Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Recviem pentru Tribunul Vadim! Iatã cã s-au scurs 6 luni de la trecerea în veºnicie a Tribunului, marelui poet ºi om de suflet Vadim Tudor. Ce repede trece timpul ºi cît de uºor trecem noi prin el! Se vede cu ochiul liber cã, fãrã Vadim, România ºi poporul sãu au devenit mai vulnerabili, cã politicienii, conducãtorii de tot felul, oamenii de afaceri corupþi, trãdãtorii de þarã ºi de neam muºcã din România, o sfîºie, în complicitate cu forþe oculte mondiale. Se mai furã încã din România, cum spunea Tribunul, pentru cã au mai rãmas multe de furat: * Resursele naturale; * Identitatea naþionalã; * Valorile Poporului Român; * Independenþa ºi suveranitatea naþionalã; * Integritatea þãrii, valori de referinþã sfinte, la care marele poet se raporta continuu în creaþia, viaþa ºi munca sa. * Întrebare: Cine mai apãrã acum aceste valori?
Ce mult te iubesc, Edelweiss, primãvara Ce mult te iubesc, Edelweiss, primãvara începe cu tine în Alpii nebuni frumoasã ºi plinã de har este þara ce poate sã nascã asemeni minuni. Fãptura ta flacãrã sacrã îmi pare ce poate topi ancestrale zãpezi tu, cîntec cu nume sãlbatic de floare tu, larvã de îngeri ºi zei tirolezi. Te simt, ºi te-aud, ºi mã bucur de viaþã îmi torni în urechi vin de mure, difuz iar flautul sîngelui meu te învaþã ªi cît voi trãi pe pãmînt, eu refuz sã cred în triumful nefiinþei de gheaþã tu, drag Edelweiss, paradis în auz. CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „101 poezii. 101 bijuterii“)
ÎN ATENÞIA IUBITORILOR DE ANIMALE În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, care deþine terenul pe care se aflã padocul în care trãiesc aproximativ 60 de cîini, existã posibilitatea ca toate aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.
* Rãspuns: Spiritul ºi existenþa de dincolo ale marelui Tribun. Vadim a fost uitat? Desigur, NU! Noi stãm mãrturie. Doar vorbitorii de ocazie care au þinut discursuri politice formale la înmormîntarea Poetului, pentru credit electoral, l-au uitat pe Vadim ºi acum se luptã între ei pentru putere. Între timp, a avut loc Congresul PRM, în condiþiile cunoscute, la care s-a ales un nou preºedinte, persoanã înãlþatã sau controversatã de presã ºi politicieni, dar care încã nu s-a poziþionat definitiv ºi credibil în fruntea partidului ºi se pare cã nici nu a promovat insistent ºi complet idealurile ºi crezul marelui Tribun. (continuare în pag. a 12-a) Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL, preºedinte Federaþia Societatea Civilã Româneascã
Pentru împrospãtarea memoriei
Romanul „Incognito”, un plagiat care nu existã – sau procesul culturii naþionale (2) Degeaba a încercat ministrul de atunci al tineretului, Pantelimon Gãvãnescu, sã ia apãrarea romanului, Ceauºescu n-a mai stat pe gînduri: între vechea gardã de staliniºti ºi bietul Eugen Barbu, care nu avea nici o calitate politicã, era un simplu particular, a optat din nou pentru cei care aduseserã sistemul la putere în România! Atunci am fost contactat de redactorul-ºef al acelei publicaþii, marele activist utecist Ion Cristoiu, care mi-a sugerat sã realizez un interviu de încheiere cu Eugen Barbu, pentru a explica publicului cã nu dorim sã îi rãpim bucuria ºi surprizele lecturii întregului roman. Am acceptat cu inima strînsã realizarea acestui interviu mincinos, sugerat de CC al PCR, pentru a-l ajuta pe Barbu sã iasã onorabil din aceastã nouã înscenare politicã ºi pentru a potoli într-un fel agitaþia publicului, care era captivat de acest serial ºi dorea sã-l citeascã pînã la capãt. Pentru mine era clar cã sîntem vînduþi, nu mai îmi fãceam nici o iluzie. Acum, acelaºi Cristoiu pozeazã în mare revoluþionar, dar atunci a fost o jalnicã unealtã în mîna activiºtilor superiori, contribuind la oprirea brutalã a publicãrii unui curajos roman anticomunist ºi antistalinist din România. Vedeþi cum se scrie istoria literarã, stimaþi cititori? Dacã va cerceta cineva cu atenþie va vedea cã de sute de ori, de mii de ori „Sãptãmîna” era mereu ameninþatã cu desfiinþarea, eveniment care s-a ºi produs imediat dupã Revoluþie. În ziua de 4 ianuarie 1990, tovarãºul Silviu Brucan a emis un decret prin care revista a fost suprimatã. Trecînd peste faptul cã un terorist dogmatic, cu porniri atavice vindicative, nu putea emite decrete de desfiinþare a unor
publicaþii - vom observa cã Mafia ºi-a vãzut, dupã 20 de ani, visul cu ochii: cea mai bunã gazetã Naþionalã a fost sugrumatã. Tentativã care are loc ºi acum, în variate forme, la adresa revistei „România Mare”. Ei au sute de publicaþii, noi avem una singurã - ei, bine, ºi pe-asta vor sã ne-o ia, cã aºa e la democraþie! Din nefericire pentru inamicii neamului românesc, pe timpul cenzurii nu ne puteam apãra, tot ei aveau pîinea ºi cuþitul - pe cînd acum, în condiþii de libertate totalã, avem posibilitatea sã spunem cum stau lucrurile cu adevãrat ºi cine unelteºte la destrãmarea patriei. Rezumînd, putem spune cu conºtiinþa împãcatã: aºa-zisul plagiat al lui Eugen Barbu nu existã în realitate, aceasta este o diversiune regizatã timp de aproape 25 de ani pentru compromiterea ºi scoaterea din scenã a unui purtãtor de steag românesc. Diversiunea a început cu romanul „Princepele”, a continuat cu romanul „Incognito” ºi se încheie, în modul cel mai ridicol cu putinþã, retroactiv, cu romanul „Groapa”. În acest sens, N. Manolescu-Apolzan a declarat cu neruºinare la televizor cã se fac eforturi serioase pentru a se demonstra cã ºi romanul de debut al lui Eugen Barbu a fost furat. Pãi, opriþi, fraþilor, sãpãturile, faceþi bãtãturi de pomanã, vã spunem noi care sînt creaþiile plagiate în „Groapa”: Bozoncea e Regele Lear, Paraschiv e Ofelia ºi Didina nu poate fi alta decît Capra cu trei iezi, mã mir cã n-aþi observat?! (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 octombrie 1990)
NR. 1333 z ANUL XXVII z VINERI 11 MARTIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI