Romania mare, nr 1378

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Rãmîn în Istorie acei politicieni care invocã ºi obþin pentru poporul lor nu protecþia socialã, ci protecþia divinã.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Cum aratã o þarã destabilizatã Vã propun sã abandonãm tematica militantã, sã ne gîndim la o chestiune care ne priveºte pe toþi – situaþia României, un stat atacat din toate direcþiile, dar ºi subminat din multe, prea multe interese interne. Oameni politici ºi analiºti atrag atenþia asupra destabilizãrii multor instituþii româneºti. Se poate vorbi, la ora actualã, de o destabilizare la nivel general? Vã prezint o trecere în revistã a instituþiilor principale ale statului ºi ale democraþiei româneºti, precum ºi situaþia lor din punct de vedere al factorului stabilitate.

Preºedintele României – aflat în conflict deschis cu majoritatea parlamentarã, cu guvernul, cu principalul partid.

Asupra preºedintelui planeazã posibilitatea suspendãrii, aflatã la îndemîna majoritãþii parlamentare, dar chiar ºi posibilitatea demiterii. Preºedintele nu se poate baza pe susþinerea unei forþe politice puternice, existînd chiar în partidul care l-a propus pentru Preºedinþie, PNL, multe critici împotriva sa. În plus, preºedintele este atacat pentru problemele cauzate de hotãrîrile judecãtoreºti care au anulat retrocedãri ale unor imobile de pe urma cãrora familia Iohannis a beneficiat de sume importante de bani.

Guvernul României se aflã în situaþia de a realiza un program ambiþios sub o permanentã stare de asediu din partea preºedintelui statului, dar ºi a miºcãrilor de stradã, devenite o tradiþie în ultimii ani. (continuare în pag. a 9-a) DRAGOª DUMITRIU

PAIAÞA Motto: „În politicã, prostia nu e un handicap“.

NAPOLEON BONAPARTE

Pagina 5

Mã adresez vouã, celor care încã mai doriþi ca Partidul România Mare sã revinã la forþa de altãdatã ºi nu sã devinã un candidat la eºec. M-am alãturat partidului fondat de tatãl meu, Corneliu Vadim Tudor, pentru cã am crezut ºi cred cu putere cã PRM poate sã redevinã partid parlamentar, un partid care poate face politicã la nivel înalt. Am crezut ºi cred în continuare în echipa care m-a convins sã vin în partid ºi doresc sã particip, în mod activ, la dezvoltarea PRM.

Iarna, tablou de Sergey Anikeev pentru organizarea unui Congres, astfel încît PRM sã intre în normalitate. El, însã, profitînd de poziþia pe care o are, a compromis total ultimul Congres, pentru cã toþi ºtiu cã, din cauza incompetenþei sale, PRM a fost ºi este în pericol de a fi radiat din Registrul Partidelor Politice. Din cauza incompetenþei lui, în

Apel pentru salvarea ºi revigorarea Partidului România Mare. Apelul ultimei ºanse!

Din pãcate, însã, cel care în ultimul an a fost principala frîna în dezoltarea partidului, ºi cu care am crezut cã putem avea o comunicare constructivã ºi realistã privind calitãþile sale inexistente de lider, a derapat de la linia unui minim bun-simþ încã de la începutul campaniei electorale, fiind cel mai mare oponent al desfãºurãrii unei campanii electorale în limitele normalului.

Cunosc foarte bine derapajele acestui aventurier, aflat vremelnic în poziþia de preºedinte interimar al PRM. Am primit informaþii legate de abaterile grave de la statutul partidului, prin care Adrian Popescu, dupã bunul plac ºi fãrã o minimã decenþã ºi respect la adresa statulului PRM, exclude membrii din partid ºi îºi reface prieteniile cu vechii duºmani, precum Florin Simion, exclus din PRM de tatãl meu în urmã cu cîþiva ani. Cunosc foarte bine intenþiile barbare ale acestui biet profesoraº, care atunci cînd are interes se foloseºte de numele tatãlui meu ºi atunci cînd simte cã îi fuge pãmîntul de sub picioare, trece la ameninþãri directe ºi impertinente asupra familiei Vadim Tudor. În ultimele luni, am sperat cã acest profesor mediocru are sã înþeleagã cã „interimatul” înseamnã, în primul rînd, stabilitatea partidului ºi asigurarea condiþiilor

presã a fost promovatã ideea cã partidul este radiat.

Din cauza lipsei totale de potenþã intelectualã a aºazisului preºedinte interimar, PRM a fost foarte slab reprezentat la alegerile locale ºi are pe rol procese pe care le pierde doar pentru cã Adrian Popescu se încãpãþîneazã sã ducã partidul lîngã un alt eºec politic, PNÞCD. Cunosc foarte bine, stimaþi colegi, ceea ce el spune acum prin colþuri obscure, cum cã „cineva doreºte sã vîndã partidul” ºi cã „membri ai altor partide vor PRM” ºi multe alte minciuni ºi dezinformãri, pe care doar un om fãrã onoare ºi fãrã caracter le poate spune. Promoveazã, cu obstinaþie, aceastã minciunã, încã de la moartea tatãlul meu, doar pentru ca voi sã-i lãsaþi partidul lui, lui Adrian Popescu, pentru ca el sã se laude cã e preºedinte de partid – mai nou, a eliminat sintagma „interimar” – la el în cartier, la el în casã sau la ºcoalã, pentru cã NIMENI nu-l bagã, cu adevãrat, în seamã. Nimeni! (continuare în pag. a 4-a) LIDIA VADIM TUDOR (Mesaj trimis tuturor preºedinþilor de filiale PRM din þarã, înaintea ªedinþei de sîmbãtã, 28 ianuarie 2017)

Nu pot sã vã iert, trãdãtori!

Pentru inima voastrã turbatã De bestii ºi rãufãcãtori ªi pentru încrederea înºelatã: Nu pot sã vã iert, trãdãtori!

Eu v-am primit lîngã mine V-am omenit ca pe fraþi ºi surori Însã voi aþi fost porci ºi jivine: Nu pot sã vã iert, trãdãtori!

V-am dat funcþii mari, cu maºinã la scarã V-am fãcut deputaþi, senatori, Dar voi mi-aþi rãspuns cu un rînjet de fiarã: Nu pot sã vã iert, trãdãtori!

Eu sînt un creºtin plin de milã ªi uit un coºmar pînã-n zori

Fireºte, dacã eºti om – nu reptilã: Nu pot sã vã iert, trãdãtori!

Adio vã spun, ºi-un praz verde Eu sînt cine sînt – însã voi?

Nimic din ce-a fost nu se pierde Vã scuip ºi în lumea de-apoi.

CORNELIU VADIM TUDOR 8 august 2014 (Poezie preluatã din volumul „Pamflete explozive“) Nota Redacþiei: Acest pamflet, atît de actual dupã atîta timp, pare un mesaj de dincolo al preºedintelui PRM, care încã ne vegheazã. Atenþie, trãdãtori, paloºul dreptãþii stã deasupra capului vostru!

NR. 1378 z ANUL XXVIII z VINERI 3 FEBRUARIE 2017 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Tontonel nu se astîmpãrã Culmea coincidenþei Abuzul Neam-prostia, boala veche a PSD-ului Liviu ºi Klaus: ,,Steaua” Legea graþierii Mafiei Îngîmfatul preludiul unei aventuri Violenþa domesticã în Rusia, consfinþitã prin lege Întinarea nobilelor Marele zid mexican, made în China idealuri ale fripturismului Contraofensiva virginelor Proteste la tot cartierul Belirea statului Porco-mãgarul La parastasul PRM-ului Domnul de drept Bîlciul deºertãciunilor Cum a dat colþu’ Gelu Românul Nimeni La aproape 36 de ani, Roger Federer a cîºtigat cel de-al 18-lea Grand Slam din carierã, record mondial absolut. Pînã ºi cangurii au sãrit în sus de bucurie.

Tontonelul de la Chiºinãu vrea sã scoatã ,,Istoria românilor” din ºcolile basarabene ºi sã introducã o aºa-zisã „Istorie a Moldovei“.

Problema e cã Moldova de dincolo de Prut n-a avut o istorie numai a ei, decît dupã rãpirea din 1812, sãvîrºitã prin coruperea unor funcþionari otomani, în condiþiile în care Rusia era ameninþatã de Napoleon. Ãsta, pînã nu-i dã cineva douã-trei numere în muian, nu se lasã! Dilimanul a mai scos pe canalul gurii ºi cã o parte din Moldova se aflã la România, ca ºi o parte din Ungaria! ªi sã nu-i faci o baie de scuipaþi, la copcã?! Sã nu-i rupi urechile alea de mãgar?!

Biroul Permanent al PRU i-a cerut demisia lui Bogdan Diaconu din funcþia deþinut(ã). Duceþi-vã acasã, cu toþii, neruºinaþilor!

N-aþi fost decît o hazna a PSD-ului, în care colcãiau viermii corupþiei.

Legea graþierii lui Liviu Dragnea a fost fãcutã în biroul preºedintelui Camerei Derutaþilor. Pe care, sã vezi coincidenþã, îl cheamã tot Liviu Dragnea! Asta da democraþie!

Insistenþa PSD de a impune legea graþierii e o consecinþã a înþelegerilor oneroase cu Mafia politicã aflatã parþial la þuhaus, care a contribuit din plin la mituirea electoratului. ªi care, pe viitor, ar fi profund recunoscãtoare binefãcãtorilor ei. De fapt, o mînã murdarã spalã pe alta. ªi amîndouã, obrazul.

Sau ceea ce ar putea þine loc de obraz.

Totuºi, Livache susþine cã nu ºtie ce conþine Ordonanþa sa de graþiere! Bietul om, cum îºi bate Iordache joc de el, cum l-ar scãpa nemernicul ãla de la Injustiþie de þuhaus! Grea e misia de preºedinte ipocrit! Lãbuº de la Ambasada SUA încã n-a plecat acasã. Încã mai roade oase pe aici. ªi Franþa vrea o relaþie normalã cu Rusia. Numai proºtii noºtri îi trag întruna cu licuricii. Diplomaþia româneascã este adepta principiului clasic ,,capra rîioasã cu coada Cu 9 luni înainte ca Becali sã punã laba pe sus”. pe Steaua, Hagi avertiza cã se pune la cale un abuz.

Dar nu l-a ascultat nimeni, hoþia era în desfãºurare.

Iar organele statului spãrgeau seminþe cu bagabonþii, la lojã.

Ceea ce cîºtigã PSD-ul prin organizare, prin vrãjealã electoralã ºi prin cîteva mãsuri luate (ºi) în avantajul celor mulþi, pierde prin infatuare, dupã ce se instaleazã la butoanele puterii. La umbra a doar 18% voturi dintre toþi cetãþenii cu acest drept, ar trebui sã fie mult mai precaut ºi mai responsabil.

Chiar dacã ai cîºtigat alegerile - aºa cum le-ai cîºtigat, cu doar 38% participare cetãþeneascã -, nu ai dreptul sã faci tot ce-þi trece prin cap, nu trebuie sã-i dispreþuieºti pe ceilalþi. Nu poþi instala la putere prostocraþia, iar Mafiei sã-i dai drumul în stradã, sã le dea geto-dacilor la mir. Ei uitã cum sînt românii: au o slabã memorie a rãului. ªi chiar dacã aleg hoþii (oricum ar fi votat, tot bandiþii ar fi ajuns în fruntea þãrii), se rãzgîndesc repede ºi-i vor jos, la beci, în papuci ºi-n pielea goalã. Ãsta ar fi un lucru bun, dacã la urmãtorul scrutin n-ar lua-o de la capãt. Aºa cã nu mai cãutaþi perpeuum mobile: l-au descoperit românii! Aºa cum v-am mai spus, dar vã repet, ca sã vã intre bine la cutia ucrainianã, a început campania pentru prezidenþiale. Tot ce fac Dragnea ºi Iohannis nu e decît preludiul acestei aventuri politice. Declaraþii belicoase, bãiþe de mulþime, imposibile referendumuri - sînt acþiuni mascate de campanie. Ar fi trist ca românii sã se lase din nou prinºi în vrãjeala politicianistã a acestor primitivi.

Cã n-ar avea de ales decît între dictatura hoþilor ºi cea a mafioþilor.

SRI se supune controlului parlamentar. Cei care îl controleazã sînt, de obicei, acoperiþi. Dacã nu au fost înainte de a ajunge în respectiva Comisie (rara avis), eroarea a fost remediatã pe parcurs. Nu ºtim dacã a fost cazul lui

Verestoy Atilla, membru al Comisiei din anul 2000, ori al lui Cezar Preda, aflat ºi el la datorie, din 2008.

România se aflã pe locul 27 în UE, din 28, la capitolul competenþe digitale. Ehei, dacã se lua în calcul ºi Facebook-ul, alta era situaþia! Dragnea a fost catalogat de V. ªtefan, ministrul de Finanþe ºi neajunsuri, ca fiind dictator ºi îngîmfat. Treaba lor, ei se cunosc mai bine. ªi alþi pesediºti dau semne de neliniºte. Acest partid, hrãnit cu oportuniºti de toate culorile ºi categoriile, va plesni la un moment dat ºi va umple România de mucegaiuri ºi noroi. Ruºii au adoptat proiectul de lege care dezincrimineazã actele de violenþã domesticã. Pe înþelesul tuturor: dacã-þi baþi nevasta ori copiii, fãrã a le provoca rãni grave, primeºti cel mult o amendã echivalentã a 470 de euro. Pînã acum puteai lua 2 ani de închisoare.

Evident, dacã erai rus. Dacã se întîmplã invers, adicã soþia ºi copiii îþi îndreaptã cocoaºa, felicitãrile de mamã sînt de ajuns. Un deputat a þinut sã sublinieze cã ei procedeazã invers decît Occidentul decadent, unde s-a renunþat la tradiþia de a-þi bate membrii familiei numai în gurã, ca pe coasã. Cicã lipsa de violenþã de acolo e un exces, un atentat la adevãratele valori ale umanitãþii. Numai în pielea rusoaicelor sã nu fii! Au mult de lucru...

Culmea acuzaþiei: sã fii ºeful partidului lui Iliescu ºi sã îi acuzi pe protestatari de mineriadã! Numai Dragnea putea face asta. Oricum, nu-l vãd bine: a întinat nobilele idealuri ale terorismului.

Aurora Simionescu, o româncã frumoasã (normal!), a devenit profesor asociat la Agenþia Spaþialã Japonezã. Eu ºtiam cã femeile sînt cu capul în nori pe plaiul mioritic, dar ºi în Japonia?!

Protestele împotriva nesimþirii continuã în Þara Româneascã, þarã jefuitã sãlbatic de bandiþii de toate culorile ºi orientãrile sexuale. Cred cã PSD-ul va avea cea mai rapidã prãbuºire din istoria sa, din cauza încãpãþînãrii de a-l scãpa pe Dragnea de petele de dalmaþian. Pentru oamenii de rînd, n-ar miºca nimeni nici un deget, dar pentru marii corupþi se dau toþi de ceasul morþii. Trump chiar dã semne cã se þine de cuvînt. Lucru rar. Rîdem noi, dar nu-i rîsul nostru. Echilibrul planetar e destul de fragil, oricînd putem aluneca în neantul nuclear. Dupã interzicerea migraþiei din þãrile bãnuite cã nu joacã foarte corect cartea luptei antiteroriste, e hotãrît sã construiascã ºi mult-promisul zid la graniþa cu Mexicul. Fiindcã nu se înþeleg cine sã-l plãteascã, americanii sau mexicanii, le sugerez sã-i cheme pe chinezi, care, cît ai zice peºte (cam cît i-ai da drumul unei cutii de conserve pe scãri), le vor face o copie frumoasã, de unicã folosinþã, a Marelui Zid Chinezesc.

Numãrul trãgãtorilor în piept creºte cu 10% dupã fiecare campanie publicitarã pro-tutun. Deci, mai existã proºti care cred în reclame!

Pentru cã Livache i-a redus salariul, Iohannis i-a tãiat craca graþierii de sub picioare. Dar ei zic cã, de fapt, se topesc de grija poporului.

Deºi Legea educaþiei prevede 6% din PIB pentru acest domeniu, Guvernul Gudureanu i-a alocat 1,01%, într-o primã variantã. Da, dar þara te vrea prost, ca sã fii uºor de manipulat. Mãi, bãieþi, ignoranþa costã mai mult decît educaþia.

Denisa manelista a cãzut ºi ºi-a rupt trista. Mai precis, fiica domnului Peºte a anunþat, la o orã de maximã audienþã a prostiei, cã nu mai e virginã de 3 ani, de cînd un bãrbat cu multe calitãþi i-a dãruit o maºinã. N-a precizat ce fel de maºinã: de teren, de oraº, de tocat carne, de buzunar, de poºetã, de noptierã... Nici mãcar nu ne-a spus ce fel de baterii foloseºte ºi cîte viteze are. Pãcat, eram curioºi... În schimb, amantele lui Nicolae Guþã, manelistul fãrã puþã, au rãmas cum le-au fãcut mãmicuþele lor. Chiar ºi cele cu copii din flori.

Nu ºtim care mai e situaþia altei virgine celebre, Oana Lis, cert este cã a declarat cã doneazã 10

kilograme de, citez, cu emoþie ºi duioºie, ,,cur”, fiind, încã, adînc pãtrunsã de spiritul sãrbãtorilor.

Poate i le dã lui Viorel, sã le punã în obraji.

Tembeleviziunile susþinute cu banii jefuitorilor Poporului Român afirmã, la plesnealã, cã protestatarii cãrora le îngheaþã mucii prin pieþe, ar fi fost plãtiþi în funcþie de vîrstã, sex ºi tracþiune. Cei cu 2x4 primesc cîte 100 de lei (adulþii), respectiv 50 de lei (copiii). Cei cu 4x4, adicã patrupedele care latrã, se aleg doar cu 30 de lei. Totuºi, e un os bunicel. În schimb, pisicile ºi pãsãricile nu primesc nimic, deºi multe dintre ele ar putea sã dea proteste la tot cartierul. ,,Statul de drept a ajuns lucrarea unor muºterii nebuni, otrãviþi de putere.

Oameni lacomi, cu minte puþinã, au clãdit o bisericã a curvelor cu epoleþi, un loc de închinãciune pentru proºti. Mulþi îi preiau liturghia pe nemestecate ºi ies în stradã sã-i fluture prapurii. Nu-ºi pun niciodatã întrebãri, vor doar sã-i beleascã pe necredincioºi. ªi aºa cum s-a arãtat mereu, tot ce le rãmîne e belirea”.

Bãi, dar ce vocabular are Doru Buºcu ãsta! Îl iertãm, cã are dreptate. În orice caz, e mai deºtept decît pare.

Pentru cã la Circul Globus a fost interzisã prestaþia animalelor, menajeria a fost împrãºtiatã pe la partidele politice din Bucureºti, PRM-ului revenindu-i o bovinã cu coama zburlitã, un porc spinos ºi un mãgar cu coada-n faþã. Pentru cã nu are suficiente fonduri, datã fiind sãrãcia lucie din acest stabiliment, destul de onorabil altãdatã, jivinele s-au pripãºit pe la sediul central al partidului, cã le spuseserã lor cîinii maidanezi, pe care, de altminteri, îi plimbaserã la ºosea, cã pe acolo ar fi un os de ros. Dar, nefiind învãþate cu libertatea, au început sã-ºi dea în petec: boul sã mugeascã, mãgarul sã ragã, porcul sã grohãie.

Martori nevinovaþi ai acestui spectacol al degradãrii umane au fost mieii de prin þarã, aduºi la abatorul din Bucureºti în speranþa cã suferinzii s-au mai vindecat de prostie. Dar, nici vorbã de aºa ceva. Au constatat cã în menajeria de sticlã boul e tot bou, mãgarul tot mãgar, iar porcul e ºi mai porc. ªi, culmea modificãrilor genetice, din amorul cocoºat al celor 3 jivine a apãrut una singurã, porco-mãgarul.

Nu i-au mai spus ºi bou, fiindcã de cîte ori deschide gura ºi mugeºte, originea este evidentã.

Data de 28 ianuarie 2017 este ziua în care PRM a fost îngropat definitiv. Dupã decesul electoral constatat la alegerile din 11 decembrie 2016, s-a încercat criogenizarea, în speranþa cã ºtiinþa politicã va face paºii necesari sã-nvie mortul. În ciuda zbaterii îngerilor de prin filiale, patrioþi desãvîrºiþi, care-ºi risipesc zborul purtînd pe aripile lor idealurile naþionale, valorile perene ale Neamului Românesc, groparii miºcãrii patriotice, aceia care au pus gheara pe conducerea acestui partid, se încãpãþîneazã sã-i dea cu lopata în cap ºi sã mai arunce trei-patru straturi de gunoi peste el. Alegerea unuia, care nu reprezintã nimic prin el însuºi, în funcþia de preºedinte interimar a însemnat cea mai mare greºealã din istoria acestui partid, altãdatã glorios.

Aºa-zisa ºedinþã a Biroului Permanent al PRM a fost un bîlci dezagreabil, la care trãdãtorii, liberschimbiºtii, fariseii ºi prostovanii tronau pe post de învãþãtori ai Patriei, ei fiind, în realitate, niºte lichele de doi lei, niºte gîndaci de Colorado aflaþi în plin proces de scîrbavnicã fecundaþie. Onorabilitatea majoritãþii delegaþilor din filiale n-a putut fi remarcatã de nimeni, în condiþiile în care neamprostia, incompetenþa crasã tronau la prezidiu. N-a existat în istoria partidelor politice româneºti un lider de mai proastã calitate decît cel pe care-l are, pe hîrtie, acest partid. Pe lîngã domnul Prostescu (scuze, e posibil sã fie o greºealã de redactare, nu i-am reþinut numele), Iosipescu-Zambra ºi Nahorniac sînt adevãrate legende ale politicii româneºti. Pentru cine nu ºtie - ºi nu ºtie nimeni, preºedinte interimar al PRM (susþine cã) este un tinerel de peste 70 de ani, a cãrui cea mai lungã frazã rostitã vreodatã a fost ,,apa, papa, caca”. ªtiu cã nu-i o frazã, dar el nu se prinde. El zice cã-i preºedinte interimar, dar Tribunalul a zis: ,,Nþ, nu eºti nimic”. ªi nu e nici o glumã la mijloc, dl.

Nimeni e nimic, întrucît Consiliul Naþional al PRM din 1 octombrie 2016, care l-a pus moþ în funcþia respectivã doar pentru a avea cineva drept de semnãturã, nu a fost validat de Tribunal. În acest moment, PRM nu are nici un preºedinte, fie el ºi interimar, întrucît cãile de atac au fost epuizate (de fapt, nici n-au fost folosite, marele strateg cerînd cele douã amînãri la care avea dreptul). Strategii lui Peºte-Prãjit, care-i gireazã incompetenþa, ar trebui sã-ºi dea douã palme cu piciorul. ªi sã le fie ruºine

Pag. a 3-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

obrazului! ªtiu ei de ce... Parantezã: dupã alegeri, a dat mai multe comunicate în care anunþa excluderea unor membri de partid, încãlcînd statutul ºi normele bunului-simþ. Numai cã organele (in)competente ale partidului nu i-au validat pîrþurile. Dar sã revenim la... normal. ªedinþa BP a fost dupã chipul ºi asemãnarea ºtrumfului: o mizerie. În sediul partidului se instalase Siberia, iar un Stalin bizar trona la intrare. A încuiat uºile, astfel încît oamenii sã treacã dintr-un birou în altul, nu pe hol!, ca sã fie controlaþi de el ºi de vreo altã galinacee bolnavã de gripã aviarã. Scopul era împiedicarea Lidiei Vadim Tudor de a intra în casa tatãlui sãu ºi de a-l trimite pe el sã plimbe cîinii, îndeletnicire, de altfel, onorabilã. Deºi nici vîrsta, nici corpul, nici tehnica nu-l recomandã pentru luptele corp la corp, nu s-a sfiit sã se hîrjoneascã ºtrengãreºte cu vechii colaboratori. Fostului lacheu al lui Vadim nu i-a crãpat pingeaua obrazului de ruºine sã încerce împiedicarea fiicei binefãcãtorului sãu sã pãtrundã acolo unde îi este locul. Intervenþia fermã a unor lideri de filiale a pus lucrurile la punct, ºi porco-mãgarul a fost legat la iesle. ªedinþa a fost un cacaimas generalizat. O dezorganizare... perfectã, dupã chipul aceluia la care s-a gîndit Swift cînd a spus: ,,Sînteþi de o inculturã... enciclopedicã!”. În loc de un raport serios asupra rezultatelor alegerilor, asupra situaþiei disperate a partidului, au fost prezentate cîteva bîrfe de þaþe din Piaþa Obor, niºte acuze care s-au dovedit nefondate, ºi alte bîlbîieli jalnice. Realitatea e cã nu poate mai mult.

Nu e el vinovat cã a sãrit de la statutul de slugã la cel de stãpîn, vinovaþi sînt aceia care închid ochii ºi acceptã ca partidul sã fie ,,condus” pe ultimul drum de un ,,orator” care pune virgulã între subiect ºi predicat ºi cînd vorbeºte. Deºi oamenii au plecat profund dezamãgiþi cã au bãtut atîta cale degeaba ºi nu s-a întîmplat nimic, aceastã jalnicã întrunire a hotãrît totuºi amînarea Congresului pînã cînd Tribunalul îºi face milã ºi ne curmã suferinþa, desfiinþîndu-ne de tot. Interesul televiziunilor faþã de scandal este normal într-o þarã anormalã, iar relatãrile au fost oarecum obiective, deºi n-aveau ce declaraþii sã dea unii care, cu douã luni în urmã, contestau dreptul PRM de a candida. Acum sînt pe baricade, lîngã Parpanghel. Ãsta-i PRM-ul acum: un bîlci al deºertãciunilor, în care oamenii cinstiþi, patrioþi, demni, visãtori, de prin filiale, acceptã dictatura prostiei ºi a imposturii.

Am primit la redacþie o întrebare întrebãtoare: cine este, în realitate, preºedintele PRM. Nimeni. Domnul Nimeni.

Dar sã lãsãm deoparte meandrele concretului ºi sã vedem ,,Cum a dat colþu’ Gelu Românul”, evident cã din celebra ,,Istorie necenzuratã a românilor”, de Adi Sfinteº: ,,Mãgãreanu, calul lui Gelu, îºi cãuta cuvintele prin iarba Luncii Someºului. Arhaisme, regionalisme, locuþiuni. Gîndea cã o sã-l dea gata pe Gelu Voievod cu morala ce avea sã-l izbeascã drept în inimã. Nu era convins cã mai era prea mult loc pe acolo, fiindcã sãgeþile, deºi intraserã prin spate, se hlizeau prin pieptar. ªi cum el nu se pricepea cine ºtie ce la medicina generalã, încerca sã facã literaturã, doar-doar l-o salva pe stãpîn, cã ãstuia-i plãceau poveºtirile adevãrate ceva de speriat. Cînd tocmai gãsise vreo douã neologisme potrivite ºi le rumega îndelung (obicei nemaiîntîlnit la cai), în ideea sã le facã mai accesibile voievodului, auzi chemarea acestuia: «- Mãgãreanu! Mãgãreanu, fã-te-ncoa!». Purcese agale, cã tot nu mai era nici o grabã. «- Mãi, uite de ce te-am deranjat... ªtii cã, în general, noi, românii,

C A R I C A T U R I

ne împãcãm bine cu animalele, indiferent de sex, origine ºi naþionalitate, ca sã zic aºa, ºi din cauza asta, ultimele momente plãcute de pe pãmînt ni le petrecem cu ele. ªi tot lor le încredinþãm dorinþele finale. Uite ce îþi ordon, pardon, ce te rog, fiindcã, dupã faþa aia lungã, înþeleg cã asta-i formula democraticã ce-þi vine mai bine: mergi la Coºbuc ºi povesteºte-i ce-am pãþit. Aminteºte-i lui Gixi cã este poetul de curte preferat ºi cã aº dori sã lase posteritãþii un poem care sã ateste cã n-am fãcut umbrã pãmîntului de pomanã. Cã o sã vinã vremea în care vreun cap pãtrat n-o sã mai ia în considerare faptul cã m-am luat de gît cu fiii pustei, care n-aveau unde-ºi duce Ciocciolinele la pãscut ciup... ciup... ciupercuþele, decît pe moºia mea. Cu istoricii din vremea lui Milicã orice este posibil, ºi ar fi pãcat sã se aºtearnã uitarea peste faptele pe care le-am sãvîrºit ºi sã nu se ºtie cîþi vagabonzi de-ãºtia am trimis în împãrãþia lui Belzebut...» «- Stãpîne, ai zis cap pãtrat? Ori te-ai referit la Sorin Mitu? De unde-l ºtii pe tizul meu?» «- Cum, mã, tizul tãu? Ce, te cheamã Sorin?» «- Nu, mã cheamã Mãgãreanu». «- La ce te cheamã? Ha, ha... 1-0 pentru mine, te-am pãcãlit. Dar sã ºtii cã înglobezi o grãmadã mare de subtilitate între urechile alea, nenicã. Îþi promit cã, dacã n-o mierlesc, te trimit la facultate, sã te faci scriitor, aºa, cam ca Mircea Dinescu, cã ºi ãla e tot tra-la-la ca tine. Dar sã nu deviem de la subiect: Mitu ãsta a scris un manual de istorie a românilor...» «- Fugi de-aici, cã mã faci 2 la 0. Pãi ce, eu-s atît de prost sã cred cã românilor le scriu istoria toþi mãgarii?!» «- Crezi, nu crezi, aºa este. Românilor, de cînd cu reforma lui Marga, toþi zãpãciþii le descriu trecutul dupã cum îi taie capul. Uite, par exampl, cã tot sîntem þarã francofonã, Mitu a ºters cu buretele toate luptele mele cu ungurii, ºi nu înþeleg de ce...»

«- Nu ºtii de ce, nu ºtii de ce, of, of... se cunoaºte cã scriitorii tãi de curte nu e informaþi. Acu, cã tot dai colþu’, pot sã-þi mai dau un sfat, cã, vorba aia, te-am învãþat pînã te-am prostit: nu mai pune la suflet toate nimicurile, cã-þi cauzeazã la diabet. ªi-o sã-þi mai fac un serviciu suplimentar, dar pentru asta mã treci în testament. O sã-þi spicuiesc cîte ceva din biografia lui sclifositu’ de Sorin. S-a nãscut pe malul gîrlei, unde mã-sa spãla niºte lînã. Din grabã sau din nepricepere, l-a scãpat cu dovleacul pe o sigã alunecoasã. A bãtrînã n-a dat importanþã evenimentului, dar, mai tîrziu, crescînd, a început sã-i fiarbã sîngele de ardelean în vene atît de tare, încît ºi-a propus sã-i cãlãreascã pe unguri. ªtii ce-a fãcut?» «- ªi-a cumpãrat cal din Ungaria?» «- Nþ. S-a însurat co unguroaicã. ªi-acum ºtii ºi tu cum sînt unguroaicele...» «- ªtiu, sînt bune.» «- Se lasã ce se lasã cãlãrite prin toate colþurile lumii, dupã care odatã întorc foaia ºi cer rãsplata. Asta a lui Mitu i-a cerut sã intre în rîndul celebritãþilor scriind o carte, probabil pe asta de zici c-ai citit-o, deºi parcã nu-mi vine a crede cã ai fãcut personal efortul ãsta.» «- Hai, mã, cã exagerezi, biensur, cu tolomacul ãsta din Cluj. Eºti ºovin. Ce dacã este unguroaicã, omul, ca sã mã exprim elegant, îºi face treaba cu ea. ªi dacã fata i-a cerut sã scrie o carte, e foarte bine, ºi n-ar trebui sã-þi amintesc asta tocmai þie, tip cultivat: cine are carte, are parte de necazuri! Cã a ieºit ce-a ieºit nu e vina cotoarbei, cãci tu ai zis cã tipul e alunecos din cauza bubiþei din copilãrie.» «- Ai dreptate, stãpîne!» «- Vezi, bã gloabã, c-ai ajuns la vorba mea? Nu te supãra cã mai fac cîte-un spirit de

glumã cu tine, oricum sînt pe ducã...»

«- Aiurezi, barosane, nu eºti pe ducã, scuzã-mã cã te iau la pertu, cã toatã viaþa m-ai cãlãrit din toate poziþiile ºi pe toate coclaurile, dar nu mai suport europenismul de paradã, de care nu te mai lepezi nici în ceasul al doisprezecelea. Pãi, mãi, fratele meu, cã tot veni vorba de gloabe, nevasta lui Mitu stã la Budapesta, cu hoaºca a bãtrînã!»«- Fugi de-aici, s-au despãrþit?» «- Of, Gelule, pe cît eºti de viteaz, pe atît eºti de tãlîmbã... Îþi fileazã lampa mai greu decît lui Bãsescu, ministrul celor ºapte cãrãri. Nu s-au despãrþit, minunatule, acolo locuieºte. ªi de acolo i-au dictat lui Sorin-baci manualul.» «- Fugi de-aici! Mã, tu eºti nebun!» «- Nebun eºti tu! Eu sînt cal. ªi dupã cum vezi, cunoaºtem mai multe despre manualul de istorie decît voi, conducãtorii, care, pe deasupra, vã mai daþi ºi în bãrci cu cultura voastrã...» «- Haide, nu te întinde prea tare la discuþii, cã n-am închis decît un ochi ºi s-ar putea sã mã supãr. Nu fii mãgar ºi zi-mi ºi mie cum de ºtii atîtea despre unguri. Dar fã-o repede, cã mã încurcã sãgeþile astea din spate.»

«- Vai de capul tãu, nici pe asta n-o ºtii! Pãi maghiarii, cum le mai zice lor, vorbesc limba cailor.» «- Cum, mã, cunosc limba voastrã?»

«- N-o cunosc, asta-i limba maternã.» «- Asta explicã multe. Auzi ce surprizã mi-ai fãcut chiar acum, în clipele finale. Cred cã d-aia se zice cã omul învaþã pînã moare.» Ultimele cuvinte, Gelu le spusese mai mult pentru sine. «- Mãgãrene, mai am o rugãminte la tine: apucã-te ºi fã-mi o groapã. Pînã termini, sînt gata ºi eu, numai bine mã rãcesc.» «- Nu mã mai face sã mã rîd, c-aceastã clipã e solemnã, trebuie sã fiu serios.

Cum sã te îngrop, Gelule, românule, n-a fãcut-o Mitu destul?» «- Terminã cu mãgãriile ºi fã ce þiam spus. ªi cred c-a venit momentul sã-mi îndeplineºti ultima dorinþã.» «- Ce dorinþã?»

«- Vezi cã în diplomatul de la ºa, cel cu cifru, am un compact disc cu Nicolae Furdui-Iancu. Pune-l, cã vreau sã mai aud o datã <Noi sîntem români>.» «- Cum zici cã-l cheamã? Nicolae Furdui-Iancu ? N-am auzit de el...» «- Ah, gloabã afurisitã, tu nu numai cã vorbeºti limba lor, ci eºti chiar ungur. ªi-mi spunea mie nevastã-mea, sãraca: ai grijã, Geluþule, cã trãdãrile vin chiar de sub noi....»”.

Bibliografie: La emisiunea ,,Profesiunea mea, lãtura”, au dezbãtut tragicul eveniment Marko Belea ºi Gixi Coºbuc. ,,- Decesul lui Gelu - a gãvãrit Marko - a survenit pe motiv de nerespectare a drepturilor minoritãþilor”. ,,- Care minoritãþi, mã, nu þi-e ruºine, cã la lupta aia aþi avut mai mulþi ostaºi decît Gelu!” ,,- Eu nu mã refeream la confruntarea respectivã - a sãrit de pe fix reprezentantul nãvãlitorilor - ci la situaþia noastrã, a maghiarilor.

Che chind am venit în Transilvania, românii erau deja o mulþime. ªi vii dumneata ºi mã contrazici cã noi n-am fost minoritari de la început?” ,,- Nu te contrazice nimeni, mãi mumia lui Lenin, sînt curios numai sã aflu de ce ne tot bãgaþi pe noi, românii, în belea...” ,,- De fraieri” ,,- Asta o ºtiam, dar de ce n-o recunoaºteþi mai des? Cã, dacã aþi proceda aºa, în fiecare zi ar fi 1 Decembrie...”.

Promouºãn: Aþi auzit de tãtari? Sigur aþi auzit, cã-i plinã politica româneascã de ei. Þineþi-vã bine de ceea ce aveþi fiecare, cã intrã-n scenã sã vã scape de surplusul de speranþã. Atenþie la butelii!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

C A R I C A T U R I

Pag. a 4-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Apel pentru salvarea ºi revigorarea Partidului România Mare. Apelul ultimei ºanse! (urmare din pag. 1) soraº de matematicã. Înainte de a decide, aveþi de a crescut. Acestea sînt concluziile care pot fi Vreþi sã lãsaþi PRM-ul acestui individ, care rãspuns la urmãtoarea întrebare: este PRM un trase, avînd în vedere cã, în urma unor explicaþii este total depãºit de situaþia în care se aflã? partid condamnat sã aibã soarta PNÞCD sau nu? pe care i le-am cerut pentru excluderi din partid, Cunosc foarte bine, stimaþi colegi, cã sînt Voi, cei care doriþi ºi credeþi în PRM, decideþi! pe care le-a luat nestatutar, la ultima discuþie, a mulþi cei care doresc sã revinã în PRM, sã punã putut sã spunã cã face doar ce vrea el în partid, umãrul ca sã dezvolte acest partid ºi sã-l aducã în Dragi colegi, cã este locul lui pe scaunul lui Vadim, cã a fãcut prim-planul politicii româneºti. Doar cã nu o fac, Tatãl meu, Corneliu Vadim Tudor, a avut mai multe pentru PRM chiar decît Vadim ºi cã ar cîtã vreme preºedinte este acest Popescu. încredere în oameni, nu i-a cercetat înainte de fi bine sã îmi vãd lungul nasului.

Sînteþi minþiþi! Sînteþi dezinformaþi! Sînteþi a-i pune în funcþii, dupã care mulþi dintre aceºtia În ultimele zile, a început sã sune membrii din influenþaþi în mod grotesc de un individ care nu l-au trãdat, avînd pretenþia ca Vadim sã se dea la conducerea PRM, spunînd tot felul de minciuni, dispune nici de capacitatea intelectualã de a con- o parte ºi sã conducã ei PRM-ul. Din pãcate, în cum cã existã persoane care doresc sã ia partidul duce un partid, nici de anvergura minimã ca sã îl vîndã, sau cã se furã bani din partid. necesarã unui politician, ºi nici mãcar de o Sînt doar minciuni, prin care încearcã sã îi minimã experienþã în a conduce. Îi cunosc pãcãleascã pe ceilalþi, astfel încît aceºtia sã nu intenþiile, îi cunosc aliaþii ºi mai ºtiu exact ia decizia corectã, aceea cã Adrian Popescu nu destinaþia unde se va duce PRM-ul dacã nu meritã sã ocupe funcþia de preºedinte al PRM veþi lua atitudine acum: la gropa de gunoi a ºi cã sub nici o formã nu trebuie sã organizeze istoriei, în catalogul partidelor care au eºuat, urmãtorul Congres al PRM. în zona celor care nu mai conteazã.

Iatã de ce este necesar sã i se retragã spriCînd am venit în PRM, am venit sã unesc, jinul pentru funcþia de preºedinte interimar nu sã dezbin. Echipa care a lucrat în PRM, lui Adrian Popescu: începînd din august 2016, a avut la bazã do1. Considerã cã partidul este al lui, rinþa de a ridica partidul, iar în aceastã ajungînd sã spunã cã are chiar mai multe echipã NU a fost Adrian Popescu. Dar, penmerite decît Vadim. tru a nu pune în pericol partidul în preajma 2. Ia decizii unilaterale, fãrã sã consulte alegerilor, am ales sã colaborez ºi cu el, ºi am Biroul Permanent. Aºa s-a întîmplat cu ultimele venit în partid dupã o negociere pe care, inþial, el ultimele douã luni, încã o persoanã de aceastã excluderi din partid. a acceptat-o. Doar cã, ceea ce toþi ºtiam, cã indi- facturã a început sã ridice pretenþii.

3.

Este mincinos ºi rãu intenþionat, acuzînd pe vidul nu are cuvânt, nu are nimic din ceea ce Nu pot lãsa pe nimeni sã îºi batã joc de PRM înseamnã corectitudine, nu numai cã a încãlcat ºi, ca atare, am luat decizia de a mã implica ºi a cei care nu sînt de acord cu ceea ce gîndeºte el. înþelegerea, dar a fãcut tot posibilul sã împiedice prezenta o garanþie cã tot ceea ce a construit tatãl Este cazul domnilor Valentin Vasilescu ºi Dan Alexandru. Conflictul a apãrut în momentul în echipa de campanie sã-ºi facã treaba, a negociat pe meu nu este folosit de cineva în interes propriu. ascuns cu partide ale cãror nume nu au creat În funcþia de vicepreºedinte organizatoric, care Popescu a intervenit în strategia de camniciodatã, cuiva, vreo emoþie, ºi îºi dorea sã Corneliu Vadim Tudor l-a lãsat pe Adrian panie, singura lui preocupare fiind aceea ca el sã meargã la televizor ºi sã bea o cafea cu Dana Popescu. Nu am ascultat ceea ce mulþi mi-au aparã la TV, lucru care afecteazã grav imaginea Grecu. spus, respectiv cã Adrian Popescu este un om PRM, în sensul cã, dupã Corneliu Vadim Tudor, Am venit în PRM ca sã unesc, nu sã dezbin. Din meschin, ci, dimpotrivã, am crezut cã va colabo- la conducere a ajuns cineva care nu poate sã vorpãcate, însã, fãrã nici o legãturã cu statutul par- ra ºi, ca atare, am venit alãturi de PRM, urmînd beascã liber.

4. Dovada faptului cã urmãreºte propriul tidului, fãrã nici o legãturã cu Bunul-Simþ, fãrã ca Adrian Popescu sã fie preºedinte interimar, ºi nici o legãturã cu realitatea, acest individ cu alon- nu m-am opus acestui lucru nici în Biroul interes este colaborarea cu Florin Simion, cel jã de maxim preºedinte de bloc a concediat întrea- Permanent ºi nici la Consiliul Naþional. A urmat care a contestat autenticitatea semnãturilor celor ga echipã cu care eu am lucrat extrem de bine ºi a o mare dezamãgire, pentru cã Adrian Popescu nu 200.000 de susþinãtori ai PRM pentru alegeri, schimbat încuietorile de la sediul central, gest s-a þinut de promisiunile pe care le-a fãcut. În fiind fãcut chiar un dosar la Tribunalul demn, totuºi, de un derbedeu ca Adrian Popescu. primul rînd, convenisem sã nu facã negocieri cu Bucureºti, care a fost închis abia în ultimul Echipa cu care am lucrat transparent ºi fãrã nici partide în numele PRM, fãrã a anunþa conduc- moment. Consecinþele puteau fi foarte grave penun fel de reþineri a fost acuzatã de lucruri groteºti, erea PRM-ului ºi pe mine, pentru a nu apãrea tru PRM ºi pentru preºedinþii de filiale.

5. A sabotat participarea PRM la alegeri. invenþii ale unei minþi bolnave, iar în ceea ce mã suspiciuni cu privire la jocuri politice ascunse. În PRM a fost în pericol de a nu avea listele de canpriveºte, a trecut la ameninþãri directe. Asupra al doilea rînd, Adrian Popescu nu avea ce cãuta în mass-media, pentru cã aduce prejudicii mari didaþi semnate ºi ºtampilate, lucru care a fost mea, a fiicei lui Corneliu Vadim Tudor. În ceea ce priveºte povestea cu „furã X sau Y PRM-ului, respectiv, se observã cã PRM a ajuns fãcut abia în ultima zi, iar în primele douã sãppartidul”, vã anunþ cã este doar o minciunã. sã fie condus de o persoanã care nu ºtie sã vor- tãmîni de campanie nu a trecut deloc pe la sediu, Aveþi încredere în mine, în filonul naþionalist pe beascã liber. Ambele înþelegeri au fost încãlcate, dupã care a intervenit cu singurul scop de a care tatãl meu, Corneliu Vadim Tudor, l-a pro- Adrian Popescu avînd tot felul de întîlniri ºi dis- apãrea la TV. 6. Nu consultã avocaþi ºi nu ascultã pe nimeni movat. Vreau sã mã implic ºi sã devin o garanþie, cuþii în numele PRM, fãrã sã anunþe pe nimeni, iar în ultimele douã sãptãmîni ale campaniei elecîn probleme juridice. Consecinþa este cã PRM se atît timp cît partidul urmeazã linia trasatã de torale, singura preocupare pe care a avut-o a fost aflã la al treilea dosar respins de Tribunal. Nu ne tata, ºi nu cea dictatã de interese obscure sau doar ca el sã aparã la TV. Dacã mai trãia tatãl meu, putem permite ca urmãtorul Congres sã fie orgaprosteºti. Cîtã vreme partidul va creºte ºi nu va Corneliu Vadim Tudor, astãzi Adrian Popescu nizat tot de Adrian Popescu. stagna, atît timp cît vãd cã se doreºte schimbarea. era urmãtorul care ar fi muºcat mîna celui care l7.

Urmãreºte doar propriul interes, nu are atiAm sã sprijin echipa care poate tudine diplomaticã ºi nu are salva partidul ºi nu numai atît, îl anvergurã de politician. poate duce, în urmãtorii patru 8. Absolut toate apariþiile în massani, în Parlamenul României. Cel media din ultimele 6 luni nu au pe care am sã-l recomand ca fost meritul lui Adrian Popescu, ci viitor preºedinte este cel în care al echipei de comunicare. Datoritã eu am încredere cã nu va duce lor – a lui Claudiu Barbãlatã, Dan PRM în derizoriu ºi nici nu-l va Alexandru, Valentin Vasilescu, ºi vinde altor partide sau unor perDoru Mihai Giugula – PRM a avut sonaje politice periferice, aºa cum prezenþã în presa scrisã, radio ºi Adrian Popescu învenineazã televiziuni. membrii PRM. Vã asigur cã eu o Soarta partidului este în mîna sã fiu garantul cã PRM va avea o celor care au puterea de a decide. linie unitarã, va lucra în alianþe, Sînteþi cei care aveþi de ales între dar nu va fi absorbit de nici un un partid mic, de buzunar, candipartid, nu va fi vîndut ºi nu are sã dat la eºec, sau un partid puternic, pãrãseascã linia naþionalist-patriîntinerit, cu oameni motivaþi ºi cu oticã cu care a pornit în 1991. credinþa totalã în filonul naþionaVã invit sã ne asigurãm cã list din România. viitorul PRM va fi pe mîini bune A nu se înþelege greºit. Cei din imagine nu sînt contestatarii Lidiei Vadim Tudor, Vã mulþumesc. ºi nu în mînile unui umil profeci, dimpotrivã, susþinãtori.

Pag. a 5-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Paiaþa Motto: „În politicã, prostia nu e un handicap“.

NAPOLEON BONAPARTE Nicicînd nu mi-a fost dat sã vãd, la o scarã atît de ridicolã, ca un singur om sã îºi batã joc într-un mod atît de barbar, pentru o þarã civilizatã, de atît de mulþi.

Am avut neºansa sã vãd un om mic, fãrã nici un fel de anvergurã intelectualã, þinînd în ºah alþi oameni, cîþiva dintre ei mai mici ca el, din pãcate, fãrã sã aibã cea mai micã reþinere. Nu este pentru nimeni, fie cã este sau nu membru al Partidului România Mare, vreun secret cã acum cîteva zile, la ºedinþa de Birou Permanent, s-a jucat o comedie ieftinã, s-a aruncat cu ameninþãri ºi epitete ºi s-au scos la ivealã muºchii fleoºcãiþi ai unor golani de cartier. Nu mai existã nici o umbrã de îndoialã cã adevãratele intenþii ale dascãlului cu pretenþii de politician au ieºit la ivealã ºi, ce este ºi mai grav, cei care au încã un cuvînt de spus în acest PRM aflat în vrie nu au încã minimul de curaj sã vinã sã-l invite pe scãri pe actualul aºa-zis preºedinte ºi sã închidã, odatã pentru totdeauna, acest episod tragic în istoria PRM. Pentru cei care poate nu ºtiu ce a fost sîmbãtã, 28 ianaurie 2017, la sediul central al PRM din Bucureºti, ar trebui, totuºi, sã se întrebe care a fost realitatea ºi, în cazul în care încã mai au îndoieli cã PRM se duce încet, dar sigur, în ºanþul nefast al anonimatului, sã se gîndeascã cine sînt cei care împing partidul în derizoriu, tocmai pentru cã, din motive mai mult mai mai puþin personale, nu sînt de accord cu schimbarea, reforma ºi modernizarea acestui partid. Ce s-a întîmplat, de fapt, sîmbãtã, nu are legãturã cu politica

româneascã, ci cu fapte de ordin penal, cu abuz ºi încãlcãri flagrante ale statutului PRM, dar, în special, cu batjocura unei „slugi ajunse pe scaunul stãpînului” asupra celor pe care, teoretic ºi practic, trebuia sã-i conducã spre un Congres ºi spre intrarea partidului în normalitate.

Aºa cum am spus, înainte de a vã întreba ce se întîmplã cu PRM, trebuie sã rãspundeþi acestui decalog al speranþei ºi, în mãsura în care rãspunsul este cel real, sã acþionaþi ºi sã stopaþi alunecarea PRM, mult prea prematur, în anonimat.

1) Cine a fost principalul vinovat pentru anularea ultimului Congres?

2) Cine amînã, la nesfîrºit, desfãºurarea urmãtorului Congres?

3) Care era ultima datã-limitã de desfãºurare ºi care este acum?

4) Care era componenþa ultimului Birou Permanet avizat de Consiliul Naþional al PRM la 1 octombrie 2016?

5) Ce spune statutul PRM legat de schimbarea componenþei structurilor de conducere al PRM ºi cum s-a procedat, de fapt, în realitate?

6) Ce spune statutul PRM legat de atribuþiile preºedintelui, mai ales dacã este interimar?

7) De ce PRM pierde procesele pe bandã rulantã din cauza unei singure persoane ºi de ce membrii PRM, ºefii de filiale ºi alþi membri cu vechime nu se ridicã ºi nu cer sã se rezolve aceastã problemã?

8) Cine a fãcut posibilã propagarea în presã, în aprilie 2016, a informaþiei potrivit cãreia PRM este radiat?

9) Din cauza cui PRM a participat atît de slab reprezentat la alegerile locale din 2016?

10) Cine doreºte eliminarea numelui Vadim din PRM? Cine a fost persoana, foarte sãracã la minte, de

„Fuga Lolelor“ la... PRM Sîmbãtã, 28 ianuarie, la Sibiu, a avut loc o frumoasã manifestare, la care au luat parte atît localnicii, cît ºi turiºti sau oameni de prin împrejurimi. Sub titlul generic „Fuga Lolelor“, pe strãzile oraºului au defilat, spre încîntarea tuturor, oameni cu mãºti frumos realizate ºi, se pare, pãstrate din moºi-strãmoºi, spre încîntarea celor prezenþi, dar, mai ales, a copiilor.

Aceste mãºti reprezintã diferite personaje, destul de sinistre, care, prin înfãþiºarea lor, doresc sã alunge iarna grea ºi spiritele rele. Aºadar, Lolele alungã spiritele rele ºi încearcã sã aducã primãvara.

Extrapolînd, tot în aceeaºi zi, la Bucureºti, se pare cã în jurul aceloraºi ore, a avut loc, la sediul central al PRM, din Str. Vasile Lascãr, o ºedinþã-bîlci, care s-a transformat într-un mare circ, patronat de „preºedintele interimar“ Adrian Popescu ºi de cîþiva dintre „locotenenþii“ lui, printre care îi numim pe nulul Vasile Lãcãtuºu ºi pe „marele om“ Emanuel „ºi nu mai ºtiu cum“. Primul, un lãutar necunoscut, s-a aciuat în PRM, lingînd funduri, picioare, pe oriunde s-a putut. Cel mai bine curãþat la acest capitol s-a vrut a fi Corneliu Vadim Tudor, care l-a însãrcinat sã facã fotografii. I-a pus o camerã în braþe, ºi, go planet. Dar individul pãros a crezut cã l-a prins pe Dumnezeu de-un picior, crezîndu-se o persoanã importantã în fieful preºedintelui, ºi a început sã pluseze, ca orice þigan, care o vinde ºi pe mã-sa pentru o bucatã de pîine. În acel moment, Vadim Tudor, un fin cunoscãtor al oamenilor, ºi-a dat seama cu cine are de-a face ºi l-a alungat, de fapt, l-a pus pe locul care i se cuvenea, acela de slugã. Nu a acceptat, pentru cã el este o „somitate“, aºa cã a plecat cu tot cu aparatul de fotografiat, acuzînd pe altcineva, o colegã de la revista „România Mare“, cã ºi-ar fi însuºit-o. Prinde hoþul, scoate-i ochii. Totul a rãmas ca-n tren. Dar pentru cã þiganul, de felul lui, n-are scrupule, încet-încet, a venit, din nou, pe la partid, obþinînd alte „graþii“.

Dupã moartea prematurã a preºedintelui PRM, s-a înfiinþat la partid ºi, cu lacrimi de crocodil, îi fãcea pe toþi sã înþeleagã ce mult suferã el ºi cît de mult l-a iubit pe Vadim. A început s-o bombardeze pe Lidia Vadim Tudor cu telefoane, venea în redacþie pe capul nostru cu tot felul de idei nãscocite dintr-o minte complet bolnavã ºi totul a culminat cu ideea acestui pitecantrop de a organiza o searã muzical-artisticã dedicatã lui Vadim, la nici cîteva luni dupã moartea lui.

Vã daþi seama cã Lidiei numai de asta nu-i ardea, dar a acceptat, de ruºine, ºi pentru cã Lãcãtuºu a insistat

foarte mult. Nimic de zis, era un gest onorabil, dar lucrurile au degenerat, pentru cã individul avea niºte idei „nãstruºnice“ ºi o „asasina“ pe Lidia cu telefoane ºi cu vizite pentru a-i cere pãrerea. La un moment dat, credeþi-mã, cînd Lidia îl vedea cã intrã pe uºa biroului de la redacþie, îi venea sã intre pe sub mese, numai sã nu mai stea de vorbã cu el. Efectiv, nu mai suporta prezenþa acestui individ libidinos, care, prin toatã atitudinea lui, demonstra un servilism bolnav ºi o dorinþã de a intra pe sub pielea celei care l-a succedat la conducerea revistei „România Mare“ pe Corneliu Vadim Tudor, adicã Lidia Vadim Tudor. ªi pentru cã ea este un copil cu bun-simþ, care nu poate spune oamenilor lucruri urîte ºi cã nu-i mai doreºte în preajma ei, m-a „delegat“ pe mine sã fac „oficiile“. ªi, astfel, mi-am cîºtigat un duºman de temut, crede el, în persoana lui Vasile Lãcãtuºu, care nu scapã nici un moment fãrã a mã blama, în cel mai odios mod posibil, numai pentru simplul fapt cã l-am scos din „graþiile“ Lidiei Vadim Tudor. Un alt episod de „cascadorii rîsului“, în sens negativ, a fost cînd „drapelaºul“ s-a dus la Cimitirul Ghencea civil, unde sînt înmormîntaþi pãrinþii, fratele ºi Corneliu Vadim Tudor, ºi a umplut mormintele cu afiºe electorale. Cînd a ajuns familia la cimitir, a rãmas fãrã replicã, a întrebat body-guarzii cine ºi-a permis o asemenea blasfemie, iar ei le-au spus doamnei Doina ºi fiicei mai mici, Jeni, cã un anume domn de la PRM. ªi-au dat seama imediat despre cine e vorba, au curãþat locul, dar l-au ºi sunat pe individ cu mustrãrile de rigoare. Bineînþeles, tot mandea era de vinã, cã eu le-am influenþat împotriva lui etc., ºi, vezi Doamne, cã eu i-am interzis sã mai meargã la Cimitir pentru a-ºi prezenta „omagiile“ la mormîntul Tribunului.

V-am fãcut acest portret, ca sã înþelegeþi de ce acest individ a fost cel mai vocal la ºedinþa din 28 ianuarie a.c., încercînd, alãturi de Adrian Popescu ºi de Emanuel Dancã sã ne scoatã din salã, atît pe mine, cît ºi pe alþi delegaþi, veniþi din toatã þara pentru a participa la ºedinþã. Punctul culminant, însã, l-a reprezentat venirea Lidiei Vadim Tudor la sediul central al PRM – obþinut ºi întreþinut prin truda tatãlui ei – care n-a fost, pur ºi simplu, lãsatã sã intre. De cine? De Adrian Popescu, „preºedintele interimar“, de Vasile Lãcãtuºu, care, deunãzi, o „lingea“ ºi o gratula în fel ºi chip, ºi de Emanuel, care, luni de zile, l-a dus cu maºina pe Corneliu Vadim Tudor pe unde avea nevoie, ºi cãruia tot Corneliu Vadim Tudor i-a gãsit un loc de muncã foarte bun la primãrie, ºi care acum,

altfel, care a fost pregãtitã ºi care a folosit violenþa fizicã ºi verbalã împotriva Lidiei Vadim Tudor, sîmbãtã, 28 ianuarie 2017?

Sînt întrebãri al cãror rãspuns îl cunoaºteþi. Sînt întrebãri fireºti, pe care voi, cei din PRM, trebuie sã vi le puneþi înainte de a crede prostiile debitate de o gaºcã de golani, aflatã vremelnic într-o poziþie în care aceºtia nu visau vreodatã sã ajungã. În decalogul de mai sus existã doar un singur adevãr. Nu existã interpretãri, nu existã concesii.

Observaþi partidele mari, care cu adevãrat conteazã în România, luaþi aminte de gestul fiecãrui preºedinte de partid, care, odatã cu eºecul în alegeri, îºi asumã rãspunderea. Alina Gorghiu a demisionat de la conducerea PNL în urma dezastrului din alegerile din decembrie 2016. Cu ani în urmã, avem exemple, fie din PNL, fie din PSD, care procedau la decapitãri ale conducerii dacã alegerile erau pierdute, sau nu se atingea þinta pe care ºi-o propuneau.

Cum vrea PRM sã cucereascã electoratul? Prin aºa exemple?

Cum doreºte PRM sã revinã în Parlamentul României? Cu aºa conducere?

Nu are deja România experienþã cu jigodii politice? Cine credeþi cã mai are nevoie?

Cînd eºti mort, nu ºtii nimic. Mai rãu pentru ceilalþi.

Aºa este ºi cînd eºti prost!

Drama Partidului România Mare se împleteºte perfect cu drama României. Sînt conduse prost de cãtre doi profesori, unul de matematicã ºi unul de fizicã. Sã sperãm cã ºi PRM, dar ºi România vor scãpa de aceastã povarã. „VULTURUL CRUCIAT“ la alegerile parlamentare, a tras-o de mînecã pe Lidia (cu ce drept), imputîndu-i de ce participã la alegeri ºi de ce intrã ea în politicã. Citiþi ºi vã cruciþi, dragii mei, pentru cã asta e realitatea. La sediul central al PRM taie ºi spînzurã o mînã de oameni, dacã pot fi numiþi oameni, care au preluat acest partid ºi vor sã-l ducã la ruinã. Pentru cã o asemenea atitudine, ca aceea pe care au demonstrat-o în acea zi, nu denotã altceva.

Bineînþeles cã a trebuit ca presa sã fie chematã, ca sã ºtie o lume întreagã cã urmaºa lui Corneliu Vadim Tudor, care se chinuie, numai ea ºtie cum, sã þinã în viaþã revista ctitoritã ºi patronatã de tatãl ei, ºi care îºi doreºte, la fel de mult, ca ºi partidul sã aibã viaþã lungã, este datã afarã, ca o infractoare, din sediul central al PRM ºi este fãcutã vagaboandã, de acelaºi Lãcãtuºu.

Titlul pe care l-am dat acestui pamflet este pentru mine foarte sugestiv. Eu sper cã aceastã ºedinþã a fost începutul „Fugii Lolelor“, ca sã nu spun loazelor, din acest partid. Avem nevoie de infuzie de oameni noi, tineri, ºi nu numai, dar patrioþi, naþionaliºti, aºa cum le stã bine unor membri ai unui partid de o asemnea facturã. Avem nevoie de minþi sãnãtoase ºi destupate, avem nevoie de oameni care sã investeascã, atît emoþional, dar ºi material, în acest partid. De aceea se luptã Lidia Vadim Tudor cu aceºti indivizi. Pentru cã vrea, din tot sufletul, sã facã ceva. Iniþial, nu ºi-a dorit acest lucru, pentru cã a zis cã politica e prea grea pentru o fatã sensibilã ºi de bun-simþ ca ea, dar cînd a vãzut în ce s-a transformat partidul pentru care tatãl ei ºi-a distrus sãnãtatea ºi, în final, ºi-a pierdut viaþa, a luat taurul de coarne, ºi, în spirit vadimist, cum îi stã bine unei urmaºe a Tribunului, vrea sã schimbe totul: mentalitãþi, dogme, sã scoatã partidul din inerþia în care s-a blocat. Trebuie ajutatã! Trebuie sã fim alãturi de ea! Dacã avem un dram de sînge românesc în vene ºi ne numim naþionaliºti, haideþi sã punem umãrul, ºi mintea, ºi inima, pentru a aduce PRM acolo unde îi este locul. În arena partidelor istorice ale României, pentru cã este un partid istoric. Ce alte partide, de dupã 1989, au rezistat atît cît PRM, ºi care ºi-au pãstrat ºi denumirea, ºi doctrina, ºi crezul?! Vã spun eu, este unul singur: PRM! ªi pentru asta trebuie sã luptãm. Sã-l aducem, din nou, în matca lui, ºi sã-l transformãm într-o putere politicã demnã ºi care are un cuvînt de spus în România. Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

C.(CONTRA) I.(INFORMAÞII) P.S.: Acesta este un pamflet ºi trebuie tratat ca atare!!!

Pag. a 6-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Comuna Horea – loc sacru de istorie ªi în comuna Horea, judeþul Alba, oamenii trãiesc frumos. ªi trãiesc astfel pentru cã, de la vlãdicã la opincã, aºa cum se zice din popor, fiecare localnic munceºte sã-ºi facã pe cît de bogatã gospodãria, pe atît de arãtoasã. Pentru a decide cît de frumoasã este o localitate, vizitatorul îºi poate face o primã impresie dupã felul cum aratã casele oamenilor, drumurile, instituþiile publice: primãrie, ºcoli, grãdiniþe, cabinetele medicale, sediul de poliþie etc. Oamenii locului formeazã o comunitate deosebitã a moþilor ºi se simt cum nu se poate mai bine acasã la ei, cu graiul lor românesc, atît de aparte ºi de fermecãtor, pe care l-au învãþat ºi pãstrat de cînd se ºtiu aici, ca aerul pe care îl respirã zi de zi, la coasã, la plug, sau în pãdure, la doborîtul arborilor ºi la culesul fructelor ºi al ciupercilor. ªi sînt o mînã de oameni harnici, cum am constatat în scurta noastrã vizitã în zonã, descoperind la ei frumuseþi nebãnuite... ªi nu doar de case este vorba, ci de tot ceea ce þine de aceastã zonã istoricã, în care se aude parcã, din mãruntaiele pãmîntului, glasul strãbunului Horea ºi al locotenþilor sãi, Cloºca ºi Criºan, acei luptãtori pentru libertate, care au sfîrºit tragic, traºi pe roatã de unguri. Acestor martiri ai neamului, localnicii le-au înãlþat, la tot pasul, sculpturi în lemn, pentru a le cinsti memoria veºnic. Semn cã lor le pasã de istorie. În comuna Horea, am gãsit liniºtea pe care ne-o dorim cu toþii. Despre oamenii de acolo, din pãcate, prea puþin se vorbeºte. Poate doar cînd se întîmplã vreo nenorocire, cum a fost cazul prãbuºirii acelui avion de mici dimensiuni, soldat cu moartea experimentatului aviator Adrian Iovan ºi a studentei Aurelia Ion. Pe un ger cumplit, localnicii au fost primii care le-au venit în ajutor celor care se aflau în avion, salvîndu-i pe cei rãmaºi în viaþã dupã impact... Ei þin la datini ºi obiceiuri, se bucurã de tot ceea ce le oferã natura, viaþa... Sã nu se creadã cã în aceastã parte a þãrii

„Dor de Brâncuºi“ Aºa se intituleazã Expoziþia de picturã a Elenei Morozan, deschisã la Sala Foaier a Centrului Militar Naþional, din Bucureºti. Exponatele, prezentate într-o paletã variatã, în care culoarea este parcimonios distribuitã, îmbinîndu-se, în mod armonios, cu reprezentãri ale operelor marelui Brâncuºi ºi cu elemente din naturã, pun în evidenþã nu doar genialitatea ºi gîndirea profund româneascã a inegalabilului sculptor, ci ºi frumuseþea creaþiilor lui.

Elena Morozan stãpâneºte bine desenul ºi compoziþia, aºa încît tablourile sînt reuºite certe.

Am reþinut, de pildã, farmecul deosebit al picturii în care statuia ,,Cuminþenia pãmîntului” este plasatã într-un colþ de naturã mirific, pentru care autoarea foloseºte un colorit pastelat, pro-

Polemici

curg rîuri de lapte ºi miere; ca peste tot, ºi aici sînt probleme. Mai ales iarna, cînd nãmeþii uriaºi acoperã drumurile pînã spre poalele munþilor. Nu ne-a povestit nimeni acest lucru, bãnuim cã aºa este...

Aici, în Horea, reprezentanþii comunei au modernizat ºcoala din temelie: sãlile de clasã sînt luminoase, iar elevii ºi cadrele didactice beneficiazã de cãldurã de la centrala proprie, de curent electric ºi calculatoare conectate la internet, precum ºi de o salã de sport modernã. Iatã, aºadar, cã ºi în acest colþ de rai, parte componentã a României ºi a istoriei þãrii, regãsim, alãturi de tradiþii ºi obiceiuri strãmoºeºti, ºi mãrturii ale prezentului. Aici am cunoscut isprava unor oameni gospodari, ambiþioºi ºi curajoºi, care îºi duc traiul zilnic în liniºtea munþilor, în cîntecul pãsãrilor, împletit cu doinele ºi baladele noastre de odinioarã. Toate acestea se întîmplã pentru cã ei îºi trag rãdãcinile din eroii neamului nostru, legendarii Horea, Cloºca ºi Criºan. Un ,,pui de Horea” este ºi directorul ºcolii gimnaziale, dl. Emil Marin Mateº, un om de o mare frumuseþe sufleteascã. Pe vreme de toamnã tîrzie, cu ploaie densã ºi pîclã groasã, de nu vedeai la doi paºi în faþã, ne-a urcat cu maºina sa, proprietate personalã, la peste 800 m altitudine, pe un drum forestier, greu accesibil, cu serpentine abrupte, pînã la casa Crãiºorului din Fericet. O aventurã de neuitat, pentru care, în numele echipei noastre - poeþii Mihai Istudor, George Militaru, conferenþiarul Daniel Prallea-Blaga, subsemnatul ºi prof.

Iulian Machidon - îi mulþumesc. Îi sîntem recunoscãtori cã a fost o gazdã deosebit de primitoare ºi ne-a înlesnit întîlnirea cu profesorii ºi elevii de la ºcoala pe care o conduce.

Am avut posibilitatea, cu acest prilej, sã prezentãm, ca un viu omagiu adus lui Horea, volumul de poezii „Crãiºorul”, al poetului Mihai Istudor, sã ne cunoaºtem ºi sã aflãm cã, în aceastã localitate, cu statut de sat european, gospodarii sînt de toatã isprava... În acest sens, stau mãrturie cele 4 biserici, 4 cãmine culturale, 7 ºcoli ºi 4 grãdiniþe renovate ºi întreþinute, ca la carte, prin strãdania edililor ei.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

priu peisajului varã-toamnã. ,,Domniºoara Pogany”, o altã lucrare de valoare inestimabilã a sculptoruluiþãran, aºa cum a fost numit Brâncuºi, este prezentatã în mai multe ipostaze, în tablouri în care dominã nuanþele de roz sau de albastru, alãturi de fragmente din ,,Coloana infinitã”, ilustrînd talentul ºi sensibilitatea cu care este, de fapt, înzestrat Poporul Român.

Preluînd cîteva dintre cele mai cunoscute amprente artistice ale sculptorului, Elena Morozan le

plaseazã în aproape toate lucrãrile, uneori savant orchestrate ºi inedit aranjate. Deºi reprezentãrile par fidele, pictoriþa reuºeºte sã le modifice semnificaþiile ºi, desigur, decorul. ,,Coloana infinitului” se aflã în mijocul unei pãduri, devenind, potrivit criticului Lucian Strochi, ,,un arbore al vieþii, un arbore cosmic, un arbore gînditor, cãci clepsidrele coloanei devin vertebre”. Dar poate cel mai important lucru este, dupã cum apreciazã acelaºi critic, ,,demonstraþia implicitã a artistei cã arta nu are îngrãdiri formale, cã artele sînt complementare, cã limbajul plastic este universal, cã monumentul poate deveni miniatural”. Expoziþia pictoriþei Elena Morozan este un mod inteligent de a pune în valoare opera de neegalat a genialului Constantin Brâncuºi, cel care ,,a fãcut piatra sã cînte”.

ANTON VOICU

A L B U M U L C U P O Z E R A R E

Frumoasa Maria Luiza Mih, îndrãgita interpretã a muzicii populare maramureºene, a reuºit sã pãtrundã în inima tuturor acelora care simt româneºte, cu emoþionantul ei cîntec: ,,Þara mea-i un colþ de rai/ Un buchet de flori de mai:/ ªi Ardealul, ºi Banatul/ Dobrogea ºi tot Regatul,/ Basarabia iubitã/ Cu românii înfrãþitã -/ Un buchet de flori de mai”.

Gînduri pentru doi „reºiþeni“ Doamne, Dumnezeule Doamne...

Ocroteºte-i ªi binecuvînteazã-i Pe tulburãtorii cãrturari creºtini - Gheorghe Jurma ºi Vasile Petrica –, Oameni cu inima seninã ªi cerul moral Mai frumos decît Cerurile fizice...

Citindu-le creaþiile, Simt cã mi se potolesc Zbuciumãrile, Ca ºi cînd aº spune: „Pãmîntul are grijã ªi odihnã Pentru toate, ªi-n ceruri ades înnorate E-n parte uitarea”.

Cartea voastrã-mi aduce Atîta liniºte-n gîndire, De-mi pare cã Dorul ºi faptele bune Se-ngemãneazã Ca stelele-n „Calea Robilor”...

Scriind aceastã carte, Aþi îngenuncheat, Cu o christicã smerenie, În faþa Omniprezentului Dumnezeu...

DORU POPOVICI

MICROSIOANE

Implicarea lui Mihai Eminescu în evenimente istorice (3) Serbarea de la Putna - 1871 (2) Apoi, marele Poet Naþional a recitat, în faþa mormîntului voievodal, poezia „Doina popularã“, prima versiune a poemei „Doina“ (unele ediþii recunosc de la 8 pînã la 12 versiuni! - n.n.). Momentul a produs o mare emoþie în rîndul audienþei, în care se infiltraserã adînc conºtiinþa ºi nãzuinþa de eliberare a teritoriilor româneºti „de la Nistru pîn’ la Tisa”, aflate sub dominaþie strãinã: „De la Nistru pîn’ la Tissã/ Tot Românul plînge-mi-se/ Cã nu mai poate strãbate/ De-atîta strãinãtate.....“.// „ªtefane, Mãria Ta/În mormînt tu nu mai sta/ Putna, locul gropilor/ Dã-l pe seama popilor.../ Tu te´nalþã din mormînt/ ªi-þi vezi fiii unde sînt.../ Din Braºov pîn la Abrud/ Vai ce vãd ºi ce aud/ Stãpînind Ungurul crud/ Mãi Corvine, mãi Ioane“.

Proiectul „Dacia Mare“ (1) Dupã revenirea în þarã de la studii ºi stabilirea la Iaºi, Mihai Eminescu începe sã militeze fervent pentru reconstrucþia unitãþii etno-politico-statale româneºti,

implicîndu-se, cu mintea ºi fapta, în pregãtirea proiectului „Dacia Mare“. De fapt, primul pas în acest scop fusese fãcut încã din 1859, prin Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, însã înlocuirea lui cu un prinþ german (1866), a fost perceputã, inclusiv de imperiile vecine, ca o intrare a noului stat în aºa-numita „ordine germanã“.

Tînãrul patriot a constatat cu durere cã în calea proiectului respectiv se interpun douã piedici importante: „elementul de disoluþiune“ - datorat demagogiei politicienilor români pe de o parte, precum ºi „pãtura superpusã“ (rezultatã din amestecul „scursurilor orientale ºi occidentale, fãrã tradiþii, fãrã patrie sau naþionalitate hotãrîtã“), pe de altã parte. (va urma) Dr. ing. OVIDIU ÞUÞUIANU Cercul scriitorilor ingineri din AGIR (Asociaþia Generalã a Inginerilor din România) (Fragment din lucrarea „Mihai Eminescu ºi istoria“, Editura Daco-Românã, Bucureºti, 2015)

Moda Aparatul de ras a fost inventat de Gilette, în anul 1896. Prea mult timp ca bãrboºii sã-ºi poatã aminti de el.

Aºa cã au apãrut ºi oameni care-ºi fac din pãrul de pe faþã cingãtoare, sau, cel puþin, coliere.

Moartea tigrului Îmbolnãvindu-se, tigrul ar fi fost salvat, dacã vreuna dintre cãprioare – surori de caritate în spitalul în care a fost internat – ar fi avut curajul sã-i ia temperatura.

Club Toate fetele ºi toþi bãieþii ºtiu sã danseze.

De unde-or rãsãri, atunci, atîtea perechi de soþi ºi soþii împiedicate?

VASILE BÃRAN

Pag. a 7-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Cinema Pianul automat cîntã o horã zburdalnicã. Spectatorii îºi ºterg nãduºeala de pe frunte. Un bãiat cu tablaua aleargã printre bãnci, þipînd ca din gurã de ºarpe: - Rahat cu apã rece! Americane prãjite!

Apoi pianul tace. Luminile se sting. Bãiatul cu tablaua încremeneºte într-un colþ al sãlii. Orchestra napolitanã atacã o melodie spaniolã, ºi pe pînzã se desfãºoarã povestea nemaivãzutã. „Contele ºi contesa stau la masã. În uºã apare un servitor aducînd stãpînului o scrisoare. Contele o ia, o desface, o citeºte. Cuprinsul scrisorii: «Stimate domnule conte, vã fac cunoscut cã aþi moºtenit douã sute mii franci. Miraþi-vã ºi fiþi fericit. Banii puteþi sã-i ridicaþi personal cînd doriþi.

Devotat, Cutare, notar». Contele spune contesei ce noroc neaºteptat a dat peste dînsul. Contesa, care aduce mult cu o chelneriþã, îmbrãþiºeazã pe contele, care seamãnã cu un birjar. Amîndoi pleacã dansînd ºi lãsînd, fireºte, scrisoarea pe masã. Servitorul vine ºi, cu o mimicã diabolicã, citeºte scrisoarea. De-acum ºtie ce are de fãcut, mizerabilul!”.

- Rahat cu apã rece!, strigã, în pauzã, bãiatul cu tablaua. „Contele ºi servitorul se îmbarcã într-un vapor. Iatã-i într-o cabinã pe amîndoi. Servitorul trage cizmele stãpînu-

PE URMELE LUI CARAGIALE

Casa lui Jupîn Dumitrache (1) Nãdãjduiesc cã n-o sã fiu întrebat: care Jupîn Dumitrache? Fiindcã dac-aþi face-o, n-aº putea decît sã ridic din umeri: n-a existat, în oraºul acesta, în þara aceasta, în continentul acesta ºi-n toate celelalte, decît un singur Jupîn Dumitrache! Acela al lui Caragiale.

Fãrã îndoialã cã au existat - ºi poate mai existã, într-un fel sau altul, ºi azi - numeroºi Dumitrachi, asemenea aceluia din ,,Noaptea furtunoasã”, ascunºi sub fel de fel de nume. Dar Jupîn Dumitrache este unul, sintezã a tuturor celor asemãnãtori, filtrat pînã la refuz de dramaturg.

Iatã cum a caracterizat C. Dobrogeanu-Gherea tipul social pe care l-a întruchipat în persoana lui Dumitrache geniul caragialesc: ,,Persoana de cãpetenie în «Noaptea furtunoasã» este Dumitrache, zis ºi «Titircã inimã rea», cherestegiu, comersant ºi cãpitan în garda civicã. Jupîn Dumitrache este, într-adevãr, cel mai tipic reprezentant al mahalalei”. ªi, referindu-se la însemnãtatea mahalalei în viaþa socialã a epocii, Gherea precizeazã: „...dintr-însa iese burtã-verzimea îmbogãþitã, burghezimea noastrã naþionalã.

Un crîºmar, un cherestegiu, îmbogãþindu-se cine mai ºtie cum, ajunge bancher, lipscan, neguþãtor naþional”.

Nu este, credem, lipsit de interes sã redãm aici portretul social-politic al lui Dumitrache, în dubla interpretare a lui Caragiale ºi a lui Gherea: „...Jupîn Dumitrache este reprezentantul mahalalei, unul din reprezentanþii domniei banului, ºi el îºi simte bine puterea, o cunoaºte chiar lãmurit. Jupîn Dumitrache ºtie, ori mãcar simte, cã toatã miºcarea liberalã este pentru dînsul. «Titircã inimã rea» ºtie cã Parlamentele lucreazã pentru dînsul, cã «Vocea patriotului naþionale», cu redactorul ei, Ricã Venturiano, combate pentru dînsul, cã «sfînta Constituþie», în sfîrºit, este pentru dînsul fãcutã. ªtie ºi simte, de aceea, cu o mînã pe burta-i groasã, ºi cu alta pe pungã, zice: «Noi sîntem popor, naþie...» ºi, cu cel mai mare dispreþ, vorbeºte despre cei ce n-au bani. Funcþionarii mici, cu leafã puþinã, sînt la dînsul «bagabonþi», «coate-goale», «maþe-fripte», ºi dumnealui, stãpîn pe situaþie, dã mandate de arest împotriva bolnavilor, bate slugile ºi, dacã nu-l umflã ºi pe redactorul Ricã, apoi pricina nu-i frica de a bate pe un scîrþai-scîrþai, ci pentru cã «...eu deh!, negustor, sã mã pui în public cu un coate-goale...». Un om sãrac, pentru «Titircã inimã rea», este aºa de jos, încît, chiar cînd e funcþionar, e ruºine a-l bate. ªi «Titircã» este numai cherestegiu, dar oare ce va fi un jupîn de soiul acesta, mai bogat încã? Tipul jupînului Dumitrache e de mare interes”.

Aducînd pe scenã, în faþa unui public ahtiat dupã atacurile crunt batjocoritoare din revistele umoristice, ca ºi dupã piesele de teatru cu cheie, comedia chiristigiului în curs de parvenire, cu flecãreala lui despre „popor” ºi despre „onoarea de familist”, la fel de gãunoasã ºi de ridicolã în ambele cazuri, Caragiale nu a venit în conflict numai cu concepþiile ºi aspiraþiile unei pãrþi din public. Spectacolul a dat naºtere ºi la reacþii personale, unele violente, din partea celor intraþi la bãnuiala cã dramaturgul îi zugrãvise pe ei în piesã. Astfel, bãtut bine de ,,mitocan” la ieºirea de la teatru,

lui. Contele se culcã. Culcarea aceasta îi e fatalã. Cãci servitorul, infam, atît a aºteptat. Se repede la stãpîn, îi deschide gura cu forþa ºi-i toarnã un lichid îmbãtãtor. Într-o clipã, mîinile ºi picioarele contelui sînt legate cu frînghii groase ca braþul, în cealaltã clipã, hoþul îi rãpeºte scrisoarea de la notar, iar stãpînul e aruncat într-o ladã ºi încuiat”.

- Americane prãjite!, strigã iar bãiatul cu tablaua. „ªi iatã-l pe servitorul trãdãtor în hainele nefericitului conte, care se cãzneºte neputincios, zãvorît în ladã.

Servitorul, îngrozitor în noua lui înfãþiºare, se prezintã notarului, care este un detectiv amator. Notarului i se pare suspect acest conte oribil la vedere. Cu ajutorul unui cîine poliþist, îl descoperã pe adevãratul conte închis în ladã. Începe o goanã nebunã dupã servitorul mizerabil, care, în cele din urmã, este prins ºi aruncat în închisoare. Contele plînge ºi oferã cincizeci de mii de franci notarului-detectiv care l-a scãpat de moartea sigurã. Notarul recunoaºte în conte pe fratele sãu vitreg. Bucuria lor e de nedescris. Se îmbrãþiºeazã ºi, pe urmã, contele se întoarce acasã la contesã cu cele douã sute de mii de franci. Fericire. La revedere”.

Luminile se aprind. Orchestra napolitanã tace.

Spectatorii îºi ºterg nãduºeala de pe frunte. Pianul automat intoneazã o rapsodie ungureascã. Bãiatul cu tablaua încãrcatã aleargã printre bãnci, þipînd ca din gurã de ºarpe: - Rahat cu apã rece! Americane prãjite!...

LIVIU REBREANU (1912) cum singur recunoaºte, Caragiale, ca sã-ºi ia revanºa, face sã aparã în „Telegraful” (30 ianuarie 1879) cîteva rînduri „critice”, precum acestea: „Dupã o cãlduroasã reclamã meliora causae digna -, avurãm nefericita ocasiune de a constata valoarea acestei hibride inspiraþiuni ce depinge (ilustreazã – n.n.) într-un mod foarte clar starea de infectaþiune ce caracterizeazã atmosfera moralã în care trãiesc unele individe”. Parodia evidentã, stilul voit venturianesc, precum ºi semnãtura Nairolfus, adicã invers Ion sufler, aratã de unde venea, pieziº, batjocura...

Chiar dacã unii din aceºtia se înºelau, modele vii fuseserã. ªerban Cioculescu, eminent exeget al operei caragialeºti, este categoric: autorul „n-a nãscut tipul, ci l-a avut sub ochi”, „l-a cultivat, poate, ca sã-l prindã cît mai veridic, ca pe o «copie dupã natur㻓. Împrejurãrile ne-au îngãduit sã identificãm „modelul” de la care a plecat Caragiale, pentru ca, dintr-o imensã serie de personaje asemãnãtoare, sã-l sublimeze în retorta artei sale pe Jupîn Dumitrache. Cetãþeanul „onorabil”, negustorul, „apropitarul“ de pe Calea ªerban Vodã, care, coincidenþã!, se numea tot Dumitrache ºi pare-se cã a avut necazuri conjugale asemeni celor din piesã, nu se suprapune, totuºi, întocmai lui Jupîn Dumitrache. Dupã cum nici ridicolul Ricã Venturiano - cu verbiajul sãu politic atît de stupid, încît pare inventat, deºi era un reprezentant autentic al gazetarilor epocii - nu este Caragiale însuºi, chiar dacã marele dramaturg i-a mãrturisit cîndva, mai în glumã, mai în serios, lui Paul Zarifopol: „Mã, Ricã sînt eu!...”.

Dar sã-i vedem puþin originea clientului lui Ion Luca. El a fost un binecunoscut negustor de cherestea, anume Dumitru Nicolau, nãscut în 1825 ºi decedat în 1900. Înfãþiºarea lui fizicã a fost aidoma reprodusã pe scenã, desigur, dupã indicaþiile precise ale autorului ºi, de atunci, tipul, transmis de la un interpret la altul, a fost pãstrat cu sfinþenie. Aºa cum se vede ºi astãzi pe scenã, era un om voinic, de o staturã impunãtoare, ºi se purta cu barbete în pãrþi. Se zice cã n-ar fi fost un om ursuz ºi cã însuºi Caragiale era primit în casa lui... Dramaturgul i-a atribuit o poreclã, pe lîngã numele prea transparent, zicîndu-i „Titircã inimã rea”. Era porecla unui ciomãgaº electoral, care ieºise din anonimat cu 14 ani mai înainte, cu prilejul miºcãrii de rãscoalã de la 3 august 1865, cînd liberalii voiserã sã-l rãstoarne pe Cuza, absent din þarã.

Soþia lui Jupîn Dumitrache, numitã în piesã Veta, purta, în realitate, numele de Paraschiva ºi era alintatã Viþa.

Cãsnicia a sfîrºit prin divorþ. Sora Viþii - Ziþa în piesã – era, în realitate, Victoriþa sau, prescurtat, Riþa. Prototipul lui Chiriac tejghetarul, omul de încredere - care în piesã îºi uita legãtura de la gît în patul Viþii, fãrã ca Jupîn Dumitrache sã facã vreo supoziþie - era Gheorghe Berevoianu, ajuns mai pe urmã, ºi el, mare negustor cherestigiu, cu depozitul în spatele Colþei. (ªerban Cioculescu nota undeva cã moºierul Berevoianu, din Muscel, dorea, prin 1939-1940, sã protesteze prin ziarul „România” faþã de „defãimarea” lui Jupîn Dumitrache de cãtre Caragiale.)

Nae Ipingescu ar fi avut ca model, îndeaproape urmat ºi acesta, pe vestitul ipistat Sandu, din Dealul Spirii. (va urma) N. VÃTÃMANU (1973)

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

10 septembrie 1942. Scriitorul Liviu Rebreanu, participînd, în calitate de director al Teatrului Naþional, la inaugurarea Muzeului acestui important for de culturã, care se afla, la acea vreme, pe Calea Victoriei.

Evenimente editoriale

La Editura „Amurg sentimental”, din Bucureºti, a apãrut, sub semnãtura poetei Elena Anghel, placheta de versuri intitulatã ,,Colina lui Sisif”.

Un exemplar al cãrþii a fost oferit redacþiei noastre, împreunã cu o emoþionantã poezie, scrisã de autoare în memoria lui Corneliu Vadim Tudor:

,,DEDICAÞIE POSTUMÃ Maestre, mi-e tare dor De lumina dumitale!

Pe aici e multã jale ªi un frig îngrozitor. Întunericul m-apasã, Nu mi-e bine De cînd ai plecat de-acasã ªi-ai luat candela cu tine.

Dupã tragica plecare, Nimeni nu se mai îndurã Sã aprindã lampadare... ªi în vidul de culturã, Primesc premii literare Corigenþii la românã.

Bezna s-a fãcut stãpînã ªi pe þarã, ºi pe limbã, Scara de valori e strîmbã, Iar în cercuri de creaþii Fãrã jenã se strecoarã ªi se caþãrã pe scarã Agramaþii.

Suflã iarna prin ferestre, Întuneric, frig ºi jale... ªi mi-e tare dor, maestre, De lumina dumitale!

ELENA ANGHEL, Bucureºti, 2017”

Pag. a 8-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (8) Ling W.Y cãtre A.D.: „Mã uit la europeni, îi ascult, cred cã ei nu înþeleg ce este viaþa. L-au inventat pe diavol: lãudatã fie-le imaginaþia. Dar de cînd diavolul a murit, europenii par sã fie înrobiþi unei ºi mai înalte divinitãþi a dezordinii: spiritul. Al vostru este alcãtuit atît de ciudat încît, din viaþã, voi nu înþelegeþi decît frînturi.

Veºnic vã îndreptaþi spre un scop, ºi altceva nu mai ºtiþi.

Vreþi sã învingeþi. Dar ce gãsiþi sub bietele voastre victorii? Noi, chinezii, vrem sã ne înþelegem viaþa numai în ansamblul ei. Nu pentru cã l-am putea cunoaºte. Dar ºtim cã acest ansamblu depãºeºte fiecare act al nostru, ºi trebuie sã-l depãºeascã. Tot aºa cum, descoperind într-un vraf de schiþe vechi desenul unui braþ, ºi neºtiind nimic despre aceea care i-a fost model, voi ºtiþi cã el se prelungea printr-o mînã; noi ºtim ºi simþim cã, dupã fiecare act, indiferent de importanþa lui, o viaþã încã ascunsã îºi propune ramificaþii fãrã de numãr. Viaþa este un ºir de posibilitãþi, din care plãcerea sau tendinþa noastrã secretã este sã alegem ºi sã împodobim... Din creierul nostru, nu vrem decît sã facem spectatorul propriului sãu joc, necurmatã modificare a Universului. ªtiu cã asta vi se pare zãdãrnicie. Jocurile umbrei pe care o face tot ceea ce poate sã sustragã lumii un spirit rafinat ºi ceea ce lui însuºi îi propune lumea în ºoaptã, mi se par totuºi singurul spectacol de care s-ar putea interesa un om civilizat fãrã sã-i fie ruºine. Voi aþi încãrcat universul cu neliniºte. Ce înfãþiºare tragicã aþi dat morþii! Un cimitir dintr-un mare oraº din Europa trezeºte în mine sentimente hidoase. Mã gîndesc la cei pe care îi vedeþi desigur astãzi, la þarcul morþilor unde cîte o pasãre tãcutã strãjuieºte liniºtea mormintelor prietenoase... Din acest pãmînt al morþilor îmbibat cu duioºie, doar douã sentimente se înalþã pentru noi: durerea ºi frica. În povestirile voastre populare, moartea este însuºi simbolul groazei.

Ce departe sînt de voi giumbuºlucarii drãcuºori verzi ºi galbeni, dragonii care se înfoaie cînd îi mîngîi ºi toþi monºtrii blînzi din alaiul pe care îl trage dupã sine, fãrã sã-i tulbure mãreþia, moartea asiaticã! Pentru cã acea influenþã constantã a morþii, pe care europenii au crezut cã o desluºesc, în China, nu-i decît iluzie ºi nebunie.

Mormintele nenumãrate în care, fãrã teama de-a fãptui vreun sacrilegiu, lãsãm iepurii sã-ºi facã vizuinile, întãresc în noi un sentiment care n-are nimic comun cu sentimentul vostru faþã de moarte. Este o duioºie gravã.

Fiecare dintre noi îºi venereazã morþii ca simboluri ale unei puteri care ne învãluie ºi ca unul dintre modurile vieþii, deºi, din viaþã, nu cunoaºte decît propria lui existenþã. Dar noi simþim aceastã existenþã: ea ne dominã ºi ne modeleazã, fãrã s-o putem înþelege. Sîntem pãtrunºi de ea, aºa cum sîntem oameni ºi cum voi sînteþi

ISTORIE INCOMODÃ

ARTA MISTIFICÃRII (4) Motto: „Pentru a lichida popoare, se începe prin a le altera, a le ºterge memoria. Le distrugi cãrþile, cultura, istoria ºi altcineva le scrie alte cãrþi, le dã o altã culturã, le inventeazã o altã istorie. Între timp, poporul începe sã uite ceea ce este ºi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita ºi mai repede; limba nu va mai fi decît un simplu element de folclor, care, mai devreme sau mai tîrziu, va muri de moarte naturalã”.

(Milan Huble)

Arta scrierilor antice (1) Primele „manuscrise” din istoria umanitãþii erau scrise pe tãbliþe confecþionate din lut ars, tãbliþe cerate, frunze de palmier (în orient), papirus (Egipt), piei de animale ºi, mult mai tîrziu, pergamentul – apãrut în Pergam, în timpul regelui Euthes, 197-159 î.Chr. Cert este cã manopera implica foarte multã muncã, materialul fiind dependent de condiþiile de mediu - în zone cu exces de umiditate sau uscãciune, se afla mereu sub ameninþarea degradãrii climatice. ªi dacã ne gîndim cã pentru un manuscris de cãteva pagini actuale erau necesare zeci de tãbliþe, ne putem imagina dificultãþile datorate nu doar pregãtirii materialului ºi scrierii în sine, dar ºi depozitãrii ºi pãstrãrii lui, iar calvarul nu se opreºte aici, fiindcã un manuscris vechi, ajuns într-o anumitã stare de deteriorare, trebuie reprodus (copiat), deci, altã muncã, dar ºi alte probleme. Sã facem un mic exerciþiu de imaginaþie: ne aflãm în Secolul II î.Chr. ºi avem de copiat un manuscris vechi de trei secole, asta în contextul în care totul se face manual ºi, fiindcã în Antichitate este exclusã nu doar posibilitatea, dar ºi ideea de multiplicare, avem la

Polemici

geometrii, chiar ai Divinitãþii... Timpul este ceea ce voi faceþi din el, iar noi sîntem ceea ce face el din noi. Am petrecut o bucatã de timp la Roma. Am simþit din plin farmecul acestei frumoase grãdini de anticar lãsatã în paraginã, cãreia ultima divinitate latinã i-a dãruit armonia cam asprã pe care voi o numiþi stil. Dar, cu toate cã Roma ascunde cîteva dintre cele mai profunde subiecte de meditaþie tãinuite de Europa, n-am gãsit sufletul acela pe care îl au atîtea oraºe mai solidare, iar aceastã absenþã m-a dezamãgit. M-am emoþionat, totuºi, în faþa acestor peisaje, unde amintiri clasice încearcã zadarnic sã organizeze un vid infinit, unde templele se înconjoarã cu o curte de coloane sfãrîmate ºi de biserici jalnice pline de minunãþii: dar n-am putut învãþa sã descopãr aici sentimentul care, pentru noi, dã cu adevãrat preþ locurilor odinioarã preferate. Cele cîteva rãmãºiþe de ziduri, care aratã unde a fost odatã Cartagina, m-ar fi dezamãgit mai puþin decît aceastã împerechere de portice ºi dughene, de coloane înflorite ºi prãvãlii, decît acest spaþiu vast în care ruinele Forului se proiecteazã pe un fundal de case romantice, dominate de drumuri ilustre. De la Palatul lui Hadrian la negustorii de vechituri care, de-a lungul Tibrului, ascund atîtea frumuseþi mutilate ºi la cofetãriile cu oglinzi decorate care reflectã simbolurile în piatrã ale Voinþei, totul face din oraºul acesta, cãruia i-aþi impus legile voastre, imaginea dezordinii însãºi.

Oamenii din popor dorm la umbrã, în preajma Coloseumului pustiu. La ce bun, gîndeam, sã te înflãcãrezi în faþa puterii, dacã nu eºti împãrat? Ce lucru frumos e un mare imperiu, dar cît de frumoasã e ºi cãderea lui. Acest oraº te învaþã sã slujeºti pentru a stãpîni. Acceptarea, de cãtre o rasã întreagã a idealului care domneºte aici, are ceva josnic ºi vulgar. Forþa este aceea care trebuie sã slujeascã. Oricîtã slãbiciune aº bãnui în strãlucirea lui Timur Lenk, sau a lui Alexandru cel Mare, tot niºte barbari, o prefer umbrelor imperiale care, rînd pe rînd, aduc acestui fluviu sclipitor omagiul curajului lor strunit. Despre Atena, doar incertitudine. În oraºul nou, farmecul arbuºtilor de piper domolea prea puþin nemulþumirea pe care mi-o provocau monumentele moderne. Oraºul antic, care mi-a arãtat simbolul unui popor încununat de lauri, înãlþat pe zidurile unei fortãreþe, m-a descumpãnit: dar poate cã nu existã idee din cîte mi-am însuºit în cursul acestei cãlãtorii, care, prin legãturi obscure, sã nu se fi fixat de coloanele acestea sfãrîmate ºi de orizontul aspru, ºi sã nu-mi fi amintit micul muzeu de la Acropole, unde un bãtrîn soldat grec mi-a arãtat cîteva pietre, care sînt cel mai elocvent simbol al Occidentului. Le iubea, le mîngîia ca un colecþionar modest. Dar, ºi mai mult, îi plãcea mãslinul, din care mi-a oferit o ramurã în schimbul onorariului cuvenit“. (va urma) LILIANA TETELEA dispoziþie doar originalul, aflat într-o oarecare stare de deteriorare. Facem abstracþie de toate operaþiunile necesare pregãtirii materialului de scris (operaþiuni pentru care, fie vorba-ntre noi, ne-ar pieri orice chef de a mai lucra!), ºi începem munca. Aºadar, avem originalul, care trateazã un eveniment istoric petrecut cu multe secole în urmã, dar, cu cîteva „pagini” (tãbliþe) deteriorate, ceea ce ne creeazã o mare problemã, fiindcã „povestea” noastrã trebuie dusã pînã la capãt; în concluzie, avem nevoie de unele informaþii despre un eveniment petrecut într-o perioadã destul de îndepãrtatã în timp. Ce vom face?

Vom apela la... „gura satului”, adicã la acele persoane înzestrate cu talent de povestitor, care se gãsesc în orice comunitate ºi gata oricînd sã-þi ofere „informaþii” utile.

Numai cã în toatã aceastã poveste intervin niºte elemente noi: pe de-o parte, subiectivismul, trãsãturã caracteristicã fiecãrui individ de a impune o notã proprie în descrierea unui eveniment; pe de altã parte, intervine acea nevoie de fabulaþie, de a adãuga elemente noi într-o povestire. Aºa se face cã manuscrisul nostru începe sã aibã abateri serioase de la realitate, dar, nu vã grãbiþi, e doar începutul!

Am convenit cã diferenþa de timp (între scrierea originalului ºi transcrierea lui) este de trei secole; este o perioadã destul de mare, timp în care scrierea (alfabetul) a cunoscut o evoluþie continuã, aºadar, o altã problemã o întîmpinãm la descifrarea ºi transcrierea manuscrisului vechi. Totodatã, intervine ºi diferenþa dialectalã ºi dacã avem în vedere cã Grecia în Antichitate nu a existat ca stat unitar, fiind alcãtuitã din mai multe oraºe-stat, era firesc sã nu existe o limbã ºi o scriere unitare, iar pentru un atenian, a transcrie un manuscris alcãtuit cu secole în urmã de un autor din Teba sau Sparta era o muncã ce presupunea existenþa unor erori. Imaginaþi-vã un grãmãtic al lui Mihai Viteazul (aºadar, oltean), încercînd sã scrie, pe înþelesul oltenilor, letopiseþul lui Gigore

CIOBURI DE GÎNDURI

CÎT DE MARE A FOST MICA UNIRE...

Niciodatã nu am fost de acord cu ideea de Mica Unire... În casa pãrinþilor mei, am crescut cu ideea cã Unirea din 1859 a fost ºi sfîntã, ºi Mare. În fiecare iarnã, în copilãria mea, eram scoºi afarã din clase toþi elevii, cu excepþia celor care erau bolnavi, ºi cîntam ºi dansam Hora Unirii, cu toþii avînd sentimentul cã participãm la o activitate sacrã. Lîngã ºcoalã era biserica satului, care adãuga la atmosfera sãrbãtorii noastre un plus de pace ºi de tainã. ªtiam ce a însemnat Unirea Moldovei cu Þara Româneascã, de la pãrinþi, de la bunici ºi bãtrînii satului, dar ºi de la profesorii noºtri, care, cu o lunã de zile înainte, ne pregãteau pentru acest eveniment, de la care nu lipsea nici Moº Ion Roatã. Bãtrînii satului, cînd vorbeau de Unire ºi de rãzboaiele prin care þara trecuse, o fãceau cu ochii în lacrimi. Aºadar, iubiþi prieteni, Mica Unire a fost foarte Mare! Prin acea Unire s-au pus bazele unei þãri cu un falnic viitor! A venit rîndul ca, la 1918, sã se mai facã un mare pas, prin ceea ce s-a numit Marea Unire... ªi iatã, tot ne-au mai rãmas încã destule de fãcut. Ceea ce mã frãmîntã pe mine este faptul cã, astãzi, oameni strãini de fiinþa Poporului Român vorbesc ºi hotãrãsc ce trebuie sã fie Unirea noastrã, a românilor. Ei spun cît de Mare, sau cît de Micã trebuie sã fie aceasta, sau... ºi mai grav, cît de dreaptã sau nedreaptã a fost ideea noastrã de unitate în timp.

Cum poate cineva sã vorbeascã despre ceva pentru care nu are nici o îndreptãþire? Nu ai sînge de român?

Nu ai nici suflet de român! Pãcat cã ºi pe asemenea oameni îi hrãneºte seva acestui pãmînt! Nu am revendicat niciodatã nimic, dar dacã ar fi sã o facem, nu trebuie sã uitãm cã sîntem, la origini, urmaºii dacilor de altãdatã! Nici o parte din þara aceasta nu trebuie sã uite cã Burebista ºi-a dat viaþa pentru a aduna sub o comandã unicã toate triburile dacice frãþeºti! Iatã, ideea de unitate exista ºi atunci! Conºtiinþa unei singure entitãþi, în care pulsau acelaºi sînge ºi acelaºi crez, exista ºi atunci. Aºa am urcat prin veacuri spre timpurile moderne, ºi aºa am încercat, de mai multe ori, sã ne adunãm copiii la adãpostul aceluiaºi acoperiº ºi la cãldura aceleiaºi vetre strãmoºeºti. Iatã de ce, ideea de unitate este ºi sfîntã, ºi Mare! Sã nu uitãm cã, pînã ºi în cele mai vechi creaþii spirituale, noi ne-am definit dumnezeieºte locul în care moºii ºi strãmoºii noºtri ºi-au durat vatra credinþei lor. Aºa am spus noi, prin gura strãmoºilor noºtri: Pe-un picior de plai/ Pe-o gurã de rai... ªi nu spun cã nu mai sînt ºi alte þãri minunate. Dar spun cã noi am ales sã rãmînem, din vremuri imemoriale: Pe-un picior de plai/ Pe-o gurã de rai... Ce sã înþeleagã un strãin de neamul meu din aceastã minune binecuvîntatã de Dumnezeu? Nu va înþelege nimic! Întotdeauna va fi cu mîna pe hangerul cuvîntului sãu rãutãcios ºi cu ochii pe vatra strãmoºilor mei! ªi atunci, vã întreb, iubiþi compatrioþi, cît de micã a fost Mica Unire?

Sau... cît de Mare a fost Mica Unire?! Dar oare vom putea vreodatã comensura dimensiunile unui crez naþional, sau pe cele ale idealurilor noastre de dreptate ºi unitate, cînd pentru acestea trãim ºi murim în acelaºi sfînt loc, de mii ºi mii de ani? Eram copil cînd am învãþat cît de Mare a fost Mica Unire... Cum aº putea sã le spun copiilor mei o altã poveste despre credinþa ºi sîngele meu?!... Cine nu este român sã nu vorbeascã de Unire! Unirea este viaþa ºi viitorul tãu, copilul meu! Dacã þi se va fura ºi acest adevãr, nu doar Unirea noastrã a fost micã, dar ºi universul ar fi prea mic, pentru ca noi sã mai avem un loc în el. Sã nu uiþi niciodatã acest adevãr! Nu sînt foarte bogat, dar îþi las o þarã, un cer ºi un crez!

ILARION BOCA Ureche: nu e imposibil, dar... destul de dificil. Ca sã nu mai vorbim de traduceri unde apar, de obicei, foarte multe erori! Dar calvarul (scrierilor vechi) continuã, ºi un alt element vine sã completeze lista erorilor ivite în cazul transcrierilor: excerpta – prescurtãrile! În contextul existenþei unor manuscrise voluminoase, ceea ce necesita un mare volum de muncã, a apãrut ideea prescurtãrilor (excerpta), ceea ce însemna nu doar eliminarea unor texte din manuscris, dar, de cele mai multe ori, adãugarea unor propoziþii sau fraze noi, ceea ce ducea la interpretãri eronate, sau chiar distorsionarea adevãrului.

Aºadar, toate aceste elemente, luate împreunã sau separat, au avut „darul” de a modifica, parþial sau substanþial, adevãrurile istorice expuse în manuscrisele originale. (va urma) SINEL TUDOSIE

Pag. a 9-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse României. În al doilea rînd, SIE nu mai are conducere, nu mai are director încã din septembrie 2016, cînd Mihai Rãzvan Ungureanu ºi-a dat demisia. Despre Ungureanu, numit atît de Bãsescu, dar ºi de Iohannis la conducerea SIE, cunoscutul purtãtor de cuvînt al SRI, Nicolae Ulieru, a afirmat, într-o emisiune la Realitatea TV, din 2012, cã ar fi asociat cu un serviciu strãin. Despre veºnicul adjunct militar al ºefului SIE, generalul Predoiu, nu se pot aduce argumente profesionale, în schimb a fost atacat la scenã deschisã în chiar Senatul României, pe motiv de implicare în afaceri tenebroase, origine, studii º.a.

Ministerul de Interne ºi DGIPI – ministerul este condus de un ministru cu competenþe greu de dovedit (Carmen Dan), iar unitatea de protecþie informativã, adusã la nivel de serviciu concurent cu SRI în perioada cunoscutului general (chestor) Virgil Ardelean, s-a aflat încã din 2014 într-o continuã reorganizare, iar conducerea este interimarã. Datele secrete, „listele cu acoperiþi“, au fost dorite de SRI ºi de alte servicii. Acþiunile de compromitere a unor ofiþeri SRI de cãtre unitatea de protecþie informativã a MI au fost de notorietate (cazul Soare, cazul omului de afaceri N.G.).

Justiþie – implicarea justiþiei în activitatea puterii legislative ºi în a celei executive este un fapt acuzat de presã ºi politicieni, dar ºi cerut de opinia publicã ºi de personalitãþi politice marcante – preºedinte, europarlamentari, ºefi de partide, fapt care duce la o denaturare a rolului acestei puteri a statului; în ciuda unui grad de încredere de care se bucurã procurorii, încrederea în actul de justiþie este scãzutã; procurorii sînt þinta unor atacuri virulente în presã, dar ºi în mediile politice; mulþi judecãtori au fost arestaþi în baza unor flagrante, a unor denunþuri; reclamaþiile la CSM denotã o presiune periculoasã asupra magistraþilor.

Finanþe, BNR – sursa de instabilitate majorã este lipsa unui pact naþional pe fiscalitate în concordanþã cu cerinþele majore ale agenþilor economici autohtoni, de aici impredictibilitatea fiscalã datoratã modificãrilor frecvente aduse Codului Fiscal, populismul unor programe guvernamentale, preluarea unor cerinþe internaþionale fãrã prognozarea impactului pe plan intern; Banca Naþionalã a României este supusã unor atacuri dure, mai ales guvernatorul Isãrescu; anul trecut a fost arestat viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu, numit pe criteriile algoritmului politic.

Energie – în ciuda promisiunilor, România a devenit din ce în ce mai dependentã de gazul de import; afacerile cu energie sînt comisionate de firme strãine, de aici rezultînd costuri mari pentru populaþie; exploatarea resurselor energetice, mai ales a cãrbunelui, este opritã, fie din motive de blocaje financiare, fie din considerente aºa-zis economice.

Economie – din cele 1.300 de întreprinderi mari ºi medii supuse privatizãrii, peste 1.200 sînt închise, se aratã într-un raport al Curþii de Conturi; majoritatea oamenilor de afaceri români de prim rang sînt anchetaþi, unii au fost

condamnaþi la închisoare – iar (odatã cu) cazul lui Dan Adamescu înregistreazã ºi premiera decesului în perioada executãrii pedepsei a unui afacerist din Top 5; din cauza concurenþei lanþurilor internaþionale, IMM din domeniul comerþului interior întrã în faliment una dupã alta; sistemul de recuperare a TVA creeazã blocaje sau pune oamenii de afaceri în situaþia încãlcãrii legii.

Bursa – tranzacþiile sînt minore, practic instituþia bursei este insignifiantã în comparaþie cu proiecþia iniþialã, unii analiºti opinînd cã dispariþia sa este iminentã, ºi nici mãcar nu va fi remarcatã; SIF-urile, principalii jucãtori pe bursã, au probleme mari, de la anchetarea unor preºedinþi, la decapitalizare.

Sãnãtatea – scãderea dramaticã a investiþiilor în cercetare, condiþiile salariale foarte slabe pentru medici, lipsa personalului mediu calificat, subfinanþarea investiþiilor în dotãri spitaliceºti; politizarea managementului spitalelor, transformarea acestora în afaceri pentru grupuri politice; asigurarea de sãnãtate nu mai acoperã decît parþial tratamentele sau intervenþiile medicale; domeniul farmaceutic este una dintre cele mai importante afaceri din România, medicamentele ºi suplimentele devenind adevãrate dependenþe pentru o populaþie aflatã pe un loc codaº în lume la „speranþa de viaþã sãnãtoasã“.

Starea ºi siguranþa financiarã a populaþiei – datoriile la bãnci ºi IFN sînt extinse la nivelul majoritãþii populaþiei; salariile unor categorii largi de persoane sînt mici – profesorii din preuniversitar, medicii ºi personalul din sãnãtate, personalul încadrat la pazã – fapt care încurajeazã ºi infracþionalitatea, cei în cauzã încercînd ºi alte cãi de a-ºi ajusta veniturile; polarizarea socialã este un alt factor de dezechilibru la nivel macro ºi de creºtere a instabilitãþii ºi nesiguranþei cetãþeanului; pensiile sînt o problemã majorã a viitorului apropiat, în condiþiile în care populaþia activã devine tot mai redusã în raport cu numãrul celor ajunºi la vîrsta pensionãrii.

Presa – televiziunile au devenit factori de destabilizare; televiziunile ºi ziarele sînt adevãrate tribune politice, purtãtoare ale unor interese de partid sau ale unor grupuri de presiune; obiectivitatea jurnalisticã – condiþie teoretic obligatorie pentru licenþa de emisie acordatã de CNA – a fost înlocuitã cu partizanate vehemente, insulte, neadevãruri ºi calomnii, mesaje de instigare, campanii politice, manipulare, fobii; televiziunile principale sînt finanþate din surse care au legãturã cu infracþiuni dovedite.

Exprimarea directã, manifestãrile stradale – componente ale democraþiei, manifestãrile publice, stradale au devenit o armã de presiune a unor grupuri politice, nu se mai þine seama de reglementãrile în domeniu (autorizaþii), polarizarea politicã a populaþiei a crescut riscul de manipulare, de vulnerabilitate în faþa unor instigãri, la dezinformãri.

Am realizat o trecere concisã în revistã a stãrii principalelor instituþii ale statului nostru democratic, iar concluzia cred cã se impune – avem de-a face cu o evidentã destabilizare la nivel sistemic. Am încercat sã prezint fapte ºi date incontestabile, dar ºi declaraþii ale unor persoane cu funcþii importante în stat, alte surse credibile.

Materialul se vrea un semnal de alarmã, România trebuie salvatã printr-o abordare inteligentã la nivel sistemic.

Politizarea excesivã a instituþiilor, a activitãþilor, precum ºi polarizarea populaþiei nu pot decît sã accentueze aceastã destabilizare.

prin anii ’30, a înfometat o regiune întreagã din Ucraina, doar ca sã vadã dacã oamenii pot sã trãiascã cu aer, ºi, nu în ultimã instanþã, a fost ºi un Hitler, supranumit, mai nou, un mic dictator contemporan cu Stalin. ªi problema Rusiei nu s-a oprit aici. A continuat ºi dupã cei 28 de milioane de ruºi uciºi în Marele Rãzboi, cînd a decis sã adopte mecanismul unui imperialism comunist, al unei dictaturi ºi al unui proletariat poate prea infantil, care sã înþeleagã ce se întîmplã, de fapt, cu el. Au fost ºi momente frumoase, dacã e sã vorbim de cucerirea spaþiul cosmic apropiat, cele 5 minute de glorie care s-au consumat, însã, prea repede, ca sã poatã sã mai conteze la bilanþul final. S-au înarmat pînã în dinþi, speriaþi cã o sã vinã cineva care sã le preia bogãþiile ºi s-au baricadat în spatele unei Cortine de Fier, în speranþa cã nimeni nu are sã-i facã sã scape din mînã micile þãri care au fost lãsate de izbeliºte la Yalta. ªi pentru ca totul sã fie perfect, finalul de secol i-a gãsit pe ruºi exact aºa cum i-a întîlnit: în genunchi. Au fost înfrînþi ºi au cãzut în patima unui capitalism pe care, privind din afarã, oricine poate afirma cã ruºii nu au reuºit sã-l înþeleagã. Asta pentru cã, pe de o parte, ei nu l-au cunoscut niciodatã ºi, pe de altã parte, existã serioase motive sã credem cã nici mãcar nu au încercat vreodatã.

Dacã e sã privim cu atenþie ultimele douã decenii, dacã e sã analizãm politica lor atît externã, cît ºi cea internã, modul lor de a vedea lumea în raport cu statele Occidentale, observãm cã, de fapt, în 1991 nu s-a pus capãt rãzboiului rece. Nu, nici pe departe. A fost doar intrarea lui într-o nouã fazã. Pentru cã oricît de mult ar vrea Occidentul, SUA în primul rînd, ca Rusia sã gîndeascã altfel, acest lucru nu este posibil. Poporul rus are valori pe care noi, europenii, nu le vom înþelege niciodatã.

Rusia se aflã într-o crizã de indentitate ºi încã nu înþelege cã pentru a se adapta la noile criterii ale civilizaþiei, are nevoie de un nou Petru cel Mare, care, înainte de a domni peste Imperiu, trebuie sã umble cîþiva ani prin Vest, pentru a înþelege noile valori, pe care aºa-numita Lume Liberã le promoveazã. Rusia a rãmas agãþatã în timp, cu gîndul la un viitor incert, dar cu ochii spre un trecut pe cît de fals, pe atît de roºu.

Politica internã a Rusiei lasã mult de dorit, iar politica externã este învechitã. Ei încã mai cred cã dovezile ºi vorba bunã ar putea sã mai însemne ceva, într-o civilizaþie în care politica nu este decît imagine. Ei încã nu au înþeles cã nu conteazã care, de fapt, este adevãrul, conteazã ce se spune la TV. În ciuda unui aparat de propagandã pe care, în mod sigur, îl au, Rusia de fapt habar nu are cum sã gestioneze un conflict, mai mult sau mai puþin intern, atîta vreme cît totul þine de mediatizare. Ruºii au rãmas la stadiul militar al problemei, în condiþiile în care Occidentul apeleazã la modalitãþi mult mai puþin costisitoare, dar foarte eficace: finanþele. (va urma) TANO

Cum aratã o þarã destabilizatã (urmare din pag. 1) Alcãtuirea guvernului pare tributarã unor relaþii politice ºi de imagine, nu a unor criterii de susþinere din domeniul gestionat sau criterii profesionale. Cerinþele partidelor care susþin guvernul sînt o altã problemã, iar revendicãrile unei strãzi din ce în ce mai greu de controlat vor impune compromisuri care îngreuneazã îndeplinirea obiectivelor. O altã problemã greu controlabilã este redefinirea politicii comunitare în urma antiglobalismului lui Donald Trump, ceea ce va impune, probabil, ºi modificãri ale relaþiilor cu finanþatorii fãrã de care nu se poate pune problema îndeplinirii angajamentelor - ºi nici mãcar a efectuãrii plãþilor obligatorii. În fine, acþiunile parte a „luptei anticorupþie“ post destabiliza guvernul direct, sau prin partidele care îl susþin.

Parlamentul României – instituþia fundamentalã a unei democraþii moderne este, în cazul României, cea mai hulitã, mai dezavuatã, mai puþin credibilã dintre instituþiile statului; din aceastã cauzã, nu de puþine ori votul forului legislativ s-a dat în funcþie de presiunea strãzii sau a presei; cei doi preºedinþi ai camerelor parlamentare sînt inculpaþi în dosare penale, la fel ca mulþi parlamentari. Nu ar fi de mirare ca, în curînd, sã asistãm la scene apropiate de asediul parlamentului (Duma de stat) din Moscova, cînd instituþia a fost asediatã ºi luatã cu asalt din ordinul preºedintelui þãrii. De asemenea, scenele de la Kiev, cu parlamentari agresaþi ºi umiliþi de manifestanþi, au fost foarte apreciate de mediile de socializare din România.

Partidele – sînt supuse atacurilor continue ale preºedintelui, ale majoritãþii zonei civice, ale reprezentanþilor justiþiei, ale presei. Principalele forþe politice nu au susþinere publicã realã; între rezultatele obþinute la vot (prin intermediul unei bune organizãri ºi în funcþie de fondurile disponibilizate) ºi mobilizarea spontanã a aºaziºilor susþinãtori fiind o diferenþã enormã –exemplul cel mai recent fiind cazul demisiei lui Ponta; dupã parlament, partidele sînt cele mai puþin credibile ºi mai detestate manifestãri ale democraþiei. Partidele principale au în frunte persoane inculpate în dosare penale, de multe ori se bazeazã pe reþele interlope, pe finanþãri suspecte.

SRI – instituþia este lipsitã de conducere militarã prin demisia generalului Coldea; în acelaºi timp este condusã de un politician fãrã experienþã în domeniul informativoperativ, unul dintre oamenii cei mai strîns legaþi de miliardarul George Sörös, un destabilizator internaþional, a cãrui activitate este interzisã sau atacatã în mai multe state importante, printre care SUA, Rusia ºi Ungaria. Instituþia este decredibilizatã prin atacurile lansate de un furnizor principal de echipamente pentru SRI ºi fost parlamentar, vicepreºedinte al Comisiei parlamentare de control a SRI. Împotriva SRI au avut loc recent acþiuni de compromitere – cazul ºefului „acoperiþilor“, general Elena Istode, fiind relevant.

SIE – în primul rînd, dupã 1997, a devenit neclar rolul acestui serviciu în condiþiile alianþelor strategice, dar ºi al ponderii dominante a multinaþionalelor în economia

Rusia, copilul traumatizat al lumii (1) De ceva timp, sã fie ani, Rusia încearcã sã recupereze terenul pierdut în 1991, cînd a fost declaratã înfrîntã în primul rãzboi rece al omenirii, cel puþin primul recunoscut oficial. Au fost ani, au fost ºi sînt provocãri. Atît pentru acest continent numit Rusia, cît ºi pentru celelalte þãri, în special cele vecine. Sentimentele noastre, ale vecinilor, privind „marele Urs”, aºa cum o alintãm pe Mama Rusie, sînt, pe de o parte, de compasiune, cînd e vorba de popor, dar ºi de urã, cînd e vorba de amintirile care, într-un fel sau altul, acest stat ni le-a încrustat adînc, lãsînd cicatrici încã nevindecate în istoria recentã.

Atît pentru noi, dar în special pentru Rusia, Secolul XX a fost unul traumatizant. ªi asta fãrã sã sãpãm prea adînc. Ne amintim cã a început cu o înfrîngere usturãtoare la Port Arthur, în 1904, în care flota rusã din Pacific a fost nimicitã de japonezi. Ne amintim cã a continuat cu Revoluþia din octombrie, sau noiembrie 1917, în funcþie de calendar, urmatã de un rãzboi civil. A fost un Stalin, care a ucis în jur de 38 de milioane de ruºi. Acelaºi Stalin care,

Pag. a 10-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

C.F.R. Nea Grigore, de la Tãrtãºeºti, era doar fochist pe locomotivele cu aburi. Avea peste 50 de ani ºi ºedea cu chirie la o babã. κi plãtea chiria la timp ºi, în general, vecinii erau mulþumiþi de el. Cum se obiºnuia, pe atunci, la Calea Feratã, leafa se dãdea pe 15 ºi pe 30. În primele zile de dupã leafã, omul nostru venea acasã numai pe întuneric, sã nu-l vadã lumea cît de trãscãnit era. La întoarcerea din cursã, poposea la Bufetul ,,Locomotiva”, aºezat chiar în faþa Depoului ,,Bucureºti-Cãlãtori”, de pe Calea Griviþei, locul de închinãciune al ceferiºtilor, care abia aºteptau sã-ºi spele gîtul de fum ºi de cãrbune.

Comanda carne de berbec, o gãleatã sau douã cu vin ºi, cu mare greutate, ospãtarii îl dãdeau afarã pe la miezul nopþii. În zilele cînd era ,,tinichea”, venea acasã pe luminã. Se aºeza pe un scãunel, la poartã, ºi privea la spectacolul lumii, cu þigara între degete. Dacã era bine dispus, chema copiii din vecini ºi îi ameþea cu poveºti de la trenurile sale. Demult ar fi trebuit Grigore sã fie mecanic de locomotivã, însã patima bãuturii îi zdrobise cariera. De aceea, ros de invidie, îi dispreþuia pe mecanicii care i-o luaserã înainte. E inutil sã mai spun cã poveºtile sale aveau un singur erou, pe el, deºi pe locomotivã se aflau, tot timpul, 2-3 oameni. Dar copiilor nu le pãsa de miciunile sale, fiindcã era simpatic ºi povestea frumos. Cel mai mult îl bîrfea pe mecanicul Stroe, care locuia cîteva strãzi mai încolo, pe motivul cã þinea la uºã o nevastã curvã. (El nu era însurat.) Dar cu ce era vinovat bietul om, dacã arzoaica de Miuþa, cu ochii ei verzi, era nimfomanã? Vecinii îl ºtiau pe Stroe ca pe un om la locul lui. κi vedea de serviciu ºi, cînd venea acasã, dormea cîteva ore ºi, dacã n-avea vreo treabã prin curte, intra în magazie ºi moºmondea la o motocicletã verde, cu ataº, rãmasã de la nemþi. În rest, Stroe nu bea, nu fuma ºi nu-ºi bãtea muierea.

Prima poveste cu trenuri, pe care ne-a spus-o Grigore, a fost aceea cu marfarul de la Iºalniþa. ªi dacã el s-a pus în rolul mecanicului, iar mecanicul a dispãrut cu totul, sã-l iertãm, cãci toþi oamenii au dreptul la mãcar

o bucãþicã de celebritate. Aºadar, Grigore tocmai primise semnalul de plecare din Iºalniþa cu un tren care ducea cãrbuni la Feteºti. Era trecut de miezul nopþii, cînd s-a pomenit, lîngã locomotiva tip 50.000, cu un þigan: ,,Haoleo, dom' ºef, zice ãla, cînd ajungi sub pod, încetineºte, mînca-þi-aº, sã sarã ºi oamenii mei!...”. útia erau hoþii de cãrbuni, care lucrau, mînã-n mînã, cu miliþienii ºi cu manevranþii de vagoane. Erau mulþi ºi tîrau dupã ei niºte cãruþe negre, trase de cãluþi costelivi. Le încãrcau cu cãrbunii aruncaþi printre vagoane, ºi n-avea rost sã te pui cu ei... ,,Bine, mã, faceþi ce vreþi, dar sã nu-mi rupeþi trenul...”. Într-o altã poveste, fochistul Grigore, care iarãºi fãcea pe mecanicul, conducea o locomotivã mai micã, de linii secundare, tip 40.000. ªi cînd abia plecase din Grãdiºtea, spre Giurgiu, nu zici cã, hodoronc-tronc!, i-a sãrit o roatã ºi s-a dus în prumb?

Norocul lui a fost cã nu apucase sã prindã vitezã, altfel, sigur s-ar fi rãsturnat cu locomotiva. Scandal, anchetã º.a.m.d. Pînã la urmã, au fost gãsiþi vinovaþi cãscaþii ãia de lãcãtuºi din depou, care nu strînseserã bine niºte piuliþe. Mai era povestea cu revoluþia din China, cînd bandiþii înarmaþi sãreau pe locomotive ºi îi aruncau în foc pe mecanicii ºi pe fochiºtii care nu þineau cu Mao. Pe urmã, cicã ãia se învãþaserã minte ºi, cînd bandiþii veneau iarãºi peste ei, se jurau cã þin cu Mao. Nu!, se oþãrau bandiþii, acum trebuia sã þineþi cu Þao. ªi zdup! cu bieþii oameni în focar, cã n-am dormit, toatã noaptea, de fricã... Sau poate povestea cu vaca aia, care pãºtea printre traverse. Locomotiva trecuse peste ea, ºi ce mai mugea, sãraca, ºi îi trosneau oasele sub Grigore. Ce-am mai rîs cînd cu baba surdã, care se aºezase pe o ºinã ºi îºi pãzea caprele. Grigore a vãzut-o de departe ºi a tras þignalul, dar degeaba. ªi cînd mãgãoaia s-a oprit lîngã umãrul ei, baba s-a speriat ºi s-a piºat pe ea. Dar cea mai tare aventurã a trãit-o Grigore într-o iarnã, cînd pornise într-o cursã, spre Iaºi, cu o locomotivã mare, 142.000.

Minþea el, mint ºi eu. Cicã fochistul lui se îmbolnãvise pe neaºteptate, ºi i-au dat, la repezealã, o rezervã, un ungur. Dar ungurul, fie cã nu ºtia româneºte, fie cã era un ºovin tîmpit, nu voia sã bage cãrbuni. Aºa cã bea, Grigore, aghiasmã: bagã, tu, cãrbuni, bagã apã ºi pãcurã, fii atent la aparatele de la bord, stai cu ochii pe fereastrã, la semnale... ºi multe altele. Pe oagãr îl uitase Dumnezeu cu mîinile-n sîn, ºi de pe Grigore curgeau apele. ,,La Ploieºti, n-a bãgat cãrbuni!, s-a ambalat eroul nostru, aprinzîndu-ºi o altã þigarã, ºi noi îl urmãream cu sufletul la gurã... La Buzãu, n-a bãgat... Pãi, fi-mi-ai al dracului de catîr!... ªi cînd am oprit la Galaþi, unde nu i-am ars cîteva lopeþi pe spinare, dupã care l-am aruncat din locomotivã!...”. Pe urmã, Grigore a alergat la ºeful gãrii, s-a milogit ce s-a milogit, ºi ãla i-a dat un alt fochist, de-al lui, aflat în concediu, ºi care tocmai se ducea la Iaºi, sã taie porcul, cu socru-sãu... (va urma) PAUL SUDITU

Confesiunile lui Tennessee Williams (2) N-am fost surprins prea mult cînd a ieºit la ivealã cã eminentul chirurg nu numai cã nu era chirurgul personal al regelui, dar nu fãcuse niciodatã cunoºtinþã cu vreun membru al familiei regale. El îºi fãcuse ºcoala în Statele Unite ºi era simplu chirurg în armata thailandezã. Cu toate astea, mi-a fost foarte simpatic.

Operaþia s-a desfãºurat în condiþii de provizorat, dacã nu cumva chiar primitive. Griji mai mari decît presupusul cancer al sînului mi le-a fãcut inima! Am stat tot timpul cu sticluþa cu nitroglicerinã în mînã. Efectul anesteziei locale se pierduse în timpul operaþiei. Totul a durat cam o orã, ºi analiza histologicã a demonstrat cã fusese vorba de o ginecomastitã - care se manifestã adesea ca urmare a distrugerii ficatului, consecinþã a consumului abuziv de alcool...

Toate aceste întîmplãri au avut loc în urmã cu 5 ani.

Acum caut un nou pretext pentru a mã mai duce o datã la Bangkok. Poate cã l-am ºi gãsit - în orice caz, de data asta nu va fi vorba despre o operaþie.

MOARTEA, pe care ne strãduim, în marea majoritate a cazurilor, sã o împingem cît mai departe, este de neînlãturat, iar la urmã, cînd toate posibilitãþile au fost epuizate, sîntem gata sã o primim, cu supunerea calmã

care ne-a mai rãmas. Tot ce am citit mai bun în ultima perioadã despre moarte a fost o propoziþie din cartea lui Steward Alsop, ,,Stay of Execution”. El scria acolo: „Muribundul are nevoie de moarte aºa cum un om foarte obosit are nevoie de somn”. Dar a avea nevoie de ceva nu înseamnã, totuºi, acelaºi lucru cu a vrea sã ai ceva... Sper cã, atunci cînd va veni clipa, voi muri în patul meu, ºi mai sper cã aceasta se va întîmpla la New Orleans, în patul dublu, cel de alamã, de care mã leagã atîtea amintiri.

Am citit cã ºi remarcabilul om ºi artist care a fost Yukio Mishimo credea în reîncarnare... Nu sînt capabil sã cred cã dupã moarte poate fi altceva decît o uitare veºnicã... Reprezentarea altor posibilitãþi de viaþã mã umple de groazã.

ACUM aºtept, ce am de fãcut?

Bineînþeles, voi munci mai departe, cu toate acestea, n-am sã spun cã tot ceea ce scriu acum este la fel de bun, la fel de plin de viaþã ca scrierile din vremea cînd eram în floarea vîrstei, cînd ideile îmi nãvãleau în cap asemenea apelor repezi ale unui rîu de primãvarã...

Pentru cã sînt o creaturã care trãieºte gîndurile - de ce oare spun „creaturã“ ºi nu „om”? -, voi continua, în timp ce aºtept, sã fac ceea ce fac. Mã voi consola cu vinuri ºi

ALBUMUL CU POZE RARE

Meryl Streep (67 de ani), una dintre cele mai iubite actriþe din întreaga lume, are la activ un numãr record de nominalizãri la premiile Oscar (20), ea cîºtigînd, pînã acum, de trei ori marele trofeu, pentru prestaþia sa din filmele ,,Kramer vs Kramer”, ,,Alegerea Sofiei” ºi ,,Doamna de Fier”.

EPIGRAME Moscheea ºi Catedrala Sînt locuri sfinte în oraº, În faþa cãrora se-nchinã Imamul turc pe covoraº, Preafericitu-n limuzinã.

În „Moscheea Mîntuirii Neamului“ Parlamentari cu „funcþii-cheie“, Luaþi de procurori în „furci“, Or sã se roage la moschee, Cã mulþi din dînºii parcã-s… turci.

Unui vechi cuplu conjugal În cãsnicie totu-i strunã, Cãci ei, avînd acelaºi gînd, Mereu trãit-au împreunã…

Dar el murea din cînd în cînd.

NAE BUNDURI mîncãruri bune, dar nu pînã la beþie, ºi nu pînã la saturaþie... Mã voi îngriji sã pãstrez vechii prieteni, care mi-au rãmas prieteni...

Credeþi cã v-am povestit acum întîmplãrile vieþii mele? V-am relatat doar cîteva evenimente din existenþa mea, atît cît m-am priceput mai bine. Viaþa este alcãtuitã din întîmplãri care trec, care ne ating nervii ºi organele de percepþie, ºi pe care omul, oricît s-ar strãdui, nu le poate integra în propria sa evoluþie.

Opera unui pictor bun poate exprima rezultatul unei ore de creaþie intensã mult mai bine. Jackson Pollock a avut capacitatea de a zugrãvi extazul, aºa cum el nu poate fi exprimat prin cuvinte. Van Gogh a fost în stare sã surprindã clipele de frumuseþe, care sînt tot atît de indescriptibile, ca ºi cãderea în nebunie.

Tînãrul Rimbaud este singurul poet care a dus cuvîntul atît de sus, încît a putut prinde, în mod tulburãtor, sensurile clipelor incandescente ale existenþei... ªi mai este ºi Hart Crane. Cei doi poeþi au aprins un foc care a ars întreaga lor viaþã. ªi poate cã noi, oamenii care scriu, vã putem transmite, cu adevãrat convingãtor, întregul adevãr al eului nostru, în limitele cãrþilor noastre, prin faptul cã ne sacrificãm noi înºine. ªi dacã lucrurile stau într-adevãr aºa, neajunsurile acestei încercãri de a-mi povesti viaþa nu ar trebui sã vã decepþioneze prea mult pe voi, cititorii mei.

Sfîrºit (Text reprodus din Almanahul ,,România literarã”, 1985)

Pag. a 11-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (15) Luni, 24 august 1992, ora 14,00 Dacã astã-noapte nu am dormit, somnul mi l-am fãcut ziua, pînã la ora 13,00. Am avut un coºmar. Eram înjunghiatã ºi pierdeam sînge mult. Cînd m-am trezit am constatat cã icoana mea pictatã pe sticlã, de la Colþul Sfînt, era spartã în 3 bucãþi! Nimeni nu a intrat în camera mea. Patul meu e la o oarecare distanþã de Colþul Sfînt. Ce nenorocire mã mai aºteaptã? Nu pot face nimic decît sã mã rog. Am aprins candela.

Aºtept. Nenorocirea poate veni vestitã prin telefon. Sînt panicatã ºi devastatã totodatã!

25 august 1992, marþi seara Cît de mult te iubesc? Mai mult decît exprimã cuvintele iubirea! Nu pot exprima în cuvinte cît... Doar stelele de pe cer ºtiu motivul pentru care eu sînt tristã cã nu sînt cu tine. Dar ceea ce eu nu pot închide nici în somn, pentru tine, este inima mea.

26 august 1992, ora 15,15 Degeaba tot strig: Unde eºti, de ce atît de departe? E o prostie. El e cu mine, în mine ºi nu-mi dã pace. Simt cum lucreazã, ca o Satanã în trupul ºi în mintea mea, ca o forþã puternicã ce vine din afara mea. Parcã sînt vrãjitã. Deþin raþiunea ºi luciditatea în ordine. ªtiu ce vreau: sã scap! Sã am liniºte! Nu îl mai vreau dacã el nu mã vrea! Mã rog pentru fericirea lui. Nu vreau decît sã avem armonie în cãsuþa noastrã. Eu ºi cu pãrinþii mei! De unde vin tulburãrile astea pe mine? Psihanalistul mi-a spus cã e OK! Nu, nu e! Nu ºtiu ce sã fie!

29 august 1992 ...Este ora 1,05 din noapte. Am în faþã scrisoarea pe care i-am trimis-o mamei tale... ºi þie. Nu ºtiu ce mã doare mai mult: faptul cã am rãnit-o pe mama ta, pînã în adîncul inimii, sau cuvintele pe care þi le-am adresat þie, care nu te-au fãcut decît sã te scîrbeºti de mine. Mã întreb ºi acum: unde mi-o fi fost mintea?

De ce cînd sufletul îmi spunea sã nu trimit scrisoarea mamei tale, eu am trimis-o? Vezi, Bunul Dumnezeu a vrut sã mã salveze! Sã mã salveze? Dacã, în revolta mea faþã de tot ceea ce s-a petrecut, totuºi, nu fãceam expedierea. Poate nu ajungeam niciodatã aici... Dar Diavolul pe care l-am simþit atunci în mine lucrînd ºi mai lucreazã de atunci într-una, m-a îndemnat la rãu!

(Scrisoare neexpediatã)

28 septembrie 1992 Dau telefon la Bacãu. Aflu de la Emanoil cã sora sa, Anda, se mãritã peste douã zile. Nu e destulã o singurã loviturã. Îmi spune cã ºi el a avut cununia civilã acum o sãptãmînã, iar peste alte douã sãptãmîni va face cununia religioasã.

Bine, pãrinte, sã fii fericit! Asta înseamnã cã l-am pierdut de prieten. Va fi mai ocupat ºi distanþa ne desparte. Mai rãmîne sã aud cã ºi Emilaºul meu se însoarã ºi am tot tacîmul. Amîndoi, prietenul ºi iubitul meu, au fost de pãrere cã nu aº fi bunã sã duc o viaþã monahalã. Cã aº fi mai folositoare în viaþa laicã. Însã mã pãrãsesc.

Simt un gust amar ºi pe mãsurã ce trece timpul mã simt mai abandonatã de toþi. Ei pleacã în fericire, eu în tristeþe. Parcã îmi fuge pãmîntul de sub picioare. Amãgirea mi-a apãrut în vis: o fatã cu pãr roºu.

Joi, 8 octombrie 1992 – Cuvioasa Taisia

Anul 1995, noiembrie. Amelia Popescu, o tînãrã educatoare la Grãdiniþa nr. 235, din Bucureºti, cu copiii de la grupa mijlocie. Au fost momente frumoase din viaþa ei...

Ce mai faci, Emi? Te-ai mai gîndit vreodatã la mine, cu urã, din curiozitate, cu indiferenþã? Nu te-am uitat. Am vrut sã te uit. Încã persiºti în inima mea. Încã mai am nevoie de tine. ªi dacã tot ai promis cã revii peste ani, nu e normal ca în acest rãstimp sã nu doreºti sã ºtii nimic de mine?! Nici cum mai arãt, nici ce mai fac? Mureai ºi înviai, nu te mai dãdeai plecat cînd veneai la mine. O iubire atît de mare ca a ta, cum s-a prefãcut în scum la insistenþele pãrinþilor tãi, dupã venirea noastrã de la Praga?! E ceva curios ºi necurat la mijloc! Îþi spun asta, pentru cã simt, ºi nu uita, ceea ce simt este adevãrat! Iatã tulburãrile mele, care nu sînt fireºti de la Bunul Dumnezeu. Mi-au spus ºi preotul, ºi cãlugãrul, ºi alþi oameni pãþiþi. Fii atent la fericirea pe care tu þi-o doreºti, nu altcineva!

Povestea lui Pazvante Chiorul, soldatul otoman care s-a rãzvrãtit împotriva stãpînirii otomane ºi a jefuit Muntenia Osman Pazvantoglu a fost un soldat otoman, devenit un rebel împotriva stãpînirii otomane, apoi guvernator al paºalei Vidin din 1799. În urma unor bãtãlii, îºi pierde un ochi, de unde i se trage ºi numele popular de „Pazvante Chiorul“. În limba românã a rãmas expresia „de pe vremea lui Pazvante Chiorul“, care indicã ceva foarte vechi. „Pazvante Chiorul” (1758 – 1807), pe numele sãu real Osman Pazvantoglu, a fost un soldat otoman ce s-a rãzvrãtit împotriva stãpînirii otomane, creînd „statul” independent Vidin, al cãrui conducãtor a ºi devenit. El s-a nãscut în Bosnia, loc de unde provenea bunicul sãu. Pazvante Chiorul a început sã lucreze ca mercenar pentru Nicolae Mavrogheni, domnitor fanariot din Þara Româneascã, însã în scurt timp îl trãdeazã ºi pe acesta, fiind salvat de la moarte, însã, de cãtre un revoluþionar grec. Osman Pazvantoglu a strîns o armatã de mercenari ºi a pornit o rãscoalã împotriva sultanului Selim III. Acesta a reuºit sã creeze un „stat” independent, care avea capitala la Vidin (Bulgaria). Teritoriul þãrii conduse de Pazvante Chiorul era

cuprins între Dunãre ºi Munþii Balcani, undeva de lîngã Belgrad, ºi pînã la Varna. În anul 1798, sultanul Selim III a trimis o armatã numeroasã spre Vidin, în fruntea cãreia se afla Husein Kucuk. Acesta nu a reuºit sã-l învingã pe Pazvante Chiorul, gãsindu-l vinovat pentru înfrîngere pe domnitorul muntean Constantin Hangerli, care nu i-a venit în sprijin, motiv pentru care Hangerli a ºi fost ucis de turci. Anul urmãtor, Pazvante Chiorul este iertat de sultanul turc, care îl numeºte paºã de Vidin. „Dupã ce a condus o revoltã împotriva Imperiului Otoman, Pazvante Chiorul ºi-a creat un stat independent la sud de Dunãre. El a fost iertat de cãtre sultanul otoman, astfel cã începînd cu anul 1799, a organizat numeroase jafuri prin întreaga Þara Româneascã, cu predilecþie în zona Olteniei, pînã cînd ar fi fost omorît de cãtre haiducul Iancu Jianu”, a explicat istoricul sucevean Ilie Gliga. Dupã ce este numit paºã, Pazvante Chiorul organizeazã mai multe jafuri în Þara Româneascã. În anul 1800, soldatul otoman, însoþit de armata sa de mercenari, a atacat oraºul Craiova, dînd foc la întreaga

POEZII TERAPEUTICE

Descindere Coboarã, coboarã cît mai adînc, coboarã, coboarã cît mai profund, coboarã, coboarã, coboarã în jos spre Miezul Pãmîntului spre mijlocul gîndului pe cãrarea uitãrii în adîncul mãrii spre Aducere-Aminte pierzînd a ta minte.

Coboarã, coboarã, coboarã!

Scoboarã în negura deasã doar gîndul mai poate sã iasã.

Pãtrunde-n desiºul de-abanos Unde gãsiva-i scara de os Aleargã pe nimbul apos Scoboarã-te cît mai jos Alunecã pe scara de vis Pînã-nspre Paradis.

Coboarã pe prund Coboarã prin grund Coboarã în jos Spre Tãrîmul Mãnos Adînc, tot adînc, mai adînc Pînã ce piere fîlfîitul de gînd Pînã ce moare orice idee Rãmîne doar Sufletul-Femeie.

CRISTINA EREMIA

2 noiembrie 1992 Tristeþea se þine scai de mine. Doar ea mã sãrutã ºi mã întreabã ce mai fac, cum îmi petrec zilele?

Trandafirii primiþi în dar de la Emanoil încã îi mai þin în glastrã. Mã vizitase, fãrã sã-ºi aminteascã un amãnunt: cã în curînd voi afla, chiar de la el, cã se însoarã. Uscaþi cum sînt acum trandafirii, culoarea lor roºie purpurie s-a schimbat. Emanã miros uscat, pustiu ºi trist, de bãtrîneþe, fãrã tinereþe ºi fãrã de pereche, în ceea ce mã priveºte. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

localitate. Din cele aproape 7.000 de case din Muntenia, doar undeva la 300 au scãpat de flãcãri. Din cauzã cã nu reuºea sã-l opreascã pe Pazvante Chiorul, domnitorul Alexandru Moruzi a pãrãsit tronul þãrii. La începutul anului 1802, în capitala Bucureºti a fost lansat un zvon conform cãruia Pazvantoglu urma sã vinã cu armata sa în oraº. Pînã ºi domnitorul Mihai ªuþu a fugit din Bucureºti, lãsînd în urma sa o garnizoanã neplãtitã, care a refuzat sã apere oraºul. Bucureºtii au devenit pradã infractorilor, oraºul fiind salvat de cãtre trupele otomate. În urma acestui episod, domnitorul fanariot Mihai ªuþu este alungat din Þara Româneascã.

Moartea lui Pazvante Chiorul Detaliile despre moartea lui Pazvante Chiorul nu sînt foarte clare. Existã douã variante, conform cãrora fie a fost otrãvit, fie a fost omorît de haiducul oltean Iancu Jianu. Una dintre ipoteze aratã cã la începutul anului 1807, Pazvantoglu a fost otrãvit de medicul din Vidin, care ar fi fost plãtit de sultanul otoman pentru a-l asasina pe Pazvante Chiorul. Cealaltã ipoteazã scoate în evidenþã faptul cã, în anul 1809, celebrul haiduc Iancu Jianu a organizat un atac la sud de Dunãre, împotriva lui Pazvante Chiorul, ocazie cu care acesta din urmã a fost omorît. Atacul lui Jianu a fost ca un rãspuns împotriva jafurilor date de mercenarii lui Pazvantoglu în zona Craiovei. Porecla de Pazvante Chiorul provine de la faptul cã Pazvantoglu ºi-a pierdut un ochi în urma unei bãtãlii. În limba românã a rãmas expersia „de pe vremea lui Pazvante Chiorul”, care indicã ceva foarte vechi.

DÃNUÞ ZUZEAC

Oul Fabergé – opulenþã imperialã „Sã faci din viaþã artã ºi din artã viaþã“ (Carl Fabergé)

surprize s-au pierdut. Dupã cîþiva ani, Carl a creat un înscrisã pe ea o cifrã din diamant formînd anul 1893. ou Fabergé ºi pentru Alexandra, soþia þarului În spatele capacului rabatabil de la partea de sus este un portret al marelui duce George, în uniformã Nicolae al II-lea, urmaºul lui Alexandru al III-lea.

Fiecare ou Fabergé are o poveste legatã de viaþa navalã. Din pãcate, a murit, ºi atunci a fost creat Toatã lumea a auzit de renumitele ouã Fabergé, care sînt create din aur, argint ºi pietre preþioase. familiei imperiale sau celebreazã evenimente impor- acest ou cu email roºu. Ulterior, i s-a sugerat lui Astãzi, se pare cã mai existã doar 24 în întreaga tante ale vremii. Cel mai renumit ºi despre care s-a Fabergé sã nu mai punã email roºu pe ouã, pentru cã lume, dintre care 10 se aflã în Rusia, douã fac parte scris cel mai mult este oul realizat în 1897, care cele- aducea aminte de „oul Caucaz“, care era legat de din colecþia Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, breazã încoronarea ultimului þar al Rusiei, Nicolae al moartea marelui duce. Aceastã bijuterie este pãstratã iar restul sînt în colecþii private din Statele Unite ale II-lea. “Imperial Coronation Egg“, („Oul Încoro- la Muzeul Metropolitan din New York, ca parte a Americii. Iar valoarea lor creºte odatã cu trecerea nãrii“), a fost fãcut cadou þarinei pentru a sãrbãtori colecþiei fundaþiei sculptoriþei Matilda Geddings încoronarea þarului. Oul este Gray. vremii – în cadrul unei liciO altã capodoperã este, fãrã îndoialã, „Oul realizat din aur, cu email galtaþii din 1994, un asemenea ben translucid ºi a avut drept Palatului Alexandru“. Oul a fost comandat de þarul ou a fost vîndut pentru exormodel rochia þesutã cu fir de Nicolae al II-lea tot drept cadou de Paºte pentru soþia bitanta sumã de 3,5 milioane aur purtatã de cãtre þarinã la sa, Alexandra Feodorovna. Acesta este pãstrat în de lire sterline. eveniment (1897). Acest fili- Muzeul Arsenalului din Kremlin. Este realizat din Carl Gustavovici Fabergé, gran cu benzi de aur verzui ca nefritã (silicat) siberianã, diamante, aur, rubine ºi sau cum avea sã fie cunoscut frunzele de dafin sînt însem- picturi în miniaturã de tempera pe fildeº. Oul conþine mai tîrziu drept Carl Fabergé, nate la fiecare intersecþie cu cinci portrete în miniaturã ale copiilor þarului renumitul orfevru al þarului, un vultur imperial bicefal, de Nicolae al II-lea ºi ai þarinei Alexandra: Olga, s-a nãscut pe 30 mai 1846, în un negru opac emailat ºi apoi Tatiana, Maria, Anastasia ºi þareviciul Alexei. Fixate Sankt Petersburg. Tatãl sãu fixat cu un diamant roz pe în partea de sus a fiecãrui portret se aflã un diamant, era bijutier, iar Peter a prepiept. În interiorul luat afacerea acestuia, dupã oului se aflã o copie, moartea sa. Deºi numele în miniaturã, a trãaurarului este unul de rezosurii imperiale pe nanþã francezã, el s-a nãscut Oul Încoronãrii care þarul a folosit-o dintr-un tatã german ºi o mamã danezã, numele fiind moºtenit de tatãl acestu- la încoronare. Aceastã trãsurã a fost execuia de la strãmoºii hugenoþi, originari din provincia tatã în atelierele lui Fabergé, dar sub francezã Picardia. Dupã ce a cãlãtorit prin lume, supravegherea maestrului, care crea trãvizitînd marile muzee ºi principalele ateliere ale surile imperiale. El a stat cîteva luni în ateorfevrilor din Germania, Franþa ºi Anglia, Carl s-a lierul lui Carl ca sã poatã reproduce exact reîntors în Rusia. Istoria ouãlor Fabergé este legatã caleaºca imperialã.

Deºi faima casei Fabergé se identificã de Rusia, mai precis de familia Romanovilor, ºi începe în anul 1885, cînd Carl a devenit bijutierul cu numele lui, Peter Carl a fost mai mult un Curþii Imperiale. Atunci, þarul Alexandru al III-lea vizionar ºi un creator, decît un executant de Oul Renaºterii i-a comandat lui Fabergé sã facã o bijuterie în formã bijuterii. Perfecþiunea a atins-o ºi oul de ou de Paºte pentru soþia sa, Maria Feodorovna, “Standart Yacht“, realizat, în anul 1909, din cristal cu monograma iniþialelor numelor fiecãrui copil. Pe pentru a sãrbãtori 20 de ani de la logodna lor, ºi aºa transparent, aur ºi email verde. Piesa pãstreazã verso-ul fiecãrui portret, vizibil doar din interiorul au apãrut celebrele ouã. (Ideea de a dãrui ouã în macheta yachtului imperial ºi este strãjuit pe fiecare oului, este data de naºtere a copiilor.

Un alt ou deosebit de valoros este cel numit perioada pascalã îºi are, însã, rãdãcini mult mai parte de cîte un vultur încoronat. Povestea este adînci. În vechea Persie, era obiceiul ca oamenii sã urmãtoarea. Familia imperialã a plecat într-o excur- „Lãcrãmioarele“ - “Lilies of the Valley“ (1893), acoperit de 16 miniaturi, 7 de schimbe între ei ouã, ceea ce simboliza venirea sie cu vaporul. Pe drum, a avut formã ovalã, care închideau în primãverii. Oul, înþeles ca simbol al creaþiei ºi al loc un naufragiu. Þarina ar fi ele portrete, ºi altele de formã vieþii, a fost considerat de Sfîntul Augustin ca o organizat evacuarea femeilor ºi a dreptunghiularã, cu scene istoreprezentare a Învierii lui Christos. Tradiþia s-a copiilor, care s-au urcat primii în rice, care celebrau cei 15 ani de rãspîndit în Evul Mediu, cînd ouãle au început sã fie bãrci, fãcînd lanþuri din cearceadomnie a lui Nicolae al II-lea. pictate pentru a fi cît mai atractive ºi apoi cînd au furi pe care coborau în barcã.

Era creat din aur, diamante, început sã fie schimbate între nobili ca daruri Þarina a fost ultima care a coborît rubine, perle, cristal de rocã, preþioase. În Secolul al XIII-lea, se spune cã Eduard I, de pe yacht. ªi ca omagiu pentru fildeº, cu delicate lãcrãmioare pe regele Angliei, ar fi dãruit peste 450 de ouã în tim- aceastã faptã, Fabergé a fãcut un un fond de email roºu, iar florile pul sãrbãtorilor pascale.) Se crede cã inspiraþia þaru- ou „surprizã“, în interiorul cãruia erau compuse din perle ºi dialui pentru acest original cadou a fost un ou deþinut de se aflã macheta yachtului. mante tãiate în formã de rozetã.

Unul dintre ouãle Fabergé, mãtuºa þarinei Maria, prinþesa Marie Wilhelmine a Surpriza constã în miniaturile Danemarcei, care, în copilãria þarinei, i-a captivat creat în 1893, „in memoriam“, este persoanelor iubite, þarul Nicolae imaginaþia cu poveºti despre acest ou. Din acel an, „Caucasus Egg“ („Oul Caucaz“) împreunã cu fiicele sale, Olga ºi Peter Carl Fabergé a creat în fiecare an cîte un ou- ºi are una dintre cele mai triste Tatiana. A fost oferit de Nicolae bijuterie. Însã, nu toate ouãle lui Fabergé au fost istorii. Este executat din aur, al II-lea Aleksandrei Feodocadouri de Paºte, ci unele marcau evenimente sau email roºu, diamante ºi are rovna. Acest ou este în stilul Art realizãri importante din istoria Rusiei – construirea miniaturi pictate pe fildeº.

Nouveau, pe care þarina îl aprecãii ferate în Siberia, încoronarea þarului Nicolae al Bijuteria cinsteºte memoria cia foarte mult. Fabergé ºtia cã II-lea, sfinþirea unor catedrale, inaugurarea yachtului marelui duce George, fratele Oul Caucaz roºul era culoarea preferatã a þarului Alexandru al III-lea. imperial etc.

Primul ou, cunoscut sub numele simplu de Acest ou a fost realizat cînd fratele þarului s-a îmbol- acesteia ºi cã lãcrãmioarele erau florile pe care le nãvit de plãmîni. Pentru ca sã iubea îndeosebi. În fiecare primãvarã, Aleksandra “Hen“ („Gãina“) a fost respire un aer mai curat, el a avea camerele palatului pline cu buchete imense de creat din aur, învelit în email fost dus în Caucaz. Oul pre- flori. Li se adãugau perlele, bijuteriile cele mai alb opac, care simula coaja zintã cabana de vînãtoare iubite. De altfel, Fabergé a creat special pentru ea un oului ºi se deschidea pentru a imperialã din Abastumani, coº cu lãcrãmioare, care a rãmas pe biroul sãu pînã dezvãlui conþinutul unui gãlunde George ºi-a petrecut cea la Revoluþia din 1917. benuº de ou din aur galben “The Renaissance egg“, 1894 („Oul Renaºmai mare parte a vieþii lui, mat. La rîndul sãu, acesta se dupã ce a fost diagnosticat cu terii“), creat dintr-un unic bloc de calcedonia, decodeschidea, pentru a dezvãlui tuberculozã. Miniaturile au rat cu aur, diamante, rubine ºi smaralde, datat 1894, un mic pui de gãinã din aur fost semnate de cãtre a fost ultimul dar oferit de þarul Alexandru al III-lea multicolor cu ochi de rubine.

Krijitski, cel mai mare minia- soþiei sale, Maria.

Gãinuºa se deschidea ºi ea, Între realizãrile cele mai apreciate, adevãrate turist rus al Secolului al XIXdezvãluind conþinutul – o lea. Miniaturile sînt vizibile capodopere, amintim ºi “The Resurrection Egg“ replicã de diamant a coroanei prin deschiderea a patru uºiþe („Oul Învierii“), oferit familiei regale în 1887. Un imperiale, suspendatã cu un amplasate de jur împrejurul ou din cristal de rocã, cu diamante, închide în el mic pandantiv cu rubin. Din oului. Fiecare uºiþã are scena „Naºterii Domnului“, între doi îngeri, pãcate, aceste ultime douã Oul Hen („Gãina“)

realizatã în aur ºi emailuri. Chiar ºi piedestalul “Marlborough Clock“. ªi acest ou are o poveste. În Nereuºind sã gãseascã un cumpãrãtor, noul propriîntregii compoziþii este decorat cu perle ºi este America, la începutul Secolului XX, un mare bogã- etar a efectuat o serie de cercetãri pe Internet ºi a emailat. taº, care se numea Vanderbilt, avea o fatã care era aflat cã era posibil sã fi descoperit celebrul ou pas“Romanov Tercentenary Egg“, 1913 („Oul foarte ambiþioasã ºi care a vrut neapãrat sã aibã un cal Fabergé care a aparþinut þarinei Maria tricentenar al dinastiei Romanov“) – a fost reali- titlu. S-a mãritat cu bunicul lui Winston Churchill, Feodorovna ºi care era considerat dispãrut pentru zat pentru þarul Nicolae al II-lea. Oul este executat ducele de Marlborough. Dupã cãsãtorie, ducesa de totdeauna. Magazinul londonez de antichitãþi din aur, argint ºi email de culori diferite ºi este Marlborough a plecat în Rusia, fiind primitã de toatã “Wartski“, specializat în expertiza ouãlor Fabergé, a încrustat cu diamante. Portretele sînt pictate pe aristocraþia localã. Cu aceastã ocazie, ea a cunoscut cumpãrat obiectul de artã pentru un colecþionar parfildeº. Exteriorul conþine 18 operele lui Fabergé, care a creat ticular, care i-a permis sã îl expunã într-o galerie de portrete ale þarilor dinastiei pentru ea acest ou. artã de mici dimensiuni din Londra. Acest ou, fabriRomanov ºi este decorat cu un Un mare admirator al lui cat din aur galben, este expus pe trepiedul sãu origimodel de aur, cu vulturi imperiFabergé a fost ºi industriaºul nal, ale cãrui braþe au forma unor gheare de leu. Oul ali cu douã capete, precum ºi cu Immanuel Nobel, tatãl lui Alfred este înconjurat de ghirlande de flori din aur ºi este coroanele din trecutul ºi prezenNobel, inventatorul dinamitei, decorat cu safire ºi diamante roz. Ca toate ouãle tul Romanovilor, care încacare a comandat, în 1913, un Fabergé, conþine o „surprizã“ - un ceas de damã dreazã portretele þarilor. Fiecare “Winter Egg“ („Ou de iarnã“). portret în miniaturã a fost pictat Nobel, suedez de origine, trãia în creat de Vacheron Constantin cu brãþarã din diade Vasili Zuiev pe fildeº ºi este Rusia ºi a fãcut o avere enormã. mante. Oul a fost realizat în atelierul din Sankt delimitat de diamante roz.

A intrat în aristocraþia rusã ºi era Petersburg al casei Fabergé de cãtre bijutierul ºef al Astãzi este pãstrat în Muzeul proprietarul unui palat superb la acesteia, August Holmström, între 1886 ºi 1887.

Dupã destrãmarea Uniunii Sovietice în 1991, unii Arsenalului din Kremlin.

Sankt Petersburg. Dãdea foarte dintre afaceriºtii ruºi proaspãt îmbogãþiþi au devenit Alte douã ouã Fabergé multe recepþii. Fiind un om elecolecþionari entuziaºti ai comorilor Fabergé. În comemorative sînt dedicate gant, la dineuri, în faþa fiecãrei 2004, miliardarul din industria metalelor, Viktor marelui þar al Rusiei – Petru cel doamne se gãsea un ou Fabergé.

Vekselberg, a cumpãrat de la familia Forbes o Mare. Primul a fost creat în Pe dinafarã, oul era „îmbrãcat“ colecþie de ouã pascale imperiale Fabergé, pentru anul 1903, iar cel de-al doilea a într-o „floare de gheaþã“.

Ou de iarnã fost executat cu ocazia centePeter Carl Fabergé a refuzat care a plãtit 90 de milioane de dolari. Ouãle au fost readuse la Moscova ºi expuse la Kremlin. Un alt om narului rãzboaielor napoleosã se limiteze la tehnica prelude afaceri rus pasionat de comoniene, în anul 1912, ambele în timpul domniei þaru- crãrii metalelor preþioase. El a rile þariste, Alexander Ivanov, a lui Nicolae al II-lea. Conceput în stil rococo, „Oul fãcut din bijuterie o artã ºi a dezvãluit cã a cumpãrat, în Petru cel Mare“ comemora aniversarea a douã sute reuºit sã-ºi punã creaþiile între 2007, la Londra, cu 18,5 milde ani de la fondarea Sankt-Petersburgului, în 1703. cele mai mari valori ale artei uniioane de dolari, un ou Fabergé.

Oul a fost realizat în roºu, verde ºi aur galben, plat- versale. Firma lui, care fusese Acest al treilea ou imperial pasinã, diamante, rubine, email, cristal de stîncã ºi înfiinþatã în 1882, a devenit astfel cal este unul dintre cele 50 de include portrete miniaturale din acuarelã pe fildeº. cel mare producãtor de bijuterii ouã create de casa de bijuterii Pe exterior, oul are patru acuarele miniaturale pic- din Imperiul Þarist, realizînd, Fabergé pentru þarii Alexandru tate de B. Byalz. Picturile prezintã Sankt pînã în anul 1917, între 150.000 al III-lea ºi Nicolae al II-lea, din Petersburgul „înainte“ ºi „dupã“ - în 1703 ºi 1903. ºi 200.000 de obiecte, variind de 1885 pînã în 1916. Pînã la „Oul Fabergé din 1912“ – centenarul Rãz- la argintãrie pentru masã la cele descoperirea sa recentã, era boaielor Napoleoniene – comemora, de fapt, lupta mai rafinate obiecte de lux, incluunul dintre cele opt ouã conside la Borodino, prima mare ciocnire dupã intrarea siv vestitele ouã. Se apreciazã cã derate pierdute pentru totdeaului Napoleon în Rusia. Acest ou a fost realizat de pentru þarul Alexandru al III-lea na. Specialiºtii sînt de pãrere cã Fabergé pentru þarul Nicolae al II-lea, care l-a dãruit au fost create 11 ouã imperiale, doar alte douã ouã dintre cele þarinei-mamã, Maria Feodorovna. Oul este realizat iar pentru Nicolae al II-lea, 46, considerate pierdute au supradin aur galben, cu panouri de smarald, rubine ºi dia- dintre care 23 pentru þarinã ºi 23 vieþuit Revoluþiei bolºevice. mante pe partea exterioarã. Interiorul este cãptuºit pentru împãrãteasa-mamã. Alte Ouãle lui Fabergé sînt cu satin ºi catifea. Înãuntrul oului se aflã o „sur- douã ouã, “Constellation“ ºi fãcute din aur sau argint, cu Oul Fabergé, în valoare prizã“ - un ecran format din ºase panouri miniaturale “Karelianã“, care au fost planipietre preþioase sau semide 24 de milioane de euro, reprezentînd în acuarelã cele ºase regimente în care ficate pentru anul 1918, nu au preþioase. Sînt sumumul perdescoperit dupã 112 ani þarina-mamã a fost, conform tradiþiei, colonel mai fost fãcute, pentru cã þarul fecþiunii, al luxului ºi eleganþei. onorific. Fiecare panou are pe revers monograma Nicolae al II-lea ºi familia sa au Frumuseþea operelor lui Carl este o mãrturie nu regalã a împãrãtesei vãduve. Ecranul în sine este fost asasinaþi în acel an (Nicolae abdicase cu un an numai a creativitãþii sale laborioase, dar ºi a materirealizat din smaralde translucide de culoare verde, înainte). alelor preþioase, a tehnicii emailului, care constituia încrustate cu diamante într-un email alb. În urma Revoluþiei Ruse, Casa Fabergé a fost În 1916, cînd primul rãzboi mondial ºi-a arãtat naþionalizatã, iar Peter Carl a fugit în Elveþia, unde secretul Fabergé pentru a obþine acea strãlucire prin colþii, a fost creat oul “Steel Military“. Bijuteria se a ºi murit, în 1920. În total, au fost create 62 de ouã aplicãri de pînã la 7 straturi de email, piesele fiind aflã în colecþia Arsenalului de la Kremlin. Þarul Fabergé, dintre care 57 s-au pãstrat. Lui Fabergé i apoi introduse în cuptoare speciale, la 800 de grade.

Rusiei i-a spus atunci lui Fabergé ca oul sã nu fie s-a dat mînã liberã în ceea ce priveºte crearea Toate ouãle erau create de o echipã de artizani anganici din aur, nici din argint, nici cu pietre preþioase, ouãlor, singura condiþie fiind ca acestea sã aibã o jaþi pentru o anumitã perioadã, dupã proiectul desenat de Carl Fabergé. De altfel, Carl Fabergé nu a pentru cã momentele erau tragice, ci sã fie ceva „surprizã“ înãuntru. creat numai bijuterii sub forma ouãlor. Din 1882 ºi foarte simplu ºi realizat fãrã mare pînã în 1917, Casa Fabergé a produs între 150.000 ºi Un ou imperial cheltuialã. ªi atunci Fabergé a fãcut 200.000 de bijuterii, iar firma sa a devenit cea mai un ou Fabergé, pierdut mare afacere cu bijuterii din Rusia imperialã. Pe dintr-un metal obiºnuit. A pus oul de peste 112 ani, a fost lîngã sediul din Sankt Petersburg, Casa Fabergé pe patru postamente, care reprezendescoperit de un avea filiale în Moscova, Kiev, Odessa ºi Londra. tau patru bombe.

Creaþiile lui Fabergé, chiar ºi cele mai simple, negustor de fier vechi, În anul 1900, ouãle lui Fabergé atunci cînd ajung în casele de licitaþii, înregistreazã au reprezentat Rusia la Tîrgul care voia sã-l topeascã cotaþii enorme. De curînd, o bombonierã Fabergé, cu Mondial de la Paris. Dar Carl fãcea Un ou imperial pascal marca Henrik Wigstrom, de la Sankt Petersburg, în parte din juriu, aºa cã bijuteriile Fabergé realizat pentru þarul aur în douã culori, decoratã cu emailuri translucide sale nu au concurat. Cu toate acesAlexandru al III-lea al Rusiei, ºi cu rubine ºi diamante, a fost vîndutã la Casa tea, Casa Fabergé a primit medalia care nu a mai fost vãzut în “Christie’s“, din Londra, pentru 388.000 de euro. de aur ºi cele mai prestigioase prepublic de peste 112 ani, a fost Provenea din colecþia lui George I al Greciei. O mii franceze, bijutierul fiind numit expus la Londra, dupã ce a ramã rotundã Fabergé, în douã culori, în aur ºi email Cavaler al Legiunii de Onoare. Din fost descoperit, din întîm- „guilloché“, din atelierul lui Michael Perkhin, din punct de vedere comercial, expoplare, de un negustor de fier Sankt Petersburg (1899-1903), a fost cumpãratã tot ziþia s-a bucurat de un mare succes, vechi. Un bãrbat, a cãrui de la Casa “Christie’s“ pentru 43.000 de euro. Un iar Fabergé a primit o mulþime de identitate nu a fost dezvã- vas Fabergé din sticlã de ametist, datat 1890, montat comenzi pentru bijuteriile sale.

Unul dintre marii colecþionari luitã, l-a cumpãrat dintr-o în argint aurit, din acelaºi atelier al lui Michael de ouã Fabergé a fost afaceristul piaþã din Midwest (regiune Perkhin, a fost adjudecat la New York, la Casa “Sotheby’s“, în 17 aprilie 2012, pentru 52.000 de american Bertie Charles Forbes, din centrul Statelor Unite, euro. Iar un orologiu de masã, în formã de jumãtate care a deþinut 9 din cele 65 cunosn.r.) cu suma de 14.000 de de lunã, în argint aurit, bãtut cu diamante (Perkhin), cute, a cãror valoare a fost estidolari. Acesta intenþiona sã îl datat 1895, a fost cumpãrat la “Sotheby’s” , Londra, matã, în anul 2004, la peste 100 de Oul aniversar (împlinirea vîndã oricãrei persoane care pentru 394.000 de euro. ªi lista poate continua. milioane de dolari. Prima bijuterie a 15 ani de la încoronarea lui dorea sã îl topeascã ºi sã din aceastã colecþie este oul Digi 24, ProTV; Magdalena Popa Buluc Nicolae al II-lea) obþinã astfel mai mulþi bani.

Pag. a 14-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Ce frumoasã-i þara mea

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (54)

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – SCHIMBAREA LA FAÞÃ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (6) În registrul de jos, este pictatã scena Hristos vindecînd pe cei cu felurite boli. ªi aici impresioneazã generozitatea Domnului Iisus faþã de cei aflaþi în suferinþã, dar vindecaþi datoritã credinþei lor. Într-o altã zonã, în partea sudicã a peretelui dinspre est, impresioneazã realismul scenei vitejeºti a Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe din Silena omorînd balaurul cu aripi roºii, demonice, cuprins de groaza morþii cînd este strãpuns de suliþa sfîntului. În acelaºi registru, la confluenþã cu peretele sudic, se aflã tabloul Hristos vindecînd pe orbul din naºtere.

Opus acestui spaþiu, la capãtul vestic al peretelui de sud, se aflã pictatã scena reprezentînd Scara lui Iacov. ªi aici se remarcã graba îngerilor care pãºesc pe scara sprijinitã sub medalionul în care Maica Domnului, cu Iisus prunc, îi îndeamnã sã urce. Zona nordicã a pronaosului este rezervatã reprezentãrii unor momente din viaþa Domnului Iisus Hristos, a sfintelor muceniþe ºi a sfintelor cuvioase. În registrul superior al capãtului nordic al peretelui de est se aflã pictat Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorîtorul de Mir. La nord, spre est, este pictatã scena Pilda celor 10 fecioare, în care se observã disperarea dramaticã a cinci dintre ele, cãrora nu li s-a mai deschis poarta ce duce la Mîntuitorul Hristos.

La capãtul vestic al peretelui de nord se aflã scena Cina din Betania, în care Mîntuitorului îi sînt unse picioarele cu mir de cãtre Maria, sora Martei. În continuare, la capãtul nordic al peretelui vestic, în imediata apropiere a marelui tablou ce ilustreazã Adormirea Maicii Domnului, se aflã pictatã scena Hristos umblînd pe mare, cu momentul salvãrii lui Petru, cuprins de valuri din cauza îndoielii sale, de cãtre Mîntuitorul.

Peretele nordic, împãrþit în trei registre, este rezervat pictãrii unor momente din viaþa Domnului Iisus Hristos ºi reprezentãrii în mãrime naturalã a sfintelor cuvioase. Astfel, pe primul registru de sus este pictat Mîntuitorul Hristos în cele trei momente ale ispitirii Sale de cãtre diavol. Dacã în centrul tabloului Iisus este înfãþiºat blînd, dar neînduplecat în faþa diavolului, pe care-l alungã cu un gest al mîinii drepte avîntate, în celelalte douã ipostaze pictate, de o parte ºi de alta, Domnul Iisus este reprezentat cu miºcãri avîntate ale ambelor braþe, impresie susþinutã ºi de cãtre imaginea veºmintelor, care fluturã în vînt. În cel de-al doilea registru, spaþiul este ocupat de o singurã scenã, intitulatã Hristos binecuvîntînd pruncii.

Tabloul este alcãtuit, în partea esticã, din grupul ucenicilor lui Hristos, îngrijoraþi de îndrãzneala copiilor, Domnul Iisus fiind reprezentat în partea opusã, înconjurat de copiii familiarizaþi cu El, þinînd pe mîini un copil în timp ce rosteºte: „Lãsaþi copiii sã vinã la Mine [...]“ (Luca 18,16). Dacã îngrijorarea ucenicilor este relevatã de miºcarea corpurilor lor ºi de figurile lor uºor neliniºtite, imaginea Domnului Iisus este calmã, protectoare, iar copiii au înfãþiºare încrezãtoare, ca fiind în apropierea unui prieten ºi protector al lor. Peretele vestic, sub cafas, este împodobit cu tablourile votive ale ctitorilor, în ipostazã monumentalã. La sud faþã de uºa de acces în sfîntul lãcaº, se aflã Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu ºi soþia sa, Doamna Maria Brâncoveanu, ambii susþinînd cu mîna macheta bisericii. De o parte ºi de alta a lor, sînt grupaþi fiii lor, Sfinþii Martiri Constantin, ªtefan, Radu ºi Matei, precum ºi Sfîntul Martir Ianache Sfetnicul. În celãlalt grup, alãturi de Doamna Maria Brâncoveanu, sînt pictate fiicele lor, Domniþele Maria, Ilinca, Stanca, Safta, Smaranda, Ancuþa ºi Bãlaºa. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

CEI MAI IMPORTANÞI SFINÞI AI RELIGIEI ORTODOXE

2 februarie – Întîmpinarea Domnului În aceastã lunã, în ziua a doua, s-a prãznuit Întîmpinarea Domnului Dumnezeu ºi Mîntuitorului nostru Isus Christos, cînd L-a primit dreptul Simeon în braþele sale. În aceastã zi, Biserica sãrbãtoreºte un eveniment important din viaþa pãmînteascã a Domnului Nostru Isus Christos (Luca 2:2240). Dupã 40 de zile de la naºterea Sa, Pruncul Sfînt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieþii religioase a naþiunii. Dupã Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a nãscut un prunc de parte bãrbãteascã nu avea voie sã intre în Templul Domnului timp de 40 de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu ºi aducea jertfã Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificãrii. Preasfînta Fecioarã, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a nãscut fãrã stricãciune pe Izvorul Curãþiei ºi Sfinþeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului. În acea vreme, Pãrintele ºi dreptul Simeon (prãznuit pe 3 februarie) trãia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit cã nu va muri pînã nu va vedea pe Mesia cel promis.

Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar cînd Sfînta Fecioarã Maria ºi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Isus sã împlineascã Legea.

Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braþe ºi, mulþumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbã a vecerniei: „Acum slobozeºte pe robul Tãu, dupã cuvîntul Tãu, în pace, Cã ochii mei vãzurã mîntuirea Ta, pe care ai gãtit-o înaintea feþei tuturor popoarelor, luminã spre descoperirea

neamurilor ºi slavã poporului Tãu Israel“. (Luca 2:29-32). Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iatã, Acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora din Israel ºi ca un semn care va stîrni împotriviri. ªi prin sufletul tãu va trece sabie, ca sã se descopere gîndurile din multe inimi“. (Luca 2:34-35).

La Templu se afla ºi proorociþa Ana, o vãduvã de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) „ºi nu se depãrta de templu, slujind noaptea ºi ziua în post ºi în rugãciuni. ªi venind ea în acel ceas, lãuda pe Dumnezeu ºi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aºteptau mîntuire în Ierusalim“. (Luca 2:37-38). În icoana care reprezintã aceastã sãrbãtoare, proorociþa Ana þine un pergament în mînã, pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul ºi pãmîntul“. Înainte de naºterea lui Christos, bãrbaþii ºi femeile drepte în credinþã trãiau cu speranþa venirii lui Mesia cel promis. Drepþii Simeon ºi Ana, ultimii credincioºi din Legea Veche, au fost consideraþi vrednici de a-L întîmpina pe Mîntuitorul în Templu.

Sãrbãtoarea Întîmpinãrii Domnului este una dintre cele mai vechi sãrbãtori religioase creºtine. Noi avem slujbe închinate acestei sãrbãtori, întocmite de sfinþii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) ºi Ioan Hrisostom (+ 407). În ciuda originilor sale antice, aceastã sãrbãtoare nu a fost prãznuitã atît de fastuos decît din Secolul al VI-lea.

Frumoasã e þara mea Luminoasã ca o stea, O iubesc cu venerare E cea mai frumoasã floare...

Frumoasã e þara mea, Un contur de catifea, E grãdina Maicii Sfinte Mai sus de orice cuvinte...

Te iubesc, mãicuþã bunã, Þara mea ca o cununã, Tu eºti floarea florilor În lumina zorilor...

Neamul te binecuvîntã: Sã dãinuieºti þarã sfîntã!

Mamã pentru veºnicie Sã ne trãieºti, Românie!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie scrisã pentru Ziua Sfîntã a Unirii Principatelor, la 24 Ianuarie 1859)

Pildã creºtinã Într-o zi, un credincios se plimba printr-un cimitir, privind mormintele. Ajunse, astfel, în dreptul unei cruci, pe care era scris numele mortului, iar dedesubt se aflau aceste cuvinte: „Am murit în vîrstã de 70 de ani, dar n-am trãit decît trei ani. Nu faceþi ca mine!“.

Credinciosul rãmase nedumerit. Neputînd sã-ºi lãmureascã înþelesul acestor cuvinte, merse la preot ºi-i spuse întîmplarea. Preotul zîmbi, ºi-i rãspunse: - Iatã, prietene, ce înseamnã aceste cuvinte. Mortul a fost cu totul necredincios pînã cu trei ani înainte de a muri – ºi numai atunci a ajuns la credinþã. ªi atît de rãu i-a pãrut de cei 67 de ani petrecuþi departe de Dumnezeu, încît i-a socotit morþi, ºi numai pe cei trei de la sfîrºit i-a þinut drept vii.

Credinciosul a plecat lãmurit, ºi a ridicat slavã lui Dumnezeu pentru încã o învãþãturã pe care a primit-o. În anul 528, în timpul împãratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulþi oameni în Antiohia. Dupã aceastã nenorocire, au mai venit ºi altele: în 541, a izbucnit o epidemie de ciumã groaznicã în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare zi. În aceastã perioadã de mari suferinþe, au început sã se facã slujbe speciale (litii) de izbãvire de rãu, mai ales în timpul sãrbãtorii Întîmpinarea Domnului, ºi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavã lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt aceastã sãrbãtoare. Mai mulþi imnografi ai bisericii au împodobit aceastã sãrbãtoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în Secolul al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolelui în Secolul al VIII-lea ºi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în Secolul al IX-lea.

Tot în aceastã zi, cinstim icoana Maicii Domnului numitã „Îmblînzirea inimilor împietrite“ sau „Profeþia lui Simeon“. Aici, Maica Domnului apare fãrã Pruncul Isus ºi cu 7 sãbii care-i strãpung pieptul: trei din partea stîngã, trei din dreapta ºi una de jos. O icoanã asemãnãtoare, numitã „Cele ºapte sãbii“ (sãrbãtoritã în 13 august), înfãþiºeazã trei sãbii din stînga ºi patru din dreapta.

Icoana „Profeþia lui Simeon“ simbolizeazã împlinirea profeþiei de cãtre dreptul Simeon ºi anume: „ªi prin sufletul tãu va trece sabie“. (Luca 2:35).

Tot în aceastã zi, este ºi pomenirea sfîntului mucenic Agatador. Acest sfînt, pe cînd era tînãr, a fost dus la stãpînitorul cetãþii, Tiana, unde, prin mãrturisirea lui Christos, a fost chinuit în multe chipuri. În timpul chinuirilor, sfîntul ºi-a dat sufletul în mîna lui Dumnezeu.

Tot în aceastã zi, avem pomenirea sfîntului noului mucenic Iordan din Trapezunt, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1650, cînd de sabie s-a sãvîrºit.

Tot în aceastã zi, pomenim ºi pe sfîntul mucenic Gavriil, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1676, cînd de sabie s-a sãvîrºit.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 15-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

FENOMENE PARANORMALE

printre puþinele instituþii care consultã, în mod deschis, clarvãzãtorii la rezolvarea unor crime. În Statele Unite, Marea Britanie ºi Canada, în ciuda unor rezultate spectaculoase dobîndite cu ajutorul unor clarvãzãtori, precum Irene F. Hughes, Dorothy Allison ºi Bevy Jaegers, poliþia acceptã sã discute despre o astfel de colaborare importantã doar în interviuri neînregistrate ºi în declaraþii neoficiale.

Experimentele care îmbinã clarviziunea ºi hipnoza dateazã de secole. În 1849, faimosul matematician Augustus de Morgan (1806-1871) a descris prima lui experienþã legatã de ceea ce avea sã devinã cunoscut drept „clarviziune mobilã”. Primii aºa-numiþi mesmeriºti (hipnotizatori) au desfãºurat multe experimente, în care subiecþilor li s-a cerut „sã se deplaseze” mental într-un anumit loc ºi sã descrie ceea ce vãd. Pe parcursul experimentului descris, matematicianul amintea cã luase cina la un prieten, în casa acestuia, situatã la mai bine de un kilometru distanþã de locuinþa lui. Soþia savantului rãmãsese acasã, pentru a trata o tînãrã epilepticã prin intermediul terapiei mesmerice.

Cînd de Morgan a revenit acasã, soþia lui l-a întîmpinat cu cuvintele: „Am fost dupã tine”. Aflatã în transã hipnoticã, fata - ale cãrei abilitãþi de clarviziune fuseserã demonstrate în numeroase ocazii anterioare - fusese instruitã „sã-l caute pe domnul de Morgan”. Cînd a auzit numele strãzii unde matematicianul a fost gãsit, mama fetei i-a spus doamnei de Morgan cã fiica ei nu va putea nimeri drumul pînã acolo, întrucît nu fusese niciodatã atît de departe de casã. Dar, în secunda urmãtoare, fata a anunþat cã stã chiar în faþa acelei case.

Doamna de Morgan i-a spus cã trebuie sã batã la uºã ºi sã intre. Clarvãzãtoarea hipnotizatã a spus cã n-a putut ciocãni la uºã decît dupã ce a intrat pe poartã. Doamna de Morgan s-a arãtat uimitã, ºi abia la întoarcerea soþului ei s-a lãmurit ºi misterul. Nemaifiind pînã atunci în casa acelui prieten, doamna de Morgan nu ºtia cã aceasta se afla în mijlocul unei grãdini ºi cã la uºa clãdirii se ajungea abia dupã ce treceai de poarta grãdinii. Dar hipnotizatoarea ºi-a îndemnat subiectul sã pãtrundã în casã ºi sã continue cãutarea domnului de Morgan.

Fata a precizat apoi cã intrase în casã ºi auzea voci venind de sus, de la etaj. „A urcat” scãrile ºi a oferit o descriere precisã a oamenilor adunaþi în jurul mesei, a mobilei, a obiectelor, a tablourilor din încãpere ºi a culorilor perdelelor ºi draperiilor. Uimit de informaþiile obþinute prin clarviziune, de Morgan a admis cã toate detaliile erau precise. ªi mai mirat s-a arãtat atunci cînd fata a repetat conversaþiile auzite ºi a descris mîncãrurile servite la masã.

BRAD STEIGER SHERRY HANSEN STEIGER

Clarviziunea Olandezul Gerard Croiset (1909-1980) a fost considerat cel mai înzestrat clarvãzãtor din toate timpurile.

Poate cele mai remarcabile dintre numeroasele experimente desfãºurate cu ajutorul lui Croiset au fost cele dintr-o nesfîrºitã serie de „teste ale scaunului”, improvizate pentru el de profesorul Tenhaeff, de la Societatea Olandezã de Cercetãri Parapsihice. Încã de la debutul experimentelor, în octombrie 1947, rezultatele au fost uluitoare, ºi Croiset a repetat testul de cîteva sute de ori în faþa unor savanþi din cinci þãri europene.

Testul se desfãºura foarte simplu. Croiset era dus într-o salã de teatru sau de conferinþe, unde numãrul unui scaun era ales, absolut la întîmplare, de o terþã persoanã. Croiset prezicea apoi, pentru perioade cuprinse între o orã ºi 26 de zile, cine se va aºeza pe acel scaun. Descrierea datã de paragnost (aºa se numesc în Olanda astfel de indivizi sensibili) nu era niciodatã vagã ºi generalistã, ci foarte precisã, cu detalii uimitoare. Adesea, nu era descrisã doar înfãþiºarea individului, ci ºi caracteristicile personalitãþii sale, ºi chiar anumite dificultãþi emoþionale cu care se confrunta în acel moment. Croiset vedea chiar trecutul subiectului ºi era capabil sã prezicã lucruri din viitorul lui. În iunie 1964, Croiset a fost consultat în cazul uciderii a 3 activiºti pentru drepturi civile din Mississippi: James Chaney, Andrew Goodman ºi Michael Schwerner. Prin intermediul unei linii telefonice transatlantice, el a descris cu precizie zona în care fuseserã gãsite cadavrele celor 3 tineri ºi a indicat corect faptul cã unii ofiþeri de poliþie fuseserã pãrtaºi la comiterea crimelor. Deºi, ulterior, FBI nu a recunoscut oficial implicarea clarvãzãtorului în acest caz, potrivit scriitorului Jack Harrison Pollack, agenþii federali au cãutat, în mod activ, sã primeascã informaþii de la individul cu puteri extrasenzoriale din Utrecht.

Un alt faimos clarvãzãtor olandez, Peter Hurkos (1911-1988), ºi-a manifestat puterile latente dupã ce a suferit o fracturã de craniu, în iunie 1943. Dupã cel deal II-lea rãzboi mondial, Hurkos s-a dedicat aproape exclusiv rezolvãrii crimelor, prin clarviziune. Într-unul dintre primele lui cazuri ca vizionar, colaborator al poliþiei, Hurkos n-a trebuit decît sã þinã în mîini haina victimei pentru a-l descrie pe ucigaº în detalii precise, inclusiv faptul cã avea ochelari, mustaþã ºi un picior de lemn. Cînd poliþia a recunoscut cã avea deja un astfel de suspect în custodie, Hurkos le-a dezvãluit ºi unde ascunsese respectivul arma crimei. Clarvãzãtorii colaboreazã de multã vreme cu instituþii ale ordinii publice, dar, de obicei, în mod neoficial. Poliþia olandezã este

Misterul puþului de pe Insula Oak (2) „La patruzeci de picioare adîncime se aflã îngropate douã milioane de lire” Pînã acum, în puþul de pe Oak Island au fost gãsite mici cantitãþi de aur, dar ºi fragmente de pergament ºi o tãbliþã de piatrã inscripþionatã cu un mesaj codificat.

Ulterior, s-a descoperit cã inscripþia de pe tãbliþã era un simplu cod, care spunea aºa: „La patruzeci de picioare adîncime se aflã îngropate douã milioane de lire”, scrie

Joel Levy în cartea sa. În 1971, a fost coborîtã o camerã video printr-o gaurã foratã într-o grotã subteranã, obþinîndu-se o imagine întunecatã a ceea ce s-a presupus a fi o mînã înþepenitã ºi un cufãr, dupã care caverna s-a surpat. Recent, insula a fost scoasã la vînzare, iar momentan lucrãrile s-au întrerupt. S-au fãcut extrem de multe supoziþii legate de ceea ce s-ar putea gãsi în puþul de pe Oak Island, pornind de la comori îngropate de piraþi, numele cãpitanului Kidd, Henry Morgan ºi Blackbeard apãrînd cel mai des, ºi pînã la marinari din marina britanicã, ºi care se pare cã ar fi îngropat o comoarã acolo, în contextul în care compartimentele departajate de straturi de grinzi de stejar seamãnã mult cu ingineria militarã britanicã din Secolul al XVII-lea, se consemneazã în lucrarea „Istorii pierdute”.

La un moment dat, ºi Cavalerii Templieri au fost introduºi în ecuaþie, pe considerentul cã puþul are o construcþie mult prea complexã pentru a fi opera cîtorva persoane. S-au nãscut astfel poveºti, conform cãrora Templierii ar fi dobîndit secretele arhitecturale ale construirii de edificii monumentale de la regele Solomon ºi constructorii piramidelor.

Se crede cã ei ar fi cãlãtorit în

MOZAIC Sfatul medicului

Cele 7 semne ale tendinitei Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de 5 ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Tendinita este o afecþiune caracterizatã prin inflamarea tendonului, ce se manifestã cu rupturile parþiale ale unor fibre de colagen asociate cu apariþia unui edem localizat ºi dureri. Tendoanele sînt structuri elastice asemãnãtoare unei corzi ce fac legãtura dintre un muºchi ºi un os.

1. Durerea apare, adesea, în stare de repaus ºi se accentueazã la palpare, dar mai ales în timpul exerciþiului sau la folosirea tendonului într-o anumitã activitate.

2. Edemul local, zona din jurul tendonului, se mãreºte în volum faþã de normal sau comparativ cu membrul paralel.

3. Sensibilitatea crescutã ºi senzaþia de cãldurã la nivelul tendonului sînt semne frecvente, atunci cînd inflamaþia este prezentã, are loc ºi creºterea temperaturii locale la nivelul articulaþiei respective.

4. Senzaþie de disconfort în timpul miºcãrilor de flexie sau de extensie.

5. Redoarea articularã, se manifestã prin reducerea razei de miºcare normalã a articulaþiei respective.

6. Apariþia unei despãrþituri de-a lungul tendonului afectat, datoritã rupturii fibrelor de colagen de la nivelul acestuia.

7. Modificarea poziþiei normale a structurii afectate.

Tendinita poate fi cauzatã de o leziune apãrutã brusc, dar în cele mai multe dintre cazuri ca urmare a unei miºcãri greºite sau unei suprasolicitãri.

Dacã prezentaþi orice semn din cele menþionate mai sus, dr. Tarek Nazer vã sfãtuieºte sã apelaþi la un specialist pentru o evaluare ºi un tratament corect.

Tendinitele netratate ºi neglijate în timp pot duce la complicaþii grave, uneori chiar la ruptura tendonului afectat. www.artroscopiedegenunchi.ro Lumea Nouã ºi ar fi îngropat celebra comoarã pierdutã pe Oak Island, printre artefactele de preþ numãrîndu-se Sfîntul Graal, Arca Legãmîntului ºi evangheliile originare, scrie Joel Levy în cartea sa.

Ce rãmîne dupã o analizã pertinentã a dovezilor Cea mai plauzibilã explicaþie legatã de puþul de pe Oak Island a fost datã de geologi. Aceºtia au stabilit cã puþul este, de fapt, o formaþiune geologicã în întregime naturalã. Imaginaþia cãutãtorilor de comori a fãcut ca aceºtia sã nu vadã realitatea, anume cã geologia zonei favorizeazã formarea de grote subterane, dislocãri ale rocii prin erodare ºi crearea de falii. Surparea unei astfel de grote în procesul natural poate conduce la formarea de doline sau puþuri, iar cu timpul acestea se vor umple cu pãmînt, trunchiurile de copaci ºi alte resturi lemnoase putînd cãdea cu uºurinþã înãuntru. În acest context, nu e de mirare cã McGinnis ºi prietenii sãi au crezut dupã primele excavaþii cã au de-a face cu o construcþie artificialã, se menþioneazã în lucrarea „Istorii pierdute”.

Plãcuþa din piatrã pe care s-a gãsit inscripþia care a fãcut atîta vîlvã nu mai este de gãsit, presupunîndu-se cã a fost, pur ºi simplu, o invenþie a unor amatori de senzaþii tari, iar imaginile video din anii ’70 se crede cã au fost contrafãcute, pentru cã pe ele nu se distinge nimic clar, mîna ºi cufãrul amintite anterior fiind rodul imaginaþiei unor exaltaþi, concluzioneazã Joel Levy în cartea sa.

Sfîrºit VALENTIN TRUFAªU

Pag. a 16-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei V-am privit faþa de negru-pãmînt Motto: „Este o mojicie prosteascã. Efectiv, s-a fãcut de rîs preºedintele...“. (Acad. Rãzvan Teodorescu) Afirmaþiile acestea, destul de contondente, aparþin unei personalitãþi culturale de primã mînã, ºi le-am auzit rostite într-o emisiune TV, în dupã-amiaza zilei de joi, 5 ianuarie a.c., în Ajunul Bobotezei. Comentariul academicianului se referea la atitudinea vizibil ºi voit duºmãnoasã, manifestatã de Klaus Iohannis la ceremonia de depunere a jurãmîntului de cãtre noul Guvern al României, condus de Sorin Grindeanu.

Mãrturisim cã ºi pe noi ne-a frapat reacþia preºedintelui, cãruia îi place – aºa ne-a spus - ,,lucrul bine fãcut”.

Am înþeles ºi frustrarea domniei-sale, în condiþiile în care ºtim bine cã, încã de cînd ºi-a preluat mandatul în fruntea þãrii, ºi-a dorit ,,guvernul meu”. Ei bine, l-a avut. ªi ce-a realizat? Nothing. Poate doar irosirea unui an, pentru þara pe care o pãstoreºte. Cum? S-a vãzut ºi din avionul cu care se tot plimbã. În tot cazul, nu bine, dupã cum s-au aºteptat, poate, cei care l-au ales.

Dupã ce a tot tras de timp în privinþa desemnãrii primului-ministru ºi nu a oferit nici o explicaþie pentru respingerea doamnei Sevil Shheideh, propusã pentru aceastã funcþie, comportamentul de neînþeles al

preºedintelui a culminat cu transmiterea deciziei sale de a-l accepta pe actualul premier... printr-un SMS (?!), metodã nemaiîntîlnitã nicãieri în lume. A urmat, aºa cum s-a vãzut, comportarea lamentabilã a domnului Iohannis în timpul ceremoniei de depunere a jurãmîntului de cãtre membrii noului Cabinet, dumnealui încercînd sã fie ironic ºi subtil, dar neizbutind decît sã fie ridicol ºi enervant.

Sã-i numeºti pe oamenii numãrul 2 ºi 3 ,,musafiri”, nepronunþîndu-le numele ºi apoi, în final, sã-þi dai arama pe faþã ºi sã te adresezi „prietenului“ Dragnea într-un mod ironic - parcã acuzîndu-l cã doar el cunoaºte programul de guvernare „din scoarþã-n scoarþã“ ºi sugerîndu-i sã-i înveþe ºi pe miniºtrii neºtiutori – sînt gesturi care nu prea þin de bunele maniere ºi de onorabilitatea unui bãrbat cu sînge pur nemþesc. V-am urmãrit cu atenþie, domnule Iohannis. V-am privit faþa ºi am vãzut cum, de furie, sînteþi „negru-pãmînt“ (precum Paºa Hassan, din poezia lui G. Coºbuc). V-am vãzut bãþoºenia pierdutã-n nãucealã. V-am citit supãrarea.

Dar pe cine sînteþi supãrat, dom’ prezident? Ce vã nemulþumeºte? Faptul cã nu mai aveþi ,,guvernul meu”, ci Guvernul României? Cã nu mai sînt Cioloº ºi ºleahta lui de tehnocraþi, care mai mult au sãpat decît au clãdit?

Sînteþi supãrat pe Poporul Român, care le-a dat puterea aºa-ziºilor penali? Vai! Vai! Vai! Am vãzut cã vã nemulþumeºte ºi procesul cu casa din Sibiu. De ce vã nemulþumeºte o hotãrîre judecãtoreascã?

Valori ridicate de gaz radioactiv în 180 de ºcoli, grãdiniþe ºi primãrii din România Un studiu condus de profesorii de la Facultatea de ªtiinþa ºi Ingineria Mediului a Universitãþii „BabeºBolyai” (UBB) Cluj-Napoca a scos la ivealã concluzii alarmante: 180 de ºcoli, grãdiniþe ºi primãrii din România sînt expuse la valori ridicate de radon, gaz radioactiv care produce cancer pulmonar ºi leucemie.

Anunþul a fost fãcut în cadrul unei Conferinþe de Presã susþinute de Alexandra Cucoº Dinu, manager proiect la Facultatea de ªtiinþa ºi Ingineria Mediului a Universitãþii „Babeº-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca.

Potrivit acesteia, descoperirea a fost fãcutã cu ocazia realizãrii primei hãrþi de radon din România, care prezintã zonele de risc la nivel naþional. „Þara noastrã se aflã într-un top negativ al valorilor de radon din Europa.

Pe baza a aproximativ 5.000 de mãsurãtori de radon interior, media expunerii în România ar fi de 176 Bq (Becquerel)/mc, mai mult de 11% din rezultate fiind

peste nivelul legiferat, de 300 Bq/mc. Asta înseamnã cã ne situãm într-o zonã de risc ridicat, media europeanã fiind de 98 Bq/mc”, a declarat Cucoº Dinu.

Valori crescute de radon s-au înregistrat în mai multe zone, iar cauza ar putea fi în strînsã legãturã cu harta geologicã a României. „Am avut surprize ca, în instituþii publice, în 180 de ºcoli, grãdiniþe, primãrii monitorizate, sã constatãm niveluri ridicate de radon, cum ar fi în judeþele Alba, Timiº sau Suceava. De asemenea, în peºteri, unde trebuie implementate protocoale pentru expunerea profesionalã. Este vorba de Peºtera Urºilor, foarte vizitatã, unde un ghid, în sezonul cald, ar trebui sã îºi limiteze circuitele la 12 ore pe lunã. În peºteri – Urºilor, Muierii, Polovragi, cele mai vizitate, cu un mare potenþial turistic, valorile sînt în intervalul 1.000 – 2.000 de Bq/mc.

Sînt puncte pe traseul turistic unde valorile sînt mari ºi

Omerta. Colegiul Medicilor pune botniþã doctorilor (1) Abuzurile medicilor precum cele care ar fi fost comise de chirurgul Gheorghe Burnei vor fi ºi mai bine ascunse, dupã ce Colegiul Medicilor din România a decis sã le punã oficial „botniþã” doctorilor care ar vrea sã sesizeze autoritãþile cu privire la astfel de cazuri. Mai exact, în urmã cu ceva timp, Colegiul a decis modificarea Codului deontologic. Printre altele, acesta prevede cã medicul se va feri sã-ºi denigreze colegii. „De-a lungul întregii sale activitãþi, medicul îºi va respecta confraþii, ferindu-se ºi abþinîndu-se sã îi denigreze”, aratã Codul deontologic.

Concret, „medicul care ia cunoºtinþã despre fapte care, în opinia lui, ar putea constitui erori profesionale, va informa prin scrisoare medicul autor al faptei. Dacã eroarea nu este corectatã ori apreciazã cã nu s-au întreprins toate mãsurile adecvate situaþiei, medicul va sesiza, în mod cît mai detaliat, organismele corpului profesional ºi, cu excepþia situaþiilor prevãzute de lege, nu va face publice datele”, prevede articolul 38 din Codul deontologic. Amendamentul a stîrnit numeroase nemulþumiri în interiorul breslei, care considerã cã mizeria va fi ascunsã sub preº ºi mai bine de acum înainte.

Panþiº: „Medicii nu s-au acuzat între ei în Bihor” Doctorul Carmen Panþiº, preºedintele Colegiului Medicilor Bihor, susþine cã o astfel de îngrãdire va avea efecte negative asupra medicilor, asupra pacienþilor, dar ºi asupra actului medical. Asta pentru cã de la 1 ianuarie, dacã un doctor va dori sã facã o sesizare de malpraxis, va fi nevoit sã îi scrie prima oarã colegului pe care îl acuzã de greºeli pentru a-i cere sã-ºi schimbe conduita. Doar în lipsa unui rãspuns din partea celui acuzat se va putea face o notificare la Colegiul Medicilor. „Eu, personal, n-am votat pentru aºa ceva. Din 180 de persoane prezente la Adunarea Generalã, 40 - 50 votau

împotriva unui asemenea amendament, iar 120 votau «pentru». Votul s-a tot reluat, pînã cînd a trecut acest amendament, care nu este benefic nici pentru medic, nici pentru pacient ºi nici pentru societatea medicalã. Cred, totuºi, cã dacã cineva este hotãrît sã sesizeze vreo neregulã va trece prin hãþiºul birocratic”, a arãtat medicul Carmen Panþiº, care a precizat cã pînã acum nu a avut de soluþionat la nivelul judeþului Bihor cazuri de medici care sã se fi denunþat între ei pentru malpraxis.

La rîndul lui, profesorul Tudor Udriºtoiu, preºedintele Colegiului Medicilor Dolj, aratã cã un prim efect al noului Cod deontologic al medicilor va fi acutizarea rãzboiului dintre medici.. „E un fel de a bãga zîzanie între medici. Dacã el nu-mi rãspunde, mã duc la Colegiu, ºi asta ar putea suna a defãimare. Iar prin acelaºi Cod ni se interzice sã ne defãimãm colegii. E un non-sens acest amendament”, a explicat profesorul Udriºtoiu.

Alexandru Ulici: „Chirurgului dacã îi e fricã, greºeºte” Între timp, alte 48 de persoane l-au reclamat pe medicul Gheorghe Burnei pentru luare de mitã ºi malpraxis. Anchetatorii au audiat în ultimele zile zeci de persoane în acest caz. Însã la o sãptãmînã de la izbucnirea scandalului, autoritãþile s-au confruntat cu o altã problemã: disperarea pãrinþilor ai cãror copii au grave probleme de sãnãtate ºi care nu mai au încredere în medici. Cei mai mulþi dintre aceºtia s-au îndreptat cãtre Spitalul Grigore Alexandrescu, cealaltã unitate sanitarã din Capitalã în care se fac operaþii de amploare prin programul naþional de ortopedie pediatricã. „Vom fi nevoiþi sã facem faþã cumva. În Capitalã, ortopezi pediatri sînt doar la Spitalul Marie Curie ºi la Spitalul Grigore Alexandrescu. Mai lucreazã cîþiva în privat. Din pãcate, ortopedie pediatricã mai existã doar la Cluj, la Iaºi ºi în Timiºoara, în rest ne confruntãm cu

Puneþi la îndoialã deciziile Justiþiei? Parcã le-aþi recomandat noilor miniºtri sã vegheze la respectarea Justiþiei, la întãrirea Statului de Drept. Aflãm, mai nou, cã nu vã convine nici atitudinea Avocatului Poporului. Ba, mai mult, cã aþi fi indignat. Apoi, de ce vã temeþi de Liviu Dragnea ºi de programul de guvernare al formaþiunii sale? Poporul s-a pronunþat. Teleormãneanul, în fruntea PSD, a cîºtigat douã rînduri de alegeri: locale ºi parlamentare. La ultimele, v-a fãcut praf. De fapt, românii care au ieºit la vot sînt cei care au fãcut posibilã o înfrîngere atît de categoricã a dreptei. A dreptei pe care aþi susþinut-o pe faþã, cu toate cã, legal, nu se cuvenea. ªi totuºi...

Am vãzut ºi cum, în loc sã ciocniþi un pahar de ºampanie cu noii miniºtri, le-aþi/ne-aþi întors spatele ºi aþi pãrãsit sala. Frumoasã atitudine pentru un om care se pretinde educat ºi, mai ales, pentru un preºedinte democrat! Aplauze! De trei ori aplauze. Nu credeþi, însã, cã ar fi timpul sã vã schimbaþi acest comportament, cel puþin nepotrivit? Nu credeþi cã trebuie sã vã gîndiþi ceva mai mult la þara asta ºi sã respectaþi deciziile poporului?

Am fi vrut ca noul an sã vã gãseascã în altã ipostazã, aceea de preºedinte atent la glasul celor mulþi, umili ºi necãjiþi. Dar poate cã nu v-a priit Revelionul petrecut în compania consulului austriac, apãrãtor al strãinilor care jefuiesc codrii seculari ai Românei. Poate cã, în sfîrºit, ar trebui sã auziþi ºi plînsul copacilor, odatã cu acela al oamenilor nefericiþi de pe acest pãmînt. Încolo, sã vã dea Cel de Sus gînduri mai bune ºi, dacã se poate, ceva mai multã înþelepciune. ªi sãnãtate, bineînþeles.

GEORGE MILITARU unde ar trebui staþionarea limitatã pe durata unui circuit turistic, poate chiar evitate anumite zone, iar ghizii ºi personalul expus profesional ar trebui sã fie informaþi ºi sã îºi limiteze expunerea. Aici este nevoie de o monitorizare riguroasã, anualã, de control anual al dozei. Iar profesorii ºi elevii din ºcolile respective ar trebui informaþi”, a spus Alexandra Cucoº Dinu.

Ce este radonul Radonul, care se gãseºte în sol, roci ºi apã, este un element chimic radioactiv, care face parte din grupa gazelor rare. Povine dintr-o serie de dezintegrãri naturale prin care trece uraniul. Creºterea concentraþiei de radon în atmosferã anunþã apropierea unui cutremur. Radonul este inodor, incolor, insipid, dar la temperaturi scãzute are o culoare fosforescentã strãlucitoare. Oamenii de ºtiinþã ºtiu cã este un gaz periculos, care cauzeazã moartea a sute de mii de oameni pe glob, provocînd cancerul la plãmîni, radonul reprezentînd a doua cauzã dupã tutun. (libertatea.ro) un deficit major de specialiºti. Ministerul Sãnãtãþii va trebui sã gãseascã o soluþie la aceastã problemã, sã scoatã posturi la concurs”, a arãtat conferenþiarul Alexandru Ulici, ºeful secþiei de Ortopedie Pediatricã de la Spitalul Marie Curie.

Medicul a mai explicat ºi cum scandalul din ultimele luni a afectat ºi mai mult relaþia medic-pacient. „Acum sîntem obligaþi sã operãm dupã cum îºi dã cu pãrerea pacientul. Ne acuzã de malpraxis de cum intrã pe uºã. ªtiþi, cel mai rãu lucru pentru un chirurg este sã îi fie fricã sã intre în sala de operaþie. Degeaba ºtie carte, degeaba a studiat. Dacã îi este fricã, greºeºte!”, a explicat conferenþiarul Ulici, care a preluat, începînd din 12 decembrie, ºi pregãtirea postuniversitarã a celor 20 de rezidenþi de Ortopedie Pediatricã de la Spitalul Marie Curie din Capitalã.

Copiii din Bihor sînt trimiºi în Ungaria ªi expertul în politici de sãnãtate Sorin Paveliu e de pãrere cã operaþiile programate în aceastã unitate sanitarã ar putea reprezenta o problemã. „Ar trebui ca listele de aºteptare sã fie publice, transparente, de cele mai multe ori ele nici mãcar nu sînt justificate, pentru cã CNAS a gãsit întotdeauna soluþii ºi s-a dat peste cap pentru a stinge aceste liste, mai ales cã vorbim de copii”, a precizat medicul Sorin Paveliu. Însã dacã în Bucureºti ºi în centrele universitare mari se mai gãsesc ortopezi pediatri care sã poatã corecta malformaþii de ºold, scolioze sau alte probleme de sãnãtate din sfera ortopediei, situaþia în teritoriu este jalnicã. „În tot judeþul Dolj avem un singur ortoped pediatru ºi mã tem cã situaþia e similarã ºi în judeþele vecine”, atrage atenþia profesorul Tudor Udriºtoiu. La rîndul sãu, medicul Carmen Panþiº spune cã micuþii care necesitã intervenþii complexe în judeþul Bihor sînt trimiºi fie în Bucureºti, fie în Ungaria, pe formularul E 112”, a precizat ºefa Colegiului Medicilor Bihor. (va urma) CLAUDIA SPIRIDON

Pag. a 17-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Consultarea popularã, transformatã într-un bîlci scump (1) Administraþia Prezidenþialã a anunþat cã preºedintele Klaus Iohannis a declanºat marþi, 24 ianuarie a.c., procedura privind organizarea unui referendum naþional în privinþa continuãrii luptei împotriva corupþiei ºi asigurãrii integritãþii funcþiei publice.

Klaus Iohannis a anunþat declanºarea acestei acþiuni politice printr-o scrisoare adresatã preºedinþilor Senatului ºi Camerei Deputaþilor, precum ºi primului-ministru al României: „În temeiul dispoziþiilor art. 90 din Constituþia României ºi al dispoziþiilor art. 2 ºi 11 din Legea nr.

3/2000 privind organizarea ºi desfãºurarea referendumului, intenþionez sã cer poporului sã-ºi exprime, prin referendum, voinþa suveranã cu privire la urmãtoarea problemã de interes naþional: continuarea luptei împotriva corupþiei ºi asigurarea integritãþii funcþiei publice. Avînd în vedere dispoziþiile legale menþionate, consult Parlamentul cu privire la organizarea unui referendum naþional referitor la problema sus-menþionatã“. Potrivit legii, preºedintele trebuie sã consulte Parlamentul, care are termen 20 de zile calendaristice sã prezinte un punct de vedere asupra referendumului iniþiat de acesta. În cazul în care Legislativul nu rãspunde, preºedintele poate emite decretul de organizare a referendumului.

Ai carte, ai parte!

Vechiul proverb românesc „Ai carte, ai parte!“ este confirmat în acest caz, cu atît mai mult cu cît „Cartea“ este chiar Constituþia României, dar ºi legislaþia în vigoare. Din pãcate pentru noi, preºedintele „nu are parte“ ºi demonstreazã doar o cunoaºtere aproximativã a „subiectului“ despre care vorbeºte. Marcat, probabil, de valul protestelor de duminicã, 22 ianuarie, preºedintele Iohannis a anunþat luni, 23 ianuarie: „Voi începe demersurile pentru un referendum prin care românii vor putea sã spunã dacã sînt de acord sau nu cu graþierea ºi modificarea Codurilor penale. Românii indignaþi care au ieºit asearã în stradã sã protesteze faþã de încercãrile PSD ºi ALDE de a modifica legislaþia penalã nu dau

Fiþe de ºmecheri (35) MASAJ EROTIC ÎN JACUZZI Existã încã mulþi nostalgici dupã vremurile de demult, cînd eram cu toþii egali, chiar dacã eram egali în sãrãcie. Numai cã timpurile s-au schimbat, iar cei care au reuºit sã se descurce, avînd acum un alt statut financiar decît contribuabilul de rînd, chiar cã nu au de ce sã regrete. Pentru ei, pentru cei cu bani, România a devenit cu adevãrat þara tuturor posibilitãþilor, unde îºi pot satisface orice capriciu.

Un salon luxos, al cãrui nume evocã paradisul budhiºtilor, le oferã celor dornici de relaxare ºi plãceri trupeºti servicii de masaj erotic în jacuzzi. Aflat într-o zonã extrem de selectã, vizavi de Palatul Cotroceni, salonul ºi-a ales o clientelã extrem de pretenþioasã. Cel care îºi permite sã vinã aici poate scãpa de stres cu un hidromasaj în minipiscina cu bule, bînd un cocteil, privind un film pe DVD, sau ascultînd muzicã bunã.

Bineînþeles, totul în compania a douã maseuze cît se poate de sexi, care îi maseazã tot corpul. Confidenþialitatea este elementul-cheie pentru bunul mers al aface-

Construcþiile monumentale din perioada 1966-1989, opere ale creaþiei ºi muncii Poporului Român (4) Pe lîngã cele douã mari construcþii de amploare prezentate anterior (amenajarea complexã a Rîului Dîmboviþa ºi ansamblul feroviar ºi rutier de poduri Cernavodã), în cea de-a doua etapã postbelicã a þãrii noastre s-au realizat ºi alte mari obiective de importanþã deosebitã pentru economia naþionalã.

3. Combinatul Siderurgic din Galaþi Construcþia combinatului a început în anul 1962, dezvoltîndu-se mult în primele douã decenii care au urmat. În 1981 a fost dat în funcþiune furnalul de 3.500m, unul dintre primele 10 furnale din lume cu aceastã capacitate.

Planul general al combinatului s-a bazat pe o soluþie simplã ºi clarã, care a prevãzut executarea a douã axe principale perpendiculare, tratate ca magistrale uzinale.

Aceste axe au determinat zonificarea interioarã, amplasarea ºi relaþiile dintre unitãþile componente ºi legãtura cu oraºul. Dintre instalaþiile tehnologice importante, sînt de menþionat cele 6 furnale cu capacitãþi de

Constituþie unde se vorbeºte despre iniþiativa popularã de legiferare. Aici, se aratã cã nu poate fi adoptatã o iniþiativã popularã în domeniul graþierii ºi în cel al amnistiei“. În articolul 74 din Constituþie se precizeazã cã „nu pot face obiectul iniþiativei legislative a cetãþenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaþional, amnistia ºi graþierea“.

loviturã de stat, cum au acuzat unii ºi alþii (Între timp, au avut loc alte proteste în data de 29 ianuarie, pentru aceleaºi probleme, de data aceasta de o anvergurã mult mai nare – n.r.). Politicienii sînt cei care dau lovitura de graþie statului de drept...“. Postat pe Facebook, anunþul prezidenþial sunã frumos, sunã mobilizator, dar... nu are nimic în comun cu prevederile legilor, inclusiv ale Constituþiei, care, în cuprinsul art. 90 – Referendumul – prevede cã „preºedintele României, dupã consultarea Parlamentului, poate cere poporului sã-ºi exprime, prin referendum, voinþa cu privire la probleme de interes naþional“. Dar Legea nr. 3 din anul 2000, actualizatã, privitoare la organizarea referendumului, a doua lege pe care o invocã preºedintele, prevede, în Capitolul I, art.

2: „Referendumul naþional constituie forma ºi mijlocul de consultare directã ºi de exprimare a voinþei suverane a poporului român cu privire la: a) revizuirea Constituþiei; b) demiterea preºedintelui României; c) probleme de interes naþional“. Aºadar, nici pomenealã de graþiere! Lucrurile sînt ºi mai clare în cuprinsul art.

12 al legii, care enumerã clar: „(1) Sînt considerate probleme de interes naþional în sensul art. 11: A. Adoptarea unor mãsuri privind reforma ºi strategia economicã a þãrii; B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la: a) regimul general al proprietãþii publice ºi private; b) organizarea administraþiei publice locale, a teritoriului, precum ºi regimul general privind autonomia localã; c) organizarea generalã a învãþãmîntului; d) structura sistemului naþional de apãrare, organizarea armatei, participarea forþelor armate la unele operaþiuni internaþionale; e) încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaþionale pe duratã nedeterminatã sau pe o perioadã mai mare de 10 ani“. Augustin Zegrean, fostul preºedinte al Curþii Constituþionale, a precizat ce scrie în Constituþia României: „Uitaþi-vã în Constituþie, la articolul 90, unde se spune cã preºedintele poate sã cheme poporul la referendum. Mai este un text în

Aºadar, Klaus Iohannis ne anunþã cã a declanºat procedurile pentru un referendum. La rîndul sãu, Liviu Dragnea, liderul PSD, anunþã ºi el cã are de gînd sã declanºeze nu unul, ci douã referendumuri: „Noi avem în minte alte douã referendumuri pe care le vom declanºa. Este un referendum pe care ne-am angajat sã-l declanºãm, cu tema «Familia». S-au strîns peste trei milioane de semnãturi ºi este o temã de interes major, care þine de substanþa societãþii noastre. Iar a doua temã, eu am spus-o de un an ºi jumãtate în spaþiul public ºi o spun în continuare, chiar dacã unii colegi de-ai mei s-au supãrat la vremea respectivã – un referendum privind regimul imunitãþilor din România. Eu am spus-o mereu ºi susþin în continuare: nu sînt de acord cu imunitatea parlamentarã, dar nici cu cea a preºedintelui“. La rîndul sãu, de la Strasbourg, Iohannis i-a rãspuns lui Dragnea: „PSD ºi Dragnea sau comportat ca la grãdiniþã: «Vin cu tata, vin ºi eu cu tata, am eu un unchi ºi vin ºi eu cu un unchi mai tare»“, a spus ºeful statului, cu privire la reacþiile PSD ºi ale lui Liviu Dragnea în chestiunea referendumului. El a mai susþinut cã social-democraþii se gîndesc la suspendarea sa din funcþie de la data la care a devenit preºedinte, dar cã nu crede în declanºarea acestei proceduri. 2017 va fi anul în care ni se propun trei referendumuri. Iar asta, în condiþiile în care, între anii 1864 ºi 2012, în România au avut loc, în total, doar 13 referendumuri. Iar cele mai multe dintre ele au chemat poporul la urne în probleme cu adevãrat serioase. (va urma) VASILE SURCEL

rii. Regulile pe care angajaþii trebuie sã le respecte în acest sens ocupã cel mai mult spaþiu din regulamentul de ordine interioarã, care parcã ar fi fost elaborat de N.A.S.A. Astfel, toþi clienþii sînt programaþi la distanþã de cel puþin zece minute unul de altul, pentru a nu exista pericolul sã se întîlneascã ºi pentru a li se asigura intimitatea. Mai mult, angajata pe post de hostess este obligatã sã vegheze pentru a nu exista nici cel mai mic risc ca un client sã dea ochii ºi cu altcineva în afarã de maseuza aleasã. Recepþionista supravegheazã holul, livingul ºi bucãtãria pentru a preîntîmpina orice incident.

Maseuzele sînt obligate, la rîndul lor, sã nu dezvãluie identitatea nici unui client. Regulamentul se încheie cu urmãtorul paragraf: „În cazul unui client strãin care a fost adus de un ºofer, acesta este rugat sã aºtepte cîteva minute într-un salon închis, pînã cînd ºoferul vine ºi îl conduce discret pînã la maºinã”.

Clientul poate alege una sau mai multe dintre maseuzele care îl întîmpinã într-o þinutã cît se poate de lejerã. Sau clienta, pentru cã, mai nou, salonul îºi oferã serviciile ºi pentru doamnele ºi domniºoarele „care obþin orgasmul mai greu sau deloc ºi care sînt astfel ajutate sã depãºeascã acest prag psihologic”. În timp ce savureazã o bãuturã ºi i se prezintã oferta,

clientul alege tipul de masaj, care debuteazã cu un duº, unde poate fi asistat ºi sãpunit de fata doritã. Primul este masajul de relaxare, fãcut „pe tot corpul, de la picioare ºi pînã la cap, atît pe spate, cît ºi pe faþã, tãlpi, gambe, pulpe, fese, spate, umeri, mîini”. Urmeazã masajul erotic, executat de o fatã îmbrãcatã doar cu bikini ºi care: „va atinge uºor corpul dvs. cu sînii, cu fesele, cu coapsele, folosindu-ºi întreg trupul pentru a vã aduce la starea de nirvana ºi, plin de extaz, la punctul culminant, care va lãsa în urma lui un alt om, relaxat ºi fericit“.

Dar, indiscutabil, mîndria salonului este numãrul de „Jacuzzi massage“, de care numai aici vã puteþi bucura.

Acesta este fãcut într-o minipiscinã de tip spa, un jacuzzi profesional, unde hidromasajul clasic este îmbinat cu cel erotic, executat de douã profesioniste. Pe scurt, te afli cu douã fete frumoase în piscinã, bei ceva, te uiþi la un film, asculþi muzica preferatã, te bucuri de mirosul beþiºoarelor, alegi culoarea luminii, le comanzi fetelor pe unde ºi cum sã te maseze ºi... nu-i aºa cã ai toate ºansele sã începi sã te consideri un fel de James Bond rãsfãþat de admiratoarele gata sã-þi ofere totul? (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Fiþe de ºmecheri“)

1.700-3.500, oþelãriile cu 9 convertizoare, cuptoarele electrice, liniile de turnare continuã, laminoarele de tablã groasã ºi cele de bandã laminatã la rece ºi la cald. În ceea ce priveºte proiectarea construcþiilor propriu-zise, au trebuit sã fie rezolvate probleme dificile, generate, în principal, de natura terenului de fundaþie, alcãtuit din straturi adînci de pãmînt macroporic, într-o regiune seismicã de grad ridicat. Loessul constituie un material bun de fundaþie, însã îndatã ce apa, în cantitãþi importante, îl umezeºte, se produce dezagregarea masei de loess ºi aceasta îºi pierde calitãþile de rezistenþã, devenind un material nesigur. În zona Þiglina II, depozitele de loess au o grosime de 20-30 m. Pentru zona primelor furnale, unde stratul de loess avea 24 m grosime, s-au folosit piloþi cu bulb, cu lungime de 15 m, iar fundaþiile s-au coborît la 9 m. Stratul de rezemare a piloþilor avînd, de asemenea, caracteristici care nu eliminau posibilitatea tasãrilor, construcþiile s-au calculat la tasãri diferenþiate, ante-evaluate ºi la cutremure de gradul 8.

Combinatul Siderurgic din Galaþi este compus din numeroase construcþii. Dintre acestea vom prezenta doar clãdirea corpului principal al oþelãriei, una din cele mai mari lucrãri de acest gen realizate în þarã. Pentru producerea oþelului s-a adoptat un procedeu tehnologic nou, ºi anume, utilizarea unor convertizoare de 160 tone capacitate, cu insuflare de oxigen la partea superioarã.

Hala are o lungime de 225 m ºi este prevãzutã cu cîte

douã deschideri de 21 m ºi, respectiv, de 18 m. Traveele sînt de 12,24 ºi 36 m. Structura de rezistenþã a halei este alcãtuitã din stîlpi încastraþi în fundaþie ºi grinzi cu inimã plinã, articulate pe stîlpi. În zona convertizoarelor, care ating înãlþimea de 54 m, structura are unele cadre etajate, compuse din stîlpi ºi grinzi cu secþiune tubularã.

Podurile rulante ale combinatului au o capacitate maximã de 255 tone. ªarpanta metalicã a acoperiºului, complet sudatã, este executatã din oþel OL 38, necalmat; ºi are o învelitoare din tablã planã, de 6 mm grosime.

Fundaþiile stîlpilor sînt aºezate, de asemenea, pe piloþi cu bulb, executaþi prin forare. Combinatul dispune de un port fluvio-maritim, situat în amonte de confluenþa Siretului cu Dunãrea, care prelucreazã materiile prime, fiind dotat cu instalaþii de transport continuu al minereurilor, precum ºi cu instalaþii de descãrcare a vagoanelor de cale feratã. În 1989, combinatul asigura circa 48% din producþia de oþel a României ºi exporta produsele sale în peste 38 de þãri. În ansamblu, prin componenþa ºi performanþele tehnologice, prin gradul ridicat de automatizare, prin calitatea ºi diversitatea producþiei, precum ºi prin compoziþia armonioasã urbanistic-arhitectonicã, Combinatul Siderurgic din Galaþi se înscrie în rîndul celor mai importante realizãri de acest gen din lume. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Ne þinem de glume? (1)

Pag. a 18-a – 3 februarie 2017

ÎNTÎMPLÃRI BIZARE

Elixirul nemuririi (6) Annalee Skarin (7) Annalee le-a zîmbit cu toatã gura, afiºînd niºte dinþi superbi, deºi proteza dentarã rãmãsese în camera ei, pe noptierã. Dupã ce i-am mai binecuvîntat o datã, a dispãrut. Annalee nu s-a mai întors niciodatã.

Soþul ei, Reason, poliþist la New York, a dispãrut, la rîndul lui, ºase luni mai tîrziu. FBI a investigat cele douã cazuri, dar nu a gãsit nici un fel de dovezi.

Anthony Brooks a intervievat personal mai mulþi oameni din Salt Lake City, inclusiv pe avocatul doamnei Skarin, pe mai mulþi oficiali ai Bisericii mormone ºi pe doamna B. În final, el ºi-a publicat concluziile în revista „Fate Magazine“. Singura carte care a fost scrisã de Annalee înainte de Ascensiune a fost „Noi

Civilizaþiile precolumbiene (12) Mistere ºi taine care au rãmas fãrã rãspuns (3) Dar nimeni pînã astãzi nu ºtie unde duceau acele tuneluri. Obiectele din aur gãsite în ele au fost realizate încã dinainte de Marele Potop, ceea ce demonstreazã cã au existat înainte de apariþia Imperiului Incaºilor.

Care a fost scopul lor? Nimeni încã nu a gãsit rãspuns la aceastã întrebare. În lucrarea sa, I. Babicov a subliniat: „...indienii din America de Sud ºi Centralã aveau mult aur ºi s-au gãsit multe obiecte din acest metal pe care spaniolii le-au jefuit. De asemenea, ei au gãsit toate locurile de extragere a aurului. Indienii confecþionau obiecte, mãºti ºi bijuterii din aur, dar nu puteau sã cureþe aurul. Atunci, oare cine a confecþionat avionul? E clar cã nu indienii. Dar atunci, cine ?“. Misterioasele imagini de la Nazca sînt pe punctul de a fi „citite“. Sãpãturile recente în zona Cahuaci, în sudul statului Peru, unde se aflã piramide ºi construcþii studiate de mai mulþi ani, ar putea contribui la dezlegarea misterului celebrelor linii care

Jocurile de noroc, o istorie milenarã (3) Pariori care au cîºtigat milioane mizînd pe victoria lui Trump (1) Carlos Slim, cel mai bogat om din Mexic ºi al cincilea cel mai înstãrit miliardar din lume, a pierdut circa 5 miliarde de dolari dupã ce Donald Trump a fost ales preºedinte al Statelor Unite. Slim n-a pariat împotriva lui Trump - cel puþin, nu oficial - dar a fost afectat, deoarece valoarea peso-ului mexican s-a prãbuºit dupã alegeri, rezultînd astfel „evaporarea“ a aproximativ 9% din averea lui. Mulþi alþi oameni au cîºtigat sau au pierdut bani într-o clipã, într-o manierã mai tradiþionalã: pariind. Este ilegal sã pariezi pe alegerile din SUA pe tãrîm american, dar

Dreptate, onoare ºi dramã

Duelurile (6) Dueluri cu sãbii ºi pistoale purtate pentru Marie Curie (3) Comitetul Nobel i-a cerut sã rãmînã în Franþa ºi sã nu vinã la ceremonia de acceptare a premiului.

Teama era cã imaginea regelui Suediei ar fi avut de suferit în urma întîlnirii cu o femeie adulterã. Albert Einstein a fost unul dintre cei care a sãrit în apãrarea ei, scriindu-i cã ar trebui sã meargã în Suedia, indiferent de situaþie. „Sînt convins cã trebuie sã priviþi cu dispreþ aceste clevetiri… dacã aceºti neciopliþi continuã poveºtile, pur ºi simplu nu le mai citiþi inepþiile. Lãsaþi-le viperelor pentru care au fost fabricate“. În tot acest timp, au avut loc douã dueluri cauzate de incident. Primul dintre ele s-a þinut între editorii a douã ziare rivale ºi a pornit de la argu-

ROMÂNIA MARE“

În anul 1994, Joanna Cherry le-a intervievat pe Bonnie Johnson ºi pe prietena ei, Billie Stearns, care au studiat împreunã cu Annalee Skarin timp de trei ani, începînd din vara anului 1966. Annalee ºi Reason Skarin foloseau, în acea vreme, numele de John ºi Nan Matthews, dat fiind cã „Biserica mormonã încerca sã îi discrediteze peste tot“. Grupul de studiu avea întîlniri sãptãmînale, iar din el fãceau parte circa 50 de oameni.

Bonnie ºi-a povestit prima experienþã asociatã cu Ascensiunea, care a fãcut ca, mai tîrziu, sã o întîlneascã pe Annalee: „Era în anul 1953. Fetele aveau 3 ani, iar bãieþelul meu doar 4 luni. Într-o zi, s-a produs un cutremur cumplit, aºa cã am luat Biblia ºi am început sã citesc din ea. M-am întrebat atunci:

«Doamne, cum va fi cînd te vei întoarce a doua oarã pe Pãmînt?». Am lãsat cartea din mînã ºi am început sã meditez. Dintr-o datã, am simþit cã mã ridic de pe canapea, iar hainele mi-au cãzut la pãmînt ca niºte vãluri. Am fost îmbrãcatã într-o robã albã, mai strãlucitoare decît zãpada în lumina soarelui ºi plinã de stele care strãluceau la fel ca cele de pe cer. Faþa mea strãlucea precum lumina ºi mã simþeam atotcunoscãtoare. Am privit în sus ºi l-am vãzut pe Isus, eu devenind una cu prezenþa lui. Mã simþeam plinã de exaltare, dar, totuºi, am spus: «Bine, dar nu pot pleca, întrucît trebuie sã cresc aceºti copilaºi!». Mam trezit apoi din nou pe canapea. Am continuat, însã, sã simt o iubire extaticã timp de ºapte zile. Îngerii veneau ºi mã mîngîiau pe cap. Era de nedescris. Abia dupã un an am îndrãznit sã povestesc aceastã întîmplare altor persoane, întrucît mã temeam cã nimeni nu mã va crede“. (va uma) SUSAN SHUMSKY

alcãtuiesc imaginile aeriene de la Nazca. Arheologul Johny Isla, care a condus echipa de cercetare în aceastã regiune, a afirmat „cã sãpãturile realizate de mai bine de 20 de ani la Cahuaci au demonstrat cã acest oraº era centrul civilizaþiei Nazca, o civilizaþie care se întindea pe mai multe vãi din sudul þãrii.

Cahuaci era un centru politic, cultural ºi religios, iar oamenii care au realizat ciudatele desene locuiau acolo. Mult timp, specialiºtii s-au întrebat la ce foloseau acele desene care puteau fi vãzute doar survolînd Nazca ºi cum au putut fi ele realizate în lipsa aparatelor de zbor. Exista o anumitã relaþie între complexul arhitectonic de la Cahuaci ºi desenele de la Nazca, demonstratã de o linie care pleacã din centrul urban pînã la regiunea din pampas unde se aflã figurile“, a explicat Isla. La Cahuaci, pe o suprafaþã de 24 de kilometri pãtraþi, cercetãtorii au descoperit 34 de construcþii, unele în formã de piramidã, majoritatea îngropate în deºert. Una dintre acestea are o înãlþime de 20 de metri ºi este structuratã pe 7 niveluri, avînd pereþii din cãrãmidã ºi fiind dotatã cu rampe de acces. Trasate în urmã cu 2.500 de ani, cele 800 de linii drepte ºi cele 300 de figuri geometrice de la Nazca sînt invizibile de la nivelul solului, din cauzã cã sînt enorme. Ele reprezintã plante ºi animale, printre care o ºopîrlã, ºerpi, o maimuþã, un condor ºi

un om cu cap de cucuvea. Figurile uriaºe, înscrise în patrimoniul UNESCO, sînt vizibile doar din avion, pentru turiºti existînd un mic aparat de zbor folosit special pentru vizionarea figurilor. Maria Reiche (1903-1998), matematicianã germanã care a studiat aceste linii, era de pãrerea cã ele reprezentau un calendar astronomic folosit în agriculturã. Alþi cercetãtori sînt de pãrerea cã ele ar fi cãrãri care alcãtuiesc traseul unui pelerinaj religios sau piste de aterizare pentru extratereºtri. O teorie recentã leagã figurile de la Nazca de cultul fertilitãþii ºi al apei. Semne misterioase în mijlocul deºertului, ciudate reprezentãri gravate, de dimensiuni gigantice se întind în peisajul împietrit al deºertului în apropiere de Nazca, în partea de sud a statului Peru. Climatul uscat a conservat, peste secole, sute de linii trasate cu sfoara, figuri geometrice ºi siluete uriaºe de animale stilizate.

Care civilizaþie, astãzi dispãrutã, a putut crea aceste semne grafice panoramice, a cãror întindere nu poate fi cuprinsã decît vãzutã din cer? Cu ce scop au fost realizate aceste reprezentãri fascinante? Sãnt ele, oare, piste de aterizare pentru astronauþii din timpurile primitive? Sau aveau mai degrabã o semnificaþie astronomicã?

Sfîrºit Graduo.ro

pariurile efectuate pe rezultatele acestora constituie un joc complet inocent în Marea Britanie. Pînã la data de 8 noiembrie 2016, cu majoritatea sondajelor indicînd-o pe Hillary Clinton cîºtigãtoare, casele de pariuri din Regat au fost asaltate de jucãtori. „Alegerile din SUA au atras mai multe pariuri decît oricare alt rãmãºag politic fãcut vreodatã în Regatul Unit, casele de jocuri de noroc estimînd cã s-au plasat pariuri de circa 200 de milioane de lire sterline (247,6 milioane de dolari)“, a informat „Wall Street Journal“. Circa 69% dintre pariurile individuale plasate la casa „William Hill“ l-au ales pe Trump cîºtigãtor, dar majoritatea au fost pariuri cu mize mici. Pe de altã parte, aproximativ trei sferturi din banii pariaþi la „William Hill“ erau pentru victoria lui Clinton. Aceasta pãrea, la acel moment, un pariu sigur. Casele de pariuri îi dãdeau lui Trump doar 20% ºanse sã cîºtige. Dar pariurile pe Trump au avut, în mod evident, rezultatul sperat ºi cîteva pariuri cu mize mari au adus cîºtiguri impresionante. Poate cel

mai mare cîºtig dintre toate a venit pentru un magnat al imobiliarelor. Ziarul britanic „Metro“ a informat cã mogulul iraniano-britanic Vincent Tchenguiz a cîºtigat 1,2 milioane de lire (1,5 milioane de dolari) datoritã unor pariuri în valoare de 350.000 de lire sterline (435.000 de dolari) plasate pe victoria lui Trump. Potrivit cotidianului „The Independent“, un jucãtor rãmas anonim a cîºtigat 500.000 de lire sterline (622.000 de dolari) mizînd 200.000 de lire sterline (249.000 de dolari) pe Trump, dar au fost înregistrate ºi alte cîteva pariuri de 6 cifre, care au fost plasate fie pe un candidat, fie pentru victoria celuilalt la alegeri. Între timp, Trump l-a „rãsplãtit“ de cîteva ori pe un proprietar de hotel din Marea Britanie, pe nume John Mappin, care a cîºtigat suma totalã de 103.000 de lire sterline (128.000 de dolari) graþie unui ºir de 33 de pariuri plasate pe candidatura lui Trump. (va urma) Historia, Descopera.ro, Casino - magazine.ro

mentele diferite pe care le expuneau privind acuzaþiile doamnei Langevin. Duelul cu sãbii s-a soldat cu rãnirea uºoarã a unuia dintre ziariºti, moment în care au decis sã se împace. Cel de-al doilea duel a avut loc între Paul Langevin ºi Gustave Tery, un jurnalist care-l numise pe soþul adulter „un þãrãnoi ºi un laº“. Langevin a fost înfuriat de insultã ºi a cerut ca duelul sã fie purtat cu pistoale. Au avut loc pregãtiri minuþioase, dar, în final, cei doi nu au mai luptat. Tery a afirmat cã nu doreºte sã lase Franþa fãrã una dintre minþile ei luminate, iar Langevin a ajuns la concluzia cã nu este un asasin ºi, de asemenea, a renunþat. Toatã aceastã expunere publicã a dus la ruperea relaþiei. Procesul dintre soþii Langevin nu a mai avut loc ºi, într-un final, chiar s-au împãcat, deºi Paul a mai avut ulterior un copil nelegitim cu secretara sa. Marie Curie s-a prezentat în Suedia împotriva recomandãrii Comitetului Nobel ºi a primit cel de-al doilea premiu din cariera sa. Dupã ceremonie, a stat chiar la masã cu regele Suediei ºi totul a decurs foarte bine. Era prima persoanã din istorie care cîºtiga un Nobel pentru a doua oarã. Din nefericire, preþul muncii sale a fost plãtit

cu propria sãnãtate. În 1934, din cauza expunerii prelungite la radiaþii, Marie Curie a murit de leucemie. Însemnãrile sale ºtiinþifice sînt ºi astãzi mult prea radioactive pentru a fi atinse fãrã o protecþie serioasã. Interesant este cã, deºi Langevin ºi Curie nu ºi-au trãit povestea pînã la capãt, ambele nume aveau sã fie, totuºi, unite de urmaºii lor.

Nepoata lui Marie Curie, Helene Joliot-Curie, s-a cãsãtorit cu nepotul lui Langevin, Michel. ªi asta, probabil, spre disperarea bunicii bãiatului. Un alt amãnunt demn de menþionat este cã familia Curie a obþinut în total 5 premii Nobel. Douã au fost primite de Marie Curie, unul de soþul sãu, Pierre. Fiica lor, Irène Joliot-Curie a primit ºi ea, în 1935, alãturi de soþul sãu, un Nobel pentru Chimie. Cea de-a doua fiicã a soþilor Curie a devenit preºedintele UNICEF ºi a obþinut Premiul Nobel pentru Pace, în 1965. În general, dupã al II-lea rãzboi mondial, în întreaga lume duelul dispare. Cele cîteva cazuri sînt socotite excentricitãþi. De fapt, epoca lui se încheiase demult.

Sfîrºit IULIAN COSTANDACHE

sîntem zei“. Ea a continuat sã scrie, însã, alte ºapte cãrþi, pînã în anul 1972. Aceste cãrþi au jucat un rol decisiv în dinamizarea miºcãrii Ascensiunii.

Bonnie Johnson (1)

Pag. a 19-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Amante regale (8) Nell Gwynne (1650-1687) (3) Curînd dupã aceea, Nell a devenit una dintre amantele regelui Carol al II-lea. Într-un fel, între ei a fost o poveste de dragoste, deºi ambii erau mai degrabã pragmatici, decît romantici. Se lãsau dominaþi de pasiune sau schimbau frenetic scrisori amoroase. Carol a adãugat-o pe Nell hoardei sale de amante, însã ea a optat pentru fidelitate, explicînd: „Sînt tîrfa unui singur bãrbat“. L-a îndemnat, aºadar, pe Carol sã-i urmeze exemplul. „O amantã o datã e destul pentru dvs., Sire“, îl asigurã ea la un moment dat, refuzînd sã invite o rivalã la petrecerea prilejuitã de aniversarea zilei de naºtere a regelui. În linii mari, Nell ºi Carol au cãzut de acord cu privire la prerogativele amantei regelui. Aceasta beneficia de o casã, o alocaþie ºi cadouri generoase.

De obicei, Carol le gratula pe amantele sale cu titluri nobiliare, iar copiilor lui nelegitimi le oferea ducate, aºa cã ea se aºtepta la acelaºi tratament, cînd, în 1670, l-a nãscut pe Carol Stuart ºi, un an mai tîrziu, de Crãciun, pe James. Pentru cã soþia regelui, regina Caterina, pierduse mai multe sarcini ºi nu îi mai putea dãrui lui Carol moºtenitori legitimi, Nell ºi

Oameni aleºi (32) SOCRATE (479-399 î.Chr.) Nu se auzea nici un plînset, nici un suspin, pentru cã cel care urma sã moarã, tocmai murea“. (Alphonse de Lamartine) Viaþa lui Socrate este pilda evidentã a consecvenþei dintre fapte ºi idei, a stãpînirii de sine, bazatã pe principiul ,,Cunoaºte-te pe tine însuþi“, deviza lui filosoficã. Existenþa lui a fost destul de lungã ºi plinã de fapte nobile. Nãscut la Atena, a îmbrãþiºat cariera tatãlui sãu, Sophroniscos, care fusese sculptor. Socrate a primit educaþia de care aveau parte tinerii atenieni din vremea sa. A trebuit sã înveþe muzica, gimnastica ºi gramatica, adicã studiul limbii bazat pe comentarii de texte. Grecia era mereu în luptã. Rãzboiul cu Sparta nu mai lua sfîrºit. Ca bun cetãþean, Socrate a luat parte la luptele de la Potidaea, în Chalcidica, la aceea de la Amphipolis, nefastã pentru atenieni, ca ºi la Delion, unde îi salveazã pe Alcibiade ºi Xenophon. A fost sin-

Declasificat

Secrete de rãzboi (18) Moºtenirea lãsatã de Documentele Pentagonului (1) Daniel Ellsberg, fost puºcaº marin ºi fost analist în cadrul Departamentului de Apãrare, care a activat, de asemenea, timp de doi ani în cadrul Ambasadei Statelor Unite la Saigon, lucra în 1969 la un studiu strict secret despre Rãzboiul din Vietnam, cînd a avut ceea ce a numit mai tîrziu „senzaþia apãsãtoare cã Nixon urma sã intensifice rãzboiul“. Pentru a dezvãlui publicului american ceea ce guvernul pãstrase secret, Ellsberg s-a hotãrît sã fotocopieze 7.000 de pagini ale unor rapoarte ºi, dupã ce a încercat în zadar sã trezeascã interesul senatorilor faþã de conþinutul lor, a oferit documentele publicaþiei „New York Times“. Acestea au devenit cunoscute sub numele de Documentele Pentagonului. „Times“ a început sã le publice duminicã, 13 iunie 1971, sub titlul „Vietnam Archive: Pentagon Study Traces 3 Decades of Growing U.S. Involvement“ (,,Arhiva Vietnam: Un studiu asupra Pentagonului descoperã o implicare crescîndã, timp de trei decenii, a Statelor Unite“). Ziarul a relatat cã, potrivit studiului, preºedintele Lyndon B. Johnson începuse „sã planifice, în primãvara anului 1964, declanºarea deschisã a rãzboiului, cu un an înainte de a fi dezvãluitã public profunzimea implicãrii...“. Citat în cadrul studiului e un memoriu din 1967 al secretarului adjunct al Apãrãrii, John T. McNaughton, adresat secretarului Apãrãrii, Robert S. McNamara: „Existã senzaþia tot mai pregnantã cã «establishmentul» ºi-a pierdut

celelalte amante se aºteptau ca el sã fie mãrinimos cu copiii lor. ªi chiar a fost, pentru cã, în prezent, 5 dintre cei 26 de duci englezi sînt descendenþii sãi.

Cînd Carol a încercat sã facã economii, propunîndu-i sã locuiascã într-o casã închiriatã, Nell nu numai cã a refuzat sã se mute, dar a ºi protestat, reluîndu-ºi cariera de actriþã. Aºa cum ºi ea îºi dãruise, nu doar închiriase, inima lui Carol, zicea ea, tot aºa avea dreptul la o proprietate, nu la o casã cu chirie.

Ulterior, Carol, pocãit, a mutat-o într-o casã excelentã din Pall Mall, a cãrei grãdinã se învecina cu a sa, aºa cã, la adãpostul intimitãþii, puteau conversa în liniºte.

Aceste conversaþii însemnau foarte mult pentru Nell, care avea încredere în Carol ca într-un prieten mai înþelept. „Era prietenul meu ºi mã lãsa sã îi spun toate pãsurile mele ºi mã sfãtuia ºi îmi explica cine îmi e prieten ºi cine nu“, avea sã îºi aminteascã ea cu durere dupã moartea lui.

De asemenea, iubiþii discutau adesea ºi probleme legate de bani. Ca ºi Moli Davis, ºi spre deosebire de celelalte amante, Nell pãrea o femeie care nu lua decît ce i se cuvenea, aºa cã i-a cerut regelui doar o modestã alocaþie de 500 de lire. Deºi Carol a respins aceastã cerere, Nell a reuºit ca, într-o perioadã de patru ani, sã extragã un supliment de vreo 60.000 de lire din portofelul regelui. Avea nevoie de aceºti bani! Cum altfel ºi-ar fi putut plãti caleaºca elegan-

tã cu ºase cai, pe cei opt servitori, medicamentele mamei, actele de caritate ºi cãpãtîiul de pat din argint gravat? Uneori, Nell îºi trimitea nota de platã (pentru articole precum furouri, halate ºi papuci purpurii de satin brodaþi cu argint) la Biroul Trezorierului, departamentul oficial al guvernului regal, care le plãtea probabil ca avans la banii pe care ea pretindea cã regele îi datora.

Oricît de extravagante pãreau aceste cheltuieli, erau nimica toatã în comparaþie cu sumele primite de alte amante ale lui Carol. Barbara Palmer, devenitã mai tîrziu Lady Castlemaine, primea 19.600 de lire pe an din venituri de la bugetul naþional ºi sume enorme din alte surse. Louise de Kerouales, sofisticata rivalã francezã a lui Nell, avea ca venit de bazã 10.000 de lire provenite din licenþele de vinuri, ºi, numai într-un singur an, i-au fost alocate 136.668 de lire pentru construirea noului ei palat. Registrele contabile din 1676 atestã poziþia dominantã a lui Louise în relaþia cu prinþul Carol: ea a primit 36.073 de lire, în timp ce Nell doar 7.938 de lire.

Chestiunea titlurilor o irita pe Nell mult mai mult decît cea a banilor. Carol oferea ducate celorlalte amante importante, dar refuza sã procedeze la fel ºi cu Nell, evident din cauza originii ei umile. Pe Nell o supãra, în mod firesc, aceastã situaþie. (va urma) ELIZABETH ABBOTT, „O istorie a amantelor“

gurul care s-a ridicat împotriva condamnãrii la moarte a învingãtorilor din luptele navale de la Arginuse, printre care era ºi fiul marelui Pericles. Nu a ocupat nici o funcþie publicã. Era un om modest, simplu ºi cu o stãpînire de sine capabile sã înfrunte orice încercare. Existã precizarea fãcutã de Aristotel, în „Metafizica“ sa, cã Socrate a introdus în gîndirea filosoficã „raþionamentele inductive“ ºi „definiþiile generale“. Prin „raþionamentele inductive“, Stagiritul afirmã cã maestrul pornea de la realitãþile vieþii, de la faptele concrete ºi particulare pe care i le oferea experienþa de zi cu zi în contactul sãu permanent cu oamenii. Pornea de la datoria omului în societate, iar toatã învãþãtura o îndrepta spre cultivarea virtuþii. Filosofia lui nu plutea numai în sferele înalte ale cosmogoniei, asupra lucrurilor în sine; este fondatorul moralei, arãtînd modul în care trebuie sã trãiascã omul ca sã fie folositor celorlalþi. Nu era sceptic; considera cã omul nu face fapte bune, nu pentru cã e înclinat spre rãu, ci pentru cã nu ºtie ce înseamnã sã faci bine. Dupã opinia lui, rolul educaþiei este de a–i permite fiecãrui individ sã se cunoascã pe sine ºi sã-ºi îndrepte paºii cãtre stãpînirea virtuþilor: înþelepciunea, curajul, cumpãtarea, dreptatea ºi mila. Comoara sufleteascã este mai de preþ decît cea

pe care o posezi, iar strãduinþa fiecãruia trebuie îndreptatã numai în slujba binelui. Binele este universal; ºi toatã lumea trebuie sã-l înþeleagã.

Toatã viaþa, Socrate s-a conformat acestor principii, de unde ºi influenþa puternicã pe care a avut-o, ceea ce nu a plãcut deloc sofiºtilor, biciuiþi mereu de ironia usturãtoare a acestuia. În 398, Socrate a fost acuzat de cãtre Meletos (un poet obscur), Anytos (tãbãcar) ºi Lycon (retor) cã-i nesocoteºte pe zeii în care crede statul, se închinã la alte zeitãþi, ºi cã se face vinovat de coruperea tinerilor. „Apãrarea lui Socrate“ în faþa celor 529 de judecãtori ne este redatã de cãtre discipolul lui, Platon, care reproduce, probabil, îndeaproape apãrarea prezentatã de Socrate judecãtorilor. Adus în faþa tribunalului, Socrate refuzã ajutorul lui Lysias, avocat de meserie.

Mulþimea, pentru binele cãreia a propovãduit virtuþile omeneºti, nu l-a înþeles; l-a osîndit la moarte.

Socrate a stat înlãnþuit 30 de zile, dar în fiecare zi primea vizita prietenilor ºi se întreþinea cu aceºtia. Ei nu au stat degeaba ºi au pregãtit un plan de evadare pe care, însã, l-a refuzat. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

minþile. Senzaþia este cã noi încercãm sã impunem o anumitã imagine a Statelor Unite unor popoare îndepãrtate, pe care nu le putem înþelege (nu mai mult decît putem sã înþelegem tînãra generaþie de acasã) ºi cã facem asta frizînd absurdul. Înruditã cu aceastã senzaþie este polarizarea crescutã care se produce în Statele Unite referitor la germenii celei mai grave scindãri care are loc în sînul poporului nostru într-un interval de peste de un secol“.

Ziarul „Washington Post“, care începuse ºi el sã publice extrase, a sintetizat conþinutul documentelor într-un editorial: „Povestea dezvãluitã nu e nouã în esenþã – inducerea în eroare calculatã a publicului, manipularea opiniei publice, discrepanþele dintre atitudinile publice ºi planurile private – am avut ºi înainte parte de toate acestea. Însã nu într-o formã atît de condamnabilã, nu cu o documentaþie atît de irefutabilã“.

La o zi dupã ce au fost publicate primele Documente ale Pentagonului, procurorul general John Mitchell a avertizat „Times“ sã nu mai publice ºi alte informaþii. Dar „Times“ a ignorat avertismentul ºi a publicat urmãtoarele documente din cadrul seriei.

Imediat, guvernul, susþinînd cã publicarea documentelor a cauzat „daune ireparabile intereselor defensive ale Statelor Unite“, a determinat o curte federalã sã emitã un ordin de „restricþie prealabilã împotriva ziarului „Times“. Guvernul a încercat, de asemenea, sã opreascã articolele din „Washington Post“, utilizînd din nou argumentul cã publicarea documentelor ar pune în pericol securitatea naþionalã. „Times“ a fãcut apel împotriva ordinului de restricþie la Curtea Supremã a Statelor Unite, unde avocatul Erwin N. Griswold, vorbind în numele guvernului, a prezentat un „raport secret“ care descria informaþii clasificate, astfel încît judecãtorii sã fie convinºi cã publicarea, în continuare, a documentelor va dãuna secu-

ritãþii naþionale. Griswold luase exemple din patru „volume diplomatice“. Studiul cuprindea 47 de volume. Aparent, Griswold nu ºi-a dat seama cã Ellsberg nu le copiase, pentru cã ºtia cã acestea conþineau informaþii importante. Raportul lui Griswold, descriind Documentele Pentagonului care nu fuseserã publicate, a avut un impact slab asupra curþii. Printr-o decizie de referinþã, aprobatã cu 6 voturi pentru ºi 3 împotrivã, Curtea Supremã a ridicat ordinul de restricþionare, hotãrînd cã guvernul nu întrunise „condiþiile necesare care sã justifice o astfel de restricþie“. Ziarele au salutat decizia, care a încheiat unul dintre cele mai importante cazuri pe tema Primului Amendament din istorie.

Raportul lui Griswold a rãmas un document secret timp de mai multe decenii. Arhivele Securitãþii Naþionale, un institut de cercetare ºi o bibliotecã independente, neguvernamentale, au obþinut o copie prin intermediul „Freedom of Information Act“, însã au observat cã: „Pînã în prezent (în document), continuã sã existe fragmente ºterse“.

Studiul Documentelor Pentagonului analiza rãzboiul pînã în 1968, chiar înainte de alegerea preºedintelui Nixon. Însã Nixon a fost de acord cu verdictul ºefului sãu de personal, H.R. Haldeman, care, în ziua urmãtoare publicãrii de cãtre „Times“ a primei pãrþi a Documentelor Pentagonului, i-a spus preºedintelui despre ce era vorba cu adevãrat: „(Dvs.) nu puteþi avea încredere în guvern; nu puteþi avea încredere în ceea ce spun reprezentanþii lui; nu vã puteþi baza pe judecata lor; iar infailibilitatea preºedintelui, un lucru acceptat în America, este grav afectatã de acest aspect, pentru cã aratã cã oamenii fac lucrurile dorite de preºedinte, chiar dacã ele sînt greºite, ºi cã preºedintele se poate înºela“. (va urma) THOMAS B. ALLEN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 3 februarie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei Mihai Eminescu (4) Alternînd reflecþiile ininteligibile cu maniera elevatã de a povesti poeziile, în stilul încîntãtor al profesorului Al. Piru, criticul ne introduce, pe un ton sfãtos-didactic, în atmosfera poeziei „Somnoroase pãsãrele“, adresînd cuvinte grele bietelor zburãtoare: „Se liniºteºte mai întîi elementul cel mai turbulent al naturii, fauna («Somnoroase pãsãrele/ Pe la cuiburi se adunã»); apoi se liniºteºte flora: codrul tace, florile adorm: merge apoi sã se culce lebãda...”. (Ea nu face parte tot din faunã?). Iatã ºi o definiþie apoplecticã a dorului, cuvînt pînã acum intraductibil: „Leitmotiv al liricii populare ºi eminesciene, dorul este o tensiune afectivã de o intensitate mergînd uneori pînã la senzaþia dureroasã, tensiune corespunzînd unei aspiraþii invincibile ºi de neistovit în acelaºi timp, cãtre o condiþie existenþialã sine qua non, condiþie care reprezintã, însã, o stare indefinisabilã, inefabilã”. Deci, atunci cînd Eminescu a scris poezia „Mai am un singur dor“, putea foarte bine sã spunã cã, în realitate, simte o tensiune afectivã de o intensitate mergînd uneori pînã la senzaþia dureroasã º.a.m.d. Culmea este cã George Popa are convingerea cã prin aceastã carte (care ar fi foarte distractivã, dacã nu s-ar referi la poetul neamului!) a revoluþionat eminescologia: „Ni s-a pãrut cã identificînd fenomenologia ºi filozofia originalã a spaþiului din poezia eminescianã, am aflat o perspectivã care îngãduie una din cele mai largi deschideri pentru accesul în universul creatorului Luceafãrului” (subl. n.). În faþa unei asemenea absenþe a mãsurii nu îmi rãmîne decît sã trec la comentarea ultimei cãrþi apãrute în prestigioasa serie a Editurii Junimea; „Amintiri despre Eminescu”, de Teodor V. Stefanelli. Marea ºansã a lui Stefanelli a fost cã l-a cunoscut pe Eminescu. În rest, personajul a fost cuminte ºi modest, cu un plus de pasiune pentru istorie, ceea ce a fãcut sã fie ales în Academia Românã. Din paginile acestei minuscule cãrþi ne apare un Eminescu veridic ºi încîntãtor, tînãr ºi plin de viaþã, aºa cum a ºi fost în realitate. Din acest motiv, amintirile lui Stefanelli sînt infinit mai valoroase, mai instructive ºi mai plãcute la lecturã decît toate elucubraþiile pe care le mai þes unii, dupã o sutã de ani, pe marginea personalitãþii ºi operei poetului.

Foºti colegi de liceu (1860-1863) ºi mai apoi de universitate vienezã (1869-1872), Eminescu ºi Stefanelli „rãmîn amici pentru totdeauna”.

Bucovineanul a stat la originea jocului serios de-a divanul domnesc al membrilor „României june”, fiind, totodatã, unul dintre animatorii serbãrii de la Putna, din 1871. În legãturã cu aceste din urmã evenimente nu pot fi însã de acord cu prefaþatorul lucrãrii, Constantin Mohanu, care, probabil, în urma unui exces de patriotism local, afirmã cã ele „Au marcat de fapt începutul luptei pentru unitatea culturalã ºi naþionalã, aureolatã de anul 1918, cînd se desãvîrºeºte statul unitar naþional român”. Serbarea ºi Congresul au fost, întradevãr, deosebit de importante nu numai pentru cã le-a onorat ºi tînãrul Eminescu (care era ºi iniþiatorul lor, de altfel), ci ºi pentru programul ºi obiectivele lor de ordin naþional. Însã de aici ºi pînã la a le decreta „începutul luptei pentru unitatea culturalã ºi naþionalã”, este, totuºi, o cale lungã. E regretabil cã prefaþatorul ignorã alte evenimente ºi realitãþi de facturã eminamente istoricã, infinit mai importante pentru evoluþia acestui proces: „Unirea de la 1600“, „Rãscoala lui Horea, Cloºca ºi Criºan“, „ªcoala Ardeleanã“, cu al sãu corolar „Supplex Libellus Valachorum“ din 1791, „Revoluþia de la 1821“, apoi, mai cu seamã, „Revoluþia românã de la 1848“ ºi „Unirea Principatelor de la 1859“. Revenind la amintirile lui Stefanelli, cãruia i-a fost dat sã supravieþuiascã poetului nu mai puþin de 31 de ani, cred cã ele sînt preþioase atît pentru autenticitatea ºi acurateþea lor, cît ºi datoritã faptului cã îl surprind pe Eminescu în trei etape distincte ale existenþei sale: copil, tînãr ºi matur, ceea ce reprezintã un privilegiu imens faþã de alte lucrãri de memorialisticã.

Cum era Eminescu, cum se îmbrãca el, ce expresii favorite avea, cum vorbea ºi se purta în lume, ce distracþii ºi cîntece prefera, cum anume lucra? Sînt întrebãri la care, scormonindu-ºi memoria, Stefanelli dã rãspunsuri care satisfac curiozitatea a generaþii întregi de români ce l-au venerat ºi îl venereazã pe poet.

Amintirile sînt, în cea mai mare parte, cunoscute de toatã lumea, aºa cã nu voi insista decît asupra cîtorva care mi se par mai semnificative. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Mîndria de a fi român“, Bucureºti, 1986)

ROMÂNIA SUB OCUPAÞIE (3) Motto: „Dar acest neam absurd ºi problematic, supraomenesc ºi pãcãtoºit, cel dintîi ºi cel de pe urmã, cel mai fericit ºi cel mai nefericit din toate, deºi sclav al naþiilor, stãpîneºte pînã azi naþiile cu Banul ºi cu Vorba; deºi n-are de veacuri o patrie a sa, dãinuieºte printre stãpînii tuturor patriilor; deºi l-a omorît pe cel mai rãsãrit dintre Fiii sãi, a despicat în douã, prin acea vãrsare de sînge, istoria lumii, iar prãsila acestor Ucigãtori de Dumnezei a ajuns a fi cea mai netrebnicã, dar ºi cea mai sfîntã din toate seminþiile pãmîntului”.

GIOVANNI PAPINI („Viaþa lui Isus“, Editura Cugetarea, Bucureºti, 1943) Ar fi o mare greºealã sã se absolutizeze, atît în rãu, cît ºi în bine: adicã toþi evreii sînt ticãloºi, iar toþi românii sînt heruvimi sau invers. Ca sã rezumãm, vom mai preciza o datã convingerea noastrã, în chip rãspicat: preþuim, în cel mai înalt grad, poporul evreu, este un neam cu mari virtuþi, care a dãruit ceva umanitãþii.

Asta este credinþa noastrã ºi nu ne-o va zdruncina nimeni. În virtutea acestei atitudini realiste, adînc umaniste, care este însãºi atitudinea Poporului Român din toate timpurile, ne îngãduim sã fim cinstiþi pînã la capãt ºi sã întrebãm: avem oare voie sã exprimãm vreun punct de vedere critic asupra unui evreu? E voie sau nu e voie? Ori poate a fost dat vreun ucaz universal, care interzice pînã ºi clintirea unui fir de pãr din capul unui reprezentant al poporului ales! Punctul de separaþie totalã este sionismul: secole de-a rîndul, acesta a fost un curent mistic, pentru ca, datoritã ideologului Theodor Herzl (1896), sã devinã o doctrinã politicã primejdioasã pentru afirmarea altor popoare, fiind condamnat, chiar în documentele oficiale de astãzi ale Organizaþiei Naþiunilor Unite. Vocaþia dominatoare a unor evrei este primul izvor de antisemitism din lume. Pentru cã nimeni nu va dori sã se lase stãpînit de altcineva. Pentru cã nimeni nu îºi va anula, de bunã voie, întreaga istorie, cu milioanele de jertfe umane pe altarul libertãþii ºi al demnitãþii, numai de dragul de a face pe plac sensibilitãþilor sioniste. Aici lucrurile sînt foarte clare ºi, indiferent ce potop de acuzaþii se va abate iarãºi pe capul nostru, ne vom apãra pînã la capãt punctul de vedere: evreii care vor, cu orice preþ, sã domine, sã dirijeze, sã stãpîneascã ar trebui sã reflecteze la existenþa statului Israel, care are mare nevoie de puterea lor de muncã, aºa cã se pot duce liniºtiþi acolo. Ce este, oare, antisemit în afirmaþia cã evreii au condus România în perioada tulbure de dupã 1944? Ce este oare antisemit în afirmaþia cã, speculînd aceeaºi turbulenþã pe care chiar ei au amplificat-o, evreii s-au simþit brusc doritori sã conducã iarãºi România, în decembrie 1989?

Corespondentul Anei Pauker este, peste timp, Silviu Brucan de altfel, ei s-au desprins din aceeaºi tulpinã, Kominternistã.

Normal cã adevãrul supãrã, normal cã iarãºi vor curge rîuri de cernealã împotriva noastrã, normal cã niºte nenorociþi de „ziariºti” români iar vor fi asmuþiþi sã ne sfîºie, numai cã, vorba lui Aristotel, „Îmi e prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevãrul”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 9 august 1991)

PRM e cea mai frumoasã minune care i se întîmplã Poporului Român, de 15 ani încoace! (6) Un semnal de alarmã trebuie sã trag, acum, fiindcã scorul mic, de cca. 10-13% cu care e creditat partidul nostru, reprezintã uvertura unei noi fraude electorale.

Ce strategie trebuie sã elaborãm noi ca sã nu mai fim furaþi? Ce-aº putea face eu, mai mult, pentru creºterea, constantã ºi sigurã, a procentelor PRM, pentru a atinge vîrful de formã al diagramei chiar în ziua alegerilor?

Fiindcã cea mai oribilã formã de corupþie din România e furtul voinþei populare. În alte þãri, cei care furã alegerile intrã la puºcãrie. În România, hoþii de voturi intrã la guvernare. Cît vor mai dura batjocura internã ºi complicitatea externã? Aceasta e o întrebare la care sîntem datori, noi, toþi cei prezenþi aici, sã gãsim un rãspuns în urmãtoarea perioadã. Nu avem antidot la fraudele electorale. Sîntem total descoperiþi. De la noi, din procentele noastre, furã toþi, fiindcã au vãzut cã þine figura.

Dupã informaþiile mele, alegerile anticipate vor avea, totuºi, loc. Unii se grãbesc sã intre la guvernare. Îi înþeleg. Dar, în România, pentru încã o lungã perioadã, guvernele vor fi de coaliþie. În aceastã situaþie, alãturi de cine sã guvernãm? În toate celelalte partide sînt ,,rechini”, care spurcã tot ce ating, aºa cã existã riscul ca, în primã fazã, PRM sã cîºtige ceva la capitolul imagine, întrucît participarea la guvernare e un semn al succesului, dar, ulterior, sã ne prãbuºim. ªi nu ºtiu dacã am avea forþa sã ne mai ridicãm. De aceea se cuvine sã fim prudenþi ºi, vorba Împãratului Octavian August, ,,festina lente” – ,,sã ne grãbim încet”.

Doamnelor ºi domnilor, în linii mari, am cam terminat cu partea criticã. Eu sînt un perfecþionist ºi nu mã cruþ pe mine însumi, aºa cã, cine vrea sã facã parte dintre fruntaºii Miºcãrii Naþionale, trebuie sã þinã pasul cu mine. ªi, dacã mã iubeºte, sã mã ajute sã nu greºesc. Fiindcã, slavã Domnului, am greºit ºi încã mai greºesc ºi eu, destul, dar mãcar nu-mi trãdez þara ºi nu sînt corupt. Asta nu înseamnã cã va urma o parte laudativã, deºi motive sînt. În primul rînd, cei mai mulþi dintre senatorii ºi deputaþii PRM au muncit bine. Iar asta se simte. Nimic nu miºcã în Parlament fãrã PRM. Iar ultimul succes al nostru, ºi anume respingerea, categoricã, la Senat, a periculoasei Legi a Statutului Minoritãþilor, a produs o vie ºi plãcutã emoþie în toatã þara. Nu-mi place sã vorbesc despre mine, fiindcã acolo, în Camera Superioarã a Parlamentului, PRM a funcþionat ca o echipã, hãrþuindu-i pe ungurii ºovini ca pe hoþii de cai, pînã cînd i-am prins, i-am vîrît cu nasul în propria mizerie, dupã care le-am dat drumul sã plece, cu coada între picioare.

Unele ,,cozi de topor” din presã mi-au reproºat cã am þinut un discurs în stilul începutului anilor ’90, ceea ce poate cã e adevãrat, dar asta numai pentru cã revizioniºtii unguri au jucat teatru ce au jucat, ani de zile, iar cînd au simþit cã România ar fi ceva mai slabã, au forþat nota ºi au sãrit peste cal, exact ca în martie 1990, la Tg. Mureº. Numai cã eu stãteam de veghe ºi, în doi timpi ºi trei miºcãri, am fost cu mîna în ceafa lor,

mãturînd Senatul României cu ei ºi întorcînd tot votul.

Reeditarea Diktatului de la Viena n-a fost posibilã. De data asta, n-a mai leºinat Mihail Manoilescu, ci Marko Bela. Încã o datã s-a adeverit zicala din bãtrîni: ,,Ajunge o bîtã la un car de oale”. Alþii, narcotizaþi de o propagandã ºireatã, pretind cã românii ºi ungurii se împacã foarte bine ºi problema ar fi de domeniul trecutului.

Nimic mai fals. Am sã citesc acum, în premierã, o scrisoare pe care am primit-o, pe e-mail, joi, 27 octombrie, de la un tînãr. Asta, ca sã priceapã, toatã lumea, cã de aici, din Bucureºti, nu se vede drama românilor din Harghita ºi Covasna, în special. Harta României are o Capitalã descentratã, prea departe de marile provincii istorice, Transilvania, Basarabia, Bucovina, Banat, Oltenia, Dobrogea, Maramureº. Cît de uºor le este unor urmaºi de fanarioþi din Bucureºti sã punã ºtampile ºi sã dea din mînã, plictisiþi, cînd aud de suferinþele altor români, ori sã schimbe canalul de Televiziune! Tocmai împotriva atrofierii sentimentului naþional trebuie sã luptãm noi, cei de la PRM! (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (29 octombrie 2005, Sala Tehnic Club, din Bucureºti; discurs rostit la Plenara Consiliului Naþional al PRM; ,,România Mare“, nr. din 4 noiembrie 2005) Nota Redacþiei: Cît de actuale sînt aceste întîmplãri ºi cît de mult seamãnã. De data aceasta, cea mãcinatã de îndoieli este Lidia Vadim Tudor, care a fost supusã sîmbãtã, 28 ianuarie 2017, unor fapte fãrã precedent, din partea unor personaje fãrã coloanã vertebralã ºi care s-au fãcut „stãpîni“ pe patrimoniul PRM. Ruºine!

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 3 februarie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (60) Acesta era omul de culturã, generos ºi bine oarã, i-au ºuierat gloanþele pe la urechi acolo, la educat, Mircea Angelescu. Astãzi, destinul a Griviþa, pe zãpada înroºitã de sînge, unde se afla fãcut ca el sã fie tot mare, iar eu mic, din ce în ce ºi el printre greviºti. ªtiu toate astea de la mama, mai mic, mai amãrãºtean decît atunci cînd mîncare îi ducea în fiecare zi mîncare fierbinte ºi cam salam pe ziar în acel hotel plin de ploºniþe. ceai. Asta pînã în ziua de 16 februarie, cînd au Eugen Barbu ne-a primit pe toþi în stilul lui, pãcãnit rafalele de armã. Tot mama ne spunea cã adicã foarte civilizat. Furnicuþa, bãtrînica lui un tînãr grevist, rãnit, a sãrit gardul Atelierelor credincioasã, de 80 de ani, ne face cafele la toþi ºi ºi a fugit împleticit pe strãzile lãturalnice, a sãrit ne aduce apã mineralã rece. Marga asistã ºi ea la ºi zaplazul la noi acasã, a zãcut sub un viºin discuþie. Toatã lumea pare atît de scîrbitã de ticãîngheþat, dupã care, ºiroind de sînge, s-a tîrît cu loºia gloabelor de la „Sãptãmîna“, care ne ultimele puteri pînã pe pragul casei sãrãcãcioase, ciuguliserã din palmã ani de zile, încît nici nu se apoi a închis ochii pentru totdeauna, cu un oftat mai pomeneºte de ele. Lichelismul uman nu are de uºurare, în braþele acelei tinere ardelence de limite, e infinit ca spaþiul cosmic, ne-ar trebui un 19 ani, care avea sã-mi fie mamã. Aud cã astãzi, 22 ianuarie 2014. Liderul PRM a omagiat memoria gene- la 57 de ani de atunci, urmaºii þãrãniºtilor comit Einstein grotesc, sã-i determine legile. Mircea ralului dr. Iuliu ªuteu. La Clinica de Urologie a Spitalului Angelescu ºi Horia Alexandrescu ne propun sã tot felul de samavolnicii împotriva însemnelor Militar Central (unde ºi-a dat obºtescul sfîrºit, dupã un an întemeiem un trust de presã - ziar, revistã, edimemorialistice care mai aduc aminte trecãtorilor ºi jumãtate, ºi Vadim Tudor), a avut loc un moment emoþioturã. Cu preponderenþã în domeniul sportiv, de atrocitãþile comise atunci. Întortocheate sînt nant: dezvelirea unei plãci comemorative, închinatã regredesigur. Mulþumim frumos, dar nu avem bani. tatului oºtean. Un sobor de preoþi militari a oficiat o slujbã cãile vieþii ºi ale morþii! Periodic, Poporul Român Nea Jean spune cã are ceva la C.E.C., ce-i drept, în memoria lui Iuliu ªuteu. sîngereazã, ºi mãcar de-ar ºti de ce! Romancierul dupã atîtea ºi atîtea cãrþi, filme ºi piese, dar nu e copilãriei noastre, Charles Dickens, spune cã prea mult ºi n-ar vrea sã riºte. „Hai bre, Nea tatãl lui i-a dat un sfat mai preþios decît orice înþiglat în raport cu figura lui impozantã, cu care ar Jeane, ce naiba, doar e un ministru aici!“ - vrea sã impresioneze lumea. Deodatã, se petrece un comoarã: „În fiecare zi, sã citeºti o paginã din Biblie, rãspunde, bonom, Mircea Angelescu. „Ministerul fapt uluitor: un cãpitan îl face pe ministrul ca sã-L cunoºti pe Dumnezeu, ºi o paginã din are bani, se va gãsi o soluþie, cu matale nu mi-e fricã, Apãrãrii, generalul Nicolae Militaru, agent strãin Shakespeare, ca sã cunoºti omul“. Puþinã semanticã scoþi parale ºi din piatrã seacã“. Mai aflãm cã ªtefan în România! Acuzaþia e foarte gravã. Totodatã, nu stricã, fiindcã tot n-am ce face. Dupã cum se ºtie, Covaci s-a recuzat de la candidatura pentru funcþia ministrul de Interne, generalul Mihai Chiþac, e Shakespeare s-a nãscut în 1564, la Stratford-onde preºedinte al F.R.F. Boier mare, Nea Piºti. Tot la acuzat cã a dat cu gaze de luptã la Timiºoara, Avon, acest Avon fiind numele apei care curgea, ºi Monte Carlo, dupã ce m-a prezentat prietenului împotriva demonstranþilor din decembrie 1989. mai curge, prin micuþa localitate. Dar ce înseamnã sãu, suveranul micului regat, prinþul Rainier de Fierberea asta din Armatã prevesteºte vremuri numele rîului? În ebraicã, „avon“ se traduce atît Monaco - Covaci mi-a dat o sticlã de whisky ºi mi-a destul de sumbre. Iar Televiziunea are grijã sã prin „pãcat“ cît ºi prin „pedeapsã“, ambele sensuri spus: „Du-i cadoul ãsta lui Nea Jean, ca semn cã nu-i întreþinã psihoza, difuzînd, de cîteva ori pe zi, scene fiind regãsite de numeroase ori în Biblie. Fãrã sã port picã“. Gestul ne-a impresionat ºi pe mine, ºi pe sfîºietoare, cu cadavre de copii, cu mame bocind vreau, aripile gîndirii speculative bat cu puterea ºi Barbu. Fiindcã Patronul scrisese un articol intitulat deasupra lumînãrilor. Of, nu se mai terminã! Da, o cu dezinvoltura pe care le-o conferã stãpînirea mea „Un taxi pentru Covaci“ - asta dupã un eºec al tragedie rãmîne o tragedie, cu o singurã condiþie: sã absolutã pe cîteva domenii culturale. Cum a dat Naþionalei de Fotbal, antrenatã de celebrul clujean. o consumãm noi pe ea, nu sã ne consume ea pe noi, Dumnezeu omenirii, parcã în compensaþie, unele Despre acel articol mi-a plîns pe umãr ºi faimosul care o exhibãm zi ºi noapte la televizor, în vãzul a bucurii! În anul 1475, moare Paolo Ucello (în tracrainic sportiv Seppessy, de la Radio Budapesta, cu milioane de oameni, cu un efect deprimant, imposi- ducere „Pasãre“), creatorul perspectivei în picturã, care m-a împrietenit Emeric Jenei pe þãrmul sãl- bil de suportat la infinit. Cui i-ar servi acum sã-i cei iniþiaþi cunosc vestitul lui tablou înfãþiºîndu-L pe batic al Mãrii Ionice, la Vlora, în Albania. mai jelim, la nesfîrºit, pe cei 1.500 de morþi nevino- Isus întins, înfãºurat în giulgiu, proaspãt coborît de Dar, înapoi la forja de zi cu zi. Noaptea, pe la vaþi de la cutremurul din 1977? Am un cult al pe cruce. ªi tocmai cînd moare el, se naºte 23,00, o altã demonstraþie în faþa Televiziunii, morþilor ºi al eroilor, le-am închinat sute de pagini transmisã în direct. Se scandeazã: „Dezbinaþi mistuitoare, dar cultul pentru viaþã trebuie sã fie Poporul/ Cu televizorul/“. Odioase versuri, cine le-o mai puternic ºi sã aibã ultimul cuvînt. Pentru cã face? Apare ºi un soldat turc de prin Dobrogea, pe Isus, atunci cînd a cãlcat cu moartea pre moarte, a nume Turgay, care îndrugã ceva despre niºte bas- dat cale liberã Vieþii Atotbiruitoare. culante, însã, e atît de confuz ºi de incoerent, încît Fiecare Naþiune are un înger al ei. Unde te-ai nu pricepe nimeni nimic. Profitînd cã transmisia e ascuns, în acest februarie al Lupercaliilor romane, pe viu, o babã zãpãcitã se buluceºte la microfon ºi tu, înger al Neamului meu? propune, deosebit de mobilizator, sã meargã cu toþii 16 FEBRUARIE 1990. Ar fi o zi ca oricare alta, în minã (?!), fiindcã nu mai e cãrbune (?!). Doamne, dacã n-ar fi plinã de durere. La 16 februarie 1933, dacã n-ar fi atît de trist, aº rîde de m-aº descom- au fost înãbuºite în sînge frãmîntãrile greviste ale pune în particule! Ce treabã avea zãluda asta sã muncitorilor de la Atelierele Griviþa. Cam tot peîndrume Poporul în minã (în care minã încãpem atunci, au fost reprimaþi, tot într-o baltã de sînge, ºi toþi cei 23 de milioane?) ºi cum am fi reuºit noi, sub petroliºtii din Ploieºti. Cine era la Putere? Pãi, hai înþeleapta ei conducere, sã zgîriem cu unghiile ceva sã facem puþinã Istorie ºi olecuþã de politicã. În iulie Anul 1999. Prezent la Þebea, Tribunul a fost praf de cãrbune? Niºte oameni cu scaun la cap i-au 1932, au avut loc alegerile parlamentare, încheiate primit ca un adevãrat erou, fiind de departe cea mai smuls nebunei microfonul. Transmisia s-a întrerupt cu victoria detaºatã (40,38% din voturi) a þãrã- importantã personalitate care s-a aflat în acea zi brusc. Ca un efect direct al acestor manifestaþii, niºtilor. În 14 ianuarie 1933, se formeazã un nou solemnã în inima Ardealului.

Televiziunea difuzeazã pe la miezul nopþii o convor- Guvern naþional-þãrãnesc, prezidat de Al. Vaidabire, foarte arþãgoasã, cu pistoalele sub masã, între Voievod. Cam asta e tot. Þãrãniºtii au tras în Michelangelo Buonarroti. Acesta trãieºte mult, deºi Gelu Voican ºi ºefii militarilor care tot vin ºi muncitori, care au murit pe capete. Ce-i drept, în adolescenþã era sã fie ucis de un zurbagiu pe nume demonstreazã. Acest Voican pare, în pofida bãrbii România încã era atinsã de teribila crizã care Toriggiani, care i-a zdrobit oasele nasului, de-a rãmas albe, de Patriarh, pe care ºi-o grãdinãreºte cu zguduise întreaga Planetã. Foametea fãcea ravagii. florentinul cu acea deformaþie pînã la moarte, evenifoarfeca, destul de subþirel la minte. Cred cã are ªomajul cãpãtase proporþii inimaginabile. Tata- ment survenit în 1564. Ei, bine, atunci se naºte, parcã probleme cu pitpalacul, fiindcã o mare emotivitate mare pleca dimineaþa sã caute ceva de lucru, dar se tot ca un echilibru al naturii, Shakespeare. Acesta se îi gîtuie vocea ºi-l face sã se exprime nefiresc de întorcea noaptea vlãguit de atîta alergãturã ºi fãrã stinge în 1616, an în care nu ºtiu ce altã celebritate se o leþcaie în buzunar, „Ai gãsit ceva, Ghiþi?“, îl între- mai naºte. Dar ºtiu cã, la 3 august, a avut loc dramatiba Mariþi, mama-mare. „Ni-i-mic!“, scanda el, ca scenã din Pãdurea Drãcºanilor, cînd frumoasa invariabil, zi de zi, sãptãmînã de sãptãmînã, lunã de Doamnã a lui Ieremia Movilã, catolica Elisabeta, a lunã. ªi nu era un muncitor oarecare, se speciali- fost violatã de turci, în desimea întunecatã a zase în coºuri de fabricã ºi furnale, adicã era un copacilor, unde s-au petrecut multe grozãvii, iar în ºamotor de clasã, lucra la mari înãlþimi. Tata-mare zori de ziuã, stînd în picioare, despletitã ºi cu hainele a fost un munte de om, voinic ºi tare ca stînca. Încã sfîrtecate, ea le-a strigat curtenilor moldoveni, din la 75 de ani, ne arãta nouã, copiilor, muºchii lui mersul agale al carului, îndreptîndu-se spre priîmpletiþi în funii. A trãit pînã în august 1968, cînd zonieratul din Stambul: „Boieri, boieri, ruºinatu-m-au intrase în al 83-lea an al vieþii. L-am îngropat la pãgînul!“. Apoi ºi-a tãiat o ºuviþã din mãtãsosul pãr Ghencea Civil, lîngã iubita lui nevastã, pe o ploaie castaniu, pe care boierii au ascuns-o într-un policanmocãneascã. Îi murise moartea de trei ori pînã dru de argint, în formã de mãr, ce spînzurã ºi azi, de atunci: de douã ori în timpul primului rãzboi mon- boltã, în Mînãstirea Suceviþa, ctitoritã de soþul ei, dial, cînd, supus austriac fiind, a refuzat sã se între 1582 ºi 1584. (va urma) Fotografie ineditã. Marga Barbu, soþia lui Eugen înroleze în armata austro-ungarã, a fost arestuit ºi (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Barbu, împreunã cu Florin Piersic („Mãrgelatu“), condamnat la moarte prin Legea Marþialã, dar de Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Corneliu Vadim Tudor ºi soþul ei, care a scris scenari- fiecare datã a reuºit sã fugã de sub escortã, pînã ile tuturor filmelor în care frumoasa actriþã a jucat. cînd, în final, s-a stabilit în România; în fine, a treia Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

Iniþiativa cetãþeneascã privind declararea autonomiei Þinutului Secuiesc a fost publicatã în Monitorul Oficial O iniþiativã legislativã cetãþeneascã, susþinutã public de cãtre Laszlo Tökes, privind declararea autonomiei Þinutului Secuiesc, a fost publicatã în Monitorul Oficial, ea urmînd sã fie transmisã ºi cãtre Parlament, pentru discutare, alãturi de listele cu cel puþin 100.000 de semnãturi.

Iniþiativa legislativã stabileºte „statutul de autonomie a Þinutului Secuiesc“ ºi a fost elaboratã de un comitet de iniþiativã format din 10 persoane: Arus Zsolt Istvan, Elekes-Jozsa Martin, Baico Zsigmond, Kercso Attila, Marton Csaba, Czink Attila, Kolcsar Gheza, Takacs Jozsef, Cziriak Karoly, Kovacs Laszlo. Potrivit legii, membrii comitetului nu pot fi persoane alese în funcþie prin vot universal, membri ai Guvernului, persoane numite în funcþie de primul-ministru sau membri ai vreunui partid politic. Iniþiativa cetãþeneascã a fost susþinutã

de fostul europarlamentar Laszlo Tökes, care, în 2015, a fost ales preºedinte al comisiei de iniþiativã. Aceasta a fost susþinutã în parteneriat cu CNS (Consiliul Naþional Secuiesc). Tökes nu se regãseºte, însã, în lista membrilor comitetului de iniþiativã înregistratã oficial prin publicarea în Monitorul Oficial. Proiectul este însoþit de un aviz negativ al Consiliului Legislativ, care aratã cã se încalcã prevederi constituþionale, pentru cã „vizeazã, practic, crearea unei entitãþi statele distincte, paralelã cu statul naþional unitar român“. Avizul Consiliului Legislativ este, însã, doar consultativ. Articolul 1 din Constituþie prevede cã „România este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibil”. Potrivit Legii 189/1999, privind dreptul cetãþenilor la iniþiativã legislativã, dupã elaborarea iniþiativei, aceasta trebuie publicatã în Monitorul Oficial, existînd un termen de

Ardealul, pãmînt românesc (4) PREFAÞà (4) În aceastã Europã a „diktatelor”, a dezmembrãrilor, a împãrþirilor ºi reîmpãrþirilor, care au adus peste Poporul Român urgia unui rãzboi impus din afarã de circumstanþele tragice în care s-a aflat, prins ca o corabie între gheþari, el a gãsit totuºi resursele necesare spre a realiza una dintre cele mai extraordinare performanþe umanitare care, într-un timp atît de întunecat, a dat o licãrire de speranþã în capacitatea omului de a se opune bestialitãþii dezlãnþuite. Este vorba de refuzul de a participa la crima exterminãrii programatice a unui întreg popor, poporul evreu. Este vorba despre epopeea umanitarã care a fãcut ca steagul românesc sã nu fluture peste lagãrele morþii cea mai cumplitã emblemã a întunericului nazist ce acoperea Europa. Istoria acestei performanþe de abilitate politicã ºi diplomaticã, dar ºi de omenie intrinsecã, definitorie pentru Poporul Român, nu a fost încã scrisã ºi este numai parþial cunoscutã, iar nu o datã ocultatã de grave dezinformãri, unele deliberat calomnioase. Cei care au trãit, însã, acei ani tragici printre români ºi alãturi de tragedia Poporului Român nu s-au înºelat nici asupra realitãþilor ºi nici asupra sensului celor care se abãtuserã asupra tuturor. ªi mai ales au putut sã-ºi dea seama la faþa locului, din proprie experienþã, cum într-o lume indiferentã la cea mai cinicã ºi fãþiºã crimã din istoria umanitãþii - crimã ce nu s-ar fi putut petrece fãrã aceastã indiferenþã care a luat uneori formele unei directe complicitãþi - Poporul Român ºi ceea ce mai rãmãsese din România s-au angajat într-o acþiune care nu a fost fapta izolatã a unor particulari, sau gestul eroic al unei colectivitãþi restrînse la un sat de pe malul mãrii, ci însuºi actul de conºtiinþã al unei naþiuni ºi al unei þãri care, cãzute victime ele însele aceleiaºi barbarii universale dezlãnþuite, au înþeles sã refuze a o spori prin propria pasivitate, laºitate ori complicitate.

Epopeea umanitarã care a fost sabotarea de cãtre România ºi Poporul Român a „soluþiei finale” hitleriste a avut, în acei ani, un martor în sufletul cãruia s-a nãscut hotãrîrea de a deveni, la rîndu-i, vocea prin care acest popor martirizat, dar care refuzase sã martirizeze alt popor, sã-ºi poatã rosti, la ceasul risipirii coºmarului nazist - ceas pe care-l vedea apropiindu-se implacabil -

adevãrul ºi dreptatea cauzei sale. Acest martor ºi acest mare prieten al suferinþei ºi dreptãþii Poporului Român a fost ziaristul american Milton G. Lehrer, semnatarul cãrþii care se publicã, din nou, la aproape jumãtate de veac de la prima ei apariþie în limba românã, în toamna anului hotãrîtor 1944.

Se ºtiu deocamdatã puþine lucruri despre Milton G. Lehrer, aceastã luminoasã figurã ce ar merita o cercetare specialã, deoarece se înscrie la loc de frunte în galeria cu atîtea nume ilustre a prietenilor de peste hotare ai poporului nostru. Prieteni care au ºtiut sã discearnã temeiurile ºi sensul dezvoltãrii ºi împlinirii aspiraþiilor lui istorice, sprijinindu-le cu portul lor, adesea extrem de preþios ºi oportun.

Ziaristul american Milton G. Lehrer s-a nãscut în 1906, în Brooklyn - New York. Pãrinþii sãi erau evrei români, care au revenit în România, ceea ce i-a permis tînãrului Milton sã-ºi facã o parte din studii la noi în þarã, deprinzînd în mod desãvîrºit limba românã, pe care o foloseºte cu o forþã ºi cu o sevã demne de pana celor mai înzestraþi autori români, dupã cum o dovedeºte cartea sa, scrisã direct în limba românã. κi continuã studiile la Paris, unde obþine titlul de doctor în drept internaþional. În acelaºi timp, intrã în ziaristicã, devenind corespondent de presã al sãptãmînalului parizian „Tribune des Nations“, la care va colabora din nou dupã al II-lea rãzboi mondial. Va colabora ºi la ziarul israelian „Al Hamismar” ºi la diferite publicaþii europene.

Evenimentele anului 1940 îl surprind în România, unde fusese trimis de revista parizianã pentru un reportaj despre situaþia minoritãþilor. Nu se mai întoarce în Franþa ocupatã de naziºti ºi are prilejul sã cunoascã direct reacþiile societãþii româneºti la odiosul Diktat de la Viena ºi sã stea de vorbã cu refugiaþii veniþi din teritoriile cedate Ungariei horthyste. Îi cunoaºte îndeaproape pe oamenii de ºtiinþã români, care îl ajutã sã-ºi adune materialul pentru lucrarea pe care o proiecteazã, ºi care urma sã aparã atît în versiunea românã, cît ºi într-o versiune francezã, intitulatã „Le probleme transylvain vu par un americain“, cu subtitlul „La Transylvanie - terre roumaine“. Lucrarea, terminatã în martie 1944, nu poate apãrea sub regimul antonescian,

UN PUNCT DE VEDERE

Naþionalism ºi creºtinism ortodox la români (7) Pactul etnic ºovin era operant nu numai în perioade de tulburãri sociale, ci ºi în viaþa de zi cu zi, pe timp de aparentã pace (de fapt, un permanent rãzboi civil de exterminare ºi deznaþionalizare). Românilor le era interzisã stabilirea în oraºele ºi cetãþile vremii. De aici, „mãrginimile” româneºti (vezi Mãrginimea Sibiului). Le era interzisã practicarea oricãror meserii. Ei trebuiau sã fie doar þãrani iobagi. Cînd veneau cu treburi în oraº, în cetate, erau obligaþi sã circule numai pe mijlocul strãzii, la un loc cu vitele ºi cãruþele. În 1690, cu ocazia „Uniaþiei”, au fost dãrîmate 150 de biserici de mir ºi mînãstiri ortodoxe (ceea ce nici musulmanii nu au fãcut-o în „Vechiul Regat”, ºi nici, mai recent, comuniºtii!). Au fost numeroase cazuri de asasinare a românilor care au refuzat sã-ºi renege creºtinismul ortodox. Vezi martirii Oprea ºi Ioan Valahul. S-a interzis construirea de biserici ortodoxe „de zid”. De aici, numeroasele biserici de lemn din Ardeal. În 1848, omorîrea a 40.000 de românii - fiindcã erau români ortodocºi, ºi numai pentru aceastã „vinã” - a reprezentat un record de genocid, pentru posibilitãþile tehnice ale epocii. Îmi pare rãu pentru admiratorii lui

Hitler, dar acesta n-a fost nici un pionier, nici un iniþiator în domeniu, ci doar un imitator al unor fapte criminale de mult timp experimentate ºi „coapte” în „Imperiul peticit”. Bineînþeles, la scara ºi cu tehnologia epocii sale.

Pactul ºovin „Unio Trio Nationum” a fost formal abolit la mijlocul Secolului XIX. Pactele, actele oficiale pot fi abolite, pot cãdea în desuetudine. Mentalitãþile ºi practicile, însã, persistã peste veacuri. În fond, naþionalismul, aºa cum l-am definit mai înainte, e un sentiment specific, definitoriu pentru condiþia umanã, ºi numai pentru ea. Existã animale aºa-zis sociale, care trãiesc în grupuri - lupii în haite, cimpanzeii ºi gorilele în „colonii” cu zeci de indivizi, bivolii sãlbatici în cirezi º.a.m.d. grupuri structurate, cu „liderii” lor. Dar acestor animale le lipseºte SENTIMENTUL NAÞIONAL! Reciproca: un om, o adunãturã de oameni lipsiþi de sentimentul naþional - mai pot fi numiþi oameni?

Arheologii ºi antropologii, în cercetãrile lor din teren, descoperã adesea depozite de oseminte ale unor specii de hominide (omul de Neanderthal, sinantropul etc.).

Dacã în aceste depozite identificã semne ale unui cult al morþilor (încrustaþii pe oase, schelete depozitate în mari

6 luni în care proiectul poate fi depus în Parlament. La depunere, iniþiativa trebuie sã fie însoþitã de minimum 100.000 de semnãturi, care, potrivit Constituþiei, trebuie sã provinã din cel puþin un sfert din judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste judeþe, respectiv în Municipiul Bucureºti, trebuie sã fie înregistrate cel puþin 5.000 de semnãturi în sprijinul acestei iniþiative. Listele de semnãturi vor trebui atestate de cãtre primãriile din localitãþile de unde au fost strînse. Dupã ce vor fi îndeplinite formalitãþile, iar iniþiativa este depusã la Parlament, ea va fi transmisã Curþii Constituþionale pentru un aviz.

Iniþiativa legislativã cetãþeneascã este a doua tentativã de a declara, prin lege, autonomia Þinutului Secuiesc. O lege iniþiatã de parlamentarii UDMR pe aceastã temã a fost respinsã definitiv în anul 2012, dupã 7 ani în care ea a rãmas nediscutatã în Parlament. UDMR a lansat un alt proiect privind autonomia Þinutului Secuiesc în 2014, însã acesta nu a fost depus în vreo formã în Parlament.

(News.ro) care nu permisese nici o formã de polemicã directã cu implicaþii neplãcute pentru puterile Axei. Se va tipãri, însã, imediat dupã 23 August, cînd sfîrºitul rãzboiului devenise previzibil ºi apãrea la orizont necesitatea ca drepturile româneºti asupra Transilvaniei sã fie formulate cu claritate ºi argumentate temeinic în faþa unei opinii publice internaþionale bombardate, decenii în ºir, cu propaganda revizionismului horthyst. Din pãcate, versiunea francezã, care conþinea în plus un amplu preambul istoric despre chestiunea continuitãþii, nu a mai apãrut ºi nu se ºtie ce s-a întîmplat cu manuscrisul pregãtit de autorul ei. Imediat dupã rãzboi, Milton G. Lehrer, care-ºi reluase colaborarea la „Tribune des Nations“, devine preºedintele asociaþiei corespondenþilor de presã strãini din România - semn al prestigiului de care se bucura între colegii de breaslã. „Ardealul, pãmînt românesc“ este cea mai importantã lucrare a lui Milton G. Lehrer, redactatã în douã versiuni - românã ºi francezã, dar vãzînd lumina tiparului, dupã cum am mai amintit, numai în limba românã, din motive pe care nu le cunoaºtem, dar se pot bãnui.

Versiunea românã conþine, faþã de cea francezã, cum ne avertizeazã autorul, numai partea a doua ºi a treia, renunþîndu-se la dezbaterea problemei continuitãþii, ceea ce dã cãrþii de la început o puternicã tentã de actualitate, intrînd, fãrã ocol, în dezbaterea uneia dintre cele mai fierbinþi probleme de politicã internaþionalã, problemã care servise, în aceeaºi mãsurã, ca aceea a „culoarului Danzig” ºi a „sudeþilor” pentru a împinge Europa în prãpastia celui de-al II-lea rãzboi mondial: pretenþiile Ungariei horthyste la o parte din teritoriul Transilvaniei.

Deºi nu era istoric prin formaþie ºi nici nu-ºi propusese sã scrie o carte de istorie, ci o carte politicã destinatã a contribui la reaºezarea ºi consolidarea pãcii în Europa, prin evitarea repetãrii unor confuzii ºi decizii de felul celor fãcute posibile ºi de sistematica mistificare a opiniei publice internaþionale de cãtre propaganda revizionismului ungar, pe cît de abilã, pe atît de lipsitã de scrupule, Milton G. Lehrer se dovedeºte stãpîn pe o informaþie istoricã excepþionalã. El este la curent nu numai cu lucrãrile româneºti, ci ºi cu tot ceea ce „altera pars” invocase pentru a-ºi sprijini pretenþiile, precum ºi cu tot sistemul de propagandã al ultimelor decenii. (va urma) MILTON G. LEHRER vase de lut etc.), ei spun: „Atenþie! Sînt semne ale unui cult religios oricît de primitiv. De aici începe umanitatea adevãratã. Omenitatea”. Cînd astfel de mãrturii înceteazã, concluzia este: „...de aici umanitatea a încetat.

Ne-am întors în animalitate”.

Prin analogie, aº spune: cînd la un individ, ori la un grup de oameni apare sentimentul naþional, e semn cã aici s-a instaurat umanitatea, adevãrata omenie. Cînd acest sentiment înceteazã, e semn cã aici umanitatea a dispãrut. ªi ce a rãmas în locul ei? Sã îi dãm cuvîntul pãrintelui monah Arsenie Boca: „E adevãrat cã omul se trage din maimuþã?”, l-a întrebat un credincios. „Nu, nu e adevãrat, a rãspuns pãrintele, dar merge cu paºi repezi spre ea!”. Îi privesc cu admiraþie invidioasã pe armenii care i-au declarat martiri-creºtini pe cei 1,5 milioane de conaþionali ai lor, omorîþi de turci în 1915. Noi combatem, pe drept cuvînt, comunismul, dar evitãm, cum am arãtat deja, pãrþi ale genocidului. Partea etnicã ºi religioasã a crimei. În fond, istoria, dacã nu e o istorie a neamului, a neamurilor, e o simplã diversiune, o propagandã schimbãtoare de la un sezon politic la altul. O falsificare a trecutului. Or, trecutul falsificat (ºi prin omiterea unor pãrþi ale lui) înseamnã un prezent jalnic ºi ruºinos, ºi un viitor compromis. (va urma) LIVIU ªERBAN GÃGESCU

Pag. a 23-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII UN PUNCT DE VEDERE

Statul Român – stat mafiot Din 1989, statele ortodoxo-comuniste sînt într-o tranziþie spre state mafiote. Vezi structurile crimei organizate din fostele URSS, Iugoslavia, din Bulgaria ºi România. Dictatura de dezvoltare marxist-leninistã urmãrea sã ajungã din urmã ºi chiar sã depãºeascã Occidentul, pe cînd mafia ortodoxã actualã se substituie statului pseudo-democratic ºi amînã, astfel, dialogul cu Roma, refacererea unitãþii creºtinilor din Est ºi din Vest.

Dictatura ortodoxo-comunistã se baza pe sclavi, fãrã drept de miºcare ºi la cuvînt. Mafia din zilele noastre continuã tradiþia orientalã, asiaticã, a Hoardei de Aur, a Byzanþului ºi Despotului, dar devalizeazã bugetul, furã mai subtil, sub mantia aparent democraticã, liberal-occidentalã. În Parlament, Guvern ºi în Justiþie se regãsesc aleºii baronilor ortodocºi, care refuzã din moºi-strãmoºi, prin crez, civilizaþia, cultura occidentalã, fiind dependenþi de crima organizatã de tip fanariot, de piaþa neagrã, de paternalism, nepotism ºi de corupþie.

Dacã ei cred în cel de aceeaºi credinþã, e firesc cã occidenalii nu-i cred, nu pot ºi n-au voie sã-i ajute pe ortodocºii care mimeazã democraþia ºi drepturile omu-

lui, care dispreþuiesc ºcoala ºi raþiunea. Ei merg, în mod evident pentru toatã lumea, pe cãi greºite. Aºa cã ortodocºii se rãzbunã prin crimã organizatã, prin paternalism mafiot. Din multitudinea de analize competente privind statul mafiot ortodox, incompatibilitatea milenarã dintre ortodocºi ºi creºtinii occidentali e trecutã, premeditat, mereu cu vederea. Aºteaptã ortodocºii moldo-valahi hotãrîrea lui Vladimir Putin, urmaºul împãraþilor celei de a treia Rome, mai ales cã se aflã în rãzboi rece, sau pe aceea a Sfîntului ºi Marelui Sinod Panortodox 2016? Cu prim-miniºtri infractori, ortodocºii moldo-valahi, partidul lor (PMR-PCR-FSN-PDSR-PSDPNL-USL-PC) nu se mai bucurã de încredere în Europa, mai ales cã a ieºit la ivealã atît duplicitatea, cît ºi strategia lor subversivã, de tip mafiot. Falia, neîncrederea EstVest e veche de o mie de ani; de 50 de ani s-a renunþat la anatemizarea reciprocã, iar dupã 1989, a început un dialog. Putin, Sinodul vor tãia, oare, nodul gordian al incompatibilitãþii? Statul mafiot ortodox este vremelnic în Era globalizãrii, asta explicã ºi generozitatea UE/FMI/NATO de a integra Grecia, Bulgaria ºi România. Preºedintele Klaus Iohannis ºi DNA sînt semne promiþãtoare în acest sens?

Prof. univ. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen

Surprizã pentru Klaus Iohannis la Strasbourg Prezent la Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei din Strasbourg, preºedintele Iohannis a primit din partea unor deputaþi ai Republicii Moldova o hartã a României Mari. Alina Zotea, din partea Partidului Liberal din Republica Moldova, dar ºi deputatul liberal-democrat Liliana Palihovici, apar în fotografia publicatã de Zotea pe contul sãu de Facebook, în care se poate observa cum a primit preºedintele Iohannis harta României reîntregite. „Astãzi, la Consiliul Europei, i-am dãruit preºedintelui României, domnul Klaus Ioha-

nnis, harta istoricã a României Mari, din care fãcea parte ºi Basarabia. Consider cã unica soluþie pentru a aduce Republica Moldova mai rapid în spaþiul Euro-Atlantic este unirea cu România dupã modelul german“, a explicat Alina Zotea. Gestul a avut loc în contextul vizitei de miercuri, 25 ianuarie a.c., a preºedintelui României la Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei (APCE), unde are loc sesiunea de iarnã a APCE, la care este prezentã ºi o delegaþie a Parlamentului Republicii Moldova.

ALEXANDRA CRUCERU

Într-un interviu acordat Agenþiei Reuters, cu cîteva zile înaintea vizitei la Budapesta a preºedintelui rus, Vladimir Putin, ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, a apreciat cã regimul de sancþiuni impus Rusiei de Uniunea Europeanã este ineficient ºi ar trebui modificat. ,,Poziþia Ungariei faþã de aceste sancþiuni este cã sînt inutile”, a declarat Szijjarto, estimînd cã, din acest motiv, Ungaria a pierdut oportunitãþi de export în valoare de 6,5 miliarde de dolari începînd din 2014. ,,Ar trebui sã ne bucure declinul economic al Rusiei? Nu, regretãm acest lucru”, a spus Szijjarto, sublininiind cã Budapesta nu considerã Moscova ca fiind ameninþare. ,,Înþeleg ºi respect faptul cã prietenii noºtri polonezi ºi din Þãrile Baltice au altã poziþie, dar Rusia nu ar ataca un stat membru NATO, nu cred cã ar fi în interesul Rusiei”, a afirmat ºeful diplomaþiei ungare.

Mediafax.ro

naþionale un salariu social minim ºi un venit minim garantat îmi pare a fi complementul dimensiunii sociale a Europei“, a subliniat Jean-Claude Juncker. El a adãugat cã o egalizare a salariilor minime în cadrul UE ar reduce aºa-numitul „dumping social”, respectiv folosirea muncitorilor migranþi ieftini, în defavoarea forþei de muncã autohtone.

Din cele 28 de state membre, doar ºase nu au în prezent un salariu (Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia ºi Suedia). În celelalte, statul reglementeazã exitenþa unui salariu minim, însã sumele diferã foarte mult. În timp ce Luxemburg are cel mai mare salariu minim din UE, respectiv aproape 2.000 de euro, Bulgaria

Ce înseamnã decizia-pilot a CEDO împotriva României Preºedintele Klaus Iohannis ºi preºedintele CEDO, Guido Raimondi, au discutat, marþi, 24 ianuarie a.c., la Strasbourg, despre ordonanþele pregãtite de Guvernul Grindeanu care ar legifera graþierea ºi ar modifica legislaþia penalã, în contextul în care CEDO pregãteºte o decizie-pilot împotriva României, ca urmare a condiþiilor proaste din închisori. Dupã ce preºedintele PSD, Liviu Dragnea, a motivat urgenþa graþierii prin faptul cã România va fi obligatã sã plãteascã 80 de milioane de euro daune, preºedintele Klaus Iohannis spune cã nu se pune problema unei astfel de sume. „Este posibil sã aparã o sancþiune pentru România, dar de acele 80 de miloane de euro nici nu poate fi vorba. Aceste calcule nu le-a fãcut nimeni. Haideþi sã aºteptãm, sã vedem ce doreºte CEDO de la noi, sã elaborãm un pachet serios pentru România ºi nu va fi nici o pedeapsã”, a spus Klaus Iohannis dupã întîlnirea cu Raimondi. Suma de 80 de milioane de euro a fost invocatã pentru prima datã de fostul ministru al Justiþiei, Raluca Prunã, în vara anului trecut, într-un interviu pentru hotnews.ro. Raluca Prunã înmulþise atunci numãrul deþinuþilor români care s-ar putea plînge la CEDO cu despãgubirea plãtitã de Italia în cazuri similare. „Aceasta sumã nu poate fi, însã, calculatã la pauºal”, a replicat preºedintele Iohannis.

Preºedintele SUA, Donald Trump, a început sã-ºi punã în aplicare promisiunile din campanie.

El a anunþat cã în curînd va începe construcþia zidului de la graniþa cu Mexicul, în pofida opoziþiei omologului sãu mexican Enrique Pena Nieto.

Potrivit dorinþei liderului american, lucrãrile pentru realizarea acestui proiect, menit sã stopeze ,,imigraþia ilegalã”, ar urma sã fie finanþate de cãtre autoritãþile mexicane.

Ungaria vrea aprofundarea relaþiilor cu Rusia ºi aprobã criticile lui Trump la adresa NATO

Preºedintele Comisiei Europene propune introducerea unui salariu minim în toate þãrile Uniunii Europene Presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a pledat pentru introducerea unui „salariu social minim“, mai întîi în zona euro, apoi în toate þãrile Uniunii Europene, relateazã AFP, preluatã de Agerpres. „Cred cã trebuie peste tot în Europa, în toate þãrile membre, începînd cu zona euro, un salariu social minim.

Orice muncã meritã un salariu“, a declarat preºedintele Executivului european, în cursul unei conferinþe organizate la Bruxelles cu privire la drepturile sociale. „Orice muncã ar fi, trebuie un salariu minim în fiecare þarã din UE. (...) Acelaºi lucru este vlabil ºi pentru venitul minim de inserþie sau venitul minim garantat“, a adãugat el. „Sã avem în toate legislaþiile

ALBUMUL CU POZE RARE

Ce înseamnã decizie-pilot În primul rînd, România trebuie sã aºtepte deciziapilot a CEDO. „Într-adevãr, este aproape finalizatã, dar acest aproape va însemna cîteva luni bune. Deci e foarte probabil sã fie pronunþatã abia spre toamnã, nu în februarie-martie, aºa cum se spune în þarã”, au declarat surse oficiale pentru „Adevãrul“. O decizie-pilot este declanºatã în momentul în care apar aºa-numitele „cauze repetitive”.

Spre exemplu, sute de deþinuþi din România s-au plîns la CEDO de condiþiile mizere din închisori ºi de suprafaþa prea micã din celule. Astfel, pentru a nu mai judeca dosar cu dosar, CEDO pronunþã o decizie-pilot, prin care obligã România sã ia mãsuri concrete - nu promisiuni - într-un anumit interval de timp. În acel moment, CEDO suspendã judecarea dosarelor împotriva statului reclamat. De exemplu, România va avea la dispoziþie 18 luni pentru a pune în aplicare mãsuri prin care sã îmbunãtãþeascã condiþiile din penitenciare. CEDO lasã libertate totalã României cînd vine vorba de tipul mãsurilor adoptate: spre exemplu, Guvernul poate construi noi penitenciare, sau le poate plãti deþinuþilor despãgubiri de la bugetul de stat, aºa cum a procedat Italia, care a alocat cîte 8 euro de deþinut pe zi, fãrã sã existe o sentinþã a CEDO. De asemenea, statul poate rezolva problema suprapopulãrii închisorilor ºi

se menþine pe ultima poziþie, cu un salariu minim în jur de 250 de euro. În România, salariul minim va fi majorat la 1.450 de lei (322 de euro), de la 1 februarie.

Salariul minim, care existã de multã vreme în Franþa, a fost generalizat în Germania abia la 1 ianuarie 2015.

Prima economie a zonei euro dispunea pînã atunci de salarii minime, negociate în acordurile pe ramurã, care nu acopereau neapãrat toate meseriile.

Comisia Europeanã intenþioneazã sã prezinte în martie propuneri pentru un nou soclu european al drepturilor sociale. Pe de altã parte, Jean-Claude Juncker a anunþat cã va organiza un Summit social pentru locuri de muncã ºi o creºtere economicã echitabilã împreunã cu premierul Suediei, Stefan Lofven, pe 17 noiembrie, la Göteborg.

InCont.ro printr-o lege a graþierii, variantã acceptatã ºi de ºeful statului, însã cu o condiþie: graþierea sã fie acordatã printr-o lege dezbãtutã în Parlament, nu printr-o Ordonanþã de Urgenþã, iar beneficiari sã fie deþinuþii cu fapte mãrunte, nu parlamentarii. Potrivit unor surse oficiale, Klaus Iohannis ºi Guido Raimondi au discutat concret ºi despre intenþia Guvernului PSD de a modifica legislaþia penalã prin OUG. „A fost foarte greu pentru noi sã explicãm ce urmãreºte, de fapt, Guvernul României, pentru cã oamenii de aici nu-ºi imagineazã cum cineva ar putea pune în practicã, pe ascuns, asemenea mãsuri. Spre exemplu, preºedintele CEDO s-a arãtat nedumerit de faptul cã unii politicieni români contestã o decizie definitivã a instanþei.

Acesta este un lucru inadmisibil pentru statele UE”, au relatat surse oficiale pentru „Adevãrul“. Miercuri, 28 ianuarie a.c., preºedintele Klaus Iohannis a susþinut un discurs în cadrul Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei. „S-au înscris 28 de parlamentari pentru sesiunea de întrebãri. Din discuþiile informale, pot sã vã spun cã se va aborda ºi tema Refrendumului, pentru cã parlamentarii, mai ales cei din PPE, sînt curioºi sã ºtie ce se întîmplã cu Justiþia din România, o þarã-model în ultimii ani pentru lupta anticorupþie”, a declarat unul dintre parlamentarii care reprezintã România la Consiliul Europei.

SEBASTIAN ZACHMANN

Pag. a 24-a – 3 februarie 2017

ROMÂNIA MARE“

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

Cãlcîiul

lui

Ahile

VIAÞÃ DE ANTRENOR: PREZICÃTORUL Mi-a plãcut întotdeauna în viaþã sã primesc sfaturi ºi nu m-am ferit niciodatã sã þin seama de ele, dacã mi s-au pãrut bune. Aºa ºi acum. Doi dintre cititorii mei, fãrã sã ºtie unul de celãlalt, m-au sfãtuit sã scriu ºi despre întîmplãri din viaþa mea destul de lungã ºi bogatã în evenimente. La opoziþia mea cã nu sînt o celebritate ca sã-mi public autobiografia, m-am convins cã oamenii citesc romane care, de cele mai multe ori, au eroi ºi fapte care nu au existat niciodatã ºi, totuºi, sînt apreciate de cititori.

Aºadar, iatã cîteva întîmplãri care, atunci cînd au avut loc, m-au speriat atît de tare, încît nu am mai fãcut preziceri niciodatã.

Eram în cantonament cu lotul naþional la Bãile Felix. La un moment dat, am fost chemat urgent la Bucureºti ºi fiindcã trenul cu care cãlãtoream trebuia sã stea mai bine de douã ore în gara Cluj, una dintre sportivele mele bune – medaliatã olimpicã ºi campioanã europeanã, care locuia la Cluj, îmi propune sã vinã soþul ei, Poli, sã mã ia de la garã pentru o scurtã vizitã. Zis ºi fãcut. ªi cum mergeam cu maºina spre casa lor, îi spun lui Poli: „Poli, mergi prea aproape de camionul ãsta, dacã pune o frînã bruscã, intri sub el!“. Dupã vreo douã sãptãmîni, intrã în camerã la mine atleta mea din Cluj plîngînd: „Domnu' Silviu, Poli a avut un accident. A intrat cu maºina sub un camion!“. Dupã puþin timp de la aceastã întîmplare, un alt atlet al meu, foarte mîndru, vine sã-mi arate maºina nouã primitã ºi mã invitã sã mã ducã acasã. Pe drum, îi fac remarca: „Mãi, Simi, tu intri prea tare în intersecþii“. „Dar am prioritate, domnu' Silviu!“. „ªi eºti liniºtit dacã într-o intersecþie apare o cruce pe care este scris «Aici zace robul lui Dumnezeu Simionescu, care avea întîietate în aceastã intersecþie?»“. Doar o sãptãmînã a trecut, ºi Simi a venit la antrenament cu uºa din partea stîngã a maºinii înfundatã de un ºofer care nu a respectat prioritatea de dreapta.

Dar cea mai emoþionantã prezicere a fost cînd unul dintre cei mai buni atleþi semifondiºti ai þãrii, de-abia terminase vîrsta junioratului, ºi-a luat maºinã. Am mers la început de mai multe ori cu el pentru a-i oferi din experienþa mea ºi i-am fãcut de mai multe ori observaþia cã stã prea aproape de maºina din faþã. Îmi dãdea mereu rãspunsul cã are reflexe bune. În acei ani, „Jocurile Balcanice“ erau competiþia cea mai importantã pe care o aveau atleþii români, ºi nu numai. Era rivalitate mare între atleþii noºtri ºi cei iugoslavi ºi greci. Se lupta mult pentru fiecare punct. În ziua în care începe povestirea noastrã, „Jocurile Balcanice“ se disputau pe „Stadionul Republicii“, din Capitalã. Mai erau 15 minute pînã la disputarea probei de 1.500 m ºi campionul nostru nu apãruse pe stadion. Panicã generalã. Antrenorul federal ºi cel de la club stãteau la poarta Stadionului disperaþi. Cu 12 minute înainte de disputarea probei, intrã pe poarta stadionului ºi atletul nostru. „Ce-ai pãþit, ce s-a-ntîmplat?“ „Un bou de taximetrist, în faþa mea, a pus o frînã ºi am intrat în el!“. A urmat o dezbrãcare ºi echipare ca în filme. Un antrenor îi punea un pantof cu cuie la un picior, iar celãlalt antrenor la celãlalt picior, iar el, alergînd spre startul probei, îºi fixa elasticul de la chiloþii de concurs. Iar starterul concursului se prefãcea cã s-a blocat pistolul de start, ca sã ajungã ºi atletul nostru la linia de pornire. Iar cursa a fost ca în filme. Fãrã încãlzire, obosit pînã a ajuns la locul de start, atletul nostru s-a instalat în coada cursei ºi doar clopotul de la sosire, care anunþa ultimul tur, parcã l-a trezit. Atunci a început sã-ºi întreacã, rînd pe rînd, adversarii ºi aºa, depãºind unul cîte unul, a ajuns ca pe ultima sutã de metri a cursei sã mai aibã un grec la vreo 4 – 5 metri în faþã. Într-un vacarm de nedescris, în urletele tribunei, de parcã ºi scaunele strigau, atletul nostru plutea spre sosire. L-a prins pe grec pe ultimii metri în mijlocul unei mulþimi înnebunite.

De atunci, nu am mai fãcut preziceri...

SILVIU DUMITRESCU

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (14) Organizarea unui miracol (8) Dacã „stîlpul de nor“ era, de fapt, un OZN cilindric, atunci fiinþele inteligente care îl controlau trebuiau sã-i ducã pe israeliþi în singurul loc din zonã unde puteau sã însceneze un miracol de neuitat ºi sã distrugã armata faraonului. Trebuia aleasã o poziþie geograficã unde existau toate coordonatele armonice necesare pentru a se crea un cîmp de forþe care sã facã posibilã înfãptuirea pretinsului miracol. ªi întrucît noi, în Secolul al XX-lea, nu sîntem în stare sã reproducem o asemenea ispravã, ceea ce s-a întîmplat atunci rãmîne un miracol.

Potrivit spuselor lui Downing, la momentul „despãrþirii apelor“, OZN-ul ocupa o poziþie în spatele israeliþilor, care se aflau atunci pe þãrmul de vest al Mãrii de Stuf. Pe baza acestui fapt, putem presupune cã vehiculul cilindric se afla cam la jumãtate de milã de coasta vesticã. Am verificat pe hartã coordonatele pentru aceastã zonã ºi am descoperit cã traversarea de la vest la est a avut loc în apropierea latitudinii nordice de 31 de grade.

Oamenii de ºtiinþã ºi OZN-urile (1) DESCOPERIREA UNEI REÞELE DE STAÞII DE EMISIE construite de om în jurul oraºului nostru era una dintre cele mai tangibile ºi uimitoare lucruri peste care am dat în cercetarea noastrã legatã de OZN-uri. Am descoperit cã oraºul

Auckland ºi zonele înconjurãtoare erau conectate cu emiþãtoarele prin numeroase aliniamente geometrice. Cercetãrile ulterioare au sugerat cã tiparul nu este complet ºi cã alte staþii urmeazã sã fie adãugate la acest sistem.

Au trecut luni de zile pînã am reuºit sã determinãm poziþiile tuturor staþiilor schiþate pe hãrþile de supraveghere ºi la acel stadiu al cercetãrii am considerat cã aveam suficiente dovezi pentru a demonstra cã se efectuau experimente secrete. De asemenea, am decis cã era necesar sã aducem la cunoºtinþa publicului toate datele obþinute pînã atunci ºi sã completãm reþeaua de antene pe mãsurã ce descopeream alte antene. Pe baza materialului prezentat în acest capitol, s-ar putea ca unii cititori sã vrea sã desfãºoare cercetãri pe cont propriu. Dacã va fi aºa, sîntem cu siguranþã interesaþi de rezultatele la care vor ajunge.

Cînd descopeream o nouã antenã, îi trasam imediat poziþia exactã pe aceeaºi hartã a oraºului Auckland ºi a zonelor limitrofe pe care o folosisem atunci cînd am stabilit poziþiile activitãþii OZNurilor, hartã publicatã în prima mea carte. Întrebarea era dacã exista vreo corelaþie între poziþiile OZN-urilor ºi locurile în care erau amplasate antenele de emisie. Dacã vã aduceþi aminte, poziþiile OZN-urilor au fost stabilite cu cîþiva ani înainte ca eu sã demarez cercetãrile privind antenele. (va urma) BRUCE L. CATHIE

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Rutierã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Unitãþi de putere la maºini – Unealtã de pescari (pl.); 2) Maºinã micã pentru transport persoane; 3) Radu Tudoran – Greutatea maºinii – Cap de catîr! 4) Afecþiuni medicale – Militar; 5) De îndatã (pop.) – A polei cu un metal scump; 6) Creangã – Radu Voinea – Cerbul tundrei; 7) Menitã; 8) Monarh slav – Boalã cu evoluþie rapidã; 9) Pescari – Armata Irlandei; 10) Se învîrt la maºinã – Cu alte cuvinte.

VERTICAL: 1) Piesã la motorul maºinii; 2) Prefixul maºinii – Jeepul de Muscel; 3) Subite! – Clarificat; 4) Lopãþicã la plug – Dînºii; 5) A se opri – Omul cu Moº Martin; 6) ª – A se deprava (fig.); 7) A schiþa – Dumneata; 8) 101 roman – Rotaþii la maºinã; 9) Producere – Amortizeazã maºina; 10) Automobil – Ana Aslan.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „PISICI“: ORIZONTAL: 1) ARISTOCRATE; 2) NEGRE – FELIX; 3) GA – SUC – OBOI; 4) OLF – RID – A – L; 5) R- EMINESCU; 6) AELO – CCA – LS; 7) MIRCIULICA; 8) TINAR – PISIC; 9) OLAR – EL – IC; 10) ME – INCALTAT.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.