatea ºi viaþa acestora au fost salvate, în ultimã instanþã, de intervenþia a peste 40 de poliþiºti. Ce-ar zice slugoii lui Mihai de Hoþomanenn dacã la vreun congres al Alianþei Civice sau al Partidului Monarhist ar da buzna cîteva mii de muncitori care sã le înmoaie puþin oasele, cam în aceeaºi manierã în care au terorizat ei duminicã niºte bãtrîni lipsiþi de apãrare? Fraþilor, treziþi-vã la timp, cã ne-au nãpãdit omizile...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 10 mai 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Atac frontal la instrumentul gîndirii Spitalul de psihiatrie Multilingvistele e împotriva Unirii (sanchi!) Pãpuºa ºi teroriºtii Oameni de bine Legea salarizãrii pudice Sfîrºitul lumii se amînã Cele mai frumoase balcoane Secretul întemeierii Moldovei Un cercetãtor indian vrea sã introducã contracepþia la bãrbaþi. O injecþie cu gel de polimeri, care ar costa doar 10 dolari, ar pune cu botul pe labe spermatozoizii. O altã injecþie ar readuce lucrurile la normal. Alo, balamucul! Tataia nu mai poate sã tragã la poartã ºi vrea ca toatã echipa sã-ºi bage autogoluri. Înþeleg cã, la cei 76 de cotolani, instrumentul gîndirii nu mai funcþioneazã la parametri optimi, dar de ce nu ne laºi pe noi, ãºtilalþii, sã ne ducem crucea (mã rog, Coloana Infinitului) pînã la capãt?

Continuã distrugerea Deltei Dunãrii. Gunoaiele politice sufocã aluviunile.

Accidentul feroviar din judeþul Hunedoara, în care ºi-au pierdut viaþa cei doi mecanici, a rãmas doar o ºtire de ziar. Adevãraþii criminali, cocoþaþi în prepeleacul puterii, îºi vãd mai departe de treburile murdare de la Transporturi.

Atentatele barbare asupra oamenilor nevinovaþi continuã cu ºi mai mare înverºunare, din Suedia pînã în Rusia. Pînã ºi asupra echipei Borusia Dortmund a existat o tentativã! Crima a devenit o modã care i-a înrobit nu numai pe militanþii anumitor idei fixe, ci ºi pe dezaxaþii fãrã nici o cauzã. Planeta a devenit un imens spital de psihiatrie.

O mîncãtoare de ºaormã cu de toate, direct de sub ºaua calului unuia Marton Arpad, a fost singurul parlamentar care a votat împotriva sãrbãtoririi Unirii Basarabiei cu România, eveniment petrecut la 27 martie 1918. N-am reþinut numele acestei fufe, care se dã defutatã de Covasna, din care cauzã a luat-o razna. Ce-ai, fã, matracuco, cu România? Eºti proastã, sau te prefaci? Cã devreme acasã am înþeles cã nu eºti. Tu ce înþelegi prin unire?

Cã trebuie sã te crãceºti cu un picior la Bucureºti ºi cu celãlalt la Budapesta, ca sã treacã trenul de joi dupã Miercurea Ciuc prin tunelul groazei? Vezi cã nu ne place deloc poziþia ta, sîntem verzi de supãrare. De ce sîntem noi, românii, vinovaþi cã Motanul Arpad dã bulealã? Tot eºti tu politoloagã multilimbistã (parcã aºa se numesc astea cu limba despicatã?), ia problema în mîna proprie ºi personalã ºi liniºteºte-te, cã altfel te înscriem în alianþa BINE, tot bîhîie de curve.

Rromânca rãnitã în amorul propriu de uzbekul din Stockholm este o pãpuºã: Pãpuºa Ciuraru. De profesie fãrã, trãieºte din cerºit, ca orice ambasador al României prin nordul Europei. La cei 83 de ani ai sãi, nu cred cã-i mai arde nici de cerºit, dar trebuie sã execute ordinele nepoþilor. Nici nu ºtii care-s mai ticãloºi; nepoþii care o trimit la cerºit, sau teroriºtii care au vizitat-o la locul de muncã?

Dar, vorba Pãpuºei, care a dat naºtere la 12 sperietori de porumbei: ,,Viaþa merge înainte, mîncaþi-aº portofelul! Dacã-i dai babei un euro, domnule reporter, îþi ghicesc de buba mînzului, de mîncãrimi, de bãuturã, de curvãsãrealã. Dacã nu-mi dai, þi-o aduc la aºternut pe Zoe Petre, cã puterile mele e mari. Eu am deviat camionul cu uzbekul, eu þi-aduc ºi basculanta. Sã te vãd pe unde scoþi microfonul ca sã transmiþi cum s-a cocoºat haxa Pãmîntului”.

Fostul derutat Cristian Rizea ºi un alt candidat din partea PTRU la recentele alegeri au mîncat, au bãut ºi au rumegat pe daiboji la un hotel din Vaslui, respectînd tradiþia locului. Gaura produsã patronului, care dãdea pe caiet pînã ºi periculoasei specii a politrucilor, ar fi de 10.000 de euro. Cu banii ãºtia îmbãta toatã partea bãrbãteascã a Vasluiului, timp de trei zile, sau ar fi putut oferi un aperitiv pãrþii feminine. Acum plînge în faþa camerelor de luat vederi. Dar e tîrziu, oamenii de bine s-au cãrat spre Bucureºti, cãutînd alþi proºti de care sã rîdã. Legea salarizãrii pudice, sau cam aºa ceva, a stîrnit ceva patimi în societatea noastrã multilateral depravatã.

Dincolo de grilele care par mari (par mari acum, dar se vor aplica progresiv, în 5 ani, ºi atunci nu vor mai pãrea atît de mari, mai ales cã în 2022 se apropie scadenþa trecerii la euro, deºi, cu siguranþã, ne vom afla tot la 10 ani-luminã în urma salarizãrii din UE!), o asemenea lege era absolut necesarã, ca sã ºtie ºi tînãrul bine pregãtit profesional dacã meritã sã intre în sistemul bugetar. ªi dacã la baza aplicãrii actului normativ stau ºi niºte principii corecte, o sã fie bine.

Dar legea salarizãrii, singurã, nu e suficientã. Ea trebuie dublatã de legea bunului-simþ în privinþa angajãrilor în sistem. Sã nu devinã cumva instituþiile statului depozite de deºeuri politice, în care sã fie

înghesuiþi copii, nepoþi, naºi, fini, cumetri, amante, striperi ºi alþi oameni de ºtiinþã relativã. Dacã criteriul valoric nu va înlocui criteriul politic, atacul la jugulara bugetului va fi pe cît de inutil, pe atît de fatal.

Am uitat sã vã spun: pe 19 aprilie vine sfîrºitul lumii. Dacã nu mai citiþi acest numãr de ziar, înseamnã cã a venit.

Dacã-l citiþi, iar aþi luat þeapã... Zicea Elena Udrea, studenta la teologie, în Sãptãmîna Patimilor: ,,Eu nam dat în gît, numai am primit”. Aºa o fi fost. Ea ºtie cel mai bine.

O nouã modã face ravagii: adolescentele în flãcãri îºi scrijelesc numele pe Coloana Infinitului. Le înþelegem neliniºtile, dar parcã prea ard etapele! Încã nu ºtim cine a cîºtigat concursul pentru cele mai frumoase balcoane, iniþiat de Primãria Capitalei: Olguþa Vasilescu, Gabriela Vrînceanu-Firea, Carmen Dan... Oricum, favorit era domnul Andrei Pleºu. În sfîrºit, cronicarul Adi Sfinteº a descoperit secretul întemeierii Moldovei.

Cutremuraþi-vã! ,,Cã moldovenilor le picã greu fisa, cînd le picã, nu trebuie sã mai mire pe nimeni, deoarece în privinþa lor lucrurile au decurs domol încã de la început. Pãi românaºii ãºtia mai dulºi decît fierea nu s-au nãscut dintr-o datã, ca oamenii obiºnuiþi, cît de cît sãnãtoºi la diblã, ci au preferat s-o facã în douã reprize, cu ghiniºorul. ªi cred cã nu s-ar fi impacientat nimeni dacã evenimentul nu s-ar fi produs nicicînd, cunoscutã fiind pe tot mapamondul lumii, de la Huºi ºi pînã la Galaþi, celebra lor înclinaþie spre lenea filosoficã. D-aia ºi zicea analistul lor numãrul unu, Cristian PopescuTîndalã, cã «moldovenii fierb în suc propriu fãrã sã dea în clocot, deoarece la ei fierberea se numeºte fermentaþie, din cauza numeroaselor podgorii ce-ºi iþesc cu obrãznicie podoabele de sub colinele domoale ca un mers de fatã mare, urmãritã prin binoclu de marþienii din pãdurea comunalã». Dar cum Dumnezeu, drãguþul de El, se gîndeºte la toate cîte le-a lãsat pe lume - în halul în care le-a lãsat-, i-a inventat pe maramureºeni ca sã-l contracareze pe Belzebut, tatãl legitim al maghiarilor ºi al tãtarilor de pretutindeni. Cã numai astfel, împins de la spate conform hotãrîrilor Consiliului Europei, a descãlecat Dragoº în nordul Moldovei.

Gîndul lui, acelaºi cu-al lui Ludovic de Anjou, regele maghiar, era sã facã o marcã de apãrare împotriva tãtarilor, care din cauze genetice jefuiau cu o frecvenþã înduioºãtoare ºandramaua denumitã generic Ungaria. Ungurilor nu le convenea deloc situaþia, fiindcã erau învãþaþi sã fure, nu sã fie jefuiþi, ºi nu li se pãrea corect ca agoniseala pe care o ºmangliserã de la valahi sã ajungã la mongoli. Lor nu le plãcea sã-i deranjezi nici cu o floare, deºi muntenii le trimiteau regulat, pardon de expresie, dupã bãtãlia de la Posada, bucheþele multicolore de coada ursului, gheara gãinii, limba vacii ºi mirarea þigãncii. Metodele clasice de prãduire pe care le foloseau urmaºii lui Attila, care subtilizau într-o tãcere mormîntalã oul transilvan de sub cloºca valahã, ori cele desãvîrºite de politicienii români în procesul de devalizare a bãncilor pãreau copilãrii pe lîngã tehnica tãtarã.

Pãi, dragii moºului, ãºtia cînd îºi aprindeau þigara, dãdeau foc întregii Ungarii, de le frigeau locuitorilor frumoasei þãri carnea de sub ºei, pe care o fãceau ºniþele cu cai cu tot. Cã mongolii asta ºtiau, asta fãceau. Ei n-auziserã de carduri, credite, corectitudine politicã, euroregiuni, autonomie teritorialã ºi alte noþiuni ce definesc furãciunile din - vorba vine - lumea civilizatã. Singurii care ar fi putut rivaliza cu hoþii de tãtari ar fi fost cei 15.000 de specialiºti dar, din fericire pentru urmaºii lui Ginghis-Han, pe la 1352 nu se nãscuserã. Nu se nãscuserã toþi, sã nu mã înþelegeþi greºit. Dupã ce aplicau metoda «Kossovo», aºa-i ziceau ei, supuºii «Hoardei de Aur» se cãrãbãneau acasã luînd cu ei bunuri de larg consum (bãuturã, halealã, femei), pentru a nu se plictisi pînã la urmãtoarea ieºire.

Tocmai în scopul acesta se aºezase Dragoº la Baia, încercînd sã punã o piedicã în calea uitãrii mongolilor, lucru care i-a fãcut pe strãnepoþii lui Batu-Han sã rîdã mînzeºte. Trebuie sã vã mãrturisim cã voievodul maramureºean era simpatic foc, ziceai cã-i Popeye Marinarul la

bãtrîneþe, ºi lumea îl iubea nevoie-mare, în sondaje stãtea cãþãrat mai ceva decît tovarãºul Ion Ilici Iliescu. Avea însã ºi un defect: se dãduse cu ungurii, din care pricinã ºi-a pierdut din popularitate. Mai întîi, moldovenii l-au coborît în sondaje pînã la nivelul lui Emil Constantinescu, dupã care, la numai doi ani de la descãlecare, în 1355, l-au condus cu delicateþe pe ultima turnantã, aºezîndu-l cu grijã într-o cutie mirosind poetic a rãºinã, la numai doi metri sub nivelul toporaºilor, brebeneilor ºi al altor flori înºelãtoare, cîntate cu atîta jale de Freddy Mercury. Copchilu' decedatului voievod n-avea sînge-n el nici cît o muscã beþivã, aºa cã a continuat slugãreala la unguri pînã în 1359, an în care a avut marele noroc sã treacã graniþa în Rai (sau în Iad, sursele istorice sînt neclare, din cauza dezorientãrii catolice a defunctului) înainte de vizita lui Bogdan din Cuhea, alt maramureºean, însã din altã fãinã, odatã ce era în dizgraþia lui Ludovic de Anjou, care-l catalogase, cu tupeu, «infidel notoriu», fiindcã nu-l recunoºtea de stãpîn. Ajuns dupã «Veºnica pomenire», Bogdan îl cafti bine pe Balc, fiul mortului, dupã care îi puse la respect pe tãtari.

Ludovic se încãpãþînã sã mai întreprindã cîteva expediþii împotriva lui Bogdan, încercã sã-l combatã cu oastea, dar zadarnic, cã moldovenii, matoli tot timpul, cãdeau grãmadã peste ei prin Carpaþii Orientali ºi-i zdrobeau fãrã milã. D-aia regele maghiar fu nevoit sã constate faptele, îl împroprietãri pe Balc cu moºia lui Bogdan pãrãsitã în Maramureº ºi nu mai insistã cu întinsul corzii, fiindcã-i era cunoscut defectul moldovenilor de a face urît la beþie. Pãþania predecesorului sãu cu valahii constituia o pildã atît de vie, cã nu putea sã treacã peste învãþãmintele pe care ºi le însuºiserã temeinic strãbunicii lui, atîþi cît mai rãmãseserã în stare de funcþionare dupã reality-show-ul de la Posada. Aºa se face cã la 1365, cînd s-a fãcut galben ca ceara Bogdan-Vodã, Moldova era o þarã independentã ºi o durea în frezã de toatã lumea, cã nimeni nu mai putea sã-i schimbe mãreþul destin istoric pentru care se ºi autoinventase cu atîta greutate. ªi cum vremurile îi erau prielnice, îi dãdea mîna sã fie fericitã. Cã Moldova n-avea nevoie pentru trebuºoara asta decît de niþeluº vin, cît de negru se poate, ºi de «ºeva, ºeva telenovele de Ion Creangã. Cît di multe dacî se poati - ziceau moldovenii cu adoraþie - cî minte aºa di frumos!...»”. ªtiþi cum a apãrut bourul pe steagul Moldovei? Nu? Mare ruºine. Ia fiþi atenþi acilea! * ,,Zic unii, mai familiarizaþi cu dedesupturile izvoarelor isterice, cã mergînd alandala prin munþi, Dragoº se lupta din greu cu arºiþa provocatã în pieptu-i atoatecuprinzãtor de tradiþionala palincã de pere motrune. Cãutã cu disperare o apã mineralã contrafãcutã. Nu gãsi, aºa cã se afundã în rîul care se prelingea pe la picioarele lui, precum ºarpele cu ochelari mãgurenesc. Cînd ieºi, umflat ca un broscoi, îºi strigã cãþeaua: «- Moldiana!

Moldiana!». Aceasta veni iute, însoþitã de un zimbru fioros, care se pare cã o plãcea mult cãci, în faþa voievodului, o luã în coarne, o strãpunse bine ºi o aruncã cît colo, în iarba jilavã. Dragoº asistã cum însoþitorii sãi îºi înfipserã suliþele în trupul greoi al fiarei ºi, dupã ce o vãzu în genunchi, o lovi nãpraznic cu buzduganul, de a vãzut stele verzi. Cã scula era confecþionatã din cel mai bun oþel, ºi îi reveni în bostan cu putere. Cînd se deºteptã, constatã cã îi sãrise o doagã în rîu. Nu încercã sã o recupereze, cã nu dãdea importanþã amãnuntelor de genul acesta: «- Tot aia e, ce, e prima care-mi sare? Mai rãu îmi pare rãu de Molda, cã n-a fost fatã mare, scria poezii ciudate (zicea cã sîntem un popor vegetal, auzi vorbã la dînsa?), ºi ungurul îmi dãdea diurnã ºi pentru ea. D-aia decretez ca apa asta curgãtoare sã se numeascã, spre veºnica ei pomenire, Moldova. ªi þara, aºijderea. Asta-i damblaua mea de pe urmã fiindcã, dupã frecvenþa cu care-mi sar doagele, nu mai rezist prea mult pe aici. Aºadar, aveþi grijã cum mã ridicaþi în slãvi, cã altfel întorc foaia ºi am sã imprim capul zimbrului pe stema þãrii, sã ºtie viitorimea ce-am vrut sã fac eu din moldoveni ºi nu mi-a ieºit...»”.

Promouºãn: Fiþi pe fazã, cã în capitolul urmãtor o sã aflaþi cum s-a întors lumea cu fundul în sus. În timp ce fetele prind gustul politicii, turcii apar timizi la Dunãre. Dar conducãtorii românilor - ce credeþi cã fãceau? Ce sã facã, sãracii, decît parale! Bãteau primii bani româneºti, ca sã aibã de ce rîde, ºaisprezece secole mai tîrziu, Gudur Isãrescu...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Cercei de iubiri curate Ce vreme de basm! Pãsãri de cîntec albastru vãd cum urcã pe cerul ca straiul popular de la noi, din Moldova. ªi vîntul cîntã în pãrul de aur al sãlciilor de la marginea rîului cu ochii plini de muguri ºi melodii de vioarã întinsã peste luciul apei, care bolboroseºte adesea, între maluri, într-o doinire de peºti depunîndu-ºi icrele întru prãsirea rasei lor. ªi de peste tot se aud cîntece de viorele ºi cobze de primãvarã cu alãmuri de viaþã nouã. Aºa se întîmplã mai mereu cînd pãmîntul scapã de oglinda geroasã a iernii, care anul acesta, la noi, a fost cum a fost, dans de plevuºcã de greieri, de zile strepezite, de dereglare a hormonilor anotimpurilor din anii trecuþi, un fel de hainã învechitã de ploile calde ale verii, cu nouã bucurii legate de pleoapele pãdurii, de-mpletituri de stele cu zeci de tãlãngi la gîtul caprelor pierdute prin zãvoaie cu ape de cleºtar. ªi ce frumos este acum, cînd aud cum crapã vãzduhul în dogoarea soarelui cu parfum de somn de prunc între perne, de dorul mamei, cu cîntecul aprins pe buze întru dragoste de gospodãrie ºi spice de grîu cu ouã de prepeliþã la subsuori. ªi totul parcã duce spre vis ºi bucolice cîntãri, înviorîndumi inima în paºi de melc, peste colþul ierbii cu zgardã de furnici, de generaþii de rãdãcini de mãtasea laptelui de cuc. ªi zumzãie de pretutindeni frunze de rîndunele în zvon prelung de glasuri, la ceas de rugãciune ºi mîngîiere de sãrut pe buze cãrnoase, cu trecere la note muzicale de alese bucurii. Aºa este acum, cînd ceasul se citeºte printre arginþi, de la înãlþimea unui album de cãrþi, în înaltul cerului, cu nasturii de la jachetã deschiºi întru soare-rãsare, mogîldeþe de veveriþe ies din scorburi ºi þopãie în geamparaua lor de miazãzi, pînã ce untul pãmîntului se-ncheagã pentru grauri ºi alte pãsãri cîntãtoare. Acum e momentul sã numãr cîte cloºti de aur are vãzduhul ºi ce sandale poartã peste pîraie ºi munþi încovoiaþi de muguri. ªi tot aºa se drege busuiocul, cu o vorbã spusã la nuntã, în graba macului de la marginea drumului, împãrþind flori mulþimii de asini, care umblã din grãdinã în grãdinã, dînd de veste

Polemici gospodarilor cã e timpul ca turmele sã urce la stîne în vîrful munþilor, iar ciobanii sã-ºi cînte soarta cu zer de oaie ºi cîntec de fluier, cu plosca plinã de jarul iubirii, cã aºa este lumea fãcutã: sã petreacã ºi sã se bucure de orice scînteie de luminã ce pãtrunde în fiecare zodie a sufletului omului care se închinã la datinile lui strãmoºeºti. ªi o face întru respect de sine, chiar dacã iedera e lãsatã sã creascã aiurea pe zidurile muzeelor noastre cu obloanele desferecate, largi aripi de guguºtiuci, ºi biruinþa se bea cu geamul deschis, sã intre toþi îngerii din copacii din preajmã, întru veselie ºi sãnãtate de mãr domnesc, cu toate cã vremea trece destul de repede, ca un tren de noapte pe sub burta unui avion în zbor de stele aþipinde în somnul lor de lebede mute, delectîndu-se în mersul sãu cãtre cine ºtie care garã! ªi uite aºa vremea se repetã în favoarea florii de salcîm, care se fericeºte la mine pe uliþã, printre ulucile aduse de pe dealul unde, mai toamna trecutã, am auzit greieri arcuºuind de zor în preajma cazanului de þuicã.

Toate acestea mã fac sã tresar la tot pasul, în pas cu melancolia cu care merg singur, de cînd eram copil, la secerat de mohor printre holde de ceas vremelnic, sã duc vitele la ciºmelele cu apã albastrã, unde Feþi Frumoºi îºi aºteptau iubitele pentru a le îmbia spre castelele lor marmoreene, din zãri de luceferi cît nu cuprinzi cu privirea de vãzduh, din care se naºte nemurirea pomilor biblici ce-ºi umplu doniþele cu jarul iubirii din mãrgean de vorbe blînde. ªi au tîlcul lor, ca seva florii de sînziene ce o port în portofelul meu, semn cã în interiorul lui se gãsesc parfum de pace ºi boabe de grîu gemene, cã doina noastrã este lumina din ochii lunii albastre, în cîntec de codobaturã pe strune de vioarã, de vise din cele mai voievodale seminþe de codru de luminã încovoiatã. ªi iatã cã pasãrea cerului, din cele patru puncte cardinale, cu vrerea cîntecului ei, mã învaþã sã zbor spre mãguri de lumini albastre, cu asini cu paºi de bronz, întru perfecþionarea calendarului cu sfinþii cernelii cerului, cu vulturi la caleºti trase de privighetori smîntînind dintre frunzele ploii lumina învierii de-apoi.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Reascultîndu-l pe Mario Cavaradossi...

Motto: ,,Memento mori”... În adolescenþa mea, Petrecutã în ,,mica Vienã” - Liniºtitoarea cetate a Timiºoarei -, Într-o zi de toamnã tîrzie, Pãrinþii mei m-au dus La Operã, unde am urmãrit, Cu respiraþia tãiatã, Capodopera ,,Tosca”, În care mereu actualul Giacomo Puccini A reliefat rezonanþele multiple Ale unei muzici de o Tragicã expresivitate, Tãlmãcind, rãscolitor, Sublima temã A luptei pentru libertatea popoarelor, Din ,,închisoarea naþiunilor umilite” De lacomul imperiu Cezaro-crãiesc!

Au trecut de-atunci Multe, prea multe decenii, Încît am îmbãtrînit, Pãrul a-ncãrunþit Ca un strãvechi colind, Iar simþirea-n aceastã

Toamnã plumburie a vieþii mele Din ce în ce mai tristã este, Deºi – la fel ca apollinicul Mallarmé – Citit-am toate cãrþile... În zilele acestea ale dezbinãrii Sublimului popor daco-roman, Neam de cîntãreþi ºi de poeþi, Ce ,,melodiazã” doinind, Generînd eufonia ,,dorului dor”, În aceste zile de crepuscul al Agitatei mele existenþe, Am aprofundat cu sfialã Aria resemnãrii lui Mario Cavaradossi, Din ultimul act al tragediei Lui Giacomo Puccini, În care-ºi lua adio de la iubita-i adoratã Accentuînd, tulburãtor, sensul cuvintelor: ,,ªi niciodatã, Viaþa nu mi-a fost mai dragã!”

Dupã reascultarea Acestui sfîºietor cîntec romantic, La vîrsta înþelepciunii ªi-a regretelor tîrzii, Am înþeles, cu-adevãrat,

CIOBURI DE GÎNDURI

ªTIU...

(Lui Ines Popa Vanda) ªtiu cã nu sînt lumina ce-o aºtepþi ªtiu cã nu sînt nici lacrimã de soare, Lumina lor e-o rarã sãrbãtoare!... ªtiu cã nu sînt nici umbra unui pom La care sã se-aºeze o fiinþã,

Înþelesul adînc al cuvintelor Tãlmãcite-n muzicã De nefericitul pictor, Cãruia îi rãspund, Ca un neotrubadur valah, Cu sufletul inundat Într-o ,,melanholie autumnalã”: ,,ªi niciodatã, nici mie, Viaþa nu mi-a fost mai dragã!”

O... Doamne... Dumnezeule Doamne... În codrii deºi, ca ,,mierea arsã”, Ai inimii mele, Se confruntã anarhic Tahicardii, extrasistole ªi sufocante fibrilaþii, Vestind sfîrºitul unei cariere, În care ,,liniºtea resemnãrii Mi-a schiþat Simfonia luminoasã a gîndurilor”... ªi Te rog, Doamne, Dumnezeul meu: - ,,Opreºte ceasornicul cu care Destrãmarea ne-o mãsori”, Ca apoi sã mai meditez, Pentru ultima oarã, La ,,trecutul meu, ce-i Ca o monedã de trecere Spre vãile cãptuºite cu speranþe Ale vãzduhului”...

DORU POPOVICI

Un vis al unei pietre sau un om Aflat pe ultima sa treaptã de credinþã. ªtiu cã nu sînt nimic din ce aþi vrea, Mã strîng în chingi de foc atîtea legi: Cum poate-un fir de praf s-ajungã stea?

Nu eºti cu-adevãrat nebun cînd înþelegi?! ªi de-i aºa-n credinþa ta puþinã Ce poþi sã spui cînd ai ajuns luminã?!...

ILARION BOCA, 9 aprilie 2017

Florin Piersic, marele actor român în care se regãsesc toate calitãþile unui artist complet: talent, inteligenþã, frumuseþe, farmec, umor. El este ºi depozitarul unui mare numãr de poveºti de viaþã ºi de întîmplãri cu personaje celebre din lumea teatrului ºi a cinematografiei mondiale pe care le-a cunoscut de-a lungul anilor (Jean Marais, Tatiana Samoilova, Aleksei Batalov º.a.).

Patru reguli tibetane de educaþie a copiilor (2) A doua perioadã, de la 5 pînã la 10 ani.

Copilul trebuie tratat „ca un sclav”.

Pune-i în faþã sarcini ºi cere-i sã fie executate.

Poþi sã-l pedepseºti pentru neascultare (dar nu fizic). În aceastã perioadã se dezvoltã intelectul la copil. El trebuie sã anticipeze reacþiile oamenilor la acþiunile sale, sã manifeste o atitudine pozitivã faþã de propria persoanã ºi sã evite manifestãrile negative. Nu-þi fie fricã sã-i dezvolþi cunoºtinþele, pentru cã e momentul oportun sã înveþe cît mai mult.

A treia perioadã, de la 10 ani la 15 ani.

Cum sã te comporþi cu el? De la egal la egal.

Nu pe picior de egalitate, pentru cã oricum pãrinþii au o experienþã de viaþã mai mare ºi cunoºtinþe mai multe. Consultã-te cu el de fiecare datã cînd apar probleme importante ºi dezvoltã-i simþul independenþei. Impune-i tactic punctul tãu de vedere prin discuþii, sfaturi ºi consiliere. Dacã nu îþi place ceva, atunci avertizeazã-l de consecinþele negative care pot apãrea, evitînd interdicþia fãrã explicaþii. Pentru cã în aceastã perioadã se dezvoltã gîndirea independentã faþã de lucruri ºi fapte.

Ultima etapã de la 15 ani. Trateazã-l cu respect.

Sã educi copilul la aceastã vîrstã este prea tîrziu, nu-þi rãmîne decît sã culegi roadele muncii tale.

Care sînt consecinþele nerespectãrii acestor reguli?

Atunci cînd copilul este inhibat pînã la cinci ani, îi poþi suprima interesul de viaþã, vitalitatea ºi inteligenþa. Îl vei învãþa sã se supunã manifestãrilor brutale. Astfel, va deveni o jertfã pentru mulþi alþi ticãloºi. Dacã vei continua cu drãgãlãºeniile ºi dupã 5, va creºte un infantil, inapt sã înþeleagã rostul muncii ºi sã cunoascã trãirile sufleteºti. Dacã îl vei trata ca pe un micuþ ºi dupã 10 ani, atunci el va creºte nesigur pe sine.

Va deveni dependent de oamenii din jur, de prietenii mai independenþi, care pot avea ºi influenþe negative asupra sa. Dacã nu respecþi copilul dupã 15 ani, atunci el nu te va ierta ºi te va pãrãsi cu prima ocazie, pentru totdeauna.

Sfîrºit Revista „Unica“

Pag. a 5-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

ACTUALITATEA CLASICILOR

Calomnia ºi violenþa – profesia noastrã de credinþã Presa liberalã ne acuzã de a fi violenþi. Noi acuzãm pe liberali de necinste ºi calomnie. Dar iatã cã acum ºi ,,Viitorul”, la rîndul sãu, ne face calomniatori. Cu riscul de a le dezveli adversarilor slãbiciunea noastrã, mãrturisim cã sîntem foarte simþitori la aceastã acuzaþie. Calomnia derivã din minciunã. Ea este un defect care n-are nici o scuzã. Respectul adversarului este una din primele însuºiri ale omului civilizat, a nu vãtãma pe altul este unul din principiile fundamentale ale civilizaþiunii latine. A nu face altuia ce n-ai vrea sã-þi facã þie însuþi este unul din învãþãmintele fundamentale ale religiei creºtine. Nu. Noi nu calomniem pe nimeni. Se poate sã fi greºit uneori. Se poate sã fi publicat lucruri neexacte. Dar ne impunem o sfîntã datorie de a recunoaºte oricînd vina de a fi fost induºi în eroare. Din toate aceste puncte de vedere, calomnia ne inspirã o adîncã oroare. Violenþa, însã, este cu totul altceva. Da, sîntem violenþi. De aceasta nu nu ne ascundem ºi, mai ales, cînd plesnim pe calomniatori, ne mîndrim cu violenþa noastrã. Acesta poate fi defectul nostru. ªi dacã este adevãrat cã meritãm pentru aceasta vreo învinuire, o primim bucuroºi. Dar lotul liberalilor este minciuna ºi calomnia. Aceastã deosebire de însuºiri ºi de atitudini între noi ºi liberali reiese foarte evident ºi cu prilejul ultimei discuþii cu ,,Viitorul” asupra acuzãrilor de necinste pe care le-am adus guvernanþilor. Pentru deplina lãmurire a lucrurilor, sã mai facem o datã încercarea de a discuta, dacã se poate, cu ,,Viitorul”. Încercarea este, fãrã îndoialã, zadarnicã, dar trebuie s-o facem. ,,Viitorul” pretinde cã printre acuzaþiile de necinste pe care le aducem regimului actual – prin urmare, ºi una din calomniile noastre – este ºi aceea îndreptatã în contra gheºefturilor sãvîrºite în strãinãtate, de cãtre membrul unei Comisiuni însãrcinate cu cumpãrarea de

PROZÃ SCURTÃ

O femeie bînd þuicã - Bunã ziua! spuse Andrei cu un glas ce voia sã fie ascultat.

Femeia tresãri cînd îl auzi, nu-l observase.

- Doamnã, continuã el, caut o gazdã numai pentru cîteva zile, poate ºtiþi pe cineva, pentru scurt timp, fabrica în care lucram s-a închis. Sînt ºomer, am venit în localitate sã caut de lucru, fac orice sã pot sã-mi cîºtig existenþa. Dacã gãsesc ceva, pentru mai mult timp, mã mut în altã parte, pînã atunci doar pentru 2-3 zile am nevoie de un adãpost.

Femeia cu o privire de pisicã blîndã îºi examina interlocutorul.

- De ce vã uitaþi aºa la mine, o întrebã Andrei.

- Mã tem sã nu intru în vreo încurcãturã, rãspunse femeia cu sinceritate.

- Plãtesc corect, înainte, sã nu existe temeri, adãugã Andrei.

- Am la mine în gazdã un elev, e în vacanþã, pentru scurt timp vã pot închiria camera lui. Sã v-o arãt!

Femeia mergea înainte, aplecatã întro parte, sã cumpãneascã greutatea gãleþii plinã cu apã. Andrei, în spatele ei, îi urmãrea linia trupului mlãdios, ascuns sub rochia largã care îi mãrea feminitatea.

- Acum sã vã arãt camera, spuse femeia dupã ce puse gãleata pe bãncuþa de la intrare.

Vorbele spuse rar ºi armonios stîrnirã în fãptura lui Andrei un fior ca adierea vîntului parfumat de primãvarã.

Camera nu era mare, mirosea plãcut a busuioc verde. În mijloc era o masã acoperitã cu un ºtergar înflorat. Dupã ce femeia ieºi, Andrei, flãmînd, începu sã-ºi pregãteascã gustarea de dimineaþã, scoþînd din rucsac afumãtura primitã de acasã ºi sticla cu þuicã, din care trase o duºcã.

materii prime industriale. Cel vizat de noi este dl. Hãlãceanu.

Ei bine, înainte de a formula acuzarea, am cerut prin presã, ºi un amic al nostru a cerut cel puþin de zece ori în Parlalment, sã se comunice corespondenþa cifratã dintre membrii acelei Comisiuni ºi Guvern. Dupã ce am fãcut – zadarnic – aceastã cerere, am formulat acuzaþiile. ªi acum, sprijinim acuzaþia noastrã. Cerem publicarea corespondenþei telegrafice sus pomenite. Afirmãm cã în acea corespondenþã se aflã indicaþiile abuzurilor sãvîrºite. Dl. Hãlãceanu este acuzat de înºiºi tovarãºii sãi din Comisie. Nu existã aceastã corespondenþã? În acest caz, sîntem într-adevãr calomniatori. Dar dacã existã corespondenþa ºi cuprinde tot ce am spus, atunci, nu noi, ci ,,Viitorul” intrã în rolul lui de calomniator. ªi în acest caz, ne luãm cu toatã mîndria rolul nostru de violenþã ºi, cu riscul de a jigni pudoarea gheºeftarilor, vrãjmaºi fireºti ai violenþei, îl apucãm pe Hãlãceanu de ceafã ºi îi aplicãm lecþia pe care o meritã, ºi pe o faþã, ºi pe cealaltã. Iar voi, cei de la ,,Viitorul”, dumneata, domnule Vintilã Brãtianu, care impui gheºefturile cu dl. Hãlãceanu, dumneata, domnule Ionel Brãtianu, patronul tuturor necinstiþilor, tot vã indignaþi cã nu puteþi scãpa de critica noastrã rãzbunãtoare ºi declaraþi cã vã supãrã violenþa noastrã? Altãdatã, pe vremuri mai binecuvîntate, un Þepeº-Vodã l-ar fi bãgat în þeapã pe dl.

Ionel Brãtianu, cu toatã banda lui de necinstiþi. Astãzi, nu avem decît înþepãtura condeiului. ªi de aceastã înþepãturã voiþi sã scãpaþi, cãutînd sã discutaþi sfînta ºi binecuvîntata violenþã? Ar fi prea multã nedreptate. Partidul liberal este un partid de gheºeftari, cu toate avantajele pe care le gãsesc liberalii în aceastã îndeletnicire. Partidul conservator este un partid care nu este compus din îmbogãþiþi, dar nici nu are sã îndure buba rezervatã liberalilor. Acum, ce ar vrea liberalii?

Sã sprimãm violenþa. Sã suprimãm critica. Sã fie egalitate între cinstiþi ºi necinstiþi. Ei bine, aceasta nu se poate, cãci aceasta nu este drept. Nota Bene: tot aºteptãm rãspunsul în chestia corespondenþei cifrate.

B. ªT. DELAVRANCEA (Text reprodus din ziarul ,,Epoca”, nr. din 12 mai 1916)

În uºã se auzi un ciocãnit. Cînd el o deschise, gazda pãºi înãuntru, ducînd pe o tavã o canã cu ceai ºi cîteva prãjiturele fãcute în casã.

- Un ceai fierbinte dimineaþa prinde bine unui drumeþ, spuse ea cu o voce uºor stînjenitã.

- Vã mulþumesc, spuse Andrei surprins ºi, dupã o pauzã, întrebã: ºi soþul dvs. ce-o sã zicã atunci cînd o vedea în camerã un ºcolar aºa mare?

- Ei, dacã o veni, rãspunse femeia cu indiferenþã în glas. Al meu, continuã ea, e numai cu vorba, cu inima e la alta, la care se tot duce ºi-l uitã Dumnezeu acolo.

Vorbele au fãcut sã vibreze în Andrei ºi alte timpane, întrebîndu-se: „Doamne, ce caut ºi ce mi-ai scos în cale!”.

- Dacã spuneþi cã sînteþi aºa de singurã, vã rog luaþi ºi dvs. loc, spuse Andrei cu o voce stinsã, sã gustaþi o bucãþicã de cîrnaþi ºi cîteva felioare de slãninã, sînt de la noi din sat, aºa ceva nu se gãseºte la prãvãlie. O felie de slãninã ºi o sorbiturã de þuicã te fac sã vezi viaþa altfel. Ce este în sticla asta înseamnã nãdejde în suflet ºi pustiu în necazuri. Vã rog! Gustaþi!, o îmbie el...

Femeia se arãtã prietenoasã, se aºezã pe unul din cele douã scaune ºi întinse mîna fãrã sfialã, rupînd un colþ de pîine peste care puse cîteva bucãþele de cîrnaþi ºi le duse la gurã; muºcã cu poftã, dînd buzelor ei arcuite miºcãri ademenitoare.

Andrei mînca ºi el, privind pe furiº gura femeii, sorbindu-i feminitatea care-i rãscolea simþurile.

Dupã un timp, Andrei ridicã sticla cu þuicã, închinã în cinstea gazdei ºi-i dãdu sã bea. Femeia prinse sticla cu delicateþe, o duse la gurã ºi îºi lipi cu încetinealã buzele de gura sticlei, privi în lungul ei, savurînd parfumul ameþitor al þuicii, sãltînd sticla de fund cîte puþin, gustînd pe îndelete, cu rãbdare, plãcerea înghiþiturii, strîngînd uºor pleoapele ca la o dulce aducere aminte, scuturîndu-se apoi ca dupã un fior plãcut cînd o desprinse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Scriitorul Barbu ªtefãnescu Delavrancea, unul dintre clasicii literaturii române, a fost ºi un strãlucit orator, precum ºi un vrednic primar al Bucureºtilor (1899-1901).

RESTITUIRI

A revenit frumoasa primãvarã A revenit frumoasa primãvarã; Copacii parcã-s ninºi de-atîta floare; Dorinþi copilãreºti, renãscãtoare, Fac inimile noastre sã tresarã ....

de la gurã ºi, cu aceeaºi încetinealã, o aºezã pe masã, împingînd-o cãtre Iubire e în razele de soare, Andrei. El luã sticla ºi trase o duºcã ªi farmec în a codrului fanfarã, exact prin locul unde femeia îºi ªi visuri dulci în liniºtea de sarã: lipise buzele, simþind fiorul tãriei ca În cer ºi pe pãmânt e sãrbãtoare. ºi cînd i-ar fi atins buzele fierbinþi...

Femeia vorbea rar, cu o voce Ascult, privesc, respir cu lãcomie, scãzutã, spunînd aproape ºoptit Cãci toatã frumuseþea asta-mi pare cuvintele, care sunau în urechile lui Cã niciodatã n-are sã mai fie!

Andrei ca o îmbiere ameþitoare.

Mîinile cu degetele lungi, subþiri ªi-s fericit c-am fost o clipã-n stare însoþeau cuvintele prin miºcãri Sã simt, în marea lumii simfonie, uºoare, stîrnind în Andrei emoþii ce A gîndurilor mele întrupare. îi sãgetau fãptura, ºi de care femeia ALEXANDRU VLAHUÞà îºi dãdea seama, lãsîndu-se ºi ea antrenatã de ele. Stãpîniþi de aceleaºi porniri ºi rãvãºiþi de aceleaºi „O, Doamne!”, ºopti Andrei, nemaiîntrebãri, îºi fereau privirile, ºi cînd, pe putînd stãpîni tremurul care îi þintuise furiº, ºi le întîlneau, îºi transmiteau o capacitatea de a mai gîndi. tulburare pe care ºi-o ascundeau în zîmSe ridicã de pe scaun ºi ajunse lîngã bete stîngace. Rîsul ei, care ascundea scaunul ei. Femeia îi intui intenþia cu un emoþia acelor clipe, îl tulbura pe Andrei, val de sînge în obraji ºi, semeaþã, înãlþã vrãjindu-l. Din cînd în cînd, femeia îl capul ca ºi cînd ar fi vrut sã-i reziste, dar, privea scurt ºi drept în ochi, cu o fulge- topitã de tot ce se petrecea în fãptura ei, rare promiþãtoare, pe care o disimula sub îl aºteptã cu respiraþia întretãiatã. o privire ce se abandona unor porniri Cum! De unde curajul? ascunse. Andrei trãia ceva ce nu-i venea Andrei nu-ºi mai dãdu seama cînd, sã creadã ºi se lãsa dus de acea undã pe sãlbatic, îºi bãgã degetele în pãrul ei tuns care nu o putea stãpîni. Sticla de þuicã, în scurt ºi, strîngînd puternic, îi întoarse afarã de tãria care le aprindea în ochi o faþa în sus mai mult decît îºi ridicase ea strãlucire în al cãrei adînc se ascundea capul sã-l înfrunte. Andrei, tremurînd de unda unor dorinþi, îi apropia ºi prin ges- pornirea dezlãnþuitã fulgerãtor, îºi lipi turi. Andrei, de fiecare datã cînd ducea buzele de ale ei, dar, surprins, întîlni sticla la gurã, trãia plãcerea de a-ºi lipi refuzul femeii, care nu se lãsa sãrutatã, buzele de locul unde le pusese femeia pe strîngînd buzele. Enervat, Andrei ridicã ale ei. Aceasta urmãrea pe ascuns scena, brusc capul, gata sã-i loveascã faþa cu o închizînd uºor ochii, în semn de trãire a palmã, dar cînd îi vãzu ochii închiºi ºi celor vãzute. La un moment dat, mîinile buzele strãlucind, pregãtite de sãrut, lor, întinse dupã sticlã, se întîlnirã prin hotãrîrea rãzbunãtoare se stinse; pãtimaº, aer. Andrei simþi o mînã micã, cu un uºor ºi le lipi ºi pe ale lui de acelea care i se tremurat ce îi trãda emoþia, stîrnind-o ºi dãruiau. Femeia, în dezlãnþuirea aceea pe a lui. Mîinile, pentru cîteva clipe, se nãvalnicã, îi îmbrãþiºã gîtul cu braþele ei strînserã ºi se acceptarã, transmiþîndu-ºi moi ºi calde, stîrnind în trupul lui Andrei unul altuia electrizarea de care erau porniri ce nu puteau fi stãvilite.

Cu forþã, bãrbatul îi prinse trupul în stãpîniþi. Cu respiraþia întretãiatã, Andrei îi pironi privirea. Femeia îi rezistã cîteva braþele sale dornice. clipe, dar repede se ascunse de ochii lui DAN PLATON pofticioºi, vrînd sã-ºi apere feminitatea (Material preluat din ,,Jurnalul cu demnitate. literar”, nr. din iulie-septembrie 2010)

Pag. a 6-a – 21 aprilie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (19) Edith Piaf (2) Iatã cîteva fragmente din mãrturisirile lui Simone Berteaut despre sora sa, Edith Giovanna Gassion, marea ºansonetistã de mai tîrziu, care avea sã-ºi ia pseudonimul ,,Piaf” (în argoul parizian = vrabie), cu ocazia debutului, în anul 1935: ,,Despre Edith nu cunoºteam mare lucru. Am întîlnit-o pentru prima datã cînd avea 15 ani. Am început sã vorbim de una, de alta, lãudîndu-ne care mai de care. M-a întrebat: - Tu ai vreo ocupaþie?

- Sînt lucrãtoare, cîºtig 84 franci pe sãptãmînã.

O invidiam. O gãseam aproape bine îmbrãcatã. Un pulover ºi o fustã care pãreau sã fie pe mãsura ei.

- N-o sã mai faci asta. Vei lucra cu mine.

- Dar ce faci tu, de fapt?

- Eu cînt pe stradã.

- ªi renteazã chestia asta?

- Mai e vorbã? N-am stãpîn, lucrez cînd îmi convine. Dacã vrei, te angajez.

Aº fi urmat-o pînã la capãtul pãmîntului. Ceea ce am ºi fãcut.

Edith îi spuse mamei: «O angajez definitiv pe fiica dvs. Va veni sã locuiascã cu mine». Întrucît mama i-a cerut un «contract», Edith, care nu prea ºtia sã scrie, a notat pe o bucatã de hîrtie: «Eu, EDITH GIOVANNA GASSION, nãscutã la 19 decembrie 1915, la Paris, cu locuinþa în Str.Orfila nr. 105 - de profesie artistã -, declar cã o angajez pe SIMONE BERTEAUT pe duratã nelim-

Jules Verne la el acasã (4) - Consider cã adevãrata muncã începe odatã cu primul set de ºpalturi – îmi explicã dl. Verne –, pentru cã nu numai corectez ceva în fiecare propoziþie, dar rescriu capitole întregi. Se pare cã nu stãpînesc subiectul pînã nu vãd cartea în ºpalturi; din fericire, înþelegãtorul meu editor îmi dã mînã liberã în ceea ce priveºte corecturile ºi deseori am opt sau nouã revizii. Îi invidiez, dar nu încerc sã-i imit pe cei care din momentul cînd scriu primul capitol ºi pînã la cuvîntul „Sfîrºit” nu simt niciodatã nevoia de a schimba sau a adãuga un singur cuvînt.

- Aceastã metodã trebuie sã întîrzie mult lucrul dvs.

- Nu mi se pare. Mulþumitã obiºnuinþei de regularitate, produc invariabil douã romane pe an. Sînt, de asemenea, mereu în avans, de fapt, scriu acum o carte care revine anului meu de lucru 1897; cu alte cuvinte, am 5 manuscrise gata de a fi tipãrite. Desigur - a adãugat el, pe gînduri - n-am realizat asta fãrã sacrificii. Am descoperit curînd cã o muncã într-adevãr serioasã ºi un ritm de producþie constant, regulat, sînt incompatibile cu plãcerile vieþii în societate. Cînd eram mai tînãr, soþia mea ºi cu mine locuiam la Paris ºi ne bucuram pe deplin de lume ºi de variatele ei atracþii. De 12 ani am devenit cetãþean al Amiens-ului, unde s-a nãscut soþia mea. Aici am ºi cunoscut-o cu 53 de ani în urmã ºi - încet, încet toate afecþiunile ºi interesele mele s-au concentrat în acest oraº. Unii dintre prietenii mei vã vor spune chiar cã sînt mult mai mîndru de a fi consilier municipal al Amiens-ului decît de reputaþia mea literarã. Nu neg cã îmi face plãcere sã particip la conducerea oraºului.

- N-aþi urmat niciodatã exemplul atîtora dintre personajele dvs. pentru a cãlãtori, aºa cum aþi fi putut-o face, cu uºurinþã, aici, acolo ºi oriunde?

- Ba da; sînt un pasionat amator de cãlãtorii ºi într-o vreme petreceam o mare parte a fiecãrui an la bordul yachtului meu, „Saint Michel”. Pot sã spun cã sînt credincios mãrii ºi nu pot sã-mi imaginez nimic mai ideal decît viaþa de marinar; dar odatã cu vîrsta vine o dragoste puternicã de liniºte ºi tihnã; nu mai cãlãtoresc acum decît în imaginaþie, a încheiat bãtrînul romancier, destul de trist.

- Cred, domnule, cã laurii dramaturgului se adaugã celorlalte victorii ale dvs.

- Da, a rãspuns el; ºtiþi, noi avem în Franþa un proverb: omul sfîrºeºte totdeauna prin a se întoarce la vechea lui dragoste. Aºa cum v-am mai spus, am fost

ROMÂNIA MARE“

Polemici itatã – casã, masã -, cu un salariu de 15 franci pe zi. Întocmit la Paris, în ... 1931».

Mama a pãstrat multã vreme hîrþoaga în sertarul bufetului ºi o arãta la toatã lumea. ªi astfel am pornit împreunã pe strãzi. Eu interpretam primele cîntece pentru cã, dimineaþa, lui Edith îi era greu sã cînte. Era nevoitã sã aºtepte un timp, ca sã-i revinã vocea. Trebuia sã bea cafea ºi sã-ºi clãteascã amigdalele cu un preparat care costa 10 franci.

De cum înghiþea cafeaua ºi fãcea gargarã, puteam începe sã cîntãm în orice cartier. Ar fi putut sã cînte toatã ziua ºi toatã noaptea, avînd aceeaºi voce, aceea pe care o ºtim.

O voce care avea sã valoreze mai tîrziu milioane. Cînta atît de tare, încît glasul sãu acoperea zgomotul strãzii, cu claxoane cu tot. Ea îmi spunea: - Vezi tu, Mamone, cînd o sã încep sã cînt, se vor deschide ferestrele la etajul al ºaselea, al ºaptelea ºi chiar la cele din vîrful Turnului Eiffel. Într-o zi, un ,,sticlete” în civil i-a zis: - Ia ascultã, e sectorul meu, aºa cã vei cînta ,,Le Chalard”. Îmi place cum îl cînþi, nimeni nu-l cîntã ca tine.

La Alverne era o bancã micuþã, pe care stãteam amîndouã, ºi Edith îmi spunea: - Înþelegi, meseria am învãþat-o cu papa. Cunosc locurile bune, ºtiu cum sã procedez. M-am despãrþit de papa, pentru cã «îmi pãpa» toþi gologanii.

Nu eram îmbrãcate ca niºte cerºetoare, dar nici mult nu lipsea. Eu aveam o beretã, pe care o foloseam cînd fãceam cheta. Eram pieptãnate amîndouã la fel, cu breton pe frunte, pe care ni-l tãiam singure.

Locuiam la «Hôtel de l'Avenir», pe Str.Orfila 105.

Existã ºi azi.

Cînd ne întorceam acasã, obosite, în metrou, Edith îmi zicea: «Nu-þi face sînge rîu, Mamone, o sã fim

atras totdeauna de tot ceea ce are vreo legãturã cu teatrul, am debutat ca dramaturg ºi, printre multele satisfacþii reale pe care mi le-au adus eforturile mele, nimic nu mi-a fãcut mai mare plãcere decît întoarcerea pe scenã.

- ªi care dintre versiunile dramatice ale romanelor dvs. a avut mai mult succes?

- ,,Mihail Strogov” a fost poate cea mai popularã; a fost jucatã în întreaga lume; apoi, ,,Ocolul lumii în optzeci de zile” a fost foarte reuºitã ºi, mult mai tîrziu, ,,Mathias Sandorf” a fost jucatã la Paris; poate vã veþi

amuza aflînd cã ,,Doctorul Ox” a constituit baza unei operete prezentate la Variétés acum ºaptesprezece ani.

Am fost cîndva în stare sã supervizez montarea pieselor mele: acum, singurul mod de a vedea lumea teatrului este din faþa scenei, în fermecãtorul nostru Teatru din Amiens, în desele ocazii în care cîte o bunã companie provincialã ne onoreazã oraºul cu prezenþa ei.

M-am adresat d-nei Verne: - Presupun cã soþul dvs. primeºte multe scrisori de la imensa cohortã englezeascã a prietenilor ºi cititorilor necunoscuþi.

Ceva s -aa î ntîmplat d efinitiv Ceva s-a întîmplat definitiv de nu-mi mai zãbovesc în trup iluzii, ºi dintre milioane de confuzii, tristeþea-i permanentul laitmotiv.

Trec ulii cu vãzduhul sîngerînd în gheare, în chingi mã strîng cîmpuri pustii, dar niciodatã nimeni nu va ºtii de ce mai urlã-n mine-atîtea fiare. ªi nu se ºtie pentru care fapte, s-au sfãrîmat luminile de zid, pe-acolo demonul perfid joacã o piesã în mai multe acte.

Certã-i prãbuºirea cerului de stinghii peste îngerii împrãºtiaþi pe-asfalt, sufletul devine loc vacant strecurat ca negrul pe sub unghii.

Caut desluºirea altui laitmotiv în bãtaia orei sfãrîmate-n ceas, marea peste sine þãrmul ºi l-a tras ºi s-a înecat definitiv.

ADI SFINTEª, 5 aprilie 2017 bogate. Foarte bogate. O sã am o maºina albã ºi un ºofer negru. O sã fim îmbrãcate la fel». Credea ce spunea. Era sigurã cã va ajunge vedetã. ªi a ajuns.

Ne cîºtigam destul de bine existenþa, ne puteam cumpãra îmbrãcãminte, dar nu ºtiam sã ne «înþolim». Nu spãlam nimic, niciodatã. Cînd hainele se murdãreau, le aruncam.

De pe atunci, o mulþime de bãieþi ºi de bãrbaþi roiau în jurul lui Edith. Eu eram prea micã”. (va urma) LILIANA TETELEA

- Da, într-adevãr - a exclamat ea cu însufleþire; ºi cereri de autografe! Aº vrea sã le vedeþi. Dacã n-aº fi aici ca sã-l salvez de prieteni, ºi-ar cheltui cea mai mare parte a timpului scriindu-ºi numele pe bucãþi de hîrtie.

Cred cã puþini oameni au primit scrisori mai ciudate decît cele trimise soþului meu. Cititorii îi scriu despre tot felul de lucruri: îi sugereazã subiecte pentru noi romane, îi vorbesc despre necazurile lor, îi povestesc aventurile lor ºi-i trimit cãrþile lor.

- ªi-ºi îngãduie vreodatã aceºti corespondenþi necunoscuþi sã punã întrebãri indiscrete în legãturã cu proiectele d-lui Verne? Îndatoritor ºi politicos, scriitorul a rãspuns în locul ei: - Mulþi sînt atît de amabili, încît se intereseazã de urmãtoarea mea carte; dacã împãrtãºiþi aceastã curiozitate, veþi afla ceea ce n-am spus decît celor apropiaþi, ºi anume cã urmãtorul meu roman va fi intitulat ,,Insula cu elice”. El întruchipeazã o serie de noþiuni ºi idei care s-au aflat în mintea mea timp de mulþi ani. Acþiunea se va petrece pe o insulã plutitoare creatã de ingeniozitatea omului, un fel de „Great Eastern”, amplificat de 10.000 de ori ºi conþinînd, evident, ceea ce poate fi numit pe drept cuvînt, în acest caz, o populaþie miºcãtoare. Intenþia mea este - a conchis dl. Verne - sã completez, înainte ca zilele mele de muncã sã se sfîrºeascã, o serie care trebuie sã cuprindã, în forma naraþiunii, trecerea mea în revistã a suprafeþei Pãmîntului ºi a vãzduhului; au mai rãmas colþuri ale Universului în care gîndurile mele n-au pãtruns încã.

Dupã cum ºtiþi, am avut de-a face cu Luna, dar a mai rãmas mult de realizat ºi, dacã sãnãtatea ºi puterile îmi îngãduie, sper sã-mi duc la bun sfîrºit îndatoririle. *** Mai era o orã pînã la sosirea trenului Calais-Paris, ºi d-na Verne, cu graþioasa politeþe care constituie atributul atît de personal al franþuzoaicelor bine educate, m-a condus pînã la frumoasa Catedralã Notre Dame D’Amiens, un poem în piatrã datînd din Secolul al XIIlea. Între zidurle sale maiestuoase, turistul englez aflat acolo întîmplãtor poate vedea, în fiecare duminicã, pe minunatul bãtrîn cãruia îi datoreazã multe ceasuri fericite ca bãiat sau ca om în toatã firea.

Sfîrºit MARIE A. BELLOC (Text apãrut în ,,Strand Magazine” - 1895) Traducere de Ion Hobana

Pag. a 7-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

De Paºte, cu minþile însîngerate

Nu m-aþi convins Oricît de mult vã strãduiþi sã fiþi de partea binelui, pe mine, voi, cei care ne conduceþi, nu aþi reuºit sã mã convingeþi. Oricît de multã putere mass-media aþi avea ºi oricît de mult veþi fi rãsfãþaþii televizoarelor, nu aveþi puterea de a mã convinge cã îmi doriþi binele. Ori de cîte ori încercaþi sã resuscitaþi atenþia mea, îmi voi întoarce capul ºi voi privi în altã parte. De fiecare datã cînd îmi forþaþi auzul, am sã vã ignor ºi fiecare încercare a voastrã de a-mi oferi imagini idilice este sortitã eºecului.

Ani ºi ani de intoxicare mass-media nu au reuºit sã mã îngenuchieze ºi încã ani ºi ani de îndobitocire controlatã nu vor rupe nimic în mine care sã vã ofere credibilitate. Sînteþi compromiºi, sînteþi nocivi! ªi pentru pãmînt, ºi pentru societatea pe care o doriþi subjugatã. Voi sînteþi, de fapt, problema ºi, indiferent în ce sistem o sã existaþi, veþi adapta sistemul la voi, nu o sã vã mulaþi voi minþile înguste pe puterea unor legi. Voi sînteþi cei care înainte iubeau sistemul ºi tot voi sînteþi cei care acum ne învãþaþi lucruri în care nici mãcar voi nu credeþi. În fiecare zi mã bombardaþi cu urãri de bine false ºi zilnic mã lovesc de patetismele voastre mizere. Imaginaþia voastrã se subþiazã pe zi ce trece, minciunile voastre se sparg de caldarîm ºi banii voºtri nu vor reuºi sã cumpere niciodatã conºtiinþa unei naþiuni. Nu existã loc în care sã nu puneþi laba voastrã murdarã ºi nu existã om care sã nu se simtã sufocat de prostia pe care zilnic o debitaþi. Încercãm sã privim peste voi, la un „mai bine”, dar amprenta voastrã hidoasã umbreºte orice loc însorit al conºtiinþei noastre.

Voi, cei de acolo, de sus, nu m-aþi convins cã sînteþi buni ºi nu mã veþi convinge vreodatã. Oricît de mult veþi evolua în mizeria voastrã, nu o sã depãºiþi nivelul funcþiei pe care, temporar, o deþineþi. Oricît de mult o sã doriþi cîndva sã vã numim oameni, nu veþi reuºi sã vã ridicaþi niciodatã la acest nivel.

Oricît de mulþi bani o sã aveþi ºi oricîte lucruri scumpe, sã ºtiþi cã nu sînt ale voastre, sînt ale celor pe care i-aþi înºelat. Aþi clãdit totul pe minciunã, însãºi viaþa voastrã este o minciunã. Vã credeþi intangibili ºi superiori celor care v-au votat. Vã credeþi voievozi, hatmani ºi paharnici, cînd, de fapt, sînteþi doar niºte boi înhãmaþi la carul propriei voastre lãcomii.

(urmare din pag. 1) Cele musulmane sînt murdãrite de crimã, ºi nu a crimei în rãzboi, ci în laºitatea atacãrii celor nevinovaþi ºi neînarmaþi. Astea sînt faptele, asta e lumea. Omul zilelor din urmã nu este doar o marfã, aºa cum era odatã, ci viaþa lui a devenit o cifrã, e conectat virtual, este alienat, conºtiinþa lui este dependentã de „socializarea pe reþele”…

Dumnezeule, vezi cum pe stradã, în metrou, pe zebrã, la volan, omul e cu ochii în telefon, butoneazã, e conectat la lumea virtualã din micul ecran! Uitaþi-vã bine în jur, pe cîþi oameni îi mai vezi cu privirea în sus, cãtre cer, cãtre naturã, ori cãtre oameni?... Închipuiþi-vã ce urmeazã: un focar de idei „frumoase ºi libere”, generaþii întregi care vor considera naþionalismul o trãdare a intereselor ºi o cale a sãrãciei, religia, o frînã anacronicã, morala sau regulilele tradiþionale, ceva discriminatoriu. Limba românã este deja înlocuitã cu feisbucheza, cine mai stã sã readucã operele clasice, adicã scrisul adevãrat, cînd Godinã s-a dat în zeci de mii de exemplare, probabil mai multe decît toate cãrþile despre Eminescu vîndute într-un an. Plãcerea de a sfida ideea naþionalã ºi tradiþia a devenit maladivã, dar, din pãcate, ca ºi în alt caz, anormalitatea, boala chiar, a devenit normalitate pentru noua generaþie - o generaþie alienatã, ale cãrei conºtiinþã ºi valori vor fi în curînd în Cloud, iar þara va fi doar o localizare GPS! Tot în acest sens sã amintesc faptul cã sînt mulþi cei care cred cã romanii au fost buni, chiar dacã au cucerit ºi jefuit Dacia, fiindcã au construit drumuri ºi tehnologie; existã ºi mai mulþi care cred cã englezii au fost foarte buni, fiindcã au ocupat India ºi au civilizat-o; existã o imensã majoritate care e convinsã cã, fãrã cucerirea Vestului, America ar fi fost ºi acum în ºa, iar lumea ar fi folosit baloane cu aer cald, nu avioane. (ªi mai existã unii care spun cã Ardealul e mult mai civilizat decît Regatul, fiindcã… restul se subînþelege deocamdatã). Deci aºa se înþelege evoluþia, aºa se va scrie în cartea de Istorie. În acest post al Paºtelui, o naþiune demnã, din care am bucuria unor picãturi de sînge, a avut mãreþia a de a spune „iertãm, dar nu uitãm”. Cu aceste cuvinte, Serbia a comemorat 18 ani de la acel Paºte în care „cea mai mare democraþie a lumii” a transmis Belgradului ºi sîrbilor „Paºte fericit”, scris cu vopsea pe bombele care au cãzut, cu zeci de mii, asupra unei þãri neînvinse în spirit. Da, atunci America ºi aliaþii sãi au dovedit cã sînt învinºi în spirit, cã sînt niºte robi, de fapt, ai intereselor murdare care stãpînesc conºtiinþele.

Am început articolul cu sfîntul Serbiei, episcopul Nicolae Velimirovici (sau Nicolaj Velimirovic): „Pacea fãrã Dumnezeu e leagãnul rãzboiului”. Este o frazã dintr-o carte scrisã de prelat în 1931, „Biblia ºi rãzboiul”. Velimirovici era înaintea martiriului sãu, urma sã fie închis

pentru credinþã ºi naþiune la Dachau, 1931 era un an greu, fiindcã lumea toatã era zguduitã de criza banilor ºi, mai ales, a imoralitãþii. O pace a imoralitãþii care avea sã-l aducã pe Adolf Hitler la putere, democratic. Velimirovici mai scria în cartea sa, prevãzînd vremurile care nu s-au terminat nici azi: „Lumea civilizatã va pune în slujba viitorului rãzboi toatã inteligenþa sa, toatã energia ºi tot avutul sãu, fãrã rezerve; grozãviile distrugerilor din viitorul rãzboi vor întrece toate grozãviile rãzboaielor din vremurile trecute; viitorul rãzboi se va distinge prin lipsa de idealuri ºi prin lipsa milostivirii ºi eroismului; între toate cauzele rãzboiului viitor, ca ºi ale rãzboaielor trecute, cauza fundamentalã este lepãdarea de Dumnezeu sau apostazia de la Dumnezeu Cel Unul ºi Viu - «Nu este pace necredincioºilor», spune Isaia (Isaia 48, 22)”.

M-am bucurat cînd am sperat cã un om simplu într-un fel, neconectat la crima de stat a predecesorilor sãi, va ajunge în fruntea Americii.

Am crezut cã un om obiºnuit sã facã afaceri, sã cîºtige bani, mã rog, pe cãi clare, nu musai curate, e capitalist doar, ei bine, un asemenea om va introduce normalul. Nu l-am vãzut pe aceste om în etate, Donald Trump, purtîndu-se cu sadismul unui copil aflat la vîrsta cînd gîzele sînt pentru a le cãlca, pentru a le smulge aripile, o vîrstã pe care am lãsat-o în urmã, datoritã evoluþiei, poate îi datorãm ceva lui Gîrleanu, Elenei Farago – probabil Trump a crescut doar cu desenele în care gîzele se bat, trag cu pistoalele, în fine, chestii distractive, dacã rãmîi cu mintea de atunci.

Trump l-a invitat pe preºedintele Chinei, o þarã paºnicã, prin excelenþã, pentru a declanºa un bombardament ilegal ºi nejustificat, deci banditesc, chiar în timpul dineului, adicã al mesei, cînd omul gîndeºte pios, cu recunoºtinþã, indiferent de religie. Dar Trump nu are credinþã – sau nu o mai are acum – e ºeful „lumii libere”, al celei mai evoluate democraþii din lume, al acelei lumi care considerã cã e un act de credinþã ºi propovãduirea contra-naturii, ºi zidul de beton ºi sîrmã ghimpatã, dar mai ales stabilirea cine e bun ºi cine nu, fiindcã aºa vrea „democraþia”, cine trebuie ucis ºi cine e pagubã colateralã… Organizaþiile „democraþiei au devenit noile biserici, iar avioanele, navele de rãzboi, rachetele, PIB-ul, creditul sînt noile icoane. Fals, nu sînt decît prigoana Fiului Omului, alungarea spiritului ºi înlocuirea lui cu ceea ce vedem azi – un program de ucis al trupului, minþii ºi sufletului. Tot Sfîntul Velimirovici spunea cã „necredinþa în Dumnezeu înseamnã credinþa în irealitate, în himere”. Adicã în ceea ce ne învaþã prezentul „lumii civilizate” sã credem. ªi poate cã nimic nu e întîmplãtor.

De 2.000 de ani, Damascul încearcã sã schimbe prigoana ºi ura în credinþã ºi iubire.

Drumul Damascului a deschis ochii lui Pavel, iar acesta a deschis iudeilor ºi întregii omeniri

ochii – Christos a vorbit pentru toþi, darul Duhului Sfînt datorat Jerfei ºi Învierii este al tuturor, atît al evreilor, cît ºi al neamurilor.

Apostolul neamurilor, cum pe drept este numit Pavel, a cãlcat pe un drum pe care s-a vãrsat sînge - ºi se varsã încã mult, mult sînge. Mã înspãimîntã o cifrã – trei milioane de miei sînt omorîþi anual, de Sfintele Paºti, în România. Tot sînge, prea mult sînge. Atîta viaþã nevinovatã! Se spune cã mielul e singurul care merge liniºtit la tãiere.

Poate cã noi, „lumea civilizatã”, mergînd pe drumul Damascului, vom avea dacã nu revelaþia - cel puþin remuºcarea - cã fericirea ºi pacea unei lumi nu vor sta niciodatã în sînge. Christos a Înviat!

Relaþiile României cu Ungaria din punct de vedere istoric (2)

din 1867, Ungaria devine regat în cadrul Imperiului Habsburgic (Austro-Ungar). În 1918, Imperiul AustroUngar se destrãme, ca orice alt imperiu în Istorie, Ungaria devine stat independent, iar Transilvania a ales sã se alipeascã României. ªi acum, subliniem, încã odatã, imbecilitatea ºi falsitatea revizioniºtilor unguri.

Cum pot ei susþine cã Transilvania a aparþinut 1.000 de ani Ungariei. Cînd regatul ungar a dispãrut din 1541 pînã în 1867, perioadã în care Ungaria a fost paºalîc turcesc ºi provincie habsburgicã, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la ªtefan cel Sfînt (997) pînã în 1699, cînd devine provincie austriacã (la fel ca ºi Ungaria)? Deci, Transilvania ºi-a pierdut independenþa în 1699 ºi a aparþinut pînã în 1918 Imperiului Habsburgic ºi nicidecum Ungariei (care din 1526 pînã în 1867 nu a existat, de fapt). În anul 1940, în urma Diktatului de la Viena, o parte din Transilvania este cedatã (pentru prima data în Istorie) Ungariei, pînã în 1944, cînd revine la România.

Ce au fãcut ungurii, în Transilvania, în aceastã perioadã?

Românii cunosc foarte bine: ungurii au ucis valahi ºi evrei, consideraþi rase inferioare. Gena lor asiaticã i-a

determinat pe unguri sã fie cei mai perfecþi „cãlãi”, sã fie executanþii perfecþi ai teoriilor naziste, golind, practic, Transilvania de evrei (în acea perioadã, populaþia evreiascã a scãzut cu 90%). La fel s-au purtat ungurii ºi în Serbia, invadînd Jugoslavia, alãturi de germani, în 1941.

Simþim nevoia sã precizãm pentru cititori cã scopul acestei relatãri istorice, a destinului Transilvaniei, este acela de a lãmuri, încã o datã, dacã mai era nevoie, realitatea cã Transilvania nu a aparþinut niciodatã Ungariei, ea convieþuind separat ºi independent cu regiunile care o înconjoarã. Români, aºa cum v-am sfãtuit de mai multe ori, noi, FSCR, vã îndemnãm, ºi de aceastã datã, sã nu ascultaþi, sã nu luaþi în considerare ºi sã respingeþi ferm demersurile maghiare, tot mai veninoase ºi mai duºmãnoase, împotriva românilor, „clocite” ºi conduse de la Budapesta, prin slugile lor credicioase din România: UDMR ºi consiliul secuiesc.

Trãiascã România Mare, Vivat Transilvania, Te iubim ºi te apãrãm, cu propria viaþã!

Sfîrºit Dipl.ec. PETRE RÃCÃNEL

- Destinul Transilvaniei În anul 1910, un istoric maghiar recunoaºte cã doar 10% din unguri sînt urmaºii celor ºapte triburi stabilite în Cîmpia Panonicã, restul fiind populaþii maghiarizate.

Subliniem cã de la ªtefan cel Sfînt ºi pînã la dispariþia regatului ungar, în 1526 (în urma înfrîngerii de cãtre turci, la Mohacs), Transilvania nu a fãcut parte niciodatã din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autunom.

Partea de vest a Ungariei a fost anexatã de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, au devenit paºalîc turcesc. Transilvania a rãmas principat independent, sub suzeranitate otomanã.

Dupã respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupã teritoriul fostului regat ungar ºi Transilvania. În anul 1849, Koshut Lajos proclamã Ungaria stat independent, dar intervenþia habsburgicã înãbuºã aceastã acþiune. În urma pactului dualist

Pag. a 8-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ ONU se desfiinþeazã Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU) se va desfiinþa ca for care sã susþinã pacea în lume ºi îºi va lua o altã titulaturã, de Organizaþia Fantastic de Unitã - OFU - ºi va avea un alt scop, cel de a garanta pacea în Galaxie. „Considerãm cã misiunea noastrã pe Terra a luat sfîrºit încã din anii ’90, cînd statele care fac parte din Consiliul de Securitate al ONU au decis cã nu mai este nevoie de noi ºi au atacat militar

diverse þãri, avînd drept motiv interesele comerciale”, a declarat Markuel de la Vrancea, preºedintele a ceea ce a fost cîndva ONU, precizînd cã „acum garantul pãcii în lume este NATO, care se pricepe ºi chiar are succes în aducerea naþiunilor mici la rang de colonii, o nouã orînduire sclavagistã, dar, de data asta modernã, în care sclavii chiar îºi doresc sã fie înlãnþuiþi”.

Sediul central al OFU va fi pe faþa nevãzutã a Lunii, acolo unde se aflã, de fapt, capitala Reptilienilor, cei care vor de mult rãzboi cu Marþienii, dar nu au încã suficiente motive ca sã o facã. Totodatã, tensiunile existente între diverse civilizaþii extraterestre riscã sã se transforme dintr-un rãzboi rece în unul de-a dreptul fierbinte, dat fiind faptul cã Romulanii ºi Vulcanienii nu au ajuns încã la un acord galactic. „Organizaþia Fantastic de Unitã va avea rolul de a media o pace convenabilã între civilizaþiile ceva mai avansate din Univers ºi va lãsa Pãmîntul la mîna celor care deja îl conduc cu succes spre un deznodãmînt tragic“, a mai declarat Markuel de la Vrancea, acest Don Quijote al Pãcii în Univers.

Pod de Flori peste Strîmtoarea Bering Rusia ºi SUA vor construi împreunã un pod peste Strîmtoarea Bering, numit Podul de Flori, dupã exemplul României ºi Republicii Moldova, din anii ’90. Dat fiind faptul cã relaþiile dintre cele douã superputeri nucleare sînt foarte încordate în zona Orientului Mijlociu, nefiind ºanse sã se poatã îmbunãtãþi în viitorul apropiat, cele douã þãri vor lãsa deoparte neînþelegerile din aceastã zonã ºi vor mima o relaþie bunã în Extremul Orient. „Este clar cã în problema Siriei nu putem ajunge la un compromis, aºa cã am decis sã facem, totuºi, paºi importanþi de reconciliere a þãrilor noastre; construcþia unui pod peste Strîmtoarea Bering nu poate decît sã ne þinã ocupaþi pînã cînd gãsim o soluþie de a ne împrieteni sau, dimpotrivã, de a ne distruge reciproc, pe noi ºi restul lumii“, a declarat secretarul american Rex Tillerson, adãugînd cã „ªi Washingtonul ºi Moscova sînt de pãrere cã un pod uneºte, ºi nu

desparte. La o adicã, în caz de rãzboi, tancurile pot ajunge mai repede în Alaska, sau, dupã caz, la Kremlin, avînd un pod la dispoziþie“. „Europa are deja probleme grave de identitate, terorismul ºi Merkel avînd grijã sã se destrame tot ceea ce vor ei sã facã acolo, o Uniune, parcã. Se autodistruge singurã, nu e nevoie sã mai intervenim ºi noi“, a adãugat Serghei, ministrul rus de Externe, în timp ce ciocnea un pahar de vodcã cu Rex. Podul va fi construit de firme ruseºti, iar finanþarea va fi asiguratã din exploatãrile de petrol realizate de SUA în Irak, Libia ºi, foarte curînd, Siria.

KLAUS WERNER BAYER MÜNCHEN IOHANNIS

COMPUNERE: CUM AM PETRECUT VACANÞA DE PAªTE Eu, în aceastã Duminicã, am plecat la Sibiu însoþit de Carmen ºi o mie de sepepiºti. Drumul a fost frumos.

De bucurie cã mã vãd, oamenii aruncau dupã noi cu pietre, ouã clocite, roºii turceºti stricate, pisici moarte, excremente de maidanezi, pamperºi folosiþi, cãrãmizi ºi petarde. Nu mã nimereau, pentru cã o þineam pe Carmen între mine ºi ei. Ajunºi la Sibiu, am ezitat puþin, pentru cã nu ºtiam la care dintre cele ºase case sã tragem, dar am dat cu zarul (banul are doar douã feþe ) ºi am rezolvat. Seara am fost la bisericã, dar n-am mai aºteptat Învierea, cã mã recunoscuserã enoriaºii, ºi sepepiºtii au zis cã ar fi bine s-o ºtergem. Am ajuns acasã, am ciocnit ouã, am bãut ºi ne-am culcat. Ce am scris aici am pus ºi pe Facebook, ºi mã aºtept la cel puþin 10.000 de likeuri, cã cel care îmi administreazã pagina spune cã a plãtit pentru 50.000!

C A R I C A T U R I

Traian Bãsescu se predã Traian Bãsescu, fostul preºedinte al României, a decis sã se predea autoritãþilor române ºi sã îºi recunoascã vina pentru faptul cã a ajuns preºedinte în 2009, prin fraudarea alegerilor. În urma dezvãluirilor, Bãsescu considerã cã nu poate sã poarte o aºa greutate pe suflet, ºi a decis sã renunþe la statutul de senator, la pensia de fost

preºedinte al Statului, la casa din Mihãileanu, la calul împãiat din curte, precum ºi la garda personalã, ºi sã se predea celei care, în 2009, i-a fãcut rost de o viaþã uºoarã ºi un mandat nou de preºedinte. „Am putut sã trãiesc ani de zile cu ideea cã am vîndut Flota comercialã a României. Trãiesc bine-merci ºi cu gîndul cã, timp de 10 ani, am distrus România. Am putut chiar sã trec peste cîntecele depãºite ale fostului meu ginere, dar nu pot sã trãiesc cu o aºa povarã, cã am ajuns preºedintele României prin fraudã, împotriva voinþei Poporului Român”, a declarat Traian Bãsescu, în timp ce îºi punea în valizã cîteva prosoape ºi un echer, adãugînd cã „totuºi, am credinþa cã poporul nu mã va judeca prea aspru, ºtiind cã, dacã nu eram eu, era preºedinte prostãnacul de Mircea Geoanã”.

Fostul preºedinte sperã ca, acolo unde va merge, sã vinã ºi cei care au putut sã facã posibilã alegerea lui ca preºedinte al României în 2009, ºefii din MAI, SRI ºi DNA, dar ºi cei care, efectiv, l-au votat. „Pentru cã, dacã ei nu mã votau, nu aveau cum sã fure atît de mult cei care au fraudat”, a mai adãugat Traian Bãsescu, exclamînd „sã vã fie ruºine, Codruþa ºi Coldea!”.

Aflînd vestea cã Bãsescu se predã, Dragnea a mai semnat un contract pentru TelDrum, dar, de data asta, în Brazilia. „Ninsorile abundente din aceastã þarã au nevoie de serviciile unei firme de deszãpezire pe mãsurã”, a declarat Dragnea, în timp ce îºi urmãrea sclavii de pe plantaþia de trestie de zahãr, pe plasma sa din sediul PSD.

PILDA PÃCÃTOASEI (28.3) Ci în acea dimineaþã, Meditatorul Iohannis cobora cu cei 12 chiriaºi ai sãi din imobilul luat cu japca de pe Muntele Mãslinilor ºi le-au ieºit în cale o femeie plinã de pãcate, ca un maidanez de purici.

(28.4) ªi s-a aruncat aceea la picioarele Meditatorului ºi i-a spus printre suspine, lacrimi ºi plîns cu sughiþuri: „Ajutã-mã, o, Meditatorule, cãci m-am sãturat sã-mi pun fizicul la bãtaie (cititorii trecuþi de 18 ani ºtiu la ce parte a fizicului se referea sãrmana) doar pentru îndestularea Peºtelui care mã scoate la produs cum îºi scoate gospodarul vaca la pãscut.

(28.5) Fãcîndu-i-se milã de aceea, Meditatorul i-a spus: „Ridicã-te, femeie sãrmanã, ia patul tu ºi umblã!

Jos, în vale, ai sã gãseºti o locuinþã pe care am obþinut-o eu din meditaþii ºi potlogãrii, ºi acea locuinþã îþi va fi adãpost! Pentru o chirie modicã, de 300 de euro pe lunã, îþi ofer acolo o cãmãruþã cît sã-þi încapã patul, dacã mai tai puþin din el, ºi-þi vei putea aduce clienþii fãrã grijã.

(28.6) Vãzînd acestea, cei 12 chiriaºi ºi televiziunile slugarnice au lãudat fapta Lui bunã.

Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU

CUM ESTE SÃRBÃTORIT PAªTELE PE MAPAMOND În Siria, Irak ºi Libia, în zonele controlate de ISIS, oamenii se salutã cu tradiþionalul Alah akbar, dupã care aruncã în aer o ambasadã, un autobuz cu turiºti europeni, sau ce le e mai la îndemînã. În India, credincioºii aduc ofrande turiºtilor creºtini bureþi de baie, magneþi cu zeitãþi indiene, cîrlige de rufe sculptate în fildeº ºi alte chestii interesante. Contra-cost, bineînþeles. În Hawaii, fetele de peste 18 ani, sau cele de peste 11 cu dispensã, danseazã din buric, cîntã ºi fac ºi alte chestii pentru vizitatorii generoºi. În locul tradiþionalului „Christos a Înviat“, spun „Scoate banii, unchiule, cã mai am ºi alþi clienþi!“. Tinerii din Noua Zeelandã aleargã dupã fete ºi le stropesc cu parfum. Fetele care fac fiþe ºi nu rãspund avansurilor sînt stropite cu benzinã. Pentru cã iepuraºii sînt pe cale de dispariþie, fiind vînaþi cu frenezie de populaþia înfometatã, în Coreea de Nord cadourile de Paºte le face secretarul de partid.

MIHAI MATEI P.S.: Aceste materiale sînt din categoria pamfletelor ºi trebuie tratate ca atare.

C A R I C A T U R I

Pag. a 9-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Previziunile lui Nostradamus ºi Baba Vanga despre rãzboiul din Siria ºi anul 2017 Românii cred în ghicitori, clarvãzãtori ºi prezicãtori, în general. Unii dintre aceºtia sînt impostori, însã cîþiva chiar au fost înzestraþi cu har ºi este bine sã luãm în seamã avertismentele pe care le lanseazã.

Doi dintre cei mai cunoscuþi „cititori ai viitorului” sînt Nostradamus ºi Baba Vanga. Originarã din Bulgaria, bãtrîna clarvãzãtoare oarbã a fãcut mai multe predicþii înfricoºãtoare despre anul 2017, printre care ºi aceea cã va izbucni un „rãzboi din Est”. „Cel de-al IIIlea rãzboi mondial va avea punctul de pornire în Siria”, a scris Baba Vanga, alb pe negru. Nostradamus spune cã Mesopotamia este punctul de pornire al unui rãzboi apocaliptic. „În 2017, va izbucni un rãzboi din Est ºi totul va fi declanºat de invazia musulmanilor în Europa, care va duce la distrugerea organizãrii de pe continent. Cel deal III-lea rãzboi mondial va avea punctul de pornire în Siria. Clima se va încãlzi tot mai mult, se vor topi gheþurile ºi va apãrea seceta în tot mai multe locuri.

Oamenii vor începe sã epuizeze resursele ºi se vor porni rãzboaie. Românii sînt un popor ales, au multe

De ce nu ne-au vizitat extratereºtrii pînã acum Extratereºtrii au destul de multe ºanse sã fie acolo, dar asta naºte o întrebare ºi mai importantã cu privire la lipsa semnalelor din partea lor.

Una dintre cele mai importante întrebãri din astronomie se referã la extratereºtri: avînd în vedere cã existã o probabilitate foarte mare ca viaþa extraterestrã sã existe undeva, în universul imens în care trãim, de ce nu am primit pînã acum dovezi palpabile?

Brian Cox, fizician, încearcã sã rãspundã la întrebarea pe care savantul Enrico Fermi a adresat-o, pentru prima datã, în anii 1950. Aceastã întrebare este cunoscutã acum ca Paradoxul Fermi. Conform acestuia, existã o contradicþie ce are la bazã, pe de-o parte, probabilitatea ridicatã de existenþã a vieþii extraterestre în univers, iar pe de altã parte, lipsa completã a dovezilor

Top 10 Minuni ale Lumii (2) 6. Grãdinile suspendate din Babilon

MOZAIC resurse ca sã meargã mai departe, dar vor avea nevoie de cineva din exterior care sã le transmitã mesajul corect ºi atunci, dacã îl vor înþelege ºi îl vor asculta, vor deveni un popor care va conduce multe alte popoare, care se vor pierde de pe calea corectã”, a prevãzut Baba Vanga. Profeþia înfricoºãtoare este susþinutã ºi de catrenele lui Nostradamus. Profetul Secolului al XVIlea a prezis un „al III-lea ºi ultimul” antichrist, mai hidos decît primii doi combinaþi, referindu-se la ISIS, de la care porneºte al III-lea rãzboi mondial, care va dura 27 de ani. Mulþi cercetãtori ai profetului francez, care a murit în 1566, sînt convinºi cã acesta a prezis corect actele barbare actuale ca fiind masacrul din Orientul Mijlociu, precum ºi atentatele teroriste comise de ISIS în toatã lumea.

Site-ul Nostradamus 2242 susþine chiar cã al III-lea rãzboi mondial va începe din Orientul Mijlociu ºi lumea s-ar putea termina în 2242. Site-ul listeazã catrenul cu patru versuri, despre care se susþine cã avertizeazã evenimentele din Irak ºi Siria.

Acelaºi site spune cã Nostradamus a fost tradus ca spunînd „El (antichristul) va intra rãu, neplãcut, infam, tiranizînd peste Mesopotamia/ Toþi prietenii doamnei adultere/ Terenuri cu un aspect îngrozitor ºi negru”.

Mesopotamia este zona actualelor state Irak ºi Siria.

ANCA ANDREI irefutabile cu privire la faptul cã viaþa inteligentã a evoluat, vreodatã, în afara Pãmîntului. Profesorul Cox are un rãspuns la aceastã dilemã, doar cã nu este cel mai pozitiv la care ne-am fi aºteptat. Acesta propune o soluþie pentru paradoxul Fermi, care presupune cã nu este posibil sã existe o lume care are puterea sã se autodistrugã ºi care are nevoie de soluþii de colaborare globalã pentru a preveni asta.

Cu alte cuvinte, este o ºansã foarte mare ca extratereºtrii sã se fi auto-distrus din cauza divergenþelor politice, cu mult înainte sã devinã suficient de evoluaþi încît sã lanseze o misiune de explorare interstelarã.

Brian Cox merge mai departe ºi lanseazã ºi o avertizare pentru civilizaþia noastrã, prin prisma scenariului anterior. Acesta avertizeazã cã progresele tehnologice ºi inginereºti pot sã afecteze dezvoltarea expertizei politice, astfel încît se poate ajunge la un dezastru, iar noi ne apropiem de o astfel de fazã a societãþii.

GEORGE STANCIU A fost un turn construit între 280 ºi 247 î.Chr., pe Insula Pharos, din Alexandria, Egipt. Scopul sãu era de a ghida marinarii în portul Alexandria. Se spune cã avea o înãlþime care varia undeva între 120 m, dupã istoricii arabi, ºi 270 m, dupã cei greci.

8. Templul lui Artemis

MOZAIC Sfatul medicului

Care sînt diferenþele dintre tendinita ºi bursita de la nivelul umãrului?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Tendinita ºi bursita sînt douã probleme destul de frecvent întîlnite în ortopedie, însã este important sã ºtim diferenþa dintre ele pentru a le putea trata corect.

Tendinita este inflamaþia tendonului (cordonul care leagã muºchii de os); atunci cînd muºchiul se contractã, pune presiune pe tendon, care este ataºat de os, iar la suprasolicitare, acesta se inflameazã ºi devine mai sensibil ºi mai dureros.

Bursita. Bursa este un mic sac cu fluid care cãptuºeºte ºi lubrifiazã articulaþia. Atunci cînd frecarea dintre tendon ºi os este mai mare decît în mod normal, bursa se inflameazã ºi provoacã dureri la miºcare.

Ce legãturã are bursita cu tendinita? Între bursitã ºi tendinitã existã o legãturã destul de strînsã: atunci cînd apare bursita ºi nu este tratatã la timp, iritaþia începe sã se extindã ºi sã afecteze structura tendonului. De aceea, este important sã le tratãm cu seriozitate ºi sã evitãm reapariþia acestor fenomene.

Ce tratament aplicãm?

Sînt multe metode de tratament, dar primul lucru pe care trebuie sã îl facem este sã oprim cauza care produce inflamaþia, apoi tratamentul variazã între medicaþia antiinflamatoare, aplicaþii reci locale ºi infiltraþii locale cu diferite substanþe care ajutã la reducerea inflamaþiei ºi ameliorarea durerilor. www.artroscopiedegenunchi.ro Cascada Victoria se aflã în sudul Africii, pe cursul fluviului african Zambezi, la graniþa dintre Zimbabwe ºi Zambia. În 1989, a fost declaratã de UNESCO monument al naturii.

10. Valley of Love

Grãdinile suspendate din Babilon sînt considerate una dintre cele ºapte minuni ale lumii antice, dar rãmîn un mister. Arheologii ºi istoricii cautã de zeci de ani locul în care, în Secolul 7 î.Chr., se gãseau Grãdinile suspendate ale Semiramidei.

7. Farul din Alexandria

Templul zeiþei Artemis, din Efes, cunoscut ºi ca Templul Dianei, a fost ridicat în anul 550 î.Chr. Se aflã la 50 km sud de oraºul Izmir, Turcia. Din templul original, considerat una din cele ºapte minuni ale lumii, nu au rãmas decît cîteva relicve.

9. Cascada Victoria Consideratã una dintre minunile lumii antice neºtiute, se crede cã a fost construitã de o civilizaþie misterioasã în apropiere de Irlanda de astãzi. Uimitor este cã valea este construitã cu 3.000 de ani înaintea piramidelor egiptene. Singurul vestigiu rãmas intact este aºanumitul Memorial al bucuriei, o structurã de piatrã cu un interior la fel de consternant ca ºi exteriorul, dar care este pe deplin funcþional.

Sfîrºit „Evenimentul zilei“

Pag. a 10-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

ALBUMUL CU POZE RARE

Sã ne cinstim sfinþii închisorilor (1) Scriitorul Ion Ianolide (1919-1986) a fost membru al nu, ºi au murit, curînd, cu zîmbetul pe buze, fericiþi cã nu Frãþiilor de Cruce, s-a înscris în lungul ºir de martiri, pre- L-au trãdat pe Christos.

La Tg. Ocna, muribunzii erau mutaþi în Camera 4, unde oþi ºi mireni care au pãtimit ºi s-au jertfit pentru Christos ºi Neamul Românesc în închisorile politice din România. îºi dãdeau ultima suflare. Acolo l-a cunoscut Ion Ianolide pe Nãscut în comuna Dobroteºti, Teleorman, el a fost a arestat Valeriu Gafencu (1921-1952), considerat de toþi tovarãºii în 1941 ºi, timp de 24 de ani, a trecut prin iadul închisorilor sãi de suferinþã drept sfîntul închisorilor. Chiar ºi cei mai antonesciene ºi comuniste din Aiud, Gherla, Piteºti, cumpliþi torþionari, în preajma lui, se liniºteau ca prin minune. Directorul închisorii nici nu îndrãznea Caransebeº, Galaþi, Jilava ºi Tg. Ocna. ªi la sã-l priveascã în ochi. Valeriu Gafencu era fel ca alþi foºti deþinuþi politici – precum Petre basarabean. Tatãl sãu, Vasile Gafencu, fãcuse Pandrea (,,Crugul mandarinului”), Paul parte din Sfatul Þãrii, din Chiºinãu, care la 27 Goma (,,Gherla” sau ,,Patimile dupã martie 1918 votase unirea Basarabiei cu Christos”), Zosim Oancea (,,Închisorile unui România. Pentru aceastã îndrãznealã, în 1940, preot ortodox”), N. Steinhardt (,,Jurnalul cînd Basarabia a fost cedatã URSS, bãtrînul a fericirii”) sau Nicu Pãun (,,Un soldat pe barifost deportat în Siberia, unde a ºi murit. cada idealului legionar”) – el a scris mai Valeriu Gafencu, împreunã cu mama ºi cele 3 multe cãrþi despre experienþele dramatice surori, s-a refugiat la Iaºi. A devenit student trãite în detenþie. Controlat de Securitate, de la Drept ºi, fiindcã aderase la Organizaþia la eliberarea sa din 1964 ºi pînã la moarte, ,,Frãþiile de Cruce”, în 1941 a fost arestat. manuscrisele cãrþilor sale au fost pãstrate, cu Pînã sã ajungã la Tg. Ocna, unde va muri în riscuri mari, de familie ºi publicate abia dupã 1952, Valeriu Gafencu a trecut ºi prin alte 1990. Aºa cum este cazul lucrãrii închisori: Aiud, Piteºti, Vãcãreºti, unde va ,,Întoarcerea de la Christos. Document ION IANOLIDE suferi alãturi de alþi legionari de frunte, prepentru o lume nouã”, de fapt, o mãrturisire cum Traian Trifan, Anghel (Arsenie) elaboratã, în tensiune ºi spaimã, timp de 3 ani, definitivatã în 1982 ºi tipãritã în 2006. ,,Închin aceastã Papacioc, Marin Naidim, Gheorghe Jimboiu ºi Traian carte tuturor sfinþilor ºi martirilor din toate vremurile pînã- Marian. Grav bolnav ºi cu viaþa atîrnînd de un fir de pãr, el n ziua de azi – scrie I. Ianolide în dedicaþia sa cãtre cititori. vedea cã zilele îi sînt numãrate. Era frumos Valeriu Am scris aceste pagini tensionat de fricã. Cînd a fost sã le Gafencu, susþine Ion Ianolide, cu pãrul lui negru ºi cu ochii revãd, cu ocazia aºezãrii lor într-un loc sigur, am încercat albaºtri. Din cauza durerilor cumplite de coloanã ºi a sã le recitesc, dar mi-a fost imposibil. Nu am liniºtea nece- crizelor de tuse, el nu se odihnea pe pernã, ci veghea cu sarã. Cînd vãd toate aceste file, mã înfioarã pericolul de a capul cãzut în piept. ,,Zîmbea prin somn. Somnul lui alterfi descoperite de Securitate. Le las aºa cum au ieºit din na cu starea de veghe ºi, de cîte ori credeam cã doarme, de primul condei, deºi regret cã nu pot face un lucru deplin. fapt, el se ruga – mai adugã autorul cãrþii în discuþie. În Iertaþi-mã, oameni! Decembrie 1981. Ion Ianolide, ultimele momente de viaþã, Valeriu Gafencu pãrea cã se contopise cu Christos, ºi o bucurie tainicã îi înseninase Bucureºti”.

Dintre toate locurile de detenþie prin care a trecut Ion chipul. Rãspîndea în jur un duh de pace adîncã. κi pierdea Ianolide, ne-am oprit la închisoarea de la Tg. Ocna, puterile, dar sufletul îi era tot mai viu ºi mai tare”. Valeriu reþinînd figura a doi deþinuþi mai speciali: Valeriu Gafencu Gafencu a murit la 18 februarie 1952. Ultimele lui cuvinte ºi Richard Wurmbrand. Pentru cineva scãpat din iadul de la au fost: ,,Doamne, dã-mi robia care elibereazã sufletul ºi Piteºti – creat de Ana Pauker, Vasile Luca ºi Teohari ia-mi libertatea care robeºte sufletul...”. Dumnezeu ne Georgescu, special pentru legionari ºi pus la dispoziþia bate cã nu ne cinstim sfinþii închisorilor. De aceea, în unor generali ºi colonei, de asemenea evrei, de o cruzime opinia multor cunoscãtori ai fenomenului, toþi deþinuþii inumanã – lagãrul de la Tg. Ocna, cu mîncarea ceva mai politici ar trebui ca, în semn de adînc respect pentru sutele bunã ºi cu ferestrele deschise spre un cîmp cu flori, pãrea o de mii de legionari, care s-au jertfit pentru Christos ºi penbinefacere cereascã. La Tg. Ocna erau aduºi, de prin alte tru þarã – în închisorile carliste (1933-1940), antonesciene închisori, în special deþinuþi bolnavi de plãmîni. (1941-1944) ºi comuniste (1945-1989) – ar trebui ca BOR Reeducarea lor se baza pe douã oferte din partea direcþiu- sã facã toate demersurile ca sã avem ºi sfinþi din rîndul nii penitenciarului: regimul alimentar (cu mîncare mai acestor oameni în calendar. Primii ar putea fi martirii multã, deºi proastã) ºi cu doze de penicilinã. În schimbul Valeriu Gafencu ºi pãrintele Sandu Tudor. Vorba e: are acestor bucãþele de zahãr, deþinuþii trebuiau sã se dezicã de Patriarhul Daniel libertatea aceasta? Se pare cã nu, din religia creºtin-ortodoxã ºi sã condamne idealurile moment ce nici Mihai Eminescu tot n-a fost sanctificat. legionare. Sã renege ºi sã batjocoreascã principiile morale (va urma) ºi religioase din tinereþe. Unii au fãcut-o ºi s-au salvat. Alþii PAUL SUDITU

IMPRESIILE UNUI FRANCEZ ÎNDRÃGOSTIT DE ,,MICUL PARIS”

Focare spirituale în Bucureºtii de altãdatã (3) Dl. Nae Ionescu a marcat cu amprenta sa mai multe generaþii de studenþi, în majoritate veniþi de la þarã; imaginaþi-vã cã dl. Maritain s-ar adresa direct masselor þãrãneºti ca sã trezeascã în ele un puternic catolicism naþional. Dl. Tzigara Samurcaº-tatãl conduce o importantã revistã cu tendinþe naþionaliste. Prietenii d-lui Tzigara Samurcaº-fiul au simpatii asemãnãtoare cu cele ale grupãrii ,,Action Frangaise”. Maurassismul este maºina de rãzboi favoritã a domnului Pamfil ªeicaru ºi a echipei sale de la ,,Curentul” (ce nu trebuie confundat cu ,,Cuvîntul”). Acestei drepte româneºti i se opune stînga, cu grupul revistei ,,Viaþa Româneascã” ºi cu liderul ei, dl.

Mihai Ralea, care susþine Partidul Naþional Þãrãnesc. Cu mult mai la stînga se aflã dl. Stere, epavã izolatã a vechiului Partid Socialist Român, grupat în jurul presei evreieºti.

Pe scurt, nu vãd adevãraþi cãrturari (clercs), dupã formula lui Benda, decît în grupul ,,Criterion”; aceºti tineri întorºi din strãinãtate se tem de un naþionalism înãbuºitor ºi ar vrea sã salveze cultura internaþionalã ºi libera dezbatere de idei; acþiunea lor artisticã e mare, iar þinuta revistei lor este cu totul remarcabilã. Unul dintre cei mai importanþi dintre ei, dl. Vulcãnescu, este neotomistul ortodox. Se va observa cã, în ciuda a ceea ce am spus adeseori despre greºelile ºi carenþa noastrã, Franþa pãstreazã încã o foarte mare forþã de iradiere în România; terenul pe care l-a pierdut nu mi s-a pãrut cã l-ar fi cîºtigat o altã þarã. Existã ita-

lienizanþi, existã mai ales germanizanþi; naþionaliºtii, rasiºtii, antisemiþii simpatizeazã, fireºte, ideologia hitleristã; însã România lui Carol I, francofilã prin massa poporului, prin oamenii din lumea bunã, prin lumea de pe stradã, era germanofilã prin bancherii, inginerii ºi savanþii ei. Nu mi se pare cã, în România lui Carol al II-lea, influenþa germanã ar fi crescut în proporþia în care a noastrã a scãzut. Vom mai avea o vreme plãcerea orgolioasã de a-i auzi pe românii de calitate, precum dl. Philippide, traducãtorul lui Baudelaire, dl. Sadoveanu, celebrul autor dramatic, dl. Densusianu, savantul filolog, ºi mulþi alþii, celebrîndu-i pe scriitorii noºtri într-o francezã pe care nici un francez n-ar putea s-o vorbeascã mai curat.

Cultura noastrã rãmîne cel mai îmbelºugat dintre izvoarele strãine la care vine sã-ºi astîmpere setea geniul românesc. Ea nu e încã serios ameninþatã ºi, în orice caz, e bine apãratã la Institutul Francez de Studii Înalte, întemeiat în 1924 la Bucureºti, sub auspiciile Universitãþii din Paris ºi prin grija Serviciului Cãrþii de la Quai d'Orsay, cu ajutorul cîtorva mari prieteni ai Franþei, precum profesorul Ion Cantacuzino. Avem ºansa ca Institutul sã fie condus de un om tînãr, plin de tact ºi de ºtiinþã, ºi înzestrat cu o calitate rarã: simpatia intuitivã care-l face sã pãtrundã în psihologia unui popor strãin; aliatã cu un spirit cartezian, ea îi permite domnului A. Dupront sã-ºi ordoneze observaþiile în clarvãzãtoare sinteze.

L-am menþionat pe profesorul Ion Cantacuzino; a fost un mare savant ºi un admirabil factor uman; îºi fãcuse toate studiile, inclusiv doctoratul, la Paris, lucrase la Institutul Pasteur alãturi de Roux, Mecinikov, ºi iubea Franþa, al cãrei fiu spiritual era. Devenit director al serviciilor sanitare din România, acest puternic romantic, acest Hugo român al microbiologiei, acest fiu nobil al marii familii pasteuriene, a luptat, la un moment dat, aproape

Profesorul Ion Cantacuzino, pe care autorul francez Paul Morand îl numea un ,,Hugo român al microbiologiei”, era ºi un mare iubitor ºi colecþionar de artã. În imagine, el se aflã împreunã cu pictorul George Petraºcu, la expoziþia acestuia, organizatã la Bucureºti, în 1933, cu ocazia împlinirii vîrstei de 60 de ani.

EPIGRAME Sens unic Nu ºtiu care este costul, Dar vã spun enunþul meu: E uºor sã faci pe prostul, Pe deºteptu’ ...e cam greu!

Primarul oraºului nostru Din „lucrãrile” fecunde, Azi - edilul temerar, Dacã n-are ce ascunde, Ori e prost, ori nu-i primar!

La moartea unui afemeiat Îl plîngem toþi, cu ochii-n rouã, Pe cel ce-a cucerit femei, Cãci a murit la nouã’º’nouã...

Dar a ,,trãit" doar trei’º’trei.

Logicã Ca orice om ce mai gîndeºte, Constat, fãcînd un mic efort: Cînd lumea nu mã mai bîrfeºte, Înseamnã cã deja sînt mort!

NAE BUNDURI

singur împotriva holerei, a tuberculozei, a tifosului; a fost, în timpul rãzboiului, însuºi sufletul luptei împotriva epidemiei ºi a morþii. Gigant bãrbos, veritabil Hercule al ºtiinþei, a fost copleºit de onoruri în toate þãrile, membru al tuturor academiilor, urmat ºi adorat de tineri. O scurtã boalã 1-a rãpit în 1934; lãsa lucrãri foarte însemnate asupra imunologiei, a imunitãþii de contact, a descoperirii sale, microbiologia, lãsa, mai ales, acest „Institut Pasteur“, întemeiat de el în apropierea Dîmboviþei ºi unde fiul ºi nora sa, o franþuzoaicã, îi continuã opera. Ghidat de ei, am vizitat cursurile de lucrãri practice ºi laboratoarele, am trecut prin faþa uriaºelor borcane cu seruri, a numeroaselor vaccinuri - antirabice, antivariolice, antitifice; mi se pãrea cã aud strigãtul vesel al naturii, în sfîrºit, eliberatã de relele ei. Vaccinul antituberculos, injectat noilor-nãscuþi, îi salveazã, ºi reduce cu atît mai mult înspãimîntãtoarele statistici ale celei mai mari mortalitãþi din Europa; dar natalitatea depãºeºte încã din plin aceastã cifrã record, deoarece populaþia sporeºte cu un milion la fiecare 4 ani; în 1938, România va numãra 20 de milioane de locuitori. Împreunã cu Polonia, Rusia ºi Italia, ea se strãduieºte sã compenseze lîncezeala genezicã a Europei occidentale. Ea a înlocuit, în puþini ani, cele 800.000 de victime ale celui mai îngrozitor flagel românesc: tifosul exantematic din iarna 1916-1917.

La ,,Institutul Pasteur” ne-a fost arãtat un ºef de serviciu în halat alb; era crescãtorul de pãduchi ai tifosului; el infecta cu microbul cîteva astfel de insecte, care se umflau vãzînd cu ochii; apoi le strivea, ºi injecta acest terci la ceilalþi pensionari ai sãi; în felul acesta, crea rezerve de ser.

Spectacolul acesta îngrozitor îmi pãru reconfortant: cel puþin în rãzboiul urmãtor n-o sã mai murim decît din cauza unor invenþii noi ºi a unor epidemii necunoscute.

Sfîrºit PAUL MORAND (1935)

Pag. a 11-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (6)

„Roºu ºi Negru“ Autor: Stendhal (Marie-Henri Beyle) Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1831, Franþa Forma literarã: roman

Rezumat Stendhal - pseudonimul pentru Marie-Henri Beyle - a fost printre cei mai mari romancieri francezi ai Secolului al XlX-lea. ,,Roºu ºi negru”, povestea lui Julien, un tînãr ambiþios dintr-un orãºel de provincie, care va fi executat pentru faptul cã îºi împuºcase amanta bogatã, este consideratã ca fiind una dintre cele mai originale ºi îndrãzneþe capodopere ale literaturii de ficþiune europene. În ,,Roºu ºi negru”, Stendhal face un portret profund al societãþii franceze ºi al politicii din ultimii ani ai restauraþiei monarhiei de Bourbon (1820). „Peste tot ipocrizie, sau cel puþin ºarlatanism, chiar ºi printre cei mai virtuoºi, chiar ºi printre cei mai mãreþi”, spune Julien, ca un ecou al pãrerilor lui Stendhal însuºi despre vremurile respective. Partizanii monarhiei absolutiste, care se regãseau în rîndul nobilimii, al celor bogaþi ºi al clericilor, purtaserã, încã de la 1815, o luptã pentru a reinstaura l'ancien réegime, ordinea politicã existentã înaintea Revoluþiei Franceze. Dupã accederea la tron în 1824, Carol al X-lea a iniþiat o serie de politici anti-liberale ºi procatolice, care, dupã 20 de ani de exil, aduceau guvernarea ºi armata înapoi sub puterea nobilimii, ºi a luat mãsuri pentru a întãri puterea clericilor.

Ostilitatea stîrnitã de politicile sale a culminat cu revoluþia din iulie 1830, care a încheiat domnia ramurii mai vîrstnice a Bourbonilor.

Subiectul romanului este oferit de un articol de ziar despre un tînãr, Antoine Berthet, ghilotinat în 1828 pentru o tentativã de a-ºi omorî fosta amantã, Madame Michoud, pe ai cãrei copii îi medita. Povestea lui Julien Sorel se apropie destul de mult de cazul Berthet.

Verrières, oraºul ficþional în care are loc acþiunea, seamãnã foarte mult cu oraºul provincial Grenoble, unde trãia Berthet, ºi unde Stendhal ºi-a petrecut copilãria.

Julien Sorel este un tînãr inteligent cu origini þãrãneºti, dornic ºi nerãbdãtor sã îºi schimbe condiþia socialã. Sub domnia lui Napoleon, cea mai probabilã cale spre succes ar fi fost aceea a armatei. Numai cã, acum, în þarã era pace, ºi sub domnia de Bourbon, care a reconsolidat puterea clericilor, drumul cãtre împlinire îl

LEGENDELE (între fantezie ºi realitate) (6) „Poezia popularã trebuie sã fie obiectul studiilor noastre serioase, dacã vrem sã aflãm cine am fost ºi cine sîntem”. (Alecu Russo)

TRADIÞII ANCESTRALE (6) Balada Mioriþa, mesaj peste milenii Motto: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmîntul ºi-l supuneþi; ºi stãpîniþi peste peºtii mãrilor, peste pãsãrile cerului, peste toate animalele, peste toate vietãþile ce se miºcã pe pãmînt ºi peste tot pãmîntul!”

(Geneza, 1.28) Începînd cu sfîrºitul Mileniului VII î.Chr., Spaþiul Carpatic este scena unor mari migraþii, datorate în mare parte unei dezvoltãri economice fãrã precedent, a exploziei demografice ºi, nu în ultimul rînd, ca urmare a expansiunilor teritoriale iniþiate de primii regi ai geþilor (Uran ºi Saturn), geþi cunoscuþi sub numele generic de pelasgi (printr-o preluare eronatã a autorilor greci, care nu foloseau litera „b”), în realitate, belasgi (geþii divini).

Toate aceste migraþii, care vor continua pînã la începutul Mileniului I î.Chr., au urmat aceleiaºi direcþii pe care o trasaserã cuceririle pelasge (belasge): danii ºi abii (albii) spre nord ºi nord-vest; Heinrich Pantaleonis, elveþian de origine, nãscut la Basel, la 13 iulie 1522, în lucrarea „Cartea eroilor naþiunii germane”, tipãritã la Basel între anii 1562 ºi 1571, realizatã în douã variante, una în latinã, iar alta în germanã, descrie ,,viaþa tuturor persoanelor germane de înaltã reputaþie (...), care, prin virtuþile lor, prin marea lor autoritate [...] au împodobit ºi au fãcut mare patria“, printre aceste personalitãþi gãsind ºi pe...

duce cãtre Biserica Catolicã. Julien studiazã latina ºi teologia pentru a-ºi pregãti intrarea la seminar ºi obþine poziþia de meditator pentru copiii bogatului primar din Verrières, Monsieur de Rênal.

Se implicã într-o aventurã cu soþia acestuia, relaþie care pentru Julien înseamnã, de fapt, febrilitatea de a cuceri o femeie dintr-o clasã socialã superioarã, ºi mai puþin afecþiune. Cînd Rênal primeºte o scrisoare anonimã denunþînd aventura, Julien pãrãseºte locuinþa ºi intrã la seminarul de la Besançon. Seminarul, însã, nu se dovedeºte a fi un refugiu care sã îl protejeze pe Julien de viaþa orãºelului, pe care el o vedea plinã de lãcomie ºi de flecãreli. Instituþia bisericii, menitã sã pregãteascã viitorii lideri, este un paradis al ipocriziei ºi al mediocritãþii, plin de intrigi politice la fel de sordide ca ºi cele din afara ei. Motivaþia tinerilor seminariºti nu este nici intelectualã, ºi nici spiritualã, ci strict economicã. ,,Aproape toþi erau fii de þãrani, scria Stendhal, care preferau sã-ºi cîºtige pîinea zilnicã repetînd cîteva cuvinte în latinã decît sã dea la sapã”.Vocaþia lor religioasã se bazeazã pe dorinþa de a avea un dejun bun ºi un costum de haine cãlduros iarna. „Învãþãtura nu conteazã aici”, observa Julien. „Biserica din Franþa pare sã fi înþeles cã adevãratul duºman sînt cãrþile însele. În ochii Bisericii, supunerea interioarã este totul...”.

Julien îi admirã pe doi dintre preoþii de la seminar - bãtrînul preot Chélan ºi directorul seminarului, un jansenit devotat, Abbé Pirard, care în cele din urmã este înlãturat de facþiunea proiezuitã. Cînd Pirard demisioneazã, îl ia cu el ºi pe Julien la Paris, unde acesta devine secretarul particular al unui nobil, Marchizul de la Mole. Julien se implicã într-o aventurã cu fiica marchizului, Matilde, care este fascinatã de ambiþia ºi îndrãzneala lui Julien. Cînd Matilde rãmîne însãrcinatã, tatãl ei îºi dã acordul silit pentru cãsãtorie ºi acceptã sã îi ofere un titlu nobiliar ºi un venit lunar lui Sorel. Dar cînd marchizul cerceteazã trecutul acestuia la Verrières, primeºte o scrisoare denunþãtoare de la Madame de Rênal, dictatã de confesorul sãu. Dupã ce marchizul anuleazã nunta, Julien o împuºcã ºi o rãneºte pe Madame de Rênal în timp ce aceasta îngenunchiazã în timpul unei slujbe la bisericã. Este arestat imediat.

Julien este acuzat în cadrul unui proces, dar refuzã sã se apere. În ciuda încercãrilor clericilor locali de a-i manipula pe juraþi în favoarea tînãrului, acesta este condamnat. Aºteptînd moartea prin ghilotinã, încearcã sã gãseascã înþelesul destinului sãu, gãsindu-l doar în afecþiunea sa tîrzie pentru Madame de Rênal. „Doamne, dacã dau de Dumnezeul creºtinilor, s-a zis cu mine, gîndeºte Julien. El este un despot ºi, ca atare, plin de idei rãzbunãtoare; Biblia Sa nu vorbeºte decît de pedepse strãmoºii noºtri: Dacus (Danus), Zalmoxis, Dromigethes, Boerobist, Deceneu, Cotiso, Comosicus, Scorilo, Dorpaneus ºi, inclusiv, Decebal(!); spre est ºi sud-est (vestul Asiei ºi Asia Micã), proto-summerienii (simerieni=cymmerieni) ºi eranii (arienii carpatici, fiii lui Ares), ulterior iranieni; getulii, colonizatorii nordului Africii, întemeietorii Cartaginei, C.ar.ta.ge = Þara Geei ºi a Tatãlui (Ceresc) ºi probabil autorii faimoasei construcþii de la Baal-Bek (templu închinat zeului Bal – Zeul Apelor, sinonim cu Neptun sau Poseidon, Belus la persani – fratele lui Saturn (Zamolxe), satanizat în Biblie; iberii originari din Iberia, ulterior Iviria (Georgia) ºi turdetanii, în peninsula Ibericã; ligurii ºi aussonii, în peninsula italicã... ºi asta doar în Mileniile VI-V î.Chr. Desigur, vorbim despre realitãþi pe care istoricii noºtri nu le acceptã, ºi asta din simplu motiv cã ar infirma teoria indo-europenismului - unul din marile falsuri istorice ale Secolului al XIX-lea, conform cãreia popoarele europene îºi au originea în indo-europeni (adicã un fel de struþo-cãmile), veniþi din spaþiul iranian sau anatolian, undeva prin Mileniul III î.Chr., dupã unele voci; din India – spun alte voci, sau... din Eurasia! (foarte interesant: veniþi din Eurasia, s-au stabilit în... Europa!), ºi care vorbeau o limbã... indo-europeanã! Simplu ca „bonjur”! Nu deranjeazã pe nimeni faptul cã nu existã nici dovezi materiale, nici dovezi scrise, care sã ateste existenþa unei civilizaþii aºa-zis indo-europene proto-istorice în zonele respective, ºi nici cã geto-dacii, înalþi ºi blonzi, nu semãnau nici pe departe cu populaþia asiaticã, micã de staturã ºi cu trãsãturi mongoloide, iar dacã veþi cere amãnunte în acest sens, singura explicaþie este cã... problema încã e în studiu! Tipic pentru specialiºtii noºtri! În felul acesta, îþi este imposibil sã constaþi cã nici ei nu ºtiu despre ce e vorba! Sã lãsãm, însã, specialiºtii cu teoriile lor ºi sã vedem în ce mãsurã se raporteazã „Mioriþa”

înfricoºãtoare. Niciodatã nu mi-a plãcut de El; niciodatã nu am crezut cã cineva L-a plãcut în mod sincer. Este nemilos (ºi îºi aminti cîteva pasaje din Scripturã). Mã va pedepsi într-un mod abominabil... Am iubit adevãrul...

Unde este acesta?”.

Istoricul cenzurii Reputaþia literarã a lui Stendhal s-a dezvoltat lent.

Contemporanii lui gãseau cã detaºarea sa ºi realismul contemporan al romanelor sale erau destul de dificil de înþeles, opera lui negãsindu-ºi locul în stereotipurile zilelor respective. Unii cititori erau scandalizaþi de ceea ce ei numeau indiferenþa lui Stendhal faþã de moralitate ºi portretizarea compãtimitoare a unui personaj care era vãzut de oameni ca un monstru fãrã scrupule. „Am fost ambiþios, dar nu am nici cea mai micã intenþie sã mã simt vinovat pentru aceasta; trãiam în acele vremuri, potrivit legilor acelor vremuri”, explica Julien din celula sa de detenþie.

Stendhal spunea cã el scria pentru „puþinii fericiþi” ºi a anticipat în mod corect cã nu va fi apreciat decît 50 de ani mai tîrziu. Într-adevãr, doar o ediþie din ,,Roºu ºi negru” a fost publicatã pe timpul vieþii sale. Absenþa completã a vreunui punct de vedere religios din romanele sale, portretizarea Dumnezeului creºtinilor ca fiind un „mãrunt despot”, precum ºi anticlericismul sãu au determinat Biserica catolicã sã îi cenzureze scrierile.

Anticlericalismul sãu reflecta moºtenirea intelectualã a spiritului anti-religios al lui Voltaire. Era, de asemenea, rezultatul copilãriei nefericite a lui Stendhal, petrecutã în compania unor preoþi iezuiþi.

Biserica apare în ,,Roºu ºi negru” ca fiind împãrþitã între douã facþiuni: iezuiþii - susþinãtorii pãmînteni ai reacþiunii internaþionale ºi ai vechiului regim (ancien régime) - ºi austerii janseniþi. Atitudinea extrem de criticã faþã de iezuiþi era frecventã în Franþa acelor timpuri.

Iezuiþii fuseserã interziºi în þarã din 1764, dar au continuat sã activeze în secret pînã în 1814. Sub regimul Bourbon, influenþa lor a fost restauratã. În ,,Roºu ºi negru”, Stendhal zugrãveºte manipulãrile politice ale asociaþiei puternice iezuite numitã Congregaþia (pe modelul unei organizaþii din vremea respectivã, cunoscutã sub numele de Cavalerii Credinþei), dedicatã cauzei ultramonarhiste ºi a agendei Vaticanului, în detrimentul suveranitãþii Franþei ºi al programului liberal. ,,Roºu ºi negru” ºi toate „poveºtile de dragoste” ale lui Stendhal au fost incluse în Indexul Cãrþilor Interzise în 1864 ºi reconfirmate de Papa Leon al XIII-lea în Indexul din 1897. Ele au rãmas pe listã, pînã la ultima ediþie compilatã în 1948 ºi în vigoare pînã în 1966. În Rusia, romanul ,,Roºu ºi negru” a fost interzis în 1850 de þarul Nicolai I, al cãrui motto era „autocraþie, ortodoxie ºi naþionalitate”. În Spania, într-o campanie similarã, cartea a fost exclusã din bibliotecile spaniole, la solicitarea dictatorului Francisco Franco. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA noastrã la istorie, fiindcã, în mod cert, tema baladei este ilustrarea unui eveniment petrecut cu cîteva milenii în urmã, descriind un conflict real sau simbolic, legat de marile migraþii carpatice, ºi nicidecum un incident pastoral. Din lexiconul Suidas, adicã din ceea ce a mai rãmas din el, restul fiind... „pierdut” (probabil fiind prea incomod!), aflãm cã „geþii îºi numeau conducãtorii pãstori”! O confirmare o gãsim ºi în Biblie (preluatã din tradiþiile carpatice), în numeroase pericope evanghelice, unde apar referiri la „pãstor ºi turma sa”: „Voi toþi vã veþi sminti întru mine în noaptea aceasta, cãci este scris: Batevoi pãstorul ºi se vor risipi oile turmei” (Evanghelia dupã Matei, 26.31); „Oile Mele ascultã de glasul Meu ºi Eu le cunosc pe ele, ºi ele vin dupã Mine” (Ev. Ioan, 10.27).

Totodatã, în drama „Apus de Soare”, Barbu ªt.

Delavrancea pune în gura personajului central cuvintele: „Luaþi aminte la ceea ce vã spun eu, care v-am fost baci pînã la adînci bãtrîneþe”! (ªtefan cel Mare nu era cioban!)

Numeroase localitãþi din România poartã nume care odinioarã defineau teritorii politico-administrative sau conducãtori spirituali, sau militari - pãstor, baci, cioban, pãcurar: Bãcia (jud. Hunedoara), în mod sigur definea o unitate administrativ-teritorialã, nicidecum o stînã; Bãciþa ºi Ciobanul (jud. Constanþa); Ciobani (jud. Argeº); Baciu (jud. Cluj). Aºadar, cele „Trei turme de miei, cu trei ciobãnei” mioritici reprezintã metaforic trei dinaºti locali din spaþiul carpatic, aflaþi într-un conflict simbolic, sau poate real, creat de necesitatea de a-ºi pãrãsi locul de origine. Este foarte adevãrat, aparent pare doar speculaþie, dar, pentru a argumenta o astfel de teorie, va trebui sã localizãm spaþio-temporal acest eveniment, iar pentru asta vom apela la informaþii istorice, tradiþii ºi mituri antice ºi, nu în ultimul rînd, la cunoºtinþe de astronomie! (va urma) SINEL TUDOSIE

Cum a fost umilitã Armata Românã în primul rãzboi mondial de nemþi ºi austrieci Românii au început cu stîngul primul rãzboi mondial. Armatele româneºti au suferit cîteva înfrîngeri umilitoare, iar Capitala a fost cuceritã de trupele adversarilor. Doar eroismul soldaþilor a reuºit sã salveze þara de la o cucerire totalã. În istoriografia româneascã, dar mai ales în mentalul colectiv, participarea României în primul rãzboi mondial a fost un episod încãrcat de eroism. Gloria victoriilor ºi acþiunile impetuoase ale soldaþilor români au lãsat în planul secund nenumãratele victime ºi efortul considerabil de rãzboi. Pentru români, prima conflagraþie mondialã este evocatã cu mîndrie patrioticã. Mai ales ºi datoritã faptului cã în 1918, la finele rãzboiului, dezideratul românilor de la începutul Secolului XX, Marea Unire, era atins. Pînã la marile victorii ºi unirea în acelaºi stat, a tuturor provinciilor româneºti, România a trebuit sã parcurgã ordaliile umilinþei în primul rãzboi mondial. Practic, a fost la un pas de a dispãrea de pe harta Europei. Intrarea României în rãzboi a fost urmatã aproape imediat de un dezastru militar de proporþii, în doar cîteva luni, Capitala þãrii fiind cuceritã, iar teritoriul statului redus doar la regiunea Moldovei. Numai o minune ºi eroismul soldaþilor obiºnuiþi a fãcut ca România sã supravieþuiascã pînã la finalul rãzboiului. De altfel, aceastã cronicã neagrã a înfrîngerilor umilitoare în faþa armatelor germane, austriece ºi bulgare este o paginã tristã din Istoria românilor, puþin evocatã.

trupele Române”, scrie Florin Constantiniu în volumul „O istorie sincerã a Poporului Român”.

Acest succes fragil a fost urmat, însã, de o adevãratã catastrofã. Mai precis, o serie de umilinþe militare care erau sã piardã complet România.

Turtucaia, începutul umilinþei româneºti Masarea majoritãþii efectivelor în Transilvania a fost o primã greºealã. Doar 25% dintre efec-

Dezastrul de la Turtucaia

Colonelul Nicolicescu, cel care comanda o parte a trupelor române de la Turtucaia, s-a speriat de un zvon. A primit o informaþie greºitã, pe care a crezut-o, fãrã ca mãcar sã verifice. I s-a spus cã bulgarii au reuºit sã strãpungã apãrarea româneascã. S-a speriat ºi a fugit, obligîndu-ºi soldaþii sã se retragã în faþa unui inamic inexistent.

Situaþiile penibile au continuat. Ofiþerii români au fortificat o zonã care nu era atacatã. În schimb, au lãsat un întreg regiment, Regimentul 79 Slobozia, sã fie încercuit ºi sufocat de inamic.

Cu tot eroismul soldaþilor, a început mãcelul în rîndul românilor. Incompetenþa comandanþilor a fãcut inutil efortul cãtanelor române, care se apãrau cu mult curaj. Practic, ofiþerii dãdeau ordine total aiurea, spun istoricii. Mai mult decît atît, comandantul oraºului, Constantin Teodorescu, a fugit singur din localitate, lãsîndu-ºi soldaþii în voia sorþii. Oºtenii aruncaþi aiurea în luptã, abandonaþi ºi încercuiþi, au capitulat în faþa trupelor germano-bulgare. A fost un dezastru total. „Incompetenþa ºi laºitatea comandanþilor (generalii Aslan ºi Teodorescu) au fãcut ca trupele române din „capul de pod fãrã pod“, abandonate de comandantul lor, sã fie încercuite ºi anihilate (160 de ofiþeri ºi 6.000 de soldaþi morþi ºi rãniþi, faþã de 480 de ofiþeri ºi 28.000 de soldaþi prizonieri ºi 5.500 de militari scãpaþi din încercuire)”, preciza istoricul Florin Constantiniu, în lucrarea deja amintitã. Ziarele vremii au descris aceastã înfrîngere umilitoare a Armatei Române, cauzatã de incompetenþa comandanþilor, iar societatea Româneascã a fost zguduitã de aceastã înfrîngere. „Turtucaia înseamnã o datã mare în evoluþia politicã a þãrii noastre. [...] Cu Turtucaia a început la noi ura împotriva partidelor. Turtucaia a pus în plinã luminã goliciunea oamenilor cãrora þara le încredinþase soarta ei, aproape fãrã nici un control. Cu Turtucaia a luat naºtere la noi o mentalitate nouã ºi se poate zice cã, o datã cu dezastrul de la Turtucaia, s-a trezit ºi opinia noastrã publicã la conºtiinþa datoriilor ei”, scria Argetoianu despre aceastã înfrîngere. Urmãrile au fost dezastruoase.

Bulgarii au ocupat Dobrogea, ofensiva din Transilvania a fost opritã, iar România - prinsã ca într-un cleºte. Urma un an al umilinþelor pentru români.

tivele Armatei Române apãrau frontul sudic, ameninþat de germani ºi bulgari. Bineînþeles, aliaþii nu s-au þinut de cuvînt ºi au lãsat România singurã, prinsã între Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria ºi Turcia. Inevitabil a venit dezastrul.

Prima umilinþã a Armatei Române a fost înregisO iluzie a victoriei facile tratã în Dobrogea, la Turtucaia. În aceastã zonã, Dupã o perioadã de neutralitate de doi ani, în trupele bulgare ºi cele germane, comandate de anul 1916, în urma unui consiliu de coroanã din August von Mackensen, pregãteau ofensiva.

27 august, þinut la Palatul Cotroceni, s-a hotãrît Oraºul Turtucaia, situat în faþa Olteniþei, era puncintrarea României în rãzboi de partea Antantei, o tul perfect de pãtrundere a bulgarilor ºi nemþilor alianþã militarã din care fãceau parte state puter- pe teritoriul României. Localitatea era apãratã cu nice precum Anglia, Franþa sau Rusia, ºi care se trei valuri de amenajãri militare. Efectivele miliopunea Triplei Alianþe, din care fãceau parte, în tare ale Armatei Române erau compuse din 19 special, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria ºi batalioane, la care s-au adãugat ulterior întãriri, Imperiul Otoman. Statele aliate României se ajungîndu-se la 31 de batalioane. În total, 39.000 obligau sã ajute Armata Românã cu muniþie ºi de soldaþi, majoritatea recruþi care trebuiau sã facã materiale de rãzboi, trimise prin Rusia. Totodatã, faþã unui asalt total întreprins de soldaþi germani ºi aliaþii se angajau sã deschidã un front ºi sã bulgari bine echipaþi, experimentaþi ºi numeroºi. porneascã o ofensivã la Salonic pentru a reþine tru- La 1 septembrie, nemþii ºi bulgarii au declanºat pele germano-bulgare din sud. Aliaþii trebuiau sã atacul. Deºi abia recrutaþi, soldaþii români au dat treacã la ofensivã ºi pe frontul austriac, pentru a dovadã de eroism ºi au stãvilit, într-o primã fazã, Orgoliile ºi continuarea dezastrului evita o eventualã încercuire ºi o invazie masivã a atacurile inamice. A urmat un adevãrat festival al Dezastrul de la Turtucaia nu a fost urmat de o României. Soldaþi ruºi din trei divizii urmau sã erorilor în cadrul corpului ofiþeresc al Armatei sprijine efortul militar al României. În aceste Române. Practic situaþii tragi-comice, care au serie de mãsuri menite sã redeseze situaþia. Din condiþii, premisele erau favorabile ºi românii au dezechilibrat frontul ºi au adus Armatei Române contrã, a urmat o nouã serie de erori, iar orgoliile intrat încrezãtori în rãzboi. Prima þintã a Armatei una dintre cele mai dureroase umilinþe din istorie. comandanþilor prefigurau un dezastru ºi mai mare.

Dupã Turtucaia, de urgenþã a fost þinut Române era Transilvania, aflatã în un consiliu de rãzboi la Periº, la 15 stãpînirea Austro-Ungariei. Armatele septembrie 1916. La acest consiliu au 1 ºi 2, adicã 65% dintre efectivele participat regele Ferdinand ºi ofiþerii româneºti, au fost comasate la graniþa Marelui Stat Major, printre care ºi transilvanã. A urmat o invazie la pas a generalii Prezan ºi Alexandru AveTransilvaniei. Campaniile primului rescu. Primul care a venit cu o soluþie rãzboi mondial se prefigurau a fi un a fost Alexandru Averescu, cel care a succes total pentru români. „Începutul susþinut cã ofensiva româneascã din campaniei a fost foarte promiþãtor.

Transilvania trebuie opritã, iar grosul Unitãþile Române au intrat în trupelor româneºti sã treacã Dunãrea Transilvania într-o atmosferã de împotriva bulgarilor ºi nemþilor în sud. entuziasm, atît în rîndul trupei, cît ºi al Generalul Prezan a venit, însã, cu cea românilor ardeleni.

Ocuparea mai echitabilã ºi echilibratã soluþie.

Braºovului (16/29 august) a fost puncAcesta susþinea cã întreruperea ofentul culminant al ofensivei din sivei în Transilvania ar fi o mare Transilvania, unde nu au lipsit, însã, greºealã tacticã. Prezan dorea sã conºovãielile precauþiei exagerate, ca tinue înaintarea în Transilvania cu o acelea care au fãcut ca Sibiul, evacuat Generalul Constantin Prezan Generalul Alexandru Averescu parte a trupelor, iar restul sã fie trimise de adversar, sã rãmînã neocupat de

în sud pentru a opri ofensiva germano-bulgarã. Virgil Drãghiceanu descria în cartea sa de memo- planurile de luptã pe promisiunile Aliaþilor.

Orgoliile lui Averescu s-au impus, fiind ºi un per- rii, „707 zile subt cultura pumnului german“, ocu- Corupþia ºi dezordinea din anii neutralitãþii ºi-au sonaj influent în Statul Major, dar ºi compania parea Bucureºtilor. „Înaintãm pe Calea Victoriei. spus cuvîntul la începerea operaþiilor militare, regelui Ferdinand. A urmat „Operaþiunea Îi vãd venind încununaþi de crizanteme. Evident, haosul cãpãtînd, în anumite segmente ale articuFlãmînda”. Ofensiva în vest a fost opritã, iar gro- sînt într-un acces de nebunie moralã; se simt în laþiilor militare ºi civile, proporþii uriaºe”, scria, în sul trupelor a fost îndreptat cãtre acest moment soldaþii Dumne- lucrarea sa „O istorie sincerã a Poporului Român“, sud. Soldaþii au trecut Dunãrea zeului lor. Ofiþerii întreabã de istoricul Florin Constantiniu. La rîndul sãu, în Bulgaria ºi au atacat, pe 29 Capºa, Iordache. Cu o supre- C. Argetoianu descrie perfect problemele Armatei septembrie 1916, în apropierea mã satisfacþie, se instaleazã la Române, dezorganizarea care domnea ºi prefigura localitãþii Flãmînda. Deºi supemese. Plãtesc orice preþuri; toþi dezastrul. „Un talmeº-balmeº de ambulanþe vechi rioare numeric, trupele româsînt plini de bani. Astfel cãzu... ºi noi, de furgoane, de cãruþe rechiziþionate, de neºti au eºuat ºi de aceastã datã. una din cele mai mari cetãþi ale automobile hodorogite, de cuptoare ºi de bucãtãrii „Începutã la 18 septembrie/l lumii, dupã Paris, cu 18 forturi de campanie, amestecate unele cu altele, în voia octombrie, trecerea trupelor ºi 18 fortificaþii intermediare“, Domnului. O forfotealã de ofiþeri, de gradaþi ºi de române pe malul drept a provonota academicianul român. civili, zbierînd ºi înjurîndu-se între ei, ierarhic, cat derutã în comandamentul România era în faþa unui dezas- blestemînd cu toþii «organizarea» (ar fi fost mai bulgaro-german al feldmareºatru uluitor. Capitala a fost exact «dezorganizarea»), încurcau ºi mai rãu, lului von Mackensen. Ca ºi cum mutatã la Iaºi, iar din teritoriul parcã dinadins, ceea ce fusese deja atît de bine soarta s-ar fi înverºunat împotriþãrii mai rãmãsese doar Mol- încurcat în zilele precedente“, scria acesta descriva noastrã, dupã acest început dova. Au murit deja cîteva sute ind coloana sanitarã a Armatei Române, organizapromiþãtor, ploaia torenþialã, de mii de soldaþi, iar în þarã tã în Parcul Carol. Pînã ºi generalul Berthlot însoþitã de o furtunã, a rupt domnea un adevãrat haos, într-o remarca acest lucru cînd a venit sã-i instruiascã pe podul de vase ºi - ceea ce a fost retragere generalã ºi precipi- soldaþii români. „Admirabil de dezorganizaþi“, mult mai grav -, fãcînd sã tatã. „Spectacolul drumurilor spunea acesta despre români. Totodatã, situaþia a creascã apele Dunãrii, a permis era de nedescris: bãrbaþi, femei, fost complicatã ºi mai mult de numiri bazate pe August von Mackensen venirea monitoarelor austrocopii, bolnavi, bãtrîni, schilozi, interese ºi nepotisme. În fruntea corpurilor de ungare, care au început sã bompe jos, în trãsuri, în cãruþe, armatã au ajuns ºi personaje incapabile, numite pe bardeze podul”, adãuga Florin Constantiniu. cãlãri, umblau în ploaie, pe vînt, pe frig, pe nin- baza simpatiilor. „În pregãtirea Armatei Române Averescu, în loc sã menþinã ofensiva în orice soare. Unii adunaserã în grabã ce putuserã din avu- pentru rãzboi, Brãtianu a sãvîrºit mari erori. Întocmai cum la Ministerul de Externe îl pusese pe condiþii, se retrage. Consecinþele au fost, bineînþe- tul lor ºi îl tîrau dupã ei. Alþii nu mai puteau înainslabul Emanoil Porumbaru pentru a conduce el les, grave. Cu ofensiva opritã în vest ºi fãrã succe- ta ºi cãdeau sleiþi de puteri ºi lihniþi de foame de-a întreaga activitate diplomaticã, sul scontat în sud, România urma sã facã faþã unei lungul ºoselelor. Alþii mureau tot astfel, la Marele Stat Major, invazii de proporþii. Pînã ºi feldmareºalul von prin ºanþuri ºi trupurile lor în locul unui general capabil, Mackensen i-a spus lui Averescu cã, dacã insista la descompuse erau lãsate în l-a numit pe generalul Dumitru Flãmînda, soarta Armatei Române ar fi fost alta. prada corbilor. Pe lîngã aceasIliescu, total obedient faþã de „ªtii d-ta cã, dacã continuai, eram pierdut?“, i-a ta, exodul populaþiei civile se primul-ministru, tipul generaluspus, în 1918, Mackensen lui Averescu. împletea cu convoiurile armalui fanfaron ºi iresponsabil, tei în retragere, soldaþii, grãbiþi anunþînd cã tot este pregãtit ºi Anotimpul dezastrului sã treacã spre a executa cã victoria e sigurã. Brãtianu În toamna anului 1916, profitînd de întreru- ordinele pe care le aveau, rãsînsuºi evalua eronat viitoarea perea înaintãrii Armatei Române ºi de relocarea turnau tot ce le stãtea în cale, se campanie: el îi spunea generalugrosului trupelor în sud, fãrã succes generalul E. nãºteau astfel învãlmãºeli îngrolui Averescu, în 1915, cã elibevon Falkenhayn a început ofensiva din vest. zitoare, în depãrtare se auzeau rarea Transilvaniei se va face în Armata Românã era prinsã în cleºte. Au urmat focurile inamicului, copiii 15 zile!”, preciza Florin Consînfrîngeri succesive, iar soldaþii români se apãrau þipau, femeile plîngeau, oatantiniu. În funcþiile de condumai mult din fugã în faþa armatelor care atacau din menii rãcneau, ploaia nu mai cere ale armatei ºi-au fãcut loc toate pãrþile. Dupã o firavã rezistenþã în trecãtorile înceta, gerul se înteþea, într-o ºi incompetenþii, ºi laºii, cel mai Carpaþilor, unde oºteanul simplu, pãlmaºul trimis parte un sat era bombardat, bun exemplu fiind comandantul sã-ºi apere þara, ºi-a arãtat pe deplin valoarea ºi într-alta se vedeau flãcãri de oraºului Turtucaia, care ºi-a eroismul, forþele Puterilor Centrale au invadat incendiu. Era o viziune de abandonat soldaþii în faþa inamVintilã Brãtianu, Oltenia ºi Muntenia. Tîrgul Jiu a fost cucerit în infern“, scria I.G. Duca. icului. Înfrîngerile umilitoare au ministru de Rãzboi noiembrie, iar trupele germano-bulgare au trecut Moldova a rãmas neocupatã scos la ivealã ºi problemele Dunãrea la Zimnicea. Era o situaþie criticã, cu doar datoritã strategiei de grave ale societãþii Româneºti, mãcinatã de nepoînfrîngeri succesive. Practic, Oltenia ºi Muntenia apãrare în triunghi a Armatei a 4-a, care a reuºit sã tism, dorinþa de cãpãtuialã ºi neputinþã. „Piramida au fost ocupate. Trupele inamice ameninþau împiedice trupele germane sã intre în Moldova prin noastrã socialã e morbidã - vîrful bolnav de sifilis, Bucureºtii, Capitala României, ºi existenþa Carpaþii Rãsãriteni. În acel moment, România era temelia de pelagrã. A trebuit acest cataclism ca sã Statului Român. Armata Românã a pregãtit o aproape îngenunchiatã. crape mincinoasa faþadã occidentalã, ca sã vedem ultimã acþiune de apãrare a Capitalei la Neajlov ºi în dosul ei... într-o asemenea situaþie tragicã, cu O armatã prost pregãtitã Argeº. Bãtãlia datã aici a fost consideratã a fi elementele de-aici, nefiind o þarã de opinie puºi o clasã politicã sortitã eºecului „Marna Românã“. Bãtãlia a început bine, dar trublicã, sau de libertate constituþionalã, nu se pele româneºti au fost, în final, Istoricii spun cã dezastrul aºteaptã nimeni la o schimbare de politicã internã. înfrînte. Pînã ºi planul de operaArmatei Române în anul 1916 Guvernul, care în Franþa ar fi cãzut din primele þiuni al Armatei Române a fost s-a datorat, în primul rînd, zile, ºi în Italia ar fi fost asasinat, e tot atît de sigur capturat de inamic la Gãeºti. Era proastei înzestrãri a Armatei la locul lui”, scria ºi Octavian Goga dupã cãderea un dezastru total. Ministerele de Române, a unei clase politice Bucureºtilor. Abia în 1917, România a fost salvatã Rãzboi ºi Externe erau deja dezinteresate, a corupþiei, dar de eroismul soldaþilor simpli, care au ºarjat de mutate la Iaºi, iar Vintilã ºi din cauza nerespectãrii multe ori la baionetã în faþa inamicului, reuºind sã Brãtianu, ministrul de Rãzboi, a obligaþiilor de rãzboi ale ali- împiedice ocuparea Moldovei. aþilor. Specialiºtii spun cã demisionat cu cîteva sãptãmîni COSMIN PÃTRAªCU ZAMFIRACHE guvernul liberal al lui Brãtianu înainte de capitularea Bucureºa bãgat România în rãzboi tilor. La 6 decembrie 1916, trutotal nepregãtitã. Mai mult pele germane au ocupat Capidecît atît, forþa militarã a tala României. Bucureºtii au inamicului a fost total subesticapitulat fãrã foc. Primarul Emil matã. Practic, a fost o intrare Petrescu a fost însãrcinat cu iresponsabilã într-un rãzboi toate formalitãþile legate de prea mare. „Guvernul liberal a capitulare. Capitularea Bucureºangajat România în rãzboi cu tilor a avut loc oficial la Armata nepregãtitã, a subevaPrefectura Poliþiei, în prezenþa luat capacitatea de ripostã a primarului ºi a reprezentanþilor adversarului ºi ºi-a întemeiat Guvernului.

Academicianul Erich von Falkenhayn Bãtãliile din trecãtori ale românilor

Pag. a 14-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Enigma lui Crin Antonescu Marea speranþã a liberalilor, cel mai bun orator între politicieni, cum îl numea cineva de la o televiziune, domnul Crin Antonescu a rãspuns, în urmã cu puþin timp, la cîteva întrebãri în legãturã cu semnarea ruºinosului pact de coabitare a Guvernului Ponta cu fostul preºedinte Traian Bãsescu. Într-adevãr, mai tuturor ni s-a pãrut stranie aceastã hotãrîre a conducerii alianþei USL, cu atît mai mult cu cît PSD ºi PNL aveau o majoritate zdrobitoare ºi, firesc, trebuiau sã facã ei jocurile ºi nu sã cînte dupã cum le dicta matrozul îndãrãtnic ºi ºmecher. Dar protocolul s-a încheiat ºi s-a convenit pacea. O pace aproximativã, prin care Bãsescu a fãcut cam ce-a vrut muºchii dumnealui. Acuza a cãzut asupra lui Victoraº, bineînþeles. El deþinea funcþia de premier. Acum, ºi domnul Ponta se scuzã, spunînd cã el n-a avut nici o vinã, deºi e greu de crezut cã nu a ºtiut nimic de tãrãºenie. Pe cine sã mai crezi? Ar mai trebui ca ºi domnul ex-preºedinte sã se scoatã nevinovat, cu toate cã recunoaºte senin cã i-a pãcãlit ºi cã ãia, Ponta et comp., îl puteau face sã stea cu faþa la perete. Curat-murdar, coane Fãnicã, zãu aºa!

Dar pe noi, de la un timp, nu ne mai mirã nimic din ceea ce se întîmplã pe scena politicã. Ni se pare cã nea Trãienicã-mînã micã a cam fost lãsat sã-ºi facã mendrele dupã cum a dorit el ºi sã-ºi batã joc nu numai de adversarii politici incomozi, ci ºi de bietul popor român.

Revenind la domnul Antonescu, ºi dumnealui se spalã pe mîini ca Pilat din Pont. Rolul sãu în toatã aceastã chestiune ni se pare chiar o enigmã, mai ceva ca aceea din capodopera lui G. Cãlinescu. E adevãrat cã fostul ºef al PNL nu juca tenis cu generalul Coldea ºi nici nu se întîlnea pe la sindrofii cu zeiþa dreptãþii, suava Laura Codruþa Kövesi, aºa cum fãcea Ponta. La fel de adevãrat e cã nu el a susþinut-o pe aceasta, pe faþã, la conducerea DNA. Dar nu vom ºti niciodatã ºi nici nu vom înþelege cum a scos asul din mînecã, pentru a-l propulsa în politica de vîrf pe anonimul Klaus Werner Iohannis. Sã fi fost asta doar pe bazã de un nevinovat joc de poker, cum s-a insinuat? Ar fi prea puþin ca sã se poatã explica înverºunarea cu care dl. Crin l-a susþinut pe fostul primar din Sibiu, propunîndu-i-l lui Bãsescu chiar ca posibil prim-ministru, apoi lui Ponta, ca vicepremier. Iar cum acesta din urmã a refuzat (de ce? – nu ºtim, poate din simpatie), s-a produs ruperea marii alianþe USL. Au urmat alte gesturi de neînþeles: acceptarea fuziunii cu PDL-ul marelui duºman Bãsescu (e adevãrat cã nu mai era tartorul la conducere, dar rãmãseserã Blaga ºi ceilalþi oameni ai clanului bãsist) ºi transbordarea la PPE. Ce a urmat se ºtie. Abdicarea, retragerea ruºinoasã în cele din urmã.

De ce a abandonat domnul Crin nu numai partidul sãu de suflet, ci ºi politica, unde se dovedise a fi un lider cu vocaþie? Ce ºi cine anume l-au determinat sã facã aceste gesturi (nu doar politice) de-a dreptul inexplicabile? ªi cum a ajuns amicul de la Sibiu, dintr-odatã, ºef la PNL ºi candidat la prezidenþiale? Nu cumva Crin Antonescu a

Clasa politicã s-a reformat pînã la glezne (3) Poate crede cineva cã tinerii parlamentari îi vor putea înlocui cu succes pe acei remarcabili senatori ºi deputaþi precum Vasile Geonea, Ion Raþiu, Antonie Iorgovan, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Pãnescu, Ion Alexandru, George Pruteanu, Lucian Bolcaº ºi atîþia alþi corifei ai vieþii noastre parlamentare? ªi în urmã cu o sutã de ani, Senatul ºi Camera Deputaþilor îºi primeneau corpurile legiuitoare cu politicieni tineri. Take Ionescu ajungea deputat la 26 de ani. Cam la aceeaºi vîrstã intrau în Parlament Al. Marghiloman, C. Disescu, C. Arion ºi Al. Djuvara. Pe atunci, tinerii urcau treptele Parlamentului pe propriile picioare, nu sprijinindu-se pe cîrjele babacilor, unchilor sau ale altor rubedenii, ºi nici pe muºchii ºefilor de partide. Ionel Brãtianu era foarte rezervat atunci cînd trebuia sã recomande vreun tînãr liberal pentru a candida în alegerile parlamentare. Acel Take Ionescu, de care aminteam, era înzestrat cu calitãþi politice excepþionale, dar înainte de toate se fãcea remarcat prin studiile aprofundate în diferite domenii. La 19 ani, aflat la Paris ca student ºi însãrcinat sã reprezinte România în metropola culturii, tînãrul îndeplinea cu cinste acest rol. La un congres al culturii, þinut în capitala Franþei, Take Ionescu urca la tribunã dupã vestitul general ungur Thurr, care prin discursul sãu cucerise simpatiile audienþei. Românii aflaþi în salã, alãturi de sutele de francezi ºi strãini, erau îngrijoraþi, socotind cã un tinerel necunoscut nu mai avea ce sã spunã dupã un vorbitor atît de inspirat. Dar, de la primele fraze, reprezentantul nostru risipea nedumerirea auditoriului, cucerindu-l cu fiecare clipã, ca un mare orator. La

fost silit, adicã sãpat, de actualul preºedinte ºi dat deoparte fãrã milã? E uºor sã spui cã n-ai nici o vinã în tot ce s-a întîmplat. Pãcat. Sã dai Partidul Liberal pe mîna bãsiºtilor e sinucidere politicã. Mai grav e faptul cã, astfel, ni l-a adus pe cap pe dezamãgitorul domn Klaus Werder Iohannis. Oare de ce? Asta e marea enigmã. Aºa ne-am pricopsit cu un preºedinte cãruia îi plac nu numai lucrul bine fãcut, ci ºi cãlãtoriile, în strãinãtate ori în þarã.

Mai nou, se pare cã îi place sã încalce ºi Constituþia, dar ºi sã facã pe justiþiarul incoruptibil. Dumnealui susþine lupta anti-corupþie ºi pe apriga Codruþa Kövesi, care, sub stindardul aceleiaºi lupte acerbe, calcã ºi ea peste legea supremã a þãrii. Domnul Iohannis ne dã lecþii de moralã, în timp ce justiþia dovedeºte cã ºi-a însuºit, în mod ilegal, niºte case. Probabil, dacã s-ar mai scormoni prin biografia dumnealui, s-or mai gãsi ºi altele.

Iatã marea enigmã a domnului Crin Antonescu: actualul preºedinte, pe care l-a scos la luminã ºi care, acum, nici nu-ºi mai aduce aminte de binefãcãtorul sãu. Sic transit gloria mundi (Aºa trece gloria lumii). Cu enigme neexplicate, cum spunea Mihai Eminescu.

GEORGE MILITARU

Cîþi bani a donat ºeful SRI Partidului Naþional Liberal în anul în care Iohannis a devenit preºedinte La 2 martie 2015, Eduard Hellvig devenea directorul Serviciului Român de Informaþii, dupã ce Parlamentul României îºi dãdea acordul în aceastã privinþã.

Pînã atunci, el mai fusese, pe rînd, deputat în Parlamentul României, respectiv în Parlamentul European, dar ºi ministru al Dezvoltãrii Regionale ºi Turismului în Guvernul Ponta. „În legislatura 2004-2008, a fost deputat în Parlamentul României, calitate în care a deþinut funcþia de secretar al Comisiei pentru Apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã (octombrie 2005 – septembrie 2008) ºi de membru al Delegaþiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentarã a NATO (subcomisia pentru securitate). Odatã cu aderarea României la Uniunea Europeanã, a devenit unul dintre primii europarlamentari ai României (1 ianuarie – 9 decembrie 2007). În anul 2012, a deþinut portofoliul de ministru al Dezvoltãrii Regionale ºi Turismului, iar în urma alegerilor parlamentare de la finalul aceluiaºi an, a cîºtigat un nou mandat de deputat. În cadrul acestei legislaturi, a fost vicepreºedinte al Camerei Deputaþilor (decembrie 2012 – septembrie 2013), membru în Comisia pentru Politicã externã (pînã în februarie 2013), în Comisia pentru Afaceri Europene (din februarie 2013) ºi în Delegaþia României la Adunarea Parlamentarã a NATO (20 decembrie 2012 – 3 septembrie 2013). Mandatul domniei-sale de deputat s-a încheiat la 3 septembrie 2013, ca urmare a revenirii în Parlamentul European (septembrie 2013 – iunie 2014). ªi-a reconfirmat calitatea de europarlamentar sfîrºit, întreaga asistenþã nu mai contenea cu aplauzele ºi ovaþiile la adresa studentului român.

Tineri sclipind de inteligenþã avem ºi astãzi. De-a lungul ultimelor douã decenii, numeroºi liceeni s-au remarcat la olimpiade, în timp ce mulþi studenþi ºi absolvenþi au atras atenþia unor reputaþi specialiºti din strãinãtate, inclusiv de la NASA, prin ideile originale ºi valoroase în soluþionarea unor probleme importante din domeniul ºtiinþei ºi tehnicii.

Numai cã la noi, unde nepotismul este în floare, nu-i vede nimeni, nu-i încurajeazã ºi nu-i promoveazã nimeni. Sînt ºi astãzi tineri capabili sã calce pe urmele Brãtienilor, ale lui Kogãlniceanu, Maniu ori Titulescu, numai cã asemenea minþi luminate nu ajung pe bãncile Parlamentului ori în Guvern, fiindcã partidele au fecioraºii, nepoþeii, dar ºi dandanachii lor, care nu pot sã rãmînã fãrã ,,coledzi”. Într-o altã perioadã din istoria þãrii, cînd au existat momente de cumpãnã, s-au gãsit soluþii care sã restabileascã situaþia, cu ajutorul unor intelectuali ºi specialiºti de marcã. De îndatã ce s-a convins cã Finanþele þãrii se duc de rîpã, avînd în fruntea lor un activist troglodit ca Vasile Luca, secretarul general al PCR, Gheorghe Gheorghiu-Dej, l-a scos din închisoare pe Aurel Vijoli, reputat finanþist, solicitat în Franþa ºi Serbia sã consilieze reforme monetare. În doi ani, marele specialist a eliminat haosul ºi a pus ordine în sistemul financiar al þãrii. De ce oare nu se înþelege ºi azi cã ignoranþii, incapabilii aflaþi în guverne sau la conducerea unor instituþii fundamentale ale statului nu pot înlocui la infinit marile valori umane?

Nici partidele nu se dau în vînt dupã reforme, deºi ºtiu cã doar prin schimbãri benefice se poate ajunge la performanþã ºi în politicã. Unele formaþiuni mimeazã reformele, alarmînd lumea dupã orice permutare a unui lider dintr-un loc într-altul, aºa cum odinioarã, în luna mai, vînzãtorii de ziare strigau cît îi þinea gura, pe strãzi: ,,S-a schimbat, s-a

ºi dupã alegerile din mai 2014, însã decide sã renunþe la aceasta odatã cu validarea sa, de cãtre Parlamentul României, în funcþia de director al Serviciului Român de Informaþii”, se aratã pe site-ul SRI. Între 2011 ºi 2014, Eduard Raul Hellvig a fost ºi secretar general al Partidului Naþional Liberal (PNL). În calitate de membru PNL, Eduard Hellvig a ajutat formaþiunea politicã liberalã cu 9.600 de lei în anul 2014.

Care este averea ºefului SRI? Potrivit Declaraþiei de Avere completate în luna iulie a anului 2016, Hellvig deþine împreunã cu soþia o casã de locuit ºi un teren intravilan în Bihor. În luna octombrie a anului 2015, acesta a înstrãinat o casã ºi un teren, în schimbul cãrora a primit 150.000 de euro. Eduard Raul Hellvig are peste 200.000 de euro în bãnci. Totuºi, el are ºi o datorie faþã de o persoanã fizicã, de 145.000 de euro.

Mai mult, în calitate de parlamentar european, el a încasat peste 90.000 de euro. Totodatã, de la Serviciul Român de Informaþii, a primit, în anul 2015, 96.710 lei.

Conform Declaraþiei de Avere, Eduard Hellvig a mai obþinut în respectivul an fiscal peste 22.000 de lei, din alte surse.

EUGEN DINU

Cine conduce, cu adevãrat, PSD – detalii din spatele cortinei PSD a cîºtigat la pas alegerile parlamentare în decembrie, iar preºedintele Liviu Dragnea pãrea sã þinã bine în frîu partidul. În doar cîteva luni, lucrurile au luat o întorsãturã neaºteptatã, ºi Dragnea s-a trezit într-o poziþie extrem de vulnerabilã, lovit din toate pãrþile.

Trendul ascendent pe care se afla a fost frînat brusc de evenimentele provocate de OUG 13, urmate de o serie de atacuri mediatice, care i-au zdruncinat puternic scaunul de lider. În faþa unor astfel de acþiuni, Dragnea s-a vãzut nevoit sã cedeze din putere, iar astãzi mai mulþi socialdemocraþi comenteazã pe la colþuri cã cel care ar avea acum, de fapt, puterea în mîini ar fi liderul ALDE, Cãlin Popescu-Tãriceanu, care ar face toate jocurile.

Acesta are o poziþie cum nu se poate mai favorabilã.

Dacã rupe alianþa cu PSD, Guvernul Grindeanu poate pica în orice moment, mai ales cã Victor Ponta îºi doreºte sã creeze un nucleu dur, prin care sã-l înlãture pe Liviu Dragnea de la butoane. Tãriceanu a negociat deja cu Klaus Iohannis, ºi acesta ar avea în buzunar ºi alternativa unui guvern de uniune naþionalã, în care chiar el ar putea fi premier, mai ales cã în PNL este degringoladã totalã.

Cunoscînd foarte bine aceste premise, Liviu Dragnea, afîndu-se, practic, în faþa unui soi de ºantaj politic, este nevoit sã cedeze des cînd vine vorba de dorinþele lui Tãriceanu. Astfel, Tudorel Toader a ajuns ministru al Justiþiei, care-ºi urmeazã propriul drum echilibrat, fãrã sã þinã cont de agenda PSD. Acest lucru nemulþumeºte intens social-democraþii, care deja nu-l mai vãd pe Liviu Dragnea ca pe liderul suprem ºi sînt deja în cãutarea unei alternative. Ponta a speculat momentul ºi, probabil, în curînd vom avea parte toþi de o foarte mare surprizã.

(Bugetul.ro) modificat noul mers al trenurilor”. Alte partide vorbesc de înnoiri, dar n-au reuºit sã se defineascã nici mãcar din punct de vedere ideologic. Ce doctrinã mai are astãzi PNL, dupã ce a înmormîntat liberalismul în cimitirul elefanþilor PPE, fãrã trompã, fãrã fildeºi? Mai mult, incapabili sã-ºi stingã conflictele din propria coºmelie ºi sã gãseascã un lider apt sã oblojeascã aceastã formaþiune beteagã, gospoja Turcan ºi cei din jurul sãu n-au altã treabã decît sã cînte prohodul actualului Executiv, ca ºi cînd liberalii ar deþine vreun patent garantat al guvernãrii. La rîndul sãu, USR, formaþiune brodatã pe ghergheful intereselor globaliste ale lui George Sörös, rechinul fãrã neam ºi fãrã patrie, pare o ceatã de imigranþi asiatici, care cautã azil pe scena politicã.

Sfîºiatã încã de la naºtere de discordii ireconciliabile, ,,pãlãrindu-ºi turtia” în afaceri financiare deochiate, liderii acestei fãcãturi politice îºi pierd din zi în zi credibilitatea.

Cît despre PMP, o nãlucã nãscutã din teama de cãtuºe ºi gratii, se vede cu ochiul liber cã e un partid care trãieºte de azi pe mîine, respirînd aerul viciat de mafiotul Bãsescu.

Nu-i deloc greu de prevãzut ce se va întîmpla cu aceastã încropealã bãsistã, în clipa în care marinarul de uscat va fi nevoit sã vîsleascã din greu spre rada portului Jilava.

Vrajba zgîlþîie ºi Alianþa liberalo-conservatoare. Neputînd sã rãzbeascã în politicã prin propriile-i idei, destul de subþiri ºi de mãrunte, Daniel Constantin vrea sã destrame aceastã structurã aflatã la guvernare. Nu este la primul pas pe care-l face în direcþia destabilizãrii politice. Temîndu-se cã dupã Congresul ALDE nu se va mai afla în fruntea bucatelor, acest politician de conjuncturã uzeazã de singura armã pe care ºtie s-o mînuiascã: ºantajul. Numai cã reculul unei asemenea arme poate fi foarte periculos pentru cel ce stã cu ochiul pe cãtare ºi cu degetul pe trãgaci. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Pag. a 15-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Notã de platã uriaºã pentru sute de pensionari care au primit alimente gratis ilegal Decizie revoltãtoare la Constanþa, unde inspectorii Curþii de Conturi au stabilit cã sute de bãtrîni cu pensii mici, care de patru ani încoace luau alimente de la cantina socialã, sînt acum buni de platã.

Mai precis, cã sãrmanii trebuie sã restituie contravaloarea mîncãrii, dacã tot au supravieþuit datoritã acestui ajutor considerat ilegal. Curtea de Conturi susþine cã hotãrîrea de Consiliu Local adoptatã în timpul administraþiei Mazãre contravine legii, însã Primãria Constanþa cautã o soluþie.

Din 2013 pînã acum, Primãria Constanþa acorda cîte o masã caldã pe zi pentru aproape 800 de bãtrîni cu pensii mai mici de 500 de lei. Primar era pe atunci Radu Mazãre. Curtea de Conturi a verificat abia acum alocarea acestor ajutoare sociale ºi a decis cã sînt ilegale. Cei care au pînã într-o mie de lei lunar trebuie sã plãteascã la can-

tinele sociale 30% din venit. Aºa cã instituþia a dispus recuperarea prejudiciului chiar de la bãtrînii care au primit de mîncare. Actuala administraþie susþine cã încearcã sã gãseascã o soluþie pentru rezolvarea acestei probleme.

Aºa cã a înaintat deja un Memoriu cãtre Guvern ºi Parlament, prin care cere stingerea acestei datorii.

Aºa arãta la ora prînzului una dintre cantinele sociale din Constanþa, locul unde bãtrînii cu pensii mai mici de 500 de lei primesc douã feluri de mîncare pe zi ºi alte produse alimentare.

Din acest loc îºi iau zilnic hrana peste 350 de pensionari ºi persoane cu venituri mici. Doamna Viorica spune cã masa oferitã la cantina socialã o ajutã, pur ºi simplu, sã supravieþuiascã. * Viorica Rogoveanu, pensionarã: „400 de lei pensie, cum sã mã descurc? E lumina, e apa, e chiria de plãtit.

La 400, ce mai îmi cere, pãi nu mai venim aici“. *Anita Avram, angajat cantinã: „365 de lei pe zi, dar ei mai cresc, mai scad unii, intrã alþii, ies. Astãzi am pregãtit ciorbã de fasole verde ºi pilaf cu carne de pasãre“.

secund, decît postura stînjenitoare de rudã sãracã a vestului“. Foarte frumoase vorbe spuse în româneºte, dar gîndite nemþeºte. Acest lucru îl precizãm datoritã ambiguitãþii prin care domnia-sa a manipulat opinia publicã privind afirmaþiile importante ale conaþionalului sãu, de para, bani în mînã. Am înmãrmurit cu toþii, cã asta chiar nu se putea refuza. Aºa cã ne-am dus sã ne vedem cu Hãsãnicã ãla la o terasã, sã stabilim ce ºi cum. A coborît dintr-un super Merþan, era ditamai omul, cît noi de mare, plin de goldeanu pe el, se vedea cã e adevãrãciune de producãtor, nu glumã. Iar am zis c-am dat-o în barã, cã e sigur vreun traficant de droguri care vrea sã-ºi elimine rivalii, mai ales cînd tipul care ni l-a adus ne-a zis cã este o problemã foarte delicatã, de care nu trebuie sã afle nimeni, niciodatã. Vroiam sã ne ridicãm ºi sã plecãm, cînd a deschis ºi ãla gura. Ne-a pufnit pe toþi rîsu’, de era sã ne înghiþim ºi scobitorile pe care le roadem mereu între dinþi, cã ãsta este semnul nostru, al sportivilor recuperatori, c-aºa ne cunosc fraierii, dupã treninguri, chelii ºi scobitori. Bãi, frãþioare, ãla arab-arab, vorbea bine româneºte, dar pe o moldoveneascã d’aia de þarã, de ziceai cã acum a cãzut din trenul de Iaºi. S-a prins de ce rîdem ºi a zis cã e la noi în þarã dinainte de revoluþie, dar a stat numai la Iaºi, a venit doar de puþin timp în Bucureºti, sã rezolve afacerea asta, pentru care ne angajeazã. ªi cînd ne-a zis ce avem de fãcut, chiar cã era sã leºinãm de rîs: „Vreau Mariºica, soþia mea, ‘napoi la mine“.

Da' cînd ne-a zis ºi scorul, ne-a trecut veselia ºi ne sãrea omuleþu’ prin gîturi, sã nu ratãm combinaþia ca idioþii: „Dau la voi 100.000 de dolari. Dacã vine zilele astea acum, mai dau la voi plus 50.000 de dolari“.

L-am asigurat cã vine sotto, cã la banii ãºtia o aducem pe puºlamaua aia de Mariºicã a lui înapoi ºi dacã o fi ajuns pe Lunã! Problema era cã fugise deja de vreo douã luni de acasã, luîndu-i la fraier maºina, tot aurul din casã, cãrþi de credit ºi tot ce i-a mai picat prin mînã. Aºa cã ne era sã nu o fi ºters-o din þarã, dupã o asemenea loviturã ºi cu atîta bãnet pe ea. Dar Hasan ãsta moldoveanu ne-a zis cã el ºtie sigur cã stã la o veriºoarã, care e dansatoare într-un club prin Regie. Deci, practic, n-aveam decît sã o luãm de la noi din bãtãturã, cã era zona noastrã. ªi chiar am gãsit-o din prima searã, cã o ºtiau toate petardele de bagaboande care se învîrt pe acolo ce panaramã de femeie era. Dar beleaua noastrã era

cu totul alta. Am avut noi baftã sã dãm peste ea în doar cîteva ore, dar cum dracu’ sã o convingem sã se întoarcã înapoi la arãbete, dacã ãsta ne ameninþase cã dacã o atingem ºi cu un singur deget nu mai vedem nici un ban de la el. ªi dacã nu baþi o femeie, cum s-o convingi?

Baftã mare ce-am avut, însã, la recuperarea asta, nu ne mai întîlnim cu ea toatã viaþa noastrã. Bine, cã pe urmã s-a schimbat macazul ºi am picat la suferinþã, cã eram cam beþi ºi i-am înnodat la unul coastele prin splinã ºi ficat, asta e prostia noastrã, ne-am luat fapta, am ºi ieºit, altã mîncare de peºte. Dar cu arabu’ aºa a fost sã fie, sã ne vinã nouã bãniºorii ãia. Am încercat sã o luãm mai tare pe femeie, dar ne-a bunghit din prima cã sîntem legaþi de mîini ºi de picioare. O spãlãcitã fãrã cur ºi fãrã þîþe, nu m-aº fi dat la ea nici dupã izolare pe arest, dar haladitã rãu de tot, de-i luase minþile ãluia în halul ãsta: „Bãi, bãieþi, uite cum stã treaba. Dacã mã luaþi pe sus sau nu vã purtaþi frumos, îi spun la Hasan cã v-aþi dat la mine ºi îl ia pe nebun crizele. Nu cã nu mai vedeþi un ban, dar intraþi ºi în belele, vã puneþi toþi arabii în cap. Aºa cã sã-mi vorbiþi cu doamnã, cã tot eu vã dau o pîine de mîncat. Ne mai distrãm ºi noi noaptea asta ºi mîine merg cu voi la fraier. M-aº putea sã mã duc ºi singurã, dar lasã sã fie de pomanã pentru bunelu’ banii ãia de o sã-i luaþi voi, cã aºa este frumos, dacã tot este loc, barem sã mãnînce toatã lumea. Oricum voiam sã mã întorc, cã s-a ales prafu’ de ce l-am jepcuit, aºa e cu banu’ care se face uºor.

Mã-ntorc, mai stau cîteva luni, ºi pe urmã valea, dar de data asta o fac de-a bunelea, îl pun sã treacã firmele pe numele meu, i-o dau la temelie, sã nu se mai ridice.

Deci, simþiþi-vã bine ºi voi în noaptea asta, beþi ce vreþi, luaþi-vã ºi femei, cã face Mariºica cinste! Mîine mergem la fraier, îi luaþi banii, eu îmi vãd de produsul meu, dar data viitoare cînd plec sã nu vã mai prind pe urmele mele, cã pun rackeþii pe voi sã vã scoatã cu mitraliera smardoiala din cap!“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Cine eºti, de fapt, dumneata, Klaus Iohannis? (2) De ce nu vorbeºte niciodatã despre el?

De ce atîta discreþie?

De unde vine ºi ce vrea sã facã?

Cãmãtari. Recuperatori (46) „Vreau Mariºica ’napoi!“ Cu o aºa îndeletnicire, recuperatorii se întîlnesc cu multe. Pentru cã ãsta le este specificul meseriei, nu prea au timp de pierdut cu vãicãrelile celor de la care trebuie musai sã scoatã banii pentru care i-au angajat cãmãtarii.

Dacã ar pleca urechea la toate lamentãrile, fie ele unele pe bune, sau doar abureli prãfuite, nu ar mai rezista pe piaþã, mai ales la ce concurenþã cît se poate de neloialã e pe acolo. În schimb, chiar dacã sînt extrem de rare, existã ºi momente amuzante, pe care, în ciuda duritãþii lor, recuperatorii nu au cum sã le uite, rîzînd zgomotos de fiecare datã cînd îºi aduc aminte de aceste pãþanii.

Cãci, vorba Piticului, luptãtorul ajuns spaima Rahovei dupã ce s-a lãsat de sport, „mulþi dilibache mai sînt pe lumea asta. Am vãzut eu mulþi bãbãlãi la viaþa mea, dar cel mai mare dintre toþi a fost un arab care ne-a angajat, în urmã cu cîþiva ani, pentru o recuperare cu totul ºi cu totul specialã. Cînd ne-a sunat un amic ºi ne-a zis cã un sirian are o treabã pentru noi, pe bani frumoºi, am zis la început cã nu e bine sã ne bãgãm, cã rãzboaiele între arabii ãºtia se lasã mereu urît. Am mai fost noi peste unii, toþi sportivii din Ghencea la grãmadã, am intrat în curte la niºte angrouri ºi nici n-am apucat bine sã deschidem gura, d’apoi sã dãm vreo palmã, cã au nãvãlit din toate depozitele din jur zeci de arãbeþi cu sãbiile în mîini, urlînd ca turbaþii. Nu ºtiu nici în ziua de azi cum am reuºit sã scãpãm cu fuga vii de acolo, cã dacã ne ajungeau din urmã, era clar cã ne mierleau, erau chitiþi sã ne taie cãpãþînile, nu o fãceau doar la ºtou, sã caute caftealã cu noi doar aºa, la intimidare.

Deci, ne-am vorbit toþi bãieþii din brigadã ºi am ajuns la concluzia sã ne vedem noi de treburile noastre, cã oricum aveam clientelã. Cînd am sunat, însã, sã refuzãm oferta, combinatorul a zis cã e pãcat, cã ne luãm 100.000

(Adevarul.ro) domnul Junkers, care întãrea ideea Germaniei privind „existenþa a douã viteze“. A se citi existenþa a douã situaþii economice între vestul bogat, care a cotropit unele þãri din estul sãrac, datoritã marii puteri ruseºti care depãºeºte Munþii Urali. În concluzie, domnia-sa considerã cã locul nostru este în urma statelor din vest, iar politica liberalã pe care ar fi trebuit sã o reprezinte încã de pe timpul Brãtienilor nu este decît „o vorbã în vînt“, aºa, ca sã se afle în treabã.

Spaþiul nu ne permite sã prezentãm publicului cîteva date personale, care ar trebui sã înceapã data de 13 iunie 1959, cînd s-a nãscut la Sibiu ºi dupã o scurtã perioadã de profesorat, în 1990, a sãrit „înainte la plãcinte“ devenind membru de vazã al Forului Democratic al Germanilor, pentru a conduce aceastã formaþiune timp de 11 ani. Nu ºtiu cum steaua sa cîºtigãtoare l-a propulsat ca om politic în doar doi ani 2013-2014, dintr-un „nimeni“ primar obscur de oraº într-un vajnic preºedinte de þarã. ªi toate doar în doi ani. Am mai vãzut aºa ceva doar prin loviturile de stat din unele þãri africane. Într-o þarã civilizatã din Europa, nu ºtiu dacã existã un preºedinte care s-a remarcat doar prin tãcere, cîºtigînd încrederea unui public ortodox ºi vechi de peste 2.000 de ani. Oare aceasta nu dovedeºte, în primul rînd, toleranþa acestui popor, care se poate transforma în „prostia acestui popor“, ce este obedient ºi pupã mîna oricui care miroase a þarã din vest ºi fãrã discuþie, miroase a dolari, sau mãrci, sau euroi.

Aº încheia cu vorba lui nenea Iancu: „halal naþiune... bravos popor!“.

Sfîrºit DUMITRU CÎRCENI (Text reprodus din revista „Reflector argeºean“, nr. 345)

„PRIMUL PAS“, APOI „PAS CU PAS“ SPRE DICTATURÃ

Deºi aceste întrebãri, domnul preºedinte ºi le pune, nu gãseºte, în schimb, rãspunsuri pe româneºte. Sigur cã pentru a înþelege cititorul, „cuvintele încruciºate ale preºedintelui“, trebuie sã citeascã „printre rînduri“ atunci cînd chiar domnia-sa spune „Aveam ceva de ascuns. Sau nu aveam, de fapt, o laturã umanã, o viaþã ca toþi ceilalþi“. În aceste condiþii, punem întrebarea acestui Popor Român, 85% numeric, în care existã 20 de naþionalitãþi recunoscute de stat, cum a fost posibil sã-ºi cunoascã viitorul preºedinte doar dupã ce ºi-a desãvîrºit „opera scriitoriceascã“ prin cele douã volume „scrise la trap“. Cu alte cuvinte, românii au ales ca orbii, ºi aºa cum spunea domnul preºedinte, este produsul nu a unor alegeri conºtiente, ci a unor alegeri „emoþionale“.

Mai mult decît atît, aºa cum preciza la sfîrºitul celei de-a doua cãrþi, la pagina 206, „O viaþã se construieºte la fel ca o societate sau o þarã“, iar în puþine cuvinte, domniasa, ca un fel de motto, spune: „Eu vin sã le spun cã e important sã ne întoarcem la acel model, cã e momentul sã redescoperim aceste valori“, iar în final, precum „bomboana pe coliva României“, precizeazã: „cetãþenii acestei þãri meritã mai mult decît un statut de rang

La auzul veºtii cã va trebui sã plãteascã retroactiv hrana primitã ani de zile, oamenii au rãmas fãrã cuvinte.

Potrivit autoritãþilor locale, sînt de recuperat sume între 12 lei ºi 2.190 de lei - în total, de la 754 de persoane.

Valoarea totalã depãºeºte 1,3 milioane de lei. * Florica Coiciu, pensionar: „Nu sînt de acord. Cum sã plãtim dacã este un ajutor social, pentru ce am muncit?

Am lucrat în comerþ ºi mai bine stãteam la birou“.

Odatã cu mãrirea punctului de pensie, mulþi dintre bãtrîni vor primi peste 500 de lei, ºi astfel riscã sã nu-ºi mai primeascã ajutorul social. * George Mihalcea, asistent persoane cu dizabilitãþi: „Le-a dat 40 de lei, dar acum persoanele care depãºesc baremul ãsta de cinci milioane pierd dreptul de a servi masa aici. Trebuia sã se ºtie cã aceste persoane vor depãºi baremul“.

Primãria Constanþa cautã o soluþie pentru rezolvarea problemei. Altminteri, bãtrînii, ºi aºa sãraci, ar trebui sã-ºi caute dreptatea în instanþã.

Pag. a 16-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Ce primãvarã...

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (65)

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE – NOU, MODEL STRÃLUCIT AL ARTEI BRÂNCOVENEªTI În încheierea acestei lucrãri monografice, considerãm util sã prezentãm o listã cu slujitorii Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou din perspectivã istoricã. O evidenþã completã, din punct de vedere istoric ºi cronologic, a slujitorilor Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, nu a fost alcãtuitã pînã în prezent, numele celor care au fost menþionaþi ocazional, în anumite documente istorice, urmînd a fi prezentate aºa cum au fost pãstrate în izvoarele documentare cercetate: * Egumenul Malahia ieromonahul, pomenit în pisania clãdirilor Hanului Sfîntul Gheorghe, pisanie care în prezent se aflã amplasatã în partea stîngã a pridvorului bisericii. + Chir Arhimandrit Amfim (Antim) agheorghitul = Chir Arhimandrit ANTIM de la M-rea Sfîntului Gheorghe cel Nou. * 1750 Sept. 21: pomenit în porunca domneascã din 1814 Nov. 26, în care sînt amintiþi ºi egumenii MITROFAN ºi GAVRIIL:„S-au arãtat la judecatã ºi cuviosul arhimandrit GAVRIIL egumenul Sfîntului Gheorghe - Nou prin vechil Ioan logofãt, zicînd cã nu numai locul, ci ºi binaoa aceasta este a mînãstirii, arãtînd judecãþii un zapis cu leat [1750] septemvrie 21, de ani 64, a unui Trandafir cu feciorii Costandin, Anghel ºi Toma ºi cu trei martori ce-l dã rãposatul arhimandrit AMFIM agheorghitul ºi coprinzãtor cã rãmîind dator dupã chiriia locului a unor prãvãlii încã de la tatul lor i-au vîndut o prãvãlie care este pe locul sfintei mînãstiri pe Uliþa Cavafilor în rîndul lor dãspre zidul mînãstirii împotrivã unde sã frînge fier, în taleri 70, care bani i-au primit ºi zicînd jãluitorul cã acolo ar mai fi prãvãlii ale mînãstirii, am orînduit pã treti logofãt de au cercetat faþã cu el” - v. infra, MITROFAN ºi GAVRIIL. + Chir ioasaf egumenul * 1774 Sept. 10: „zapis la mîna sfinþii sale pãrintelui egumenului de la mînãstirea ot Sfente Gheorghe, chir IOASAF”, încheiat cu Radu Vãtaful, pentru plata unei chirii de 18 taleri/an pentru locul Mrii Sf. Gheorghe-Nou pe care Radu Vãtaful avea o

Doamne, ocroteºte-i pe români! „Sã facem Dreptate, chiar dacã ar pieri lumea!“, spuneau romanii în Antichitate. La noi, românii, în timpul Revoluþiei din 1989, era ºi o lozincã: „Dreptate, ochii plînºi vor sã te vadã!“. Un popor întreg s-a ridicat ca un singur om, sã scape de teroarea comunistã. Dar ce s-a întîmplat dupã Revoluþie?

Veniþi, fraþilor, din toate neamurile, din toatã lumea, sã vedeþi ce poate face capitalismul, ce poate face patima lãcomiei din cel mai blînd popor de pe faþa pãmîntului în 27 de ani! O industrie prosperã, o agriculturã înfloritoare cu irigaþii, cu plantaþii, un învãþãmînt de cea mai înaltã calitate, cu oameni pregãtiþi în toate domeniile, o þarã fãrã nici o datorie a ajuns o ruinã! ªi un popor de cerºetori! Un genocid generalizat. Oameni triºti, necãjiþi, fãrã nici o speranþã, flãmînzi, supãraþi, aflaþi ca dupã un rãzboi pustiitor. Toate fabricile de altã datã sînt ruine. Cresc bãlãrii prin curþile lor. Un terorism structural cum nu s-a mai pomenit ºi cum nimeni nu ºi-l poate imagina. Datorii imense ºi nici o speranþã de îndreptare.

Conducerile politice succesive ale þãrii au privatizat peste 1.000 de întreprinderi (90% din industria þãrii).

Dar aceastã aºa-zisã privatizare a însemnat distrugerea lor totalã, în România. Cei îmbogãþiþi peste noapte prin aceste „inginerii financiare” au fãcut-o spre nefericirea lor pe pãmînt ºi în eternitate. Dacã greºeºte un om faþã de alt om e o greºealã, dar dacã cineva greºeºte faþã de milioane de oameni care au construit întreprinderile lichidate, greºeala lor e de milioane de ori mai mare. E scris: „Adevãrul e cel mai tare... Din pricina nedreptãþii lor, toþi pier”. ( 3 Ezra 4,35 - 37).

prãvãlie din lemn cumpãratã de la „feciorii lui Hagi Panã bogasierul”, „prefãcutã” de el; „însã chiriia sã dau de douã ori pe an, la Sfentu Dumitrie taleri 9, ºi la Sfentu Gheorghie taleri 9”. * 1774 Sept. 20: „Alexandru Burchi se învoieºte cu egumenul IOASAF sã-ºi repare prãvãlia ce o avea pe locul M-rii, dupã cum îi va fi voia, ºi sã-i plãteascã chiria de 19 taleri/an”, „sã aiba-i da pe tot anul, iar mai mult sã nu aib a mai înãlþa”, „ºi vrînd ca sã o prefac, fiind vechi lemnile”, prãvãlia fiind „pe pãmîntul mînãstirii, în Tîrgu den Nãuntru”. + Mitrofan (Mirofan) Egumenul arghioghitul = de la M-rea Sf. Gheorghe cel Nou. Poate fi acelaºi egumen cu acela nenumit din 1794 Iunie 1. * 1793 Oct. 26: „zapis al rãposatului Mirofan [Mitrofan] egumenul arghioghitul”.

La 1 iunie 1794 este pomenit: Arhimandritul de la M-rea Sf. Gheorghe Nou, fãrã nume precizat în zapis. + Nichifor, cãlugãr, probabil egumenul M-rii Sf. Gheorghe Nou, la 1795 Oct. 26. * 1 iulie 1797: Egumenul de la M-rea Sf. Gheorghe - Nou, nenumit în act. * 1797 Aug. 20: zapis asemãnãtor celui din 1797 Iul. 1, încheiat între Constantin Bogasierul ºi „la cinstita mîna sfinþii sale pãrintelui igumenului de la mînãstirea Sfîntul Gheorghe - Nou”. * 1814 Oct. 20: refacerea învoielii între noul proprietar al prãvãliei, Dumitru sin Toma Cojocariu, ºi egumenul M-rii Sfîntul Gheorghe - Nou (iarãºi nenumit în act), chiria urmînd sã fie de 36 taleri/an. + Cuviosul Gavriil Arhimandritul agheorghit * 1805 Iulie 14: pomenit în porunca domneascã din 1814 Nov. 24 - v. supra, + Mitrofan Egumenul, 1793 Oct. 26; -„La leat [1]805 iulie 14 într-acest zapis cuviosul Gavriile arhimandritul agheorghit scrie copie întocmai dupã cel adevãrat apodeixis a lui Efthimie cã aceastã prãvãlie a mînãstirii Sfîntului Gheorghe arzîndu-sã dã foc au cerut de la egumenul mînãstirii sã o facã cu cheltuiala lui [...]”. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU Aproape un sfert din populaþie a trebuit sã-ºi pãrãseascã þara, sã caute în lume o posibilitate de supravieþuire. Pensii de mizerie: 100-200 de lei; salarii de batjocurã: 200-300 de euro, nu pot acoperi mãcar curentul electric, gazul, întreþinerea locuinþei lor. Mulþi se sinucid, mulþi sînt bolnavi, mulþi mor înainte de vreme. Pe aceastã stare nenorocitã a þãrii, joacã, la scenã deschisã, toþi hoþii, toþi finanþiºtii, toþi desfrînaþii, toþi batjocoritorii fiinþei umane, cu zîmbete, cu petreceri ºi cu minciuni din cele mai neruºinate posibile: politicienii, afaceriºtii din economie, bãnci, mass-media. Ei dispreþuiesc Adevãrul, Dreptatea, morala, semenii, în modul cel mai barbar posibil. Se încurajeazã toate relele care duc la distrugerea fiinþei umane. Dacã lumea va mai dura, se va cunoaºte în istorie cã aceºti 27 de ani au fost cei mai întunecaþi din Istoria României ºi a lumii. Se vede în România ce poate face un capitalism fãrã de lege! Ce pot face indivizii bolnavi de patima lãcomiei ºi a trufiei, cînd oamenii îºi pun încrederea în mincinoºii, hoþii ºi desfrînaþii din þarã ºi din afara þãrii.

E vremea sã spunem Adevãrul! Desigur, nu toþi politicienii, nu toþi patronii sînt aºa. Dar sînt prea multe uscãturi în pãdurea þãrii. E vremea ca bãrbaþii ºi femeile, tineretul de cinste, de omenie, de caracter moral, credincioºii ºi mass-media sã se solidarizeze prin rugãciuni ºi acþiuni energice înþelepte ºi sã salveze þara prin asociaþii, partide, prin lupta pentru Adevãr ºi Dreptate. Dumnezeu este Atotputernic ºi ne va ajuta. Aºa e scris: „Luptã-te pentru Adevãr ºi Dumnezeu va lupta pentru tine“ (Is. Sirah 4,30).

(Text preluat din revista ortodoxã „Adevãr ºi caritate“)

ªi violet ºi roz ºi roºu purpuriu ªi alb ºi galben ºi-albastru azuriu, ªi verde cît cuprinde mã-nconjoarã E semn cã primãvara a venit iarã...

Corale de ciripitoare picteazã în vãzduh, În armonii angelice cu stihuri de nespus, O primãvarã zveltã ºi fãrã de apus, În primãveri de vieþi unite pînã Sus... ªi toporaºi, brînduºe violet ºi ghiocei ºi viorele înparfumate, Înmiresmeazã în viu natura-mperecheatã Cu nori de stele aurii ca niºte nestemate, Cu mii de ºoapte strãvezii ca îngerii în noapte...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Bogãþia sãracului Sfinþit de sãrãcie, îmbrac aceeaºi singurã cãmaºã, spãlatã seara în Christos, în dimineþi împodobitã-n luciul celor fãr’ de casã; se uitã lumea dupã mine, zicînd cã sigur am ceva de strãlucesc aºa misterios, iar eu cu sãrãcia mã strecor abil printre vitrinele bogate, ispite-n blãnuri ºi metale mi-alunecã mieros la spate; mã uit la ele tot de sus în jos ºi-o þin aºa, senin ºi-agale, numai din cînd în cînd mã reazem de Christos sã nu ne prãbuºim în vale; se uitã lumea dupã noi ºi zice, Doamne, cît e de frumos sã-þi iasã Dumnezeu în cale!

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã

El S-a dat pe Sine însuºi În epistolele apostolului Pavel se vorbeºte de ºase ori despre faptul cã Domnul Isus S-a dat pe Sine însuºi la moarte. El a dat tot ce avea, S-a dat pe Sine pentru tine ºi pentru mine. „El S-a dat pe Sine însuºi pentru pãcatele noastre“ (Galateni 1.4). Ce mare a fost vina pãcatelor noastre, încît a fost necesarã o jertfã atît de mare! „Isus Christos, care S-a dat pe Sine însuºi ca preþ de rãscumpãrare pentru toþi“ (1 Timotei 2.5, 6). Jertfa Sa este suficientã pentru toþi. Nimeni nu trebuie sã spunã: Eu sînt un pãcãtos prea mare, pentru a putea fi mîntuit. Dar numai cel care vine, într-adevãr, la Mîntuitorul cu pãcatele sale ºi crede în El primeºte aceastã rãscumpãrare. „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine însuºi pentru mine“ (Galateni 2.20). „ªi Christos ne-a iubit ºi S-a dat pe Sine pentru noi“; „Cum a iubit Christos Biserica ºi S-a dat pe Sine pentru ea“ (Efeseni 5.2, 25). Sã nu uitãm cît de mare a fost dragostea Mîntuitorului nostru faþã de noi! El nu S-a dat înapoi din faþa unei jertfe atît de grele. „El S-a dat pe Sine însuºi pentru noi, ca sã ne rãscumpere din orice fãrãdelege ºi sã-ªi curãþeascã un popor care sã fie al Lui, plin de rîvnã pentru fapte bune“ (Tit 2.14).

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 17-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII România, þintã a destabilizãrii în rãzboiul informaþional cu Rusia (3) În orice caz, în spaþiul informaþional, Ucraina este un contraexemplu în raport cu România. Aºa cum s-a întîmplat în ultimii doi ani, în timpul protestelor de stradã din Republica Moldova, în timpul recentelor demonstraþii de stradã, Euromaidanul a fost folosit într-o comparaþie negativã.

Contextualizat drept o ameninþare destabilizatoare, Euromaidanul ºi evenimentele care i-au urmat ar fi trebuit sã inspire teamã moldovenilor ºi românilor, iar în cele mai recente demonstraþii de stradã, Kremlinul a mers pînã într-acolo încît a fãcut, în mod oficial, apel la calm ºi stabilitate în România.

Aceste afirmaþii au întãrit ºi au readus în atenþie mesajele propagandei referitoare la riscurile unei revoluþii.

Rusia: În vreme ce manipularea spaþiului informaþional poate face cooperarea cu statele vecine mult mai sensibilã, cel mai complicat aspect rãmîne relaþia României cu Moscova. Legãturile diplomatice au fost încordate ºi neproductive încã de la cãderea comunismului ºi s-au focalizat pe aspecte sensibile pentru România, precum tezaurul depozitat în Rusia în timpul primului rãzboi mondial, care nu a fost niciodatã înapoiat. Principalul obiectiv al Rusiei în România nu a fost, însã, influenþarea opiniei publice pînã într-atît încît sã construiascã o atitudine pozitivã. Sentimentul antirusesc este puternic printre români, iar încercarea de a determina o schimbare de viziune ar însemna o utilizare ineficientã a resurselor. Cel mult, eforturile ar putea fi canalizate în direcþia prezentãrii Moscovei drept o adevãratã putere conservatoare ºi apãrãtoare a tradiþiilor creºtine. Oricum ar fi, investiþiile în amplificarea sentimentelor împotriva

Vestului ºi a fricii cã adîncirea legãturilor cu NATO ºi UE ar pune þara într-o situaþie în care ar putea fi periclitatã din punctul de vedere al securitãþii este un scop mult mai realist pentru Rusia. În fapt, recent, retorica Rusiei referitoare la scutul anti-rachetã de la Deveselu (care a transformat România într-o þintã), la prezenþa militarã americanã întãritã, precum ºi la exerciþiile NATO pe uscat ºi pe mare sînt exemplele perfecte ale tacticilor folosite pentru a crea un mediu în care „înþelegãtoarea“ Rusie devine o alegere politicã plauzibilã pentru liderii români.

Principala întrebare atît pentru România, cît ºi pentru statele membre NATO ºi cele învecinate se referã la modul în care ar putea fi obþinutã o strategie funcþionalã de securitate în Marea Neagrã.

Componenta militarã este doar o parte a rãspunsului, însã. Mãsura în care strategiile informaþionale pot slãbi solidaritatea regionalã este greu de cuantificat, dar reprezintã o vulnerabilitate majorã.

Guvernele din zonã, mai ales cel român, trebuie sã îmbine o strategie solidã de apãrare cu tacticile care vizeazã ciclul informaþional. Cu toate acestea, organizaþii regionale au fost folosite de Rusia ca vehicule pentru a domina ºi a diviza în alte state cu ieºire la Marea Neagrã. Cooperarea regionalã nu trebuie vãzutã ca un înlocuitor pentru NATO ºi UE, ci mai degrabã ca o formã de angajament ºi solidaritate, care i-ar face pe actori mai puternici.

Necesarã este o viziune comunã în definirea provocãrilor ridicate de tehnicile de dezinformare. ªi mai greu, însã, apare adoptarea unor mãsuri comune ca replicã la propaganda Rusiei, tehnici care sã reafirme beneficiile NATO ºi UE, dar ºi ale relaþiilor de bunã vecinãtate. Uniunea Europeanã ºi NATO pot pune umãrul la acest efort, dar soluþiile vor trebui gãsite, pînã la urmã, la nivel regional ºi naþional.

Sfîrºit (Gindul.info)

CONDUCEREA UE „SCHIMBÃ MACAZUL“ PENTRU ROMÂNIA

România Europei cu mai multe viteze (1) Motto: „Voi, românii, sînteþi doar o colonie de proºti! Staþi mai dupã colþ!“ Este mare vînzolealã prin Europa. Motivul: începerea procedurilor de ieºire a Regatului Unit al Marii Britanii din structurile Uniunii Europene, ca urmare a rezultatelor scrutinului pe aceastã temã de anul trecut (BREXIT). Problema nu este, ce-i drept, una simplã, fie ºi numai pentru cã ea nu s-a mai produs pînã acum, dar ºi pentru cã, luate separat, nu în toate þãrile Regatului Unit concluziile au fost de ieºire, ci, chiar, în Scoþia, spre exemplu, concluzia era de rãmînere. Pe de altã parte, nici pentru restul þãrilor membre ale U.E. nu este o chestiune banalã ºi nici fãrã urmãri, deloc confortabile. Nu ºtiu dacã ideea de ieºire venitã, sã zicem, din partea Luxemburgului sau a României (de ce nu?) ar fi creat aceleaºi tulburãri, dar ieºirea Regatului Unit poate dezechilibra din multe puncte de vedere liniºtea, ºi aºa precarã, din sînul Uniunii, chit cã Marea Britanie nu fãcea parte din Grupul Euro.

Acum, cînd zarurile, putem spune, au fost aruncate ºi apele sînt încã agitate, mai-marii Europei cautã soluþii de viitor, care sã potoleascã vîrtejurile de moment. În aceste eforturi, preºedintele Comisiei Europene a ieºit la rampã cu un discurs programatic în care a avansat trei sau patru variante tactice pentru rezolvarea unei orientãri strategice cu bãtaie cel puþin medie. Una dintre aceste variante, expusã de domnul Jean-Claude Juncker, este ºi aceea a unei Europe cu mai multe viteze. Ce înseamnã asta? Ei bine, asta înseamnã (vulgar spus) ca þãrile membre care au un nivel ridicat de dezvoltare sã-ºi continue ritmul, iar cele care sînt la un nivel inferior sã-ºi conserve propriile realizãri ºi sã se orienteze spre ritmuri mai domoale, în umbra de sprijin a celor de la viteza întîia. Se înþelege cã România se vede, deja, „aruncatã“ cãtre grupul celei de-a treia sau a patra viteze, undeva tot la periferia Europei, la mila celor bogaþi. Din nefericire, dacã alte þãri care au perspectiva vitezei a doua sau a treia au deja o voce care se aude în Europa, noi, cu conducãtorii noºtri obedienþi ºi obiºnuiþi cu plecãciunile, nu reuºim nici sã ne facem simþitã mãcar prezenþa, nicidecum

dorinþa, ca sã nu spun pretenþia, precum o fac Polonia, sau Cehia, sau Ungaria ºi chiar Slovacia, Cipru, Croaþia etc. Este, în ceea ce mã priveºte, momentul pentru noi sã încercãm o retrospectivã istoricã ºi un bilanþ al devenirii ori al scãderii. La sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial, „prin înþelegerea pãrþilor“, ca sã spun aºa, România a fost alocatã sferei de influenþã a Uniunii Sovietice ºi, pe cale de consecinþã, am apucat-o, volens-nolens, pe calea comunismului leninisto-stalinist. Nu ºtiu cum ar fi fost pentru România sã fi fost lãsatã în cealaltã zonã, cea a Europei Centrale ºi beneficiare a Planului Marchall. Dar ºtiu ce s-a întîmplat cu România cea ajunsã în sfera sovieticã de influenþã.

La sfîrºitul rãzboiului, România era o þarã dezorientatã, cu distrugeri materiale uriaºe ºi cu pierderi semnificative de vieþi omeneºti rãmase jertfe pe cîmpurile de luptã provocate mai mult de rãfuielile altora decît de interesele noastre. Un recensãmînt antebelic (1937-1938) arãta o Românie agrarã slab dezvoltatã, fãrã industrie, cu o cifrã îngrijorãtor de crescutã a analfabetismului, fãrã un sistem sanitar echilibrat, lipsitã de sisteme de comunicaþie moderne sau modernizate, cu o situaþie locativã mai mult decît precarã la oraºe ºi la limita civilizaþiei la sate. Ideile propagandistice cu care noile orînduiri au capacitat populaþia obositã ºi dezorientatã a þãrii au creat o emulaþie nicicînd bãnuitã, dezvoltînd mari ºantiere naþionale pentru infrastructurã feroviarã sau rutierã, s-a pornit spre o dezvoltare industrialã ºi o agriculturã mecanizatã, spre o organizare globalã a sistemului sanitar ºi a aºezãmintelor de culturã. Este simplu ºi la îndemînã acum sã criticãm ºi chiar sã minimalizãm tot ceea ce s-a fãcut în acei ani, luînd mereu în discuþie ºi comparaþie nivelul din stînga hãrþii Europei. În ceea ce mã priveºte, vãzînd cam ce s-a întîmplat ºi ce se întîmplã cu România ajunsã în familia acestei pãrþi stîngi a hãrþii, am mari rezerve cã noi am fi ajuns sã cunoaºtem o altã viaþã decît aceea arhaicã, în care ne-a prins a doua conflagraþie mondialã a secolului. (va urma) VICTOR VERNESCU (Text reprodus din revista „Reflector“ nr. 345)

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a condamnat Moscova la plata a 3 milioane de euro în cazul tragediei de la Breslan, din 1-3 septembrie 2004, cînd un comando terorist procecen a luat ostatice 1.200 de persoane.

Moscova a fost acuzatã de CEDO de ,,deficienþe grave” în gestionarea crizei ºi cã, în cursul intervenþiei antitero, nu a protejat dreptul la viaþã al celor 330 de localnici, între care 186 de copii, care au murit în asaltul asupra ºcolii din Breslan.

Un gînditor rus îndrãgostit de cultura românã - Dughin la Bucureºti (1) Prezenþa lui Aleksandr Dughin la Bucureºti, în ziua de 5 aprilie 2017, cu ocazia lansãrii antologiei „Destin Eurasianist”, apãrutã la editura „Mica Valahie” în traducerea subsemnatului, a fost una de excepþie. Publicul numeros, adunat în sala Universitãþii Populare „Ioan I. Dalles”, a avut rarisima ocazie sã se convingã de faptul cã acest filosof ortodox de excepþie, care reprezintã vîrful gîndirii tradiþionaliste de azi, fiind cunoscut deopotrivã ºi ca geopolitician, sociolog ºi politolog, este un excelent cunoscãtor al culturii române. Deºi materialul video poate fi gãsit cu uºurinþã în arhiva site-ului www.privesc.eu, ca ºi pe blogul www.iurierosca.md, am gãsit de cuviinþã sã descifrãm luarea de cuvînt a prietenului meu de la Moscova, pentru a-l pune la dispoziþia cititorilor din România ºi Republica Moldova. (Iurie Roºca) * * * Ceea ce urmeazã reprezintã traducerea fãcutã de Iurie Roºca, în urma alocuþiunii rostite de Aleksandr Dughin Mai întîi, aº dori sã îi aduc mulþumiri doamnei Mariana Heroiu, directoarea editurii „Mica Valahie”, pentru apariþia acestei cãrþi, lui Iurie Roºca pentru efortul de a traduce aceastã lucrare, ca ºi prietenului meu, Constantin Pârvulesco, pentru amabilitatea de a participa la aceastã întîlnire. Vã mulþumesc din toatã inima dumneavoastrã, pentru faptul cã aþi venit. Vãd în salã mai mulþi prieteni, feþe cunoscute, vãd ºi feþe noi, care sper sã-mi devinã, de asemenea, prieteni. Aduc sincere mulþumiri domnului Dan Zamfirescu, o personalitate cunoscutã, pentru faptul cã a venit sã participe la întîlnirea noastrã.

Aº vrea sã împart luarea mea de cuvînt de azi în douã pãrþi. La început, aº dori sã stãrui asupra dialogului dintre Rusia ºi România, dupã care sã expun o viziune asupra lumii de azi, aºa cum este vãzutã ea din Rusia, cum o vãd eurasianiºtii. În primul rînd, atunci cînd este vorba despre dialogul dintre douã þãri sau douã popoare, trebuie sã avem în vedere urmãtoarele. Existã cel puþin trei nivele la care am putea discuta atunci cînd este vorba despre un dialog sau un conflict.

Primul nivel þine de concepþiile noastre ideale despre noi înºine.

Existã o Rusie idealã, cereascã, eternã. Aceasta þine de identitatea noastrã profundã. Este vorba despre ceea ce am dori noi sã fim. Este vorba de felul în care ne visãm pe noi înºine. Este Rusia noastrã profundã. Ea nu este întotdeauna la suprafaþã. Dar anume ea ne face pe noi, ruºii, sã fim ruºi. Datoritã învãþãtorilor mei, filosofii care au exercitat o influenþã enormã asupra mea, cum sînt Lucian Blaga, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Ioan Petru Culianu (ºi aº putea sã continui la nesfîrºit aceastã înºiruire, deoarece anume filosofii români au avut o influenþã decisivã asupra mea), deci anume datoritã acestor filosofi eu ºtiu cã existã ºi o Românie celestã ºi profundã, acea Românie care reprezintã identitatea dumneavoastrã eternã.

Anume aceasta este România cea sfîntã, este acea Românie care îl face pe român sã fie anume român. ªi iatã cã la nivelul acestor douã instanþe are loc un dialog. Acolo este vorba despre orizonturile culturale, cum spunea Blaga, acolo este vorba despre tradiþia lui Zalmoxix, cum spunea Eliade, acolo este vorba despre postbyzantinism ºi despre iniþiativa ortodoxã postbyzantinã, cum spunea Iorga.

La un nivel ºi mai profund, este vorba despre apropierea dintre popoarele noastre în timpurile cînd dumneavoastrã eraþi traci, iar noi eram sciþi, la nivelul Turanului, al Eurasiei strãvechi. Aici este vorba despre un dialog între Rusia sfîntã ºi România sfîntã, între Rusia profundã ºi România profundã, între Rusia eternã ºi România eternã.

Acesta e un nivel al dialogului, primul nivel. (va urma)

Pag. a 18-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

O incursiune în istoria operetei (4) Gustul unui anumit public înclinã cãtre aceastã nouã muzicã. Se nasc teorii potrivit cãrora opereta a apus pentru totdeauna ca gen, se acrediteazã ideea cã opereta nu mai corespunde nevoilor artistice ale noilor generaþii, ea mutîndu-se de pe scenã ºi din preocupãrile compozitorilor ºi libretiºtilor în albumele cu amintiri ale bunicilor. În acesatã perioadã, ºi în special dupã cel de-al IIlea rãzboi mondial, în þãrile din estul Europei, opereta reuºeºte sã reþinã din nou interesul publicului.

Deºi în fosta URSS nu exista o tradiþie de operetã, totuºi, dupã primul rãzboi mondial, au apãrut cîþiva compozitori înzestraþi care au impus genul în faþa publicului: I. Kovner, cu ,,Aculina”, Miliutin, cu ,,Zarvã între fete”, ambele dupã piese clasice. Pe teme din actualitate au creat operete ºi marii compozitori sovietici, ca Dimitrie ªostakovici, Tihon Hrennikov, Dimitrie Kabalevski º.a. Cel mai valoros compozitor de operetã a fost, însã, Isaak Osipovici Dunaevski (1900-1955), care a compus muzica la o serie de lucrãri interesante, cum este ,,Valea de aur”, în care sînt folosite cu iscusinþã cîntecul de masse, muzica popularã - în arii ºi dansuri. Dar cea mai popularã ºi mai valoroasã operetã a sa rãmîne ,,Vînt de libertate”, în care compozitorul îºi gãseºte pe deplin împlinirea talentului sãu scenic. ªi în celelalte þãri din estul Europei, opereta a gãsit un public entuziast ºi permanent susþinãtor al genului, mai cu seamã atunci cînd se afla în faþa creaþiei autohtone.

Caracteristica generalã a acestor producþii se desprinde, aºa cum am arãtat mai sus, dintr-o tematicã axatã pe probleme contemporane, dintr-o muzicã inspiratã din folclor, din scene de balet, bazate pe intonaþii ºi ritmuri de dans - moderne sau populare. *** În Statele Unite ale Americii, în urma eºecurilor unor operete care s-au bucurat de un mare succes în Europa, se pãrea cã acest gen nu va putea rezista. ªi totuºi, opereta continuã sã rãmînã pe scenele ameri-

Mafia Calabrezã La’Ndràngheta (8) John Dickie ne dezvãluie cine e omul: „Omul care se adreseazã ’ndrànghetiºtilor la Polsi, în septembrie 2009, e Domenico Oppedisano, care tocmai a fost ales Capo Crimine (ªeful Criminei), cel mai important post în ‘Ndràngheta”. Domenico Oppedisano a fost desemnat Capo Crimine la nunta Elisei Pelle, fiica lui Giuseppe Pelle ºi nepoata lui Antonio. Pelle, zis Gambazza, fostul Capo Crimine, mort cu cîteva luni în urmã, cu Giusseppe Barbaro, din clanul Barbaro din Plaþi. La nuntã au fost 2.000 de invitaþi. Polsi a fost locul de alegere ritualicã.

Pe 13 iulie 2010, s-a desfãºurat în Calabria o vastã operaþiune a Poliþiei, cu participarea a 3.000 de ofiþeri. Ea a urmat unor investigaþii de doi ani cu un milion cinci sute de mii de interceptãri ºi înregistrãri.

Au fost arestate 304 persoane, dintre care 120 numai în Reggio Calabria. Printre cei arestaþi s-a numãrat ºi Domenico Oppedisano, în vîrstã de 80 de ani.

Domenico Oppedisano trãia modest, în jurul Rosamo, din vînzarea fructelor din livadã, duse la piaþã cu o furgonetã rablagitã, pe trei roþi. În 8 martie 2012, a fost condamnat la 10 ani închisoare. Presa a fãcut mare caz de descoperirea structurii piramidale a ‘Ndràngheta, iar autoritãþile s-au lãudat c-au decapitat Organizaþia. A fost ºi un fel de sãrbãtoare la Roma.

Dupã ce ministrul de Interne, Roberto Maroni, s-a lãudat cu, „în chip absolut cea mai importantã Operaþiune împotriva ‘Ndràngheta din ultimii ani”, Senatul a aplaudat, ridicat în picioare. Eseul semnat de Nicola Gratteri ºi Antonio Nicaso îl descrie astfel pe Capo Crimine: „Oppedisano are mîini mari, poartã o cãmaºã în carouri ºi un pantalon maro. Cu pãrul sãu alb ºi faþa sa plinã de riduri, are un aer modest”. Arestarea lui Domenico Oppedisano a fost Breaking news-ul presei din iulie 2010. Titlurile sînt semnificative ºi pentru greºeala de a confunda pe Capo Crimine cu Capo di tutti i cappi din Cosa Nostra; „Mafia calabrezã lovitã la vîrf” („Le Figaro”, 14 iulie 2010), „Era Naºul Mafiei calabreze” („L’Express”, 20 iulie 2010); „Maxi blitz contra

cane, dar în forma unui nou tip de spectacol dramatic-muzical, numit musical. Deºi deosebit de opereta vienezã, musical-ul pãstreazã multe din caracteristicile acesteia.

O definiþie exactã a musical-ului nu a fost încã formulatã. Musical este ºi o lucrare cu o amplã dramaturgie muzicalã, ºi o comedie cu cîntece ºi dansuri, dar ºi un film cu cîntece. Unii critici considerã musicalul drept o nouã formã a teatrului muzical, alþii apreciazã cã nu este decît un cuvînt nou pentru o chestiune veche, opereta. Faptul cã cele douã tabere par ireconciliabile, vine, desigur, de la realitatea cã ambele au dreptate. Cãci musical este ºi una, ºi alta: ºi o operetã, ºi un gen cu totul nou de spectacol. La o lucrare cum este ,,Rose Marie”, trãsãturile operetei sînt atît de vizibile încît s-ar putea spune cã este o variantã americanã a unei operete vieneze, în timp ce la ,,Poveste din Cartierul de Vest” nu gãsim în dramaturgia muzicaldramaticã nici o punte cu opereta clasicã.

Caracteristicile musical-ului sînt numeroase.

Printre ele am putea menþiona pe aceea cã autorii se adreseazã foarte des literaturii dramatice clasice: ,,Kiss me, Kate”, de Cole Porter, are la bazã ,,Femeia îndãrãtnicã”, de Shakespeare; ,,Candide”, de Leonard Bernstein, provine din opera lui Voltaire; ,,My Fair Lady”, de Frederick Loewe, urmeazã îndeaproape comedia ,,Pygmalion”, de Bernard Shaw... Toate acestea au dat un plus de calitate musical-ului, atît dramaturgiei, cît ºi structurii muzicale. În ceea ce priveºte acþiunea care stã la baza unui libret de muzical, de cele mai multe ori îmbracã aspecte dramatice, uneori chiar tragice. Intriga amoroasã dispare din centrul acþiunii, conflicte sociale, probleme de viaþã realã apãrînd pe primplan. În consecinþã, ºi în muzica acestor lucrãri - în melodie, armonie ºi orchestraþie - intervin elemente specifice acestui dramatism. Poate cã ºi din pricina acestei caracteristici, multe operete vieneze au cãzut pe ,,Broadway”, publicul spectator american neacceptînd situaþii scenice incredibile, ireale, ºi o muzicã ‘Ndràngheta” („La Repubblica”, 13 iulie 2010). John Dickie în „Mafia Brotherhoods: The Rise ofthe Italian Mafias“, apãrutã la Sceptre în 2012, polemizeazã cu sensurile date lui Capo Crimine: „Multe ziare în Italia ºi în afarã care au acoperit Operaþia Grand Crime au portretizat Crimine ca versiunea ‘Ndràngheta a Comisiei din cazul Mafiei Siciliene ºi pe Domenico Oppedisano ca un corespondent calabrez al lui Capo di tutti i capi, vîrful Piramidei, cum e cel al Cosa Nostra. Imaginea asta nu corespunde cu ceea ce magistraþii afirmã. Ei îl portretizeazã pe Oppedisano ca fiind doar un maestru de ceremonii, speakerul unei adunãri, un judecãtor bãtrîn ºi înþelept, al cãrui job e sã interpreteze legile.

Responsabilitãþile lui Capo Crimine se referã la proceduri ºi politici, nu la afaceri”.

Organizarea ’Ndràngheta face obiectul tuturor studiilor despre Mafia calabrezã. O prezentare sinteticã aparþine lui Marie-Anne Matard-Bonucci, în a sa „Histoire de la Mafia“: „Celula de bazã a organizaþiei este ’ndrina, unitate de bazã teritorialã.

Nucleul ’ndrinei este format din familia naturalã, relaþiile de rudenie constituind în mod evident garanþia coeziunii ºi a securitãþii. În fruntea fiecãrei ’ndrina se aflã un «capobastone» care conduce o organizaþie riguros piramidalã formatã din «camorriºti» - este chiar termenul utilizat - cu grade diferite («ofiþeri» ai organizaþiei care au ºtiut sã urce treptele ierarhice dupã ce au îndeplinit o faptã sîngeroasã, înjunghiere sau omor), ºi din «piccioti», cei noiveniþi. Adesea, aceste ’ndrine sînt dotate cu un statut ce comportã un ansamblu de norme penale ºi rituale, de condiþii de admitere ºi excludere ºi un cod comportamental menit sã întãreascã sentimentul de apartenenþã la organizaþie”.

Conflictul dintre Papa Francisc ºi ‘Ndràngheta (1) Alegerea Sanctuarului ca loc de reuniune a Crimine nu e întîmplãtoare. Membrii ‘Ndràngheta sînt credincioºi. Nicola Gratteri ºi Antonio Nicaso consemneazã. „Crucifixe, capele, imagini pioase ale Madonei de Polsi ºi ale Tatãlui Pio. Se gãsesc toate în bunkerele ’Ndràngheta (...). Pãstratã în Sanctuarul cu acelaºi nume, în inima Aspromonte, Madona din Polsi e obiect de devoþiune pentru ’ndrànghetiºti.

excesiv de sentimentalã, romanþioasã. Prima operetã americanã ce poartã germenii acestui musical este ,,Rose Marie” (1924), de Rudolph Friml. Au urmat, desigur, o mulþime de alte lucrãri care au conturat acest tip de operetã. Dintre cele mai valoroase, care s-au reprezentat cu succes ºi pe scenele din Europa sau alte continente, am putea menþiona, în ordine cronologicã: ,,Oklahoma” (1949), de Richard Rodgers, ,,Kiss me, Kate” (1948), de Cole Porter, ,,My Fair Lady” (1956), de Frederick Loewe, ,,West Side Story” (1957), de Leonard Bernstein. Dintre toate, însã, ,,My Fair Lady” se situeazã în frunte, însemnînd totodatã ºi victoria definitivã a operetei de tip musical. Dispunînd de un libret valoros - piesa lui Bernard Shaw -, precum ºi de muzica inspiratã a lui Loewe, compozitor de origine vienezã, stabilit în SUA, ,,My Fair Lady” poate fi consideratã tipul perfect de musical, în care melodii plãcute, de largã circulaþie, suplinesc o structurã muzicalã amplã, aºa cum ne obiºnuise opereta vienezã. Într-adevãr, în nici un alt musical nu se întîlnesc consistente scene muzicale ºi finaluri ca în ,,My Fair Lady”. Nu cãtre opera comicã, ci spre amplificarea comediei muzicale se pare cã se îndreaptã compozitorii de musical din SUA ºi din Europa, care în anii ce au urmat s-au nãpustit literalmente spre acest gen.

Dintre compozitorii americani care s-au dedicat operetei ºi, mai apoi, musical-ului, fac parte: Reginald Dekoven (1859-1920), „maestrul din Chicago”, ºi Victor Herbert (1859-1924), „maestrul din New York”, consideraþi ca precursori ai opretei americane. Le-au urmat: Rudolph Friml (nãscut în 1879, la Praga), Sigmund Romberg (1887-1951) ºi George M. Cohan (1878-1942), primii trei mari compozitori americani de teatru. Alþi trei compozitori se înscriu în trilogia newyorkezã a muzicii lejere: Jerome Kern (1885-1943), Irving Berlin (nãscut în 1888) ºi Vincent Youmans (1895-1938). Urmeazã, în cronologie, cel mai important compozitor american, George Gershwin (1898-1937), dupã care lista se completeazã cu muzicienii: Cole Porter, Richard Rodgers, Kurt Weill, Frederick Loewe, Frank Loesser, Jerry Bock ºi Leonard Bernstein. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN Dificil de ajuns la el, acest loc e izolat. (...) Venerarea Madonei Munþilor e imensã în sînul ’Ndràngheta (...). Toþi boºii calabrezi au adresat rugãciuni Madonei din Polsi”.

La 21 iunie 2014, credincioþi din ‘Ndràngheta au avut un moment de descumpãnire. Papa Francisc, aflat în vizitã în Calabria, a condamnat public ‘Ndràngheta ca fiind: „Adorarea Rãului ºi dispreþuirea Binelui. Acest Rãu trebuie combãtut, vînat”. Denunþarea a avut loc în timpul Mesei þinute pe cîmpia Sibari, în apropiere de Cassano Allo Ionio, în prezenþa a 100.000 de persoane. Cum s-a ajuns la acest moment? Cauza stã într-o tragedie care a zguduit Italia. La 19 ianuarie 2014, Poliþia a gãsit, la marginea oraºului Cosenza, din Calabria, un Fiat Punto ars. În interior erau trei trupuri carbonizate: unul de bãrbat, unul de femeie ºi unul de copil.

Copilul, în vîrstã de 3 ani, se numea Nicola «Coco» Campolongo, bãrbatul era bunicul lui ºi femeia, amanta bunicului. Toþi trei au fost împuºcaþi într-o operaþiune de pedepsire a bãrbatului, Giussepe Iannicelli, traficant de droguri, pentru cã a cheltuit banii datoraþi celor de la care primise marfa. Pe acoperiºul maºinii, ucigaºii au pus o monedã de 50 de cenþi, semn cã viaþa celor trei a fost ieftinã.

Istoria copilului trimite la realitãþile mafiote din Calabria. Mama lui Coco, Antonia Maria, a fost arestatã pe 10 iunie 2011 sub acuzaþia de trafic de droguri. Bãrbatul Mariei, tatãl lui Coco ºi al altor doi copii mici, ispãºea o pedeapsã cu închisoarea la Cantazaro. Pentru cã era mamã de copil mic, Antonia primeºte arest la domiciliu. în decembrie 2012, mãsura e revocatã. Nicola, care avea doar doi ani, nu putea fi lãsat bunicului Giuseppe, singurul neam rãmas în afara închisorii. Copilul de doar doi ani a fost luat de mamã cu ea în închisoare.

Ca urmare a unei campanii, Maria Antonia Iannicelli e eliberatã, împreunã cu copilul, ºi trimisã în arest la domiciliu. Dupã cîteva luni, Maria Antonia încalcã legea.

Luîndu-ºi cei trei copii, merge la Cantazaro, ca sã-ºi vadã soþul, Nicola Campolongo, închis pentru trafic de droguri. Copilul rãmîne cu bunicul, Giuseppe Iannicelli.

Bunicul îl ia însã pe copil cu el în toate cãlãtoriile fãcute ca traficant de droguri. Presa vremii respective a scris cã era folosit ca scut uman. (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)

Pag. a 19-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (5) În mijloacele de transport (1) Transportul public constituie un loc unde ne putem demonstra buna-creºtere. Este un mediu public în care trebuie sã convieþuim cu alte persoane, care au aceleaºi drepturi ºi utilizeazã în acelaºi scop mijlocul de transport. Transportul public are un handicap, ºi anume acela cã în mod frecvent este întrebuinþat în condiþii, dacã nu extreme, mãcar dificile.

Transportul public este folosit de cãtre persoane din toate clasele sociale ºi de orice condiþie. O anumitã mentalitate de apãrare de mediul înconjurãtor ºi de trafic, în special în marile oraºe, ne îndeamnã sã utilizãm maºina personalã pentru drumuri scurte.

Dar, de multe ori, timpul necesar pentru a ajunge la destinaþie este mai mare decît acela investit pentru aceeaºi deplasare fãcutã cu transportul public. În acest fel, în metrou, în autobuze sau în trenurile pe distanþe scurte, se amestecã tot felul de oameni: directori, avocaþi, oameni de afaceri, administratori, casnice º.a.m.d. În transportul public sînt impuse anumite prioritãþi: trebuie sã cedaþi trecerea ºi locul persoanelor în vîrstã, femeilor ºi copiilor, femeilor însãrcinate sau persoanelor cu anumite deficienþe fizice.

La orele de vîrf vor fi ocupate toate locurile din metrou sau autobuz ºi va fi un mare numãr de per-

soane care cãlãtoresc în picioare pe culoarele de trecere, prinºi de bare ºi mînere de plastic, nu neapãrat prevãzute pentru aºa ceva.

Rãzboiul pentru a prinde un loc ºi a nu parcurge tot drumul într-un echilibru precar se repetã zilnic la diferite ore ºi exact acesta este momentul cînd fiecare îºi dovedeºte educaþia ºi caracterul.

Prima probã de foc este cînd ajungem la rîndul constituit pentru urcarea în autobuz sau la intrarea în metrou. Atunci cînd într-un loc s-a încetãþenit obiceiul sã se pãstreze cu sfinþenie o coadã ordonatã, fiecare cãlãtor va ocupa un loc în funcþie de ora la care a ajuns în staþie. Aceastã regulã nu este întotdeauna respectatã. Astfel, existã prototipul de om care, chiar dacã este ultimul sosit, face ce face ºi ajunge sã fie primul care se urcã în autobuz, fãrã a respecta pe cei de alãturi care au venit înainte.

Sfatul nostru este sã ocupaþi locul care vã revine în momentul sosirii, dacã sînt oameni care formeazã o coadã. Amintiþi-vã cã femeile însãrcinate sau cu un bebeluº în braþe ºi mai ales bãtrînii meritã mai mult respect, aºa cã, dacã vedeþi un bãtrîn sau o femeie însãrcinatã, cedaþi-le locul. Este curios cum anumite persoane se prefac neºtiutoare sau dau dovadã de lipsã de atenþie, chiar dacã, în mod conºtient, ºi-au dat perfect seama cã existã o persoanã în picioare cãreia ar trebui sã îi cedeze locul. În transportul în comun va trebui sã vã înarmaþi cu rãbdare, pentru a nu da dovadã de lipsã de educaþie. Cînd vã aflaþi în picioare în autobuz, trebuie sã þineþi cont de frînãrile bruºte, de aglomeraþie, de cei care vã pot împiedica sã vã þineþi de una dintre bare, trebuind chiar sã depuneþi efort pentru a nu cãdea în braþele altui cãlãtor. Aºa cã nu este inutil sã aveþi

MARI DEZASTRE DIN ISTORIA OMENIRII

Erupþia Vulcanului Krakatoa (2) Erupþia care a schimbat lumea (2) Iadul avea sã se dezlãnþuie însã pe data de 27 august 1883. Oamenii de ºtiinþã de atunci, care investigau fenomenul, nu beneficiau de aparatura eficientã de astãzi. Prin urmare, nimeni nu a putut fi avertizat cu privire la ceea ce avea sã urmeze. În zorii zilei, o serie de patru explozii a distrus aproape în totalitate Insula Krakatoa. Coloana piroclasticã s-a înãlþat la peste 27 kilometri înãlþime, iar vasele ancorate la circa 20 kilometri de vulcan au fost „bombardate“ cu bucãþi incandescente de rocã. O mare parte din insulele învecinate au fost „mãturate“ la propriu de valuri tsunami, care au depãºit înãlþimea de 30 metri. Zgomotul exoploziilor a fost atît de puternic, încît a ucis locuitorii de pe insulã ºi a fost auzit chiar de bãºtinaºii din Perth ºi Mauritius, teritorii situate la distanþa de aproximativ 4.800 kilometri de Krakatoa.

Cercetãtorii din prezent au calculat cã unda de ºoc rezultatã din erupþie s-a deplasat cu viteza de 1.086 kilometri/orã. A fost atît de puternicã acustic,

Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (1) Revoluþia tehnico-ºtiinþificã, desfãºuratã la nivel mondial de mai multe decenii, modificã în mod radical condiþiile producþiei ºi deschide posibilitãþi nelimitate de sporire a avuþiei materiale a lumii, de creºtere a forþelor de producþie ale societãþii, de lãrgire a orizontului cunoaºterii ºi vieþii spirituale a popoarelor. În contrast cu îndreptãþile aspiraþii de progres ale întregii omeniri ºi cu perspectivele reale de schimbare pe care realizãrile ºtiinþei ºi tehnicii contemporane le oferã tuturor þãrilor lumii, continente întregi continuã sã fie slab dezvoltate, iar majoritatea naþiunilor de pe cuprinsul lor, lipsite de mijloacele tehnice ºi materiale necesare, se confruntã mai departe cu grave probleme economice, sociale ºi culturale.

Saltul istoric în dezvoltarea economiei, cu aportul ºtiinþei ºi tehnologiei (1) În contextul conþinutului diferit al perioadei pe care o parcurge economia mondialã, dupã a doua conflagraþie planetarã, ºi a decalajelor economice mari, care se adîncesc neîntrerupt între þãrile bogate

încît a perforat timpanele marinarilor de pe vasele din Strîmtoarea Sondelor. Unda de ºoc a radiat pe întregul glob timp de 5 zile, fiind înregistratã înclusiv de barografele din România.

Coloana de cenuºã rezultatã în urma celor 4 explozii distincte a atins înãlþimea maximã de 80 kilometri. ,,Gura de iad" s-a liniºtit în ziua imediat urmãtoare, cînd exploziile au încetat cu desãvîrºire.

Dar coºmarul oamenilor nu avea sã se sfîrºeascã; din contrã, avea sã se amplifice!

Combinaþia de efecte distrugãtoare, precum scurgerile piroclastice, norii de cenuºã vulcanicã, cutremurele, valurile tsunami, unda asurzitoare de ºoc, bolile, foametea ºi setea ulterioare, au dus concomitent la cele mai multe jertfe umane înregistrate în urma unei explozii vulcanice.

Conform datelor consemnate de autoritãþile coloniale olandeze care administrau pe atunci Arhipelagul indonezian, numãrul de victime înregistrate imediat dupã erupþii a fost de 36.417. Însã numãrul victimelor rezultate în zilele urmãtoare a atins cifra totalã de peste 120.000 de morþi. Existã ºi toate celelalte state, progresul general accelerat ºi întãrirea continuã a independenþei majoritãþii popoarelor lumii, inclusiv Poporul Român, pot fi asigurate exclusiv în condiþiile aplicãrii strategiei de restructurare a sistemelor tehnice de producþie ºi de reorganizare a propriilor economii, pe baze superioare calitativ, cu aportul determinant al cercetãrii ºi creaþiei tehnico-ºtiinþifice naþionale. Toate acestea sînt confirmate cu puterea faptelor, în ultimele decenii, de schimbãrile profunde care au avut loc în modurile tehnice de producþie ºi de performanþele economice înalte, înregistrate de numeroase state, între care România a ocupat, în anii 1945-1989, un loc aparte atît pe planul restructurãrii calitative a economiei, cît ºi pe planul evoluþiei indicatorilor macroeconomici, care reflectã cel mai cuprinzãtor ºi mai veridic dinamismul, forþa, viabilitatea ºi competitivitatea sistemului economic al oricãrei naþiuni.

Pornind de la cerinþele impuse de refacerea ºi reconstruirea þãrii noastre, distrusã în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, ºi avînd în vedere obiectivele fundamentale de viitor ale României, rezultate din necesitatea lichidãrii subdezvoltãrii tehnico-economice ºi a subordonãrii bogãþiilor ei intereselor anumitor forþe din afarã, într-un timp cît mai scurt, statul democrat-popular ºi Poporul Român, în perioada anterioarã evenimentelor din decembrie 1989, au aplicat o strategie de dezvoltare ºi de restructurare calitativã a economiei naþionale, axatã

grijã de igiena personalã ºi sã arãtaþi o atitudine decentã faþã de ceilalþi.

O lipsã de consideraþie în autobuze ºi metrouri este doveditã de acele persoane care, încãrcate cu pachete, genþi sau alte articole de mari dimensiuni, ocupã marea parte a spaþiului dintre cele douã rînduri de scaune, fãrã sã þinã cont cã, în acest fel, împiedicã trecerea celor care trebuie sã coboare sau care iau autobuzul din staþiile de pe traseu. În plus, sînt detalii subtile pe care trebuie sã le evitaþi dacã nu vreþi sã vã demonstraþi proastele maniere ºi sã vã faceþi duºmani. Indiferent dacã staþi în picioare sau aºezat, sã ºtiþi cã ºi ceilalþi cãlãtori au nevoie de spaþiul propriu, iar cei care stau în picioare vor trebui sã se susþinã într-un fel pentru a nu ajunge pe jos. Chiar dacã presupune un deranj sã oferiþi spãtarul scaunului pe care staþi, fiþi amabil. Se întîmplã frecvent sã vedeþi cum cineva, care cãlãtoreºte aºezat comod, nu numai cã nu cedeazã scaunul unui domn mai în vîrstã, dar nici mãcar nu îi permite sã se sprijine de scaunul lui. Nu fiþi nesuferit.

Pentru a vã face loc, fie pentru a coborî din autobuz, fie pentru a vã sui în el, trebuie sã daþi dovadã de educaþie. Cum vi se par îmbrîncelile, datul cu coatele, loviturile celui care vrea sã iasã ºi nu ºtie sã cearã ajutor într-un mod politicos? Cãlãtoria nu trebuie sã se transforme într-o bãtãlie. Dacã urmeazã staþia dvs. sau aveþi nevoie sã gãsiþi un spaþiu unde sã staþi, cereþi politicos sã vi se permitã trecerea, nu apelaþi la lovituri sub centurã sau la lupte de box.

Bineînþeles, dacã, accidental, cãlcaþi sau împingeþi pe cineva, cereþi-i imediat scuze. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO numeroase rapoarte sumbre despre miile de cadavre omeneºti care pluteau în apele Oceanului Indian, imediat dupã erupþii. Unele dintre scurgerile de lavã au pãtrus pe distanþe de circa 40 kilometri, în teritoriul Insulei Sumatra, distrugînd totul în cale.

Cantitatea uriaºã de cenuºã vulcanicã aruncatã în atmosferã a împiedicat lumina soarelui sã ajungã pe Pãmînt timp de cîteva sãptãmãni, aruncînd în întuneric o mare parte din arhipelagul indonezian.

Erupþiile au aruncat în stratosferã o mare cantitate de dioxid de sulf sub formã gazoasã, aceastã substanþã fiind transportatã ulterior de curenþii atmosferici pe toatã suprafaþa planetei. Fenomenul a dus la o creºtere fãrã precedent a concentraþiei de acid sulfuric din norii de tip cirus de la mare altitudine.

Evident, au urmat numeroase precipitaþii acide peste tot în lume. În anii imediat urmãtori catastrofei, temperatura medie globalã a scãzut cu 1,2 grade Celsius. Mediile climatologice au fost ,,deranjate” timp de cîþiva ani, iar temperaturile globale au revenit la valorile normale de abia în anul 1888.

Erupþiile au întunecat cerul peste tot în lume, iar apusurile de soare din urmãtoarele luni au produs efecte optice spectaculoase.

Sfîrºit

(,,Descopera.ro”) pe contribuþia tot mai hotãrîtoare a ºtiinþei ºi tehnicii româneºti, originale. Aºa cum atestã documentele ºi statisticile vremii, efectele nemijlocite ale acestei politici strategice s-au materializat într-o dezvoltare economicã nemaiîntîlnitã de þara noastrã pînã atunci ºi în cucerirea independenþei ei depline faþã de monopolurile ºi puterile strãine.

Potrivit datelor din anuarele statistice, în România, între anii 1945 ºi 1989, datoritã asimilãrii rapide a unui mare numãr de ramuri ºi subramuri de producþie noi, cu o tehnicitate ºi eficienþã ridicate, ºi a restructurãrii calitative a sistemelor tehnice de producþie din ramurile ºi subramurile tradiþionale, pe baza ºi cu sprijinul determinant al realizãrilor ºtiinþifice ºi tehnice naþionale, produsul social a crescut de 35 de ori, venitul naþional, de 40 de ori, iar avuþia naþionalã, creatã prin muncã, de 21 de ori. În aceeaºi perioadã, ca urmare a orientãrii eforturilor naþiunii române în direcþia creãrii unui mod tehnic nou de producþie la nivel naþional, precum ºi a schimbãrii caracterului înapoiat al structurii economiei (în 1938, populaþia totalã ocupatã în agricultura româneascã era de 11 ori mai mare, iar productivitatea medie a muncii, de 9 ori mai micã decît populaþia activã ºi productivitatea muncii în industrie), producþia industrialã a crescut de 135 de ori, iar cea agricolã, de circa 10 ori. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 21 aprilie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

VIENA SAU FASCINAÞIA ISTORIEI (1) (urmare din pag. 1) Este vorba, mai întîi, despre o serie de referiri privind activitatea societãþilor culturale româneºti din Viena, Cernãuþi, Budapesta, Cluj ºi România, printre care gãsim ºi o listã de membri ai societãþii „Carpaþi“, unde se aflã ºi numele lui Mihai Eminescu. Acesta, aºa cum reiese din fiºele de observaþie ale poliþiei imperiale, a propus într-o ºedinþã „sã se încredinþeze studenþilor transilvãneni de naþionalitate românã care frecventeazã institutele de învãþãmînt din România sarcina ca în timpul vacanþei petrecute acasã, în Transilvania, sã contribuie la formarea opiniei publice în favoarea unei „Dacii Mari“ (Akten, Karton 159)“. Al doilea document este un extras dintr-un articol de un vibrant patos românesc, care, aºa cum reiese din adnotãrile poliþiei, era „scris cu o mînã de maestru“ ºi „strecurat“ în fruntea ziarului „Timpul“ prin intervenþia redactorului, „un oarecare Eminescu“... (Akten, Karton 174). Istoria avea sã ironizeze, pînã la umilinþã, afirmaþia de mai sus, demonstrînd cît de „oarecare“ era Eminescu ºi cît de imposibil ar fi de imaginat spiritualitatea româneascã ºi lirica universalã fãrã aceastã splendidã plãmadã a geniului uman.

Aici, din fericire, stilul funcþional nu a izbutit sã îl înlocuiascã pe cel baroc. Iatã, de pildã, Catedrala Sf. ªtefan, sub bolta cãreia sclipeºte încã soarele mov al „Missei solemnis“. Pînã ºi în acest sanctuar de vitralii, marmorã ºi odãjdii sofisticate pluteºte în aer ceva din duhul românesc. ªi mã gîndesc - cum sã nu? - la domnitorul Radu ªerban, ale cãrui oseminte, printr-o ciudatã convulsie a destinului, au fost îngropate aici. În celãlalt edificiu religios de volum impunãtor, „Votivkirche“, ce se aseamãnã înºelãtor de mult cu cel amintit mai sus, las ºi eu sã treacã peste mine, aºa cum inspirat scria Tudor Vianu, „ca un plug care arã adînc, acordurile orgei uriaºe“.

Fãrã a forþa cîtuºi de puþin licenþele limbii, îndrãznesc a spune cã, prin montura sa de monumente ºi aerul muzeal pe care îl degajã, Viena pare un breloc imens ºi daurit, aninat de chimirul Pãmîntului. Dunãrea nu mai e, ce-i drept, atît de albastrã, poate cã nu a fost niciodatã, în schimb, statuia lui Strauss atrage zilnic, într-un pelerinaj magnetic, zeci de mii de priviri încãrcate de veneraþie. Nu pot sã nu fac apel din nou la o mãrturie româneascã, ºi anume la aceea a lui Nicolae Filimon, care admira „pãdurile de sãlcii, plantate de mîna naturii, pe malurile amarandine ale bãtrînului Danubiu“.

Iatã-mã, din nou, în cãutarea unor posibile ºi inedite urme româneºti de culturã ºi civilizaþie. În arhiva Parohiei ortodoxe române, situatã chiar în fostul sediu al Societãþii „România Junã“, am norocul de a gãsi, prin bunãvoinþa

PACE VOUÃ!

Nicicînd n-a fost un Paºte mai tragic pe Planetã Explozii, catastrofe, nu-i pace sub mãslini E pentru prima oarã cînd Dumnezeu regretã Cã-n lupta altor neamuri se sting mai mult creºtini.

E-o fierbere ciudatã, manevre militare Mari deplasãri de trupe, pe mare, pe uscat Încep sã scoatã capul focoase nucleare Azi, echilibrul lumii s-a rupt ºi e pãcat.

N-au învãþat, se pare, nimic din Atlantida ªi nici din Hiroºima n-au tras nici un folos Ne acceseazã Iadul cu cancer ºi cu SIDA Istoria se-ascunde precum un melc fricos.

Au înflorit copacii, bat clopote de Denii Ierusalimul, iatã, de ploi a înverzit ªi pelerini cu torþe ºi scumpe mirodenii Sosesc din toatã lumea pe-acest pãmînt sfinþit.

parohului Marin Braniºte, cîteva documente de o realã valoare pentru istoriografia noastrã. Mã voi opri, dintre acestea, doar la trei. Întîiul provine de la Lucian Blaga, este datat 3 octombrie 1917, ºi reprezintã o cerere pentru acordarea „unei mese gratuite din fondul pentru masã al studenþilor români“. Viitorul mare poet ºi filosof îºi argumenta rugãmintea - emoþionantã, în perspectiva timpului - anexînd un certificat de paupertate, din care reiese cã nu poseda „nici un fel de avere, miºcãtoare sau nemiºcãtoare“. Al doilea document (compus, de fapt, din douã piese) îl constituie textul unei cuvîntãri rostite de Tudor Arghezi, ca oaspete al Coloniei române, în septembrie 1962, precum ºi o admirabilã tabletã scrisã de maestru în Cartea de Aur, din care spicuiesc: „Profund emoþionat de româneascã ºi subtila caldã primire [...] mã simt deodatã gol ca un copac scuturat peste rîndul de trandafiri, în mijlocul cãruia sînt tot pe atît de ridicat, cît ºi intimidat“.

Cea din urmã mãrturie este scrisoarea de condoleanþe adresatã de conducerea Coloniei, la 28 septembrie 1913, pãrinþilor lui Aurel Vlaicu.

Proiectînd o frumoasã luminã asupra memoriei tînãrului inventator-martir, care, cu numai un an înainte, uimise populaþia Vienei la un concurs aviatic internaþional, unde obþinuse premiul I, mesajul este plãsmuit într-o încîntãtoare limbã româneascã: „Din comorile mai de seamã ale durerii ne îndreptãm ºi noi glasul de mîngîiere cãtre domniile-voastre ca ºi cei mai pãtrunºi de jalea acelui sfîrºit, din sînul ºi coasta cãror mai simþitor ºi mai sîngerat s-a smuls, ca un osebit ºi crainic vlãstar, acel neobosit reprezentant al ingeniului omenesc, îngînînd din toatã simþirea grai de alinare ºi de întãrire în trainica încredere cã tot ce a fost bun ºi adevãrat ºi de folosinþã pentru noi toþi în fãptura ºi-n nesãmãnata muncã a lui Aurel Vlaicu nu s-a sfãrîmat ºi nu va pieri“.

Vorbind despre Colonia românã, este de consemnat ºi tradiþia ei de a oficia, în toamna fiecãrui an, o ceremonie la mormintele ostaºilor români, care, în cele douã rãzboaie mondiale, au trecut din tranºee ºi de pe paturile spitalelor vieneze în eternitate. Tradiþie care s-a respectat întocmai ºi în acest an, în prezenþa ambasadorului þãrii noastre, Octavian Groza, ºi a episcopului Oradei, dr. Vasile Coman.

Jubileul unirii Transilvaniei cu patria-mumã a prilejuit ºi aici, în inima continentului, manifestãri pe mãsura demnitãþii sale istorice ºi a bunelor legãturi statornicite între România ºi Austria. Într-una din zilele trecute, am luat parte la o astfel de reuniune: este vorba despre conferinþa prezentatã de prof. univ. dr. Dan Berindei, la Institutul austriac de studii sud-est europene, cu tema „Cultura naþionalã ºi fãurirea statului Mormîntul gol îmi pare cã-i leagãnul din care Se-nalþã Omenirea cu braþele spre cer Miraculoasã noapte! Ce binecuvîntare!

Azi plîng cu rouã sacrã ºi cuiele de fier.

Miresme dulci revarsã a rãstignirii cruce O razã albãstruie aprinde lumînãri Transfiguraþi, creºtinii dau buzna sã apuce Un mic crîmpei din focul sosit din depãrtãri.

Aici sînt toþi martirii creºtini, unde-I Mesia Toþi cei ce pentru cruce amar au pãtimit Scriptura ne învaþã: a lor e veºnicia A celor ce se roagã-n genunchi ºi s-au smerit. ªi totuºi, ne apasã o negurã pe pleoape Pe inimile noastre un lacãt greu s-a pus Nicicînd n-a fost rãzboiul atîta de aproape Ne meritãm bãtaia cu biciul lui Isus.

Neliniºtite clipe, ºi ameninþãtoare E zãngãnit de sãbii ºi încãrcãri de puºti

naþional unitar român“. Publicul numeros ce a luat parte - cadre didactice, cercetãtori ºi studenþi ai universitãþii vieneze - a arãtat un profund interes faþã de trecutul de jertfã ºi nãdejde al Poporului Român. Apreciind, în mod deosebit, calitatea ºtiinþificã a expunerii prof. univ. dr.

Richard Plaschka, decanul Facultãþii de filosofieistorie, directorul institutului, dr. Karlheinz Mack ºi dr. Max Demeter Peyfuss, cunoscuþi prieteni ai poporului nostru, au relevat, în cuvîntul lor, caracterul cu totul particular al luptei duse de neamul românesc pentru înfãptuirea idealurilor sale de emancipare, unitate ºi independenþã naþionalã, precum ºi însemnãtatea istoricã a actului de la 1 Decembrie 1918 în procesul de fãurire a României moderne.

Acum, cînd scriu aceste rînduri, pe una din bãncile Universitãþii, afarã, pogoarã amurgul timpuriu al unei toamne fãrã pereche. Pe statuia lui Goethe, de lîngã vechiul parc Burggarten, se aºterne o întreagã generaþie de frunze galbene, tuburile fluorescente încep sã-ºi þeasã pãienjeniºul, producînd un susur de izvor tirolez, iar puternica aortã a oraºului, care este Ringul, pulseazã fãrã întrerupere zeci de mii de oameni, grãbiþi cãtre casele lor ºi cãtre o binemeritatã odihnã.

Nu trebuie sã zãboveºti prea mult în Viena ca sã-þi dai seama cã lumea ºtie o sumedenie de lucruri despre România, despre civilizaþia ei trecutã ºi actualã, despre politica sa de pace ºi colaborare. Îmi rãmîne de plãcutã memorie o convorbire purtatã cu studentul sirian de origine kurdã Brusk Hajo, care îmi vorbeºte la superlativ despre preºedintele Nicolae Ceauºescu, „unul din cei mai faimoºi oameni ai lumii contemporane, care ºi-a cucerit celebritatea prin geniul lui politic“. Sînt cuvinte sincere ºi spontane pe care, fie în germanã, fie în englezã sau francezã, le aud la tot pasul atunci cînd spun cã sînt român. Încerc, fireºte, un simþãmînt de satisfacþie gîndindu-mã cã am ºansa de a-mi continua studiile, propus de ultimul laureat al Premiului „Herder“, maestrul Eugen Barbu, într-o þarã cu care România întreþine astãzi relaþii excelente, pe care recentele contacte la nivelul cel mai înalt au avut darul sã le îmbogãþeascã ºi diversifice. ÎNMUIATÃ ÎN LUMINI SOLARE, exalînd miros de frunze veºtede ºi de caldarîmuri spãlate proaspãt, Viena acestei toamne poate pune orice comentator în încurcãturã. Ce sã alegi din abundenþa stimulilor vizuali, olfactivi ºi acustici pentru a stîrni interesul cititorului? Zorii de ziuã au ceva din limpezimea chihlimbarului, soarele de amiazã picurã dulceaþã în fructe ºi gãureºte stucaturile faþadelor, iar serile, cu ecoul lor de valsuri rãzbãtînd din grãdinile-restaurant, danteleazã pînze arteziene ºi fosforescenþe de neuitat pe toatã întinderea. (va urma) Zãpezi ca de Sodoma cad peste pomii-n floare ªi cîinii violenþei au fost scãpaþi din cuºti.

Eu i-aº aduce-n lanþuri pe toþi conducãtorii La judecata dreaptã a Sfîntului Mormînt Toþi în genunchi sã cadã, sã vadã muritorii Cã-i risipeºte Domnul ca pe o pleavã-n vînt. ªi cã din cap le scoate rãzboiul tuturora Fiindcã Isus pe nimeni, nicicînd nu a ucis…

Treziþi-vã, voi, lideri, cît nu-i tîrziu! E ora!

Apocalipsa este un Iad de nedescris!

E Paºtele! E vremea sã vã aveþi ca fraþii Cu moartea peste moarte Mesia a cãlcat El cîntã: „Pace vouã!“ - aºa cã slavã daþi-I Osana! Aleluia! Christos a Înviat!

CORNELIU VADIM TUDOR 12 aprilie 2014 (Poezie reprodusã din volumul „Elegii pentru suflete nobile“, august 2015)

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 21 aprilie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (71) Neîndoielnic, instinctul fundamental al 8 MARTIE 1990. Apar la televizor omului este cel religios - n-am descoperit-o trei baragladine, reprezentînd Partidul eu, ci Carl Gustav Jung.

Romilor, Rudarilor ºi Lãutarilor. Unul 9 MARTIE 1990. România a intrat în care se prezintã „secretar general” cîrîie în limba romanes. Nu ºtiu cine i-o fi zis Zodia Violenþei. Totul e violent, de la acþiacestui rudiment de grai „romanes”, unile politice ºi sindicale, pînã la Presã, fiindcã n-are nici o legãturã cu limba Radio, Televiziune. Nimeni nu mai are românã, nici cu Maica Romã. „Delo, rãbdare, toatã lumea se grãbeºte undeva ºi delo, bahto delo” - zice el, pe Postul „coloanele” de interese ºi atitudini se ciocNaþional de Televiziune. N-am nimic nesc, inevitabil, pe traseu, iar de aici sar împotriva organizãrii politice a þiganilor, scînteile violenþei. Fiecare ar vrea sã e dreptul lor, dar mãcar de ºi-ar potoli rezolve - acum, pe loc, global - toate prozurbagiii! Acum o altã nãzdrãvãnie: a blemele trecute, prezente ºi viitoare ale luat fiinþã Sindicatul Ascensoriºtilor din Secolului XX ºi, desigur, ale secolului Bucureºti (cã dacã le zicea liftieri nu urmãtor. Nici ceasurile nu mai au un mers mergea, le cãdea greu la linguricã). La normal, ele aleargã nebuneºte, înainte, Radio Bucureºti se difuzeazã o ºtire ciuorele trec cu viteza secundelor, iar oamenii datã: rabinul Moses Rosen a vorbit cu se agaþã de limbile orologiilor, precum Petre Roman, plîngîndu-se de o pretinsã 2009, la Restaurantul „Doi Cocoºi“. Corneliu Vadim Tudor eroii filmelor mute, suspendaþi peste furniînmulþire a actelor antisemite (?!) din sãrbãtorea o vîrstã rotundã, 60 de ani. Alãturi de el, la acea vreme, carele de gurã-cascã. Parcã am vrea acum, România. Dacã ar veni un extraterestru încã foarte mulþi prieteni, veniþi împreunã cu familia, copiii. Jeni, în 10 sãptãmîni, sã recuperãm cei 10 ani de ºi s-ar pune la mintea rabinului, ar crede Lidia ºi d-na Doina, ca întotdeauna, erau aproape ºi se bucurau. letargie din domnia lui Ceauºescu, cînd cã aici, în România, curg fluvii de sînge Era încã pe val, europarlamentar, prezenta interes pentru cei din lîncezeam la cozi, ne uitam prin gard la evreiesc de dimineaþã pînã noaptea tîr- jurul lui. Ulterior, toþi cei care i-au lins pantofii au dispãrut ca Televiziunea bulgarã sau ruseascã, trãiam ziu, ba se strîng, în salbã, ºi niºte lacuri mãgarul în ceaþã, ºi asta i-a distrus sãnãtatea ºi i-a adus, în final, „au relanti”. ªi astfel se trezeºte aforistul de acumulare. În realitate, nimeni nu-i sfîrºitul. Atunci, însã, era fericit, cu iubirile lui în braþe. din mine, care scrie un mic artificiu: deranjeazã pe evrei, nu sînt atinºi nici cu „Secolul vitezei va intra cu atîta vitezã în o floare, ei taie ºi spînzurã, ei ocupã funcþiile- talonii gri erau leoarcã! Nici nu mai ºtiu cum secolul urmãtor, încît tare mi-e teamã cã se vor cheie ale þãrii ºi, dacã nu le acapareazã pe toate, l-am urcat într-un taxi, ca pe un balot, am dat distruge reciproc!”. Pînã atunci, sã-l vedem, însã, atunci încep sã strige: „Pogrom! Urgie! Sãriþi! Ne ºoferului 100 de lei ºi l-am expediat acasã. pe un armean plin de aroganþã cum distruge omoarã fasciºtii!”. Nu se potoleºte rabinul ãsta, e Altãdatã, acelaºi Pelin îmi spunea cã, angajat mitul poemei „Sara pe deal“, a lui Eminescu. croit rãu, sã azvîrle sãmînþã de vrajbã între evrei fiind la „Flacãra“, fãcea pe cãrãuºul între Luaþi-vã adio de la versurile dumnezeieºti: ºi români, ba chiar între evrei ºi evrei. Îmi tele- redacþie ºi CC. al U.T.C. Într-o bunã zi, a fost „Valea e-n fum, fluiere murmurã-n sfînã,/ Apele foneazã Dan Zamfirescu ºi îmi dã o veste neplã- trimis cu un plic cu suma de 18.000 de lei (sumã plîng, clar izvorînd în fîntîne/ ªi osteniþi, oameni cutã: Arthur Silvestri (pe adevãratul nume mare, pe atunci!) sã-l ducã lui Nicu Ceauºescu. cu coasa-n spinare/ Vin de la cîmp, toaca rãsunã Tîrnãcop) ºi Mihai Pelin s-au vãzut cu Iosif Odatã ajuns la sediul instituþiei cu pricina, a Constantin Drãgan, au pus la cale funcþionarea coborît cineva de la Cabinet ºi a luat plicul, cu o unui trust de presã, dar pe mine m-au pictat dezinvolturã care demonstra cã mai fãcuse foarte urît. „Sã nu prindem picioarele lui Vadim trebuºoara asta de nenumãrate ori. „Bine, dar pe-acolo” - l-ar fi somat ei pe Drãgan. Eu, unul, nu-mi daþi nici o chitanþã, nu-mi semnaþi nimic?” nici nu cerusem aºa ceva, dar vezi cum e omul? - a întrebat Pelin. Persoana s-a uitat cu un dispreþ Pe amîndoi i-am ajutat din rãsputeri, mai ales pe suveran ºi i-a aruncat aºa, peste umãr: „Ce chibeþivanul ãsta de Pelin. Odatã a venit la mine în tanþã visezi d-ta, tovarãºe? Unde te trezeºti?”. vizitã, primise sarcinã de la un general de Îmi spunea cã, pentru el, e clarã aprovizionarea Securitate sã-l atace pe Aristide Buhoiu, prin cu sume mari de bani, din încasãri, a lui Nicu 1984, ºi dorea sã se consulte cu mine, sã afle Ceauºescu, de cãtre Adrian Pãunescu. L-am detalii din viaþa fostului meu prieten, care ne crezut pe acest Pelin un om de caracter - mai ales pãcãlise pe toþi. Mai ales cã Pelin fãcuse arºice, în cã, în iunie 1987, îl convinsesem sã semneze alã„Flacãra”, un spectacol de bar, de la „Melody”, turi de noi, 10 artiºti, Memoriul cãtre generalul realizat de Buhoiu ºi nevastã-sa, deci era o rîcã Ilie Ceauºescu, prin care protestam faþã de demomai veche între ei. La mine erau douã colege în larea Bisericii Sfînta Vineri. Dar bãiatul e dus cu vizitã. Îmi amintesc cã Pelin avea aceeaºi cãmaºã sorcova, a tras cîteva mari sperieturi în ultimii albastrã pe el, murdarã ºi veºnic transpiratã. A ani, aºa cã a cîrmit-o pe arãtura antiromâneascã.

Postdam. Sanssouci, Palatul din grãdini, construbãut ca un porc, în aºa fel încît atunci cînd a avut Nici o pagubã, ca scriitor e nul. it de regele Prusiei, Frederic al II-lea, cel mai frumos nevoie, n-a nimerit nici baia. Cu mare greutate Dar, sã trecem la lucruri mai serioase. Cineva din Landul Branderburg, a fost vizitat ºi de Corneliu s-a întors în mica mea sufragerie ºi s-a nãpustit mã informeazã cã P.M. Bãcanu a devenit, în Vadim Tudor. Acesta s-a fotografiat împreunã cu s-o sãrute pe una dintre fete, o brunetã frumoasã, numai 2 luni, milionar în lei ºi deþinãtor al unor unul dintre membrii delegaþiei din care fãcea parte. care fuma liniºtitã, pe canapea. Numai cã mari sume în valutã. Te cred ºi eu, dacã el pe vredomniºoara a dat un strigãt de repulsie, s-a ridi- mea lui Ceauºescu trãia numai din coþcãrii, dar- mai tare”. Luaþi-vã adio ºi de la vraja muzicii lui cat ºi a fugit glonþ, pe uºã, afarã! Ce se întîm- mite acum! Seara, la TV, doi reprezentanþi ai Vasile Popovici, care, în simbiozã cu elegia emiplase? Pelin fãcuse mai înainte pipi pe el, pan- Partidului Republican Creºtin au declarat cã nescianã, dã în final o cantatã de înãlþimea Silviu Brucan ar face mai bine sã se ocupe de cereascã a Corului din „Nabucco” de Verdi, comunitatea lui. A ieºit mare dandana, s-au închinat Libertãþii. „Rãmîneþi în umbrã sfîntã”, primit telefoane de protest (?!) de la unii cetãþeni voi, bijuterii ale geniului românesc, fiindcã, în indignaþi, cum cã, vezi Doamne, renaºte anti- acompaniament de trompete ruginite, pîrîitoare semitismul. Dar unde au greºit cei doi? Cu ce l-au de lemn ºi bãºici de porc sparte, ºi-a fãcut jignit pe bãtrînul sionist? În crucea nopþii, îmi apariþia în arenã armeanul ªtefan Agopian! Aþi auzit de el, fraþilor? Nici pomenealã. Mai bine telefoneazã Mihai Ungheanu ºi îmi spune: l-ar fi chemat Iagopian. Ce face nãtãrãul ãsta?

- Poate te mai gîndeºti, nu da titlul „Neamul Publicã în revista „Anul 2000” un fragment de Românesc” la revista voastrã, pentru cã mi-ar prozã cu titlul batjocoritor „Sara în grajd”. plãcea sã-l dau eu la o gazetã a mea. Într-un fel de Argument, autorul lãmureºte ªtiu ºi eu? Îl liniºtesc, asigurîndu-l cã încã vorPoporul cã, înainte de decembrie 1989, capitolul bim de blana ursului din pãdure, întrucît, în cu pricina i-a fost cenzurat în mod brutal. Aºadar, absenþa oricãrui sfanþ (zwanzig = monedã de 20 avem de-a face cu faimoasa literaturã de sertar. ªi de fileri, care circula în Imperiul Austriac, deci ºi cu un dizident pur-sînge, nici nu încape îndoialã. în Transilvania), nu cred cã voi avea prea curînd (va urma) vreo gazetã. ªi astfel trecu Ziua Femeii, în aceeaºi (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, sãrãcie lucie ca ºi precedentele. Bine, cel puþin, cã de la Crãciun la Paºte“; Dupã vizita la Sannsouci, din nou la treabã. pot ieºi în balcon, sã-mi umplu plãmînii cu palele Autor: Corneliu Vadim Tudor) Autocarul aºtepta sã-i ducã pe oaspeþi din nou în de vînt ale miezului de martie. Îmi fac rugãciunea de noapte, în surdinã, cu o voce murmuratã. sãlile de ºedinþe, unde se punea „lumea la cale“.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români. De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române. Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot,

Curaj de întreprinzãtor (1) A fi mic antreprenor în România este o adevãratã aventurã. Ea începe odatã cu decizia de a avea mica ta afacere, din care speri cã vei trãi decent ºi vei munci cu drag pentru binele familiei tale. Aici se opreºte entuziasmul tãu cînd porneºti la drum, pentru cã, odatã ce ai înfiinþat firma, proces care oricum dureazã cîteva zile pe la Registrul Comerþului, ºi remarci repede cã singur nu prea poþi ºi cã ai nevoie de ,,cineva care ºtie cum se face“, inevitabil dai piept cu statul. Dai piept cu acel stat care nu vrea ca tu sã fii antreprenor ºi care nu face nimic sã te ajute în sensul ãsta, ba chiar îþi mai pune ºi ceva piedici. Te arunci în birocraþia interminabilã ºi începe rãzboiul de uzurã cu statul, care mereu cîºtigã, pentru cã are mintea odihnitã, începe rãzboiul nervilor pe banii tãi ºi timpul tãu, tu eºti cel care plãteºte mereu ºi statul încaseazã, dar nu face nimic de banii ãia.

Dar sã începem cu începutul: înfiinþarea firmei. În ziua în care te-ai hotãrît cã vrei sã devii antreprenor, începi prin a-þi face ceva planuri, cum ar fi domeniul în care vrei sã activezi, cam ce îþi trebuie ºi, nu în ultimul rînd, bugetul care, între noi fie vorba, mereu este destul de strîns, îl împarþi repede pe dotãrile necesare, amenajarea spaþiului unde vrei sã funcþionezi, eventuala chirie ºi ajungi la concluzia cã te vei descurca.

Greºit. Statul are altã pãrere, pe care tu nu o ºtii, chiar dacã te informezi din toate pãrþile. Prima ,,pãrere“ pe care o are statul sînt niºte taxe pe la Registrul Comerþului.

O altã „pãrere“ pe care statul o are despre tine este cã eºti infractor. Da, infractor. Eºti infractor doar pentru cã exiºti în þara asta, nu pentru cã ai încãlcat o lege. Te considerã infractor, ºi pentru asta te pune sã dai o declaraþie notarialã la înfiinþarea firmei, conform cãreia nu ai încãlcat legea, mai exact, declaraþie notarialã prin care sã spui cã îndeplineºti condiþiile prevãzute de lege pentru deþinerea calitãþii de asociat sau asociat unic, dupã caz, în noua societate, la fel ºi pentru calitatea de administrator. În total, îþi sînt necesare 15 hîrtii la înfiinþare.

Trebuie sã te înarmezi cu rãbdare ºi sã alergi pe la notar (specimen de semnãturã, declaraþia privind respectarea condiþiilor prevãzute de art. 17 din Legea 31/1990 pentru sediul social), bancã (depunere capital

revista „România Mare“ doreºte sã vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, prin acordarea, în mod gratuit, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de mail: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.

social), poºtã (timbru fiscal de 4 lei), Dupã caz – ANAF, Asociaþia de Proprietari (dacã sediul social este în apartament), Direcþia taxe ºi impozite locale, Oficiul de Cadastru ºi Publicitate, avocat (declaraþii privind calitatea de asociat ºi administrator, act constitutiv – în mãsura în care nu vor fi atestate de notar sau consilierii juridici de la ONRC, contra-cost).

Dupã ce rezolvi cu alergãtura de mai sus, deja þi-a cam pierit cheful de antreprenoriat, s-au dus ceva bani destinaþi visului tãu, dar te încãpãþînezi sã mergi mai departe, pentru cã ai vãzut tu la TV cum s-au îmbogãþit unii pornind de jos. Fals, nu s-au îmbogãþit pornind de jos, ci fãcînd afaceri dubioase (cu statul), dar tu nu ºtii asta deocamdatã.

Astfel, prima încercare a micului antreprenor este înfiinþarea firmei. Dacã, dupã acest pas, entuziasmul nu a scãzut sub limita necesarã continuãrii visului de antreprenor, statul are încã nenumãrate surprize pentru tine.

Aºadar, primul pas a fost fãcut, dupã circa douã sãptãmîni (maximum), te vezi cu firma înregistratã ºi actele în mînã. Ghidat de entuziasmul tãu deja ºtirbit de stat, te avînþi în cãutarea spaþiului pentru a desfãºura activitatea propusã, asta presupunînd cã nu o faci la sediul social; majoritatea firmelor mici ºi foarte mici (te regãsesti la foarte mici, aºa-i?) nu desfãºoarã activitate la sediul social. Sã presupunem cã ai ales domeniul alimentaþiei publice (cel mai complicat!) ºi ai gãsit ºi locul în care sã-þi deschizi magazinul mult visat, pe care îl vei face strãlucitor ºi cãruia o sã-i ataºezi ºi o reclamã, cã, deh!, aºa ai vãzut tu prin alte pãrþi. Odatã încheiat contractul de închiriere, afli cã trebuie sã te reîntorci la Registrul Comerþului pentru a declara punctul de lucru. Experienþa anterioarã neplãcutã cu Registrul te determinã sã nu prea vrei sã o iei din nou de la capãt, dar statul nu te slãbeºte din strînsoare ºi te pune sã mai plãteºti o taxã pentru a demonstra cã ai un contract de comodat cu cineva în spaþiul pe care îl vei folosi. Strîngi din dinþi ºi rezolvi ºi aceastã problemã, tot cu acel cineva care ºtie cum se face, pentru ca tu sã nu îþi prinzi urechile în atîtea hîrtii ºi cozi.

Buun, dupã altã sãptãmînã ºi alþi bani tãiaþi de la dotare (din bugetul strîns), te vezi ºi cu un Certificat constatator în mînã, în care scrie cã ai înfiinþat un punct de lucru la adresa X ºi desfãºori activitatea de alimentaþie publicã - cod CAEN 5610. Gata, eºti în linie dreaptã cu

Federaþia Naþionalã a Producãtorilor din Agriculturã, Industria Alimentarã ºi Servicii Conexe din România PRO AGRO (1) Misiunea Federaþiei Naþionale PRO AGRO Federaþia Naþionalã PRO AGRO este o organizaþie profesionalã înfiinþatã în anul 2012 de ºi pentru producãtorii din agriculturã, industria alimentarã ºi servicii conexe din România, în vederea promovãrii, reprezentãrii, susþinerii ºi apãrãrii intereselor membrilor organizaþiilor profesionale reprezentative la nivel naþional în raport cu instituþiile europene ºi naþionale, publice sau private.

Federaþia Naþionalã PRO AGRO este o organizaþie-umbrelã care rãspunde provocãrilor cu care se confruntã membrii sãi din cele 17 organizaþii profesionale ºi interprofesionale afiliate, prin promovarea ºi sprijinirea unei economii rurale durabile în care agricultura este esenþialã pentru viitorul tuturor ºi este vocea producãtorilor din acest sector, care constituie un important pilon al economiei naþionale româneºti, reprezintã interesele ºi nevoile membrilor, coordonînd ºi sprijinind organizaþiile profesionale pe teme agricole, economice, juridice, fiscale, educaþionale ºi sociale.

Ca voce a fermierilor, Federaþia comunicã spre factorii de decizie, societatea civilã ºi mass-media, în scopul de a furniza informaþii autentice ºi competente cu

privire la situaþia socialã ºi economicã a agricultorilor, nevoile ºi problemele lor reale ºi este profund angajatã în spiritul democratic ºi participativ care caracterizeazã organizaþiile sale membre.

Structura piramidalã a organizaþiei asigurã o reprezentare a tuturor producãtorilor. Poziþiile luate în cadrul Federaþiei Naþionale PRO AGRO sînt strict profesionale, facînd-o un interlocutor credibil, eficient, în faþa structurilor politice care guverneazã sectorul agroalimentar naþional ºi comunitar.

Obiective Obiectivul nostru principal este concentrat, în principal, pe reprezentarea, promovarea, susþinerea ºi apãrarea intereselor tuturor membrilor sãi, care îºi pot realiza, la rîndul lor, obiectivele mai prompt ºi mai eficient, prin intermediul Federaþiei Naþionale PRO AGRO, în vederea desfãºurãrii unei activitãþi optime. „Þelul organizaþiilor profesionale este de a releva situaþia economicã a membrilor sãi prin toate mijloacele care implicã muncã, prin calitãþile pe care ea le solicitã membrilor sãi ºi le dezvoltã împreunã cu aceºtia, tinzînd cît mai sus. Scopul cooperãrii este de a-i face pe oameni responsabili ºi solidari, pentru ca fiecare dintre ei sã se ridice la nivelul unei vieþi sociale complete“.

amenajarea magazinului tãu, l-ai zugrãvit frumos, l-ai aranjat cu aparatura necesarã (fãrã elementele la care ai renunþat din cauza taxelor), ba chiar ai dat comandã de o reclamã luminoasã ºi un mic banner, pe care intenþionezi sã-l pui pe faþada magazinului, ca sã ºtie lumea cã la tine gãseºte cea mai bunã mîncare. Dar statul apare cu un rînjet sfidãtor ºi îþi spune cã nu poþi sã-þi pui bannerul pe magazin ºi nici reclama luminoasã, care nu are decît 1 m lungime ºi 50 cm lãþime. De ce? Pentru cã nu ai autorizaþie de construcþie. Dar nu construieºti nimic, cumperi reclama, iar bannerul se fixeazã în douã ºuruburi de tocul geamului. Ce dacã nu construieºti nimic?! Îþi trebuie autorizaþie. Aºa intri în altã lume, cea a autorizaþiilor.

Primul lucru la care te gîndeºti este sã renunþi ºi la banner, ºi la reclamã, dar ºansele tale de a fi remarcat de client scad dramatic. Aºa cã începi demersurile pentru autorizaþia de construcþie. Primul lucru pe care îl afli este cã îþi trebuie arhitect, da, arhitect, care sã fie ºi autorizat, dar ºi asta costã. De la el mai afli cã, dupã ce îþi face proiectul, îþi trebuie ºi certificat de urbanism de la stat (primãrie), dar ºi contract cu o firmã de salubritate, care sã-þi aducã un container în care sã arunci resturile de pe ºantierul de construcþie. Vrei sã-þi iei tu Certificatul de urbanism de la primãrie? Renunþã la idee, pentru cã ai nevoie de o persoanã care ºtie cum se procedeazã. În caz contrar, dai de funcþionarul statului, care îþi dã informaþia cu linguriþa ºi te întoarce din drum de fiecare datã sub pretextul cã mai lipseºte o hîrtie, despre care nu þi-a spus data trecutã. Abia dupã acest certificat obþii ºi autorizaþia de construcþie, timp în care nu poþi sã faci nimic, pentru cã iei amendã ºi, dacã ai ,,noroc“, te pune sã dai jos tot ce ai fãcut.

Nici nu ai deschis magazinul, dar te vezi prins într-un cerc vicios, din care nu poþi sã ieºi decît dacã renunþi la banii pe care i-ai investit pînã acum, majoritatea pe hîrtii fãrã valoare, toate impuse de stat, bani pe care i-ai muncit din greu. Singurul lucru care îþi mai trece prin cap este sã faci cumva sã-þi recuperezi banii, dupã care sã închizi tot ºi sã fugi departe de România.

Sãptãmîna viitoare, ne afundãm ºi mai tare în birocraþie, dar ºi mai mult în legãtura cu statul. O sãptãmînã bunã sã aveþi! (va urma) ADRIAN CURCÃ

STATUT I. PREVEDERI GENERALE Federaþia Naþionalã a Producãtorilor din Agriculturã, Industria Alimentarã ºi Servicii Conexe din România PRO AGRO este persoanã juridicã românã de drept privat, de interes public, cu caracter profesional, cu statut juridic de federaþie fãrã scop lucrativ, formatã din asocierea entitãþilor profesionale, federaþiilor, ligilor, uniunilor, organizaþii ale grupurilor de producãtori/ cooperativelor, organizaþiilor interprofesionale ºi patronatelor reprezentative la nivel naþional pe filiera producerii, prelucrãrii, depozitãrii, distribuþiei ºi comercializãrii produselor agricole.

Federaþia este reprezentantul profesional al organizaþiilor profesionale reprezentative la nivel naþional care activeazã în sectorul agricol, industria alimentarã ºi serviciile conexe.

Federaþia reprezintã interesele membrilor sãi în raport direct cu organismele specifice ale Uniunii Europene, respectînd, totodatã, interesele consumatorilor ºi promovînd principiile concurenþei loiale.

Scopul federaþiei îl reprezintã promovarea, reprezentarea, susþinerea ºi apãrarea intereselor membrilor sãi, în raporturile cu instituþiile europene ºi naþionale publice ºi/sau private. Obiectivul principal al federaþiei este preponderent concentrat pe reprezentarea, promovarea, susþinerea ºi apãrarea intereselor tuturor membrilor sãi care se pot realiza mai prompt ºi mai eficient prin intermediul FEDERAÞIEI NAÞIONALE PRO AGRO în vederea desfãºurãrii unei activitãþi optime. (va urma)

Pag. a 23-a – 21 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Originea conflictului arabo-israelian (3) Rãzboiul de 6 zile (2)

Rãzboiul de Yom Kippur Rãzboiul arabo-israelian din 1973

Armata israelianã a declanºat ofensiva ca replicã la ceea ce credea cã este mobilizarea arabã pentru Rãzboiul de Yom Kippur a fost cel de-al patrulea distrugerea statului Israel. În dimineaþa zilei de conflict armat dintre Israel ºi o coaliþie de naþiuni 5 iunie 1967, forþele aeriene israeliene au bombardat arabe condusã de Egipt ºi Siria, care a durat între simultan 11 baze aeriene egiptene, distrugînd la sol 6 octombrie ºi 26 octombrie 1973. Rãzboiul a izbuccea mai mare parte a aviaþiei militare egiptene. nit de Ziua Ispãºirii, cea mai importantã zi de Surpriza a fost atît de mare la Cairo, încît alarma post evreiascã, printr-un atac-surprizã conjugat, aerianã care a sunat în capitala Egiptului anunþa, de egipteano-sirian, forþele atacatoare traversînd liniile fapt, încetarea atacului aerian, ºi nu începerea lui. de încetare a focului din Peninsula Sinai ºi, respectiv, Strategia de atac a aviaþiei israeliene a fost genialã ºi de pe Platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în prin prisma faptului cã avioanele au atacat din Rãzboiul de ºase zile (1967). Ostilitãþile au fost direcþia opusã celei din care, probabil, egiptenii deschise simultan, pe ambele fronturi, de-a lungul Canalului Suez ºi în Podiºul se aºteptau sã vinã, piloþii Golan, sîmbãtã, 6 octombrie, în fãcînd un ocol ºi atacînd dinjurul orei 14,00, cînd artileria spre mare. egipteanã ºi cea sirianã au În replicã la atacul aviaþiei dezlãnþuit un puternic bombarasupra Egiptului, Iordania a dament asupra poziþiilor avanbombardat Ierusalimul ºi sate israeliene. oraºele de coastã din aproMotivul evident pentru care a piere de Tel Aviv. A doua zi, fost aleasã sãrbãtoarea evreiascã trupele israeliene au ocupat de Yom Kippur pentru declanFîºia Gaza, în vreme ce ºarea atacului-surprizã era acela unitãþi israeliene de tancuri cã, în acea zi, spre deosebire de au pãtruns în peninsula Sinai. oricare alta, Israelul era aproape Israelul a cucerit malul stîng paralizat, fiind cel mai vulneraal Iordanului ºi partea de est a bil, cea mai mare parte a armatei Ierusalimului pe data de 7 sale fiind demobilizatã. Declaniunie 1967. În cea de-a treia ºarea atacului a coincis ºi cu sãrzi de la începerea conflictubãtoarea musulmanã a Ramalui, Israelul a invadat Cisiordanului. În ciuda faptului cã era dania. În ziua urmãtoare, tanconºtient de iminenþa unui atac curile israeliene au ajuns pînã Golda Meir arab, premierul Golda Meir a la Canalul Suez, deºi forþele luat decizia controversatã de a nu egiptene erau mult superioare din punct de vedere lansa un atac preventiv, igonorînd doctrina militarã numeric. În aceeaºi zi, Egiptul a acceptat înfrîngerea israelianã, care era bazatã pe ideea cã, dacã un atac ºi a capitulat. Preºedintele Gamal Abdel Nasser ºi-a depus demisia, dar ºi-a retras-o peste doar o zi, în arab este iminent, Israelul trebuie sã lanseze un atac urma demonstraþiilor masive în favoarea sa. În data preventiv. Se presupunea cã spionajul israelian avea de 9 iunie, forþele armate israeliene au atacat Siria ºi sã dea, în cel mai rãu caz, un avertisment cu cel puþin 48 de ore mai înainte de declanºarea unui atac arab. au cucerit, dupã lupte grele, cea mai mare parte a Totodatã, aºa cum avea sã declare, Golda Meir se Platoului Golan, iar la 10 iunie, ostilitãþile au luat temea cã, dacã atacau primii, aºa cum procedaserã în sfîrºit. Rãzboiul s-a încheiat cu o umilitoare înfrîn1967, nimeni nu avea sã îi ajute. Naþiunile europene, gere a coaliþiei arabe. În urma victoriei militare ameninþate de un embargou petrolier arab ºi de un obþinute asupra coaliþiei arabe, Israelul a ocupat boicot comercial, au încetat sã-i mai aprovizioneze cu Fîºia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan ºi muniþii pe israelieni, aºa cã Israelul depindea în totaCisiordania. Dupã rãzboi, Israelul a dominat un terilitate de Statele Unite pentru a-ºi reaproviziona armatoriu de patru ori mai mare decît la începutul ta. Dacã ar fi lovit primii, dupã spusele lui Henry rãzboiului. Pe lîngã Cisiordania ºi Ierusalimul de Kissinger, israelienii nu ar fi primit ajutor „nici cît Est, Israelul a ocupat Golanul sirian ºi Muntele negru sub unghie”. Anticipînd un contraatac rapid al Hermon, care domina Siria ºi Libanul, Sinaiul ºi blindatelor israeliene, egiptenii îºi dotaserã militarii Fîºia Gaza, aflate anterior sub stãpînire egipteanã. din primul val al atacului cu un numãr fãrã precedent 400.000 de palestinieni s-au refugiat în Iordania, în de arme portabile antitanc. Soldaþii egipteni au travervreme ce Israelul a cãpãtat siguranþa de care avea sat Canalul Suez, reuºind, în scurtã vreme, sã capnevoie pentru miºcarea de colonizare. Rãzboiul de tureze sau sã distrugã toate forturile israeliene care ºase zile a fost vãzut ca o catastrofã în lumea arabã, formau Linia Bar-Lev, cu excepþia unuia, avansînd iar sloganul folosit de arabi „Aruncaþi-i pe evrei în aproximativ 15 km în deºertul Sinai cu douã corpuri mare!” s-a dovedit a fi dezastruos pentru imaginea de armatã. Batalioanele israeliene care asigurau arabilor pe plan internaþional, discreditînd cauza apãrarea forturilor Liniei Bar-Lev au fost copleºite palestinianã. din punct de vedere numeric. Numai una dintre fortiÎn anul 1967, dupã terminarea rãzboiului, ficaþii, aflatã la capul de nord al liniei întãrite, a rãmas Naþiunile Unite au adoptat o rezoluþie, cerînd sub controlul israelian de-a lungul întregului conflict. retragerea israelienilor din teritoriile ocupate, în O încercare de contraatac din partea israelienilor a schimbul recunoaºterii arabe a independenþei eºuat. A urmat o perioadã în care adversarii au rãmas Israelului. în expectativã, fiecare aºteptînd atacul celuilalt.

Este de remarcat poziþia României în ceea ce Egiptenii au declanºat un nou atac pe 14 octombrie priveºte Rãzboiul de ºase zile, care, spre deosebire 1973. Acesta, reprezentînd cea mai amplã acþiune de de þãrile membre ale Pactului de la Varºovia, nu a la atacul egiptean iniþial de Yom Kippur, a fost un condamnat agresiunea israelianã. Poziþia României, eºec total. În loc sã-ºi concentreze forþele de manevrã, care întreþinea relaþii politice ºi diplomatice cu egiptenii au ales sã atace frontal pe toatã lungimea Israelul ºi adoptase, în 1965, „Declaraþia de inde- frontului. Pierderile egiptenilor au fost apreciate la pendenþã” în politica externã, a fost interpretatã de 150 - 250 de tancuri. În ziua urmãtoare (15 octomUniunea Sovieticã drept o sfidare. brie), israelienii au lansat un contraatac, care trebuia

sã strãpungã liniile egiptene ºi sã-i ducã pe israelieni peste Canalul Suez. Atacul a fost o schimbare de proporþii a tacticilor israeliene, care se bazau mai înainte pe sprijinul avioanelor ºi blindatelor. Cum blindatele israeliene fuseserã decimate de armele antitanc egiptene, infanteria a folosit tactici de infiltrare cãtre poziþiile bateriilor de rachete antiaeriene SAM. Întruna dintre cele mai sîngeroase lupte ale rãzboiului, israelienii au deschis o breºã în liniile egiptene ºi au ajuns la Canalul Suez. O micã forþã a traversat canalul ºi a creat un cap de pod pe celãlalt mal. Timp de aproape 24 de ore, trupele israeliene au fost transbordate în bãrci gonflabile uºoare, fãrã sã fie urmate de unitãþi de blindate. În schimb, infanteriºtii israelieni erau înarmaþi cu rachete antitanc, cu ajutorul cãrora au respins atacul blindatelor egiptene. Odatã ce apãrarea antitanc ºi antiaerianã egipteanã au fost neutralizate, infanteria a putut sã se bazeze, din nou, pe sprijinul aviaþiei ºi tancurilor.

Pe Platoul Golan, sirienii au atacat cu douã divizii blindate ºi trei de infanterie. Comandouri siriene transportate pe calea aerului cu ajutorul elicopterelor au reuºit sã cucereascã cel mai important punct fortificat israelian de pe Muntele Hermon, unde erau amplasate numeroase echipamente de supraveghere. Încercînd sã distrugã poziþiile de pornire ale atacului sirian, avioanele israeliene s-au lovit de o perdea de foc ucigãtoare, suferind pierderi grele din partea bateriilor de rachete antiaeriene. Luptele din Sinai erau suficient de depãrtate de teritoriul naþional pentru a nu reprezenta o ameninþare imediatã pentru Israel. Dacã Platoul Golan ar fi fost cucerit, însã, sirienii ar fi putut avansa chiar pe teritoriul israelian. În zona de conflict din nord au fost trimiºi rezerviºti mobilizaþi în grabã. Situaþia de pe Platoul Golan s-a schimbat odatã cu sosirea rezervelor israeliene, care au reuºit sã opreascã atacul sirian ºi, începînd cu 8 octombrie 1973, sã respingã forþele siriene cãtre poziþiile de plecare. Pînã miercuri, 10 octombrie, ultima unitate sirianã din sectorul central fusese respinsã dincolo de „linia roºie”, care fusese fîºia de demarcaþie din perioada de dinaintea izbucnirii rãzboiului. La scurt timp, israelienii s-au aflat în poziþia de a putea bombarda Damascul. În acest moment al rãzboiului, iordanienii ºi irakienii au trimis forþe în sprijinul sirienilor. Contraatacul combinat siriano-irakiano-iordanian a împiedicat obþinerea altor victorii de cãtre israelieni ºi cucerirea unor noi teritorii. Dar, pe de altã parte, forþele arabe reunite nu au reuºit sã-i scoatã pe evrei din regiunea pe care o cuceriserã deja.

Consiliul de Securitate al ONU a votat, pe 22 octombrie 1973, Rezoluþia nr. 338, care chema la încetarea ostilitãþilor. Cu toate cã Egiptul ºi Israelul au acceptat încetarea ostilitãþilor, Siria pregãtea un nou atac.

Uniunea Sovieticã înlocuise tancurile siriene distruse cu altele noi, irakienii trimiseserã douã divizii de blindate în sprijinul sirienilor, alte unitãþi militare veniserã din alte þãri arabe (Palestina, Iordania, Pakistan, Maroc). Cu toate acestea, în faþa presiunilor internaþionale, sirienii au renunþat la declanºarea unui nou atac. Rãzboiul de Yom Kippur lua sfîrºit, astfel, pe 26 octombrie 1973.

La sfîrºitul rãzboiului, israelienii intraserã adînc în teritoriul egiptean, ajungînd la 101 km de capitala þãrii, Cairo. Urmãrile rãzboiului au avut numeroase implicaþii pentru multe naþiuni ºi au deschis calea cãtre procesul de pace care avea sã urmeze, ca ºi spre liberalizãrile care au urmat, precum „politica egipteanã a porþilor deschise”. Acordurile de la Camp David, care au fost semnate la scurtã vreme dupã aceea, au dus la normalizarea relaþiilor dintre Egipt ºi Israel ºi la recunoaºterea, pentru prima oarã de cãtre un stat arab, a Israelului. Egiptul, care se distanþase deja de Uniunea Sovieticã, a pãrãsit dupã acest moment definitiv sfera de influenþã sovieticã.

Sfîrºit DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 21 aprilie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (5) Cercuri în lanurile de cereale (4) În continuare, s-a aflat cã aproape 12 grupuri de farsori s-au ocupat de conceperea cercurilor ºi pictogramelor în întreaga Anglie, la mijlocul anilor ’80, cu metode ºi din motive variate. Aceste grupuri îi includeau pe: „Merlin” (alias George Vernon) ºi adepþii lui (motivul: sã încînte lumea); gruparea denumitã „Gaºca lui Bill Bailey”, cu sediul în Northamptonshire (motivul: mîndrie pentru realizãrile artistice); „Scepticii din Wessex” care, folosind tãvãluguri agricole ºi plãci de carton, doreau sã dovedeascã natura umanã a tuturor cercurilor; ºi „Biroul unit de investigaþii”, un grup de agricultori din Whiltshire, al cãror principal motiv a fost, aparent, nu numai accelerarea Apocalipsei ºi stabilirea contactului cu extratereºtrii, dar ºi ocuparea timpului liber, dupã ce goleau cîteva pahare bune de vin. ªi totuºi, farsa cercurilor din lanurile de cereale rãmîne una dintre cele mai bune din ultimii ani. Nu a provocat pagube, ºi multe dintre cercuri, în special cele mai complexe, sînt niºte creaþii superbe! Ele au reprezentat opere de artã nu numai prin aspectul reuºit, dar ºi prin faptul cã fãuritorii lor nocturni s-au strecurat în lanurile de porumb bogate ºi private, din Anglia, pentru a „desena” imagini care (pentru o anumitã perioadã de timp) i-au pãcãlit pe mulþi!

Tãvãluguri agricole, planºe de lemn puse sub tãlpi, semne ciudate imprimate în lanuri noaptea - ce e rãu în asta? Credeþi ce vreþi; dar oare nu este încurajator cînd aflãm cît de inventivi putem fi noi, oamenii? Arta ia multe forme, ºi poate cele

mai bune sînt acelea care nu pot fi observate de prima datã. Cine are nevoie de inteligenþa extraterestrã, cînd o avem, din plin, pe a noastrã?

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Chirurgie paranormalã (1) Una dintre cele mai ciudate manii pseudomedicale ale ultimilor ani se leagã de relatãrile din Brazilia ºi Filipine, conform cãrora „chirurgi paranormali”, fãrã educaþie sau echipament medical, deseori doar cu mîinile goale, efectueazã operaþii complexe, înregistrînd mari succese ºi puþine eºecuri. În Brazilia anilor '50, activitatea lui José de Freitas, cu porecla Arigó, a atras rapid atenþia. Dar în Luzon, Filipine, lumea a dat nãvalã în anii '70, pentru a beneficia de serviciile unor vindecãtori precum Tony Agpaoa. Se pare cã aceºtia, doar cu propriile mîini, erau capabili sã deschidã trupul uman ºi sã îndepãrteze þesuturi ºi organe moarte. Mulþi aparþineau asociaþiei Union Espiritista Christiana de Filipinas, o reþea ruralã de biserici spiritiste - miºcare, de asemenea, foarte popularã în Brazilia.

Pare de neimaginat cã ar putea cineva sã creadã în astfel de ºarlatanii ºi, mai mult ca sigur, pînã la mijlocul anilor '70, „chirurgii psihici” erau puternic denunþaþi, de cãtre sceptici precum James Randi, drept niºte escroci cu o mare dexteritate a mîinilor. Dacã e sã vorbim despre fabricarea de dovezi care sã-i susþinã propria atitudine, nici Randi nu are un trecut atît de curat, dar, în cazul de faþã, e greu sã nu fim de acord cu el. Au existat, totuºi. persoane convinse de ceea ce au vãzut. (va urma) STUART GORDON

Primãvara 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Mare scriitor român, autorul monologului ,,1 Aprilie”, publicat pentru prima oarã în ,,Adevãrul”, din 5 aprilie 1896, sub pseudonimul Luca; 2) Primele flori ale primãverii – 1 ºi 2 martie!; 3) Vestesc sosirea primãverii – Ca vîntul de primãvarã; 4) Ieºirea din grãdinã! – Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur; 5) Apar daliile! – Compozitor ºi pedagog francez, trecut în nefiinþã în primãvara anului 1871 (12 mai), la Paris (François; n.

1792); 6) Pãsãri care se hrãnesc cu alune – Sud-est; 7) Unealtã agricolã de sezon – Liceu central!; 8) Poem scris de Ovidiu, la Tomis – Autoarea poeziei ,,Vînt de martie” (Maria); 9) Elena Ilie - ,,Valsul primãverii”, de Johann Strauss (pl.); 10) Casa din sticlã – A scris poezia ,,În primãvarã” (Florenþa).

VERTICAL: 1) Primãvara vieþii; 2) Îi aparþin pînzele ,,Ghiocel”, ,,Liliac”, ,,Buchet de liliac” etc. (Th.) – Autorul poemului ,,Liliacul timpuriu” (Nicolae); 3) Pui... de primãvarã (pl.); 4) Fir - ,,Primãverile” celor mici (sing.); 5) ,,... leului”, plantã cu flori de diferite culori – 24 martie! – Cupã!; 6) A se ivi – Locuitoare din Arabia; 7) Ana Ene – Ciocîrlan (reg.) – Verb agricol de sezon; 8) Loviturã în tenis – Verigã; 9) Ne-a lãsat pentru aceastã primãvarã o ,,Floare albastrã”; 10) Renumit peisagist român (Ioan; 1850-1882), semnatarul tabloului ,,Început de primãvarã”.

Dicþionar: IBIS PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,DE SFINTELE PAªTI” 1) PASTI – ROSU; 2) ANAFURA – ANI; 3) SUC – BOUR – SS; 4) CA – AIURIT – U; 5) AREST – AA – ICS; 6) EROU – TOCA; 7) P – ORAS – U – DO; 8) LEST – TI – NOD; 9) OU – AMINDOUA; 10) URITEL – NURI; 11) AICEA – NATIE. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.