Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Al Treilea Om Nu sîntem singuri niciodatã E o prezenþã, tot mereu Poate o rudã decedatã Poate un înger, sau un zeu. Dacã ne paºte un pericol Ne apãrã, ne dã un sfat – Cine contestã, e ridicol Mai tuturor ni s-a-ntîmplat.
Un corp astral, din altã stare E un om viu, ºi totuºi nu-i Apoi se stinge ºi dispare... El nu se-aratã oriºicui Ci doar acelora pe care Domnul îi are-n planul Lui. CORNELIU VADIM TUDOR 2 ianuarie 2015
Pentru împrospãtarea memoriei
ATENÞIE LA UNGARIA! (III)
Magia pãrului: este un acumulator de energii ºi informaþii (1) Din cele mai vechi timpuri, se considera o ruºine sã se reteze pãrul fetelor ºi al femeilor, deoarece pãrul lung, împletit în cozi, era semnul bunului renume al acestora. Fetele tinere purtau cozi impletite, lãsate pe spate, iar femeile mãritate îºi purtau pãrul împletit într-o cununã în jurul capului, sau în formã de coc, la ceafã. Dintotdeauna, magii, vrãjtorii ºi vrãjitoarele au purtat pãrul lung, lãsat sã cadã pe umeri sau pe spate. În Evul Mediu, cînd o vrãjitoare urma sã fie arsã pe rug, mai întîi i se reteza pãrul, deoarece judecãtorii erau convinºi cã pãrul lung le-ar fi dat putere, ca sã se salveze. La acea vreme, oamenii credeau cã puterea celor care se ocupau cu fãcutul vrãjilor, venea din pãrul lor, fiind cu atît mai mare, cu cît pãrul era mai lung ºi mai bogat. De regulã, femeile bãnuite a fi vrãjitoare, purtau pãrul despletit, lãsat liber pe spate. În ceea ce priveºte faptul cã cei care erau condamnaþi erau tunºi, acest lucru nu avea drept scop igiena, ci servea la recunoaºtere, limitîndu-le, totodatã, puterea, deoarece lungimea pãrului putea sã le dea puteri neobiºnuite nu doar în sens pozitiv, ci ºi negativ. Iar acest fenomen depinde de structura spiritualã a omului. De exemplu, un om rãu, cu pãr lung, putea sã facã mai multe rele decît un om cu pãrul scurt. La fel ºi un om bun, dacã structura lui spiritualã este una bunã, pãrul lung îi oferã posibilitatea de a face chiar ºi mai mult bine. Fiecare parte a corpului, cît ºi fiecare organ, are propriile funcþii strict determinate, avînd drept scop supravieþuirea omului ºi buna funcþionare a intregului organism. Pãrul reprezintã o extensie a sistemului nervos ºi prin urmare, pãrul poate fi vãzut ca niºte nervi existenþi la suprafaþa corpului; un fel de antene ce transmit o cantitate imensã de informaþii cãtre trunchiul cerebral, sistemul limbic ºi neocortex. (Trunchiul cerebral ºi sistemul limbic constituie creierul „reptilian“ de supravieþuire iar neocortexul reprezintã creierul recent – „materia cenuºie“). (continuare în pag. a 12-a) ANATOL BASARAB
Am uneori impresia cã intelectualii noºtri elitiºti, ca ºi unii oameni politici, n-au nici cea mai vagã idee despre Istoria Poporului Român, cu precãdere despre relaþiile noastre cu Ungaria. Bineînþeles cã ar fi ideal sã avem raporturi, dacã nu prieteneºti, mãcar normale, de civilizaþie ºi oarecare respect. Dar aºa ceva nu se poate, cel puþin deocamdatã, pentru cã Ungaria nu este un stat ca oricare altul. Ungaria are, vorba lui Nicolae Titulescu, „boala persistenþei imaginii pe retinã, a imperiului milenar“. Un stat care, indiferent de forma lui trecãtoare de guvernãmînt, nu s-a putut împãca niciodatã cu realitãþile istorice statornicite dupã primul rãzboi mondial, ratificate printr-un Tratat de Pace, semnat ºi recunoscut de toate forþele sãnãtoase ale Planetei, un stat care, de 70 de ani, nu face altceva decît sã pîndeascã momentul de a ºubrezi România, de a o compromite în ochii comunitãþii internaþionale, de a-ºi crea alianþe cît mai puternice pentru a lua din nou, prin furt ºi teroare, ceea ce n-a fost niciodatã, de drept, al sãu. Aceasta este imaginea pe care o prezintã Ungaria dupã 70 de ani de la Trianon. Iar agitaþiile sale privesc nu numai România, ci ºi Slovacia - cel mai elocvent exemplu este provocarea din Komarno, unde la o ºcoalã a fost intonat imnul Ungariei, ceea ce a determinat o energicã intervenþie din partea premierului slovac (incidentele de acest gen sînt cu mult mai numeroase ºi aratã cã Ungaria cam face pe jandarmul prin Europa centralã ºi sud-vesticã). Este vehiculatã tot mai insistent ºi primejdios ideea cã revista „România Mare“ ºi Uniunea Naþionalã Vatra Româneascã incitã la urã inter-etnicã, iar dacã vor mai avea loc tulburãri (Doamne fereºte!), noi vom fi de vinã. Asta este iarãºi o minciunã demenþialã, de oameni cu boli ereditare grave, pe care, în condiþii normale, i-am ignora bucuroºi, întrucît cu istericii n-ai ce vorbi, riºti sã te compromiþi. Numai cã aici este vorba despre lumina ochilor noºtri, despre
Transilvania, ºi cu orice risc trebuie sã luãm atitudine, expunîndu-ne tuturor primejdiilor, pentru a împiedica batjocorirea românilor în þara lor, pentru a menþine treazã starea de veghe a demnitãþii naþionale. Nu noi incitãm la violenþã, revista noastrã poate fi supusã oricînd unei analize lucide, raþionale, din partea Parlamentului ºi a forurilor competente internaþionale. Noi dorim numai sã tragem un semnal de alarmã cã nu este bine ce se întîmplã ºi cã Ungaria se pregãteºte, pas cu pas, zi de zi, tenace, diabolic, sã mai loveascã o datã România, ºi aºa destul de rãnitã. Aaa, sau poate trãdãtorilor noºtri de Neam ºi Þarã nu le convine, le stricãm ploile, nu mai sînt plãtiþi conform angajamentelor iniþiale, nu pot da raportul Europei Libere, care a semnat aproape în bloc ticãloasa Declaraþie de la Budapesta, cã e totul normal ºi cã Ardealul îºi va cãpãta în curînd independenþa, pentru ca mai apoi sã intre în componenþa Ungariei?! Uite ce, v-o spunem noi acum, ºi dacã e nevoie o sã ºi demonstrãm: nu se va atinge nimeni dc Transilvania, nu i se va clinti un fir de iarbã, sub nici o formã, pentru cã România, fãrã Transilvania, nu poate fi conceputã ºi, mai degrabã, murim decît sã lãsãm iarãºi cizma levenþilor ºi gardiºtilor zdrenþãroºi sã profaneze sanctuarele latinitãþii noastre! Peaici nu se trece, stimaþi iredentiºti maghiari ºi foarte preþuiþi trãdãtori de þarã români, noi nu credem în varianta voastrã pentru Casa Comunã Europeanã, aºa sîntem noi, mai ciobani, mai primitivi, nu ne place sã fim slugi ºi grãjdari pe la alþii, vrem sã domnim în casa sufletelor noastre, n-aveþi absolut nici un spor, mutaþi-vã gîndul, colonizaþi mai degrabã pusta aia, sau închiriaþi pãmînturi prin Siberia ºi Asia, dar obiºnuiþi-vã cu ideea cã Ardealul va fi veºnic românesc. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 21 septembrie 1990)
NR. 1326 z ANUL XXVII z VINERI 22 IANUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
A GLRBUA S GALBEN N RO“U E
ROMÂNIA MARE