Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Baladã pentru omul necãjit
Fenomene stranii
OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (1) 9 august 1949 - Lacul Hebgen, Montana Conform documentelor disponibile în Proiectul Blue Book, cazul 514: „La 9 august 1949, AGENTUL (John P. Brynildsen) a primit un telefon de la Dl. LANGEN, asistent supervizor la filiala Biroului Federal de Investigaþii din Butte, Montana, cum cã un Domn (nume ºters) din West Yellowstone, Montana, a anunþat filiala FBI din Butte, Montana, cã un angajat al sãu, ºi mai mulþi oaspeþi ai cabanei au vãzut, în dimineaþa aceleiaºi zile, 9 discuri zburãtoare, dintre care douã au aterizat în apropiere. ªapte dintre ele se credea cã veniserã de peste lac, în jurul orei 9,30, ºi douã dintre ele au cãzut - unul, pe malul opus al lacului, ºi celãlalt, chiar în lac. Cam dupã jumãtate de orã, a fost observat un alt «disc zburãtor» deasupra Lacului Hebgen”. În aceeaºi zi, Brynildsen a contactat un al doilea bãrbat, al cãrui nume a fost, de asemenea, omis din dosar, ºi a aflat de la un martor ocular, ghid angajat de primul bãrbat, locul aproximativ unde cãzuse discul. El s-a gîndit cã ghidul ºtia, într-o zonã de cîteva sute de metri, unde aterizaserã discurile. Brynildsen i-a pus întrebãri precise, pentru a se asigura cã omul nu vãzuse un avion, un balon, sau alte obiecte de pe pãmînt. Mulþumit cã gãsise ceva neobiºnuit, ºi-a continuat investigaþiile. În ziua urmãtoare - 10 august - Brynildsen a interogat un alt martor, al cãrui nume a fost de asemenea ºters, ºi a aflat cã acesta vãzuse formaþia de OZN-uri pe la orele 9,30 ºi, apoi, un singur obiect, cam dupã 30 de minute. Potrivit spuselor lui, douã dintre obiecte s-au prãbuºit lîngã lac. (continuare în pag. a 12-a) KEVIN D. RANDLE
ANUNÞ IMPORTANT În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, proprietarul padocului în care trãiesc cãþeluºii salvaþi de dl. Corneliu Vadim Tudor, posibilitatea ca aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã este din ce în ce mai mare. Termenul limitã pe care familia îl are pentru a evacua adãpostul expirã în cîteva zile, iar situaþia este una disperatã. De
aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.
Nu-þi trebuie mult ca sã fii fericit: un dram de noroc, sãnãtate mai multã nevoia de-a ºti cã cei dragi n-au murit cã nimeni nu-i vinde ºi nu îi insultã. Puþinã luminã ºi rouã în zori o canã cu vin ºi un codru de pîine putere de muncã sã ai pînã mori sã nu-þi fie fricã de ziua de mîine. ªi-o hainã curatã, ºi-un trai liniºtit oricît de sãrac vei fi fost înainte cînd seara te-ntorci ca un cal prãbuºit ai drept la odihnã ºi-o baie fierbinte. Nevoie mai ai de un suflet duios ca viaþa de sclav sã nu-þi parã amarã sã-þi mîngîie umbra, sã rîdã frumos în doi sã rostiþi rugãciunea de searã. Ai dreptul legal la un somn liniºtit apoi libertatea de vis o ai toatã în vis eºti profetic, ºi tot ce-ai dorit ca focul aprins pe comori þi se-aratã. Tu nu eºti o fiarã, eºti totuºi un zeu mai ai trebuinþã de-o Biblie încã
de flori ºi de muzici, mereu ºi mereu sã-þi punã balsam peste rana adîncã. Tu, omule bun, cu obrajii tãi supþi ce groaznic de mici sînt nevoile tale tu nu ai pe nimeni, tu speri ºi te lupþi eºti singur în junglã, cu palmele goale. Prea des datorii ºi dovezi þi se cer în schimb rãsplãtirea îþi este infimã iar nervii te lasã, ºi zeii tãi pier dar n-ai fãptuit pe pãmînt nici o crimã. Tu, omule simplu, ce tragi la edec istoria lumii ºi tainele firii puternicii lumii se nasc ºi se trec în vreme ce tu eºti pãrtaº nemuririi. ........................................................... Aºa a grãit, cu iubire ºi teamã Poetul Cetãþii, nebun de cinstit dar pînã sã-l ia cei puternici în seamã el, omul cel simplu, muri fericit... CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)
Pentru împrospãtarea memoriei
MAREA NÃPÎRLIRE (1) Bun ºi rãbdãtor, acest popor este dispus sã înþeleagã ºi sã ierte foarte multe lucruri. Poate cã e în firea lui, de neam în plãmada cãruia s-au topit la origini virtuþile supreme ale creºtinismului, sã ierte „greºelile greºiþilor” sãi, sã nu fie rãzbunãtor, sã lase întotdeauna loc de bineþe ºi de împãcare chiar cu cei care i-au dorit rãul suprem. Aºa sîntem noi, nu ºtim dacã e bine sau rãu, dar nu ne mai putem schimba acum, dupã cîteva mii de ani de istorie. ªi totuºi, în uriaºa lui bunãtate, în vastul spectru de înþelegere a tuturor nuanþelor sufletului omenesc, cîteva lucruri nu poate ierta românul: ticãloºia, fãþãrnicia, lichelismul. Nu le poate ierta pentru cã nu le înþelege, pentru cã ele nu fac parte din registrul trãirilor umane, nici mãcar animalice, sînt ceva din altã lume. ªi atunci intervin zeflemeaua, biciuirea prin rîs, iar, uneori, o sfîntã mînie. Întregul nostru folclor e plin de zicãturi, proverbe ºi pilde mai mult sau mai puþin versificate împotriva fãþarnicilor, a ticãloºilor cu suflet mãrunt, a vînzãtorilor de frate sau de neam, într-un cuvînt a lichelelor. Ne-ar trebui prea mult timp ºi spaþiu sã ne ocupãm de gama largã de pedepse morale pe care cei mulþi ºi anonimi din popor le aplicã acelora ce ºi-au mîncat omenia ºi s-au dovedit a fi farisei. Dupã cum spunea marele Vasile Pârvan, într-unul din „Memorialele” sale, dintre indivizi de teapa asta se recruteazã cei care la
incendii ºi alte calamitãþi îi calcã în picioare pe copii ºi bãtrîni, pentru a se salva ei. ªi asta pentru cã un demon al egoismului atroce îi face sã se simtã superiori, sã-ºi exacerbeze simþul de autoconservare, sã-ºi pãstreze tabieturile lor cu valoare de fãrãdelege, chiar dacã la doi paºi ar exploda obuze, s-ar prãbuºi lumi, ar muri oameni, dar întotdeauna alþii decît ei, desigur. În eseul sãu despre lichele, un personaj pe care nu-l mai numesc a fãcut o singurã eroare: aceea de a nu-ºi fi luat în calcul ºi propria conºtiinþã, situîndu-se singur undeva, deasupra tuturor pãcatelor posibile, ca un judecãtor absolut care are drepturi demiurgice asupra tuturor celor din jur. N-aº fi crezut niciodatã cã o explozie socialã ca aceea din decembrie 1989 îi poate dezumaniza pe unii dintre compatrioþii noºtri atît de mult, atît de hidos. ªi nu vorbesc aici de pleava care a înfundat rigolele strãzii, la aºa ceva ne aºteptam, în definitiv - vorbesc de oameni cu pretenþii, de intelectuali care se cred de elitã, de intimi de-ai noºtri care ne cãlcau pragul ºi de multe ori, cu mierea pe buze, se serveau de noi în atîtea împrejurãri ale vieþii. Nu spun o noutate, cred cã fiecare dintre dvs. aþi trãit asemenea dezamãgiri, cu prieteni apropiaþi, ba chiar ºi cu rude. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 decembrie 1990)
NR. 1336 z ANUL XXVII z VINERI 1 APRILIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI