Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã
Tableta de înþelepciune Am ajuns sã mã mîndresc mai mult cu ceea ce nu sînt decît cu ceea ce sînt: nu sînt hoþ, nu sînt imoral, nu sînt ateu... Probabil cã nu sînt din lumea asta.
CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL
Pentru împrospãtarea memoriei
Despre Vadim, în alb ºi negru
IUBIREA DE PATRIE (1)
Motto: „Acea parte din noi care se regãseºte în sufletul celorlalþi este cea mai adevãratã ºi cea mai profundã parte a sufletului nostru“. J.G. VON HERDER Am publicat, acum un an, pe profilul meu de Facebook o fotografie a lui Corneliu Vadim Tudor, o imagine albnegru, ºi am însoþit-o cu un gînd: „În singurãtate, ascunzi o întreagã lume, în efemer, cuprinzi eternitatea“, apoi am adãugat ºi „Aporie nãscutã pe 28 noiembrie… ºi aievea, cu fiecare dintre noi“. Am fost întrebat ce înseamnã ºi ce presupune acest dublu paradox sau „aporie“, termen drag lui Vadim, pentru care contradicþiile, aporiile, lui Zenon eleatul au fost pasiune ºi subiect de studiu. Rãspunsul începe cu fotografia în alb ºi negru. Se spune despre un personaj spumos, expansiv, cã e pitoresc, „plin de culoare“. Deci, s-ar putea presupune cã a portretiza un asemenea caracter în alb ºi negru, ignorînd culorile, i-ar reduce din complexitate. Subiectul s-ar identifica doar prin porþiunile de alb, pãrþile luminoase, ºi mai ales prin petele întunecate, tuºele de negru care dau conturul; definirea, expresia, ar fi determinatã de contraste. ªi, dacã reflectãm asupra felului în care ne referim la figurile istorice, sau chiar la personajele importante pe care le-am cunoscut, ne dãm seama cã asta este ceea ce reþinem despre ele - lumina, adicã albul, respectiv întunericul, negrul, ºi contrastele caracteristice, proprii acelei figuri. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU
Are limba aceasta a noastrã, poate în mai mare mãsurã decît alte graiuri, o proprietate rarã: aceea de a da la ivealã, pe solul sãu generos, o seamã de cuvinte asemãnãtoare pomilor plini de roade. Pentru cã limba românã este cea mai mare rezervaþie arheologicã a patriei, în castrele sale însufleþite stratificîndu-se milenii întregi de civilizaþie. Din nefericire, nu toþi înþelegem ce mare sursã de mîndrie ar trebui sã fie ea pentru noi; de pildã, printr-o veche ºi pãguboasã mentalitate, copiii noºtri studiazã la ºcoalã limba latinã (atunci cînd o studiazã!) la capitolul „limbi strãine”, cînd, normal, aceasta este limba noastrã maternã... Existã vorbe încãrcate de sensuri ºi parimii, ºlefuite pe lespezile întrebuinþãrii zilnice ºi datinilor, care-ºi apleacã uºor crengile adumbroase deasupra unor vaste teritorii spirituale. Nu îndrãznesc o interpretare semanticã, dar ele, prin marea forþã pe care o degajã, prin energiile aluvionare captate din inimile oamenilor ºi întoarse lor mai bogate, înapoi, par a avea printre celelalte cuvinte o nobleþe princiarã. Ele sînt înnãscute cu flori de crin, constituind, prin ele însele, poeme electrizante. Oare cine nu vede în vorbele cu alese rãdãcini latineºti - patrie, pãrinþi, libertate, pîine, pace etc. - nu numai semne ºi convenþii lingvistice, menite a ne facilita contactul verbal ºi viaþa de zi cu zi, ci ºi, mai presus de toate, simboluri vii, cu proprietãþi miraculoase, ale existenþei întregului popor?! Ele, aceste minee de litere ºi simþiri, sînt brodate în fir de aur pe brocartul purpuriu al inimii, odatã pentru totdeauna, ºi nimeni, în vecii vecilor, nu ni le va putea smulge de aici. Fãrã îndoialã, aºa cum existã o filozofie a istoriei, existã ºi o filozofie a cuvintelor. Îngãduit fie-i poetului sã le elogieze ca pe niºte testimonii de mare preþ, pe care ni le-au lãsat înaintaºii ºi harul lor creator, ca pe niºte stropi de miere denºi, de cea mai purã esenþã, încrustaþi în fagurele pieptului. (continuare în pag. a 19-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Idealuri“, 1981)
Interviu cu Radu Comãnici, preºedintele Filialei PRM Constanþa Pagina 10
Castelul Peleº, o comoarã a þãrii noastre
DOCTRINA NAÞIONALÃ DOCTRINA PARTIDULUI ROMÂNIA MARE Paginile 12-13
Ai mai trãit o zi ºi înc-o noapte Ai mai trãit o zi ºi înc-o noapte nevãtãmat te-ai deºteptat în zori sã mulþumeºti acestor simple fapte eºti încã viu, deºi þi-e scris sã mori Au fost pierit atîtea generaþii în jurul tãu se-ntîmplã grozãvii cutremure, incendii, inundaþii rãzboaie fratricide, zi de zi Fii înþelept, trãieºte cu mãsurã ºi nu uita cã ierburi ºi livezi pe trupul stins al altora crescurã Tu mai respiri, mai guºti, mai poþi sã vezi eºti prinþ moºtenitor peste naturã ºi taina morþii încã o sfidezi! CORNELIU VADIM TUDOR, (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)
Interviu cu Vasile Popa, preºedintele Filialei PRM Olt Pagina 10
NR. 1370 z ANUL XXVII z VINERI 25 NOIEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI