Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Binecuvîntaþi animalele ºi copiii La vietãþi nu se gîndeºte nimeni de-abia le prinde vreun recensãmînt Istoria nici nu le ia în seamã e important doar omul pe pãmînt De-a fost rãnit un om în bãtãlie ºi au pierit din cai vreo zece mii soldatul e slãvit de toatã þara dar herghelia, cine-o va mai ºti? La marile seisme ºi incendii la revãrsãri de ape ºi vulcani se prãpãdesc atîtea dobitoace natura poartã doliu cîþiva ani Le paºte moarte-n mii ºi mii de chipuri ºi nu se pot ascunde de urgii le umflã apa, le sfãrîmã focul adînci prãpãstii le înghit de vii E un prãpãd ce nu se poate spune miroase-a came arsã ºi-a înec a cranii majestuos vitrificate în care viermii iadului petrec. Explozia atomicã provoacã o moarte spulberatã-n mod egal
dar nicãieri nu veþi afla rapoarte despre holocaustul animal ªi cîtã spaimã, cîtã hãituire ce mugete de turme în galop! Morala tragediei depãºeºte ºi Biblia, ºi geniul lui Esop A suferit Istoria vreodatã? A lãcrimat vreun bun samaritean? Nu-i paguba prea mare, fiþi pe pace cãci fauna renaºte an de an Dar tocmai pentru marea neputinþã a unui suflet necuvîntãtor eu judec astãzi specia umanã ºi egoismul ei nimicitor Invoc acest masiv cît Himalaya de oseminte putrezind în ploi – copii ai suferinþei fãrã margini fiþi binecuvîntaþi, eu plîng cu voi! CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii • 101 Bijuterii“)
Pentru împrospãtarea memoriei
ARDEALUL, ARDEALUL, NE CHEAMÃ ARDEALUL! (1) Scrisoare deschisã adresatã domnului ION ILIESCU Stimate domnule preºedinte, Nu ne cunoaºtem, nu ne-am vorbit pînã acum. Am ales aceastã cale de comunicare nu pentru cã ar fi la modã, ci pentru cã este singura modalitate de a trage un semnal de alarmã public cu privire la unele situaþii de o mare gravitate, care pot avea consecinþe tragice pentru viitorul neamului românesc. Atît eu, cît ºi Eugen Barbu am salutat, la 20 mai, opþiunea Poporului Român, care este deosebit de matur, de înþelept ºi, vai, atît de cuminte, de uºor de guvernat atunci cînd îi sînt respectate virtuþile primordiale ale demnitãþii ºi onoarei. Merg mai departe ºi spun cã nu facem parte din nici un partid - tot astfel cum nici din defunctul P.C.R. nu mai fãceam parte de mult, prin depunerea carnetelor de partid - Eugen Barbu în februarie 1979, iar eu în iunie
1989. Nu ne atribuim merite pe care nu le-am avut, nu am fost niºte „dizidenþi” în accepþia în care sînt unii veleitari de azi, care au reuºit sã înfurie Poporul Român peste mãsurã. Dar ne-am fãcut datoria faþã de þarã, cu tot tributul pe care l-am plãtit ºi noi cultului personalitãþii, fãurindu-ne platforma-curajoasã de a tipãri cãrþi, studii de istorie ºi articole de o notã particularã în civilizaþia româneascã a ultimelor decenii. Iar marele public ºtie asta ºi audienþa extraordinarã de care se bucurã revista noastrã de azi poate cã se datoreazã ºi actelor de bravura pe care le-a fãcut revista noastrã de ieri. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 7 decembrie 1990)
ÎN ATENÞIA IUBITORILOR DE ANIMALE În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, care deþine terenul pe care se aflã padocul în care trãiesc aproximativ 60 de cîini, existã posibilitatea ca toate aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.
PAGINI UITATE
Povestiri cu haiduci (1) Motto: ,,Idealul subconºtient, de magia cãruia se resimte toatã viaþa americanului, este reprezentat prin figura bãrbãteascã a indianului, cãpetenia de trib, arhicunoscut din literatura pentru tineret, ºi cu care s-au luptat strãmoºii actualului american. Dacã s-ar face un sondaj abisal în psihologia românului de toate zilele sau a omului balcanic în genere (deloc în sens peiorativ), s-ar descoperi, credem, în zonele sale sufleteºti cele mai obscure, un ideal bãrbãtesc colectiv, ºi anume acela al haiducului”. (LUCIAN BLAGA) Da, haiducii nu mai sînt astãzi la modã. Dar dacã ne întoarcem la lecturile marii generaþii de scriitori ºi artiºti ale cãror centenare ºi mai bine le sãrbãtorim din 1980 încoace, vom constata cã între titlurile hotãrîtoare pentru formaþia lor sufleteascã ºi moralã sînt cele dedicate haiducilor. Sadoveanu, Arghezi, Panait Istrati, Lovinescu pomenesc aceastã literaturã, care a fãcut deliciile unei copilãrii însetate de aventurã. Fie cã erau scrise de N.D. Popescu, de Panait Macri, fie de alt confecþioner al genului, povestirile cu haiduci au alcãtuit hrana sufleteascã a sfîrºitului de Secol XIX în România, ºi ele nu pot fi scoase din aliajul psihologic al acestei mari generaþii. Sadoveanu a fost atît de captivat de tema justiþiarã a haiducului încît, în fiecare din volumele sale, vom gãsi o figurã care se revendicã din cortegiul acestor cãrþi care inundaserã piaþa de tipãrituri a acelui veac. Nu întîmplãtor, despre Tudor Arghezi s-a spus cã a avut în viaþa literarã ºi socialã româneascã conduita unui „haiduc“. (continuare în pag. a 12-a) (Textele reproduse aparþin lui RADU ROSETTI ºi D. ANGHEL)
NR. 1334 z ANUL XXVII z VINERI 18 MARTIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI