Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU
Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Stimaþi compatrioþi, deviza Partidului România Mare în tot acest an electoral este urmãtoarea:
„Aþi votat destul cu hoþii – Votaþi ºi cu patrioþii!“ ªi mai avem un slogan: „Noi n-am fost la guvernare – Votaþi România Mare!“ Pentru împrospãtarea memoriei
FALªII DIZIDENÞI (1) În vacanþele copilãriei, pe care le-am petrecut mai mult pe malul stîng al Oltului, prin zãvoaie cu ouã pestriþe de pasãre ºi pe lunci înghiþite astãzi cu lãcomie de argintul barajului de la Moºneni, bietul tata m-a învãþat un lucru de minune. Anume cum sã ghicesc lubeniþele dintr-o ochire, cum sã le bat cu degetul mare de cîteva ori pînã cînd vibraþia îmi dãdea de înþeles: pepenele e bun sau nu e bun, e dulce sau trezit. Miracol mare acordul ãsta dintre degetul unui copil ºi mierea pãmîntului! Oricum, era ºi este un simþ care nu-mi dã greº, un instinct þãrãnesc mai presus de orice tratat de specialitate mã face sã despart rodul bun de poama nãruitã ºi putredã, pe care numai la porci o mai poþi arunca. Ei, bine, un astfel de dovleac rãscopt ºi sec mi-a fost dat sã vãd pe ecranele televizoarelor noastre la scurtã vreme dupã decembrie 1989. Pepenoaica asta goalã pe dinãuntru ºi goalã pe dinafarã, lustruitã cu
frenezie de slujnica rea care este calviþia, aparþine de drept ºi de fapt d-lui Claudiu Iordache. Întîmplarea face cã este vorba chiar de capul domniei-sale, bãrbierit de natura-mamã într-un moment de mare mizantropie. Cine este de fapt acest Hamlet de provincie, cu o pozã studiatã de mii de ori în oglindã, îmbrãcat auster ca tînãrul Vladimir Ulianov (Lenin), închis în gît aidoma revoluþionarilor intransigenþi fãtaþi de umbra lui Robespierre sub ghilotinã, cine este acest personaj care ne sperie uneori rudele mai slabe de înger cu þeasta sa lucioasã, de Yorrick, gãsitã într-o necropolã din Urziceni peste care a dat un tractorist beat?! Ipochimenul e un obscur tehnician proiectant, provenit pare-se din mica urbe dunãreanã pomenitã mai sus. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text apãrut în revista „România Mare“, nr. din 8 martie 1991)
Un corifeu al Baletelor ruse: Serghei Diaghilev (1) A fost cel mai mare impresar al Secolului XX. Un rus excentric cu porniri dictatoriale, genial, conflictual ºi abil, care a îndrãznit sã conteste regulile baletului clasic, conservator, ce pusese stãpînire pe Europa sfîrºitului de Secol XIX ºi a începutului de Secol XX. ªi-a trãit întreaga viaþã ca ºi cînd ar fi fost un vast spectacol. A vrut bani ºi faimã, dar s-a ales numai cu cea din urmã. Crizele financiare au fost laitmotivul vieþii sale. A crezut în semnele sorþii ºi s-a temut de moarte, dar ºi-a transformat ieºirea din scenã într-un ultim act creator. Serghei Diaghilev ºi trupa sa itinerantã Ballets
NR. 1343
Russes au condus avangarda artisticã a Secolului XX timp de 20 de ani, cu reprezentaþii în cele mai cunoscute locuri din lume, dar niciodatã în Rusia. O miºcare curajoasã, coloratã, cu viaþã proprie, în jurul cãreia au gravitat nume uriaºe din lumea artisticã a timpului. Serghei Diaghilev, fiul colonelului de cavalerie Pavel Pavlovici ºi al Evgheniei, s-a nãscut pe 19 martie 1872, în satul Seliºchi din provincia Novgorod, Rusia. Mama sa a murit la naºtere, iar tatãl, rãmas vãduv la numai 25 de ani, s-a recãsãtorit cu Elena Valerianovna Panaeva, cu care fiul
ANUL XXVII
FRUMOS E APUSUL, BOGAT ÎN ODOARE Sonet inspirat de bunul prieten care a fost Victor Stamate Frumos e Apusul, bogat în odoare bãtut în vitralii ºi pietre de preþ din marmura-i albã ºi verde, spre soare fîntîni de-ametist þes un veºnic dezgheþ Sînt pajiºti de rai ºi statui vorbitoare mari orgi adumbrite de care te-mbeþi – dar sîngele meu nu se-nºalã, el are ecou ºi-n aceste adînci frumuseþi El simte în fastul de-aici Bucovina, Ardealul cu munþii în pîntece grei ºi zei lucrãtori mai curaþi ca albina Iar, într-un tîrziu, pe statui ºi alei eu scriu gînditor, sfredelind cu retina: „Aici e ºi vlaga românilor mei!” CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“) sãu vitreg a avut o relaþie foarte strînsã. Un început de istorie cuminte. Dar Serghei a fost un personaj croit dupã alte tipare decît cele ale omului de rînd. Biografia sa nu putea sã înceapã într-un mod atît de obiºnuit. Aºa cã ºi-a creat propriul mit al genezei ºi a rãspîndit zvonul cã mama lui ar fi murit la naºtere, din cauza capului supradimensionat al bebeluºului. Apoi, el, Serghei, ar fi fost chinuit întreaga viaþã de sentimentul de vinovãþie pentru moartea ei prematurã. În realitate, capul nu-i era deloc ieºit din comun, iar Evghenia a murit din cauza febrei puerperale, la cîteva luni dupã naºtere. (continuare în pag. 12) ALEXANDRA ªERBAN
VINERI 20 MAI 2016
24 PAGINI
4 LEI