Romania mare, nr 1347

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Cîntarea pãrinþilor Se-apropie pãmîntul în zbor de astrul iernii curînd vãzduhul fi-va un basm desfãtãtor în noaptea asta vîntul mi-a înteþit în suflet fãcliile aprinse spre pomenirea lor Ei mai trãiesc, nu-i vorbã, dovada cea mai clarã e cã migreazã unul spre celãlalt, frumos ºi amîndoi pogoarã smeriþi în veºnicie strîngînd la piept credinþa cã n-au fost de prisos Pãrinþii mei, bãtrînii, de-aº îndura o clipã cît pãtimirã dînºii robind la cinci copii din ochii mei ar prinde sã izvoreascã Styxul iar duhul meu podarul acestui rîu ar fi

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Ei n-au avut deasupra vreo stea, sau de-au avut-o a fost doar steaua cruntã a jertfei, fumegînd arsura ei mai muºcã ºi azi din sînul mamei ºi din grumazul tatei, cel înjugat ºi sfînt Spun mamã ºi spun tatã ºi-mi tremurã pe limbã o infernalã spaimã de-a-i pierde într-o zi aºa cum trec prin viaþã, risipitor ºi mîndru îmi pare cã sînt cel mai nedemn dintre copii Azvîrle firea-n lume cu dãrnicie multã miros de frig, ivoriu ºi vîsc ameþitor ºi-n noaptea asta vîntul mi-a înteþit în suflet fãcliile aprinse spre pomenirea lor...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)

Pentru împrospãtarea memoriei

Ziariºtii ºi trãdarea de þarã (1) În legãturã cu articolul-sentinþã „Presa românã în primãvara anului 1991”, publicat în ziarul „Adevãrul”, în ziua de 10 aprilie a.c., redacþia revistei noastre este nevoitã sã ia o atitudine intransigentã. Pentru edificarea cititorilor noºtri, vom reproduce cîteva paragrafe mai semnificative din materialul cu tentã Inchizitorialã din amintitul cotidian:„Întrunitã în ziua de 9 aprilie 1991, Convenþia Naþionalã a Ziariºtilor din România a luat în discuþie starea actualã a libertãþii presei, constatînd urmãtoarele: 1) (...) Un caz aparte îl constituie gîtuirea prin situaþii false a corectei aprovizionãri cu hîrtie a cotidienelor «Cuvîntul libertãþii» - Craiova, «Harghita Nepe» - Miercurea Ciuc ºi «Timiºoara». (...) 2) Centralizarea la S.Z.R. - Federaþia indicatelor din întreaga presã a informaþiilor privind practicile contractuale incorecte ºi discrepanþele de preþuri ºi tarife care afecteazã presa. (...) 6) Convenþia Naþionalã a Ziariºtilor din România a decis constituirea unei comisii de cercetare a cazurilor de încãlcare a Codului deontologic al ziaristului, a Cartei Libertãþii Presei de cãtre gazete ca «Europa», «România Mare», «Phoenix» - Oradea, «Tromf» ºi alte jurnale care promoveazã o publicisticã în dezacord cu practicile democratice. (...) 8) Aprecierea ca pozitivã a hotãrîrii Comitetului Permanent al S.Z.R. din 26 aprilie 1991 (?!) de încheiere a unei Alianþe sindicale între Federaþia sindicatelor din întreaga presã ºi Uniunea Sindicatelor din poligrafie”.

Deci, pînã aici a avut cuvîntul Comunicatul Convenþiei Naþionale a Ziariºtilor din România.

Pentru neiniþiaþi, sã vedem cine compune acest organism atît de pompos ºi americãnesc intitulat „Convenþie”: a) Societatea Ziariºtilor Români (condusã de Sergiu Andon); b) Asociaþia Ziariºtilor Români (condusã de P.M. Bãcanu); c) Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti (condusã de ªtefan Mitroi); d) Asociaþia Ziariºtilor Maghiari; e) Asociaþia Ziariºtilor Liber-Profeºioniºti. De-a lungul a peste 15 luni trecute de la Revoluþie,

NR. 1347

ANUL XXVII

opinia publicã din þara noastrã a fost martorã la penibilele lupte pentru putere, declanºate la anumite publicaþii, la divorþurile spectaculoase dintre directori ºi colectivele lor, dintre patroni ºi directori, în fine, la tot felul de conferinþe, congrese ºi alianþe gazetãreºti menite sã asigure un loc ceva mai privilegiat unor lideri zgomotoºi. În ceea ce priveºte publicaþia noastrã - ne-a ferit Dumnezeu de aºa ceva, sîntem o revistã particularã, independentã ºi, evident, fãrã nici un fel de veleitãþi gregare, de a ne asocia, de a acapara, de a impune lideri ºi de a mãslui voturi etc. Fideli politicii naþionale pe care o promovãm, am considerat cã singura înregimentare care conteazã este aceea în frontul patriei, pentru triumful idealurilor româneºti. Din acest motiv, am refuzat sã participãm la orice fel de adunare sau congres al breslei gazetãreºti, drept pentru care noi nu sîntem afiliaþi la nici una dintre structurile acestei dubioase Convenþii ºi, evident, nici nu le recunoaºtem. Este, aºadar, de la sine înþeles cã domnii Andon, Bãcanu, Mitroi, ca ºi amicii lor maghiari ºi liber-profesioniºtii, n-au nici o autoritate asupra noastrã. Este cu totul condamnabil cã, într-o societate care vrea sã se îndrepte spre democraþie, o mare parte a presei a fost acaparatã de niºte gazetari pe cît de mediocri, pe atît de infantili în comportamentul lor public: toþi cei citaþi au fost niºte propagandiºti de duzinã ai ideogiei comuniste, pe care au trãdat-o imediat, fãcînd acum eforturi disperate pentru a-ºi falsifica trecutul. ªi pentru cã avem informaþii clare cã Sergiu Andon este autorul comunicatului (pe care, de altfel, ziarul pe care îl terorizeazã, „Adevãrul”, l-a publicat cel dintîi, fiind secondat a doua zi de „România liberã”), ne vedem nevoiþi sã lãmurim opinia publicã cine este domnia-sa. Nu vã aºteptaþi la cine ºtie ce dezvãluiri, opera ºi biografia fostului tovar㺠Andon încap într-o borsetã. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 19 aprilie 1991)

Bucureºtii în Memoriile Reginei Maria (1) Trenul se oprise. Muzica ºi uralele ajunseserã asurzitoare. Soldaþii mai ales fãceau cel mai mare zgomot. Cum mai strigau, cu gurile larg deschise, arãtînd ºiruri de dinþi albi ºi puternici, ºi cum le mai strãluceau ochii!

De-a lungul vieþii mele, mereu i-am auzit astfel strigînd urale, chiar în acea cumplitã iarnã din 1916-1917, cînd nu mai erau decît umbra tragicã a ceea ce fuseserã înainte ºi cînd, flãmînzi ºi zdrenþãroºi, parcã erau niºte sperietori, biete rãmãºiþe a mîndrelor noastre regimente, cu uniforme peticite ºi pe picioare cu bandaje, în loc de cizme. Dar chiar ºi atunci strigau urale, trecînd voiniceºte în marº, trecîndu-ºi prin zãpadã picioarele degerate ºi obosite.

Chiar ºi atunci, strigau „ura“ ºi ochii lor, care vãzuserã moartea în feluritele ei chipuri, care priviserã toate grozãviile rãzboiului ºi ale retragerii, se uitau þintã într-ai mei ºi tot încredere citeam în privirea ce-mi trimiteau, un fel de nãdejde mutã, pe care nici suferinþa, nici înfrîngerea nu o puteau dezrãdãcina.

Persoanele oficiale îmi furã prezentate pe rînd, dupã rangul lor. Toatã lumea era de faþã: Primul-ministru Lascãr Catargiu, cu membrii guvernului, dintre care unii asistaserã ºi la cununia noastrã; era primarul Capitalei, pe atunci Nicu Filipescu, dupã cîte îmi amintesc, rectorul Universitãþii, preºedintele Camerei ºi Senatului, reprezentanþii Justiþiei, ai Armatei, ai Bisericii, ºeful Poliþiei, cu soþiile lor; în mare parte, veniserã ºi ele, fiecare în frumoase rochii, potrivite pentru asemenea împrejurare, cãci doamnele române sînt cît se poate de elegante.

Muzica nu înceta sã cînte, nici soldaþii sã strige „ura“. Zgomotul era asurzitor.

Primarul îºi fãcu drum ºi ne prezentã, dupã datinã, pîine ºi sare, ne þinu un discurs de bunã-venire, pe care nimeni nu-l putu auzi. (continuare în pag. a 12-a) REGINA MARIA (Fragmente din cartea „POVESTEA VIEÞII MELE“ – vol. II)

VINERI 17 IUNIE 2016

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Amintirea de coºmar a ateismului Fãt-Frumos Fiul Procesul U.D.M.R. – România Mare Doru Braia, Scroafei Logodna dintre Doamna de Fier ºi Preºedinte al Þãrii?

Domnul de Plexiglas PARTEA I Înãlþãtoare a fost solidaritatea româneascã la marele praznic al neamului: 1 Decembrie! Pe întreg cuprinsul patriei s-a celebrat cu uriaºã bucurie Ziua Naþionalã, fiecare aºezare fiind, întrun fel, o Albã Iulia, cu portaluri de cetinã ºi jerbe de flori, cu lumînãri de pomenire ºi muzici militare ºi populare. Au impresionat în mod deosebit slujbele preoþilor noºtri, mai cu seamã acelea efectuate în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia - întreaga þarã a vãzut cît de frumoase sînt datinile ortodoxiei noastre, cît de impunãtoare sînt veºmintele înalþilor slujitori ai bisericii, care reproduc pe acelea ale împãraþilor byzantini. Dacã a fost ceva mai urît, mai odios în ideologia comunistã, atunci acesta a fost ateismul.

Tot vorbim de ateism, hai sã vã spunem cã au început sã reaparã prin presã tot felul de diavoli împieliþaþi, gen Petre Pînzaru ºi Henri Wald, care puneau pe coji de nucã un întreg popor ortodox. Alãturi de aceºtia, autorul rubricii de faþã a vãzut prin presã alþi doi antichriºti care au terorizat Facultatea de Filosofie din Bucureºti, prin 1967-1970. Pe vremea cînd noi luam apãrarea studenþilor bucureºteni, care demonstraserã în decembrie 1968, fiind, ca ºi ei, ameninþaþi cu exmatricularea ºi chiar cu închisoarea, cei doi ateiºti, ºi alþii ca ei, îi incriminau în ºedinþe publice, înfierîndu-i cu sfîntã mînie proletarã. ªi poate cã n-ar fi constituit asta o tragedie, deºi au fost distruse destule destine, dar ce ne facem cã indivizii fãceau zob religia pe la cursuri ºi seminarii, bãlãcãrindu-L pe Isus Christos? Noi le-am spus încã de atunci: „Mãi, fraþilor, ce aveþi voi cu Mielul Sfînt? De ce vã luaþi voi de El? De ce nu vã luaþi de altcineva, de pildã, de barmanul de la Tosca sau de muierile de la Bufetul Facultãþii, cã îndoaie bãuturile ºi ne bagã paie vechi în paharul cu mazagrin?!”

Nu ne-au ascultat, dar nici bine nu le-a fost. I-a ajuns mînia lui Dumnezeu cam în acelaºi timp: unul s-a suit pe antena de televizor (ce-ai cãutat, nebunule, acolo?), s-a rupt þigla cu el, s-a rostogolit damboulea pînã jos ºi a damblagit de-o mînã ºi-un picior, iar altul a venit beat mort acasã, a cãzut cu capul în maºina de spãlat ºi i-a plesnit un ochi, drept pentru care nevastã-sa l-a pãrãsit ºi a fugit cu unul de la spaþii verzi, care ieºise primul în întrecerea socialistã a cimitirelor, la planul de colivã. Ce s-o mai lungim, a fost o nenorocire mare, amîndoi ateiºtii umblau pe urmã ca tusea ºi junghiul, unul nu vedea, altul arunca piciorul ca Ozon cînd îl trimitea dupã seminþe pe Zavoda II zis cap de fier sau, mai

CARICATURI

bine zis, ca deþinuþii, colegi cu Oscar Wilde, care pedalau ani de zile la maºina de þesut a puºcãriei.

La Editura Þara Noastrã, a minunatei organizaþii Vatra Româneascã - singura formaþiune cu adevãrat naþionalã din România – a apãrut, în cinstea zilei de 1 Decembrie, lucrarea „O zi din Istoria Transilvaniei”, de regretatul istoric Vasile Netea.

Aceeaºi organizaþie a mîndriei naþionale a publicat ºi o culegere intitulatã „Din cîntecele neamului”. De remarcat cã aceste douã cãrþi au fost tipãrite cu eforturi financiare deosebite, V.R. fiind extrem de sãracã în comparaþie, de pildã, cu UDMR, care are un fond de peste 5 miliarde de lei ºi cîteva milioane de dolari ºi de forinþi.

Haideþi sã mai înþepãm puþin bãºica asta iredentistã, umflatã artificial de Budapesta ºi New York, numitã UDMR. Ce credeþi cã scria, în 1983, Domokos Geza ºi publica Editura Eminescu, în 1988, deci, numai cu un an înainte de obrãznicirea fãrã margini a maghiarilor? Ia priviþi încoace, fugiþi, copii, de la geam, stimate lehuze, opriþi-vã din alãptat, cãci vorbeºte Mãria Sa FãtFrumos Fiul Scroafei, distinsul cap de varzã roºie Domokos Geza: „Salutul zilei de azi se îndreaptã cãtre un revoluþionar român, tovarãºul Nicolae Ceauºescu, omagiat de cãtre clasa, poporul din care provine ºi în slujba cãruia s-a angajat, gata de orice sacrificiu, asumîndu-ºi lupta ºi munca de o jumãtate de veac. România Socialistã îl omagiazã, de ziua naºterii sale, pe bãrbatul de stat pe care l-a înãlþat de pe-acum printre marile figuri ale Istoriei þãrii noastre. Om de seamã, cãruia întreaga noastrã societate îi doreºte ani mulþi, fericiþi, putere de muncã, activitate neobositã, credinþã nezdruncinatã în adevãrul faptului cã nimic nu e dat o datã pentru totdeauna în aceastã lume, cã oricine îºi poate afla calea dreaptã, dacã o cautã înarmat cu busola cunoaºterii ºi animat de o pasiune adîncã. Cã poate «supune pînã ºi Soarele», puternicul astru: trebuie doar sã-ºi ridice ochii spre el ºi sã-l priveascã ºi sã-l înfrunte! Aºa cum a fãcut-o acel dîrz fiu al unor þãrani olteni, odinioarã, cînd - aidoma eroilor din basmele populare, porniþi sã ucidã balaurul ºi sã afle izvorul cu apã-vie - a vrut sã-ºi punã la încercare puterea voinþei ºi tãria curajului”. Batã-te norocul ºi arzã-te-ar piperul din gulaº, dar ce mumos îþi mai mergea limba-n gurã! ªi cum te-au recuperat ºogorii tãi, la indicaþia Centralei budapestane, în vreme ce românii i-au pus la stîlpul infamiei pe toþi cei care scriseserã despre Ceauºescu! Busola cunoaºterii, ai?! Omul care sfideazã ºi Soarele, nu-i

CARICATURI

aºa, adicã Ceauºescu - Galieo Galilei?! Dupã ce a ucis balaurul din poveºti alãturi de Ceauºescu, dupã ce l-a ucis chiar ºi pe Ceauºescu, alãturi de Tökeº Laszlo, iatã cã acest Domokos Geza anunþã prin toate mijloacele de comunicaþie, interne ºi mai ales externe, cã a dat în judecatã revista „România Mare”. În cazul acesta, atît el, cît ºi UDMR-ul lui ar trebui sã intenteze procese ºi miilor de români care, pe 1 Decembrie 1990, la Alba Iulia, au salutat venirea la tribunã a confratelui sãu Szöcz Geza cu duiosul cuvînt: „Asasinii! Asasinii!”.

Oare or fi cîntat românii, din „Rigoletto“, celebra arie a bãtrînului care a vãzut-o pe fie-sa ucisã, într-un sac de cartofi? Nicidecum, era vorba numai despre revolta lor sfîntã împotriva unor extremiºti care terorizeazã populaþia României, depopuleazã Ardealul de români, calomniazã realitãþile noastre peste hotare º.a.m.d. ªi unde veþi dori, domnilor udemeriºti, sã se þinã aceste procese? Poate la Budapesta? Ori în comunele-martir Moisei, Ip, Sãrmaº ºi Trãznea... Ascultaþi la mine acilea, cã vã vãd mai grei de cap: dacã veþi continua aºa, dacã veþi mai scuipa ºi pãlmui obrazul curat al acestui neam ospitalier, va veni o vreme foarte curînd, cînd veþi fi cei dintîi care îl vor regreta pe Ceauºescu. Pentru cã omul de seamã, apa vie, eroul din basme, care sfida ºi Soarele (dupã cum inspirat îl numea Domokos în singura operã pe care a scris-o la viaþa lui), vã apãra, vã ocrotea, vã dãdea gîri-gîri, na Joianã ºi grãunþe, ºi pomanã! Pe cînd aºa, fãrã el, ce-o sã faceþi voi?

Ne facem ecoul mai multor telefoane ºi scrisori primite de la cititori: stimate domnule Doru Dumitrescu, ce-ai de gînd atunci cînd prezinþi programul duminical al televiziunii? Nu-þi dai seama cã sînt unii oameni care stau mai rãu cu pitpalacul ºi pot face un atac de electrecord? De ce-i sperii cu ochelarii ãia de Fantomas ºi cu pletele alea neþesãlate, murdare, inestetice, care þi se potrivesc ca cãciuliþa Doinei Cornea pe statuia lui Ilie Pintilie?

Nu crezi cã ar fi cazul ca în „Cartea Recordurilor” sã-þi treci ºi propria performanþã, adicã singurul om din lume care nu s-a mai uitat într-o oglindã de exact 7 ani, cînd ºi moaºtele mai sînt primenite, spãlate cu ulei ºi vin, adunate în boccele curate? Ce-ai, domnule, cu noi, de ce nu rãmîi în spatele camerelor de transmisie, dacã îþi e aºa dragã televiziunea, lãsîndui pe alþii ceva mai apropiaþi de condiþia umanã?!

Un tulburãtor articol autobiografic, despre ea ºi tot neamul ei, publicã una Roxana Iordache în ziarul „România cîndva liberã”. Titlul nepreþuitului material este „Pãduchii“, iar autoarea a bîntuit vreo douã luni de zile culoarele Casei Scînteii cu eticheta „Golan” prinsã în pieptu-i de aramã, ceea ce aratã cam ce-i poate pielea aia de ºmirghel.

A început sã spunã lumea ce gîndeºte! Aflãm de la televiziune cã viceprimarul Municipiului Focºani, pe nume Momanu, a tratat incidentul spargerii unei þevi cu apã caldã în felul de mai jos: „De ce s-a spart þeava?

Foarte simplu: de vinã este armata, care l-a omorît pe Ceauºescu!”. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 7 decembrie 1990)

CARICATURI

Pag. a 3-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT România corupþilor De ce umblã francejii cu cioara vopsitã Alianþa Noastrã cu Securitatea Parlamentari plini de fumuri Rolul bananelor în istoria românilor Meteo: Busu, surprins de un front atmosferic Travaliul presei a luat sfîrºit Ziua Mondialã a Zonelor Umede Corupþia înfiorãtoare ºi corupãtorii au creat deja o Românie paralelã, fãrã coloanã vertebralã, dispusã la compromisuri josnice, uºor manipulabilã. Alegerile locale sînt oglinda acestei stãri de fapt. Poporului îi place sã fie condus în acest mod, de aceastã clasã politicã, de aceastã castã mafiotã. A fi hoþ, în România, e suprema virtute. Sã nu ne mai agãþãm de iluzia cã aceia care nu au votat sînt mai buni decît aceia care au votat într-un anume fel. Nici vorbã: sînt laºi ºi nepãsãtori. Indiferenþa lor, afiºatã cu-n fel de mîndrie prosteascã, denotã cã, de fapt, sînt mulþumiþi cu starea de lucruri din societatea noastrã debilizatã, putredã pînã la ultima fibrã, urît mirositoare. ªi atunci cînd mai clamãm cã nu se mai poate aºa, vine realitatea votului ºi a lipsei participãrii la actul electoral, care ne spune rãspicat cã majoritatea este mulþumitã cu viaþa de rîmã. Mitul a 26 de ani de hoþie, batjocurã, imposturã ºi nedreptate a dispãrut. Se pare cã au fost 26 de ani de progres, civilizaþie, corectitudine, competiþie a valorilor, de bunãstare materialã ºi spiritualã, ºi nu ne-am prins noi. Inconºtient, am trãit într-un mediu în care oricine se poate manifesta plenar. Cîtã naivitate!

Altminteri cum se poate explica alegerea în fruntea obºtilor a unor penali dovediþi? Sã aprecieze românul mai mult hoþia decît cinstea? ªmecheria decît buna cuviinþã?

Cam da, vorba Gînditorului de la Hamangia. ªi atunci ce rost mai are DNA, cu aºa-zisa luptã anticorupþie? Doar de spectacol? Ostoieºte temporar setea de dreptate a pãrþii mai radicale din populaþie? Pentru cã majoritatea cetãþenilor responsabili din Baia Mare, Deva, Rîmnicu Vîlcea ºi multe alte localitãþi bizare, nu apreciazã deloc activitatea acestei instituþii. Ba chiar o deranjeazã maxim, ca sã înþeleagã ºi tineretul revoluþionar ce vreau sã spun cu atîta înþelepciune. Alegerile acestea, fraudate prin lege de cãtre PSD ºi PNL (pentru cã dacã ar fi existat douã tururi de scrutin, peste 50% din localitãþile þãrii ar fi avut alþi borfaºi în fruntea lor), ne pun în faþã oglinda diformã a societãþii noastre. Nu ne place ce vedem, dar noi sîntem parte a acestei imagini groteºti. Unii din interes minor, alþii din laºitate, iar cei mai mulþi din prostie. Vorba lui Goga: ,,þarã minorã, þarã de secãturi...” Cîteodatã constaþi cu tristeþe cã aceastã populaþie fãrã busolã nu doreºte împiedicarea furtului din propriul buzunar, ci o încurajeazã, într-un exerciþiu de masochism unic pe mapamondul lumii, ca sã citãm din clasicii penitenciarelor. Dacã pui pumnul în pieptul furtunii, pentru a le apãra drepturile, se supãrã, întrucît au impresia cã în felul acesta îi împiedici sã participe la împãrþirea prãzii. Cã dacã ajung ai lor la butoane, le vor scãpa printre degetele de la picioare cîþiva firfirici. Partidele care conduc România pe ultimul drum nu sînt altceva decît niºte animale bolnave, conectate la perfuziile bugetare.

Electoratul lor nu crede în viitor ºi îºi vinde prezentul foarte ieftin. Asta au fost învãþaþi sã creadã - cã sînt sãraci ºi neputincioºi - asta cred. Ei sînt oamenii cu venituri puþine, þinuþi în starea de dependenþã de factorul politic, care ºi-a calculat cu cinism toate miºcãrile. S-au abrutizat ºi dezumanizat, nemaiavînd încredere în ziua de mîine.

Preferã sã se înfrupte din mizeria zilei de azi. Ieºirea din acest tunel al istoriei nu se va produce pînã cînd nu va creºte nivelul de trai. Numai atunci, bunãstarea va înlocui aceastã formã de imposturã cãreia bolºevicii i-au zis democraþie de cumetrie. De fapt, dispreþocraþie pe faþã.

Hoþia a devenit ºi o formã de supravieþuire, ºi de aceea lupta anticorupþie n-are mulþi susþinãtori. E perceputã ca un soi de bal mascat televizat. Din pãcate, de multe ori, pe bunã dreptate. ,,Apãrarea sã fie fermã, hotãrîtã ºi decisã...”, a ordonat generalul Iordãnescu, în prologul meciului de deschidere al Campionatului European de fotbal, cu bizara echipã a Franþei, cel mai uºor adversar al nostru din ultima vreme. Se pare cã Clotilde Armand i-a înþeles truismele ºi i le-a ºoptit lui Giroud, care a profitat de disponibilitatea lui Tãtãruºanu la aventuri aeriene, dîndu-i-o un pic în clanþã, ca sã aibã orgasm galeria galilor, mare amatoare de sãruturi franþuzeºti încã de pe vremea lui Pepin cel Scurt. Surse avizate, ascunse într-un breloc cu Arsenie Boca la Mall, posedat de Iordãnescu, afirmã cã, de fapt, autorul actului sexual premeditat a fost Keneth Anderson, deghizat în atacant francez, ºi cã FRF va contesta identitatea jucãtorului la forurile abilitate de la Ciulniþa. Dar pînã sã comitã sacrilegiul de a-i contesta pe urmaºii lui Victor Hugo ºi Kunta Kinte, Stanciu are o cãdere de calciu, se împiedicã de Evra, ºi ungurul Kassai aratã punctul cu var. A marcat Motanul, iar francezilor li s-a înmuiat Turnul Eiffel. Se pãrea cã nu mai e nimic de fãcut.

Nimicitoarea echipã a României, care n-a mai legat cinci pase consecutive de pe vremea colectivizãrii forþate, condusã cu mînã de fier de activistul de stînga Gheorghe Hagi, ataca susþinut de-a latul terenului ºi se agãþa de

fiecare adversar mai colorat, ori de cîte ori împingeau chestia aia rotundã spre poarta noastrã. De fapt, era tot a lor, cã meciul s-a jucat la Paris, unde orice cîine cît de mic poartã în coadã un covrig cu susan. Însã era meciul pe care trebuia sã-l cîºtige Franþa, cã d-aia au cheltuit oamenii atîta bãnet cu organizarea. ªi, pînã la urmã, dacã nu baþi România, pe cine naiba sã baþi? ªi atunci a intervenit unul Payet, singurul jucãtor de pe teren care nu ºi-a greºit profesia, ºi ne-a amintit cã sîntem, totuºi, la un meci de fotbal. Cam tîrziu, abia în minutul 89, cînd cronicarii români se apucau sã-i dedice ode lui nea Puiu, uitînd cã noi am ajuns la Turneul Final dintr-o grupã din care n-ar fi trebuit sã se califice nimeni. Existã ºi niºte certitudini: Franþa e o idee mai bunã decît Feroe, iar România n-are nici un jucãtor de valoare în adevãratul sens al cuvîntului.

Dacã doar Raþ ºi Sãpunaru pãreau cã ºtiu cu adevãrat ce se întîmplã pe teren, ei fiind curve bãtrîne, trecute încã din anul 2008 prin ciur ºi prin dîrmon, vã daþi seama ce jale e în urmã. Dar sã lãsãm rãutãcismele deoparte, vorba nemuritorului filosof cu numãrul 10, ºi sã apreciem cã echipa de salahori comandatã de un general de operetã a încercat sã-ºi depãºeascã limitele. N-a reuºit, dar s-a strãduit. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, ºi, pînã la urmã, vorba unui franþuz mai de demult, de loc din Botoºani, Petricã Acubertinei, important nu este sã cafteºti pe cineva, ci sã fii ºi tu acolo, sã te vadã lumea interlopã a fotbalului. Din nenorocire, greul abia începe.

Elveþia e obiºnuitã sã ne batã la turneele finale, iar Albania abia aºteaptã sã ne sarã la jugularã. Cicã i-am fi bãtut odatã cu 6 la 1, iar casele de pariuri nu prea s-au þinut de cuvînt. Pãcat cã ne-a scãpat Franþa. Totuºi, nu-mi iese din creierii encefalului faza de la primul gol ºi mã întreb de ce umblã francejii cu cioara vopsitã? Nu mai e fraþii noºtri de gintã latinã?! Atansion! Au început sfeºtaniile pentru examenele de Evaluare Naþionalã ºi Bacalaureat. Preoþii nu mai prididesc cu slujbele, iar elevii cu rugile. Cicã ajutã, dacã, în prealabil, elevii au pus mîna pe carte. Dacã n-au pus-o, au pus-o! Nici dracu' nui mai scapã. Oare e vreo problemã cã în schimbul unor mangoþi pupã poala popii? O fi asta vreo escrocherie ascunsã sub masca credinþei, sau pur ºi simplu nu mai trebuie sã înveþi, e suficient sã dai cezarului ce e al cezarului ºi þi-ai cîºtigat un loc mai în faþã în viaþa de apoi? Oare ºi pe lumea ailaltã tot vrãjeala e de bazã?

Dacã-i aºa, e naºpa.

Prin modificarea Legii 321/2009, supermarketurile sînt obligate sã aibã la raft 51% produse româneºti. Dacã mai e cineva care nu ºtie, îl informez cã, potrivit aprecierilor FAO, cu potenþialul sãu agricol, România ar putea hrãni 82 de milioane de oameni. În prezent, din cauza politicii de distrugere deliberatã a tot ce-i românesc, promovatã prin intermediul politicienilorcozi de topor, peste 70% din mîncare este importatã. Iatã cã este nevoie de o modificare a legii, pentru a ne hrãni cît de cît sãnãtos. Dar sã nu vã închipuiþi cã o va respecta cineva. Ce lege se respectã în spaþiul carpato-danubianomafiotic? Nici una, nici mãcar legea gravitaþiei. La raft veþi gãsi aceleaºi produse toxice, ba chiar cancerigene, peste care se vor pune etichete cu ,,fabricat în România”.

Ca sã vã convingeþi, mergeþi prin pieþe ºi o sã descoperiþi o mulþime de fructe ºi legume româneºti, dintre care se remarcã, prin vigoarea lor, tradiþionalele banane. Care, de altfel, au avut un rol determinant în procesul de formare a poporului român. ªi a limbii române.

A fost sau n-a fost Marian Munteanu colaborator al Securitãþii?

Adversarii lui zic cã da, el susþine cã nu ºi cã-i va chema la cremenal. Din ceea ce se vehiculeazã prin presã, în 1988 ar fi colaborat, pentru puþin timp, fiind ,,rugat” sã-l observe pe un ºpion portughez, cu acoperire de lector universitar. Cele douã informãri au fost inofensive, aºa cã s-a renunþat la serviciile lui. În schimb, în calitate de supravegheat, a dat declaraþii despre Petre Þuþea, filosoful ce fusese, în tinereþea-i legionarã, subsecretar de Stat pe probleme economice. Nici alea nu sînt incriminatoare, dar pe detractorii lui Marian Munteanu nu-i intereseazã aspectul. Ei vor sã aibã dreptate cu orice preþ, iar acesta sã-ºi recunoascã colaborarea. Fostul lider al studenþilor neagã cã ar fi semnat vreodatã vreun angajament, deºi un document plastografiat a circulat nestingherit prin presã. Povestea nu este ºi nu va fi lãmuritã vreodatã, fiindcã acum adevãrul nu intereseazã pe nimeni. Singurul interes este ca Marian Munteanu sã nu scoatã capul în politicã ºi sã deranjeze cu prezumtivul sãu partid (Alianþa Noastrã cu Securitatea, sau cam aºa ceva) gaºca putredã care sufocã România. Chiar dacã are încolãcit de GPS ditamai ºarpele cu ochelari ºi, teoretic, n-ar fi urmat de masse.

Parlamentarii care ne trag frecvent în piept fac modificãri la Legea antifumat. Mãi bãieþi, de ce nu vreþi voi sã fim o societate civilizatã? De ce fiecare lege care se apropie de decenþã trebuie s-o

stricaþi voi? Numai pentru cã nu puteþi rîgîi dacã nu vã iese fum pe nas, prin urechi, ori prin alte burlane ale corpului uman? Aþi rezolvat toate problemele esenþiale ale þãrii, ºi nu ºtiu eu? Ia apucaþi-vã voi de treabã, dacã aveþi vreuna, ºi mai lãsaþi fumurile!

DNA-ul s-a apucat de criticã literarã. Au luat la puricat operele monumentale ale marilor scriitori de penitenciar, dar îi cerceteazã ºi pe mentorii lor, de la vlãdicã pînã la opincã. ÎPS Teodosie, Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Dan Voinea, procurorul kafkian din procesul Ceauºescu, sau fostul ministru al Nesãnãtãþii, Eugen Nicolaescu, au girat unele capodopere. Evident cã, datã fiind cinstea proverbialã a feþelor bisericeºti, a procurorilor ºi a liberalilor, pe gratis.

Guru Bivolaru se va integra în absolut (ºi) în puºcãriile româneºti, întrucît francezii au catadicsit sã-l extrãdeze pe acest luptãtor pentru consumarea energiei vitale - cãreia intelectualii îi zic urinã, iar þãranii un pic mai altfel - în stare naturalã. În cele mai multe cazuri, direct de la hidrant.

Potrivit datelor Eurostat, România este þara unde prãpastia dintre bogaþi ºi sãraci are cea mai mare adîncime, iar polii sãrãciei din întreaga Uniune Europeanã sînt la Vaslui ºi Botoºani.

Raportul veniturilor ar fi de 7 la 1, în timp ce media europeanã este de la 5 la 1. Statisticile ONU aratã cã 40% dintre români sînt afectaþi de sãrãcie, iar 34,1% dintre copii suferã de lipsuri extreme. Cifre înfiorãtoare, dar ºi aºa realitatea a fost fardatã. Raportul dintre ghiftuiþi ºi flãmînzi este devastator, de cel puþin 20 la 1, iar de sãrãcie cruntã suferã mai mult de jumãtate din populaþia þãrii. Cei mai mulþi dintre aceºti nãpãstuiþi merg la vot cîntînd ºi îºi aleg aceiaºi cãlãi. Maria Sharapova a fost suspendatã doi ani pentru consum de meldonium. Dacã ar mai fi suspendate vreo zece jucãtoare, ar ajunge ºi Simona Halep pe primul loc din lume.

Busu intrã în reparaþii capitale. Va schimba uleiul, va desfunda jiglerul, îºi va înlocui cîteva bujii. Sau, dupã cum ne-a anunþat între douã descãrcãri atmosferice ºi o ploaie cu piatrã, poreclitã grindinã, va înlocui ,,cîteva piese”. Sã ne rugãm la Dumnezeu sã nu fie piesele vestimentare, cã ne-am nenorocit. N-am mai ºtii cînd ne bat la uºã Crãciunul, Sorcova, ori sfîrºitul lumii. Cã la rubrica Meteo, Halloween-ul e în fiecare zi.

Dupã ce a dus o petardã la smotocit în Crimeea, un avocat rus a dat-o-n judecatã pentru cheltuielile efectuate, care se ridicau la ridicola sumã de 685 de dolari. Cã el, avocat de profesie, a plãtit sejurul ºi a rãmas nesatisfãcut, ºi cu banii luaþi. Concluzia instanþei a fost cã, peste tot în lume, distracþia costã.

Valentina Pelinel a nãscut o fiinþã umanã. Travaliul presei a luat sfîrºit. Micuþul se numeºte Milan Cristian, iar pe ta-su îl reþin cititorii cu pulan la Biblioteca Academiei de Dansuri din Buric ºi Bune Maniere, de la Poarta Albã. Acolo se pregãteºte intens pentru Liga Campionilor. D-aia micuþul se numeºte AC Milan. N-o sã-i fie moale puiului de om conceput la ora de chimie, mai ales cã mama n-are frunze-n buze, lapte-n þîþe, ci doar botox ºi silicon.

La 10 iunie a fost Ziua Paraºutismului Militar. Le doresc tot binele din lume celor cãrora li s-au deschis paraºutele în aer sau în dormitor. Aceleaºi urãri de bine ºi acelora cãrora paraºuta li s-a deschis rareori ºi pe care i-am cunoscut în politicã, în timp ce fãceau salturi murdare între partide.

Derutatul Victor Ponta a declarat în ziua alegerilor proaste cã el, de la înãlþimea sa de doctor în drept, îi susþine ºi îi voteazã pe toþi Meºterii Manole din România. Întrebarea e de unde a fãcut rost de atîtea pesediste pe care sã le îngroape în zidurile de bani. Oare s-au îndurat sã le sacrifice pe animatoarele de la RIN Hotel, care cercetau meandrele concretului pînã cãdeau rupte în poala cîte unui activist burtos, cu care ulterior dezbãteau ordinea de zi sub privirile indiscrete ale camerelor de filmat cu circuit închis? Cã nu cred sã fi fãcut faþã doar Rovana Plumb atîtor Meºteri Manole puºi pe furat. În timp ce se baricadase în baie, ca sã mai scape de afecþiunea lui Liviu, Isarela a constatat cã nu poate trimite SMS-uri la 112, ca sã-i informeze pe ãia cã tînãrul ei iubit nu mai are bani de bãuturã ºi ar vrea sã-i obþinã, prin mijloacele seducþiei, de la ea. Aºa cã a rãmas fãrã bani ºi de data asta. În schimb, are noroc în dragoste.

Carmen Hara a învãþat remediul anticancer de la Dalai Lama. E de ajuns sã storci douã lãmîi, sã le amesteci cu patru linguri de miere de albine, o lingurã de bicarbonat de sodiu ºi patru cãþei de usturoi tocaþi mãrunt, ºi eºti ca nou. În plus, devii ºi vizionarã, cã lumea-i plinã de proºti gata sã te creadã.

La vot, politicienii ar fi trebuit sã poarte þinute discrete, sã nu li se vadã opulenþa, conform sfaturilor lui Cãtãlin Botezatu. Sper cã nu s-a referit la obiectul vestimentar care l-a fãcut celebru fiindcã, oricum, politicienilor români n-ar fi avut ce sã li se vadã. Oana Lis ar vrea sã înfieze un bãieþel de vreo 18 aniºori, pentru 24 de ore. Ar fi un fel de fotografie temporarã de profil. Sper sã o ajute Viorel, fiindcã are o mulþime de strãnepoþi care corespund criteriului.

Problema e cu integritatea acestora fiindcã, dupã cît de pofticioasã pare Oana, îi haleºte cu oase cu tot. Cã de zgîrciuri e sãtulã.

Medicii au descoperit cã pot crea copii cu ajutorul ADN-ului ciordit de la trei persoane. O fi bine, o fi rãu, cine ºtie? Cu siguranþã, în aceste condiþii, triunghiurile conjugale nu-ºi mai au rostul. Decît dacã devin subiecte la Bac. ªtiaþi cã a fost Ziua Mondialã a Zonelor Umede? Pentru Gabriela Vrânceanu-Firea a coincis cu ziua alegerilor.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

Omagiu Eugeniei Moldoveanu O... artistã, între cele mai rãscolitoare artiste...

O... Eugenia Moldoveanu...

Vocea voastrã este de o nobilã frumuseþe, Cînd de o puritate cristalinã, Cînd de un dramatism, de parcã Aþi accentua sensul cuvintelor Unui profund înþelept: - „Plãtim chiria vieþii Prin suferinþi“...

Aveþi o voce cu mii de rezonanþe În sufletele melomanilor, Tãlmãcindu-le bucuriile ºi durerile, În „Mica noastrã trecere” Spre cea „Mare“ ºi definitivã!

O... Eugenia Moldoveanu... În ambianþa voastrã,

ALBUMUL CU POZE RARE

Cu o policromie de nuanþe muzicale, Definind o artã, care-i infinitã...

O... Eugenia Moldoveanu...

Cîntecul vostru - sublim - mã predispune La o adîncã meditaþie, De-mi vine a spune, În abia ºoptite nuanþe, Ca ºi poetul Lucian Blaga: - „Epitafele vorbesc...

Fiindcã mormintele tac”...

O... Eugenia Moldoveanu...

Dumneavoastrã rãmîneþi O... „donatoare de sînge La spitalul cuvintelor”... ªi-n posteritate vã veþi înfãþiºa „Ca o statuie greacã, Ce devine o invitaþie fãcutã zeului, De-a locui în carnea de marmorã”...

DORU POPOVICI

Frumoasa sopranã Eugenia Moldoveanu

Ce a fãcut Jules Verne în Dobrogea acum 135 de ani (2)

Valentin Bibescu, îi oferã o plimbare cu automobilul pe litoralul Mãrii Negre, pînã în Deltã.

uvernul Franþei trimite, în 1855, o misiune tehnicã în Dobrogea, din care fãcea parte medicul Camille Allard.

Acesta avea sã lase un jurnal în care descrie starea Dobrogei, unde trebuia sã fie realizat un drum între Constanþa ºi Rasova. Allard a prevãzut pentru Constanþa un viitor prosper, datoritã localizãrii acesteia într-un punctcheie de la Marea Neagrã.

Specialiºtii francezi erau trimiºi în recunoaºtere, cu sarcina de a aduna informaþii, spre exemplu, despre resursele naturale sau despre sursele de apã de pe teritoriul Dobrogei, care puteau alimenta trupele militare. „Dupã 1882, soseºte pe meleagurile pontice scriitorul Jules Verne. El cãlãtoreºte cu vaporul pînã la Sulina.

Medgidia i se pare un oraº frumos, dezvoltat datoritã liniei ferate Constanþa-Cernavodã. Viziteazã pãdurea Babadag, Tulcea, Chilia, iar la Constanþa se plimbã pe strãduþele care dau în mare“, scrie istoricul Tãnase Bujduveanu. ªi nu în ultimul rînd, în 1936, în România este invitat scriitorul Antoine de Saint Exupéry, pentru a participa la evenimente aviatice. Martha Bibescu ºi soþul ei, George

Într-un album fotografic realizat la începutul secolului trecut, Anatole Magrin, un francez care a vizitat Dobrogea la sfîrºitul Secolului al XIX-lea, a imortalizat figurile locuitorilor þinutului dintre Dunãre ºi Marea Neagrã. Fascinat de amestecul pitoresc de naþii, de culoarea localã, de oameni, francezul a rãmas în Dobrogea ºi s-a stabilit pe malul mãrii, la Constanþa.

Magrin a trãit între anii 1858 ºi 1921. Nãscut la Arcey, tînãrul care fãcea parte dintr-o familie bunã, viziteazã pentru prima oarã Constanþa în 1875, în timpul unei cãlãtorii pe Dunãre, de la Viena. Peste 3 ani, dupã Rãzboiul de Independenþã de la 1877, care a însemnat realipirea Dobrogei la Patria-mamã, Anatole Magrin revine la Constanþa ca secretar al consulul Franþei.

S-a stabilit aici, ºi-a întemeiat o familie, iar lucrãrile sale sînt strînse în „Album de la Dobrudgea“, care, astãzi, aparþine unui colecþionar, Dan Arhire din Tulcea. În 2010, Arhire a scris cartea intitulatã „Dobrogea, cheie de boltã“. Iatã ce ne spune bibliograful Ionel Alexe despre „Albumul de la Dobrudgea“: „Aici se gãsesc cele mai vechi fotografii despre Dobrogea, pe care cititorii le pot vedea în biblioteca noastrã (..Judeþeanã „I.N. Roman“ din Constanþa) Ne este oferitã o mãrturie impresionantã despre oamenii acestor locuri, despre cei care ne sînt strãmoºi“.

Sfîrºit SÎNZIANA IONESCU

Venea la fereastrã o pasãre care semãna cu iubita lui. Îi punea pe pervaz fãrîmituri din belºug ºi prumbiþa se simþea bine ciugulind clipe nesfîrºite din pîinea albã. Într-o zi, pasãrea n-a mai venit, ºi nici iubita.

Gãsiserã, desigur, un alt pervaz.

- Care ,,România“?..., întrebã sir Relington, care nu auzise decît de Muntenia ºi Moldova.

- România, adicã þara în care locuiesc toþi cei care vorbesc româneºte; Muntenia, Moldova, Basarabia, Bucovina ºi Ardealul, rãspunse, în româneºte, un ofiþer sprîncenat, ridicînd foarte glasul lui de bas, socotind cã, astfel, sir Relington îl va înþelege. Dar sir Relington nu înþelese. În cîntecele bãtrîneºti, isteþe ºi cu haz, ale lãutarilor, dintre care unul purta caftan ºi papuci - din care nu înþeleserã decît rîsul ofiþerilor români - musafirii strãini mîncarã pe talere de lemn ºi cu degetele fripturi bine rumenite, învrãjbite cu ardei verde, ºi bãurã vin de Drãgãºani, de culoarea luminii soarelui care adãsta pe o claie de fîn. Ofiþerii se ridicarã ºi strigarã, deodatã, spre un omuleþ cam adus din spate, care se îndrepta spre ieºirea hanului.

- Neicã Antonie!... Neicã Antonie!

Ce, ne ocoleºti?..

- Lãsaþi-l, mã, se amestecã ofiþerul sprîncenat cu glas gros. Nu vedeþi?.. Vine din pivniþã, de la tipografie. Lãsaþi-1 sã se ducã sã se culce!...

Dar omuleþul nu se lãsã chemat de douã ori. Lãutarii îl primirã cu o melodie sãltãreaþã, flãcãiandrul îi întinse un pahar de vin ºi se dãdu deoparte sã-i facã loc la masã.

- O sã-l auziþi acum, la masã, cîntînd pe glasul morþii, ca la Pobriganie (pomenire) din Antifóane, Pãresimier ºi Anastasimatár.

Colivã ne trebuie nouã, aci?

Dar moº Antonie Pantaleon Petrovanu, pe numele cãrturãresc Anton Pann, se uitã la ofiþerul mofluz cu surîs ascuþit din buzele-i subþiri ºi luînd paharul întins de mîna tinerelului zise, privind cu coada ochiului: - Mãã... Nu mã gonii!... Tu ºtii vorba aia?... „Cine nare om bãtrîn, sã-ºi cumpere. Mããã... înfricoºeazã-þi cusurul, sã nu-þi umple …!“ Am vãzut aici lume aleasã, nu de

dragul tãu am venit. S-a strîns rînced lîngã muced! Dacã ar fi fost numai dupã tine, îmi vedeam de drum, cã ºtii vorba aia: „cine se ia dupã muscã, ajunge la bãlegar“. Dar atît îþi mai spun: „tigva nu merge de multe ori la apã; ori i se rup baierele ºi scapã, ori se loveºte de ceva ºi crapã. ªi nu fii ca ãla de nu se împacã de se-ncurcã, sã-i dai ºi urdã de curcã!“.

Sir Relington, cãruia sasul îi tãlmãcea la ureche cuvintele noului venit, izbucni într-un hohot de rîs.

- De ce rîzi ?..., întrebã Pinette.

- Spune trivialitãþi!, se-necã de plãcere sir Relington, apropiindu-ºi scaunul de Anton Pann.

- Dites-moi ce qu’il dit, ce bonhomme!..., se rugã domniºoara de ofiþeraº.

- Mais, avec plaisir!, rãspunse bãieþandrul, cuprinzîndu-i mijlocul spre a-i ºopti mai de-aproape.

Pe semne, cineva îl poftise pe Anton Pann în capul mesei, la care rãspunse: - În capul mesei nu e bine, cã vine altul mai mare ºi te scoalã, ºi rãmîi de ruºine. Nici în coadã nu e bine, cã te iau peste picior slugile. E mai bine la mijloc! Dar sã þii minte la vorbã, bãiatule! Sã nu se spunã despre tine: „mãnîncã sfinþi ºi scuipã draci“, ci mai abitir: „de scund, este scund, dar nu-i dai de fund, cã ºi acul este mic, dar scumpe haine coase“. „Cînd pleci la treburi, fie ºi la petrecere, care este ºi ea o treabã, sã iei aminte cu cine te - ntovãrãºeºti. Cã mai bine cu un înþelept sã cari pietre la casã, decît cu un surd sã ºezi la masã“. Aºa e, domnule cãpitan? „Cã cu ºchiopu-ntr-un loc de ºezi, te-nveþi sã ºchiopetezi. E drept cã atunci cînd Dumnezeu vrea cu tine ºi dracul cu colaci vine. Dar nu uita cã atunci cînd omul sare garduri, multe îi dã ºi cîte un par în…!“.

— II vent de díre enculer?... întrebã serioasã Pinette.

— Je crois que oui..., se ruºinã feciorul pînã-n vîrful urechilor. (va urma) FELIX ADERCA

G

Chef cu Anton Pann

(2)

„Aideþi sã vorbim degeaba Cã tot n’avem nici o treabã“.

ANTON PANN

L

a Hanul Ghermani, diplomatul englez ºi actriþa parizianã furã întîmpinaþi de un taraf de lãutari, care-i înviorã: Era ceva nou!.... Totuºi, sir Relington se uita în jur sã regãseascã chervanele cu boi dejugaþi, sã revadã ofiþerii turci urmaþi de ordonanþe buzate, sã audã loviturile de tobã ºi tînguirea, ispititoarefierbinte, a dansatoarelor georgiene, în ºalvari ºi cu buricul vopsit cu cîrmîz. Nãrile-i furã izbite de un puternic miros de fripturã pe cãrbuni, care-i deschise o foame de lup.

Sir Relington, domniºoara Ponson ºi tãlmaciul furã poftiþi de un bãiat din cîrciumã într-o odaie de la etaj. Dar englezul ceru sã i se punã o masã în curte, unde petrecea un grup de tineri ofiþeri români, în jurul unui cãpitan rus, beat turtã.

Salutarã politicoºi pe strãini, sculîndu-se de la locurile lor ºi fãcînd semn lãutarilor sã tacã. Sir Relington ceru voie sã se ospãteze la aceiaºi masã — ceea ce ofiþerii primirã cu entuziasm. Cel mai tînãr, un flãcãiandru fãrã mustãþi, ºtia franþuzeºte ºi nemþeºte — de la doicã.

Domniºoara Ponson ridicã paharul în cinstea ospitalitãþii ºi a tineretului bucureºtean.

— Pour la Vlachie!, toastã sir Relington, uitîndu-se la cãpitanul rus, care-ºi morfolea mustaþa într-o beþie vecinã cu tîmpenia.

- Pour la Roumanie!, chiui ofiþeraºul cu glas de copil aproape de urechea domniºoarei Pinette.

Anatole Magrin, consulul fotograf

MICROSIOANE Pervazul

Document În cele din urmã, nu Wellington l-a învins pe Napoleon, ci doi generali chiori: Kutuzov, rusul, pe uscat, ºi Nelson, englezul, pe apã!

Descoperire Sînt atît de adînci rãdãcinile arborelui genealogic, încît primul sãu strãmoº atîrnã în aer liber, dincolo de Poli.

VASILE BÃRAN

Pag. a 5-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Bãtãlia de la Verdun ºi intrarea României în primul rãzboi mondial Supranumitã „Mama tuturor bãtãliilor“ ºi „Abatorul“, bãtãlia de la Verdun ( 21 februarie 1916 – 21 iulie 1916) a fost cea mai lungã luptã ºi cel mai mare carnagiu de pe frontul primului rãzboi mondial.

Trupe româneºti în primul rãzboi mondial Pãrerile istoricilor ºi memorialiºtilor referitoare la numãrul morþilor ºi al rãniþilor sînt diferite, însã opinia generalã este cã acesta a atins proporþii cutremurãtoare, de ordinul sutelor de mii. Importanþa fortificaþiei de la Verdun era colosalã pentru moralul francez ºi pentru soarta întregului rãzboi. Tenacitatea armatei germane în mãcinarea ºi zdrobirea armatei franceze a cedat în faþa rezistenþei ieºite din comun a celei din urmã. La Verdun, în rîndurile armatei franceze, a apãrut îndemnul mobilizator „Ei nu vor trece!“, îndemn modificat puþin ºi preluat ºi de armata românã în bãtãliile de la Mãrãºeºti, Mãrãºti ºi Oituz, din vara anului 1917: „Pe aici nu se trece“. Încleºtarea de acum 100 de ani a fost una decisivã ºi pentru România, deoarece a decis intrarea ei în Marele Rãzboi în care rãmãsese neutrã. Aflatã în alianþã, din 1883, cu Puterile Centrale, România îºi proclamase neutralitatea în 1914, la izbucnirea rãzboiului. România nu onorase alianþa cu Germania ºi Austro-Ungaria din cauzã cã drepturile naþionale ale românilor din teritoriile monarhiei austro-ungare nu erau respectate. Cu toate acestea, relaþiile economice ale României cu Puterile Centrale au continuat în cei doi ani de neutralitate, petrolul ºi produsele alimentare româneºti aprovizionînd armatele Puterilor Centrale.

Iniþiativa atragerii României alãturi de Antantã fusese lãsatã în seama Rusiei, care considera, însã, cã pretenþiile României pentru îmbunãtãþirea drepturilor românilor din afara Þãrii -mamã erau exagerate. Bãtãlia de la Verdun a fost momentul astral în care România a trebuit sã ia o decizie istoricã. Franþa se clãtina, rezistenþa de la Verdun era testatã la limita ei maximã, ºi era nevoie de o slãbire a ofensivei germane. Strategia militarilor francezi a fost aceea de a se deschide un nou front în Est pentru deplasarea de trupe germane ºi pentru despresurarea Verdunului, iar România era cea care trebuia sã consimtã sã se angajeze la aceastã tacticã. Ideea trebuia pusã însã în termenii diplomatici ai persuasiunii ºi ai negocierilor. Istoricul Sergiu Iosipescu, de la Institutul de Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã, a arãtat cã unul dintre cei care ºi-a asumat sarcina a fost noul ambasador al Franþei la Bucureºti: „La 5 iulie 1916, contele de Saint Aulaire, în preziua plecãrii la Bucureºti, înfãþiºa preºedintelui Franþei mesajul transmis de primul-ministru Ionel Brãtianu

Amintiri din temniþele bolºevice (3) Domnea temerea cã ºefii erau hotãrîþi sã ne termine.

Gardienii îi ameninþau pe cei ce îndrãzneau sã se plîngã, dar în ziua urmãtoare se iveau alþii ºi mai bãtuþi, care îi blestemau pe cãlãii ce-i maltratau.

Auzind atîtea nemulþumiri ºi necazuri, mã aºteptam sã-mi vinã rîndul ºi mie. Au trecut trei sãptãmîni, pînã în dimineaþa zilei de 26 noiembrie 1949. Dupã o noapte nedormitã, fiindcã mã gîndisem la cei 43 de ani împliniþi ºi la ceea ce va mai urma pentru familia mea, am fost trezit din somn ºi dus la anchetã. De aici începe calvarul.

Anchetatorul este un om mic, ofiþer încrezut ºi proaspãt în meserie. Îmi spune cã este muncitor la Cîmpia Turzii ºi cã sperã sã nu-i fac greutãþi, ci voi rãspunde sincer la toate întrebãrile pe care mi le va pune. Tot el, ca un fel de pregãtire psihologicã, îmi spune cã ancheteazã niºte ceferiºti cu care nu se poate înþelege, din care pricinã este nevoit sã le aplice pedepse grele, pe care n-ar vrea sã mi le aplice ºi mie. Deci, mã ruga sã fiu sincer în rãspunsurile pe care i le voi da. I-am promis cã voi fi sincer, dar cã nu deþin nici un secret care ar fi împotriva statului român. S-a uitat urît la mine: „Aºa ziceþi toþi.

Atunci de ce vreþi sã rãsturnaþi guvernul?”.

Am stat apoi de vorbã liniºtit despre situaþie ºi, în special, despre ceferiºti. Omul mã acuza cã, împreunã cu Mitrea, i-am stricat la cap, motiv pentru care ei viseazã

Dupã atîtea lupte nesfîrºite În viaþa mea de lupte nesfîrºite cu demonii cãzuþi din alte ere, din palme mi-au sorbit iubite, oceane de mirare ºi tãcere

ambasadorului român la Paris, Alexandru Lahovary.

Brãtianu promitea intrarea în rãzboi a României în 5-6 sãptãmîni ,dacã în acel interval de timp începeau sã soseascã muniþiile solicitate. Ceea ce pare însã cu totul remarcabil este predicþia fãcutã de generalul Hubert Lyautey, protectorul contelui de Saint Aulaire, pentru plecarea acestuia în România: «am reflectat asupra situaþiei voastre, conte. Foarte sincer, cred cã trebuie sã te felicit. Am primit harta Europei Centrale ºi Orientale; am constatat cã România va creºte mai mult ºi, mai ales, se va împlini definitiv prin înfrîngerea Puterilor Centrale, decît dacã Rusia ar fi înfrîntã. Opinia publicã românã, îndeajuns de puternicã pentru a purta un Hohenzollern de la alianþa cu Germania la neutralitate, îl va duce de la neutralitate la intervenþie. România va urma gestul Italiei, cumpãna se va înclina mai devreme, sau mai tîrziu, în favoarea intervenþiei».“ Pentru intrarea României în rãzboi, Antanta a fãcut o ofertã mai mult decît generoasã. Era vorba despre teritoriile locuite de români din Austro-Ungaria, precum ºi de promisiuni legate de garanþiile de dupã încheierea rãzboiului. Cu toate acestea, ambiþia Franþei de a aduce România în alianþã cu Antanta avea de trecut peste cîteva obstacole. România nu avea o armatã capabilã sã suporte dificultatea ducerii unui rãzboi de o asemenea anvergurã. În al doilea rînd, adepþii onorãrii alianþei cu Puterile Centrale reprezentau un grup consistent ºi influent în opinia publicã româneascã. Dificultatea înfrîngerii germanofililor se vedea ºi în modul în care presa prezenta bãtãlia de la Verdun ºi, în general, mersul rãzboiului.

Istoricul Alexandru Madgearu, de la Institutul de Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã, a afirmat cã presa româneascã prezenta realitatea rãzboiului în funcþie de simpatiile francofile sau germanofile. „Orientarea politicã generalã a ziarelor a influenþat ºi modul în care au fost redate ºi comentariile ºi ºtirile.

Adevãrul ºi Universul erau net francofile; Minerva era de notorietate cã fusese cumpãrat de un consorþiu german încã din septembrie 1914. Cu toate acestea, chiar ºi în cazul Minervei se constatã o încercare de abordare obiectivã. Însã pe mãsurã ce timpul trecea, obiectivitatea Minervei se diminua, aºa cum se poate constata din numerele din 24 ºi 26 iulie 1916. Pe 24, Minerva scria cã ofensiva anglo-francezã nu uºura sarcina trupelor franceze de la Verdun. Dar, în aceeaºi searã, în paginile Adevãrului se citea afirmaþia generalului Joseph Joffre cã victoria aliaþilor era sigurã. Pe 26 iulie, a 5-a zi a ofensivei comune anglo-franceze, Minerva scria cã ofensiva Antantei eºuase, pierderile anglo-francezilor fuseserã imense. În Universul din aceeaºi zi, subtitlurile erau informative, iar informaþiile mult mai detaliate. În Adevãrul, din 26 iulie, se evidenþiau inexactitãþile din

comunicatele oficiale germane.” Alegerea României s-a dovedit a fi foarte dificilã în condiþiile volatile ale climatului rãzboiului. Au primat însã dorinþa ca românii din afara României sã devinã cetãþeni ºi clarviziunea lui Ion I. C. Brãtianu, cel mai mare politician al României din prima jumãtate a Secolului XX. Chiar dacã nu au murit în abatorul de la Verdun, ºi pe români i-a cuprins nebunia europeanã a rãzboiului de acum 100 de ani, pe care au plãtit-o cu sînge.

STELIU LAMBRU

acum sã ajungã în noul guvern prefecþi, primari, ºefi de poliþie etc.

Atunci am înþeles ce le vîrîse Mitrea în cap. Eu nu ºtiusem nimic despre toate acele fapte. Pe Mitrea îl cunoscusem în anturajul fratelui sãu, Aurel. Cu Aurel mã întîlneam din 1919, cînd am fost colegi de ºcoalã. Eram colegi ºi acum, fiind amîndoi învãþãtori în Cluj. I-am mãrturisit anchetatorului cã-l ºi rugasem pe Mitrea ca, în caz cã ar fi arestat, sã declare cã ne cunoºteam doar ca prieteni cu Aurel. Nu discutasem nimic politic cu el, niciodatã. Mitrea fãgãduise, dar la anchetã - mi-a povestit el mai tîrziu -, a susþinut cã eram de acord cu ceea ce vrea el sã facã, adicã sã rãsturnãm guvernul. De altfel, Mitrea i-a bãgat în puºcãrie ºi pe Aurel, ºi pe fiica acestuia.

N-a prea fost mulþumit de mine securistul ºi, dupã ce mã ameninþã cã voi regreta faptul cã n-am recunoscut colaborarea cu Mitrea, ºi nu el era vinovat, mã trimise în celulã. Nu înainte de a mã sfãtui sã mã gîndesc bine ºi sã mã hotãrãsc sã spun totul, cãci mã va mai chema la el.

Toatã ziua de 26 noiembrie 1949 m-am frãmîntat ºi eram tare abãtut dupã interogatoriu. Dar mã hotãrîsem sã nu recunosc nimic, fiindcã învinovãþirile ofiþerului erau mincinoase de la început ºi pînã la sfîrºit. Mã cufundasem în rugãciuni, implorîndu-L pe Dumnezeu sã aibã milã de copiii mei ºi de familia mea. Nici noaptea n-am prea avut somn. Am aþipit abia spre dimineaþã, cînd gardianul m-a trezit sã mã ducã la anchetã. Cum dormeam îmbrãcat, m-am ridicat de pe laviþã. Caraliul îmi puse ochelarii negri pe ochi ºi mã conduse la anchetator. Era acelaºi care mã ,,bucurase” ºi ieri. „Þi-am dat timp de

gîndire ºi acum aºtept un rãspuns cinstit. Sã-mi spui cum ai pus la cale cu Mitrea doborîrea guvernului”, îmi porunci el. Îi spun cã n-am pus nimic la cale cu Ion Mitrea. „Bine, zice el, dar dacã-l aduc pe Mitrea, ºi el spune cã v-aþi înþeles? Dacã îmi dã lista de funcþii ale colaboratorilor, vei regreta cã mi-ai ascuns adevãrul”.

Am stãruit cã eu n-am vorbit cu Mitrea, cã ºtiam doar cît mi-a spus Aurel, fratele lui. Atîta cunoºteam, atîta îi spuneam. Cã Aurel l-a adus la masã, la cantina Corpului didactic, condusã de mine, cã mã rugase sã-i aprob un prînz fratelui sãu, ºi eu fusesem de acord. Au mîncat amîndoi ºi abia la plecare îmi spusese Ion cã Aurel mã va pune la curent cu ceea ce face el acum în Cluj.

Anchetatorul s-a înfuriat ºi a strigat la mine cã mã va învãþa el minte, de nu-l voi uita cîte zile voi avea. S-a ridicat în picioare ºi a venit lîngã masa la care mã aflam, zicînd: „Ce, crezi cã nu ºtim noi ce-ai fãcut în timpul rãzboiului, la Odessa?”. I-am rãspuns cã am trudit ºi noaptea ca sã lucreze în ºcolile elementare peste 11.000 de oameni, în loc sã se facã partizani. „Trimiteþi-mã la Odessa, sã fiu judecat acolo pentru felul cum m-am comportat”. „Asta o vom discuta noi mai tîrziu, acum sã-mi spui ce-ai fãcut cu Mitrea”. „Nimic ce ar avea legãturã cu statul român, mai bine zis împotriva statului român”, m-am îndãrãtnicit eu. „Ai grijã, cã-l aduc pe Mitrea, ºi atunci va fi prea tîrziu sã spui ce nu vrei sã spui acum”.

Am tãcut, iar el mi-a dat pace. Apoi, întorcîndu-se spre uºã, a dat ordin sã fie adus Mitrea. (va urma) ION ªTIRBU

ªi mi-au crescut în trup metempsihoze legate într-un nod de curcubeu, de-atîtea eroisme ºi psihoze îmi cere audienþã Dumnezeu Îmi pipãi cicatricile din suflet, ca un soldat întors din morþi, ºi nu mã mai izbeºte acel tunet, strivit de tragerea la sorþi ªi nu mi-e teamã nici o clipã cã n-aº putea din nou sã zbor, mai am o singurã aripã ºi toate golurile dor Dar o putere mã tot duce ca o furtunã prin deºert, am locul meu oprit pe cruce de unde pot ca sã vã iert ªi sã refac acele lupte restante dintr-un timp sfîrºit, cu toate ramurile rupte copacul parcã-mi dã delete Doar eu l-aud cum noaptea plînge cînd pleacã frunzele pe mare, mi-ar curge din retinã sînge, dar mi-a crescut în vis o floare ªi se întreabã demonii în vaier, cînd înfloreºte printre stalagmite, cine-o hrãneºte cu amar ºi aer dupã atîtea lupte nesfîrºite...

ADI SFINTEª, 8 iunie 2016

Pag. a 6-a – 17 iunie 2016

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (28) La Paris, am locuit într-un hotel „pentru þãri socialiste“, adicã mai ieftin. Eram priviþi cu suspiciune pentru cã eram comuniºti ºi eram, oarecum, evitaþi. Francezii se credeau superiori, unii fiind însã de o inculturã crasã. De exemplu, un inginer l-a întrebat pe soþul meu dacã România este în Ungaria. Dimineaþa, dupã micul dejun, luam harta Parisului, fixam un traseu, apoi luam metroul în direcþia doritã ºi astfel am reuºit sã cunosc o bunã parte a oraºului. Nu mi-au plãcut bãtãile pe care le vedeam la Sorbona între studenþi ºi Poliþie, în þara noastrã fiind exclus aºa ceva. De asemenea, nu mi-au plãcut cosmopoliþii desculþi, cu bãrbi mari ºi lanþuri atîrnate de gît. N-am crezut niciodatã cã aºa ceva se va petrece ºi în þara noastrã. Decadenþa occidentalã de care se temea Ceauºescu a pãtruns ºi la noi.

Cînd m-am dus, împreunã cu mama, sã-mi iau bilet pentru Paris, trecînd pe sub un copac în care se bãteau douã pisici, una dintre ele a cãzut pe spatele meu ºi m-a zgîriat. Mama m-a rugat sã renunþ la plecare, fiind „semn rãu“, mai ales cã pisica era neagrã. Eu nu cred în superstiþii, dar „semn rãu“ a fost pentru un coleg al soþului meu, care a fãcut mari economii pentru a-ºi cumpãra un casetofon. La întoarcere, ne-am oprit în Germania, în garã la München. Aici, fiind foarte nervos pentru cã nu avea fise ca sã poatã intra la toaletã, a avut ghinionul sã scape magnetofonul pe jos ºi s-a dezmembrat!

(Superstiþia... Eu am avut o pisicã neagrã pe care am crescut-o de micã ºi a trãit 18 ani. Din partea ei, am avut doar satisfacþii, nici vorbã de ghinion).

La München, am stat douã zile. Cînd vii de la Paris, nimic nu te mai impresioneazã. La fel ºi la Viena, unde am stat alte douã zile. Mi-au pãrut oraºe reci. Am întîlnit la Paris români „fugari“. Încercau sã parã fericiþi, dar, pînã la urmã, recunoºteau cã „sîngele pãmîntului te strigã“ ºi „ce avem noi în comun cu strãinii? Fiecare îºi trage seva doar din rãdãcinile sale“… ªi a venit cutremurul din 1977. Îngerul meu m-a pãzit ºi de aceastã datã.

ROMÂNIA MARE“

Polemici Cu douã ore înainte de a se declanºa cutremurul, am fost în vizitã la o rudã care locuia în blocul care s-a dãrîmat, din apropierea Cinematografului PATRIA. Ne-au invitat sã rãmînem la cinã. Am refuzat, nu ºtiu de ce, mai ales cã îmi era foame, iar de la bucãtãrie veneau arome îmbietoare. Apartamentele din blocul în care locuiesc au avut doar cîteva mici fisuri ºi nimeni n-a avut vreo pagubã.

Viaþa se desfãºura pe un fãgaº normal. Construcþiile erau în „floare“. Aeroportul Internaþional de la Otopeni era terminat, însã puþini erau cei care plecau de acolo, graniþele fiind închise. S-a creionat o imagine dezolantã din cauza „cozilor“ interminabile la alimente, pentru cã se fãcea economie „la sînge“, întrucît megalomania lui Ceauºescu luase amploare, iar dorinþa lui de a nu avea datorii externe a dus la tot felul de restricþii. Dar cînd Ceauºescu fãcea vizite de lucru, magazinele goale se umpleau, ca prin farmec, cu tot felul de produse, iar dupã ce pleca el, magazinele rãmîneau, din nou, goale.

Personal, cred cã a fost sabotat. Nu mai puteai cumpãra un pachet de unt, decît jumãtate, iar mezelurile - doar cu suta de grame. Prin nu ºtiu ce minune, aveam, cu toþii, frigiderele pline (cunoºtinþe, cadouri etc.) A fost o generaþie de sacrificiu, dar care a realizat, prin muncã cinstitã, o economie care asigura un loc de muncã în þarã, tratament medical gratuit, bilete prin sindicat, cu preþ redus pentru mare ºi munte sau în staþiunile balneare.

Aceastã generaþie, acum marginalizatã, nici în visele cele mai frumoase nu mai poate spera sã ajungã la nivelul de viaþã din „epoca de aur“, trãind acum ca în „epoca de piatrã“ ºi, mai ales, fiind umilitã de cei cãrora le-a dat viaþã. Desigur, nu se poate generaliza. Cel puþin în ceea ce mã priveºte, dupã decesul soþului meu, pensia abia îmi ajungea sã-mi achit factura la întreþinere (care, în trecut, echivala cu preþul unei prãjituri) ºi sã-mi asigure minimum de existenþã. Chiar ºi cumpãrarea unei perechi de ciorapi era o problemã ºi asta dupã 38 de ani de muncã, fãrã sîmbete libere. Nici vorbã sã te mai poþi gîndi la mare sau la munte, la un spectacol sau la îmbrãcãminte „la modã“. Norocul meu cã am avut o garderobã cu îmbrãcãminte de cea mai bunã calitate din

Statul puternic – unica alternativã la colonie Motto: „Trebuie alungaþi acei care demoralizeazã neîncetat naþiunea, declarînd-o incapabilã de a întreprinde ceva prin sine însãºi, acei care nu recunosc românilor decît capacitatea de a da biruri ºi soldaþi”.

B.P. HAªDEU, 1868 Recent, într-o dezbatere a „Grupului pentru Acþiune Naþionalã” am expus ideea „Statului puternic”, ca formulã doctrinarã potrivitã ºi necesarã în situaþia în care se aflã o þarã ca România. Prezint în acest prim episod starea de stat slab, dezintegrat în spirit ºi acþiune, de fapt starea statului în care trãim - colonia România.

O simplã trecere în revistã a poziþiilor publice de dupã 1989 ne aratã cã statul este þinta celor mai multe atacuri, rezultatul fiind, probabil, cel premeditat: în prezentul predominant gregar, cetãþeanul vede cetatea, statul, ca avatar ºi cauzã a tuturor relelor din viaþa sa.

Astfel, pentru omul secolului ultim, toate cãutãrile minþilor strãlucite ale „Secolului Luminilor”, Montesquieu, Rousseau sau Kant, izvoare ale ideilor moderne despre stat ºi naþiune, toate acestea pãlesc în faþa înþelepciunii nebunului Nietzsche – „Statul este cel mai rece dintre monºtrii reci”. Te întrebi oare cum se poate ca epoca globalizãrii libertãþilor totale sã ajungã la aceleaºi gînduri cu inspiratorul celui mai sinistru sistem segregaþionist? Da, culmea este cã atît Hitler, cît ºi exponenþii libertãþilor extinse de astãzi s-au ridicat la fel de revoltaþi împotriva „statului – inamic”. ªi, la fel ca atunci, reacþiile celor ce nu achiesau la asemenea aberaþii, au fost nepotrivite ºi total ineficiente; superioritatea dispreþuitoare (menþinutã doar la nivel teoretic) faþã de o acþiune concretã nu opreºte acþiunea respectivã, ci dimpotrivã, creeazã exact efectul de rezonanþã dorit de cei ce acþioneazã; concret, promotorii aberaþiilor antistatale se adreseazã segmentelor gregare ale societãþii, iar respectiva superioritate dispreþuitoare expusã de mediile educate creeazã o segmentare prielnicã scopului final – disoluþia statului. În felul acesta, statul german a devenit duºman în viziunea unui procent majoritar din propriul popor – care, orbit, imbecilizat ºi dominat de latura sa gregarã, ºi-a gãsit salvatorul în paradoxul criminal nazist. Germanismul, arianismul ºi puritatea rasialã erau clamate de un non-german diform fizic, raþiunea specificã acestei mari naþiuni era cãlcatã în picioarele unui populism dus dincolo de limite - dar în faþa acestor acþiuni reacþia opoziþiei a fost… cea descrisã mai sus: au respins cu superioritate ºi inactivitate dezvoltarea

fenomenului, a agresiunii contra statului. Aceeaºi evoluþie o observ, din pãcate, în transformarea României din statul puternic creat ºi lãsat de Ceauºescu, în statul slab de azi.

Pe scurt, în momentul de faþã existã doi factori ce acþioneazã fãþiº împotriva statului – partidele ºi „societatea civilã”. Am scris mai multe articole în care am arãtat dezastrul pe care îl aduce aceastã aºa-zisã formã de democraþie numitã pluripartidism. În realitate, ºi în istorie, partidele constituie grupuri de interese, care nu reprezintã interesul general al societãþii, ci interese de grup – deci, logic, diferite pînã la excludere faþã de interesul naþiunii. Partidele nu au nici o legãturã cu lupta de idei aducãtoare de progres, doctrinele lor fiind niºte formalitãþi lipsite de importanþã în bãtãlia politico-electoralã; puterea partidele înseamnã acapararea sferelor de influenþã economicã ºi angrenarea unor segmente cît mai mari ºi mai ascultãtoare de populaþie. Mai multe partide înseamnã deci o împãrþire a naþiunii, fapt care a prezentat uneori secvenþe dramatice, de la lupte de stradã la pactizarea cu elemente duºmãnoase din afara þãrii. Din trecutul românesc ºi pînã în prezentul românesc partidele saboteazã pur ºi simplu statul condus de partide rivale; orice investiþie propusã de unii va fi blocatã de ceilalþi; niciodatã partidul rival nu are dreptate, nu vrea binele naþiunii, nu e cinstit, nu meritã sã existe, iar populaþia trebuie sã înþeleagã cã partidul rival e cel mai mare rãu apãrut pe suprafaþa þãrii – dacã nu chiar a planetei, iar orice vorbã a unui reprezentat al partidului rival e o minciunã – desigur, pînã în clipa în care respectivul schimbã tabãra… În istorie, cu cît partidele au fost mai slabe, cu atît statul a fost mai puternic, iar naþiunea a avut de cîºtigat; regimul forte al lui Cuza a însemnat reforme, investiþii, crearea unor instituþii vitale ºi astãzi – desigur, Cuza a trebuit sã-i „cuminþeascã“ atît pe liberali, cît ºi pe rivalii conservatori. Carol I a trecut prin 10 ani de rãfuieli politice care erau gata sã-l facã sã plece de pe tron; dictatura lui Carol al II-lea a însemnat cea mai fastã perioadã economicã a monarhiei româneºti. În fine, cum s-ar putea imagina construcþia þãrii din perioada comunistã în condiþiile nonsensului pluripartit de azi?

Al doilea factor de disoluþie a statului o reprezintã aºa-zisa societate civilã. Sintagma însãºi e o aberaþie, întrucît nu existã o împãrþire realã sau formalã a societãþii în „civilã” sau „non-civilã”, nu e clar nici mãcar ce înseamnã aceastã „civilie”, atît timp cît multe din grupãrile ºi personajele ce se revendicã parte a acestei

CIOBURI DE GÎNDURI

Frate din cer De mii de ani, cu ochii cãtre cer, Te caut ca un fulger în genune ªi numele þi l-am strigat în cosmic ger...

Te-am cãutat zadarnic ºi-n falsa raþiune.

Prin galaxii am tot umblat cu drag, ªi-ades m-am scuturat de colb de aur: Sînt cel dintîi, sau poate cel din urmã mag, Dar singur ce sã fac cu-atît tezaur?!

Am cerul tot, pleiade de rubine, Cãmãri de mii de ani luminã vinovatã, Dar fãrã tine am uitat ce-i bine ªi-n lacrimi pîinea mea e zilnic frãmîntatã.

Cutremur greu e-n mine ca-ntr-un munte, ªi iar pe urma ta îmi fac în cer cãrare...

Cu false umbre n-am sã trec vreo punte, Dar poate ne-ntîlnim cîndva în Ursa Mare.

Sau poate-n catedrala rece-a unui crin În plînsul unui clopot de luminã, Mai puri ca roua stelei fãrã vinã, Sub chipul blînd al Tatãlui Divin.

ILARION BOCA perioada de „tristã amintire“. S-a mai schimbat puþin situaþia dupã majorarea pensiilor de cãtre Guvernul Tãriceanu. Am sperat mereu în promisiunile fãcute în campaniile electorale, niciodatã onorate. O istorie a vorbelor, nu a faptelor, prin despãrþirea „graniþelor“ între bogaþi ºi sãraci (era sã zic hoþi ºi cinstiþi), dintre „sus“ ºi „jos“, în care epocile vechi ºi noi duc la o veritabilã „bãtãlie“ între generaþii. Prãbuºirea uneia se încruciºeazã cu prãbuºirea alteia în dezastrul comun, prefigurînd un viitor care nu mai e al lor. (va urma) LILIANA TETELEA categorii sînt actanþi politici, cu preferinþe militante pentru anumite partide, altele sînt finanþate prin programe guvernamentale etc. Acesta mi se pare un caz de imposturã ºi mai mare decît în cazul partidelor; un demnitar liberal, de exemplu, care vorbeºte în numele liberalilor abuzeazã, fiindcã a fost numit sau ales de un grup de persoane din grupul liberal, nu de toþi liberalii sau mãcar de o majoritate a lor. În cazul societãþii civile, aºa-ziºii „reprezentanþi” ai acesteia sînt exemple de imposturã clarã, fiindcã nu i-a delegat, ales sau numit niciodatã societatea. În plus, exprimarea publicã a acestora nu este decît un continuu atac la suprastuctura statului, sfera politicã, la cetãþenii care se manifestã în zona politicã ce nu convine acestor civili „apolitici”, la instituþii ale statului sau la cetãþenii care lucreazã acolo. Cu alte cuvinte, pe lîngã partidele care împart un segment al naþiunii între partizanii lor, apare ºi societatea civilã care mai produce o falie, între niºte „noi” nedifiniþi - ºi niºte „ei“ luaþi la grãmadã. Stînd strîmb ºi judecînd drept, cred cã aceastã denigrare continuã a unor segmente sociale dar ºi promovarea neîncrederii în stat ºi instituþiile sale se încadreazã la multe articole din Codul Penal.

Dãdeam exemplul statului slab german, preluat de o maºinãrie a terorii, o aberaþie criminalã a istoriei; în România de astãzi vãd, cu teamã ºi revoltã, armate de interlopi care impun stilul lor de viaþã în cartierele marilor oraºe – dar asist neputincios, în acelaºi timp, la hãituirea unor mari medici, salvatori a mii de vieþi, pe baza unor turnãtorii „suspicionabil întemeiate”. Iar contradicþiile, paradoxurile ºi antitezele statului slab pot continua la nesfîrºit – pentru cã aºa ceva caracterizeazã statul slab. În episodul viitor voi expune doctrina statului puternic; pînã atunci însã un prolog - confuzia între dictaturã ºi tiranie. Dictatura este o formã de conducere practicatã în situaþii speciale (extreme) în care o persoanã sau un grup este învestit de popor sau de o majoritate (dominantã) cu autoritate extinsã. Din contrã, tirania este o uzurpare a puterii, a autoritãþii. Întrebarea poate fi - cine este uzurpatorul puterii, conducãtorul autoritar care îºi duce la bun sfîrºit misiunea consolidãrii statului ºi de dezvoltarea a naþiunii, sau aºazisa democraþie care induce ideea reprezentãrii poporului dar, în fapt, nu reprezintã decît grupul de interese? Platon spunea cã tirania se naºte din democraþie, fãcînd referire la pluripartidismul blamat încã din vremea aceea. Tirania este simptomaticã pentru statul slab. O colonie nu se conduce decît prin tiranie. Alternativa la statul slab este autoritatea; alternativa la colonie poate fi numai statul puternic - ceea ce voi propune în numãrul urmãtor.

DRAGOª DUMITRIU

Pag. a 7-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (24) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – UN MORMÎNT CE SE DESCOPERÃ TUTUROR Tehnica zidãriei acestui mormînt ºi dimensiunile cãrãmizilor sînt aproape identice cu ale vechiului zid al bisericii ºi anume: 29 x 14x4 centimetri, faþã de 21 x 15 x 4 centimetri. În dreapta acestui mormînt am dat de alt mormînt, zidit cu acelaºi fel de cãrãmidã ca ºi cel precedent, dar cu rostul între cãrãmizi numai de 1,5 centimetri, ceea ce denotã o manierã de lucru a unei epoci mai tîrzie. ªi bolta acestui mormînt era spartã, în mijloc, iar mormîntul umplut cu dãrîmãturi.

Osemintele din acest mormînt aparþin la patru schelete de la care s-a pãstrat numai un craniu de femeie ºi maxilarele inferioare ale unor persoane bãtrîne. În mormînt s-au gãsit multe blãni de coºciuge aºezate unele peste altele, provenite din înmormîntãrile succesive ale morþilor depuºi aci, ºi s-a observat, în special, existenþa a douã coºciuge, unul îmbrãcat cu mãtase purpurie, care era mai vechi ºi altul cu purpurã viºinie, care era mai recent. Craniul cu osemintele scheletului cãrui aparþinea au fost gãsite într-o cutiuþã vopsitã verde, la capul mormîntului, deasupra tuturor oaselor. Pe un giulgiu imprimat cu flori am gãsit resturile pãrþei ultime din cifra Marelui Ban, Grigore Brâncoveanu: G.B., care afrontau o floare din cele imprimate pe giulgiu. Aceste litere ne dezleagã problema înmormîntãrii Brâncovenilor, de la Doamna lui Brâncoveanu-Vodã, Maria, pînã la ultimul Brâncovean: Marele Ban Grigorie Brâncoveanu ºi anume: Doamna Ilinca, moartã în aprilie 1721, Maria Doamna, Lambrino Banul, ginerele lui Brâncoveanu, mort în 1745, septemvrie 15 ºi Grigore, mort la 28 aprilie 1832 ºi îngropat la 30 aprilie 1832. În concluzie, sãpãturile au confirmat în întregime presupunerile bazate pe fapte istorice, ale existenþei mormintelor la biserica „Sfîntul Gheorghe-Nou”, sub pietrele respective.

Discursul Episcopului de Argeº Ilarion, þinut la înmormîntarea prietenului sãu: ultimul Brâncovean, Grigore Brâncoveanu Banul (descoperit de dl.

Chirileanu zilele acestea), care reaminteºte tradiþia pãstratã în familia Brâncovenilor despre osemintele aduse de la Constantinopol de Doamna Maria, spre a fi înmor-

Sãrbãtoarea de Rusalii Sãrbãtoarea de Rusalii este cunoscutã ºi sub denumirea de Pogorîrea Sfîntului Duh ºi reprezintã o sãrbãtoare extrem de importantã pentru toþi creºtinii. Aceastã sãrbãtoare marcheazã coborîrea Duhului Sfînt asupra ucenicilor Mîntuitorului nostru Isus Christos. Conform scrierilor din Noul Testament, acest eveniment s-a întîmplat în ziua rusaliilor evreieºti, la 50 de zile de la Învierea Domnului nostru Isus Christos. Tocmai de aceea, aceastã sãrbãtoare creºtinã este cunoscutã ºi sub numele de Cinzecime. În Vechiul Testament, Rusaliile au reprezentat la început o sãrbãtoare agricolã de bucurie a evreilor în care se oferea pîrgã din roadele pãmîntului.

Ulterior, aceasta devine o aniversare a Legãmîntului, care a fost încheiat la 50 de zile dupã ieºirea din Egipt. De asemenea, ºi Rusaliile creºtine au o strînsã legãturã cu Legãmîntul, reprezentînd o sãrbãtoare a încheierii launtrie a Noului Legãmînt al harului ºi al iubirii, odatã cu coborîrea Sfîntului Duh. Mai mult decît atît, Rusaliile sînt ºi consacrarea solemnã

mîntate în mormîntul ctitoricesc, de la Sfîntul Gheorghe - Nou, ne dau siguranþa deplinã cã osemintele aflate sub piatra cu Stema Domneascã sînt oasele lui Constantin Vodã Brâncoveanu.

Sãpãturile confirmã existenþa mormîntului ctitoricesc al lui Constantin Vodã Brâncoveanu ºi al unui copil al sãu, sub piatra de mormînt decoratã cu Stema Þãrii, care mormînt este flancat pe stînga de mormîntul lui Ion Mavrocordat Vodã, iar pe dreapta de mormîntul lui Grigore Brâncoveanu”.

20 decembrie 1932 „Se aprobã concluziunile raportului d-lui Drãchiceanu. (ss) N. lorga, Preotul N.M. Popescu, Ar. Verona, I. Andrieºescu, V.G. ªtefînescu, C. Moisil. p. conf. Virg. Drãghicescu”...

Istoricul Nicolae lorga fãcea referire în timpul Conferinþei mai sus menþionate, de la Fundaþia Dalles, din data de 22 decembrie 1932, la Emanuil Hagi Mosco. Acesta ºi datoritã faptului cã nu fusese invitat de cãtre Comisiunea Monumentelor Istorice sã participe la deshumare, susþinea, în contradictoriu cu Nicolae lorga ºi Virgiliu Drãghiceanu, cã cercetarea mormîntului brâncovenesc nu a fost fãcutã corect. În replicã, aºa cum am arãtat, Nicolae Iorga, Virgiliu Drãghiceanu, precum ºi alþi specialiºti ºi istorici au demonstrat cu argumente ºtiinþifice cã identificarea osemintelor Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu a fost fãcutã cu respectarea strictã a normelor impuse de cercetarea istoricã, arheologicã, antropologicã ºi medico-legalã stabilite de Comisie. În final, Emanuil Hagi Mosco, fiind invitat de cãtre Virgiliu Drãghiceanu la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, în luna ianuarie a anului 1933, a fost întrebat de cãtre acesta care este cripta unde se aflã osemintele Domnitorului Constantin Brâncoveanu, din cele trei prezentate. Emanuel Hagi Mosco nu a putut da un rãspuns, spunînd cã ºi el este întru totul convins „cã Brâncoveanu Vodã a fost îngropat la Sfîntul Gheorghe.

E neîndoielnic ºi nu se poate admite controversã. Deci, mormîntul lui numai aici este ºi numai aici trebuie cãutat [...]”. Cu alte cuvinte, acesta ºi-a declinat competenþa în favoarea specialiºtilor. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU a Bisericii pe care Mîntuitorul a întemeiat-o. Prin Pogorîrea Sfîntului Duh, Apostolii au fost încredinþaþi cu puterea de a grãi limbi pe care ei nu le cunoºteau pînã atunci. Au reuºit sã descopere atît învãþãtura Mîntuitorului, dar ºi a altor neamuri în mai multe limbi. Începutul a fost chiar în aceastã zi de Rusalii, cînd toþi iudeii din Ierusalim ºi din întreg Orientul au înþeles mesajul pe care aceºtia îl purtau. Pelerinii care nu reuºeau sã îºi explice cum reuºesc Apostolii sã grãiascã în mai multe limbi îi acuzã cã ar fi „plini de must”, ºi anume beþi.

Atunci Sfîntul Petru lua cuvîntul pentru a aparã Apostolii, dar ºi pentru a propovãdui minunile pe care Mîntuitorul nostru le-a fãcut. Se obiºnuieºte sã se vorbeascã de trimiterea Sfîntului Duh în lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrãrii lui Christos. În acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfîntului Duh. În realitate însã, Duhul trebuie vãzut întotdeauna ca Duhul lui Christos, deci, nu trebuie vãzut sau conceput ca despãrþit de Christos. În ziua de Rusalii, creºtinii obiºnuiesc sã vinã la bisericã ºi sã aducã frunze de nuc sau de tei, simboluri ale limbilor de foc, ca semne ale coborîrii Sfîntului Duh. Acestea sînt binecuvîntate ºi împãrþite credincioºilor.

O noapte de august Se-mbracã noaptea-n indigo, κi dã în bobi cu-n car de stele, Ar vrea sã ºtie de ce viaþa Stã-n zodie cu dimineaþa...

Miroase noaptea a fîn cosit, Din cînd în cînd mai plouã-n rouã...

E noaptea care-a asfinþit Peste pãmîntul ostenit...

Se scaldã noaptea-n bronz topit De-atîta lunã cursã-n ape, Lacrimi de soare asfinþit Se pregãtesc de rãsãrit...

Se-ascunde noaptea printre crini, Pãmîntul freamãt-a miresme, Se-nþeapã zorii-n colþi de spini Iar noaptea fuge prin vecini...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Bursita tendonului Ahile Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european. În mod normal, la cãlcîi existã numai o singurã bursã, care este localizatã între tendonul Ahile ºi DR. TAREK NAZER osul calcaneu. Aceastã bursã poate deveni inflamatã ºi dureroasã, o datã cu apariþia bursitei anterioare a tendonului Ahile. Bursita tendonului Ahile reprezintã inflamaþia sacului plin cu lichid localizat fie între pielea cãlcîiului ºi tendon, fie anterior de inserþia tendonului Ahile pe osul calcaneu. Tendonul Ahile este tendonul care uneºte muºchii gambei cu osul calcaneu.

Care sînt cauzele?

Persoanele predispuse la apariþia bursitei sînt în general femeile tinere, însã poate sã aparã ºi la bãrbaþi.

Poate fi cauzatã sau agravatã de un anumit tip de mers sau de suprasolicitare, de purtarea încãlþãmintei rigide sau de traumatisme ºi diferite boli precum artrita reumatoidã.

Care sînt simptomele?

Cînd este prezent un traumatism, simptomele debuteazã brusc. Cînd nu existã, simptomele se dezvoltã treptat, apar durerea, tumefacþia ºi creºterea temperaturii locale în partea posterioarã a cãlcîiului. Cînd bursa inflamatã creºte în dimensiuni apare sub forma unei proeminenþe roºietice localizate sub pielea cãlcîiului.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic local, completat de examene imagistice precum radiografia pentru a exclude posibilitatea unei fracturi a osului calcaneu sau a leziunilor calcaneene cauzate de alte boli.

Care este tratamentul? În cazul bursitei posterioare a tendonului Ahile scopul tratamentului este reducerea inflamaþiei, reducerea presiunii asupra cãlcîiului ºi corectarea miºcãrilor anormale ale cãlcîiului prin purtarea unor pantofi speciali.

Durerea ºi inflamaþia pot fi ameliorate temporar prin aplicarea unor comprese calde sau reci, prin administrarea de antiinflamatoare sau prin infiltraþii locale.

Dacã aceste metode terapeutice nu sînt eficace poate fi necesarã îndepãrtarea pe cale chirurgicalã a unui fragment din osul calcaneu. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 8-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Omagiu Poetului nepereche TABLETÃ DE SCRIITOR

Cazul Eminescu Numai Dumnezeu poate sã ºtie cu adevãrat ce s-a întîmplat cu Eminescu, care este adevãrul morþii sale ºi cît a suferit în scurta lui viaþã. De aici pornesc întrebãrile: oare societatea din vremurile acelea a conºtientizat cã, odatã cu trecerea vremii, debutantul din revista „Familia”, a lui Iosif Vulcan, va deveni vocea nemuritoare a poeziei românilor?

Vocea numãrul unu? Oare cei din înalta societate de atunci s-au gîndit cã, odatã cu maturizatea lui literarã, va trece la o criticã vehementã a celor care îi umileau pe români, indiferent de partidul politic din care fãceau parte? Sã se fi gîndit vreodatã aceºtia la faima sa poeticã de mai tîrziu? Ar fi ºi alte întrebãri, la care pot sã rãspundã doar erudiþii cercetãtori ai operei sale.

Eminescu cred cã a fost victima propriului sãu destin, pentru cã prea s-a amestecat cu scrisul în troaca plinã cu tãrîþã a politicienilor. Dar el nu a putut fi altcumva, cînd vedea cît suferea poporul, pe care l-a slujit pînã în cea din urmã clipã a vieþii sale. Deºi era conºtient cã lupta dusã împotriva duºmanului era ca ºi pierdutã, el nu a renunþat, iar epilogul vieþii lui avea sã se termine cu o mãrturie poeticã, gãsitã în buzunarele îmbrãcãminþii sale, dupã ce avea sã moarã: „Atîta foc, atîta cer/ Atîtea lucruri sfinte/ Peste’ntunericul vieþii/ Ai revãrsat, pãrinte!”.

Un asemenea îndemn la credinþã nici cã se putea scrie vreodatã.

Mihai Eminescu s-a nãscut, spre nemurirea sa ºi bucuria românilor pentru cîtã vreme va exista acest

neam pe pãmînt, nu doar ca un Poet care va strãluci în veci de veci, ci, mai ales, ca omul care a relevat Gloria neamului sãu, pe care l-a cîntat în cuvinte dragi nouã, într-o limbã „ca un fagure de miere”. ªi, fãrã a abuza de rãbdarea cititorilor, îndrãznim totuºi sã ne întrebãm: a fost, sau nu Eminescu dorit de contemporanii sãi?

Acesta rãmîne un subiect de discuþie care nu se va încheia vreodatã ºi care reprezintã ceea ce noi numim rana deschisã a Eminului nostru drag, ce nu se va vindeca niciodatã. Pentru cã, zicem noi, nici în vremurile de acum ºi nici în cele viitoare nu se vor gãsi doctori capabili sã o trateze, pentru a se pune punct, odatã pentru totdeauna, speculaþiilor asupra morþii sale. ªi au fost pînã acum formulate destule opinii pe chestiunea asta, unele de-a dreptul ilare.

Pentru cã aºa sîntem noi, românii: în timp ce unii oameni de bunã credinþã încearcã sã spunã un adevãr, de îndatã apar alþii, care contrazic totul. Altfel nu se explicã de ce nici la 166 de ani de la naºterea lui Eminescu ºi respectiv la 127 de ani de la trecerea lui în eternitate, nu s-a putut elucida cauza morþii sale. Unii dintre contemporanii noºtri vor chiar sã deschidã un proces pentru aflarea adevãrului. Nu ºtim dacã vor avea ºi sorþi de izbîndã, pentru cã lucrurile nu sînt aºa de simple cum se crede, iar opiniile cu siguranþã vor fi diferite ºi vor isca discuþii contradictorii.

Cazul Eminescu este unul din exemplele de mari români care au suferit din aceastã pricinã. Evocarea lui în orice moment este rezultatul neelucidãrii morþii sale ºi a chinului în care ºi-a scris versurile. Numai el ºtie de unde i s-a tras sfîrºitul. În rest, supoziþiile noastre sînt doar niºte scenarii de film gratuite.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Mihai Eminescu: Din istoria mînãstirilor athonite La 10 august 1878, jurnalistul Mihai Eminescu scria pentru ziarul ,,Timpul” un articol privitor la legãtura românilor cu Muntele Athos. Aflãm cã în vremea aceea unul din zece trãitori în Sfîntul Munte era român. Articolul este o mãrturie importantã ºi valoroasã, aducînd detalii ale vremii asupra modului de organizare ºi funcþionare a aºezãmintelor monahale, asupra felului în care se dezvoltau ºi erau susþinute mînãstirile ºi schiturile. La data scrierii articolului, Arhimandritul Chiriac, stareþul Bisericii Întîmpinarea Domnului, din Schitul Cotlomuºului, se adresa direct redacþiei ,,Timpul”, cu rugãmintea de a sprijini colecta pentru susþinerea aºezãmîntului.

Iatã mai jos textul eminescian: ,,Din istoria mînãstirilor închinate ºtim cîtã însemnãtate avea odatã pentru noi, românii, Muntele Athos sau Sf. Munte, acea limbã de pãmînt a Peninsulei Chalkidice, din Marea Egeicã, care, purtînd ºi astãzi numele unui gigant din mitologia greceascã, a devenit în suta a zecea dupã Christos minunatul loc de convieþuire a mii de cãlugãri. Republica de astãzi a cãlugãrilor numãrã 20 de mînãstiri mari, 10 sate (skele), 250 de chilii izolate ºi la 150 de sihãstrii.

Fiecare naþie de lege greco-orientalã are una sau mai multe mînãstiri, în care ºi azi vin în fiecare an vizitatori din Rusia, de la noi, din Ardeal, din Serbia, din Bulgaria, Grecia, Asia Micã, Constantinopole º.a.

Cãlugãrii înºiºi, astãzi în numãr de 10.000, între care o mie de români, se recruteazã din toate naþiile de lege rãsãriteanã ºi trãiesc dupã regula Sf. Vasilie, în deplinã singurãtate.

Sfîntul Munte se bucurã ºi astãzi de privilegiile foarte largi acordate de Murad II, pentru cã i se supusese încã înainte de luarea Constantinopolei.

Astfel, nici un musulman nu se poate aºeza în sfîntul þinut afarã de Bostangi-Aga, care întreþine relaþiile între cãlugãri ºi sultanul. Guvernul acestei republici eclesiastice e în mîna Sf. Sinod din Karias, frumoasa capitalã a peninsulei; acest sinod e compus din 20 de delegaþi (de fiecare mînãstire unul) ºi 4 prezidenþi, care în fiece an se iau tot din alte 4 mînãstiri. Acest sinod þine disciplina ºi dispune cele de trebuinþã pentru anevoioasa administrare a averii mînãstirilor. Toate mînãstirile sînt închinate Pururea-Fecioarei ºi se împart în cultul lor astfel

încît fiecare stadiu al vieþii Maicii-Domnului e mai cu seamã serbat în una din mînãstiri.

Din vremi nemaipomenit de vechi existã însã o deosebire între guvernul ºi administraþia deosebitelor mãnãstiri. Unele, chinoviile proprii, au un egumen, iar membrii lor au renunþat la propria lor voinþã ºi la averea lor ºi trebuie sã se supunã necondiþionat; pe cînd celelalte mînãstiri, monastira idiorhythma, au constituþie republicanã, îºi aleg în fiece an stareþul ºi hotãrãsc asupra afacerilor generale în soboare, la care iau parte toþi cei ce au dreptul de-a vota. În chinovii, cãlugãrii trãiesc în comun, în celelalte mînãstiri trãiesc dupã plac, neprimind din partea mînãstirii decît pîine ºi vin. Altfel, regula e-ndestul de asprã. Dar toate aceste sînt mai mult ori mai puþin cunoscute; ceea ce voim a face acuma este de-a atrage atenþia asupra unei tendenþe, ce meritã toatã lauda, precum ºi toatã încurajarea din partea publicului român.

Dupã cãderea împãrãþiilor ortodoxe a Byzanþului ºi a Trapezuntului, Sf. Munte a devenit obiectul unei deosebite îngrijiri din partea voivozilor români ºi a poporului românesc. N-avem decît a aminti cã dintre cele 21 de abaþii mari, ºase numai sînt fundaþii ruso-bulgare, opt sînt fundaþii româneºti, ºi anume: St. Grigorie, Caracal, Dochiarion, Cotlomuºul, Xeropotamul, Pantokratoros, S. Dionis de Trapezunt ºi, în fine, însãºi frumoasa ºi splendida Lavra. Nenumãrate moºii se dãruiserã de cãtre Domnii ºi boierii din þãrile noastre, bani ºi odoare ºi, cu toate acestea, pînã astãzi nu s-a vãzut o miºcare de viaþã intelectualã între membrii români ai marii comunitãþi religioase.

Acum, pentru întîia datã ne întîmpinã o tendinþã într-adevãr vrednicã de toatã lauda. S.S. Arhimandritul Chiriac, român nãscut în Botoºani, a întreprins o cãlãtorie prin þãrile noastre, spre a aduna mai cu seamã cãrþi pentru înfiinþarea unei biblioteci la schitul Cotlomuºului, al cãrui stareþ este.

Pînã la formarea unui anume comitet, care sã se ocupe cu strîngerea de bani, cãrþi ºi obiecte, redacþia „Timpului” primeºte asemenea în pãstrare cãrþile, banii º.a., pe care cititorii noºtri ori alte persoane din public ar dori sã le ofere în folosul schitului ºi al bibliotecii care se va înfiinþa.

Vom reveni asupra chestiunii”.

Sursa: ANOMISMIA

Privind masca mortuarã a lui Eminescu Sã trec uºor cu palma pe masca mortuarã (eu nu credeam vreodatã s-ajung a o privi) prin fagii Bucovinei sã fie primãvarã un recviem sã curgã din corn în zori de zi Þãrãncilor din Putna le înfloreascã iia sã-i iasã dinainte ca unui voievod cãci pentru noi, românii, acesta e Mesia cu tãlpile în cuie ºi sîngele pe rod Aºa cum stã de singur ca într-un metru antic e ca o stea cãzutã în iarba altui veac iar fruntea îºi frãmîntã portalul ei gigantic ºi buzele a milã supremã se desfac L-a ferecat durerea pe stînca zînei Dochii în raza luminãrii pomeþii bat în mov ca douã pîini bãtrîne i se afundã ochii în somn îi supureazã fîntînile lui Iov Efigie în aur ºi diamanticale profil ca munþii Lunii purificaþi prin foc plîng spasmele genezei în cearcãnele sale îi muºcã lupii steaua cea fãrã de noroc ªi telegrama Havas întîrzie cu anii peste Scrisoarea IlI-a sigiliul s-a rãcit de-un secol strigã Eli, oh, lama sabachtani pe el uitarea noastrã de azi l-a-nnebunit Eu îi dezmierd cu palma acest vulcan de cretã un tei afumã cerul pe dealul din Copou pãziþi-i bine masca, e arma lui secretã rãzbunãtor ºi rece, el va veni din nou!

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)

Unul singur – Mihai Eminescu Motto: În ebraicã, numele Mihai însemna „Cine este ca Dumnezeu“.

Cine este, oameni, ca Dumnezeu?

Nimeni. Lucru simplu, firescul.

Superb, sublim va rãmîne mereu Unul singur – Mihai Eminescu.

El este iubirea, este natura, Sufletul blînd al acestui popor.

Este cãldura ºi e mãsura, Sacra luminã topitã în dor.

El este iarba, este ºi Luna, Pãmîntul nostru cel vechi, românescul, El va rãmîne întotdeauna Pururea tînãr: Mihai Eminescu.

Cine este prieten cu Dumnezeu Pe-al þãrii dacic picior de plai?

Unul a fost, va rãmîne mereu Sã ne lumineze: Eminescu Mihai.

GEORGE MILITARU

Pag. a 9-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

C

el puþin de 20 de ani încoace asist cu o revoltã neputincioasã la explozia de festivism ce-i cuprinde pe unii, de douã ori pe an: la 15 ianuarie ºi la 15 iunie. ªi pentru a rãmîne consecvenþi firii noastre de popor al extremelor, a apãrut noul val – cel al inculþilor contestatari; nu mã refer aici la personalitãþile care au fãcut apel la mai multã decenþã atunci cînd ne apropiem de opera poetului Mihai Eminescu, ci la impostorii culturii române, care considerã cã pot intra în conºtiinþa publicã pe uºa din dos. ªi cum altfel, decît demolînd „mitul” eminescian, nu pentru a-l aºeza în marginile adevãrului, ci pur ºi simplu pentru a-l spulbera, considerîndu-l lipsit de valoarea pe care doar opera lor, încã necunoscutã, o poate avea.

Dar nu despre aceºti avortoni culturali vreau sã vorbesc, ci despre marile ºi strãlucitele minþi care n-au pregetat sã se aplece cu rigurozitate ºi cu dragoste, fãrã nici o urmã de exaltare, asupra operei lui Eminescu. Pentru cã Eminescu a fost un truditor al cuvîntului, ºi numai personalitãþi de acelaºi calibru l-au putut intui ºi l-au putut face accesibil marelui public. Au curs rîuri de cernealã, au apãrut exegeþi peste exegeþi, s-a înfiinþat o mare colecþie Eminesciana, în care s-a tot scris ºi s-a tot interpretat opera lui Mihai Eminescu, însã în conºtiinþa marelui public au intrat cîteva stupide sintagme, fãrã ca mulþi dintre cei care le folosesc sã fi avut acces, în profunzime, la opera sa integralã. Pentru cã Eminescu adevãrat este cel din prozã, din poezie, din publicisticã, adunate toate la un loc. ªi „nu de judecat critic de cãtre noi este, acum, Eminescu, ci de asimilat într-un fel, ca o conºtiinþã de culturã de dindãrãtul nostru – de la folclor pînã la ºtiinþele pozitive –, devenind astfel conºtiinþa noastrã mai bunã, sau poate mustrarea de conºtiinþã a oricãrui intelectual, care-i vede necuprinsul, adicã sinteza totuºi”. (Constantin Noica) Adevãratul intelectual trebuie sã capete deprinderea de-a nu mai vorbi despre lucruri pe care nu le cunoaºte în profunzime, dîndu-ºi cu pãrerea aºa cum simte ºi cum cugetã, ci fãcînd apel în primul rînd la obiectivitate ºi la rigurozitatea omului de ºtiinþã. Avea dreptate Emil Cioran cînd, într-un interviu pe care i-l lua actorul M. Caramitru în iarna lui 1990, la Paris, spunea rãspicat, fãrã nici un echivoc: „Eminescu este scuza noastrã cã existãm ca popor”. ªi nu trebuie sã sãrim arºi în sus, sã ne simþim jigniþi de o astfel de afirmaþie, dimpotrivã. Afirmaþia lui Cioran se poate justifica în lumina altei afirmaþii pe care a fãcut-o o altã mare conºtiinþã româneascã -Constantin Noica: „În clipa de faþã, Eminescu nu e decît cel mai mare poet al României. Avem temeiuri sã credem cã el poate fi transformat în Pedagog al ei, dacã se pun la dispoziþia oricui, ºi mai ales a tineretului, caietele cuprinse în cele 44 de manuscrise de la Biblioteca Academiei Române”. Pentru cã, tot aºa cum spune Noica, demolînd mitul poetului romantic, a cãrui viaþã ºi operã au fost marcate doar de haos, Eminescu a fost conºtiinþa profundã ºi disciplinatã a acestui neam, „adevãrata Universitate a tuturor culturilor lumii”.

Despre personalitatea sa exemplarã vorbesc manuscrisele sale, pentru care Constantin Noica a dus o adevãratã bãtãlie cu autoritãþile comuniste, pentru a fi facsimilate ºi aduse în conºtiinþa publicului larg. „Caietele aratã oricui care e rãspunderea ºi umilinþa omului de culturã, fie cã este, ori nu, geniu”. (Noica) Pentru cei ce vor sã vadã cele 44 de caiete facsimilate, o pot face la Muzeul Eminescu, din Iaºi, ori la Casa Memorialã ,,Mihai Eminescu”, din Ipoteºti. În capitolul „O lume ca «nelumea» sau: lumea culturii lui Eminescu”, din ,,Introducere la miracolul eminescian”, Constantin Noica vorbeºte despre începutul dialogului platonician Phaidros (tînãrul iubitor de culturã care dã ºi numele dialogului) care, plimbîndu-se în plinã varã alãturi de Magistrul sãu, Socrate, pe malul rîuleþului Ilisos, în cãutarea unui loc umbros, exclamã plin de încîntare: „Ce bine cã sînt ºi eu desculþ, cum eºti tu întotdeauna!”. „Aºa desculþi, spune Noica, aveau ei sã vorbeascã despre lucrurile ultime ale gîndului ºi vieþii. Desculþii – uneori la propriu, ca în cazul folclorului ºi al cîtorva mari figuri din trecut, dar de cele mai multe ori la figurat – sînt cei care fac cultura mare. Ceilalþi, bine-îmbrãcaþii, o pun

doar în ordine. Primii sînt cu adevãrat cei liberi, cei detaºaþi ºi cei care au acces la o lume rãsturnatã (sau altfel, aºezatã mai bine) aºa cum aici, în dialog, sub insolaþia spiritului – sub «însorirea» lui, ar fi spus Eminescu, folosind un termen pe care îl încerca în manuscrise - anticii aceia se strãduiau sã vadã lumea ca o «nelume» a Ideilor”. Pentru cã, aºa cum spune Noica în continuare, în lumea rarefiatã a Ideilor a rãtãcit „desculþul la propriu Homer”, „bastardul pictor ºi tehnician rãtãcitor, Leonardo”, „actorul Shakespeare ºi directorul de trupã Molière”, la fel de prost îmbrãcaþi, precum ºi valetul Rousseau, „ce abia ieºea din condiþia de valet”, ºi Holderlin, cel care fãcea pe jos drumul de la Bordeaux pînã-n Germania. Alãturi de ei, cu cinste stã desculþul Eminescu, care trecea munþii de la Cernãuþi la Blaj, cu traista-n bãþ, pentru a se pleca la porþile Blajului ºi-a rosti, cu înfiorarea tînãrului însetat de cunoaºtere: „Te salut, micã Romã!”. Apoi, de la Blaj la Sibiu ºi de acolo pînã în podul cu fîn de la Giurgiu, avînd drept singurã avere cîteva ceasloave, din care citea cu glas tare în dulcele grai românesc. ªi cum sã nu fii de acord cu exclamaþia plinã de admiraþie a lui Constantin Noica? „Ce frumoasã este cultura, fãcutã de cãtre «desculþi» ºi administratã de oameni „bine-îmbrãcaþi!”

Lãsînd la o parte valurile de ipocrizie festivistã care se abat în cultura românã cînd vine vorba despre Mihai Eminescu, nu putem ocoli ºi prezenþa binefãcãtoare a cîtorva oameni de culturã, spirite profunde, care au fost învestite de cãtre divinitate sã punã rînduialã în opera lui ºi so redea culturii româneºti la adevãrata ei valoare. Primul a fost „bine-îmbrãcatul” Maiorescu, spirit luminat, aparent steril prin rigiditatea nemþeascã, care a intuit din prima clipã cã în spatele neorînduielii eminesciene stã marele geniu al culturii române. Mãsurat în tot ceea ce spunea ºi fãcea, n-a pregetat sã-l numeascã „rege al cugetãrii omeneºti”. În studiul ,,Eminescu ºi poeziile lui”(1889), Maiorescu semna actul prin care stabilea locul poetului în cultura românã: „Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cît se poate omeneºte prevedea, literatura poeticã românã va începe Secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, ºi forma limbei naþionale, care ºi-a gãsit în Eminescu cea mai frumoasã înfãptuire pînã astãzi, va fi punctul de plecare pentru toatã dezvoltarea viitoare a veºtmîntului cugetãrii româneºti”.

A urmat apoi George Cãlinescu, monument al subiectivitãþii în a sa Istorie a literaturii, dar de-o obiectivitate ºi de-o rigoare de excepþie în abordarea operei eminesciene. L-a pus acolo unde-i era locul, alãturi de marii poeþi ai literaturii universale: „Eminescu e un poet universal, dar, ca oricare altul, nu izolat. Luceafãrul e tipicul geniu al romanticilor lui Klinger ºi al lui Lavater, zeu uman, rege al lumii.

Geniile sînt solitare, neliniºtite. Faust, Torquato Tasso,Childe Harold, Jocelyn îi sînt tovarãºi. Ei nu pot sta în spaþiul nostru strîmt, de unde vastitatea cadrului romantic în întindere (priveliºtea exoticã, primitivã) ºi în înãlþime (cîmpul uranic). Poezia cu genii e totdeauna ºi o poezie cosmicã. Lamartine, Vigny ºi ceilalþi au viziuni cosmogonice ºi escatologice. Aºtrii sînt la modã. Keats începuse un Hyperion, Holderlin scrisese un Hyperion”. (Istoria Literaturii Române de la origini pînã-n prezent). Tuturor celor care vor sã se apropie de opera lui Mihai Eminescu, le-aº recomanda pentru început cartea lui Cãlinescu „Opera lui Mihai Eminescu”(1934) - desigur, o ediþie mult mai nouã.

Pe urmã a venit Perpessicius, care a deschis seria Operelor eminesciene, continuat de Dimitrie Vatamaniuc ºi Petru Creþia. Aºa a ajuns sub ochii marelui public bunã parte din manuscrisele eminesciene, dar nu toate. Perpessicius nu l-a putut acoperi pe Eminescu în întregime, nefiind pus la punct cu limba germanã. Singura soluþie era facsimilarea tuturor celor 44 de caiete, astfel încît sã poatã fi cercetate ºi acele pagini, pentru cã adevãrata imagine a poetului Mihai Eminescu nu poate fi redatã decît cunoscîndu-

Mihai Eminescu – cîteva repere

Ce-þþi doresc eu þie, dulce Românie Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie, Þara mea de glorii, þara mea de dor?

Braþele nervoase, arma de tãrie, La trecutu-þi mare, mare viitor!

Fiarbã vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacã fiii-þi mîndri aste le nutresc; Cãci rãmîne stînca, deºi moare valul, Dulce Românie, asta þi-o doresc.

Vis de rãzbunare negru ca mormîntul Spada ta de sînge duºman fumegînd, ªi deasupra idrei fluture cu vîntul Visul tãu de glorii falnic triumfînd, Spunã lumii large steaguri tricoloare, Spunã ce-i poporul mare, românesc, Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, Dulce Românie, asta þi-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surîzînd, Ce pe Marte-n glorii sã orbeascã-l face, Cînd cu lampa-i zboarã lumea luminînd, El pe sînu-þi vergin încã sã coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n braþe, tu îi fã altare, Dulce Românie, asta þi-o doresc.

Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie, Tînãrã mireasã, mamã cu amor!

Fiii tãi trãiascã numai în frãþie Ca a nopþii stele, ca a zilei zori, Viaþa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tãrie, suflet românesc, Vis de vitejie, falã ºi mîndrie, Dulce Românie, asta þi-o doresc!

MIHAI EMINESCU i-se tot ceea ce a scris. În pledoria sa, Noica afirmã: „Manuscrisele nu sînt de vãzut, sînt de pipãit, de absorbit prin toþi porii. Pierdeþi douã-trei ceasuri mãcar, sã vedeþi ce miracol este acolo ºi cum omuleþul acesta a vrut sã ºtie tot ºi cum a trãit sub ruºinea de a nu ºti tot. ªi asta e marea ruºine pe care o resimþim cu toþii”. (Personal vã pot spune cã emoþia pe care o poþi trãi vãzînd manuscrisele eminesciene este inegalabilã.)

A fost un adevãrat uomo universale al culturii, în versiune româneascã, care a trudit pînã la arderea totalã. De aceea, consider cã pentru a-l cinsti aºa cum se cuvine, trebuie sã ne aplecãm cu mai multã umilinþã ºi sfialã asupra operei sale, încercînd s-o asimilãm, nu prin parodii batjocoritoare care nu se pot întîlni decît la un popor puternic înclinat cãtre a lua totul ,,à la légère”, în purul spirit zeflemitor dîmboviþean ºi care se distreazã înainte de-a fi temeinic ºi obiectiv în ceea ce întreprinde. Memorabile sînt cuvintele lui Constantin Noica: „Trebuie sã-þi dea oricînd, în viaþã, un cutremur lãuntric faptul de-a crede cã eºti poet.

Gîndindu-se la Socrate, oamenilor le-a fost ruºine, pur ºi simplu, sã-ºi spunã filozofi. Credem cã la fel trebuie sã te încerce sfiala, în þara lui Eminescu, ori în þãrile altor mari poeþi, sã te numeºti poet”. Ceea ce la noi nu se întîmplã – din prima clipã în care ai proasta inspiraþie sã intri în spaþiul Internetului, te întîmpinã o mare de mediocritate, în care se bãlãcesc cei ce pe nedrept se cred poeþi, unii dintre ei avînd o culturã pînã la genunchiul broaºtei ºi o cunoaºtere mai mult decît rudimentarã a limbii române ºi care se întrec în a se lãuda într-atît de mult între ei, încît epitetele limbii române au fost golite total de sens.

Voi încheia cu un citat din acelaºi inegalabil om de culturã, Constantin Noica, care îºi are proprii detractori printre inculþii zilelor noastre: „Fie cã se poate înþelege, sau rãmîne ceva dincolo de înþelesurile noastre critice, acesta e faptul: totul se petrece înãuntrul a 15 ani. Formaþia ºi creaþia lui Eminescu se desfãºoarã între cei 18 ºi 30 de ani ai lui, dupã care vine noaptea, lungã de 6 ani, dupã care vine uimirea noastrã, lungã probabil cît anii limbii lui”.

MARIA SAVA

Pag. a 10-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Eminescu a fost un poet cu dragoste de Dumnezeu (2) ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“ Ca strãlucit gazetar, Eminescu a scris articole fulminante mai ales în ziarul ,,Timpul”, în care a preamãrit credinþa ºi valorile româneºti. El ºi-a împãnat articolele cu vorbe, pilde, proverbe ºi expresii idiomatice, ,,demonstrînd, prin aceasta, cã nu s-a desprins de structura sa româneascã, profund ancoratã în tradiþia ºi în adîncimile limbii în care s-a nãscut. În adîncul fiinþei sale zbuciumate ºi în imensitatea universului sãu spiritual, credinþa strãmoºeascã a rãmas tot timpul aprinsã, precum un tãciune în spuza atîtor viscoliri” (Elis Râpeanu). În sprijinul acestor afirmaþii, redãm, în continuare, cîteva idei cuprinse în articolele lui Eminescu: - ,,Biserica este maica spiritualã a neamului românesc, care a nãscut unirea limbei ºi unitatea etnicã a poporului”. (,,Timpul” - ,,Religie ºi naþionalitate”) - ,,Biserica este singurul punct luminos nu numai pentru culturã, în general, dar chiar pentru libertatea dezvoltãrii omeneºti”. Sau: ,,Frumoasele arte au fost cele mai puternice arme ale bisericii”. (,,Timpul” - ,,Religia”) - ,,Bun e Dumnezeu ºi va avea grijã de clasele pe care le sãrãcim ºi le stoarcem”. (,,Timpul” - ,,Ilustraþii administrative”) O altã dovadã cã Eminescu a fost preocupat de religie este aceea cã în biblioteca sa ambulantã, pe lîngã Sfînta Scripturã, s-au gãsit numeroase alte cãrþi bisericeºti, precum operele Sfinþilor Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Efrem Sirul, Fericitul Augustin, Ion Damaschin, Nicodim Aghioritul º.a. Învãþãturile desprinse din aceste cãrþi sfinte, sublimate într-un limbaj petic, au fost cuprinse în opera sa artisticã.

Ajungînd în acest punct, sã mai zãbovim o clipã asupra surselor sale de inspiraþie din universul religios.

Cercetînd manuscrisele eminesciene, pãrintele Galeriu a gãsit o traducere foarte veche din Evanghelia dupã Ioan, precum ºi rugãciuni pentru Mîntuitorul Isus Christos.

Nu putem merge mai departe fãrã sã amintim ºi de o transcriere latinã a rugãciunii ,,Tatãl nostru”: ,,Pater noster, qui es in caelis, sanctificetur nomen tuum, adveniat regnum tuum, fiat volontas tua sicut in caelo et in terra…”. Pãrintele Galeriu subliniazã o idee privind credinþa peremptorie a lui Eminescu: ,,Pentru poetul nostru de geniu, Isus Christos a fost modelul absolut de umanitate, un model suprem. Nu numai moral, ci ºi unul plenar croit dupã chipul lui Dumnezeu. Într-o poezie ca un colind din 1876, Isus ºi Fecioara Maria sînt de nedespãrþit: «De dragul Mariei/ ªi-al Mîntuitorului/ Luceºte pe ceruri/ O stea cãlãtorului». Este neîndoielnic, «Steaua», crezul Lui, care l-a luminat ºi pe care a urmat-o mereu ºi tot mai stãruitor”. În întreaga operã poeticã a lui Eminescu respirã credinþa în Dumnezeu, atmosfera de sacralitate în care trãiau românii. (Astãzi, din nefericire, ni se induce o culturã a decãderii ºi a patimilor, iar noi o asimilãm orbeºte.) ,,Dacã în Apus a cunoscut sfidarea bolþilor ºi a turnurilor semeþe de catedrale – este convinsã Elis Râpeanu – el a gãsit întotdeauna adãpost în bisericuþele din þarã, pe care le simþea ca pe niºte spaþii blînde, protectoare, în care faci pasul cãtre Dumnezeu ºi recunoºti jertfa Mîntuitorului…”. În poezia ,,Dumnezeu ºi om” (1873), poetul se dezvãluie, adresîndu-se Mîntuitorului

ca într-o icoanã: ,,Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolanã/ Ajuta numai al minþii zbor de foc cutezãtor…/ Pe cînd mîna mea copilã pe-ochiul sînt ºi arzãtor/ Nu putea sã-l înþeleagã, sã-l imite în icónã”.

Sufletul creºtin se dezvãluie cu adîncã emoþie: ,,Te-am vãzut nãscut în paie…/ Rãsari o stea de pace, luminînd lumea ºi cerul”. Poezia ,,Înviere” (1878) i-a prilejuit profesoarei Zoe Dumitrescu-Buºulenga remarca: ,,Îl simþim pe Eminescu prezent, în bisericã, cu marea sãrbãtoare a Învierii în suflet”. Pãrintele Galeriu adînceºte subiectul, afirmînd cã Eminescu a fost un ,,izvor de culturã teologicã ºi o conºtiinþã limpede a menirii ziditoare pe care o are credinþa creºtinã în viaþa omului ºi în istoria umanitãþii”. Ajungînd în acest punct, sã nu uitãm de alte frumoase poeme religioase, adevãrate rugãciuni, apãrute ºi ele postum - ,,Colinde”, ,,Dumnezeu om”, ,,Rugãmu-ne îndurãrilor, luceafãrul mãrilor” – sau de sonetul ,,Cobori asupra mea lumina linã”. Tot pãrintele Galeriu ne oferã o analizã a poeziei ,,Rugãciunea unui dac” (1879), ale cãrei sensuri încã se mai cer descifrate. În opinia sa, titlul poemei-rugãciune ne trimite la începuturile apariþiei creºtinismului la noi, prin osîrdia Apostolului Andrei. Iatã primele versuri: ,,Pe cînd nu era moarte, nimic nemuritor,/ Nici sîmburul luminii de viaþã dãtãtor,/ Nu era azi, nici mîne, nici ieri, nici totdeauna,/ Cãci unul erau toate ºi totul era una;/ Pe cînd pãmîntul, cerul, vãzduhul, lumea toatã/ Erau din rîndul celor ce n-au fost niciodatã, Pe-atunci erai Tu singur, încît mã-ntreb în sine-mi:/ Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?…”.

Poetul nu-L numeºte pe Isus Christos, dar îi evocã opera, esenþa: ,,El este-al omenirii izvor de mîntuire:/ Sus inimile voastre! Cîntare aduceþi-I,/ El este moartea morþii ºi învierea vieþii!”. Eminescu dovedeºte o adîncã înþelegere a vieþii Mîntuitorului, care poartã în ea taina Învierii. ªi numai un om care a pãtruns adînc aceastã tainã se poate ruga lui Dumnezeu în felul acesta: ,,Iar celui ce cu pietre mã va izbi în faþã,/ Îndurã-Te, Stpîne, ºi dã-i pe veci viaþã”. Rugîndu-se pentru viaþa altuia, chiar dacã l-a lovit, poetul se ruga pentru propria viaþã care s-a mistuit jertfelnic. În concluzie, ca om ºi creator de geniu, Eminescu a fost ºi a rãmas un creºtin ortodox. El ºi-a pãstrat credinþa strãmoºeascã în adîncul sufletului ºi a respectat Biserica ºi tradiþiile româneºti. A-l lovi ºi a-l discredita pe Eminescu înseamnã a lovi ºi a discredita istoria ºi cultura Poporului Român. ªi totuºi, spre marea lor ruºine, unii o fac. Ce l-a împins pe C.T.P. sã afirme cã Eminescu a fost ateu? Poate rãutatea care i se citeºte în priviri? Poate frustrãrile cã nu va rãmîne nimic dupã el, un individ mediocru? Nimeni nu poate citi în sufletul omului. Un lucru, însã, e cert: C.T.P. nu l-a citit integral pe Eminescu. S-a mulþumit cu ceea ce a învãþat la ºcoalã, într-o vreme cînd Eminescu era cenzurat ºi i se puneau în circulaþie doar creaþiile aºa-zise ,,progresiste”. Dacã l-ar fi citit ºi în ediþiile de dinainte de 1945 ºi de dupã 1990, ar fi aflat cã Eminescu, aºa cum ne-am strãduit sã demonstrãm, a fost un om ºi un poet cu dragoste de Dumnezeu.

Sfîrºit PAUL SUDITU

E P I G R A M E

Anecdote cu oameni celebri

Definiþii epigramatice de la A la Z

Diogene citeºte într-o zi urmãtoarea inscripþie pe uºa unei case: ,,Nici un om rãu sã nu calce pragul acestei uºi”.

- Pe unde intrã atunci stãpînul casei?, întrebã filozoful.

Kilogramul La piaþa cu cartofi ºi poame E o mãsurã fistichie Ce are submultiplii-n grame...

Dar niciodatã chiar o mie.

Kitsch-uri Lucruri fine. Eleganþã.

Dintre cele mai luxoase E un peºte din faianþã, Zici cã-i natural...„miroase“.

Mama E fiinþa ce te naºte ªi te-ajutã cînd þi-e rãu Care (uneori) cunoaºte Cine este tatãl tãu.

Mamoºul Un doctor, aºteptînd „sorocul“, Ce nu-ºi ia meseria-n ºagã: Ne scoate, tacticos, din locul... În care foarte mulþi ne bagã...

Moda la femei Ce-i moda?...gîndul meu irupe ªi-mi dau pãrerea de calic: E-un set de haine foarte scumpe În jurul unui ombilic.

Naiba Un cuvînt ce îl rostesc La necaz ºi la mînie Totuºi, sã vã lãmuresc, Cine este?...dracu’ ºtie !

NAE BUNDURI

*** Pe cînd scriitorul Honoré de Balzac se afla în Elveþia, prietenii sãi l-au îndemnat sã facã o excursie pe culmea unui munte.

- Exclus!, replicã Balzac. Faþã de munþi am aceeaºi atitudine ca ºi faþã de femei. Prefer sã rãmîn la poalele lor. *** Cunoscut ca mare gurmand, Balzac a fost invitat la masã de o contesã. Meniul, însã, a fost atît de sãrãcãcios, încît scriitorul s-a sculat flãmînd de la masã. Contesa se aproprie de el ºii spuse cu amabilitate: - Scumpe maestre, îþi mulþumesc pentru tovãrãºie, te rog sã mai pofteºti pe la noi, sã iei masa.

- Cu deosebitã plãcere, doamnã, chiar ºi acum, rãspunse Balzac.

Veronica Micle, ultima fotografie (1886)

Despre fericire, cu... ☺ MARK TWAIN (scriitor american): Pace, fericire, frãþie între oameni – iatã de ce avem nevoie pe lumea asta! ☺ STENDHAL (scriitor francez): Fericirea nu e uniformã decît la sursa ei. Fiecare zi are o altã floare. ☺ SOFOCLE (poet grec): ªtiinþa este partea cea mai însemnatã a fericirii. ☺ ALBERT CAMUS (filosof ºi scriitor francez): Pentru mine, fericirea îngerilor nu are nici un înþeles. ☺ DIMITRIE CANTEMIR (enciclopedist român): Fericirea grabnicã, curînd oboseºte. ☺ EURIPIDE (poet tragic grec): Viaþa e o luptã necurmatã. Unii sînt fericiþi mai devreme, alþii mai tîrziu, iar alþii - niciodatã. ☺ ANDRÉ GIDE: (eseist francez) Nu, nu doresc sã fiu fericit, dacã fericirea te face sã devii orb la durerile altora.

HEINRICH HEINE (poet ºi prozator german): Aici, pe Pãmînt, vrem sã fim fericiþi. ☺ FREDRICH HÖLDERLIN (poet german): În anii mei tineri, fericit mã fãceau zorile. ☺ HENRIK IBSEN (dramaturg norvegian): Fericire pentru toþi, prin rîvna tuturor. ☺ NICOLAE IORGA (academician român): De fapt, poate nu e altã fericire decît aceea care stã în opera ce-ai fãcut-o pentru alþii, decît pentru tine. ☺ IUVENAL (poet latin): Omul rãu nu se pricepe sã trãiascã fericit. ☺ JEAN DE LA BRUYÈRE (moralist francez) : Parcã þi-e ruºine sã fii fericit, cînd vezi anumite mizerii. ☺ JEAN DE LA LA FONTAINE (fabulist francez) : Prin aur ºi mãrire, nu sîntem fericiþi. ☺ FRANÇOIS DE LA ROCHEFOUCAULD (filosof ºi moralist francez): Fericirea nu li se pare atît de oarbã decît acelora care nu s-au bucurat de ea. ☺ MENANDRU (poet dramatic grec): Fericit cel care a întîlnit un prieten vrednic de acest nume. ☺ MONTESQUIEU (filosof ºi teoretician politic francez): Ce ticãloºie sã te simþi descumpãnit de fericirea altora ºi sã fii copleºit cã le merge din plin. ☺ OVIDIU (poet roman): Nu e uºor sã suporþi fericirea cu un suflet liniºtit. ☺ PLAUT (pãrintele teatrului roman clasic): Înþeleptul este fãuritorul fericirii sale. ☺ JULES RENARD (dramaturg francez): Scopul e sã fii fericit. Nu se poate ajunge la asta decît foarte încet. Trebuie o stãruinþã de fiecare zi. ☺ JEAN-JACQUES ROUSSEAU (filosof francez): În orice situaþie te-ai afla, nefericit eºti numai din amor propriu. ☺ SAADI (poet persan): Fericit omul ce a slujit virtuþii. ☺ ANTOINE DE SAINT EXUPÉRY (romancier francez): Oamenii ãºtia sînt fericiþi pentru cã le e drag ceea ce fac.

M.V.

Pag. a 11-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Liberté-Fraternité? Poate... Égalité? S-avem pardon!

Or fi scandat alde Robespierre ºi franþujii lui, la 1789, Liberté-Égalité-Fraternité!, numai cã promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois: cu douã minuþele înainte de finalul meciului Franþa-România, la scorul de 1-1, taman cînd gheneralu’ începuse sã spere cã n-a pupat în zadar iconiþele, ºi nici n-a adus degeaba sobor de popi în cantonamentul naþionalei, Dimitri Payet ne-a expediat, direct la pãianjen, o ºtachie pe care n-o putea opri nici scutul anti-rachetã de la Deveselu, darãmite sãracul Ciprian Tãtãruºanu! Pînã atunci, vorba expiratului Trãienicã (Mã, maestre, mã... Cu „golaveraj” 3% ºi-un pic nu mai eºti interesant nici ca comision), trãiserãm bine. Iar dupã cum începuserã bãieþii repriza secundã, începuserãm ºi noi sã credem cã, vorba lux-emburghezului Klaus ºi a lux-emburghezei Carmencita (ehee, ce partidã de dublu-mixt ar fi putut încinge ’mnealor cu zglobia pereche prim-ministrã a gazdelor!), România aratã ca o echipã a lucrului bine fãcut. Evra ºi ai sãi ne lãsaserã destulã liberté de miºcare, jocul decursese într-o notã de relativã fraternité, fãrã presiuni exagerate pe tibiicoaste-fãlci ºi alte pãrþi moi, dar, ceasul rãu-pisica 13!, n-a fost sã fie ºi égalité. Cãci, vorba lui Grigore Alexandrescu, nepotul întru fabule al lui La Fontaine, Noi vrem egalitate, dar nu pentru cãþei!

Nefericita întîmplare sã þinã, oare, de zicala strãmoºeascã potrivit cãreia La omul sãrac, nici boii nu trag? Nu-i exclus. Drept care, pãþania faultîndu-ne supãrãtor de des, ºi nu doar în materie de fotbal, voi reveni asupra fatidicei întrebãri.

Dar, aoleu!, ia staþi puþin... ªi rachetã, ºi Dimitri?! Întrucît nu prea cred în coincidenþe, mã întreb, ºi vã întreb: nu cumva þarul Putin o fi început deja sã-ºi punã în practicã ameninþãrile proferate tot mai insistent în ultima vreme?! Cu alte cuvinte, acest asasin de nãdejdi numit Payet, deºi nãscut în Réunion, n-o fi, de fapt, vreun... agent rus sub acoperire, vopsit niþel cu cremã de ghete, ºi infiltrat în naþionala Franþei? Iatã o temã pe care, dupã umila mea pãrere, dl. Mihai Rãzvan Ungureanu, ºeful Serviciului de Informaþii Externe, n-ar trebui sã o trateze cu indiferenþã. Iar dacã aflã ceva, recomandabil ar fi sã o informeze cu maximã celeritate pe doamna Codruþa Kövesi.

Dupã cum am citit ºi-am auzit, unii susþin cã în meciul cu bãieþii lui Didier Deschamps am avut ghinion. ªi nu orice fel de ghinion, ci un ghinion mare cît Palatul Cotroceni! Cã, vorba cîntecului, cînd se-mpãrþi norocú, noi fost-am duºi la lucrú! Aºadar, ne-ar fi lovit un ghinion mai mare decît cel al profesorilor români, neînstare sã-ºi cumpere ºi ei 6 (ºase) case din banii luaþi pe meditaþii. Nui contrazic, fãrã doar ºi poate cã a fost vorba ºi de aºa ceva; pe numitul Dimitri, dacã-l mai laºi sã tragã la antrenament de 10 ori, de 20 de ori, de 100 de ori... Atenþie, repet, la antrenament! Nu în condiþii de meci, în minutul 89, cu puls 200, cu stress cît stadionul, ºi cu 2 adversari cãlare pe tine... Ee, am curaj sã mizez pensia mea pe-un an de zile cã plîngãciosul nu mai teleporteazã cît e hãul coþofana tot acolo! În nici un caz cu aceeaºi forþã, urã ºi disperare, acumulate de-un fotbalist care, cu o lunã-n urmã, nu era sigur cã va fi selecþionat. Dar, mã rog, c’est la viul vieþii, cum ar zice francezii de baltã - iar cu inundaþiile lor din ultima vreme, cam toþi au ajuns bãltãreþi.

Pe de altã parte, însã... Cînd ratezi douã ocazii rarissime, precum cele ale lui Stancu, iar cînd Tãtãruºanu iese ca un adolescent cu acnee, la o minge simplã, în careul de protecþie al portarului... Ce adolescent?! Ca un inconºtient, ca un portar de liga a paiºpea! În asemenea condiþii, deci, nu poþi spera la egalité cu Franþa, la ea acasã. Aaa, dacã în locul lui Stancu s-ar fi aflat în teren Mopsul Dumitrache, bun ºi verro-italianul Radu Rãducioiu (dar actualul secund Viorel Moldovan ce cusur avea?), atunci, vorba lui Iordãnescu, scorul ar fi putut lua o cu totul altã turnurã. Nu mai vorbesc dacã, în poartã, la faza primului gol, s-ar fi aflat Ricã Rãducanu. Fac pariu pensia mea pe încã un an... Mã rog, cu condiþia s-o mai apuc... Deci, pariez cã numitul Giroud îºi cãuta ºi-acum mãselele, poate ºi-o ureche, prin acel careu mic din care a înscris, nederanjat cu nimic de placidul Tãtãruºanu.

Existã, de asemenea, o categorie de specialiºti care considerã cã am jucat bine spre foarte bine. ªi?! Ne încãlzeºte chestia asta cu ceva? Cele 3 puncte de vinerea trecutã, au revoir!, s-au dus pe apa Senei. Cã ºi aici ar fi o problemã de discutat; potrivit presei franceze, ai lor au jucat slab. Potrivit comentatorilor români, noi n-am jucat rãu deloc. Nu cumva diferenþa asta de mentalitate o avea ºi ea o pãrticicã de vinã?... Cu adevãrat bine ai jucat numai atunci cînd ai cîºtigat, restul e bla-bla-bla, fãrã acoperire în bancã!

Bine spre foarte bine am jucat ºi contra Suediei, la Mondialele din ’94. Cînd, vã amintiþi?, tot la o fazã în careul mic, tot pe final de joc, tot la scor de calificare asiguratã, Prunea rupea margarete (Ies la minge? Nu ies la minge?), perminþîndu-i lui Magnusson sã ne trimitã la ruleta penalty-urilor. Unde, iar ceasul rãu-pisica 13!, iar am scofîlcit-o. În 1979, la Frankfurt, pînã spre finalul meciului retur, Dinamo era ca ºi calificatã în dauna lui Eintracht. A fost nevoie de un ºut magnific al lui Bum kun Cha, urmat de o gafã a portarului ªtefan, la o minge simplissimã, ºi s-a ales praful. E nevoie sã mai continui lista exemplelor de acest gen? N-are rost, ar fi prea multe. Dar, odatã ajunºi aici, e musai sã amintesc - ºi veþi vedea de ce - criza de nervi a lui Alexandru Sãtmãreanu, Sãtmãreanu II, cãci e în directã legãturã cu fatidica întrebare de mai sus.

Trîntind de pãmînt etern „vinovata“ sticlã de apã mineralã ºi dînd cu ºutul în la fel de „vinovata“ uºã a vestiarului, Peggy urla cît îl þineau bojocii, neþinînd cont de securistul care, bineînþeles, nu putea lipsi de la faþa locului: Cum dracu se face, bããã, cã nenorociþii ãºtia de capitaliºti au mereu baftã, iar noi, comuniºtii lu’ peºte prãjit, luãm mereu plasã?! Abia a doua zi am priceput care fusese explicaþia acelei descãrcãri în public: Sãtãmãreanu II nu s-a mai prezentat la avionul de revenire în þarã, preferînd sã aleagã sfînta liberté! ªi uite cum ajungem la arbitraj... În meciul AngliaRusia, la scorul de 0-0, fluieraºul italian a dictat în favoarea Angliei o loviturã liberã, la un fault doar de el vãzut, permiþîndu-le bãieþilor lui Hodgson sã deschidã scorul. Moment care, iatã, dupã 37 de ani, îi dã dreptate lui Sãtmãreanu II: aºadar, tot capitaliºtiilor li se creazã avantaje, în vreme ce (foºtii?) comuniºti continuã sã tragã ponoasele. Pãi, asta-i égalité, dragi tovarãºi ºi naº Sandule?! Cã veni vorba: cicã pe 17 iunie se va da, în

Amintiri despre Serghei Esenin ºi Isadora Duncan (2) Bãieþelul Raymond era slãbiciunea Isadorei. O lume-i cunoaºte chipul de pe celebra reclamã a sãpunului englezesc Pears. Un copilaº bãlai ºi gol, stînd într-o mare de clãbuc ºi zîmbind. Mi se spusese cã seamãnã cu Nichita, dar cît de mult, asta numai Isadora putea s-o ºtie.

Acum, biata de ea se pronunþase. În anul acela Gorki stãtea la Berlin.

- Invitaþi-mã ºi pe mine cînd îl aveþi pe Esenin, m-a rugat el odatã, acest om mã intereseazã.

Stabilisem sã dãm un dejun la Fischer, pensiunea unde ocupam douã spaþioase camere mobilate. Am pregãtit o masã lungã ºi o am aºezat-o pe diagonala camerei din colþul clãdirii, cea al cãrei balcon da în Kurfürstendamm. Îi invitasem pe Isadora Duncan cu Esenin ºi pe Gorki.

Isadora sosi înfãºuratã în nenumãrate eºarfe în tonuri cenuºii, din care rãsãrea o bucatã de ºifon învãpãiat, aruncatã pe umãr ca un drapel. Era calmã de data aceasta ºi pãrea obositã. Machiajul era mai discret ºi chipul ei ofilit respira un anumit farmec feminin care amintea de fosta Isadora Duncan.

Trei lucruri mã neliniºteau în calitatea mea de amfitrioanã. Întîiul era riscul ca Nichita sã dea buzna din

odaia vecinã, unde era consemnat pe tot restul zilei. Al doilea era legat de Esenin ºi Gorki care, aºezaþi alãturi, puteau sã nu gãseascã un limbaj comun. Unul era intimidat ca un copil, în timp ce celãlalt îl studia cu atenþie. Ultimul motiv de neliniºte mi-l rezerva însuºi amfitrionul acestui dejun, care, dînd dovadã de imprudenþã, umplea mereu cu vodcã paharul Isadorei (ea desconsiderînd pãhãrelul cu picior cînd era vorba de aceastã bãuturã). Consecinþele acestei lipse de atenþie din partea gazdei erau evidente.

- Pentru russki revoliuss!, se agita Isadora, întinzîndu-ºi paharul spre Alexei Maximovici. Ecoutez, Gorki!

Eu voi thansez seulement pentru russki revoliuss! C'est beau, russki revoliuss!

Alexei Maximovici ciocnea sumbru. Vedeam cã nu se simte în largul lui. În timp ce-ºi trecea mîna peste mustãþi, se aplecã spre mine ºi-mi ºopti: -Aceastã cucoanã fanatã aplaudã revoluþia ca pe o premierã de succes. Nu vãd de ce. ªi, dupã o clipã: - Dar, oricum, are ochi frumoºi. Ochi plini de talent.

Dejunul s-a desfãºurat deci într-o atmosferã confuzã ºi zgomotoasã. Dupã cafea, sculîndu-se de la masã, Gorki îl rugã pe Esenin sã citeascã din ceea ce are nou.

sfîrºit, sentinþa în procesul intentat de Mititelu, sentinþã care s-ar putea lãsa cu privare de liberté. Baºca ce-o mai urma pe parte civilã, fiind ºi acolo vorba de despãgubiri în valoare de niscai j’de milioane de euro; cãci, fraternité, fraternité, dar fromaju-i pe bani! Revenind la idee, Rusia, cu formidabila ei pereche de fundaºi centrali, mia plãcut mai mult decît Anglia; nu voi mai paria încã o pensie ºi pe ea, dar vã propun s-o urmãrim cu atenþie, cãci avem ce vedea. În partida noastrã cu Franþa n-a fost vorba de erori de arbitraj, ungurul Kassai achitîndu-se foarte onest, ºi competent, de sarcini. Ceea ce nu mai garantam dacã ne-ar fi arbitrat László Tökés. Cã Monica Macovei (a rãmas singura cu bretonel, premierul Cioloº renunþînd, concomitent, ºi la cîþiva miniºtri, ºi la nostima lui frizurã) ar fi avut vreun cusur?... Apropo: soþioara lui Cioloº cu cine-o fi þinut la acest meci (ãsta chiar ar fi fost un interviu f.f. interesant!). Dar coproducþia franco-românã de ultimã orã, Clotilde Armand, cea furatã de arbitri, zice-se, la Primãria Sectorului 1, cu cine-o fi compãtimit? Fiindcã tot se dã marmazela manager profesionist ºi baschetbalistã amatoare, aº fi curios s-o vãd jucînd o miuþã, 1-1, cu procurorul-baschetbalist Kövesi; întrucît ºi-aºa n-am prea mult de pierdut, aici da, aº mai paria pensia pe înc-un an cã va cîºtiga detaºat Codruþa; vã daþi seama ce rating uriaº ar avea o asemenea transmisie, în direct ºi la ore de vîrf?! În meciul viitoarelor noastre adversare, ElveþiaAlbania (1-0), victoria a fost decisã de golul unui elveþian de origine sîrbã, graþie pasei primite de la un elveþian de origine albanezã. Bunã, deci, ºi globalizarea asta la ceva! Dovadã cã ºtie ea ce ºtie, Angelica lu’ Merkel, cînd susþine fãþiº migraþia arabã; poate, peste niºte ani, victoria Germaniei într-o finalã de Campionat Mondial va fi asiguratã de golul marcat de Halef Omar Ibn Davud, din pasa lui Omar Haissam al Gossarah.

Primul conceput cu Steffi, al doilea cu Gertrude, domniºoare care, într-o noapte de iunie 2016, reveneau acasã, neînsoþite, de la servici...

Desigur, nu în aceeaºi ordine de idei, constatãm cã, pînã în prezent, din fericire, teroriºtii nu ºi-au fãcut simþitã prezenþa la europene. Mã refer la teroriºtii ISIS, sau ce alte asemenea îmbîrligãturi or mai exista, fiindcã, altminteri, teroriºtii-suporteri au fãcut ravagii. Conform stilului ºi metodelor lor de lucru, englezii au devastat cîteva berãrii. La rîndul lor, rusnacii au dat cu tifla lanþului de controale de la intrarea-n Stade-Vélodrome, introducînd, nederanjaþi de nimeni, un morman de petarde.

Confruntarea directã ce-a urmat acestor preludii - mã refer la chelfãneala din tribune, continuatã pe strãzi - a fost cîºtigatã clar de foºtii combatanþi din Cecenia, care i-au cocoºat pe strãnepoþii vitejilor de la Hastings. Dar, atenþie, acesta a fost doar primul tur al „piramidei K 1“, astfel cã forþele speciale s-ar putea sã mai aibã mult ºi temeinic de furcã. Chiar dacã dupã Germania-Ucraina (2-0) pare puþin probabil, vã imaginaþi ce s-ar puteantîmpla dacã, prin absurd, s-ar ajunge la o finalã RusiaUcraina?! Cu Putin ºi Poroºenko în tribuna oficialã, respectiv cu urmaºii lui Emelian Pugaciov ºi Taras Bulba, în tribune?... Apã, mamã, apã!

Pînã atunci, însã, sã vedem ce ispravã om face noi astãzi, cu maestra mondialã a ceasurilor, Elveþia; care Elveþie ne-a fript ba cu 7-1, ba cu 4-1, de ne-a stat ceasul!

SORIN SATMARI Esenin recitã admirabil, deºi poate cu prea mult sîrg, prea apãsat, lipsit de calm interior. (Îmi aminteam cu nostalgie de seara aceea de la Moscova, pe Molceanovka.) În timp ce stãteau în picioare ºi conversau în niºa ferestrei, mã uitam la ei doi. Cît de mult se deosebeau! Unul înainta ferm ºi încrezãtor în steaua lui; celãlalt mergea ca orbul, bîjbîind ºi poticnindu-se, agitat ºi urmãrit de neºansã.

Ceva mai tîrziu a venit poetul Kusikov, un edec de localuri, îmbrãcat într-o cerchezã ºi cu chitara de gît.

Nimeni nu-l invitase, dar se þinea prin tot Berlinul, ca o umbrã, de Esenin.

Isadora avea chef sã danseze. Azvîrli de pe ea o bunã jumãtate din cantitatea de eºarfe, mai pãstrînd douã pe piept ºi una pe mijloc, în timp ce alta, roºie, ºi-o petrecuse, ca o flamurã, pe braþ. Cu capul dat pe spate ºi sãltîndu-ºi mult genunchii, începu sã facã turul camerei.

Kusikov ciupea corzile chitarei în ritmul „Internaþionalei”. Lovind cu palma o tamburinã imaginarã, Isadora se rotea prin încãpere, greoaie, turmentatã menadã. Privitorii stãteau lipiþi de pereþi. Ca apãsat de o vinã, Esenin þinea ochii în podea. Scena mi se pãrea penibilã. Îmi aminteam cît de inspirat dansase la Petersburg, în urmã cu 15 ani. Divina Isadora! De ce trebuia sã se rãzbune atît de crunt timpul pe aceastã femeie genialã ºi fãrã minte?

Ne-am hotãrît sã încheiem ziua undeva în aer liber.

Cineva propuse Luna-Park. Se zicea cã la Berlin e foarte reuºitã. (va urma) Traducere de IOANICHIE OLTEANU

Bucureºtii în Memoriile Reginei Maria (urmare din pag. 1) În sfîrºit, doamnele îºi fãcurã drum prin mulþimea bãrbaþilor ºi mã îngroparã cu totul sub o ploaie de buchete mari, pe care era cu neputinþã sã le þin în mînã. Preþioasa mea rochie fu cãlcatã de sute de picioare grãbite, mã simþii strivitã ºi împinsã. Încoace ºi încolo, ca un dop de plutã pe o mare furtunoasã, cãci primirile româneºti sînt cãlduroase, însã neorînduite, ºi cel sãrbãtorit trebuie sã se lupte vajnic ca sã nu fie cotropit de valuri. Îndatã dupã aceea, am mers la Mitropolie, unde se oficie un Te-Deum.

Ne luarãm locul într-o minunatã trãsurã în nuanþe argintii ºi albastru, trasã de patru mari armãsari ruseºti negri, cu imense cozi ºi coame.

Unchiul stãtea alãturi de mine, cu Nando (regele Ferdinand) în faþã. Crescutã de o mamã care nu voia sã audã de trãsuri închise nici în frigul cel mai cumplit, mã gãsii oarecum miratã cînd ne vãzurãm închiºi în dosul geamurilor ridicate; mi se pãrea cã poporul se va socoti frustat.

Te-Deumul a fost o ceremonie mãreaþã. Mi-a plãcut bisericuþa întunecoasã, cu culorile ei îndulcite, cu strãvechile fresce ºi frumoasele sfeºnice ºi candele de argint vechi. Pe vremea aceea, nu eram cunoscãtoare în icoane, nici în arta byzantinã, dar de la început am simþit frumuseþea lor, iar starea sufleteascã, izvorîtã din ele, atingea adînc firea mea de artistã.

Glasurile preoþilor erau, însã, o parte neînsemnatã în comparaþie cu cele auzite de mine în Rusia ºi în micile paraclise ale mamei; afarã de aceasta, preoþii cîntau pe nas, ceea ce nu putea mulþumi nici o ureche muzicalã. Cîntãrile, care în Rusia erau atît de izbitoare ºi de înãlþãtoare, nu aveau nici o mãreþie; de fapt, mai degrabã stricau slujba, foarte frumoasã, de altfel.

Apoi, încet, cu tot alaiul, trecurãm de a lungul strãzilor. Iarãºi armatã, iarãºi mulþime ºi urale, iar cînd mã uitam în sus, vedeam steagul englez ºi cel românesc fîlfîind, unul lîngã altul, la fiecare casã.

Iubitul, vechiul meu steag! Ochii mi se umplurã de lacrimi; acel steag însemna pentru mine cãminul pãrintesc! Pe vremea aceea, roºu, galben ºi albastru nu-mi spuneau mare lucru ºi nu-mi atingeau încã inima. *** În sfîrºit, ajunserãm la Palat. Nu era o clãdire impunãtoare; era scundã ºi fãrã vreun stil deosebit. În tropotul cailor, ne oprirãm la una din cele douã uºi de intrare, în acelaºi zgomot nelipsit, de muzicã ºi de urale. Regele, cu mare ceremonie, mã conduse de a lungul scãrii celei mari, o monumentalã ºi impunãtoare construcþie de marmurã, care se despãrþea în douã ramuri ºi ducea sus, într-un hol susþinut de coloane. Unchiul era vãdit emoþionat ºi

parcã aud ºi acum clinchetul sabiei lui pe treptele de marmurã, pe cînd urcam scara. De amîndouã pãrþile, erau înºirate ºcolãriþe îmbrãcate în alb, cîntînd imnuri de bunã-venire ºi presãrînd flori sub paºii noºtri; era o prea frumoasã priveliºte. *** Printre numeroasele ºi mai adesea plicticoasele ceremonii la care trebuia sã mã supun, a fost una în adevãr pitoreascã ºi care mi-a pricinuit o mare plãcere. Nando ºi cu mine a trebuit sã fim naºi la cununia a 32 de perechi de þãrani, aleºi din cele 32 de judeþe ale României. Cununia plinã de culoare a celor 32 de perechi s-a oficiat la Mitropolie ºi a fost într-adevãr o priveliºte frumoasã, din pricina strãlucitorului port þãrãnesc ºi a multelor lumînãri aprinse între zidurile vechii biserici, acoperite cu fresce în tonuri ºterse. Era o priveliºte pe care ochii mei o sorbeau cu bucurie. Dupã ce au fost unite cele 32 de perechi de însurãþei, aceºtia se aºezarã în cãruþele lor rustice, trase de minunaþi boi cenuºii, cu imense coarne poleite ºi trecurã, în mãreþ alai, pe sub ferestrele Palatului; a fost ceva romantic - se desfãºura o fãrîmã din poezia pe care m-aºteptam

s-o gãsesc în aceastã þarã depãrtatã. Chiar de la început, m-am simþit puternic atrasã de oamenii de la þarã, plugari voinici ºi rãbdãtori, ºi mi-a rãmas plãcut zugrãvitã în amintire acea paradã þãrãneascã.

Mai puþin mi-au plãcut marile recepþii ale tuturor doamnelor bucureºtene, adunate la un loc, pentru a-mi fi prezentate. Erau înºirate pe douã rînduri, în tot lungul imensei sãli de bal, toatã în aur ºi alb. Unchiul îmi dãdu braþul ºi, pe cînd treceam prin faþa acestui front ce mã-ngrozea, îmi prezentã pe fiecare doamnã; erau de toate vîrstele ºi de toate treptele, destul ca sã înspãimînte ºi inima cea mai viteazã. Potrivit zicãtoarei „în doi se petrece, în trei nicidecum“. Nando era nevoit sã pãºeascã agale în spatele nostru, ceea ce era oarecum stînjenitor. Din fericire pentru el, erau ºi figuri cunoscute în impunãtoarea oºtire de femei. Îmi tremura inima cînd se deschideau uºile, arãtînd nesfîrºitele ºiruri care aºteptau de la mine zîmbete. Eram îngrozitor de þeapãnã, de stîngace ºi cu limba legatã, într-o situaþie ºi mai penibilã, din pricina cunoaºterii imperfecte a limbii franceze. Din aceastã mare de feþe omeneºti, douã femei îmi rãsar în minte, ca o binecuvîntatã alinare, numai pentru cã au avut curajul sã-mi vorbeascã ele întîi, în loc de a aºtepta, cum cere protocolul, sã deschid eu vorba. Una era doamna Cezianu, mai tîrziu marquise de Belloy, o doamnã grasã, veselã, de o neîntrecutã bunãvoie ºi foarte vorbãreaþã. Cealaltã era Elena Perticari, soþia unui adjutant al unchiului meu; o femeie frumoasã, cu pãr castaniu-auriu, ondulat natural, cu ochi mari rotunzi, depãrtaþi unul de altul sub arcul

sprîncenelor de o frumuseþe desãvîrºitã; o femeie cam de tipul faimoasei Lily Drayton, care, mai tîrziu, a fost atît de admiratã pe scenele engleze. *** Bucureºtii nu erau decît un oraº inferior celor pe care le cunoºteam, un oraº fãrã caracter deosebit ºi fãrã înfãþiºare bine definitã, o searbãdã imitaþie a oraºelor occidentale. Nu ºtiam pe acea vreme cã era un oraº vesel, fericit ºi frivol, cãci nimic asemãnãtor cu petrecerile sau veselia nu era voie sã pãtrundã prin zidurile Palatului; însã dorul de cîmp trãia în mine, dorul de zare deschisã, de codrii verzi, de ogoare ºi pãºuni, de cer, de rîuri, de flori ºi de drumuri lungi care sã mã ducã departe de pietrele strãzilor, poate chiar pînã la mare, pînã la adînca mare albastrã...

Privesc înapoi la acea plimbare la Cernica ºi Pasãrea ca la o zi de iniþiere: primul contact cu sufletul acestei þãri, cu misterul ºi poezia locaºurilor sfinte, presãrate peste tot, în colþurile cele mai frumoase. Din acea zi, a crescut statornic în inima mea dragostea pentru chiliile ºi mînãstirile României, pentru frumuseþea, liniºtea ºi pacea lor, pentru nespusul lor farmec strãvechi, pentru puternica lor legãturã cu lanþul trecutului.

Spre a intensifica mai mult încîntarea acestei întîlniri cu lumea din afarã, am mers cu o trãsurã înhãmatã cu patru minunaþi ponei norvegieni, mici fiinþe vînjoase, voinice de culoare „isabella“(între blond roºcat ºi castaniu) cu gîtul nemaipomenit de lat, care pãrea ºi mai lat din pricina coamei retezate scurt, de parcã ar fi fost o perie. Crupele lor rotunjite aveau culoarea caiselor necoapte, iar de-a lungul spinãrii, de la frunte pînã la ultimul capãt al cozii lungi ºi fluturate, se-ntindea o ciudatã dungã neagrã.

*** În dosul Palatului nostru de la Cotroceni se afla un mare cîmp de exerciþii militare, care era cînd plin de noroi, cînd plin de praf, sau tare ca piatra, dar niciodatã nu lipseam, cînd regimentul meu desfãºura manevre; nici o vreme cît de rea nu m-ar fi putut þine acasã. „Cîmpia de la Cotroceni“, cu toate cã numai frumoasã nu era, a fost, timp de 20 de ani, locul unde cãlãream. Soldaþii pîndeau întotdeauna sã mã vadã venind ºi, de cîte ori treceam în galop în faþa lor, eram întîmpinatã cu urale zgomotoase. Simþeam atunci un fel de beþie ameþitoare, care e greu de lãmurit celor ce n-au simþit-o. Trecea de la mine la dînºii o scînteie de adîncã înþelegere ºi de simpatie, ca un fel de electricitate de care ne dãdeam seama ºi unii ºi alþii cu un fel de ascuþitã pãtrundere; era viaþã, era nãdejde, era o lume întreagã de puternicã încredere în viitor.

În fiecare dimineaþã, cînd se ducea spre cîmpul de exerciþii, regimentul meu trebuia sã treacã prin faþa Cotrocenilor, cãci, dupã vreo 3 ani, pãrãsisem palatul din oraº ºi ne stabilisem în propriul nostru cãmin, la Cotroceni, în marginea oraºului. Palatul era înconjurat de o mare grãdinã, aproape un parc, ºi regimentul trebuia sã treacã de-a lungul lui, pînã sã ajungã la cîmpia învecinatã.

Auzeam tropãitul picioarelor, uruitul tunurilor ºi tropotul copitelor. Ca sã ºtiu cînd treceau în marº Roºiorii mei, muzica intona un vals, care era semnalul lor, o chemare cãtre mine; ºi atunci mã repezeam în vîrful unui deluºor de pe care se vedea ºoseaua. ªi astfel aveam, în fiecare zi, cîte o micã defilare numai pentru mine, mai ales primãvara, cînd luam dejunul de dimineaþã în grãdinã ºi astfel mã aflam în apropiere la auzirea semnalului.

Nando rînduise ca în tot timpul cît comanda regimentul meu de Roºiori, sã iau parte, de 3 ori pe sãptãmînã, la lecþiile de cãlãrie ale ofiþerilor, în vastul lor manej. Cu toate cã nu prea aveam nevoie de ºcoalã de cãlãrie, disciplina lor mi-era de folos ºi lecþiile îmi fãceau o nespusã plãcere. Muzica nu înceta sã cînte; eram o ºcolãriþa harnicã, cu toate cã eram mai bunã cãlãreaþã în cîmp deschis, decît în manej; încurcam, uneori, dreapta cu stînga, ceea ce mã necãjea mult .Ce-mi plãcea mai cu deosebire era sãritul barierelor, la sfîrºitul lecþiilor, în sunetul aceluiaºi vals pe care-l cînta muzica de cîte ori trecea de-a lungul grãdinii noastre. *** Ducky (Victoria Melita, sora reginei Maria) ºi cu mine gãseam o mare plãcere în descoperirea colþurilor pitoreºti ale Bucureºtilor, pãrþi vechi ale oraºului, departe de strãzile umblate de lumea la modã. Ne plimbam prin uliþele cu mici dughene nemaivãzute în care gãseam tot soiul de lucrãri ciudate, de piele, de lemn, de metal ºi oale, lucrate dupã obiceiul pãmîntului. Uneori, veneam acasã cu trãsura plinã pînã sus cu aceste stranii cumpãrãturi, la care servitorii strîmbau din nas. Acum, cînd aveam tovarãºã pe Ducky, puteam sã-mi mulþumesc dorinþa înãbuºitã de a cunoaºte România mai de aproape, în partea prin care se deosebeºte mai mult de þãrile occidentale, cu care eram obiºnuitã. Ea avea acelaºi interes ca ºi mine; aºadar, toate îmi pãreau vrednice de luare aminte. În unele colþuri ascunse, dãdurãm peste niºte cãsuþe cum nu mai vãzusem, cu acoperiº de ºindrilã, încãrcat cu mari bucãþi de muºchi; gãsirãm grãdini vechi aproape pãrãsite, pe la rãspîntii singuratice pietruite îngrozitor cu bolovani. Dãdurãm peste

niºte bisericuþe de o arhitecturã rarã, înconjurate de cîte un cimitir pãrãduit, împrejmuit cu ziduri dãrãpãnate, dar, mai presus decît orice, ne plãceau bãtrînele cruci de piatrã pe care le întîlneai, aºa, neaºteptat, la cîte o cotiturã a drumului.

Ne atrãgeau, în mod special, sãlaºurile de þigani, pe care le gãseam mai ales prin împrejurimile oraºului.

Ne dãdeam jos din trãsurã ºi pãtrundeam, fãrã teamã, printre corturi, sãream peste grãmezi de nemaipomenite zdrenþe, uitîndu-ne împrejur, pãtrunse de interes, dar nu fãrã un oarecare tremur. Într-o clipã, eram înconjurate ºi îmbulzite de oameni necãjiþi ce stãruiau cu glasuri zgomotoase sã-i miluim cu ceva.

Copilaºi în pielea goalã, cu palma întinsã, se milogeau sã le dãm gologani, repetînd, fãrã încetare, acelaºi strigãt: „cinci parale cuconiþã“, pe cînd fete de o frumuseþe obraznicã, abia acoperite cu fuste odatã strãlucitoare, dar azi ieºite de soare, rîdeau la noi cu mîinile în ºolduri, descoperind ºiruri pe dinþi albi, pe care i-ar fi pizmuit oricine.

Ameþite, zãpãcite, pe jumãtate atrase, pe jumãtate respinse, parcã nu ne ajungeau ochii ca sã prindem cu privirea atîta pitoresc. Dar ce ne încînta mai mult, erau bãtrînele zgripþuroaice.

Fiecare în parte era întruparea vreunei vrãjitoare din basmele copilãriei noastre. Erau arãtãri cunoscute din poveºtile pe care le iubisem ºi de care tremurasem.

Ghemuite lîngã vreun misterios ceaun negru sau în picioare, nemiºcate la uºa întunecoasã a cortului sau rezemate în bãþ, privind cu ochii stinºi cine ºtie ce vedenii de ale lor sau înaintînd încet spre noi, cu faþa încreþitã, cu pãrul încîlcit, strîmbe, erau parcã prea desãvîrºite pentru a fi aievea. De la brîul lat, încolãcit de mai multe ori în jurul mijlocului, atîrna ghiocul cu care ghicesc, iar în mîna lor tremurãtoare þineau, adesea, niºte cãrþi soioase. Fantastice

La Scroviºtea

figuri! Nu ne puteam smulge privirea de la ele; da, fiecare era o vrãjitoare ºi faptul cã nu pricepeam ce mormãiau, le fãcea ºi mai misterioase.

Zgomot, învãlmãºealã, cîini nemîncaþi, care se furiºau de acolo-colo, mãgari îmbîcsiþi de praf, cai ºchiopi ºi numai oase. Biete fiinþe hãmesite, blînde ºi îndelung rãbdãtoare, ca dintr-un vis urît, despre care îþi venea aproape sã nãdãjduieºti cã nu erau reale. Iar pãºind ca stãpîni în toatã învãlmãºeala, bãrbaþi oacheºi, fioroºi, ce loveau în dreapta ºi-n stînga cu bãþul, ca sã punã ceva rînduialã prin tribul lor.

De cîte ori mã gîndesc la þigani, îmi rãsar înainte sute de mîini întinse, mîini oacheºe, subþiri la încheieturi, lacome, ca de maimuþã, care mã atingeau din toate pãrþile - o adevãratã pãdure de mîini – ºi, peste tot, acel strigãt tînguitor al copiilor: „cinci parale, cuconiþã, cinci parale, cinci parale“.... Fiinþe ca acestea nu mai vãzusem niciodatã, nici în Anglia, nici în Germania. *** Cu toate cã pe acea vreme nu erau automobile, ieºiam adesea cu Ducky într-o trãsuricã înaltã, mînatã de mine ºi înhãmatã

cu 2 sau 4 cai ungureºti nãbãdãioºi, pe drumuri îngrozitoare, ca sã descoperim satele de primprejurul Bucureºtilor. De obicei sãrãcãcioase ºi risipite dar cu cît erau mai rãu rînduite ºi mai pãrãsite, cu atît ne plãceau mai mult. Ne erau dragi cãsuþele mici, cu acoperiº prea mare, acoperite cu frunze de porumb; parcã aveau pãr încîlcit, parcã fãceau ºi ele parte din basmele cu zîne ale copilãriei noastre; te aºteptai sã-i vezi pe Hänsel ºi Gretel, furiºîndu-se spre coliba vrãjitoarei. Spre primãvarã, gãseam, uneori, mãnunchiuri de zarnacadele galbene învolte, meriºor ºi zambile albastre prin curþile cu zãplazuri dãrãpãnate, sau ici-colo, cîte un stufiº de piersici minunaþi în înflorirea lor. Din împrejurimea cenuºie ºi pãrãsitã se desprindeau acele flori ca niºte mici minuni.

Primãvara e plinã de o vrajã fãrã seamãn ºi cu toate cã îndatã ce se topeºte zãpada, ºoselele româneºti se prefac în rîuri de noroi lichid, eu nu mã pot opri niciodatã sã merg cu trãsura sau cãlare, ca sã pîndesc cum fiece floricicã îºi croieºte, pe rînd, vitejeºte, drum prin acoperiºul iernatic.

Farmecul ce-l gãseam în acele plimbãri n-a fost trecãtor; pentru mine, ziua de azi este aceeaºi ca în binecuvîntata primãvarã din 1897, cînd Ducky ºi cu mine porneam împreunã în explorãri. *** Cotroceni: dejunul e servit afarã sub pomi. E primãvarã sau începutul verii; pãsãrile ciripesc, florile se ivesc una cîte una dupã anotimp: ghiocei, brebenei, narcise, zarnacadele, lalele, stînjenei, liliac, bujori, trandafiri, crini, iar copiii aleargã de colocolo fericiþi, fãrã griji, plini de viaþã cotropitoare.

Mireasma salcîmilor ºi, mai tîrziu, a teilor, umple aerul cald. Peste tot, sînt albine ºi fluturi de toate culorile. De departe, vine sunetul goarnelor militare, multe dintre ele disonante, însã atît de obiºnuite, încît urechile noastre aproape le-au îndrãgit, cãci ne par acompaniamentul firesc al unor ceasuri anumite din zi; din cînd în cînd, o muzicã militarã ºi ropotul picioarelor soldaþilor mergînd spre cîmpul de exerciþii.

Mai departe, glasul fetelor de la Azilul Elena Doamna cîntînd în cor, ºi totdeauna, ºi la orice orã, lãtratul neobosit al cîinilor. Iar pe pietriºul de curînd greblat, copitele pline de înfrigurare ale cailor mei, care mã poftesc, cu nerãbdare, sã pornim în galop.

Copiii ºi cîinii mã înconjoarã, bonele aleargã în rochii albe, scrobite.

- „Adio, mamie!“ - „Mã întorc îndatã, copii!“, ºi pornesc în zbor cãlare, ºi bucuria vieþii îmi curge ca vinul în vine...

La Balcic

Pag. a 14-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Klaus Iohannis – liberal de ziua a ºaptea Este aprecierea domnului Mircea Dinescu, de la ,,Caþavencii”, spusã cu nãduf la TVR (7 iunie a.c.).

Desigur, opinia domniei-sale, exprimatã la cald, dupã 2 zile de la alegerile locale, vine sã demonstreze eºecul liberalilor, lipsa lor de transparenþã ºi modul arþãgos de a face politicã. Toate acestea au fost explicate de Mircea de Slobozia, care, într-o hainã de pescar hoinar,

În pragul falimentului total (4) Poate cã domnul Iohannis a vrut sã-ºi achite nota de platã pentru votul masiv, prin care etnicii maghiari l-au susþinut în alegerile prezidenþiale, ori va fi socotit cã nu principii sau voievozii români i-au adus pe saºi în Transilvania, ci regii ungari. Se pare, însã, cã opþiunea lui Klaus Iohannis nu este prea inspiratã, întrucît unii udemeriºti se alãturã mesajului prin care Traian Bãsescu cere debarcarea actualului preºedinte al þãrii. Numai cã Herr Präsident nu pare deloc îngrijorat de asemenea urzeli. Dimpotrivã, se aratã mulþumit de paºii pe care i-a fãcut în primul an prezidenþial petrecut la Cotroceni.

Este încîntat cã a scãpat de Ponta, dar nu-i mulþumit de Cabinetul Cioloº, criticat din toate pãrþile. Acum nu mai este guvernul sãu, cum era pînã mai ieri, acum este guvernul þãrii. Ar vrea, însã, ºi Parlamentul sãu, spunîndu-le alegãtorilor cã nu prea ºtiu ce sã facã la urne cu votul lor. Aºadar, habemus preºedinte. Înalt, puternic, asemenea unui aruncãtor de ciocan. De cîte ori îl privesc în arena micului ecran, aºtept sã-l vãd înºfãcînd unele greutãþi economice ºi sociale care ne împovãreazã viaþa, ca sã le arunce cît mai departe de noi. Numai cã, atunci cînd ar trebui sã ia taurul de coarne, domnia-sa este pe scara avionului, pentru a-ºi lua avînt, peste mãri ºi þãri, spre plaiuri mai odihnitoare. Paradoxal, dupã asemenea zboruri depãrtate de þarã, Klaus Iohannis devine din ce în ce mai mic în ochii românilor, fapt ilustrat ºi de cele 24 de procente de încredere în rîndul cetãþenilor. Preºedintele-atlet începe sã semene tot mai mult cu mogîldeaþa care l-a precedat la Cotroceni. În atare condiþii, domniasa ar trebui sã înþeleagã cã anul prezidenþial de miere a trecut. S-ar putea ca ceilalþi 4 sã fie de fiere.

Cît despre Traian Bãsescu, principalul autor al dezastrului prin care trece astãzi þara, n-ar mai fi multe de spus. Sînt îndeajuns de elocvente huiduielile ce i-au marcat, mai la tot pasul, cele douã mandate cotroceniste ºi care-l însoþesc ºi astãzi în zbenguiala electoralã la care participã în mod inutil. Se preface cã n-aude, n-a vede.

Rîde sughiþînd, mereu, într-o atmosferã sumbrã. Vorba unui distins eseist: ,,Trãieºte ca sã-l uite lumea”.

Suspendat de douã ori de Parlament, demis la referendum de români, starostele mafioþilor a rãmas, totuºi, în picioare, susþinut cu tãrie de liderii comunitari ºi de cei de peste Ocean. Oare cu ce preþ?

ªmecheri de oraº (5) SCANDAL ÎN LUMEA INTERLOPÃ (2) Odatã cu trecerea timpului, oamenii au început sã se agite ºi mai tare, mulþi dintre ei propunînd luarea cu asalt a sediului poliþiei, incendierea arestului ºi eliberarea lui Percilã de acolo. Ei afirmau cã bãieþii din Buciumeni ºi-ar fi retras plîngerea ºi ar fi recunoscut cã totul nu a fost decît un scandal. Dar, conform lui Gongoi, „pe noi mulþi poliþiºti încã ne judecã dupã culoarea pielii.

Singurul care a stat de vorbã cu noi a fost maiorul Vlad ºi, poate ºi datoritã acestui fapt, am aºteptat atîtea zile”.

Peste cîteva ore, o delegaþie a liderilor rromilor face o ultimã încercare de a-1 gãsi pe comandantul poliþiei din Buftea sau pe colonelul Sporeanu. Zadarnic însã.

Gemenii îi îndeamnã pe oameni sã plece acasã ºi sã se strîngã a doua zi din nou. Dar celularele sunã într-o veselie, mulþi þigani chemînd ajutoare din Bucureºti, Ploieºti ºi alte localitãþi. „Murim ºi noi, ºi ei, cã aºa nu se mai poate”. În cele din urmã, la promisiunile liderilor comunitãþii cã nu vor ceda, cei mai mulþi au pus bîtele la loc în portbagaj ºi au plecat.

Dar scandalul nu pãrea sã se fi încheiat. Chiar ºi reprezentanþii rromilor erau neliniºtiþi, neºtiind ce sã facã pentru a preveni alte incidente neplãcute, care ar fi putut degenera într-o adevãratã încãierare între þiganii din Buftea ºi românii din Buciumeni. „Unii dintre ei s-au vorbit sã se ducã la noapte ºi sã dea foc caselor românilor din Buciumeni. Dar ce-i pasã poliþiei?”, încheie, vãdit îngrijorat, Marian Geamãnu.

vorbind despre co-preºedinta PNL, Alina Gorghiu, o asemãna cu ,,o fîþã”, dar, preciza tot el, ,,de-aia de baltã”; la care eu aº adãuga, pãstrînd comparaþia, cã se descurcã greu prin buruienile ºi lãstãriºul apelor stãtãtoare ale politicii. În contextul acestor comentarii ºi al altor reacþii negative la adresa liderilor liberali, precum ºi în condiþiile în care aceºtia se tot laudã cu ,,succesuri” (vorba fiicei lui T. Bãsescu) imaginare, trebuie subliniat cã, în momentul de faþã, ne gãsim într-o situaþie nouã a politicii româneºti. Liberalii au fost spulberaþi din Bucureºti, iar PSD a luat totul: atît Primãria

Generalã, cît ºi toate cele 6 sectoare ale Capitalei.

Conducerea liberalã, îmbãtatã cu apa tulbure a Dunãrii, agitatã de ploile recente, ne aminteºte, cu cifre ireale, pe la toate posturile TV ºi prin presã, cã, judecînd grosso-modo, oamenii lor au obþinut un procent mai mare decît la alegerile anterioare. Numai cã liderii PNL uitã sã ne spunã cã atunci erau în alianþã cu mafia bãsistã, doldora de bani furaþi, cu care Udrea, Flutur ºi alþii ca ei au cumpãrat pantofi, haine ºi diverse alte obiecte, ce au fost distribuite prin Moldova, Bucureºti, Ilfov etc., pentru a smulge votul cetãþenilor.

Este încã prea devreme, dar, la cald, trebuie spus cã, de data aceasta, alegãtorul nu a mai fost pãcãlit ca în campania electoralã a preºedintelui-turist Klaus Iohannis.

ANTON VOICU

Odinioarã, pentru a se menþine în scaun, domnitorii fanarioþi depuneau la Înalta Poartã mormane de galbeni.

Implicat direct, sau prin intermediul uneltelor sale, în cele mai mari afaceri de corupþie – vînzarea Flotei, ALRO, Casa din Strada Mihãileanu, vînzarea unor terenuri intravilane, Moºia de la Nana, ciopîrþirea unor parcuri, retrocedarea ilegalã a peste o sutã de case, afacerea Microsof ºi altele, Bãsescu este atît de penal, încît magistraþii nu ºtiu de unde sã înceapã, unde ºi cînd sã se opreascã ºi cîþi ani sã-i dea. Oricît s-ar bucura astãzi de protecþia Justiþiei ºi a susþinãtorilor din afarã, mai devreme sau mai tîrziu, mafiotul va fi adus pe banca acuzãrii, chiar ºi la vîrsta torþionarului Viºinescu.

Jefuirea þãrii, înfometarea populaþiei, prin tãierea salariilor, încãtuºarea adversarilor politici ºi alte fapte strigãtoare la cer nu vor putea rãmîne nepedpsite la infinit.

Frica fantasticã de zãbrele, care îi zmãþuieºte sufletul negru ºi îi amorþeºte oasele, l-a încolþit rãu de la o vreme pe marele pirat de uscat. κi cautã azil peste Prut. Soluþia pare, însã, destul de riscantã. Dar, cine ºtie, poate cã la Chiºinãu nu va face decît o haltã, în drum spre marea cetate cu ziduri seculare a þarului Putin, cel pe care, ani de zile, l-a bãlãcãrit atît de formal, încît ajunsese sã se creadã el însuºi un anticomunist convins.

Incursiunea în viaþa noastrã politicã relevã faptul cã avem un preºedinte desemnat de alþii - ºi nu de noi, un Parlament pe care ni l-am ales singuri ºi un guvernfantomã, cãzut peste noapte din cer, cu paraºuta Bruxelles-ului, o adevãratã calamitate pe capul nostru.

Actualii guvernanþi, care se pretind tehnocraþi, sînt, de sus ºi pînã jos, niºte conþopiºti avînd sarcina sã stopeze orice încercare de redresare a României. Premierul Cioloº a fost, pînã la sfîrºitul anului trecut, consilier special al preºedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Junckers. În aparenþã, Dacian Cioloº vrea sã ne convingã cã se fereºte de politicã, precum dracul de tãmîie, socotindu-se un specialist în agriculturã, fãrã argumente palpabile în aceastã privinþã. Cînd eºti învestit de UE în funcþia de comisar pentru Agriculturã ºi în cea de primministru al României, aceste decizii nu reprezintã certificate de tehnocrat, ci argumente menite sã consacre omul politic. Probabil domnul Cioloº face politicã fãrã sã ºtie, întocmai ca Monsieur Jourdain, ilustrul bãcan din literatura francezã, care declara candid cã nu ºtia cã face prozã. Trebuie spus deschis cã actualul nostru premier face politicã, ºi încã una durã, faþã de români. A amînat

cu 8 luni majorãrile de salarii, invocînd pretexte dubioase, care þin de politica UE faþã de România. Deºi ºtia, încã înainte de a sosi la Bucureºti, cã în 2015 România a înregistrat o creºtere economicã de 3,6%, totuºi, primul cuvînt pe care l-a pronunþat în Palatul Victoria a fost acela de ,,austeritate”, încercînd sã taie din start macaroana angajaþilor ºi a pensionarilor, care aºteaptã ºi astãzi, ca mortul colacul, o majorare cît de micã a veniturilor de cerºetori, pe care le primesc de douã decenii ºi jumãtate. Respectînd cu sfinþenie directivele comunitare, pe cele ale FMI ºi Bãncii Mondiale, premierul Cioloº se joacã de-a alba-neagra cu Legea salarizãrii. Cînd nu mai are argumente sã pledeze pentru ,,caracterul nesustenabil” al acestui act normativ, premierul ne ameninþã cu noua crizã economicã, acea nãpastã care ar fi sosit iar în Europa, dar nu peste tot, ci doar pe la noi. De fiecare datã cînd medicii, profesorii, funcþionarii publici ºi alþi bugetari solicitã majorãri de salarii, Dacian Cioloº rãspunde cu aceeaºi întrebare: ,,De unde sã luãm bani? Sã ne spunã Parlamentul N-am fãcut noi bugetul”. (Mai bine cã nu l-au fãcut tehnobirocraþii, fiindcã astãzi n-aveam bani nici de pîine.) În schimb, cînd domnul Iohannis cere sã i se asigure avion prezidenþial ºi fonduri pentru achiziþionarea unor instalaþii de irigare a grãdinii din jurul Palatului Cotroceni, ori cînd Serviciile ºi DNA solicitã alocaþii suplimentare pentru noi angajãri de personal, atunci primul-ministru nu mai întreabã pe nimeni de unde sã ia bani. Ridicolul a ajuns pînã acolo încît, pentru achiziþionarea uneia din valoroasele opere ale marelui sculptor Constantin Brâncuºi (,,Cuminþenia Pãmîntului”), guvernul se tînguie cã nu are decît 6 milioane de lei (adicã jumãtate din costul sculpturii), solicitînd restul de la populaþie. Spre deosebire de Dacian Cioloº, vicepremierul Vasile Dâncu este un tehnocrat care se scaldã de multã vreme în politicã. Prezenþa sa în actualul Executiv pare bizarã. Mai ales pentru PSD, al cãrui membru a fost ani la rînd ºi pe care îl saboteazã permanent. Principala sa misiune guvernamentalã este aceea de a-i împiedica pe social-democraþi sã depunã vreo moþiune de cenzurã împotriva Cabinetului Cioloº, care ar însemna evaporarea acestuia. Radierea sa din guvern nu numai cã n-ar fi resimþitã de nimeni, ci s-ar impune ca o necesitate urgentã, fiindcã domnul Dâncu nu are calibru de politician, ºi cu atît mai puþin de ministru. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

UN CAMPION ÎN GARDA LUI FANE SPOITORU (1)

arunca zeci de gume Bib-bib, ne bucuram de parcã l-am fi apucat pe Dumnezeu de picior”.

Geolgãu ºi trioul Dumitrescu se apucã de fotbal la Flacãra Roºie, iar dupã cîteva luni se antreneazã dînd ture de stadion la Dinamo. „La fotbal trebuiau bani; trebuiau ºpãgi date antrenorilor, iar noi cu banii eram pe zero. Aºa cã m-am dus la box. La club la Construcþia am stat trei luni de zile sãrind coarda. ªi, într-un sfîrºit, am fost anunþat cã voi urca în ring. Se fãcuserã grupe de cîte patru începãtori ºi eu nimerisem sã boxez cu... fraþii Dumitrescu, care veniserã ºi ei cu o zi în urmã la antrenamente. Normal cã mi s-a pus pata: «Pãi, mã bat cu ei de 12 ani!»“ Luni la rînd, Geolgãu s-a tot bãtut cu fraþii Dumitrescu. Tatãl l-a avertizat cã, dacã nu renunþã la box, nu mai are ce cãuta acasã. ªi, dupã ce antrenorii i-au aranjat intrarea la Liceul Industrial nr. 18, Geolgãu se mutã la cãminul ºcolii. „Pe la liceu nu dãdeam pentru cã, dacã mã luam cu cineva la harþã, în cinci secunde vedea stele verzi. ªi oricum mã treceau, cã devenisem deja vedetã. Toatã ziua dãdeam în sacul de box. Toatã noaptea visam cã dãdeam în sacul de box. Toþi acei ani am trãit numai pentru box. Nici mãcar nam ieºit cu o fatã la un suc ºi o prãjiturã”.

Pe 23 august 1986, Geolgãu are primul meci, la Giurgiu. Pînã s-a urcat în ring, nu a ºtiut cu cine boxeazã. „ªtiam doar cã eu aveam 54 de kilograme, iar adversarul meu mã depãºise la cîntar cu zeci de kilograme. Cînd l-am vãzut, am îngheþat. Am închis ochii ºi am lovit cu dreapta. Am cîºtigat prin K.O. chiar din a doua secundã.

Publicul deja mã iubea”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Da, într-adevãr, are nasul strîmb. Nas de boxer. Dar de aici ºi pînã la a crede cã tînãrul de-a dreptul timid din faþa ta, prietenul tuturor copiilor ºi puºtanilor din cartier este „durul” numãrul unu din boxul profesionist românesc este o cale destul de lungã. ªi, totuºi, de ceva vreme, Octavian Stoica nu gãseºte adversar în þarã care sã accepte sã boxeze cu el pentru centura de campion. A ajuns sã-ºi „ofere serviciile” la trei categorii diferite, dar zadarnic.

Dar cine este, totuºi, Octavian Stoica?

S-a nãscut pe 7 aprilie 1968, la o aruncãturã de bãþ de Depoul Giuleºti. Chiar în prima zi de viaþã primea o urare originalã: „Sã n-o dai în barã în viaþã! Ia uite ce mic ºi-al dracului e!” ªi ani la rînd, în rãu famatul cartier Dudeºti, cel poreclit Geolgãu a fost caracterizat într-un singur fel: „mic ºi-al dracului”. De cînd se ºtie, de cînd a început, practic, sã umble în picioare, a fost nedespãrþit de vecinii sãi, fraþii Dumitrescu. „Eram cei mai buni prieteni, deºi ne bãteam toatã ziua: Costa, Bîdã ºi Maria, ei erau trei, eu eram singur, toþi patru eram spaima cartierului. Toatã copilãria mea nu m-a bãtut nimeni. ªtiau ºi cei mai mari ºmecheri cã, dacã se iau de mine, mor cu ei de gît. Alãturi de fraþii Dumitrescu, cei mai buni prieteni ai meu erau Rudei Obreja ºi Titi Cercel, alþi boxeri celebri”.

Copiii din Dudeºti, toþi provenind din familii modeste de muncitori, s-au apucat de spargeri pe la 12 ani. „Idolul copilãriei mele, al tuturor prietenilor mei, a fost Fane Spoitoru. Nu era puºti în Dudeºti sã nu viseze sã ajungã ca Fane, cel pe care îl respecta toatã lumea, inclusiv gaborii. Cînd ne punea Spoitoru mîna pe cap ºi ne

Pag. a 15-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Averile celor ºase primari PSD care au cîºtigat Capitala Gabriela Firea: Bijuterii ºi obiecte de artã în valoare de 240.000 euro Primarul ales al Capitalei, Gabriela Firea, este unul dintre cei mai avuþi edili din Bucureºti. Ea deþine douã terenuri forestiere în localitatea pãstoritã de soþul sãu, Florentin Pandele - Voluntari (Ilfov). De asemenea, are în proprietate un autoturism Mercedes, an de fabricaþie 2010.

La capitolul bijuterii ºi obiecte de artã, Firea a trecut în declaraþia de avere bijuterii din platinã, aur alb ºi galben de 14 ºi 18 karate, simple sau cu metale preþioase ºi semipreþioase (ceas perioada interbelicã, inele, lãnþiºoare, brãþãri, pandante, coliere, cercei) în valoare de 130.000 de euro. Gabriela Firea susþine cã deþine ºi tablouri (uleiuri, acuarele, gravuri) în valoare de 110.000 de euro.

Primarul ales al Capitalei a vîndut anul trecut o casã pe care a încasat 385.000 de euro (81,25% partea ei), bani pe care i-a folosit pentru a achita un credit contractat înainte de cãsãtoria cu Pandele. Firea are în conturi 5.926 lei, 2.079 dolari ºi 2.022 euro ºi mai are un credit de 44.336 euro. Ea a acordat un împrumut de 86.000 de euro ºi a avut, în 2015, venituri de 66.851 lei de la Senat ºi 2.198 lei ca alocaþii pentru cei doi copii minori.

Gabriela Firea este asociat în patru societãþi comerciale (Tudor Imob Media SRL, Vanem Comerþ ºi servicii SRL, Carte de suflet SRL ºi Sãptãmîna Financiarã SRL), unde are acþiuni în valoare de 37.920 lei.

Robert Negoiþã: Datorii de 264 milioane de lei ºi 11 milioane de euro Robert Negoiþã, reales duminicã în funcþia de primar al Sectorului 3, este celebru pentru datoriile uriaºe pe care le are atît la bãnci, cît ºi la stat. Deºi anul trecut i-au fost executate silit 36 de apartamente ºi 316 locuri de parcare, pe care creditorii sãi au încasat 3,7 milioane

de lei, totuºi, Negoiþã a rãmas cu datorii uriaºe: peste 11 milioane de euro ºi 27,6 milioane de lei, la care se adaugã restanþele cãtre ANAF, în valoare de 236.677.708 lei. Robert Negoiþã a declarat venituri totale de 8,4 milioane de lei în 2015, obþinute dupã cum urmeazã: 65.296 lei din salariul de primar, 12.698 lei – diurnã primitã de la Consiliul European al Municipiilor ºi Regiunilor (la ºedinþele cãruia a participat în calitatea sa de preºedinte al Asociaþiei Municipiilor din România) ºi 8.345.788 lei venituri obþinute din executãri silite. Soþia sa (de care a divorþat la începutul acestui an) a avut venituri de 2.380 lei obþinute în calitate de asistant-manager la Ring Media Grup ºi 9.043 lei, indemnizaþie de creºtere a copilului. Robert Negoiþã ºi-a trecut în declaraþia de avere 47 de apartamente construite în 2008 ºi 2013; patru case de locuit, dintre care douã în Ilfov ºi una în Constanþa; un spaþiu de producþie cu suprafaþa de 1.000 mp; un subsol de bloc cu suprafaþa de 1.400 mp; locuri de parcare în suprafaþã totalã de 17.050 mp; 17 terenuri arabile, în suprafaþã de 144.194 mp ºi 14 terenuri intravilane, în suprafaþã de 27.292 mp.

Negoiþã declarã cã este asociat la douã societãþi comerciale, unde susþine cã deþine acþiuni în valoare de 52.004.410 lei.

Gabriel Mutu: Tablouri de „autori necunoscuþi“ în valoare de 15.000 euro, ceasuri de 150.000 euro ºi aproape un milion de lei împrumutaþi Primarul ales al Sectorului 6, senatorul Gabriel Mutu, a declarat un apartament de locuit ºi un spaþiu comercial pe care îl închiriazã ºi de pe urma cãruia a obþinut anul trecut 248.310 lei. Mutu spune cã are un autoturism Dacia din 2010, bijuterii din aur în valoare de 20.000 de euro, ceasuri de 150.000 de euro ºi tablouri de „autori necunoscuþi“ a cãror valoare a estimat-o la

Prima gogoaºã vîndutã de primarul Firea: transport gratuit pentru toatã lumea (1) Proaspãt aleasã primar general al Capitalei, Gabriela Firea a anunþat cã transportul public de suprafaþã va fi gratuit pentru toþi bucureºtenii. Mãsura ar avea un impact devastator pentru RATB, ale cãrei datorii se vor adînci ºi mai mult, iar orice plan de redresare a RATB va fi compromis, susþin specialiºtii. În Roma experimentul a eºuat din cauza lipsei banilor, dar continuã în capitala Estoniei, Tallin.

La doar douã zile de la alegeri, Gabriela Firea, aleasã în funcþia de primar al Capitalei, promite cã toþi bucureºtenii vor beneficia de transport public gratuit, mãsurã gînditã pentru a decongestiona traficul infernal din Bucureºti. „Unul dintre primele proiecte pe care le voi depune se referã la restructurarea, redresarea RATB. Exista un plan economic care poate fi aplicat, prin care transportul public sã fie gratuit. Vrem sã incurajãm cãlãtoriile cu transportul public, ca sã lãsãm maºina acasã ºi sã nu mai fie traficul atît de sufocant. Am vorbit cu specialiºti ºi am fãcut un calcul de oportunitate ºi am decis cã se poate face. E vorba doar despre RATB, nu ºi metroul, pentru cã acesta aparþine de Ministerul Transporturilor. E un plan economic ce poate fi aplicat“, a spus Gabriela Firea. Planul de „redresare“ a RATB, anunþat de Gabriela Firea, înseamnã, de fapt, aducerea RATB ºi mai aproape de faliment. În acest moment, RATB are mari probleme financiare, avînd chiar conturile blocate de ANAF din cauza neplãþii datoriilor uriaºe pe care le are la buget. Veniturile RATB se constituie din vînzarea titlurilor de cãlãtorie (bilete ºi abonamente) ºi din subvenþia acordatã de Primãria Capitalei, în subordinea cãreia funcþioneazã RATB. Potrivit raportului de activitate pe anul 2015, veniturile obþinute din vînzarea biletelor de cãlãtorie s-au ridicat la 177,76 milioane de lei, în timp ce subvenþia de la Primãria a fost de 515 milioane de lei, de aproape trei ori mai mult decît ceea ce produce, de una singurã, Regia. Cum RATB are venituri prea mici din vînzarea de bilete, datoria cãtre Fisc va fi achitatã din subvenþia de 515 milioane de lei primitã de la Primãrie. La prima rectificare bugetarã, din al doilea semestru al acestui an, tot Primãria îi va acorda Regiei de transport cele 126 de milioane de lei datorate acum cãtre Fisc. Cu alte cuvinte, alocãrile din bugetul local pentru RATB se vor ridica în 2016 la 641 de milioane de lei, mult peste cele de anul trecut, deºi planul Consiliului General al Muncipiului Bucureºti (CGMB) era ca regia sã primeascã mai puþini bani anul acesta de la Primãrie.

„Datoriile se vor adînci“ Prin mãsura anunþatã de Firea, subvenþia Primãriei va trebui sã cuprindã ºi veniturile obþinute din vînzarea biletelor. „Presupune cã datoriile se vor adînci. Primãria Generalã promite niºte bani de care nu sîntem siguri cã îi are pentru cã Primãria are un buget substanþial, dar el este grevat puternic de cele douã subvenþii: la cãldurã (pentru RADET) ºi la transport în comun (pentru RATB). În afarã de acestea douã, rãmîn foarte puþini bani în bugetul Primãriei Capitalei, comparativ cu nevoile. Dacã se greveazã ºi mai mult acum, se mãreºte automat ºi subvenþia pe care Primãria o acordã RATB“, aratã Sorin Ioniþã, specialist în politici publice, pentru „Adevãrul“. ªi încã Primãria Generalã nu a preluat Metrorex, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor, obiectiv asumat de Firea, de asemenea. „Dacã treci metroul la Capitalã îi preiei ºi subvenþiile.

Cum intrã toate astea în bugetul Capitalei? Bugetul este grevat ºi de niºte datorii. Proiectele de investiþii care s-au fãcut pînã acum s-au fãcut ºi pe credite, care trebuie plãtite. Este un populism feroce pentru cã nu s-a fãcut o dezbatere publicã despre cum aratã tot bugetul, dar este uºor sã promiþi“, mai spune Sorin Ioniþã.

Mãsura promisã de Gabriela Firea nu este altceva decît o încercare de a cîºtiga capital politic. „Atrage ºi categoriile nevoiaºe ºi o grãmadã din ecologiºti. Firea îl va prezenta ca un exemplu de politicã ecologicã ºi de încurajatre a transportului în comun. Este o mãsurã incoerentã, populistã, care vizeazã electoratul lui Nicuºor Dan. Însã nu va fi prezentatã ca o mãsurã populistã, ci ca una progresistã“, a conchis Ioniþã. „Va avea un efect negativ pe termen lung“ Pentru a a mai scãpa de datorii, RATB a cerut de mai multe ori Primãriei Generale sã majoreze tariful de 1,3 lei, însã propunerea nu a fost votatã. Preþul unui bilet de cãlãtorie este unul dintre cele mai mici din þarã, unde media este de aproximativ doi lei. Preþul la biletele RATB a rãmas neschimbat din 2008. Costul real al unui bilet de cãlãtorie este de trei ori mai mare, însã diferenþa de la 1,3 lei, atît cît costã un bilet, pînã la cinci lei, este suportatã de la bugetul Primãriei Capitalei. „Costul actual de 1,3 lei pentru o cãlãtorie ºi de 50 de lei pe lunã pentru toate liniile este cu totul suportabil pentru populaþie. O gratuitate, odatã introdusã, va avea un efect negativ pe termen lung dînd impresia falsã populaþiei cã RATB este stabilã finan-

15.000 de euro. La capitolul venituri, viitorul primar a trecut suma de 543.372 lei, bani obþinuþi împreunã cu soþia din salarii, chirii, dividende ºi restituiri de împrumuturi. De asemenea, Gabriel Mutu susþine cã a acordat un împrumut de 815.852 lei ºi unul de 20.460 euro.

Florea, aproape douã milioane de lei din avocaturã; Bãluþã, 20.000 euro „în numerar”; Toader, o Dacie din ’98; Tudorache, aproape sãrac lipit Daniel Florea, noul primar de la 5, are un apartament în Bucureºti, un teren agricol în Cãlimãneºti, jud.

Vîlcea, douã maºini Volkswagen (un Eos ºi un Touareg), ceasuri de 30.000 de euro ºi bijuterii de 35.000 de euro. Florea a fost ºi un avocat eficient în 2015, cîºtigînd 1,7 milioane de lei din aceastã activitate, pe lîngã cei 70.363 lei obþinuþi ca deputat.

Daniel Bãluþã, primarul ales al Sectorului 4, are douã terenuri intravilane, unul în Bucureºti, celãlalt în Cîmpina, un apartament ºi o casã de locuit – ambele în Capitalã, ºi deþine un autoturism marca Rover. Bãluþã a declarat bijuterii, ceasuri ºi tablouri a cãror valoare a estimat-o la 10.000-15.000 de euro. De asemenea, viitorul primar al Sectorului 4 susþine cã are 20.000 de dolari în cont ºi 20.000 de euro în numerar.

Mihai Toader, ales primar al sectorului 2, deþine cîte un sfert din douã terenuri ºi dintr-o casã de vacanþã din Argeº, un apartament pe numele soþiei ºi o Dacie din 1998. El susþine cã are tablouri, bijuterii ºi icoane în valoare de 10.000 de euro ºi a obþinut, anul trecut, venituri de 46.501 lei pentru funcþia de viceprimar al Sectorului 4.

Cel mai sãrac viitor primar din Bucureºti pare a fi de departe alesul Sectorului 1, Dan Tudorache. Averea sa se reduce la trei autoturisme Toyota (an de fabricaþie 2001, 2002 ºi 2003), iar singurele venituri au fost salariul de deputat, în valoare de 60.126 lei.

CRISTI CITRE ciar. Acestã logicã populistã, odatã instauratã, va fi foarte dificil de schimbat. Va fi greu pentru viitorii primari sã reintroducã tarife pentru transportul în comun“, aratã ºi Ciprian Ciucu, ales consilier general din partea PNL. Totodatã, RATB a cerut chiar eliminarea gratuitãþii pe RATB în cazul bãtrînilor ºi al elevilor. Aceste gratuitãþi au contribuit la datoria istoricã de 126 de milioane de lei acordatã de RATB cãtre Fisc din neplata taxei pe valoare adãugatã.

„RATB, ineligibil pentru fonduri europene“ Proiectul Gabrielei Firea compromite ºi orice plan de a transforma Regia în societate comercialã, ceea ce va limita ºi pe viitor accesul RATB la fonduri europene. „Primãria trebuia sã o încorporeze. Sã o facã societate comercialã publicã ºi sã-i facã un contract de prestãri servicii cu Primãria, ca sã putem cuantifica prestaþia: numãr de cãlãtori, investiþii vs. subvenþie. Subvenþia nu trebuie sã se dea la gramadã, într-un sac fãrã fund, ci ca o contraprestaþie a unor servicii. Nefãcînd acest contract, RATB a rãmas ineligibil pentru fonduri europene, ceea ce alte municipii au fãcut. De exemplu, Clujul ºi-a încorporat Regia“, a mai precizat Sorin Ioniþã.

Roma, experiment în anii ‘70 De-a lungul timpului, mai multe metropole din întreaga lume au încercat sã ofere transport public gratuit, în special pentru a reduce traficul auto, ºi au eºuat din considerente economice simple. Mai exact, ca orice altã activitate, transportul în comun necesitã bani, deoarece autobuzele costã, carburanþii costã, ºoferii trebuie plãtiþi, contribuþiile de asigurãri sociale ºi de sãnãtate la fel, mentenanþa ºi piesele de schimb costã ºi ele.

Primul experiment urban de transport gratuit a fost încercat în Roma, în anii ’70. Capitala Italiei era blocatã zilnic de autoturisme, iar o idee pentru rezolvarea congestiilor a fost transportul în comun gratis, scrie „The Atlantic“. Mai întîi, romanii au fost confuzi cu privire la acesta, crezînd cã e o ºmecherie. Apoi s-a constatat cã oamenii foloseau tot maºinile personale, pentru cã toatã lumea se aºteapta ca autobuzele sã fie luate cu asalt. La amiazã autobuzele erau pe jumãtate pline, deºi „sute de mii de oameni se bãteau sã ajungã acasã ca sã mãnînce o farfurie de spaghetti“, potrivit „New York Times“. În doar jumãtate de an, experimentul s-a încheiat deoarece oraºul rãmãsese fãrã bani. (va urma) MÃDÃLINA MIHALACHE

Pag. a 16-a – 17 iunie 2016

Cum reuºesc marile companii farmaceutice sã impunã pe piaþã medicamentele scumpe (2) În cadrul anchetei sectoriale a fost analizatã ºi situaþia medicamentelor care au lipsit de pe piaþã, fiind identificat un anumit procent de exporturi pentru fiecare dintre acestea. Prin urmare, Consiliul Concurenþei recomandã monitorizarea mai eficientã a obligaþiei de serviciu public, de cãtre ANMDM (Agenþia Naþionalã a Medicamentului ºi a Dispozitivelor Medicale), la fiecare nivel al lanþului de aprovizionare cu medicamente, inclusiv la nivel de farmacie. Astfel, producãtorii trebuie sã asigure, în primul rînd, cantitãþi suficiente pentru acoperirea nevoii naþionale, iar distribuitorii sã aprovizioneze cu precãdere piaþa internã, exportul fiind posibil în situaþia în care existã cantitãþi excedentare. De asemenea, pentru îmbunãtãþirea disponibilitãþii medicamentelor, autoritatea de concurenþã recomandã distribuitorilor aprovizionarea tuturor farmaciilor, nu doar a celor integrate. În prezent, existã încã farmacii integrate vertical care au o gestiune comunã cu distribuitorul, existînd astfel posibilitatea ca marfa sã fie transferatã de la farmacie cãtre distribuitor fãrã a fi facturatã. Conform reglementãrilor, de la data de 1 ianuarie 2017, farmacia ºi distribuitorul trebuie sã devinã entitãþi separate ºi, prin urmare, vor fi obligate sã aibã gestiuni diferite. În acest fel, nu va mai fi posibil exportul medicamentelor care au ajuns în farmacii ºi se va reduce posibilitatea apariþiei unor medicamente contrafãcute. De asemenea, Consiliul Concurenþei considerã necesarã dezvoltarea unei metodologii pentru definirea mai clarã a conceptului de serviciu public, reglementare care ar clarifica cadrul legal existent ºi ar conduce la o autoevaluare corectã a comportamentului agenþilor care au aceastã obligaþie, prin lege. Consiliul Concurenþei colaboreazã îndeaproape cu ANMDM, pentru identificarea cauzelor care conduc la lipsa unor medicamente de pe piaþã ºi pentru a dezvolta o nouã metodologie de verificare a

Legãturile periculoase ale celor trei foºti baroni PDL din Vest (2) Valoarea lotului adjudecat de cãtre SC Procad SRL Timiºoara s-a ridicat la 15.213.400 lei cu TVA inclus, adicã 3.357.590,9 euro, din care avea voie sã subcontracteze lucrãri în proporþie de 14%. Ceea ce a ºi fãcut, subcontractînd o micã parte a lucrãrilor cãtre SC West Cad SRL Timiºoara.

Faptul cã din aceastã asociere face parte UTI Grup SRL, al cãrei patron, magnatul Tiberiu Urdãreanu, este urmãrit penal, în prezent, de procurorii anticorupþie pentru mituirea fostului edil al Iaºiului, Gheorghe Nichita, în vederea contractãrii de cãtre aceastã firmã a unor lucrãri privind semaforizarea oraºului, nu mai mirã pe nimeni. UTI deruleazã sute de contracte de acest gen în întreaga þarã. Interesante sînt însã legãturile celui deal doilea membru al acestei asocieri.

Astfel, tot de la Oficiul Naþional al Registrului Comerþului aflãm cã societatea SC Geolink SRL Timiºoara este controlatã de cãtre soþii Ioan ºi Adriana Rodina, iar obiectele de activitate ale acestei companii sînt extracþia petrolului brut ºi a gazelor naturale, producþia de gaze naturale, distribuþia ºi comercializarea combustibililor gazoºi prin conducte. SC Geolink SRL Timiºoara nu este singura societate care are acest obiect

Din nou despre Laura Codruþa Kövesi. Nu de idoli ciopliþi avem nevoie, ci de lideri oneºti ºi dedicaþi! (2) „Cine se aseamãnã se adunã“ funcþioneazã perfect în cazul construcþiei bãsesciene a instituþiilor de forþã din România. Toþi cei unºi în funcþii grele de acesta au fost aleºi sã fie din acelaºi aluat. Sã nu se amãgeascã cineva cã doamna Kövesi ar reprezenta excepþia de la regula stabilitã de Bica sau Horia Georgescu. Dacã ar fi fost aºa, ar fi avut tot timpul din lume sã o demonstreze pînã acum cu Blejnar, cu Blaga, cu Videanu ºi, mai ales, cu Traian Bãsescu.

Pentru cã, în materie de justiþie româneascã contemporanã, existã o axiomã peste care nu se poate trece: „Asta nu este dreptate, cu Bãsescu-n libertate!“ ªi ar mai fi un mic amãnunt de punctat pentru a umaniza, în sens invers evoluþionist, pe aceastã doamnã

ROMÂNIA MARE“

respectãrii obligaþiei de serviciu public. Pentru ca pacienþii români sã aibã acces la medicamente noi, eficiente, Consiliul Concurenþei a recomandat includerea unui medicament în Listele de decontare de îndatã ce acesta a primit autorizaþie de punere pe piaþã ºi decizie de preþ. În ceea ce priveºte medicamentele generice, Consiliul Concurenþei susþine cã preþurile acestora nu trebuie sã fie afectate permanent de preþul medicamentelor inovative corespondente.

Consiliul Concurenþei considerã cã, dupã expirarea patentului, ar trebui sã existe o concurenþã realã între medicamentele inovative ºi cele generice, inclusiv în ceea ce priveste preþul.

Pentru atingerea acestui obiectiv Consiliului Concurenþei recomandã ca atît preþul medicamentului generic, cît ºi al celui inovativ ieºit de sub brevet sã fie la acelaºi nivel pentru a evita discriminãrile de formare a preþului între medicamente cu aceeaºi substanþã activã (Denumirea Comunã Internaþionalã - DCI). O altã concluzie a Raportului este faptul cã nu toþi producãtorii au actualizat preþurile medicamentelor, conform reglementãrilor în vigoare (Ordinul 75/2009). Astfel, suma minimã încasatã în plus, în anul 2014, de cãtre aceºtia, se ridicã la cca. 467 milioane lei (aprox. 103 milioane euro).

Ca urmare, vînzãrile totale din România au fost mai mari, iar depãºirea bugetului alocat medicamentelor a fost suportatã, în parte, de companiile care au actualizat preþurile, prin plata taxei claw-back, ºi de pacienþi prin intermediul coplãþii, în funcþie de gradul de compensare a medicamentelor. Conform prevederilor în domeniu, preþul medicamentelor din CaNaMed (Catalogul Naþional al Preþurilor la Medicamente de uz uman cu prescripþie Medicalã) este valabil pe o perioadã limitatã de un an, calculatã de la data aprobãrii de Ministerul Sãnãtãþii ºi trebuie sã fie mai mic sau cel mult egal cu cel mai mic preþ al aceluiaºi medicament din lista celor 12 þãri cu care se efectueazã comparaþia. România este, de asemenea, þarã de referenþiere pentru preþurile medicamentelor din alte state membre UE. Prin urmare, un nivel redus al preþurilor în România ar putea afecta preþurile din alte þãri, pentru care România reprezintã

þarã de referinþã. O posibilã soluþie ar putea fi menþinerea preþurilor din Catalogul Public de Preþuri la un nivel superior, care sã constituie referinþã pentru alte state, în timp ce rambursarea sã se realizeze la un alt preþ, mai mic. Consiliul Concurenþei considerã cã taxa claw-back trebuie aplicatã diferit pentru medicamentele generice ºi cele ieºite de sub brevet, faþã de medicamentele noi, care sînt mai scumpe ºi implicã un efort bugetar mai mare.

Aplicarea unei taxe claw-back mai mici pentru medicamentele generice ar putea avea ca efect menþinerea acestora în piaþã. Avînd în vedere modificarea sistemelor de distribuþie implementatã de anumiþi producãtori în ultima perioadã, în cadrul studiului a fost analizat impactul sistemelor DTP (direct-cãtre-farmacie) ºi restrîns de distribuþie. Oricare ar fi sistemul de distribuþie ales, dacã producãtorul se aflã în poziþie dominantã, avantajele la nivel de farmacie/spital ºi pacient trebuie sã fie similare cu cele înregistrate anterior ºi trebuie sã fie cuantificabile, pe toate palierele: calitate, nivel de servicii, avantaje financiare ºi disponibilitate, pentru a nu exista riscul ca schimbarea sistemului de distribuþie sã fie privitã drept abuz de poziþie dominantã. În concluzie, Consiliul Concurenþei nu recomandã folosirea unui sistem de distribuþie în detrimentul altuia, însã îºi rezervã dreptul de a interveni, printr-o investigaþie, în eventualitatea în care ar apãrea indicii privind distorsionarea concurenþei pe anumite pieþe. În acest context, Consiliul Concurenþei a declanºat o investigaþie avînd ca obiect un posibil abuz de poziþie dominantã al companiei Novartis Pharma Services România SRL prin implementarea unui proiect pilot de distribuþie directã cãtre anumite farmacii, în paralel cu distribuþia tradiþionalã. În cadrul investigaþiei a fost efectuatã o inspecþie inopinatã la sediul Novartis Pharma Services România SRL, documentele ridicate fiind în analiza autoritãþii române de concurenþã, în cadrul procedurilor specifice investigaþiei. De asemenea, Consiliul Concurenþei are în analizã posibila încãlcare a legii concurenþei de compania GSK România, prin modul de implementare a unui sistem de distribuþie directã cãtre farmacii.

Sfîrºit COSMIN PAM MATEI

de activitate aflatã în proprietatea familiei Rodina, din Timiºoara. Aceºtia mai controleazã compania SC Creapolis SRL, firmã care face parte din grupul de interese economice al deputatului Alin Augustin Florin Popoviciu, fost PNL, actual membru al Partidului Naþional Liberal, dar ºi al ex-preºedintelui Consiliului Judeþean, Constantin Ostaficiuc. Atît Alin Popoviciu, cît ºi Constantin Ostaficiuc sînt urmãriþi penal pentru abuz în serviciu. Potrivit unor date existente în arhiva Oficiului Naþional al Registrului Comerþului, SC Creapolis SRL, cea de-a doua firmã controlatã de Ioan ºi Adriana Rodina, fãcea parte, în 21 februarie 2011, din structura acþionariatului societãþii SC Sport Games SRL, distribuitor al produselor sportive Fischer în România. Alãturi de Creapolis SRL, acþionari mai erau, la vremea respectivã, deputatul Alin Augustin Florin Popoviciu, germanul Untch Hans Werner, Diana Ornella Ardeleanu (fiica preºedintelui de atunci al Consiliului Judeþean Timiº, Constantin Ostaficiuc) ºi SC Perla Mãrii SRL Timiºoara.

La mijlocul anului 2011, compania SC Creapolis SRL decide sã pãrãseascã structura acþionariatului firmei controlate de Alin Popoviciu ºi de fiica lui

Constantin Ostaficiuc, cesionîndu-ºi acþiunile cãtre fostul fotbalist Cosmin Contra. Potrivit ultimei notificãri la Registrul Comerþului, în data de 23 septembrie 2014, asociaþi la SC Sport Games SRL rãmãseserã doar Alin Augustin Florin Popoviciu ºi Cosmin Marius Contra.

Revenind însã la prima firmã a asociaþilor lui Popoviciu, SC Geolink Timiºoara SRL, aflãm cã aceasta a fost unul dintre partenerii companiei NIS Petrol SRL, subsidiara colosului rusesc Gazprom, în România. În 2 octombrie 2014, NIS Petrol SRL, companie care a întocmit toate documentaþiile pentru achiziþia unor staþii PECO la Biroul Notarial al fiicei fostului preºedinte, Ioana Bãsescu, a transmis public faptul cã desfãºoarã activitãþi de prospectare geofizicã pentru petrol ºi gaze naturale în douã perimetre din judeþul Timiº, pe o suprafaþã de 580 de kilometri pãtraþi, perimetru care cuprindea localitãþile Cenad, Dudeºtii Vechi, Vîlcani, Beba Veche, Tomnatic, Terenia de Sus, Comlosul Mare, Gettoh ºi Sînnicolau Mare. Cu acest prilej, NIS Petrol SRL ºi-a anunþat partenerii alãturi de care a lucrat în acest proiect. Aceºtia sînt Naftagas Naftni Servisi D.O.O. Novi Sad Sucursala Timiºoara (însãrcinatã cu achiziþiile), Virom (însãrcinatã cu raportul logistic) ºi…

SC Geolink SRL Timiºoara, care s-a ocupat cu serviciile de arhivare ºi de management. (va urma)

intratã, poate fãrã sã-ºi dea seama de pericole, în atelierul cioplitorilor de idoli.

Oamenii sînt unici prin imperfecþiunile lor. Cei care încearcã sã îi prezinte ca perfecþi îi mutileazã, rãpindule un drept esenþial: dreptul la apãrare onestã.

Doamna Kövesi ar trebui sã þinã cu dinþii de statutul sãu de fiinþã imperfectã. Pentru asta însã ar avea nevoie de mai multã luciditate ºi de mai puþinã fascinaþie a puterii. Ar fi necesar sã excludã din discursurile sale exprimãrile exagerate, de genul: „nu mã tem de nimic, nu am încãlcat niciodatã legea, nu am fãcut nimic de care sã-mi fie ruºine etc.“. În primul rînd cã astfel de afirmaþii sînt, matematic, mincinoase. „100%“ nu au materialitate. În al doilea rînd cã sînt mincinoase ºi faptic. Doar dacã nu te crezi fructul unicului moment de romantism al Demiurgului (un omagiu pentru Lucian Blaga), ceea ce ar muta discuþia într-o rezervã de ospiciu.

Vedem în aceste zile la ce duce sindromul de idol fals: doamnei Kövesi îi este imposibil sã se apere onest ºi credibil de acuze care au început sã rãsufle, cel mai

probabil, din descoperirile Black Cube. Domnia sa, fiind distribuitã în rolul perfecþiunii pe Pãmînt, a personajului mesianic în faþa cãruia se prosterneazã ºi Ambasada SUA, ºi preºedintele Klaus Johannis, ºi Revista 22, ºi Alina Mungiu Pippidi, ºi România Liberã, ºi Monica Macovei, ºi o pletorã de alþi isonari ºi propagandiºti bine înºurubaþi în scenariu, nu poate recunoaºte simplu cã, într-adevãr, descoperirile fãcute conþin anumite aspecte sensibile ce ar merita lãmurite. În locul unui astfel de rãspuns echilibrat, alege sã trînteascã o minciunã mare cît Casa Poporului, nãdãjduind cã lumea va uita ºi cã robinetul dezvãluirilor, din care acum a þîrîit doar o picãturã, va fi strangulat la timp de „instalatorii“ binomului.

Pãi, dacã doar dezvãluirea identitãþii partenerului de viaþã al doamnei Kövesi a produs atîta vînzolealã ºi derutã, la ce ne putem aºtepta pentru episodul urmãtor al telenovelei cu spioni de la Mossad?

Sfîrºit CONTELE DE SAINT GERMAIN

Relaþia cu NIS Petrol, subsidiara Gazprom

Pag. a 17-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Curtea de Conturi demascã modul cum s-au cheltuit banii la Ministerul Dezvoltãrii condus de Dragnea (2) Astfel: * în anul 2013, faþã de suma finalã alocatã ºi aprobatã la finanþare de 581.148 mii lei, suma alocatã iniþial ºi fundamentatã prin Nota nr. 848/10.05.2013/DGI, în baza criteriilor de prioritizare, a fost de 386.169 mii lei; diferenþa între valoarea finalã ºi cea iniþialã aprobatã la finanþare la nivel de program, în sumã de 194.979 mii lei, reprezentînd 33,55% din valoarea finalã aprobatã, nu s-a fundamentat corespunzãtor în baza criteriilor de prioritizare; * în anul 2014, suma alocatã ºi aprobatã iniþial la finanþare a fost de 973.000 mii lei, iar suma finalã aprobatã prin ordin al ministrului a fost de 2.351.982 mii lei; diferenþa în sumã de 1.378.982 mii lei, reprezentînd mai mult de jumãtate (58,63%), din suma finalã alocatã în anul 2014, s-a aprobat la finanþare la cererea beneficiarilor ºi/sau în baza propunerilor consiliilor judeþene, nefiind reluatã procedura de alocare prevãzutã în OUG nr. 28/2013. Prin Nota nr.

DGDRI/1113/12.02.2014, privind fundamentarea repartizãrii unor sume aferente Programului Naþional de Dezvoltare Localã, prin care s-au alocat bugetele iniþiale în anul 2014, face trimitere la criteriile de prioritizare, însã alocarea sumelor s-a efectuat în baza unei abordãri uniforme de alocare, rezultînd o repartizare de sume aproape egale pentru judeþe cu caracteristici complet diferite din punct de vedere al criteriilor prevãzute de OUG nr. 28/2013: „(…) Astfel, din suma totalã disponibilã de 973.000 mii lei, media naþionalã pe judeþe de 23.731,70 mii lei a fost obþinutã prin împãrþirea sumei de mai sus la 41 de judeþe, a fost rotunjitã prin aplicarea unor corecþii cu rotunjire ºi marjã de 1.000 mii lei, funcþie de rezultatele aplicãrii criteriilor de alocare stabilite în metodologia de implementare a PNDL. Din aplicarea criteriilor conform OUG nr. 28/2013 a rezultat necesitatea alocãrii la nivelul fiecãrui judeþ a unor sume cuprinse, în medie, între 22.000 mii lei ºi 25.000 mii lei”.

Din analiza efectuatã s-a observat faptul cã, MDRAP a alocat aceeaºi sumã din bugetul iniþial respectiv 23.731,70 mii lei (medie naþionalã), atît pentru judeþele care se situeazã pe primele locuri în ierarhia naþionalã din punct de vedere al indicatorilor analizaþi, cît ºi pentru cele situate pe ultimele locuri.

Un caz aparte este judeþul Giurgiu, care, deºi se regãseºte pe ultimul loc în ierarhia naþionalã la indicatorul „Localitãþi cu acces la alimentare cu apã”, precum ºi la indicatorul „Localitãþi cu acces la canalizare” ºi de asemenea, pe poziþia 39 la indicatorul „Lungimea totalã reþea drumuri”, a primit spre alocare, ca urmare a prioritizãrii, o sumã mai micã decît celelalte judeþe, cu poziþii superioare în ierarhie pentru aceiaºi indicatori, respectiv 22.000 mii lei. De asemenea, se constatã o diferenþã sem-

Poliþia deconteazã gel de pãr din bani publici!

Se numeºte „Situaþia achiziþiilor la nivelul Direcþiei Generale Logistice în perioada 30.06.2015-31.12.2015“ din cadrul Ministerului de Interne. ªi conþine: contracte de energie electricã estimate la preþuri fabuloase, sare pentru deszãpezire în cantitãþi aiuristice, foarte multe materiale de construcþii, flori din plastic.

Documentele de achiziþie publicã ale Ministerului Afacerilor Interne (MAI) nu au cantitãþi, vorbesc doar despre produse ºi despre sume. De exemplu, la poziþia 3964, instituþia informeazã contribuabilii cã a achiziþionat spumã de ras, prin achiziþie directã, de la o firmã oarecare, în valoare de 51,90 lei. Dar nu putem ºti dacã aceastã sumã este pentru un tub sau mai multe. În toatã aceastã listã cu mii de poziþii, care mai de care mai ciudate, este una care e cea mai ciudatã, respectiv poziþia 3959: „Gel de pãr – 52,50 lei“. De ce deconteazã Poliþia Românã, din bani publici, gel de pãr? Suma nu e mare, într-adevãr, dar de ce ar exista o astfel de cumpãrãturã la MAI? Contractul subsecvent este partea concretã a unui contract-cadru. Adicã, existã o înþelegere în contractulcadru cã am nevoie anul acesta de trei nasturi, iar pentru fiecare nasture achiziþionat plãtesc printr-un contract subsecvent. Lista achiziþiilor de energie electricã pe contracte subsecvente pentru MAI se desfãºoarã de la poziþia 1769 pînã la poziþia 1771, cu firma RCS-RDS. Se ajunge la suma totalã, estimatã pentru anul 2016, de 3 milioane de lei (700.000 de euro). De pildã, pentru sediul Arhivelor Naþionale Judeþene Ilfov, Ministerul Afacerilor Interne se pregãteºte sã plãteascã curent electric în valoare de 342.711,5 lei - cît pentru consumul anual al 200 de apartamente cu 4 camere ºi 4 persoane.

nificativã între propunerile de alocãri iniþiale ºi alocãrile finale aprobate în anul 2014, identificîndu-se o lipsã de consecvenþã faþã de abordarea iniþialã din punct de vedere al prioritizãrii obiectivelor de investiþii. În condiþiile în care prevederile OUG nr. 28/2013 precizeazã modul de efectuare a alocãrilor numai pentru bugetul iniþial al PNDL, în cazul suplimentãrilor bugetare MDRAP nu a utilizat aceeaºi procedurã de alocare a fondurilor publice cu aplicarea criteriilor de prioritizare. Aceasta a generat o repartizare/alocare mult diferitã faþã cea iniþialã, de exemplu pentru judeþul Harghita a fost aprobatã suma finalã de 45.156 mii lei, iar pentru judeþul Maramureº, suma finalã de 61.388 mii lei lei, deºi iniþial, pe baza criteriilor de prioritizare suma alocatã a fost aceeaºi respective 25.000 mii lei .

Contractele de finanþare dintre MDRAP ºi beneficiari nu au fost întotdeauna încheiate în termen de 30 de zile de la data emiterii ordinului de ministru de aprobare a sumelor aferente obiectivelor de investiþii finanþate din PNDL. Au fost identificate unele cazuri în care contractele de finanþare au fost încheiate de la 90 la 120 de zile de la data emiterii ordinelor de aprobare a sumelor la finanþare. De asemenea, au fost ºi situaþii în care ordinele de ministru nu au fost urmate, în anul 2014, de încheierea contractelor de finanþare, aºa cum s-a constatat în cazul unor obiective de investiþii din judeþul Maramureº.

Nerespectarea termenului de 30 de zile pentru încheierea contractelor precum ºi neîncheierea de contracte ulterior emiterii ordinelor de ministru au fost cauzate de neprezentarea documentaþiei corecte/complete sau la termen de cãtre beneficiari.

MDRAP nu a monitorizat situaþiile în care nu au fost încheiate contracte de finanþare, ca urmare a aprobãrii prin ordin de ministru a sumelor alocate pentru finanþarea obiectivelor de investiþii în vederea realocãrii acestor sume pentru alte obiective prioritare. Aceste situaþii au determinat sincope în derularea programului, în ceea ce priveºte utilizarea fondurilor publice. Deºi obiectivele de investiþii aveau sume aprobate, acestea fie nu au putut fi utilizate o perioadã de 90 - 120 zile (perioadã propice executãrii lucrãrilor, respectiv primãvarã - toamnã), fie nu au fost utilizate deloc pe parcursul anului 2014 (cazul beneficiarilor din judeþul Maramureº). Rãspunsul la întrebarea: „Asigurarea ºi repartizarea resurselor financiare s-a fãcut cu respectarea unor criterii obiective, urmãrindu-se creºterea performanþei programului?” este urmãtorul: Lipsa unui obiectiv clar definit al Programului, prin actul normativ de aprobare (strategic, de importanþã naþionalã), precum ºi utilizarea unor criterii de prioritizare neasumate prin hotãrîre de guvern au determinat o abordare inconsecventã asupra repartizãrii resurselor financiare (de la finanþarea exclusivã a obiectivelor în continuare la finanþarea inclusiv a celor noi) ºi cu orientare spre nevoile beneficiarilor (la cerere, pe principiul primul venit primul servit). MDRAP nu ºi-a asumat pe deplin rolul de entitate centralã cu atribuþii de analizã ºi prioritizare a investiþiilor. Au fost finanþate, atît în anul 2013, cît

ºi în 2014, obiective de investiþii noi, în condiþiile în care s-a justificat ºi aprobat iniþial finanþarea doar a obiectivelor de investiþii în continuare, în mod special cele preluate din programele aflate în derulare anterior aprobãrii PNDL. Prin OUG nr. 28/2013, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, nu sînt prevãzute obiective de atins pentru implementarea PNDL sau indicatori de performanþã care trebuie urmãriþi a fi realizaþi. În preambulul ordonanþei se specificã însã: „…România s-a angajat ca pînã în anul 2015 pentru sistemele de alimentare cu apã ºi pînã în anul 2018 pentru sisteme de canalizare ºi staþii de epurare sã asigure localitãþilor din România conformarea la legislaþia din domeniul mediului prin dezvoltarea infrastructurii de apã ºi apã uzatã, în caz contrar putînd fi declanºatã procedura de infringement.

Sfîrºit CRISTIAN CREÞU

De asemenea, Centrul de Culturã MAI va consuma energie electricã, în 2016, în valoare prestabilitã de 580,593,6 lei, adicã 19,3% din consumul Palatului Parlamentului, una dintre cele mai costisitoare clãdiri publice din România.

de 10.000 de lei (poziþiile 4898-4901). Un capitol aparte este legat de achiziþionarea de vaccin tifoidic, în valoare de 1,654,40 lei, ºi vaccin pentru febra galbenã, de 1,374 de lei. Oarecum pe zona protecþiei psihotronice, pentru clãdirea din strada Eforie nr. 3 (Poliþia Capitalei) a fost determinat cîmpul electromagnetic care afecteazã corpul B al clãdirii, contra sumei de 635 de lei. Iar la poziþia 4115 s-au cumpãrat, contra sumei de 13.60 lei, „pioneze“!

„Aranjament cu flori artificiale pentru mese festive“ Nu lipseºte din documentul menþionat la începutul acestui articol nici capitolul distracþie. La poziþia 4212, sînt înscrise „Servicii pentru asigurarea unui moment artistic cu ocazia Revelionului 2016 – complex Excelsior Bucureºti – 2.258,06 lei“. La Excelsior Braºov, în schimb, MAI plãteºte ºi pentru un eveniment artistic „suma de 1,169,35 lei“. La petrecere a fost nevoie ºi de „ghirlande de brad artificial“, „decoraþiuni fulg 12-14 cm“, dar ºi de „decoraþiuni fulg 15-16 cm“, ca sã nu mai vorbim de „decoraþiuni fulg 17-20 cm“.

Tot la capitolul impresie artisticã, de data asta cam retro, se înscriu ºi „aranjament cu flori artificiale pentru mese festive – 322,40 lei“ ºi „lumînãri culoare roºie pentru aranjamente de masã – 101 lei“. Neapãrat roºie!

Poziþia 329 reþine un „motor pentru timer tip Fiber la maºina cuburi de gheaþã – 45 lei“. De asemenea, Poliþia a achiziþionat inclusiv „tablouri“ în valoare de 3,033 lei.

Grãtar? Doar cu rocã vulcanicã!

Ministerul Afacerilor Interne a plãtit anul trecut pentru abonamente la aproape toate revistele auto din România, plus un „scaun ergonomic directorial“. Cum altfel? ªi, la preþuri diferite, foarte multe uscãtoare de pãr! La capitolul „grãtar“, de la poziþiile 213, 214, 324, apar „cleºti grãtar (70 lei), perie grãtar (42,36), grãtar cu rocã vulcanicã (9,894.66 lei)“. Vulcanicã?! Poliþiºtii au cumpãrat cherestea de fag, paltin ºi rãºinoase în valoare

Viorel Hrebenciuc a fost trimis în judecatã pentru mãrturie mincinoasã Viorel Hrebenciuc a fost trimis în judecatã, fiind acuzat de mãrturie mincinoasã, în urma declaraþiilor pe care le-a dat în dosarul în care Ioan Niculae ºi Gheorghe Bunea Stancu au fost condamnaþi definitiv pentru finanþarea ilegalã a campaniei pentru alegerile prezidenþiale din anul 2009.

Viorel Hrebenciuc a fost trimis în judecatã de procurorii de la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Sectorului 1, fiind acuzat de mãrturie mincinoasã, dupã ce ar fi dat o declaraþie neadevãratã atît în faþa procurorilor DNA, cît ºi în prima fazã a procesului în care omul de afaceri Ioan Niculae ºi fostul preºedinte al Consiliului Judeþean Brãila, Gheorghe Bunea Stancu, erau judecaþi pentru finanþarea ilegalã a campaniei lui Mircea Geoanã, pentru alegerile prezidenþiale din anul 2009. „Hrebenciuc Viorel a dat la data 25.10.2011 declaraþii nesincere, în calitate de martor, în dosarul penal instrumentat de DNA, privind pe inculpaþii Ioan Niculae, Bunea Stancu Gheorghe, Teodorescu Gheorghe ºi Bãrac Viorel, iar la data 26.06.2013 a dat declaraþii nesincere în calitate de martor“ în aceeaºi cauzã, în faþa magistraþilor Judecãtoriei Sectorului 1, anunþã procurorii printr-un comunicat de presã. Astfel, „ca urmare ºi a faptului cã numitul Hrebenciuc Viorel nu a spus adevãrul în legãturã cu aspectele pentru probarea cãrora a fost audiat în calitate de martor, privind fapta sãvîrºitã de numitul Ioan Niculae, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti a dispus achitarea inculpaþilor Ioan Niculae, Bunea Stancu Gheorghe, Teodorescu Gheorghe ºi Bãrac Viorel.

Ulterior, la data de 19.03.2015, în cauza penalã, în calea de atac a apelului, aflatã pe rolul Curþii de Apel Bucureºti, inculpatul Hrebenciuc Viorel fiind reaudiat în calitate de martor, a dat declaraþii sincere“, mai aratã Parchetul.

Dosarul a fost trimis Judecãtoriei Sectorului 1.

Poliþia susþine cã este transparentã Direcþia de Informare ºi Relaþii Publice a rãspuns solicitãrilor „României libere“ cu privire la achiziþiile menþionate pentru anul trecut, precizînd cã „toate informaþiile, inclusiv cantitãþile, despre achiziþiile derulate în urma unor proceduri de cãtre structura de specialitate de la nivelul Aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne sînt publice ºi se regãsesc pe site-ul www.e-licitatie.ro (SEAP)“. Subliniem cã toate listele cu produsele cumpãrate de instituþie sînt fãrã cantitãþi. Privitor la energia electricã, reprezentanþii MAI au confirmat plãþile în avans furnizorului pentru imobilul unde funcþioneazã Centrul Cultural, dar ºi alte structuri ale MAI (inclusiv Policlinica, unitate dotatã cu aparaturã ºi echipamente medicale). „Pentru acest imobil a fost încheiat un Acordcadru pentru 2 ani, care cuprinde consumul estimat aferent ºi include nu doar preþul propriu de livrare al furnizorului, ci ºi toate taxele plãtite cãtre bugetul de stat“.

Cît priveºte gelul de pãr, povestea lui este aºa: „Precizãm cã produsul menþionat este folosit în cadrul atelierului care furnizeazã personalului ministerului, contra cost, servicii de frizerie. Sumele încasate urmare a acestor servicii se constituie venit la bugetul general consolidat de stat“.

MANUELA GOLEA

Pag. a 18-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

România are cea mai mare ratã a mortalitãþii infantile dintre statele UE România înregistreazã cea mai mare ratã a mortalitãþii infantile dintre statele membre UE, a afirmat consilierul prezidenþial Diana Pãun. „România înregistreazã cea mai mare ratã a mortalitãþii infantile în rîndul statelor membre ale UE, este indicatorul cel mai sugestiv al stãrii de sãnãtate.

Valoarea este de 9 la mie faþã de media europeanã, care este de doar 3,1 la mie. Mortalitatea maternã, deºi a înregistrat o evoluþie descendentã, se menþine la cote ridicate, cu valori de douã ori peste media UE“, a spus Diana Pãun, la o dezbatere dedicatã problemelor cu care se confruntã sistemul naþional de sãnãtate, organizatã de Avocatul Poporului. Ea a adãugat cã, din nefericire, România ocupa locul 1 în Europa în ceea ce priveºte mortalitatea cauzatã de cancerul de col uterin ºi pe locul 2 în ce priveºte incidenþa acestei boli. „Incidenþa cancerului de col uterin este de douã ori mai mare decît media UE, iar mortalitatea datoratã acestui tip de cancer este de trei ori mai mare în România decît în þãrile europene“, a mai spus aceasta.

Potrivit consilierului prezidenþial, ca dotare cu echipament medical, România este mult sub media þãrilor europene, iar în privinþa resursei umane, la sfîrºitul anului 2012, în România activau 281.000 de profesioniºti în domeniul sanitar. „Deºi pregãteºte cei mai mulþi absolvenþi de medicinã, România se poziþioneazã cu mult sub media UE de la toate categoriile de profesioniºti din domeniul sanitar, cele mai mari discrepanþe fiind la medici ºi la asistenþi medicali. În privinþa infrastructurii, sînt 3.000 de cabinete în ambulatoriu, de specialitate, 1.500 de laboratoare, 300 de furnizori de îngrijiri la domiciliu, peste 7.000 de farmacii ºi în jur de 450 de spitale“, a mai spus aceasta.

Ea a arãtat cã, potrivit raportului Eurobarometru, România înregistreazã deficienþe severe în administrarea sistemului public sanitar, avînd o structurã învechitã de asistenþã medicalã. „Un aspect îngrijorãtor este cã mortalitatea infantilã nu se aflã în scãdere, principalele eforturi trebuie sã vizeze restabilirea serviciilor de bazã pentru vaccinãri, îngrijire maternã ºi

Percheziþii la patru spitale din Bucureºti Procurorii DNA fac percheziþii la patru spitale din Capitalã, într-un dosar privind unele achiziþii publice.

Potrivit primelor informaþii, prejudiciul se ridicã la 2,6 milioane de euro. În total, 13 percheziþii au avut loc, în Bucureºti ºi Ilfov, nu doar la sediul instituþiilor menþionate, ci ºi la domiciliile unor persoane fizice. Managerul Spitalului „Bagdasar Arseni” a fost dus la DNA pentru a fi audiat.

Bogdan Pãltineanu a fost adus cu mandat la DNA, dupã ce, dimineaþã, procurorii i-au percheziþionat biroul de la Spitalul Bagdasar-Arseni. Percheziþiile de la aceastã unitate sanitarã au loc în contextul unei anchete care vizeazã ºi alte trei spitale mari din Bucureºti: Institutul Oncologic Bucureºti, Institutul Clinic Fundeni ºi Spitalul Alexandru Obregia. Potrivit unor surse judiciare, ancheta vizeazã contracte de achiziþii publice pentru aparaturã medicalã. Prejudiciul estimat pînã în acest moment ar fi de 2,6 milioane de euro.

Unde au loc percheziþiile Potrivit unor surse judiciare, procurorii DNA fac percheziþii la Institutul Clinic Fundeni, în biroul managerului - dr. Carmen Orban ºi în cel al Emiliei Grigore; la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu“, în biroul managerului - conf. dr. Dan Nicolae Straja ºi biroul ºefului de Serviciu Anatomie - Patologicã - dr.

Mãdãlina Gabriela Radu; la Spitalul Clinic de Urgenþã „Bagdasar Arseni“, în biroul managerului Bogdan Pãltineanu, iar la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia“, în biroul Elenei Postolache - ºef laborator ºi în birourile utilizate de Serviciul Achiziþii.

De altfel, digi24.ro aratã cã sînt verificate inclusiv birourile managerilor ºi ale celor care se ocupã, în cadrul celor patru spitale, de achiziþiile publice. În plus, percheziþii se efectueazã ºi în biroul ºefului Serviciului de anatomie patologicã de la Institutul Oncologic.

Istoria cusutã cu aþã albã a terenului subevaluat de 56 de ori, pe care urma sã se ridice hotelul secret al lui Gabriel Oprea (2) Autorizaþiile ar fi ilegale Inspectoratul de Stat în Construcþii face, în prezent, un control, la solicitarea DNA, cu privire la modalitatea de emitere a autorizaþiei de construire de cãtre Primãria Sectorului 2 Bucureºti pentru terenul dobîndit de Loredana Radu. Secretarul Primãriei Sectorului 2, Toma ªutru, a declarat la DNA cã autorizaþia a fost emisã la solicitarea expresã a primarului Onþanu, cu încãlcarea prevederilor legale, avînd în vedere cã imobilul se aflã în zona verde de protecþie a Lacului Tei, care este neconstruibilã conform Planului de Urbanism General al Municipiului Bucureºti. Una dintre angajatele Direcþiei de Urbanism din Primãria Sectorului 2 a explicat la DNA cum s-a dat avizul de construcþie în acest caz.

Ea a spus cã au fost numeroase discuþii în primãrie, deoarece nu existau la momentul emiterii toate avizele necesare ºi, iniþial, a refuzat sã semneze. „Din

cîte îmi amintesc, lipseau avizele de utilitãþi ºi avizul de mediu. În cele din urmã, am acceptat sã semnez autorizaþia la cererea doamnei Bagdasar, care a spus cã ea nu semneazã în lipsa semnãturii mele. Îmi amintesc cã domnul Bogdan Pîrvanu, care era directorul Direcþiei de urbanism, mi-a adus dosarul ºi mi-a spus cã primarul cere ca pînã la 31 decembrie sã fie eliberatã autorizaþia“, a povestit femeia.

Autorizaþia de construcþie emisã de Primãria Sectorului 2, în cazul hotelului lui Gabriel Oprea, a fost unul dintre primele acte solicitate de DNA în aceastã anchetã. Cererea procurorilor a ajuns pe 23 martie la Primãria Sectorului 2. Dupã ce a luat la cunoºtinþã de conþinutul solicitãrii, Onþanu a emis în aceeaºi zi o adresã cãtre Compartimentul Arhivã, prin care le punea în vedere funcþionarilor sã nu elibereze nici un document fãrã aprobarea sa personalã, sub sancþiunea tragerii la rãspundere. Unul dintre angajaþii de la Arhivã îi spunea lui Toma ªutru cum

O altã modalitate prin care erau plãtiþi funcþionarii vãmii era lãsarea ºpãgilor la magazinul Belacoop, aflat între cele douã puncte de trecere a graniþei. Atunci cînd lãsau banii, contrabandiºtii indicau ºi poliþistul cãruia i se cuvin, personalul magazinului fiind familiarizat de mult cu aceste practici. În plus, între poliþiºtii de frontierã exista înþelegerea ca, pe timpul serviciului, fiecare dintre ei sã ia de la magazin orice produse de care aveau nevoie (cafea, bãuturi rãcoritoare, diferite alimente etc.) fãrã sã plãteascã, urmînd ca la sfîrºitul programului aceste cheltuieli sã se scadã din ºpãgile colectate chiar la magazin. În cazul în care erau controale în vamã, poliþiºtii de frontierã lãsau totuºi cîþiva traficanþi sã treacã, pentru a-ºi putea plãti astfel masa ºi produsele

Carmen Orban: Nu au loc percheziþii În schimb, oficialii din cele patru spitale vizate de anchetã susþin cã nu au fost informaþi pînã în acest moment cu privire la percheziþii. Spre exemplu, Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni, a declarat cã în biroul sãu nu are loc nici o percheziþie ºi cã nu a fost informatã de cãtre procurori cum cã unitatea sanitarã ar fi vizatã de o anchetã a procurorilor anticorupþie.

Carmen Orban a explicat, pentru digi24.ro, cã în ultimii ani, de cînd se ocupã de spital, i-au fost solicitate documente referitoare la achiziþiile fãcute, precizînd cã mereu le-a oferit procurilor documente ajutãtoare. Orban a explicat ºi cã achiziþiile din spital se fac prin intermediul licitaþiilor. „Nu am primit nici un fel de informare cum cã ar fãcute percheziþii în spital”, a declarat Laurenþiu Simion, purtãtorul de cuvînt al Institutului Oncologic Bucureºti. ªi Simion a explicat cã achiziþiile în spital respectã litera legii.

CLAUDIA SPIRIDON

s-a întîmplat totul. „A venit în arhivã…, domnul primar. Întrebaþi fetele. De trei ori mi-a zis: «De mîine nu mai vii, dacã ai dat ceva!». Da… «de mîine nu mai vii, dacã le dai fãrã semnãtura mea»“, se plîngea funcþionarul. Funcþionarii din primãrie au discutat între ei despre solicitarea DNA. „Pãi… fii atent aicea! Deci, este o adresã în care ne cere toate certificatele de urbanism, avize ºi autorizaþii pentru imobilul acela… A lu’ Oprea?!“, spunea ºi Toma ªutru. Aceste stenograme au contat atunci cînd magistraþii au prelungit arestarea lui Neculai Onþanu, deoarece ar fi arãtat cã acesta încearcã sã zãdãrniceascã ancheta procurorilor. „La acest moment însã, temeiurile ce au justificat luarea mãsurii arestãrii preventive nu s-au modificat, dimpotrivã, au apãrut ºi temeiuri noi, în sensul cã s-au descoperit probe din care rezultã suspiciunea rezonabilã cã inculpatul a comis ºi o altã infracþiune de trafic de influenþã, justificîndu-se privarea în continuare de libertate a acuzatului“, aratã Curtea de Apel Bucureºti, în motivarea din 18 mai, cînd a prelungit cu 30 de zile arestarea preventivã a edilului.

Sfîrºit („Adevãrul“)

alimentare de la magazin. Asta pentru a nu fi nevoiþi sã scoatã bani din propriile buzunare, lucru care era pur ºi simplu de neconceput pentru funcþionarii corupþi.

tuirii TVA-ului formulatã de cãtre pretinºii cumpãrãtori cãtre autoritãþile sîrbe. Ulterior, pentru introducerea ceasurilor în România (ºi implicit în spaþiul comunitar), cumpãrãtorii trebuiau sã declare aceste bunuri în vama româneascã, pentru a fi calculate ºi achitate taxele aferente, lucru care nu se mai realiza, ceasurile de lux fiind introduse în þarã cu sprijinul unor funcþionari din PTF Moraviþa“, susþin surse judiciare.

Reþeaua „Rolex“

Acþiunea DNA din 2011

În martie 2016, ANAF a sesizat DIICOT cu privire la faptul cã, în perioada februarie-septembrie 2015, mai mulþi cetãþeni români au achiziþionat din Serbia ceasuri marca „Rolex“, pe care le-au introdus în România fãrã taxe vamale, aducînd un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 815.714 lei. Procurorii au refãcut circuitul contrabandiºitilor de ceasuri de lux, în care un rol important l-au jucat vameºii de la Moraviþa. Astfel au aflat anchetatorii cã suspecþii nu se mulþumeau doar cu ceasurile, dar recuperau ºi TVA-ul. „Manopera consta în achiziþionarea ceasurilor, urmatã de solicitarea resti-

Pe 8 februarie 2011, peste 2.000 de poliþiºti, jandarmi, luptãtori de la trupele de intervenþie rapidã ºi ofiþeri DGA au descins în vãmile Moraviþa (judeþul Timiº) ºi Naid㺠(judeþul Caraº- Severin) de unde au ridicat peste o sutã de vameºi ºi poliþiºti acuzaþi de corupþie. În urma acestei operaþiuni, 68 de poliþiºti de frontierã, vameºi ºi contrabandiºti au fost condamnaþi cu suspendare, 17 au fost condamnaþi la închisoare cu executare, iar trei au fost achitaþi.

Sfîrºit („Adevãrul“)

Caracatiþa corupþiei din vama Moraviþa a renãscut mai puternicã ºi mai periculoasã (2) Banii, lãsaþi la magazin

medicinã generalã. Exodul cadrelor medicale ºi corupþia sînt, de asemenea, probleme pe care europenii le considerã pentru România necesare pentru a fi rezolvate“, a mai afirmat Pãun. Consilierul prezidenþial a arãtat cã România înregistreazã deficienþe majore la mortalitatea infantilã, avorturi, depresie, infecþii ºi rata de supravieþuire a bolnavilor cu cancer.

Ea a adãugat cã, la o evaluare internã, sistemul medical românesc are o serie de puncte tari, cum ar fi personalul medical competent, dedicat, ºi o strategie naþionalã în domeniul sãnãtãþii asumatã, adoptatã.

Potrivit consilierului prezidenþial, punctele slabe ale sistemului sînt mult mai numeroase, printre care problemele de finanþare, cheltuirea injustã a fondurilor alocate. „Avem dificultãþi majore în atragerea fondurilor europene, prin lipsa noastrã de pregãtire în acest domeniu. Avem probleme legislative, avem probleme de organizare pentru cã avem o dezvoltare excesivã a sistemului spitalicesc, care e consumator de resurse în dauna medicinei primare ºi a sistemului ambulator, care este prioritar în toate þãrile europene ºi avem o birocraþie excesivã“, a mai susþinut Pãun.

ELENA MITROVICI

ROMÂNIA MARE“

Nave fantomã – legenda Olandezului zburãtor (2) Deºi era noapte, nimãnui nu-i ardea sã doarmã.

Oamenii discutã aprins, îºi pun întrebãri, cautã explicaþii. Unii, temãtori, îºi spun cã aceastã întîlnire cu „corabia Diavolului“ e semn rãu. Alþii cred cã totul s-a terminat cu bine, dat fiind cã sfîrºitul acestei nave fantomã fusese adus de ape. Vine dimineaþa.

Stupoare. La mai puþin de 300 de metri - cuterul, pe care, cu puþine ceasuri mai înainte, îl vãzuserã scufundîndu-se ca înghiþit de o bulboanã, naviga paralel cu ei. Cu arborele mare rupt pe trei sferturi, cu pînzele ferfeniþã… Stupoarea se transformã în spaimã. Doar comandantul ºi cîþiva navigatori îºi pãstreazã calmul, luciditatea. Cãpitanul Lujak alege pe cei mai curajoºi marinari ºi porneºte cu ºalupa sã afle misterul acestei nave fantomã. Urcã la bordul ei, fãrã sã gãseascã, însã, nici o urmã de viaþã. Totul este pustiu. Punþile, bordajele sînt putrede, structurile se mai þin îmbinate parcã printr-o minune. Cercetãrile se încheie în momentul în care cãpitanul Lujak izbuteºte sã descifreze, la prova unei bãrci, literele aproape ºterse ale numelui ce-l purta cuterul: Thor.

Nava fusese de mult timp pãrãsitã, cum s-a aflat mai apoi. Rãtãcise pe ape aproape ºapte ani, antrenatã de curenþii marini, purtatã de capriciul vînturilor.

Rãscolirea apelor de cãtre furtunã, intervenþia unor puternici curenþi, persistenþa, în unele cazuri, a unor pungi de aer în magaziile etanºe din cala navelor naufragiate sînt factori care contribuie, independent sau cumulat, la aducerea la suprafaþã a unor nave scufundate cîndva, epave ce plutesc la suprafaþa

O incursiune în istoria pirateriei (3) Totuºi, viaþa de pirat era pe placul multora; fie ºi numai pentru cã îi scãpa pe proscriºi de multe dintre tarele societãþii de atunci. La bordul unei corãbii de piraþi nu existau clase sociale ºi nimeni nu îºi putea impune autoritatea asupra celorlalþi. Cãpitanul era ales ºi avea foarte puþine puteri asupra oamenilor lui. „Îi permiserã sã fie cãpitan, cu condiþia ca ºi ei sã fie cãpitani în relaþie cu el“, scria Defoe. Deciziile importante se luau prin ridicarea mîinilor. Un cãpitan putea fi schimbat foarte uºor ºi se bucura de foarte puþine privilegii în afara faptului cã primea o parte în plus din pradã. Deºi Bartholomew Roberts avea propria cabinã ºi beneficia de cîteva piese de veselã ºi tacîmuri, orice alt membru al echipajului putea intra acolo, indiferent dacã era zi sau noapte, ºi se putea servi din mîncarea cãpitanului. Existau, bineînþeles, ºi momente cînd cãpitanul devenea comandantul absolut. „Puterea cãpitanului nu poate fi controlatã în cazul unei urmãriri sau al unei lupte ºi el poate sã loveascã, sã taie cu sabia sau chiar sã tragã cu pistolul în cei ce nu se supun ordinelor sale“, scria Defoe. Piraþii îl alegeau drept cãpitan pe cel care „le era superior din punct de vedere al cunoºtinþelor ºi a

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (109) *** TALLEYRAND-PÉRIGORD (Charles Maurice de) Om politic ºi diplomat francez Data morþii: 17 mai 1838 (la 84 de ani) Cauza: urmãrile unui antrax Locul: Strada Saint-Florentin, Paris (Franþa) Înhumat: Capela Saint-Maurice, Valengay (Franþa) Pe 14 mai 1838, cînd Talleyrand a fost operat de antrax, doctorii nu i-au mai dat mult de trãit. Atunci, acest redutabil negociator îºi mai mãsurã o ultimã datã puterile cu Biserica, pe care o pãrãsise de aproape un sfert de veac. Ceea ce dorea el era sã obþinã, într-un fel sau altul, scrisorile de acreditare ºi un paºaport în regulã pentru lumea cealaltã.

Pag. a 19-a – 17 iunie 2016

mãrii sau în derivã, pînã cînd, îngreuiate, coboarã din nou în adîncuri, unde le este sortit sã rãmînã.

Este semnificativã, în aceastã privinþã, urmãtoarea întîmplare, relatatã, în vara anului 1938, de un martor ocular: „În dimineaþa aceea – abia rãsãrise soarele – marea era uºor agitatã. Deodatã, la cîteva cabluri de tribord, aproape de suprafaþa apei, a apãrut o patã negricioasã. Sã tot fi avut vreo 30-40 metri lungime. Era, oare, o orcã? Am renunþat degrabã la aceastã idee. Ne aflam la o latitudine unde nu se întîlnesc aceste vieþuitoare. De altfel, silueta întunecatã depãºea cu mult dimensiunile unei balene.

Obiectul necunoscut ne însoþea, însã, vasul înaintînd aproximativ cu aceeaºi vitezã ca ºi Ursa Mare, nava noastrã. Am tras aceastã concluzie întrucît, deºi Ursa naviga cu toate pînzele întinse, pata brunã care luneca sub luciul apei nu rãmînea în urmã, cum ar fi fost firesc dacã era o îngrãmãdire de alge sau vreun obiect neînsufleþit. Cînd eram gata sã dau alarma, pata a urcat fulgerãtor la suprafaþã. Din valuri a þîºnit, ca o arãtare, un bric cu trei catarge, dintre care cel mare era frînt mai jos de mijloc. Parapetele, cordajele, cîte mai rãmãseserã atîrnate de catarge, puntea, toate erau nãpãdite de alge brune. Nu-mi venea sã-mi cred ochilor: bricul plutea paralel cu noi.

Am dat alarma. Sub ochii celor 13 membri ai echipajului, vasul-fantomã a mai navigat cîteva sute de metri, apoi s-a scufundat încet, foarte încet. O vreme, a plutit în derivã între doua ape, apoi l-au înghiþit adîncurile…“. Cãpitanul, folosind ocheanul, a putut descifra cîteva litere pe prova navei: AU…R… Mai tîrziu, s-a stabilit cã nava-fantomã era Aurora, un vas englezesc dispãrut, cu întregul echipaj, în primãvara anului 1927. Cu 11 ani în urmã…

Din toatã suita de nave fantomã, „Olandezul Zburator“ dãinuieºte…

Totuºi, aceste nave-fantomã dispar, treptat, din istoria navigaþiei pe mãri ºi oceane. Între anii 1891 ºi 1893, au fost înregistrate nu mai puþin de 1600 rapoarte ale cãpitanilor de cursã lungã care semnalau cã au zãrit astfel de nave fantomã. Printre acestea, s-au numãrat goeleta Carol A. Deering, cargoul Rosalie ºi brigantina Marie Celeste, ale cãror lungi peregrinãri pe întinsul oceanului au inspirat numeroase cãrþi ºi chiar un film foarte bun. În ultimele decade ale Secolului XIX, au fost semnalate, în medie, anual circa 800 de nave fantomã care pluteau fãrã echipaj, cu structurile mai mult sau mai puþin avariate. Dupã 1910, comsultînd statisticile maritime, constatãm cã media anualã a relatãrilor privind navele fantomã e mult mai modestã: circa 200. În ultimele decenii, numãrul acestora scade sensibil – rezultat firesc al progreselor înregistrate în domeniul construcþiilor navale ºi, implicit, al creºterii gradului de securitate a navigaþiei pe mãri.

Legendele marinãreºti despre cãpitanul veºnic rãtãcitor ºi-au epuizat sîmburele fantastic. Aura lor a început sã pãleascã odatã cu apusul marilor veliere. Misterul navelor peregrine s-a destrãmat, an de an, pe mãsurã ce faptele ºi fenomenele, bizare, la prima vedere, au fost deplin lãmurite cu ajutorul explicaþiilor oferite de savanþi. Optica ºi oceanologia, alãturi de alte discipline ºtiinþifice, ne-au formulat ºi ne-au furnizat ipoteze plauzibile, explicatii veridice. „Olandezul zburãtor“ este o ficþiune. O plãsmuire captivantã care ºi-a dobîndit, însã, o mare forþã de atracþie prin fericita transpunere a legendei în muzica wagnerianã. Pe scenele lirice ale lumii, alãturi de preafrumoasa Senta, care i-a dãruit o dragoste fãrã de moarte, cãpitanul corabiei cu vele negre, Olandezul zburãtor, trãieºte, ºi va trãi cît va dãinui opera lui Richard Wagner.

Sfîrºit CLUBENIGMA

curajului“. Cãpitanii prea timizi sau cei incompetenþi erau înlãturaþi rapid. Pe una dintre corãbiile de piraþi au fost schimbaþi 13 cãpitani în doar douã luni.

Piraþii erau foarte conºtienþi de necazurile pe care lear fi putut provoca un cãpitan nepriceput. Pe lîngã faptul cã trebuia sã fie un luptãtor curajos ºi un navigator iscusit, era necesar ca sã fie bine informat.

Trebuia sã fie la curent cu înfiinþarea de noi colonii, cu declanºarea rãzboaielor, cu noile alianþe ºi cu tendinþele din domeniul comerþului. Aceste cunoºtinþe puteau face diferenþa dintre viaþã ºi moarte, cînd era vorba de stabilirea unei þinte (ºi, deci, a unei prãzi). Atunci cînd capturau o corabie, cei de la bord erau interogaþi pentru obþinerea celor mai proaspete informaþii.

regulile erau acceptate de toþi fãrã crîcnire. Acestea erau uneori scrise ºi, pentru respectarea lor, se jura pe Biblie sau... pe coada unui topor. Cel mai vast ºi, în egalã mãsurã, cel mai surprinzãtor cod cunoscut aparþine lui Bartholomew Roberts. De exemplu, nimeni nu avea voie sã joace jocuri de noroc pe bani, nici zaruri, nici cãrþi. Lãmpile ºi lumînãrile trebuiau stinse la ora 8 seara; cine dorea sã bea dupã aceastã orã trebuia sã stea pe punte, fãrã luminã. Aducerea la bord a bãieþilor sau a femeilor deghizate se pedepsea cu moartea. „Nimeni nu avea voie sã aducã vorba despre renunþarea la acest mod de viaþã înainte de a avea o parte din pradã în valoare de 1000 de lire“; ºi, poate cea mai surprinzãtoare regulã, „muzicanþii se pot odihni, dupã lege, numai duminica. În celelalte zile, au nevoie de o aprobare specialã“.

Codul de reguli al lui Bartholomew Roberts, vast ºi surprinzãtor

Adevãrul istoric: piraþii gãseau rareori cufere pline cu monezi (1)

Totodatã, cãpitanul trebuia sã dea dovadã de tact ºi de diplomaþie pentru a reuºi sã convingã pe fiecare membru al echipajului cã a primit o parte echitabilã din bunuri. Tot el era cel care împãrþea dreptatea la bordul navei, imparþialitatea fiind consideratã o calitate esenþialã. Se cunoaºte cazul unui cãpitan care ºia pierdut funcþia fiindcã a dat dovadã de o cruzime exageratã faþã de cei vinovaþi. Existau coduri destul de stricte care reglementau ce aveai sau nu aveai voie sã faci la bordul unei corãbii de piraþi. De exemplu, duelul nu era permis decît cu acceptul cãpitanului, iar

Cãpitanul unei nave de piraþi trebuia, de asemenea, sã cunoascã foarte bine valoarea mãrfurilor, pentru a fi în stare sã împartã prada. În ciuda imaginii romantice, piraþii gãseau rareori cufere pline cu monezi. La începutul Secolului al XVIII-lea, moneda era o raritate în coloniile americane ºi în Caraibe, iar cele aflate în circulaþie nu erau standardizate. (va urma) MANUEL STÃNESCU IRINA MANEA

Prevãzãtor, arhiepiscopul de Paris, monseniorul de Quelen, avusese grijã, în urmã cu doi ani, sã fie gãsitã o formulã de penitenþã, dar actul trebuia neapãrat semnat în prealabil de fostul episcop de Autun, pentru a i se putea acorda iertarea pãcatelor. Modificatã în mai multe rînduri, hîrtia nu mai avea nevoie decît de semnãtura lui, dar muribundul o tot amîna, în ciuda stãruinþelor abatelui Dupanloup, ale nepoatei sale, doamna de Dino, ºi ale strãnepoatei sale, Pauline. Pe 16 mai, la ora 8 seara, Talleyrand anunþã cã avea sã semneze actul „mîine, între 5 ºi 6 dimineaþa“. În timpul nopþii, o crizã de inimã îl fãcu sã creadã cã nu va mai apuca ora anunþatã. În zadar îi cerurã sã nu mai aºtepte cu semnarea hîrtiei, ca sã evite scandalul unei înmormîntãri necreºtineºti, el o þinea una ºi bunã: cã nu va semna decît între orele 5 ºi 6 dimineaþa. În fine, la ora 6 fix, prinþul se învoi sã semneze actul de cãinþã.

Familia ºi episcopatul au putut rãsufla uºurate... La ora 8, regele Ludovic-Filip îºi anunþã vizita în Strada Saint-Florentin. Pe seama acestei vizite a circulat apoi prin tot Parisul o anecdotã. „Sufãr ca un damnat“, ar fi spus Talleyrand. „Deja!“, ar fi replicat regele. O datã ce se cãise, Talleyrand putea primi iertarea pãcatelor adunate vreme de jumãtate de veac, cãci se împlineau patruzeci ºi nouã de ani de cînd nu se mai mãrturisise.

Pe 17 mai, abatele Dupanloup îl spovedi, apoi îl iertã de pãcate. Cînd veni clipa ungerii mîinilor, Talleyrand i le întinse cu pumnii strînºi ºi îi spuse: „Nu uitaþi, domnule abate, cã sînt episcop“. Cîteva clipe mai tîrziu, la ora 15.35, în timp ce se rostea rugãciunea pentru muribunzi, prinþul se stinse. Ce nu s-a spus pe seama acestei morþi?... Doamna de Girardin: „Domnul de Talleyrand a murit ca un bãrbat care a ºtiut sã trãiascã“. Jurnalistul Adolphe Thiers: „Prinþul de Talleyrand ºi-a compromis întreaga viaþã cu aceastã din urmã scenã”. Ziarul Le Figaro: „Ne-au pãrãsit, în aceeaºi zi, Talleyrand ºi Potier; prin cei doi, Franþa a pierdut cei mai de seamã actori ai sãi”. Ambasadorul Rusiei la Paris ,Pozzo di Borgo, îi anunþa ºtirea istoricului François Guizot: „ªtiþi, prinþul de Talleyrand ºi-a fãcut intrarea triumfalã în iad. A fost deosebit de bine primit. Satan l-a întîmpinat cu toate onorurile, dar i-a spus: Prinþe, mi-ai depãºit instrucþiunile!“ Cît despre Victor Hugo, imaginaþia lui fertilã a nãscocit cã, dupã îmbãlsãmare, doctorii au lãsat pe masã creierul celui care „condusese douã revoluþii, pãcãlise douãzeci de regi, stãpînise lumea“, ºi cã un valet l-a aruncat la canal. (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 20-a – 17 iunie 2016

CAZURI CELEBRE DIN ISTORIA CRIMINALISTICII

Un rendez-vous fatal (1) Doamna Sorensen era o frumoasã emigrantã norvegianã, ce poseda o fermã în preajma localitãþii La Porte, Statul Indiana (S.U.A.). Era o femeie cu un comportament aspru, dur, care-ºi rezolva singurã unele treburi ce revin de regulã bãrbaþilor, cum ar fi, de exemplu, tãiatul porcilor ºi al pãsãrilor, cãratul sacilor cu grîu la moarã ºi multe altele.

Se nãscuse în 1860, sub numele de Brynhilde Pulsatter, într-un mic sat norvegian, ºi emigrase în Statele Unite la vîrsta de 8 ani, împreunã cu pãrinþii sãi. Cînd a împlinit 23 de ani, s-a cãsãtorit, la Chicago, cu un tînãr de aceeaºi naþionalitate, Mads Sorensen.

Acesta, alãturi de numele sãu, Sorensen, avea sã îi dea ºi o poreclã: „Bela“ (,,Frumoasa“).

Blonda Sorensen mãsura 1,60 m înãlþime ºi cîntãrea 85 kg, totul numai muºchi! Contemporanii spuneau cã acest diavol scandinav nu avea un gram de grãsime: era o Walkirie otova, ca un butoi, dotatã cu o forþã herculeanã, capabilã sã doboare un om obiºnuit cu o palmã. Trebuie sã bãnuim cã pentru un norvegian ca Mads, trãit la þarã, o soþie ca Bela reprezenta idealul în materie de femei. În orice caz, Bela ºi Mads se pare cã s-au potrivit, de vreme ce au avut împreunã 4 copii. Doi dintre ei însã au murit de mici, în împrejurãri stranii, dupã cum s-a spus la vremea respectivã. În 1900 a murit ºi Mads, în floarea vîrstei, ca urmare a unei otrãviri rãmase obscure. Cert este cã Bela a încasat o primã de asigurare în valoare de 8.000

Oameni aleºi (1) Copiilor þãrii mele închin aceastã carte scrisã cu gîndul curat de a-i îndruma cãtrã viaþa adevãratã de om. Cu cît mai tulburi sînt vremurile, omul trebuie sã fie pregãtit sã le înfrunte. A se lãsa doborît de împrejurãrile neprielnice fãrã a cãuta sã le biruie, înseamnã a nu-ºi da seamã de însuºirile ce zac în sufletul fiecãruia, unele în mãsurã sã mute muntele din loc.

Din nebãgarea de seamã a acestor daruri adevãrat omeneºti, din lipsa cultivãrii lor spre a le folosi, un popor ajunge la aproape fatalismul braþelor încruciºate, aºteptîndu-ºi soarta fãrã nici o încercare s-o schimbe. „Cum va vrea Domnul” este semnul slãbiciunii; nesocotirea energiei proprii care zace ascunsã în fiecare om. Mãcar copiilor noºtri sã le arãtãm calea spre fapte înãlþãtoare, oricare ar fi sfera de activitate individualã.

Sã le scoatem din minte cã inerþia poate deveni biruitoare prin sprijinul altora; cã numai inteligenþa, restrînsã adesea la vorbãrie trecãtoare, împrãºtiatã ca fumul, poate înãlþa temeinic pe cineva în faþa sa sau a altora.

Sã le dãm mereu exemple concrete prin care sã se convingã cã singura biruinþã a unui individ sau a unui neam, nu se bizuie decît pe muncã, sfînta muncã înviorãtoare, pe folosirea timpului ce înseamnã rãbdare ºi, mai presus, pe îndîrjita hotãrîre, voinþa de fier de a

SURORILE SCOBIE (1) Era o dimineaþã rece de septembrie ºi doctorul Finlay stãtea în faþa cãminului. Janet intrã în camerã cu un bilet.

- Anabel Scobie doreºte sã-i faceþi o vizitã, spuse Janet ºi-i înmînã biletul doctorului Finlay. Acesta luã bucata de hîrtie, pe care o privi cu atenþie. Cineva o rupsese dintr-un carnet.

- Ciudat, gîndi Finlay.

Apoi citi biletul: „Domniºoara Beth Scobie vã roagã sã-i faceþi o vizitã. Sora ei, Anabel, nu se simte bine“.

- E-n regulã, Janet, spuse Finlay, o voi vizita chiar azi.

Janet însã stãtea nemiºcatã ºi se uita la el. Voia atît de mult sã-i vorbeascã despre surorile Scobie! Nu le agrea. Doctorul Finlay observã nedumerirea de pe faþa ei ºi rîse.

- ªtiu totul despre surorile Scobie, spuse Finlay.

- Ooo! Chiar ºtiþi? rãspunse ea cu ciudã. Bine, atunci. ªi pãrãsi încãperea.

Finlay zîmbea. Majoritatea celor ce locuiau în Levenford le cunoaºtea pe surorile Scobie. Erau douã

ROMÂNIA MARE“ dolari. Ea ºi-a cumpãrat, la Chicago, o cofetãrie, care a ars, însã, în circumstanþe neelucidate. A mai încasat cîteva mii de dolari. În 1900 companiile de asigurãri nu dispuneau, ca în zilele noastre, de posibilitãþi de informare, aºa cã nimeni nu s-a sesizat.

Cîteva luni mai tîrziu, Bela a achiziþionat o fermã situatã în apropierea satului La Porte, în Indiana. ªia surprins vecinii prin modul în care îndeplinea muncile cele mai grele, specifice oricãrei gospodãrii: spartul lemnelor, cãratul sacilor sau sacrificarea unor animale. Îngrijea de cele 3 fetiþe: douã ale sale, Lucy ºi Myrtle, ºi o copilã recent adoptatã, Jeanne Olsen.

Frumuseþea herculeanã a femeii a provocat, la scurt timp, admiraþia unui fermier celibatar din împrejurimi. I-a devenit soþie în aprilie 1902.

Ne mai amintim poate, unii dintre noi, de un obiect de tranºat carnea, utilizat de pãrinþii noºtri. În bucãtãria Belei se afla un satîr enorm, pe o etajerã. La aproximativ 8 luni dupã cãsãtorie, Bela ºi-a chemat vecinii: satîrul cãzuse de pe poliþã tocmai în capul soþului, care a murit pe loc, cu craniul zdrobit. Bela a încasat iar prima de asigurare, în valoare de 4.000 dolari. Mereu fãrã probleme. De altfel, era departe de Chicago ºi, pe deasupra, cum sã poþi bãnui ceva în neregulã din partea unei femei gravide? Cîteva luni mai tîrziu, fiul defunctului soþ a vãzut lumina zilei. A fost botezat Filip.

Natural, vecinii o compãtimeau pe aceastã vãduvã aºa de curajoasã, pe care o vedeau, de dimineaþã pînã la apusul soarelui, lucrînd în grãdinã, pentru a-ºi întreþine ºi hrãni cei 4 copii. Sãpa, rupea buruienile ºi fãcea treabã cît doi bãrbaþi, dar te întrebai: ce anume semãna, cãci nu rãsãrea nimic? Din cînd în cînd, fermierii din vecinãtate veneau sã-i ofere o mînã de ajutor. Dar Bela refuza, fermã, pe toatã lumea. Ea nu mai avea nevoie de nimeni. Te mirai cum putea trãi aºa, singurã. Dar nu era chiar singurã. Primea, cu regu-

laritate, vizita unor probabile rude sau prieteni, veniþi de la Chicago. Vecinii, intimidaþi de refuzurile repetate, renunþaserã de mult sã se mai amestece în treburile femeii, care se încãpãþîna sã-ºi lucreze grãdina ce nu dãdea roade.

Anii treceau. S-a întîmplat ca Bela sã apeleze la serviciile unui muncitor agricol din regiune. El primise permisiunea sã doarmã în hambar ºi, uneori, în podul casei, în fîn. Bela rãmãsese neschimbatã, aceeaºi ca mai înainte. Sãlbatecã ºi temãtoare în singurãtatea ei, îºi înconjurase proprietatea cu un gard înalt de sîrmã ghimpatã. În toamna anului 1906, un fermier, numit Christian, surprins pe înserat de o furtunã puternicã pe cîmp, s-a decis sã calce tabu-ul local ºi a alergat la ferma Belei, care se afla în apropiere. Contrar tuturor aºteptãrilor, Bela l-a primit prieteneºte ºi i-a dat chiar voie sã se joace cu copiii ei. Nezãrind-o pe fetiþa adoptatã, vecinul a întrebat-o: - Unde este Jennie Olsen?

- S-a fãcut mare, are 15 ani ºi este internatã la o ºcoalã luteranã din Los Angeles. „Este ciudat“, ºi-a spus în gînd fermierul, mai ales cã nimeni nu remarcase plecarea fetei. A observat apoi imediat, dupã ce adusese vorba de Jennie Olsen, cã atmosfera a devenit brusc tensionatã. Bela nu mai vorbea decît monosilabic. Fiecare dintre gesturile ei pãrea o ameninþare. Unica lampã de petrol (bãrbatul va povesti mai tîrziu acest detaliu) proiecta pe ziduri umbra masivã a Belei. Cînd Bela i-a propus sã-ºi petreacã noaptea la fermã, mai întîi a vrut sã refuze. În cele din urmã a acceptat, nesigur pe el. A petrecut o noapte albã, într-o camerã iluminatã de fulgere. ªi cînd furtuna s-a calmat, a auzit troznituri suspecte pe scara ce ducea la etaj. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

învinge ºi a ajunge la ceea ce trebuie sã constituie serioasa manifestare a energiei omeneºti.

Adevãratul om este cel activ, condus de nãzuinþa spre mai bine.

Erou poate fi numit ºi acela care învinge greutãþile chiar din cercul restrîns al vieþii familiale. Întotdeauna ºi la toate neamurile, locul pe care l-a avut oricine a fost ales prin faptele ieºite din munca chibzuitã ºi continuã. Progresul omenirii întregi, deci ºi al unui popor, se sprijinã numai pe munca, rãbdarea ºi voinþa indivizilor; numai ele pot ridica un neam pe culmile atotcunoaºterii ºi a stimei altora.

Energia realã, dar þinutã în stare latentã de împrejurãri nefavorabile, ca în cazul poporului nostru, se pierde încetul cu încetul, dacã nu e valorificatã. ªi nu e adusã la adevãrata valoare, decît dacã se trezeºte în cei care alcãtuiesc poporul, nãzuinþa de a se descãtuºa de inerþia adormitoare.

Louée soit la joie et louée la douleur. Elles sont la force, elles sont la vie, elles sont Dieu. (Lãudatã fie bucuria ºi lãudatã fie durerea. Ele sînt forþa, ele sînt viaþa, ele sînt Dumnezeu) – Romain Rolland Este trecut în rîndul sfinþilor, cãci asupra lui ºi prin el credinþa a înfãptuit o minune.

Om de lume, tînãr, bogat, înclinat spre cavalerism ºi arme, dintr-odatã renunþã la orice podoabã deºartã,

luînd calea spinoasã a Celui ce a propovãduit dragostea pentru sãraci ºl umiliþi. Este una din cele mai adînci prefaceri sufleteºti, pe care religia adevãratã, izvorul atîtor covîrºitoare schimbãri, o înscrie pe rãbojul influenþei ei din trecut.

Ajunge întemeietorul ordinului franciscan care propovãduieºte simplitatea traiului, ajutorul celui oropsit ºi din care au apãrut învãþaþi ca Alexandru din Thales (mort la 1245) ºi teologul Duns Scotus (1247— 1308), autorul, între altele, a „Comentariilor“ asupra filosofiei lui Aristot.

Francisc s-a nãscut la Assisi, în Umbria, la 1181, din pãrinþi destul de bogaþi. Tatãl sãu era negustor de stofe, umblat mult prin lume. Fiul trebuia sã-l urmeze în negustorie. Cum era obiceiul pe vremea aceea ºi cum se cuvenea unui fiu de bogãtaº, baza educaþiei sale o formau religia ºi exerciþiile cavalereºti. Trãia în perioada credinþelor de necontestat, care împingeau pe oricine spre un idealism creºtinesc necontrolat, din care au ieºit Cruciadele! Era, însã, ºi vremea frãmîntãrilor politice, cînd se rãzboiau nu þãri cu þãri, ci oraºe cu oraºe. Nu exista tînãr mai cu stare, care sã nu facã parte din armata unui suveran; faptele rãzboinice, precum ºi cele cavalereºti erau o glorie pentru el, atît la serbãri, cît ºi la cavalcade.

Viaþa era þesutã pe o canava de evlavie, cu florile cele mai minunate ale aventurilor de tot soiul. (va urma) Prof. I SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

doamne în vîrstã. Locuiau împreunã într-o cãsuþã de lîngã mare. Beth era sora mai mare. Micã de staturã, morocãnoasã ºi cu o privire asprã. Nu zîmbea niciodatã. κi peria pãrul pe spate, prinzîndu-ºi-l la ceafã cu agrafe. Anabel era cu doi ani mai micã decît Beth ºi arãta la fel ca sora ei. Anabel era mai înaltã, dar amîndouã se îmbrãcau în acelaºi fel: rochii negre, pardesie negre, pantofi negri ºi pãlãrii negre. Amîndouã aveau feþele posomorite ºi aceeaºi privire neprietenoasã.

Surorile erau întotdeauna împreunã. Locuiau în aceeaºi casã de mulþi ani, dar timp de 15 ani nu-ºi mai spuseserã nici un cuvînt una alteia. Acesta era adevãrul: Beth ºi Anabel Scobie nu mai vorbiserã una cu alta de 15 ani.

Tot necazul a pornit de la motanul lor. Rufus era un motan mare ºi îºi ducea viaþa alãturi de cele douã surori. Amîndouã îl iubeau foarte mult, îl hrãneau bine ºi aveau grijã de el. În fiecare searã, dupã ce Rufus se sãtura de joacã prin grãdinã, surorile îl chemau. Atunci, Rufus intra în casã sã doarmã. O searã era chemat de Anabel, iar în seara urmãtoare de Beth. De ani ºi ani, îl chemau în felul acesta ºi totul era cît se poate de bine.

Dar, într-o searã, cu 15 ani în urmã, Beth se uitã la ceasul de pe perete ºi spuse: - De ce nu l-ai chemat pe Rufus? E tîrziu, Anabel.

Iar Anabel îi rãspunse : - Pentru cã tu trebuia sã-l chemi. Eu l-am chemat seara trecutã.

- Nu, nu tu l-ai chemat. Cea care l-a chemat seara trecutã am fost eu, nu tu, spuse Beth.

- Nu, nu l-ai chemat tu, Beth Scobie, spuse Anabel.

- Ba eu.

- Ba nu tu.

- Ba eu.

- Ba nu tu.

- Ba eu. Îmi amintesc foarte bine. Se juca printre tufiºuri.

- Asta a fost cu o searã în urmã. N-a fost seara trecutã.

- Scuzã-mã, dar a fost seara trecutã!

Acum, amîndouã erau înfuriate ºi începurã sã þipe. În cele din urmã, Beth îi strigã: - Încã o datã îþi spun, Anabel, vrei sau nu sã chemi motanul?!

La care Anabel îi rãspunse rece: - Nu, nu-l voi chema. Dupã asta, cele douã surori sau dus la culcare. Surorile n-au mai chemat motanul.

Astfel cã Rufus a rãmas afarã. (va urma) A.J. CRONIN

***

FRANCISC DIN ASSISI (1182—1226) (1)

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 17 iunie 2016

O nouã paginã în Cartea de Aur a memoriei lui Corneliu Vadim Tudor Au trecut nouã luni de la despãrþirea de Corneliu Vadim Tudor. Nouã luni în care familia, prietenii, colaboratorii au dus cu greu, pe umeri, aceastã povarã.

Trecerea la cele veºnice a celui numit „Tribunul“ românilor a fost atît de fulgerãtoare, încît a lãsat în inimile noastre un gol imens. Tuturor ne-a fost greu, dar mai ales familiei, care nu pregetã nimic pentru a-i pãstra memoria neîntinatã. Astfel, din trei în trei luni, s-au oficiat parastasuri de pomenire, atît la Biserica Sfîntul Gheorghe-Nou, cît ºi la Cimitirul Ghencea Civil, unde a fost depus, alãturi de iubiþii sãi pãrinþi ºi de fratele sãu, Pavel. De aceastã datã, la nouã luni de la trecerea la cele veºnice, familia a dorit sã adauge o nouã paginã la Cartea de Aur a memoriei lui Corneliu Vadim Tudor.

Astfel, dupã ce pãrintele Emil Nedelea Cãrãmizaru, de la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, a þinut slujba de pomenire, împreunã cu un alt preot al bisericii, toþi cei prezenþi – familia, prietenii, colaboratorii revistei „România Mare“, membri ai partidului România Mare – s-au îndreptat spre casa în care a locuit 25 de ani Corneliu Vadim Tudor, pentru a dezveli o placã comemorativã, plasatã pe frontispiciul clãdirii. Pe aceastã placã pot fi citite urmãtoarele: „În aceastã clãdire a locuit între anii 1990 ºi 2015 Dr. Phd. CORNELIU VADIM TUDOR (1949-2015). Poet, scriitor, istoric, sociolog ºi om politic. Redactor ºef al revistelor «România Mare», «Politica» ºi al cotidianului «Tricolorul». Preºedinte fondator al Partidului România Mare“. De asemenea, ºi aici a avut loc o slujbã de pomenire, dupã care preotul Emil Nedelea Cãrãmizaru a rostit cîteva cuvinte despre personalitatea lui Corneliu Vadim Tudor ºi despre însemnãtatea acestei plãci, care va dãinui peste veacuri ºi va fi un moment de aducere aminte pentru toþi cei care vor trece prin faþa acestei case. Dupã sfinþirea plãcii, lîngã care era ºi o frumoasã coroanã cu panglicã Tricolorã, ºi a casei, cei prezenþi sau îndreptat cãtre Cimitirul Ghencea civil, loc de pelerinaj pentru toþi cei care l-au iubit ºi l-au apreciat pe Corneliu Vadim Tudor. Ca de fiecare datã, mormîntul era plin de flori, aduse atît de familie, care merge aproape în fiecare zi la cimitir, cît ºi de toþi cei care vor sã-i aducã un sincer omagiu celui care a fost un poet talentat, prozator prolific, pamfletar spontan ºi plin de har, dar ºi senator în Parlamentul României, vicepreºedinte al Senatului, europarlamentar în Parlamentul European. ªi la mormînt a avut loc o slujbã de pomenire, s-au împãrþit pachete celor sãrmani ºi s-a þinut un moment de reculegere pentru cel plecat în veºnicie. Au trecut nouã luni, precum clipele ºi încã nu ne dezmeticim îndeajuns. Încã aºteptãm sã-l vedem venind printre noi pe Corneliu Vadim Tudor. ªi sperãm ca prin ceea ce facem, atît familia, cît ºi noi, cei de la revista „România Mare“, sã-i aducem un pios omagiu ºi de acolo, de sus, din ceruri, sã fie mulþumit de tot ce ne strãduim sã realizãm, pentru a duce mai departe munca lui atît de stãruitoare. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace ºi sã-i aducã liniºtea pe care n-a avut-o ca pãmîntean.

Pag. a 22-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (30) Cît despre Valentin, n-am ce sã mai zic: are 15 IANUARIE 1990. E aniversarea destule calitãþi ºi defecte, în acelaºi timp, n-a naºterii lui Eminescu. Deºi, dupã opinia ajutat decît pe cine a vrut el, iar cu cei pe care a unora, marele poet nu s-a nãscut pe 15 ianupus pleoapa a fost cumplit de rãzbunãtor. Dar, arie 1850, ci pe 20 decembrie 1849. Dar, chiar acum e un om cãzut. Sincer sã fiu, nu vãd de ce dacã s-ar dovedi cã ultima datã e cea valaar fi arestat. Numai pentru cã e fiul lui bilã, e greu sã scoþi din mintea cîtorva geneCeauºescu? Ce legãturã are? Totuºi, nu-mi pot raþii de români ziua de 15 ianuarie. Ea e ca reprima un gînd: ce ironie a soartei, primul soarele, nu poate fi înlocuitã de nimeni ºi de nepot (ºi singurul pînã acum) al lui Ceauºescu sã nimic. Primesc un nou telefon de la Fãnuº fie... evreu! E vorba de copilul lui Valentin cu Neagu. Spiritul lui de dreptate e în continuã fiica lui Petre Borilã, Dana, de origine evreiascã, trepidaþie. îmi spune cã zilele trecute a fost o boalã veche a ilegaliºtilor. ªtiu cã atît Nea Nicu, ºedinþã dramaticã la „Sãptãnuna“, împotriva cît ºi Coana Leana s-au opus din rãsputeri aceslui Barbu ºi a mea, fireºte. Li s-a spus celor tei mezalianþe, dar Valentin a fãcut cum l-a tãiat rãmaºi cã, dacã se vor desolidariza public ºi capul, s-a mutat într-un apartament prin vehement de noi doi, îºi vor scãpa pielea. Dar, Drumul Taberei ºi ºi-a urmat destinul. Mai iatã cum sunã „PRECIZAREA“ publicatã mult ca sigur cã a fost vorba de o mare iubire la chiar pe pagina 1, sus în stînga, în chenar, a O escalã la München. În berãria din piaþa centralã a cap- nou-înfiinþatei reviste „Viaþa Capitalei mijloc. Ea s-a spulberat în anii din urmã, beizadeaua îndrãgostindu-se pînã peste urechi italei Bavariei, parlamentarii români au avut plãcuta sur- „Desfiinþarea revistei «Sãptãmîna culturalã de Roxana Dunã, nora fostului primar-general prizã sã fie serviþi de o femeie originarã din Timiºoara, a Capitalei», ca urmare a procesului revoal Capitalei, Dumitru Popa, fatã frumoasã de Maria Gliºa (de origine ºvabã), emigratã de 32 de ani… luþionar firesc (?!) ridica problema înlocuirii felul ei, roºcatã cu ochi albaºtri, pe care o þin acesteia cu o publicaþie sãptãmînalã strucminte de la Mare, cã-ºi þinea cockerul închis în port- sparg uºa!“. Mi-am pãstrat cumpãtul. Propaganda turatã pe principii democratice. Din primele zile ale criminalã a Televiziunii ºi a presei („Afãrã cu ei“ revoluþiei, redactorii angajaþi ºi corpul tehnic al fosbagajul maºinii.

Pe la miezul nopþii se transmite la televizor o emi- din „România liberã“) încolþise pe scoarþa bolnavã a tei «Sãptãmîna» s-au desolidarizat cu francheþe ºi siune în direct, avîndu-i ca protagoniºti pe Iliescu, unor sifilitici. Am dat telefon la administratorul vehemenþã (?!) de Eugen Barbu ºi colaboratorul sãu Roman ºi Mazilu. Moderator: Aurel Dragoº blocului, bãtrînul Predescu. L-am ajutat de atîtea personal (?!) Corneliu Vadim Tudor, adresîndu-se Munteanu, preºedintele RTV. Cãtrãnit ºi plin de ori, nu numai pe el, ci ºi pe fiul sãu, economist pe la Frontului Salvãrii Naþionale al Municipiului remuºcãri, Mazilu dã înapoi, se disculpã, regretã Aviaþie, pentru slujba cãruia m-am luptat. Într-un Bucureºti ºi Comisiei culturale pentru a comunica ieºirile isterice de asearã, încearcã sã ne înduioºeze cã singur minut, la uºa mea s-au strîns mai mulþi iniþiativa colectivului, în vederea continuãrii muncii el ºi nevastã-sa au fost închiºi de Ceauºescu, dar nu vecini. Atunci, am deschis. ªi ce am vãzut? Un beþi- redacþionale în condiþiile evenimentelor ce-ºi urmau van nenorocit, care fusese în vizitã la cãpitanul de cursul“. E numai începutul comunicatului. Fãnuº suflã o vorbã dacã a fost sau nu ofiþer de Securitate.

14 IANUARIE 1990. Se aude cã Marin Miliþie Grigore, de la etajul 5, apoi coborîse la eta- îmi spune cã cea mai violentã suduitoare a noastrã a Bãrbulescu a ars în cadã cîteva zeci de milioane de jul 1, la mine, cu intenþia de a mã ucide.

- De ce vrei sã mã omori, mã, omule? lei, în bancnote de cîte o sutã. E arestat. Bun Ce copii am ucis eu? Cine þi-a bãgat în poliþist, Nea Marin, nimic de zis. Dar tot în stilul echipei. Cum am miºcat în front (depunerea carne- cap prostia asta? Cine eºti dumneata?

Dar, fiara nu mai raþiona. Urla în tului P.C.R., în iunie 1989), m-a ºi ras, de peste tot, neºtire. În timp ce soþia telefona fratelui a dispãrut de la telefon, pe la meciuri mã evita, avea meu, Marcu (Armata e cu noi, nu-i aºa?), aerul cã ºtie el grozãvii mari despre mine, ca ºi potenþialul asasin de pe hol a intrat în despre fiecare, dar adevãratele grozãvii (confislabele inginerului Mihai Puicea ºi ale lui cãrile de aur, bijuterii ºi valutã, în primul rînd!) le Nelu Tudorancea, care l-au înºfãcat de fãceau tot ei, ºtabii Miliþiei. Pe mãsurã ce trec zilele, revere, l-au izbit de perete ºi i-au strigat: observ un spirit gregar tot mai pronunþat: toþi Mã, porcule, de ce terorizezi tu aleargã sã se punã la adãpost, de fapt nu mai e familia asta? Ce-ai tu cu domnul Vadim, vorba de libertatea individualã, ci de o foarte ciumã, criminalule, de unde-l cunoºti, ce datã libertate colectivã. Am tot mai mult senzaþia cã rãu þi-a fãcut, cã nouã ne-a fãcut numai oamenii intrã în partide, fundaþii ºi organizaþii de bine ºi a ajutat pe toatã lumea?! Mã, tot soiul numai pentru a avea de unde sã iasã. beþivanule, cum ai intrat în blocul nosAstãzi, mi s-a întîmplat un lucru trist. ªi îngri- tru, cã aici locuiesc oameni cu frica lui jorãtor. Pe la orele serii, sã tot fi trecut de ºapte, Dumnezeu?! Te strivim ca pe-un m-am pomenit cã bate cineva la uºa noastrã. N-am pãduche, nemernicule!

La Librãria Mihail Sadoveanu, din Capitalã, are loc festivrãspuns. Bãtãile s-au înteþit, au devenit bubuituri, itatea lansãrii volumului „Poems“, semnat de Corneliu Vadim Culmea e cã a trebuit sã-l scap tot eu cu pumnii ºi picioarele. Nevastã-mea a început sã de furia vecinilor. Bravo, Florica Ichim! Tudor. Sînt prezenþi Adrian Pãunescu, Mihai Ungheanu, plîngã, cîinele dalmaþian urla lugubru, a morþiu. Felicitãri, Bãcanule! Mii de mulþumiri, Miron Cozma ºi mulþi alþi simpatizanþi ai poetului.

Am întrebat, prin uºã, cine-i acolo. O voce de om colegi din Televiziune, care aþi îndonebun a rãspuns: „Vadime, ai omorît copii împreunã bitocit o Þarã cu minciunile ºi instigãrile voastre la fost - cine alta? - secretara de partid, Ileana Lucaciu. cu Ceauºescu, am venit sã ne socotim! Deschide, cã crimã! În final, a sosit ºi fratele meu. A venit ºi Se zice cã s-a zbãtut ca o cãþea în cãlduri, dar pe lanþ, Miliþia, chematã de alþi locatari. Ne-am dus cu toþii pentru a pune ea mîna pe revistã, pentru a-l vrãji cu la Circa de lîngã Liceul Neculce. Acolo am aflat ºi farmecele ei veºtejite pe þiganul din fruntea identitatea ticãlosului ºi o trec aici, pentru veºnica Primãriei Capitalei, Dan Predescu, numai cã ãsta nlui ocarã: GHEORGHE MIHALACHE, medic a prea bãgat-o în seamã, avea deja o altã amantã, stomatolog (?!) la Policlinica din B-dul I.G. Duca, mamã a doi copii, brunetã focoasã. Dar iatã ce vechi ºi turbulent client al cîrciumii Uniunii scrisoare am primit de la colonelul Ion Alexandru Scriitorilor, unde se abþiguise ºi se îndoctrinase de Munteanu (viitorul general - nota red.), proaspãt urã patologicã împotriva mea. La Miliþie a început ieºit dintr-o lungã detenþie politicã: „Dragã Corneliu, sã plîngã, cum cã frate-sãu ar fi murit de cancer ºi textul a fost redactat în biroul lui Eugen Barbu de de-aia nu mai raþioneazã el. Unul dintre miliþieni Mircea Micu ºi Ileana Lucaciu. A fost prezentat celor mi-a spus cã individul e cunoscut în oraº, ia siste- din redacþie avînd o frazã în plus: «Ne desolidarizãm matic bãtaie prin bodegi, fiindcã are o beþie agre- din nou de Eugen Barbu, din care nu va rãmîne sivã, se agaþã de oameni fãrã motiv, face ceea ce se nimic în literaturã, aºa cum nu va rãmîne nici din numeºte „tura beþivului“ - adicã pleacã o datã de la oportunistul de Vadim». ªpaltul original se aflã la masã, se întoarce, înjurã, vomitã în decolteele revista «Sãptãmîna». Au fost de faþã la discuþii doamnelor, fuge cu sticla omului în buzunar, dupã Veronica Miu, Raluca Bungãrzan, Cristina un sfert de ceas mai dã o vîjîialã, pînã cînd oamenii, Angelescu, Dan Apostol, Titi Niþescu, Peter Clement exasperaþi, îl aruncã pe fereastrã. ªi balega asta în Au lipsit D.C. Tãnãsescu ºi Narcis Zãrnescu. Au fermentaþie alcoolicã pretinde cã e medic! Am sã te incriminat textul, în faþa lui Mircea Micu, numai þin minte, Mihalache Gheorghe, cîte zile voi avea! Cristina Angelescu ºi (timid) Raluca Bungãrzan.

Nu pentru cã mi-ai speriat familia într-o searã de Mircea Micu a scos fraza citatã mai sus ºi a publicat duminicã, zi sfîntã, lãsatã de la Dumnezeu - ci pen- textul a doua zi, Raluca Bungãrzan a fost admonestru cã în paranoia ta m-ai fi putut aduce în stare sã tatã, iar Cristina Angelescu datã afarã“. te ucid, da, da, cu siguranþã cã dacã spãrgeai uºa (va urma) te-aº fi omorît într-o secundã, ceea ce ar fi dat peste (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la cap întreaga mea tablã de valori creºtine ºi ielele Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Dialog amical cu Mareºalul Seimului Poloniei remuºcãrii m-ar fi hãituit toatã viaþa, ori aºa ceva nu pot sã-þi iert. (preºedintele Senatului), Longin Pastuniak.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 17 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Ziariºtii ºi trãdarea de þarã (1) (urmare din pag. 1) În calitatea sa de fost procuror-ºef al orãºelului Feteºti (prin 1961), tovarãºul Andon s-a ilustrat printr-o zeloasã aplicare a justiþiei comuniste, cu zdrobiri de destine umane ºi procese scandaloase. De asemenea, el a contribuit la poluarea Dunãrii, dat fiind faptul cã (din plictisealã ºi sadism) trãgea cu pistolul dupã ciori, care cãdeau din înalturi în apele bãtrînului fluviu, spre satisfacþia tînãrului procuror. Aici, desigur, miºcãrile ecologiste din România s-ar putea sã aibã un cuvînt de spus retroactiv. În amintirea locuitorilor acelei paºnice urbe au rãmas de pominã chefurile cu lãutari pe care starostele procuraturii le trãgea pînã în zori la Crîºma Gãrii, dupã care venea pe jos vreo 8 km, cu banda lui de femeiuºti ºi cioflingari, iar cînd ajungea în dreptul sediului Procuraturii, Sergiulicã chiuia ºi dãdea onorul prin salve de armã, de se speriau vacile ºi fãtau viþei zãpãciþi...

Tovarãºul Andon a devenit apoi un aprig ideolog-jurist al revistei „Flacãra” ºi, la scurt timp, al „Scînteii”, unde, vreme de vreo 20 de ani, a poluat ºi paginile organului C.C. al P.C.R. - iar colecþia ziarului stã mãrturie. Pe la cîte congrese ºi plenare ale partidului a amuºinat propagandistul nostru, cîte cuvîntãri de secretari ai C.C. al P.C.R. a scris el, Doamne, ce bine a mai trãit fãrã nici un fel de talent gazetãresc sau culturã elementarã! De altfel, limbajul sãu de om obiºnuit sã judece omoruri ºi sã propunã ani grei de puºcãrie, se poate simþi ºi în comunicatul amintit: numai un medic-legist obiºnuit cu crime putea scrie de „gîtuirea” unor publicaþii. Dar, fireºte, registrul sãu e mult mai larg, pentru cã în dreptul penal mai existã ºi alþi termeni asemãnãtori, pe care Sergiu Andon îi va folosi în curînd: ologire, spintecare, chiorîre, decapitare, mutilare, ciopîrþire º.a.m.d. Imediat dupã Revoluþie, acest Sergiu Andon ºi-a apropiat niºte ciraci ºi, pe fondul unuj simþãmînt colectiv de vinovãþie politicã al „scînteiºtilor”, a avut nãstruºnica idee sã pozeze într-un fel de lider ceva mai puþin compromis - cert este cã s-a proclamat ºef pe la una dintre asociaþiile ºi societãþile astea fantomatice, pe care, ca sã fim sinceri pînã la capãt, nu dã nimeni doi bani. Unul dintre cele mai abjecte fapte revoluþionare pe care le-a comis Sergiu Andon (care acum vorbeºte în numele democraþiei, al libertãþii, al onestitãþii profesionale) a fost acesta: în vara anului 1990, cînd „România Mare” se pregãtea sã publice în nr. 8 articolul „Jos roba, domnule Robu!”, prin mijlocirea secretarei sale, acest Andon a intrat în posesia ºpaltului ºi, cu o zi înainte de apariþia revistei, i-a citit la telefon lui Gheorghe Robu întregul articol! Probabil, fostul procuror de la Feteºti a avut o ultimã rãbufnire de solidaritate a

breslei, ori poate cã a vrut sã se arate devotat lui Gheorghe Robu (pe atunci unul dintre puternicii zilei) - cert este cã samavolnicia s-a produs, avem mãrturii în acest sens ºi orice ar face sindicalistulºef nimeni nu-l mai poate spãla de ruºinea acestei trãdãri, a acestui incalificabil abuz. Aºa cum tot abuz a fost modul ridicol în care, tot în decursul anului trecut, a tras sforile pentru a fi ales preºedinte al acestei S.Z.R. - gurile rele spun cã de fericire s-a îmbãtat atît de tare încît atunci cînd a pãrãsit Hotelul Aro din Braºov, unde s-au desfãºurat lucrãrile, moralistul nostru de azi ºi-a fãcut praf maºina, punînd în pericol chiar viaþa fiicei sale, care îl însoþise la acest triumf al mozolirii ciolanului. Din fericire, distinsa lui fiicã e teafãrã, astfel încît tãticul a adus-o sã scrie chiar la „Adevãrul”, de parcã un ziar al statului e tejgheaua lui personalã, de Birt Familial.

Ar fi multe de spus despre acest lup în piele de oaie, care, în imaginaþia sa bolnavã de personaj avid de putere, se ºi viseazã un fel de gauleiter al presei, un magnat atotputernic, ca Hearst sau Tapie. Sîntem în mãsurã sã-l liniºtim: el e un nimeni, e un zero irevocabil, care, vorba lui Ion Creangã, nici jurist bun n-a fost pînã la 30 de ani, nici ziarist talentat pînã la 50 ºi nici lider sindicalist pînã la 70, aºa cã nu ºtim de unde o sã ia pensie în final. Poate de la Securitate, care l-a þinut tot timpul în braþe ºi cu care a colaborat vîrtos? Dar, sã nu ne risipim în asemenea digresiuni.

Vom trece, aºadar, la esenþa problemei. ªi anume la devierea gravã ºi din ce în ce mai vizibilã a ziarului „Adevãrul”. Dupã debarcarea lui Darie Novãceanu, care îºi merita soarta, acest Andon a pus în sfîrºit ghiara pe cel mai mare cotidian al þãrii ºi, cu mijloace infinit mai perfide decît ale lui Mituþoiu, de adevãrat profesionist al intrigilor ºi carierismului, a izbutit sã devinã, în sfîrºit, ºef! ªef mare, ºef suprem! Vedeþi dvs., el conduce ºi Societatea Ziariºtilor Români ºi „Adevãrul”, în acelaºi timp. Aºa cã de pe aceste înalte poziþii i-a luat Dumnezeu minþile ºi a comis greºeala fatalã a vieþii sale: s-a aliat cu Bãcanu, Nistorescu ºi ungurii lor, pentru a lovi în noi! Tocmai în noi, care nici nu-i recunoaºtem, rîdem de ne prãpãdim cînd auzim de ei, pentru cã sînt niºte analfabeþi însetaþi de putere, tocmai în noi, care ne-am asumat în mod conºtient riscurile ºi greutãþile luptei naþionale. E ca ºi cum, pãstrînd proporþiile, breasla hingherilor se adunã pentru a judeca ºi înfiera activitatea unor pianiºti - n-au nimic în comun, nu exercitã nici un fel de autoritate asupra lor, aºa cã nu izbutesc decît sã se facã de rîsul lumii. Prin urmare, procurorul Andon s-a unit cu infractorii Bãcanu ºi Nistorescu, vechi borfaºi de presã - pe acel Mitroi l-am pierdut pe drum, pentru cã fostul redactor-ºef al ziarului „Convingeri Comuniste” ºi actualul redactor-ºef

A pune cãtuºele unui chirurg e ca ºi cum a-i lovi cu ciocanul mîinile unui pianist Cazul doctorului Dan Straja Nu mai vorbim de atîþia criminali ºi hoþi scãpaþi ºi care ne fac þara de rîs pe unde sînt. Nu mai vorbim cã vistieria e goalã ºi de prejudiciile nerecuperate, ci vorbim de spectacolul pe care ni-l poate oferi defilarea cu cãtuºe a unor specialiºti, a unor doctori care au redat atîtea vieþi familiilor ºi societãþii, care nu au plecat din þarã, care nu au greºit prin malpraxis, sau prin neacordarea de ajutor imediat în caz de urgenþã sau de condiþionarea actului medical de acordarea de favoruri. Vorbim însã despre omul modest pînã la ascetism, despre talentatul chirurg, despre conferenþiarul doctor Dan Straja, de la Spitalul Fundeni.

Dacã acest doctor a greºit, a fãcut-o atunci cînd a acceptat sã devinã manager al Institutului de Oncologie Fundeni. Sã-þi asumi aceastã responsabilitatea într-o þarã în care existã 850 de dosare judiciare legate de achiziþiile de medicamente ºi aparaturã medicalã, în care ziarele afirmã cã fostul preºedinte Bãsescu a închiriat sediul

HEXI PHARMA de 3 ori mai ieftin decît preþul pieþei este de neînþeles. O þarã în care firma sus-menþionatã îºi cere, cu dezinvolturã, scuze publice persoanelor ºi medicilor care au fost afectaþi de produsele retrase abia acum de pe piaþã. O firmã care se declarã, brusc, falimentarã ºi e legatã de un caz controversat de moarte neelucidatã. În aceastã þarã trãieºte doctorul Dan Straja.

De ce o fi fãcut-o tocmai el, fiu de doctor ºi crescut de o mamã vãduvã, farmacistã de spital, doamna Rodica Radin, ºi de niºte mãtuºi iubitoare din partea tatãlui? El, studentul eminent, cel despre care bolnavii scriu numai de bine ºi îi mulþumesc . Pe cine sã crezi?.... Pe cei carel acuzã ºi care, pînã una-alta, îl poartã cu cãtuºe; sau pe cei care, în 2015, îl lãudau? Iatã cîteva comentarii pe care le-am preluat de pe Internet: Titel din Bucureºti: „Dr. Dan Straja e foarte aproape de pacienþi“.

Ioana Diaconescu din Tîrgoviºte: „Profesionalism la cel mai înalt nivel. Acum 11 ani, mi-a salvat mama de

al „Scînteii Tineretului” este atît de nesãrat (a se vedea rubricuþa lui chinuitã ºi fãrã umor „Pilulã contra ridurilor”), încît stricãm orzul pe gîºte.

Lectura acelui comunicat inchizitorial ne-a fãcut sã credem, pentru început, cã un mucalit a pus în vînzare un numãr din colecþia ziarului „Scînteia” pe anul 1947, cînd tovarãºul Brucan ºi alþi staliniºti exercitau dreptul de control, avertizau sever, sancþionau ºi, în final, dacã nu te cuminþeai, te puneau la zid. Limbajul este absolut acelaºi. Deci, într-o vreme în care am scãpat ºi de cenzurã ºi de centralismul democratic, acest Andon ºi banda lui de sindicaliºti impun urmãtoarea anomalie: Centralizarea la S.Z.R. a informaþiilor privind practicile contractuale incorecte ºi discrepanþele de preþuri ºi de tarife care afecteazã presa. Vedeþi cã omul nu-i normal? Cum adicã: centralizarea la S.Z.E.? Cine e el cu sindicatul lui tembel sã-i dãm noi raportul? E cumva C.C. al P.C.R.? E Direcþia Presei? E Dumitru Popescu? Aceastã pretenþie absurdã a sezeriºtilor este una dintre cele mai brutale încãlcãri ale tinerei noastre democraþii - fireºte instrumentatã abil, chipurile ei vor sã ajute presa! Cã întreg comunicatul a fost scris într-un puseu de delirium-tremens reiese ºi din înalta apreciere - în ziua de 9 aprilie! - a unei hotãrîri luate de ei în 26 aprilie!!! Cum vine asta?

Mai e o sãptãmînã pînã atunci!

Dar sã trecem la chestiunile majore care i-au determinat pe ando-bãcãniºti sã ne caute gîlceavã. Practic, revistele „România Mare”, „Europa” ºi „Phoenix” din Oradea au un singur numitor comun: lupta împotriva terorismului unguresc! Nimic altceva nu ne leagã - nici orientarea politicã, nici opiniile asupra viitorului acestei þãri, nici tonalitãþile de exprimare - ne leagã numai politica fermã de apãrare a integritãþii teritoriale a României ºi a demnitãþii românilor, la ei acasã. Nu vi se pare curios cã din toate publicaþiile româneºti aceastã ruºinoasã Convenþie ne atacã numai pe noi? ªi încã în ce mod! Constituirea unei Comisii de cercetare (?!) a cazurilor în care noi încãlcãm Codul deontologic al ziaristului (?!), precum ºi Carta Libertãþii Presei (?!). Pînã una alta, Libertatea Presei au încãlcat-o, în toate vremurile ºi în toate þãrile, exact Comisiile de Cercetare. Poate cã este amabil tovarãºul Andon sã ne spunã cum se vor numi membrii acestei Comisii de cercetare! Poate comisari? Ori poate cercetãtori? Orice om cu judecatã normalã va vedea cã atît timp cît înºiºi cei care conduc acum presa românã sînt mincinoºi, aranjori, ulceraþi de ambiþii ºi rãzbunãtori, este limpede cã societatea noastrã nu prea are ºanse de însãnãtoºire, închipuiþi-vã, pentru exemplificare, o situaþie; dacã instituia Guvernul, sau Parlamentul, o asemenea Comisie, care sã ancheteze articolele apãrute în publicaþiile respective - nu þipau Andon, Bãcanu, Nistorescu ºi Cristoiu ca din gurã de reptilã, pe motiv cã s-a instaurat teroarea în presã?! Am vrea sã ni se dea un exemplu, un singur exemplu, al modului în care am încãlcat noi, de pildã, Libertatea Presei. (va urma) la moarte, cînd nici un doctor nu-i mai acorda vreo ºansã“ Domnul Iacobescu din Bucureºti, spune cã se înclinã în faþa doctorului Straja cu mult respect.

Denigrarea ºi înjosirea unui doctor, a unui chirurg care salveazã vieþi, prin punerea cãtuºelor e ca ºi cum ai lovi cu ciocanul mîna unui pianist. A tãia ºi apoi a numãra victimele e foarte grav ºi, în cazul de faþã, e ruºinos ºi nu serveºte pacienþilor, ci, poate, doar colegilor invidioºi. De ce a fost doctorul Dan Straja propus director la Institutul de Oncologie din Bucureºti, unde totul trebuie sã fie exemplar? Nu oare ºi pentru cã a reuºit, cu ani în urmã, sã contribuie la stîrpirea mafiei care se ocupa de bugetul alocat pentru hrana pacienþilor internaþi în Spitalul Caritas? Oare acest prim succes în domeniul economico-social nu l-a recomandat, ºi de data asta, pe acest talentat chirurg ºi respectat cadru universitar sã se implice, din nou, în rezolvarea unor probleme care erau colaterale meseriei lui, dar care împiedicau buna desfãºurare a actului medical?

Prindeþi hoþii de drumul mare, dar judecaþi doctorii la fel de corect cum doriþi sã fiþi trataþi în spitale!

MIHAELA IONESCU

Pag. a 24-a – 17 iunie 2016

M M II C Cà à Cãlcîiul lui Ahile GÎNDURI PENTRU PREGÃTIREA JOCURILOR OLIMPICE În mod cert, rezultatele sportivilor noºtri, la majoritatea sporturilor, sînt în declin faþã de trecut. În timp ce, în trecut, ne planificam numãrul de medalii pe care sã le cîºtigãm la marile competiþii internaþionale, astãzi sînt federaþii, cum este cea de atletism, care îºi planificã numãrul de sportivi care sã treacã de calificãri, ca sã intre în finalele probelor. Este ºi normal, cu toate cã numãrul de atleþi calificaþi în prezent pentru Olimpiadã nu a scãzut substanþial, aceºtia sînt de o valoare mult mai scãzutã. Cauzele sînt multiple ºi nu intenþionãm sã ne oprim asupra lor. Dar vom încerca sã vedem ce se mai poate face pînã la Jocurile Olimpice, care se vor disputa peste o lunã ºi jumãtate.

Antrenorii, pentru aceastã perioadã, trebuie sã întocmeascã tot felul de planificãri, atît pentru clubul lor, cît ºi pentru federaþii ºi Comitetul Olimpic ºi Sportiv Român.

Planificãri care, de cele mai multe ori, sînt formale ºi nu le sînt utile, ºi care le rãpesc foarte mult timp. Îmi amintesc cum, cu cîþiva ani în urmã, un antrenor a strecurat printre planificãrile lui ºi fraza cã „oferã o damigeanã cu vin“ celui care va citi acele rînduri. ªi omul a rãmas cu vinul, fiindcã nici unul dintre cei care i le-a cerut nu s-a uitat pe ele. Sau îmi amintesc cum, cu mulþi ani în urmã, într-o plenarã în care conducãtorii sportului se strãduiau sã implementeze în rîndul antrenorilor necesitatea documentelor de planificare, Miticã Pineta, antrenorul campionului olimpic la pistol vitezã ªtefan Petrescu, se ridicã ºi declarã cã el nu a fãcut nici o planificare pentru elevul lui. La stupoarea produsã, el a continuat sã povesteascã cum un antrenor ceh a venit în România ºi l-a rugat sã-i dea planul pe care l-a urmat elevul sãu. Ca sã nu se facã de râs, a stat o noapte întreagã sã întocmeascã o planificare

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E ºi nu micã i-a fost mirarea cînd, peste un an, antrenorul ceh i-a dãruit o cupã mare de cristal în semn de recunoºtinþã pentru cã elevul lui, respectînd planurile primite de la Miticã Pineta, a ieºit, la rîndul lui, campion olimpic.

Faþã de trecut, astãzi folosim ºtiinþa mai puþin în sport. Sînt antrenori care, atunci cînd un sportiv obþine un rezultat bun, în loc sã se intereseze de pregãtirea lui, se întreabã :„Ce ia dat ?“ Iar noþiunile despre fiziologia efortului sportiv sînt, de cele mai multe ori, ignorate.

Dupã cum ignoratã adesea este ºi hrana individualizatã. Mai avem ºi astãzi sporturi în care sportivii au acelaºi meniu, chiar dacã unul cîntãreºte 55 kilograme, iar altul peste 100, chiar dacã un sportiv este sãritor sau semifondist.

Neglijãm, uneori, starea psihicã a sportivului care astãzi are mult mai multe tentaþii decît în trecut. Trebuie gãsite argumentele pentru a avea motivaþia sacrificiilor pe care trebuie sã le facã un sportiv pentru a obþine performanþã.

Situaþie valabilã ºi la antrenori, pentru a nu mai pierde antrenori valoroºi nevoiþi sã aibã ºi alte preocupãri sau, pur ºi simplu, sã renunþe la aceastã profesie, datoritã salariilor derizorii.

Antrenorul trebuie sã fie ºi un bun psiholog atunci cînd nu are unul lîngã el. ªi, nu în ultimul rînd, trebuie mult îmbunãtãþitã imaginea sportivilor care, dacã nu sînt fotbaliºti sau, în ultimul timp, jucãtori de tenis sau handbaliste, rãmîn, în mare mãsurã, necunoscuþi publicului larg. O mai largã popularizare a lor ar aduce beneficii atît performanþei, cît ºi dezvoltãrii sportului respectiv.

Cît priveºte situaþia materialã a sportului de performanþã care, astãzi, presupune mult mai multe cheltuieli, nu ne putem aºtepta la mai mult de cît dãm. Trebui sã înþelegem un adevãr deosebit de real, cum spunea, cu decenii în urmã, regretatul antrenor Ninel Steriade cã: „Nu putem face sateliþi artificiali ai Pãmîntului, în potcovãrie !“.

SILVIU DUMITRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Militarã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

Exorcism (2) Tratatele de medicinã menþioneazã boli psihice care provoacã celor „atinºi“ manifestãri de o rarã violenþã. Însã existã ºi situaþii în care aceste reacþii depãºesc orice limitã ºi par a excede cadrul fixat de psihiatrie. În astfel de cazuri, se vorbeºte despre posibilitatea ca bolnavul sã nu fie cu adevãrat bolnav, ci mai degrabã posedat. Mai întîi, sã încercãm sã descifrãm ce anume înseamnã a fi posedat ºi cum ajunge un om într-o astfel de situaþie. A fost lansatã o teorie potrivit cãreia existã o lume nevãzutã, populatã de entitãþi umane sau non-umane, benefice sau malefice. Mai mult sau mai puþin, sîntem cu toþii influenþaþi de astfel de entitãþi, pe care le atragem, conform sentimentelor ºi gîndurilor noastre. Existã însã o diferenþã între a te lãsa influenþat de o entitate maleficã, pentru cã nu te simþi capabil sã lupþi cu gîndurile ºi sentimentele negative, care încearcã sã te domine, ºi a fi posedat. Se spune despre o persoanã cã este posedatã atunci cînd este dominatã de diavoli. Cazurile de posedare sînt extrem de rare. Cultul romano-catolic recurge la serioase verificãri înainte de a-l declara pe un asemenea om ca fiind posedat ºi de a i se permite sã fie exorcizat. Exorcizarea se face doar de cãtre anumiþi preoþi, instruiþi în acest scop. Se spune cã nu orice om poate fi posedat. Este nevoie ca el, prin comportamentul sãu, prin pãcatele sale, prin incapacitatea de a-ºi domina pornirile spre rãu, sã lase loc liber de a fi posedat. Mai greu de explicat, aproape imposibil, sînt cazurile de copii posedaþi.

Dupã douã astfel de cazuri, au fost realizate filme

care, în cea mai mare parte, au respectat realitatea. Semnele distinctive între posedare ºi boalã psihicã sînt destul de clare. Cînd persoana posedatã leviteazã, vorbeºte cu voce schimbatã, în limbi vechi, urineazã în cantitãþi uriaºe, îi apar semne pe piele – dermografie – se adreseazã preotului exorcist dezvãluindu-i anumite secrete ale vieþii sale, nu mai pot exista îndoieli. În Anexa cãrþii „Totul e infern“, autorii David Zurdo ºi Angel Gutiérrez oferã explicaþii privitoare la ritualul exorcismului practicat în cadrul cultului romano-catolic, pe care le vom reda întocmai: - Ritualul exorcismului a fost instituit de Papa Paul V în anul 1614 ºi reformat în 1990, prin ultima extensie a conciliului Vatican II, de cãtre Congregaþia pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sfintelor Taine. Cu aceastã reformã, care permite traducerea în orice limbã ºi care a schimbat multe practici ºi rugãciuni, nu sînt de acord mulþi exorciºti.

- Ritualul exorcismului ºi practica lui sînt întru totul în vigoare astãzi în Biserica catolicã. Benedict XIV sprijinã activitatea exorciºtilor. Însuºi Papa Ioan Paul II a realizat practici de exorcizare, dintre care unul – asupra unei fete – a început în Piaþa Sfîntul Petru, în faþa a mii de credincioºi.

- Cînd o persoanã despre care se presupune cã e posedatã de Diavol este supusã unei acþiuni de exorcizare, ea trebuie sã-ºi dea consimþãmîntul. Se recomandã, dacã este posibil, ca, în timpul ritualului, sã fie prezent ºi un psihiatru, precum ºi sã se înregistreze video sau audio tot ceea ce se întîmplã. (va urma) MARGARETA CHETREANU

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Tovar㺠de arme – Pãstreazã arma; 2) Ceramiºti – A se separa de cineva; 3) Banii turcilor – Iau popii la joc – Drepte centrale! 4) Armatã, militãrie – Cap de caporal! 5) Neamþ pe plãcuþe – Specie de papagal – Potrivire poeticã; 6) Literã elenã – Intrat în pene! 7) Grad în armatã inferior cãpitanului; 8) Militarul de pe vapor – Doamna, în general; 9) Durere în suflet – Sportiv la vîsle; 10) O groazã de pãsãri – Jeepul nostru; 11) Ciur – A fi de faþã.

VERTICAL: 1) Ofiþer superior în armatã – Frecvent; 2) Unit în luptã – A lua viaþa; 3) Deplasare a unitãþilor militare – Construcþie auxiliarã pe lîngã gospodãrie; 4) A pune la vedere – Prinse în horã! – Final de armatã! 5) A ieºit din rai! – Erau, cîndva, arºi pe rug; 6) Capitala elenilor; 7) Aruncat la atletism – Fruct aromat, exotic; 8) Publicaþie cu ºtiri – Greºeli; 9) Nucleu de atom! – Clavir – Un tip de zahãr; 10) Strigat pe stadion la Toledo! – Timpul probabil; 11) Grad militar imediat inferior sergentului – Luatã de militari la luptã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „LUNI DE VARÓ: 1) CALD – COSBUC; 2) ASEMUIRE – RA; 3) NAS – DR – CENT; 4) IUNIE – IULIE; 5) C – EZ – AERE – L; 6) UC – AMU – IVI; 7) LIN – AGATATA; 8) AVENTURA – AM; 9) RIGA – SITARI; 10) ALIPIT – ETIC.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.