Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Troiþa din Ardeal Cum trece viaþa noastrã, cum mai trece tu n-ai sã te mai bucuri de nimic afarã-i soare, grîul dã în spic detunã-n cîmp fîntîni cu apã rece. ªi în Ardealul tinereþii tale pãduri de pini respirã vast în zori o troiþã spãlatã de ninsori þi-a mai pãstrat tiparul palmei goale.
Acolo a fost raiul tãu dintîi ºi tinereþea fãrã bãtrîneþe cu flori de fîn ºi cerbi la cãpãtîi Azi îngeri negri vin sã te rãsfeþe lumina vieþii mele, mai rãmîi sã-nsufleþeºti aceastã frumuseþe!... CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)
Pentru împrospãtarea memoriei
ATENÞIE LA UNGARIA! (VI) Dar, sã ne întoarcem cu ceva vreme în urmã, ºi anume la evenimentele din martie 1990. Pentru cã acolo se aflã un eºantion a ceea ce vor sã facã, în realitate, extremiºtii maghiari în România. O bunã parte a adevãrului a ieºit la luminã cu prilejul Raportului Mînzatu, cum i se mai spune. Profesorul a spart ghiaþa, dacã putem folosi o asemenea expresie, trecînd peste orice considerente ºi relevînd aspecte dramatice. ªi, iatã cã un alt document - mai zguduitor decît îºi poate închipui cineva - vine sã trezeascã conºtiinþa publicã româneascã ºi internaþionalã. Este vorba despre Memoriul adresat Procuraturii Generale, personal d-lui Gh. Robu, în ziua de 15 iunie 1990, de cãtre generalmaior în rezervã Ion Scrieciu, fost preºedinte al C.P.U.N. Mureº. Întrucît, în stilul de acum cunoscut al domniei-sale, procurorul-general instalat de Dumitru Mazilu nu a rãspuns nici pînã în prezent la acest dramatic memoriu (au trecut patru luni!), domnul general Scrieciu l-a publicat în ziarul „Cuvîntul liber“, din Tg. Mureº. Oare de ce n-o fi rãspuns, în nici un fel, dl. Robu la acest document, venit nu din partea oricui, ci tocmai de la omul care cunoºtea cel mai bine derularea evenimentelor, un general al Armatei Române? Însuºi faptul cã domnia-sa ºi-a gãsit vreme în patru luni sã se ocupe de tot felul de activitãþi colaterale (de pildã, strîngerea semnãturilor în favoarea sa, ori participarea la emisiunea televizatã „Ora filmului politic“, ori organizarea unei penibile Conferinþe de Presã din care sã reiasã cã dumnealui abia acum s-a pogorît pe pãmînt, în timp ce restul muritorilor sînt niºte pãcãtoºi care vor sã-i ia locul
etc. - aratã cã, pe undeva, este insensibil la dramele românilor din Ardeal. Pentru cã, dacã el nu apleacã urechea la un general român, implicat direct în evenimentele sîngeroase de atunci, cum o sã audã geamãtul surd al patimilor celor umili? Dar, sã nu cãdem în melodramatic, ºi sã reproducem cîteva pasaje din acest document de o extraordinarã însemnãtate, fiind autorizaþi chiar de cãtre dl. general Scrieciu, care ne-a vizitat marþi la redacþie: „Subsemnatul, parte vãtãmatã, Scrieciu Ion, general-maior (r), domiciliat în Tîrgu Mureº, judeþul Mureº, Bd. 1 Mai nr. 37, prin reprezentantul meu legal, cu onoare vã înaintez prezenta Plîngere Penalã împotriva d-lui Sütö Andras, domiciliat în Tîrgu-Mureº, Strada Mãrãºeºti nr. 36, precum ºi împotriva unui grup de persoane care au fost implicate în evenimentele care s-au petrecut în TîrguMureº, în zilele de 15-20 martie 1990. Din grupul sus-menþionat fac parte urmãtorii: 1) Kiraly Karoly - din Tîrgu-Mureº; 2) Kincses Elöd - din Tîrgu-Mureº; 3) Jakabfy Attila - din Tîrgu-Mureº; 4) Tökes Laszlo; 5) Tökes Andras º.a. (...) Precizez de la început cã plîngerea mea nu se referã la populaþia maghiarã din România, ci are drept scop aducerea în faþa Justiþiei a unui grup de extremiºti maghiari, care, în perioada 22 decembrie 1989 - 21 martie 1990, sprijiniþi puternic din afara þãrii, au fãcut mult rãu, atît românilor, cît ºi maghiarilor din Ardeal, aducînd grave prejudicii Statului Român ºi tinerei democraþii“. (...) (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 12 octombrie 1990)
ÎN ATENÞIA IUBITORILOR DE ANIMALE În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, care deþine terenul pe care se aflã padocul în care trãiesc aproximativ 60 de cîini, existã posibilitatea ca toate aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.
Viaþa infinitului Constantin Brâncuºi (1) Motto: ,,Dupã ce ai vãzut una din pãsãrile lui Brâncuºi, nu te mai poþi uita la o pasãre în zbor ca înainte”. (Robert Payne) Constantin Brâncuºi, geniul artei contemporane, a dãruit României ceva unic în lume, reprezentînd ceea ce omul a cãutat dintotdeauna, o scarã la cer: Coloana infinitului. Infinitã a fost iubirea lui Brâncuºi pentru România ºi pentru artã. Pentru un timp infinit, numele sãu identificîndu-se cu cel al þãrii noastre. De la un copilaº bãtut cu nuiele de tatãl sãu, el a ajuns unul dintre cei mai importanþi artiºti ai Secolului al XX-lea. A strãbãtut 2.000 de kilometri pe jos, ºi-a ars mîinile cu apã fierbinte, a îndurat foamea ºi boala, pentru ca, în final, el însuºi sã afirme despre opera sa: „Ea nu este o expresie localã, ci este esenþa celei mai înalte expresii a puritãþii universale ºi va rãmîne de-a lungul secolelor viitoare singurul obstacol peste care nu se va putea trece”. Se pare cã eternitatea chiar s-a nãscut la sat. În România. În a 19-a zi a lui Fãurar, anul 1876, în sãtucul Hobiþa, din comuna Pestiºani, judeþul Gorj, venea pe lume cel care avea sã ajungã unul dintre simbolurile României, Constantin Brâncuºi. Era al 6-lea copil al Mariei ºi al lui Radu Nicolae Brâncuºi, o familie înstãritã ºi respectatã prin pãrþile locului. Micul Brâncuºi era adeseori bãtut de cãtre fraþii mai mari ºi de cãtre asprul sãu tatã, motiv pentru care, încã de la o vîrstã fragedã, a plecat de acasã. Mama sa, însã, era o femeie cu suflet bun, pe care o pomenea cu nostalgie ºi despre care vorbea cu multã tandreþe. (continuare în pag. a 12-a)
(Surse: Historia.ro ºi Adevãrul.ro)
NR. 1329 z ANUL XXVII z VINERI 12 FEBRUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI