Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
PASTEL Iatã ºi regatul verii, plin de zeitãþi pãgîne lancea macului se-agitã peste oºtile de grîne Timp de heliogravurã, cer ca bolþile sixtine în capela lui albastrã jur sã mã cunun cu tine Mierla cîntã de pomanã, panteismul n-are bani nu i-a mai plãtit simbria de vreo zece mii de ani Zuruie cymbal de greieri, trec procesiuni de dropii îþi deschid cu dinþii bluza, de comoara ei m-apropii Spectrul vipiei se-aratã, calcã totul sub ºenile retopind în bronz statuia fiecãrei nopþi ºi zile E o pace funerarã, firea cade în pãcat peºti de clor îngraºã muºchiul pe un fund de puþ secat Iarba e un incunabul rãsfoit de guºteri calzi fiecare clipã nouã trîmbiþatã-i de heralzi ªi te port pe braþe, stoic, te aºez pe-un pat de fîn
ºi din viaþa mea întreagã numai cu atît rãmîn Transparent veºmînt de aburi, prea nãvalnicã ispitã ca o pojghiþã muralã de cireaºã pîrguitã Rîu captiv îþi este trupul, ºerpuind în cîmpul verii fînul umezindu-1 tainic cu licorile durerii Lobul fraged al urechii prinde vorbe care mint trei intrãri cu rouã dulce, trei potyre cu absint Tu îndrepþi spre mine ochii rugãtori, de vietate îmi implori un armistiþiu, ºi te miri cã nu se poate Fierb în pivniþele verii vinuri dyonisiace cade lin securea nopþii pe un eºafod de pace Trec copii cu lãmpi scobite ºi cu lumînãri în pepeni pîntecul îþi încolþeºte, paºii-n urma mea þi-i depeni Fluturi înmuiaþi în fosfor vin în raiduri nupþiale lãudatã fie vara ºi comploturile sale! CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)
Pentru împrospãtarea memoriei
ªARPELE MINCIUNII Metoda e asta: de pildã, e adevãrat cã Eugen Barbu are o casã la Poiana Þapului, care, în realitate, e o cabanã din bîrne, cumpãratã în urmã cu un sfert de veac cu suma de... 40.000 de lei; de aici, însã, începe demenþa, cabana devine o vilã giganticã, cea mai mare din munþii patriei, iar pe lîngã vilã, normal, se întind ºi cîteva sute de hectare de pãºuni mãnoase, pe care pasc turme de mioare ce vor fi duse curînd de satrap la sacrificare! Priviþi ºi o altã mostrã: de cîteva luni, presa joasã, de beci, a pus mîna pe o telegramã de-a mea din primele zile ale lui decembrie 1989 ºi aleargã cu ea triumfãtoare, ca o raþã cu cotorul de mãr în cioc. În realitate, acea telegramã - pe care am trimis-o în 10 exemplare, la 10 lideri politici, pe faþã, în vãzul lumii - era cea mai mare demascare a cenzurii, a cãlãului culturii bucureºtene, Tudor Gheorghe, care îmi masacra o comedie pusã în scenã la Teatrul Tãnase. „Nu - zic bandiþii de azi - eºti delator!” Cînd voi avea mai mult spaþiu, am sã public acea telegramã, care îi va umili pe mulþi „dizidenþi” prin formidabilul ei curaj! Interesele falºilor ziariºti sînt douã: de a compromite un om prin orice mijloc ºi de a-ºi face atractivã publicaþia, de a-ºi vinde ºi ei marfa prin diferite subiecte de scandal. Din pãcate pentru ei, marfa nu se prea vinde, lumea s-a cam lãmurit. ªi atunci intervine miracolul: cîteva echipe de piraþi strecoarã maculatura asta soioasã în baloþii cu „România Mare”, practicã un comerþ condiþionat, vînzînd revista noastrã numai dacã sînt cumpãrate ºi „Expres”, „Dreptatea”, Baricada”, „Caþavencu” etc. Dar patria, patria unde e? Scrie oare cineva frumos ºi despre þara asta? O apãrã oare cineva? Nici pomenealã, doar n-o sã cereþi gangsterilor sentimente naþionale! În aceeaºi transã de minciuni se înscrie ºi un recent interviu pe care C. Nistorescu ºi G. Pruteanu (personal, n-am auzit decît de primul) l-au dat la „Europa liberã“. Concluzia lor era una singurã ºi, fireºte, coincidea cu a ungurilor: desfiinþarea „României Mari”! Nu ne mirã, întrucît în „Expres” ºi nu în altã parte a apãrut în februarie 1990 un articol demenþial, în care Poporul Român a fost jignit cum nu ºi-au îngãduit nici mãcar horthyºtii: se scria acolo cã noi ne-am nãscut din droj-
(2)
dia ºi din hoþii armatei romane, cã am trãit sute de ani de subistorie ºi cã, desigur, sîntem cel mai laº popor din lume! ªi tot în „Expres” ºi nu în altã parte a apãrut o imensã ofensã adusã generaluluicolonel Paul Cheler, pe care un sãrman retardat ca acest Nistorescu îl numea Moº Teacã al oºtirii... Niciodatã n-a apãrut vreo ºtire, în aceastã revistã, despre încercãrile sistematice ale ungurilor de a introduce arme în Transilvania, incidente popularizate ºi comentate în schimb pe larg de alte publicaþii, pe baza concluziilor elaborate de organele de poliþie. Cum o sã fim naivi sã cerem sã aparã aºa ceva, cînd „Expres” se pare cã e finanþatã cu bani sosiþi de la Londra, unde, dupã cum se ºtie, ungurimea a pãtruns bine de tot sub plapuma nobilimii?! Bine cã se publicã în schimb cele mai iresponsabile atacuri împotriva instituþiei prezidenþiale, a armatei, a poliþiei, a minerilor, practicîndu-se un dispreþ grosolan faþã de istoria neamului românesc! Dar sã trecem mai departe ºi sã vedem ce veºminte mai poate îmbrãca minciuna. Pomenisem la începutul articolului de stimabilii noºtri conaþionali evrei. Timp de mai bine de 10 ani, cineva tot a avut interesul sã ne picteze în culori de mari antisemiþi, deºi n-am fost niciodatã aºa ceva ºi nici nu vom fi. Zadarnic am încercat sã explic cã, în ceea ce mã priveºte, eu am avut o ceartã personalã cu rabinul Moses Rosen, care îl jignise grav pe Eminescu, numindu-l, în 1980, dar ºi în 1990, fascist, rasist, huligan etc. Înainte vreme nu mã asculta nimeni, am fost de vreo 3 ori interzis în presã din pricina indestructibilei prietenii a rabinului cu Ceauºescu; acum însã, dacã tot e libertate, pot sã mã apãr, în sfîrºit, ºi sã arãt cum au stat lucrurile. Din pãcate pentru ideea de adevãr, minciunile care se spuneau atunci de cãtre rabin, preluate imediat de „Europa liberã” ºi o parte a presei israeliene ºi mondiale, se repetã ºi azi. De pildã, se spunea cã într-o poezie de-a mea am folosit expresia „jivinele mozaviriei pier” ºi cã termenul mozavirie se referã la religia mozaicã. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 15 martie 1991)
Nave fantomã – legenda Olandezului zburãtor (1) Numeroase relatãri vorbesc despre existenþa unor nave fantomã care bîntuie apele Terrei. Aceste istorisiri vechi de secole au fost surse de inspiraþie pentru numeroase scrieri literare. Cît de mult din aceste povestiri sînt de domeniul ficþiunii ºi cît din zona realitãþii? Putem, oare, sã dãm crezare mãrturiilor marinarilor, sau aceºtia aveau niºte fantasme din cauza condiþiilor aspre de navigaþie? Scena în care apar aºa-numitele nave fantomã, corãbiinãlucã sau alte asemenea denumiri derivate pe aceeaºi temã – consemnate în relatãri de epocã transmise pînã în timpurile noastre – îºi schimbã de-a lungul vremii nu numai spaþiul marin în care sînt localizate, ci ºi dimensiunile, care se amplificã treptat, pe mãsurã ce se extind rutele de navigaþie ºi creºte intensitatea transporturilor pe mãrile lumii. Faptele povestite de marinari aveau darul de a stîrni uimire ºi temeri. Ce întîmplãri ieºite din comun se petreceau în acele ape?!…
Olandezi, nave fantomã, Insulele-de-scorþiºoarã ºi fabulosul Continent austral Legenda spune cã în „vremurile de aur“ ale navigaþiei olandeze – Secolele XVII – XVIII – pavilionul statului nordic flutura nu numai în Atlantic, ci ºi pe þãrmurile insulelor ºi coastelor Oceanului Indian ºi ale Pacificului. Se simþea un vînt prielnic în velele corãbierilor aflaþi în solda Statelor Generale ale Olandei. Sloopurile (veliere de mici dimensiuni), plecate din Amsterdam ºi Den Hoorn, se avîntau pe Mãrile Sudului, descoperind, în numai cîteva decenii, o seamã de pãmînturi neºtiute de europeni. (continuare în pag. a 12-a)
CLUBENIGMA
NR. 1346 z ANUL XXVII z VINERI 10 IUNIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI