Romania mare, nr 1384

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Noi zicem despre cineva cã e „prost de bun“, dar niciodatã nu zicem „prost de rãu“. ªi asta pentru cã omul cu adevãrat rãu poate fi ticãlos, dar nu prost.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Parlamentul e obligat sã-l suspende pe Iohannis Motto: - Ce sã învãþãm noi de la un inginer?

- Mãsura, domnule profesor, mãsura! (discuþie în Parlament între Nicolae Iorga ºi Ionel Brãtianu) Ultimul act politic al celor douã Camere ale Parlamentului, reunite într-o ºedinþã comunã, a fost adoptarea, prin vot, a unei Declaraþii. Am decis sã abordez acest subiect, în opinia mea extrem de important ºi cu implicaþii majore pentru viitorul politic imediat – chiar dacã acest editorial va cuprinde mai multe referinþe tehnice la lege ºi proceduri parlamentare. Este, însã, o chestiune serioasã, pe mãsura unei publicaþii serioase.

Evenimentul în cauzã s-a petrecut sãptãmîna trecutã, chiar pe 8 martie. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Luminã Posomorît mi-e sufletul, ºi greu dar cotropit de-o magicã iubire aprilie cu braþ de curcubeu îmbracã Pomul Vieþii ca pe-un mire Un ciclu nou începe-n Univers cu flori ºi ierburi clocotind de fluturi cu turme grele ce rodesc din mers perpetuînd lumina de-nceputuri Cãci din luminã toate s-au nãscut ºi în luminã totul iar învie iar Cartea lui Enoh se face scut peste credinþa mea în veºnicie Aceastã stare nouã mi-o asum ca Hermes cu puterea trismegistã am sã vã las într-un poem postum un semn adînc cã moartea nu existã Cã omul nu-i creat întîmplãtor menit a fost pentru ceva anume iar pentru cei ce pãtimesc ºi mor va fi din nou o primãvarã-n lume Nemuritor e omul ca un zeu revers etern aceleiaºi monede – posomorît mi-e sufletul ºi greu dar ºi mai greu mi-ar fi dacã n-aº crede.

CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din volumul „Poems“)

FILE DE ISTORIE

Conferinþa de la Yalta România ºi interesele postbelice ale celor „TREI MARI“ Înainte de 1990, dar mai ales dupã, în spaþiul public din România au apãrut tot felul de speculaþii privind evoluþia þãrii noastre dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial. Sînt acuzaþii grave aduse conducãtorilor din perioada respectivã, fiecare avînd un rol în „vinderea” cãtre URSS a României. Acestea existã încã la nivelul unor persoane, mai mult partizane politic ºi mai puþin puse la punct cu Istoria, care acuzã clasa politicã activã din România anului 1944, în care „am cotit-o”, de facto, spre Est, urmînd ca, de drept, acest lucru sã se desfãºoare în 1947. Chiar dacã americanii au fost aºteptaþi timp de zeci de ani de bunicii noºtri, ei nu numai cã nu au venit, dar nici mãcar nu au avut vreodatã în intenþie sã ajungã prin România. ªi atunci, ºi acum, noi, românii, am fost mult prea mici ca sã putem decide de care parte sîntem. Aºa cum la Malta s-a decis ruperea înþelegerii de la Yalta, printr-o altã înþelegere în care noi, românii, tot prost am picat, aºa a fost, în general, în ultimele sute de ani.

România, ca mai toate þãrile unde soldatul sovietic a ajuns, în Marele lor Rãzboi, a rãmas în zona de influenþã a URSS, ºi asta era de aºteptat, aºa cum însuºi preºedintele american Franklin Delano Roosevelt a intuit încã înainte de Conferinþa de la Yalta. Acesta îi mãrturisea cardinalului Spellnam, în septembrie 1943, cu doi ani înainte de Yalta, acest lucru: „Cei Patru Mari vor împãrþi lumea în sfera de influenþã. China va avea Extremul Orient; Statele Unite, Pacificul; Marea Bitanie ºi Rusia vor domina Europa ºi Africa.

Marea Britanie, avînd mai multe interese coloniale, va domina, probabil, Africa, în timp ce Rusia va domina în Europa. Preºedintele american spera ca dominaþia rusã în Europa sã nu fie prea durã. Se va crea o Ligã a Naþiunilor, dar þãrile mici nu vor avea acces la ea; decizia va aparþine celor Patru Mari”.

Despre aceastã conferinþã s-a vorbit ºi încã se vorbeºte adesea. ªtim cã s-a desfãºurat în perioada 4–11 februarie 1945, la Yalta, în Crimeea, la Palatul Livadia, fosta reºedinþã de varã a Þarului Nicolae al II-lea. La conferinþã au participat cei Trei Mari: primulministru englez, Sir Winston Leonard Spencer Churchill, preºedintele american, Franklin Delano Roosevelt, ºi Iosif Vissarionovici Stalin, conducãtorul URSS. Conferinþa s-a desfãºurat în condiþii deosebite: fãrã ordine de zi, fãrã interpret oficial, fãrã stenogramã oficialã ºi fãrã proceseverbale. Singurele documente valabile au fost: un comunicat convenit de comun acord, la 11 februarie 1945, ºi un Protocol al Realizãrilor Conferinþei din Crimeea, semnat de Eden, Molotov ºi Stettinius, protocol publicat în martie 1947. (continuare în pag. a 23-a) DAN ALEXANDRU

Manuscrisele de la Marea Moartã

Spre Est, sau spre Vest?

Paginile 12-13

Viorel Roman

Pagina 17

Adio, PRM, cu dragoste! „La apus de soare, prinºi între mioare, marii se vãzurã ºi se prefãcurã/ Politicieni, porci ºi indigeni, dinozauri mici, toþi niºte limbrici/ S-au strîns la furat, dar doar au mîncat foarte mult cãcat!”.

Cînd vorbim de PRM, primul gînd care ne vine în minte este cel care a fost Corneliu Vadim Tudor. ªansa acestui partid, ca sã rãmînã mai departe în cãrþile de Istorie, era ca un Vadim sã fie încã în mijlocul celor care iubeau acest partid.

România Mare – partidul, „România Mare“, revista – douã entitãþi ale aceluiaºi ideal: o Românie mare, prosperã ºi independentã. Din pãcate, însã, odatã cu moartea Tribunului, Partidul România Mare – PRM – a intrat într-un con de umbrã ºi doar o singurã persoanã ar fi putut sã-l ridice, Lidia Vadim Tudor. ªi a încercat, dar inerþia dinozaurilor pitici care au preluat, printr-un accident fatal partidului, conducerea acestei ultime linii de apãrare a naþionalismului românesc, a fãcut ca PRM sã intre într-un vîrtej al intereselor unor indivizi fãrã anvergurã politicã.

Se ºtie ce a fost pe 28 ianuarie la PRM. Se ºtie ºi ce a fost pe 27 februarie la PRM. Abuz, bãtaie de joc, indiferenþa celor care ar fi putut sã facã ceva, bucuria nulitãþilor puse pe funcþii ºi blazarea celor care vor pleca spre alte partide, probabil. Pentru cã, pentru mulþi din cei 73.000 de votanþi ai PRM, acest partid este în agonie.

Agonia generatã de un escu, pãstorit îndeaproape de un popa, de un fals neptun al mãrii ºi un blajin fost securist. Patru muschetari ai tristeþii, crescuþi la umbra celui care a fost Vadim ºi care acum se împãuneazã ca ºefi, în speranþa cã societãþile de locatari din þarã îi vor oferta pentru posturi de preºedinþi de bloc. (continuare în pag. a 7-a) GRUPUL DE VEGHE „VULTURUL CRUCIAT“

NR. 1384 z ANUL XXVIII z VINERI 17 MARTIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Onoruri militare pentru generalul Emil Macri Delia Budeanu a bãtut-o pe Brigitte Bardot! O sã mîncãm lalele Am intrat în Europa: ne furã arbitrii francezi! Admirabilul Jenei, din nou la „Baricada“ iar e vizitatã de poliþie În mai Steaua Bucureºti! multe localitãþi din þarã, Ana Blandiana ºi-a dezvelit bustul PARTEA I La Cimitirul Ghencea Militar, a avut loc parastasul de 40 de zile de la trecerea în eternitate a marelui scriitor patriot Ion Lãncrãnjan. Au participat scriitorii ºi artiºtii: Eugen Barbu, Paul Anghel, Ioan Alexandru, Mihai Ungheanu, Radu Theodoru, Iulian Neacºu, Gh. Pituþ, Nicolae Georgescu, Marilena Tutilã, Mircea Muºat, Grigore Georgiu, N.D. Fruntelatã, Mihai Bandac, Ilie Bãdescu, Dan Tãrchilã, Corneliu Vadim Tudor. Personalitatea celui dispãrut (al cãrui suflet, conform datinii creºtine, s-a ridicat la ceruri dupã 40 de zile) a fost omagiatã de prof. univ. dr. Petre David, de la Institutul Teologic din Bucureºti, Gh. Dindere, þãran din Dolj, ºi Tzui Niancean, secretar cultural al Ambasadei chineze. În încheierea ceremoniei, basul Nicolae Florei a cîntat Tatãl Nostru ºi o La acelaºi cimitir au Priceasnã veche, din Banat. avut loc vineri, 20 aprilie, funeraliile generalului Emil Macri – mort în DETENÞIE POLITICÃ, unde a stat timp de 15 luni. Noi am avertizat printre primii cã se practicã un genocid lent ºi tenace împotriva acestor oameni, dar nimeni nu a luat vreo mãsurã umanitarã.

Generalul Emil Macri, nr. 2 în Securitatea românã, dupã Iulian Vlad, a fost un as al contraspionajului ºi contrasabotajului economic în România. Într-o vreme în care þara noastrã e zdruncinatã de convulsii fenomenale, într-o vreme cînd se furã ca-n codru din întreprinderi, cînd au loc explozii ºi sabotaje inimaginabile ºi miºunã agenþii strãini ca pãduchii de lemn, cele 3 infarcturi ale generalului amintit, care au culminat cu decesul sãu prematur, reprezintã piese la dosarul unul veritabil asasinat.

Stimaþi guvernanþi, chiar vreþi ca aceia care vor veni cîndva dupã voi sã vã facã la fel? De ce nu vã luaþi inima în dinþi, pentru a elibera definitiv aceºti oameni, a cãror vinovãþie n-a fost doveditã timp de aproape un an ºi jumãtate? Dar, ce mai întrebãm noi degeaba: vina principalã o poartã nu atît guvernanþii, cît opoziþia ºi presa ei infectã, care au urlat ca din gurã de ºarpe atunci cînd au fost achitaþi cîþiva dintre membrii fostului C.P.Ex. De remarcat cã, sfidînd nedreapta noastrã Putere, Armata ºi Poliþia i-au dat celui dispãrut onoruri militare, cu salve ºi drapel Tricolor. Ruºine, de o mie de ori ruºine tuturor acelora care vor sã ucidã tot ce au avut mai bun eºaloanele de apãrare a acestei þãri! Sau, hai sã vã propunem ceva mai ieftin, mai rapid ºi mai sigur: dragi corifei ai rãzbunãrilor ºi minunatã opoziþie lãtrãtoare, de ce nu formaþi voi un Comando (ca legionarii, în noiembrie 1940, tot în închisoarea Jilava) ca sã-i mitraliaþi pe nenorociþii ãºtia atît de bãtrîni ºi bolnavi? Ce sã vã mai chinuiþi cu ei, cu medicamentele ºi hrana lor, nu vedeþi cã oricum sînt muribunzi ºi vã încurcã toate socotelile?

Dispariþiile tragice ºi suspecte ale unor oameni ca Nicolae Giosan, Vasile Bãrbulescu, Petre Moraru ºi Emil Macri constituie o patã de neºters pe obrazul Dar, sã nu schimbãm noului nostru stat de drept. rubrica noastrã în ceva mortuar. Aºa cã sã trecem... Unde sã trecem? La Doina Cornea, fireºte, fiara sexy în fîºfîº. De cîte ori îi apare faþa la televizor, parcã vãd radi-

C A R I C A T U R I

ografia unui liliac gigantic, mumificat în Peºtera Muierilor. „Eu nu mã pricep la politicã – zicea ea –, dar cînd nu-mi place ceva, atunci ies în stradã“. Nu mai ieºi, femeie, în stradã, cã trece maºinile, ºi ºtii cã teau mai lovit niºte basculante, ai mai fost ºi bolnavã cînd erai micã, ai avut menangitã la cap, de ce faci tu chestii de-astea? Trezeºte-te, femeie, la timp, învaþã ºi tu o meserie, cã aºa o sã vinã o razie odatã, ºi aºa o sã vã umfle pentru vagabondaj, ºi pe matale, ºi pe alte zãlude ªi pe Delia care ne-au fãcut capul calendar!

Budeanu, desigur, tocmai ea sã scape? Intratã în istorie ca iniþiatoare a dramaticului Rãzboi al Chiloþilor, din Televiziune, unde s-a bãtut pe viaþã ºi pe moarte pentru fiecare palmã de pãmînt, ba cu Carmencita Dumitreasca, ba cu Marilena lui Rotaru, ba cu Corneluþa Rãdulescu –, aceastã Delia Budeanu sare la beregãþi ºi ne atacã aºa, din senin. Reproducem dintr-un stupefiant dialog pe care ea l-a purtat cu un anume Mihai Leoveanu, de la cotidianul ceasornicarilor din Iaºi, intitulat „24: ore“: „Întrebare: ªi totuºi, o revistã cu mare audienþã în Moldova, mã gîndesc la «ROMÂNIA MARE», nu ridicã nicicum problema Basarabiei.

Putem vorbi de România Mare fãrã sã atingem rana care se cheamã Basarabia? Rãspuns: Categoric nu, este o diversiune! Este o diversiune, ca tot ce face «ROMÂNIA MARE»! Eu nu o citesc (?!?), am auzit cã este atît de murdarã, încît te întinezi citind-o. (...)

Faptul cã «ROMÂNIA MARE» se numeºte astfel ºi, în acelaºi timp, este total ruptã de drama care se numeºte Basarabia mã conduce cu gîndul la diversiune ºi provocare. O provocare murdarã, asta este!“.

Biata gîndire ovarianã! Cum le zãpãceºte ea pe sãracele muritoare! Deci Dilia noastrã recunoaºte cã nu a citit niciodatã revista, dar e sigurã cã tot ce scriem noi e murdar ºi cã sîntem niºte diversioniºti ºi provocatori, tot murdari, fireºte, care fac jocul ruºilor. Dacã o pui pe femeia asta cît pãlimarul sã-þi arate pe hartã unde vine Basarabia, întîi îºi bagã degetul în nas, apoi bîjbîie cu el pe la Frecãþei ºi, în final, aratã chiar Istanbulul, unde existã harem, bairam, sugiuc, bacºiº! Ce carte ºtie ea, cum a fãcut o facultate la zi, pe ce criterii, se cunoaºte. Întîmplarea face, însã, cã ºi-a gãsit pe cine sã acuze cã refuzã sã scrie despre Basarabia! Pe noi, care abordam problema asta, frontal, atît în revista „Sãptãmîna”, cît ºi în Almanahul cu acelaºi nume, pe vremea cînd tovarãºul colonel de securitate Budeanu îl însoþea pe Ceauºescu peste hotare, iar Dilia îndobitocea þara întreagã, citind la TV comunicate, rapoarte º.a.m.d. O sumarã privire prin colecþia revistei „România Mare“ aratã cã am scris mai mult ºi mai cu folos decît numeroase publicaþii: în primul rînd cele 12 episoade ale istoricului Mircea Muºat, intitulate „Drama Basarabiei ºi Bucovinei“, apoi paginile sub genericul „Rugaþi-vã pentru Basarabia“, „Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei“, precum ºi numeroase poeme, articole ºi fotografii referitoare la aceste þinuturi, am publicat chiar corespondenþã masivã de acolo, ca sã nu mai vorbim de faptul cã cei dintîi care

au propus ca Grigore Vieru ºi Ioan Druþã sã fie aleºi în Academia Românã am fost noi! Dar, ce sã-i explicãm noi unei analfabete, care, dacã-i iei textul din faþã, nu mai poate deschide gura decît cu desfãcãtorul de capace de bere, habar n-are sã zicã singurã o frazã din capul ei cîrlionþat, deºi se leagãnã ca trestia ºi încearcã sã vorbeascã de parcã ar cînta – pisicealã a muierilor prefãcute, care petrec zece ore în faþa oglinzii ºi paiºpe ore sub pat, cã le snopesc bãrbaþii în bãtãi. Dar madam Budai Deleanu are cu ce sã se mîndreascã: dacã Brigitte Bardot a devenit faimoasã sub iniþialele B.B., fiica legionarului Moruju, din Voineºti, are faima de a purta iniþialele a nu mai puþin de 5 B, de la cei 5 bãrbaþi care au fãcut pasiuni nãbãdãioase pentru occipitalul ei turtit: Balaban, Berceanu, Bandac, Bãieºu ºi Budeanu, Iar dacã va face un mic efort, va ajunge la nu mai puþin de 10 B, prin seducerea altor bãrbaþi de acelaºi calibru: Bismark, Bokassa, Brejnev, Bulã ºi gloriosul sãu fiu, Bulache. Sã mai amintim oare de pandaliile ei de junã copilã pentru fermecãtorul premier septuagenar Ion Gheorghe Maurer? Ori poate acum vrea sã se joace de-a mama ºi de-a tata ºi cu fostul rege, cã tot are ea experienþã geriatricã?! Continuã exodul de dimensiuni biblice al neferictului popor kurd. Se profileazã una dintre marile tragedii ale secolului. În curînd, Casa de Filme „Danubius“ a Fundaþiei România Mare va începe prospecþiile pentru filmul „Groapa“ – scenariul Eugen Barbu, regia Andrei Blaier. Realizatorii cautã actorul ideal pentru rolul Bozoncea, dar noi le recomandãm sã stea blînzi: cel mai bun interpret pentru rolul masivului pungaº este Rãzvan Theodorescu. Ce-i drept, machiajul va avea ceva de lucru: trebuie sã-i punã perucã ºi sprîncene ºi sã-l înveþe sã nu deschidã gura, cã zgîrie pelicula. În rest, totul va fi minunat: vã imaginaþi ce scene de efect vor fi acelea cînd R.T. va sãri de pe marginea gropii drept în capul lui de cauciuc, ºi potera dupã el, dar el va reveni la loc, þup-þup, ºi uite-aºa pînã la sfîrºit? În rolul Didina va juca tanti Didina Cîmpeanu, în rolul Titi Aripã va fi distribuit preºedintele Partidului Romilor, adicã Andei Pleºu, iar Groapa va fi amenajatã de primarul general Doru Viorel Stînjenel Minciunel Nicolae Oproiu, care va strînge la un loc toate gropile Capitalei.

Ce carevasãzicã economia de piaþã! Datoritã concurenþei, firul de lalea a ajuns la piaþã... 1 leu! Din pãcate, nu prea poþi sã faci mîncare din lalele, au încercat unii, ce-i drept, dar li s-au fãcut spãlãturi, ºi de-abia au scãpat cu viaþã, mai au ºi-acum dinþii de staniol ºi ochii sticloºi.

Infractorul de serviciu M. Dinescu a vorbit la televizor despre sãrãcia lucie a oamenilor: stãtea cocoþat pe un scaun înalt, cu coatele lui epileptice rezemate de pian, iar în spate se profila un splendid ºemineu. Mai imaginaþi-vã cã în acea vilã mirobolantã are cea mai scumpã mobilã ºi un numãr foarte mare de computere, calculatoare, xeroxuri, telefaxuri ºi alte scule de ultimã orã, primite cadou de pe la pîrliþii de agenþi strãini, pe unde mai toarnã ºi el ce ºtie. Mai închipuiþi-vã, totodatã, cã cele 3 tipografii au sosit pe numele lui, ºi n-a plãtit nici o vamã. Foarte rentabilã, revoluþia asta! ªi e extrem de uºor, cu burta plinã, cu valutã în bancã, cu 15.000 de lei pe lunã ºi cu bunuri de valori uriaºe, de cîteva milioane de dolari – sã dai lecþii ºi sã vorbeºti despre sãrãcia oamenilor. Faþã de limaxul ãsta flãmînd, Nicu Ceauºescu a fost un mare boier. ªi s-a mai remarcat ceva la niebun: ne povestea revoltat cum a vãzut pe la Direcþia Consularã oameni care vroiau sã emigreze ºi îºi fãceau (zice el) cópii de pe diplome. Þiganul tot þigan, ce v-am zis noi? A vrut sã vorbeascã subþire, sã epateze: corect era sã spunã cópii dupã diplome. Asta îmi aduce aminte de o coristã care, dorind sã-ºi ajute un coleg ce nu ºtia textul, i-a ºoptit cu preþiozitate: „Ia-te de pe mine!“. (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 26 aprilie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Dansul pinguinilor la þigani Cîtã tescovinã aruncã pe ºoseaua gîtului Regina Elisabeta Americanii e nasoli Unde-l doare pe ªerban Nicolae Stîlpii societãþii mafiote Gura Iadului Cum s-au îmbogãþit patronii PSG Meºterul Manole Isãrescu Iar s-a umflat tãrîþa-n unguri Pedepse ,,made în China” Între educaþie ºi ignoranþã Marºarierul Europei Melomanul Chel Borcea ºi sfintele curve Genocid Bãieþi de bãieþi Dupã ce au bãut ca ºerpii ºi au mîncat ca porcii, 120 de þigani, cu acte de identitate româneºti, au fugit de la un restaurant spaniol fãrã sã plãteascã. Corbii au ieºit din salã ca de la ,,Românii e talentaþi”, dansînd ,,Pinguinul”. Nu sînt la prima apariþie ºi, probabil, nici la ultima, fiindcã ei au descoperit perpetuum mobile, dar nu vor sã-l patenteze.

Sînt secretoºi. În schimb, ne deranjeazã la maximum cã aºa zisa-presã occidentalã vorbeºte permanent despre români, uitînd sã precizeze cã balaoacheºii sînt romi din România.

Nu, mã, nu aºa sînt românii! Ei o fac pe românii la voi, ºi pe þiganii, la noi . Adicã ne discrimineazã pozitiv. Înþelegeþi ce vreau sã zic, sau sînt prea subtil? Una din publicaþiile englezeºti - care sînt, de regulã, la fel de mincinoase ca ale noastre - susþine cã Regina Elisabeta, la cei 90 de cotolani, aruncã zilnic pe ºoseaua gîtului (care de fapt, acolo, e autostradã, dar nu mai insist pe subiect, cã se supãrã Bãsescu ºi ceilalþi consumatori care au dirijat Ministerul Transporturilor Îndoielnice) un pahar de gin cu Dubonnet, un vermut, o mãsurã de vin, un Martini, neapãrat sec, ºi o cupã de ºampanie. Dupã care îl ia pe prinþul consort Philippe la ºtangã, cã reginele e nãrãvaºe!

Dacã Philippe se eschiveazã sau nu mai corespunde standardelor regale, iese în grãdina palatului, îi trage cãciula pe ochi unui soldat din Gardã ºi-l posedã sãlbatic, de nici nu ºtie flãcãul ce meteorit încoronat l-a lovit la metafizicã, între mînerul burþii ºi fundul curþii. Bravo, Elisabeto, dã-i bice înainte ºi, dacã-l mai prinzi pe la tine pe Iliescu, cã sînteþi aproape leaturi, posedã-l ºi pe el, chiar dacã n-are cocoºel, ci o secerã ºi-un ciocan de lovit ºinele de cale feratã. Dacã nu-þi place faþa lui, trage-i ºapca leninistã pe ochi! Istoria oralã a lumii umane consemneazã în scris cã obiectul muncii, care fãcea cucurigu pe gardul Kremlinului, i l-a ciugulit una Ana Pauker, un fel de Corina Creþu din tinereþea-i revoluþionarã.

Dar, ziceþi voi, se comparã Elisabeta cu vasluianca însetatã care a confundat sticla de genocid cu bidonul de antigel, din care a bãut pînã i-a crãpat pitpalacul inimii? Pãi nu prea se comparã, d-aia s-a ajuns la Brexit...

Un profesor de (i)logicã din Tg. Cãrbuneºti (jud.Gorj) a fost filmat în scara unui bloc, în timp ce o folosea pe o elevã de 12 ani, ca material didactic pentru o eventualã lecþie de pornografie infantilã. Nu, nu de 12 ani stãtea în scara blocului, ci asta este vîrsta copilei. Glonþul e prea puþin pentru asemenea dezaxaþi. Sã recunoaºtem: existã (ºi) o Românie bolnavã, în care alcoolismul, consumul de droguri, deviaþiile sexuale, corupþia endemicã, criminalitatea ºi toate celelalte tare ale societãþii contemporane fac ravagii! Unde se ascunde doctorul care poate vindeca aceastã þarã? S-o fi nãscut oare?

Bãi, americanii ãºtia e cam nasoli. În Raportul de þarã al Departamentului de Stat Caprã la Trump, ne acuzã de toate relele din lume. Cicã la noi închisorile ar fi supraaglomerate, Olguþa Vasilescu e fatã mare, în ciuda încercãrilor procurorilor abuzivi de a schimba aceastã stare nedreaptã de lucruri, atacurile la adresa justiþiei sînt specialitatea politicienilor certaþi cu legea, existã procese trucate (aici nu vã contrazic), iar romii e discriminaþi! Hopa! Ia sã ne aplecãm un pic asupra problemei. Cine-i discrimineazã, mînca-v-aº Banca Mondialã? Ãia care nu se lasã jefuiþi, deºi ei se strãduiesc? Ãia care le oferã locuri de muncã, deºi subiectul îi deranjeazã cumplit? Ãia care ascultã manele ºi le umplu buzunarele cu mangoþi? Ãia care-i invitã non-stop la tembelizor, creînd modele false tinerei generaþii? Aº putea continua aºa pînã la viitorul raport. Bãi, americanilor, voi ori sînteþi niºte copii mari, ori aveþi probleme cu vãzul privirii. Þiganii au mai multe drepturi decît românii, inclusiv dreptul plãtit la nemuncã, aºa cã nu mai luaþi de bune toate neroziile celor de la asociaþia ,,Romani-Criss”, ºi mai întrebaþi ºi prin acele locuri din Europa, pe unde romii au devenit adevãrate focare de democraþie. Fiþi atenþi la un singur detaliu: pe-acolo îºi zic români, dar o sã-i recunoaºteþi rapid, cãci nu s-au scuturat de nãmolul de Techirghiol...

Pe senatorul ªerban Nicolae îl doare-n oaie de justiþie ºi ar vrea sã-i graþieze ºi pe corupþi, cã e bãieþi buni, n-au dat în cap decît sub pãtura vãrgatã. Nu pentru cã i-ar iubi, nici vorbã, lui îi place Rovana Plumb, ci pentru cã stau cîte trei în pãtuþ, ºi-ar vrea sã-i scape de acest ménage împotriva firii. Ba chiar ar vrea sã-i scape ºi de igrasie! Bãi, Nicule, pe ei i-ai întrebat? Dacã lor le place aºa? Sau þi-e teamã cã au mucegãit banii dosiþi, ºi-ar fi pãcat sã nu-i scoatã un pic la aer ca sã ia contact cu

portofelele scamatorilor din Casa Poporului Bîntuit de Bandiþi? În România, bãieþii fãrã cãpãtîi, stîlpii cafenelelor ºi ai asociaþiei creºtine ,,Alcoolicii anonimi”, au devenit pepiniera clasei politice, echipa de tineretsperanþe. Unii au confirmat, au fost promovaþi la echipa mare, au deja douã-trei mandate. Parlamentare, de arestare, ce mai conteazã, cîtã vreme sînt stîlpii societãþii mafiote?

Cicã în 1989, niºte geologi din Siberia au descoperit, la 14 km adîncime, gura Iadului! Ai dracu' americani, ce lea trecut prin cap sã inventeze! Gura Iadului, la ruºi! Bãi, aceºtia, voi v-aþi benoclat vreodatã cu satelitul prin Parlamentul României? Ãla iad, nenicã! Prima de joc a celor de la PSG pentru eliminarea Barcelonei a fost de un milion de euro de gloabã. Pardon, de jucãtor-vedetã. A înnebunit lumea. Noroc cu Barcelona cã le-a dat cu terenul în cap, cîºtigînd ca la tenis, cu 6 la 1, ºi întorcînd acel incredibil 0 la 4 din tur. Aºa se face cã, dacã la începutul meciului patronii echipei erau mai sãraci cu aproximativ 15 milioane de euro, la final au plecat acasã cu desãgile pline, de n-au mai înþeles cãmilele de ce-au trebuit sã traverseze deºertul fotbalului, ºi la dus, ºi la-ntors, încãrcate ca niºte mãgari. Ponta e nemulþumit de activitatea guvernului ºi de modul dictatorial în care este condus PSD. Parcã numai Ponta!

Victor ºi-a dat ºi o demisie în alb din PSD, în care, pe cîteva rînduri, n-a fãcut decît 3 greºeli gramaticale.

Progresul e evident, se vede cã a stat cu burta pe carte de cînd a terminat de plagiat ultimul doctorat.

Se rescrie Meºterul Manole, cu Mugur Isãrescu în rolul principal.

Al colaboratorului care o duce pe Ana la faliment, dupã care îi face cunoºtinþã cu Codruþ Marta, altã victimã a formelor fãrã fond.

Baba Vanga ar fi zis cã-n 2017 începe ,,marele rãzboi”. Dar cînd a fost pace, vizionaro?

De rãzboiul economic ai auzit? Pe Meºterul Manole l-ai întrebat? 74% dintre copiii din mediul rural au probleme alimentare, adicã se culcã flãmînzi, conform ultimului studiu din domeniu. În schimb, toþi politicienii care au trecut pe la guvernare plesnesc de îmbuibare.

A venit luna martie, au înflorit ghioceii, a trecut Ziua Femeii, s-au scuturat portofelele ºi, ca în fiecare an, s-a umflat tãrîþa în extremiºtii unguri, care n-au pierdut prilejul de a striga din toþi bojocii, la Tg. Mureº ºi în alte locuri de pierzanie, cã vor autonomia aºa-zisului Þinut Secuiesc. Mãi, ºogorilor, iar vã mãnîncã pielea aia de mãgar? De ce vreþi voi sã colecþionaþi flegme între felinare? Aveþi mîncãrici sub ºaua calului? Vã rog frumos, nu mai fiþi neamuri proaste. Ce naiba nu înþelegeþi cu vorba bunã? Parcã aþi fi huni.

Tribunalul Popular Suprem din China a anunþat cã oricine furã de la 3 milioane de yuani în sus (echivalentul a 460.000 de dolari) e pasibil de pedeapsa capitalã, cu bonus plata glonþului sau a curentului electric, dupã caz. La noi, în spaþiul carpato-danubiano-mafiotic, dacã ai furat doar atît, riºti sã nu mai fi pus pe listele parlamentare niciodatã ºi sã-þi iroseºti viaþa luînd ºpãgi în calitate de portar, pe la vreun Birou parlamentar de provincie.

Cred cã la asta s-a referit ºi noul ministru al Injustiþiei cînd a spus cã ,,... de dat înapoi, e mai rãu decît a merge înainte”.

Oricum, dacã nu s-a referit la pedeapsa capitalã, s-a gîndit, probabil, la progresul domeniului pe care-l pãstoreºte. Tot cam aºa vedea Justiþia popularã ºi Tîndalã, marele rival politic al lui Pãcalã.

Educaþia româneascã suferã de subfinanþare cronicã. Banii pe care îi cheltuie statul cu un elev în 12 ani de ºcoalã sînt mai puþini decît costurile unui singur an, la o instituþie privatã din Bucureºti. Ca sã nu mai vorbim de resursele financiare alocate educaþiei de alte state la care ne raportãm, deºi nimic nu ne recomandã. Cîtã vreme bugetul Educaþiei este sub 6% din PIB, nu putem vorbi de vreun progres în acest domeniu fundamental. Un singur lucru ar trebui sã ºtie ºi guvernanþii care o tot fac pe deºtepþii: ,,Ignoranþa ne costã mai mult decît educaþia”.

(Vadim) Eºuarea subscripþiei publice pentru cumpãrarea ,,Cuminþeniei pãmîntului” (alta decît Elena Udrea) demonstreazã cam cîte parale dau românii pe culturã. La vorbe nu ne întrece nimeni, cu faptele e mai greu. Sau, cum spun cetãþenii universali bronzaþi încã din uter: ,,Teoria ca teoria, dar practica ne omoarã”. Tot ne-am bãgat pe culturã pînã ne-a dat sîngele pe nas... În Ungaria vecinã ºi prietenã cu ea însãºi, sînt 3 milioane de cititori de carte activi, la o populaþie de 10 milioane de urmaºi ai lui Attila (altul decît Veresztoy), în timp ce p-acilea, pe la noi, abia de gãseºti vreun milion de ciudaþi care mai frunzãresc cîte-o carte, deºi am fi vreo 20 de

milioane de supravieþuitori ai clasei politice. ªi cînd te gîndeºti cã pe aceste plaiuri mioritice a fost scoasã din hãurile minþii vreunui dictator nebun expresia scandaloasã ,,cu burta pe carte”. (Pentru tinerele generaþii, care încã mai citesc ºi altceva decît SMS-uri, precizãm cã nu e vorba de o poziþie sexualã pe care o ºtiu doar ãia de-au fãcut ºcoala înainte de 1989.) O întrebare nu mã lasã sã dorm: þinînd cont cã România are cea mai mare creºtere economicã (bazatã mai mult pe consum decît pe producþie) din maºinãria pe gaz rusesc numitã UE, ce piesã o fi luatã în considerare la Bruxelles: acceleraþia, sau marºarierul?

Ce ziceþi, domnule Dragnea? Dar voi, ãºtilalþii, care în loc sã schimbaþi, rezistaþi? Nu-mi rãspundeþi, cunosc rãspunsul.

Melomanul Chel, care a ascultat România cu urechea pînã i-au cãzut pleoapele în frapierã, ne lumineazã cum stã treaba cu ,,ABBA”, trupa aia suedezã, formatã din douã gagici ºi doi compozitori, pe acordurile cãrora ne-au conceput pãrinþii noºtri (doar pe unii, sã nu exagerãm, cã pe Bãsescu l-au proiectat pe un solo de þambal ºi fluier cu guºã). Nu e rãu sã te ocupi de muzicã, chiar dacã, din cauza consumului excesiv de sare (în bere), zahãr (în lichior) ºi grãsimi de pe abdomenul burþii unor planturoase consiliere prezidenþiale, vezi 6 membri în loc de 4. Ori i-a adãugat ºi pe-al lui, ºi pe-al badigardului, ori, din cauza primãverii timpurii, n-a avut suficientã gheaþã în Bianca Drãguºanu sfãtuieºte tot mapamondul pahar... lumii globului pãmîntesc sã-ºi punã silicoane, cã nu doare deloc ºi dureazã puþin. O zi. Chiar aº vrea sã-l vãd pe Iohannis cu silicoane. Sau pe Botezatu... O altã blondã, Valentina Pelinel, ne lumineazã cã, pentru iubitul ei Cristi Borcea, celebrul hoþ de trupuri perpelite la aragazul cu o singurã butelie, femeile care i-au dãruit de la un copil în sus sînt considerate sfinte. Borceo, opreºte-te, cã ne-ai umplut calendarul miºto-ortodox. Ãla de-i afiºat la Capatos, Medelin ºi ceilalþi corifei ai religiei de canapea extensibilã. În þara noastrã încã se moare de boli eradicate (teoretic) de zeci de ani! Nu mai puþin de 17 persoane au trecut într-o lume cu siguranþã mai bunã, fiind rãpuse de rujeolã. ªi cînd te gîndeºti cã pleºcarii aºa-zisei revoluþii l-au acuzat pe Ceauºescu de genocid! Mare greºealã. Ceea ce au fãcut politicienii care s-au perindat pe la putere - de fapt, niºte hoþi ordinari - se numeºte genocid. Încolonarea ºi... marº spre Tîrgoviºte! Erorile istoriei trebuie reparate.

Vã miraþi unde a ajuns Poporul Român? Hai sã ne amintim de unde a pornit-o! Aºadar, sã deschidem capodopera ,,Istoria necenzuratã a românilor”, cu voia cronicarului Adi Sfinteº, ºi sã facem cunoºtinþã cu niºte bãieþi de bãieþi, cãrora ungurii le fãceau o mie de probleme. Ce, vã sunã cunoscut? ,,Cîte ape curgãtoare mai rãsãrite avea þinutul de la sud de Carpaþi, cam tot atîtea formaþiuni statale se dãdeau în bãrci cã sînt cnezate ºi voievodate.

Erau conduse de tipi numai unul ºi unul, de dãdeai cu tunul ºi nu mai gãseai alþii la fel. Bãieþii ãºtia - Ioan, Farcaº, Litovoi, Seneslau - nu prea erau de scandal ºi, din aceastã cauzã, regii maghiari s-au gîndit cã ar fi cazul sã le cearã niºte parale, ceva teritorii, baºca miere, caº ºi vin de buturugã, cã vorba aia, «pofta vine mîncînd»... În principiu, voievozii au fost de acord cã, dupã strãvechiul obicei românesc, promisiunile nu costã nimic, ºi nici mãcar nu eºti obligat sã te þii de ele, mai ales cînd îþi afecteazã nivelul de trai. D-aia produsele erau pãstrate de miniºtrii de resort pentru valahii din dotare, care e drept cã nu le puteau cumpãra, dar mãcar le vedeau în vitrine. Cã existã, în definitiv. ªi cã sînt purtãtoare de accize, supraaccize, TVA, proteine ºi alte bazaconii care cad greu pe burta goalã. Europa rîdea de se prãpãdea de unguri, zicîndule cã sînt niºte suzerani de paie, un fel de sperietori de ciori istorice, ºi cã n-au niþel sînge în glandã, sã se impunã în faþa pãcurarilor care-i umilesc în asemenea hal. Enervaþi peste mãsurã, i-au atenþionat pe români, dar aceºtia le-au rãspuns cu arma lor predilectã, bãºcãlia, ºi i-au fãcut praf. Figura a þinut o vreme, dar n-a mers la nesfîrºit, pentru cã, dupã cum scrie în orice tratat mai de Doamne-ajutã, ungurii nu erau proºti, nu, ei erau maghiari. Probabil, aici trebuie gãsitã explicaþia cã au ocupat Þara Haþegului, lucru care nu i-a plãcut deloc, dar absolut deloc, longevivului Litovoi, despre care suzeranii aveau o pãrere miºto de tot, în sensul cã nu-l credeau capabil de vreo reacþie. Însã, voievodul ºia adunat cu mult calm oºtirea de prin crame ºi a luat-o uºurel la deal, sã le arate duºmanilor de ce este în stare.

Acum nu ºtim dacã, din obiºnuinþã sau din nebãgare de seamã, Litovoi a fost ucis pe cîmpul de luptã ºi de distracþii medievale, iar fratele sãu, Bãrbat, a fost luat prizonier, dar cert este cã aºa s-a întîmplat. Ajuns deþinut politic încã din anul 1279, fratele voievodului a spus: «Piua - hai sã negociem!» ºi, mai serviabil decît Adrian Nãstase, le-a plãtit ceva mangoþi, «nu puþini», boanghenilor, iar ca tacîmul sã fie complet, a repetat faza la care valahii se înecau de rîs, aia cu recunoaºterea suzeranitãþii. Întors în þãriºoara lui ca vasal, însã destul de viu, Bãrbat a devenit voievod ºi a rãmas ca un pãduche-n frunte, pînã s-a plictisit ºi a murit”. Promouºãn: Aþi auzit de Negru Vodã? Nu? Vai de capul vostru! Dacã aflã Neagu Djuvara, aþi rupt-o-n fericire. A fost tovarãºul lui...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Pînã cînd?...

Pînã cînd vom arãta cu degetul unul cãtre celãlalt?

Pînã cînd ne vom minþi unii pe alþii? Pînã cînd ne vom certa între noi pentru lucruri copilãreºti, cum ar fi un loc de parcare? Întrebãri care nasc alte, ºi alte întrebãri. Oare se va gãsi cine sã ne rãspundã vreodatã? Ne îndoim cã vom afla persoana dispusã sã o facã. Omul modern, de azi, nu se implicã în astfel de chestiuni, pentru cã nu are vreme, iar timpul ºi-l gospodãreºte pentru el, întru existenþa sa de zi cu zi. Astfel de rãspunsuri rãmîn în seama filosofilor, a poeþilor, iar pentru noi, ele continuã sã fie o enigmã. ªi asta, din cauza nemulþumirilor pe care tot mai mulþi cetãþeni le resimt faþã de indiferenþa politicului la problemele societãþii. Una ni se spune azi, ºi alta, a doua zi. Nimeni nu-ºi asumã rãspunderea... Poate de acum încolo, ºtiind cine ne sînt aleºii, sã sperãm cã aceºtia se vor gîndi sã asigure ºi un trai mai bun românilor. Iatã cã, din luna februarie, va începe sã curgã miere ºi pe meleagurile noastre, iar pensionarii, mai ales, vor avea mai mulþi bani în buzunare, dupã cum ne-a promis, în nenumãrate rînduri, în campania electoralã, Liviu Dragnea. E bine cã s-a gãsit cineva care sã ia o decizie prin care românii sã fie scutiþi de biruri, iar viaþa tuturor sã se îndulceascã prin eliminarea unor taxe. Mã tem, însã, cã tot ceea ce li se dã, cu surle ºi trîmbiþe, o sã li se ia înapoi înzecit, pe alte cãi. Metode se gãsesc... Aº aminti, spre exemplu, majorarea taxei pe tona de gunoi menajer care, în mod clar, va afecta pe toatã lumea, fie cã este vorba de populaþia de la oraº, fie de cea de la sat. Toþi trebuie sã plãteascã... Astfel de gãselniþe sînt la îndemîna aleºilor, cînd vine vorba de creºterea venitului

Lui Nicolae Herlea Lui Nicolae Herlea i-a fost hãrãzit Sã intre în lumea fascinantã A Euterpei, în istoria ei milenarã, Încã din timpul vieþii lui, Desfãºurate în spirit olimpian, Avînd ca punct de plecare Semnificaþia profundã a cuvintelor Lui Marcel Proust: „Cîmpul deschis al muzicianului Nu e un meschin clavir cu ºapte note, Ci un clavecin incomensurabil, Aproape în întregime necunoscut, Unde numai pe ici-colo, Separate de desene tenebre, Neexplorate, Unele dintre milioanele de clape de tandreþe, Pasiune, curaj, seninãtate care îl compun, Fiecare tot aºa de diferitã De celelalte ca un univers, Au fost descoperite De cîþiva mari artiºti”...

Cum sã uitãm coloratura vocii sale, Cu care ne-a tãlmãcit rolul lui Figaro Cel ºiret ºi înþelept, din capodopera lui Rossini – Nemuritorul „Bãrbier din Sevilla”?

Cum sã uitãm dramatismul cu care Ni l-a prezentat pe tiranul Scarpia, Din „Tosca”, de Puccini?

Cum sã uitãm umanismul ardent cu care Ni l-a înfãþiºat pe nefericitul Rigoletto, Sau rolurile din alte creaþii, unice în felul lor, Precum „Traviata” sau „Balul Mascat”, Create de unicul ºi nemuritorul Verdi?

Tot acest neotrubadur, plin de farmec ªi cu un joc de scenã de o picturalitate Miºcãtoare, Ne-a umplut sufletul cu o „Torenþialã luminã”, Cîntînd canþonete napolitane, Omagiind viaþa trãitã Sub cerul dragostei Nemuritoare, Avînd parcã „acel ceva” din

Polemici

la bugetul de stat cu alte noi taxe ºi impozite. Avem ca exemplu taxa de anul trecut, pentru suprafaþa de pãmînt pe care o are în posesie un sãtean pe lîngã gospodãria sa, pentru care a trebuit sã plãteascã de douã ori: o datã pentru întreaga suprafaþã, apoi, separat, pentru terenul pe care i se aflã locuinþa ºi dependinþele aferente. Mai rãmîne taxa pentru coºul de fum ºi pentru closet... Dar nu e tîrziu...

Dupã cum vedem cã merg treburile, nu vom scãpa fãrã sã o plãtim ºi pe asta. Degeaba se bucurã românul cã va bãga ceva mai mulþi bani în buzunar, pentru cã aceastã bucurie e de scurtã duratã: aºa cum îi ia, la fel îi dã. Mai ales pensionarul, care trebuie sã-ºi cumpere medicamente, hranã, sã-ºi achite plata la întreþinere etc. ªi cum preþurile nu stau pe loc, fiecare va constata cã astfel de mãriri salariale ºi renunþarea la impozitarea pensiilor de pînã la 2.000 de lei sînt doar praf în ochi. Sãracul tot sãrac va fi, vorba amicului meu, Fasole al lui Codobaturã. Da, aºa îl cheamã, Fasole. În ciuda pensiei de mizerie pe care o are dupã ani mulþi de muncã în uzinã, departe de satul sãu ºi de bucata de pãmînt pe care o are acolo, el este mîndru de neamul lui de rãzeºi. Iatã de ce ne punem toate aceste întrebãri, legitime, de altfel, privind nivelul nostru de viaþã ºi situaþia deplorabilã în care am ajuns, ca þarã ºi popor. Fie cã vorbim de bani, fie de anularea impozitelor la pensie ºi a altor taxe, românul de rînd tot greu va trãi, cã aºa îi este lui scris: sã fie minþit de cei pe care i-a ales ºi cãrora le-a dat girul pentru a-l conduce ºi pentru a-i face legi dupã care sã meargã, ºi el, cãtre civilizaþie, ºi nu invers. Tare ne temem cã, dupã cum merge istoria, ºi timpul nu stã în loc, dacã, într-o bunã zi, se va încumeta cineva sã ne rãspundã care este cauza acestui dezastru, nu va mai gãsi român pe-aici, cãruia sã-i vorbeascã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Rotirea tainicã a zorilor Sau din eufonia amurgurilor Dintr-un dulce septembrie, Cînd vara ºi toamna Se-ngemãneazã precum Dorul ºi faptele bune...

Un poet din misteriosul Orient Cînta cu un lirism „narcotizant”: „Oricãrei pãsãri i se aprind picioarele În laþ; Mie, însã, mi se aprind ªi aripile, atunci cînd cînt ºi iubesc Cu o sinceritate pilduitoare”...

Eu, admirator al lui Nicolae Herlea ªi slujitor al împãrãþiei melodiilor Cu mozartiene virtuþi consolatoare, Voi spune: „O... dragul meu prieten ªi artist orphic, cu vocea ca o lãutã florentinã, Arta ta, sublimã, Îmi aprinde sufletul ªi-mi purificã viaþa plumburie, Ulceratã de urîciunile planetei...

Mã tot întreb, precum un mare trubadur uitat: Cum þi-aº putea face O poartã de argint, Prin care tu sã intri În casa inimii mele?”

O... dragul meu frate, Mereu senin, ca o lungã zi A bunãînvoirii-ntre oameni...

Cîntecul tãu, fremãtãtor Asemenea doinelor noastre din Vremuri de demult, Te-a trecut În apa nemuririi, Iar ecourile lui Prelungi ºi cugetul, Ca o flacãrã curatã Ne vor lumina, Risipind întunericul ªi rãspîndind mireasma Dimineþilor de august, Cînd policromia florilor ne-nvioreazã...

DORU POPOVICI

A L B U M U L C U P O Z E R A R E

Nicolae Herlea, o voce nemuritoare a teatrului liric românesc

Kosonul, misterioasa monedã dacicã (3) Banii Antichitãþii În primul secol dupã Christos, banii, ca instrument al tranzacþiilor comerciale, aveau deja ºapte secole de istorie. Primele monede propriu-zise au apãrut în jurul anilor 640-630 î.Chr., emise în efemerul Imperiu Lydian, din vestul Asiei Mici. Pe teritoriul þãrii noastre, primele monede au apãrut pe þãrmul Mãrii Negre, emise în jurul anilor 450 î.Chr. în colonia greceascã Histria. Iniþial, diversele provincii din Dacia foloseau, în relaþiile lor comerciale, extinse la o scarã din ce în ce mai mare, monedele din argint emise de regii macedoneni Filip al II-lea (359-336 î.Chr) ºi Alexandru cel Mare (336-323 î.Chr). Este vorba despre ,,Stateri“, confecþionaþi fie din aur, fie din argint, ºi ,,Tetradrahme“, confecþionate doar din argint. „Staterii“ din argint din vremea regelui Filip aveau pe o faþã capul lui Zeus, iar pe cealaltã - un cãlãreþ în galop. Acestea au fost monedele preferate de cãtre daci. Apoi, prin Secolul al II-lea î.Chr., în Dacia au început sã circule ºi monedele greceºti, de tipul „Tetradrahmelor“ de Thasos, emise pe insula cu acelaºi nume. Cam în aceeaºi perioadã, dacii au început sã-ºi batã propria monedã, inspiratã dupã „Tetradrahmele Filipice”, model care a fost preluat, cu variaþii locale, specifice diverselor triburi. Centre monetare ale unor confederaþii de triburi dacice au existat în Banat, Oltenia, Podiºul central al Moldovei ºi în nord-vestul Daciei. În cazul acestora din urmã se pot identifica ºi anumite influenþe celtice. Dar, indiferent de epocã, dacii au emis doar monede din argint, niciodatã din aur. Cu o singurã excepþie: „Kosonii“.

O cumetrie diplomaticã (1) Unii istorici leagã numele „Kosonilor“ de cel al unui rege Koson, pe care îl socotesc identic cu regele Cotiso, menþionat în scrierile antice.

Identitate bazatã pe o variantã a textului ,,Augustus LXIII“, în care Suetoniu spune ,,Kosoni Getarum regi“, aºadar ,,Koson regele geþilor“. Dar cine este acest Koson? Istoricii susþin cã a fost unul dintre conspiratorii care au participat la asasinarea lui Burebista. Ulterior, el a fost, pentru o vreme, chiar rege al Daciei. Conform unor izvoare istorice, Koson s-ar fi implicat ºi în politica la nivel înalt, inclusiv într-o serie de evenimente care au marcat istoria Romei, în calitatea ei de superputere politicã ºi militarã a vremii. O asemenea performanþã în politica externã se va mai repeta abia peste 1.500 de ani, cînd, dupã moartea lui Baiazid, marele voievod Mircea cel Bãtrîn a reuºit sã îl urce pe tronul Sublimei Porþi pe protejatul sãu, efemerul sultan Musa (Mustafa) Celebi. Cum ºi-a jucat Koson ,,cartea“ geo-politicã? Cu dibãcie ºi mult curaj. Mai întîi, s-a implicat în conflictul dintre Brutus ºi Triumvirii Octavian, Marcus Antonius ºi Marcus Aemilius, conflict în care el l-a sprijinit pe Brutus. Din pãcate, a ales prost: în anul 42 î.Chr. a avut loc bãtãlia de la Philippi, în care Brutus a fost înfrînt, iar ca sã nu cadã viu în mîinile duºmanilor lui, s-a sinucis. (va urma) NEWSBUZAU.RO

Pag. a 5-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Amintiri despre Caragiale ,,O nuvelã à la Delavrancea” Delavrancea obiºnuia sã se opreascã în Berlin, în drumul sãu spre Paris, unde studia talentata sa fiicã Cela, spre a-l vedea pe Caragiale. În cursul unei astfel de vizite, Delavrancea, înainte de a se îndrepta spre Caragiale, a lãsat la mine bagajele, fiindcã aveam locuinþa aproape de garã, iar el trebuia sã-ºi continue drumul chiar în ziua aceea.

Cu o zi înainte de sosirea lui Delavrancea, Caragiale s-a sfãtuit cu mine despre locul în care ar putea sã dea un dejun, pentru a-i arãta „orientalului”, care venea din Bucureºti, cum se mãnîncã într-un oraº mare din Occident.

Stabilisem un restaurant cunoscut, de lîngã gara de unde Delavrancea trebuia sã plece. În timpul dejunului, Delavrancea se arãtã continuu nemulþumit de ,,menu”, care i se pãrea ,,prea german” ºi nu avea ,,graþia” menu-urilor franceze. Ba peºtele nu i se pãrea îndeajuns de proaspãt, ba sosurile nu erau reuºite º.a.m.d. Caragiale, iritat peste mãsurã de aceste observaþii, pe care el le privea ca adresîndu-i-se lui, personal, a deschis împotriva oaspetelui sãu o puternicã ºarjã, care nu era lipsitã de invective ºi îi privea chiar pe membrii familiilor lor, absenþi de la masa din Berlin.

Asistam, penibil impresionat, la acest dejun ,,amical”, ºi m-am simþit uºurat cînd am fost nevoit sã mã duc la locuinþa mea, spre a-i aduce lui Delavrancea bagajul, cãci se apropia ora plecãrii.

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Doi învinºi: Dimitrie Sturdza ºi P.P. Carp A fost un timp cînd doi cumnaþi - ginerii acelui Iancu Cantacuzino, la care, pentru un moment, Partidul Naþional s-a gîndit ca la cel mai vrednic sã domneascã -, Dimitrie Sturdza ºi Petre Carp, se succedau la guvern ºi deþineau, consecutiv, Preºedinþia Consiliului de Miniºtri.

Amîndoi trãiesc încã, ºi de nici unul nu se mai vorbeºte serios sã redevinã ºeful vreunui minister. Amîndoi au pãrãsit conducerea celor douã partide care se zic istorice, ºi se þin departe de viaþa politicã.

Cei doi cumnaþi au multe puncte comune, ºi totuºi se deosebesc în mod esenþial. Unul micuþ, cu barbã albã, cu ochii ºi figura muncite, îngrãºat la bãtrîneþe, D. Sturdza are aspectul unui erudit bibliotecar de pe la vreo universitate germanã. Celãlalt adus de spate, cu capul pleºuv, ras cu îngrijire. Mustaþa-i albã ºi monoclul dau domnului Carp aparenþa unui ofiþer de cavalerie în retragere. Deºi amîndoi sînt de o cinste personalã mai presus de orice bãnuialã, fiecare a avut parte de bîrfelile vrãºmaºilor. Pe nici unul, însã, astfel de bîrfeli nu l-au atins.

Cugetãtor profund, dar care asimileazã încet, domnul Sturdza nu seamãnã cu domnul Carp, inteligenþã sclipitoare, dar cam prea superficialã. Unul muncitor neobosit, altul leneº din fire, amîndoi ºi-au luat în serios sarcina de cîrmuitori.

Venit în fruntea Partidului Liberal, fãrã sã se arate rîvnitor de acel loc, domnul Sturdza s-a crezut dator sã se menþinã cu orice chip, ºi au trebuit multe atacuri, boala ºi deziluziile pentru ca, la un moment dat, dupã 15 ani de rezistenþã, sã se demitã.

Convins cã este cel mai chemat spre a conduce un partid de ordine, domnul Carp nu s-a dat în lãturi de la nimic pentru ca sã ajungã ºef de partid ºi de guvern. Odatã ajuns, însã, la cea mai micã dificultate, s-a arãtat gata a se retrage.

Sectar în toatã puterea cuvîntului, domnul Sturdza s-a luminat la para focului din 1907 ºi, în ultimii sãi ani de guvern, s-a arãtat mai tolerant decît mulþi alþii.

Sceptic din fire, privind lucrurile în zeflemea, domnul Carp a trãit în bune relaþii cu toþi oamenii politici. Însã ºefia Partidului Conservator ºi Preºedinþia Consiliului i-au schimbat mentalitatea în aºa mãsurã, încît, la apusul sãu, s-a dovedit nedrept ºi pãtimaº. Mare proprietar, acum, Carp îºi trece timpul fãcînd agriculturã, petrecînd la vînãtoare. Continuã încã sã dea interviuri, care mai bine nu ar fi cunoscute, cãci ele, desigur, din pricinã cã sînt prost redate, îl aratã pe domnul Carp prea uºuratic.

Domnul Sturdza, odatã retras din viaþa politicã, se munceºte pe la Academie, adunînd documente. El face interesante comunicãri istorice; fãrã a se mai preocupa de cei care ocupã, azi, scena politicã. Rãu chivernisitor al propriei averi, domnul Sturdza trãieºte modest, din pensiile de ministru ºi de director al Creditului Funciar.

Înapoindu-mã spre garã, eram stãpînit de un sentiment de groazã cînd mã gîndeam în ce stare de dezolare ºi dizolvare voi regãsi societatea, pe care am lãsat-o într-o surescitare nemaipomenitã. Îmi fãceam tot felul de planuri cum sã introduc o notã de conciliere, cel puþin înainte de despãrþire…

Dejunul se terminase, cãci Caragiale ºi Delavrancea se aflau pe peronul gãrii, în aºteptarea trenului. De departe, am putut observa cum amîndoi se aflau în jurul unei sticle cu ºampanie, ceea ce mi-a dat curaj sã mã apropii.

I-am întîlnit în cea mai tandrã ºi duioasã atmosferã de prietenie: ,,Barbule, declara patetic Caragiale, sã o ºtii, nu ai mai bun prieten pe lume ca mine”. La aceasta, Delavrancea rãspundea cu aceleaºi efuzii de mare afecþiune.

Trenul soseºte. Spre fericirea mea, asist la scena îmbrãþiºãrii de despãrþire.

Dupã aceasta, Caragiale mã invitã la el ºi, de îndatã ce am intrat în locuinþa sa, a luat ultimul numãr din ziarul ,,Universul”, care sosise proaspãt, ºi înainte de a-l citi, s-a oprit parcã dinadins la ,,O întîmplare din Capitalã” ºi adãugã, foarte grav ºi sentenþios: ,,Doctore, sã-þi dau o reþetã: cum se scrie o nuvelã à la Delavrancea. Îþi pregãteºti de mai înainte un dicþionar cu cuvinte luate din cronici ºi apoi înlocuieºti fiecare cuvînt din «întîmplarea din Capitalã» a ziarului, cu un cuvînt din cronici – ºi, iatã, vei avea o nuvelã à la Delavrancea”.

Mi-a fãcut impresia cã, deºi împãcat cu Delavrancea, totuºi, Caragiale a þinut sã se rãzbune pentru neplãcerile avute în timpul dejunului.

DIMITRIE GUSTI Minunat gospodar, Carp trãieºte pe picior mare, cu veniturile moºiilor pe care le plugãreºte cu pricepere ºi cu drag.

Domnul Sturdza, care într-o vreme a conspirat chiar împotriva Dinastiei, în definitiv, a fost cel mai credincios slujitor al Regelui.

P.P. Carp, cel care a venit cu ideea de „Regele ºi Dorobanþul“, în realitate, a fost cel mai frondeur regalist.

Redactorul de la gazeta antidinasticã „Le Peuple Roumain“ nu a murit niciodatã în adîncul fiinþei domnului Carp. În martie 1907, cu mai puþin de 2 ani înainte de retragerea sa, Dimitrie Sturdza venea la guvern, ºi lumea întreagã îl vedea în el pe mîntuitorul Statului. Tot cu mai puþin de 2 ani înainte de a se retrage în viaþa privatã - în decembrie 1910 - Petre Carp a luat Guvernul, ºi opinia publicã îl credea chemat a fi împãciuitorul ºi moralizatorul societãþii româneºti.

Cu defectele ºi calitãþile sale, domnul Carp, în fruntea unui partid puternic ºi bine disciplinat, ar fi adus servicii mari þãrii. Orator bun, om pe care nu-l sperie nimic din ce e nou, el ar fi strãlucit altfel la conducerea Partidului Liberal ºi nu ar fi fost silit sã-ºi sfîrºeascã activitatea politicã în felul în care a fãcut-o.

Om de ordine, meticulos ºi respectuos faþã de tot ce este tradiþie, Sturdza a fost un conservator pribegit printre liberali. Locul sãu era în fruntea Partidului Conservator. Acolo ar fi fost realmente folositor. Desigur, anii sãi de ministeriat ar fi, azi, mult mai reduºi, dar nimic nu l-ar fi silit sã se retragã din viaþa politicã. Ar fi fost ºi azi ºeful acelui partid.

Dacã, la 1878, domnul Sturdza nu reintra în Partidul Liberal, pe care îl combãtuse cu violenþã în timpul Rãzboiului pentru Independenþã, dacã, la 1884, domnul Carp intra în Ministerul liberal, cãruia, de la 1881, îi dãduse un sprijin discret – azi, amîndoi aceºti biruiþi ai sorþii ar fi încã în plinã activitate politicã. Cãci au fost învinºi numai din cauzã cã ºi-au legat viitorul de niºte partide în care nu au gãsit acordul sufletesc trebuincios ca sã-ºi dezvolte calitãþile reale, care nu i-au lipsit nici unuia.

M. THEODORIU-CARADA (1913)

MICROSIOANE Concert - Aº vrea sã-i vãd, neapãrat, vioara.

- De ce?

- L-am ascultat. Þin mult sã vãd de unde þîºneºte muzica aceea tulburãtoare.

- Muzica nu-i în vioarã. Muzica-i în el.

Personalitate - L-ai umplut?

- Da! - Gata?

- Sacul e plin cu grîu.

- Staþi, nu-l legaþi! Mai sînt eu: bobul!

VASILE BÃRAN

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Trei mari clasici ai literaturii române: Alexandru Vlahuþã, I.L. Caragiale ºi Barbu ªtefãnescu Delavrancea

LEGENDELE (între fantezie ºi realitate) (I) „Aceia care cautã în legendele vechi numai simbolisme sau personificarea forþelor elementare ale naturii sînt pe cãi rãtãcite. În Antichitatea preistoricã, cugetãrile omenirii au fost predominate de fapte reale, nicidecum de imaginaþiunile personale”.

Ignorate de unii, tratate cu superficialitate de alþii, departe de a fi simple poveºti, legendele sînt expresia unor evenimente reale petrecute în vremuri imemoriale, transmise oral de-a lungul mileniilor, învãluite într-o aurã misticã sau fantasticã, în funcþie de intenþia povestitorului de a impresiona auditoriul sau a distorsiona adevãrul, fiindcã un adevãr poate fi uºor denaturat atunci cînd i se alocã o minimã dozã de fantastic, dar pot fi o sursã de informaþii preþioase despre trecutul îndepãrtat, atunci cînd sînt studiate cu mai multã atenþie. Evenimentele ºi tradiþiile istorice din viaþa strãmoºilor ancestrali - pelasgi (geþii carpatici), au fost preluate sub formã de legende, în urma marilor migraþii, generate de o explozie demograficã fãrã precedent, din Spaþiul Carpatic (începînd cu Mileniul VII î.Chr.), fiind sursã de inspiraþie pentru miturile olimpice ºi, totodatã, pentru teogoniile grecilor, dar ºi pentru miturile biblice (pe filiera sumerianã ºi hititã). „Cei dintîi oameni în Grecia (pelasgii) îi considerau zei numai pe aceia pe care, în timpurile acelea, îi adorau cei mai mulþi dintre barbari…”, afirmã Platon (Cratylus). Herodot vine ºi el cu o informaþie destul de concludentã: „Numele divinitãþilor pe care egiptenii spun cã nu le cunosc, grecii le-au primit de la pelasgi” (Istorii, II). Relevant, nu? La români, toate aceste tradiþii ancestrale, alterate de vitregia timpului, dar ºi, în mare parte, distorsionate cu bunã ºtiinþã, se vor transmite sub formã de legende, balade, ºi... chiar basme.

TRADIÞII ANCESTRALE (1) (Legenda Dochiei) O astfel de legendã, avînd ca temã oieritul ocupaþia ancestralã a strãmoºilor noºtri, care se deplasau cu turmele lor din nordul Carpaþilor pãduroºi pînã în Munþii Rodoppi, este ºi legenda Dochiei, legendã mult distorsionatã, chiar satanizatã - deloc întîmplãtor, dacã luãm în calcul adevãrul istoric, fiindcã una dintre cele mai sigure cãi de a ºterge istoria unui popor este distorsionarea ºi mistificarea tradiþiilor sale. Despre Dochia existã douã variante: una, mai puþin vehiculatã, o descrie ca pe o tînãrã femeie, sora lui Decebal, care, urmãritã de soldaþii romani, pentru a scãpa de urmãritori se transformã în stanã de piatrã; a doua ne prezintã o femeie bãtrînã ºi rea (baba Dochia!), care, la începutul lunii martie, urcã cu mioarele pe munte ºi, fiindcã era cald, îºi leapãdã, rînd pe rînd, cele douãsprezece cojoace ºi, odatã ajunsã pe munte, Dumnezeu - pentru a o pedepsi pentru rãutatea ei, stîrneºte un ger nãprasnic ºi o transformã într-o stanã de piatrã. Sã vedem, însã, ºi adevãrul istoric. Dochia sau Dacia (cea nobilã – în dialectul frigian, termen din care derivã numele de dac ºi Dacia – infirmînd aberaþii de genul: daca sabie, daos - lup) era în Antichitatea preistoricã Mama Zeilor, Rhea (Regina), sora ºi soþia lui Saturn Dochius (Zamolxe), conform concluziilor marelui enciclopedist Nicolae Densuºianu. (va urma) SINEL TUDOSIE

Pag. a 6-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (14) De la Chiavari, unde Niccolo cîntã pentru prima datã într-o cîrciumã, o pornirã spre Sud. La Spezia, bãiatul cîntã de douã ori. Au urmat concerte, unul dupã altul, prin biserici, prin cîrciumi, prin hoteluri. Setea de cîºtig îl mîna pe tatãl sãu dintr-un oraº în altul. Nu-i lãsa bãiatului o clipã de odihnã. Aºa au ajuns la Livorno, unde îl îmbracã pe Niccolo cu o jachetã cenuºie, cu pantaloni, pantofi ºi ciorapi noi, iar pe cap îi aºezã o pãlãrie mare, cenuºie, cu pene. Componenþa pestriþã a publicului din Livorno nu influenþã cu nimic succesul concertului. Tatãl controla personal încasãrile. Seara, dupã o cinã îmbelºugatã, el îºi îngãduia luxul sã joace un ludovic de aur, cîºtigînd o mie de franci. Ameþit de acest succes, trei ore mai tîrziu, tot ceea ce încasase la concert se irosi într-un tripou din port.

Dupã zile ºi nopþi chinuitoare, cei doi sosirã la Parma, unde trãia singurul violonist în stare sã-i desãvîrºeascã bãiatului pregãtirea muzicalã. Niccolo îl ºtia din auzite pe ALESSANDRO ROLLA. Acesta îl primi într-o odaie, din care se auzea un concert pentru vioarã, necîntat pînã atunci.

Bãiatul se simþi cucerit încã de la primele fraze ale acelei muzici. Dupã ce bãtrînul Rolla l-a ascultat pe Paganini, stingherit, îi spuse acestuia: „Dragul meu, n-am sã-þi pot fi profesor... Cît de zorit e pasul vieþii, dacã acum copiii izbutesc sã facã lucruri pe care noi le-am atins dupã ce ne-am mãcinat puterile. Ce-a ajuns lumea! Cît de fulgerãtor zboarã viaþa...“.

Bãtrînul violonist îl mãsurã pe micul Paganini din cap pînã-n picioare. Faþa lui exprima o mulþumire din ce în ce mai mare, care-i netezea zbîrciturile. Emoþia îi trecuse.

- Sînt bãtrîn, rosti el, cu glas hotãrît. De la mine nu mai ai ce învãþa. Dumnezeu sã te binecuvînteze. ªi Dumnezeu l-a binecuvîntat cu DUHUL MUZICII, înscãunat în VIOARA prin arcuºul cãreia picura în sufletele oamenilor BALSAMURI SPIRITUALE. Paganini devenind nemuritor. În oglinda vieþii, Niccolo Paganini se reflectã nu numai ca un violonist care stãpîneºte toate tainele instrumentului sãu, ci ºi ca un mare artist, pentru care vioara este, în primul rînd, mijlocul de a-ºi exprima genialitatea. Un cretor ºi un inventator, un descoperitor de lumi noi, nebãnuite. O apariþie unicã în lumea artelor, cu o misiune deosebitã, doar lui hãrãzitã. Mîinile sale zburau ca fulgerul pe vioara care se þinea parcã de la sine ca agãþatã în aer, sau ca o prelungire a nobilei sale inimi.

Muzica româneascã din ,,Micul Paris“ Trebuia sã ne încheiem seara în acele cîrciumi populare, în care se gãsesc cei mai buni cîntãreþi þigani; aºezîndu-ne la o masã, în faþa unor enorme borcane în care se scãldau castraveþi într-o apã sãratã ºi tulbure, bãurãm din nou un ºpriþ, adicã vin cu sifon, aºteptînd sã ne întîlnim cu Brãiloiu. Constantin Brãiloiu e profesor la Conservatorul de muzicã din Bucureºti, însã exercitã o altã meserie: e vînãtor de cîntece ºi colecþionar de melodii; toate cîntecele populare, numite doine, cîntecele de petrecere, de la înmormîntãri, de la ºezãtori ºi de la nunþi, rispipite prin ºuri, pe drumuri, pe culmile pãºunilor carpatine ori în trestiile Deltei, le noteazã, le înregistreazã pe rulouri de parafinã, culege variantele, îl filmeazã pe fiecare cîntãreþ, îi stabileºte fiºa individualã ºi continuã, neºtiut de nimeni, aceastã operã admirabilã, cu o rãbdare de cãlugãr de la Muntele Athos ºi cu o cunoaºtere profundã a muzicii, a sociologiei, a folclorului ºi a etnografiei þãrii sale. De îndatã ce se întoarce la Bucureºti, încadrat de secretarele sale, cu valizele îndopate de ,,material”, Brãiloiu îºi recopiazã carnetele de campanie, stabileºte starea civilã a melodiilor, curba frecvenþei lor, ºi purcede la o nouã înregistrare pe discuri; apoi înfige victorios pe o hartã de pe perete noi steguleþe. Atît de îndelungate sînt lucrãrile sale ºi atît de minuþioase (ele mi-au adus aminte de truda bursierilor Fundaþiei Rockefeller, care lucreazã la monografiilor lor sãteºti), încît are nevoie adeseori de o zi întreagã ca sã culeagã, sã transcrie ºi sã înregistreze un singur cîntec.

- Þiganii, spune Brãiloiu, sînt legaþi de toate actele vieþii noastre, pe care le impregneazã cu melodiile lor. La Bucureºti, nu veþi gãsi în acest moment decît doi astfel de lãutari, cu adevãrat excelenþi: Grigoraº Dinicu, care cîntã la ,,Gambrinus”, ºi Fãnicã Luca, la ,,Fuica”. Toatã lumea o sã vi-i prezinte.

Eu, unul, prefer sã vã conduc la hale ºi sã vã arãt pe viu... iatã, sã intrãm aici... cum ia naºtere o baladã. Þiganii, ghicind de la prima aruncãturã de ochi cã sînt strãin, ne întîmpinarã cu un ,,Parlez-moi d'amour”. A trebuit sã-l prind de braþ pe Brãiloiu, care începuse sã ºi ameninþe, rugîndu-l sã scuze acest simplu omagiu adus Franþei. Ne aºezarãm în jurul sobei, al cãrei burlan desena capricioase zigzaguri înainte de a se afunda în perete, ºi comandarãm vin fiert.

- Cîntecele noastre româneºti, începu Brãiloiu, sînt cu adevãrat de origine popularã. Nimeni nu ºtie de unde se ivesc; cei care le inventeazã sau le interpreteazã n-au nici o cunoºtinþã elementarã despre muzicã ºi nu ºtiu nici mãcar notele. O sã le cer acestor lãutari sã vã cînte o baladã, apãrutã acum 3 ani, dupã un incendiu care a distrus, într-o zi de Paºi, o bisericã din suburbiile Bucureºtilor. Primul cuplet: credincioºii adunaþi... intrarea necredinciosului care nu respectã icoanele. Al doilea cuplet: Fecioara se rãzbunã; acoperiºul ia foc; spaimã generalã... Pînã aici, s-ar putea spune cã e o baladã din Evul Mediu; iatã, însã,

Polemici

Tot ce a vãzut, tot ce a auzit Opera Mare din Paris, în timpul concertului dat de Paganini, depãºeºte orice închipuire omeneascã. Arcuºul ºi vioara lui pot fi comparate doar cu bagheta unui magician. Care, cu o singurã miºcare, subjugã lumea întreagã. În ziarele vremii se consemna: ,,La Varºovia a sosit, pentru a da concerte, un oarecare Paganini. Un tînãr nobil polonez din Varºovia, în vîrstã de 20 de ani. Frédéric Chopin are de gînd sã plece în Babilonul francez. Aflat sub otrãvitoarea înrîurire a muzicianului Ziwny, care-i posedat de demonul ebraic, tînãrul acesta strãlucit este, pe de o parte, un adevãrat fiu al bisericii, dar, pe de altã parte, e înzestrat cu talentul diavolesc al veacului de astãzi, nutrind o nemãrginitã tristeþe, pricinuitã de inaccesibilitatea fericirii pãmînteºti. Aceºti doi oameni, Chopin ºi Paganini, ambii avînd Duhul muzicii fãrã Dumnezeu, se înscãuneazã în instrumentul folosit de dl.

Chopin, ca ºi în cel folosit de dl. Paganini. Prin ele rãsunã ispita Diavolului. Amîndoi sînt stãpîniþi de spiritul secolului: prinþul întunericului ºi-a întins aripile deasupra lor; femeile oneste, întorcîndu-se de la concertele lor, îºi pierdeau credinþa, fiind stãpînite de o tulburare plinã de pãcate. Paganini le strecura oamenilor tot soiul de gînduri nebuneºti, atunci cînd atingea cu arcuºul drãcesc vioara vrãjitã de Diavol”.

Articolul era semnat de ,,Abatele Xawer Korzenewski, coadjutor al Sfîntului Ordin al lui Isus”.

La 27 mai 1840, „Gazette musicale“, din Paris, anunþa cã a murit ,,diavolul blestemat”. N-a vrut sã primeascã preotul, a murit nespovedit, preoþii refuzînd sã facã slujba de înmormîntare. Paganini a lãsat moºtenire unicului sãu fiu marele lui nume ºi o avere colosalã.

Din cauza intrigilor bisericii papale, mereu în discordie cu Paganini, pe care îl considera instrument al diavolului, îngropat ºi dezgropat, abia dupã 14 ani Niccolo Paganini ºi-a gãsit, în sfîrºit, odihna veºnicã la Parma, într-un cavou din cimitir.

Marchizul Achillo, un bãtrîn cãrunt, foarte înalt, dar cu o constituþie ºubredã, cavaler al Ordinului „Sf. Gheorghe“, stãtea cu lumînãri în mînã, printre chiparoºi, în aºteptarea preotului. Înconjurat de un mic grilaj, acolo se înãlþa un monument format din 8 coloane; deasupra arhitravei, se afla o cupolã uriaºã, pe frontonul cãreia scria cu litere mari: ,,NICCOLO PAGANINI“.

Un mare admirator al sãu, care a concertat împreunã cu Paganini, a fost Frédéric Chopin. (va urma) LILIANA TETELEA cã, la cupletul al treilea, apare primarul, cu eºarfa lui; în cel de-al patrulea, primarul aleargã la telefon ºi cheamã pompierii...

Un cîntec românesc e ca un frumos obiect african: nici un expert n-ar fi în stare, cu o aproximaþie de 5 secole, sã-i fixeze o datã. Tot aºa, olarii noºtri þãrani, ca ºi ceramiºtii chinezi, refac, fãrã sã ºtie, niºte obiecte vechi... Asculaþi ºi cîntecul acesta care preamãreºte Oltul, ale cãrui valuri au vãzut atîtea bãtãlii. El dateazã abia de la rãzboi, dar nu pare a fi un poem de Byron? ,,Oltule, bãtrîne,/ Ce vii mare, tulburat/ ªi cu sînge-amestecat?/ Aduci plãghii ºi butuci/ ªi cãpestre de cai murgi...”.

- Susþineþi cã lãutarii ãºtia nu cunosc solfegiul?, spusei eu neîncrezãtor.

- Dacã l-ar cunoaºte, nu v-aº fi adus aici, îmi rãspunse Brãiloiu semeþ. Ascultaþi intrarea cimpoiului... ai zice cã-i o mazurcã de Chopin. (...)

La ,,Fuicã”, în timp ce coboram treptele, orchestra delira, în plinã barcarolã napolitanã.

- Boala dracului! – mormãi Brãiloiu, scrîºnind din dinþi ºi apucînd cu amîndouã mîinile un clondir.

Ghidul nostru era atît de temut, încît ,,O sole mio” deveni pe loc ,,Boabã de grîu”.

De la masã la masã, Fãnicã Luca înainta cãtre noi fãrã sã se opreascã din cîntat. Indian verzui, cu pleoapele lui grele, pe jumãtate închise, se ducea, alintîndu-se, sã-ºi caute notele foarte jos, aproape de pãmînt, scoþîndu-le la ivealã ca un îmblînzitor de cobre, le împingea din rãrunchi ºi se oprea dintr-o datã; le lãsa aproape sã moarã, apoi, ridicîndu-se din nou, înãlþîndu-le împreunã cu el, le aducea, îmblînzite, pe partea de sus a viorii, pe care-o þinea acum orizontal, pînã în momentul în care a înclinat-o spre noi ºi i-a rãsturnat toatã muzica pe masa noastrã, acoperitã de fistic sãrat ºi de ardei iuþi.

Apoi, Fãnicã Luca ne cîntã ,,Ciocîrlia”. Dintr-o singurã miºcare, îºi trecea repede naiul cu inegale tuburi de trestie pe buze, ca ºi cum ar fi vrut sã ºi le sfîºie. Viorile îl acompaniau în trap mãrunt, foarte curînd accelerat, iar þambalul gîfîia, urmîndu-l într-o grindinã de note izbite. Ciocîrlia începu sã cînte; sã înãlþa din ce în ce mai sus, urca în soare, urmatã frenetic de orchestrã...

Brãiloiu mã privea cu atenþie.

- Ah, ah! Vã faceþi, în sfîrºit, cheful!

Nu era vorba de chef, ci de melancolica amintire a unui alt Fãnicã, un þigan pe care-l angajasem în urmã cu 5 ani ca sã ne însoþeascã într-o cãlãtorie prin Deltã, unde nu fãceam altceva decît sã bem ºi sã cîntãm toatã noaptea. Fãnicã nu dormea niciodatã, cãci era bolnav de inimã; cîntase în Rusia în tot timpul revoluþiei; ce istorisiri frumoase povestea! ªtia sã imite toate animalele din Arcã. Fãnicã întîiul a murit, acum 3 ani, vioara lui a tãcut; fie ca dumnezeul þiganilor sã-i aibã în pazã sufletul!

PAUL MORAND (1935)

CIOBURI DE GÎNDURI

LA MULÞI ANI, LUMINÃ FÃRÃ DE EGAL! La mulþi ani, speranþã! La mulþi ani, frumoasã luminã! La mulþi ani, crezul meu de fiecare clipã!

Astãzi este ziua ta, femeie! Este o sãrbãtoare mai mare decît putem sãrbãtori într-o singurã zi! De ce?

Pentru cã pînã sã ai aceastã zi de înalt respect ºi de aleasã preþuire, ai trecut neºtiutã prin istorie ºi prin lume, purtînd pe umerii tãi frumoºi temelia acestei societãþi: familia. Toatã lumina care a ars pe altarele credinþei ºi nãdejdii noastre a plecat de la tine, încã din anii cînd tu ºi candela din colþul casei fãceaþi nopþi albe pentru un viitor mai bun ºi mai frumos în aceastã lume. Era drept ca odatã, aceastã luminã sã se întoarcã la tine, ca recunoºtinþã ºi rãsplatã pentru toatã jertfa ta ºtiutã ºi neºtiutã. ªi, iatã, s-a întors, sub forma acestei sãrbãtori, în care aprindem lumina în noi ºi ne aducem cu dragoste aminte cã din braþele tale am plecat sã cucerim lumea, ºi tot în braþele tale ne întoarcem acum, cînd ºtim cît de mult îþi datorãm sub soare. Dar bucuria acestei sãrbãtori nu o putem avea în suflet doar pentru o singurã zi. ZIUA FEMEII poartã în sine recunoºtinþa ºi dragostea noastrã pentru tot ceea ce înseamnã femeia sub cer, iar conºtientizarea acestui mare adevãr trebuie sã fie ceva ce þine de o stare de permanenþã. ªi dacã societatea a ajuns în acest punct, de culturã ºi de civilizaþie, în care omagierea femeii este o datorie moralã, aceastã datorie nu poate fi o chestiune de o zi, ci, în mod obligatoriu, de o stare de permanenþã. Numai aºa ne vom comporta cu vrednicie faþã de femeie, ºi numai aºa vom sta cu demnitate sub cer. Ziua femeii, în cele din urmã, nu este un dar, ci o victorie a femeii. Iatã de ce spuneam cã societatea a hotãrît sã omagieze femeia. Acest omagiu este adresat luptei sale eroice pentru mai binele nostru ºi al ei, este omagiu unei victorii care aduce un mare plus pe calea propriei noastre umanizãri. La mulþi ani, de ziua ta, femeie! Dacã aº fi putut, aº fi împãrþit flori pentru toate femeile lumii, dar neputînd sã fac acest lucru, am lãsat în sufletul meu sã intre primãvara, cãci acolo te pãstrez eu pe tine. ªi dacã în lumina acestei primãveri poþi fi ºi tu, cu adevãrat, fericitã, înseamnã cã societatea ºi-a fãcut pe deplin datoria faþã de tine. Iar dacã pe chipul tãu au rãmas încã urmele unor neîmpliniri, cauzate de societatea în care trãieºti, nu este vina ta.

Tu ai dãruit tot ceea ce ai avut! Îi rãmîne societãþii misiunea de a fi ºi dreaptã, ºi generoasã cu tine. La mulþi ani, luminã fãrã de egal!

LUJER DE LUMINÃ Mãicuþã, lujer de luminã, Atît de minunatã-n toate, Mai lasã jos, dacã se poate, Povara ce o duci seninã.

De-atîþia ani la patul meu Þi-e veghea sfîntã datorie, Iar jertfa ta e-n veºnicie O candelã spre Dumnezeu. În veci de veci rãmîi luminã, Ascunsã-n floarea de april, ªi lacrima mereu seninã În orice suflet de copil.

Mãicuþã, lujer sfînt de viaþã, Nimic nu este fãrã tine, ªi binele oricît de bine, E ca un munte greu de gheaþã.

Zadarnic vreau, prin fapta mea Sã-þi fac o platã cît de micã, Icoana ta, precum o stea, Mereu mai mîndrã se ridicã. ªi cum surîzi încîntãtoare, ªi-mi ierþi tãcutã orice vinã Cã ai prin mine azi sub soare: Speranþã, dragoste, luminã.

Mãicuþã, frîngere curatã, De griji, de vise ºi amar, Ce-adînc ºi plin e-al tãu pahar!

O, zînã-n toate minunatã!

De-aceea, dar, mai stai o clipã, Ca roua rece-n dimineaþã, Luminã-n nobilã risipã ªi legea legilor în viaþã.

ILARION BOCA, 8 Martie 2017

Pag. a 7-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Adio, PRM, cu dragoste! (urmare din pag. 1) Ele, non valorile, nu au înþeles niciodatã cã PRM, spre deosebire de alte partide, se diferenþia prin faptul cã Vadim prezenta o garanþie cã în acest partid nu s-ar fi luat decizii contrare interesului României. Astãzi, escu duce PRM-ul în linia partidelor bazate pe înºelãtorie. ªi a reuºit! PRM este acum jucãria celor patru crai, veniþi unul de la Apus, unul de la Rãsãrit ºi doi de la Glina. Ei, dinozaurii pitici, nu au înþeles cã astfel de acþiuni pot duce la radierea PRM din Registrul Partidelor Politice, pentru cã acesta este rezultatul desfãºurãrii de activitãþi nestatutare ºi ilegale. Dar ei se bucurã de susþinerea filialelor, care se ascund în spatele propriei laºitãþi ºi îi lasã pe cei patru sã decidã soarta unui partid precum PRM. Deciziile luate pe 27 februarie 2017, cînd nulitãþile s-au întîlnit sã facã schimb de reþete, sînt total nestatutare, sînt luate în contradicþie totalã cu legislaþia partidelor politice, cu statutul patidelor ºi au ca efect doar fals ºi uz de fals. Cînd însãºi justiþia te contestã, la cine anume sã apeleze cei care încã mai cred în PRM pentru a resuscita acest partid? E greu cînd ai de-a face cu un prost. Darãmite cu mai mulþi!

Cînd Corneliu Vadim Tudor conducea partidul, niciodatã nu a acceptat ca filialele sã cotizeze bani la sediul central din Bucureºti. A fãcut mereu tot posibilul sã se descurce prin resurse proprii ºi nu a fãcut nimic pentru a obliga filialele sã plãteascã pentru sediul central. În acest moment, escu&Co impun cu nonºalanþã filialelor sã plãteascã din sãrãcia lor, pentru ca el sã se lãfãie în sediul din Bucureºti, pe scaunul aceluia pe care românii l-au numit Tribunul. Aceasta, în condiþiile în care contractul este expirat de pe 10 ianuarie a.c. ºi chiria este neachitatã de cînd el ºi-a priponit prostia în Vasile Lascãr.

Este clar cã familia Escu conduce ilegal, imoral ºi total greºit destinele PRM. Este clar cã acest partid nu va rezista sub acest nume ºi în aceastã formulã. Ce nu este clar ºi foarte puþini înþeleg este de ce toþi cei care încã iubesc PRM nu reacþioneazã? De ce nu vin toþi la Bucureºti sã înlãture cvartetul care a condamnat PRM la moarte? Ce aºteptaþi, radierea? În politicã, dar ºi în viaþã, apar provocãri ºi, pentru a cîºtiga, uneori este bine sã existe un pas înapoi, tocmai pentru o analizã echilibratã ºi detaºatã a unei realitãþi. O decizie grea, dar previzibilã, luatã dupã numeroasele semnale de alarmã transmise în spaþiul public, cãtre filialele PRM ºi cãtre cei care ar fi trebuit sã audã, sã intervinã, sã opreascã derapajul perpetuu al escu-lui. Dupã altercaþiile de la BPN-ul din 28 ianuarie 2017 ºi dupã comedia ieftinã jucatã pe 27 februarie, concluzia este cã PRM a ales un drum care nu se mai identificã nici cu linia fondatorului, Corneliu Vadim Tudor, ºi nici mãcar cu o linie naþionalistã, care diferenþia PRM de restul partidelor din România.

Apelul cãtre filiale, dovezile aduse asupra faptului cã sînt încãlcate principiile care au stat la baza acestui partid, dar ºi statutul PRM au rãmas fãrã nici un fel de reacþie din partea celor care trebuiau sã intervinã energic ºi sã-i opreascã pe acest aventurier ºi mica lui gaºcã de netoþi.

Cînd PRM are sã fie convins cã linia Vadim ºi nu a lui Popescu trebuie urmatã, cînd are sã fie pregãtit sã ia realitatea în piept ºi sã iasã din negura în care actuala conducere l-a bãgat, atunci, în mod sigur, cei care sînt încã preocupaþi de viitorul acestui partid vor vedea cã nu sînt singuri.

Acesta a fost ultimul material pe care revista „România Mare“ îl mai dedicã PRM. A venit vremea ca drumurile acestor entitãþi, nãscute din acelaºi ideal, sã se despartã, cel puþin pînã la momentul în care PRM va dovedi cã este pregãtit sã revinã acolo unde Corneliu Vadim Tudor l-a dus: în Istorie!

Parlamentul e obligat sã-l suspende pe Iohannis (urmare din pag. 1) Reuniunea camerelor s-a desfãºurat în temeiul Regulamentului ªedinþelor Comune ale Camerei ºi Senatului - Art. 13. „Camera Deputaþilor ºi Senatul se întrunesc în ºedinþe comune pentru (alin. 23) adoptarea unor declaraþii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic”, iar votul s-a dat în baza Art. 51. (8), „Aprobarea actelor cu caracter exclusiv politic se face cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor prezenþi la ºedinþa comunã a celor douã Camere”. Deci, teoretic, declarativ, avem de-a face cu un „act cu caracter exclusiv politic”, nedefinit în Constituþie, dar intrat în exerciþiul parlamentar (nu numai românesc, ci ºi european), din necesitatea ca, în anumite situaþii, de regulã chestiuni de mare importanþã, mai ales internaþionalã, statul sã se manifeste prin autoritatea sa cea mai înaltã, Parlamentul. Asemenea acte - apelul, mesajul sau declaraþia – sînt considerate de cel mai înalt prestigiu, dar nu produc efecte juridice. Ei bine, am argumente sã spun cã, în cazul Declaraþiei de ieri, aceasta nu poate rãmîne fãrã consecinþe, mai precis nu poate rãmîne fãrã consecinþe în plan juridic.

Concret, în Declaraþie se afirmã ºi se adoptã, prin vot, constatarea urmãtoarelor fapte: - „abuzul de drept al preºedintelui României (…) în scopul blocãrii unui proces politic democratic”; - „judecãþile neconstituþionale ºi inacceptabile pe care (…) preºedintele României (…) le formuleazã la adresa unor decizii ºi activitãþi ale Guvernului”; - „asemenea activitãþi (care, n.a.) uzurpã ilegal ºi abuziv dreptul exclusiv al Parlamentului de a trage Guvernul la rãspundere”; - „acþiuni(lor) concertate de subminare a rolului ºi prestigiului Parlamentului”.

(Menþionez cã am selectat aceste fragmente din textul Declaraþiei, restrîngîndu-mã, în sensul articolului de faþã, doar la cele care se referã la preºedintele României, nu am citat ºi din referirile la alte instituþii.)

Deci, se vede clar cã Parlamentul, în ansamblul sãu, constatã ºi normeazã prin vot existenþa unor fapte pe care le catalogheazã fie „ilegal”, fie „uzurpã”, fie „neconstituþional”, fie „abuz de drept cu

scopul blocãrii unui proces democratic”, fie „acþiuni concertate de subminare a rolului Parlamentului” – ceea ce constituie un ansamblu de acþiuni împotriva ordinii de drept, a statului de drept, a democraþiei. Cu alte cuvinte, Parlamentul a constat, prin votul Camerelor reunite, cã preºedintele a sãvîrºit fapte grave – textul votat de Parlament e dincolo de dubii - prin care a încalcat prevederile Constituþiei (ºi unele legi, ceea ce nu face obiectul articolului de faþã). În cazul Declaraþiei, nu sîntem în situaþia în care presa, un grup de cetãþeni, unul sau chiar mai mulþi parlamentari considerã ºi declarã cã s-a încãlcat grav Constituþia, ci faptul este deja normat printr-un un act adoptat cu cel mai puternic vot, al Camerelor reunite. Afirmaþia cã Parlamentul a votat un „act cu caracter exclusiv politic” nu se întîlneºte, aºa cum spuneam, cu vreo definiþie din Constituþie care sã defineascã un asemenea tip de „act”. Aºa încît, afirmaþia „nu are consecinþe juridice” trebuie uitatã, nu are acoperire constituþionalã, ºi în nici un caz nu poate acoperi fondul actului votat de Parlament - faptele grave prin care s-au încãlcat prevederile Constituþiei.

Fondul pe care, repet, nu eu, nu cetãþenii, ci parlamentarii l-au propus prin proiectul Declaraþiei ºi l-au transformat în act prin votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor prezenþi la ºedinþa comunã a celor douã Camere.

Practic, Declaraþia de ieri obligã parlamentarii sã declanºeze procedura suspendãrii, prevãzutã de Art. 95 din Constituþie. „Suspendarea din funcþie”, alin. 1: „În cazul sãvîrºirii unor fapte grave prin care încalcã prevederile Constituþiei, preºedintele României poate fi suspendat din funcþie de Camera Deputaþilor ºi de Senat, în ºedinþã comunã, cu votul majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor, dupã consultarea Curþii Constituþionale. Preºedintele poate da Parlamentului explicaþii cu privire la faptele ce i se imputã”.

Ce poate face majoritatea parlamentarã votantã (a Declaraþiei) acum, sã vinã sã spunã cã, de fapt, faptele nu sînt (atît de) grave, sã se transforme în avocat (pro bono) al celui pe care l-au acuzat în

Mã duce în cîrcã un suflet-hamal

Sînt bolnav. Îmi invadeazã sufletul, bureþii, Corbii zboarã prin mine croncãnind, În oglinda spartã a vieþii Pescãruºii cîntã murind.

Orizontul s-a închis între gratii de ger, În spatele uºii nu mã vede nimeni, Omul e un obiect efemer; Pãcat cã-mbãtrînim de tineri.

Doare trupul sfîºiat în zdrenþe violet, Dor toate drumurile nefãcute, Suflete, sã ieºi din mine încet, Nu-mi plac plecãrile neprevãzute.

Timpule, mai întinde-mi o clipã, Sã mã-ntorc pe unde-am mai fost!

Pasãre, împrumutã-mi aripã, Sã mai zbor o datã prin cerul anost!

Sînt bolnav. Mã doare apusul Ce fuge prin mine sfîºiind sîngele.

Un demon mã-nþeapã-n oglindã cu fusul, Iar tu nu m-ajuþi, îngere...

Pasãrea-spin a trecut pe sub mare În rochia neagrã, de tergal, Sînt bolnav ºi pustiul mã doare, ªi mã duce în cîrcã un suflet-hamal.

ADI SFINTEª 25 februarie 2017

Declaraþie? ªi nu e vorba doar de ridicolul absolut în care s-ar poziþiona, dar nu cumva, fiecare parlamentar care a votat Declaraþia, deci a fost de acord cã acele fapte s-au comis, poate fi acuzat cã nu a luat mãsurile de cuviinþã - ºi devine astfel complice?

Desigur, în articolul citat apare cuvîntul „poate” – „poate fi suspendat” –, dar se referã la posibilitatea ca demersul sã nu întruneascã în final aspecte procedurale sau numãrul de voturi – nicicum la posibilitatea ca, în cazul de faþã, cînd Parlamentul a stabilit, prin act votat, cã ºeful statului a încãlcat Constituþia, sã-l suspende sau nu. Cineva prins asupra faptei este judecat, fãrã „poate”; dacã judecãtorii completului se pronunþã în majoritate pentru condamnare, doar asta e cu „poate”. Încã un motiv pentru care susþin cã Parlamentul e obligat acum sã treacã la aplicare Art. 95; în procedura suspendãrii se precizeazã cã „Preºedintele poate da Parlamentului explicaþii cu privire la faptele care i se imputã” – este ca un fel de apãrare a unui acuzat, un drept inviolabil ºi imuabil, indiferent de funcþie ºi situaþie. Or, în cazul Declaraþiei, preºedintele a fost acuzat, condamnat prin actul împuternicit prin vot ºi publicat în Monitorul Oficial, preºedintele fiind pus astfel în imposibilitatea de a explica faptele care i se imputã. Deci, singura cale de a ieºi din situaþie este aplicare Art. 95, chemarea preºedintelui pentru explicaþii în cadrul procedurii de suspendare - sancþionarea legalã (constituþionalã) a faptelor de care este acuzat. Închei afirmînd cã „Declaraþia” de ieri este un caz unic în analele Parlamentului României - dupã cunoºtinþa ºi experienþa mea de jurnalist ºi (fost) parlamentar - ºi cred cã se poate constitui într-o cutumã. Adicã, fie asemenea declaraþii vor deveni un preambul pentru suspendare, fie, pe viitor, sã nu mai fie adoptate Declaraþii care sã cuprindã acuzaþii precise, fãrã a se da dreptul la apãrare – sau cel puþin la explicaþii. Însã, în cazul de faþã, cînd „Declaraþia” a fost comisã (prin vot), nu rãmîne decît soluþia suspendãrii. Aºtept replica parlamentarilor juriºti la cele scrise de mine, mulþi dintre ei fiindu-mi alãturi în multe dezbateri, chiar în comisia Juridicã. În acest sens, îl parafrazez pe fostul preºedinte, Traian Bãsescu, „nu sînt jurist, dar ºi un inginer poate fi uneori foarte bun”.

Pag. a 8-a – 17 martie 2017

MOZAIC

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Horoscopul lunii martie 2017 BERBEC Horoscopul lunii martie 2017 pentru Berbec anticipeazã o perioadã în care vei avansa în direcþia doritã.

Important este sã-þi defineºti clar ceea ce îþi doreºti sã realizezi, încotro vrei sã te îndrepþi. Interesele celorlalþi vor trece pentru tine pe locul doi. Este o lunã idealã pentru a lansa noi proiecte. Cum dupã data de 20 martie Mercur nu-þi mai este favorabil, nu trebuie sã-þi planifici dupã aceastã datã nimic important în privinþa comunicãrii. Luna martie se va caracteriza pentru tine prin înclinaþie spre misticism, descoperire de sine, evenimente sociale, legarea unor noi relaþii în domeniul profesional. Succesul tãu va depinde de modul în care vei stabili un echilibru între toate acestea, dar ºi de felul în care vei ºti sã-i mulþumeºti pe cei cu care vei avea de-a face în aceste arii.

TAUR Horoscopul lunii martie 2017 pentru Taur prevede cã luna aceasta cariera va fi pe primul loc pentru tine.

Aspectele cele mai semnificative vor fi de ordin profesional, în timp ce viaþa de familie ºi cea emoþionalã vor fi lipsite de spectaculozitate. Vei avea toatã puterea ºi libertatea de a lua decizii privind obiective importante.

Ceilalþi se vor descurca ºi fãrã tine, pentru cã tu trebuie sã-þi foloseºti toate abilitãþile ºi toatã capacitatea în scopurile proprii. Spiritualitatea va fi un aspect proeminent în viaþa ta în luna martie. Vei observa lucruri pe care, de obicei, le treci cu vederea, inclusiv percepþii ºi intuiþii pe care le vei avea ºi care te vor ajuta sã iei decizii importante. Este posibil sã te atragã o activitate spiritualã nouã ºi persoanele care-þi pot oferi îndrumare. În aceeaºi ordine de idei, vei fi interesatã de acte caritabile, de îndrumarea cuiva. Chiar dacã nu vei începe imediat o asemenea activitate, acum îi vei pune bazele.

GEMENI Horoscopul lunii martie 2017 pentru Gemeni atrage atenþia cã, luna aceasta, casa carierei este foarte puternicã. Aspectele cele mai bune vor fi în privinþa progreselor ºi realizãrilor profesionale. Configuraþia planetarã nu este la fel de favorabilã pentru casã ºi familie. Luna aceasta, Gemenii vor manifesta independenþã ºi îndrãznealã, vor lua decizii curajoase ºi vor avansa cãtre îndeplinirea obiectivelor. Dupã data de 20, însã, Mercur

(I)

nu-þi mai este deloc favorabil; dupã aceastã datã, þi se recomandã prudenþã în decizii ºi acþiuni.

RAC Horoscopul lunii martie 2017 pentru Rac indicã o putere mai mare pe casa carierei decît pe casa familiei.

Aspectele de ordin profesional vor fi mai solicitante decît cele privind casa ºi familia. Însã, în decursul lunii, succesul în carierã se va rãsfrînge benefic asupra confortului casei ºi satisfacþiei în relaþiile de familie. Aceasta este o lunã de tranziþie pentru tine. Nu ai nici autonomia, nici încrederea necesarã în deciziile tale. În unele situaþii, acþionezi conform propriei voinþe; în altele, ai nevoie de conexiuni sociale ca sã-þi atingi obiectivele. Atitudinea personalã a Racului va fi influenþatã de eclipsa parþialã de Soare cauzatã de trecerea lui Venus printre Pãmînt ºi Soare, pe 25 martie. Acest fenomen este de naturã sã creeze repoziþionãri în mediul religios, iar pentru tine va însemna momentul unor revelaþii, al trecerii la un nivel superior de înþelegere. Perioada din jurul acestui fenomen este favorabilã cãlãtoriilor.

LEU Horoscopul lunii martie 2017 pentru Leu detecteazã prezenþa întregii puteri planetare în partea de nord a hãrþii tale zodiacale. Evenimentele notabile se vor petrece în domeniul profesional, în timp ce aspectele legate de casã ºi familie, precum ºi cele emoþionale, vor rãmîne undeva, în planul doi. Casa Relaþiilor ºi a Asocierii este foarte puternicã pentru Leu. Abilitãþile sociale vor conta mai mult decît iniþiativele individuale ºi munca susþinutã. Colaborãrile ºi atragerea interesului altor persoane în proiectele tale îþi vor fi foarte utile.

FECIOARÃ Horoscopul lunii martie 2017 pentru Fecioarã indicã o perioadã de schimbãri ºi tranziþie. Martie va marca începutul unor transformãri intense ºi rapide în viaþa Fecioarei. Schimbarea va fi o constantã pentru o perioadã de timp; vor apãrea lucruri noi în vaþa ta. Ambiþiile ºi succesele din carierã vor prevala în faþa aspectelor emoþionale ºi ale celor legate de casã ºi familie. Îþi vei urmãri cu consecvenþã obiectivele profesionale ºi o vei face pe propria rãspundere, fãrã sã depinzi de ceilalþi. (va urma) (Revista „Avantaje“)

Cinci descoperiri pe care nimeni nu le poate explica Istoria întregii lumi este plinã de mistere surprinzãtoare, a cãror rezolvare nu se ºtie cînd va fi posibilã, dar indiferent de acest aspect, nu ar fi rãu de ºtiut cîteva dintre aceste curiozitãþi. Acestea sînt cîteva dintre misterele nerezolvate ale lumii.

MOZAIC Sfatul medicului

Ce este condropatia genunchiului Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Condropatia genunchiului mai este cunoscuta ºi sub denumirea de afecþiune a cartilajului articular. Cartilajul reprezintã un þesut dur ºi flexibil, care acoperã suprafaþa tuturor articulaþiilor corpului ºi care are rezistenþã mare la presiune ºi la uzurã.

Cele mai frecvente cauze sînt: - Leziuni traumatice în cazul loviturilor ºi accidentelor; - Fracturi care implicã suprafaþa articularã; - Suprasolicitarea articulaþiilor, greutatea corporalã excesivã; - Boli reumatice, boli metabolice; - Leziuni de menisc; Cum se pune diagnosticul Diagnosticul se pune pe baza unui examen imagistic, precum examenul RMN. În ce constã tratamentul Pacienþii se prezintã la medic cu dureri articulare, edem ºi uneori redoare articularã. Cartilajul, de obicei, nu se autoregenereazã, mai ales cînd defectul este mare.

Existã o serie de proceduri prin care se pot trata leziunile de cartilaj: Artroscopia prin care se pot efectua diferite tehnici de: - Micro-fracturi: se realizeaza micro-fracturi la nivelul suprafeþei articulare lezionate; aceste fracturi provoacã sîngerare ºi un proces de vindecare prin care se formeazã un fibrocartilaj, dar care nu este la fel de rezistent comparativ cu cartilajul hialin.

- Debridarea zonelor lezate, prin care se efectueazã curãþarea zonelor ºi extragerea fragmentelor rupte ºi libere din articulaþie.

- ACI (Autologous Chondrocyte Implantation) este cea mai nouã tehnologie în medicina regenerativã, unde cartilajul obþinut dupã tratament este cartilaj hialin, ºi nu fibrocartilaj, însã aceastã metodã este foarte costisitoare în momentul actual.

- Infiltraþiile locale (acid hialuronic, plasmã îmbogãþitã cu trombocite –PRP -, celule stem) au arãtat un mare succes în vindecarea leziunilor de cartilaj. www.artroscopiedegenunchi.ro

1. Pãsãrile Moa

3. Poarta Soarelui, Bolivia Poarta Soarelui poate fi gãsitã în Tiwanaku, un oraº antic ºi misterios din Bolivia. Unii arheologi cred cã a menþiune a acestor peºteri în arhivele istorice ºi nici metodele folosite pentru a fi construite.

Pãsãrile Moa nu puteau sã zboare, ºi locuiau în Noua Zeelandã, dar specia lor a fost extinsã în jurul anului 1500. Potrivit unei teorii, ele au fost omorîte de populaþia Maori. În timpul unei expediþii, care s-a desfãºurat în Secolul XX, oamenii de ºtiinþã au descoperit o ghearã foarte mare ce aparþinea unei astfel de pãsãri, care s-a conservat extrem de bine timp de decenii.

2. Complexul de Temple Saksaywaman, Peru Arhitectura din piatrã a acestui templu antic, a cãrui construire a fost posibilã fãrã utilizarea unei singure picãturi de mortar, este cu adevãrat uimitoare. În unele cazuri, este imposibil sã treci o coalã de hîrtie printre pietre. Mai mult decît atît, fiecare bloc de piatrã are o suprafaþã netedã ºi colþuri rotunde, dar nimeni nu ºtie cum ºi cine le-a construit.

5. Obeliskul neterminat, Egipt Iniþial, obeliskul a început sã fie sculptat direct dintr-o stîncã, dar se pare cã a început sã crape pe alocuri. A fost lãsat în condiþia precarã, nefinalizat.

Mãrimea lui este grandioasã. (descopera.ro) fost centrul unui imperiu mãreþ în primul Mileniu î.Chr. Nimeni nu ºtie ce semnificã gravurile fãcute în poartã.

Este posibil ca acestea sã aibã semnificaþii astrologice sau astronomice.

4. Peºterile Longyou, China Aceste peºteri au fost scoase din pietrele de nisip de mîini omeneºti, iar o asemenea muncã dificilã a necesitat participarea a mii de oameni. Totuºi, nu existã nici o

Pag. a 9-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

EDERA – SOLUÞIA ÎMBUNÃTÃÞIRII CONDIÞIILOR DE TRAI ALE ROMÂNILOR CARE TRÃIESC ÎN MEDIUL RURAL

Baia Ataºabilã EDERA rezolvã o realã problemã socialã – Interviu cu Dan Alexandru Tano, inventatorul Modulului/Grupul Sanitar Ataºabil – MGSA – * Reporter: Cum aþi reuºit sã aveþi o astfel de idee ºi de ce sînteþi convins cã ea reprezintã soluþia idealã pentru rezolvarea unei probleme sociale, pe cît de acutã, pe atît de realã? * Dan Alexandru: Problema existã de ceva timp pe masa guvernanþilor, încã din anii ’90. S-a tot discutat în plan mediatic despre problema României ºi a celor 4,7 milioane de gospodãrii care au toaletã în fundul curþii. Conform ultimelor statistici, România se aflã pe ultimul loc în Europa la acest capitol. Pe de o parte, rezolvarea acestei probleme la nivel politic nu a dat roade. A fost, din cite îmi amintesc, o iniþiativã legislativã de a se oferi 200 de euro fiecãrei gospodãrii care îºi fãcea baie. Iniþiativa, pe numele ei „Prima Baie”, este lãudabilã, dar este o naivitate sã crezi cã 200 de euro repezintã o sumã suficientã ca sã poþi sã îþi construieºti o baie în casã. * Reporter: Dar de ce spuneþi asta, suma de 200 de euro poate reprezenta mai mult de jumãtate din componentele unei bãi. * D.A.: Problema e alta, nu de componenþa bãii ca atare. Pînã în 1990, casele care s-au realizat în România nu aveau din construcþie, din proiect, baie în interior.

Doar cele construite dupã ’90, în special dupã 2000, au bãi. Dar cele construite pînã atunci, nu au. ªi acolo sînt, de fapt, cele 4,7 milioane de gospodãrii care au nevoie de MGSA. Pentru cã, dupã ’90, cei care au avut bani au construit baia ca element ataºat casei. Un fel de acaret.

Dacã mergeþi prin satele din Muntenia ºi Oltenia, veþi vedea cã majoritatea celor care au baie, cu case fãcute pînã în ’90, sînt ataºate locuinþei. Cei care sînt plecaþi la muncã în strãinãtate, ºi mã refer la cei din mediul rural în special, cînd au revenit în þarã, primul lucru în care au investit banii a fost într-o casã, dacã nu aveau, sau o baie ataºatã casei bãtrîneºti. Din aceastã scurtã analizã poþi sã intuieºti cã suma de 200 de euro este infimã. De fapt, din lectura mai multor materiale apãrute în presã în ultimii 3 ani, avînd ca subiect toaletele din fundul curþii ºi cum se poate rezolva problema, poþi afla cã a construi o baie nu este deloc ieftin, costurile ajungînd uºor la 2.500 – 3.000 de euro. * Reporter: Cu ce vine produsul gîndit de dvs. în sprijinul celor care, în acest moment, nu beneficiazã de confortul de la oraº? * D.A.: În primul ºi în primul rînd, vorbim de costuri ºi de timp. Costul unui Modul GSA este sub costul pe care îl implicã o construcþie normalã, ºi vorbim aici de o reducere de minimum 40%. Pe de altã parte, sã luãm în calcul încã douã elemente: durata de montaj ºi lipsa de aprobãri pentru construcþie. Modulul GSA este realizat din material plastic întãrit cu fibrã de sticlã sau PVC, are dimensiuni aproximative 250x162x275 cm, este uºor de instalat, maximum 48 de ore, în condiþii de dificultate, dar estimez cã 8 ore este un timp suficient.

Fiind o construcþie nepermanentã, nu necesitã aprobãri.

Modulul se poate monta ºi demonta cu uºurinþã. În ceea ce priveºte dotarea, Modulul GSA se poate lãuda cu oferirea unui confort sporit, iar cei care îl vor folosi nu vor percepe nici o diferenþã între o baie normalã ºi ceea ce se propune ca soluþie. Dat fiind cã acest modul va fi folosit pe o perioadã lungã de timp, împreunã cu producãtorul, ne gîndim la asigurarea unei garanþii pe struc-

turã de 10 ani. Modulul îl dorim sã aibã la exterior o structurã tip fagure, astfel încît cei care doresc sã-l izoleze termic cu polyester expandat, sã o poatã face uºor, dimensiunea fagurelui fiind pliatã pe dimensiunea unei plãci standard de polyester. * Reporter: Cã tot aþi adus vorba, ce conþine, de fapt, acest Modul? Ce oferã el beneficiarului? * D.A.: Ce conþine o baie în mod normal? O cãdiþã, un vas de WC, rezervor vas WC, o chiuvetã, oglindã, dulãpior, suport de prosoape, apã caldã, apã rece, duº – cam tot ce gãsim într-o baie normalã. Are tot confortul pe care o baie normalã îl poate oferi. Spre deosebire de o baie normalã, în acest modul întîlnim cîteva echipamente care conduc la asigurarea unui minimum de confort celor care o folosesc. Astfel, avem un rezervor de apã încastrat în acoperiº, avem dispozitive de încãlzire a apei, astfel încît iarna sã nu existe vreo surprizã la temperaturi negative. Existã un boiler de mãrime medie pentru asigurarea apei calde, existã, de asemenea, ºi o aerotermã electricã pentru încãlzire pe timp de iarnã. Pentru cei care nu au apã curentã, Modulul este prevãzut ºi cu un dispozitiv de filtrare a apei, astfel încît apa de la chiuvetã sã fie potabilã. Am prevãzut Modulul cu douã uºi ºi o fereastrã. Uºile sînt atît în plan longitudinal, cît ºi transversal. ªi am ales aceastã soluþie pentru cã este posibil ca spaþiul pe care beneficiarul îl are la dispoziþie sã impunã folosirea uneia dintre uºi, urmînd ca pe cealaltã sã o sigileze sau sã o foloseascã aºa cum crede de cuviinþã. Tot în acest contex, de spaþiu, am gãsit ca fiind potrivitã dotarea Modulului cu patru picioare de susþinere, care au capacitatea de culisare pe verticalã, la 20 cm razã.

Casele construite în mediul rural pînã în 1990, au diverse înãlþimi ale pragului, astfel încît se impune o soluþie tehnicã de acest gen. * Reporter: Se ºtie cã, în mediul rural, existã mulþi oameni sãraci. Cum vor putea sã achiziþioneze un astfel de produs în condiþiile în care chiar ºi 1.500 de euro este o sumã destul de mare? * D.A.: Din pãcate, sãrãcia este o realitate în România, în special în mediul rural. Nu mã aºtept ca acest produs sã se vîndã direct, fãrã un sprijin, fie el bancar – prin finanþare în condiþii favorabile ºi þinînd cont de realitatea de la sate – fie el obþinut prin programe de finanþare europeanã. Ar mai fi o variantã, prin sprijin de la stat, dat fiind faptul cã la Ministerul Dezvoltãrii existã un Program de dezvoltare regionalã la care acest proiect poate sã adere. Sunt, totuºi, optimist. Bãncile au condiþii bune de finanþare, la sume de pînã în 5.000 de euro, ºi sînt sigur cã, dupã ce produsul va fi lansat pe piaþã, vor fi bãnci care vor face o ofertã bancarã specialã pentru Baia Ataºabilã EDERA – BAE. * Reporter: ªtim cã în România sînt foarte multe comune care nu au reþea de apã trasã ºi nici alte facilitãþi. Care e soluþia pentru aceste localitãþi? * D.A.: Da, este o problemã realã lipsa canalizãrii în localitãþile rurale. Sînt ºi comune care au, dar mai multe sînt fãrã. În cazul acesta, Modulul vine la pachet cu o fosã septicã ecologicã ºi un bazin de captare a apei, fie ea de ploaie, fie din fîntînã. Este obligatoriu ca aceste douã elemente sã vinã în completarea GSA. Din acest punct de vedere, soluþia este completã. Nu mai existã

De ce a fost ascunsã o Biblie timp de peste 2.000 de ani

în locul sãu a fost crucificat Iuda Iscarioteanul. Biserica Catolicã a solicitat autoritãþilor din Turcia sã le ofere aceastã Biblie pentru o analizã mai completã. Aceastã descoperire a ºocat întreaga lume.

În Turcia s-a fãcut recent o descoperire uluitoare pentru tot ceea ce înseamnã religie. A fost descoperitã o Biblie veche de aproximativ 1.500 – 2.000 de ani, care a fost ascunsã de mai bine de douã milenii. Cu toate acestea, dupã ce a fost þinut secret peste 2.000 de ani, documentul a fost expus la Muzeul de Etnografie din Ankara. În Biblie se aflã rugãciunea lui Barnabas (un discipol al lui Isus), care vorbeºte despre faptul cã Christos nu a fost crucificat. În plus, se pare cã Biblia susþine ideea potrivit cãreia Isus nu a fost fiul lui Dumnezeu, ci doar un simplu profet. Specialiºtii care au analizat documentul au descoperit ºi fragmente în care se spune cã Mîntuitorul s-ar fi ridicat la ceruri cînd era încã viu, iar

(Revista „Avantaje”)

Cum sã fii mai bun cu cei din jurul tãu Persoanele care fac zilnic în medie peste 10.900 de paºi îºi revarsã mult mai rar asupra membrilor familiei furia, enervarea, apatia sau alte emoþii negative acumulate de la locul de muncã, comparativ cu persoanele care parcurg zilnic mai puþin de 7.000 de paºi, afirmã oamenii de ºtiinþã de la Universitatea din Florida Centralã.

poluare ºi beneficiarul are un cofort sporit. Estimez cã în acest caz, costurile sînt mai mari cu maximum 300 de euro, luînd în calcul ce preþuri sînt acum pe piaþã, cu tot cu montaj, pentru o fosã septicã de 2-4 persoane ºi un bazin de apã suficient de mare pentru a asigura apa pentru Modul, pe o perioadã rezonabilã de timp.

Deocamdatã, cam asta este soluþia pentru astfel de localitãþi. Acolo unde existã deja apã curentã ºi reþea de canalizare, este simplu, Modulul se racordeazã direct. * Reporter: Care este stadiul invenþiei ºi care este urmãtorul pas? * D.A.: În acest moment, este în derulare procedura de obþinerea a Brevetului. În acelaºi timp, sînt în discuþii cu un producãtor din România, din Cluj-Napoca mai exact, care este interesat sã facem un parteneriat pe acest produs. Lucrãm la un plan de business pe care sã-l implementãm. Am în vedere sã înaintez ºi o propunere de colaborare cãtre ministrul Dezoltãrii, Sevil Shhaideh, avînd în vedere planul de dezvoltare regionalã pe care Ministerul Dezvoltãrii doreºte sã-l implementeze. Am în vedere ºi dezoltarea unor proiecte pe fonduri europene, evident. Chiar din aceastã sãptãmînã au apãrut oportunitãþi în acest sens. Din foarte multe puncte de vedere, sîntem optimiºti cã Baia Ataºabilã Edera – BAE, aºa cum o vom promova la nivel comercial, va avea succesul scontat, dar ºi rezolvarea problemei sociale din România începutului de Mileniu XXI. Pînã punem la punct programul de implementare a acestui proiect avem deja o adresã de e-mail, unde cei interesaþi pot întreba, pot chiar comanda sau pot veni cu sugestii – edera.bae@gmail. com. * Reporter: Ce alte proiecte aþi mai avut, sau sînteþi la prima invenþie? * D.A.: Acum mai bine de un an, am pus la punct ºi încerc sã brevetez o soluþie software destinatã telefoanelor mobile inteligente, smartphone, prin care se poate reduce rata accidentelor de circulaþie în care sînt implicate motocicletele ºi bicicletele. Aplicaþia, IMvisible, este realist gînditã ºi se poate realiza, doar cã, în acest moment, din cauza costurilor de dezvoltare, în România este dificil de fãcut aºa cã am transmis cãtre alte þãri, cu ceva mai multã putere financiarã, acest proiect ºi sînt convins cã în urmãtoarea perioadã are sã fie testat un prim proiect-pilot. Este ºi un spot realizat de mine, filmat cu niºte actori ºi motocicliºti din Constanþa, în care arãtãm exact beneficiile acestei aplicaþii software. * Reporter: Vã mulþumesc pentru amabilitatea de a ne oferi acest interviu ºi, la final, vã urez succes în realizarea proiectelor pe care le-aþi iniþiat ºi vã întreb: cine este Dan Alexandru TANO? * D.A.: Mulþumesc, am convingerea cã lucrurile se vor rezolva aºa cum îmi doresc. Legat de mine, nu am foarte multe de spus. Sînt originar din Teleorman, m-am nãscut într-un sat lîngã Dunãre. Am urmat ºcoala ºi liceul în Alexandria, iar facultatea în Bucureºti. Am urmat cursurile Universitãþii Politehnice din Bucureºti, dar la bazã mã consider jurnalist ºi om de comunicare.

Aici am experienþã, chiar dacã de curînd am reluat cursurile IMST, din Politehnicã, secþia Roboþi Industriali. De asemenea, am publicat trei cãrþi: „Frustrãri de român“, „În timp ce tu mori“ ºi „Viaþa mea pe Hayabusa“. În curînd, va vedea lumina tiparului cea de-a patra carte, „Ofensiva mediocritãþii“. Citatul dupã care mã ghidez în viaþã îi aparþine lui Charlie Chaplin: „Nu sînt un înger, dar mereu am încercat sã fiu om”.

Interviu realizat de CARMEN IONICÃ

Cercetãtorii americani au explicat cã angajaþii, cu care ºefii se poartã execrabil la locul de muncã ºi sînt stresaþi, îºi descarcã foarte des furia, enervarea, apatia sau alte emoþii negative asupra membrilor familiei. În cadrul unui studiu efectuat de cercetãtorii americani, sa stabilit cã aceste persoane obosesc foarte mult la serviciu ºi nu-ºi mai pot controla comportamentul ºi nici gestiona stãrile de furie atunci cînd ajung acasã.

Monitorizînd 118 voluntari, care muncesc practic întreaga zi, experþii au ajuns la concluzia cã voluntarii care consumau în total peste 587 de calorii, le comunicau mult mai rar membrilor familiei despre supãrãrile, furia, enervarea, apatia sau alte emoþii negative acumulate la birou. Pentru a consuma în jur de 587 de calorii ar trebui zilnic sã înoþi aproximativ o orã sau sã mergi în pas alert timp de 90 de minute.

Descoperã.ro

Pag. a 10-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Istorii mai puþin ºtiute (2) Abdicarea regelui Carol al II-lea Cînd l-a detronat pe Carol, la 6 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu i-a spus: ,,Da, Majestatea Voastrã este vinovatã. De 10 ani poporul îndurã teroarea, asasinatele, jaful ºi abuzul unui regim corupt ºi neruºinat. De 10 ani Poporul Român este umilit ºi ridiculizat de aceastã doamnã Lupescu, pe care Majestatea Voastrã a instalat-o reginã neîncoronatã în Casa Regalã a României. Prin ea, au fost corupþi demnitarii þãrii ºi, tot prin ea, strãinii jefuiesc aceastã þarã.

Pentru ca doamna Lupescu sã poatã face aºa ceva, Majestatea Voastrã a instalat un regim de teroare...

Prin guvernarea nenorocitã a acestor 10 ani, Majestatea Voastrã a rupt în bucãþi România Mare ºi a anulat marele rol al celor care au fãcut-o mare, Carol I ºi Ferdinand...”.

Trenul regal a plecat din Bucureºti în cursul nopþii.

Era format din 9 vagoane remorcate de o locomotivã puternicã, de tip 231.000-,,Pacific”. Trenul a gonit, fãrã oprire, pînã la graniþa Timiºoara-Jimbolia, ducîndu-l în exil pe Carol al II-lea, care tocmai abdicase cu o zi în urmã. În cele 2 vagoane de cãlãtori se aflau 28 de persoane din camarila regelui, în frunte cu Ernest Urdãreanu, fostul secretar ºi Mareºal al Palatului Regal. În aceeaºi dimineaþã, decola de la Bãneasa un avion militar, avîndu-i la bord pe Vasile Boldescu, comandantul legionar din Legiunea Gãrzii de Fier, ºi colonelul Vasile Precup, abia eliberat din închisoare, pentru cã, în urmã cu 7 ani, încercase sã o asasineze pe Magda (Elena) Lupescu, þiitoarea regalã. Cei doi aveau misiunea sã opreascã trenul în Gara Timiºoara ºi sã facã un control vamal amãnunþit. Erau bãnuieli cã, în cele 7 vagoane de marfã, fostul rege cãra cu sine ºi bunuri aparþinînd patrimoniului naþional: bijuterii din aur ºi argintãrie masivã, tablouri de preþ, mobilã ºi covoare scumpe ºi altele. Legionarii, înarmaþi pînã-n dinþi, îi

Întîmplãri cu Lev Tolstoi, evocate de fiica sa, Tatiana (2) Samovarul furat Într-o noapte de iarnã a anului 1890, tata ºi cu mine stãteam singuri în salonul pustiu al casei noastre din Moscova. Aºezaþi lîngã samovarul stins, dinaintea unei mese acoperite cu resturi de prãjituri, coji de fructe ºi veselã lãsatã de numeroºii oaspeþi ai serii, vorbeam despre cei care tocmai plecaserã. Printre ei, doi prieteni ai tatii, profesori, care veneau deseori la noi în casã.

Unul dintre ei era Ivan Ianj, un bãrbat înalt, plãcut, care preda Dreptul, iar celãlalt, filosoful Nikolai Gret, redactor-ºef la revista „Probleme de filosofie ºi psihologie”, la care colabora tata. Mai fuseserã ºi mulþi prieteni de-ai mei, fete tinere, dar ºi bãieþi tineri. Doi dintre ei, oaspeþi obiºnuiþi ai casei, îmi fãceau o curte stãruitoare.

Tata voia sã ºtie ce gîndesc despre ei. Ca de obicei, i-am rãspuns cu toatã sinceritatea.

- Crezi cã vor sã se însoare cu tine?, m-a întrebat el.

- Cred cã da...

Dupã aceea, am început sã comparãm avantajele pe care le puteam avea dacã m-aº cãsãtori cu unul sau cu

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (19) ANUL 1993 18 martie 1993 Am fãcut o pauzã cu Confesiunile mele. Încercãri de a deschide agenda am avut nenumãrate. Dar tot am amînat.

Datoritã stãrilor pe care le trãiesc ºi viselor mele, nu pot reflecta la altceva decît la preocupãrile mele, simþãmintele ºi dorinþele pe care le am în cursul zilelor mele tulburate de himera iubirii. De pildã, într-una din seri, am visat cã m-am cãsãtorit cu un tînãr care avea soþie, dar nu o putea iubi, pentru cã nu spãla vasele. Vasele pe care le folosea le arunca la gunoi. L-am aºteptat sã divorþeze ºi m-am mãritat cu el, plecînd în voiaj de nuntã la mare, fãrã ºtirea pãrinþilor. Cînd ne-am întors, casa noastrã fusese mistuitã de un incendiu. Eram foarte sãraci, dar soþul meu era bogat ºi a promis cã ne scoate din dificultate. Mã iubea! ªi eram fericiþi. El îmi spunea: „Vezi, nimic nu e întîmplãtor ºi nimic nu este imposibil!”.

aºteptau pe peronul Gãrii Timiºoara, iar alþii, în birourile de miºcare de la etaj. Cînd trenul s-a apropiat, ºeful gãrii l-a dirijat departe, pe Linia 12, printre marfarele oprite.

Iar mecanicul, în loc sã frîneze, a deschis la maximum regulatorul de aburi ºi, astfel, trenul a trecut, ca o vijelie, prin garã. Luaþi prin surprindere, legionarilor de la etaj nu le-a rãmas decît sã tragã în geamurile celor 2 vagoane de cãlãtori. Speriaþi, regele ºi ceilalþi s-au aruncat la podea ºi au scãpat cu viaþã.

- Numai legionarii ar fi putut trage în noi!, a strigat Lupeasca. Cînd þi-am spus sã-i omori pe toþi, nu m-ai ascultat, ºi uite ce era sã pãþim!

- N-am crezut cã vor putea sã ne omoare, a rãspuns Carol, mai calm. Doar Antonescu îmi garantase securitatea mea ºi a prietenilor, pe teritoriul românesc...

Regele abdicase, în zorii zilei de 6 septembrie 1940, în favoarea fiului sãu, Mihai. Generalul Antonescu, care îl forþase sã abdice, îi garantase protecþia pe teritoriul României. Dar noul rege, Mihai, ordonase, peste capul lui Antonescu, ca trenul sã circule, fãrã oprire, pînã la Jimbolia. ªi uite-aºa a scãpat psihopatul Carol de rãzbunarea legionarilor...

Cînd regele s-a întors în birou, dupã abdicare, Urdãreanu l-a informat cã totul fusese încãrcat în tren ºi cã maºina îl aºtepta pentru a-l duce la Gara Bãneasa. Era o noapte calmã, cu cerul înstelat, pe care strãlucea o lunã plinã. Pe la 1 noaptea, fostul rege a apãrut grav, îmbrãcat într-un costum de sport gri, purtînd o pãlãrie cu boruri largi ºi niºte ochelari fumurii. Pe braþul stîng þinea un pardesiu de voiaj, iar mîna dreaptã o sprijinea de braþ pe Lupeasca, sã coboare treptele Palatului Regal.

Magda Lupescu era îmbrãcatã într-un taior de varã de culoarea tutunului ºi, peste umeri, purta o capã de vulpi argintii. Pe cap avea o pãlãrie fistichie, cu niºte boruri care îi acopereau ochii machiaþi, de parcã mergea la teatru, nu în exil. Pe braþul drept îºi þinea poºeta, iar cu stîngul se sprijinea de Carol ºi cãlca greu din cauza tocurilor înalte. Cînd a dat cu ochii de Urdãreanu, amantul ei secret, i-a zîmbit ca o vedetã de cinema, care pleacã într-un voiaj de plãcere. În realitate, aceastã altul, sã discutãm despre calitãþile ºi defectele lor, ºi ne întrebam cu care aº avea mai multe ºanse sã fiu fericitã.

- Dar, spuse deodatã tata, nu le atribuim cumva intenþii pe care poate nu le-au avut niciodatã?

- Se prea poate, am zis eu, foarte puþin convinsã. În clipa aceea am auzit-o pe mama, care venea sã vadã de ce întîrziem: - Despre ce vorbiþi ca niºte conspiratori?

- Ne întrebam, Tania ºi cu mine, spuse tata, dacã Gret ºi Ianj au de gînd sã ne fure samovarul.

Mama nu ºtia de glumã.

- Ce sînt prostiile astea?, spuse ea. ªtiþi cã-i trecut de douã noaptea? Pot sã-mi închipui la ce orã o sã se trezeascã Tania mîine dimineaþã!

Tata se ridicã, ºi eu la fel. Le-am urat amîndurora noapte bunã ºi, îmbrãþiºîndu-l pe tata, îi ºoptii la ureche: - Samovarul nu se va lãsa furat...

Pasienþa Era în perioada în care Tolstoi, deja în vîrstã, scria ,,Învierea”, ultimul lui mare roman. Am intrat într-o zi în cabinetul lui de lucru ºi am vãzut, pe masã, cãrþi de joc etalate pentru o pasienþã. Se întîmpla adesea sã facã pasienþe, pentru a se odihni sau a gîndi la ceea ce scria. Uneori, chiar

ALBUMUL CU POZE RARE

Magda Lupescu (,,Duduia”) ºi Carol al II-lea, controversatul rege, care spunea: ,,Nu soþiile sînt cele mai importante, ci amantele!”. þoapã, cu ºcoalã ºi educaþie puþine, arãta ,,De departe trandafir, de aproape borº cu ºtir”, cum spune o zicalã româneascã. Ajunsã în capãtul scãrii, curtezana ºi-a întors capul ºi a aruncat o privire uimitã spre locul în care domnise 10 ani ca ,,Regina Duduia” ºi unde hotãrîse destinul românilor, din alcovul ,,Regelui Chouchou”... Ajunºi în Gara Bãneasa, Carolicã ºi amanta au mers la peron, unde îi aºtepta o companie de soldaþi, cîþiva ofiþeri ºi poliþiºti.

La un semn al lui Urdãreanu, toatã lumea s-a urcat în tren. S-a auzit semnalul de plecare, ºi uriaºa locomotivã ºi-a pus roþile în miºcare, încheind, astfel, domnia tragicã a unui rege care a fãcut mai mult rãu poporului sãu, decît ar fi vrut sã-i facã bine.

Sfîrºit PAUL SUDITU cãrþile de joc hotãrau pentru el: dacã pasienþa reuºea, va face lucrul cutare, în caz contrar, alt lucru.

Cunoscîndu-i acest obicei, l-am întrebat: - Te-ai gîndit la ceva?

- Da. - La ce?

- Ei bine, spuse el, a reuºit... Numai cã, din pãcate, Katiuºa nu se poate cãsãtori cu Nehliudov... ªi-mi povesti o anecdotã despre Puºkin, pe care o ºtia de la o prietenã a marelui poet, prinþesa Meºcerski. Într-o zi, Puºkin soseºte la prinþesã. ,,Închipuie-þi, îi spuse el, cã Tatiana mea - era eroina din «Evgheni Oneghin», operã la care tocmai lucra - s-a despãrþit de Evgheni. N-aº fi crezut-o niciodatã capabilã de un astfel de lucru”.

- Drama scriitorului, adaugã tata, e cã personajul lui, odatã creat, începe sã-ºi trãiascã propria-i viaþã, indiferent de voinþa autorului. Acesta trebuie sã þinã seama de toanele personajului sãu. Iatã de ce Katiuºa mea ºi Tatiana lui Puºkin acþioneazã în felul lor ºi nu cum ar vrea creatorii lor.

Dar, mã gîndeam eu, ca sã creezi, ºi nu sã inventezi personaje, trebuie sã fii Puºkin... sau Tolstoi.

Sfîrºit TATIANA TOLSTOI Traducere de PAUL B. MARIAN Astãzi, am aflat, de la cineva de la Teologie, cã Emil urmeazã ºi Conservatorul. Iar m-am tulburat ºi m-am pus pe plîns.

M-am înscris ºi audiez niºte cursuri la o Universitate Elta. Mama spune cã e ceva în neregulã, cã ar fi o ciudãþenie. Voi fi foarte atentã. Deocamdatã, se spun lucruri minunate. Mã pasioneazã ºi mã sustrag de la apãsãrile mele distrugãtoare. Important este cã am o stare bunã, poate oricine vorbi cu mine, fãrã sã mã buºeascã plînsul ºi fãrã sã urlu acasã, sã le sfãrîm inima pãrinþilor mei. Pentru cã eu cînd plîng ºi urlu, nu dau nici o explicaþie ºi nu mã potolesc cu una, cu douã, ºi nici ce mi-ar spune ei nu pot asculta.

Isus este cu mine ºi mã ajutã sã mã bucur de toate.

Mulþumesc, Doamne! Fie Voia Ta, învaþã-Mã îndreptãrile Tale! Am o rugãciune pe care o citesc 9 zile de post la rînd. Totul este minunat!

La ELTA e OK! Ceva s-a schimbat în persoana mea.

Mulþi mã simpatizeazã ºi ascultã tot ceea ce le vorbesc. Le dau sfaturi bune, de la facultate învãþate, ºi de la Bisericã primite. Pentru prima datã l-am auzit pe tata rãstindu-se la mama. Doamne, ce pãcat! E post. Am pus Imnul României.

Am dat volumul la maximum. Îl ascult în picioare, lãcrimînd, de drag ce-mi este, ca sã nu-i aud pe ai mei certîndu-se. Ce i-o fi apucat? Aºa ceva sã nu se mai întîmple, cã iar am sã le pun Imnul Þãrii, sã se împace ºi sã ne iubim!

Vineri, 19 martie 1993

26 martie 1993

Ieri - sus, astãzi cu moralul la pãmînt. Este ca un blestem ceea ce se întîmplã. Un bãiat care mã adora cîndva ºi eu îl simpatizam, putînd conta pe prietenia lui, a fost astãzi foarte rece cu mine. Orice aº face, oriunde m-aº duce, parcã sînt proscrisã numai spre durere ºi ofensã. Doar atît sã merit?

Oscar nu mi-a rãspuns la scrisoare. A trecut o lunã.

Postesc ºi mã doare stomacul. Leºin. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

22 martie 1993

Pag. a 11-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (3) ,,PRINCIPELE“ Autor: Niccolo Machiavelli Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1532, Italia; 1640, Anglia Edituri: Antonio Baldo; R. Bishop Forma literarã: nonficþiune Rezumat Dedicatã lui Lorenzo de Medici (deºi iniþial fusese dedicatã lui Giuliano de Medici, unchiul acestuia, care a murit la 1516), cartea ,,Principele”a fost scrisã între anii 1513-1514, în decorul intrigilor, rivalitãþilor ºi al transformãrilor politice italiene, din Secolul al XV-lea.

Machiavelli însuºi devenise o victimã a acestor transformãri cînd guvernul republican al Florenþei, în care el ocupa un post oficial în corpul diplomatic, a fost rãsturnat, familia de Medici preluînd din nou puterea (trei generaþii ale familiei Medici fuseserã la conducere Florenþei, înaintea instalãrii guvernului republican, în 1494).

Scopul lui Machiavelli în acest tratat politic, cel puþin la suprafaþã, este de a oferi sfaturile necesare unei bune guvernãri, cuceririi ºi pãstrãrii de teritorii. În fond, ce îºi dorea el era un „stat puternic, capabil de a-ºi impune autoritatea asupra unei Italii dezbinate”, ºi eliminarea puterii strãine. Din analiza sa reiese unul din elementele doctrinei sale: „adevãrul realitãþii, mai degrabã decît percepþia imaginarã a ei”, recomandînd realismul politic ºi respingînd perspectivele idealiste asupra omenirii, asupra conducãtorilor ºi a celor conduºi, asupra practicilor ºi reacþiilor politice. În acest context al politicii, Machiavelli subordona morala – eficacitãþii politice.

Considerînd neînsemnate problemele Principilor ereditari în a menþine controlul asupra teritoriilor - „este doar o chestiune de a nu perturba tradiþiile strãvechi, ºi de a le modifica pentru a le potrivi situaþiei”, întrucît oamenii s-au obiºnuit cu familia principelui lor -, Machiavelli trece la dificultãþile mult mai serioase ale „principalitãþilor mixte”, adicã teritorii nou anexate unor state mai vechi, ºi ale statelor noi. Aceste dificultãþi cresc atunci cînd limba, obiceiurile ºi legile noilor teritorii diferã de cele ale prinþului cuceritor.

Una din dificultãþile cele mai serioase este legatã de cei cuceriþi, din rîndurile cãrora, unii vor profita de ocazia de a-ºi schimba stãpînii, dar vor fi nestatornici în prietenia lor cînd vor descoperi cã aºteptãrile lor nu sînt împlinite. Mai mult, cei care au fost afectaþi de cucerire vor deveni duºmani. Machiavelli recomandã eliminarea familiei fostului principe, dar menþinerea vechiului mod de viaþã, a obiceiurilor, legilor ºi taxelor, cîºtigînd astfel bunãvoinþa oamenilor, aceasta contribuind la o mai rapidã încorporare a teritoriilor noi în cele vechi.

Pentru posesiunile noi, Machiavelli recomandã ca principele sã locuiascã în noile teritorii; problemele pot fi observate ºi rezolvate înainte de a se agrava. O altã tacticã este aceea de a stabili colonii, mai degrabã decît a menþine armate, pentru a fi mai puþini oameni afectaþi.

Toþi ceilalþi rãmîn neatinºi, care este ºi condiþia pentru a-i reduce la tãcere; însã vor fi foarte temãtori de a face vreo greºealã care sã-i ducã la suferinþã, precum cei care au fost deja spoliaþi. Iar în acest context, trebuie observat faptul cã oamenii trebuie ori mîngîiaþi, ori uciºi, întrucît ei vor încerca sã rãzbune probleme minore, dar nu vor mai putea sã le rãzbune pe cele majore. Orice rãu care este fãcut unui om, trebuie fãcut în aºa fel încît sã nu trebuiascã sã te temi de rãzbunarea lui.

Machiavelli distinge între acei principi care obþin teritorii cu ajutorul ºansei sau al norocului, ºi cei care le obþin prin propriile arme ºi mijloace. Ultimii vor avea mai mari probleme în obþinerea ºi asigurarea puterii, dar îºi vor menþine mai uºor puterea, prin tãria de caracter de care au dat dovadã. Pe de altã parte, oamenii care obþin noi teritorii cu armele altora, sau prin noroc, vor pierde, pentru cã ei depind de bunãvoinþa ºi norocul celor care i-au ridicat. Ei nu pot conduce, pentru cã le lipseºte abilitatea ºi pentru cã nu au trupe loiale, decît dacã le plãtesc.

Cesare Borgia este un exemplu de principe realizat prin puterea tatãlui sãu natural, Papa Alexandru al Vl-lea, ºi a trupelor acestuia. Însã Cesare, un om ambiþios ºi ager, ºi-a întãrit poziþia, atacînd cetãþile vecine. Preluînd controlul în Romagna, ºi realizînd cã poporul fusese prãdat

de foºtii stãpîni ºi cã devenise nelegiuit, el a adus pacea ºi obedienþa, prin formarea unui guvern bazat pe autoritate absolutã ºi cruzime. Atunci cînd scopurile sale au fost atinse, a complotat împotriva sfãtuitorului sãu, omul considerat responsabil pentru duritatea excesivã, sã fie ucis cu sãlbãticie în public, astfel înlãturînd vina ce plana asupra sa. Machiavelli nu îl condamnã pe Cesare, ci îl oferã drept model pentru cei care ajung la putere prin eforturile ºi norocul altora.

Deºi le laudã curajul ºi abilitatea celor care reuºesc sã treacã peste adversitate, Machiavelli nu are o consideraþie specialã pentru cei care ajung sã fie puternici prin crime. Nu este un factor nici al virtuþii, nici al norocului ,,sã ucizi cetãþeni, sã trãdezi prieteni, sã fii lipsit de adevãr, milã sau religie”. În discuþia despre împuternicirea pentru a conduce într-un principat civil, Machiavelli identificã douã forþe: nobilii, care doresc sã conducã ºi sã exploateze poporul, ºi poporul, care nu doreºte sã fie condus ºi exploatat. Sã devii principe cu ajutorul nobililor este mai dificil decît cu ajutorul poporului. Nobilii au pretenþia de egalitate, ºi nu pot fi dominaþi cu uºurinþã; mai mult, nobilii sînt capabili ca, în timp de necesitate, sã fie independenþi ºi interesaþi doar de propria soartã, astfel nefiind dependenþi de principe. Dar dacã poporul ºi-a ales principele, acesta trebuie doar sã îl ia sub protecþia sa ºi sã îi faciliteze bunãstarea; acestea trebuie întreprinse, chiar dacã nu poporul a fost cel care l-a sprijinit, dar obþinerea susþinerii ºi obedienþei depind de ele.

Mai multe capitole se concentreazã asupra caracterului ºi comportamentului care duc la laudã sau la dispreþ. Prezentînd aceste lucruri, Machiavelli identificã generalizãrile de bazã: „ªtiu cã toþi vor fi de acord cã printre aceste multe calitãþi, un principe trebuie sã le aibã pe toate acelea care sînt considerate bune.

Dar cum este imposibil sã le ai ºi sã le exerciþi pe toate, deoarece condiþiile vieþii omului nu permit acest lucru, principele trebuie sã fie suficient de isteþ încît sã evite oprobriul public pentru acele vicii care l-ar face sã îºi pierdã statul”.

Machiavelli comparã o serie de virtuþi ºi de vicii.

Printre acestea, sînt mãrinimia ºi zgîrcenia; opteazã pentru cea din urmã, întrucît ea ar permite principelui sã îºi economiseascã resursele pentru apãrarea poziþiei sale ºi pentru a purta rãzboaie, fãrã a împovãra poporul cu noi taxe. Principii îºi permit sã fie generoºi doar cu cea ce le aparþine strãinilor.

Deºi este preferabil a fi considerat milostiv, principii vor considera cruzimea un avantaj. Cesare Borgia a folosit cruzimea pentru a unifica, a readuce ordinea, supunerea. Cruzimea de asemenea poate genera loialitate ºi respect, mai ales în rîndul soldaþilor. Cu toate acestea, ea trebuie sã fie temperatã, astfel încît sã nu genereze urã.

Pentru un principe, a fi temut este mult mai avantajos decît a fi iubit. Pentru a evita sã fie urît, deºi temut, principele trebuie sã evite sã confiºte proprietãþile cetãþenilor ºi, de asemenea, sã evite sã le ia femeile. „Cruzimea este prost aplicatã, dacã este rar folositã la început, ºi creºte în timp, în loc sã scadã”. În schimb, Machiavelli considerã cã un principe isteþ, viclean ºi manipulator va avea mai mult succes decît unul care îºi þine cuvîntul. În aceastã privinþã, principele trebuie sã fie foarte flexibil pentru a-ºi urmãri interesele. Îl dã de exemplu pe Papa Alexandru al Vl-lea drept maestru în asemenea înºelãtorii; pãrînd corect ºi convingãtor în afirmaþii ºi solemn în jurãminte, folosindu-se de aceste trãsãturi, era mereu pregãtit sã acþioneze contrar acestora atunci cînd situaþia o cerea. Oamenii judecã dupã aparenþe. Scopul principelui este, însã, de „a acumula victorii ºi a consolida statul”.

Evitînd ura ºi dispreþul, demonstrînd prin acþiunile sale cã nu este capricios sau frivol, cã este curajos, sobru ºi puternic, principele va fi foarte respectat. Acest respect, pe lîngã bunãvoinþa poporului a cãrui bunãstare o pãstreazã, va ºi elimina posibilitatea unui complot subversiv din interior, împotriva cãruia un principe trebuie mereu sã fie pregãtit. Conspiratorii nu vor acþiona împotriva lui, dacã vor ºti cã poporul va fi împotrivã.

Principele trebuie, de asemenea, sã se apere de puterile strãine, iar aceasta se face cu arme bune ºi prieteni buni; „dacã va avea arme bune, atunci nu va duce lipsã niciodatã de prieteni buni.” ,,Principele” se încheie cu o înfocatã „povaþã de a readuce libertate în Italia ºi a o scãpa de barbari”, un îndemn ce pare legat de dedicaþia scrisã pe carte. Timpurile sînt potrivite; þara este pregãtitã sã fie eliberatã de „cruda insolenþã a barbarilor”. El face un apel, în mod special, cãtre Casa de Medici, ca aceasta sã cheme cetãþenii, pentru a-i alunga ºi înfrînge pe invadatori.

Numele lui Machiavelli a devenit sinonim cu comportamentul politic lipsit de scrupule. El a fost denumit agent al Satanei, ºi acuzat de „a fi promovat în mod deliberat rãul”. Pasaje scoase din context, dupã cum a fost exemplificat în discursul publicat de Gentillet (vezi istoria cenzurii), ilustreazã nedreptatea fãcutã lui Machiavelli. Asemenea interpretãri sînt încã acceptate, dupã cum spune ºi Leo Strauss: „Dacã este adevãrat cã numai un om rãu se va deda la a predica maxime de gangsterism de stat ºi privat, atunci sîntem obligaþi sã spunem cã Machiavelli era un om rãu”.

O interpretare mai modernã se concentreazã asupra intenþiei lui Machiavelli de a exprima realitatea acþiunii politice, bazîndu-se mai mult pe analiza istoriei decît pe ideal. J.R. Hale susþine cã: „Machiavelli era preocupat doar de il vero, de imaginea realã a lucrurilor care se întîmplau“, ºi cã nu „aborda politica decît folosind deducþii din modul în care oamenii chiar acþionau”. Pe lîngã aceastã poziþie, dupã cum au observat mulþi critici, Machiavelli îºi prezintã percepþia josnicã asupra omului, evidentã în ,,Principele”, prin limbajul ºi atitudinea dispreþuitoare faþã de populaþie, de nobili ºi chiar de conducãtori.

Robert M. Adams observã o întoarcere la 180 de grade în Secolul al XX-lea, ºi anume o „tradiþie care punea accentul pe idealismul, entuziasmul, patriotismul ºi democratismul lui Machiavelli”. În acest context, îl proclamã pe Machiavelli drept o „conºtiinþã moralã mãreaþã”; „el reînvie... viermele cel neadormit al conºtiinþei omului care aspirã sã domneascã peste semenii sãi”.

Istoricul cenzurii În ciuda faptului cã Antonio Baldo a primit permisiunea de la Papa Clement al Vll-lea (Giulio de Medici), pentru a publica scrierea lui Machiavelli, în 1559 toate lucrãrile lui Machiavelli au fost puse la Indexul Cãrþilor Interzise, al Papei Paul al IV-lea, la categoria „absolut interzise”. Alcãtuit de Sfînta Inchiziþie din Roma la solicitarea Papei Paul al IV-lea (cunoscut ca un „anti-eretic necruþãtor”), Indexul interzicea catolicilor sã citeascã lucrãrile menþionate, dintre acestea fãcînd parte ºi ,,Principele”. Interzicerea a venit ca rezultat al Conciliului de la Trento, care s-a întrunit între 1545 ºi 1563, pentru a întãri disciplina Bisericii romano-catolice împotriva protestantismului. Papa Paul al IV-lea, un inchizitor desãvîrºit ºi un inamic al ereziei, a extins Indexul, pentru a cuprinde, pe lîngã erezie, ºi moralitatea, ºi comportamentul omului, în general. Aceasta a fost prima apariþie a lui Machiavelli pe listele Indexului.

Sistemul de cenzurã a fost abandonat în cele din urmã, în 1966; ultimul Index, acela al Papei Leon al XIII-lea, fusese publicat în 1884, cu suplimente în 1896 ºi 1900.

Cãrþile interzise înainte de 1600 au fost scoase din Index, „deºi - dupã cum remarca Jonathon Green - pot fi considerate la fel de condamnate astãzi, ca întotdeauna”.

Masacrarea din 1572 a 50.000 de hughenoþi francezi de cãtre liderii catolici, care a început în noaptea Sfîntului Bartolomeu ºi a durat mai multe sãptãmîni, i-a fost atribuitã lui Machiavelli de cãtre protestanþi. Aceasta, datoritã faptului cã, de fapt, Catherina de Medici, reginamamã ºi deþinãtoarea puterii reale a fiului sãu de 22 de ani, îl citea pe Machiavelli; ea era dispreþuitã, fiind din Italia ºi, aparþinînd familiei de Medici, consideratã o persoanã trãdãtoare ºi vicleanã. Ironia acuzaþiei împotriva lui Machiavelli este cã, de fapt, catolicilor le era interzis la acea vreme sã îi citeascã lucrãrile. În 1576, un hughenot francez, Innocent Gentillet, publica în limba francezã un discurs asupra mijloacelor de guvernare ºi menþinere a pãcii unui regat sau principat, împãrþit în 3 pãrþi, respectiv sfatul, religia ºi politica, pe care un prinþ ar trebui sã le urmeze. Împotriva lui Niccolo Machiavelli, florentinul.

A fost tradus în englezã ºi publicat în 1602. Gentillet, care îl considera pe Machiavelli direct rãspunzãtor pentru masacrul din noaptea Sfîntului Bartolomeu, folosea maxime selectate pentru a ataca ,,Principele”. Textul sãu a avut o influenþã considerabilã, mai ales cã traducerea textului complet din ,,Principele” în limbile þãrilor protestante avea sã întîrzie mulþi ani. Ediþia în limba englezã a fost publicatã în 1640, cînd cenzura episcopalã fusese desfiinþatã. Înþelegerea pe care a arãtat-o epoca elizabetanã pentru ostilitatea faþã de ,,Principele” a avut ca sursã textul lui Gentillet. În a sa ,,Enciclopedie a Cenzurii”, Jonathon Green enumerã ,,Principele” printre cãrþile „cel mai des cenzurate”.

Mai existã încã douã scenarii: în 1935, Benitto Mussolini, dictatorul fascist al Italiei, a încurajat distribuþia cãrþii ,,Principele”, justificînd astfel nevoia Italiei pentru un dictator atotputernic, susþinut de o armatã naþionalã. ªi la scurt timp dupã ce Fidel Castro a rãsturnat Guvernul lui Batista, în Cuba anului 1959, un ziar anunþa cã ,,Principele” se afla pe lista de lecturi revoluþionare. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES MARGARET BALD DAWN B. SOVA

Manuscrisele de la Marea Moartã (1)

Reconstrucþia detailatã a apariþiei ºi dezvoltãrii poporului evreu ne-a condus, în sfîrºit, la perioada care a precedat direct evenimentele care au dus la apariþia bisericii creºtine. Am analizat trecutul îndepãrtat al esenienilor/ nasoreenilor ºi am aflat multe lucruri. Pe baza celor aflate, presimþim cã aceasta va fi o parte deosebit de interesantã a cãutãrii noastre. Pînã acum, am avut ipoteza regatelor construite pe puterea unor stîlpi gemeni pãmînteºti ºi a unui prag de uºã sau arcadã cereascã ºi putem spera cã se va ivi dovada finalã a acestei paradigme. Din toate grupurile care au existat în Israel în acea vreme (adicã perioada din jurul naºterii lui Christos), noi credem cã cea mai importantã a fost comunitatea Qumran, care a existat pe dealurile din Iudeea. Deºi niciodatã nu a fost mai mare de 200 de oameni, influenþa sa asupra lumii viitoare este imensã. Noi deja avem motiv sã credem cã autorii Manuscriselor de la Marea Moartã, comunitatea Qumran, erau esenieni ºi cã ei ºi nasoreenii, precum ºi biserica de început de la Ierusalim, erau unul ºi acelaºi lucru. Dovada noastrã pentru o astfel de afirmaþie a fost mereu puternicã ºi este o pãrere susþinutã de mulþi experþi de marcã, dar acum, analiza noastrã, care a cîºtigat de pe urma Secretului lui Hiram, a început sã fie perfect adevãratã, în opinia noastrã.

Ipoteza noastrã iniþialã, cã francmasonii s-au dezvoltat din acest grup - pare acum pe deplin posibilã din cauza legãturii pe care am descoperit-o între ei ºi vechii egipteni, dar acum trebuie sã cãutãm dovezi directe ale atitudinilor ºi ritualurilor masonice. Dacã am avut dreptate cã existã o legãturã directã între francmasoni ºi qumranieni ºi cã qumranienii au fost primii creºtini, rezultã cã Christos a fost, într-un anumit sens al cuvîntului, francmason el însuºi. Înþelegem cã aceasta este o noþiune care va îngrozi pe mulþi creºtini moderni, în special romano-catolici, dar am gãsit într-adevãr ºi mãrturia acestui fapt.

S-a speculat îndelung cã esenienii din Ierusalim erau un fel de proto-creºtini ºi cã Isus Christos a fost, poate, unul dintre ei, dar nu au existat dovezi asupra acestui punct. Lucrurile s-au schimbat radical în momentul în care s-au descoperit niºte scrieri care au fost dezgropate în vechea aºezare din Qumran. Curînd dupã aceea, întreaga zonã a fost sãpatã de departamentul Antichitãþi din Iordania, ªcoala de Arheologie Francezã ºi Muzeul Arheologic din Palestina, sub conducerea lui G.L. Hardin ºi a reverendului R. de Vaux, în cinci campanii, între 1951 ºi 1956. Ceea ce s-a gãsit

Peºterile de la Marea Moartã a fost echivalentul teologic al nitroglicerinei; lumea creºtinã putea exploda dacã problema nu era tratatã cu multã grijã. Dar nu poþi sã ascunzi o problemã explozivã oricît de mult ºi-ar fi dorit biserica creºtinã sã o facã. Cei care erau responsabilii de cercetare nu erau erudiþi independenþi; aveau o credinþã de protejat ºi o instituþie de menþinut. Alþi erudiþi care au lucrat la pergamente au descoperit mãrturii care puteau sã schimbe imaginea lui Christos ºi a Noului Testament, dar ei au fost obligaþi sã tacã pentru a nu fi discreditaþi.

Acuzaþiile de scandal, acoperire ºi cosmetizare deliberatã a adevãrului au fost întîmpinate cu negãri ºi contraacuzaþii, cum ar fi „imaginaþie înfierbîntatã” ºi „gust pentru senzaþional”.

Este un fapt cert cã timp de mai bine de 40 de ani de la gãsirea lor, mai mult de jumãtate din cele 800 de pergamente descoperite nu au fost publicate.

Comunitatea academicã a fost îngrozitã de acest secret fãrã precedent faþã de lucruri care trebuiau aduse la cunoºtinþa publicului ºi, dupã protestele conduse de Biblioteca Huntinghton din San Marino, California, autoritãþile israeliene au ridicat restricþiile privitoare la accesul public la pergamente, în octombrie 1991.

„Rekem“, numele antic al oraºului Petra, apare în Manuscrisele de la Marea Moartã, fiind asociat ºi cu Muntele Seir.

S-au descoperit diferite versiuni ale textelor biblice ºi toate erau cu 1.000 de ani mai vechi decît cele mai vechi texte ebraice care ne-au rãmas ºi care au fost scrise de Aaron ben Moses ben Asher în 1008 d.Chr. Anterior descoperirii pergamentelor, lumea evreiascã ºi creºtinã nu ºtia cît de corect era Vechiul Testament; ºtim doar cã, în timpul erei creºtine, chiar ºi cele mai mici deviaþii erau respinse. Din marea varietate de texte, fiecare bine pãstrat în peºterile din Qumran, noi ºtim acum cã exista un mare numãr de texte diferite ºi cã cel tradus în greceºte, „Septuaginta“, era doar unul dintre ele, deci nu exista o versiune „corectã” a Bibliei. Întreaga arie de investigare referitoare la Qumran este un teren minat pentru creºtinii obiºnuiþi, aºa cã mulþi au preferat sã se þinã la distanþã de subiect. În timp ce iudaismul ºi multe alte religii se bazeazã pe tema largã a gîndirii sociale ºi teologice, creºtinismul se bazeazã în întregime pe ideea cã, într-o anumitã zi din istorie, un zeu/om i-a absolvit pe toþi membrii rasei umane, care erau gata sã i se închine, de responsabilitatea faptelor lor rele, prin moartea sa (chiar dacã temporarã) sub torturã. Pînã nu demult, singurele mãrturii privitoare la evenimentul central erau cele trei Evanghelii sinoptice ale Noului Testament, care au fost scrise la mult timp dupã evenimentele pe care le descriu, de oameni care nu erau implicaþi direct ºi nu puteau fi identificaþi cu adevãrat. Este ºtiut cã povestea lui Isus, relatatã în aceste Evanghelii, este în mare mãsurã o invenþie dramaticã, pentru a da o formã bunã de citit învãþãturilor sale. Analizele Evangheliilor lui Matei ºi Luca au dovedit cã ele sînt un amalgam de tradiþii a douã biserici separate, bazate pe o combinaþie a Evangheliei lui Marcu ºi a unei prime evanghelii pierdute, menþionatã drept „Q” (derivare de la cuvîntul german „Quelle”, însemnînd „sursã”). Povestea naºterii lui Isus povestitã de Marcu ºi Luca este cunoscutã ca o invenþie a oamenilor, care nu au înþeles împrejurãrile istorice ºi politice ale vremii.

Evenimentele, aºa cum le descriu ei, nu au putut avea loc. Un exemplu este felul în care regele Irod este legat de taxele romane în timpul lui Quirinius, dar Irod era mort încã din anul 4 î.Chr., cu cel puþin zece ani înainte ca sã aparã Quirinius.

Alþi erudiþi, cum ar fi Morton Smith, au detectat existenþa unei evanghelii secrete cu elemente paralele celor patru evanghelii ale Noului Testament ºi se crede cã a apãrut înainte de Evanghelia lui Marcu. Nu putem sã nu ne mirãm de faptul cã dacã aceastã evanghelie secretã a lui Isus ar fi existat cu adevãrat într-o formã scrisã, ar putea fi documentul cãutat de noi: textul pe care l-au gãsit Cavalerii Templieri!

Aceastã posibilitate este înlãturatã de pergamentele Qumran, care mãrturisesc cã exista o tradiþie secretã pe care membrii ei jurau sã nu o trãdeze. Aceste secrete au fost scrise ºi pãstrate, pregãtite pentru ziua în care Dumnezeu îºi va vizita poporul pentru ultima datã. Isus nu este menþionat în nici unul din documentele celei de-a treia pãrþi, ceea ce este neobiºnuit, în special cînd istorici ca Josefus, Filon ºi Pliniu cel Bãtrîn înregistreazã tot ce era demn de notat în acea vreme. Dupã cum am discutat, este posibil în mod obiºnuit sã înþelegem personajele istorice din ceea ce sursele independente sau chiar duºmanii lor spun despre ele, dar în acest caz, primii inventatori ai creºtinismului au fãcut o treabã bunã înlãturînd orice dovezi despre un muritor pe care au vrut sã-l portretizeze ca pe un zeu. ªi totuºi, nu au fost destul de atenþi ºi, datoritã norocului ºi analizei deductive modeme, existã mult mai multe informaþii, ºi interpretãrile primei biserici romane pot fi supuse testului adevãrului.

Numai creºtinismul este demascat. Nu existã alte informaþii care ar putea afecta în mod fundamental iudaismul, islamismul, budismul sau chiar sistemele de credinþã ale aborigenilor australieni sau indienilor amazonieni, pentru cã sînt religii care au crescut dintr-o adîncã înþelegere spiritualã, au evoluat încet din propriile lor culturi. Chiar fãrã Gautama, budismul trãieºte; islamul trãieºte fãrã Mohamed; dar fãrã învierea lui Isus, creºtinismul (aºa cum este astãzi) nu înseamnã nimic. Este, aºadar, de înþeles cã biserica analizeazã atent noile informaþii referitoare la acest moment din istoria relativ recentã, deoarece ea crede cã creatorul întregului univers a hotãrît cã era vremea sã ia chipul unui evreu în viaþã. Dacã întregul fundament al creºtinismului s-ar dovedi o greºealã, oare îºi va cere Vaticanul iertare pentru deranj, se va autoanula ºi va preda averea ºi puterea Rabinului ªef? Nu! În mod evident, nici o dovadã nu ar putea face posibil acest lucru, ºi poate cã aºa este drept, deoarece biserica este prea mare ºi importantã ca sã disparã dintr-o datã; dar tot astfel nu este drept sã ascunzi adevãrul, pentru cã adevãrul trebuie sã fie esenþa lui Dumnezeu. Trebuie sã existe o cale pentru ca biserica sã supravieþuiascã, regîndind ideile greºite. Existã o veche poveste evreiascã ce explicã acest lucru foarte bine: „La o întrunire a rabinilor, oamenii înþelepþi dezbãteau o parte a Legii Sfinte ºi unul dintre ei avea o poziþie contrarã restului grupului asupra unui punct al interpretãrii. A fost supus unei mari presiuni, ca sã cedeze, dar el ºtia cã are dreptate, deci Dumnezeu va fi de partea sa. Aºa cã l-a chemat pe Atotputernicul sã-l ajute sã-ºi dovedeascã poziþia. «Te rog, Doamne, dacã am dreptate, fã ca rîurile din Israel sã curgã în sus», s-a rugat rabinul. În aceeaºi clipã, apele ºi-au schimbat direcþia. Din nefericire, adversarii sãi au rãmas neclintiþi. «Te rog, Doamne», a zis din nou rabinul exasperat, «dacã am dreptate, fã ca pomii sã se aplece la pãmînt». ªi aºa s-a întîmplat. Dar tovarãºii sãi erau tot intransigenþi. «Dragã Doamne», a strigat el, frustrat, «vorbeºte tare ºi susþine-mã». Norii s-au dat la o parte ºi o voce puternicã din ceruri a bubuit. «Prieteni, trebuie sã vã spun: voi greºiþi ºi el are dreptate. Asta am avut de spus». Bãtrînul a zîmbit triumfãtor, dar grupul a rãmas neclintit. «Ah, dar noi nu ascultãm de vocile cereºti», au spus ei, pentru cã hotãrîrea corectã asupra acestui punct a fost luatã cu mult timp în urmã”.

Primul document în limba romanã

Manuscrisul de aramã gãsit la Qumran, care identificã amplasamentul pergamentelor ºi al comorilor îngropate de comunitate, la scurt timp înainte de distrugerea templului de cãtre romani, în anul 79 d.Chr. Aceastã poveste umoristicã spune totul. Vechile scripturi, chiar dacã sînt incorecte, au o viaþã a lor, ºi religia, la urma urmelor, nu înseamnã adevãrul istoric, ci este credinþã. Dar în lumea noastrã modernã, credinþa oarbã nu este suficientã; ºi dacã religia vrea sã supravieþuiascã, nu trebuie sã înlãture aceste noi informaþii. Sã pui dogma mai presus de adevãr nu înseamnã sã-l preamãreºti pe Dumnezeu.

Secretele de la Qumran Cînd esenienii au fost obligaþi prima datã sã pãrãseascã Ierusalimul, ni se spune cã au „bîjbîit” vreo douãzeci de ani pînã cînd un om, cunoscut drept Învãþãtorul Dreptãþii, le-a arãtat „drumul, calea” ºi comunitatea din Qumran s-a constituit definitiv.

Dificultatea pergamentelor din Qumran constã în faptul cã ele rar ne oferã nume de persoane, astfel cã identificarea personajelor prin comparaþie cu sursele nequmraniene devine imposibilã. Pe lîngã Învãþãtorul Dreptãþii, mai sînt ºi alte personaje majore care apar mereu în pergamente, cum ar fi „preotul cel rãu” ºi „mincinosul”, a cãror identitate a provocat dezbateri printre erudiþi.

Oricare ar fi Învãþãtorul Dreptãþii, trebuie cã era pios, sfînt ºi aparent un preot descendent din Zadok, care a revelat comunitãþii sale cã ei trãiau într-un timp care ar fi „sfîrºitul zilelor”, aºa cum au prezis vechii profeþi. Curînd, le-a spus el, Dumnezeu îºi va zdrobi inamicii într-o ultimã bãtãlie cosmicã ºi ei vor întîmpina începutul unei noi ere a dreptãþii, iar cum comunitatea era ultima rãmãºiþã a adevãratului Israel oamenii care s-au înþeles cu Yahve - ei vor fi cei care vor lupta ºi se vor întoarce la Ierusalim sã purifice templul ºi sã reinstituie veneraþia corectã.

Qumranienii îºi spuneau în multe feluri: incluzînd „comunitatea”, „cei mulþi”, „Adunarea din Israel” ºi „Fiii Luminii”; pe lîngã acestea, omul care îi va conduce „la capãtul vremurilor”, Mesia lui David, era denumit drept „Omul cel Atotputernic”, „Omul Glorios” ºi „Prinþul Luminii”. Acest „Prinþ al Luminii” îl va învinge pe „Prinþul întunericului” ºi „Adunarea lui Belial” (Satana).

Un pergament intitulat „Medrash-ul ultimelor zile“ ne povesteºte cum „Copiii lui Belial” vor nãscoci comploturi împotriva „Fiilor Luminii” ca sã-i învingã, ºi regii naþiunilor se vor mînia împotriva alegerii Israelului în ultimele zile. Domnul, totuºi, va salva poporul Sãu prin douã figuri mesianice care se vor ridica la sfîrºitul timpului; una din „Ramura lui David” ºi cealaltã „Tãlmãcitorul Legii”.

Din pergament am aflat cã au existat cîteva cãrþi secrete ce conþineau informaþii despre evenimentele viitoare ºi referiri la anumite ritualuri revelate de Domnul; acestea au fost desigur transmise oamenilor aleºi doar prin viu grai, dar acum au fost scrise într-o formã codificatã. Aceste secrete au fost bine pãzite ºi se crede cã au fost transmise de-a lungul multor generaþii pînã în „ultimele zile”. Pãrintele J.T. Milik, care a condus o mare parte din primele analize asupra materialului Qumran, a identificat faptul cã anumite pergamente secrete foloseau mijloace criptice. Un exemplu a fost folosirea a douã alfabete diferite, cu semne alese arbitrar, care au înlocuit caracterele obiºnuite ebraice; un altul avea rîndurile scrise de la stînga la dreapta în locul celor obiºnuite, de la dreapta la stînga. „Tot ceea ce am gãsit despre comunitatea Qumran s-a adãugat

convingerii noastre cã ei erau descendenþii spirituali ai regilor egipteni ºi premergãtorii templierilor ºi francmasonilor“. A fost descoperitã o dovadã importantã, datoratã unui alt membru al echipei care a gãsit Manuscrisele de la Marea Moartã ºi un nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. În multe pergamente, Dr. Hugh Schonfield a descoperit un cod ebraic pe care l-a numit „cifru Atbash”, care a fost folosit ca sã ascundã numele personajelor. În mod uimitor, înainte de moartea sa, în 1988, Schonfield a descoperit cum cuvintele-cheie folosite ºi de Cavalerii Templieri ºi de francmasoni sînt coduri Atbash, care relevã un înþeles ascuns de îndatã ce sînt descifrate. De exemplu, Templierii erau vestiþi pentru faptul cã venerau ceva cu un nume curios, „Baphomet”, care nu a fost niciodatã înþeles, pînã cînd a fost scris în ebraicã ºi i s-a aplicat cifrul Atbash. Atunci s-a descoperit cuvîntul „Sophia”, în greceºte „înþelepciune”.

Dacã a existat o legãturã pozitivã cu Templierii ºi apoi una cu Francmasoneria, aplicînd cifrul Atbash la cuvîntul masonic „Tajo” (pronunþat „Tacho”), care era pseudonimul presupus a fi dat Marelui Maestru în Spania, reiese numele unui om (Asaph) care, potrivit unor psalmi, a vegheat la construcþia primului templu din Ierusalim. Subiectul unora din aceste misterioase lucrãri din biblioteca Qumran se referã la Noe ºi Enoch, care se spune cã au fost pãstrãtorii secretelor divine ale Cerului ºi ale Pãmîntului, ºi care au fost transmise prin anumiþi iniþiaþi. Existã o credinþã veche cã strãmoºii mitici ai rasei umane erau oameni de o înaltã înþelepciune ºi sînt multe poveºti referitoare la Enoch ºi Noe ca deþinãtori ai secretelor divine. Aceste

Pergamentele de la Qumran poveºti apar în literatura despre Apocalipsã ºi, deºi la fel de vechi ca ºi cartea Genezei, ele provin în mod evident dintr-o sursã necunoscutã. Noi credem cã aceastã sursã ar putea reprezenta secretele orale ale ceremoniei de înviere, deoarece a existat o veche tradiþie neexplicatã a numelui Enoch. În literatura masonicã, existã multe ritualuri vechi, asociate cu încercarea lui Sem, Jafet ºi Ham de a-1 învia pe Noe. ªi am menþionat deja o treaptã masonicã colateralã, cunoscutã ca Arca Marinarilor, care continuã aceastã tradiþie a secretelor lui Noe. Dar existã un aspect încã ºi mai important al învãþãturilor secrete de tradiþie apocalipticã, legat de Moise ºi Ezra (care era cunoscut ca al doilea Moise). Se crede cã a existat un corp de scrieri mult mai mare atribuite lui Moise, decît cele care au supravieþuit pînã în prezent. O astfel de lucrare care a supravieþuit este „Înãlþarea lui Moise“, cunoscutã ca o lucrare esenianã.

Conþine urmãtoarele sfaturi date de Moise lui Josua: ,,Primeºte aceastã scriere ca sã ºtii sã pãstrezi cãrþile pe care þi le voi da: sã le pui în ordine ºi sã le ungi cu ulei de cedru ºi sã le pui la pãstrare în vase de pãmînt, într-un loc pe care El l-a fãcut la începutul facerii lumii”.

Aceastã referire vorbeºte despre cãrþile secrete pe care Moise i le dã lui Josua sã le þinã ascunse. „...pînã în ziua pocãinþei, cînd Domnul vã va vizita, la capãtul sfîrºitului zilelor”.

Scrierile secrete legate de Moise ne-au revenit clar în minte, pentru cã el era singurul om care ºtia secretele regilor egipteni, direct de la sursã, ºi el aici dã niºte instrucþiuni despre secrete anterioare „sfîrºitului zilelor”, ce trebuie pãstrate „în locul pe care El l-a fãcut de la facerea lumii”. Aceasta este descrierea unui singur loc al evreilor; stînca de sub Sfînta Sfintelor din sanctuarul interior al Templului de la Ierusalim, pentru cã acesta era primul punct al creaþiei. Noi ºtim cã qumranienii au ascuns depozitul principal al pergamentelor pe care le-au scris ei înºiºi, plus alte texte aduse din ludeea, în peºterile din spatele aºezãmîntului. Mai ºtim de asemenea cã erau învãþãcei evlavioºi ai Legii, astfel

cã trebuiau sã urmeze instrucþiunile lui Moise, pentru cã este sigur cã ei credeau cu certitudine cã „sfîrºitul timpului” va avea loc în timpul vieþii lor.

Rezultã cã, dacã ºi Cavalerii Templieri au sãpat înspre ºi sub „Sfînta Sfintelor”, dupã cum credem, este sigur cã ei au gãsit aceste pergamente secrete.

Am fost foarte entuziasmaþi - oare gãsisem întradevãr o instrucþiune explicitã de a îngropa secretele care au fost transmise de Moise sub Templul lui Irod?

O astfel de descoperire va schimba pe loc o teorie irezistibilã într-o probabilitate îndepãrtatã! Am hotãrît pe loc sã investigãm mai departe ce se aflã în spatele „Înãlþãrii lui Moise”. Am aflat cã opinia erudiþilor este cã a fost probabil scrisã în timpul vieþii lui Isus ºi cã trece în revistã istoria evreiascã pînã în era lui Seleucid ºi mai departe, în perioada hasmoneanã, pentru cineva descris ca un „rege obraznic”. Se crede cã aceastã referinþã este faþã de Irod cel Mare. Cartea descrie o perioadã de persecuþie care se potriveºte cu vremurile lui Antiochus Epiphanes; mulþi erudiþi cred cã acest capitol a fost amestecat ºi cã trebuia sã fie inserat la început. Apoi, apare un personaj misterios, Taxo. El îºi îndeamnã fiii sã se retragã cu el într-o peºterã, dorind sã moarã decît sã fie neloiali credinþei lor. Moartea lor va fi imboldul aºteptatei intervenþii a Domnului în istorie ºi întemeierea regatului Sãu. Acest regat pare a fi înþeles mai degrabã ca un regat ceresc, decît unul întemeiat pe Pãmînt. S-au fãcut multe încercãri care sã-l identifice pe Taxo cu un personaj istoric, dar nici una nu a fost încununatã cu succes pînã acum. Unii scriitori au încercat sã-l identifice cu învãþãtorul Dreptãþii.

Avem acum confirmarea unei instrucþiuni din partea lui Moise, sã se îngroape secretele, dar avem ºi o datã care plaseazã originea pergamentului nu mai înainte de anii vieþii lui Isus, o vreme cînd întreaga comunitate era pregãtitã pentru o mare bãtãlie înainte de „sfîrºitul timpului”. Dar ce ne-a entuziasmat a fost menþionarea unui personaj neidentificat numit „Taxo”.

Noi ºtiam deja cã Taxo ºi Tacho erau forme ale aceluiaºi nume ºi cã cifrul Atbash îl traduce pe Tacho în Asaph - omul care l-a ajutat pe Solomon la construcþia primului templu din Ierusalim ºi numele folosit de francmasoni pentru Marele Maestru.

Numele „Taxo” nu mai era un mister, pentru cã descoperirea cifrului Atbash folosit de qumranieni în pergamente nu confirmã suspiciunile anterioare cã s-ar referi la Maestrul Comunitãþii, adicã Învãþãtorul Dreptãþii, în ultimii ani ai existenþei sale. Îndemnul din text mai bine „sã mori decît sã fii necredincios credinþei lor”, ne aminteºte de treapta a treia a Francmasoneriei, care este total orientatã spre ideea de „credinþã, chiar ºi dupã moarte”, rezumatã de cuvintele lui Hiram Abif cînd a fost ameninþat de primul dintre atacatorii sãi: „Aº înfrunta mai degrabã moartea, decît sã trãdez încrederea sacrã cu care am fost învestit”.

Concluzia noastrã bazatã pe aceastã mãrturie este evidentã, conducãtorul comunitãþii Qumran era considerat a fi descendentul spiritual al constructorului iniþial al Templului lui Solomon, omul pe care francmasonii îl cunosc acum drept Hiram Abif.

Legãturile cu ritualul masonic de gradul al III-lea par a se potrivi în structura noastrã istoricã, dar celãlalt motiv principal al simbolismului masonic încã necesitã explicaþii. A trebuit sã descoperim cum povestea celor doi stîlpi, care este atît de importantã în primele douã trepte ale Francmasoneriei, a putut fi transmisã Templierilor. (va urma) BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

Vestigiile unei aºezãri eseniene din Qumran, numele ei avînd înþelesul de „stîlpi gemeni cu prag arcuit“, mai exact, Boaz ºi Jachin.

Pag. a 14-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Responsabilitate Motto: ,,...cer Guvernului trei lucruri: responsabilitate, responsabilitate, responsabilitate”. (Klaus Iohannis) Cu aceste cuvinte ºi-a încheiat preºedintele nostru mult aºteptatul anunþ privind promulgarea bugetului pe anul 2017. Ni s-a pãrut extrem de interesant ordinul mãriei-sale!

Un om care vorbeºte de responsabilitate, mai ales cînd se aflã în fruntea statului, este personajul cel mai potrivit care sã ne conducã spre înaltele culmi ale capitalismului multilateral dezvoltat. Domnul Iohannis se aratã, chipurile, foarte grijuliu, ba chiar de-a dreptul îngrijorat de activitatea noului Guvern. Dumnealui nu este convins cã miniºtrii Cabinetului Grindeanu vor reuºi sã realizeze ceea ce ºi-au propus. Asta, dupã ce grijuliul preºedinte n-a fãcut altceva decît sã bage beþe în roate. Dupã ce a strîmbat din nas cu prima propunere de premier fãcutã de Liviu Dragnea, dupã ce, cu greu, l-a acceptat pe Grindeanu, dupã ce s-a pornit fãþiº sã sape ca sã-l dãrîme, ieºind în mijlocul protestatarilor ºi aþîþîndu-i,

Democraþie dîmboviþeanã cu iz nemþesc (6) Motto: ,,Democrat înseamnã cineva care vrea sã se înalþe poporul pe umerii sãi, nu cineva care vrea sã se înalþe el pe umerii poporului”. (NICOLAE IORGA) Mulþi spun cã alegerile parlamentare au constituit un vot antisistem, care a vizat instituþiile de forþã, iar cei cu simþul localizãrii mai dezvoltat pretind cã ultimul scrutin a fost o descãrcare umanã cît o erupþie a Vezuviului, împotriva originalului nostru ,,binom”. Recitind, în urmã cu o lunã, versurile lui Macedonski, din poezia ,,Noapte de ianuarie”, sînt tentat sã cred cã poetul a surprins, în modul cel mai concordant, nu atît locul, cît mai ales nerãbdarea celor care plãmãdesc acolo dreptatea, spaima ºi groaza: ,,Deznãdejde furioasã, strãlucitu-mi-ai pe frunte/ ªi încinsu-m-ai cu flãcãri care-ntreg m-au mistuit,/ Nu mi-ai pus pe piept o stîncã, mi-apãsaºi pe el un munte”. Dezvãluirile fugarului Ghiþã au fost muntele din poezie. Ele l-au lãsat la vatrã pe generalul Coldea ºi au stîrnit panicã la DNA. Evenimentul a rãscolit întreaga þarã ºi a provocat nedumeriri ºi îngrijorare la Bruxelles. Coldea merita o ,,rãsplatã” mai mare (mãcar sã i se fi luat o stea, sau douã), întrucît s-a fãcut vinovat de amestecul brutal în activitatea partidelor ºi în viaþa politicã a þãrii, exercitînd, în acelaºi timp, presiuni asupra magistraþilor, ca aceºtia sã-i elimine, prin deciziile dictate în instanþe, pe liderii incomozi pentru preºedintele Iohannis ºi pentru opoziþia incapabilã sã stea singurã pe verticalã. Acelaºi infatuat personaj l-a ameninþat pe fostul premier Ponta, cerîndu-i sã înlocuiascã proiectul autostrãzii Comarnic-Braºov cu acela al unei artere moderne – Piteºti-Sibiu -, agreat de unii afaceriºti strãini. Este de-a dreptul alarmant ca, într-un stat de drept, un angajat al SRI sã-l ameninþe pe primul-ministru.

Fiþe de ºmecheri (41) Tarantule, scorpioni, ºerpi boa ºi rechini pentru birou Cu ceva ani în urmã, bucureºtenii care doreau sã-ºi facã rost de un animãluþ de casã aveau puþine modalitãþi sã o facã. Cãci, dacã nu aveau vreun prieten care sã aibã niºte pui în plus, trebuiau sã ia calea Oborului, unde în spatele pieþei gãseau de cumpãrat animale de companie.

Adicã sticleþi, hamsteri, papagali, pisici ºi cãþei. Cam asta era toatã oferta. Timpurile au trecut, însã, ºi în peisajul cotidian al ultimilor ani ºi-au fãcut apariþia aºa-numitele pet-shop-uri, magazine unde gãseºti hranã ºi accesorii pentru animale ºi fel de fel de vieþuitoare de vînzare. Pînã ºi supermarketurile au creat standuri speciale unde sînt expuºi cãþeluºi adorabili. Dar cum lucrurile evolueazã repede, deja românii amatori de senzaþii tari îºi pot achiziþiona, la preþuri pe mãsura gusturilor lor excentrice, bineînþeles, ºi altfel de animale de companie. Astfel, la magazinul Zoo ªelari, aflat chiar în centrul Capitalei, se vînd, ºi încã bine, tot felul de „produse“ exotice, cum ar fi scorpioni, tarantule, ºerpi californieni, papagali uriaºi Eden, iguane, ºerpi boa ºi pui de rechini.

Este de ajuns sã faci o micã plimbare pe jos sau cu maºina ca sã te convingi imediat cã Bucureºtii sînt, probabil, capitala europeanã cu cel mai mare numãr de vieþuitoare independente, denumite, atît de plastic, mai-

doar-doar va face sã cadã Guvernul, preºedintele a început sã tragã de timp cu promulgarea bugetului, pe motive cam neîntemeiate, dacã nu chiar puerile. Este evident cã domnul Iohannis îºi doreºte, iar, guvernul sãu... În timp ce s-a relaxat, în week-end, departe de lumea dezlãnþuitã a Capitalei, preºedintele a studiat deºãnþatul buget al celor de la ,,ciuma roºie” ºi a constatat cã sînt, toþi, niºte iresponsabili. Nu s-a stãpînit sã nu mîrîie nici în alocuþiunea televizatã, folosind superlative edificatoare: ,,Veniturile la buget sînt, aºa cum au spus unii, optimiste, eu spun supraapreciate. Cheltuielile sînt prevãzute în sumã foarte mare. Abordarea hiperoptimistã a bugetului se poate vedea...”; ,,...fãrã sã fie vreo explicaþie undeva cum se ajunge la aceastã creºtere fenomenalã”; ,,existã credite de angajament de o sumã nemaivãzutã, de peste 50 de miliarde”.

Dupã care, concesiv, ne spune cã lasã de la dumnealui, însã fãrã convingere: ,,Totuºi, am decis astãzi...”.

Umbra de îndoialã, amestecatã cu dorinþa intimã ca premierul Grindeanu ºi tot Guvernul sã-ºi rupã gîtul, transpare: ,,Þara are nevoie de buget (dar pînã atunci n-aþi ºtiut asta, domnule Iohannis?), ºi Guvernul, care s-a La rîndul sãu, ºefa DNA se disculpã prin simple negaþii, catalogînd ca trucate toate mãrturiile acuzaþiilor care i se aduc. Aºa face ºi preºedintele Iohannis cînd se simte încolþit. Dacã ar fi sã luãm drept bune toate negaþiile fãrã susþinere, atunci n-am mai avea nici un penal. Deºi activitatea DNA s-a desfãºurat non-stop, cu motoarele ambalate la turaþie maximã, corupþia nu s-a diminuat în cine ºtie ce mãsurã. Aºa cum rezultã din cel mai recent Raport, progresele înregistrate în lupta contra corupþiei nu ne scutesc de MCV-ul instituit de Comisia Europeanã asupra þãrii noastre, dar mai ales nu ºtim cînd va fi ridicat.

Corupþia nu se poate diminua, atîta vreme cît DNA este mumã pentru unii (clanul Bãsescu ºi foºtii lideri portocalii) ºi ciumã pentru alþii (Nãstase, Voiculescu, Remeº ºi mulþi alþii). Pînã cînd nu vom arunca la tomberon istericele precepte ale procuroarei comuniste Monica Macovei, atît timp cît nu se va adopta o lege a rãspunderii magistraþilor ºi nu se va trece la primenirea vîrfurilor rãmase de atîta vreme în fruntea unor înalte instanþe, nu vom putea vorbi despre o Justiþie aflatã în slujba omului ºi a statului de drept.

angajat sã execute acest buget, acum are posibilitatea sã dovedeascã cum va face acest lucru”. Trecem peste cacofonia din discurs, dar nu putem sã nu observãm þîfna ºi neîncrederea preºedintelui. Ne amintim cã dumnealui nu a fost la fel de grijuliu faþã de programul (cam inexistent) de guvernare al amicului sãu, Dacian Cioloº. Ce zîmbitor era ºi cum s-a grãbit dom' Iohannis sã-i accepte pe tehnocraþi, cum s-a strãduit sã-i instaleze la guvernare ºi cît de încîntat a fost sã ciocneascã un pahar de ºampanie cu ei! Vã amintiþi ce zîmbet mieros avea?

Poate cã, într-adevãr, domnul Werner suferã cã nu mai are guvernul sãu, care a fãcut ce-a vrut: a umblat ºi pe la Codul Penal, ºi nu s-a sesizat nimeni; a încheiat un contract de achiziþii de 1,6 miliarde de euro, fãrã licitaþie ºi hoþeºte, exact în perioada în care dumnealui se bãtea ca un leu cu ,,penalul” Dragnea ºi respingea numirea lui Sevil Shhaideh.

Domnule preºedinte, nu fiþi supãrat. Mai e timp sã nu pierdeþi rãzboiul total cu românii pe care ziceþi cã-i slujiþi ºi-i iubiþi. Ce Constituþie? Ce Popor Român? Ce Interes Naþional? Altele par sã fie prioritãþile. Aºadar, rugaþi-vã în bisericã sã vã duceþi planul pînã la capãt. ªi sã ne mai blagosloviþi cu un nou mandat. Ca sã luptaþi ºi mai aprig contra corupþiei, a nenorociþilor de penali, alþii decît noi. Hãi! Hãi!

GEORGE MILITARU

*** Ca toþi politicienii de dreapta din þara noastrã, ba poate mai mult decît ei, preºedintele Klaus Iohannis resimte ºi astãzi gustul de pelin al ultimului scrutin electoral. Iarbanzãpezitã nu-i mai place, iar microfonul de la Cotroceni nu mai tace. Iese în decorul hibernal al Bucureºtilor, agitat ºi mînios, precum o fãcea Vladimir Ilici Lenin la Sankt-Petersburg, cu exact o sutã de ani în urmã, ca sã proclame un simulacru de rãzmeriþã drept Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie. Ignorînd voinþa exprimatã de milioane de oameni la alegerile parlamentare, arogîndu-ºi atribuþii pe care Constituþia nu i le conferã, Klaus Iohannis a transformat, cu de la sine putere, desemnarea noului premier într-un adevãrat scandal. A refuzat propunerea alianþei majoritare, ca tãtãroaica Sevil

Shhaideh, fost ministru al Dezvoltãrii în Cabinetul Ponta, sã devinã prim-ministru, pentru cã un turmentat a aruncat, din ºanþul în care îºi fãcea, ca de obicei, siesta, niºte minciuni sfruntate despre soþul doamnei propuse sã conducã guvernul. Socotindu-se, probabil, urmaºul lui Solon, acel mare legiuitor atenian, preºedintele Iohannis declara, scurt ºi cuprinzãtor: ,,Am cîntãrit cu grijã argumentele pro ºi contra ºi am decis sã nu accept aceastã propunere”. Dupã o asemenea rostire cu profunde rezonanþe dictatoriale, preºedintele a dispãrut, pentru cîteva zile, într-o densã ceaþã politicã, fãrã sã-i pese cã þara n-are guvern, n-are buget, iar pe români îi aºtepta o iarnã grea. În tot acest timp, ºi-a încãrcat bateriile cu urã ºi venin, pe care le revarsã astãzi în capul celor care au cîºtigat alegerile. O adevãratã democraþie à la Bismark ºi a urmaºilor sãi! În tot timpul disputei pentru desemnarea noului premier, vremelnicul locatar de la Cotroceni s-a prevalat de niºte formule care, dupã înlãturarea totalitarismului, nu credeam cã vor mai fi invocate. ,,Eu desemnez”... ,,Eu numesc”..., deºi, potrivit articolului 85 din Constituþia României, preºedintele desemneazã un candidat pentru funcþia de prim-ministru ºi numeºte guvernul, pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Dacã lucrurile ar sta aºa cum le interpreteazã preºedintele Iohannis, trãgînd spuza pe turta sa, n-ar mai fi trebuit sã facem alegeri parlamentare, pentru care s-au cheltuit 100 de milioane de lei. De altfel, Curtea Constituþionalã a fãcut luminã în mult disputata problemã, precizînd cã preºedintele României, neputînd avea rol decident în aceastã procedurã, ci de arbitru ºi mediator între forþele politice, are doar competenþa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianþa politicã sau de partidul care poate asigura susþinerea parlamentarã, necesarã obþinerii votului de încredere al Parlamentului. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

danezi. Numai cã, dupã ritmul în care apar noi ºi noi petshop-uri pînã ºi în cartierele mãrginaºe, vom ajunge foarte curînd sã ocupãm un loc fruntaº ºi în topul deþinãtorilor de animale de companie. Iar pe lîngã puzderia de magazinaºe unde se vînd mîncare ºi accesorii, mai sînt ºi acele „prãvãlii“ de unde se pot achiziþiona chiar ºi animale. Însã asta nu este nimic faþã de situaþia ºocantã de la cel mai cunoscut magazin de profil din oraº, aflat chiar în centrul Capitalei. Aici, în vitrinã, în niºte acvarii de sticlã, lîncezesc unii lîngã alþii cãlãi ºi victime deopotrivã. În stînga, într-o cutie de sticlã incasabilã foarte bine închisã, îºi odihneºte spinul veninos un scorpion. Costã doar 3 milioane de lei vechi ºi se vinde cît se poate de bine. Dar ºi mai bine se dã vecina din cutia de plastic din dreapta lui. Este vorba despre o tarantulã uriaºã, care poate fi cumpãratã pe loc, cu doar 280 de lei noi. Aceasta stã nemiºcatã cu orele, înviorîndu-se, la fel ca ºi scorpionul, doar la ora mesei. Atunci cînd primesc hrana, care se zbenguie voioasã ºi cîntã strident în altã cutie: greierii.

Adicã mîncarea preferatã a scorpionilor ºi tarantulelor.

Clienþii pot cumpãra de aici atît animalele veninoase dorite, cît ºi hrana acestora. Cei care achiziþioneazã un scorpion sau o tarantulã, ºi nu sînt deloc puþini, sînt informaþi de personalul magazinului despre felul de viaþã al acestora, care nu este chiar atît de static cum pare la prima vedere. Cãci, dacã în acvarii animalele stau ºi zile în ºir fãrã sã miºte, este de ajuns sã li se ofere o singurã ºansã de evadare, pentru a deveni extrem de active. ªi odatã scãpat un astfel de „animãluþ“ prin casã, lucrurile se complicã

serios, astfel cã este de preferat ca proprietarii sã-ºi ia toate mãsurile de siguranþã recomandate de vînzãtori. În magazin se gãsesc de vînzare tot felul de animale, de la cãþeluºi ºi pisici pînã la hamsteri, iguane, broaºteþestoase, cameleoni ºi o sumedenie de papagali uriaºi.

Care, cu ceva rãbdare, pot fi lesne învãþaþi sute de cuvinte pe care le repetã, bineînþeles, „papagaliceºte“.

Vedeta de necontestat este un papagal Eden de vreo 40 de centimetri înãlþime, cu penajul de un roºu aprins, cãruia îi place la nebunie sã se urce pe umerii clienþilor ºi sã încingã adevãrate bãtãi cu imaginea lui din oglindã.

Costã, ce-i drept, 1.200 de euro, dar aparþine uneia dintre cele mai deºtepte specii. Se mai gãsesc la vînzare papagali Jacob, la 800 de euro, Noua Zeelandã, la 900 de euro ºi, ceva mai ieftin, Marele Alexander, la doar 1.400 de lei. Dacã aceºtia stîrnesc pe loc simpatia celor care intrã în magazin, cu totul altfel stau lucrurile cu ºarpele boa, expus chiar în vitrinã, mai ales dacã se întîmplã sã fie ora mesei, cînd acesta mãnîncã ºoareci vii.

Tot de aici îþi poþi cumpãra, la comandã, pui de rechin, preþul acestora variind, în funcþie de dimensiuni, între 1.000 ºi 2.000 de euro. Deºi aºa par, preþurile nu sînt deloc prohibitive, clienþii magazinului fiind în special români cu bani, care vor sã-ºi sublinieze statutul social ºi forþa financiarã prin achiziþionarea acestor animale exotice, pe care le cumpãrã pentru a le þine la „office“ sau pentru a le face cadou partenerilor de afaceri. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

Pag. a 15-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Preºedintele Iohannis, continuatorul Organizaþiei „Grupul Etnic German din Sibiu“, aflat sub tutela Reichului German al lui Hitler (3) Preºedintele de onoare al forumului german (ºeful domnului Iohannis) este fost ofiþer în „Waffen-SS“ Paul Philippi (n. 21 noiembrie 1923, Braºov) este un teolog, profesor universitar ºi politician sas transilvãnean, membru fondator al FDGR în 1989 ºi preºedinte al acestei formaþiuni între 1992 ºi 1998. În prezent, Paul Philippi este preºedintele de onoare al FDGR. În 1942, ºi-a dat Bacalaureatul la Liceul „Johannes Honterus“, din Braºov. În 1943, a fost înrolat ca militar în Waffen-SS ºi a luptat pe frontul de rãsãrit. În ultima parte a rãzboiului, s-a reîntors în Germania, unde, în 1945, a devenit prizonier de rãzboi al americanilor, care l-au internat, timp de 30 de luni, într-un lagãr pentru „denazificare“. Imediat dupã terminarea celui de-al II-lea rãzboi mondial, în noiembrie 1947, a plecat la studii în Erlangen, unde i s-a oferit o bursã de studii în Elveþia. A ajuns acolo în toamna anului 1949, la vîrsta de 25 de ani. Din 1950, a muncit ºi la Winterthur, ca profesor privat ºi, în acelaºi timp, a funcþionat ca vicar la capela luteranã

din Grossmünster. A studiat teologia ºi istoria la Zürich, dar examenele de absolvire le-a dat la Erlangen, în 1957, cu lucrarea pe tema „Abendmahlsfeier und Wirklichkeit der Gemeinde“, dupã care s-a reîntors în Elveþia. În 1963, a luat doctoratul în teologie practicã cu teza „Die Vorstufen des modernen Diakonissenamtes (1789-1848) als Elemente für dessen Verständnis und Kritik eine motivgeschichtliche Untersuchung zum Wesen der Mutterhausdiakonie“. Între 1971 ºi 1986, a condus Institutul pentru ªtiinþe Diaconice (Institut für Diakoniewissenschaftlichen) al Universitãþii din Heidelberg. În 1974, i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Teologic Protestant din Cluj ºi Sibiu (Vereinigtes Protestantisch-Theologisches Institut Klausenburg-Hermannstadt). În 1979, a fost invitat ca profesor itinerant la Facultatea de Teologie la Sibiu, dar dupã doi ani a fost obligat sã plece din nou din România. A reuºit sã dovedeascã faptul cã în timpul rãzboiului nu s-a înscris ca voluntar în armata germanã, dupã care, în martie 1982, a primit paºaport românesc ºi, din 1983, s-a putut angaja ca

Nu Dragnea este þinta, ci programul de guvernare al PSD! (2) Dovezile pentru faptele penale ale preºedintelui - Dezvãluiri reluate... (1) ªi cu toate acestea Iohannis nu acþioneazã ca o persoanã care se ºtie cu musca pe cãciulã! Nu ia în calcul ce i se poate întîmpla soþiei sale, cu mare probabilitate, prin simpla aplicare a legii! Te-ai fi aºteptat ca Iohannis sã se comporte în consecinþã: sã caute o soluþie de împãcare, de muºamalizare a problemelor pe care le are în justiþie familia sa. Probleme în justiþie au ºi adversarii sãi, Dragnea ºi Tãriceanu. Cei doi adversari ai Neamþului trãiesc ºi ei sub ameninþarea unei sentinþe „fãrã suspendare”. Normal, ca între mafioþi, era sã se ajungã la o soluþie, la un troc, ºi sã scape toþi trei de puºcãrie! Eventual sã rãmînã ºi prieteni dupã o aºa de frumoasã poveste! Iohannis pare, însã, cã nu se gîndeºte/nu s-a gîndit la o împãcare cu cei doi! Oare nu-ºi dã seama cã riscã sã-ºi piardã prima doamnã pentru cîþiva ani buni?! Mai cã-mi vine sã mã mir: Oare vrea Iohannis sã scape de consoartã cu orice preþ?!

Situaþia în care se aflã primii trei oameni din stat ne obligã sã comparãm între ele faptele celor trei, faptele pentru care sînt pasibili de o sentinþã penalã. Mi se pare deasupra oricãrei discuþii faptul cã dl. Liviu Dragnea este cel mai puþin vinovat dintre cei trei! Iar dl.

Tãriceanu, dacã este vinovat, vina sa este cu consecinþe sociale incomparabil mai mici prin raportare la

Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (10) Progresul în domeniul construcþiilor ºi arhitecturii Multitudinea proceselor tehnologice, modularea, tipizarea ºi industrializarea construcþiilor au determinat restructurarea vechilor programe de construcþii ºi arhitecturã, dar ºi apariþia de programe noi, necunoscute anterior arhitecturii româneºti. În arhitectura ansamblelor industriale s-a avut în vedere sistematizarea zonelor industriale ºi amplasarea corespunzãtoare, în paralel cu aplicarea tehnicii moderne, cu materialele noi ºi tehnologiile în continuã schimbare, cu dotãrile socialculturale, îmbinînd arhitectura noilor volume cu artele plastice, în special cu sculptura ºi pictura monumentalã.

S-a format o puternicã industrie de profil, cuprinzînd numeroase întreprinderi de construcþiimontaj ºi institute de proiectare, de cercetare, sau mixte. Astfel a fost posibilã înfãptuirea unui vast program de reconstrucþie a oraºelor ºi satelor, precum ºi de construcþii de locuinþe la scarã de massã. Dotãrile social-culturale au conferit o personalitate aparte aºezãrilor urbane sau rurale din toate regiunile þãrii.

Participarea creatoare a unor pãturi tot mai largi de oameni la viaþa culturalã a generat apariþia ºi dezvoltarea unor construcþii noi - case de culturã, cluburi muncitoreºti, teatre, ºcoli – inexistente, practic, în trecut. Casele de culturã din Suceava, Satu-Mare, Piteºti,

pãcatele marelui blond! ªi atunci de unde aplombul lui Iohannis? De unde „curajul” de a acuza de corupþie pe alþii, cînd, împotriva sa, dovezile de corupþie ºi ilegalitate sînt nenumãrate ºi clare, indiscutabile?! Mult mai clare decît în dosarele celorlalþi doi. Considerãm, însã, cã este o mare greºealã sã-l judecãm pe Iohannis în persoanã pentru miºcãrile sale ca preºedinte. El nu-ºi decide paºii, ci cei care l-au propulsat la Cotroceni îl dirijeazã. ªi care este interesul acestora?

De ce Iohannis ºi PNL vor „capul lui Dragnea“? Vor ciolanul prin guvernare?

Ce urmãresc? De ce îi vor capul lui Dragnea? De ce scot lumea în stradã sã scandeze „Jos PSD“ ºi „Jos Guvernul“? Cu ce i-a supãrat Dragnea pe susþinãtorii din umbrã ai lui Iohannis? Rãspunsul este simplu ºi toatã lumea îl ocoleºte: NU DRAGNEA ESTE ÞINTA, CI PROGRAMUL DE GUVERNARE AL PSD, PROGRAM GÎNDIT ªI ASUMAT DE DRAGNEA! Picã Dragnea, se alege praful de program! Dragnea înseamnã voinþa de a impune ºi realiza programul de guvernare! Cu Dragnea dupã gratii, colaboratorii sãi se vor lepãda de programul de guvernare mai ceva decît apostolul Petru, dupã ce Isus a fost arestat!… Cu Dragnea dupã gratii, PSD iese de la guvernare în cîteva sãptãmîni! Adicã ne luãm adio de la programul de guvenare al PSD!…

Sibiu, Tîrgoviºte etc., teatrele din Tîrgu Mureº, Craiova, Braºov, Teatrul Naþional din Bucureºti se remarcã printr-o mare varietate atît din punct de vedere al realizãrii funcþionale ºi al compunerii volumetrice, cît ºi din punct de vedere al elementelor specifice exprimãrii plastice. Dintre construcþiile pentru învãþãmînt, este de menþionat Institutul Politehnic din Bucureºti, comparabil cu cele mai remarcabile construcþii de acest gen din Europa.

Cultura fizicã ºi sportul cu caracter de massã au determinat o mare diversitate de programe arhitecturale, cãrora li s-au adãugat, treptat, construcþiile polivalente, servind atît manifestãrilor cu caracter sportiv, cît ºi celor cu profil cultural. Caracteristic în acest sens, este Palatul Sporturilor ºi Culturii din Bucureºti, proiect ºi realizat pe Dealul Piscului, din Parcul Tineretului.

Cu caracter polivalent poate fi considerat ºi Pavilionul Central din Complexul Expoziþiei Realizãrilor Economiei Naþionale, din Bucureºti, cu o cupolã metalicã acoperind o incintã de 100 de metri în diametru.

Au fost dotate cu numeroase unitãþi de cazare ansambluri hoteliere, moteluri, cabane turistice îndeosebi zona litoralului Mãrii Negre, staþiunile montane (în cadrul cãrora se distinge Poiana Braºov, ca centru turistic internaþional) ºi cele balneo-climaterice, precum ºi marile oraºe (Hotel ,,Intercontinental”, din Bucureºti, unul dintre cele mai moderne din Europa, de tip intercontinental). La aceste construcþii a fost utilizatã o bogatã varietate de concepþii arhitecturale ºi modalitãþi de realizare.

Descentralizarea administrativã ºi cerinþele de ordin

profesor permanent la Facultatea de Teologie din Sibiu. În 1989, a fost membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România, al cãrui preºedinte a fost în perioada 1992-1998, dupã care a rãmas preºedinte de onoare al acestuia. Prin hotãrîrea nr.

78 din 20 aprilie 2000, Consiliul Local al Municipiului Sibiu i-a acordat lui Paul Philippi titlul de „Cetãþean de onoare al Municipiului Sibiu”. În 2001, i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Facultãþii de Teologie Reformatã a Universitãþii Babeº-Bolyai, din Cluj. În cadrul unei ceremonii desfãºurate în 24 noiembrie 2003, preºedintele României, Ion Iliescu, i-a conferit lui Paul Philippi „Ordinul Naþional Serviciul Credincios în grad de Cavaler“, cu ocazia împlinirii vîrstei de 80 de ani, în semn de apreciere a întregii activitãþi puse în slujba comunitãþii germane din România, pentru contribuþia meritorie la edificarea ºi consolidarea sistemului democratic din România dupã 1989. În septembrie 2011, i s-a acordat titlul de Cetãþean de Onoare al Municipiului Braºov.

Sfîrºit DUMITRU CÂRCENI (Text preluat din revista „Reflector Argeºean“, nr. din 20 februarie - 6 martie 2017) Repet: PROGRAMUL DE GUVERNARE CONCEPUT/ ASUMAT DE DRAGNEA ESTE ADEVÃRATA ÞINTÃ PENTRU CARE IOHANNIS FACE CE FACE! ªi nu face de capul sãu! De ce ºi pe cine deranjeazã acest program de guvernare al PSD? Simplu: (1) este primul program de guvernare de dupã 1990. Celelalte guverne, începînd cu guvernul Petre Roman ºi terminînd cu guvernul tehnocrat, nu au avut program, nu le-a trebuit aºa ceva, deoarece au guvernat dupã cum li s-a dictat de afarã! (2) acest program de guvernare, pentru prima oarã dupã 1990, încearcã sã opreascã declinul generalizat al Statului Român, încearcã sã apere ºi sã impunã Interesul Naþional ca pilon central al guvernãrii. Pe cine deranjeazã o politicã a Interesului Naþional în România?… Dar pe cine nu deranjeazã dintre prietenii noºtri, dintre partenerii noºtri?!… În concluzie: oameni buni, treziþi-vã! Luaþi ºi citiþi programul de guvernare al PSD. Nu conþine tot ceea ce aºteptãm noi de la un guvern al nostru, un guvern al românilor ºi pentru români. PSD este departe de a fi acel partid. Dar prin programul de guvernare asumat se înscrie pe traiectoria corectã, la al cãrei capãt s-ar putea sã ne aºtepte politica Interesului Naþional ajunsã la guvernarea României. Vrem, nu vrem, în actualul Parlament coaliþia PSD – ALDE este, totuºi, singura forþã în care se regãsesc cît de cît voitorii de bine pentru România.

Sfîrºit Prof. univ. ION COJA spiritual ºi cultural, specifice societãþii noastre, au determinat, aºa cum s-a mai relevat, crearea unor noi centre civice în marile oraºe, concomitent cu pãstrarea vechilor centre istorice, restaurate ºi conservate, la: Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Sibiu, Craiova, Iaºi. În numeroase oraºe s-au construit noi zone, în care au fost concentrate majoritatea instituþiilor sociale, administrative, culturale ºi comerciale; prin aspectul lor monumental, acestea au definit calitãþile polarizatoare ale centrului civic contemporan.

Sediile politico-administrative ale noilor centre civice din Satu Mare, Baia Mare, Bistriþa, Piteºti, Sibiu, Tîrgoviºte, Focºani, Vaslui, Botoºani reprezintã construcþii monumentale cu valoare de simbol ºi au necesitat rezolvarea unor probleme dificile de soluþionare judicioasã a raportului dintre nou ºi vechi, sau de corelare funcþionalã ºi plasticã. Edificarea, în Capitala þãrii, a noului centru politico-administrativ, care grupeazã sediile centrale ale organelor politice ºi de stat, a transformat radical, sub aspect urbanistic, aceastã zonã a oraºului, înzestrînd Bucureºtii cu noi opere reprezentative. *** Dobîndind trãsãturi inedite, construcþiile monumentale, realizate de Statul Român în etapa anterioarã tranziþiei actuale a þãrii, reprezintã cele mai concludente repere ale dezvoltãrii economiei ºi vieþii social-culturale a României din acele decenii, precum ºi un model de urmat de cãtre Poporul Român, prin care acesta sã îºi recucereascã suveranitatea ºi locul cuvenit în lume.

Sfîrºit Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 16-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (60) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞÃ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (12) Pentru punerea în valoare a ansamblului arhitectonic brâncovenesc de la Sfîntul Gheorghe - Nou, sînt în plan ºi alte lucrãri importante, precum: reconstruirea clopotniþei originale brâncoveneºti, în partea de vest a sfîntului lãcaº, dupã coordonatele istorice cunoscute; construirea unui ansamblu naþional brâncovenesc, care sã constituie un important centru cultural, cu funcþiuni multiple din punct de vedere spiritual, istoric, social ºi turistic, care sã punã în valoare întregul aºezãmînt, destinat promovãrii ansamblului monumental de la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, „Kilometrul Zero al României”.

Lucrãrile de picturã monumentalã, în tehnica fresco, au fost încheiate în luna iulie a anului 2014, dupã ce au fost pictate scenele din pridvorul bisericii, ce cuprind, printre altele, Martirizarea Sfinþilor Brâncoveni ºi Judecata de Apoi.

Tot în cursul anului 2014, au fost întreprinse ºi alte lucrãri însemnate: reabilitarea faþadelor ºi a turlelor sfîntului lãcaº, pe baza unui amplu proiect de restaurare, ce cuprinde ºi lucrãri de biocidare, ignifugare ºi hidrofobizare, în vederea protejãrii ºi punerii în valoare a bisericii; restaurarea elementelor de piatrã ale bisericii, cum ar fi pridvorul, ancadramentele ferestrelor ºi uºilor, coloanele din interior, treptele de acces, pisania veche, scrierea noii pisanii etc., urmînd ca, într-un viitor apropiat, sã fie restaurat ºi brîul istoric brâncovenesc al sfîntului lãcaº. Lucrãrile au fost executate sub coordonarea sculptorului Anton Raþiu: a fost efectuat un ansamblu de lucrãri privind modernizarea instalaþiilor termice, de climatuzare ºi de dezumidificare, pentru protejarea picturii ºi a mobilierului istoric; a fost modernizatã instalaþia de iluminat ambiental, interior ºi exterior, cu un sistem de proiectoare de ultimã generaþie, care sã punã în valoare monumentalitatea sfîntului lãcaº; a fost montatã o instalaþie de degivrare pentru protejarea burlanelor ºi a jgheaburilor, precum ºi o instalaþie modernã cu ultrasunete pentru protejarea faþadelor; a fost refãcut mormîntul voievodal, dupã deshumarea moaºtelor Sf. Martir Constantin Brâncoveanu, conform cu proiectul arhitecþilor Aurel Botez ºi Dan D. Ionescu; mormîntul a fost pus în evidenþã prin instalarea, la nivelul pardoselii, a unei instalaþii de iluminat ºi a douã geamuri securizate, ce permit vizualizarea criptelor. De asemenea, pietrele funerare ale mormintelor Sfîntului Constantin Brâncoveanu ºi domnitorului Ioan Mavrocordat vor fi restaurate într-un viitor apropiat; au fost înlocuite ferestrele sfîntului lãcaº cu tocuri din lemn de stejar ºi geamuri securizate, cu protecþie termicã.

ODOARELE BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE - NOU Pe lîngã frumoasa ºi istorica tîmplã brâncoveneascã, ce a împodobit Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou încã din anul zidirii ei (1707), racla cu moaºtele Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu reprezintã cel mai important reper duhovnicesc din acest sfînt lãcaº.

Atunci cînd sfintele moaºte se aflau încã în mormîntul voievodal, mulþi credincioºi veneau sã se închine, plecîndu-ºi cu smerenie genunchii în faþa criptei unde sãlãºluiau acestea, simþind ºi mãrturisind puterea spiritualã pe care o primeau în rugãciunile lor la acest sfînt mormînt martiric. Acum, cînd sfintele moaºte au fost aºezate dupã rînduialã, în racla adãpostitã de maiestuosul baldachin lucrat în stil brîncovenesc, mulþime de credincioºi sãrutã cu evlavie sfintele moaºte binecuvîntãtoare ºi grabnic ajutãtoare ale mucenicului lui Hristos, Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu.

Racla cu moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae (mîna dreaptã) este aºezatã sub baldachinul aflat în partea stîngã a naosului Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou. Între cei care au fost cãlãuziþi de credinþa în lucrarea binefãcãtoare a sfinþilor Bisericii lui Hristos, se numãrã ºi un cleric (dupã unele tradiþii monah), care a mers în pelerinaj la Bari, pentru a aduce smeritã ºi cuviincioasã cinstire moaºtelor Sfîntului Ierarh Nicolae. Se spune cã

acest cleric ar fi fost de origine grec, dar nu se ºtie sigur.

Mergînd la Bari, acesta a ajuns sã slujeascã la biserica unde se aflau moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae. De aici a adus moaºtele Sîntului Nicolae (mîna dreaptã) în Þara Româneascã ºi le-a încredinþat Domnitorului Þãrii Româneºti, Mihai Viteazul, cu binecuvîntarea Mitropolitului Eftimie (1594-1602). Voievodul Mihai Viteazul a cerut Mitropolitului Eftimie ca acest sfînt odor sã fie ferecat în aur ºi împodobit cu pietre scumpe. Sfintele moaºte au fost îmbrãcate în aur filigranat, iar degetele lucrate în ajur, podoabe în care se aflã mîna Sfîntului Ierarh Nicolae.

Inscripþia de pe racla istoricã, cu moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou este urmãtoarea: „+ Aceastã mînã a Sfîntului Nicolae au ferecat-o cu aur Domnul Io Mihail Voevod ºi Doamna Stanca ºi fiul lor Io Necula Voevod, în anul 7108 (1600) Is(pravnic) Mitropolitul Eftimie“.

Literele „is“ din inscripþie, dupã explicaþia lui I. Nicolaescu, reprezintã prescurtarea cuvîntului „ispravnic“, funcþie datã celui desemnat cu aducerea la îndeplinire a unei lucrãri încredinþate. De unde rezultã faptul cã ferecãtura în aur a sfintei mîini a ierarhului s-a fãcut dupã porunca domneascã ºi cu binecuvîntarea Mitropolitului Þãrii Româneºti, Eftimie. Aºadar, sfintele moaºte au dublã autentificare: a autoritãþii statale, prin Domnitor ºi a Bisericii, prin Mitropolit.

Din aceastã inscripþie istoricã de pe racla cu moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae rezultã ºi faptul cã aceasta a fost scrisã de un oarecare Politimos: „Fãcutã de robul lui Dumnezeu, paharnicul Politimos“.

Moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae au ajuns la Bucureºti prin intermediul clericului pelerin din Bari, ca un dar al Arhiepiscopului de Bari pentru Domnitorul Mihai Viteazul, ca rãsplatã pentru lupta antiotomanã dusã de cãtre voievodul român ºi pentru rolul acestuia în apãrarea Creºtinismului la porþile Europei. Aºa cum este atestat în unele scrieri, voievodul român a sprijinit, în semn de recunoºtinþã, biserica din Bari cu douã pungi de galbeni.

O tradiþie spune cã Domnitorul întregitor de neam, Mihai Viteazul, a þinut moaºtele Sfîntului Nicolae lîngã inimã în lupta de la Cãlugãreni, purtatã împotriva turcilor la data de 13 august 1595.

O întãrire a adevãrului istoric arãtat mai sus o constituie o mãrturie datã de Roberto Monaco (monahul) (1135-1140), care atestã faptul cã dupã ce au fost aduse moaºtele Sfîntului Nicolae din Mira Lichiei la Bari, în anul 1087, ºi depuse în criptã, au lãsat afarã un braþ pentru binecuvîntarea pelerinilor; l-au aºezat într-o raclã de aur ºi a fost depus într-un loc special. Acest odor a dispãrut în perioada Evului Mediu, ceea ce corespunde cu aducerea moaºtelor Sfîntului Nicolae la Bucureºti.

Expertiza antropologicã a moaºtelor Sfîntului Nicolae de la Bari, efectuatã în anul 1957, de Luigi Martino, profesor de anatomie ºi rector al Universitãþii de Medicinã din Bari, a constatat, dupã recompunerea anatomicã a osemintelor, existenþa a numai 48% din trupul Sfîntului, ºi lipsa ambelor braþe în proporþie de cca. 80%. ªi aceasta confirmã prezenþa Sfîntului Nicolae la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, din Bucureºti.

Aceste sfinte moaºte mai sînt pomenite ºi în data de 29 iunie 1707, cînd a fost sãvîrºitã, în chip strãlucit, sfinþirea Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou. Atunci, Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara, înconjurat de un impresionant sobor de arhierei, egumeni ºi preoþi din þarã ºi din strãinãtate, precum ºi de familia domneascã, purta deasupra capului, în procesiune, moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae, de la paraclisul palatului domnesc pînã la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Prin aceasta, sfintele moaºte au primit atunci încã o atestare istoricã ºi o prestigioasã recunoaºtere internaþionalã. Inscripþia originalã de pe racla cu moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae a fost publicatã la începutul Secolului XX în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, precum ºi în Repertoarul Inscripþiilor României, volumul I, 1965, coordonat de cãtre academicianul Alexandru Elian, sub egida Academiei Române ºi cu binecuvîntarea Fericitului întru pomenire Patriarh al României, Justinian Marina. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Alter ego

Era fratele meu trecînd sub liane, sub ºerpii rãdãcinilor, sub þãrmuri prãpãstii; nici un punct pe care sã-ºi rezeme pribegia; om al durerilor ºi cunoscãtor al suferinþei, nu avea chip de frumuseþe, ca sã ne fie drag...

„cãlãtoresc în Dumnezeu”, spunea, ferindu-ºi faþa ºi numai peste dealuri privind; în dreapta lui toiagul odrãslea dorul plecãrilor: „sã mergem, stãpîne, sã mergem, mai avem mult pînã la capãtul lumii!”

Era fratele meu, cãlãtorul...

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã

Paºaportul duhului Un tînãr a plecat de la casa pãrinteascã, sã-ºi facã, ºi el, calea lui în lumea aceasta mare ºi largã.

Petrecîndu-1, tatãl l-a întrebat: - Luat-ai, copilul meu, cu tine tot ce-þi trebuie pentru acest drum lung?

Tînãrul, avînd oareºicare mîndrie, a rãspuns: - Da, tatã, am luat tot ce-mi trebuie. ªi a început a da desluºire tatãlui: - Am cu mine bani ºi haine, cãrþi ºi ºtiinþã, precum ºi mare dor de viaþã ºi de muncã... Iar ca sã pot trece peste orice hotare, am cu mine ºi paºaportul...

Tatãl îi zise: - Toate foarte bune sînt, dar îþi lipseºte încã un lucru, copilul meu...

Oarecum mirat, bãiatul întrebã: - Ce anume?

Cu aºezat înþeles, pãrintele îi rãspunse: - Îþi mai trebuie, dragul meu, ºi paºaportul... duhului, cu care sã poþi ajunge ºi la Dumnezeu...

- Care-i acela? - întrebã tînãrul.

- Este rugãciunea, copilul meu. Fãrã ea, toate celelalte zãdarnice sînt, cu ea, toate se înþelepþesc... ªi tînãrul acela a fãgãduit tatãlui sãu cã va lua cu sine ºi acest lucru de preþ.

ªase motive pentru care aprindem lumînãri în bisericã Unul dintre primele lucruri pe care o persoanã care intrã pentru prima datã într-o bisericã ortodoxã îl observã sînt lumînãrile pe care credincioºii le aprind înaintea icoanelor. Unii ºi-ar putea pune întrebarea: de ce aprindem lumînãri în bisericã, atunci cînd ne rugãm?

Pentru cã lumînarea ne poate fi model duhovnicesc de urmat.

Iatã ºase motive de la Sfîntul Simeon al Tesalonicului (1381-1429) pentru care aprindem lumînãri în bisericã: 1) Precum lumînarea este curatã (de cearã curatã), la fel ºi inimile noastre ar trebui sã fie curate.

2) Precum lumînarea de cearã curatã este maleabilã (spre deosebire de cea din parafinã), la fel ºi sufletele noastre ar trebui sã fie maleabile, pînã ce le îndreptãm ºi le întãrim în învãþãtura Sfintelor Evanghelii.

3) Precum lumînarea ajunge sã fie fãcutã din polenul florilor ºi are un parfum dulce, la fel ºi sufletele noastre ar trebui sã aibã mireasma dulce a harului dumnezeiesc.

4) Precum lumînarea, atunci cînd arde, se contopeºte ºi hrãneºte flacãra, la fel ºi noi trebuie sã ne luptãm sã dobîndim unirea cu Dumnezeu.

5) Precum lumînarea, arzînd, lumineazã întunericul, la fel ºi lumina lui Christos din noi sã lumineze înaintea oamenilor, ca sã se aducã slavã numelui lui Dumnezeu.

6) Precum lumînarea îºi oferã propria luminã, ca sã lumineze întunericul omului, la fel ºi lumina virtuþilor, lumina dragostei ºi a pãcii trebuie sã caracterizeze un creºtin.

Iar ceara care se topeºte simbolizeazã fãclia dragostei noastre pentru aproapele nostru.

Sã ne rugãm ca lumina lui Christos sã ne lumineze ºi pe noi!

(Sursa: doxologia.ro)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 17-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Spre Est, sau spre Vest?

– Interviu cu prof. univ. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen – * Reporter: Occidentul, cu al sãu acquis comunitar, nu acceptã decît ceea ce îi convine - sã ne referim la dublul standard cu privire la deciziile Curþii Constituþionale din România, în 2012 ºi, respectiv, 2017. Aici e vorba ºi de neocolonialism, iar abordarea de clasã spune clar: conflictul e între compradori si nationali(ºti)! Chestia cu acquis-ul ºi mîna întinsã a Occidentului e atît de departe de realitate! Sã le luãm pe rînd. În 2012, Parlamentul a decis suspendarea preºedintelui Bãsescu (deci, a Domnului, ,,despotul de origine divinã”, suspendat de ortodoxo-comuniºti, nu-i asa?). Putsch parlamentar! Culmea absurdului, fiindcã Parlamentul nu e instituþie de forþã.

Cancelarul federal Angela Merkel preia ideea imediat de la Karl Peter Schwarz ºi de la alþii din presa ,,democratã” occidentalã, ca Viorel Roman, ºi de aici scandalul. Aºadar, 7,5 milioane de români voteaza demiterea, dar, printr-un artificiu de procedurã ,,erata” -, referendumul este invalidat de 6 persoane.

Faptul cã 7,5 milioane de voturi au fost aruncate la gunoi de 6 persoane (votul în CCR, atunci, a fost 6 la 3) nu a contat. Occidentul bazat pe acquis-ul comunitar ne-a spus cã trebuie sã respectãm legile ºi cã, totodatã, CCR e sacrosantã. * Viorel Roman: Românii vor acquis-ul, legislaþia occidentalã, altfel n-ar fi, în majoritatea lor, pentru Europa/UE ºi n-ar fi plecat 5 milioane dintre ei spre Vest. Pe de altã parte, le este încã strãinã atît litera legii, 100.000 de pagini, cît mai ales spiritul/duhul ei. De vinã sînt Marea Schismã, Sultanul turc ºi Þarul rus, Cortina de Fier, rãzboiul rece etc. Echilibrul puterilor în stat, care sã împiedice puterea verticalã à la Putin, à la Erdogan, a fost lezat de Ponta, care a încercat, în 2012, sã-l schimbe pe Domn, ,,despotul de origine divinã”, cu ajutorul majoritãþii din Divanul boierilor, adicã din Parlament. Lupta pentru putere dintre Domn si boierii

Rusia mobilizeazã un corp de elitã de soldaþi cibernetici Grupul APT 28, susþinut de Kremlin, a atacat organizaþii militare ºi diplomatice reprezentative din Occident, inclusiv Partidul Democrat din SUA ºi reþeaua francezã de televiziune TV5 Monde. Articolul a apãrut recent în publicaþia spaniolã ,,Expansion”, sub semnãtura lui Sam Jones, de la „Financial Times“. Iatã conþinutul integral al articolului.

La ora 20.40, în seara de 9 aprilie 2015, în timp ce lua cina într-un restaurant de lux din Paris, Yves Bigot ºi-a dat seama cã avea numeroase apeluri pierdute, SMSuri ºi mesaje e-mail pe cele douã telefoane mobile ale sale. Personalul sediului central al TV5 Monde, cea mai mare reþea francofonã de televiziune din lume, al cãrei director general era, încerca frenetic sã se punã în legãturã cu el. Ecranele de televiziune pe care erau emise programele se albiserã rînd pe rînd, ºi serverele îºi încetaserã, gradual, funcþionarea. În locul logotipului sãu turcoaz tradiþional, pe pagina sa web ºi în conturile sale de pe reþelele de socializare a apãrut „shahada“: declaraþia de credinþã islamicã – scrisã cu alb, pe fundal negru. Deasupra acesteia, fraza: ,,Cyber-Caliphate. Je suIS IS” – Califatul cibernetic. Eu sînt Statul Islamic.

Punerea în scenã O echipã de ingineri a lucrat toatã noaptea pentru a salva reþeaua de televiziune. A reuºit, printr-o minune.

Totuºi, Statul Islamic nu ºi-a asumat niciodatã responsabilitatea pentru atac. Dupã douã luni, ANSSI, Agenþia francezã de securitate ciberneticã, l-a informat pe Bigot cã, în opinia sa, atacul fusese efectuat de un grup rusesc, numit APT 28. Un an mai tîrziu, în primãvara lui 2016, APT 28 a lansat un atac cibernetic împotriva Comitetului Naþional Democrat al Statelor Unite, în timpul campaniei electorale. A fãcut publice mii de documente de arhivã, pentru a o discredita pe Hillary Clinton ºi a semãna îndoialã asupra beneficiilor sistemului democratic din Statele Unite. Magnitudinea atacurilor ºi obiectivul lor au demonstrat cã APT 28 urmãrea, acum, obiective mult mai ambiþioase. Revista ,,Financial Times” a vorbit cu mai mult de 12 persoane care cunosc bine activitãþile APT 28: ofiþeri de informaþii, militari ºi experþi civili în securitate ciberneticã. Funcþionari ai SUA, Marii Britanii, Israelului ºi Germaniei cred cã

moldo-valahi e multisecularã. O victorie a preºedintelui sau a boierilor, azi cu imunitate occidentalã, este, însã, strãinã culturii politice din Vest, unde prin democraþie nu se întelege putere unicã, verticalã, cum a formulat Varanul, reprezentatul boierilor din mass-media, Voiculescu, din puºcarie: ,,Nu vom avea total puterea, pînã nu vom avea Justiþia!”. * Reporter: Vine anul 2016: Guvernul socialdemocrat emite o ordonanþã perfect constitutionalã ºi conformã cu legislaþia ºi procedurile, dar Klaus Werner Iohannis nu e de acord, nici corporaþiile occidentale (evident, catolice) ºi, pe cãi ascunse, cu mercenarii lor din Serviciile Secrete, scot lumea la proteste ºi o þin sãptãmîni de zile, sperînd sã dea jos guvernul din stradã, sã schimbe preºedinþii celor douã Camere. Curtea Constituþionalã, sesizatã de preºedintele Senatului, decide (7 la 2) cã guvernul a procedat corect ºi cã procurorii nu pot ancheta derularea procesului legislativ ºi oportunitatea unor acte legislative. Acquis-ul comunitar spune, cumva, cã separarea puterilor în stat e ceva ortodoxo-comunist ºi cã, de fapt, cei care aplicã legea trebuie sã o ºi elaboreze? Iar Iohannis îndeamnã (indirect, tot prin Serviciile Secrete subordonate lui) la contestarea Curþii Constituþionale! E ºi el ortodoxo-comunist, sau CCR e bunã doar cît dã hotãrîri care ne convin? * V.R: Preºedinþii celor douã Camere ale baronilor moldo-valahi, cu majoritatea garantatã de ortodoxie, schimbã, prin Ordonanþa corupþiei urgente, legislaþia în favoarea lor, a acelora îmbogãþiþi fãrã justã cauzã.

Domnul ºi 600.000 de protestatari din marile oraºe sînt împotriva celor care profitã de imunitatea acquis-ului, ca sã perpetueze privilegii paternaliste, corupþia neofanariotã. În Europa, derularea procesului legislativ este transparentã, controlatã atît de opinia publicã, cît mai ales de justiþie, altfel, se ajunge la situaþia din 2012, cînd boierii din Legislativ ºi din Executiv ºi-au dat mîna, schimbînd preºedintele, Domnul.

Dacã, secole de-a rîndul, Domnul ºi boierii din Bucureºti depindeau de turci, de ruºi ºi, acum, de Europa, acquis-ul încearcã sã înlocuiascã vechile cutume turcoAPT 28 este dirijatã de Agenþia militarã de informaþii din Rusia, GRU. Moscova a negat sistematic cã ar avea vreo conexiune cu grupul.

Mulþi se tem cã activitãþile APT 28 nu se vor opri aici. Conform persoanelor care cunosc domeniul, atacurile cibernetice împotriva NATO au crescut cu 60% în ultimul an, iar atacurile împotriva instituþiilor UE – cu 20%. Indiciile lãsate în urmã de aceste atacuri, chiar dacã nu sînt exhaustive, indicã, într-un anumit fel, viziunea despre lume pe care o are Vladimir Putin, ºi cum trebuie sã-þi consolidezi poziþia în aceastã lume.

De la atacul asupra Convenþiei Naþionale Democrate, ATP 28 a iniþiat o serie de operaþiuni importante.

Organizaþia a atacat calculatoarele partidelor politice din Franþa ºi Germania, þãri în care se þin alegeri în acest an, ºi reþelele informatice a zeci de ONG-uri responsabile de majoritatea programelor de ajutoare umanitare care se implementeazã în Siria, deoarece acestea vin în contradicþie cu interesele Rusiei în aceastã þarã.

Conexiuni cu Kremlinul Analiza activitãþilor ºi principalelor atacuri cibernetice ale APT 28 indicã faptul cã grupul a devenit activ în 2007, dar pînã în 2014 nu se ºtia de ce infrastructurã dispunea ºi care îi era istoricul activitãþilor. Compania de securitate ciberneticã FireEye a ,,botezat” grupul APT 28 (Advanced Persistent Threat, ameninþare avansatã persistentã) în 2014. Grupul a atacat organizaþii militare ºi diplomatice foarte importante din Vest, precum compania privatã militarã ,,Academi”, contractantul de apãrare ºi informaþii din Statele Unite SAIC, Ministerele Apãrãrii din Franþa ºi Ungaria, Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa, precum ºi Departamentul de Stat al SUA. Analiza datelor disponibile pînã în prezent indicã spre Rusia.

Un expert în securitate britanic asigurã cã sistemele de codificare ºi capacitatea tehnicã a grupului APT 28 sînt de ,,nivel înalt”. Totuºi, cele mai stranii sînt atacurile sale cu adrese electronice false, care creeazã arhive ataºate realiste, însã infectate. În 2010, grupul a trimis unor militari ai NATO, aflaþi la Ankara, e-mail-uri care, în aparenþã, proveneau de la parteneri ai Organizaþiei, cu arhive excel ataºate, ºi care conþineau o listã cu datele lor de contact. Înºelãciunea a funcþionat. Doi ani mai tîrziu, grupul a trimis o listã cu datele personale ale unor ofiþeri de rang înalt britanici la ambasadele din Londra, care conþinea, de asemenea,

ALBUMUL CU POZE RARE

Julian Assange, fondatorul site-ului pentru transparenþã WikiLeaks, a fãcut publicã recent o serie de documente despre tehnicile de spionaj cibernetic utilizate de CIA. El a denunþat vulnerabilitatea sistemului de securitate informaticã a Agenþiei americane, declarînd: ,,Este o lipsã de competenþã devastatoare sã creezi un asemenea arsenal ºi sã-l pãstrezi în acelaºi loc”. pravoslavnice. Putem, desigur, filozofa îndelung pe tema neocolonialismului, compradori ºi naþionali(ºti), pe cea a neo-fanariotismului, dar realitatea politico-socialã de la Porþile Orientului se deosebeºte fundamental de acquis-ul comunitar, altfel nu ar pleca milioane de români în bejenie, spre Vest. Nu este exclus, însã, ca UE, ,,Europa mai multor standarde“, sau ,,Europa mai multor viteze“ sã permitã revenirea paºnicã la devãlmãºia moldo-valahã ºi la puterea verticalã greco-pravoslavnicã, de la Moscova ºi Constantinopol, a ,,despotului de origine divinã“, a Domnului, preºedintelui.

Sursa: www.viorel-roman.ro numele ºi datele de contact ale soþiilor sau soþilor acestora. Odatã cu deschiderea arhivelor, destinatarii instalau, involuntar, un malware (program dãunãtor) al APT 28 în calculatoarele lor. Apoi, acesta se infiltra în mai multe reþele, în care obþinea acces la materiale confidenþiale ºi oportunitãþi de a cauza prejudicii imense. În 2015, grupul a fectuat 6 operaþiuni cunoscute.

,,Cotidianul.ro”

Creºtere bruscã a salariilor minime în UE În 2016 ºi la începutul acestui an, salariile minime au crescut semnificativ în 22 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, relevã un studiu realizat de Fundaþia „Hans Böckler“, citat de publicaþia germanã ,,Der Spiegel”. Pe lista þãrilor unde s-au operat modificãri ale salariului minim se aflã ºi România. La 1 mai anul trecut, acesta a crescut de la 1.050 lei la 1.250 lei, iar de la 1 februarie 2017, Guvernul PSD l-a dus la 1.450 lei. La nivel european, relevã studiul amintit, creºterile nominale din ultima vreme au fost cele mai puternice din 2007 încoace.

Aceste salturi au venit pe fondul unei inflaþii scãzute în majoritatea statelor UE, ceea ce a fãcut ca salariul real sã fie mai mare. Mãsurat în raport cu salariul mediu, în multe state europene, nivelul celui minim este încã scãzut, susþine Fundaþia „Hans Böckler“. În Franþa, salariul minim a crescut cu 0,9%, în Belgia – cu 2%, în Germania – cu 4%, iar în Spania – cu 8,1%.

România a consemnat, însã, o creºtere de 38% în ultimele luni. Cu toate acestea, salariul minim din þara noastrã se plaseazã în coada clasamentului european, cu 1,65 de euro pe orã. Sub noi se aflã doar bulgarii, cu 1,42 euro/orã. Ungaria acordã un salariu minim de 2,35 euro/orã, Polonia – 2,65, Lituania – 2,32, Estonia – 2,78, Letonia – 2,25, Grecia – 3,35 euro/orã. În Vest, Franþa plãteºte 9,76 euro/orã, Germania – 8,84, Olanda – 9,52, Belgia – 9,28, Irlanda – 9,25, Marea Britanie – 8,79, Luxemburg – 11,27 euro/orã. În lume, salariul minim (în echivalent euro) este, spre exemplu, în Brazilia, de 1,1 euro/orã, în Turcia – 2,73, în SUA – 6,55, în Japonia – 6,85, în Noua Zeelandã – 9,60, iar în Australia ajunge la 11,89 euro/orã. În Republica Moldova, salariul minim este de 56 de eurocenþi/orã.

CRISTIAN CREÞU

Pag. a 18-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul „Miss România“ 1930 ºi avatarurile concursurilor de frumuseþe (3) Competiþia organizatã de trustul „Adevãrul“: disputa costumelor de baie (2) Areopagul era prezidat de boierul Tzigara Samurcaº, iar preºedinte onorific a fost însuºi ministrul de Interne, Alexandru Vaida Voievod. Evenimentul a avut loc în Salonul oficial al Palatului Artelor, de la ªosea. Disputa de coloraturã a momentului i-a avut ca adversari pe autorul lui „Ion“ ºi pe intransigenta pionierã a feminismului autohton, Alexandrina Cantacuzino. Scriitorul propune introducerea probei costumului de baie, invocînd regula de la Galveston, în timp ce doamna Cantacuzino, care ºi-a impus pãrerea pînã la urmã, susþinea cã examinatorii acestei probe ar trebui sã fie doar doamnele din juriu. Concurentele mai trebuiau sã aibã vîrsta cuprinsã între 16 ºi 25 de ani, o „bunã reputaþie moralã“, sã nu fie cãsãtorite; regulamentul mai prevedea ca ele sã nu poarte corset ori brasierã, sã îmbrace rochii cît mai simple ºi sã nu fie fardate. Dupã concurs, cîºtigãtoarea ºi-a sãrbãtorit triumful în faþa unei mulþimi impresionante, pe Calea Victoriei, defilînd într-un luxos automobil decapotabil „învãlurat de flori“. Cea care s-a bucurat de laurii victoriei a fost domniºoara Magda Demetrescu, orfanã din copilãrie de ambii pãrinþi, fiica unui cunoscut arhitect bucureºtean ºi nepoatã a cîntãreþei Mara D’Asty.

Avea numai 17 ani, nu-l putea pronunþa pe „r“ ºi era de o spontaneitate ºi de un farmec debordante. La Galveston, în iunie, ea a ocupat un loc fruntaº, fiind între cele 11 finaliste, toate considerate a fi ocupante ale ultimei trepte a podiumului, beneficiind ºi de un premiu de 100 de dolari. În juriul de la Galveston s-a aflat ºi marele regizor King Vidor.

Mariana Miricã, locul 2 la „Miss Universe” în 1930 În anul urmãtor, competiþia s-a consacrat, ambele trusturi fãcînd eforturi financiare considerabile pentru promovare. Reþeta începea a face curte succesului, astfel încît în siajul sãu au încercat sã se plaseze ºi alþi artizani din zona esteticului. Astfel, „Cãrãbuºul” lui Tãnase anunþa un turneu cu „cel mai formidabil” succes bucureºtean, „Miss Revista”, de N. Vlãdoianu ºi N. Constantinescu, iar concurenþii de la „Curentul”, rãmaºi spectatori ai celor douã competiþii rivale, publicã în foileton romanul lui Cezar Petrescu, „Miss România“, o satirã spumoasã, care descrie o disputã incandescentã între douã trusturi de presã pe seama unui concurs naþional de frumuseþe. „Rãzboiul” din roman este purtat prin intermediul a douã publicaþii mondene ilustrate,

Amante regale (14) Jeanne-Antoinette de Pompadour (5) Reinette ºi-a dedicat viaþa regelui, compensînd lipsa ei de avînt sexual prin acþiuni care îl fermecau ºi creau între ei legãturi care s-au dovedit puternice în timp. A preluat cu entuziasm pasiunile regelui. I s-a alãturat la jocul de cãrþi, deºi ura aceastã ocupaþie. Participa la partide de vînãtoare, deºi aceastã activitate îi consuma ºi bruma de energie pe care o mai avea. Redacta niºte rapoarte alerte ºi savuroase, cu informaþii primite de la Serviciile de Spionaj ale regelui. Þinea scurte ºedinþe zilnice cu miniºtrii de stat. Îl consilia pe rege ºi a devenit astfel atît cea mai dragã prietenã a lui, cît ºi amanta sa. Reinette s-a implicat ºi în treburile statului, fãcînd exact ceea ce Ludovic îl avertizase pe strãnepotul lui cã s-ar putea întîmpla. L–a convins pe Ludovic sã îl concedieze ºi sã îl exileze pe ministrul Maurepas, presupusul autor al unui vers în care îºi bãtea joc de leucoreea ei, o afecþiune ginecologicã de care suferea. A fãcut demersuri pentru a-l numi pe fratele ei, Abel, intendent general al Casei regale, o poziþie importantã, în care acesta s-a achitat de îndatoriri cu eficacitate ºi onestitate. Ea administra patronajul regal al literaturii ºi artelor, în privinþa cãrora se pricepea ºi pe care le aprecia la justa valoare. A fost cofondatoarea ºcolii militare de ofiþeri ºi a faimoasei fabrici de porþelan de la Sèvres. În 1751, dupã o amplã deliberare, Reinette a renunþat la relaþiile sexuale cu regele, avînd grijã ca acest fapt sã se afle. Astfel, li s-a oferit posibilitatea de a primi Sfînta împãrtãºanie, deoarece nu mai comiteau adulter unul cu celãlalt. Pentru Reinette, aceastã

care au denumiri cît se poate de strãvezii: „Ilustrata Coloratã” ºi „Colorata Ilustratã”. Autorul ironizeazã ºi cãutãrile etniciste ale organizatorilor, propunînd drept protagonistã o neaoºã caricaturalã dintr-un tîrg de provincie, ghemul intrigii avîndu-l la capãt pe un fruntaº al „partidei naþionale” din aceeaºi localitate. „Realitatea Ilustratã” se întrece pe sine ºi organizeazã o feerie de iarnã la Cazinoul din Sinaia.

Defilarea candidatelor este filmatã de cineastul deja consacrat al evenimentului, Jean Mihail, reprezentant al Casei de producþie „Goncourt”, iar premiul pentru cîºtigãtoare se ridicã la suma de 50.000 de lei.

Liviu Rebreanu îºi realizeazã ºi el visul ºi devine Zeus-ul acestui Olimp al frumuseþii, trofeul revenind unei studente la chimie din Bucureºti, Zoe Theodorescu, locul doi fiind adjudecat de „Miss Moldova”, bãcãuanca Mariana Miricã. Veriºoara acesteia din urmã, Lelia Miricã, cîºtigase ºi ea titlul de „Miss Dobrogea”, întregind zestrea familiei. Învingãtoarea fiind în imposibilitate de a pãrãsi þara „din motive personale”, dupã cum precizeazã presa, la Galveston se duc alte trei concurente; dupã „defectarea” lui Waleffe, „Realitatea Ilustratã” beneficia de acest premiu de fidelitate. E interesant cã una dintre ele era de naþionalitate rusã, nãscutã la St. Petersburg, domniºoara Nadejda Okulici de Kosarini, care reprezenta comunitatea de refugiaþi albi de la noi – cutumiar, promotorii acestor întreceri admiteau aceastã prezenþã a „celeilalte Rusii”.

Calitãþile sale au fost apreciate ºi de juriul din Texas, ea clasîndu-se pe treapta a treia a podiumului.

Imediat înaintea sa se situase, însã, Mariana Miricã, tînãrã care obþinea cea mai bunã clasare a unei românce în istoricul competiþiei mondiale! Ea s-a ales ºi cu un premiu în valoare de 500 de dolari.

Reporterul „Realitãþii Ilustrate” îi descrie calitãþile în maniera galantã, preluatã din repertoriul tenorilor languroºi ºi graseiaþi, descendenþi din Leonard, atît de la modã în epocã: „O blondã a cãrei faþã albã respirã o duioºie ºi o gingãºie cum rar se întîlnesc“. ªi românii organizau concursuri în diaspora, astfel, în SUA, aveau loc asemenea întreceri ce pastelau sentimental diferitele reuniuni ale ligilor sau uniuni româneºti. Despre unul dintre acestea, cel din 1927, a relatat ºi „Realitatea Ilustratã”, el avînd loc în localitatea Canton, din Ohio. Concurentele se prezentau în faþa examinatorilor în costum naþional, iar cîºtigãtoare a fost desemnatã o anume Veronica Popa. De asemenea, fete originare din România ajung sã cucereascã laurii ºi la competiþiile din alte þãri, cum e aceastã Giselle Canton, fiica unui fotograf bucureºrenunþare avea un dublu beneficiu: îi uºura conºtiinþa religioasã ºi o elibera de o sarcinã pe care nu o putea îndeplini cum se cuvine. Totuºi, exista marele pericol ca Ludovic sã o înlocuiascã cu o altã amantã; în 1752, cînd Ludovic a fãcut-o pe Reinette ducesã, bîrfitorii de la Curte interpretarã gestul drept o strîngere de mînã auritã în vederea debarcãrii ei. Pentru a-ºi menþine influenþa asupra lui Ludovic, Reinette s-a strãduti, sau cel puþin aºa susþinea lumea, sã îi gãseascã femei tinere care nu prezentau nici un pericol. Contemporanii au numit-o „codoaºã“, acuzînd-o cã pusese la cale înfiinþarea bordelului de palat din districtul Parc-aux-Cerfs („Cîmpul cu cerbi“). Acolo, adolescente recrutate din rîndul familiilor pariziene sãrace erau cazate ºi pregãtite sã îi devinã amante lui Ludovic, care le „servea“, adesea, în grupuri de cîte douã-trei. Fetele erau bine hrãnite ºi îmbrãcate frumos, fuseserã învãþate cum sã se poarte în societate ºi beneficiau de asistenþã medicalã. „Cifra de afaceri“ era destul de bunã, cãci tinerele „pensionate“ din aceste posturi primeau rente sau se cãsãtoreau adesea cu bãrbaþi dornici sã profite de „pregãtirea“ lor în domeniu. Fetele care îi nãºteau lui Ludovic copii erau anunþate cã le muriserã bebeluºii. Apoi, aceºti infanþi, princes et princesses manquées (prinºi ºi prinþese pierdute), primeau alocaþii anuale ºi erau daþi spre adopþie unor pãrinþi potriviþi. La doi ani de la înfiinþarea casei de plãceri din Parc-aux-Cerfs, fiica de zece ani a lui Reinette, Alexandrine, a murit. Reinette nu se putea consola în nici un fel: „Întreaga mea fericire a murit odatã cu fiica mea“, avea sã mãrturiseascã ea în particular. Criticii ei, coborîndu-se la nivelul cel mai de jos, au susþinut cã lacrimile vãrsate de Reinette erau doar pentru ea însãºi, deoarece Alexandrine nu avea s-o mai înlocuiascã în patul lui Ludovic. Reinette a încercat

tean, care a triumfat la „Miss Egipt 1929”. Concursul organizat de „Universul” în 1930 fiind dependent de „Miss Europe” , ce avea ca interval consacrat de desfãºurare 2-7 februarie, a avut loc ceva mai devreme, dar s-a bucurat de acelaºi fast. Mai ales cã el avut loc în noul sediu de pe Brezoianu, care, în vremea comunismului, a devenit spaþiul destinat „Informaþiei Bucureºtiului”. Dar cea mai bunã relatare a evenimentului o face chiar protagonista, Zoica Dona.

Zoica Dona ºi participarea la „Miss Europe” Ca majoritatea colegelor sale participante la concursul organizat de „Universul” în 1930, Zoica Dona era o adolescentã întîrziatã, crescutã într-un cocon al educaþiei stricte, tradiþionale. N-avea termeni de comparaþie pentru multe evenimente ºi întîmplãri, era superstiþioasã ºi se credea „urmãritã de fatalitate”. Reprezentativã pentru aceastã vîrstã a inocenþei fortificate e, de pildã, mãrturia „Miss Oltenia” 1929, Tinette Stavrache: „Am fost crescutã cu o rarã severitate. Ai mei m-au deprins sã evit contactul cu lumea din afarã. Cînd închid ochii vãd numai casa noastrã, cu fraþii, cu poveºtile, cu jucãriile, cu toate bucuriile unei copilãrii zãvorîte între ziduri. (...) N-am avut nici o prietenã. Am trãit ºi trãiesc numai cu lumea din mine”.

„Croitorese, vizite, recepþii, baluri, serate – mã doborau seara complet” Zoica se nãscuse în 1908, se pretindea urmaºa unui doge veneþian eºuat în Valahia prin Secolul al XVI-lea, iar dupã mamã se pare cã se trãgea din poetul Bolintineanu. Tatãl sãu, generalul Constantin Dona, era un personaj influent în epocã, în timpul liber acesta scria poveºti istorice romanþate, pe care le semna Cluceru Dinu. Era studentã în anul III la Drept, dar studia ºi la Conservator, la clasa lui Nicolae Soreanu, ºi îºi dorea o carierã diplomaticã. Cocheta ºi cu feminismul, dar era împotriva „amestecului femeilor în politicã”, vãzînd profitabilã doar emanciparea lor profesionalã. Succesul a prins-o nepregãtitã; se înscrisese în ultima jumãtate de orã regulamentarã la insistenþa cunoscuþilor, fãrã ºtirea generalului, iar stinghereala clasei de sus faþã de acest gen de evenimente o apãsa. Societatea româneascã nu era pregãtitã, credea ea, pentru acest gen de manifestãri, privindu-le cu „sarcasm ºi zeflemisealã”, spre deosebire de Occident, unde intraserã în firescul cotidian, ºi spera ca permanentizarea lor sã le dea un imbold femeilor întru sporirea stimei de sine. Dupã participarea anterioarã, la „Domniºoara România” din 1929, unde s-a simþit nedreptãþitã, concursul din ’30 o gãseºte „mai mult spectatoare decît concurentã”, astfel cã nici nu se dusese la coafor înainte! (va urma) EUGEN MAROLA sã-ºi refacã viaþa zdrobitã. Timp de încã un deceniu, a continuat sã se implice în treburile statului ºi în afacerile interne ale Curþii, mizînd pe faptul cã aliaþii ei aveau sã fie suficient de puternici pentru a-i învinge duºmanii tot mai numeroºi, printre care se numãrau susþinãtorii altor femei frumoase, care sperau sã o poatã înlocui. A fãcut presiuni asupra lui Ludovic sã concedieze miniºtrii care nu o simpatizau. Reinette a supravieþuit luptei interne de la Curte, iar noua ei castitate a fãcut-o sã se simtã atît de virtuoasã, încît a sprijinit Biserica în disputele ei cu Parlamentul francez. A lucrat împreunã cu protejatul sãu, Ducele de Choiseul, ale cãrui întreprinderi diplomatice au dus, în final, la Rãzboiul de ªapte Ani, care avea sã opunã Franþa, Austria, Rusia, Saxonia, Suedia ºi Spania - Prusiei, Marii Britanii ºi Hanovrei. Aceastã catastrofã aproape cã a adus la sapã de lemn Franþa. Madame de Pompadour a cheltuit sume exorbitante din bugetul sãrãcit al þãrii pentru splendide opere de artã ºi arhitecturã; stilul pe care l-a impus Franþei a fost atît de strãlucit, încît a ajuns sã defineascã o întreagã erã esteticã. Ea îi fãcea pe plac indolentului rege, în timp ce, în afara palatului, populaþia neliniºtitã murea de foame. Curînd dupã Tratatul de la Paris, din 1763, Reinette a cãzut pradã unei maladii, dupã toate probabilitãþile, un cancer la plãmîni. Prietenul ei, Voltaire, regreta dispariþia unei femei sincere care îl iubise pe rege pentru el însuºi, nu pentru rangul lui. Cu toate acestea, pe seama ei s-a rãspîndit o zicalã popularã care ilustra modul cum o vedeau contemporanii sãi: „Aici se odihneºte cea care a fost douãzeci de ani virginã,/ Opt ani tîrfã/ ªi zece ani codoaºã“.

Sfîrºit ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

Pag. a 19-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Elixirul nemuririi (12) Puterea de a ne înãlþa la cer Majoritatea oamenilor cred în mod greºit cã numai fiinþele cele mai glorioase, cum au fost Isus, Babaji sau Saint Germain, se pot înãlþa la cer, nu ºi ei. Astfel, ei pornesc de la premisa cã puterile speciale ale maeºtrilor nu ar putea fi deþinute niciodatã de oamenii obiºnuiþi. Gîndul cã ar putea poseda ei înºiºi astfel de puteri i-ar speria de moarte, întrucît responsabilitatea li s-ar pãrea prea copleºitoare, aruncîndu-i prea departe de zona lor de confort.

Poate cã, în clipa de faþã, gîndul de a-þi trezi puterea interioarã ºi de a-þi lua locul cuvenit ca fiu sau fiicã a lui Dumnezeu Cel Viu þi se pare prea mult, dar, mai devreme sau mai tîrziu, vei ajunge ºi tu sã te

Enigmele minþii (2) FOBIILE (1) O fobie reprezintã o teamã persistentã ºi iraþionalã, care îi provoacã unei persoane o angoasã extremã. Cînd oamenii au o reacþie fobicã faþã de o situaþie, o condiþie sau un lucru, aceºtia pot transpira, inima le poate bate mai rapid, pot avea dificultãþi de respiraþie ºi manifestã o dorinþã copleºitoare de a fugi de factorul care cauzeazã fobia. Uneori, ei simt chiar cã se aflã în iminentã primejdie de moarte.

Fobiile sînt cele mai comune tulburãri de angoasã, ºi ele afecteazã, în egalã mãsurã, bãrbaþi ºi femei, indiferent de vîrsta, condiþia socialã ºi apartenenþa lor etnicã. O fobie se poate dezvolta dintr-o amintire neplãcutã din copilãrie. De exemplu, un individ se poate simþi stînjenit în preajma unei pisici, din cauzã cã a fost zgîriat sau muºcat de animal, pe cînd era copil. Dacã de-a lungul anilor o astfel de senzaþie neplãcutã se transformã într-o teamã iraþionalã faþã de pisici, care o face pe persoana respectivã sã þipe, sã fugã sau sã leºine la simpla prezenþã a unei pisici în preajma ei, atunci subiectul suferã de ailurofobie (din termenii greceºti „ailuro“, pisicã, ºi „phobia“ - fricã).

Indivizii care au aceastã fobie pot simþi o oarecare alinare, aflînd cã teama de pisici a fost împãrtãºitã ºi de mari comandanþi militari, precum Alexandru cel Mare, Iulius Cezar sau Napoleon Bonaparte.

Psihologii au identificat peste 500 de fobii ºi, potrivit statisticilor medicale, numai în Statele Unite circa 50 de milioane de oameni ar suferi de vreo formã sau alta de fobie. Deºi cauzele fobiilor rãmîn necunoscute ºi deschise speculaþiilor, unele dintre

Mafia Calabrezã La’Ndrangheta (3) Primarul din San Luca a fost arestat ºi condamnat pentru asociere mafiotã (2) În realitate, Rossy Canale, preºedinta „Movimento delle donne di San Luca“ a folosit banii în interes personal, pentru a-ºi cumpãra bijuterii ºi o maºinã.

La arestarea lui Sebastiano Giorgi, site-ul www.giomalettisimo.com, din 12 decembrie 2013, îºi intitula astfel relatarea: „Rossy Canale ºi Sebastiano Giorgi: simbolurile anti-Mafia arestate la San Luca”.

Despre Sebastiano Giorgi, articolul precizeazã: „În funcþie din 2009 pînã în primele luni ale lui 2013, Giorgi era cunoscut pentru participarea sa la diferite manifestãri de denunþare a’Ndràngheta, oferind administraþiei sale o imagine anti-Mafia”. Anchetatorii aveau dovezi cã Sebastiano Giorgi a fost ales cu sprijinul Clanului Nirta, din San Luca. În schimbul acestui sprijin, Clanul a primit contractul de introducere a gazului metan în San Luca ºi alte facilitãþi.

Rocco Sciarrone pune în lucrarea citatã o aserþiune în chip de concluzie: „Sistemul politic local s-a revelat extrem de permeabil în cursul timpului la presiunile ºi interesele mafiote”. Una dintre cauze trebuie cãutatã într-o realitate tipicã Mezzogiorno: „Viaþa politicã a fost dominatã de relaþii clientelare”.

O radiografie de excepþie a cauzelor care stau la

înalþi la cer, indiferent dacã acest proces va dura o viaþã de om, o sutã de vieþi sau un eon. Mai devreme sau mai tîrziu, te vei întoarce acasã. Ce-i drept, puþini sînt cei care trec prin poarta cea strîmtã ºi prin calea cea îngustã a vieþii eterne, dar acest lucru nu este imposibil. Cãci se spune cã pînã ºi cei fãrã minte pot merge pe aceastã cale: ,,Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi calea sfinþeniei; nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinþi. Cei care vor pãºi pe ea, chiar ºi cei fãrã minte, nu vor putea sã se rãtãceascã”.

Ascensiunea înseamnã o eliberare. Cel care trece prin acest proces poate locui oriunde ºi poate materializa orice. Dacã doreºte, el poate locui în continuare pe Pãmînt, dar poate face acest lucru ºi în orice altã lume. Poate cãlãtori oriunde cu viteza gîndului ºi îºi poate materializa instantaneu dorinþele.

Te simþi pregãtit sã trãieºti ca fiinþã nemuritoare?

La urma urmelor, sinele tãu superior este un spirit pur, fiind deja nemuritor ºi etern. Sufletul tãu nu moare niciodatã. De aceea, este cît se poate de posibil

sã devii un maestru înãlþat la cer, chiar în momentul prezent.

La seminariile mele de ascensiune, cursanþii ºi-au accelerat vibraþiile corpului fizic ºi au fuzionat cu corpul de luminã chiar în timpul meditaþiilor noastre. Aceastã experienþã conferã o stare de extaz beatific, însuºi corpul fiind inundat de valuri copleºitoare de bucurie. Cursanþii trãiesc diferite senzaþii electrice, cum ar fi furnicãturile, ºi mulþi dintre ei percep lumina spiritualã.

Pe mãsurã ce Umanitatea va renunþa la convingerile negative care au înlãnþuit-o eoni la rînd, conceptul nemuririi fizice va deveni din ce în ce mai larg acceptat. În acest fel, lumina divinã se va acumula din ce în ce mai mult pe Pãmînt, iar planeta noastrã se va transforma ea însãºi într-o sferã de luminã. Tot mai mulþi oameni se vor trezi la adevãrata lor identitate. Ei îºi vor putea manifesta menirea divinã, care ar putea fi chiar înãlþarea la cer, respectiv aspiraþia supremã pe care o poate realiza cineva.

Sfîrºit SUSAN SHUMSKY

cele mai frecvente teorii indicã origini biologice, chimice, culturale ºi psihologice - sau o combinaþie a acestora. Profesioniºtii din domeniul medical subliniazã cã lucrul cel mai important pe care trebuie sã ºi-l aminteascã suferinzii de fobii este cã tulburãrile fobice rãspund bine la tratament, ºi o fobie nu este ceva ce trebuie îndurat permanent.

Printre cele mai comune fobii se numãrã teama de zbor, aviofobia (avio, în latinã, pentru pasãre, avion, în francezã, pentru avion). În 1989, un studiu comandat de Compania Aviaticã Boeing a descoperit cã 25 de milioane de americani ºi-au exprimat temerea de a zbura cu avionul. Mulþi indivizi care suferã de aceastã fobie sînt cuprinºi de transpiraþii reci ºi au dificultãþi de respiraþie chiar ºi atunci cînd se urcã la bordul unui avion. Aproape toþi sînt dominaþi de convingerea copleºitoare cã avionul se va prãbuºi, iar ei vor muri în dezastrul produs. O astfel de fobie poate face extrem de grea viaþa acelor oameni de afaceri care trebuie sã cãlãtoreascã des, în interes de serviciu, mulþi refuzînd sã zboare, indiferent de consecinþele acestei decizii asupra carierei. „Prima Doamnã a muzicii soul“, cîntãreaþa Aretha Franklin, refuzã sã zboare, chiar dacã asta înseamnã anularea unui concert. Scenaristul, laureat cu Oscar, Billy Bob Thornton refuzã sã aparã la evenimente care implicã deplasarea cu avionul pînã la locul lor de desfãºurare.

Deºi autorul de science-fiction, Ray Bradbury ºi-a purtat cititorii, în numeroase cãrþi, prin întinderile spaþiului cosmic, el a evitat întotdeauna avioanele. ªi regretatul Tony Curtis a suferit de aviofobie, temere împãrtãºitã ºi de actriþele Whoopi Goldberg ºi Cher.

Calmantele ºi diferite alte medicamente s-au dovedit eficiente pentru majoritatea celor afectaþi de aceastã fobie. Agorafobia se trateazã dificil, întrucît cei ce suferã de aceastã tulburare se tem chiar sã se afle

undeva în afara spaþiului propriei locuinþe, acolo unde nu ar avea posibilitatea de a se proteja, în cazul în care ar suferi un atac de panicã, indiferent cã s-ar afla pe o stradã aglomeratã, într-un magazin sau la birou. Definitã de obicei ca o teamã de spaþii deschise sau nefamiliare, aceastã spaimã ºi-a luat numele de agora de la termenul grecesc pentru piaþã ºi se traduce literal ca „teama de pieþe“. Unii oameni suferã de forme atît de grave, încît rareori acceptã sã-ºi pãrãseascã domiciliul. Interesant e faptul cã Sigmund Freud (1856-1939), renumitul psihoterapeut care a cãutat sã soluþioneze fobiile pacienþilor sãi, suferea, el însuºi, de agorafobie. Agorafobia se numãra printre temerile bogatului ºi excentricului aviator ºi om de afaceri Howard Hughes. Laureatã cu Oscar, Kim Basinger este o altã agorafobicã. În general, tratamentul constã în terapie comportamentalã, îmbinatã cu o medicaþie menitã sã combatã angoasa ºi depresia. În general, psihologii acceptã faptul cã este un lucru obiºnuit ca înainte de vîrsta de 7 ani copiii sã aibã reacþii extreme de fricã ani ºi sã înveþe sã diferenþieze pericolele reale ºi temerile legitime, pe mãsurã ce se maturizeazã. Cercetãtorii care au încercat sã identifice originile reacþiilor fobice au susþinut teoria conform cãreia pînã la 40% din cei care suferã de anumite fobii au moºtenit aceste tulburãri de la pãrinþi sau rude apropiate. Indiferent dacã mama lui se suie pe un scaun ºi þipã, disperatã, la vederea unui pãianjen, tatãl intrã în panicã zãrind un ºobolan, sau mãtuºa leºinã cînd vede sînge, copilul care devine martorul unor asemenea demonstraþii dramatice de spaimã ºi le va aminti, foarte probabil, întotdeauna ºi le va repeta în propriile lui experienþe de viaþã. (va urma) BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

temelia infiltrãrii ’Ndràngheta în autoritãþile locale din Calabria e întreprinsã de Marie-Anne MatardBonucci, în lucrarea „Histoire de la Mafia“, apãrutã la editura Complexe, Bruxelles, în 1994, tradusã la noi de Editura Corint, în 2002, sub titlul „Istoria Mafiei“. Cartea citeazã din concluziile Comisiei parlamentare de anchetã privind Mafia, prezentate pe 16 aprilie 1985: „Controlul acestor structuri (administraþiile locale - n.r.) va deveni unul din obiectivele prioritare ale ’ndrine-lor, obiectiv atins la începutul deceniului 1980. Poate fi observatã, în aceastã perioadã, o infiltrare a criminalitãþii calabreze în ansamblul þesutului administrativ, începînd cu organele de decizie ºi pînã la structurile care þin de acestea, de la birourile de plasament în spitale pînã la locuinþele populare etc.”.

Spre deosebire de Cosa Nostra, ’Ndràngheta evitã confruntarea cu Statul. Ea preferã subminarea Statului prin infiltrare. Cazul Francesco Fortugno, vicepreºedinte al Consiliului regional Calabria, asasinat de ’Ndràngheta, pare a contrazice aceastã tezã. O radiografie a cazului aratã, însã, cã asasinarea a fãcut parte din operaþiunea de infiltrare.

Francesco Fortugno, vicepreºedinte al Consiliului regional al Calabriei, medic de profesie, a fost ales consilier în 2005 din partea partidului politic efemer (2002-2007) La Margherita, de centru-dreapta.

Francesco Fortugno se opunea unor contracte ale Mafiei calabreze pentru achiziþii vizînd spitalele din Calabria. A fost ucis nu din rãzbunare, ci din calcul rece. Prin asasinarea lui Francesco Fortugno se lãsa locul liber pentru un om al Mafiei, Domenico Crea, consilier regional din partea Democrat-creºtinilor.

Francesco Fortugno a fost lichidat cu 5 gloanþe trase în cap de un trãgãtor al ’Ndràngheta chiar în ziua alegerilor primare din partid, din 16 octombrie 2005, la Locri. Politicianul tocmai votase þi se îndrepta spre ieþire, ca sã se urce în maºinã. A cãzut rãpus sub privirile celor care aºteptau sã voteze.

Ancheta ºi procesul s-au soldat cu condamnarea la închisoare pe viaþã a patru membri ai ’Ndràngheta: Alessandro Marciano þi fiul sãu, Giuseppe, angajaþi ai spitalului din Locri, pentru comandarea asasinatului, ºi Salvatore Ritorto ºi Domenico Andino, complici. Ancheta ºi procesul s-au bazat pe mãrturiile unui proprietar de bar din Locri, membru al ’Ndrànghetei.

Acesta a fost declarat nedemn de ai sãi ºi obligat sã se sinucidã. Þinta ’Ndràngheta o reprezintã cucerirea administraþiei publice locale. M.A. Mattard-Bonnuci citeazã mãrturia prefectului din Reggio Calabria, din septembrie 1955: „Aici, criminalitatea controleazã activitãþile locale, începînd, cel mai adesea, cu activitatea politicã; în comunele acestea este imposibil sã faci carierã în administraþia publicã fãrã sprijinul criminalitãþii locale, drept recompensã, prin favoruri ºi abuzuri”. Culmea ironiei! Dupã 57 de ani de la avertisment, pe 9 octombrie 2012, în urma unor investigaþii de luni întregi ale Guvernului de la Roma, Consiliul municipal al Reggio Calabria a fost dizolvat pentru infiltrare mafiotã. Primarul, Demetrio Arena, ºi 30 de consilieri au fost destituiþi pentru a preveni orice „contagiune mafiotã” a Guvernului local. (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 17 martie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (12) Iatã cã n-au reuºit s-o topeascã de tot, fiindcã tot ceea ce e sfinþit cu lacrimi ºi sînge nu poate muri.

Veþi remarca faptul cã aici se vorbeºte, într-un mod criptografic, ºi de Basarabia, în mod concret de Raionul Bãlþi: Frumoºi mai sînt românii noºtri, poporu-i înþelept ca marea prin brazii stemei trece oastea de cavaleri danubieni un fluviu fumegînd de patimi ne-a dãltuit pe chip rãbdarea mai de din vale de Rovine pînã în Munþii Apuseni Poporul este tot ce miºcã ºi tot ce stã în aºteptare e troiþa de la mormîntul Eroului Necunoscut e Mioriþa care-i ninge la creºtet baciului o floare ºi voievodul peste brazdã cînd se apleacã a sãrut El e nobleþea stirpei noastre þesutã-n aur vechi pe iie

Postul Crãciunului a fost unificat cu Postul Paºtelui Doamnelor ºi domnilor de la Putere, astãzi veþi scãpa ieftin, pentru cã n-am sã demolez Guvernul, care are unele valori reale, deºi voi vota împotriva lui. Am fost convocaþi aici, în Dealul Spirii, pe locurile unde exact acum 150 de ani se bãteau pompierii cu turcii, sã dãm girul unui nou Guvern.

Pentru prima oarã în ultimul timp, voi cãuta sã fiu mai mult decît un om politic – sã fiu un om politicos. ªi, în orice caz, voi rosti un discurs ceva mai diferit decît pînã acum. În privinþa premierului desemnat, dl. Radu Vasile, situaþia constituie o premierã pentru mine: nu pot nici sã-l critic, fiindcã încã nu s-a exprimat, dar nu pot nici sã-l laud, fiindcã a greºit partidul! În orice caz, i-aº face rãu ºi dacã l-aº critica, ºi dacã l-aº lãuda, fiindcã imediat ar sãri cu gura „Magyar Hirlap” ºi presa din Sãrindari ºi l-ar acuza de colaborare cu naþionaliºtii. Pot, cel mult, sã-l asigur de o Opoziþie constructivã. „Amicus Plato sed magis amica veritas” – a rostit Aristotel, adicã „Îmi este prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevãrul”.

Pãstrînd proporþiile, îmi voi permite sã-i spun d-lui Radu Vasile ce cred eu despre aceastã coaliþie ºi despre Programul de Guvernare. Acest al 3-lea sau al 4-lea Guvern C.D.R. – U.S.D. – U.D.M.R. îmi aduce aminte, fãrã sã vreau, de un îndemn scris pe lozurile necîºtigãtoare: „Mai trage o datã!”. Din decembrie 1996 ºi pînã acum, dl. Emil Constantinescu tot extrage, periodic, cîte un loz din plic, îl aruncã la coº, apoi extrage altul ºi uite tot aºa. „În 1997, am chinuit de pomanã un Popor întreg!” – rostea, cu nãduf, la sfîrºitul anului trecut, un ministru pe care nu-l mai vãd astãzi pe banca ministerialã, dl. Mircea Ciumara.

Niciodatã nu veþi putea explica populaþiei cine anume v-a împiedicat sã realizaþi pînã acum ceea ce dvs. numiþi Reformã! În ruptul capului nu pot înþelege cum va fi aplicat Programul Vasile pe baza Bugetului Ciorbea! ªi, la urma urmei, problema nu e atît a Programului – care e o declaraþie plinã de intenþii ºi generalitãþi – cît a punerii lui în aplicare. În ziua desemnãrii sale, dl. Radu Vasile a anunþat douã mãsuri cu care foarte multã lume a fost de acord: a declarat cã Bugetul va fi retras din Parlament, pentru a se mai lucra pe el ºi, totodatã, cã va acþiona pentru subvenþionarea, de cãtre Stat, a Agriculturii. N-a fost lãsat sã-ºi þinã nici una dintre promisiuni. Bugetul a rãmas bãtut în cuie, iar în programul de Guvernare tipãrit nu se regãseºte propunerea de subvenþionare a Agriculturii.

Luna trecutã am primit o scrisoare din Brãila, prin care eram anunþat cã un bãtrîn a fost surprins de vecini pe cînd fierbea carnea unui cîine. Asemenea barbarii n-au existat în România niciodatã, iar în Europa acestui secol nu s-au semnalat decît la Blocada Leningradului, în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Atît timp cît þara nu produce ºi nu exportã, atît timp cît privatizarea este o mascã hidoasã a lichidãrii ºi a jefuirii Patrimoniului Naþional, atît timp cît nu sînt denunþate, public, Acordurile ASAL ºi FESAL, atîta timp cît se menþine un curs artificial între leu ºi dolar, ei, bine, atît timp cît România nu mai e privitã ca o Þarã, ci ca o Piaþã – sã nu ne mire cã preþurile vor exploda ºi cã ne vom îndrepta cãtre o veritabilã catastrofã. În ceea ce priveºte anunþul premierului desemnat cã va sprijini pretenþiile U.D.M.R.-ului cu privire la modificarea Legii învãþãmîntului, la autonomie localã ºi la împînzirea Transilvaniei cu plãcuþe bilingve, menite sã creeze senzaþia cã aici nu mai sîntem în România, ci în Ungaria – Partidul România Mare îl avertizeazã pe dl. Radu Vasile cã nu e deloc sigur cã va cîºtiga 1 milion de unguri, dar e incontestabil cã va pierde 22 de milioane de români! Experienþa ne-a demonstrat cã U.D.M.R.-ul este ca o pastilã de stricnina într-o chiftea – sfîrºitul e garantat! La capitolul „Combaterea Corupþiei”, expediat în 12 rînduri la pagina 49, am avut o tresãrire. Începutul e vijelios, citez: „Anul 1997 a marcat o importantã

puterea de-a privi de-a pururi, cinstit, în ochii tuturor e curãþenia moralã de-a fi mãreþi ºi-n vitregie poporul este datoria de-a nu ne rupe de popor L-au biciuit cu spini tîlharii de-au sîngerat ºi macii-n grîne l-au fost tîrît în vrej de flãcãri la judecata de apoi iar clopotul de oase albe din turla Patriei Române trãgea o zi a sãrbãtoare ºi douã veacuri a rãzboi ªi i-au tãiat hrisovu-n patru, ºi i-au înfipt jungheru-n spate fãptura lui sacerdotalã au pus-o-n furcã la rãscruci tãgada, trocul ºi trãdarea cãdeau din Bãlþile furate l-au tras pe roatã ca pe-un mire atîþi procleþi ºi eunuci Dar cum renaºte din cenuºã acvila binecuvîntatã dar cum pe seceta cea mare ploua cu pîine ºi cu peºti cotiturã în acþiunea organizatã a autoritãþilor publice cu atribuþii în domeniul luptei împotriva flagelului corupþiei”. În realitate, în 1997, s-a furat în România ca-n codru, mai mult decît în toatã perioada interbelicã. Asistãm la un jaf naþional fãrã precedent, iar Caracatiþa Mafiei îºi ºerpuieºte tentaculele pînã la unii consilieri de la Preºedinþie. Acum s-au realizat cele mai mari averi cunoscute în Istoria României, gangsterii profitînd de protecþia unor înalþi demnitari ai Statului. În ultima vreme, cîteva nuclee de mafioþi au rãspîndit ideea cã Partidul România Mare ar dispune de un Serviciu de Informaþii ilegal.

Evident cã se minte cu neruºinare: în primul rînd cã noi respectãm Legile Statului, în al doilea rînd cã pentru o asemenea structurã informativã trebuie o aparaturã extrem de scumpã, care costã cel puþin cîteva sute de mii de dolari, bani pe care, cu certitudine, noi nu-i avem. Dacã aº avea acum 10.000 de dolari i-aº cumpãra unui tînãr, pe nume Petricã Moroºan, o protezã din Germania, fiindcã bietul om s-a nãscut fãrã ambele mîini, din umãr, vine uneori la mine ºi îl vãd cum se chinuie sã scrie cu pixul þinut între dinþi, ºi, mai nou, a devenit tatãl unui bãieþel, pe care nu-l poate mîngîia, nu-l poate þine în braþe. În anul 1997, au fost scãpaþi din închisoare, prin actul ilegal de „dezincriminare a bancrutei frauduloase”, cîþiva dintre cei mai teribili borfaºi, unii dintre ei fugind imediat peste graniþã.

Prinde orbul, scoate-i ochii! M-aº fi aºteptat ca în Programul de Guvernare sã figureze, în mod expres, lupta împotriva Mafiei.

Cum se poate pretinde cã anul 1997 „a marcat o importantã cotiturã” în combaterea corupþiei, cînd tocmai în 1997 s-au derulat cele mai penibile faze ale uriaºului scandal diplomatic dezvãluit acum în Germania? Acolo erau implicaþi diplomaþi – domnule Andrei Pleºu! ªi ofiþeri superiori de Poliþie – domnule Gavril Dejeu! La ora actualã, cîþiva dintre cei mai periculoºi infractori au ºters-o din þarã, cu complicitatea unor înalte oficialitãþi: mã refer la Florea Niculescu, ascuns într-un avion chiar de directorul TAROM-ului, la Fane Cãpãþînã, la Alexandru Dinulescu, la mai mulþi ºarlatani din Israel, la Costel Bobic ºi la mulþi alþii. Ne întrebãm, cu toþii, de ce e Bugetul sãrac, de ce nu sînt bani, de ce n-au copiii românilor un pahar de lapte pe masã? Domnilor de la Putere, în realitate, noi avem un inamic comun: Mafia! Cel mai scandalos caz de jefuire a banului public este acela al mafiotului Bobic, prieten la toartã cu un consilier prezidenþial ºi cu un general de Poliþie, care îi blocheazã, în fiºet, cele 4 dosare penale, de mai bine de 1 an de zile, deºi dosarele au fost instrumentate, riguros, de generalii Ion Pitulescu, Costicã Voicu, Valericã Dabu ºi Pavel Abraham. Din nefericire, preºedintele þãrii nu se luptã cu corupþia, ci cu ideea de corupþie! Parcã avem de-a face cu un film de groazã! Am o evidenþã relativ exactã a împrumuturilor pe care acest gangster, care vindea înainte de 1989 ciurucuri turceºti pe o tarabã din Piaþa Focºanilor, le-a fãcut la BANCOREX, prin ºantaj ºi teroare: 25 de milioane de dolari, 30 de milioane de mãrci ºi 250 de miliarde de lei! Aici sînt banii þãrii, domnilor! De-asta e România atît de sãracã! Întrebat de cîþiva din anturajul sãu ce va face cu datoriile, cu scadenþa ºi cu procesele, acest Bobic a arãtat planiglobul de pe perete ºi a cugetat adînc, precum Cristofor Columb la cules de porumb: „Vedeþi harta asta? Lumea e mare, am unde sã fug ºi am bani în bãnci strãine!”. Am pomenit acest caz de pistolar, care pune, efectiv, revolverul la tîmpla unor oameni ºi-i forþeazã sã semneze documente false, pentru cã este ceva mai special: Mafia patronatã de el ºi-a deschis un post de Televiziune, PRIMA TV, servil Palatului Cotroceni, oficinã care îi vîneazã ºi îi pune la zid pe toþi aceia care îndrãznesc sã se apropie de bîrlogul lor.

Nu întîmplãtor, în preajma campaniei electorale pentru funcþia de primar general al Capitalei, pentru care P.R.M. l-a propus pe generalul Niculae Niþu, acest post de Televiziune-pirat, unde se spalã bani negri, a declanºat o campanie fãrã precedent, de minciuni ºi insulte, împotriva Partidului România Mare, pe care îl vîneazã, de mai multe ori pe zi, aºa cum n-a procedat

pe cai rãzbunãtori ca roua venea de fiecare datã zeiþa-n veci biruitoare a limbii noastre româneºti Poporul e împãrãþia, în întregime ºi în parte el e coconul ce se naºte ºi-i veteranul de rãzboi el e bãrbatul ºi femeia îndrãgostiþi pînã la moarte ºi e oraþia de nuntã a celor triºti, flãmînzi ºi goi Poporul e asceza noastrã ca preþ suprem al libertãþii el ne va judeca o datã de-am fost, sau n-am fost patrioþi poporul este þara însãºi vibrînd în agora cetãþii ºi e destinul României, pe care au vînat-o toþi!

Sã ne vedem, cu bine, la Congres! Nu timpul meu a venit, ci timpul României demne, întregite ºi îmbelºugate! Trãiascã România Mare! (Aplauze, ovaþii).

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005) niciodatã vreun post de Televiziune din Europa cu vreun partid parlamentar. Acestea nu sînt chestiuni personale, ci probleme de asanare a societãþii româneºti. Astãzi ni se întîmplã nouã, mîine s-ar putea sã vi se întîmple vouã. Chiar în aceastã zi, cînd mã pregãteam sã vin la Parlament, douã echipe succesive de „paparazzi” de la PRIMA TV au þinut sub teroare locuinþa mea, învecinatã cu cea a premierului, astfel încît fetiþa mea mai micã, în vîrstã de 3 ani, a suferit un ºoc, plîngea în hohote ºi repeta, în neºtire, „Mi-e fricã, mã împuºcã! Mi-e fricã, mã împuºcã!”, pînã am chemat o doamnã doctor pediatru sã o liniºteascã. Vasãzicã, s-a ajuns pînã aici! În curînd, Mafia va ordona ºi primele asasinate politice!

A dat strechea-n hoþi, au cãlcat pe bec, li s-a strîns laþul la par ºi acum dau asaltul final de reducere la tãcere a temerarilor. La ora la care vorbesc în Parlament, alte douã echipe de la PRIMA TV au ocupat, efectiv, mica stradã pe care locuim ºi eu, ºi premierul, ºi blocheazã nu numai orice miºcare a familiei mele, ci ºi traficul rutier. E normal aºa ceva? Asta mai e presã, sau Gestapo? Noi de ce nu dãm buzna, domnilor, la locuinþa altora? Faptul cã nici Poliþia, nici Justiþia nu lichideazã nucleul dur, de lãcomie ºi ºantaj, al Mafiei, coagulat la PRIMA TV, Firma Sanca ºi Ziarul „Ziua”, demonstreazã cã avem de-a face cu o metastazã a jafului ºi a tîlhãriilor la drumul mare. Am considerat necesar sã fac aceste precizãri din cel puþin douã motive: în primul rînd cã s-a instituit un embargo total împotriva P.R.M., noi nu existãm decît pentru a fi puºi la stîlpul infamiei ºi n-avem nici cel mai elementar Drept la Replicã, ºi în al doilea rînd pentru a atrage atenþia cã alegerile din Capitalã debuteazã sub auspicii iresponsabile, de exterminare a adversarilor politici. Împotriva Opoziþiei politice au început sã se însceneze ambuscade periculoase. Toatã lumea vorbeºte despre teroriºtii din decembrie 1989, dar nimeni nu se ocupã de teroriºtii de dupã 1989, care au jupuit þara de vie. Aceºtia cred cã dacã ei ºi-au creat Servicii Secrete, cu bani murdari, trebuie, musai, sã avem ºi noi.

Realitatea este alta: exasperaþi cã unii dintre ºefii lor nu numai cã nu iau nici o mãsurã împotriva Mafiei, dar chiar se lasã mînjiþi ºi cumpãraþi „în viu”, fãrã ruºine, o serie de ofiþeri din S.R.I., S.I.E., S.P.P. ºi Ministerul de Interne refuzã sã mai înainteze superiorilor lucrãrile lor, îºi ascund documentele operative ºi, uneori, vin de bunãvoie ºi nesiliþi de nimeni la Partidul România Mare. Refuz sã fac o altã politicã decît aceea a Interesului Naþional ºi a Justiþiei Sociale! Cu mîinile mele am sã-i bag la Puºcãrie pe marii gangsteri care, prin fraude colosale, înfometeazã Poporul Român! De altfel, Uniunea Europeanã ne-a dat, zilele trecute, un mesaj foarte clar: corupþia ºi complicitatea cu Mafia trebuie eradicate urgent!

Doamnelor ºi domnilor, ne aflãm în Sãptãmîna Patimilor.

Oamenii aleargã de colo-colo, ca furnicile, dupã pîinea cea de toate zilele. Din decembrie 1996 ºi pînã în aprilie 1998, Poporul Român trãieºte într-un neîntrerupt Post, brevetînd o invenþie dramaticã – Postul Crãciunului a fost unificat cu Postul Paºtelui. Puterea actualã a adus þara la faliment, dar nu orice fel de faliment, ci falimentul de Stat. Actuala coaliþie e incapabilã sã conducã þara, dar îi împiedicã ºi pe alþii sã salveze ceea ce se mai poate salva. Înþeleg cã încercaþi sã trageþi de timp, dar deznodãmîntul va fi acelaºi: mai devreme decît bãnuiþi dvs. vor avea loc alegeri parlamentare ºi prezidenþiale. Dacã dl. Radu Vasile, care este un om inteligent, percepe pulsul adevãrat al þãrii ºi va dori sã aibã un nume bun în Istorie, el va trebui sã treacã, de mîine chiar, la pregãtirea alegerilor. Dacã nu va face asta, va trebui ca în vîltoarea revoltei populare care vine, vine, vine, calcã totul în picioare, sã reflectãm cu toþii la o maximã a Mareºalului Antonescu: „Armata este ultima carte pe care o joacã o Naþiune!”.

CORNELIU VADIM TUDOR (15 aprilie 1998, Casa Republicii; discurs rostit în plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului)

Pag. a 21-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (66) 25 FEBRUARIE 1990. Însoritã zi de duminicã.

Ultima din iarna aceasta blestematã. Rãmînem noi, aºa, cu cîte o iluzie, sau impresie, sau amintire, sau asociaþie de idei, care ni se fixeazã pentru tot restul vieþii. Pentru mine, duminica e asociatã, încã din adolescenþã, cu scena aceea din „Faust“, care descrie atmosfera patriarhalã a unei comunitãþi înnobilate de duhul iubirii faþã de Dumnezeu, cînd în dangãt de clopote se plimbã soldaþi, fete, elevi, ca într-un tablou însufleþit, de Brueghel sau Diirer. Nemþii mai au ºi acum asemenea obiceiuri, de a petrece ºi a jubila împreunã, de a defila în costume naþionale prin mijlocul urbei (a se vedea eseul „Duminica germanã“, de Tudor Vianu) - românii nu le mai au, parcã ne e ruºine sã ne mai adunãm laolaltã. Gustul acesta plãcut al fiecãrei dimineþi de duminicã îmi înaripeazã sufletul ºi îmi dã porniri miraculoase. Aº vrea sã scriu un volum de poezii impresioniste, intitulat „Parfumuri ºi Culori“, în care sã redau deliciile primelor vîrste, cînd modelam plastilina verde ºi galbenã, care emana un miros plãcut, ca al chitului pentru ferestre, cînd mã bucuram nespus de globurile roºii ºi albastre ale Pomului de Crãciun, ori de staniolul grena al bomboanelor, cu care ne modelam dinþii, ori de mirosul pãtrunzãtor de amoniac, esenþã de rom ºi mirodenii, exalat de cozonacul de Paºti, cînd mama frãmînta aluatul într-o albie de lemn ºi apoi presãra stafide, asta ca sã nu mai vorbesc de ouãle încondeiate ºi picurate cu cearã, precum ºi de mirosul teniºilor chinezeºti de culoare albã, pe care tot mama ni-i vopsea cu cernealã, ca sã nu se murdãreascã ºi sã-i purtãm mai mult. Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele, anterioare fazei discernãmîntului la copii (vîrsta de 5 ani) este legatã de pierderea unei perechi de teniºi - locuiam într-o fundãturã a mahalalei Rahovei, pe Str. Plivitului (fostã Decebal), unde m-am ºi nãscut, din sãrãcia lor, mama ºi tata îmi cumpãraserã o pereche de teniºi, m-am dus pe un maidan sã mã joc, lîngã niºte barãci, dar cred cã m-a apucat ploaia ºi mi-am scos încãlþãrile, punîndu-le într-o roabã, a unor zilieri; numai cã zilierii au plecat cu roaba, ºi cu teniºii mei, aºa cã, o datã ajuns acasã, m-a bãtut tata cu cureaua pînã m-a lãsat lat, pe duºumea, dupã care ºi-a continuat munca la maºina de cusut ºi discuþia cu un client la fel de amãrît ca ºi noi. Aceea a fost prima ºi, probabil, cea mai cruntã bãtaie pe care am încasat-o de la pãrinþi, dar cred cã mi-a prins bine, fiindcã de atunci nu mi-am mai pierdut lucrurile. Decît capul, fireºte, atunci cînd mi se aprindeau cãlcîiele dupã vreo fatã. Dar, ce fel de „Jurnal“ e acesta, în care þîºnesc la luminã toate scînteile unor stele vechi ºi demult apuse? Este limpede cã n-am ce face, tîndãlesc, m-au tras duºmanii pe tuºã. Aflu, astãzi, cã deja ziarele încep sã nu se mai vîndã. Era de aºteptat, românul nu e prost deloc, dimpotrivã - de ce sã-i îmbogãþeascã el pe toþi ºarlatanii? Azi-noapte, la televizor, Ion Dincã a fãcut dezvãluiri destul de modeste, în raport cu tiribombele lansate de anumite publicaþii. În mod concret, s-a referit la Apa Grea de la Centrala Atomicã de la Cernavodã. Tot la televizor, astãzi, cînd se uitã toatã lumea, Ioan Alexandru face o greºealã curioasã: în entuziasmul lui evanghelic (pe care i-l înþeleg ºi i-l împãrtãºesc) pierde, totuºi, mãsura, ºi afirmã cã operele lui Homer s-au nãscut din... Biblie!

Chiar aºa, din toatã Biblia? Pãi Noul Testament e

O delegaþie a Partidului România Mare face o vizitã în Republica Popularã Chinezã. Cu aceastã ocazie, Corneliu Vadim Tudor împrunã cu cîþiva colaboratori a vizitat celebrul Zid Chinezesc, care se vede în fotografie, pe fundal.

În toate campaniile electorale, Corneliu Vadim Tudor a dorit sã fie cît mai aproape de cei care l-au votat sau l-au simpatizat. A fãcut dese vizite prin pieþele Capitalei, unde a ascultat nemulþumirile ºi doleanþele celor care trudesc pentru a ne aduce pe masã prinosul pãmîntului. scris cu vreo 700-800 de ani dupã „Iliada“ ºi „Odiseea“. Tot astãzi, în sfînta zi de duminicã, a odihnei Ziditorului, demolatorii nu au astîmpãr ºi organizeazã o demonstraþie la statuia lui Lenin, din Capitalã. Am o strîngere de inimã, fiindcã de statuia asta mã leagã un off - în fiecare dimineaþã, cînd treceam spre Agerpres, chiaun de somn, îmi ºopteam: „Doamne, România va fi cu adevãrat liberã atunci cînd în locul statuii acestui mongol se va înãlþa statuia lui Iorga!“. O datã, i-am spus asta, cu voce tare, ºi lui Viorel Sãlãgean, care, fiind secretar P.C.R. pe toatã presa ºi pe toate editurile, s-a fãcut cã nu aude.

Acum, niºte popi ºi persoane cu megafoane vor sã dãrîme statuia. Din partea mea, n-au decît. Dar, chestia e: ce punem în loc? ªi cînd? Pînã una-alta, de remarcat umorul proverbial al gloatei, care nu ne-a pãrãsit nici la 1848 (cînd am ars pe rug Arhondologia ierarhiilor boiereºti ºi Regulamentele Organice ruseºti, pe Dealul Mitropoliei): pe soclul statuii lui Lenin, cineva a scris, despre bronzul încorporat: „Bun de fãcut clopote!“.

Scade vertiginos entuziasmul strãinãtãþii faþã de ceea ce se petrece în România. Nici nu-i de mirare, din moment ce s-a început prin niºte crime. Cine poate fi atît de ticãlos încît sã ierte, ori sã justifice, ori sã închidã ochii la niºte crime? Un cotidian britanic scrie, de pildã, cã alegerile din România sînt cele mai penibile din sud-estul Europei. Nu-mi ies din minte stridenþele ºi þipetele ultimelor ºedinþe ale C.P.U.N.!

Cum pot face oamenii aceºtia ordine în þarã, cînd ei se ceartã precum chiorii? Fereascã Dumnezeu de orgoliile avocãþeºti! De la procese cu tot felul de gãinari, „aranjate“ pe culoarele tribunalelor, printre damigene ºi paporniþe, unii dintre avocaþi vor sã treacã, dintr-un salt, pe prima scenã a þãrii! Mi-a mai reþinut atenþia o frazã, rostitã de o prãjinã bãtrînã ºi nespus de preþioasã, care are aerul de a se prezenta drept un Nicolae Iorga neînþeles, reprimat de comuniºti. Este Dan Amedeo Lãzãrescu: „Singura realizare valabilã a regimului Nicolae Ceauºescu e Metroul“. Ce pãcat cã n-a fãcut ºi Ghetoul, pentru fraieri ca tine, Lãzãrescule, ar fi intrat în Istorie ºi mai abitir! În rest, o zi anostã. Am vorbit cu tata ºi cu Barbu la telefon, ca de obicei. Aº vrea sã mor.

26 FEBRUARIE 1990. A venit în þarã, în sfîrºit, Iosif Constantin Drãgan. Îi aranjez unele interviuri, la Agerpres ºi la Televiziune. Cineva îmi spune cã Nicu Ceauºescu îi înjurã, din spatele gratiilor, pe toþi cei care vor sã-i ia interviuri. În celulã cu Ion Dincã stã inginerul Mircea Oprean, soþul Zoiei Ceauºescu.

Sînt toþi la Jilava, de-aia a ºi fost golitã puºcãria de ceilalþi deþinuþi. Nu prea ºtiu de ce-a fost închis acest bãiat - numai pentru cã era ginerele lui Ceauºescu?

Ce legãturã are? A omorît pe cineva? A furat ceva?

A uneltit împotriva Statului sau împotriva

Umanitãþii? Ce ruºine pe aºa-zisa Justiþie româneascã! Îl mai þin minte, vag, pe acest Oprean, venea uneori pe Stadionul din Ghencea, stãtea în fotoliile din faþã, alãturi de alþi doi steliºti pãtimaºi, Ion Coman ºi Ludovic Fazekaº, în vreme ce Valentin fuma þigarã de la þigarã, numai Pall Mall fãrã filtru.

Au fost vremuri frumoase. Poate ºi pentru faptul cã era pace ºi noi, cu toþii, numãram cu cîþiva ani mai puþin. O scenã de viaþã ºi de moarte face înconjurul României, fulgerãtor - Gelu Voican Voiculescu, puºcãriaºul nebun care înfiinþase tribunale ad-hoc, pentru execuþii sumare în toatã þara (cum vãzuse el prin filmele latino-americane), l-ar fi întrebat pe Nicolae Ceauºescu dacã n-are cumva remuºcãri, la care Nea Nicu i-a rãspuns, cu multã demnitate: „Nu, eu voi rãmîne ca un Erou în Istoria României!“.

Acum, la ora la care scriu rîndurile de faþã, nu ºtiu dacã aºa va fi, doar timpul va decide, dar ºtiu precis cã groparul lui Ceauºescu va rãmîne ca un gunoi în Istoria României, de asta poate fi sigur.

Dupã atîtea zile irosite în carcera mea auto-impusã, a venit vremea sã ies ºi eu la soare. Mai exact, pe terasa „Pescãruºului“, la ªosea, alãturi de Patronul, Mihai Ungheanu, Iosif Socaciu ºi alþi amici ai noºtri. Seara se face un frig pãtrunzãtor, aºa cã intrãm înãuntru. Dãm peste o mare þigãnie, cum n-a fost niciodatã într-un asemenea local de tradiþie. Sînt vreo trei-patru mese þigãneºti, care, efectiv, terorizeazã pe toatã lumea. Mã înapoiez, scîrbit, acasã. Aº fi vrut sã mã îmbãt, dar nam reuºit, am un prag-1imitã, sub care nu pot coborî niciodatã. La TV, noaptea, un evreu ºi un armean îºi bat joc de bãtrînul Ion Raþiu, hãrþuindu-l cu tot felul de întrebãri ironice, de genul cînd ºi dacã va candida la Preºedinþia României. Iar româno-englezul zîmbeºte în neºtire, naiv sau ºiret, încã nu-mi dau seama. Cine l-ar vota pe un om care a lipsit din þarã vreme de o jumãtate de veac ºi e rupt complet de realitãþi? Ce cumplitã pedeapsã, sã n-ai simþul realitãþii!

Mai rãsfoiesc presa de peste zi. Tot agresivã, tot doldora de urã. Îmi cade privirea pe un articol publicat în „Libertatea“ de fostul nostru colaborator de la

În desele vizite de lucru la Parlamentul European, Corneliu Vadim Tudor folosea avionul, cu toate cã a declarat cã nu prea îi fãcea plãcere sã zboare. Bineînþeles cã toate aceste zboruri erau un deliciu pentru cei din jurul lui, pentru cã se întrecea pe sine în a face glume ºi ºotii (poate pentru a uita unde se aflã). „Sãptãmîna“, bãtrînul filolog N. Mihãescu. Am surpriza de a vedea cum îl elogiazã, din senin, pe un „om al zilei“, Nicolae Manolescu, cel care, alãturi de Marin Sorescu ºi Dumitru Popescu, a instrumentat odioasa tentativã de asasinat moral împotriva lui Eugen Barbu, e vorba de scandalul cu „Incognito“.

Iar profesorul Mihãescu elogiazã acum „contribuþia acestui excepþional critic la cunoaºterea ºi chiar la dezvoltarea literaturii naþionale", comparîndu-l cu Titu Maiorescu! De Patronul îmi pare rãu, cãci nu merita una ca asta. Nu ºtiu de ce, dar îmi vine tot mai greu sã þin „Jurnalul“ acesta. La ce bun? Îl va citi vreodatã cineva? Nu e prea joasã altitudinea mea, nu mã învîrt într-un sistem de referinþe prea mic, în raport cu marea culturã pe care o tot asimilez, de vreo 30 de ani, ºi care dezvoltã o altã anvergurã? De ce n-am puterea sã mã rup de cotidianul acesta meschin, care ne macinã pe toþi ºi ne niveleazã aºa cum striveºte un compresor asfaltul fierbinte? (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

Geto-dacii – Istorie ºi civilizaþie Cadrul natural ºi populaþia Complexitatea elementelor cadrului natural, sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveºte resursele solului ºi subsolului, în condiþiile prezenþei ºi continuitãþii vieþii umane încã din cele mai vechi perioade istorice, a condus, în mod corespunzãtor, la dezvoltarea social-economicã a teritoriului avut în vedere.

Teritoriul unui popor reprezintã suportul unui întreg sistem de relaþii de intercondiþionare, care se rãsfrîng în activitãþile umane, în desfãºurarea evolutivã a vieþii.

Unele particularitãþi ale cadrului geografic aparþin exclusiv naturii locurilor (configuraþia reliefului, nuanþele climatice, specificul hidrografiei, al florei ºi faunei). Altele rezultã din activitãþile omeneºti, ca o necesitate a amenajãrii spaþiului în vederea producþiei de bunuri, a ridicãrii aºezãrilor omeneºti etc. Aceste activitãþi, care transformã tot mai intens mediul, se aflã în raport direct cu nivelul tehnicii diferenþiat pe fiecare treaptã a evoluþiei civilizaþiei.

Teritoriul este, aºadar, scena pe care se desfãºoarã, etapã cu etapã, istoria unui popor. Grupurile umane, strîns legate de datele mediului geografic, printr-o puternicã adaptare, nu ºi-au pãrãsit cadrul de viaþã, deºi condiþiile s-au schimbat de-a lungul timpului. În complexa lui înfãþiºare cu natura locurilor, omul pãmîntului a gãsit infinite posibilitãþi de apãrare, de adãpostire, de regrupare în þinuturi mai greu accesibile, pentru a face faþã migraþiilor ºi invaziilor, pentru a-ºi relua ulterior existenþa obiºnuitã.

Teritoriul nu este, aºadar, un element exterior, strãin de fiinþa poporului care îl locuieºte. Pentru un popor vechi, ancorat în aceleaºi locuri, cum este Poporul Român, teritoriul constituie o parte integrantã a propriei sale existenþe.

Procesul de indo-europenizare.

Sinteza tracicã Teritoriul de astãzi al þãrii noastre a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Pe baza datelor de care dispun, specialiºtii apreciazã cã primele manifestãri de viaþã omeneascã pe teritoriul þãrii noastre dateazã de acum aproximativ 1.500.000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentatã în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul þãrii. Se cuvine menþionatã splendida ceramicã din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizaþiei înainte de venirea triburilor indo-europene.

Peste triburile de agricultori sedentari de la sfîrºitul eneoliticului, au venit triburi de pãstori din stepele nordpontice, care sînt presupuse neamuri indo-europene.

Ceea ce pînã de curînd pãrea a fi exclusiv o migraþiune a unor triburi de pãstori, poate fi înþeleasã astãzi ºi ca o transformare economico-socialã a populaþiei locale, ca o adaptare a acesteia la noile condiþii de mediu, la modificãrile apãrute în evoluþia societãþii (creºterea rolului crescãtorilor de animale ºi al pãstorilor, dezvoltarea metalurgiei, mobilitatea mai accentuatã, creºterea rolului militar al elitelor, modificãri în planul credinþelor etc.).

Sinteza celor douã civilizaþii, diferite prin preocupãrile lor majore, a generat fenomenul de indoeuropenizare. Se considerã cã triburile creatoare ale culturii epocii bronzului pe teritoriul þãrii noastre aparþin grupului indo-european al tracilor. Dupã informaþiile avute de la scriitorii antici, tracii locuiau o zonã delimi-

tatã pe axa nord-sud de Carpaþii Nordici ºi Marea Egee, iar pe axa est-vest de coasta de vest a Mãrii Negre ºi þinutul illyrilor. Cele mai vechi menþiuni despre traci par a fi din epoca micenianã. De aici încolo, ºtirile despre ei se înmulþesc. În poemele homerice „Iliada“ ºi „Odiseea“, tracii sînt des menþionaþi, mai ales în cel dintîi (Secolul VIII î.Chr.). În Secolul V î.Chr., tracii sînt descriºi foarte plastic de istoricul grec Herodot. Tot din izvoarele literare aflãm numele a peste 100 de triburi ale tracilor. Dintre acestea menþionãm pe odrysi, care populau rîul Mariþa de astãzi ºi au întemeiat un regat puternic, tribali, bessi, moesi etc. Limba tracilor, extrem de puþin cunoscutã, era vorbitã cu particularitãþile specifice ale fiecãrui trib. Ea face parte din marea familie a limbilor indo-europene, înrudindu-se cu sanscrita, cu iranianopersana, cu baltica veche etc. Strabon în „Geografia“ menþiona cã geþii aveau aceeaºi limbã ca ºi tracii, iar dacii aceeaºi limbã cu geþii. Religia tracilor era politeistã ca la celelalte popoare indo-europene de pe continentul nostru. Zeitãþile lor erau asemãnãtoare, în multe privinþe, celor greceºti. În epoca romanã este amintit în inscripþii „cavalerul trac“, ca zeitate specificã acestui neam.

Elementul etnic autohton: geto-dacii Din marea seminþie a tracilor, s-au individualizat la nordul Dunãrii, în epoca fierului, geto-dacii. Denumirile de geþi ºi de daci au fost folosite de scriitorii greci, respectiv latini, pentru a desemna toate neamurile tracice din nordul Dunãrii. Acest lucru este explicabil, deoarece grecii au intrat în contact mai întîi cu geþii din dreapta Dunãrii, dupã întemeierea coloniei Histria. Romanii au cunoscut, însã, mai întîi pe dacii din zona intracarpaticã, prima atestare aparþinînd lui Caesar (Secolul I. î.Chr.).

Esenþial rãmîne faptul cã geþii ºi dacii erau de acelaºi neam, aºa cum menþioneazã izvoarele literare antice.

Spaþiul geografic ocupat de geto-daci era cel carpatodunãrean. Acest lucru rezultã nu numai din izvoarele menþionate, ci ºi din cercetãrile arheologice. Ca o consecinþã a acestei realitãþi, apare în izvoarele literare ºi numele de Dacia, pentru prima datã la istoricul roman Pliniu cel Bãtrîn (Secolul I d.Chr.). Acest termen s-a încetãþenit în istoriografia noastrã pentru a defini raportul dintre poporul ºi spaþiul istoric ocupat de acesta în Antichitate.

Din punct de vedere economic, geto-dacii, asemenea celorlalte ramuri tracice, aveau ca ocupaþii de bazã agricultura ºi creºterea vitelor. Plugul cu brãzdar de fier era folosit încã din Secolul III î.Chr. Meºteºugurile au cunoscut ºi ele o amploare deosebitã, fiind prelucrate fierul, arama, argintul ºi aurul. Cantitatea ºi calitatea ceramicii descoperite impun concluzia înfloririi acestui meºteºug în spaþiul geto-dacic. Roata olarului a început sã fie folositã încã din prima jumãtate a Secolului V î.Chr. Proximitatea coloniilor greceºti pontice a dus la dezvoltarea relaþiilor comerciale. Consecinþa fireascã a fost apariþia monedei, greceºti (Secolul V î.Chr.) ºi apoi autohtone (Secolul III î.Chr.).

Structura socialã era aceeaºi ca la mai toate neamurile tracice. Nobilii, urmaºii vechii aristocraþii tribale, se numeau tarabostes sau pileati, din rîndul cãrora erau aleºi regele ºi marele preot. Preoþimea avea un rol deosebit în societatea geto-dacã, prin monopolul asupra religiei ºi al cunoºtinþelor ºtiinþifice. Marele preot era al

Ardealul, pãmînt românesc (10) TRANSILVANIA DUPÃ NÃVÃLIREA UNGURILOR (2) MOTTO: «Un état de choses, soit-il millénaire ne mérite pas de durer s’il est contraire à la justice».

(Alexandre Millerand) Luptele cu românii Mult hulitul Notar anonim al regelui Béla ne oferã o descriere, bogatã în detalii, cu privire la luptele pe care cele 3 triburi ungare ale lui Tuhutum, Tosu ºi Eleud le-au purtat cu ducii provinciilor româneºti pe care le-au supus: Menumorut (în Dacia Porolissensis), Gelu (în Dacia Apulensis) ºi Glad (în Dacia Malvensis).

Pãrerile ungurilor cu privire la valoarea istoricã a operei lui Anonymus sînt împãrþite, tocmai din cauza extinderii pe care Notarul anonim al regelui Béla o dã descrierii populaþiilor autohtone româneºti gãsite de unguri în Transilvania.

Ungurii nu i-au putut ierta Notarului anonim al regelui Béla pasagiile privitoare la români ºi nu i-au menajat epitetele de „povestitor de fabule”, „inventator de etimologii”, „poet, scriitor de legende”, „diac linguºitor” (Karácsonyi), devenind, bineînþeles, „un geograf neîntre-

cut” ºi „un profund cunoscãtor al istoriografiei”, cînd e vorba de textele privitoare la restul evenimentelor istorice.

J. Melich, de pildã, îl calificã pe Anonymus drept „unul din cei mai distinºi istorici maghiari”, iar E. Jakubovich este de aceeaºi pãrere cînd scrie cã „datele dispreþuitului Anonymus pãstreazã urme foarte importante pentru istoria Ungariei”.

Indiferent de pãrerea ungurilor asupra valorii operei lui Anonymus, fapt cert este cã, în Secolul al XII-lea, un scriitor ungur afirma în mod categoric cã românii erau prezenþi pe teritoriul Transilvaniei în clipa în care ungurii invadau aceastã provincie.

Un profesor de la Universitatea din Budapesta, dl. Eugen Horváth, încercînd sã polemizeze cu profesorul SetonWatson (Scotus Viator), unul dintre cei mai profunzi cunoscãtori ai stãrilor de fapt din fosta Monarhie Habsburgicã, într-o lucrare apãrutã în anul 1935 la Budapesta, pentru uzul cititorilor de limbã englezã, falsificã pur ºi simplu spusele lui Anonymus cu privire la români, crezînd cã în felul acesta rezolvã în mod definitiv problema anterioritãþii românilor din Transilvania. Astfel, el declarã cã Anonymus ar fi afirmat cã ungurii au gãsit în Transilvania „un numãr oarecare de români, izolaþi în munþii acoperiþi de zãpadã” (certain Romanians isolated on the snow-capped

doilea dupã rege, statul avînd un caracter teocratic.

Opuºi clasei dominante erau oamenii de rînd (comati sau capillati), liberi din punct de vedere juridic. Era grupul cel mai numeros, care constituia masa producãtorilor ºi elementul esenþial al activitãþii economice. Sclavii, puþin numeroºi, aveau un rol secundar în viaþa economicã, nefiind depãºitã faza sclaviei patriarhale, cînd sclavul era considerat ca fãcînd parte din familia stãpînului.

Geto-dacii cunoºteau ºi practicau scrisul, folosind alfabetul grecesc la început, apoi cel latin. Preocupãrile ºtiinþifice ale geto-dacilor au fost menþionate de scriitorii antici. Cu toate cã relatãrile lui Iordanes par uneori exagerate, descoperirile fãcute atestã cu certitudine dezvoltarea ºtiinþei. Cercetarea astronomicã este atestatã de marele sanctuar rotund ºi de altarul de andezit de la Sarmizegetusa, iar cunoºtinþele de medicinã de trusa medicalã descoperitã în acelaºi loc.

Arhitectura militarã, religioasã ºi civilã evidenþiazã tehnica remarcabilã folositã de geto-daci. Celebrul murus dacicus (zidul dacic) ºi sistemul de fortificaþii, dupã unii istorici nu au avut egal în altã parte a Europei de atunci.

Statul dac Tot ca un element al gradului de civilizaþie al getodacilor poate fi consideratã ºi cristalizarea structurii statale, prin apariþia regatului. Cel care a unit triburile geto-dace a fost Burebista (82-44 î.Chr.). Învingînd neamurile celtice de la hotare ºi pe ceilalþi duºmani, el a creat un centru de putere care a atras atenþia Romei. Stãpînirea lui Burebista se întindea la apus pînã în Boemia, la sud pînã la Munþii Balcani, iar þãrmul Mãrii Negre era stãpînit de la Olbia (în nord) pînã la Apollonia (în sud).

Grecii din oraºele de pe acest þãrm îl numeau „cel dintîi ºi cel mai mare dintre regii din Tracia” (inscripþia cetãþeanului grec Acornion din Dionysopolis).

Dupã moartea lui Burebista, regatul dac a cunoscut o perioadã de decãdere, pînã la urcarea pe tron a lui Decebal (87- 106 d.Chr.). Regatul lui Decebal era de mai micã întindere decît acela al lui Burebista. Decebal era ajutat de un vice-rege (Vezina, dupã istoricul roman Dio Cassius), avea un sfat ºi o cancelarie, avea posibilitatea sã trimitã soli. În fruntea cetãþilor avea comandanþi militari, în timp ce lucrãrile agricole erau supravegheate de trimiºi ai regelui. Decebal a ajuns rege în contextul pregãtirilor de rãzboi ale împãratului Domiþian. Acesta venise în provincia Moesia dupã un atac al dacilor condus de regele Duras, care i-a cedat tronul lui Diurpaneus, probabil nepotul sãu de frate. În anul 87 d.Chr., armatele romane au suferit o gravã înfrîngere la Tapae. Probabil cã dupã aceastã victorie, regele Diurpaneus îºi ia supranumele de Decebal (a onora pe cel mare, puternic). În anul urmãtor, romanii au organizat o nouã expediþie. Bãtãlia decisivã s-a dat tot la Tapae. Victoria romanilor n-a putut fi fructificatã, deoarece Domiþian fusese înfrînt pe alte fronturi. S-a ajuns, astfel, ca în anul 89 d.Chr. sã se încheie o pace în urma cãreia Dacia devenea regat clientelar Romei, iar Decebal primea de la romani subsidii ºi tehnicieni. Decebal a utilizat cu folos ajutoarele romane pentru a-ºi întãri sistemul de fortificaþii. Dupã urcarea pe tron a împãratului Traian (98-117 d.Chr.), acesta a suprimat plata subsidiilor ºi a început pregãtirile de rãzboi.

Rãzboaiele daco-romane s-au desfãºurat între anii 101 ºi 102 ºi 105 ºi 106 ºi s-au încheiat cu înfrîngerea ºi transformarea Daciei în provincie romanã.

FELICIA ADÃSCÃLIÞEI mountains of Transylvania), pe cînd, în realitate, Anonymus vorbeºte de Vlahii RÃSPÎNDIÞI ÎN TOATE REGIUNILE, pe care ungurii le-au cucerit prin lupte. ªi apoi, dacã românii erau niºte bieþi pãstori nenorociþi care îºi petreceau viaþa în vãgãunile munþilor veºnic înzãpeziþi, ce pãrere trebuie sã ne facem despre ilustrul conducãtor ungur Árpád, pe care istoriografia modernã ungarã ni-l prezintã ca pe o personalitate politicã de prim ordin, ºi care a consimþit la cãsãtoria fiului sãu Zulta cu fiica lui Menumorut, ducele acestor pãstori?!

Istoricii unguri trec însã cu vederea cã „Gesta Hungarorum” ale Notarului anonim nu sînt singurele cronici care relateazã despre existenþa românilor în Transilvania în momentul invaziei ungare. Avem mãrturii precise despre existenþa românilor în Transilvania în acele timpuri, în cronica lui Simonis de Kéza (Chronicon Hungaricum), în Cronica pictatã de la Viena (Chronicum pictum Vindobonensis), în cronica germanã de la Hildesheim ºi în toate diplomele regilor unguri în care se face menþiune despre Transilvania.

Românii, pe care ungurii i-au gãsit în Transilvania, aveau organizaþiile lor politice ºi, din unele acte ungureºti, cum ar fi cele relatînd expediþia rãzboinicã a comitelui sas Ioachim din regiunea Sibiului, din 1210, rezultã cã Valahii transilvãneni erau organizaþi militãreºte.

Sfîrºit MILTON G. LEHRER

Pag. a 23-a – 17 martie 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Conferinþa de la Yalta - România ºi interesele postbelice ale celor „TREI MARI“ (urmare din pag. 1) La Yalta, Stalin era preocupat, în mod special, de viitorul Germaniei, ºi dorea sã aibã mînã liberã pentru a dispune de soarta þãrilor Europei de Rãsãrit, pe care Armata Roºie le ocupa, în special era interesat de soarta Poloniei. Anumite persoane din anturajul sãu îl încurajau sã formuleze cereri maxime. Molotov, ministrul de Externe al URSS, considera cã frontiera naturalã a Uniunii Sovietice o constituie Carpaþii, iar Vîºinski, ºi mai zelos, pretindea ca URSS sã aibã graniþa cu Italia, la Trieste. În ceea ce-l priveºte pe Churchill, acesta nu era într-o formã fizicã prea bunã, iar poziþia lui nu era deloc favorabilã. Premierul ºtia cã Armata Americanã ducea bãtãlia în Vest ºi cã Imperiul Britanic, pe care el dorea sã-l salveze cu orice preþ, era serios ameninþat de miºcãrile naþionaliste.

Roosevelt, un muribund la momentul deschiderii conferinþei, avea douã obiective clare pe care dorea sã le obþinã: implicarea URSS în rãzboiul împotriva Japoniei ºi punerea temeliei Organizaþiei Naþiunilor Unite (ONU).

El credea cã pacea rãmînea perfectibilã graþie acestei organizaþii.

Angajatã în asemenea condiþii, Conferinþa nu putea sã ducã decît la un compromis. Înaintarea Armatei Roºii în Europa nu lãsa decît o singurã posibilitate: rãzboiul sau negocierea. ªi cum occidentalii nu vroiau deloc sã ajungã la o rãsturnare de alianþe, nu era posibilã decît o negociere defensivã. S-a cãzut uºor de acord asupra unor puncte: dezmembrarea Germaniei; despãgubiri de rãzboi pe care Germania urma sã le plãteascã, de ordinul a 20 de miliarde dolari, din care URSS primea jumãtate; demilitarizarea ºi denazificarea Germaniei, pedepsirea criminalilor de rãzboi. Stalin acceptã sã ofere Franþei dreptul de a ocupa o zonã din Germania ºi ca guvernul provizoriu francez sã facã parte din Comisia de Control Aliatã din Germania, cerînd în schimb, punctual, sã se prevaleze asupra organizãrii Poloniei. Totodatã, Stalin acceptã sã declare rãzboi Japoniei, în schimbul Insulelor Kurile ºi a unor importante compensaþii economice. La toate cererile Uniunii Sovietice, preºedintele american acceptã, el cedînd ºi asupra altor puncte: o revizuire a Convenþiei de la Montreux asupra strîmtorilor Turciei se va face în favoarea Uniunii Sovietice; nu se va discuta despre soarta Bulgariei ºi României; guvernul provizoriu al Iugoslaviei va fi condus de Tito. Surprins de atitudinea defensivã a preºedintelui american, Churchill îi spune Lordului Moran: „Preºedintele se comportã în mod regretabil. El nu se aratã interesat de nimic din ceea ce vrem sã facem”. În realitate, însã, Roosevelt era fericit sã plece de la Conferinþã cu ceea ce dorea: crearea ONU. Stalin ºi Churchill nu l-au contrazis deloc privind necesitatea înfiinþãrii acestei organizaþii. Ei au acceptat pentru marile puteri dreptul de veto în Consiliul de Securitate, ºi alãturi de SUA, Marea Britanie ºi URSS, au mai adãugat încã douã þãri, Franþa ºi China. Realitatea Conferinþei de la Yalta a fost aceea cã a fost condusã de SUA ºi URSS, Salin dominîndu-l pe Roosevelt, deoarece conducãtorul sovietic urmãrea realitãþile imediate. Churchill, ºi, împreunã cu el, Europa ºi imperiile sale coloniale, sînt lãsate pe planul al doilea, Moscova ºi Washingtonul împãrþindu-ºi lumea.

Din punct de vedere oficial, împãrþirea lumii la Yalta este negatã atît de SUA, cît ºi de URSS. ªi, dat fiind modul de desfãºurare a Conferinþei, nu este nici o surprizã cã nu existã documente oficiale care sã ateste cumva acest lucru. Cu toate acestea, însã, Stalin a arãtat, în cel puþin patru momente, cã intenþiile sale erau clare în aceastã direcþie - a împãrþirii sferelor de influenþã. ªi ne referim aici la 23 august 1939, cînd prin protocolul secret semnat în tratatul germano-sovietic, el fixeazã sferele de influenþã ale Germaniei ºi URSS în Finlanda, Þãrile Baltice ºi Polonia.

Al doilea moment este cel din 14 noiembrie 1940, prin care Germania recunoaºte cã Finlanda, România ºi Bulgaria se aflã în zona de influenþã a URSS. Hitler a acceptat anexarea de cãtre Uniunea Soviticã a Basarabiei, dar este interesat în mod deosebit de petrolul românesc.

Totodatã, Germania acceptã o modificare a Convenþiei de la Montreux în favoarea URSS ºi, totodatã, o împãrþire a Imperiului Britanic, ºi propune sã-l sprijine pe Salin, astfel încît Japonia sã restituie URSS o parte din Insulele Sahalin.

Un alt moment în care se dovedeºte, în mod absolut, cã Stalin ºi-a dorit lãrgirea sferei de influenþã a URSS a fost la 16 decembrie 1941, dupã ce Germania invadase deja Uniunea Sovieticã, în care ministrul de Externe, Molotov, îi prezintã lui Robert Anthony Eden, ministrul de Externe britanic, aflat la Moscova, planurile lui Stalin pentru perioada postbelicã: o Austrie independentã, o Germanie divizatã, cu o Renanie ºi poate chiar o Bavarie autonome, o Polonie extinsã, prin anexarea Prusiei Orientale, o Albanie independentã; România ar fi acordat facilitate URSS în schimbul Transilvaniei. În cursul unei convorbiri între Eden ºi Stalin, pe 17 decembrie 1941, acesta din urmã insista ca Marea Britanie sã recunoascã fãrã întîrziere viitoarele frontiere ale URSS, care trebuiau sã þinã seama de anexarea Þãrilor Baltice – Estonia, Letonia ºi Lituania – ºi de noua frontierã ruso-finlandezã din 1941. Cererile lui Stalin nu au fost aprobate de Churchill, pentru cã el era angajat prin Carta Atlanticului sã nu semneze nici un acord special sau secret fãrã a se înþelege, în prealabil, cu SUA. Pe 9 octombrie 1944, dupã Stalingrad, Stalin înþelege cã nu se poate impune în Europa prin propria forþã a Armatei Roºii, aºa cã cere mai puþin. Churchill este cel care încearcã sã limiteze înaintarea sovieticã în Europa, motiv pentru care-i spune lui Salin: „Sã soluþionãm problemele noastre în Balcani. Armatele voastre se aflã în România ºi în Bulgaria. Noi avem interese, misiuni ºi agenþi în aceste þãri. Sã evitãm sã ne ciocnim pentru probleme care nu meritã atenþie”.

El scrie apoi pe o foaie de hîrtie: România URSS Marea Britanie Grecia URSS Marea Britanie Bulgaria URSS Marea Britanie Ungaria ºi Iugoslavia URSS Marea Britanie

90% 10% 10% 90% 75% 25% 50% 50%

Stalin îºi dã acordul. Observãm echilibrul stabilit între România ºi Grecia. Cehoslovacia ºi Polonia nu figureazã în aceastã împãrþire. A doua zi, Eden îi cedeazã lui Molotov ºi Ungaria. În ceea ce priveºte aceastã realitate, Churchill precizeazã: „Bineînþeles, noi am studiat problema îndelung ºi atent ºi nu ne-am ocupat decît de acorduri privind perioada de rãzboi. Toate celelalte probleme erau rezervate, atît pe o parte, cît ºi pe cealaltã, pentru ceea ce speram atunci cã trebuia sã fie o conferinþã de pace dupã victorie”.

Atunci cînd istoricii vorbesc de împãrþirea sferelor de influenþã de la Yalta, ei fac mereu aluzie la bucata de hîrtie a lui Churchill. Lãsînd la o parte celelalte controverse, sã ne concentrãm atenþia pe ceea ce însemna echilibrul Grecia-România, pentru cã, în fond, asta ne intereseazã în primul rînd.

La 11 februrie, dupã încheierea Conferinþei, Churchill îi declara Lordului Moran: „Stalin nu mi-a vorbit despre Grecia decît o singurã datã, cînd m-a întrebat ce s-a întîmplat acolo. «Nu vreau nici sã critic, nici sã intervin – mi-a spus el. Sînt mulþumit cã mã pot bizui pe dvs.». Stalin nu se va ocupa de Grecia. În schimb, el sperã sã aibã mînã liberã în Bulgaria ºi România. Proporþia 50% - 50% este în favoarea noastrã. El îºi va sacrifica partizanii din Grecia, în vederea realizãrii unor planuri mai ample. Ceea ce-ºi permite sã facã, face. Nu este uºor, evident, sã-l determine sã spunã ce va face, dar odatã ce a spus-o, îºi þine cuvîntul”. În ceea ce priveºte România, pe 5 februarie, Vîºinscki a fãcut o vizitã-fulger la Bucureºti. La ºaisprezece zile dupã întrevederea cu ChurchillStalin, la 27 februarie 1945, el revine în Capitala României ºi se prezintã la Palatul Regal, unde remite Regelui Mihai un ultimatum. În acest sens, generalul Rãdescu, spune: „Se cere demisia guvernului pe care îl conduc ºi sã îi încredinþez lui Petru Groza misiunea de a forma un nou cabinet, în care posturile cele mai importante sã fie date comuniºtilor ºi celor aliaþi lor. În acelaºi timp, comandantul sovietic a procedat la ocuparea Cartierului General al Statului Major Român ºi a altor edificii guvernamentale. Trupele române, cu excepþia celor care erau pe front, ºi o parte a jandarmeriei, au fost dezarmate. Cerînd demisia guvernului, Vîºinski a adus împotriva mea urmãtoarele acuzaþii: 1. Nu am reuºit sã menþin ordinea publicã.

2. Am împiedicat poporul sã-ºi exprime voinþa ºi am ordonat poliþiei ºi armatei sã tragã în mulþimea paºnicã.

3. Am pregãtit un complot împotriva Armatei Roºii, ºi, în acest scop, trupele române formate din 70.000 de oameni au fost concentrate în Capitalã”.

Regele Mihai cedeazã ºi existã îndoieli cã Rãdescu s-ar fi apãrat împotriva acuzaþiilor care i se aduceau. De fapt, intervenþia lui Vîºinski la Bucureºti a fost asemãnãtoare cu intervenþia pe care a fãcut-o Churchill la Atena, în paralel.

Churchill se temea cã dacã ar fi protestat „prea energic” pe lîngã Stalin, aceasta ar fi putut sã-i spunã „nu v-am împiedicat în acþiunea dvs. în Grecia, de ce nu-mi lãsaþi aceeaºi oportunitate în România?”. Pentru România, zarurile au fost aruncate, eram în zona de influenþã a Uniunii Sovietice.

Pag. a 24-a – 17 martie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (20) Oamenii de ºtiinþã ºi OZN-urile (7) M-a contactat un tehnician electronist din Noua Zeelandã, care s-a dovedit a fi una dintre persoanele cu acces la baza aflatã pe þãrmul de nord al oraºului Auckland. Era foarte interesat de ceea ce fãceam ºi de lucrurile pe care le ºtiam. ,,Nu ºtiþi ce pãþesc oamenii care ºtiu prea multe?”, m-a avertizat el. Am rãmas înmãrmurit, dar m-am strãduit sã-i explic cã, în cazul în care pãþeam ceva rãu, îmi luasem mãsuri de precauþie. Mai precis, întocmisem ºi pusesem la loc sigur mai multe exemplare cu o lungã listã de nume ale unor oameni implicaþi în ,,experiment”, socotind cã aceºtia s-ar putea sã fie puºi în încurcãturã de întrebãrile care ar urma, în mod inevitabil, eventualei nenorociri abãtute asupra mea. Întrebarea lui m-a cam neliniºtit, însã eram convins cã ,,grupul” avea sã-ºi dea seama cã, scoþîndu-mã pe mine din joc, nu vor face decît sã atragã atenþia asupra lor.

Am încercuit pe hartã poziþia bazei de la Kauri Point ºi, mai tîrziu, din purã curiozitate, am mãsurat distanþa în minute de arc (mile marine) de la bazã pînã la o altã unitate cu personal american – baza RNZAF (Forþele Aeriene Regale ale Noii Zeelande), de la Woodbourne, lîngã Blenheim, pe Insula de Sud. Distanþa schiþatã era de 288 de minute de arc, conform acurateþei hãrþii la care aveam acces la acea vreme. Se pare cã aceste douã baze erau poziþionate astfel, pentru a stabili o armonicã geometricã asociatã cu dublul vitezei luminii.

Interesul mi-a fost imediat stîrnit ºi, din acel moment, am crezut cã existã o conexiune geometricã precisã între cele douã staþii, conexiune care permite experimentele electronice.

Am efectuat recent o serie de calcule exacte, pe calculator, în legãturã cu aceste douã puncte ºi am descoperit mult mai multe dovezi convingãtoare, care sã ateste existenþa unei conexiuni geometrice. Am avut multe date matematice cu care sã lucrez, date adunate în decursul mai multor ani, ºi am descoperit cã tot ceea ce pare evident nu întotdeauna se dovedeºte a fi rãspunsul corect.

Toate dovezile sugereazã utilizarea unor poziþii geometrice extrem de precis calculate, în scopul efectuãrii unor experimente ºtiinþifice extrem de avansate. Dacã este aºa, atunci Noua Zeelandã este foarte bine plasatã pe suprafaþa Pãmîntului, din punct de vedere strategic.

Noi, ca ºi mulþi alþi oameni care ne-au ajutat în cercetãrile noastre, credem cã avem deja suficiente probe pentru a ni se permite sã desfãºurãm o anchetã amplã ºi la vedere asupra întregului sistem care, evident, nu se limiteazã la zona Auckland, ci se întinde pe toatã suprafaþa Noii Zeelande.

Cine conduce ,,experimentul”? De unde vin fondurile necesare? Ce intenþii au cei care controleazã sistemul, dupã ce munca lor se va termina, ºi vor gãsi toate rãspunsurile? Ne vor spune atunci întreaga poveste legatã de OZN-uri?

Sincer, mã îndoiesc.

Sfîrºit BRUCE L. CATHIE

Luni de primãvarã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 ORIZONTAL: 1) Prima lunã a primãverii, al cãrei nume trimite la o planetã a Sistemului nostru solar – A treia lunã a primãverii; 2) A proteja – Ruleazã pe ecrane; 3) Esenþialã; 4) A schiþa – Aºezare urbanã; 5) Din nou – Þesãturã finã, încreþitã; 6) Primele la start! – Stat – Esenþã de carpen!

7) Supus la un tratament inuman; 8) Sos la mîncare – Nume de turc; 9) Bun de dat gãuri – Lac în America de Nord; 10) Vin dupã primãveri – Vas de pescuit.

VERTICAL: 1) Numele popular al lunii de la începutul primãverii; 2) Sistem tehnic – Zile în calendarul romanilor; 3) Indicator de vitezã – Salut militar; 4) Soþ înºelat – Prefix pentru „3“; 5) Priveºte! – Renumit pictor român (Theodor); 6) Grosolan; 7) Numele popular al lunii mai – Emil Racoviþã!

8) Hîrtii de 1.000 de lei – Þinuturi între graniþe; 9) Doua din salã! – A doua lunã a primãverii; 10) Poiana pãscutã, primãvara, de erbivore – Numele popular al lunii aprilie.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,DE ZIUA MAMEI” 1) SADOVEANU – AM; 2) EMINESCU – IMA; 3) RACINE – MARIT; 4) BN – TENTE – ANE; 5) U – MARIA – PTTR; 6) MA – ANTIC – EN; 7) CARAT – AU – N – I; 8) OMILIE – BAIAT; 9) SANIE – CIUSCA; 10) B – AN – BO – STAT; 11) UZ – TAICA – OSE; 12) CUFAR – AFARA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.