Romania mare, nr 1350

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Pentru împrospãtarea memoriei

ISTERIA PUTERII

Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã În memoria lui Eugen Barbu ºi a pãrinþilor mei iubiþi Am trãit ºi ziua sã fac legi în þarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Nici o loviturã nu mã mai doboarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Toate sînt deºarte: boli, ºantaj, ocarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Inima mi-e tare, mîinile de cearã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Am iubit trei vulturi: toþi se înãlþarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Nu-mi vedeþi armura? Aura stelarã?

Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Crucea e arcuºul - groapa lor, vioarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Tremuraþi voi, demoni, însemnaþi de Fiarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Morþii mei sînt îngeri, ei mã înarmarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Astãzi stau de veghe peste timp ºi þarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã Mulþumesc, Isuse, cã mi-ai dat povarã Mie nu mai are cine sã-mi mai moarã...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)

Ce putea sã facã Guvernul ºi nu face? De pildã, ar trebui sã se precizeze clar cã varianta aceasta de reformã economicã este impusã de Fondul Monetar Internaþional - în viziunea acestui organism, aproape tot ce a realizat înainte o þarã trebuie distrus, pentru a ne prelua apoi de la zero, pentru a ne trasa fãgaºele economice viitoare, în funcþie de necesarul ºi prioritãþile celorlalte þãri, de la „grupa mare”.

Nu încape îndoialã cã varianta de reformã propusã de marele profesor american de origine românã Anghel Ruginã este net superioarã teoretic ºi practic, ca sã nu mai vorbim de aspectul moral al problemei, de menajarea mîndriei naþionale. ªi totuºi, bãtrînul dascãl, aici n-a fost bãgat în seamã, dar nu din aroganþã, nici din neºtiinþã - pur ºi simplu aºa o cere F.M.I.ul - acest organism suprastatal, la cheremul cãruia am ajuns. Existã o altã cale de redresare a economiei, de trecere la economia de piaþã, de retehnologizare a unor mari industrii ºi platforme? Personal, înclin sã cred cã nu.

Ceauºescu încercase varianta lui, achitînd ºi datoriile externe, dar poporul ajunsese într-o situaþie de plîns, muream de foame cu ideea de independenþã în braþe, pentru cã ºantajul internaþional ne-a tocat mãrunt, nu ne-a lãsat o clipã sã respirãm. Un fost mare lider comunist mi-a spus recent cã Ceauºescu intenþiona ca la începutul anului 1990 sã liberalizeze viaþa internã, sã îmbunãtãþeascã masiv condiþiile de viaþã. Se prea poate, numai cã era tîrziu. Prea tîrziu. Problema este: ce facem acum? Pe unde o luãm? A zgîlþîi acum, în faza actualã, schelele puterii înseamnã un dezastru naþional. În pofi-

(2)

da unor erori vizibile ale guvernanþilor, este de preferat sã-i lãsãm în pace, sã-ºi vadã de treabã, decît sã le cerem toatã ziua - bunã ziua demisia. Vorba lui Paul Everac: un chirurg nu se schimbã în timpul operaþiei, cã moare pacientul! Orice schimbare majorã în planul puterii va accentua criza, va duce la o destabilizare ºi mai mare. Trebuie sã fim realiºti.

Scrie asta un om care nu datoreazã absolut nimic nici domnului Iliescu, nici domnului Roman - ºi cel mai bun exemplu este cã n-am fost invitat niciodatã la Cotroceni ori la Palatul Victoriei, n-am însoþit niciodatã pe nici unul dintre ei prin turneele europene, asiatice sau americane ºi, ca sã fiu sincer, nici nu mã intereseazã. Dar þara mã intereseazã, asta da! ªi pentru binele þãrii, afirm aici cu toatã rãspunderea: orice schimbare de putere înseamnã uvertura unui rãzboi civil. Dacã vreþi neapãrat o schimbare, atunci singura alternativã serioasã la actuala formulã este Guvernarea Militarã. Dar în nici un caz opoziþia noastrã sterilã, gãlãgioasã ºi, vai, atît de ridicol monarhistã! Mãcar, oamenii aceºtia, Iliescu, Roman ºi alþi cîþiva, se duc, se zbat, forþeazã niºte uºi prin strãinãtate, se roagã pe la niºte foruri externe ca sã fie mai bine pentru þara asta. Pe cînd opoziþia noastrã ce face? Nu face nimic, numai croncãne, înfurie populaþia ºi seamãnã panicã, aruncã zvonuri mincinoase, murdãreºte oamenii de sus pînã jos. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 aprilie 1991)

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (1) RONALD REAGAN Preºedintele Ronald Reagan a afirmat, la un moment dat: „Nu cred cã aº fi putut face munca asta dacã nu aº fi fost actor”. În aceastã mãrturisire se aflã principala problemã a celui de-al 40-lea preºedinte al SUA: dupã o carierã ca actor în filme de mîna a doua (cu un cimpanzeu pe nume Bonzo ºi echipament militar), a ajuns sã joace cel mai important rol, cel de lider al lumii libere (20 ianuarie 1981- 20 ianuarie 1989). Pentru el, era doar un alt rol, ºi l-a jucat pînã la capãt.

Ronald Wilson Reagan a absolvit Colegiul Eureka din Illinois ºi ºi-a fãcut intrarea în showbiz ca unul dintre cei mai populari comentatori sportivi din Vestul Mijlociu. Dupã ce, în anii ’30, a început sã joace în filme, a obþinut roluri secundare în producþii precum Brother Rat, King'Row; ºi Knute Rockne, All American (în care interpreta rolul fotbalistului american George Gipp, bolnav în fazã terminalã, care a inspirat echipa Notre Dame sã cîºtige „pentru Gipper”). Dupã izbucnirea celui de-al II-lea rãzboi mondial, Reagan s-a înrolat în armatã - dar nu a reuºit sã tragã decît duble pentru filme de propagandã.

Astfel de roluri i-au afectat irevocabil cariera, iar în 1951 s-a trezit cã împarte ecranul cu un cimpanzeu, în filmul îngrozitor de insipid „Bedtime for Bonzo“. A trecut la televiziune, fiind gazda emisiunii sãptãmînale General Electric Theater ºi prezentînd Death Valley Days. În 1964, în ciuda faptului cã avea 53 de filme la activ, cele mai interesante realizãri hollywoodiene ale lui Reagan erau cãsãtoria cu starleta Jane Wyman (care a divorþat de el în 1948) ºi disputele cu Errol Flynn (care, la descoperirea unei scene în care Reagan era singurul actor treaz, i-a spus „sã se ducã dracului”).

Aºa cã Reagan s-a gîndit sã-ºi încerce norocul în politicã. În calitate de lider al breslei actorilor de cinema, din 1947 pînã în 1952, fusese un adept învederat al Noii Orientãri. Însã, pentru Reagan, anii '60 au fost martorii unei schimbãri radicale de atitudine, iar în 1964 a avut o apariþie televizatã în numele candidatului republican Barry Goldwater. Partidul l-a plãcut, aºa cã Reagan era pe drumul cel bun. (continuare în pag. a 12-a) CORMAC O’BRIEN

NR. 1350 z ANUL XXVII z VINERI 8 IULIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Tökeº, diavolul cu fustanelã Japonezul Suge-Þîtzu D-ale Parlamentului Gigi Securistul Marele savant Rãzvan TheodorescuCiufulici ºi-a tratat chelia în China Evenimentul sãptãmînii: Doamna Margareth Thatcher îi rãspunde iar Domnului John Raþiu!

PARTEA A II-A În ºedinþa de vineri a Parlamentului, dintre zeci ºi zeci de parlamentari nemuritori, numai unul singur s-a ridicat ºi a protestat faþã de elogiile aduse de noi glorioasei Armate Române, iar acela nu a fost nici Ioan Mihuþ, nici Cazimir Ionescu, nici Radu Ceontea, nici Vasile Moiº ºi nici mãcar Valeriu Butulescu; nu, el a fost Domokos Geza baci, cu fruntea sa teºitã ca o chelie de pepene boºar, din ãia de care n-aveam voie sã mîncãm cînd eram mici, cã ne cãdea pãrul de pe cap direct pe piept. Da, aºa a sãrit el, ca un cãluþ din baie, lipa-lipa pe linoleumul democraþiei, c-o fi, c-o pãþi, cã boul bãlþii, cã nu pricepeþi, fraþi români (noi, frate cu fosila mamutului din Ulan Bator?), cã nu înþelegeþi cît de periculos este ce face „România Mare”?! º.a.m.d. Cît despre stratagema lui de a asmuþi F.S.N.-ul în cîrca noastrã, ce sã mai vorbim: a fost un fîs lamentabil, nu l-a urmat nimeni, Ionel V. Sãndulescu s-a aplecat ºi mai tare cu capul la podea, de parcã ar fi pierdut ceva, dar, în realitate, aºa e minunata lui carapace de broascã þestoasã, pe urmã se pare cã s-a auzit pe undeva, prin fundul sãlii, o micã aplaudãturã, dar nu era decît bãtrînul gibon Al. Piru, care prindea muºte cu gura, dupã un ingenios obicei brevetat de alpinistul japonez Suge-Þîtzu, în sfîrºit, gheiºa Domokos a pãrãsit tribuna în uralele surde ale viermiºorilor care îl tot zgîndãresc sã iasã la rampã, în vreme ce afarã ningea de prãpãdea, ca-n Bacovia, copiii de români se dãdeau cu sania pe Dealul Mitropoliei, iar puradeii zgribuliþi colindau prin tramvaiele îngheþate: „Într-o sfîntã joi la vale!...”. Dacã ar fi trãit acum Caragiale, cu siguranþã cã n-ar mai fi scris „D-ale Carnavalului”, ci „D-ale Parlamentului”. Credeþi, oare, cã extremiºtii maghiari fac ce fac de capul lor? Nu, ei se bazeazã pe muieri, care adeveresc faptul cã diplomaþia lumii trece prin bucãtãrie ºi prin pat. Dupã ce v-am informat cã soþia secretarului general al NATO, Manfred Wörner, este unguroaicã, am aflat cã ºi cea a secretarului de stat american, James Baker, provine din aceeaºi sursã. În urmã cu vreo 20 de ani, la o întîlnire cu scriitorii, Eugen Barbu i-a propus lui Nicolae Ceauºescu: „Haideþi sã facem ºi noi ca Ungaria, care a cucerit lumea cu fotbalul ºi cu femeile!“. Dar ºeful statului s-a uitat la el ca la un video întrun cãmin de nefamiliºti, adicã: „Ete ºi la ãsta ce-i trece prin cap?!” Printre actele filantropice pe care le face cu o realã plãcere revista „România Mare”, se numãrã ºi o donaþie de 50.000 de lei bani ghiaþã pentru sponsorizarea festivitãþilor de premiere a sportivilor fruntaºi pe anul 1990.

Gala laureaþilor ºi spectacolul artistic vor avea loc sîmbãtã, 15 decembrie, orele 18, la Palatul Sporturilor ºi Culturii din Capitalã. Temã de meditaþie: ca ºi pe timpul evenimentelor dramatice din 13-15 iunie, Ceata lui Mafoamea (Doina Juhasz, Paler, Liiceanu, ªora º.a.) absenteazã acum din þarã. Cine le-o fi dat semnalul? A propos de maestrul Paler, zis Titanul gîndirii marxiste, alias Clãpãugea: în urmã cu vreo 10 ani, pe vremea cînd era mare sculã pe basculã, adicã membru în C.C. al P.C.R. ºi deputat în M.A.N., Gospodãria de Partid l-a instalat într-o cochetã vilã din Cotroceni. Cum a fost posibil? Foarte simplu, prin evacuarea abuzivã a fostului chiriaº... Ar fi de dorit ca televiziunea sã-ºi spele rufele murdare în familie, sã nu mai ia ca pãrtaºi la luptele ei intestinale milioane ºi milioane de telespectatori, ce Dumnezeu, puþinã ruºine! La urma urmei, ceea ce am vãzut noi pe micul ecran avînd cîþiva boscheþi de pãr pe cap nici nu cred cã era bietul Dumitru Iuga, ci marele savant Rãzvan Theodorescu, zis Ciufulici, zis Cap de Cauciuc, care s-a tratat de calviþie în China cu o fierturã din beþigaºe de orez ºi rãdãcinã de gard. ªi,

C A R I C A T U R I

acum, fraþilor, pentru cã aþi fost cuminþi ºi nu l-aþi regretat prea mult pe Ceauºescu (pe tot cuprinsul þãrii numai la cîteva zeci de biserici s-au adus colive, de Sf. Nicolae, pe care scria NICOLAE CEAUªESCU, dar aºa sînt babele, mai evlavioase) - o sã vã dãm jucãria promisã, adicã vom reproduce scrisoarea de rãspuns a Doamnei de Fier cãtre Domnul de Plexiglas. Sã nu vã aºteptaþi la cine ºtie ce capodoperã, tonul e foarte sobru, aºa dupã cum stã bine unui prim-ministru demisionat, dar înãlþãtoare sînt învãþãmintele istorice care se degajã de aici. Ia veniþi mai lîngã foc, cã tot e stins ºi n-avem gaze, ºi ascultaþi acilea: „U.K. London.

Postul Crãciunului 1990. Dragã Nelu, My dear little boy, ce vrei sã faci tu din mine, mã, omule? Neluþule, dã-þi seama ce faci, bagã-þi minþile în capu’ ãla ca un termos, cã sîntem bãtrîni, avem nepoþi care la rîndul lor au ºi ei chiriaºi, lumea vede ºi judecã, nu te lãsa pradã patimilor, ºtiu cã ai un corp nebun care te trage în pãcat, eºti numai muºchi, în tine se dã o luptã aprigã între spirit ºi materie, tu nu vrei, dar duhurile rele trage de tine, tu nu ºi nu, pînã la urmã te-au rãpus mangafa de Turda ce eºti tu, tigrule, ah! mã cutremur cînd mã gîndesc cum ne-am cunoscut! Dar son of a beetch, n-a fost chiar aºa cum mi-ai scris tu data trecutã. În primul rînd cã atunci cînd stãteam pe gîrlã nu dãdeam la raþe, Raþiule cãlca-te-ar gaia cã sînt femeie din popor ºi sã nu-þi zic vorba aia, ci pescuiam cu veioza, dupã o metodã de-a mea care nu dã greº, peºtele e curentat ºi eu îl prind cu abajurul - iar în al doilea rînd nu citeam „Mitrea Cocor” în englezã ci poemul vocal-simfonic „O, agresor american,/ Cãdea-þiar bomba în ocean”, de Iosif Vissarinovici Deºliu. Asta citeam eu atunciºea, dar nici mãcar nu citeam, numai mã prefãceam, þineam de sanchi cartea invers, ca sã nu mã întrebe miliþia ce caut eu cu veioza pe malul rîului de-i zice Fluviul Tamisa ºi sã nu mã aresteze pentru braconaj. Vezi tu, þap bãtrîn, faun fãrã pic de moralã, tu n-ai auzit de cãlugãrul lui Tolstoi care ºi-a tãiat un deºti numai sã nu cadã în ispitã cu o surdo-mutã care îi mergea limba numai la drãcovenii? El a avut tãria sã reziste tentaþiei diavoleºti, pe cînd tu? Tu ce garanþii îmi dai mie, element antisocial în descompunere, gloabã nenorocitã, crezi cã n-am aflat cã ai fost vãzut intrînd cu douã paraºute într-un bar de noapte din Cimitirul Ghencea, care se þine într-un cavou, cã e clandestin, ºi ai ieºit dupã cîteva ore în patru labe?! Am aflat tot, ºtiu ce ai sã-mi rãspunzi, cã ãia te-au scos afarã fiindcã te-au confundat cu Coposu, accept asta, numai cã vezi cã distinsul domn Coposu se afla într-un cavou alãturat, dar nu la petrecere, cã nu-i mai arde lui, ci la odihna veºnicã pe care încã n-a obþinut-o de la cel de sus, deºi a fãcut cerere, aºa cã mai iese din cînd în cînd pe la mitinguri ºi sperie gravidele, dupã care intrã la loc fericit. Aºa cã vezi cã nu mã poþi pãcãli iar abuzul erotic þi-a mãcinat centrii nervoºi ai memoriei ºi nu mai ai þinere de minte: mama nu venise atunci abþiguitã, asta s-a întîmplat mai tîrziu cînd bãcãnia lu’ tata era sã dea faliment ºi tu ne-ai salvat cu o cisternã de trãscãu de la þãrãniºtii tãi, atunci, da, am pus cu toþii ventuza la damigeanã ºi ne-am cherchelit puþin ºi am cîntat cocoºeºte, dar nu „Suflecatã pîn’ la brîu”, ci uvertura la opera „Ionel, Ionelule, nu mai bea, banditule!”, numai cã tu te-ai cam ºucãrit ºi ai luat-o diliman prin Londra. Ehe, era vremea rãzboiului rece, ploua mãrunt, te-au luat hingherii, mai þii minte?

Adicã ºtii ce vreau sã zic, ai nimerit într-o razie ºi poliþiºtii cînd te-au vãzut în iþari ºi cu papillon pe bustul gol te-au luat la ochi zicîndu-ºi „Ian uitaþi-vã fraþilor la

juvetele ãsta!“ – te-au cãutat la acte ºi au vãzut cã vii din Estul Europei, tãrãboi mare, sã nu îndrãzneºti sã minþi, piþigoi bãtrîn! Unde mai pui cã au gãsit la tine ºi un material de propagandã foarte nasol, care te arãta a fi agent KGB: era un afiº cu piticul sovietic care e mai înalt cînd stã pe vine decît atunci cînd stã pe ºifonier ºi fiind cel mai mare pitic din lume el trebuie sã se urce pe scaun ca sã spele podelele. Ah, cu asta ne-aþi intoxicat tinereþile, voi, cei din Estul Europei, pe care noi v-am vîndut la Yalta ca sã avem prilejul sã vã recuperãm la Malta! Te-au þinut la mititica în Turnul Londrei mai rãu ca pe Ducele Essex sau Maria Stuart, îþi puseserã ºi þie o mascã de fier cã fãceai urît, ai muºcat zãbrelele ca pe tãiþei, numai cã masca era strînsã de la o ureche la alta cu fundã la ceafã ca emisferele de Magdeburg, nu prea puteai mînca dar îþi dãdeau ciorbã cu furtunul de la aragaz ºi încet-încet te-ai obiºnuit, nu mai vroiai s-o dai jos, îþi plãcea, pungaºule, veniserã sã te studieze de la ºapte colegii, þi-au fãcut freza cu loþiune de carbid, de era sã-þi ia scalpul ca apaºii lui Winnetou, ºi tu ºedeai ca un lord þi-au ºi gãsit asemãnãri cu Jack Spintecãtorul iar studenþii de la Oxford ºi Cambridge cînd vîsleau pe Tamisa în concursul lor anual se holbau dupã tine pe covertã cu tot felul de benoclãri care nu-mi plãcea mie deloc de ele doar-doar or vedea monstrul Carpaþilor, dar nu reuºeau decît sã se ciocneascã între ei pînã cãdeau în nas ºi intrau pe canalele colaterale. Dar, ce-a fost a fost, au trecut anii, tu ai candidat la postul de Preºedinte al României ºi mie mi-a repartizat ICRAL-ul Londrei locuinþa aia din Downing Street nr. 10 unde bietul Churchill ºi-a desãvîrºit scleroza ºi s-a tot dat pe balustradã pînã i-au pus teroriºtii irlandezi sîrmã ghimpatã numai cã el, ºturlubaticul, n-a încetat sã se dea, deºi alunecarea i-a fost încetinitã într-o oarecare mãsurã, dar, mã rog, erau pantalonii lui, trãiam alte timpuri! Am fost eu 11 ani prim-ministru al Angliei? Am fost! Am sã fiu eu alþi 11 ani prim-ministru al României? Am sã fiu, fireºte, doar e þara lui Fluierã-Vînt. Pentru cã, dacã am bunghit-o bine, nãrodule, satyr nesãþios ºi turmentat de pofte mîrºave - tu m-ai cerut pe mine de bãrbat, adicã sã te iau de nevastã, cum ar veni! ªtii care e rãspunsul meu?

Pe toþi zeii care au scufundat invincibila Armadã, care l-au înlãnþuit pe Bonaparte pe Sfînta Elena ºi care au turnat canistra de benzinã peste cadavrul decedat al lui Hitler, pe toate jurãmintele din piesele lui Shakespeare (dramaturgul acela care a fost jucat de Caramitru) ei, bine, yes, yes, yes! Adicã da, Nelule! Amãnuntele, nuntaºii, darul, lãutarii, vãtãºeii, dijmãreºtii, zaibãrul ºi celelalte pachete de probleme le vom stabili pe cale diplomaticã pentru a nu se produce distorsiuni. Tu ºtii cã eu sînt fatã poporanã si mã mulþumesc cu puþin: mie sã-mi faceþi ciorbã de dude, sã-mi daþi sã ronþãi un þoi de viºinatã ºi sã-mi cînte la ureche Cîntãreaþa Chealã sau, dacã nu se poate, mãcar Cristina Stamate, Nae Lãzãrescu ºi Marian Spînoche din Corul Preludiu al Ansamblului Uniunii Tineretului Capitalist dirijat de Voicu Enãchescu. Pa, Nelule, Reta ta aleargã la croitor sã-ºi facã o rochie de mireasã din treningul lui tata-mare, cã tu doar ai trãit printre noi, ºtii cum sînt englezii, îmbracã doar lucruri purtate. Dacã ai sã mã asculþi (cu urechea aia cu care auzi mai bine) o sã dãm lovitura, deºi mi-ai cobit ca o piazã-rea ºi atîta mi-ai tooo-ot scris cã sînt pe nãsãlie în Anglia cã uite cã mi-am dat demisia fiind datã afarã ca ºi Gicã Robu care alerga în pielea goalã pe ºuselele Olteniei, dar sã vezi ce am auzit cã nu era el, ci unul care fugea dupã el, procurorul vostru avînd totuºi niºte bretele. Nenorocirea e cã în goneta lui i s-au agãþat cozondracii de gardul pe care se suise Radu Câmpeanu sã vorbeascã la 60.000 de oameni care nici nu veniserã, aºa cã s-au rupt ulucile cu marele liberal care a cãzut într-o groapã cu furnici ºi aºa a rãmas partidul cu o aripã tînãrã ºi una pensionarã. Adio, dragã Nelu, aºteaptã-mã cã vin cu personalul pe sub Canalul Mînecii care nu e gata dar meritã riscul, eu în Anglia mult nu mai stau cã ninge ca la balamuc ºi n-am lemne, iubita ta Reta te idoleazã, vezi sã nu faci prostii sã-þi baþi joc de fizicul tãu, ºtii cã ai avut menangitã la cap. Good bye, Hello! Reta“.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 14 decembrie 1990)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Rãzboiul Parlamentului cu poporul Nu vã puneþi cu românii! Prinþul Duda Ministrul Bostan Fenomene paranormale cu Ion Iliescu Durerile Simonei Halep Bombonica de pe coliva democraþiei Femei însãrcinate cu Salam Retragerea lui Messi Cine a mai dat colþul...

De cînd se voteazã uninominal, pe colegii electorale cumpãrate direct de la prãvãliile politice mai ochioase, Casa Poporului fãrã coloanã vertebralã a început sã semene pînã la identificare cu Academia de Dansuri ºi Bune Maniere de la Jilava. Fiecare dintre parlamentarii care nu au fost încã ridicaþi de mascaþi se gîndeºte cînd îi va veni ºi lui rîndul pentru scheletele depozitate în dulapul confort 1 sporit, din castelul personal moºtenit de la mãtuºa Tamara. Cumplite chinuri pentru niºte inºi care-ºi ispãºesc pedeapsa la locul de muncã fãcînd legi pentru ca tot românul sã prospere, sã se simtã în siguranþã în þara care, cîndva, a fost ºi a lui. Cum sã iasã ei din dilema asta existenþialã, de vreme ce, de cînd cu U.E., cicã trebuie sã fim cam egali în faþa legii? Foarte simplu: elaborînd o lege doar pentru ei. ªi legea aia sã aibã un singur articol: noi, parlamentarii penali, care am furat tot ce sa putut, care am minþit ºi am batjocorit electoratul, decretãm odatã pentru totdeauna cã justiþia din România nu ne poate atinge, din banalul motiv cã sîntem deasupra celor lumeºti.

Legile sînt pentru proºtii de ne-au votat, sã le respecte ei ºi, o datã la 4 ani, sã ne dea raportul. Dacã nu, desfiinþãm poporul ºi ne alegem altul mai înþelegãtor, unul care sã ºtie cã noi, locatarii din Casa Poporului, nu putem fi egali cu ãia de-au construit-o. N-aþi auzit de dreptul de proprietate? Noi, chiriaºii, sîntem stãpînii, voi cine sînteþi? Poporul? Sã ziceþi mersi cã nu vã punem taxe pe laºitate, cã ne triplam averile.

Rãzboiul declanºat de Parlamentul Ruºinii poporului român, încã din ziua în care a fost ales, continuã cu ºi mai mare înverºunare. Imunitãþi nejustificate, pensii neruºinate, beneficii sfidãtoare, dispreþ generalizat (,,Noi putem sã facem ce lege vrem...”, afirma o proastã, care nici de curvã nu-i bunã). Vã þinem la curent, dacã nu se va aproba, între timp, vreun act normativ prin care poporul mioritic nu mai trebuie informat, cã ºi aºa nu pricepe nimic. El crede cã aºa e lãsat de la Dumnezeu: acela de s-a cocoþat pe umerii lui în Parlament are dreptul, dacã nu chiar obligaþia, sã-l scuipe zilnic în ochi. Ca sã pãstreze legãtura dintre ales ºi alegãtor.

Guvernarea tehnocratului Dacian Cioloº a reuºit rara performanþã de a scoate din buzunarul fiecãrui român, din þarã sau din strãinãtate, aproximativ 350 de euro, deoarece vistieria înregistreazã un deficit de aproximativ 7 miliarde de lei, în primele 5 luni ale acestui an. Performanþa este cu atît mai notabilã cu cît în anul precedent, în aceeaºi perioadã, se înregistrase un plus de 6,3 miliarde de lei. Aºadar, rãmîne cum am stabilit; Dacian este un biet tractorist, între piloþii de curse cu doctoratele la zi. La numai 86 de aniºori, Bud Spencer, iubitul actor italian, a pus capãt filmului vieþii. În anul 1950, Piedone a înotat 100 de metri sub timpul de un minut, fiind primul italian care a fãcut isprava asta. De altminteri, a reprezentat Italia la douã olimpiade ºi a practicat cu plãcere ºi rugby. De ce vã spun toate astea? Pentru cã habar nu aveaþi, cã voi nu o ºtergeaþi de la ºcoalã ca sã-i vedeþi filmele. Cauza morþii a constituit-o scîrba care l-a cuprins cînd a aflat cã un oarecare Cristian Popescu, un corupt obez cocoþat în funcþia de primar de sector, ºi-a luat supranumele Piedone ºi l-a tîrît prin tot Codul Penal. Dupã care a turnat peste el detergent ºi l-a topit în crematoriul de la Colectiv.

Imperiul roman a venit cu tot Orientul peste noi ºi s-a ales praful de el. La fel au pãþit-o otomanii, austro-ungarii, þariºtii ºi sovieticii. Iar dacã vã uitaþi ce se întîmplã cu U.E., la 9 ani dupã ce ne-au primit în gaºca lor, pe postul liber de cobai, ar trebui sã fiþi mîndri cã sînteþi români. Cine se pune cu noi, ales-bules, vorba reginei Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord. Cît despre Casa Regalã a României, e beton. Bufonii care conduc România pe ultimul drum i-au acordat consoartei neasemuitului prinþ Duda niºte parale, un fel de rentã viagerã, ca sã se joace de-a mama ºi dea tata prin cele mai întunecate cotloane ale Palatului Elisabeta. ªi cum minþile regale sînt foarte deschise, este posibil ca prinþul Duda sã se joace, în privat, ºi cu un Dud, joc numit în popor ,,lapte gros”. Totuºi, parcã a jucat mai bine în ,,Motanul încãlþat”! E rolul ãla în care nu-l încãlþa ºi îmbrãca, pe daiboji, Statul Român. Ministrul Comunicaþiilor cu Universul Interior, care posedã un bostan în loc de cap, a afirmat, cu lejeritatea specificã îmbuibaþilor, cã gratuitatea învãþãmîntului este o reminiscenþã a comunismului ºi cã pãrinþii ar trebui sã contribuie financiar la educaþia copiilor proprietate personalã. Dacã prostia ar durea, la ºedinþele guvernului tehnoplat ar fi urlete non-stop.

Mãi, Bostane, cã altfel n-avem cum sã-þi zicem, pãrinþii finanþeazã învãþãmîntul prin taxele ºi impozitele pe care le plãtesc, ce e atît de greu de înþeles? Dar finanþeazã ºi prostia voastrã, a îmbuibaþilor, care nu sînteþi capabili sã faceþi diferenþa între bine ºi rãu, care aþi dori ca analfabetismul sã fie generalizat, ca sã aveþi voi, clasele exploatatoare, forþã de muncã pe care sã o plãtiþi cu cîþiva firfirici. Pentru voi, poporul e carnea de tun pe care vreþi sã o transformaþi în pastã de mici. Bostãnache, dacã nu te ajutã capul, fã-þi un transplant! Înºurubeazã-þi un dovleac! Oamenii inteligenþi îi apreciazã pe aceia care spun adevãrul. Restul, nu. Dar cine

are nevoie de resturi?! Teoria Transpiraþiei a ajuns pe noi culmi de progres ºi civilizaþie. Dupã exploziile filmate de la 11 septembrie 2001, de la Turnurile Gemene, o siluetã s-ar fi ridicat deasupra molozului ºi, plutind pe un noriºor, ea însãºi nefiind materie, a întins-o într-o direcþie cît se poate de necunoscutã. Un poliþist care nu-ºi aspirase dosul mîinii confirmã prezenþa spiritului. Dupã semnalmente (era un tip afro-american, probabil din cauza fumului), ºi dupã ce Serviciile Speciale care-mi þiuie în urechea dreaptã, aia mai bleagã, au analizat imaginile, enigma a fost elucidatã.

Noriºorul de funingine era Ion Iliescu, care nu s-a putut abþine ºi s-a dus sã stingã vîlvãtaia ce-i cuprinsese pe canibalii americani. De altfel, sînt cunoscute problemele existenþiale ale acestui afro-sovietic de Olteniþa cu prostata. Un lucru bun, fãcut de Cioloº ºi de tehnocraþii sãi. Nu vã miraþi, se mai întîmplã. A decis sã se renunþe la copiile legalizate dupã documentele personale, la alergãtura dupã cazierul judiciar ºi la alte farafastîcuri care mãcinau nervii oamenilor nevoiþi sã bîntuie bezmetici din ghiºeu în ghiºeu numai pentru cã în România cultul ºtampilei se practicã adesea cu mai multã rîvnã decît cultul fecunditãþii. Soluþia este foarte simplã: confruntarea cu documentele originale ºi certificarea, pe loc, ,,conform cu originalul”. Bravo, mãi bãiete! Acum, dacã teai pricepe oleacã ºi la economie, ar fi tare bine! Dacã nu, fã ºi tu ce poþi , numai nu-l mai lãsa pe ministrul Dragoº Pîslaru sã deschidã gura în faþa presei, cã face curent... Codul Rutier va fi modificat din nou. Pregãtiþi-vã buzunarele! ªi ºoferii cu permisul luat la Piteºti (gen Piedone), ºi poliþiºtii ºpãgari. Simona Halep se codeºte sã meargã la Olimpiadã, fiindu-i teamã cã virusul Zika ar putea-o împiedica sã procreeze. Dupã cîte vãd eu, nu pe virusul Zika îl mãnîncã pielicica, ci pe Simonica. Oricum, cînd este vorba sã joace în numele României, pe domniºoara o doare ba tendonul, ba cãlcîiul lui Ahile ºi, foarte des, în cot. Cînd joacã doar pentru ea, o doare-n paiºpe de toatã lumea. Simono, banii înseamnã ceva, dar nu sînt totul pe lumea asta. Cel mai important lucru e respectul conaþionalilor tãi, al acelora care se bucurã cînd cîºtigi ºi care sînt mai triºti decît tine cînd pierzi. Iar românii, popor paradoxal, iubesc ºi urãsc cu aceeaºi patimã. Trec foarte uºor dintr-o extremã în alta. Aºa cã lasã fandoselile de mironosiþã ºi aratã, în ceasul al doisprezecelea, cã eºti o româncã adevãratã ºi cã n-ai, în locul inimii, un portofel. ªi sã ºtii cã ne-am prins ºi cã ai un orgoliu nemãsurat ºi ai vrea sã fii tu portstindardul României, la festivitatea de deschidere, deºi numãrul 1 în lume, în domeniul ei, este Cristina Neagu. Dacã ãsta-i motivul principal, poþi sã o rogi frumos sã te lase sã-i duci geanta. În þara lui Eminescu, Enescu ºi Brâncuºi, televiziunile au intrat în fibrilaþii fiindcã mai multe paraºute susþin cã au rãmas însãrcinate cu salam.

Cu Florin Salam. Vor naºte, probabil, un parizer, dacã relaþiile au fost light - sau vreun babic sîrbesc, dacã au fost condimentate cu manele, Bregovici ºi bãtaie. Ceea ce este foarte posibil, întrucît la hartiºti tradiþia se respectã din cap pînã-n picioare. Sper cã în vremea asta, Nicolae Guþã nu s-a culcat pe urechea aia bleagã ºi (pro)creeazã altfel ales bules titlul de rege, pe care, iatã, îl rîvnesc ºi Salam, ºi Duda.

Nu te lãsa, mînca-ne-ai! Românul, în nemãrginita lui înþelepciune, are o vorbã: plagiezi, nu plagiezi, vremea plagiatului trece! Victor Ponta a aplicat cel mai bine acest aforism, pentru care ar merita titlul de doctor cu suspendarea susþinerii lucrãrii. Actriþa Olivia de Havilland (Melanie din ,,Pe aripile vîntului”, pentru care a ºutit Oscarul) a împlinit 100 de ani, la 1 iulie 2016. Se þine bine puºtoaica, chiar dacã e leat cu primul rãzboi mondial. Încã e piesã de colecþie pentru puºtanii Neagu Djuvara ºi Mihail ªora, ºi ei nãscuþi tot înaintea erei noastre. În semifinalele C.E. de fotbal va fi o bãtãlie între gali ºi egali. útia de la urmã locuiesc în Peninsula Ibericã, mai harcana de Spania, ºi li se mai spune ºi portughezi, deºi au ajuns pînã în aceastã fazã fãrã sã cafteascã pe nimeni în cele cîte 90 de minute regulamentare. E adevãrat, nici nu i-a bãtut nimeni. Culmea e cã au în echipã un bãiat gelat (zero mãtreaþã, zero fotbal), care a dat pe lîngã minge aproape la fel de mult ca legendarul Chiricheº. În restul timpului se uita pe tabelã sã vadã reluãrile cu el însuºi. Dacã UEFA i-ar fi permis sã aibã o oglindã în portjartier, nu mai era nevoit sã dea ochii peste cap dupã fiecare luft. Acestui lusitan cu apucãturi muiereºti i se spune Ronaldo. Eliminarea Belgiei de cãtre Þara Galilor (cu 3 la 1) ne demonstreazã cã nu întotdeauna 11 vedete formeazã o echipã. Tot aºa cum nu pot face vreo brînzã nici 11 prostãnaci îmbrãcaþi în galben. O echipã de fotbal e ca o orchestrã ce are un dirijor lucid, un solist autentic ºi niºte artiºti bine antrenaþi, care ºtiu cum se carã un pian ºi cum se umple golul din plasa adversarilor. România n-a trimis în teren pianistul, fiindcã dirijorul nu cunoºtea partitura, preferînd un dans tribal, de genul ,,tot pe loc, pe loc, pe loc, sã rãsarã busuioc...”. Dacã se putea sã rãsarã gata sfinþit, poate bãteam ºi noi pe cineva. Prin statutul PSD, mîncãtorii de rahat sînt obligaþi sã-i pupe mîna ºoferului de pe

vidanjã, dacã a fost avansat în funcþie. Startul a fost dat la Ploieºti, nu departe de Haimanale, unde s-a nãscut Caragiale. Nimic nu este întîmplãtor în lumea asta absurdã.

Jale mare! Gabriel Oprea, generalul interesului personal, cel care are un girofar în loc de creier, a anunþat cã se retrage din politicã la sfîrºitul acestui mandat. Nu este vorba de mandatul DNA, e doar o coincidenþã. Pur ºi simplu l-au supãrat corupþia ºi batjocura din sistem. Pe care, din motive independente de voinþa lui, nu le mai poate coordona.

Nicolae Manolescu-Apolzan a luat-o demult pe arãturã. Întro compunere ºcolãreascã intitulatã ,,Tot despre Barbu ºi Vadim”, privind realitatea într-o oglindã diformã, susþine, printre alte bazaconii ºi fracturi de logicã primarã, cã Vadim a fost redactor-ºef la revista ,,Sãptãmîna”. N-a fost, mã, maestre, nici mãcar angajat al celebrei reviste, doar a colaborat, el fiind redactor la Agerpres. Bãiete, ai luat-o de multiºor pe arãturã, degeaba încerci sã induci ideea de Gîgã, cã actualii tãi contestatari ar fi tot un fel de Barbu ºi Vadim.

Nu sînt, pentru asta e nevoie de ceva mai mult talent.

Apolzane, retrage-te în munþii tãi de bani, ridicolul ucide!

E bine sã vã reamintim din cînd în cînd cã România nu e condusã de mãscãricii care se dau de-a dura pe ecranele tembelizoarelor, ci de o putere ocultã, care are drept scop þinerea românilor în starea de sclavie. Cine nu e de acord sã ridice douã degete. Dar numai dupã ce ºi le scoate din organul gîndirii. Sir Bobby Charlton, celebrul fotbalist englez, campion mondial în 1966, a fost întrebat ce ar fi fãcut echipa lui dacã ar fi înfruntat Islanda. ,,Am fi învins cu 1 la 0”. ,,Numai cu atît?!”, s-a mirat reporterul. ,,Totuºi, avem peste 70 de ani...” Spre dezamãgirea lui Traian Bãsescu, dovezile sînt concludente: pe Marte existã apã. Doar apã...”

Dupã ce a ratat la loviturile de departajare, ºi Argentina a pierdut, pentru a doua oarã consecutiv, finala Copa America, în favoarea statului Chile, Messi a anunþat cã se retrage de la Naþionala care încã îl divinizeazã pe Maradona. Un val de isterie a cuprins Argentina: plîngeau toþi, de la ãl cu þîþa-n gurã pînã la cel cu barba surã. Cred cã a plîns ºi Papa Francisc, conaþionalul lor, deºi el e mai ºugubeþ de fel. În orice caz, în semn de jale, ºi-a pus cipilica pe cap ºi s-a plimbat cu Loganul prin Armenia. Ce vreþi sacrificiu mai mare?! Vi se pare corect ca un condamnat penal sã cearã demisia ministrului Justiþiei, oricum ar fi el? Ba, mai mult, sã conducã, prin interpuºi, treburile þãrii? Asta-i bombonica de pe coliva democraþiei de cumetrie ºi desfrîu. Existã români care considerã cã neamul nostru e cel mai tare de pe mapamondul lumii, indiferent de prognoza meteo, care mai mereu ne prinde desculþi ºi dezbrãcaþi în faþa istoriei. Adicã îi batem la sistemul de operare pînã ºi pe americani care, se ºtie, sînt fascinaþi de stabilirea unor recorduri bizare. Aºa se face cã noi deþinem primul loc la cea mai mare horã (13.828 de cheflii s-au învîrtit la Slatina), cea mai mare omletã þãrãneascã (s-au spart 30.000 de ouã, sub supravegherea academicã a lui Adrian Nãstase), cea mai mare pascã (170 de kg), cel mai mare bulz (189 de metri), cea mai lungã scrisoare cãtre Moº Crãciun (413 metri, dar pe care Moºul n-a citit-o, din obiºnuinþã), cel mai mare monument dedicat cepei (6,5 m, la Oradea), cel mai lung ºir de prezervative (3.300 metri) ºi, evident, cel mai lung cîrnat (cîrnatul lui Oprescu). Nu a fost încã omologat recordul cu cei mai corupþi politicieni, întrucît se îmbunãtãþeºte zilnic, ºi nici acela cu cea mai mare alcoolemie din lume, deþinut de o preacinstitã domniþã din Tîrgul Ieºilor care, din motive tactice, s-a oprit la 7,55 la mie.

Cu alcoolemia asta îl putea face gelos ºi pe Traian Bãsescu, dacã fostul preºedinte prindea o zi mai proastã. Dar nici nam terminat de redactat textul de mai sus, cã niºte arãdeni au deschis ºi ei Cartea Recordurilor Absurde ºi s-au strecurat înãuntru cu cel mai lung ºirag de dopuri din lume (peste 1 km). Dacã le scoteau ºi p-alea din urechile guvernanþilor, mai mãsurau ºi acum la el. Pînã în 1989, intram în Cartea Recordurilor cu mari realizãri (Casa Republicii, devenitã, sanchi, a Poporului, Transfãgãrãºanul, Canalul DunãreMarea Neagrã º.a.) ºi cu producþiile record la hectar. Dar lumea e în permanentã schimbare. Ca mîine furãm primetime-ul (aici chiar nu ne întrece nimeni!) cu ºtirea neverosimilã cã în România mai sînt oameni cinstiþi. ªi, pe deasupra, ºi iubitori de patrie... Ce-or mai fi fãcînd cercetãtorii britanici? Or fi descoperit cã Regatul Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord a ieºit din UE, sau încã mai studiazã problema?! A dat colþul Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1986), supravieþuitor al Holocaustului. El ,,a obligat umanitatea sã acþioneze în numele suferinþei” (Barack Obama). Din pãcate pentru o astfel de personalitate, scriitorul (57 de cãrþi) ºi filosoful nãscut la Sighetu Marmaþiei, la 30 septembrie 1928, a acuzat România cã, în al II-lea rãzboi mondial ,,a ucis, a ucis, a ucis” (evrei), deºi era destul loc pentru nuanþe. Dar durerea omului cãruia i-au murit la Auschwitz mama ºi sora mai micã, iar în marºul spre lagãrul Buchenwald, ºi tatãl, l-a împiedicat sã vadã cã, în condiþiile date, România s-a împotrivit atît cît i s-a permis demenþei naziste, la care Ungaria aderase fãrã nici o remuºcare. Era membru de onoare al Academiei Române (2001) ºi Mare Ofiþer al Ordinului Steaua României, decoraþie primitã de la Ion Iliescu în 2002. A murit, la 3 iulie, în SUA, acolo unde se stabilise din 1963. Vestea proastã e cã Iliescu se simte beton.

Ca de obicei, Germania a ajuns în semifinalele competiþiei fotbalistice la care România a fost sparingpartener, eliminînd, dupã cîte 9 lovituri de la 11 metri, Italia.

Poate cã nemþii îi lãsau pe macaronari sã meargã mai departe, dar n-au vrut sã-l supere pe Gary Lineker, fostul mare atacant englez, care a definit fotbalul ca fiind jocul dintre douã echipe formate din cîte 11 jucãtori, dar pe care îl cîºtigã întotdeauna nemþii. Sã vedem ce pãrere au ºi francezii...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Amintindu-mi de genialul pictor Ion Þuculescu... (3)

N

u pot uita de acea ,,toamnã bacovianã”, cînd îndrumãtorul meu din nou îl menþionez pe Ion Þuculescu - mi-a citit un fragment din opera lui Tudor Arghezi, creatorul ,,Cuvintelor potrivite”, legat de tragicul destin al lui Luchian: ,,Pictorul ªtefan Luchian, a cãrui recunoaºtere revoluþionarã a venit nespus de greu ºi de tîrziu, era o valoare certã pentru sensibilitatea ºi intuiþiile de profunzime ale lui George Enescu. Enescu realiza pe vioarã lumina pe care contemporanul lui obscur o aºternea cu penelul pe pînzã. Pe cînd pictorul era hulit ºi defãimat, în primul rînd de confraþi, ºi inexistent pentru elita socialã aproximativã din vremea lui, George Enescu, fãrã aderenþe imediate cu pictura, avea harul sã-l presimtã, sã-l înþeleagã ºi sã-l pãtrundã. Bolnav ºi mizer, ºi trãind ca vai de el, Luchian a fost nevoit sã se scoboare pînã la îndeletnicirea de zugrav cu bidineaua.

Acesta era nivelul epocii în care George Enescu iubea în secret pictura durerosului lui contemporan. Ca sã ne dãm seama cu precizie de gradul acestui nivel ºi de halul de degradare în care se afla societatea noastrã de parveniþi, de atunci, trebuie sã mai spunem cã, rãstignit, de aproape zece ani, de o paralizie, Luchian a fost arestat în pat pentru escrocherie artisticã. Bietul om n-a mai putut rãbda ºi aceastã ultimã neruºinare ºi a murit numaidecît. Asta s-a petrecut nu prea demult, în 1916, acum 39 de ani.

Cu toate cã mai tînãr decît Luchian, mi-aº permite sã afirm cã eram prieten cu el. Îl vizitam des în casa lui, marcatã astãzi cu o placã de marmorã, de cimitir. El îºi primea prietenii rãmaºi, în atitudinea lui de Prometeu înlãnþuit. De ani de zile, zãcea doborît de boala lui cumplitã, natura asociindu-se ca sã-l chinuiascã, pînã în ultima secundã, cu nepãsarea brutã ºi rãutatea veninoasã, ºi cu incompetenþa medicalã a vremii. Uºa lui Luchian era slobodã ºi deschisã oriºicãruia, ziua ºi noaptea, ca la bisericã. O candelã veghea cu scînteia ei, ca sã desluºeascã vag, pe întuneric, lucrurile din odaie.

L-am gãsit într-o dimineaþã zguduit, dar însufleþit, ºi cu ochii lui frumoºi, aprinºi. Dupã ce-l pãrãsiserã, rînd pe rînd, toate organele care fac viaþa dacã nu plãcutã, cel puþin suportabilã - mai trãiau din el ochii ºi glasul, care a grãit articulat pînã la stingerea fiinþei întregi. Luchian plîngea... Plîngea de o emoþie fericitã...

Mi-a povestit cã venise, noaptea, o umbrã cu pelerinã, strecuratã în odaia lui. Mutã, umbra a scos din pelerinã o vioarã ºi a cîntat. I-a cîntat, douã ore întregi, parcã o mu-

Polemici

zicã dintr-altã lume. Apoi, umbra ºi-a luat vioara ºi pelerina, s-a apropiat de patul rãstignitului ºi i-a spus: «Iartãmã, te rog, sînt George Enescu»”.

Cred cã Sfîntul Mihai Eminescu recita cu „un lirism fremãtãtor”, în „Cenaclul Junimea”, versurile sale ºi ale altor poeþi dotaþi. ªi sînt convins cã Ion Þuculescu a avut muzicalitatea orphicã a lui Mihai Eminescu. În lumea de dincolo, în lumea livezilor de apoi, i-a unit vocea lor, identificatã cu „o lavandã sonorã”... *** Mult regretatul maestru Ion Þuculescu a fost si rãmîne un artist religios. Acest artist, identificat cu ortodoxismul, nu i-a acceptat niciodatã pe atei!

La moºtenirea sa picturalã aº pune, ca „motto”, cuvintele latine „Ars longa vita brevis”. În legãturã cu dispreþul sãu pentru atei, aº cita urmãtorul aforism, deosebit de grãitor: „Cine nu are Dumnezeu nu are cine sã-l ierte”! Acelaºi sentiment de dispreþ l-a avut ºi faþã de cei ce au pledat pentru „o artã apatridã”. Iatã ce-mi mãrturisea el: „Dragã Doru Popovici... Arta relevã un aspect internaþional, dar fiecare slujitor al constelaþiei frumosului are o patrie, mult adoratã. Beethoven, Mozart ºi mai ales Wagner au fost ºi sînt exponenþi ai spiritualitãþii germane.

Palestrina, Monteverdi, Rossini, Donizetti, Verdi, Puccini, ca ºi Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Rafael ºi Michelangelo nu pot fi concepuþi decît ca italieni. Debussy ºi Ravel, precum ºi pictorii Manet, Monet, Degas, Renoir, sau romanticul compozitor Berlioz ºi revoluþionarul Messiaen au intrat, încã din timpul vieþii lor fecunde, în istoria mondialã a culturilor solare, ca francezi.

Oare Chopin, Rubliov, Mussorgski, Tolstoi, Dostoiewski ºi Stravinski nu ni se înfãþiºeazã ca geniali reprezentanþi ai spiritului slav? Nu întîmplãtor, o capodoperã ca «Tristan si Isolda», de Wagner, nu ne convinge total dacã nu este interpretatã în limba germanã, iar altã capodoperã, «Pelléas ºi Mélisande», de Debussy, nu ne impresioneazã decît dacã este valorificatã în limba lui Victor Hugo”.

Compozitorii amintiþi au înþeles sensul celebrei cugetãri: „Chiar dacã viaþa este un suspin, sã-l facem cîntec”.

Epilog

La ce ne mai intereseazã viitorul

N

picioarele pe pãmînt, am da crezare sporovãielilor acelora care ºtiu sã întreþinã minciuna, spre a le fi lãudate faptele... ªi tot vedem asemenea scene teribile, de cînd urciorul de pãmînt s-a spart cu apa doinelor noastre, întru adormirea românismului ºi a umplerii þãrii cu parveniþi.

Doamne, nici nu mai ºtiu cum sã-mi folosesc sentimentalismul; nu am nici o vinã cã m-am nãscut cu el ºi cãl trãiesc la scenã deschisã, în numele dreptãþii ºi al adevãrului cã românii trebuie sã lupte pentru întregirea neamului lor. Dar mã tem cã într-o zi nu vom mai fi decît un cîmp de muþi ºi surzi pe aici, cã nimeni nu-ºi va mai cunoaºte obîrºia, oricare ar fi ea. ªi asta pentru cã existã niºte oameni, puþini la numãr, care fac experienþe pe noi, dar nu ca sã ne fie bine, ci sã aibã ei cu ce se juca în tim-

Amza Pellea, în rolul lui Mihai Viteazul, din excepþionalul film istoric, realizat, în 1971, de Sergiu Nicolaescu, dupã scenariul lui Titus Popovici

MICROSIOANE Prudenþã Ai grijã cum ºi cînd ºi, mai ales, pe unde intri-n valuri.

Deºi deschisã-i pretutindeni, ºi marea are porþi.

Concentrare Aºa este, desigur, totu-i miez ºi coajã, dar vezi cum procedezi: sã n-arunci prunei coaja iar la nucã, miezul.

Chenar

Pictorul Ion Þuculescu a murit, ucis fiind de boala necruþãtoare a Secolului XX: teribilul cancer! În ultimul nostru dialog, sublimul maestru mi-a recitat „Rugãciunea pentru împãcare”: ,,Doamne, milueºte pe cei ce mã urãsc, mã zavistuiesc ºi mã ocãrãsc; aºijderea ºi pe cei ce mã grãiesc de rãu. Ca nu cumva vreunul din ei sã pãtimeascã ceva rãu pentru mine, necuratul, nici în veacul de acum, nici în cel ce va sã fie. Ci-i sfinþeºte pe dînºii cu mila Ta, ºi-i acoperã cu bunãtatea Ta, prea bunule Stãpîne. Amin”.

Sfîrºit DORU POPOVICI

TABLETÃ DE SCRIITOR u mai e vremea mea, pentru cã nici nu a fost vreodatã, chiar dacã unii m-au descris cu lumini de cer senin. Nu mai e vremea mea, pentru cã m-am dezis de mult de ºoricelul obraznic ce rodea, în magazia cu lemne, mustãþile de cîlþi albaºtri ale bunicului, care stãtea tolãnit în jilþul sãu cu saltea din paie, dupã ce, toatã tinereþea lui, cãrase lada cu muniþie, luptînd pentru dezrobirea neamului sãu. El a trãit vremuri crîncene de rãzboi, care au transformat liniºtea satului într-un coºmar. Îl vãd cu tãlpile bandajate, din cauza spinilor de pe cãrãrile ducînd la fîntînile cu lacrimi de sub corhanã. Erau lacrimile vãdanelor ale cãror bãrbaþi au murit pe front. ªi erau lacrimile îndrãgostiþilor, a cãror despãrþire nefireascã a pus punct pentru totdeauna planurilor lor de viaþã. ªi aºa am mers prin timp, gîndindumã la anii copilãriei mele, fãrã sã-mi vîre cineva în cap fel ºi fel de poveºti spãimoase, cum se întîmplã acum, cînd filmele de groazã, cu imagini macabre, de pe tabletele copiilor sînt la modã. Lumea, în modernitatea ºi mediocritatea ei, cautã sã se impunã cu orice preþ, folosindu-se de toate mijloacele tehnice, trãgînd dupã sine tînãra generaþie în tãrîmul horror bîntuit de dinozauri, crocodili, vampiri, extratereºtri devoratori de cadavre, de femei ce poartã în pîntece balauri, precum ºi de alte arãtãri, care îþi provoacã numai coºmaruri în somn. Toate acestea sînt oferite ca hranã spiritualã pentru speþa umanã. Iatã unde s-a ajuns: sã ne minþim cã lacrima aduce bucurie ºi cã sfînta cruciuliþã de la gît îþi aduce bucata de pîine pe masã, fãrã sã faci nimic. Ce grozãvie ordinarã; dacã nu am fi cît de cît cu

ARHIVA „ROMÂNIA MARE“

A fost chemat sã i se punã coroana de premiant.

Dar i-a cãzut, oprindu-se pe umeri.

Pãrinþii cred, însã, cã de vinã a fost învãþãtorul cel necalculat, care a fãcut-o prea largã pentru capul sãu ascuþit.

VASILE BÃRAN

pul lor de scrîntealã. În atare situaþie, nu ºtiu de ce mai e nevoie de muritorul de rînd, cînd nu are prea mare ºtiinþã, ci doar dreptul la un cod numeric personal, ca sã poatã fi urmãrit sã-ºi plãteascã taxa pentru cociobul lui de casã, impozitul pe aer, pe fum... La ce mai este nevoie de el?

Doar pentru a-ºi pune semnãtura pe lista cu votul? Toate acestea mã deprimã ºi îmi provoacã mari griji, dar nu pentru mine, fiindcã nu mai am nici ce cîºtiga ºi nici ce pierde, nu am iubiri pe care sã le plîng ºi nici livezi cu mere de aur. Îmi fac griji deoarece trãim într-o epocã în care fãrãdelegile sînt premiate ºi scoase în faþã, pentru cã escrocii au ºtiut sã-ºi croiascã drumul spre consolidarea puterii, strecurîndu-se ca viperele printre mãrãciniºuri, pe sub stîncile înfierbîntate de razele soarelui. Numai cã acestora li se poate veni uºor de hac, spre deosebire de marii fraudatori ai acestor vremuri, care s-au instalat la cîrma þãrii ºi care ne-au adus în robie, în timp ce oamenii de bunã credinþã pleacã în bejenie din cauza asupririi ºi exploatãrii la care sînt supuºi de cãtre cei ce au legile ºi pîrghiile puterii în mîinile lor. Ei au ºtiut sã dea cu jula în stînga ºi în dreapta, trîntind la pãmînt voinþa unor oameni care nu au avut cum sã opunã rezistenþã, întrucît legea nu va fi niciodatã de partea celui necãjit. Prin urmare, toate pãrþile îºi urmãresc ideologia de partid cîtã vreme interesele personale primeazã. ªi atunci de ce mai vorbim de occidentalizarea românilor...? De ce mai vorbim de aliaþi, cînd aceºtia nu fac decît sã-ºi atingã þintele ºi sã-ºi mãreascã profiturile cu forþa de muncã ieftinã a românilor? Numai cã românul, conºtient sau nu, înalþã osanale acestor pungaºi, ºi o face fãrã vreun avantaj anume, ci, din nefericire, spre pierderea identitãþii sale, cã, vorba ceea: fie ce-o fi, la ce ne mai intereseazã viitorul?!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Pag. a 5-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Pe decindea Dunãrii Pe decindea Dunãrii, la vale,

Omul stã cu capul gol ºi mînã, Înfundat în maldãrul din car; ªi-aþipit, cu jordia în mînã, Se tot duce drum fãrã hotar.

Printre triste miriºti cu ciulini, Trece-n baltã, legãnat agale, Un chervan cu covilitir de rogojini.

Cît un urs, întins el dormiteazã Peste sarica din patru piei de oi, Numai chioaga aprigã vegheazã Ghintuitã cu alãmuri noi.

În tot cîmpul nici un fir nu-i vede, Miºcã vîntul albe colilii Drumul larg în zãri pustii se pierde Sub un cer de mari melancolii.

Cînd deschide ochii, vultureºte, Peste roata zãrilor nãprui, Inima-i se umple-n piept ºi-i creºte Parcã ºesul tot ar fi moºia lui.

Boii mei se lasã pe tînjealã Grebenele roase-i dor, Osiile gem cu-ncentinealã, ªi slomnesc un fel de doinã-a lor.

,,Foaie verde firul peliniþii”…

Cîntã cãrãuºul cãtinel ªi, treziþi, cu el odatã cîntã sciþii Ce-au trecut cîndva prin stepã, ca ºi el!

VASILE VOICULESCU

Dimitrie Gusti, un „scriitor“ printre scriitori Se pare cã-i este atît de greu conºtiinþei vremurilor noastre sã împace rigorile ºtiinþei cu puterile ascunse ale fanteziei creatoare. Poate dintr-un orgoliu firesc sau dintr-o conºtiinþã a puterii sale, ori ºi din cauza uneia, ºi din cauza celeilalte, ºtiinþa vrea sã consume pe masa exactitãþii fiecare afirmaþie. ªi poate cã tot de aceea îi este greu ºtiinþei sã „suporte” atacurile tot mai îndrãzneþe ale fanteziei subiective pe teritoriile cunoaºterii. O cunoaºtere specificã, o cunoaºtere care reabiliteazã sugestiile adînci ale imaginaþiei creatoare, care se prezintã deschis în faþa ºtiinþei contemporane ºi îºi cere drepturile ei fireºti. Situaþia aceasta nu poate sã deruteze pe nimeni. Cugetarea modernã are prioritãþi în sfera vieþii spirituale doar în mãsura în care ea se înrãdãcineazã într-o stare de suflet, care înlãturã calculul rece, impersonal, menit sã restaureze mai degrabã cenzuri ºi obstacole, faþã de disponibilitãþile creatoare ale personalitãþii.

D. Gusti, sociolog riguros, autorul unui sistem de sociologie care a premers atîtea preocupãri similare din cultura europeanã, recunoscut în aceastã direcþie, a fost, deopotrivã, omul frãmîntat de valoarea pe care o poate cãpãta conceptul ºi abstracþia în raport cu viaþa sufleteascã a individului. Aceasta din urmã nu trebuie sã se usuce sub povara apãsãtoare a datului ºtiinþific. Dimpotrivã, ea trebuie sã-ºi gãseascã locul cuvenit ºi sã i se restaureze supremaþia unui drept al sãu.

D. Gusti nu s-a lãsat înfrînt de puterea demonstrativã a rezultatului ºtiinþific, lipsit de orice transfigurare posibilã. Imaginaþia creatoare ºi rigurozitatea savantului se completau în sistemul sãu de gîndire dupã o normã goetheanã, care urmãrea þesãtura intimã a acestei lumi ºi ordinea unui cosmos ce se înfãþiºa ca un întreg. Deschis acestor gînduri, D. Gusti insereazã în manuscrisele sale adevãrate imnuri cãtre naturã, în astfel de cuvinte: „În ultimele zile priveam de la fereastra casei mele ºi mã gîndeam la Micro-megas. Singur!

Printre lacrãmi vãzui grãdina scãldatã în rouã, pajiºtea verde, simþeam mireasma vãzduhului, în zarea limpede a dimineþii, sub lumina sclipitoare aud cîntînd pãsãrelele. Aduc imnuri de slavã naturii, prin razele ei tremurãtoare de frumuseþe”. Erau aici cuvintele unui înþelept care cãuta marile taine ale vieþii, convins cã fiecare razã de luminã de dinafarã are o rezonanþã tainicã în sufletul nostru. Ca un pictor exersat în recunoaºterea culorilor, el acordã prioritãþi unor puteri lãuntrice ale lucrurilor, în care crede cã „natura exprimã o frumuseþe vie ºi care respirã în deosebire de frumuseþea artei ºi sculpturii”.

Sociologul D. Gusti se entuziasma aºa cum numai marii artiºti o pot face.

Iubea florile cu o pasiune rar întîlnitã. Paginile lui despre flori, despre minunile care se ascund în acel buchet de flori obiºnuit, au ceva deosebit. ,,Ele sînt necesare vieþii, scrie D. Gusti, ºi nu sînt obiecte de lux (buruieni, cum spunea un mare boier moldovean, unde eram în gazdã). Florile! Cine spune cã nu-i plac florile nu este om cult (pentru bãdia erau buruieni). Graþie, gingãºie ºi desfãtare între atîtea feluri, þiganca, olteanul

ALBUMUL CU POZE RARE

care o poartã la ureche, podoabã pentru femei, decor de casã, ea zîmbeºte întotdeauna, face cu ochiul, ca ºi cum ar zice vino-ncoace!”. Acestea erau gîndurile lui D. Gusti despre viaþa naturii înconjurãtoare. N-a sociologizat nimic. Dimpotrivã! Avea convingerea cã lumea trebuie descoperitã ºi pe alte cãi decît cele consacrate de ºtiinþele experimentale. Cu acest sentiment a strãbãtut, ca ºi marele Iorga, satele româneºti, bucuros sã întîlneascã o tihnã sufleteascã, menitã sã dea imaginaþiei puteri nebãnuite ori s-o îndrume cãtre acel întreg din care s-au desprins toate ºi asupra cãruia s-au aplecat marii scriitori ai tuturor timpurilor. Era aici ceva din viziunea anticã asupra lumii, pe care o înnobilaserã ºi alþi gînditori români de mare adîncime, ca L. Blaga, V. Pârvan, sau, în Secolul XIX, marele Eminescu ºi Haºdeu.

Pagini înãlþãtoare de autentic scriitor gãsim în manuscrisele gustiene, chiar ºi acolo unde se pare cã totul a fost cedat analizei ºtiinþifice. D. Gusti s-a întors la izvoare, acolo unde gîndul se înalþã din amplitudinile vieþii, în necontenita ei desfãºurare. El i-a iubit pe cei mulþi, pe aceia care gîndesc aºa cum simt, ºi simt aºa cum gîndesc, fãrã sã se abatã de la regula sãnãtoasã a vieþii, de a fi tu însuþi prin ceilalþi.

Rîndurile lui D. Gusti despre spaþiul acela intim, care se numeºte casa noastrã, grãdina noastrã, e poate o minusculã ipostazã din spaþiul þãrii sale, aºa cum o vedea el, aºa cum o visa. Grãdina ºi pomii, care prind cadenþele timpului diurn, dau un semn al lor vieþii noastre, o potenþeazã, dupã cerinþe ce depãºesc imanentul.

Cãci „casa, scrie D. Gusti, e o mare problemã socialã ºi esteticã. Casa are farmec ºi logicã, o creaþie, ºi o tehnicã. Casa mea a fost închinatã cãrþilor, i se zicea «catedrala cãrþii». Casa ºi grãdina mea voiau sã fie reflexul celor mai intime gînduri ale mele. Le-a însufleþit visul meu. Ele au format un fel de templu, unde eul meu comunicã cu Natura, ªtiinþa ºi Arta”. Numai lui, poetului, îi este dat sã pãtrundã în acest spaþiu al comunicãrilor sufleteºti, lãuntrice. „Poet, eºti rege/ ce n-a-nþeles savantul/ poetul înþelege“. Aºa îl întîlnim pe D.Gusti, îl întîlnim mereu pe drumuri nebãtãtorite încã, rãscolind straturi vechi de viaþã spiritualã, în care gãseºte marile tîlcuri ale naþiunii sale, cãreia i-a închinat întreaga sa viaþã.

Dragostea ºi admiraþia lui D. Gusti pentru casa lui nu e ceva întîmplãtor ºi nu face parte din mãruntul interes pentru sine. S-ar putea spune, dimpotrivã, cã sociologul român a gîndit despre casa în care a trãit ºi a muncit ca despre o fortãreaþã, mereu ºi mereu deschisã în lupta pentru culturã ºi mai mult spirit.

Ar fi momentul potrivit ca locuinþa sa, acea casã minunatã pe care a construit-o dupã vechile modele ale caselor româneºti, din Str. Armindenului nr. 4, sã fie restituitã soþiei profesorului D. Gusti, pentru ca aceasta sã devinã, dupã visul aceluiaºi profesor, o casã memorialã-muzeu pentru studenþi. Sã ne gîndim cã lucrãrile în manuscris, lucrurile casei lui D. Gusti existã, cã obiectele ºi tot ce îi aparþinea aºteaptã sã fie aºezate la locul lor, ca un act de aducere-aminte.

VASILE VETIªANU (1980)

Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, douã inimi gemene, care au bãtut în acelaºi ritm ºi au ars în acelaºi foc sacru al dragostei pentru frumos ºi al iubirii de neam.

Amintiri despre Serghei Esenin ºi Isadora Duncan (5) Într-o noapte ne pomenirãm cu Kusikov, picat pe nepusã masã; rugîndu-ne sã-i împrumutãm o sutã de mãrci, ne puse la curent cu fuga lui Esenin de la Isadora.

– Ne-am refugiat într-o micã pensiune pe Uhlandstrasse, ne spuse el chicotind, unde Isadora n-o sã ne gãseascã. Confort, liniºte... Mai bem, mai scriem versuri... Sã nu ne trãdaþi cumva!

Dar Isadora se urcã în maºinã ºi în trei zile colindã toate pensiunile din Charlottenburg ºi de pe Kurfürstendamm. În cea de a patra noapte îºi fãcu apariþia ca o amazoanã, cu cravaºa în mînã, în liniºtita pensiune de familie de pe Uhlandstrasse. Toatã lumea dormea, afarã de Esenin care, îmbrãcat în pijama ºi cu o sticlã de bere în faþã, juca dame în sufragerie cu Kusikov. Din întunericul bufetelor de lemn sculptat, aºezate în jurul lor pe console, rãsãrea strãlucirea paºnicã a cafetierelor ºi serviciilor de masã. Nenumãrate obiecte de cristal, mici vaze de flori ºi halbe de bere umpleau încãperea. Pe pereþi atîrnau mici rãþuºti de lemn cu capul în jos. Se auzea tictacul grav al unui ceas.

O atmosferã de liniºte ºi confort, îmbibatã cu aroma þigãrilor de foi ºi a cafelei, învãluia acest interior burghez nemþesc, ca o groasã perdea de fum împotriva

furtunilor ºi intemperiilor de afarã. Dar furtuna irupse ºi aici, ºi avea înfãþiºarea Isadorei. La vederea ei, Esenin se eschivã ºi se lãsã înghiþit fãrã o vorbã de bezna culoarului. Kusikov se repezi sã o scoale din somn pe proprietãreasã, în timp ce în sufragerie se declanºã uraganul. Îmbrãcatã în roºul ei hiton (tunicã – n. red.), Isadora se învîrtea prin încãpere ca un demon al distrugerii. Dîndu-i uºile în lãturi, ea rãsturnã pe jos întreg conþinutul unui bufet. Lovite cu cravaºa, micile vaze zburau de la locurile lor ºi se prãbuºirã poliþele cu servicii cu tot. Rãþuºtile de lemn cãzurã de pe pereþi, iar lustrele începurã sã se clatine în clinchet de cristale.

Isadora nu se potoli din turbare decît în clipa cînd nu-i mai rãmase nimic de fãcut þãndãri. Atunci, tãindu-ºi drum peste mormanele de cioburi ºi sfãrîmãturi, ieºi pe culoar, unde-1 gãsi pe Esenin ascuns dupã un garderob.

- Quittez ce bordel immediatement, îi zise ea calm, et suivez-moi.

Esenin îºi puse gambeta pe cap, îºi aruncã paltonul peste pijama ºi porni dupã ea fãrã sã scoatã o vorbã. Kusikov rãmase ostatic, urmînd ºi sã semneze nota de platã.

Care notã, trimisã Isadorei la hotel douã zile mai tîrziu, se dovedi a fi redutabilã. Urmarã pertractãri ºi zarvã multã. Dupã achitarea notei, Isadora îºi încãrcã dificilul ei menaj în douã puternice Mercedesuri ºi plecã la Paris, via Köln ºi Strasbourg, însã, ca sã-i explice poetului cum e cu goticul celebrelor catedrale.

Sfîrºit Traducere de IOANICHIE OLTEANU

Pag. a 6-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (31) „Apocalipsa“ Pe POARTA PREZENTULUI, graþie patriotismului lui Nicolae Ceauºescu, odatã cu dispariþia comunismului, a intrat, atît în CASA POPORULUI, cît ºi în PALATUL PRIMÃVERII (devenit muzeu) o pãrticicã din industria socialistã „îngropatã“. Din dorinþa preºedintelui, aceste douã edificii au fost amenajate doar cu produse fabricate în România - superbe covoare þesute la Fabrica din Cisnãdie, perdele dantelate, de la Paºcani; vase de porþelan din Cluj, de la fabrica IRIS; porþelanuri ARCO, de la Curtea de Argeº; candelabre de cristal, din Mediaº etc. Marmura folositã în construcþie a fost adusã din Carpaþi. Proprietarul de astãzi al carierelor a devenit deosebit de bogat, dispunînd de marmurã dupã bunul sãu plac.

Ceauºescu purta cãmãºi confecþionate la Brãila, care se exportau în multe þari. Blãnurile de la Orãºtie ºi pantofii de la fabrica „Guban“, din Timiºoara, erau mult apreciate de „tovarãºa“ (...)

Din pãcate, ca ºi industria grea, ºi industria uºoarã a ajuns cioburi ºi ruine, iar zecile de mii de oameni care aveau un loc de muncã asigurat, au luat drumul strãinãtãþii.

Vizitînd Palatul Primãverii, privind cu nostalgie realizãrile unei întregi generaþii, pentru o clipã, doar o clipã, ai impresia cã „Te-ai întors în România“. Generaþiei defavorizate ar trebui sã i se cearã iertare cã a fost umilitã cu pensii de mizerie, dupã o viaþã de muncã, înzestrînd þara cu adevãrate bijuterii, care însã, au fost destrãmate de „libertate“. Conform unei declaraþii (devenitã metaforã) a ministrului Agriculturii, banii þãrii sînt ºi au fost cãraþi în bãncile din Elveþia, în camioane. Jaful - jafului - ºi nimeni nu rãspunde, hoþii lãfãindu-se în strãinãtate în cele mai exotice locuri, pãstrînd ºi mormanul de bani. Este foarte trist cã, în prezent, pãmîntul þãrii se vinde, bucatã cu bucatã, iar românii „dorm“. Cînd se vor trezi, vor constata cã România nu mai existã pe harta Europei.

Pe POARTA VIITORULUI, vor intra „iluminaþii“, care au condus, ºi conduc, destinele Planetei Albastre, colorînd-o în cenuºiu cu nuanþã de pustiu. Scopul lor este GLOBALIZAREA PLANETEI. „Nicolae Ceauºescu, obligînd poporul român la o viaþã austerã, de muncã ºi renunþãri, punînd în valoare patrimoniul naþional, a eliberat România de datoria externã înrobitoare, asigurînd sta-

Amintiri din temniþele bolºevice (6) N-am stat mult cu Marczi, cãci am fost dus la comun, unde erau vreo 20 de oameni în aºteptare. Aici erau ºi Aurel Mitrea, ºi Miluþã Lapteº. Le-am povestit tuturor prin ce am trecut, iar Miluþã Lapteº plîngea în hohote. La „comun” mai erau aduºi deþinuþi din alte celule, dintre cei care nu erau rezolvaþi cu ancheta. Printre ei se aflau turnãtori, care-i informau pe anchetatori despre tot ce vorbeau deþinuþii. Era un avocat cu numele Oniºe, care zilnic era dus la anchetã. Pe acesta îl cunoºteam ºi, într-o zi, mi-a ºoptit cã anchetatorul s-a interesat de mine. A doua zi am fost dus ºi eu la anchetã. Era un ofiþer nou care, dupã ce a stat de vorbã cu mine, mi-a spus cã ºtie cum m-am purtat ºi doreºte sã nu mã izoleze din nou. Dar trebuia sã-i spun tot. I-am zis cã am declarat tot ce ºtiam ºi cã altceva nu cunoºteam. Nu mi-a mai adresat nici un cuvînt, ci a chemat gardianul ºi i-a spus sã mã conducã la celula 7. Ajuns în beci, am început sã plîng ca un copil. Era noaptea Crãciunului ºi se auzeau murmure de colinzi din toate pãrþile, iar eu adãstam, plîngînd, sã vinã paznicul sã mã dezbrace. Nu-mi trecuse frica acumulatã în cele 20 de zile petrecute în genunchi, cînd aºteptam alt necaz, poate mai greu. Spre norocul meu, a venit însuºi ofiþerul ºi, cu ameninþãri în dimineaþa de Crãciun, m-a dus la „comun”.

M-am bucurat cã ajunsesem din nou printre prieteni. În vecinãtate era biserica veche româneascã, ortodoxã.

Cînd se trãgeau clopotele, Miluþã se arunca în genunchi, se ruga ºi plîngea. Aºa fãceau ºi ceilalþi amãrîþi. Cum de sãrbãtori s-a tras clopotul de multe ori, am petrecut ziua în genunchi, rugîndu-ne lui Dumnezeu ºi ascultînd colindele care se auzeau ºoptite prin celule. Miluþã urmãrise povestirile mele ºi mã compãtimea sincer. Mereu venea lîngã mine sã mã mîngîie ºi sã mã încurajeze, zicîndu-mi cã, pînã la urmã, tot scãpãm noi de Securitate. *** Am fost dus din nou la anchetã. Eram tot sub impresia coºmarului, dar Bainer n-a þinut seamã de asta ºi, vorbind despre Odessa, a scris în declaraþie cã am discutat în con-

P o l e m i c i Culorile coborîte din vise

bilitatea monedei naþionale, a vieþii sociale, prosperitatea economicã, independenþa ºi suveranitatea patriei. Actul a fost o sfidare fãþiºã a «iluminaþilor», costîndu-l viaþa pe preºedintele patriot, iar pe români, aruncîndu-i în haosul deliberat, conform unei strategii destabilizatoare extrem de bine pusã la punct“ (citat din cartea România ca o pradã, a lui Radu Theodoru). Ierarhia a trecut la varianta impunerii guvernului mondial prin cucerire. Þinta lor nu e greu de atins, avînd în vedere cã sînt posesorii unor arme sofisticate, ca de exemplu: - Active Denial System - proiecteazã o razã de energie invizibilã, care dã senzaþia cã þinta este cuprinsã de flãcãri.

Testatã la 24 ianuarie 2007, la Mady Air Force Base, este caracterizatã ca non-letala ºi... umanã (Revista NEXUS New Times An II, nr.10). Face parte din arsenalul armelor electromagnetice, care modificã comportamentul uman, perturbã procesele de gîndire, induce dureri imposibile; - Proiectile cu impulsuri de energie (PIE ) - paralizeazã o þintã tot prin intermediul durerii; - Dispozitivul acustic cu mare razã de acþiune, controleazã ºi manipuleazã emoþional massele protestatare de la distanþã, ferind unitãþile poliþieneºti de lovituri. Pot sã producã rãniri sau chiar moartea.

Dacã aceste arme existã cu adevãrat, atunci la ce mai putem spera? Nu putem sã spunem decît: Doamne fereºte!

Intrînd în viaþã prin POARTA TRECUTULUI, mã consider o norocoasã cã, de la Petru Creþia, am „moºtenit“ Testamentul unui eminescolog, din care am sã-mi permit sa vã ofer „bijuterii“ eminesciene:

Eterna pace „Viaþa noastrã e viaþa spumei / ªi totuºi de-ar seca din funduri mare / O altã mare ar face lacrimi lumei / Precum uitare-i a durerii moarte / Astfel ºi moartea e uitarea vieþii / Spre a rãsãri din nou la altã soartã“.

Un phoenix e o pasãre-n vechime „Bãtrînul Phoenix arde în vãpaie / ªi din cenuºa proprie renaºte / Dar, spre a-nvia mai mîndru el din nou se naºte...”. În „Echilibrul spiritual“, dupã opinia lui Constantin Noica, citez: „cîþiva pomenesc de o tehnicizare desãvîrºitã a Europei. Dar, pentru aceastã nouã formulã, era nevoie de chinurile prefacerii, adicã ale rãsturnãrii? Este, oare, nevoie de o barbarie pentru a atinge epoca tehnicizãrii?“. (va urma) LILIANA TETELEA tradictoriu cu doctorul Jula, care era legionar, deci ºi eu sînt legionar. Astfel m-a socotit cã, în aceastã calitate, am colaborat cu Mitrea. Am fost dus la secretarul Securitãþii, unde mi s-a arãtat încadrarea ca activist legionar. Pe urmã am fost lãsat în pace. Dupã cîteva zile am fost duºi cu toþi aparþinãtorii organizaþiei Mitrea la închisoarea din Cluj, unde am fost þinuþi pînã în noiembrie 1950, cînd am fost judecaþi. Aici am fost þinuþi toþi 40 într-o singurã camerã, în care eram înghesuiþi ca vai de lume. De multe ori ceferiºtii se luptau între ei, se certau, se batjocoreau, învinovãþindu-se unii pe alþii ºi toþi îl ameninþau pe Mitrea. De asemenea, toþi ne plîngeam de foame. Cît timp am stat în aceastã camerã, mai bine de un an, nu m-am sãturat niciodatã. Viaþa trecea cu discuþii, poveºti, comentarii, glume ºi certuri. Aºa au trecut, pînã în preajma Paºtilor, zilele ºi nopþile, aºteptînd sã fim judecaþi. În Vinerea Mare a venit Bainer la închisoare ºi m-a luat, împreunã cu Mitrea Aurel, la Securitate. Ne-a lãsat la comun, unde am stat de vorbã cu doctorul Remus ºi cu alþii, pînã a venit Bainer personal dupã mine ºi m-a condus în sala de anchete. M-a luat tare de la început, cu ameninþãri ºi batjocuri. Cum le cunoºteam, nu m-au impresionat prea tare, dar el voia sã mã scoatã vinovat în legãturã cu Bohotici. I-am spus cã Bohotici a fost la mine în interes de serviciu, prilej cu care îi zisesem cã nu mai voiam nimic nici prin politicã, nici de la viaþã. Doar sã-mi cresc copiii, în dragoste de neam ºi de patrie. „Minþi!”, a strigat el. „De tînãr ai luptat contra intereselor patriei, fiind contra conducerii de stat care apãra interesele statului român. Bagã-þi în cap cã nu mai merge cu biniºorul. Acum avem dictaturã proletarã ºi-i vom nimici pe toþi cei ca tine, care nu respectã aceastã dictaturã. Eu îþi cer sã semnezi o declaraþie cã ai activat contra intereselor statului, fiind contrarevoluþionar din 1945, dupã cum rezultã din dosarul întocmit atunci”. „Nu pot semna un neadevãr”, i-am spus. „Te învãþ eu”, mã ameninþã el.

Luã un baston de cauciuc ºi veni la masa mea. Mã puse sã stau în picioare ºi sã ridic mîna stîngã la orizontalã, cu palma deschisã, ºi începu sã-mi dea în palmã ca la ºcoalã.

L-am rugat sã nu mai loveascã în mîna stîngã, fiindcã fusesem tãiat la ea ºi nu mai puteam suporta. (va urma) ION ªTIRBU

Mai întîi am deschis ochii ºi am vãzut cerul albastru, lumina soarelui se odihnea lîngã sufletul meu, pe pervaz Calul mãiastru zbura prin inimã, în extaz A trecut pe lîngã mine ca un glonþ viitorul ºi mi-a îmbrãþiºat zbaterile, cuvîntul, în inimã-mi fîlfîia Tricolorul ºi eram mai înalt decît vîntul Aveam un motiv sã fiu, sã devin un dor pe ferestrele ochilor Coborau din cerul altminteri senin umbrele trecãtoare ale plopilor Mai tîrziu, din inima cu uºile închise i-am cerut uitãrii un strop de rãgaz, culorile coborîte din vise se amestecaserã cu sufletul meu, în extaz ADI SFINTEª, 26-27 iunie 2016

CIOBURI DE GÎNDURI

Despãrþirile dor... Întotdeauna despãrþirile marilor conºtiinþe au durut pînã dincolo de cuvinte ºi pînã dincolo de gînduri... Cînd eram foarte tînãr ºi am fost declarat pentru prima datã nebun, a fost atunci cînd am afirmat cã România va face parte din N.AT.O. ºi din structuri politice ca acelea de astãzi ºi chiar mai complicate decît acestea în viitor. Cã nu m-am înºelat s-a vãzut. Mãcar acum ºtiu cã nu sînt nebun... Dar vremurile vor aduce lucruri noi pentru toatã lumea. Faptul cã vom avea parte de noi ºi noi schimbãri, þine ºi de aptitudinile noastre de a ne dori ºi lucruri bune pentru noi. Iar dacã ne dorim lucruri cu adevãrat mari, acestea nu pot veni decît în formatul unor structuri noi, moderne ºi lipsite de prejudecãþile de astãzi. Uniunea Europeanã a fost un pas. Vor veni cu siguranþã ºi alþi paºi. Este bine sã nu ne temem. Marile civilizaþii cosmice au parcurs de multã vreme aceste etape ºi, astãzi, îºi gestioneazã problemele cu detaºarea acelor fiinþe pentru care adevãrurile lumii sînt simple ecuaþii.

Pentru noi... lucrurile nu stau însã aºa. Nu sîntem o mare civilizaþie cosmicã ºi nu... ºi nu vreau sã spun lucruri care ne dor pe toþi. Nici eu nu sînt mai bun ca aceia despre care aº vrea sã spun cã nu sînt buni... Nici eu nu deþin adevãrul ultim ºi nici soluþia unui trai mai fericit. Opera aceasta trebuie sã fie a noastrã, a tuturor. Atunci cînd a fost creatã Uniunea Europeanã, sentimentul de mai bine, de mai frumos, de mai puternic ºi mai prosper, a fost unul comun. Toþi cei implicaþi într-un proiect atît de mãreþ au vrut mai binele tuturor. Acum, cînd Marea Britanie a hotãrît cã vrea sã meargã de una singurã în istorie, trãim un sentiment ciudat, de frustrare ºi vinã, de... ºi de tot ce nu putem spune în cuvinte. Despãrþirile dor... Nu ne mai intereseazã motivele plecãrii, de vreme ce ele þin de putere... Am iubit Marea Britanie... Am iubit-o cum puþini din cetãþenii ei au iubit-o! De cînd i-am auzit prima datã imnul naþional, am lãsat, fãrã voia mea, sã se prãbuºeascã din cerul minþii mele cîteva lacrimi în flãcãri... Dar Marea Britanie a vrut altceva... A vrut altceva decît lumina iubirii mele... Eu nu i-am cerut niciodatã nimic. Voiam dor sã o ºtiu acolo... lîngã inima mea. Voiam sã o ºtiu în sensurile mele, cu toate poveºtile ei frumoase ºi pline de mister. Din pãcate, va trebui sã o caut mereu dincolo de adevãrul unor calcule matematice ºi dincolo de lacrima mea. Aceeaºi regulã m-a condamnat sã caut ºi Rusia lui Tolstoi, a lui Puºkin ºi Esenin, dar ºi pe cea a marilor compozitori ruºi, prin care Universul ni se dezvãluie în toatã splendoarea ºi grandoarea sa. Iubiþi prieteni, chiar sã nu ne dãm seama cã nu mai putem trãi unii fãrã alþii?!...

ILARION BOCA

Pag. a 7-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

„Euroexit“ - aplicarea teoriei conflictului de cãtre struþi Motto: „Partidele politice sînt o formã severã a detaºãrii de realitate. Ambele partide (britanice) majore nu au reuºit sã evalueze recursul imens al «chemãrii de a pãrãsi». Aceastã orbire dovedeºte cã înstrãinarea dintre universul politic britanic ºi public este completã“.(publicat în „Veterans Today“, din 22 iunie 2016, cu o zi înaintea „Brexit“) .

GILAD ATZMON – scriitor, muzician ºi analist politic israelian stabilit la Londra Marx nu este neplãcut puterilor occidentale din cauza criticii „religiei“ lor, capitalismul, ci pentru înlocuirea postulatelor stabilite de ei cu logica binomului cauzã – efect. De fapt, în pofida pretenþiilor de civilizator mondial, lumea occidentalã a fost condusã în întreaga istorie prin teamã, dogmã ºi tentaþie, toate trei componente ale inducerii în eroare - antitezã a raþiunii ºi moralei, dar mai ales a componentelor ºtiinþifice ale acestora, logica ºi etica. Ei bine, detestatul Marx preia ideile iluministe ºi le conceptualizeazã clar ºi accesibil pentru exponenþii inteligenþi ai masselor; din acel moment, cauza coboarã din cer, sau din paradigma inexorabilului, la nivelul pãmîntean al efectului. Or, pentru Occidentul capitalist, asta însemna cã în ecuaþia relaþionãrii social-economice nu se mai puteau introduce divinul, tradiþia, rangul - ºi nici „norocul“ sau „talentul“ în afaceri. Marx face ºi al doilea pas în patologia disfuncþiilor lumii capitaliste – teoretizarea conflictului. „Capitalismul, ca ºi orînduirile premergãtoare, produce, inevitabil, tensiuni interne (conflicte) care vor duce la prãbuºirea lui“ – un diagnostic de care omul de rînd ºi-a dat ºi îºi dã seama zi de zi, dar, de fiecare datã, prea tîrziu; între timp scumpirea s-a produs, locul de muncã a dispãrut, criza sau chiar rãzboiul a început. În schimb, profitorii capitalismului, cei care înþeleg societatea ca pe o permanentã inducere în eroare a celuilalt, prosperã. În pofida lui Marx ºi a logicii, cele trei „graþii“ - teama, dogma ºi tentaþia - conduc în continuare Europa ºi restul lumii „civilizatoare“, adaptînduºi proporþiile ºi formele - ºi asigurînd continuitatea cauzei, conflictul. În capitalism ºi în societatea liberalã, clasa conducãtoare îºi urmãreºte propriile interese, nepromovîndu-le pe cele ale societãþii, de aici rezultînd conflictul major (de clasã) – conchidea Marx acum 170 de ani - dar cît de actual se resimte constatarea! În cazul de faþã, Uniunea Europeanã ar trebui analizatã ca un cumul de conflicte, fiind o adunare a unor state în care interesele sînt (resimþite naþional ca) discriminatorii ºi creatoare de conflicte interne. Ca ºi legendarul înaintaº, acest veritabil Babel modern are o structurã bazatã pe o dogmã proprie, conceputã ca moralã ºi gnozã a comunitãþii, sperînd ca, precum odatã ca niciodatã, sã disparã metaforica amestecare a limbilor, conflictul generalizat; chestiunea e cã nici atunci, în poveste, nu a funcþionat – iar acum, cînd nu

ne confruntãm cu metafore, ci cu conflicte reale, interne ºi externe, Babel-ul modern are ºanse infime.

Am fost unul dintre cei doi parlamentari care, în 2007, nu au votat în favoarea semnãrii Tratatului de la Lisabona (al doilea vot a aparþinut deputatului Lavinia ªandru). Negocierile României cu UE au fost o bãtaie de joc, cel puþin la capitolul important de care mã ocupam, agricultura. Prin aºa-zisa negociere, conducãtorii þãrii expuneau zona ruralã (cca. 50% din populaþie) la iminenþa multor conflicte (legate de producþie, desfacere, transport, concurenþã defavorabilã, ºomaj etc.), iar de partea cealaltã se accepta, cu bunã ºtiinþã, preluarea în UE a acestor conflicte. Este numai un exemplu, dar relaþia cu Uniunea Europeanã a ultimelor „valuri“ de aderare s-a bazat pe asemenea situaþii, s-a lucrat într-un regim de urgenþã care a ignorat conflictele ce s-au creat în noile state membre, dar care s-au transferat, automat, ºi în cadrul Uniunii. Or, conflictul are o caracteristicã fundamentalã – netratat, el se extinde ºi capãtã noi valenþe ºi forme, dintre cele mai perverse ºi greu de stãpînit. Ceea ce s-a ºi întîmplat.

A fost emisã ºi ideea, deloc de neglijat, cã planul ocult al marilor contributori din UE a fost ca extinderea sã fie temporarã – permiþînd economiilor puternice ºi corporaþiilor imperialiste sã exploateze noi pieþe, prin acapararea acestora pe o cale facilitatã politic – iar dupã ce noile „cuceriri“ au fost secate de resurse de toate felurile, Uniunea Europeanã sã se retragã, printr-o formulã de restructurare avantajoasã pentru statele puternice. Fãrã a anula din start aceastã posibilitate - ºi fãrã a uita de cinismul principiului „victimelor colaterale“ – consider cã orice plan conceput fãrã a lua în calcul rezolvarea conflictelor este (la fel de) greu de realizat. Impresia mea, bazatã pe situaþiile trãite direct, în 2007, dar ºi pe ceea ce s-a întîmplat de atunci, este cã UE a încercat sã trateze ca struþul problemele, conflictele. De ce aceastã atitudine nefireascã? Motivul principal a fost, probabil, prioritatea interesului grupurilor speculante (conducãtoare), dar ºi obiºnuinþa depãºirii obstacolele prin metoda curentã de care vorbeam, politica struþului - în paralel cu inducerea în eroare a masselor. În plus, sã nu uitãm eºecul proiectului european în materie de unitate politicã ºi diplomaticã în relaþia cu SUA, dar ºi cu Rusia. Impunerea de cãtre SUA a politicii militare nu este agreatã de multe cancelarii din UE, dar mai ales nu este agreatã de opinia publicã din majoritatea statelor – cu excepþia unor noi membri ce au infectat UE cu vechi conflicte, aici campioane fiind Polonia, Þãrile Baltice ºi, într-o mai micã mãsurã, România. De asemenea, participarea la aventurile rãzboinice sau la aºa-zisele revolte pentru democraþie provocate de americani, importã alte conflicte în UE, printre ele numãrîndu-se ºi terorismul. În momentul de faþã, desprinderea Marii Britanii de UE este o realitate, cel puþin în contextul principiului

RECURS LA MEMORIE

Corespondenþa lui Vasile Pârvan cu Martha Bibescu (3) La 13 martie 1922, Pârvan relateazã întîlnirea lui, la Roma, cu Take Ionescu: „Dupã cum ºtiþi, nu sîntem prea buni prieteni, fiindcã expediþia mea la Roma a fost întreprinsã împotriva pãrerii sale ºi fãrã concursul lui. I-am spus, astãzi, cã «nebunia» mea va rodi fructe înþelepte”. În anul urmãtor, „Maître Erasme” este poreclit „fratele Francisc”! Referindu-se la cartea „Isvor, pays des saules”, Pârvan scrie: „Aþi cîntat pe fratele nostru, soarele, pe fratele nostru, cireºul, pe fratele nostru, plopul, ºi dragostea fratelui Francisc”.

Din România, primeºte numai veºti rele: „Dacia” nu se va publica decît în franþuzeºte. (Nu intereseazã!). „Mã gãsesc azi în situaþia de a fi mai puþin cunoscut, în strãinãtate, decît elevii mei, ceea ce rãstoarnã ºi mai mult situaþia moralã, instabilã prin ea însãºi”... „Acum, trebuie sã mã întorc repede în þarã, fiindcã domnii de la Bucureºti au devenit foarte nervoºi, din cauza lipsei mele”.

La 17 ianuarie 1925, el zugrãveºte un tablou al mentalitãþii dominante. „Sper cã, întorcîndu-mã la Bucureºti,

nu mã voi lãsa antrenat de isteria colectivã de acolo, pe care aº numi-o isteria impotenþilor: literaþi, artiºti, oameni politici, toþi au fost apucaþi de sminteala megalomaniei, înþeleasã pe dos; sînt singurii supra-oameni, fiindcã ei simt, în fiinþa lor atotputernicã, negaþia turbatã a tot ce a fost odinioarã mãreþia unui popor. Bunã sorã a singurãtãþii mele, îþi rãmîn devotat”. Semneazã: „Fratele Francisc”. (Este singura semnatã cu acest pseudonim).

La 17 ianuarie 1926, exact dupã un an, Pârvan scrie din Bucureºti: „Între timp, continuãm sã rãmînem tot atît de stupizi ca ºi pînã acum, ºi încercãm sã ascundem incapacitatea noastrã sub niºte formule cu privire la raþiunea de stat, la raþiunea mîntuirii publice, primejduite de actualul guvern, care ne va aduce cerul pe pãmînt. Am fost ºi eu invitat sã fac parte din guvernul fãcãtor de minuni ºi am încercat sã aflu care or fi mijloacele de care dispun aceºti profeþi, pentru a convinge pe bunul Dumnezeu sã domicilieze în

Comunicat de presã Sîmbãtã, 25 iunie 2016, ora 11,00, la sediul central al Partidului România Mare, Str. Vasile Lascãr, nr. 16, Bucureºti, sector 2, a avut loc ºedinþa Biroului Permanent al Partidului România Mare, prezidatã de preºedintele interimar prof.

Adrian Popescu. Au participat ca invitaþi ºi preºedinþii Filialelor Judeþene ale PRM. În urma analizei rezultatelor obþinute la alegerile locale din data de 5 iunie 2015, din cele peste 3.800 de localitãþi ale þãrii, Partidul România Mare a depus liste de candidaþi în 382 de localitãþi, ceea ce reprezintã un procent de aproximativ 12%. Cu toate piedicile puse de mass-media (posturile de televiziune România TV ºi B1 TV, precum ºi alte publicaþii), care a anunþat cã PRM a fost radiat din Registrul Partidelor Politice, am reuºit sã obþinem un numãr onorabil de 141 de consilieri ºi viceprimari locali. Biroul Permanent a stabilit cã este necesarã o coagulare a formaþiunilor politice cu doctrinã naþionalã sub marca PRM, în acest sens invitînd la dialog reprezentanþii tuturor formaþiunilor politice cu aceeaºi doctrinã. Subliniem cã dl. prof. Ion Coja a acceptat sã activeze în rîndurile Partidului România Mare, admiþînd cã, prin unirea tuturor forþelor naþionale, Partidul România Mare va redeveni o forþã de luat în seamã în politica din România, ca partid parlamentar, în slujirea interesului naþional. În perioada imediat urmãtoare, membrii Biroului Permanent se vor deplasa în teritoriu pentru revitalizarea activitãþii politice în toate judeþele, cu prioritate în cele cu rezultate nesatisfãcãtoare.

BIROUL DE PRESÃ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE subsidiaritãþii – decizia politicã trebuie sã fie cît mai apropiatã de dorinþa exprimatã de cetãþeni; se manifestã intenþii similare în mai multe þãri vest ºi centraleuropene. În acest context evident, nu pot sã cred cã „Brexit“ sau oricare „Exit“ ar putea fi doar rodul unor manevre de culise; cînd un trup este infectat, nu intervine cineva din exterior sã îl îmbolnãveascã, boala se aflã în el ºi îl distruge firesc… pentru cã asta face ea!

Da, sînt de acord cã „UE lãrgitã“ a fost rezultatul unei gîndiri speculative, deci acolo ºi atunci, în capitolul „Facerii“, se poate vorbi de inducere în eroare, de conspiraþie chiar… deci presupune comentarii, pe cînd în „Exod“, totul decurge firesc, printre struþii dornici de a rezolva conflictele în stilul lor.

DRAGOª DUMITRIU Notã: Am început sã predau Teoria Conflictului în cadrul proiectului CADIS. În România, aceastã materie este destul de puþin studiatã - a existat un curs conceput de prof. dr. Mihai Golu, dar axat mai mult pe psihologie. În Basarabia, ca ºi în toate þãrile spaþiului exsovietic, Conflictologia este materie de studiu, fiind apropiatã de abordãrile materialismului dialectic, ºtiinþific ºi istoric.

România”. N-a exagerat nici cu o silabã. De reþinut este faptul cã scrisoarea asta a fost trimisã din Bucureºti, din atmosfera descrisã mai sus. Statul, la vremea aceea, nu fãcea decît birocraþie culturalã, nu publica nici o operã de artã: tipãrea numai ºi numai „Monitorul Oficial”. Cea mai mare casã de editurã a fost creaþia unui bancher, om cu culturã aleasã, Aristide Blank, care a digerat deficitele tiparniþei sale „Cultura Naþionalã”, condusã de Vasile Pârvan. Mai existã ºi alte cîteva uzine de carte, tot particulare: Cartea Româneascã, Alcalay, Ciornei, Delafras º.a. Tîrziu, dupã 1930 (cu cine se va fi luat de piept nu se ºtie), eminentul istoric al graiului românesc, profesorul Al. Rosetti, a pus bazele unei edituri de stat. Dispreþul pe care l-a purtat Vasile Pârvan pentru tembelismul cultural al unei greºitoare epoci izbucneºte în aceste rînduri epistolare: „În ce mã priveºte, nu mã las învins de vreo dezamãgire, mai ales pentru cã niciodatã nu m-am bizuit pe cineva ºi fiindcã ataraxia mea scepticã este universalã.

Nu mã plîng de nimeni. Eschimoºii trãiesc la mai greu de 50 de grade sub zero ºi se simt foarte bine, fac versuri ºi lirism demografic numeros. Compatrioþii noºtri trãiesc la o mie de metri sub linia aerului respirabil, ºi li se pare cã e bine aºa”... În ziua de duminicã, 16 octombrie 1932, Martha Bibescu a invitat cîþiva foºti elevi ai ªcolii de la Roma la o slujbã religioasã, în odaia în care Pârvan scrisese „Getica”.

Sfîrºit ROMULUS DIANU

Pag. a 8-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , t i n ã O noapte de august...

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (27) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – PROCESIUNEA RELIGIOASÃ A REÎNHUMÃRII OSEMINTELOR LUI BRÂNCOVEANU Comemorarea a 220 de ani de la moartea marelui Domnitor „Capitala a fost martora unei pioase ºi mãreþe ceremonii, cum de multã vreme nu s-a vãzut.

Suveranul, guvernul þãrii, ierarhii ºi clerul în frunte cu I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul României, au participat la solemnitatea reînhumãrii osemintelor marelui voevod martir Constantin Basarab Brâncoveanu. Totodatã, împlinindu-se, în vara aceasta, ºi 220 de ani de la miºeleasca ucidere a domnitorului ºi a familiei sale la Þarigrad, s-a fãcut aceastã comemorare.

Solemnitãþile s-au fãcut cu un fast deosebit, luînd parte la ele mii de credincioºi. Oraºul a fost pavoazat de sãrbãtoare, iar strãzile pe unde impunãtorul cortegiu a parcurs drumul de la Patriarhie la Biserica Sf. Gheorghe-Nou, unde au fost depuse osemintele, erau înþesate de un public înduioºat de suferinþele ºi mucenicia voevodului, care ºi-a iubit legea mai presus de vieaþã. La trecerea cortegiului, credincioºii îºi fãceau, smeriþi, cruce, ºi mulþi îngenunchiau cu lacrimile în ochi. Au fãcut o deosebitã impresie clerul în frumoase odãjdii ºi numeroasele delegaþii de cãlugãri ºi cãlugãriþe sosite de la multe mãnãstiri din þarã spre a lua parte la procesiune. În timpul trecerii cortegiului pe strãzi, clopotele tuturor bisericilor din Capitalã au dat veste credincioºilor, cu dangãtele lor, de sãvîrºirea pioasei ceremonii a transportãrii osemintelor marelui ºi bunului voevod creºtin, Constantin Basarab Brâncoveanu, spre locul de veºnicã odihnã.

Cum s-a desfãºurat solemnitatea Era la Patriarhie sicriul în care au fost puse osemintele voevodului, exhumat de Comisiunea Monumentelor Istorice.

Sicriul e minunat sculptat, în lemn de stejar, ºi poartã, pe capac, stema Brâncoveneascã, sãpatã mãestrit de sculptorul Anghel Dima, dupã o ºtampilã pãstratã de la principele Brâncoveanu. Pe marginile laterale ºi în faþa capacului sînt sculptaþi serafimi; pe toate laturile, sicriul poartã sculpturi de crisanteme, în stil Brâncovenesc, vulturi în cioc cu crucea pe care stã coroana domneascã ºi doi cãlãreþi.

La Patriarhie, osemintele Domnitorului au fost aºezate cu sicriul în paraclis, unde s-a slujit seara priveghere; apoi dimineaþa Liturghie, precedatã toatã noaptea de evangheleºti citiri.

De dimineaþã, cãtre ora 9, au început sã soseascã, înºiruindu-se în Piaþa Bibescu-Vodã: cãlugãri ºi cãlugãriþe, stareþe ºi stareþi de pe la mãnãstirile din Arhiepiscopia Bucureºtilor, cu camilavce ºi culioane, preoþi, protoierei, revisori eclesiastici din eparhie, seminarul monahal de la Cernica, preoþi ºi cîntãreþi din Capitalã. Public imens staþiona pe trotuare pe tot parcursul de la Patriarhie pînã la biserica Sfîntul Gheorghe-Nou.

Pildã creºtinã A fura o pîine e un pãcat?

LaGuardia, odinioarã primar al oraºului New York, îi þinea, cîteodatã, locul judecãtorului. Într-o zi foarte rece de iarnã, i-a fost adus un bãrbat în vîrstã, care furase o pîine. Vinovatul recunoscu imediat fapta sa, dar a spus cã a luat pîinea, pentru cã familia sa suferea de foame.

Primarul l-a condamnat pe sãrmanul om la plata a zece dolari, pentru cã legea nu permitea nici o excepþie.

Atunci luã zece dolari din portmoneul sãu ºi îi dãdu omului, pentru ca acesta sã-ºi poatã plãti amenda ºi sã fie eliberat. Primarul s-a întors spre auditoriul din sala

Pe la ora 8 jumãtate, o ploaie foarte bine venitã a rãcorit atmosfera, curãþind ºi tot praful de pe strãzi.

I.P.S. Patriarh - vãzînd ploaia ºi cerul întreg cernit dãduse dispoziþii ca sã se facã slujba în sala mare a palatului; dar, ca prin minune, ploaia a încetat tocmai la timp, urmînd soare, cald, pînã cînd dupã ce s-a terminat totul, ca dupã ameazi sã continue o ploaie mare, care a sãturat hotarul de apa doritã.

Serviciul religios la biserici La biserica lui Brâncoveanu s-a fãcut slujba sãrbãtorii Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena. Cordoane de militari ºi poliþiºti opreau pãtrunderea în bisericã a maselor. La celelalte biserici din Capitalã, slujbele au fost terminate la ora 9, aºa ca preoþii sã poatã fi în Piaþa Bibescu-Vodã de cu vreme, spre a se încolona în cortegiu.

Ceremonia de la Patriarhie Asistenþa La ora 10 jumãtate a sosit în curtea Patriarhiei M.S. Regele Carol II, însoþit de A.S.R. Principele Nicolae ºi Mãria sa Marele Voevod Mihai.

Guvernul þãrii era reprezentat prin d-nii: primministru Gheorghe Tãtãrãscu; dr. C. Angelescu, Ministru de Instrucþie, Culte ºi Arte; Inculeþ, Ministru de Interne; Franasovici, Ministru de Comunicaþii; N. Teodorescu, Ministru de Industrie ºi Comerþ; Alex.

Popescu-Necºeºti, Subsecretar de Stat la Culte ºi Arte; Mitiþã Constantinescu, Subsecretar la Finanþe; Negurã, la Domenii; Budurãscu, Subsecretar de Stat la Preºedinþia Consiliului de Miniºtri.

Reprezentanþi ai familiei Brâncoveanu erau d-nii Const. Brâncoveanu, George Brâncoveanu, George Bibescu, d-na Alexandrina Cantacuzino, d-na ºi d. Argetoianu, general Berindey, familia col. ªtefãnescuKreþulescu, Fãlcoianu, Slãtineanu, etc.

Din partea Armatei, erau d-nii generali Uicã, Ministrul Apãrãrii Naþionale; Condeescu, ªtefãnescuAmza, Samsonovici, Gorski, Mihail lonescu, Papazoglu, Negreanu. Mai erau prezenþi d-nii Al. Donescu, Primarul General al Municipiului Bucureºti, I. Pitulescu, Directorul general al Poºtelor, d. Zograf1, din partea Coloniei albaneze etc.

Serviciul religios S-a slujit parastas pentru pomenirea ºi odihna sufletului celui rãposat, în curtea Patriarhiei, de I.P.S. Patriarh Dr. Miron Cristea, în sobor cu mitropoliþii, episcopii ºi arhiereii þãrii: II.PP.S.S.LL. Pimen al Moldovei, Nectarie al Bucovinei ºi Gurie al Basarabiei; PP.SS.LL. Vartolomei al Rîmnicului, Lucian al Romanului, Grigorie de la Arad, Nichita - Argeº, Veniamin vicarul Huºilor, Ilarion vicarul Romanului, Vasile arhiereu Sibiu, Dionisie al Ismailului, Cosma al Dunãrii-de-Jos, Gherontie al Tomisului, Ghenadie al Buzãului, Nifon Criveanu al Huºilor, arhiereii: Tit. Tîrgoviºteanul ºi Platon Ploeºteanul.

Rãspunsurile au fost date de corul Patriarhiei, sub conducerea d-lui. Prof. Oancea. Ca omagiu din partea Ardealului, unde are atîtea ctitorii, I.P. Sf. Patriarh a dispus sã se cînte cîntãrile de la parastas ºi prohod, ardeleneºti”. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU de judecatã ºi spuse: „Acum condamn pe fiecare persoanã prezentã aici la o amendã de cinzeci de cenþi, pentru cã trãieºte fãrã scrupule într-un oraº în care un om trebuie sã fure o pîine pentru a-ºi scãpa familia de la moartea prin înfometare“. S-au strîns imediat banii, ºi sãrmanul om a putut pãrãsi sala de judecatã cu 50 de dolari în buzunar. Sentinþa primarului ne aminteºte ºi nouã cã trebuie sã purtãm responsabilitate unii faþã de alþii. Dumnezeu ne-a dãruit diverse daruri, pe care le putem folosi spre onoarea lui Dumnezeu ºi spre folosul oamenilor. Tatãl nostru ceresc este bun ºi dã soare ºi ploaie peste toþi oamenii. Sã lucrãm ºi noi la fel, pentru ca oamenii, vãzînd faptele noastre bune, sã-L proslãveascã pe Tatãl nostru din ceruri.

Se-mbracã noaptea-n indigo, κi dã în bobi cu-n car de stele, Ar vrea sã ºtie de ce viaþa Stã-n zodie cu dimineaþa...

Miroase noaptea a fîn cosit, Din cînd în cînd mai plouã-n rouã...

E noaptea care-a asfinþit Peste pãmîntul ostenit...

Se scaldã noaptea-n bronz topit De-atîta lunã cursã-n ape, Lacrimi de soare asfinþit Se pregãtesc de rãsãrit...

Se-ascunde noaptea printre crini, Pãmîntul freamãt-a miresme, Se-nþeapã zorii-n colþi de spini Iar noaptea fuge prin vecini...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã...“)

Sfatul medicului

Deformarea degetelor în „butonierã“ Deformãrile mîinilor pot fi cauzate de un traumatism sau de o altã boalã, cum ar fi poliartritã reumatoidã, artrita.

Deformarea în butonierã apare atunci cînd articulaþia mijlocie a degetului (interfalangiana proximalã) este fixatã în flexie (cãtre palmã) ºi ultima articulaþie a degetului (inter- DR. TAREK NAZER falangiana distalã) sau este fixatã în extensie (în direcþia opusã palmei).

Deformarea de acest tip, de cele mai multe ori este cauzatã de artrita reumatoidã, însã poate, de asemenea, sã aparã în urma unor traumatisme precum fracturile sau luxaþiile articulare, sau la pacienþii cu osteoartritã.

Persoanele cu artritã reumatoidã dezvoltã acest tip de deformare din cauza faptului cã au inflamaþie de lungã duratã a articulaþiei mijlocii a degetelor. Dacã deformarea este cauzatã de un traumatism, aceasta afecteazã, de obicei, baza tendonului denumit „tendon extensor al falangei mijlocii”. Ca urmare, articulaþia interfalangianã proximalã delimiteazã o butonierã împreunã cu benzile tendinoase externe care au traiect pînã la capãtul degetului.

Simptomele sînt reprezentate de durere ºi edem în jurul articulaþiei. Deformarea poate interfera cu funcþia mîinii, degetul nu se poate îndrepta în întregime singur, dar de obicei poate fi îndreptat cu uºurinþã cu ajutorul celeilalte mîini.

Diagnosticul se stabileºte prin examenul clinic în urma examinãrii degetului, completat de examen imagistic de tipul radiografiei pentru a exclude existenþa unei fracturi.

Tratamentul este stabilit în funcþie de cauzã, tratamentul nechirurgical constã în imobilizarea articulaþiei în extensie cu ajutorul unei atele, menþinutã timp de 6 sãptãmîni.

Tratamentul chirurgical poate fi necesar pentru a repara structurile deteriorate ºi pentru a preveni reapariþia deformãrii în butonierã.

Deformãrile ar trebui tratate cît mai rapid, pentru a preveni apariþia complicaþiilor ºi afectarea funcþiei mîinii. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Factorul intern Prinsã în spirala perpetuã a conspiraþiilor, România alterneazã perioadele faste, dar efemere la scara istoriei, cu perioadele de involuþie, care pun sub semnul întrebãrii înseºi atributele existenþei naþionale. Românii au cîºtigat ºi au pierdut deopotrivã de pe urma marilor conspiraþii internaþionale cunoscute ca Revoluþia francezã, revoluþiile de la 1848, Marea Revoluþie Socialistã din Octombrie, Pactul Ribbentrop-Molotov, înþelegerile de la Moscova ºi Teheran, parafate la Yalta ºi, mai nou, de la Malta.

Ne place sau nu, credem sau nu credem, o cercetare obiectivã a istoriei, bazatã doar pe fapte atestate, se loveºte de numeroase dificultãþi atunci cînd vrea sã punã în evidenþã, corect ºi complet, cauzele evenimentelor care, în numele unor idealuri aºa-zis nobile, au generat efecte distructive în fibra existenþialã a popoarelor.

Secolul XX, al atomului, al cuceririi Cosmosului, al computerului ºi al revoluþiilor tehnologice, este ºi secolul ideologiilor, cel mai violent din istoria cunoscutã a umanitãþii. Aceastã din urmã dimensiune a marcat profund ºi transecular destinele multor popoare cu pecetea judecãþilor extreme, a intoleraþei ºi a autodistrugerii.

Popoarele traumatizate de totalitarismele secolului trecut, legate de numele lui Stalin ºi Hitler, Mussolini, Franco sau Horthy, nu sînt, deºi ar avea toate motivele sã fie, în aceeaºi mãsurã prudente în privinþa viitorului pe care ºi-l pregãtesc ori pe care pur ºi simplu îl acceptã ca pe un dat (de la Dumnezeu, de la cei mai puternici sau din urzeala perpetuelor conspiraþii).

La jumãtatea Secolului al XIX-lea s-a conspirat împotriva unei ordini economice ºi politico-sociale care devenise o stavilã în calea afirmãrii în istorie a noilor clase – burghezia ºi proletariatul –, apãrute în urma primei revoluþii industriale. În secolul urmãtor, în numele proletariatului ºi al doctrinei rezumate de Karl Marx ºi Friedrich Engels în Manifestul Partidului Comunist, publicat la Londra în 21 februarie 1848, se va urzi cea mai rãsunãtoare conspiraþie politicã internaþionalã. Iniþial ºi aparent, era o acþiune a kaizerului (Imperiului German) împotriva þarului (Imperiului Rus), dar, pînã la urmã, a ieºit cu totul altceva: Puterea Sovietelor ºi întreg evantaiul consecinþelor apariþiei ºi afirmãrii Uniunii Sovietice ca mare putere mondialã, consecinþe sintetizate în realitatea ,,dictaturii proletare în lagãrul socialist, leagãn al pãcii ºi înfrãþirii popoarelor”.

Mã rog, cine nu a apucat sã trãiascã vremurile în care ,,lagãrul” era ºi ,,leagãn” are tot dreptul sã fie nedumerit, chiar sã ne bãnuiascã ºi sã ne denunþe ca suspect de conspiraþie în forma agravatã a diversiunii calificate.

Manifestul Partidului Comunist, considerat piatrã de temelie a ,,comunismului ºtiinþific”, este unul dintre textele care au schimbat lumea. Începutul ºi finalul sãu sînt memorabile. Celebrul preambul (,,O stafie umblã prin Europa – stafia comunismului. Toate puterile bãtrînei Europe s-au unit într-o sfîntã hãituialã împotriva acestei stafii: Papa ºi Þarul, Metternich ºi Guizot, radicali francezi ºi poliþiºti germani”) sunã ca o premoniþie a realitãþilor europene de azi. Doar cã stafia este alta. Iar continuarea sa (,,Existã oare vreun partid de opoziþie care sã nu fi fost defãimat ca fiind comunist de cãtre adversarii sãi de la putere? Existã oare vreun partid de opoziþie care sã nu fi rãspuns la rîndul sãu atît elementelor mai înaintate ale opoziþiei, cît ºi adversarilor sãi reacþionari zvîrlindu-le în faþã imputarea stigmatizantã de comunist?”) parcã ar fi unul dintre cliºeele folosite azi pentru spãlarea creierelor ºi formarea omului nou, a ,,cetãþeanului european”, adicã a nimãnui. Mã rog, stig-

Scrisori nemaivãzute ale actriþei Audrey Hepburn (2) Un vis devenit realitate Din nefericire, Hepburn a suferit mai multe pierderi de sarcinã, una dintre ele din cauza unui accident pe platourile de filmare ale lungmetrajului „Greºeala de neiertat“, din 1961, atunci cînd a cãzut de pe un cal. Cînd a rãmas însãrcinatã a treia oarã, Hepburn nu a mai lucrat timp de un an, pentru a asigura sãnãtatea copilului. Dupã ce l-a nãscut pe primul ei fiu, Sean Hepburn Ferrer, i-a scris încã o datã lui Aylmer. „Sean este un vis devenit realitate, îmi pare greu de crezut cã rãmîne pentru noi.

Abia aºtept sã þi-l arãt. Toþi trei îþi trimitem dragostea noastrã“, scrie ea într-o scrisoare datatã 17 august 1960, la o lunã de la naºtere. În cele din urmã, Audrey Hepburn ºi Mel Ferrer au divorþat, în 1968, dupã un mariaj de 14 ani. Vestea a venit ca o uºurare pentru mama actriþei, Ella van Heemstra, care ºi-a arãtat nemulþumirea faþã de

matele sînt mai multe, dar în esenþã conteazã repetarea la infinit a temei, pînã cînd ºi manipulatorul confundã minciuna cu adevãrul.

Conspiraþia împotriva ordinii politice aflate sub hegemonia Moscovei a dobîndit toate atributele organizãrii statale moderne, ca parte nevãzutã a politicii, dar fiind asumatã de ceea ce s-a numit ,,lumea liberã” sau ,,democraþiile occidentale” de dincolo de Cortina de Fier. Conspiraþia a izbîndit, cortina a cãzut, dar conspiraþiile continuã.

De cînd lumea nu mai este antagonizatã în formele acute ale ideologiilor dominante din secolul trecut, noi inamici ºi conspiratori – reali ori inventaþi – au ocupat scena discordiilor mondiale. Stafia terorismului a antrenat o altã sfîntã hãituialã, iar islamofobia poate deveni ideologia unui viitor conflict mondial. Nu sînt puþini cei care gîndesc ºi afirmã cã Rusia conspirã împotriva democraþiilor occidentale, invadînd Europa cu valuri de emigranþi. Dar Rusia are împotrivã-i propriile vulnerabilitãþi, care-i dau atît de mult de lucru acasã, încît nu ar mai avea motive sã aspire de una singurã la dominaþia lumii. Nu sînt puþini cei care vãd la originea slãbiciunilor economice ale Occidentului expansiunea economicã a Chinei, Japoniei, Coreii de Sud ºi a altor state din regiunea Pacificului. Lumea, la rîndul ei, ar putea face un efort ca sã înþeleagã ce ar însemna implozia coloºilor învecinaþi – Rusia ºi China –, despãrþiþi de cea mai lungã frontierã a planetei. Capacitatea Occidentului de a gestiona crize precum cele provocate în Afganistan, Irak, Siria, Libia ºi Ucraina nu este de naturã a inspira nici cel mai firav optimism în faþa ameninþãrilor globale rezultate dintr-o eventualã destabilizare a Rusiei sau a Chinei.

Spirala conspiraþiilor este fãrã de sfîrºit. În situaþia în care se aflã azi lumea, toþi par a conspira împotriva tuturor. Vehiculul ideal al conspiraþiilor este la îndemîna oricui are în faþã o tastaturã ºi un monitor sau un touchscreen. Astãzi, conspiratorii nu sînt neapãrat agenþi secreþi, mercenari ai revoluþiilor permanente sau profesioniºti ai asasinatelor politice. Ei pot fi specialiºti în comunicare, teleaºti, consultanþi politici ori de business, vedete ale marelui sau micului ecran.

Manifestul Partidului Comunist se încheie cu lozinca, binecunoscutã ºi ea, „Proletari din toate þãrile, uniþivã!“. Mã rog, genericul „proletari“ poate adãposti sub umbrela lui pe oricine, de la infractori la politicieni, de la prostituate la europarlamentare, de la regi ai asfaltului la împãraþi ai romilor, de la poliþiºti ºi magistraþi corupþi la prim-miniºtri penali, dupã caz. Toþi ºi toate sînt în spirala nesfîrºitelor conspiraþii împotriva legii, bugetului, statului ºi drepturilor cetãþeanului. Internaþionalele criminalitãþii organizate au luat locul internaþionalelor proletariatului. Congresele noilor cominterniºti se þin în Insulele Cayman, în Liechtenstein, Panama, Bahamas, Isle of Man, Gibraltar, Singapore, Antilele Olandeze ºi în alte spaþii offshore.

Internaþionala marilor puteri ale lumii a declarat rãzboi conspiraþiei Stat Islamic, care vizeazã instaurarea Califatului Universal. Pînã la arme, violenþã ºi crime genocidare existã ºi formele aparent nevinovate ale unei propagande menite a obiºnui cu ideea opinia publicã.

Aºa, de exemplu, în Bucureºti existã mai multe califate : Militari, Iancului, ªelari. Pe cel din Militari l-am vãzut semnalizat rutier, conform legislaþiei internaþionale.

Ceea ce mi-a ºi atras atenþia asupra chestiunii, aflînd cã este vorba despre niºte restaurante cu specific oriental.

Importantã este reclama! Pe Calea Victoriei se aflã statuia lui Kemal Atatürk. ,,Tatãl turcilor” a fost marele reformator, sub a cãrui cîrmuire Turcia a renãscut dupã prãbuºirea Imperiului Otoman. Pe Bulevardul Expoziþiei urmeazã sã fie ridicatã, de cãtre guvernul Turciei, o mare moschee, pentru care primãria a emis certificatul de soþul fiicei ei. Mama vedetei l-a numit pe Ferrer, care mai fusese cãsãtorit de cinci ori, „un delincvent cu faþã de broascã ºi picioare fusiforme“ , ºi l-a certat pentru cã a provocat „suficientã pagubã cît sã dureze mult timp“. „Cred cã Audrey se simte bolnavã lîngã nevroticul ãsta“, zicea ea.

Cum se menþinea Audrey Hepburn în formã Despre Audrey Hepburn se mai ºtie cã a dus o viaþã durã în timpul ocupaþiei naziste din Arnhem, Olanda, între anii 1944 ºi 1945, ceea ce i-a schimbat percepþia asupra mîncãrii. „Mîncam urzici ºi toatã lumea încerca sã fiarbã iarbã, pe lîngã lalele, dar nu le puteam suporta“, este mãrturia lui Hepburn despre perioada de foamete.

Ea se hrãnea cu andive, bulbi de lalele ºi bea foarte multã apã. Supravieþuind ocupaþiei germane, la 16 ani, Audrey Hepburn cîntãrea 40 de kilograme ºi suferea de astm, icter, anemie acutã ºi o formã gravã de edem. Luca Dotti, unul dintre cei doi fii ai actriþei, scrie în cartea „Acasã la Audrey. Memorii din bucãtãria mamei mele“ cã vedeta

EVENIMENT EDITORIAL

La Editura Compania a fost lansat recent, în Colecþia clar-obscur, volumul ,,Factorul intern. România în spirala conspiraþiilor”, scris de generalul în rezervã Aurel Rogojan. În noua sa carte, care a suscitat deja un mare interes, autorul, un observator atent ºi fin cunoscãtor al realitãþilor interne ºi externe, abordeazã, într-o manierã specificã expertului în analiza informaþiilor, problema ,,neoliberalismului nemilos” care ,,a dominat mulþi ani lumea, îmbrãcat în lozincile unor pretinse valori universale”. urbanism. În zona cea mai luminoasã a Lipscanilor, în vecinãtatea imediatã a Bãncii Naþionale a României, troneazã pe aproape întreaga lãþime a strãzii terasa cîrciumii unui negustor turc. E în toate acestea vreun iz de conspiraþie, sau sînt gesturi de recunoºtinþã istoricã pentru cã la nord de Dunãre otomanii nu au intrat cãlare în bisericile ortodoxe?

Cît despre terasa turcului vecinã cu Banca Naþionalã, iatã o întîmplare petrecutã chiar pe cînd scriam acest text. Pe Lipscani, primãria a modernizat infrastructura de iluminat public, înlocuind vechii stîlpi cu alþii mai potriviþi cu ansamblul arhitectural. Conform planului de situaþie ºi fiºei de inventar, un stîlp ce trebuia înlocuit nu mai exista: pe locul sãu se afla terasa din stradã. Un muncitor de la compania de iluminat public a constatat lipsa ºi a observat cã locaºul fusese acoperit cu o placã de metal. Cînd a dat sã desfacã placa, sã vadã dacã existã vreun branºament pentru furt de curent, a fost imediat somat de patron sã pãrãseascã locul. Mai mult, patronul l-a fotografiat ºi ameninþat cã, dacã înºtiinþeazã conducerea companiei, îºi poate pierde viaþa, ca ºi familia sa.

Jandarmul care patrula în zonã a fost chemat în ajutor.

Stupoare însã: jandarmul l-a sfãtuit pe muncitor sã-l lase în pace, cãci nu te poþi pune cu banii turcului. În spirala conspiraþiei împotriva legii, cu banii turcului care ocupã strada cu afacerea sa ºi face ce vrea în reþeaua de iluminat public – adicã în proprietatea publicã a Primãriei Capitalei –, jandarmul s-a dovedit a fi complicele micului conspirator. Dacã-i adunãm pe toþi aceºti mici conspiratori ºi pe complicii lor, vom constata cã în curînd România nu va mai avea loc pe harta lumii. Va dispãrea, iar, pe locul rãmas, cineva va pune o lespede mare ºi grea, ca sã nu ni se audã cumva revolta.

O stafie bîntuie prin România. Stafia antipatriotismului deºãnþat ºi a trãdãrii naþionale. Nimeni nu se uneºte într-o sfîntã hãituialã împotriva cozilor de topor. Nici Preafericitul Patriarh, nici laicul preºedinte, nici ºefii celor ºapte poliþii secrete. Dacã vorbeºti de dragoste de neam ºi credinþa datoratã patriei, eºti un retard comunist.

Toþi membrii elitei care reprezintã puterile laice ºi religioase mimeazã interesul naþional, dar nici unul nu a dovedit cã ar cunoaºte acest interes, adicã acela de a fi liberi ºi prosperi într-o þarã nimãnui închinatã, cu drepturi depline, de popor suveran, asupra darurilor date de Dumnezeu pãmîntului numit România.

Români din toate zãrile lumii, uniþi-vã!

AUREL I. ROGOJAN (Text reprodus din ,,cuvîntul-înainte” la cartea ,,Factorul Intern”) prefera cartofii copþi ºi somonul la grãtar, iar printre metodele folosite pentru a se menþine în formã se numãrau detoxifierea lunarã ºi micul dejun constînd în hranã sãnãtoasã. „Mama, ca un medic înþelept al familiei, credea în beneficiile unui mic dejun bun - nu-l rata niciodatã - ºi nu renunþa nici la ziua ei de detoxifiere, þinutã o datã pe lunã, cînd mînca doar iaurt ºi mãr rãzuit“.

Nãscutã la 4 mai 1929, Audrey Hepburn murit pe 20 ianuarie 1993, la vîrsta de 63 de ani. În ultimii ani ai vieþii, s-a dedicat activitãþii în scop umanitar depusã în calitate de ambasadoare a bunãvoinþei din partea UNICEF. Hepburn a cîºtigat un premiu Oscar pentru filmul „Vacanþã la Roma/ Roman Holliday“ (1953), de William Wyler. Actriþa a mai jucat în „Mic dejun la Tiffany/ Breakfast at Tiffany's“ (1961), de Blake Edwards, ºi „My Fair Lady“ (1964), de George Cukor.

Audrey Hepburn a fost consideratã de nenumãrate publicaþii ca fiind cea mai frumoasã femeie a tuturor timpurilor.

Sfîrºit VICTOR ARVUNESCU

Pag. a 10-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Oglinda

(1)

- cu cinism, despre etnogeneza unui popor atipic Motto: ,,Oglinda cînd þi-a arãta/ Întreagã înfãþiºarea ta,/ Atunci ºi tu, ca mine,/ Te-ai închina la tine”. (ALECU VÃCÃRESCU, 1769-1798) * Iatã o constatare crudã, acceptatã cu greu de orgolioasa noastrã opinie publicã: individual, sîntem niºte genii (vezi Eminescu, Brâncuºi, George Enescu, Henri Coandã, Nicolae Paulescu ºi mulþi alþii, artiºti ºi savanþi). Dar, împreunã, sîntem o catastrofã.

De la Cuza încoace, într-un secol ºi jumãtate, generaþii dupã generaþii, am trudit cu toþii sã ne modernizãm þara ºi sã o aducem la un loc de cinste în Europa. Dar, din 1990, am reuºit miracolul sã distrugem tot ce edificaserãm. Ne-am tãiat pãdurile ºi ne-am umplut apele de gunoaie. Ne-am vîndut ogoarele strãinilor ºi ne-am lãsat jefuiþi de toate resursele naturale. Ne-am ruinat economia ºi ne-am batjocorit însemnele naþionale, cã am ajuns sã ne fie fricã sã mai declarãm cã sîntem români în þara noastrã. Am promovat incultura, favorizînd, în felul acesta, proliferarea analfabetismului.

Ne-am abandonat bãtrînii în ghearele mizeriei ºi nu ne pasã de copiii rãmaºi singuri acasã, fiindcã pãrinþii lor au plecat sã nemerniceascã dupã o pîine, prin lumea largã. Dar pãcatul nostru cel mare este altul: dintre noi, ºi nu din spaþiul cosmic, din fiinþa noastrã s-au ivit batalioanele astea de profitori lacomi, analfabeþi ºi mizerabili, care îºi mai zic ºi politicieni. Ei sînt fiii ºi fraþii noºtri.

Pe cale de consecinþã logicã, dacã am fi avut condiþii favorabile (poate acelaºi aer sau aceeaºi apã), oare am fi ajuns ºi noi, cei rãmaºi pe dinafarã, politicieni ºi oameni de afaceri ºi ne-am fi batjocorit ºi jefuit semenii la fel? Doamnã dragã, mã cutremur!, vorba lui Toma Caragiu, dintr-un film cu miliþieni… * Pe aceiaºi politicieni, Mihai Eminescu îi numea ,,canalii de uliþã”, dar ºi pe atîrnãtorii nelipsiþi mai ales în campaniile electorale. * Exasperat cã eforturile sale de salvare a Poporului Român erau zãdãrnicite chiar de poporul însuºi, Octavian Goga ar fi explodat: ,,Þarã de lichele!”. La fel ºi regretatul Vadim, care, în campania electoralã din anul 2004, lansase sloganul: ,,S.O.S. Salvaþi Poporul Român!”. Dar, i-a întrebat cineva pe români dacã vor sã fie salvaþi? Nu, românilor trebuie sã le faci binele cu sila. Dupã care îþi trag o copitã… În ediþia princeps a capodoperei sale ,,Descriptio Moldaviae”, cãrturarul Dimitrie Cantemir ar fi scris: ,,Lenea ºi hoþia sînt calitãþile esenþiale ale românului”. Ulterior, cînd lucrarea a fost tradusã în româneºte, aceastã precizare a dispãrut. * Se pare cã savantul moldav avea dreptate, cãci lingviºtii, ºi de-ai noºtri, ºi strãini, conjugîndu-ºi puterile, au descoperit cã Româna este singura limbã europeanã în care cuvîntul ,,hoþ” are conotaþii laudative, cu sensul de ,,ºmecher”, ,,descurcãreþ”.

Semantemul a trecut ºi la vecini, dovadã un film bulgãresc mai vechi, în care o nevastã îºi dezmierda amantul, într-o livadã, cu expresia: ,,Hoþule mic de piersici!”. ªi, ca un corolar, Victor Eftimiu fãcea paradã de cinism, afirmînd cã tãria de caracter a unora este o anchilozã a temperamentului, o infirmitate. * În romanul sãu, intitulat ,,Gorila”, Liviu Rebreanu noteazã: ,,România nu este þara revoluþiilor, este þara aran-

jamentelor”. ªi avea dreptate, cãci, astãzi, aranjamentele au degenerat în ceva mult mai grav: ,,muºamalizarea”. Tot ce se întîmplã rãu în þara asta ºi ajunge sã scape în presã, la început, mai de milã-mai de silã, provoacã deschiderea unui dosar penal.

Dar, existînd pericolul ca investigaþiile sã ducã foarte sus, în scurt timp, totul ºe muºamalizeazã ºi se pierde în negura uitãrii, cãci, la noi, memoria rãului dureazã cel mult douã sãptãmîni.

Aºa au stat lucrurile cu lovitura de stat din 1989 ºi cu mineriadele; accidentele aviatice din 1995 ºi 2014; rãpirea ziariºtilor din Irak; incendiul din Clubul ,,Colectiv”; cazurile grave de jaf în banul public ºi multe, multe altele. Autoritãþile au purces la cercetãri, dar vinovaþii au fost mereu alþii, cu precãdere morþii!… * ,,În România, adevãrata revoluþie se va produce cînd se vor respecta legile! (Constantin Dobrogeanu-Gherea, intelectual socialist, prieten cu I.L. Caragiale) * ,,Ridicã-þi, Popor Român, ochii spre cer ºi atunci n-ai sã mai confunzi umilinþa (care este cea mai mare virtute) cu resemnarea (care este egalã cu laºitatea)”. (N. Steinhardt) * ,,În þara asta trebuie sã furi, ca sã nu mori de foame.

Trebuie sã furi ºi ca sã dai bacºiº”. (O perlã din folclorul nou). ªi încã una: ,,Fie pîinea cît de rea, tot þi-o furã cineva, chiar aici, în þara ta”. * ,,Trãim la porþile Orientului, unde totul este luat în bãºcãlie”. (Raymond Poincaré) * ,,Am dorit întotdeauna sã fac o lucrare de doctorat cu subiectul «Aflarea în treabã la români»”. (Petre Þuþea) * Noul Cod Penal, produs prin eforturile conjugate ale perechii malefice Traian Bãsescu - Monica Macovei, îi apãrã pe criminal, nu pe victimã, pe securistul cu funcþii înalte, nu pe civilul sãrac. Dacã reclami cã un dement te-a ameninþat cu moartea, autoritãþile nu-ºi miºcã burdihanul decît dacã le promiþi ºpagã sau dacã incidentul a ajuns la televizor. În schimb, dacã reclami cã s-a pus o bombã undeva, sã vezi puhoi de poliþiºti ºi de cîini dresaþi, televiziuni însetate de evenimente sociale (Breaking News) generatoare de rating ºi, implicit, aducãtoare de de publicitate bãnoasã. Dar mai ales sã vezi procurori vigilenþi, nu cumva fenomenul sã prolifereze ºi sã ne pomenim cã, mîine, sar în aer Guvernul, Palatul Cotroceni, o bancã sau, Doamne fereºte, vreo ambasadã cu stele multe pe drapel. * ,,E un secol mic. Toþi mint. Sã ne gîtuim, tovarãºi!”

(George Bacovia) * Toþi aºa-ziºii politicieni care apar la televizor reclamã intervenþia Societãþii Civile în treburile publice. De parcã miraculoasa instituþie nonguvernamentalã este o gogoaºã datã cu zahãr-pudrã, menitã sã-i îndulceascã pe cei cu gura amarã. În realitate, Societatea Civilã, aºa cum o ºtiam, a murit demult, ºi ceea ce a mai rãmas din ea este controlat de Securitate. Vezi cazul aºa-zisului gazetar Liviu Mihaiu, unul dintre comandanþi, cunoscut în spaþiul public ºi sub numele de ,,Colonelul”. Acesta era securist încã de pe vremea cînd, utecist cu caº la gurã, scria la revista ,,Viaþa studenþeascã”. * Existã naþii care nu pot trãi fãrã onoare, care le este tot atît de necesarã precum apa sau sfertul de pîine zilnic. Românii, în schimb, sînt în stare de orice. Cîtã vreme ºtiu cã pîinea e la loc fix, laºitatea, lipsa de patriotism, lenea sau aplecarea în faþa strãinilor nu le produc nici o insomnie. La urma urmelor, au ºi ei dreptate: numai imbecilii au patrie. (va urma) PAUL SUDITU

„Harta din iad“, manuscrisul demult uitat Judecata de apoi era principala temere a multor oameni din Secolul al XV-lea.

Diverse texte din acea perioadã descriau modul în care ar putea sã se manifeste Apocalipsa. Recent, a fost descoperit un manuscris care ilustreazã într-un mod foarte diferit sfîrºitul vieþii, ºi anume, folosind o hartã. Scrisã în limba latinã, harta Apocalipsei descrie venirea unui Antihrist, ascensiunea Islamului ºi a altor evenimente care vor urma Zilei de Judecatã, care era prezisã în anul 1651.

Autorul rãmîne necunoscut, dar unii speculeazã cã a fost întocmit de un medic cult, pe nume Baptista, deoarece pe hartã existã o secþiune stranie privind medicina astrologicã. Manuscrisul a fost scris în Lübeck, Germania, între anii 1486 ºi 1488, iar, în prezent, se aflã în Huntington Library din San Marino (California). Profeþia începe cu o hartã care descrie starea lumii între anii 639 ºi 1514. Ca reprezentare a Pãmîntului este desenat un cerc mare, iar apa înconjoarã secþiunile care reprezintã Asia, Africa ºi Europa. Autorul avertizeazã asupra

ascensiunii Islamului ºi a modului în care acesta va deveni o ameninþare tot mai mare pentru lumea creºtinã. „Nu existã nici o cale de a o evita, aceastã lucrare

este foarte anti-islamicã, fapt care este regretabil, dar era o prejudecatã larg rãspînditã în acel loc ºi timp“, a afirmat Van Duzer, autor al lucrãrii Apocalyptic Cartography. O altã hartã-manuscris descrie „Sabia Islamului“ cucerind, în primul rînd, Europa ºi fãcîndu-ºi drum spre restul lumii. Cinci sãbii sînt plasate în interiorul cercului, care este Pãmîntul, iar fiecare dintre ele este etichetatã: „Aceasta corecteazã“, „Aceasta reformeazã“, „Aceasta sfãrîmã“ ºi „La Roma“. Cea de-a cincea sabie nu are nume. Textul care înconjoarã imaginea descrie ce se va întîmpla cu lumea între anii 1515-1570. Ca urmare a întãririi Islamului, o hartã separatã aratã ascensiunea lui Antichrist între 1570-1600, care este reprezentat pe hartã de triunghiuri.

Imaginile aratã patru coarne masive care ajung pînã la marginile Pãmîntului.

Acestea semnificã diferitele cãi prin care Antichrist va convinge oameni sã-l urmeze: înºelãciune, viclenie, cruzime ºi imitaþia Divinitãþii, ceea ce înseamnã cã Dumnezeu este creºtin. Dupã aceasta, o altã hartã descrie lumea post-apocalipticã, cu steagul ºi legea lui Christos în centrul Pãmîntului, din 1606 pînã în

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Coco Chanel, femeia care a dat o altã abordare modei anilor ’70.

EPIGRAME Definiþii epigramatice de la A la Z Sãnãtatea E sãnãtatea-n mod firesc, Un termen tuturor plãcut, Pe care ºtiu sã-l definesc (Cînd am avut-o, n-am ºtiut).

ªarpele O tîrîtoare odioasã, Cu colþii ascuþiþi ºi duri, Dar nu atît de veninoasã Ca alte, multe... „tîrîturi“.

ªiretul Element de legãturã, Peste limbã, la o gheatã Sau - în altã conjuncturã – Partener la o ºireatã.

ªpaga Ce sã spunem despre ºpagã?

La români e ca o plagã!

Paradox: o boalã care, Azi te pune pe picioare.

ªuºaneaua (I) Ce-i ºuºaneaua, spun pe ºleau: Spectacol prost, supus erorii, În care premiu-ntîi îl iau Pentru rãbdare...spectatorii.

ªuºaneaua (II) Pretins spectacol de umor Ce mai mereu prezintã-un viciu, În care cel mai bun actor E… pompierul de serviciu.

NAE BUNDURI 1661. Iatã textul de pe partea dreaptã a hãrþii: „Acesta va fi ridicat ºi i se va închina întreaga lume“, afirmaþie despre care Van Duzer conchide cã poate însemna unificarea lumii sub stindardul lui Christos. Autorul include informaþii mai detaliate cu privire la Ziua Judecãþii de Apoi, care prezintã gura Iadului deschisã, porþile Raiului în partea de sus ºi pe Isus cu apostolii centraþi pe bolta cereascã. Autorul a inclus, de asemenea, distanþa pînã la Paradis, care era de doar 777 de mile germane, de la Lübeck la Ierusalim, ºi de acolo încã 1000 de mile la capãtul estic al Pãmîntului. Existã, de asemenea, o circumferinþã calculatã între Pãmînt ºi Iad - 8.000 - 6.100 de mile germane. Manuscrisul terorii nu numai cã vorbeºte despre ce s-ar fi întîmplat cu secole în urmã, ci include, de asemenea, elemente de medicinã astrologicã ºi ipoteze geografice, despre care unii spun cã este extraordinar de evoluatã pentru timpului sãu.

Sursa: Mail Online

Pag. a 11-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Uite UE, uite-o nUE! Carevasãzicã, inevitabilul s-a produs, fastuoasa uniformã UE, impusã de forþe oculte, pîrîind la-ncheieturi ca vaporul lui Bãsescu pe timp de furtunã, ºi tocindu-se la coate precum liberalii lui Gorghiu-Blaga, dupã recentele alegeri locale. Sau, mai rãu!, ca pensiile noastre pe timp de calm plat. Constatînd, cu uimire, cã are-n faþã un adversar mai perfid decît el însuºi, Perfidul Albion i-a dat cu tifla, ca sã nu spun cu flit, acestui organism superstatal, numit Uniunea Europeanã! Dovadã irefutabilã, cum ar zice Elena Udrea, cã uniforma nu era din stofã englezeascã, aºa cum ne asigurau exportatorii, ci dintr-o celofibrã îndoielnicã. Nimic surprinzãtor: pãi, la ce material de Doamne Ajutã ne puteam aºtepta, din moment ce ditamai delegatul altei organizaþii perfide din cale-afarã, FMI, s-a prezentat la întîlnirea cu ºeful Statului român ca ultimul cerºetor din poarta bisericii, avînd tãlpile pantofilor mai gãurite decît drumurile noastre?! De unde ºi versurile nãscute a doua zi, apoi fredonate, pe celebra melodie Lalele, a celebrului Luigi Ionescu, la toate ospãþurile simandicoase, deci, foarte probabil, ºi la zaiafeturile prinþului Pulicã de România, sau cum naibaºi zice el: Pingele, pingele, zãresc împrumuturi prin ele, Vãd presion, recesion, într-un cuvînt, ghinion!

Pentru ce afirm cã pîrîiala pe la-ncheieturi era inevitabilã? Nu mã cred vreun Nostradamus, dar mi-a dat Statul ochi, urechi, niþel creier, deci o oarecare capacitate de analizã ºi sintezã, cum ziceau comuniºtii, putînd astfel sã anticipez cît de cît; bunãoarã, în 1987, cînd Gorbaciov declarase public (cu trimitere la Budapesta-56 ºi Praga68) cã tancurile sovietice nu vor mai intra niciodatã, în nici o capitalã socialistã, îmi devenise limpede cã sistemul respectiv e pe nãsãlie. Dupã cum, în 1990, cînd Ion Iliescu, prietenul lui Gorbaciov, declara cã FSN nu va deveni niciodatã partid, îmi era limpede... cine va fi preºedintele þãrii. Nu mai vorbesc cît de clarã îmi devenise situaþia prin 2008, cînd, contrazicîndu-l pe Tãriceanu, Traian Bãsescu bãtea cu pumnu-n masã, „Ba da, salariile profesorilor pot fi majorate cu 50 la sutã!“ I-o fi confundat pe profesori cu consilierii sãi. Apropo: aþi vãzut cã fostul consilier al lui Iohannis, îmi scapã numele lui... Ãla care adormise într-o vizitã oficialã... Dupã care rîdea unsuros-dizgraþios în timp ce pãºea rãscrãcãrat, ca opãrit între pulpe, pe locul tragediei de la „Colectiv“... Ee, ãla a primit Steaua României, pentru nu’º ce merite deosebite! Brava, Miºule!!

Nu mã dau nici mare analist politic, precum cel care, joi, nu prididea sã profeþeascã emfatic, sub privirile înceþoºate de admiraþie ale moderatoarei: „Marea Britanie n-are cum sã se desprindã de UE, riscurile politicoeconomice fiind imense“. Pentru ca, tot dumnealui, sîmbãtã, sã afirme cu seninãtate: „Eu avertizam încã de sãptãmîna trecutã cã Marea Britanie se va retrage din UE...“ Nu, bãieþicã, n-ai spus aºa ceva, dimpotrivã! Existã înregistrãrile emisiunilor respective, care pot sta mãrturie. Cã’z doar n-or exista, dacã n-or fi dispãrut deja, numai casetele generalului Stãnculescu... Ei, ºi?! Noi, ãºtia, mulþi ºi proºti, am devenit imuni nu doar la perfidie, ci ºi la tupeu.

Sã revedem, însã, ce anume scria nespecialistul de mine în volumul S.C.Araoþchi S.R.L., deci negru pe alb, nu bazaconii de 2 lei, iar asta încã de acum un an ºi ceva...

De fapt, nu scriam eu, ci gîndea profesorul Turbatu, personajul central al cãrþii: Sistem continuat de o totalã supuºenie faþã de noile „indicaþii preþioase“, de data asta nu ale dictatorului pe stil vechi, ci ale dictatorului pe stil nou, Uniunea Europeanã. Care Uniune, ce ne tot indica dumneaei? Pãi, ne repeta una ºi bunã - nu mai produceþi, voi, nimic, cã vã vindem noi totul! La preþ dublu, bineînþeles. Desfiinþaþi combinatele voastre de porci, cã vã livrãm noi niºte porcãrii, sã nu le puteþi duce! Desfiinþaþi grãdinile ºi serele voastre, cã vã dãm noi roºii din material

plastic, ardei mai graºi decît Alina Pippidi, varzã de Bruxelles ºi ba(s)me de Strasbourg... Ni se bãtea cu pumnul în masã sã renunþãm pînã ºi la tradiþionalul nostru mic cu bicarbonat!

Pãi, chiar aºa am ajuns, domnule, sã mi se uite madam Europa în farfurie?! În Uniunea Europeanã, dacã tot pomenise de ea, nu credea nici cît negru sub unghie: E ceva artificial. ªi, ca tot ce-i artificial, nu poate avea viaþã lungã.

Dovadã cã pe greci, chiar ºi pe englezi, îi bãtea gîndul sã se retragã din combinaþie. Austriecii, ºi ei, demaraserã o acþiune publicã pe ideea asta; dacã adunau 100.000 de semnãturi, cicã puteau declanºa un referendum... Dar, dincolo de estimãri pe termen lung, mediu sau scurt - doar viaþa o va demonstra - dincolo de farfuria proprie, se ridica, vorba lui nenea Iancu, o altã chestiune arzãtoare ºi la ordinea zilei: Noi mai avem dreptul sã decidem ceva în plan economic?!

Parcã dîndu-i dreptate, academicianul Dinu C. Giurescu se întreba: „Mai sîntem, oare, un popor, sau am ajuns o simplã populaþie?“ Scriitorul Augustin Buzura îl completa, într-un registru dureros pentru oricine gîndea ºi simþea cu adevãrat româneºte:„Din nefericire, am ajuns în punctul în care ne-am împãcat cu ideea cã sîntem slugi!“ Cîtã dreptate pe aceºti români de viþã veche, din moment ce nici monedã naþionalã nu prea mai avem! Pe tinerii de azi, dacã-i întrebi de lei, se uitã miraþi la tine; majoritatea ºtiu doar de roni! Sau, cel mult, au auzit de leii... lui Sile Cãmãtaru! Nu cumva toate aceste manevre - leul devenit ron, Sfîntul Valentin luînd locul Dragobetelui, super-marketul luînd locul magazinului universal ºi atîtea altele încã - fac parte dintr-o perfidã strategie de pierdere a fiinþei naþionale, pe care conducãtorii noºtri o înghiþiserã fãrã sã crîcneascã?! ...Ca ºi cum asta ne mai lipsea, începuse masivul exod al refugiaþilor, României ordonîndu-i-se („Deci, pe faþã, domnule, ºefii noºtri din afarã nici mãcar nu se mai fereau!“) sã gãzduiascã 6351 din aceºti nefericiþi. Zadarnic susþineau ºi preºedintele ºi primul ministru al þãrii („În sfîrºit, vorbeau aceeaºi limbã!“) cã nu putem primi decît 1785. Coana Europa mîrîise scurt, „Ba veþi primi 6351!“Norocul nostru fiind acela cã... refugiaþii nu doreau sã ajungã în România lãsatã moºtenire de alde Iliescu-Constantinescu-Bãsescu. Cum, însã, exodul continua, profesorul realizã cã pe madam Europa n-o dã inteligenþa afarã din casã: „Pãi, problema asta trebuie discutatã cifric, sau procentual?! Tot 6351 va rãmîne cota României ºi peste niºte ani, cînd numãrul refugiaþilor va ajunge la milioane?!“Discutabilul IQ al coanei Europa nu-l întristã, dimpotrivã (cum adicã, numai noi sã avem tembelii noºtri?), dar nici nu fãcea uitatã o altã întrebare dureroasã: Noi mai avem dreptul sã decidem ceva în plan politic?! ªi, ca sã nu punem previziunea de mai sus doar pe seama întîmplãrii (deºi, marxismul ne-a atras atenþia cã întîmplarea e întîlnirea a douã necesitãþi!), propun sã aruncãm o privire ºi peste cele scrise într-o altã carte de-a mea, Aici sînt banii dumneavoastrã!, acum 3 ani. Mai exact, nu scrise de mine, ci rostite de personajele piesei Loþiunea de cenzurã, piesã pe care, bineînþeles, nu mi-a acceptat-o nici un director de teatru. Cã directorii, sãracii, inclusiv amicul George Mihãiþã, au ºi ei probleme - rate la bãnci, nepoþi, partide sau farmacii (uneori e cam tot aia) susþinãtoare. Care, desigur, îi susþin cu condiþia sã nu se obrãzniceascã!... Dar mai bine sã tragem niþel cu urechea: BERBECARU:Bãi, aceºtia, lãsaþi vrãjeala, mie sã-mi garantaþi contractele cu asfaltarea! Cã, dacã nu aduceam

Între „Pe-al nostru steag e scris unire“ ºi „Deºteaptã-te, române!“ Motto: „Nu ne reproºãm nimic... Pentru noi a fost o performanþã c-am ajuns aici!“ (Anghel Iordãnescu) Acestea nu sînt cuvintele unui oarecare, sînt vorbele sfidãtoare, pline de suficienþã arogantã, ale unui antrenor al naþionalei de fotbal, care a eºuat lamentabil la Euro 2016. În loc sã prezinte scuzele de rigoare, ne sfideazã pe noi toþi, amãrîþii de români, care îndrãznirãm sã sperãm într-o comportare onorabilã la Campionatul European din Franþa. Ba, mai mult, sînt cuvintele celui care, nu ºtim prin ce eroare din greºealã, a fost desemnat ,,cel mai bun antrenor român al Secolului XX”. Dar de ce oare o fi fost ales Iordãnescu ãl mai prima, peste Gicã Popescu, ªtefan Covaci, Ilie Oanã, Valentin Stãnescu, Emeric Jenei ºi, þineþi-vã bine, Mircea Lucescu? Ce performanþã extraordinarã s-a realizat sub bagheta lui? Sã ne amintim faptele, cu luciditate. Fostul jucãtor al Stelei a fost ºi antrenor secund al lui Jenei în 1986, cînd echipa bucureºteanã a cucerit Cupa Campionilor. Apoi, ca antrenor principal a mai jucat o finalã ºi o semifinalã în acea competiþie, reunind cele mai bune formaþii din bãtrînul continent. Ca antrenor al naþionalei, a reuºit performanþa de a

califica România în sferturile de finalã ale Campionatului Mondial din 1994 (SUA). Ce mare tevaturã s-a fãcut atunci!

Jucãtorii noºtri au fost primiþi la Bucureºti ca niºte eroi. De parcã eram campioni mondiali. Noi, românii, ne aprindem repede ºi ne place sã hiperbolizãm. Nu zicem cã Hagi, Popescu, Rãducioiu ºi ceilalþi nu meritã elogiile compatrioþilor. Au jucat bine, au învins echipe mari, precum Argentina ºi Columbia. A fost frumos. Dar sã nu uitãm cã Polonia, Turcia sau chiar vecinii bulgari ne-au depãºit, jucînd în semifinale ºi ocupînd locul 3. Ceea ce noi nu am reuºit... Acum, readus la cîrma naþionalei, dupã o întrerupere de 10 ani a activitãþii fotbalistice, cînd s-a cam rãtãcit prin lumea meschinã a politicii, domnul Iordãnescu, ajuns general, ne trateazã pe toþi de sus, nu acceptã critici, jigneºte ziariºti. Uitã cã prezenþa reprezentativei noastre la acest european a fost jalnicã de tot. Cã ne-am calificat greu, chinuit, prin douã goluri ale lui Budescu, pe care, apoi, nu l-a mai selecþionat. Cã am pierdut, lamentabil, cu o echipã a Albaniei, care nu ne mai bãtuse de vreo 70 de ani. O formaþie pe care înainte o tratam de sus ºi-i dãdeam, cînd vroiam, o cãruþã de goluri. Acum ne zice cã Albania a evoluat.

eu genþile cu lovele, voi eraþi caca-maca! CREÞOIU: Stimate coleg, deocamdatã aº zice sã ne concentrãm pe alegerile de duminicã, iar despre asfaltãri vom discuta mai încolo. Tooocmai pe marþi! TUDORACHE: Dacã duminicã ne iese pasenþa, sîntem mari. Dacã nu, tot mari rãmînem, cã le bãgãm ãlora de dincolo moþiunea de cenzurã! VANDANA: Aºa le trebuie hahalerelor alea, nãscute cu mamã de-mprumut. Cã, de fapt, ce altceva-i alianþa lor? CÃPÃÞÎNÃ: Pilaf îi facem cu loþiunea de cenzurã! CREÞOIU: Nu loþiunea, ci moþiunea, domnule senator! CÃPÃÞÎNÃ: MFA, MAI, tot MAI! Pilaf îi facem, Pilaf din Ponta! CREÞOIU (luîndu-se cu mîinile de cap): Nu Pilaf din Ponta, ci Pilat din Pont! Cel care s-a spãlat pe mîini... CÃPÃÞÎNÃ: Lãsaþi, domnule preºedinte, cã mai citim ºi noi! O mînã spalã pe alta, ºi-amîndouã spalã banii... BERBECARU: Iar fraierii, he-he-he, sînt convinºi cã noi ne bãgãm la apã! CREÞOIU: Tudorache, bãiatule, stai liniºtit cã-i batem cu cel puþin 5 procente. Problemele sînt aranjate la fix, pe calculator. Plus cã va juca pentru noi marele parapsiholog Carabulea. TUDORACHE: Aþi reuºit sã-l racolaþi? Sînteþi genial, dom’ preºedinte!

CREÞOIU (cu palmele pîlnie, cãtre „dincolo“): Mãi, acela, nici nu ºtii, cît de mic începi sã fii! Mic, mic, mic!

TUDORACHE: Aoleu, i-aþi tras-o-n ficat! Ãsta precis nu mai doarme la noapte! CREÞOIU (privind triumfãtor asistenþa): Pãi, ce mama mã-sii? Cît credea cã se mai joacã el cu mine? OTONEL: ªefu’, da’ micu’ sã fie fãrã bicarbonat, cã nu ne mai dã voie UE! Doar cu muºtar de la Bunica. BERBECARU: Alo, fãrã reclamã, te rog! Fãrã reclamã gratuitã, vreau sã spun. A cotizat Bunica la noi, cu vreun chelcãºoz, ca sã-i faci reclamã?! OTONEL: Am vrut sã zic Bunicuþa, nu Bunica. Face Bunicuþa un muºtar ce n-a vãzut Dijonul. Pardon, ce n-a vãzut Moscova; mãnînci un minut, ºi-þi curg lacrimi douã zile! CREÞOIU: Moscova nu crede-n lacrimi! CÃPÃÞÎNÃ: Aaa, Bunicuþa, nu Bunica. Pãi, zi aºa, vericule! Bunicuþa e cu totul alt chelcãºoz! Dacã aprobã ea sã mîncãm mici, chiar ºi cu bicarbonat, nu mai crîcneºte nimeni! OTONEL: Hm...

Mai trebuie sã supervizeze madam Trandafir. BERBECARU: Asta cine dracu mai e?! CREÞOIU: E ºandramaua aia kagebistã... Fostã Rosenblum, dupã soþ, Nadejdskaia, pe numele de fatã. TUDORACHE (îngrozit): Uºor, ºefu’, sã nu ne audã! útia au microfoane instalate peste tot! CREÞOIU: Care ãºtia, KGB-ul? TUDORACHE: Pe stil nou, ar putea fi CIA! Sau Mossadul. Cicã acum baborni... (privind speriat spre lampã), Excelenþa Sa, ar juca pentru americani. OTONEL: Ori pentru alte forþe oculte, nu se ºtie precis. În orice caz, fãrã aprobarea dumneaei nu miºcã nimic ºi nimeni! CÃPÃÞÎNÃ: Nici Bunicuþa?! OTONEL: Cu atît mai puþin Bunicuþa!

CREÞOIU: Ee, nici chiar aºa... OTONEL: Ba, mult mai mult decît aºa! BERBECARU: Pãi, he-he-he, dacã lucrurile stau dupã cum zici, cotoroanþa asta... TUDORACHE (sãrind ca ars, ºi astupîndu-i gura cu mîna): Sssst!! BERBECARU (îndepãrtîndu-l nervos): Fii respectuos, cã te bag în portbagaj!... Deci, baba n-ar putea sã aprobe legea pe care tot o propun eu, dar degeaba?

CÃPÃÞÎNÃ: Despre ce lege faceþi vorbire, cã eu unul vã aud pentru prima datã? BERBECARU: Cum nu ºtii, domnule? Legea cu limitarea dreptului de vot! CREÞOIU: Limitarea dreptului de vot?! Într-un stat democratic, ca al nostru? BERBECARU: Ia mai lãsaþi-mã cu gulgute din astea! Cel mai dãºtept era cum am propus io: cine n-are un milion de verziºori în cont, sã n-aibã nici drept de vot!

CREÞOIU: Un milion de verziºori, sau de albãstrei? Cã euro-i mai tare decît dolaru’! BERBECARU: E pe dracu sã-l ia! ªi-o sã-l ia cît de curînd, þineþi minte ce vã spun!

Cã moneda asta care v-a sucit minþile la toþi, e nãscutã tot cu mamã de-mprumut. Ca ºi zdrenþele alea de dincolo. ª.a.m.d.... De unde, cititorul poate desluºi cã politicianul Berbecaru, ori profesorul Turbatu, sînt incomparabil mai intuitivi decît marii noºtri analiºti politico-socialoeconomico-strategico-fîsss!

SORIN SATMARI Adevãrat, dar noi de ce am involuat, dom’ general? Condiþii de pregãtire aþi avut, bani vi s-au dat, la un maiestuos castel din Franþa aþi fost cazat. Cu tot cu echipã. ªi ce-aþi fãcut? Aþi pierdut nu ruºinos, ci dizgraþios, practicînd un joc bãtrînesc ºi lipsit de orice orizont. Nici o idee de joc, nici o luminã nu se întrezãrea în mintea celor trimiºi în teren. Ne-au zdrobit niºte outsideri, care au ºtiut sã ardã, sã moarã pe teren, ca sã învingã. Ce diferenþã de concepþie, de atitudine!

Nu degeaba vibrau sufletele albanezilor la intonarea imnului lor, ,,Hymni e Flamurit”, care a fost compus de un mare muzician român, Ciprian Porumbescu, sub un titlu binecunoscut la noi. Aºadar, diferenþa între ei, albanezii, ºi noi, românii, a fost simplã: diferenþa între „Pe-al nostru steag e scris unire“ ºi „Deºteaptã-te, române“.

Ei au ºtiut ºi au vrut sã fie uniþi ºi sã învingã. Noi n-am ºtiut sã ne deºteptãm. Încã mai moþãim într-o letargie pãguboasã.

Aferim.

GEORGE MILITARU P.S. Domnule Iordãnescu, dacã dumneata nu-þi reproºezi nimic, milioanele de români, nu proºti, îndrãznesc sã vã contrazicã. Puneþi mîna pe-un pix ºi scrieþi-vã, simplu, demisia!

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (1) (urmare din pag. 1) A avut douã mandate ca guvernator al Californiei, în 1976 a fost cît pe ce sã fure nominalizarea lui Gerald Ford din partea republicanilor, dupã care, în 1980, l-a învins pe Jimmy Carter cu o campanie bazatã pe un discurs de extremã dreaptã despre iubirea de þarã ºi speranþa economicã. Reagan devenise primul actor din istoria Americii care a ajuns la Casa Albã.

A fost ºi cel mai în vîrstã, fapt care a îngrijorat þara atunci cînd Reagan a fost împuºcat de John Hinckley Jr., la doar cîteva sãptãmîni dupã preluarea funcþiei. Reagan s-a refãcut în mod spectaculos, timp în care a distrat personalul spitalului cu remarci amuzante. Optimismul debordant era modul de operare al noului preºedinte, un artificiu pe care l-a folosit pentru a menþine zîmbetul pe buzele oamenilor, în timp ce-ºi ducea la îndeplinire agenda economicã, pe care mulþi o credeau absurdã. Pentru a trece peste recesiunea moºtenitã de la Jimmy Carter, Reagan a vrut sã reducã în mod dramatic taxele ºi sã-ºi asume datoria naþionalã; pentru a þine piept Uniunii Sovietice („Imperiul Rãului”), intenþiona sã creascã în mod scandalos cheltuielile militare.

Chiar ºi vechiul sãu partener simian din ,,Bedtime for Bonzo” îºi putea da seama de imposibilitatea concilierii celor douã. Însã Reagan doar s-a avîntat înainte, amãgind Congresul, presa ºi poporul american cu panaºul sãu de actor. Chiar ºi cei care-i criticau politica îl gãseau irezistibil.

Rezultatele au fost amestecate. Economia a dat semne de redresare, suficient cît sã îi aducã lui Reagan, în 1984, victoria împotriva lui Walter Mondale, în cea mai mare avalanºã electoralã din istoria prezidenþialã. Iar disponibilitatea Americii de a cheltui sume impresionante pe arme a dus Uniunea Sovieticã a lui Mihail Gorbaciov în situaþia de a face concesii fãrã precedent. Liderii celor douã superputeri au dezvoltat o relaþie apropiatã, care a ajutat în cele din urmã la încheierea rãzboiului rece ºi la destrãmarea Uniunii Sovietice. Însã politicile de reduceri ºi de cheltuieli ale administraþiei Reagan au împovãrat America cu o datorie naþionalã ºi un deficit economic uriaºe. În plus, creºterea activitãþilor teroriste în lume, explozia navetei spaþiale Challenger din 1986, prãpastia din ce în ce mai mare dintre sãraci ºi bogaþi, cãderea, din 1987, a

Bursei ºi propria luptã a lui Reagan cu cancerul de prostatã, toate acestea au format ingredientele pentru o preºedinþie tulburatã.

Incursiunile militare din Grenada ºi Libia nu au putut risipi teama crescîndã cã Ronald Reagan îºi pierdea puterea. Dezvãluirile despre faptul cã administraþia sa vindea arme Iranului în schimbul prizonierilor, dupã care folosea profiturile pentru a finanþa ilegal rebelii din Nicaragua, au însemnat condamnarea lui Ronald Reagan. Însã priza la public a marelui comunicator, combinatã cu disponibilitatea subordonaþilor sãi de a-ºi asuma mare parte din vinã, l-au salvat de la genul de dizgraþie de care avusese parte Richard Nixon. Reagan a pretins cã nu ºtia nimic despre scandalul din Iran - ºi, pe mãsurã ce trecea zîmbitor prin audierile din faþa Congresului, majoritatea americanilor se hotãra sã-l lase în pace pe acest bãtrînel ramolit.

Oare ºtia Reagan ce fãcea Casa Albã în Iran?

Probabil cã nu vom ºti niciodatã - mai ales cã Reagan a fost grav afectat de Alzheimer.

Indiferent dacã îl admiraþi sau nu, el este unul dintre cei mai iubiþi preºedinþi americani. Este ºi unul dintre cei mai detestaþi. Un lucru este sigur: foarte puþini preºedinþi au reuºit sã îi facã pe alegãtori sã fie mai atraºi de imagine decît de substanþã. În aceastã privinþã, Reagan a fost actor pînã la capãt.

Atunci cînd, în timpul unei dezbateri televizate din 1980, alãturi de candidatul Jimmy Carter, a fost întrebat dacã are emoþii, Ronald Reagan a rãspuns: „Nu, deloc. Am fost pe aceeaºi scenã cu John Wayne!”. Fan înfocat al lui Wayne, Reagan aborda aproape fiecare crizã cu întrebarea: „Ce ar face Duke?”. Acest fel de fuziune dintre politica lui Reagan ºi abordarea sa hollywoodianã a fost întîlnitã adesea în cei 8 ani de preºedinþie, ºi era uºor demoralizantã pentru cei din jurul sãu.

Atît Reagan, cît ºi soþia sa, Nancy - tot actriþã erau mari amatori de filme ºi, aproape în fiecare zi, petreceau o mare parte a timpului uitîndu-se la ele, fie la televizor, fie în camera de proiecþie a Casei Albe. Colin Powell a remarcat odatã cã planul lui Reagan de a face schimb de tehnologie militarã cu sovieticii a fost inspirat de celebrul film ºtiinþifico-fantastic „Ziua în care pãmîntul a stat nemiºcat“. ªi atunci cînd ºeful personalului, James Baker, a apãrut la Casa Albã doar pentru a descoperi cã preºedintele nici mãcar nu deschisese un dosar mare ºi important pe care Baker i-l dãduse cu o zi înainte, Reagan a ridicat din umeri. „Pãi, Jim - a explicat preºedintele - asearã a fost «Sunetul muzicii»“.

„Ora de culcare pentru Bonzo“ Ronald Reagan a fost cel mai bãtrîn preºedinte din istoria Americii, iar adesea se

Bãiatul lu’ tãticu Tatãl lui Reagan era un alcoolic care, odatã, a trebuit sã fie tîrît în casã de cãtre fiul sãu, dupã ce leºinase pe peluza din faþa casei. Însã bãtrînul Reagan ºi-a adus contribuþia la viitorul fiului sãu. Într-o zi, cînd l-a observat pe bebeluºul Ronald urlînd ca din gurã de ºarpe, omul a spus: „Pentru un neamþ atît de mic, faci al dracului de mult zgomot”. Numele „Neamþul” a persistat ºi avea sã fie una dintre poreclele frecvente ale preºedintelui.

Imaginaþi-vã În 1940, Reagan a fost votat „Aproape Cea Mai Perfectã Siluetã Masculinã” de cãtre Universitatea California. Ca urmare, a avut onoarea de a poza, aproape în pielea goalã, pentru studenþii la artã care încercau sã sculpteze fizicul uman.

Dreapta lui din stînga

Ronald ºi Nancy Reagan

Viaþa nu bate filmul

Cu mult înainte sã ajungã la Casa Albã pe motiv cã era un neo-conservator fãþiº, Ronald Reagan a fost un liberal devotat. Cît de mult era de stînga?

Bãrbatul care, într-o bunã zi, avea sã aloce atît de mult din resursele þãrii pentru a învinge ceea ce el numea Imperiul Rãului ºi care i-a cerut domnului Gorbaciov sã „dãrîme zidul”, aproape cã s-a înscris în Partidul Comunist. S-a întîmplat în 1938. A fost respins din cauza credinþei rãspîndite în cadrul partidului, cum cã n-ar fi fost suficient de devotat cauzei ºi cã ºi-ar fi schimbat opinia politicã dupã cum bate vîntul. Aºa cum au dovedit evenimentele care au urmat, au avut dreptate.

purta ca atare. Obiceiul sãu de a moþãi în timpul întîlnirilor a devenit þinta glumelor tuturor, inclusiv ale sale. „Imediat ce ajung acasã în California, glumea el înspre finele celui de-al doilea mandat, plãnuiesc sã mã las pe spate, sã-mi ridic picioarele ºi sã trag un pui zdravãn de somn.

Dacã stau bine sã mã gîndesc, lucrurile nu vor fi foarte diferite”. Se poate ca Reagan sã fi ajuns sforãind pînã la Casa Albã, însã comportamentul sãu bizar ºi faptul cã pãrea sã nu aibã nici o idee despre ce se întîmplã i-au determinat pe mulþi sã creadã cã nu dormea suficient. Cum se poate explica altfel declaraþia uimitoare cum cã arborii ar fi fost cauza a 80 de procente din poluarea aerului din America? Odatã, l-a numit pe senatorul de Oklahoma, Don Nickles, „Don Rickles” ºi-i venea greu sã-ºi aminteascã cine erau oficialii sãi de rang înalt. Cînd Samuel Pierce Jr., Ministrul Gospodãririi ºi Dezvoltãrii urbane (ºi singurul afro-american din cabinetul lui Reagan),

a participat la o conferinþã cu primarii din þarã, Reagan s-a dus la el ºi l-a întîmpinat cu „Ce mai faceþi, domnule primar? Cum stã treaba în oraºul dvs.?”. La un dineu de la Casa Albã þinut în onoarea lui François Mitterand, preºedintele francez, Reagan trebuia sã o conducã pe doamna Mitterand la locul ei de la masã. Cînd ea a refuzat sã se miºte, Reagan i-a amintit cã era timpul sã înceapã, însã, atunci, interpretul l-a informat pe preºedinte cã stãtea pe rochia ei.

E scris în stele Ronald ºi Nancy Reagan erau amîndoi superstiþioºi. Însã pentru Nancy, credinþa în puterile misterioase ale universului a atins cote alarmante dupã ce, în 1981, soþul ei a fost împuºcat. La scurt timp dupã tentativa de asasinare, a început sã consulte un astrolog din San Francisco, Joan Quigley, în speranþa evitãrii pe viitor a tragediilor. În timp, sfaturile lui Quigley – pe baza astrogramelor preºedintelui – au ajuns sã modeleze conduita administraþiei, precum ºi pe cea a membrilor cabinetului. ªeful de personal al lui Ronald Reagan s-a apucat sã-i redacteze programul în culori, pe baza instrucþiunilor transmise de astrolog primei doamne: roºu pentru zilele cu potenþial negativ, verde pentru zilele cu potenþial pozitiv ºi tot aºa. Chiar ºi decolãrile ºi aterizãrile lui Air Force One erau dictate de astrolog la secundã.

GEORGE H.W. BUSH Cînd George Herbert Walker Bush a candidat la preºedinþie, în 1988, nici un alt vicepreºedinte în funcþiune nu mai fusese ales la Casa Albã, încã de pe vremea lui Martin Van Buren, în 1837. Însã

Familia Bush, George W., George H.W. ºi Jeb Bush avea douã lucruri în favoarea sa: binecuvîntarea lui Ronald Reagan ºi faptul cã adversarul sãu în alegeri era un liberal pe nume Michael Dukakis, într-o epocã în care cuvîntul liberal nu mai era bine vãzut.

Republicanii au scos în evidenþã elitismul urban al lui Michael Dukakis, punîndu-l în opoziþie cu simplitatea texanã a bãutorului de bere, specificã lui Bush. În mod ironic, Bush era cel cu pedigriul privilegiat. Nãscut în Massachusetts ºi crescut în Connecticut, George a crescut pe banchetele din spate ale limuzinelor. Era cît se poate de stilat: fiul finanþistului ºi senatorului republican Prescott Bush, absolvent al Academiei Phillips, din Andover, Massachusetts. Dupã ce ºi-a fãcut stagiul militar, fiind cel mai tînãr pilot din marinã în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, a absolvit Universitatea Yale ºi s-a hotãrît sã se lanseze pe cont propriu în industria petrolierã. Texas a devenit statul sãu adoptiv, însã niciodatã nu a scãpat de obiceiurile sale patriciene de yankeu, indiferent cît de mult s-a strãduit sã devinã un bãiat de gaºcã. În ciuda crizei sale de identitate, Bush avea un CV impresionant: congresman din 1966 pînã în 1970, ambasador al Naþiunilor Unite, preºedinte al Comitetului Republican Naþional, emisar la Beijing, director al CIA ºi vicepreºedintele lui Reagan. Însã fusese întotdeauna doar un administrator agreabil, cu un dar de a primi

ordine de la superiorii încãpãþînaþi, ca de pildã Richard Nixon ºi Ronald Reagan. (Bush era susþinãtor al avortului, pînã cînd s-a înscris la candidaturã alãturi de Reagan.) Un astfel de trecut nu i-a adus de la sine postul de lider al Lumii Libere (pe care l-a ocupat între 20 ianuarie 1989 ºi 20 ianuarie 1993), iar în 1988, cînd Bush a recunoscut cã a avut unele probleme cu „treaba cu viziunea”, aproape cã ºi-a recunoscut intenþia de a deveni preºedinte interimar.

Cea mai însemnatã dintre aceste politici a fost demontarea regimurilor comuniste din Europa de Est. Una cîte una, þãrile din Blocul comunist au scãpat de vechile regimuri, pînã cînd ºi Uniunea Sovieticã a renunþat, sub conducerea lui Boris Elþîn. Bush, un om ale cãrui posturi politice fuseserã modelate de rãzboiul rece, s-a pomenit curînd bulversat de lipsa lui. Supraveghease una dintre cele mai impresionante realizãri ale secolului, însã i-a lipsit viziunea necesarã pentru a crea o nouã ordine mondialã.

Acasã, agenda sa internã era împiedicatã de ciorovãielile urîte de confirmare cu privire la candidatul la postul de ministru al Apãrãrii, John Tower, ºi la preºedintele Curþii Supreme de Justiþie, Clarance Thomas. În 1988, Bush spusese: „Fiþi atenþi la mine: nici o taxã nouã”, dupã care, în 1990, a revenit asupra declaraþiei sale. ªi, în afara faptului cã elaborase Legea aerului curat ºi Legea americanilor cu dizabilitãþi, nu a reuºit sã iniþieze prea multe schimbãri legislative.

Situaþia din exterior avea sã îl salveze. Bush a invadat Panama în 1989, rãpindu-l pe Manuel Noriega spre a-l judeca în SUA, pentru acuzaþii de posesie de droguri. Însã adevãrata glorie marþialã i-a fost oferitã de la mii de kilometri depãrtare, din Orientul Mijlociu. Dupã ce liderul irakian Saddam Hussein a invadat Kuwaitul în 1990, Bush ºi-a demonstrat puterea în relaþiile internaþionale, organizînd o coaliþie fãrã precedent care sã opreascã agresiunea irakianã.

Din pãcate, nimic nu este atît de simplu. Bush a mers cam departe, comparîndu-l pe Saddam Hussein cu Hitler, iar lumea începuse sã creadã cã toatã afacerea se învîrtea, de fapt, în jurul petrolului - lucru devenit clar atunci cînd coaliþia a fãcut praf forþele irakiene, lãsîndu-l pe Saddam la putere, pentru a se rãzbuna pe propriul popor de distrugerile criminale. Ca urmare, Bush a fost incapabil sã transforme operaþiunea Furtunã în Deºert într-o victorie pentru realegeri. Aspectele economice nu au fãcut decît sã înrãutãþeascã lucrurile - scurta resuscitare adusã de „reagonomie” se fîsîise, iar americanii se întrebau ce ar putea face un candidat democrat ca Bill Clinton pentru a le aduce bani în portofele. ªi astfel, George Bush nu a mai avut parte de un al doilea mandat, ceea ce i-a îngãduit sã facã tot felul de lucruri pe care preºedinþii ar trebui sã le evite, ca de exemplu sã sarã cu paraºuta din avion.

Foarte important”, iar odatã a rãspuns întrebãrii unui jurnalist cu „Mã bucur cã ai întrebat acest lucru, pentru cã am avut o crizã de splinã aici”.

Dar probabil cã cea mai mare gogomãnie a sa a fost rãspunsul dat la întrebarea prin ce se va diferenþia preºedinþia sa de cea a lui Reagan: „Ca vechiul sfat de la Jackman - vã amintiþi, tipul care a ieºit în public - personajul. El a spus «ªi atunci am avut un sfat. Fiþi voi înºivã!». S-a dovedit a fi cel mai prost sfat pe care l-am avut. ªi voi fi eu însumi. Faceþi aºa“. Dacã înþelegeþi ce naiba înseamnã asta, dvs. ar trebui sã fiþi preºedinte.

Ocolind problema „Nu voi rãspunde la nici o întrebare aºa de josnicã precum cea de la CNN. Sînt foarte dezamãgit cã mi-aþi pus o astfel de întrebare ºi nu voi rãspunde la ea”. Aºa i-a replicat Bush lui Mary Tillotson la întrebarea despre presupusa aventurã cu secretara lui, Jennifer Fitzgerald.

Tillotson a fost unul dintre primii jurnaliºti care sã-i punã unui preºedinte în funcþiune o astfel de întrebare. Chiar dacã Bush nu s-a obosit sã rãspundã la ea, s-au gãsit o grãmadã de oameni care sã o facã - ºi au pretins cã Bush ºi-a înºelat într-adevãr soþia cu Fitzgerald ºi cu numeroase alte femei. Cu toate acestea, nu s-a gãsit nici o dovadã palpabilã a relaþiei.

Un dineu de pominã Dacã preºedintele Bush a vrut sã facã impresie în timpul vizitei din Japonia din 1992, cu siguranþã cã a reuºit sã o facã – ºi chiar cu vîrf ºi îndesat. În mijlocul unui dineu oficial de la Tokyo, preºedintele a devenit alb ca hîrtia ºi a vomitat în poala primului-ministru japonez, Kiichi Miyazawa, dupã care a alunecat de pe scaun ºi aproape c-a ajuns sub masã. Japonezii nu au uitat incidentul; ºi în ziua de azi, cuvîntul Bushusuru - care înseamnã, ad literam, „a face ce-a fãcut Bush” - desemneazã termenul de argou pentru vomã. (va urma)

Micul bordel din Texas Dupã ce Bush s-a hotãrît, în 1948, sã se mute în vest, ºi-a luat soþia, pe Barbara, ºi pe fiul de 2 ani, George W., ºi s-au stabilit în orãºelul Odessa, Texas. Ajunºi acolo, s-au mutat într-un bloc unde au trebuit sã împartã baia cu douã prostituate, mamã ºi fiicã.

Un stil ciudat de exprimare Presa a început sã-i numeascã bizara pronunþie Bushspeak (vorbire à la Bush), iar unele dintre spusele lui nu aveau nici un sens. „Însemn antibigotismul, antisemitismul ºi antirasismul”, a declarat el într-un discurs din campania din 1988. Încercarea sa de a-ºi descrie „valorile de tip New England”, într-un discurs din 1992, a ieºit astfel: „Amintiþi-vã de Lincoln, îngenunchind la moment de cumpãnã, ºi rãzboi civil, ºi toate acele lucruri. Nu se poate. Iar noi sîntem binecuvîntaþi.

Aºa cã sã nu vã parã rãu - nu plînge pentru mine, Argentina”. A explicat semnificaþia unei întîlniri viitoare cu Gorbaciov prin: „Nepoþi. Toate alea.

George H.W. Bush, împreunã cu soþia sa, Barbara

Pag. a 14-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Guvernatorul, vreme de 10 ani, al României ºi-a gãsit naºul Zilele trecute, evenimentele politice interne au fost dominate ºi de condamnarea lui Mircea Bãsescu, fratele fostului preºedinte. Evident, Traian Bãsescu s-a inflamat peste mãsurã, atitudinea lui generînd reacþii în lanþ în rîndul multor oameni de bunã credinþã, hotãrîþi sã punã capãt acestui circ mediac, prin care tupeistul numãrul 1 al þãrii cautã, cu orice preþ, sã se bage în seamã. Cred cã, de data aceasta, marinarul vesel – un biet matelot, cum ziceam cîndva – ºi-a cam gãsit naºul în persoana juristului ºi competentului general Pavel Abraham, scos din cizme de aroganþele ºi de inepþiile debitate de el, cu privire la milionul de euro pe care acesta, în calitate de avocat al familiei Anghel, chipurile l-ar fi primit de la Dan Voiculescu, pentru a-l compromite pe fostul preºedinte în dosarul Bercea Mondialul ºi Afacerea Aversa. Îmi permit sã redau - cu scuzele de rigoare ºi în speranþa cã hîrtia va suporta, aºa cum a fost nevoit sã le suporte ºi Traian Bãsescu – cîteva replici dure, dar întemeiate pe adevãr, calificative ºi expresii ale lui Pavel Abraham, pe mãsura individului cãruia îi erau adresate: ,,obraznic, tupeist, diabolic, mitoman fãrã margini”. Au fost ºi alte formulãri la obiect, în faþa cãrora politicianul Bãsescu a amuþit. Nu a mai avut replicã, vãzîndu-l pe domnul general cum reacþioneazã la fantasmagoriile pe care le susþinea, cum cã ar fi scos piese din dosar (aºa ceva nu o poate face un avocat – dosarul îl face procurorul) ºi alte acuzaþii nedrepte. Dupã ce am asistat la un astfel de spectacol, transmis în direct de televiziuni, am meditat mult ºi îmi închipuiam cum ar fi reacþionat la toate acestea pamfletarul, politicianul Corneliu Vadim Tudor, omul dreptãþii ºi al adevãrului. Probabil cã l-ar fi taxat dur pe acest veritabil ,,guvernator” care a condus România ca pe o colonie, vreme de un deceniu, cu epitete precum trãdãtor de þarã ºi de neam, ºef al

În pragul falimentului total (7) Socoteam, cu aceeaºi naivitate, cã optînd pentru capitalismul de cumetrie vom ajunge pe scurtãturã în raiul occidental. Ne-am înºelat amarnic, fiindcã, în realitate, n-am fãcut decît sã deschidem porþile din spate, adicã pe cele ale involuþiei în politicã, economie, culturã, sãnãtate, justiþie. Dacã imobilismul din economie, învãþãmînt ori sãnãtate este explicat prin lipsa de reforme structurale, neajunsurile din Justiþie sînt, dimpotrivã, rezultatul unor reforme anacronice bãsisto-macoviste. Grav este faptul cã aceastã pacoste care a cãzut pe capul þãrii, Monica Macovei, nu-i îndepãrtatã total din Justiþie ºi din viaþa politicã. ªi în aceste zile, prin unealta sa Raluca Prunã, plantatã ca ministru, vrea s-o numeascã pe doamna Hãinealã prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, încãlcînd flagrant prerogativele CSM-ului, pe care vrea sã le lase la discreþia negocierilor politice dintre Guvern ºi Preºedinþie. În acest sens, ministrul Prunã spune cã o sã meargã pe recomandãrile fãcute de societatea civilã.

Care societate civilã? Se va gãsi ºi aici un Chirilã, care sã impunã într-o funcþie înaltã un preferat al sãu, aºa cum s-a întîmplat la Culturã? De cînd pînã cînd 3-4 zavragii din stradã au ajuns societate civilã ºi încalcã grosolan legislaþia? De ce Justiþia din þara noastrã se învîrteºte de un deceniu în jurul cîtorva nume (Kövesi, Stanciu, Hãinealã, Macovei, Moraru ºi, mai nou, madam Prunã), cînd are la dispoziþie cîteva mii de magistraþi? S-a ajuns

ªmecheri de oraº (8) REGELE MAFIEI ÞIGÃNEªTI (2) Angela, instigatã de alþi þigani, s-a dus la poliþie ºi a fãcut plîngere. De atunci, poliþia s-a pus pe Duduieni.

Oamenii lui Comicã, omul care l-a impus pe Fane Cãpãþînã în lumea interlopã, au început sã îi lucreze.

Aveau nevoie de un personaj de scos la înaintare, pentru ca adevãrata mafie sã-ºi poatã vedea liniºtitã de afaceri. ªi cum mie mi se dusese numele de cel mai tare þigan, deºi nu am fost niciodatã un infractor în adevãratul sens al cuvîntului, m-au ales pe mine. În timp ce presa deja lansase o adevãratã campanie împotriva neamului Duduianu, maºina fratelui meu a fost spartã de oamenii lui Comicã. Nu am rãspuns însã în nici un fel la provocãri”. Totul a rãbufnit printr-un scandal de proporþii la un restaurant din Bucur Obor. „Frate-miu s-a dus sã mãnînce un pui la rotisor la restaurant, dar oborenii au scos pistoalele ºi l-au dat afarã. Atunci, cînd

Mafiei imobiliare ºi funciare, instigator ºi manipulator politic. Vãzînd unde ne-a adus acest individ machiavelic ºi dezbinãtor, mã îngrozesc ºi, în acelaºi timp, mã întreb: oare cît va mai dura telenovela asta mediaticã de prost gust, avîndu-l ca protagonist pe Traian Bãsescu? Sper totuºi cã, la un moment dat, va ajunge acolo unde îi este locul ºi cã, avînd suficient timp sã mediteze la trecutul sãu, poate îºi va cere iertare de la cei cãrora le-a pricinuit atîta rãu, tãindu-le salariile ºi masacrîndu-le pensiile.

ANTON VOICU

Nicuºor Constantinescu, condamnat definitiv la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul Centrului Militar Zonal

Nicuºor Constantinescu a venit însoþit de un medic de la Spitalul Penitenciar Poarta. La scurt timp dupã începerea ºedinþei de judecatã în care este cercetat pentru finanþarea ilegalã a unor fundaþii culturale ºi asociaþii sportive, cu un prejudiciu de 8 milioane de euro, Nicuºor Constantinescu a spus, brusc, cã nu vrea sã participe la proces ºi a pãrãsit sala. „Este o ruºine Justiþia, judecãtorii care m-au condamnat la 5 ani cu executare, domnul (Dan) Nastase ºi doamna (Andreea) Ianca. Iar doamna (Iulia Cezara) Suciu face parte din binomul SRI-DNI a lui Dumbravã ºi a lui Coldea. Mã simt foarte rãu. Mã duc la Spitalul (Penitenciar) Poarta Albã. Nu mã duc la Spitalul Judeþean Constanþa, cã dacã ajung acolo, îi ia DNA-ul pe doctori“.

Soluþia pe scurt a Curþii de Apel Constanþa

Loviturã grea pentru fostul preºedinte al Consiliului Judeþean Constanþa, Nicuºor Constantinescu, în dosarul subfinanþãrii Centrului Militar Zonal. Dacã Tribunalul Constanþa îl condamnase la trei ani ºi jumãtate de închisoare, cu executare, Curtea de Apel i-a mãrit astãzi pedeapsa la cinci ani de închisoare, cu executare.

Adus de la penitenciarul Poarta Albã la Tribunalul Constanþa, unde are înfãþiºare în alt dosar în care este acuzat de abuz în serviciu, alãturi de fostul sãu consilier, Cristian Zgabercea, actual producãtor general al TVR, Nicuºor Constantinescu, a apucat sã strige la coborîrea din dubã cã a fost condamnat în ziua sfinþilor Petru ºi Pavel. „Vin la instanþã pentru cã sînt arestat cu duba pentru 17.000 de euro în dosarul Centrului Militar Zonal. Eu ºi cu Vlad Filat”, a spus Nicuºor Constantinescu. Despre decizia definitivã a Curþii de Apel Constanþa, care i-a majorat pedeapsa la 5 ani de închisoare, a zis cã nu el trebuie sã-ºi dea cu pãrerea „de sfîntul Apostol Pavel ºi Petru”, strigînd la final : „De 40 de zile sînt arestat abuziv!”.

„Respinge ca nefondatã cererea de repunere pe rol a cauzei formulate de inculpatul Constantinescu Nicuºor Daniel. În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedurã penalã respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul Constantinescu Nicuºor Daniel ºi partea civilã Ministerul Apãrãrii Naþionale prin Direcþia pentru relaþia cu Parlamentul ºi Asistenþã Juridicã împotriva sentinþei penale nr.387/28.10.2015, pronunþatã de Tribunalul Constanþa în dosarul penal nr.14182/3/2014. În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedurã penalã admite apelul declarat de Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie - Direcþia Naþionalã Anticorupþie - Serviciul Teritorial Constanþa împotriva aceleiaºi sentinþe penale. Desfiinþeazã în parte sentinþa penalã apelatã ºi, rejudecînd: Majoreazã pedeapsa principalã aplicatã inculpatului Constantinescu Nicuºor Daniel pentru infracþiunea de abuz în serviciu în formã continuatã, prevãzutã de art.

132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal ºi art. 5 alin.1 Cod penal de la 3 ani ºi 6 luni închisoare la 5 (cinci) ani închisoare.

Pedeapsa principalã se executã în regim privativ de libertate”.

FERI PREDESCU

ca, pe baza unui denunþ fãcut de un puºcãriaº, care îºi ,,aminteºte” niscai fapte penale sau închipuiri, sãvîrºite de vreun asociat sau politician, sã se declanºeze procese grele. Justiþia stalinistã, instalatã la noi dupã ultimul rãzboi mondial, l-a condamnat la pedeapsa capitalã pe Lucreþiu Pãtrãºcanu, întrucît acesta ar fi declarat cã înainte de a fi comunist este român. ªi aºa stãteau lucrurile. El se nãscuse român ºi mai apoi devenise comunist. În realitate, liderul PCR, Gheorghiu-Dej, se temea cã, în orice clipã, un intelectual de rasã ca Pãtrãºcanu ar putea sã-i ia locul în ierarhia partidului.

S-a fabricat un denunþ criminal, ºi problema a fost rezolvatã, printr-un asasinat abominabil, de care avea sã aibã parte ºi ucigaºul, dupã cîþiva ani. Nici fostul premier Nãstase n-a fost trimis dupã gratii pentru niºte amãrîte de termopane, ci pentru spaima pe care un asemenea intelectual i-o provoca incultului Bãsescu. S-a recurs la ,,Trofeul Calitãþii”, care ar fi asigurat finanþarea campaniei electorale a lui Adrian Nãstase, suma invocatã constituind, însã, un bacºiº, pe lîngã milioanele de euro primite ilegal de Bãsescu, din afacerea Microsoft, ºi care l-au ajutat sã cîºtige scrutinul pentru Cotroceni. În lipsa unor argumente juridice temeinice, Adrian Nãstase a fost condamnat la cîþiva ani de detenþie, pentru a i se da satisfacþie unui mafiot învederat, afirmîndu-se cã sentinþa dictatã împotriva fostului premier trebuie sã constituie un exemplu ºi pentru alþi demnitari.

Netemeinicia unor sentinþe judecãtoreºti n-a rãmas nesancþionatã. În perioada 2008-2013, România a fost

condamnatã de CEDO la plata a 450 de milioane de lei noi, întreaga sumã fiind achitatã de stat, nu de cei care au dictat sentinþe nefondate. De ce oare medicii, care au salarii mult mai mici decît magistraþii, sînt obligaþi sã rãspundã material ºi moral pentru diagnostice ºi tratamente greºite, iar procurorii ºi judecãtorii sînt absolviþi de orice rãspundere? Într-un proiect de lege, dezbãtut cu cîtva timp în urmã în Senat, era readusã în actualitate rãspunderea slujitorilor Justiþiei, precizîndu-se urmãtoarele: „Statul se va îndrepta de îndatã cu acþiune în despãgubiri, împotriva procurorului sau judecãtorului care, cu rea credinþã sau gravã neglijenþã, a sãvîrºit o eroare judiciarã”. În urma reacþiei prompte a unor magistraþi, care ºi de aceastã datã invocau atingerea independenþei, credibilitãþii ºi prestigiului Justiþiei, respectivul act a rãmas la stadiul de proiect. Amestecul brutal al politicului în Justiþie a fost recunoscut de Traian Bãsescu, cel care declara anul trecut: ,,Doamna Bica, Horia Georgescu, de la ANI, Elena Udrea (toþi penali – n.n.), alãturi de Kövesi, Stanciu ºi Coldea, au fost în echipa mea, în care eu am crezut ºi cu care am transformat instituþiile”. Într-o oarecare mãsurã, echipa amintitã este ºi astãzi la butoane. Poate cã de aceea fostul preºedinte, posesor al mai multor dosare grele, nici nu se sinchiseºte cã ar putea sã ajungã pe banca acuzãrii. Procurorii ºi judecãtorii trebuie sã-ºi asigure independenþa ºi credibilitatea prin propria prestaþie, nu sã o solicite de la CSM. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

am aflat, nu mi-a venit sã cred. M-am dus sã vorbesc cu ei, sã vãd ce naiba i-a apucat. Dar acolo ne aºteptau peste 20 de þigani înarmaþi cu sãbii ninja. Imediat a venit poliþia ºi ne-a sãltat. Nici nu apucasem sã deschid gura, dar am fost condamnat la doi ani de închisoare. Trebuie sã recunosc cã alþi þigani cu pilele lor din poliþie, m-au fãcut ca la carte”. Pian ne-a primit scuzîndu-se cã nu ne poate pune nimic pe masã, cã e lefter. A împrumutat niºte bani de la un vecin ºi s-a dus sã cumpere niºte bere.

S-a întors dupã ceva timp. „Tocmai închideau la bar ºi nu m-a mai servit fata. A trebuit sã mã duc pînã la Antiaerianã”. Regele Mafiei Þigãneºti, multimiliardarul Pian, are zeci de contracte pentru obiectele lãsate la casele de amanet: „Dacã mîine nu plãtesc taxa de prelungire, pierd coroana de nuntã a nevestei. Vai de zilele mele!

Am ºi eu un viciu, barbutul. Asta este! Dar plãtesc tot ce pierd, pînã la ultimul leuþ. Ultima oarã, sãptãmîna trecutã, am pierdut în faþa unui copil de 15 ani. Am amanetat brãþara ºi i-am dat imediat banii puºtiului. Cuvîntul lui Pian este mai important decît orice. ªi tocmai eu sînt acuzat cã sînt cel mai mare mafiot! Eu, care de doi ani

mã chinui sã-mi recuperez banii de la un escroc care ne-a furat. Pe 10 martie i-am dat împreunã cu fratele meu Ion Duduianu suma de 15.000 dolari SUA lui Dãnuþ Homescu, care ne promisese cã ne obþine un decret de graþiere pentru condamnarea anterioarã de doi ani. Totul sub forma unui împrumut, întocmit cu acte în regulã la notariat, unde am plãtit taxa în prezenþa a doi martori neutri. ªi, de atunci, de peste doi ani, eu, «cel mai periculos om din România», cum am fost numit, umblu prin tribunale încercînd sã-mi recuperez banii de la escrocul care m-a fraierit. Toate actele sînt la tribunal, dar cînd aude cineva de Pian, o rupe la fugã, fãrã sã mã asculte ºi pe mine”. Una dintre cele mai grave acuze aduse lui Pian este aceea de rãpire de copii: „Eu în viaþa mea nu am dat mãcar o palmã copiilor mei. Mi se suie ºi în cîrcã ºi aproape cã am ajuns sã mã rog de ei sã nu plece la discotecã. Pentru cã, de cînd au apãrut articolele din presã, întreaga mea familie a ajuns sã fie hãituitã. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Pag. a 15-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Fiica generalului SRI „Timpanul“, afaceri grele cu instituþiile de forþã (1) Agenþia Naþionalã de Integritate, instituþia condusã pînã anul trecut de Horia Georgescu, unul dintre „oamenii lui Traian Bãsescu”, cheltuie de la bugetul instituþiei nu mai puþin de 4,13 milioane de euro pentru a-ºi instrui angajaþii care lucreazã în departamentul IT. Una dintre firmele selectate de cãtre ANI sã susþinã sesiunile de training aparþine fiicei fostului director adjunct al Serviciului Român de Informaþii, generalul Dumitru Zamfir, condamnat, în anul 2011, de cãtre Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie la un an de închisoare cu suspendare, pentru cumpãrarea ilegalã a unei locuinþe din fondurile RA-APPS. Dragoº Bãsmãluþã, partenerul de afaceri al Iuliei Maria Zamfir, fiica generalului, se aflã printre acþionarii unei alte societãþi agreate de SRI, MIRA Telecom, un client fidel al contractelor SRI sau Ministerul de Interne, dar ºi foarte apropiatã de fostul director al SPP, Gabriel Naghi, ºi de actuala conducere a Serviciului de Telecomunicaþii Speciale.

Inginerii de sistem care activeazã în cadrul Agenþiei Naþionale de Integritate vor primi instruire de lux în domeniul IT de la un partener de afaceri al fiicei fostului director adjunct al SRI, Dumitru Zamfir. Timp de patru ani, compania Logika IT Solutions SRL va oferi ANI sesiuni de training ºi asistenþã.

Au ofertat fix cît a anunþat ANI cã vrea sã plãteascã Imediat dupã instalarea la Palatul Victoria a Guvernului tehnocrat, Agenþia Naþionalã de Integritate a decis sã-ºi instruiascã angajaþii în domeniul computerelor ºi al reþelelor informatice. În 15 ianuarie 2016, ANI a scos la licitaþie achiziþia unor servicii de administrare IT referitoare la asistenþa tehnicã informaticã, la servicii de suport tehnic, de formare ºi de familiarizare informaticã. Licitaþia propriu-zisã a fost susþinutã la sediul ANI, din centrul Capitalei, în data de 17 iunie 2016, unde au fost primite trei oferte. Doar una a fost consideratã admisibilã, anume cea a asocierii dintre SC Computer Sharing Bucureºti SRL ºi SC Logika IT Solutions SRL Otopeni. Foarte interesant este faptul cã

Vitalie Proca, asasinul plãtit de fraþii Mãraru pentru a-l împuºca pe interlopul Puiu Mironescu, condamnat la 21 de ani ºi 8 luni de închisoare Asasinul plãtit de fraþii Mãraru, Vitalie Proca, care l-a împuºcat în 2012, în cartierul Vitan, pe tînãrul Rãzvan Isãilã, dupã ce l-a confundat cu þinta lui, Ioan Dumitru Mironescu, a fost condamnat definitiv la 21 de ani ºi 8 luni de închisoare. Decizia a fost luatã de Curtea de Apel Bucureºti. Vitalie Proca a fost gãsit vinovat de tentativã de omor calificat pentru care a primit 20 de ani de închisoare, ºi de nerespectarea regimului armelor ºi muniþiilor pentru care a primit încã 1 an ºi 8 luni de închisoare. Dupã contopirea pedepselor, condamnarea finalã a fost de 21 de ani ºi 8 luni de închisoare.

Totodatã, el trebuie sã îi plãteascã 20.000 de euro daune materiale ºi 200.000 de euro daune morale lui Rãzvan Isãilã, pe care l-a împuºcat de mai multe ori cu un pistol mitralierã, în 2012, în faþa locuinþei sale din Capitalã. La începutul acestui an, Tribunalul Bucureºti decisese condamnarea lui Vitalie Proca la 12 ani ºi ºase luni de închisoare. Proca este arestat din noiembrie 2013.

Acuzaþiile procurorilor Potrivit procurorilor, în toamna anului 2012, pe fondul unui conflict mai vechi, Bogdan ºi Rãzvan Mararu, doi lideri interlopi din Piatra Neamþ, l-au angajat pe Vitalie Proca pentru a-l ucide pe rivalul lor, Ioan Dumitru Mironescu. Proca l-a confundat însã pe Dumitru Mironescu ºi l-a împuºcat pe un anume Rãzvan Isãilã, pe care l-a urmãrit în perioada 16-26 noiembrie 2012, în zona imobilului acestuia, din strada Ion Morþun, Sector 3, din cartierul Vitan. „În seara de 26 noiembrie 2012, în jurul orelor 18,10, rulînd cu vitezã redusã cu autoturismul marca Audi A6 (pus la dispoziþie de cãtre inculpaþii instigatori), cu numãr de înmatriculare CC 2756 PB, a executat mai multe focuri folosind o armã militarã - un pistol-mitralierã calibrul 5,45x39 mm, tip AK74 - asupra pãrþii vãtãmate I.M.N.R. - care tocmai parca autoturismul marca Mercedes clasa E în parcarea de reºedinþã. În continuare, observînd cã aceasta nu a decedat, inculpatul Proca Vitalie a coborît din autotu-

suma iniþialã pe care Agenþia Naþionalã de Integritate a precizat-o, încã din publicarea anunþului de participare, ca fiind dispusã sã o cheltuie pe acest proiect, este la fel cu cea oferitã de asocierea celor douã companii.

Respectiv 3.363.797 de euro fãrã TVA. În final, contractul, semnat în 17 iunie 2016, a ajuns la valoarea de 18.164.503,8 lei cu TVA inclus, adicã 4.128.296,3 euro.

Concret, în schimbul acestor bani, cele douã companii care au participat împreunã la aceastã licitaþie vor trebui sã ofere ANI servicii Vendor Management cel puþin o datã pe an, pe o perioadã de patru ani, servicii de dezvoltare-design ANI care va fi instruit în acest sens, servicii operaþionale timp de 47 de luni ºi servicii de training timp de 399 de zile.

Instruire pentru examenele de certificare, pe bani publici Caietul de sarcini pentru aceastã achiziþie a fost întocmit încã de anul trecut ºi a fost aprobat, în 28 septembrie 2015, de cãtre vicepreºedintele Agenþiei Naþionale de Integritate, Bogdan Stan. Conform acestui document, „avînd în vedere numãrul redus de angajaþi IT (ai ANI – n.red.), este necesarã achiziþia de servicii de administrare IT, de reþea, de sisteme, aplicaþii ºi baze de date, inclusiv ºi pentru serviciile de suport licenþe de mentenanþã”. Concret, ANI a anunþat, atunci, cã intenþioneazã sã realizeze o infrastructurã IT complet virtualizatã, atît la nivelul serverelor, cît ºi la nivelul fiecãrui calculator utilizat în instituþie, prin externalizarea serviciilor de administrare IT. Cu acest prilej, am aflat ºi noi care sînt dotãrile informatice ale Agenþiei Naþionale de Integritate ºi cam cîte persoane lucreazã, în mod curent, la aceste dispozitive.

ANI deþine 40-50 de echipamente de reþea, 50-60 de servere fizice, 60 de servere virtuale, avînd un numãr total de utilizatori ai sistemului de 120 de persoane. Unul dintre serviciile achiziþionate în urma licitaþiei din 17 iunie este Vendor Management, care se referã la serviciile Microsoft, Oracle, Sap sau Fortinet, oferite de producãtori ºi care urmeazã sã fie intermediate pentru ANI de cãtre cele douã firme selectate. Aceleaºi firme vor trebui, potrivit caietului de sarcini, sã proiecteze ºi sã dezvolte sistemele IT&C, respectiv designul ºi implementarea arhitecturilor de reþea, design ºi implementare a arhitecturii de servere, dar ºi configurarea sistemului informatic pentru reducerea consumului de energie. rism ºi, folosind pistolul Makarov, calibrul 9 mm, pe care îl avea asupra sa, s-a îndreptat cãtre partea vãtãmatã ºi a executat mai multe focuri de armã asupra sa prin geamul portierei dreapta ºi parbriz, cauzîndu-i multiple leziuni traumatice prin împuºcare“, au scris procurorii Parchetului Tribunalului Bucureºti în rechizitoriul trimis instanþei. În 27 noiembrie 2012, Vitalie Proca a plecat din Bucureºti spre Iaºi cu un microbuz de transport public, iar pe 2 decembrie 2012 a ieºit din România, prin vama Sculeni.

Prins în Rusia Proca a fost prins în 6 februarie 2013 la Moscova, în baza unui mandat emis în 18 ianuarie 2013 de Tribunalul Bucureºti. Acesta era cãutat ºi de Scotland Yard, pentru o tentativã de omor asupra bancherului rus German Gorbunþov, pe care l-a împuºcat, de ºase ori, la Londra, cu o armã semiautomatã. Vitalie Proca a fost extrãdat din Moscova în 18 noiembrie 2013, iar Tribunalul Bucureºti a confirmat, în aceeaºi zi, mandatul de arestare preventivã. În aprilie anul trecut, fraþii Anton-Bogdan ºi Nicolae-Rãzvan Mararu au fost condamnaþi la 15 ani, respectiv 12 ani de închisoare, în legãturã cu atentatul din cartierul bucureºtean Vitan, ei fiind obligaþi de instanþã sã achite daune morale de 300.000 de euro ºi despãgubiri materiale de 20.000 de euro.

IONEL STOICA

Mafiile locale sînt mai puternice decît toþi ºmecherii bãgaþi în puºcãrie de DNA Pare incredibil, dar existã în România personaje aparent mãrunte care au reuºit sã-ºi construiascã o imunitate imbatabilã în faþa Justiþiei. În fapt, sînt mai puternici decît cei mai grei politicieni bãgaþi la zdup de DNA. Preocupaþi sã lupte cu marea corupþie ºi sã instrumenteze dosare grele ale unor personaje puternice de pe scena politicã, procurorii DNA nu au timp sã vadã o mafie care ºi-a cimentat în þarã mai multã imunitate decît orice parlamentar, ministru sau ºef de partid. Cazul aparent banal al ºefului clanului Cîrpaci din Timiºoara expune o realitate care te lasã mascã: pe plan local pot exista legãturi atît de puternice între mafie, poliþiºti, ofiþeri de informaþii ºi magistraþi, încît cineva condamnat definitiv la ani grei de închisoare reuºeºte sã

În ceea ce priveºte serviciile de instruire, acestea vizeazã punerea la dispoziþia ANI a unor servere de instruire pentru angajaþi, cu rolul de a le permite acestora sã participe activ la toate activitãþile de administrare, cu o asistenþã minimã din partea specialiºtilor, la nevoie ºi în situaþii de crizã. Cele douã firme urmeazã sã organizeze mai multe tipuri de instruire, pentru serviciile de instruire curriculara de instruire trebuind sã fie corelatã cu certificãrile oferite de producãtorii software-urilor utlizate pentru ca, ulterior, angajaþii IT ai ANI „sã-ºi poatã susþine un examen de certificare, dacã doresc”. În acest sens, indiferent de tipul de instruire, firmele care au cîºtigat licitaþia trebuie sã punã la dispoziþia ANI instrucþiuni de lucru ºi manuale de utilizare, în acord cu configuraþiile concrete ale componentelor Agenþiei Naþionale de Integritate.

La cinci luni de la înfiinþare, intrã în firmã fiica generalului SRI (1) Aºa cum am precizat mai sus, licitaþia pentru livrarea acestor tipuri de servicii a fost atribuitã asocierii dintre douã companii ce au depus, împreunã, oferta de participare. În timp ce despre liderul asocierii, SC Computer Sharing Bucureºti SRL, nu existã informaþii care sã atragã atenþia, nu acelaºi lucru se poate spune despre cea de-a doua companie desemnatã cîºtigãtoare. SC Logika IT Solutions SRL Otopeni a luat fiinþã în ianuarie 2012 ºi a fost fondatã de cãtre un anume Dragoº Bãsmãluþã, persoanã care a deþinut, timp de cîteva luni, calitatea de asociat unic al firmei. La înfiinþare, societatea ºi-a înregistrat, la Registrul Comerþului, obiectul de activitate „realizarea soft-ului la comandã”.

Potrivit datelor furnizate de Oficiul Naþional al Registrului Comerþului, în data de 3 mai 2012, asociatul unic Dragoº Bãsmãluþã decide sã se autoconvoace într-o adunare a SC Logika IT Solutions SRL, ocazie cu care a hotãrît sã cesioneze un pachet de 10 la sutã din participaþiile sale la societate cãtre o anume Iulia Maria Zamfir, nãscutã în 1982. Aceasta este nimeni alta decît fiica generalului Dumitru Zamfir, fost director adjunct al Serviciului Român de Informaþii. Acest aspect face mai mult decît clare motivele evoluþiei spectaculoase ale acestei societãþi în raporturile contractuale derulate cu instituþiile statului, aºa cum vom arãta în cele ce urmeazã. (va urma) ION ALEXANDRU scape de executare. Adrian Nãstase nu a reuºit sã scape de executarea „de îndatã” a pedepsei nici printr-o tentativã de sinucidere. Voiculescu, cu tot cu averea lui fabuloasã ºi trustul de presã uriaº, s-a dus la închisoare cînd Justiþia i-a dat sentinþa finalã. Lista poate continua cu toþi ºmecherii din politicã pentru care DNA a obþinut condamnãri, pînã la nume grele din dosarele DIICOT. Cînd timiºoreanul Ovidiu Tender a fost condamnat, poliþiºtii de la IPJ Timiº erau deja la poarta lui. L-au luat pe sus instantaneu. Nu acelaºi lucru s-a întîmplat cînd Justiþia a emis sentinþa finalã de ºapte ani de închisoare pentru Ionelaº Cîrpaci, naºul mafiei imobiliare din Timiºoara. O sentinþã venitã în urma unui proces dubios de anevoios în care s-au dat sistematic amînãri peste amînãri ºi s-au lungit termenele pînã în pragul prescrierii faptelor. Poliþiºtii timiºoreni nu au fost la uºa lui Ionelaº, ca la uºa lui Tender, acum aproape o lunã de zile cînd Justiþia s-a pronunþat. A doua zi abia au explicat presei cã „procedura” merge mai greu ºi cã trebuie îndeplinite „formalitãþi” care pot sã dureze. ªi dureazã pînã astãzi pentru cã Ionelaº a ajuns în Germania, unde este protejat de executarea pedepsei. Desigur, acum se invocã procedurile de urmãrire internaþionalã. Cert este cã la apropape o lunã de la emiterea sentinþei, Cîrpaci e liber ºi nici mãcar nu apare pe lista cu urmãriþi internaþional de pe site-ul Poliþiei Române. Explicaþia pentru aceastã situaþie, care îl face pe analfabetul Ionelaº mai puternic în faþa Justiþiei decît Nãstase, Tender, Voiculescu, Becali sau orice altã vedetã, este averea individului. Naºul mafiei imobiliare þigãneºti s-a îmbogãþit din fraudarea retrocedãrilor, mînã în mînã cu notari ºi cu administraþia fostului primar Gheorghe Ciuhandu. Deloc întîmplãtor, în perioada în care Cîrpaci înhãþa din retrocedãri dubioase clãdire dupã clãdire, de la sedii de instituþii pînã la spitale, primãria condusã de Gheorghe Ciuhandu vindea pe nimic, ilegal, apartamente unor poliþiºti, ofiþeri de informaþii, procurori, judecãtori. Toþi au acum funcþii importante în sistemul judiciar local ºi toþi au tot interesul ca Ionelaº sã nu ajungã dupã gratii pentru cã de acolo ar putea sã vorbeascã. Aºa s-a construit la Timiºoara o mafie atît de puternicã, încît poate amîna „sine die” aplicarea unei sentinþe penale definitive a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. Trist pentru românii care nu sînt timiºoreni este cã astfel de mafii sînt cimentate peste tot în þarã ºi de aceea oamenii, în oraºele ºi judeþele lor, au percepþia cã încã nu trãim într-un stat de drept.

MÃLIN BOT

Pag. a 16-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

În 2015, s-au fãcut mai multe modificãri la legea electoralã, printre care ºi modificarea potrivit cãreia pentru înfiinþarea unui partid sînt suficiente numai trei semnãturi, numai trei membri fondatori. S-a ºi glumit pe seama acestei prevederi care, au zis cei mai mulþi, bagatelizeazã noþiunea de partid! Comentariile pe acest subiect au neglijat faptul cã bariera semnãturilor s-a mutat de la momentul înfiinþãrii partidului la momentul depunerii candidaturilor... Nu am auzit nici un comentariu la posturile TV pe seama acestei cinice modificãri, care, în fapt, nu face nici un serviciu în aplicarea ºi respectarea dreptului la asociere.

Aceeaºi lege, 208 din 2015, mai vine însã cu o modificare, mult mai boacãnã, privind de data aceasta pragul fatidic de 5%, iar aceastã modificare, adicã aceastã ticãloºie nu ne este clar a cui operã este: numai a lui Ponta, aºa cum bãnuim noi, sau a fãcut-o în deplinã solidaritate cu partidul sãu...

Sã ne aducem aminte cum a fost: la alegerile din 2012, UDMR nu a obþinut suficiente voturi ca sã treacã pragul de 5%. Repet: UDMR nu a obþinut în 2012 numãrul de voturi necesare pentru a atinge pragul de 5%! Numai cã la cîteva minute dupã închiderea urnelor ne-am trezit pe micile ecrane cã apare ditamai prim-ministrul, numitul Ponta Victor, ºi cu un aer satisfãcut declarã cã îi felicitã pe colegii udemeriºti pentru trecerea pragului! Anunþ cu care a surprins pe toatã lumea capabilã cît de cît sã miroasã ticãloºiile ce se petrec în jurul nostru! O asemenea ticãloºie s-a produs ºi prin apariþia intempestivã ºi nejustificatã a lui Ponta!

Prin aceastã ieºire pe televiziuni a prim-ministrului, ieºire care încãlca ºi legea electoralã, maºina de numãrat voturile a primit un ordin clar de la primul-ministru: sã scoatã de unde o ºti voturile necesare pentru rãmînerea UDMR-ului în Parlament!...

De la an la an scorul electoral al UDMR a fost în scãdere. Din varii motive! Iar în 2012 inevitabilul s-a produs: UDMR n-a mai scos 5% din voturi! Situaþia a fost cunoscutã de udemeriºti chiar dinainte de numãrarea votului, chiar dinainte de a se ajunge la ziua votului, cînd exit polurile au confirmat acest pronostic sumbru: UDMR iese din Parlament!...

Moment în care UDMR a scos asul din mînecã: l-a trimis pe individul atît de ºantajabil numit Victor Ponta,

ajuns prim-ministru, sã-ºi facã numãrul de escrocherie electoralã descris mai sus, ºi sã salveze situaþia! Precum Agamiþã al nostru, la fel nici UDMR-ul nostru nu poate lipsi din Camerã!...

Cu ce l-or fi ºantajat pe Ponta nu ºtiu! Poate nici n-a fost nevoie de ºantaj, iar gestul ticãlos al primuluiministru va fi avînd altã explicaþie! Nu este exclus ca ºantajul sã fi fost aplicat la altã persoanã sau, de ce nu?, la adresa PSD! Dar ce ºtiu bine este cã ºantajul este arma preferatã în viaþa noastrã politicã ºi, în mod deosebit, în strategia aºa-zis politicã a UDMR! Strategie mafiotã, banditeascã, criminalã, dacã este nevoie!

Urmãrind cursul descendent al încrederii maghiarilor în UDMR, devenise lucru sigur cã la viitoarele alegeri, din 2016, UDMR va pierde teren la alegerile locale, iar la parlamentare îºi va pierde locul în Parlament. Situaþie disperatã pentru colegii de guvernare preferaþi ai lui Ponta. ªi ai PSD-ului. Aºa s-a ajuns la soluþia salvatoare pentru UDMR: la alegerile locale s-a renunþat la al doilea tur, ceea ce i-a favorizat în mod evident numai pe candidaþii UDMR-ului. Iar pentru la toamnã, legiuitorul pesedist, inventiv foc cum e, a venit cu un adaus la legea electoralã! Iatã cum sunã articolul care ne intereseazã: Legea 208/2015 privind Alegerea Senatului ºi Camerei Deputaþilor Articolul 94 Aliniatul 2) Litera a) (2) (...) Pragul electoral reprezintã numãrul minim necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentarã, calculat dupã cum urmeazã: a) 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naþional sau 20% din totalul voturilor valabil exprimate în cel puþin 4 circumscripþii electorale pentru toþi competitorii electorali; Acest „20% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naþional din totalul voturilor valabil exprimate în cel puþin 4 circumscripþii electorale pentru toþi competitorii electorali” nu poate viza decît un singur competitor electoral: Uniunea Democratã a Maghiarilor din România!

Prin acest amendament adus la legea electoralã, tandemul Ponta - PSD a decupat pe teritoriul României patru judeþe, încropind astfel, cu acte în regulã, mult jin-

duitul þinut secuiesc, unde UDMR ºtie cã-ºi poate face de cap, cã poate obþine 20% din voturi fãrã sã cheltuiascã un forinþ pentru campanie electoralã ºi alte prostii.

Dai banii mai bine în altã parte, celor aflaþi la butoane, ºi iese legea mai bunã decît ai visat-o vreodatã!...

Aºadar, pe mîna acestui Ponta, prin legea 208 din 2015, articolul 94, litera a) a început de fapt federalizarea României ºi ciuntirea Transilvaniei! Tovarãºii de drum ai lui Ponta, pesediºtii, au obligaþia sã ne spunã clar dacã îºi asumã în faþa naþiei modificarea pragului electoral de dragul UDMR-ului! Înþelegerea criminalã a fost între UDMR ºi PSD? Conducerea PSD a ºtiut ce fac parlamentarii PSD care au votat legea ProUDMR? Au avut acordul partidului?

Aºadar, nemernicitul Parlament a gãsit sau a acceptat scamatoria electoralã salvatoare pentru udemeriºti!

Ingenioasã, altminteri! Jos pãlãria ºi felicitãri pentru strategii UDMR! Dar pentru ceilalþi parlamentari, pentru nãucii ºi imbecilii de pe listele celorlalte partide, ce sã spunem?!

Cu ce cuvinte sã-i gratulãm?! Cuvintele par neputincioase! Singurul comentariu ºi, în acelaºi timp, rãspuns, nu poate fi decît un gest, un ºut, un picior þintit bine în partea anatomicã de care parlamentarii români se folosesc cel mai mult atunci cînd legifereazã! Ducã-se!

Dar, mã mai întreb ºi aºa: presa noastrã liberã, deºtepþii neamului care ne intrã în casã searã de searã cu frazele lor poticnite ºi niciodatã terminate, cu privirile lor boante, ºi pe ãºtia i-a cumpãrat UDMR-ul, ca sã tacã ºi nu cumva sã informeze bietul public?! De unde atîta bãnet la Budapesta? De unde atîta ticãloºie la Bucureºti?! De unde atîta incompetenþã ºi mizerie sufleteascã?! ªi atîta prostie?! Ai cui sînteþi, mãi, puºlamalelor?! Cum de ºtiþi sã tãceþi la unison aºa de bine?! Cine v-a învãþat? Cine vã plãteºte?

De actualul Parlament, nãuc ºi ticãloºit, scãpãm la toamnã! Dar de presa noastrã, liberã de orice grijã de a fi corectã, de a fi cît de cît legatã de mult pomenitul interes naþional, de nenumãraþii ion cristoii din massmedia, cînd ºi cum ne putem scãpa?!

ION COJA Post scriptum: Mulþumesc d-lui Claudiu Barbãlatã, care mi-a semnalat aceastã anomalie legislativã!...

Fireºte cã nu putem rãmîne doar la comentarii. Trebuie vãzut dacã se mai poate face ceva pentru repunerea lucrurilor în starea de minimã normalitate.

Batjocura de la Paºapoarte.

Sute de oameni dorm în faþa instituþiei din Iaºi ca sã îºi înnoiascã documentele

în maºini ca sã fie printre primii care ajung la ghiºee.

Imagini revoltãtoare au loc în faþa sediului Serviciului de Paºapoarte din Iaºi. Sute de oameni stau cu orele la rînduri interminabile pentru a-ºi face paºaport. Pe o cãldurã nimicitoare, pãrinþi cu copii aºteaptã în zadar sã prindã un bon de ordine pentru eliberarea documentului necesar în strãinãtate. S-a ajuns în situaþia ca oamenii sã vinã de la ora 23 în faþa instituþiei ºi sã înnopteze aici, în maºini sau pe scãri, din dorinþa de a-ºi rezolva situaþia. Actele le sînt necesare celor care merg la muncã în strãinãtate.

Aglomeraþia s-a creat pentru cã este ºi perioadã de concedii ºi mulþi au venit de peste hotare. Oamenii sînt

revoltaþi de timpul pierdut. „Stãm cu copiii în maºinã ºi dormim aici ca sã prindem bonuri. Numai somn nu se cheamã acesta, este bãtaie de joc pur ºi simplu. Iar dacã nu prindem bonuri sîntem nevoiþi sã mai stãm o zi, ºi tot aºa. Ar trebui ca pe perioada verii sã suplimenteze personalul, sã facã ceva pentru cã aºa ceva este absolut inuman. Este ºi o cãldurã insuportabilã, ni se face rãu“, spune un bãrbat care a înnoptat în faþa Serviciului de Paºapoarte din Iaºi. Reprezentanþii instituþiei susþin cã fac tot posibilul sã rezolve situaþia, dar cã nu pot onora mai mult de 150 de cereri pe zi. Iar solicitãrile sînt ºi de trei ori mai multe.

ELENA UNGUREANU

2013. Motivul: Curtea Supremã l-a gãsit vinovat, în faza de fond a procesului, de complicitate la abuz în serviciu în dosarul „Transformatorul”.

– „Platforma de e-learning cu specific IT pentru Ministerul Justiþiei ºi sistemul judiciar din România”, în valoare de 13.990.059 de lei, fãrã TVA ºi de Antibiotice SA Iaºi - „Achiziþie ºi implementare sistem informatic integrat (SII) ºi servicii de consultanþã aferente”, în valoare de 8.130.721 de lei, fãrã TVA, echivalentul a aproximativ 1.800.000 euro. Procurorii spun cã influenþa lui Fenechiu asupra funcþionarilor de la Antibiotice s-a fãcut simþitã imediat. Societatea a acordat cãtre Siveco un avans în cuantum de 30%, 600.000 de euro, din valoarea totalã a contractului, avans care a fost stipulat ºi în clauzele contractuale.

Ponta, sluga credincioasã a UDMR!

În ultimele zile, Serviciul de Paºapoarte din Iaºi a fost luat cu asalt de cetãþeni din Republica Moldova care vor paºapoarte româneºti pentru a putea munci în Uniunea Europeanã, dar ºi de români care s-au întors din strãinãtate pentru a-ºi înnoi documentele. Din cauza aglomeraþiei, mulþi înnopteazã în faþa instituþiei ºi dorm

Consecvent în corupþie: Fenechiu a continuat sã ia ºpagã ºi dupã prima condamnare în „Transformatorul“ (1) Relu Fenechiu este acuzat cã a cerut ºi a primit ºpagã cînd ocupa fotoliu de ministru în Guvernul României. În acelaºi timp, el se ducea ºi la procesul sãu de la Curtea Supremã, unde susþinea cã eforturile sale de la Transporturi sînt pentru „stîrpirea flagelului” numit corupþie. „Cînd am ajuns ministru, am fãcut tot ce mi-a stat în putinþã pentru eliminarea corupþiei”, declara Relu Fenechiu (51 de ani), pe 30 ianuarie 2014. În acea zi el a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul”.

Doi ani mai tîrziu, în iunie 2016, procurorii DNA l-au contrazis pe Fenechiu, ºi spun cã politicianul ar fi luat ºpagã atunci cînd conducea Ministerul Transporturilor ºi era deputat în Parlamentul României. Apogeul puterii politice a lui Fenechiu a început în decembrie 2012, dupã ce a fost ales pentru al treilea mandat de deputat în Parlamentul României. Pe 21 decembrie 2012, el a fost numit ministru la Transporturi. A fost un mandat în care s-a negociat privatizarea CFR Marfã, deblocarea Programului Operaþional Sectorial de Transport (POST), demararea unor proiecte în parteneriat public-privat, cum a fi autostrada IaºiTîrgu Mureº, precum ºi lucrãri în Portul Constanþa.

Fenechiu ºi-a încheiat mandatul ministerial pe 13 iulie

Comisionul de 15% Potrivit DNA, care îl acuzã de trafic de influenþã ºi de spãlare de bani, în perioada decembrie 2012 august 2013, Fenechiu ar fi primit ºpagã suma de 620.000 de euro. Banii primiþi de fostul ministru reprezentau un comision de 15% din valoarea a douã contracte publice cîºtigate de Siveco România, promovate de Ministerul Justiþiei ºi Antibiotice SA Iaºi. În schimbul banilor, Fenechiu ar fi fãcut intervenþii pe lîngã funcþionarii publici din cele douã instituþii.

Detalii apar în motivarea Tribunalului Prahova care a emis, pe 24 iunie 2016, un mandat de arestare preventivã pentru 30 de zile pe numele lui Fenechiu. În acelaºi caz a mai fost arestat fostul director IT din Ministerul Justiþiei, Ion Krech, acuzat de luare de mitã.

Curtea de Apel Ploieºti va judeca contestaþiile lui Fenechiu ºi Krech.

Care sînt probele DNA Declaraþii de martori, denunþuri, contracte comerciale, acte bancare ºi mãrturia unui martor cu identitate protejatã sînt principalele probe ale procurorilor anticorupþie în acest caz. Potrivit DNA, Fenechiu i-ar fi cerut ºpagã Irinei Socol, fondatoarea Siveco, în schimbul intervenþiilor, iar afacerista ar fi fost de acord cu plata. Era vorba de contractele de achiziþie încheiate în cadrul proiectelor desfãºurate de Ministerul de Justiþie

Declaraþia martorului cu identitate protejatã (1) Unul din martorii-cheie, care a primit identitatea protejatã „Constantin Purcaru”, a explicat la DNA cã banii au ajuns la Fenechiu prin douã cãi: prin intermediul a douã firme controlate de apropiaþii ministrului, aproximativ 324.000 de euro, iar restul în numerar. Un alt martor a povestit cã Fenechiu ar fi primit banii în plicuri de la unul dintre ºefii de la Siveco. Cele douã firme implicate sînt Tehnorom SRL Iaºi – controlatã de fratele politicianului, Lucian Fenechiu, ºi Profile Business Consulting Iaºi - controlatã de Alina Hãilã - fosta asistentã a lui Relu Fenechiu. Societatea Tehnorom a fost folositã de Relu ºi Lucian Fenechiu ºi în afacerea „Tranformatorul”. Cele douã firme au încheiat contracte de prestãri servicii cu Siveco România, dar în realitate serviciile au fost efectuate de cei de la Siveco. (va urma) „Adevãrul“

Pag. a 17-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Deputatul Sebastian Ghiþã a fost trimis în judecatã pentru dare de mitã, cumpãrare de influenþã, spãlare a banilor ºi ºantaj (1) Deputatul Sebastian Ghiþã a fost trimis în judecatã pentru douã infracþiuni de dare de mitã, cumpãrare de influenþã, spãlare de bani, ºantaj ºi douã infracþiuni de folosire de informaþii ce nu sînt destinate publicitãþii.

Cazul se va judeca la Curtea Supremã. În acelaºi dosar au mai fost trimiºi în judecatã, în stare de arest, Liviu Tudose, fost procuror general al Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti, Viorel Dosaru - fost ºef al Inspectoratului de Poliþie Judeþean (IPJ) Prahova, Constantin Ispas - ofiþer de poliþie ºi, sub control judiciar, fostul procuror general adjunct al Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti, Aurelian Mihãilã. Potrivit procurorilor DNA, în perioada iunie 2013 - primãvara anului 2014, în timp ce pe rolul Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti se afla, în curs de urmãrire penalã, o cauzã complexã în care se efectuau cercetãri cu privire la sãvîrºirea unor infracþiuni de evaziune fiscalã ºi spãlare de bani, mai multe persoane vizate au obþinut informaþii confidenþiale pe mai multe cãi, printre beneficiarii acestor informaþii nedestinate publicitãþii fiind ºi Ghiþã Sebastian Aurelian – deputat în Parlamentul Romîniei. Potrivit unor surse judiciare, este vorba de mai mulþi afaceriºti care erau în anturajul fostului preºedinte al CJ Prahova, Mircea Cosma (PSD) ºi a fiului acestuia, deputatul Vlad Cosma (PSD).

Informaþiile confidenþiale „Informaþiile confidenþiale priveau obiectul cercetãrilor, persoanele fizice ºi juridice cercetate, mãsurile de supraveghere tehnicã dispuse, mãsurile preventive ce urmau a fi luate, numele procurorului de caz ºi ale ofiþerilor de poliþie delegaþi sã efectueze urmãrire penalã”, susþin procurorii DNA. Concret, folosindu-se de influenþa pe care o avea ºi pe care o exercita efectiv pentru menþinerea ºi promovarea în funcþii publice a anumitor persoane, Ghiþã i-ar fi capacitat pe Tudose ºi pe Dosaru sã-i furnizeze informaþii confidenþiale din dosarul aflat în curs de urmãrire penalã pe rolul Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti. Promisiunile lui Ghiþã „Faptele respective au fost comise în contextul în care, pe de o parte, deputatul Ghiþã Sebastian Aurelian avea interesul sã protejeze douã persoane implicate în activitatea infracþionalã ce fãcea obiectul anchetei, iar pe de altã parte, avea personal interese de naturã financiarã la mai mulþi agenþi economici supuºi anchetei”, aratã DNA. În schimbul informaþiilor nedestinate publicitãþii pe care le-ar fi obþinut, Ghiþã a promis, pe de o parte, lui Dosaru cã îl va sprijini sã îºi menþinã funcþia, dar ºi sã obþinã alte funcþii de conducere. Pe de altã parte, el ar fi acordat magistratului Tudose sprijin în vederea obþinerii unor funcþii de conducere sau execuþie în cadrul unor instituþii publice centrale.

Acuzaþia de ºantaj Într-un alt context, în cursul lunii martie 2011, pentru a stopa difuzarea unor reportaje denigratoare la adresa unei anumite societãþi comerciale, prin intermediul unui post de televiziune a cãrui activitate o controla prin intermediul SC Asesoft International SA, Ghiþã l-ar fi constrîns pe reprezentantul acelei societãþi comerciale sã încheie, în mod fictiv, un contract de prestãri servicii. „Scopul încheierii contractului era ca SC Asesoft Internaþional SA sã dobîndeascã, în mod injust, un folos patrimonial, respectiv suma de 500.000 de euro, reprezentînd valoarea contractului menþionat. Din acea sumã, SC Asesoft Internaþional SA a primit, în douã tranºe, în perioada iunie – septembrie 2011, suma totalã de 610.202,96 lei”, aratã DNA.

Intervenþiile la poliþistul ºef La data de 22 iulie 2012, Ghiþã ar fi condus pe drumurile publice un autoturism marca Mercedes, fiind depistat pe raza localitãþii Bãrcãneºti, judeþul Prahova, în condiþiile în care exercitarea dreptului de a conduce era suspendatã pentru perioada 22 martie 2012-18 august 2012. La aceeaºi datã, Ghiþã i-ar fi solicitat lui Dosaru sã intervinã pe lîngã lucrãtorii de poliþie rutierã din cadrul Biroului DN1, astfel încît aceºtia sã nu dispunã mãsurile legale, respectiv constatarea comiterii unei contravenþii (depãºirea limitei legale de vitezã pe raza localitãþii) ºi a unei infracþiuni la regimul circulaþiei (în perioada 22 martie 2012-18 august 2012, Ghiþã avînd suspendatã exercitarea dreptului de a conduce autovehicule), respectiv întocmirea dosarului penal, „intervenþie care s-a ºi realizat”. „Acþionînd în aceastã manierã, inculpatul Dosaru Viorel l-a ajutat pe Ghiþã Sebastian Aurelian sã nu fie tras la rãspundere penalã, în

schimbul sprijinului de a-ºi menþine funcþia de conducere pe care o exercita la I.P.J. Prahova”, aratã DNA.

Relaþia Ispas-Mihãilã În vara anului 2013, Ispas ar fi pretins unui om de afaceri susþinere politicã pentru ocuparea unor funcþii în cadrul M.A.I., prevalîndu-se de influenþa asupra unui procuror cu funcþie de conducere din cadrul Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti, pentru a-l determina pe acesta din urmã sã îi ofere informaþii ce nu erau destinate publicitãþii. „Respectivul om de afaceri era vizat în dosarul Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti ºi se afla în relaþii foarte apropiate cu lideri politici locali ºi centrali”, aratã DNA. În perioada septembrie 2013 - octombrie 2013, informaþiile respective i-au fost furnizate lui Ispas de Mihãilã. „Intrînd în posesia informaþiilor printr-un demers nelegal al procurorului general adjunct, Ispas Constantin a folosit, în afara cadrului legal, datele obþinute, urmãrind accederea în funcþii de conducere în cadrul M.A.I”, aratã DNA. (va urma) IONEL STOICA

Beizadeaua „Doi ºi-un sfert“, asasin liber timp de 18 ani (2) Cine era victima Mihai Ionescu Mihai Ionescu, victima asasinatului din iulie 1998, era unul dintre afaceriºtii de succes din România acelor ani. Deþinea mai multe cluburi ºi era cunoscut ºi pentru cã dãdea bani cu camãtã. Potrivit unor informaþii apãrute în presa vremii, la un moment dat, Ionescu ºi-ar fi oferit serviciile de agent electoral pentru Frontul Salvãrii Naþionale ºi ar fi candidat pentru o funcþie de senator.

Faptele de omor sînt imprescriptibile În prezent, Serviciul Omoruri din cadrul Poliþiei Capitalei mai are de rezolvat 87 de omoruri cu autori necunoscuþi, dosare ce au fost înregistrate din 1990 ºi pînã la începutul anului 2016. „Pînã în 2013, omorurile mai vechi de 15 ani se prescriau ºi erau scãzute din statistici. Dupã 2013 însã, omorurile au devenit imprescriptibile ºi automat numãrul lor a crescut. Aºa am ajuns sã rezolvãm acum cazuri foarte vechi. Conform regulilor, din ºase în ºase luni, împreunã cu procurorii criminaliºti, discutãm aceste dosare, le analizãm ºi stabilim anumite prioritãþi. Dosarele sînt complicate, sînt unele care au cîte 20 de volume”, declara pentru „Adevãrul” comisarul-ºef Radu Gavriº, ºeful Serviciului Omoruri, în urmã cu cîteva sãptãmîni.

Acuzat de viol, furt, fugã de la locului accidentului Alexandru Gãinã a fost acuzat, printre altele, ºi de viol. În luna mai a anului 2000, pe cînd avea doar 26 de ani, Gãinã a fost acuzat cã a ademenit o tînãrã din discoteca Karma, la o plimbare cu maºina, iar aceasta ar fi fost dusã, împotriva voinþei ei, în Pãdurea Snagov, unde a fost violatã. „Întrucît nu a acceptat sã întreþinã raport sexual normal cu el în maºinã, victima a fost trasã cu forþa jos din maºinã, dupã care a fost lovitã cu pumnii ºi picioarele peste faþã ºi corp, fapt ce a fãcut sã cadã la sol pe pãmîntul reavãn care s-a impregnat în hainele victimei, pe pantaloni în zona genunchilor ºi bluza în zona spatelui. Gãinã a profitat de imposibilitatea victimei de a se mai apãra, a reuºit sã o dezbrace de pantaloni, dupã care, continuînd sã o loveascã cu pumnii ºi picioarele ºi imobilizîndu-i ambele mîini, ducîndu-i-le la spate, a întreþinut raport sexual normal incomplet cu aceasta, fãrã sã ejaculeze”, se arãta la vremea respectivã în referatul anchetatorilor. Deºi iniþial Alexandru Gãinã a fost prezentat de poliþiºti procurorilor cu propunerea de arestare, Parchetul a refuzat sã emitã mandat de arestare.

A fost ignorat chiar ºi mandatul de arestare emis de judecãtorii de la Buftea.

Accidentul din Constanþa Un alt dosar în care a fost cercetat Gãinã este legat de producerea unui grav accident rutier în Constanþa, în care a fost acuzat de vãtãmare corporalã gravã a iubitei lui, Despina Panait, precum ºi de pãrãsirea locului accidentului. Concret, dupã producerea accidentului, tînãrul a scos plãcuþele de înmatriculare ale maºinii care era furatã, ºi-a abandonat prietena care era în stare de inconºtienþã în maºinã ºi a fugit de la faþa locului. Cazul a ajuns cu greu pe rolul instanþei, mai ales dupã ce un raport al Corpului de Control al Ministerului de Interne a stabilit alte concluzii decît cele puse în urma investigaþiilor de cãtre Poliþia Rutierã Constanþa. Aceste concluzii au fost însã desfiinþate prin materialul probator strîns de cãtre procurorii criminaliºti care au dispus trimiterea beizadelei în judecatã.

Prieten cu celebrul Robocop Alexandru Gãinã a fost vãzut deseori în compania unui hoþ celebru de maºini, Radu Bolgiu, zis Robocop.

La un moment dat, a ºi fost condamnat la o pedeapsã de 2 ani de închisoare pentru furt calificat, însã dupã ce a executat jumãtate din pedeapsã a fost eliberat. Ulterior, în martie 2001, Gãinã a scãpat de o nouã condamnare pentru implicare în furtul a 18 spargeri de maºini ºi de locuinþe, fapte datînd din perioada 1991-1994, pentru cã, aºa cum a constatat instanþa Judecãtoriei Sectorului 2, intervenise prescripþia faptelor.

Sfîrºit („Adevãrul“)

Un ministru din Guvernul Cioloº îl acuzã pe Ponta cã i-a fãcut cadou lui Ghiþã marile contracte din IT (2) FUNCÞIONARII DAU DIN UMÃR ªI ªOPTESC (2) Întrebînd cum s-a ajuns la asta, funcþionarii dau din umeri ºi ºoptesc: „Ghiþã”. Mã opresc la Sistemul Unic de Management al Informaþiei pentru Instrumentele Structurale (SMIS), pentru cã SMIS asigurã legãtura între autoritãþile române ºi Comisia Europeanã. SMIS este vital, pentru cã doar într-o platformã digitalã interactivã poþi urmãri traseul fiecãrui eurocent, de la momentul contractãrii fondurilor pînã la ultimul decont de la Comisia Europeanã. O cãutare prin camioane de hîrtii nu numai cã nu permite acest lucru, dar ascunde adevãrata destinaþie a banilor. ªtiaþi încã din 2013 – prin Regulamentul Parlamentului European nr. 1303 – cã avem nevoie de un sistem IT funcþional care sã rezolve transparenþa banilor europeni. Aþi avut doi ani la dispoziþie sã rezolvaþi aceastã necesitate. Nu aþi fãcut-o. Nu aþi ºtiut sau nu aþi vrut? ªtiþi ce ºoptesc angajaþii din Ministerul pe care l-am preluat despre informatizarea din timpul dumneavoastrã? Aþi ghicit: „Ghiþã”. Aþi creat un mecanism greu de desfãcut acum, despre care organismele internaþionale de luptã împotriva fraudei vorbesc cu voce tare de ani de zile. Acest mecanism de fraudare îl vedem zi de zi la televizor. Acest mecanism este sursa întîrzierii desemnãrii pentru exerciþiul bugetar 2014 – 2020. Lucrãm la pachetul de desemnare într-un ritm pe care miniºtrii dumneavoastrã l-ar gãsi nerezonabil, pentru cã ne-aþi lãsat puþin timp la dispoziþie. Am fi mers mai repede dacã nu am fi fost nevoiþi sã demonstrãm, la fiecare pas, ce vom face pentru ca banii publici europeni sã nu mai fie furaþi. Însã vã asigur: acest mecanism va dispãrea odatã ce sistemul IT va asigura urmãrirea ºi transparenþa totalã a circuitului banilor europeni. Da, închiderea robinetului stîrneºte unele furii – le vedem deja cu toþii.

ªI DESPRE RATA DE ABSORBÞIE Repetaþi obsesiv cã România are absorbþie zero ºi cã e singura þarã din Uniunea Europeanã în aceastã situaþie.

Domnule Ponta, fie dezinformaþi, fie manipulaþi cu bunã ºtiinþã. România a demarat absorbþia. În luna mai au început primele plãþi de la Comisie din noul exerciþiu financiar: 57 de milioane de euro. Sînt cifrele oficiale ale Comisiei Europene. De ce nu le daþi oamenilor informaþia completã? • Aceea cã, fiind la început de exerciþiu bugetar european, rata de absorbþie este nerelevantã, fiind sub 1% în þãri campioane precum Polonia ºi Cehia.

• Media UE este de 1,5%. • Trei state din UE au zero absorbþie, dar România nu este printre ele. Acum, relevantã este lansarea de ghiduri ºi proiecte. Guvernul Cioloº a lansat ghiduri pentru 12,2 miliarde de euro.

Dacã includem ºi dezvoltarea ruralã sînt 14,9 miliarde euro. Pe scurt: în acest moment primim proiecte pentru 44,99% din fondurile structurale ºi de investiþii – sã rostiþi acest procent la televizor –, iar acest lucru este posibil doar graþie eforturilor Guvernului pe care îl acuzaþi cã e dezinteresat de soarta þãrii. Mai reþineþi o cifrã: 1,9 miliarde de euro. Atît a adus Guvernul Dacian Cioloº în þarã în ultimele opt luni, sumã corespunzãtoare unui salt de 10% al ratei de absorbþie, din exerciþiul financiar 2007 – 2013, la închiderea cãruia lucrãm.

AÞI NEGLIJAT PREGÃTIREA ABSORBÞIEI (1) Înainte ca exerciþiul bugetar european sã înceapã, statele membre UE agreeazã cu Comisia Europeanã o listã de condiþii. Fiecare stat trebuie sã îndeplineascã aceste condiþionalitãþi ex-ante, pentru un impact benefic al investiþiilor banului public european. Dumneavoastrã aþi negociat aceste condiþionalitãþi. Dumneavoastrã aþi semnat Acordul de Parteneriat cu Comisia Europeanã. (va urma) SEBASTIAN ZACHMAN

Pag. a 18-a – 8 iulie 2016

CAZURI CELEBRE DIN ISTORIA CRIMINALISTICII

Un rendez-vous fatal (4) Alse a continuat sã povesteascã: „Bela mi-a rãspuns cã întrevederea a fost negativã ºi cã Andrew plecase imediat la Chicago, de unde avea intenþia sã se reîntoarcã în Norvegia. Cum ºtiam cã fratele meu nu doreºte cîtuºi de puþin sã revinã în Norvegia, am prevenit-o pe Bela cã voi veni la ea pentru o explicaþie.

Am sosit ºi am aflat cele întîmplate. Dacã vreþi sã cunoaºteþi pãrerea mea, domnule ºerif, cred cã Bela mi-a ucis fratele, pentru a-i lua banii. Ea e cea care a dat foc la casã, pentru a ascunde orice urmã a crimei sale, ºi a pus un cadavru alãturi de cele ale copiilor sãi, pentru a lãsa sã se creadã cã ar fi murit ºi ea, împreunã cu ei, în acel incendiu”.

- Incredibil!, i-a rãspuns ºeriful. Niciodatã Bela n-ar fi putut sã-ºi omoare copiii.

De altfel, a doua zi, omul legii a regãsit proteza dentarã aparþinînd Belei. Dentistul a recunoscut-o în mod categoric. Deci Bela murise cu adevãrat în flãcãri.

Da, dar, aflat dupã gratii, fostul argat al Belei a emis o ipotezã neobiºnuitã: „O protezã! Aceasta se poate scoate! Bela a pus-o acolo ca sã vã pãcãleascã, domnule ºerif. În fapt, cadavrul decapitat care era în aceastã pivniþã aparþinea unei prietene a Belei. Ea se numea Mae O’Reilly, dacã doriþi sã ºtiþi...“ Tulburat, ºeriful a comunicat revelaþia presei. Dar veritabila Mae O’Reilly a apãrut ºi a declarat cã se aflã în perfectã sãnãtate în Statul New York!

Oameni aleºi (4) MARTIN LUTHER (1483 – 1546) (2) Între ce se aºtepta sã vadã în Cetatea Sfîntã ºi realitate era atîta prãpastie, încît se simþii profund tulburat. Totuºi, furtuna sufleteascã nu a izbucnit decît acasã, cînd a asistat la tîrgul cel mai grosolan care se fãcea cu credinþa oamenilor. Ca sã termine vestita Catedralã Sf. Petru, Papa Leon al X-lea s-a gîndit sã strîngã bani vînzînd în lumea creºtinã indulgenþe, adicã rãscumpãrînd cu arginþi pãcatele sãvîrºite. A fost picãtura care a umplut paharul. Luther s-a împotrivit la sãvîrºirea acestui negoþ de tarabã care demonstra josnicia faptului în sine ºi defãima credinþa creºtinã, distrugînd nãdejdea sufletelor zbuciumate. Din aceastã revoltã a început reforma.

Pentru ispãºirea pãcatelor, Credinþa nu se reduce la posturi, chinuri ºi vînzãri de înscrisuri. Biblia e de-ajuns ca sã arate calea pocãinþei, a mîntuirii ºi a întãririi în credinþã. Toate celelalte sînt înºelãtorii, minciuni, lanþuri care leagã mintea ºi sufletul mulþimii, fãcînd-o sclava negustorilor de suflete.

Aºa a început lupta.

Deocamdatã, Roma a rãmas pasivã. Avea destule mijloace ca sã amuþeascã glasul rãzvrãtiþilor. Giordano Bruno fusese ars pe rug numai pentru cã þinuse morþiº la adevãrul cã pãmîntul nu e centrul universului. Însã amuþirea

O incursiune în istoria pirateriei (4) Anne ºi Mary, poreclite „pisicile infernului“ Mary Read se naºte în Plymouth, Anglia, în jurul anului 1690. Mama sa se cãsãtorise cu un marinar care plecase într-o cãlãtorie fãrã întoarcere. Cînd i se terminarã banii, pleacã, împreunã cu Mary, la Londra pentru a cere ajutorul soacrei sale. ªtiind cã aceasta dispreþuia fetele, o îmbrãcã pe Mary cu haine de bãiat ºi o prezentã drept fiul ei. Bãtrîna le ajutã, iar nepoata continuã ºarada mulþi ani, chiar ºi dupã moartea bãtrînei. În adolescenþã, Mary este angajatã ca valet la curtea unei franþuzoaice, dar la care nu rezistã mult pentru cã o atrag, din ce în ce mai mult, preocupãrile rãzboinice. Se înscrie într-un regiment de infanterie din Flandra, apoi de cavalerie, obþinînd chiar distincþii. Adevãrata identitate ºi-o dezvãluie cînd se îndrãgosteºte de un camarad, care o ia de soþie. Cei doi devin cîrciumari, deþinînd un loc de popas lîngã castelul Breda, din Olanda. Din nefericire, el moare de tînãr ºi averea ei se va diminua

ROMÂNIA MARE“

Lucrurile puteau sã se opreascã acolo, dacã nu se producea un alt eveniment. Iatã cã soþul acestei Mae O’Reilly, Julius, a intrat într-un birou de poliþie new yorkez ºi s-a autoacuzat: „Eu am fost complicele Belei într-o serie de asasinate! Eu am dat foc fermei ºi sînt cel care a ucis-o pe Bela ºi pe cei 3 copii ai acesteia!“.

Partea proastã este cã O’Reilly, un traficant notoriu de droguri, se afla în închisoare în noaptea de 27 spre 28 aprilie 1908. ªeriful nu mai ºtia ce sã creadã ºi i-a relatat cele aflate norvegianului venit din Dakota. „Totul îmi este din ce în ce mai puþin clar, a oftat norvegianul. Nu voi pãrãsi La Porte, pînã ce nu voi ºti ce s-a întîmplat cu fratele meu“. ªi aceasta nu era totul. Fratele ºi sora lui Jannie Olsen, fetiþa adoptatã de Bela, au solicitat poliþiei sã facã investigaþii pentru regãsirea sorei lor. Se aflã corpul ei în cenuºa fermei? Sau acolo sînt doar resturile norvegianului? ªeriful nu mai ºtia ce sã creadã. Atunci a intervenit fermierul Christian, cel care îºi petrecuse o noapte, pe timpul furtunii, la ferma Belei. El a vorbit despre faimoasa grãdinã în care nu creºtea nimic. ªeriful a adunat cîþiva voluntari, care au început sã sape pãmîntul. Dupã 20 de minute, a fost scos din pãmînt un sac de iutã, ce conþinea cadavrul unui bãrbat, pe care nimeni nu a reuºit sã-l identifice. O orã mai tîrziu, a fost dezgropat un al doilea sac ºi, în momentul în care oamenii l-au desfãcut, Alse norvegianul a scos un strigãt: - Este... este Andrew! E fratele meu! În urmãtoarele minute, au fost extrase din grãdinã o jumãtate de duzinã de cadavre de sex masculin. În

veºmintele celor mai mulþi dintre aceºti bãrbaþi, s-au gãsit anunþul matrimonial care îi atrãsese în La Porte, precum ºi scrisorile Belei, care le dãduse rendez-vousul fatal!

La capãtul a 3 zile de sãpãturi continue, adevãrul a apãrut în toatã grozãvia sa: grãdina în care nu creºtea niciodatã nimic era un imens cimitir! Erau scoase la suprafaþã, uneori, doar resturi omeneºti, o mînã, un picior, un tors. Alteori, se regãseau cadavre, care fuseserã tãiate ºi tratate cu var nestins, cãci, atunci cînd nu a avut destul timp sã le disece, Bela aplicase metodele obiºnuite. Cîte victime avea la activul sãu?

Fostul angajat al Belei este cel care a oferit cifra exactã: 42! „Bela mi-a mãrturisit-o într-o searã, cînd era beatã. Din acest motiv vroia sã se debaraseze de mine. Toþi aceºti oameni îi aduseserã bani, unul, chiar 23.000 dolari, dupã care ea l-a ucis. Nu ºtiu pentru ce m-a dat afarã, în loc sã mã omoare ºi pe mine.

Considera, poate, cã nu mã va crede nimeni dacã vorbesc. Ea nu mi-a spus, de fapt, unde se aflau cadavrele. Îmi spusese simplu, în timpul beþiei: «Am fãcut sã disparã 42 de tipi! Ai grijã ce faci!». Eu nu ºtiam cã e adevãrat ºi cã tipii se aflau îngropaþi în grãdinã!”.

S-a pus atunci întrebarea: cum a putut ucide Bela aceºti 42 de pretendenþi? Examenul viscerelor a permis sã se determine cã nefericiþii fuseserã otrãviþi, unii dintre ei cu stricninã, iar alþii cu arsenic. S-a hotãrît atunci sã fie examinate ºi cadavrele celelalte: al femeii fãrã cap ºi ale celor 3 copii. ªi în cazul lor, s-a gãsit stricninã. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

prin foc nu era decît o soluþie temporarã. Glasul celui ars se stingea, dar scînteile focului se rãspîndeau în lume, aprinzînd lumina adevãrului.

Rugul îl pîndea ºi pe Luther; deocamdatã, fusese doar excomunicat. Fiul minerului îºi îndreptã toatã aversiunea moºtenitã de la cei oprimaþi ºi se împotrivi atotputernicilor. Ordinul de excomunicare a fost ars în piaþa din Wittenberg. Carol al V-lea, adept fervent al catolicismului, nu putea concepe ca în imperiul sãu sã încolþeascã sãmînþa rãzvrãtirii.

Dar nu putea sã fie nici prea drastic. Poporul era de partea lui Luther. Cei ce deþineau puterea religioasã ºi politicã s-au adunat în catedrala de la Worms.

Luther fu chemat în faþa lor sã-ºi explice convingerile. Mulþi l-au sfãtuit sã nu se prezinte, pentru cã le era fricã sã nu fie arestat ºi omorît.

Cu aceastã ocazie, Luther a dat mãsura tãriei sale pe care doar convingerile le puteau susþine. În Catedrala din Worms se aflã un tablou care înfãþiºeazã procesul lui Luther. Sub baldachinul de catifea, cu fireturi aurite, stãteau puternicii zilei. În faþa lor se afla fiul minerului, cu figura austerã, cu sprîncenele încruntate, cu trãsãturi hotãrîte, aºa cum l-a zugrãvit contemporanul ºi discipolul sãu Lucas Cranach. Luther era viitorul; era poporul care se încumeta sã priveascã drept în ochii stãpînilor de ieri. Procesul a început. I s-a cerut sã retracteze tot ce spusese împotriva dogmei catolice.

Convins de adevãr, el a rãspuns: ,,Ce fel de creºtin aº fi, dacã aº vorbi împotriva conºtiinþei mele?”.

Ruptura a devenit definitivã.

Luther a fost condamnat, dar nu a avut soarta Iui Jan Hus, pentru cã împãratul îi garantase libera întoarcere acasã. Totuºi, prietenii hotãrîrã sã stea ascuns vreme de un an, în castelul de la Wartburg.

L-au cuprins temerile. Prea era îndrãzneaþã fapta lui, rupînd cu tradiþia atîtor veacuri, pentru ca sã nu aibã momente de îndoialã, de suferinþã lãuntricã. Îl vede mereu înaintea ochilor pe necuratul, trimis sã-i insufle neîncrederea, sã-i slãbeascã convingerile. ªi azi se pãstreazã o patã de cernealã pe peretele camerei în care Luther lucra de obicei; este urma cãlimãrii azvîrlitã în fantoma pe care credea cã o vedea mereu în faþa lui. La Wartburg, a început sã traducã Biblia. Era o a doua mare loviturã, pe care o pregãtea în retragerea impusã. Cartea înþelepciunilor de veacuri nu mai stãtea închisã cu ºapte lacãte pentru acei care nu cunoºteau decît graiul pãrintesc.

Acum, fiecare ºtiutor de carte o putea avea la cãpãtîi, liman al necazurilor ºi al deznãdejdii.

Traducînd Biblia în „limba vulgarã”, Luther deschidea drumul literaturii naþionale. Limba folositã de el, înþeleasã de popor, are influenþã nu numai asupra literaturii din veacurile al XVI-lea – XVIII-lea, ci ºi asupra scrierilor clasicilor germani de mai tîrziu, cum ar fi Goethe ori Klopstock... Ca sã înþeleagã oricine cartea Evangheliilor, trebuia sã înveþe sã citeascã. Luther s-a luptat din rãsputeri ca fiecare sat sã aibã o ºcoalã comunalã. (va urma) Prof. I SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

rapid. Mary adoptã iar tactica travestirii ºi începe un nou capitol al vieþii sale, plecînd pe mare cu o corabie de negustori olandezi, îndreptîndu-se spre Caraibe. Într-una dintre cãlãtorii, corabia este capturatã de piraþi englezi, cãrora ea li se alãturã ºi împreunã cu care va lupta pînã la graþierea din 1718, acþionînd apoi în calitate de corsari. Totuºi, în aceastã situaþie, cîºtigurile nu erau la fel de mari, motiv pentru care izbucnesc nenumãrate rãscoale pe corãbii. La un moment dat, ºi pe corabia pe care se afla Mary au loc revolte; mai mult, corabia e atacatã de piratul Jack Rackham, soþul lui Anne Bonney. Plictisitã de viaþa ei, Mary adoptã iar vechile obiceiuri; se întoarce, deci, la piraterie. Deºi declara cã detestã felul acesta de a trãi, era, totuºi, convinsã cã era singurul care îi putea oferi independenþã. Mai mult: Mary Read ºi Anne Bonney fac cunoºtinþã ºi devin bune prietene. (...) Atît Mary, cît ºi Anne, recunoscute pentru accesele de violenþã ºi caracterul feroce, erau, adesea, poreclite „pisicile infernului“. Atunci cînd împrejurãrile o cereau, ele puteau fi cu mult mai nemiloase ºi însetate de sînge decît mulþi dintre bãrbaþii piraþi. Cãpitanul Jack era destul de renumit în acele vremuri, dar asta o datora ºi prezenþei pe corabie a celor douã personaje. Fetele erau un amestec de bãrbãþie ºi feminitate, dincolo de spiritul

marþial existînd ºi destule emoþii ºi principii.

Pirateria nu excludea moralitatea.

Sfîrºitul celor douã piratese, învãluit în mister (1) În octombrie 1720, are loc un eveniment nefericit pentru stãpînii mãrilor. Jack Rackham îºi ancoreazã corabia la Point Negril, în Jamaica, pentru a sãrbãtori recentele victorii cu o mare beþie, dupã cum se obiºnuia. Dar petrecerea este curmatã, brusc, de intervenþia amiralitãþii engleze, prin intermediul vasului Albion, comandat de cãpitanul Jonathan Barnet. Piraþii se ascund, lãsîndu-le pe Mary ºi Anne drept pavãzã. Într-un acces cumplit de furie cã au fost abandonate, fetele se reped asupra propriilor camarazi, iar în aceastã degringolada sfîrºesc toþi în mîinile englezilor. Echipajul este dus în Jamaica pentru a fi supus unui proces. Cãpitanul Jack ºi piraþii sãi sînt judecaþi pe 16 noiembrie 1720 ºi condamnaþi la spînzurãtoare. Înainte de execuþie, Anne nu îºi consoleazã soþul, ci îi reproºeazã lipsa bãrbãþiei.

Piratesele sînt gãsite ºi ele vinovate. (va urma) MANUEL STÃNESCU IRINA MANEA

Pag. a 19-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Ciocolata - un viciu, sau un deliciu? (2) La ce e bunã ciocolata Conform site-ului sante-medicine.net, ciocolata are efecte euforizante ºi antideprimante. Efectele conjugate ale zahãrului ºi magneziului conferã un plus de energie, mai ales cãtre searã, dupã o zi de muncã. Datorita calitãþilor antioxidante, ciocolata stimuleazã activitatea creierului ºi previne senilizarea acestuia. Diminueazã, în mare mãsurã, riscul maladiilor cardiace. Are efecte anticoagulante, asemãnãtoare aspirinei, deºi nu se recomandã folosirea sistematicã în locul acesteia. Este energizantã: 100 g ciocolatã cu lapte are un aport de 550 calorii, în timp ce aceeaºi cantitate de carne nu aduce decît 171 calorii. Are calitãþi tonifiante prin teobromina (alcaloid xantinic), care acþioneazã asemãnãtor cafeinei, precum ºi prin conþinutul de potasiu, magneziu, calciu, fier ºi de vitamine B, B2 ºi PP. Sã încheiem aceastã scurtã relatare despre ciocolatã cu cîteva lucruri mai puþin cunoscute: - Regina Maria Antoaneta iubea atît de mult ciocolata, încît a creat o poziþie regalã pentru ciocolatierul ei.

- Simplul miros al ciocolatei ridicã nivelul de radiaþii Theta din creier, ceea ce creeazã o stare de relaxare.

- Denumirea ºtiinþificã a arborelui de cacao este Theobroma Cacao. Provine din greacã ºi înseamnã „mîncare pentru zei“.

- Deºi este mai rar întîlnit, existã un al patrulea sortiment de ciocolatã care se adãugã la cea cu lapte, neagrã ºi albã: ciocolatã blondã.

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (112) *** THOU (François-Auguste de) Magistrat francez. Condamnat la moarte pentru a fi conspirat împreunã cu marchizul de Cinq-Mars Data morþii: 12 septembrie 1642 (la 35 de ani) Cauza: decapitat Locul: Lyon (Franþa) Înhumat: Biserica Saint-Andre des Arts, Lyon De Thou a lãsat complicelui ºi prietenului sãu onoarea de a pieri primul. Cînd îi veni rîndul, urcã vioi pe eºafod ºi se repezi cu braþele întinse spre cãlãu, spunînd: „Ah! frate, prietene, cît îmi eºti de drag! Dã-mi voie sã te îmbrãþiºez, cãci tu îmi vei aduce astãzi bucuria veºnicã, tu eºti cel care o sã mã trimitã în paradis“. Dar, dupã acest moment de

Doi torþionari, demascaþi de IICCMER (1) Torþionarii Gheorghe Boºtinã ºi Marian Petrescu au fost demascaþi de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului. Specialiºtii au depus actele doveditoare la Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, fãcînd sesizare penalã. Cei doi torþionari sînt încã în viaþã, conform Evidenþei Populaþiei.

Gheorghe Boºtinã a condus lagãrul de la Periprava, iar Marian Petrescu - pe cel de la Galaþi.

Ambii se fac vinovaþi de regimul de teroare care a provocat moartea a 205 persoane. Boºtinã este responsabil de moartea a 100 de persoane în colonia de muncã forþatã de la Periprava, judeþul Tulcea.

Decesele au avut loc între anii 1957 ºi 1964. Radu Preda, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, a anunþat cã, din datele furnizate de Evidenþa Populaþiei, cei doi torþionari trãiesc. Cercetãtorul IICMER a fãcut apel la autoritãþi ºi la victimele torþionarilor sã conlucreze pentru demascarea ºi tragerea la rãspundere a celor vinovaþi, cîtã vreme aceºtia sînt în viaþã, iar faptele nu s-au prescris. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat joi, 30 iunie, o conferinþã de presã în care a fãcut publice rezultatele celor mai

- Un studiu din 2007, elaborat la Londra, a descoperit cã, pentru un baton de ciocolatã, 70% dintre oameni sînt dispuºi sã-ºi dezvãluie parolele folosite la telefon sau la PC. - Inventatoarea biscuiþilor cu bucãþele de ciocolatã, Ruth Wakefield, ºi-a vîndut reþeta celor de la Nestle în schimbul aprovizionãrii cu ciocolatã pe tot timpul vieþii.

- Ciocolata albã nu este, de fapt, ciocolatã. Ea a fost inventatã în 1970 ºi este o combinaþie de unt de cacao, zahãr ºi lapte.

- Cele mai mari vînzãri de ciocolatã din lume se fac în aeroportul din Bruxelles. Comercianþii vînd aici mai mult de 800 de tone de ciocolatã pe zi.

- Studiile realizate au demonstrat deja cã ciocolata este bogatã în antioxidanþi, compuºi benefici sãnãtãþii noastre. În plus, ciocolata mai conþine ºi flavonoide, responsabile pentru sãnãtatea inimii ºi pentru prevenirea diverselor tipuri de cancer.

Specialiºtii susþin cã doar consumul moderat de ciocolatã neagrã aduce o creºtere semnificativã în antioxidanþi.

- Este foarte posibil ca, în urmãtorii ani, sã ne confruntãm cu o creºtere a preþului ciocolatei, din cauza deficitului de cacao. Arborii de cacao din America Latinã sînt afectaþi de numeroase boli, iar cerinþele sînt din ce în ce mai mari. O veste bunã este aceea cã arborii de cacao din Africa nu au fost afectaþi, deºi în acea zonã s-au înregistrat secete.

- În septembrie 2011, în Derbyshire, Marea Britanie, a fost preparatã o tabletã de ciocolatã imensã, ea cîntãrind 5,4 tone. Recent, recordul a fost doborît cu o ciocolatã de 5,8 tone, tableta fiind inspiratã din povestea lui Willy Wonka ºi Fabrica de Ciocolatã. Aceasta ciocolatã a fost conceputã astfel încît sã poatã fi ruptã în bucãþi ºi vîndutã, veniturile fiind, mai apoi, donate.

- Elveþienii sînt cei mai mari consumatori de ciocolatã din lume – într-un an, un elveþian mãnîncã, în medie, 13 kg de ciocolatã.

- Din cîte se pare, Percy Spencer, un om de ºtiinþã care a lucrat pentru armatã în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, era un mare fan al ciocolatei.

Dupã ce a stat un timp în preajma unui magnetofon, a descoperit cã ciocolata a început sã se topeascã, ºi astfel ºi-a dat seama de utilitatea radiaþiilor. În acest fel a fost inventat cuptorul cu microunde.

- Ciocolata poate îmbolnãvi cîinii ºi îi poate chiar ucide.

- Naziºtii vroiau sã îl asasineze pe Winston Churchill cu ajutorul unui baton de ciocolatã exploziv.

- Ciocolata conþine cafeinã. Cele mai multe batoane au în jur de 10 grame, însã ciocolata amãruie poate sã conþinã aceastã substanþã într-o cantitate egalã cu cea din Coca-Cola.

- În anul 1947, sute de copii canadieni au protestat împotriva creºterii preþului unui baton de ciocolatã, de la 5 la 8 cenþi.

- Ciocolata amãruie consumatã zilnic, reduce cu 33% riscul apariþiei unor boli de inimã.

- Un baton obiºnuit de ciocolatã conþine, în medie, 8 bucãþi de insecte.

- Coasta de Fildeº este cel mai mare producãtor de cacao. Furnizeazã 1.51 milioane de boabe de cacao anual – o treime din proviziile din întreaga lume.

- Fie cã e cu lapte, cu alune, cu cremã de caramel, neagrã sau albã, toþi avem cîte un sortiment preferat de ciocolatã pe care îl savurãm la maximum de fiecare datã cînd ni se face poftã de ceva dulce. Fãrã nici un fel de exagerare, ciocolata e o bucãþicã ruptã din rai de care nu te mai poþi sãtura, odatã ce i-ai simþit gustul. E un strop de fericire la pachet pe care, dacã ar fi dupã noi, l-am mînca dimineaþa, la prînz ºi seara.

Sfîrºit VICTOR PIÞIGOI, CARMEN CIRIPOIU, COSMIN J, GEORGE TOMA

exaltare, îºi mãrturisi lipsa de tãrie: „Domnilor, mãrturisesc, sînt un laº, mi-e fricã sã mor. Trebuie sã mã legaþi la ochi“. Cãlãul nu avea însã nimic la îndemînã, ºi, atunci, de Thou se întoarse cãtre mulþime: „Sînt ºi eu om, mi-e fricã de moarte, repetã.

Acest obiect [securea] îmi dã fiori. Faceþi-vã pomanã, sã pot fi legat la ochi“. I se aruncã o batistã ºi, prinzînd-o, spuse: „Domnul þi-o va înapoia în ceruri“. Ce a urmat, a fost demn de spectacolele de la Teatrul Grand-Guignol. Cãlãul, care era novice, ratã lovitura, pricinuindu-i lui de Thou doar o juliturã la ceafã. Condamnatul dãdu sã se ridice, dar, ducînduºi mîna la ranã, cãzu pe spate. O a doua loviturã, la fel de nepriceputã ca ºi prima, îl rãni la ureche. A mai fost nevoie de încã trei lovituri ca sã-l lase fãrã viaþã, ºi de alte douã ca sã i se desprindã capul de trunchi.

Puþin a lipsit ca „spectatorii“, aflaþi în Piaþa de Terreaux, indignaþi, sã nu-l linºeze pe cãlãu.

Douã lucruri li se contestã mai mereu regilor: naºterea ºi moartea. Nu se doreºte nici ca cea dintîi sã fie legitimã, nici ca cea de-a doua sã fie naturalã.

ALFRED DE VIGNY (1797-1863).

*** TITUS Împãrat roman Data morþii: 13 septembrie 81 (la 40 de ani) Cauza: neelucidatã Locul: Reate (azi Rieti), în Latium (Italia) Înhumat: Roma (Italia) Înainte de a porni într-o cãlãtorie în þinutul sabinilor, împãratul a dorit sã aducã o jertfã zeilor, dar animalul de sacrificiu a fugit înainte de a fi jertfit, ceea ce unii au considerat a fi de rãu augur. ªi, întradevãr, încã din prima etapã a cãlãtoriei, Titus a cãzut bolnav. Din cauza febrei, a afirmat istoricul Suetonius, dar alþi istorici vorbesc de o otravã pe care i-ar fi dat-o Domiþian, fratele lui. Titus ºi-a continuat, însã, drumul. De dupã perdelele trase ale litierei, a putut fi auzit spunînd cã nu are sã-ºi reproºeze decît o singurã faptã rea, fãcînd, probabil, aluzie la legãtura cu Domiþia, soþia fratelui sãu. A murit la vila sa de la Reate, unde Domiþian, care avea, de bunã seamã, toate motivele sã-l înlãture, i-ar fi grãbit sfîrºitul, poruncind sã fie pus într-un bazin cu zãpadã. (va urma) ISABELLE BRICARD

recente acþiuni de investigaþii speciale ºi situaþia sesizãrilor penale formulate de Institut. „A fost lansat un apel public referitor la prelevarea de probe ADN de la rudele directe ale victimelor deshumate în campania de sãpãturi derulatã de IICCMER la Periprava, în perioada 2015 - 2016. De asemenea, sub rezerva prezumþiei de nevinovãþie, au fost dezvãluite douã noi nume din lista de persoane suspectate pentru comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist. Este vorba despre: Petrescu Marian, fost comandant al unor colonii de muncã ºi penitenciare în timpul regimului comunist, responsabil de aplicarea unui regim de detenþie care a dus la decesul a 104 de deþinuþi politic; Boºtinã Gheorghe, fost locþiitor politic, responsabil de decesul a 100 de deþinuþi politic. Pe numele acestora, IICCMER a depus sesizãri penale. În cadrul conferinþei de presã a fost prezentatã situaþia la zi a sesizãrilor penale înaintate de Institut.

infracþiunii de omor deosebit de grav. Pe 3 septembrie 2013, Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a dispus începerea urmãririi penale faþã de lt.col. (r) Alexandru Viºinescu sub aspectul sãvîrºirii infracþiunii de genocid, constînd în aceea cã în perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Rîmnicu Sãrat, a supus colectivitatea reprezentatã de deþinuþii politici încarceraþi în Penitenciarul Rîmnicu Sãrat la condiþii de existenþã sau tratament de naturã sã ducã la distrugerea fizicã a acestora, prin acþiuni ce depãºesc cadrul legal. Pe 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie începerea urmãrii penale împotriva fostului comandant al coloniei de muncã de la Periprava, col. (r) Ioan Ficior, pentru sãvîrºirea infracþiunii de genocid. Pe 24 octombrie 2013, Parchetul instanþei supreme a anunþat cã a dispus începerea urmãririi penale faþã de Ioan Ficior sub aspectul sãvîrºirii infracþiunii de genocid, constînd în aceea cã, în virtutea funcþiilor de comandant ºi locþiitor de comandant deþinute în perioada 19581963, a introdus ºi coordonat un regim de detenþie represiv, abuziv, inuman ºi discreþionar împotriva categoriei deþinuþilor politici aflaþi în Colonia de muncã Periprava. (va urma) SÎNZIANA IONESCU

Investigaþiile IICCMER (1) În aprilie 2013, IICCMER a anunþat cã a identificat numeroase fapte cu posibile consecinþe de naturã penalã comise de foºti angajaþi ai Direcþiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitãrii funcþiilor în perioada 1950-1964. Pe 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmãririi penale împotriva fostului comandant al penitenciarului Rîmnicu Sãrat pentru sãvîrºirea

Pag. a 20-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII BREXIT 2016 Decizia Germaniei, Uniunea Europeanã a doamnei Angela Merkel, cancelar federal, de a incita la o invazie nelimitatã a milioane de musulmani ºi idolatri afro-asiatici ºi de a renunþa la paza graniþelor a fost argumentul determinant pentru electoratul englez de a pãrãsi Europa germanicã. Deficitul de democraþie al trio-ului teuton Merkel-Junker-Schultz, subvenþionarea ilegalã a greco-ortodocºilor, criza euro ºi terorismul islamic au jucat un rol secundar. Dupã Brexit, UE pierde 10% soldaþi, 13% salariaþi ºi 20% din economie.

Care dintre cele 27 de state mai intenþioneazã sã pãrãseascã UE? În 2015, ºi greco-ortodocºii s-au pronunþat printr-un referendum pentru pãrãsirea Zonei Euro, dar neocomuniºtii (Syriza) s-au lãsat corupþi de subvenþii, la fel de nelimitate ca invazia actualã islamicã afro-asiaticã. În atmosfera de ilegalitate ºi de deficit de democraþie, în numele idealismului clasic al cancelarilor germani, nu-i de mirare cã frontul celor care pun la îndoialã proiectul european în Franþa,

Italia, Olanda, Ungaria, Polonia etc. este în creºtere. Pãrãsirea Europei de cãtre anglicani are loc, în mod paradoxal, simultan cu Sfîntul ºi Marele Sinod Ortodox din Grecia, care se confruntã, ca ºi UE, cu dificultãþi similare. Dupã patriarhatele din Antiohia, Bulgaria, Georgia, ºi cel al Moscovei ºi al Întregii Rusii a anunþat, în ultimul moment, cã nu participã la Sinod.

Ucraina, în rãzboi cu Rusia, vrea un patriarhat autocefal, ceea ce contravine intereselor Moscovei. Crearea unitãtii greco-ortodoxe, în dialog ºi comuniune cu fraþii lor occidentali, se lasã aºteptatã, în condiþiile actuale incerte din estul ºi vestul european. Cine cîºtigã, cine pierde?

Rusia profitã de Brexit ºi de dificultãþile Sinodului din Grecia. NATO ºi curentul panortodox trebuie sã þinã seama, mai mult decît au fãcut-o pînã acum, de interesele Moscovei. ªansele lui Donald Trump de a ajunge preºedintele SUA cresc. Pierd adepþii unei Uniuni Europene, ai unei Europe fãrã graniþe, unitã spiritual ºi socio-politic, de la Atlantic la Ural.

Prof. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen

Angela Merkel: Nu mai e cale de întors pentru Marea Britanie.

Cameron, cãtre liderii europeni: Am luptat ca þara mea sã rãmînã în Uniunea Europeanã ºi am pierdut Liderii europeni l-au avertizat pe Cameron cã întîrzierea perioadei în care Marea Britanie activeazã în mod formal mecanismul de ieºire din UE va preveni startul negocierilor pentru orice relaþii viitoare.

Premierul a repetat mesajul pe care l-a avut ºi în Marea Britanie, cã, în ciuda incertitudinilor pe care acest lucru

Atentatul din Turcia a avut loc exact la doi ani de la crearea ISIS. Reacþiile liderilor lumii dupã carnagiul de pe aeroport Atentatele sîngeroase dîn Turcia au avut loc în condiþiile în care miercuri, 29 iunie, s-au împlinit exact doi ani de cînd gruparea jihadistã Statul Islamic a anunþat crearea unui „califat“, cu propriile legi ºi administraþie.

Francois Hollande: „Un act abominabil“ Preºedintele francez Francois Hollande a „condamnat cu fermitate acest act abominabil“, dupã atentatul terorist comis marþi, 28 iunie, la un terminal al aeroportului Atatürk din Istanbul, într-o declaraþie pe care a fãcut-o la finalul primei zile a summitului european de la Bruxelles. „Vreau sã condamn cu fermitate acest atac“, a declarat ºeful statului francez, care se teme cã „aceste acte teroriste (…) nu fac decît ca situaþia sã fie ºi mai dificilã în Turcia“.

Trebuie „sã ne asigurãm cã putem sã-i cunoaºtem exact pe autori, pentru ca, împreunã, sã putem face tot ceea ce este posibil împotriva terorismului, în special în aceastã regiune“, a afirmat Francois Hollande, în contextul în care autoritãþile turce au declarat cã primele indicii conduc spre gruparea jihadistã Statul Islamic. „Trebuie sã acþionãm - este ceea ce facem atît pentru Europa, cît ºi pentru Franþa – sã coordonãm ºi mai mult Serviciile (secrete) ºi sã efectuãm, în mãsura în care este posibil, acþiunile necesare împotriva terorismului“, a pledat el.

Prim-ministrul francez, Manuel Valls, a reacþionat de asemenea. „Sînt oripilat de atentatul barbar de pe aeroportul dîn Istanbul. Franþa este alãturi de Turcia împotriva terorismului”, a scris el într-o postare pe Twitter.

Angela Merkel: „Sîntem uniþi în lupta împotriva terorismului ºi ne vom sprijini reciproc“ Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a condamnat atacul terorist de pe aeroportul din Istanbul, prezentînd condoleanþe atît rudelor victimelor, cît ºi autoritãþilor turceºti, într-o declaraþie difuzatã, pe 28 iunie, la sediul Naþiunilor Unite din New York. „Secretarul general sperã ca cei responsabili de aceastã crimã vor fi identifica ºi aduºi în faþa Justiþiei. El susþine cu fermitate Turcia în lupta împotriva acestei ameninþãri ºi subliniazã necesitatea de a consolida eforturile

ALBUMUL CU POZE RARE

Fostul premier Edward Heath, una din marile legende postbelice ale Regatului Unit, cel care, în 1973, a adus Marea Britanie în Comunitatea Economicã Europeanã, aºa cum se numea pe atunci Uniunea Europeanã. Britanicii nu s-au grãbit sã adere la marea construcþie europeanã (a fost a 6-a þarã care a devenit membrã a UE), dar sînt primii care, dupã 43 de ani, au decis sã o pãrãseascã, în urma referendumului din 23 iunie a.c.

le va crea, negocierea unui tratat va fi obligaþia succesorului sãu. În timpul unei discuþii, Cameron le-ar fi spus reprezentanþilor celor 27 state cã refuzul lor de a-i oferi un acord prin care sã reducã imigraþia cãtre Marea Britanie l-a costat referendumul ºi job-ul sãu. Întrebat dacã regretã cã a þinut referendumul, Cameron a spus cã îi pare rãu cã a pierdut, dar cã presiunea de a-l organiza a fost prea mare. „Am luptat pentru ceea ce am crezut. Nu am dat înapoi, m-am pus în prima linie, trup ºi suflet, pentru a þine Marea Britanie în UE ºi nu am reuºit“. Liderii europeni au afirmat cã Marea Britanie nu mai poate reveni la decizia ei, dupã ce premierul David Cameron a folosit ultimul summit UE pentru a-ºi exprima dezamãgirea pen-

regionale ºi internaþionale de combatere a terorismului ºi a extremismului violent“, se mai spune în aceastã declaraþie.

Totodatã, Uniunea Europeanã ºi-a exprimat sprijinul pentru Turcia dupã acest atentat, conform declaraþiei ºefei diplomaþiei europene, Federica Mogherini.

Cancelarul german, Angela Merkel, s-a adresat poporului turc cu urmãtoarele cuvinte: „Sîntem uniþi în lupta împotriva terorismului ºi ne vom sprijini reciproc“. În acelaºi timp, Canada a condamnat cu fermitate atacul terorist de pe aeroportul internaþional din Istanbul ºi a exprimat condoleanþe familiilor victimelor acestui atac, se menþioneazã într-o declaraþie a ministrului de Externe al þãrii, Stéphane Dion.

Klaus Iohannis: „Atacurile teroriste de la Istanbul - o atrocitate“ Preºedintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj de condoleanþe în urma atentatelor care au avut loc pe Aeroportul Internaþional Atatürk, din Istanbul, în care reitereazã faptul cã România va rãmîne în continuare un partener angajat în lupta internaþionalã împotriva terorismului. „Atacurile teroriste care au avut loc la Istanbul reprezintã o atrocitate. Zeci de oameni ºi-au pierdut viaþa ºi peste 140 au fost rãniþi, în urma unui act de cruzime îndreptat asupra unor cetãþeni nevinovaþi. Doresc sã îmi exprim cele mai sincere condoleanþe pentru familiile îndurerate ºi sîntem alãturi de cei care se luptã, în acest moment, pentru viaþa lor. Astfel de atentate trebuie sã fie prevenite, iar þara noastrã este ºi va rãmîne în continuare un partener angajat în lupta internaþionalã împotriva terorismului".

Secretarul general al NATO condamnã ferm atentatul terorist de pe aeroportul Atatürk, din Istanbul Jens Stoltenberg, secretarul general al blocului militar occidental, a condamnat ferm atacurile teroriste comise pe aeroportul internaþional Atatürk, din Istanbul, soldate cu moartea a cel puþin 36 de persoane ºi rãnirea altor 147, se aratã într-un comunicat al NATO. De asemenea, secretarul general a transmis condoleanþe rudelor celor care ºi-au pierdut viaþa în atentat, dar ºi cetãþenilor turci. Jens Stoltenberg a precizat cã nu existã nici o justificare pentru terorism, iar statele aliate NATO sînt solidare cu Turcia ºi unite în determinarea lor de a combate terorismul din lumea întreagã. „Rãmînem devotaþi în sprijinul nostru pentru Turcia, aliatul nostru ºi partenerul nostru în

tru eºecul de a cîºtiga referendumul pe care l-a iniþiat pentru rãmînerea Marii Britanii în Uniunea Europeanã. „Începînd cu aceastã searã, nu vãd nici o cale pentru Marea Britanie sã se întoarcã de la votul pro Brexit“, a spus Angela Merkel, la Bruxelles. „Nu mai este vremea pentru vise, ci, mai degrabã, pentru a vedea care este realitatea“, a adãugat cancelarul german. ªTEFAN STAN NATO, ca ºi pentru toþi prietenii ºi aliaþii noºtri din lume, în timp ce înfruntãm, în continuare, ameninþarea terorismului“, a anunþat ºi Casa Albã.

ProTv

ISIS a publicat harta TERORII: Care sînt zonele cu risc MAXIM de atac Gruparea teroristã Stat Islamic a dezvãluit care sînt zonele din Europa, Asia ºi Africa unde deþine cele mai multe „celule“, care pot fi oricînd activate.

La doar cîteva ore dupã atacurile sîngeroase din aeroportul din Istanbul, ISIS a dat publicitãþii o hartã cu zonele cel mai bine controlate de unitãþile de acþiune ale grupãrii, care include Franþa ºi Turcia. „Graficul prezentat de jihadiºti segmenteazã teritoriile în 3 secþiuni, unele de control major, altele pe care ISIS le controleazã moderat ºi a treia categorie- cu o prezenþã mai slabã a celulelor secrete“.

Celulele teroriste împînzesc mai multe state din vestul Europei, potrivit propagandei ISIS: Germania, Franþa, Marea Britanie, Spania. Alte zone cu risc maxim de atac din partea jihadiºtilor sînt Turcia ºi Rusia.

Riscul este ceva mai scãzut în Italia, Suedia, Serbia ºi Grecia ºi la un nivel moderat în Portugalia, Irlanda, Norvegia, Austria, Ungaria, Slovacia, Ucraina, dar ºi Bulgaria ºi România.

Cea mai slabã prezenþã ISIS s-ar manifesta în Polonia, Cehia ºi þãrile baltice.

ALEXANDRA CRUCERU

Pag. a 21-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Mihai Viteazul

M

ihai Viteazul (n. 1558, Tîrgul de Floci sau Drãgoeºti - d. 9 august 1601, Cîmpia Turzii) a fost ban de Mehedinþi, stolnic domnesc ºi ban al Craiovei, apoi domnitor al Munteniei ºi, pentru o scurtã perioadã în 1600, conducãtor de facto al tuturor celor trei þãri care formeazã România de astãzi: Muntenia, Transilvania ºi Moldova. Mama lui Mihai a fost Teodora Cantacuzino, de neam grecesc. Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost sorã cu Iane Cantacuzino, înalt dregãtor la Constantinopol ºi apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino. La sfîrºitul anului 1588 devine stolnic al curþii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rãu. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar ºi al otomanilor, a devenit voievod al Munteniei, efectiv de pe 11 octombrie. Domnia lui Ieremia Movilã, devotat polonezilor, însemnase practic îndepãrtarea Moldovei de Sfînta Alianþã. În Transilvania, Sigismund renunþa la tron în favoarea vãrului sãu, Andrei Bathory (de asemenea înclinat cãtre politica polonã). În

aceastã situaþie, unitatea militarã a þãrilor române se diminueazã, iar Mihai Viteazul, pus în faþa destrãmãrii coaliþiei antiotomane, decide aplicarea „planului dacic“, în speþã Unirea celor trei þãri române. În iulie 1599, trimite o solie la Praga pentru a cere încuviinþarea împãratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practicã a iniþiativei sale. Primind un rãspuns favorabil, la sfîrºitul aceluiaºi an, intrã în Transilvania prin pasul Buzãu, ºi dupã victoria asupra lui Andrei Bathory (ªelimbãr, 18/28 octombrie 1599) îºi face intrarea triumfãtoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortãreþei de la episcopul Napragy. În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungã de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilã, învingîndu-l la Bacãu, ºi realizeazã astfel, prima unire a trei principate române.

Titulatura folositã de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: „Domn al Munteniei, Ardealului ºi a toatã þara Moldovei“. Forþat sã ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împãratului Rudolf al II-lea al Austriei, care, în contex-

tul reînscãunãrii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptã sã-l susþinã pe român. Împreunã cu generalul Basta, Mihai porneºte campania de recucerire a teritoriilor româneºti. Prin victoria de la Guruslãu (3 august 1601), voievodul valah îl îndepãrteazã pe Bathory din Transilvania.

Continuã prin a recupera Muntenia gonindu-l pe Simion Movilã de pe tron. În aceste condiþii, se întrezãreau perspectivele unei noi uniri, perspectivã cu care împãratul Rudolf al II-lea nu putea fi de acord. Din ordinul sãu, în 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis din ordinul generalului Gheorghe Basta. Capul sãu este furat de unul dintre cãpitanii domnitorului, adus în Muntenia ºi înmormîntat de Radu Buzescu la Mînãstirea Dealu, lîngã Tîrgoviºte. Pe lespedea sa de piatrã de la Mînãstirea Dealu stã scris: „Aici zace cinstitul ºi rãposatul capul creºtinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului ºi Moldove“.

Mihail Kogãlniceanu (1817-1891) Nicolae Bãlcescu

I

storic, scriitor, publicist ºi om politic. Studii la Luneville ºi Berlin. Profesor de istorie naþionalã la Academia Mihãileanã (1843). În cuvîntul de deschidere la acest curs a afirmat printre primii ideea potrivit cãreia cunoaºterea istoriei patriei este o chezãºie a afirmãrii naþionale. Nu a participat direct la Revoluþia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina paºoptistã. A fost de mai multe ori ministru: de Interne, de Externe ºi primministru. ªi-a legat numele de secularizarea averilor mînãstireºti ºi de reforma agrarã înfãptuite în vremea principelui Alexandru Ioan Cuza ºi de actul proclamãrii independenþei de stat a României (9 mai 1877), în timpul principelui Carol I de Hohenzollern. A fost printre primii membri aleºi ai Academiei Române (1868). Încã din 1844 era Venerabilul unei Loji bucureºtene.

ªtefan cel Mare

ª

tefan cel Mare ºi Sfînt, domnitorul care a þinut frîiele Moldovei timp de 47 de ani (1457-1504), arãta cu totul altfel faþã de descrierile din manualele de istorie.

A suferit înfrîngeri zdrobitoare în unele rãzboaie ºi a avut doar douã cuceriri amoroase extraconjugale consemnate în scrierile medievale. Deºi s-a scris mult despre ªtefan cel Mare, figurã reprezentativã a istoriei româneºti, existã mai multe mituri ºi adevãruri istorice mai puþin cunoscute, chiar denaturate, despre faptele de vitejie, despre viaþa personalã ºi, mai ales, despre activitatea de ctitorire a unor cetãþi, biserici ºi mînãstiri. ªtefan cel Mare arãta cu totul diferit faþã de imaginile tipãrite în manualele de istorie. Abia la sfîrºitul Sec. XIX ºi începutul Sec. XX apar primele tablouri ºi sculpturi care îl înfãþiºeazã pe domn. Din epocã dateazã un singur chip al lui, care apare în Tetraevangheliarul de la Mînãstirea Humor (1474), unde se aflã ºi astãzi. În cartea respectivã apare ca un om scund, subþire, evlavios, îmbrãcat cu o manta domneascã împodobitã cu pietre preþioase ºi semipreþioase, cu coroanã voievodalã pe cap.

Deºi se spunea cã ªtefan cel Mare a cîºtigat toate bãtãliile purtate, a avut ºi cinci înfrîngeri zdrobitoare. Pe 22 septembrie 1462 a fost învins în timpul asediului de la cetatea Chiliei, luptã purtatã împotriva muntenilor ºi a lui Vlad Þepeº (vãrul sãu). În iulie 1476 este înfrînt în lupta cu turcii de la Rãzboieni-Pîrîul Alb (jud. Neamþ). Pe 15 iulie 1484 pierde cetatea Chiliei (azi în Republica Moldova) în lupta cu turcii. Pe 9 august 1484 pierde în faþa turcilor ºi Cetatea Albã. O nouã înfrîngere în faþa turcilor a suferit-o pe 16 noiembrie 1485, cînd a încercat sã recucereascã Chilia. Existã legenda cã ridica o mînãstire sau o bisericã dupã fiecare bãtãlie. În realitate, a purtat 42 de rãzboaie ºi existã 36 de lãcaºe de cult a cãror ctitorire îi este atribuitã. În istorie au rãmas douã perioade distincte privind construcþiile fãcute pe vremea lui ªtefan cel Mare. Între anii 1457-1487 a ridicat cetãþi ºi fortificaþii, iar între anii 1487-1504 a ridicat biserici ºi mînãstiri.

Majoritatea au fost ridicate pe locul unor construcþii mai vechi sau în continuarea unor lãcaºe existente.

O

(1819-1852)

m politic, istoric, economist, scriitor ºi gînditor democratrevoluþionar. Participã activ la Revoluþia din 1848, pregãtitã în prealabil în cadrul unei societãþii secrete „Frãþia“. A fost Secretar al Guvernului Revoluþionar Provizoriu de la 1848, avînd un rol de seamã în stabilirea obiectivelor ºi conducerea Revoluþiei din Þara Româneascã. A fost figura cea mai progresistã a Revoluþiei ºi unul dintre cei mai proeminenþi revoluþionari europeni.

Mircea cel Bãtrîn

M

ircea cel Bãtrîn a fost primul domnitor al Cetãþii de Scaun care ºi-a pus amprenta pe Tîrgoviºte, dar ºi pe dezvoltarea drumurilor comerciale cu Braºovul ºi cu Brãila. El a domnit între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 ºi între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418. A fost fiul lui Radu I ºi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron dupã moartea acestuia, la 23 septembrie 1386. În actele oficiale apare ca „În Christos Dumnezeu, binecredinciosul ºi de Christos iubitorul ºi singur stãpînitorul, Io Mircea mare voievod ºi domn...”. În istoriografia românã apare ºi sub numele Mircea cel Mare.

Mircea a devenit cunoscut dupã Secolul al XIX-lea datoritã lui Mihai Eminescu, cel care a scris „Scrisoarea a III-a”. Mircea a domnit cu ajutorul boierilor, cei care puneau domnitorul cu ajutorul turcilor, iar într-o lucrare a celui mai important istoric byzantin, Laonic Chalcocondil, citim despre un Mircea uzurpator: „Pe acest Mircea, nãscut din neamul strãbun al conducãtorilor lor, chemîndu-l, conducãtor l-au fãcut, tãindu-l pe Dan în a cãrui putere erau mai înainte lucrurile”, vorbind de uciderea fratelui sãu vitreg, cãruia i-a luat locul. Domnitorul Mircea cel Bãtrîn a fost nevoit, ca mulþi alþi urmaºi ai sãi, sã facã faþã imperiorului otoman. El a fost nevoit sã facã ºi o înþelegere cu Poarta. Plãtind haraciul a reuºit un lucru esenþial: ºi-a asigurat continuitatea vieþii politice ºi a pãstrat fiinþa statului muntean.

Mircea a avut mai mulþi fii, cãci - spun Ducas ºi Chalkokondyl „ducînd o viaþã liberalã, a avut mulþi copii naturali”, „care dupã moartea lui s-au apucat sã se lupte între ei pentru domnie”. Mihail, asociat la domnie în 1408, moare în 1420. Alþi urmaºi, care au ajuns pe tronul Þãrii Româneºti, sînt Radu Prasnaglava (m. 1427?), Alexandru Aldea (m. 1436?) ºi Vlad Dracul (m. 1447). Un fiu cu nume necunoscut a fost luat ostatic la turci în 1417. În cronici mai sînt pomenite douã fiice ale lui Mircea: Ana (cãsãtoritã cu marele celnic Radiæ) ºi încã o fatã, Arina (cãsãtoritã cu sultanul Musa Celebi).

Pag. a 22-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (33) Ce-a fãcut acest Pleºu? A slobozit niºte fisuri de sifon pe gura aia pãroasã, cu buze uleioase de amintirea trecutelor sarmale ºi de pofta viitoarelor pîrjoale. Acesta e un ministru: care are ca treabã sã lase în pace cultural - debiteazã Pleºu la televizor, plin de sine ºi de efectul vorbelor sale. Toþi fac paradã de culturã, intrã vertiginos în pielea vedetelor. Toþi fac apel la James Joyce ºi la George Orwell. Alegerea numelor ilustre ºi a citatelor e mai importantã decît cultura sau capacitatea omului.

Dan Petrescu arboreazã ºi el un pulover neglijent ºi fumeazã ºerpeºte, vorbind de „operaþia de curãþire” a culturii, aºa, ca sã ne fie clar cã ei „fac numiri“. La rîndul lui, Babeþi se miºcã aidoma unei cadîne jucate la zaruri, spune un banc nãrod despre un vulcan ºi se face de baftã cu expresii de genul: „Un gînd irepresibil îmi vine mereu în faþãu (normal cã în faþã, fiindcã spatele e ocupat cu altceva).

Pãsãreasca în care se forþeazã ãºtia sã vorbeascã l-ar face pe Ion Creangã sã punã mîna pe lopãþica aia cu care se scãrpina vara, pe sub cãmeºoi, ºi sã-i altoiascã: metanoia, indigenþã, fototropic, exorcizãm º.a.m.d. încã vreo douã-trei chermeze de-astea, într-un fum sã-l tai cu cuþitul ºi degajînd un dispreþ suveran faþã de tot ce-i românesc - ºi lumea o sã se sature de ploºniþele care-ºi zic dizidenþi.

18 IANUARIE 1990. Laºitate - numele tãu e intelectualitate! E clar, nu sînt în cele mai bune momente ale vieþii mele. Înaintez în noul an, fãrã nici un orizont, fãrã nici o speranþã. ªi poate cã nu m-ar durea atîta soarta mea - nu m-am tînguit niciodatã, încã de la naºtere am avut cîte o cruce în spate, mai mare sau mai micã, de la an la an - dar simt cã viaþa mea se topeºte într-o deznãdejde generalã, a unei þãri încã sîngerînde. Încerc sã-mi fac tãrie cu o strofã de-a lui Serghei Esenin, în traducerea genialã a lui George Lesnea, pe care l-am cunoscut în toamna lui 1968 la Iaºi: „Cînd te bîntuie tristeþea / Cînd pierzi totul/ Cînd te doare / Cînd te-nºfacã gerul vieþii /Sub furtuni, sub ani, sub vînt / Sã te-arãþi tãcut ºi simplu / Sã zîmbeºti cu nepãsare / E cea mai înaltã artã / Dintre cîte-s pe pãmînt!“. Da, aºa e, versurile sînt înãlþãtoare, dar la ce i-au folosit? Într-un moment de viscolire a sufletului, cînd nici o fiinþã din lume nu l-a mai putut echilibra, dupã ce încercase sã se înece în toamna anului 1925 ºi i-a mãrturisit unui prieten „Eu caut sfîrºitul... Totul mã plictiseºte“, ºi dupã ce ºi-a tãiat venele, cu care a scris ultima poezie, blondul Serioja, fenomenalul þãran de Riazani, s-a sinucis. Tragedia s-a petrecut în noaptea de 27 spre 28 decembrie a anului 1925, în camera nr. 5 a Hotelului Angleterre din Petersburg. Legase o frînghie groasã de burlanul godinului aflat într-un colþ al camerei, unde, în februarie 1922, fusese fericit cu Isadora Duncan. La înmormîntarea lui, desfãºuratã la Moscova, sub o ninsoare care poleia mestecenii, fetiþa lui Esenin ºi vãduva lui Cehov au recitat versuri din opera nemuritoare pe care a lãsat-o. Avea numai 30 de ani. Neîndoielnic, la prãbuºirea asta au contribuit ºi

La una din conferinþele de presã al Partidului România Mare, a participat ºi Adrian Pãunescu.

Toatã lumea se amuzã la vorbele de duh ale poetului... În prezidiu, lîngã cei doi coloºi ai literaturii noastre, Mitzura Arghezi.

îmi e foarte greu. Aºa cum îi este greu ºi lui Viorel Chiriþã, care, dupã cum îmi spune la telefon soþia lui, Afrodita, ºi-a dat demisia din funcþia de director al Combinatului de la Crevedia. Înainte de evenimentele astea sîngeroase, lui îi mureau cam 200.000 de pui în fiecare zi. De ce? De boli, de subnutriþie, ori din pricina absenþei unei enzime de provenienþã strãinã, care trebuia amestecatã în mîncare.

Dar, sã nu dramatizãm. Viaþa poate fi ºi amuzantã. Citesc în pagina 3 a „României libere“ de azi, articolul intitulat „Un miting al þiganilor“, din care spicuiesc: „La Strehaia, în judeþul Mehedinþi, a avut loc mitingul þiganilor din localitate ºi din aºezãrile aflate pe Valea Motrului ºi mai departe.

Participanþii la miting au ales un nou bulibaºã, în persoana lui Mihai Gheorghe (Toma). Cu acest prilej, cei prezenþi au hotãrît sã depunã în Contul Libertatea 1989 suma de 20.000 de lei ºi zece galbeni mari“. Cine semneazã? Unul pe nume... Gh. Þigãnele! Aud cã Hagi ºi Lãcãtuº vor sã depunã mãrturie pentru Valentin Ceauºescu. Zvonistica a cãpãtat dimensiuni pantagruelice. Paregzamplu, la vila de la Otopeni a lui Tudor Postelnicu s-a gãsit un buncãr subteran, în care funcþiona ºi un poligon de tir. Tot aºa, la generalul Nuþã acasã au fost dibuiþi 360.000 de dolari. Cineva mi-l înjurã la telefon pe Dan Claudiu Tãnãsescu: Domnule, ãsta are curajul sã facã pe dizidentul? N-a fost secretar P.C.R la Policlinica Drumul Taberei? Nu-i umplea Miliþia Capitalei (cînd lãuda echipa Victoria) rezervorul cu benzinã ºi portbagajul cu carne, brînzã, vin, þigãri ºi lãzi de whisky? Încã un „desperado“, probabil din motive întemeiate: celebrul portar Ion Voinescu a intrat în

alcoolul, tutunul, nesomnul, hãituirea de zi cu zi, biciuirea nervilor. Nu pot ascunde cã ºi pe mine mã încearcã uneori tentaþia sinuciderii. ªi nu de ieri, de azi, ci de cînd, copil fiind, mã certa tata-mare în vacanþele de la Braºov, eu fugeam de acasã ºi un crîmpei de gînd satanic îmi ºoptea, abia perceptibil, sã mã arunc sub roþile trenului, pe la bariera dintre Cimitirul Eroilor din Bartolomeu ºi Biserica Veche din ªprenghi. Dar mereu venea mama dupã mine ºi mã împãca. Ce-i drept, n-aº fi fãcut-o, era doar o proiecþie, un joc al ipotezelor, adicã „lasã, lasã, o sã plîngeþi voi dupã mine, nu vã daþi seama cã-mi rãniþi inima?!“ Pe urmã, elev fiind la Sf. Sava, mã aflam în apartamentul actriþei Margareta Pogonat, în iluzia cã-i fac curte fiicei sale, rubiconda, dar atractiva Anca, colegã de clasã. Ele locuiau la etajul 4 al blocului aflat între Atheneul Român ºi Casa de Modã, ieºeam seara în balcon ºi parcã mã sorbea hãul. Datorez mult acelei frumoase femei (descendentã a boierilor Pherekyde, care au dat ºi un domnitor fanariot!), acelei actriþe serioase, care, cînd a auzit cã vreau sã dau examen la Regia de Teatru ºi m-a vãzut cu tratatul lui Stanislawski în mînã, mi-a spus: Dragã, nai nici o ºansã, poþi sã fii poleit cu aur.

Dupã terminarea unei importante consfãtuiri de parSforile sînt trase de alþii, totul e aranjat tid, Corneliu Vadim Tudor este intervievat de cel cunosdinainte. Cine te cunoaºte pe tine? ªtii oare cut de toatã lumea ca „Dezbrãcatu’“. Bineînþeles cã ºi cã sînt unii, tobã de carte, care au dat exaîntrebãrile ºi rãspunsurile au fost motiv de amuzament men ºapte ani la rînd? Încã mai ai timp sã pentru cei prezenþi... renunþi...

Mai erau trei sãptãmîni pînã la examen.

Era în vara lui 1967. Aºa cã am ascultat-o ºi am dat greva foamei, ca semn de protest împotriva lui la Filosofie. ªi am intrat din prima. Nici acolo nu mã Mircea Angelescu ºi Ion Alexandrescu.

Ion Bãieºu publicã în „România literarã“ un cunoºtea nimeni, dar lecturi ca ale mele cred cã nu articol intitulat „ªobolanii“. Textul e de o josnicie aveau, la acea orã, nici mãcar profesorii. Graþie mamei mele, care avea o bibliotecã imensã, dar ºi fãrã margini. El nu dã nici un nume, dar dupã mulþumitã bãtrînului Alexandru descrierile fizice ºi alte elemente e limpede cã face Alexianu, cãrturarul-bibliotecar de vorbire de Eugen Barbu, de Dinu Sãraru ºi de la Sf. Sava, care mi-a pus la dispoz- mine. Nu fac parte dintre aceia care îºi pun singuri iþie fondul secret al liceului, la mîna în cap, dar poet posesor de ARO ºi de videocumpãna aceea a vieþii mele, cînd casete cu filme rare, cred cã numai eu sînt. ªi ce abia împlinisem 17 ani, eu citisem scrie Bãieºu? Cã aº fi dat casete lui Emil Bobu, Ion pe nerãsuflate Voltaire, Rousseau, Dincã ºi Ion Pãþan, iar aceºtia m-ar fi servit cu Goethe, Lessing, Schiller, Balzac, aprobare de ARO, maºinã pe care am vîndut-o cu Racine, Corneille, Petrarca, 500.000 de lei. Piticania a înnebunit de tot. În viaþa Michelangelo, Zola, Stendhal, mea n-am avut raporturi din astea cu cei trei demFlaubert, Diderot, Heine, Lenau, nitari. Da, mi-a plãcut sã vãd filme pe casete, fiindShakespeare, teatrul american, cã în ultimii patru-cinci ani nu mai exista nici un romanul englez, Eminescu, Iorga, fel de distracþie sau deconectare, iar Televiziunea Rebreanu, biografiile lui Beethoven avea programe infecte. Dar în vreme ce alþi ziariºti ºi Napoleon ºi încã vreo douã mii de ºi scriitori îºi pierdeau banii la poker, sau titluri. În raport cu ceilalþi colegi, cumpãrau aur ºi blãnuri la neveste ºi amante - eu pãream un extraterestru. Nu era, puneam pãrinþilor mei „Isus din Nazareth“ sau deci, pãcat sã bag singur în pãmînt „Cãmaºa lui Christos“ ori „Ultimele zile ale un creier care depozitase atîtea ºi oraºului Pompei“. (va urma) Redacþia revistei „Sãptãmîna“. Tînãrul Corneliu Vadim atîtea comori? Nu m-am sinucis, Tudor, reporter Agerpres, a fost distins cu o Menþiune pentru probabil cã v-aþi dat seama. ªi n-o (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la publicisticã, în valoare de 5.000 de lei. El împarte bucuria cu s-o fac niciodatã. Nu din fricã, ci Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) minunatul om ºi prieten, care a fost Victor Stamate, ani de zile din dorinþa de a nu mînia pe Dumnezeu. Dar nu pot sã neg cã corespondent al României în America Latinã.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 8 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

ISTERIA PUTERII (urmare din pag. 1) În toate þãrile civilizate, rolul opoziþiei e constructiv, oamenii aceia fac ceva pentru societatea lor, corijeazã erorile guvernanþilor, propun soluþii ºi, uneori, cînd necesitãþile o cer, lasã orice prejudecatã deoparte ºi intrã în coaliþie pentru scoaterea þãrii din impas. La noi, însã, ca la nimeni. La propunerea lui Petre Roman de a se alcãtui un guvern de coaliþie, mai mulþi lideri opoziþioniºti i-au rîs în faþã, refuzîndu-l. ªi atunci cum vreþi, domnilor, sã meargã treaba bine? Unii sã-ºi frîngã gîtul pe la porþile strãinãtãþii, milogindu-se numai ei ºtiu cum pentru scoaterea carului din prãpastie, iar alþii stînd pe ºanþ ºi cîrtind ca niºte cusurgii, fãrã aºi asuma nimic? Nu vreau sã fiu greºit înþeles nu acord credit moral guvernului, ba chiar mã supãrã un guvern care a lãsat sectorul vital al culturii de izbeliºtea cea mai neagrã ºi mai antiromâneascã.

Dar nici cu opoziþia nu mi-e ruºine, prea e veninoasã. Oare cred domnii Raþiu, Câmpeanu, Cunescu ºi alþii ca ei cã, mîine, dacã ar veni la putere, ar avea ce sã dea de mîncare la populaþie? Timp de 1 an de zile, actualii guvernanþi au dat vina pe moºtenirea lãsatã de Ceauºescu.

Ironia se va repeta, pentru cã în caz cã opoziþia ar lua puterea, timp de 1 an de zile ea va da vina pe moºtenirea lãsatã de actualii guvernanþi. ªi asta se va spune la nesfîrºit, vom intra iarãºi în apele mîloase ale politicianismului nostru antebelic, cu accente mai dramatice însã - ºi toate acestea pe spatele sãrmanului popor român.

(2)

Ceea ce se face cã nu pricepe opoziþia noastrã este existenþa realã a fenomenului de crizã. E crizã mare, uriaºã, ºi nu numai în România, ci pe plan mondial. Iar criza îºi are legitãþile ei, pînã nu-ºi face mendrele nu te lasã, e ca un fel de gripã pe care oricît ai trata-o tot nu te slãbeºte din ochi. Priviþi, oameni buni, la cel mai grãitor exemplu: Germania. Oare ce-i împiedicã pe nemþi sã fie fericiþi ºi uniþi?

R.D.G.-ul trãia cu douã clase peste noi, iar în condiþiile absorbþiei totale de cãtre sora ei mai mare ºi atît de bogatã ar fi trebuit ca totul sã se rezolve silenþios, fãrã convulsii. ªi totuºi, n-a fost aºa. Atunci ce pretenþii sã mai avem de la guvernanþii noºtri? Va fi în stare opoziþia sã opreascã marºul pustiitor al crizei? Va putea determina ea Fondul Monetar Internaþional sã-ºi schimbe optica faþã de România? În condiþiile aplicãrii unui plan de urgenþã, pe baze sãnãtoase, de demnitate naþionalã, va putea anihila boicotul unor organisme internaþionale, care ºtim bine cã nu ne lasã sã trãim? Va fi capabilã opoziþia sã asigure materii prime pentru cele - hai sã luãm o cifrã genericã - 1.000 de mari întreprinderi energofage, ridicate pe vremea cînd energia nu era o atît de gravã problemã? În fine, va da opoziþia de lucru la muncitori, va stãvili furturile, va depãºi ea criza moralã întinsã ca igrasia pe tot edificiul acestei þãri?

Nici vorbã de aºa ceva, opoziþia e o ruºine pentru þara asta. e pusã pe rãfuialã ºi pedepse, n-are un lider mai de Doamne-ajutã. ªi nu e

Ce doreºte fiica unui trãdãtor Chiulangealã, privilegii fãrã numãr, fãrãdelegi, averi nemãsurate, salarii uriaºe, conturi grase ºi vacanþe cît cuprinde! Asta-i viaþa parlamentarilor!

Dupã atîtea faulturi în propriul teren, parlamentarii au aruncat problemele Þãrii în vestiare ºi… pe-aici þi-e drumul! De la 1 iulie pînã la 31 august, se pot îmbina ºi combina în strategii, alianþe ºi permutãri lãutãreºti. Douã luni, i-am pierdut de pe radar! Nereperaþi de blitzuri, dar echipaþi cu „senzori“ conectaþi la spaþiul intern ºi extern, ei vor putea, totuºi, calcula pînã la ce bornã „isprãvile“ sau matrapazlîcurile lor vor rezista condiþiilor de „imponderabilitate“. Prea obosiþi de „jugul“ guvernãrii, la care au tras unul hãis ºi altul cea, vor zburda pe imaºuri exotice ºi se vor întoarce dupã douã luni sã desãvîrºeascã opera de tracþiune în hãu. Sã fii deputat sau senator în România este cea mai miraculoasã slujbã! Cine nu ºi-ar dori cîteva ore la serviciu în fotolii, douã-trei zile pe sãptãmînã, buzunarele ºi conturile pline din bani publici?

Salariile românilor ºi nivelul de trai cînd vor deveni principii europene, to'arãºe Cioloº?

Chiar ºi în aceste condiþii de program, televiziunile au surprins scaunele goale în sãlile de ºedinþe ale comisiilor - aceste comisii permanente ºi speciale care, de fapt, înseamnã cheltuieli uriaºe cu ºoferi, recuzitã, secretare, consilieri ºi protocoale.

Chiar au nevoie de douã luni de vacanþã, precum ºcolarii, maeºtrii aceºtia în arta jafului ºi corupþiei, pe care îi plãtim ºi le suportãm fãrãdelegile ºi deciziile oneroase? Vor veni din vacanþã cu minþile odihnite de tot, dar nu vor putea pricepe cã poporul e de atîta timp la terapie intensivã. Mai în glumã, mai în serios, cum ar fi, oare, sã fie scoºi în ºuturi din fotoliile de pluº ale democraþiei demolatoare? Dupã un sfert de veac de libertãþi amãgitoare, ne-am ales cu constituþionalizarea interesului de trib politic, cu dreptul de a face ce vor muºchii lor, cu dictatura privilegiului pentru mereu aceiaºi indivizi puºi pe furat ºi cãpãtuialã.

Aleºii noºtri lipsiþi de conºtiinþã, care se grãbesc acum spre destinaþii de lux, au devastat Þara ca niºte lãcuste, ºi pînã nu vom vota o clasã politicã responsabilã, din trupul slãbit al României se vor hrãni în continuare lãcustele autohtone ºi strãine, care nu produc nimic în afara propriilor movile de bogãþii. Gîndiþi-vã un pic la venitul lor uriaº, la jafurile acestor frecãtori de hîrtii virtuale, multe dintre ele depãºind înþelesul ºi capacitatea lor intelectualã! Ei continuã sã umileascã ºi sã batjocoreascã poporul, þinîndu-l la un nivel de trai sub cel minim de civilizaþie, chiar sub cel ceauºist, ºi cu un salariu din lumea a treia. Oare salariile românilor ºi nivelul de trai cînd vor deveni principii europene, to'arãºe prim-ministru?

Oare doamna duce lipsã de lenjerie intimã?

Pe perioada vacanþei, sã nu-i uitaþi pe muºteriii noºtri care faulteazã, ori de cîte ori au ocazia, poporul român ºi imaginea României. Încã o obrãznicie, care întrece orice limitã, vine din partea lui Carmen Iohannis, care, la cei 56 de ani, pare cã a cãzut ºi s-a afundat în sindromul adolescentin. În timpul vizitei preºedintelui Germaniei la Sibiu, a încãlcat grav protocolul, venind la întîlnirea oficialã fãrã sutien, dar cu o poºetã de 5.000 de euro. Oare doamna duce lipsã de lenjerie intimã? Dezgustãtor ºi caraghios, nu? Jurnalistul Victor Ciutacu a lansat un atac extrem de dur la adresa soþiei lui Iohannis: „La 56 de ani, sã fii soþie de preºedinte ºi sã-þi laºi sfîrcurile la (între)vedere la o vizitã oficialã a unui alt ºef de stat, înseamnã sã n-ai pic de simþ al ridicolului!“ Werner Klaus Iohannis ºi Julien Cioloº, în acceaºi notã, se tot învîrt în jurul cozii, se împiedicã în ea ºi cad în tot felul de prãpãstii.

45 de milioane de euro pe an de la stat pentru un trãdãtor O altã bilã neagrã pentru ei ºi pentru toþi papugiii care, mai nou, slugãresc imaginea unui fost rege trãdãtor de þarã! Ce servicii au adus

cîtuºi de puþin realistã. Lupta ei pentru putere are ceva monstruos. Aceºti boemi cred oare cã dacã vor fi dinamitate actualele structuri ale puterii populaþia îi va alege pe ei? Sîntem în mãsurã sã-i liniºtim: marea masã a populaþiei este ferm convinsã cã rãul acestei þãri pleacã de la Câmpeanu, Raþiu, fiicele fostului rege º.a. ªi, în orice caz, alianþa opoziþiei cu ºovinismul maghiar ilustrat de U.D.M.R. a avut darul sã dezmeticeascã bine de tot populaþia. Dacã acum, sub guvernare româneascã, existã oraºe ºi comune în judeþele Harghita ºi Covasna unde te crezi în Ungaria - toate indicativele sînt în limba maghiarã, drapelele Ungariei fluturã cu insolenþã iar limba de comunicare este exclusiv limba lui Attila - atunci vã daþi seama ce ar însemna sã vinã la putere amicii politici ai lui Domokos, Szöcz, Sütö, Tökés ºi ai celorlalþi duºmani de moarte ai neamului românesc. ªi vã mai daþi seama ce ar fi dacã s-ar adeveri zvonul cã bravul oºtean patriot Paul Cheler, generalul intransigent care apãrã Ardealul, va fi trecut în rezervã - aºa cum se acrediteazã de cîteva sãptãmîni. Asta ar fi cea mai impardonabilã gafã a guvernanþilor noºtri, dar sã sperãm cã nu va ajunge aici.

Aºadar, isteria puterii, ca ºi lipsa de caractere, sînt douã boli crîncene ale societãþii româneºti actuale. Spectacolul e jalnic ºi lumea se întreabã: ce-i de fãcut? Nu putem spune, în faza actualã, decît atît: mai aºteptaþi, fraþi români! Patriotismul românesc, filonul de aur al mîndriei noastre strãbune, se aflã acum între ciocan ºi nicovalã. Dar Dumnezeu lucreazã pentru þara asta. ªi va veni o vreme cînd istoria cea adevãratã a României o vor scrie milioanele de români, adevãraþii muncitori ºi þãrani, pe care nimeni nu i-a întrebat pînã acum de sãnãtate...

Sfîrºit Mihai ºi regalitatea þãrii noastre? Toate semnificaþiile istorice, simbolice sau administrative ale casei regale au încetat odatã cu actul abdicãrii regelui Mihai. ªi nu l-a forþat nimeni sã abdice! Sa înþeles cu ruºii, cã de-aia l-au ºi decorat ºi i-au dat o rentã viagerã. Ce servicii pot aduce, astãzi, României fiicele unui trãdãtor strãin, în afara faptului cã vor pãpa banii Statului român? O finanþare de 45 de milioane de euro pe an de la stat pentru casa fostului rege e o bãtaie de joc la adresa poporului. Voci din afarã vorbesc cã Mihai „se odihneºte de cîteva luni bune într-o camera cu gheaþã“, în timp ce dudele urmaºe îºi pun la punct ºi trag cu dinþii, fãrã nici un drept, de Republica România ºi aºteaptã finalizarea Mausoleului de la Curtea de Argeº, tot din banii contribuabilului român.

Daþi-le o lecþie durã acestor paraziþi Cum mai rãbdaþi, fraþilor, atîta nedreptate?

Cum mai rãbdaþi sã vi se ia din buzunar pentru a întreþine o droaie de trîntori? Guvernul acesta repetent ºi antinaþional minte cu neruºinare cã nu are bani pentru salarii ºi pensii decente, dar are pentru urmaºii unui fost rege trãdãtor. Tovarãºe Cioloº, tovarãºe preºedinte al Republicii România, chiar nu pricepeþi cã proiectul pe care l-aþi propus este o altã loviturã sub centurã datã adevãrului istoric, dar ºi prezentului social? Aberaþia aceasta de proiect trebuie supus unui referendum!

Guvernul nu este îndreptãþit sã facã astfel de daruri din bugetul de stat, cînd cetãþenii se zbat în sãrãcie, cu cele mai mici salarii din Uniunea Europeanã. Dragi români, daþi-le o lecþie durã acestor paraziþi ai României ºi nu-i mai votaþi!

Vrem o dezbatere publicã, vrem sã fim întrebaþi dacã mai dorim sã suportãm alte lipitori la borºul naþional, tot mai puþin pentru cetãþeanul de rînd.

Ce personalitate juridicã ºi serviciu administrativ sã aibã o fantomã în culpã a istoriei noastre? Ce meritã Julien Cioloº, dacã oferã servicii urmaºilor unui trãdãtor de þarã? Iar noi, ce facem? Stãm cu ciocul mic în faþa impostorilor ºi acceptãm tãcuþi tot ceea ce aceºtia scot cu forcepsul din punga noastrã ca sã-i plãtim pe impostori ºi ororile Istoriei.

MARIA DIANA POPESCU

Pag. a 24-a – 8 iulie 2016

M M II C CÃ Ã Cãlcîiul lui Ahile

DOAR 31 DE ZILE Doar 31 de zile mai sînt pînã la începerea Jocurilor Olimpice din Brazilia. O spunem ca un semnal de alarmã, deoarece delegaþia noastrã este încã departe de lupta pentru medalii, deºi sau strîns cu puþin peste 100 de sportivi care au îndeplinit normele de participare la aceastã uriaºã competiþie ºi, pentru aceºtia, încã tremurãm sã nu mai avem vreo surprizã neplãcutã în ceea ce priveºte controalele antidoping. ªi nu numai numãrul redus al delegaþiei ne îngrijoreazã, ci ºi valoarea ei. Foarte puþini dintre aceºtia ne pot da speranþa medaliilor. Au dispãrut medaliile sigure ale gimnaºtilor, ale canotajului cu ambarcaþia 8+1 a fetelor sau flotila lui Ivan Patzaichin. Acum sperãm mai mult în surprize de care, este drept, ne-am bucurat la fiecare Olimpiadã. La atletism, de pildã, în timp ce la celelalte Jocuri Olimpice ne fãceam planificãrile cu numãrul de medalii pe care sã le cîºtigãm, ºi, de multe ori, reuºeam sã le realizãm, la aceste Jocuri Olimpice ne mulþumim sã planificãm doar numãrul atleþilor care sã treacã de calificãri la probele lor.

Dar, pînã atunci, vrem sã arãtãm importanþa Jocurilor Olimpice din Antichitate. Nu numai pentru cã erau prilej de încetare a oricãror lupte între cetãþile greceºti, ºi au fost un precursor al activitãþii sportive de astãzi, dar ºi faptul cã ele au generat o mulþime de aspecte ºi probleme ale sportului pe care credeam cã le-am descoperit noi, în vremurile moderne, dar care erau cunoscute de atunci, putînd sã ne fie prilej de reflecþie ºi astãzi. Astfel, se vorbea ºi atunci de principii ale antrenamentului sportiv, ca de pildã al gradãrii dificultãþii antrenamentelor, al individualizãrii pregãtirii, al selecþiilor pentru Olimpiade, ºi altele. ªi atunci erau cazuri de dopaj, de racolaj al sportivilor între cetãþi, de profesionism, care, la început, era interzis ºi alte aspecte bune sau mai puþin bune ale sportului de astãzi.

Pentru a înþelege mai bine rolul Olimpiadelor de a lungul secolelor, sã rãsfoim puþin filele isto-

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E riei, începînd cu evenimente descoperite din negura timpului. Încã din anul 884 î.Chr., s-a încheiat o înþelegere între Iftios, regele Eladei, Cleohstene ºi Pisa, pe de o parte, ºi Licurg, regele Spartei, de cealaltã parte, sub deviza „Olimpia este lãcaºul sacru, care interzice cãlcarea pe pãmîntul sãu a forþelor înarmate. Oricine va încerca sã o facã, va fi pedepsit ca un eretic“. A fost descoperitã lista campionilor olimpici ai anului 776 î.Chr., acesta fiind socotit anul începuturilor Jocurilor Olimpice în forma lor evoluatã din Antichitate. Cu mulþi ani în urmã, la început, s-au disputat doar întreceri de sprint pe distanþa de un stadium (192,27 m ). Mai tîrziu, au fost introduse, treptat, ºi alte discipline: proba de alergare diaulos (douã stadium-uri), apoi dolichos (12 stadium-uri), dupã aceea - luptele, pugilatul (precursorul boxului), pancraþiul (o variantã între lupte ºi box), pentatlonul (sãritura în lungime, aruncarea discului ºi a suliþei, o probã de alergare ºi alta de lupte), cursa cu care, întreceri cu cai (hipice), precum ºi alergare cu oameni înarmaþi (hoplitii). Iniþial, Jocurile s-au disputat pe parcursul unei singure zile. Pe parcursul anilor, ele s-au extins treptat, pînã la 5 zile.

Dupã secolul al 4- lea î.Chr., înaltele principii al Olimpiadelor au început, treptat, sã fie încãlcate. Au apãrut oamenii care ºi-au fãcut o meserie din a lupta în arenã, totul devenind mercantil sau un mijloc de popularizare a tiranilor care conduceau cetãþile, victoria fiind urmãritã cu orice preþ. Treptat, toate acestea agravîndu-se au dus, în final, ca, în anul 393 d. Chr., împãratul Teodosiu sã desfiinþeze Jocurile Olimpice.

De abia dupã un mileniu ºi jumãtate, în epoca modernã, ele au fost reluate la iniþiativa baronului Pierre de Coubertine, care a reuºit ca, în anul 1896, sã fie organizate la Atena primele Jocuri Olimpice moderne. În luna august, va începe a 28-a ediþie. Ar fi trebuit sã fie organizate 31 de ediþii, dar, în anii primului ºi al celui de al doilea rãzboi mondial (anii 1916, 1940 ºi 1944) nu s-au organizat Jocurile Olimpice.

SILVIU DUMITRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Iulie 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9

Exorcism (5) În opinia lui Yami Kamui-Krueger, în ceea ce priveºte ritualurile de exorcizare, Japonia reprezintã un caz unic, întrucît acolo se reunesc religii diverse: ºintoism, budism, taoism ºi confucianism.

Toate acestea au dat naºtere unui ritual specific Japoniei. Ceremonia de eliberare a unor oameni de duhuri rele este oficiatã de cãtre un ascet, ale cãrui puteri sînt combinate cu cele ale mediumului. Au apãrut astfel douã metode principale de exorcism. Într-o primã fazã, se vizeazã identificarea forþei malefice, aceea care a pus stãpînire pe trupul unei fiinþe umane ºi alungarea ei. Acest proces este realizat de cãtre ascet, care nu recurge la nici un alt ajutor. Cea de-a doua metodã este mai veche ºi mai complicatã. În mod forþat, entitatea este transferatã în alt corp. Prin intermediul noii gazde, care trebuie sã aibã calitãþi de mediu, aceasta este silitã sã comunice ºi sã-ºi dezvãluie adevãrata identitate. De obicei, sînt folosite persoane care nu au experienþã în acest domeniu. Cel mai adesea, se recurge la femei sau la copii. În momentul în care se opereazã transferul, gazda iniþialã se calmeazã. Gazda secundã, în corpul cãreia s-a transferat entitatea, aflatã într-o altã încãpere, fãrã sã cunoascã persoana posedatã, începe sã se comporte aidoma acesteia. Entitatea va fi silitã sã comunice în acest alt corp, dar, de multe ori, ea refuzã transferul. De aceea, cea de-a doua metodã este foarte puþin folositã. De regulã, asceþii recurg la metoda numitã o-shirabe, care implicã un dialog cu entitatea, cu scopul de a o convinge sã pãrãseascã trupul luat în stãpînire.

Ritualul poate fi realizat ºi de un preot budist, un yamabushi, adicã un ascet retras în munþi, sau de

un onmyouji, maestru Yng-Yang, din tradiþia ezotericã japonezã. Cei care conduc practica religioasã de exorcizare trebuie sã beneficieze de o pregãtire specialã, care dureazã o sutã de zile ºi începe în fiecare an, pe data de întîi noiembrie.

Este o perioadã de purificare care debuteazã zilnic, la orele 3 dimineaþa, cu ceea ce ei numesc mizugori, un duº cu apã rece neînceputã. Acesta se reia din 3 în 3 ore, pînã seara, la ora 9. Cei care sînt supuºi acestei perioade de purificare mãnîncã doar de douã ori pe zi, mîncare de post. În acest timp, se recitã Sutra Lotusului ºi se fac exerciþii în care se folosesc sãbii de lemn, numite bokken.

Japonezii au identificat patru tipuri de simptome de posedare: „Primul tip include dureri inexplicabile, febrã, pierderea cunoºtinþei etc. Cel de-al doilea tip se referã la diverse halucinaþii vizuale sau auditive, care nu schimbã în nici un fel personalitatea celui posedat. Al treilea tip implicã deja schimbãri de personalitate. În acest caz, entitatea nu se manifestã direct, prin intermediul gazdei, dar induce stadii de transã. Ultimul tip de posedare include toate cazurile în care entitatea manipuleazã corpul gazdei pentru a se manifesta.

Cel mai cunoscut caz este posedarea cauzatã de spiritul unei vulpi“. Cauzele posedãrii sînt multiple: blestemul, ura, dorinþe mult prea puternice, nemulþumirea etc. Japonezii considerã cã, dupã efectuarea ritualului exorcizãrii, entitãþile alungate trebuie sã fie transformate în spirite protectoare ºi încadrate în altarul familiei. Fiind venerate, ele vor fi mulþumite ºi chiar vor putea oferi protecþie familiei respective.

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

10 11 ORIZONTAL: 1) Iuliu... renumit împãrat roman – Asta se învîrte; 2) Maur – Numele popular al lunii iulie; 3) Limba romanilor – A tãia mãrunt; 4) ªi, pe Sena – Inima lui Iulian! – Bãutura adevãrului; 5) Matahalã – Inimã de indian! 6) Sfîrºit de august! – Uºier! – Camerã la intrare; 7) Adus în faþã! – Lut; 8) Nu-i a bunã! – Religie rãspînditã în Asia Orientalã; 9) A lua foc – Vale strîmtã între doi munþi; 10) Ramurã a matematicii care studiazã corpuri, figuri spaþiale etc.; 11) Deþinere de mai multe funcþii – Pene de spart lemne.

VERTICAL: 1) Cel iulian a fost stabilit de împãratul Cezar – George Coºbuc; 2) Listã cu greºeli – Rest; 3) Rãmîne la o cafea – Marin Sorescu – Particulã elementarã; 4) A recunoaºte unei persoane o calificare – Acum, în Maramureº! 5) Fluviu african – Inimã de bãrbat! – Dînsul; 6) Cap la cap! – Lunã în calendar dupã iulie; 7) În grup! – Cute pe faþã; 8) Mediul luminii – Sentiment emotiv; 9) Neaccentuat – Iulia... fiica unui celebru scriitor român; 10) Scrie cu peniþa – Notã muzicalã – Centru de comunã! 11) Suprafaþa agricolã cultivatã – Trag la cãruþã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „E BUN DE FUGÃ!“: 1) CIREADA – ABA; 2) INELE – RARAU; 3) CF – DAME – LR; 4) NEON – RI – VAI; 5) PRINDETI SI; 6) FUM – OE – EST; 7) OTARI – VS – IC; 8) CURSA DE TREI; 9) ARI – NUR – ARO; 10) RI – CERBI – AC.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.