Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Poetul Pîndiþi-mã cînd mi se face un dor de primitiva mare cînd îmi înmuguresc plãmînii dupã salinul ei miros cînd sîngele îºi rupe lanþul ºi-apoi îl calcã în picioare – atunci puteþi sã-mi cereþi totul voi fi nebun ºi generos. Pîndiþi-mã cînd pun genunchiul ºi cînd mã rog de sãnãtate pentru acei ce mã nãscurã ºi nu m-au dat pe fluviu-n jos cînd umbra mamei ºi a tatei o spãl cu lacrimi disperate – atunci puteþi sã-mi cereþi totul voi fi nebun ºi generos.
ªi mai puteþi sã-mi cereþi totul în faþa fiinþelor umile a celor care cred cã lumea nu s-a ticãloºit de tot: bãtrîni cu inimã de iepuri în gheara fiecãrei zile ºi cai însîngeraþi de bice ºi pãsãri care nu mai pot. Orfani încolãciþi cu spaimã de gîtul celor ce-i sãrutã ºi prizonieri fãrã speranþã în tumul cancerului, sus jivina care-ºi linge puiul ucis de-o mînã nevãzutã ºi cîinii putrezind la capul stãpînilor care s-au dus... CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii • 101 Bijuterii“)
Pentru împrospãtarea memoriei
ARDEALUL, ARDEALUL, NE CHEAMÃ ARDEALUL! (2) Scrisoare deschisã adresatã domnului ION ILIESCU Nu instig la violenþã, doresc, poate mai mult ca oricine, sã fie pace în þarã ºi sã trãim în concordie cu minoritãþile, dar ceea ce încearcã extremiºtii maghiari sã facã în România ºi împotriva României va putea duce la declanºarea unui pustiitor rãzboi, care va nãrui nenorocita ºi ruºinoasa Casã Comunã a Europei încã înainte de a fi construitã. N-auziþi patimile românilor din Transilvania, domnule preºedinte? Nu ºtiþi oare din învãþãturile Istoriei cã ungurii numai de fricã ºtiu ºi cã orice gest de slãbiciune de-a noastrã a fost speculat de ei la maximum, de la acceptarea lor ca musafiri, în secolele IX-X d.Chr. ºi pînã astãzi, cînd se vor stãpîni în vatra sufletelor noastre ºi ne împroaºcã cu cele mai nemernice acuzaþii peste hotare? Vasãzicã ungurii, care sînt asiatici, ne împiedicã pe noi, care sîntem latini ºi europeni, sã reintrãm în concertul de valori al continentului nostru! Bine am mai ajuns! Domnule Iliescu, vã rugãm sã întreprindeþi ceva concret pentru a vã arãta preocuparea realã a dvs., a puterii în gene-
ANUNÞ IMPORTANT În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, proprietarul padocului în care trãiesc cãþeluºii salvaþi de dl. Corveliu Vadim Tudor, posibilitatea ca aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã este din ce în ce mai mare. Termenul limitã pe care familia îl are pentru a evacua adã-
ral, faþã de soarta tot mai grea a românilor din Transilvania. Deocamdatã, ne exprimãm temerea cã sînteþi prea blînd în aceastã chestiune ºi asta ar putea avea consecinþe cumplite pentru viitorul naþiunii române. Încercaþi astãzi sã rezolvaþi prin mãsuri politice ºi administrative ceea ce s-ar putea ca mîine sã fie chemate Armata ºi Gãrzile Naþionale sã rezolve cu tunurile. Aud cã s-a instituit o Comisie Parlamentarã care îºi propune sã analizeze situaþia dramaticã a românilor din cele douã judeþe - dar oare ce ar mai putea sã facã Parlamentul, atît timp cît cele douã Camere ale sale sînt intimidate ºi þinute sub presiune de cãtre extremiºtii udemeriºti? Timpul lucreazã în favoarea iredentismului unguresc ºi nici un demers diplomatic ulterior nu va mai putea repara ceea ce stricã acum fiecare zi pierdutã. Mergeþi în Ardeal, domnule preºedinte, dar nu cum aþi fost la Alba Iulia, vã conjur. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 7 decembrie 1990)
postul expirã în cîteva zile, iar situaþia este una disperatã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.
ISTORIE VIZIBILÃ ªI ISTORIE ASCUNSÃ
Literatura ºi Societãþile Secrete Literatura s-a inspirat adesea din zestrea de fapte care nu intrã în atenþia istoricului oficial. Acestea oferã literaturii un cîmp de acþiune mai larg ºi mai ales o libertate pe care didacticismul manualului de Istorie i-o poate sufoca. Astfel de cãrþi nu resping documentarea ºi nici respectul adevãrului istoric. Dimpotrivã, ele îºi fac din investigaþie un titlu de onoare, dar ele se îndreaptã, cu precãdere, cãtre istoria ascunsã, pãrãsitã în documente ºi tradiþii, din varii motive.
Necunoscutele ecuaþiei Cantemir Scriitorii au fost nu doar contemplatori ai societãþilor secrete, ci, uneori, chiar membri ai acestora. Într-un studiu despre ªtiinþa sacrosanctã a lui Dimitrie Cantemir, Lucian Blaga scrie despre savantul domnitor al Moldovei urmãtoarele: „O luminoasã slavã de om învãþat ºi-a fãcut Cantemir încã din viaþã fiind, pretutindeni pe unde-a umblat iar, prin legãturile sale ºi în þãri pe unde n-a umblat, sta în corespondenþã cu oameni de copleºitoare autoritate ai epocii, printre alþii cu Leibnitz, polihistorul cel mai prodigios al acelor ani, a cãrui efigie Cantemir o reproduce în dimensiuni mai locale ºi în condiþiile Rãsãritului nostru. E de presupus apoi cã Dimitrie Cantemir s-a folosit pentru întemeierea legãturilor sale cu oamenii din Occident ºi de alte mijloace: nu este tocmai exclus ca asemenea motiv sã-l fi îndemnat sã se înscrie într-un ordin spiritual secret, cum e acela al ros-crucianilor, care-ºi aveau, fãrã îndoialã, masoneria lor“. (continuare în pag. a 12-a) M. ARDELEANU
NR. 1335 z ANUL XXVII z VINERI 25 MARTIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI