Romania Mare, nr 1323

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

LA MULT, I ANI, 2016!

Magia Sãrbãtorilor de Iarnã Tradiþia felicitãrilor Alãturi de cadouri ºi de podoabele pentru brad, felicitãrile de Crãciun ºi de Noul An sînt nelipsite în perioada acestor sãrbãtori. Puþini ºtiu, însã, care este originea acestora. Obiceiul de a adresa cunoscuþilor urãri pentru Noul An este unul foarte vechi. În Egipt au fost descoperite texte de acest fel, datînd din vremea faraonilor, cînd asemenea felicitãri erau scrise pe papirus. În China, expresia politeþii a constat mult timp în depunerea, la locuinþa notabilitãþilor, a unor cãrþi de vizitã confecþionate din hîrtie de orez, pe care erau trecute numele ºi calitãþile expeditorului, caligrafiate cu cernealã de diverse culori. Cu cît destinatarul era situat pe o treaptã mai înaltã a ierarhiei sociale, cu atît cartea de vizitã era mai mare. În Europa Secolului al XV-lea, oamenii înstãriþi foloseau felicitãri scrise în relief, practicã întîlnitã îndeosebi în Germania, unde se apela, în acest scop, la tipografii. În Franþa, curtoazia impunea efectuarea de vizite pentru adresarea urãrilor de Noul An, ,,cor-

voadã” delegatã, începînd din 1680, unor agenþi care îndeplineau aceastã sarcinã. Practica trimiterii scrisorilor de felicitare avea sã se rãspîndeascã pînã cînd revoluþionarii – care, în 1792, desfiinþeazã sãrbãtoarea Anului Nou – o interzic, declarînd-o ,,crimã de ipocrizie”, supusã pedepsei cu moartea! Pentru a se asigura cã francezii se conformeazã acestei interdicþii, scrisorile de 1 ianuarie erau deschise în mod sistematic. În anul 1797, Directoratul avea sã punã capãt acestei tiranii. În 1843, la Londra, Sir Henry Cole îi cere ilustratorului John Callcott Horsley sã-i deseneze o felicitare, reprezentînd o familie strînsã în jurul mesei de Revelion, cu menþiunea ,,Merry Christmans and Happy New Year!” (,,Crãciun fericit ºi Un An Nou fericit!”). Ideea se rãspîndeºte rapid în rîndul populaþiei, graþie litografiei, care permite reproducerea desenelor în culori, la un preþ convenabil. Înfiinþarea, în 1840, a poºtei timbrate în Anglia asigurã succesul acestui nou tip de corespondenþã. (continuare în pag. a 12-a)

Pentru împrospãtarea memoriei „Nu strînge Pomul de Crãciun, nu încã/ Vreau sã mai stau sub vraja lui adîncã“. (Corneliu Vadim Tudor, „Distihuri“)

NOAPTEA DE CRÃCIUN În viaþa lui Isus avem izvorul poporul nostru s-a nãscut creºtin pe noi, românii, chiar Mîntuitorul ne-a-mpãrtãºit cu pîine ºi cu vin.

Purificaþi de patimi ºi ispite ne subþiem în spirit, an de an Istoria putere ne trimite Apostolul Andrei e tomitan. În noaptea asta Biblia rãsunã trec sãnii trase de oºtiri de cai iar junii ne ureazã pace bunã Privim pe boltã jerbele-n alai e sãrbãtoare, sîntem împreunã opreºte clipa, Doamne, ºi mai stai!

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „101 poezii. Bijuterii“)

CRÃCIUN NEFERICIT...

Niciodatã n-am fost mai mîhnit ca acum. ªi nu atît lipsa banilor îmi amãrãºte sufletul, cît abrutizarea societãþii româneºti. Unde te duci, unde te-ntorci, numai porci! Fiecare îºi vede de interesul lui. Dacã te pune necuratul sã ceri cuiva o sumã de bani împrumut, vezi cum s-au ticãloºit oamenii: te amînã prietenul, sau cunoºtinþa, o vreme, te duce cu vorba, dupã care dispare ca mãgaru-n ceaþã. Îi laºi vorbã sã te sune, dar, pauzã - omul e ca ºi mort. Ce primitivi! Îl întreb pe un fost parlamentar PRM, acum cîteva minute, ce face, iar el - retras pe moºia de la þarã, pe care a cumpãrat-o dintr-o privatizare cu cîntec - îmi rãspunde: „Facem cîrnaþii!“. Pe mine arde cãmaºa de grijã, nu ºtiu cum sã mã mai descurc, iar omul pe care l-am fãcut deputat trãieºte bine, la aer curat, în sînul naturii, nu are obligaþii, nu are salarii de dat ºi face... cîrnaþii! Dar am fãcut eu, oare, vreun parlamentar? „Nu m-aþi fãcut dvs., domnule preºedinte, ci eu m-am zbãtut, am alergat“ –

mi-a rãspuns un altul. „Mãi, omule, dar eu team pus pe listã ºi am semnat pentru tine, mi-am asumat rãspunderea“ - îi zic. „Aaaa, aia e cu totul altceva!“ - mã sfideazã individul. „Carevasãzicã, te-ai fãcut singur parlamentar?“ - continui eu, numai pentru a vedea pînã unde poate ajunge neruºinarea umanã. N-are rost sã merg mai departe. Fiecare dintre cititorii mei a întîlnit în viaþã persoane cãrora le-a fãcut bine, dar s-au pomenit înjuraþi pentru faptul cã respectivele creaturi au o datorie moralã ºi aºa ceva nu poate fi suportat.

Dar, nu despre mine vreau sã scriu. Va veni, ea, vremea „Memoriilor“ ºi mulþi se vor ruºina de ceea ce voi relata acolo. Dar, oare, mai au puterea sã roºeascã? Nu li s-a tãbãcit, iremediabil, pingeaua obrazului? (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din ziarul „Tricolorul“, nr. din 22 decembrie 2014)

NR. 1323 z ANUL XXVI z VINERI 25 DECEMBRIE 2015 z 24 PAGINI z 4 LEI

A GLRBUA S GALBEN N RO“U E

ROMÂNIA MARE

Pag. a 2-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT

Trafic cu românce Oligofrenul de la „Expres“ Asearã þi-am luat cercei Regele Miºu I ºi coada de mãturã „Ave Maria“, de Cornel Fugaru-Schubert Aºadar, dl. Silviu Brucan iar iese la rampã. Simþea nevoia sã mai întreþinã feºtila, cã se stingea focul. Tot viseazã teroriºti, care n-au existat decît în cutia lui ucrainianã. Se vede treaba cã domniasa a citit foarte multe doxuri, ca ºi aventurile lui Winnetou, pentru cã altfel nu se explicã infantilismul cu care tot serveºte gogoºi acestui popor. ªi despre Militaru, altã podoabã, alt Moº Povaþã care îºi atribuie o importanþã mai mare decît are. Nu fraieriþi voi þara asta, ºtrengarilor. Se înmulþesc anunþurile „matrimoniale“ publicate de diferite agenþii strãine. Dupã sufocantul anunþ lansat tot mai des prin „România liberã“ de niºte peºti de prin Italia, îºi face apariþia pe piaþa neagrã a traficului de românce ºi o agenþie vest-germanã. Anunþul a apãrut în ziarul „Agenda“, din Timiºoara, ºi prezintã toate datele unei veritabile racolãri, pentru bordeluri - fireºte, cu dichisul ºi perdeaua de rigoare, adicã nici vorbã de aºa ceva, noi sîntem firmã serioasã, nu codoºi! Tare ne este teamã cã unii vor sã facã din România bordelul Europei, cam aºa cum era Cuba faþã de S.U.A., pînã prin 1960... Un strîmbã-lemne, cu mîinile de gibon spînzurînd pînã la genunchi, cu o guriþã ca o butonierã lipitã cu aracet, ºi care rãspunde neîntrebat de nimeni la numele Cornel Nistorescu, pozeazã în mare patron de gazetã, dã note la purtare, îi sfîrtecã pe mineri ca pe niºte canibali, tot trage cu ochiul spre Paris ºi New York, ca sã ne arate ce cosmopolit deºtept e el ºi ce prostãnaci sîntem noi.

Aflãm cã, la conferinþa de presã organizatã de dl. Robu, pentru a dovedi cã el ºi procuratura generalã sînt totuna, acest Nistorescu ne-a spurcat ca o mahalagioaicã, acuzîndu-ne cã am fi niºte naþionaliºti periculoºi. Lansat în presã sub pulpana C.C. al U.T.C., în numele cãruia l-a executat moral pe scriitorul Corneliu Leu în „Scînteia tineretului“, acest mic ºantajist, cu pretenþii de gangster, face acum pe campionul democraþiei, adunînd informaþii compromiþãtoare despre adversari, la modul cel mai poliþienesc cu putinþã, viciind aerul pe unde îºi plimbã acromegalia, încercînd, prin ameninþãri ºi teroare, sã-ºi facã un loc cît mai privilegiat sub soare. Oricum, individul a reuºit performanþa sã fie vorbit de rãu de toatã lumea. Sã-i reamintim noi cu ce se îndeletnicea pe la „Flacãra“? Menþionãm cã sub patronajul acestui analfabet cu aere de Pamfil ªeicaru, revista „Expres“ a publicat, în luna martie, cea mai murdarã samavolnicie împotriva Poporului Român.

Articolul purta titlul „Lovitura de graþie“: „Ne-au ajuns douã mii de ani de sub-istorie. Acest neam amestecat cu drojdia armatei romane (?!), trecut prin spadã de barbari, jefuit pînã la sînge de otomani, vîndut (?!) fanarioþilor, îngenunchiat ºi umilit de austro-ungari, cotropit de naziºti ºi cãlcat pe grumaz de cizma ruseascã, a ieºit pînã la urmã în istorie prin cea mai cutremurãtoare jertfã (...). Douã mii de ani ne-am trãdat neamul (?!) sau ne-am vîndut oriºicui (?!), turcilor sau vreunei internaþionale, douã mii de ani am fost un popor de laºi ºi de fricoºi (?!), care nu am fãcut decît cel mult o rãscoalã cu furci ºi topoare sau niºte rãzboaie, ºi atunci împinºi de la spate (ºi Rãzboiul de Independenþã? ºi Rãzboiul pentru întregirea Neamului? - n.n.), dar acum am arãtat lumii cum comunismul a cãzut“. Ei, bravos, uite cã a putut apãrea aºa ceva în România, sub girul acestui oligofren cu apucãturi de geardia, pe nume Nistorescu! ªi se mai mirã cã nu-i vrea lumea, ºi se mai mirã cã i-au luat minerii cu parul... Excepþional documentarul TV prezentat de Horia Vasiloni: „Îndoliatul an 1940“. Dulce ca mierea e glonþul patriei, dupã cum spunea un poet american,

copiat de un prozator român... Ce ironie a sorþii! În vreme ce se unificã Germania, se dezintegreazã U.R.S.S.... Nefericit articolul gãzduit de ziarul „Democraþia“ (vecinul nostru de palier), scris de pseudonimul Ana Conda (ºarpe rãu!) împotriva generalului Ilie Ceauºescu. Poate ar fi util de ºtiut cã, în aceste zile, Congresul Mondial de Istorie, de la Madrid, a invitat o delegaþie românã, în fruntea listei fiind trecut, de cãtre forumul organizator, curajosul nostru istoric militar. Mare bîlci mare pentru impunerea ex-regelui Miºu I în conºtiinþa Poporului Român. Folosindu-se pretextul celebrãrii zilei de 23 august, intoleranta presã de opoziþie îi publicã ºi medaliile, ºi listele de colegi de la ºcoalã, ºi poza pe blãniþã, ce mai, ne urmãreºte capul lui de copil bãtrîn mai ceva ca Fantomas. Pe valuta cui s-o fi deplasat însã, pentru a-i lua un interviu, cunoscuta coadã de mãturã Doina Uricariu? Dupã tãuraºul cu belciug în nas, pe care ni l-au tot plimbat pe micul ecran niºte bãieþi rãi, iatã un alt specimen cu belciug în ureche, pe nume Cotabiþã Gabriel, care probabil se crede sub Podul Londrei, sau în Bronx. Ce-or zice rudele lui de la þarã, cînd l-or vedea pe tînãrul Franckenstein priponit de urechi, ca muierile? Asearã þi-am luat cercei...

Facem noi cuvenita reparaþie moralã: nu Direcþia de Expediere a Presei este de vinã pentru proasta circulaþie a publicaþiilor, ci Poºta. Aceasta adevereºte, în cel mai înalt grad, cã în România trãim cea mai lungã vacanþã de Crãciun din istoria omenirii, care dureazã de peste 8 luni. Poate cã în luna a 9-a revoluþia o sã nascã ºi ea ceva mai de Doamne-ajutã... ªi-a fãcut apariþia Fãtãlãul lui Arghezi! El (sau ea) poartã prenumele Ralu (dupã domniþa voievodului fanariot cu ciuma, Caragea) ºi numele Filip (probabil dupã Cîinele de Filip Pisicul, din romanul „Desculþ“, al lui Zaharia Stancu). Pripãºit pe la „Gazeta de Bucureºti“, aceastã poznã a naturii îºi expune dereglarea hormonalã în public, delirînd împotriva scriitorilor acestei þãri, pe care îi împroaºcã cu minciuni ºi bolboroseli de om nebun. Este limpede cã sãrmana creaturã e plãtitã de cineva, pentru a-i defãima, cu orice preþ, exact pe acei scriitori care poartã un drapel naþional. Atragem atenþia Colegiului Director al F.S.N., sub egida cãruia apare revista amintitã, cã presa românã nu-i, totuºi, Bãlãceanca. ªi mai atragem atenþia numeroaselor partide ale romilor sã-ºi recupereze puradelul ºi sã-l dea la o meserie serioasã, eventual la Societatea mixtã pe acþiuni „Spoytingir“. Nu de alta, dar, vorba marelui Ludwig van Beethoven: jagardeaua e jagardea, nenicã, ºi dacã strãnutã o datã umple de funingine tot oraºul... Ziarul austriac „Die Presse“ e pãtat cu gulaº pe manºetã - altminteri nu se explicã de ce afirmã cã Uniunea Vatra Româneascã este naþional-socialistã, iar revista „România Mare“ e organul ei. Sã le amintim totuºi acestor obersturmführeri, care au un þap de bere în loc de cap, cã Hitler a fost austriac, nu român, ºi cã armata noastrã a contribuit la eliberarea patriei lor de sub respectivii naþionali-socialiºti. Joacã tare honvezii, spurcã tot ce-i în þara asta, dar ºi-au gãsit beleaua cu noi. În „Adevãrul“ putem citi un memorabil interviu realizat de Mircea Bunea cu avocatul Virgil-Mogoº Raþã, referitor la posibila achitare a celor 23 de membri ai C.P.Ex. „Ceauºescu ºi Partidul au bãgat în B Rapidul!“ - strigau giuleºtenii acum cîþiva ani. Acum sînt rãzbunaþi: au promovat în divizia A ºi se aflã printre fruntaºi. Dacã mîine s-ar încheia campionatul, Rapidul ar putea ieºi campioanã. Oricum, echipa ceferiºtilor ar fi foarte bunã

ºi competitivã pe plan european dacã ar mai avea un portar ºi vreo zece jucãtori de cîmp, în rest, totul e aranjat. Aflãm din surse bine informate cã în þarã existã carne din belºug, dar se practicã un sabotaj criminal pentru compromiterea actualelor organe ale puterii. Dar lasã cã nici cu organele nu mi-e ruºine, prea stau cu mîinile în sîn, parcã le place sã fie batjocorite, le trage aþa spre dezastru. De pe scena festivalului de la Mamaia a ieºit mai mult fum decît din ambele rãzboaie mondiale. Asta, ca sã nu mai vorbim de fumurile unor vedetuþe, ca Loredana Groza, care dansa spanioleºte pe muzicã italianã... Jenante secvenþele prezentate, sîmbãtã dupã-amiazã, pe micul ecran de grupul „Vouã“: pe o plajã erau niºte femei fãrã sutien, o junincã aproape goalã muºca semnificativ dintr-un morcov, niºte pepenoaice cu ºuncile revãrsate treceau ºi ele prin cadru, apoi tot felul de repetenþi umflau o saltea, dar se înþelegea altceva din miºcãrile lor ritmice, ce sã mai vorbim, e limpede cã la Televiziune sînt cîþiva obsedaþi sexual, care practicã exhibiþionismul. La o populaþie tînãrã, fãrã o educaþie sexualã elementarã, toate aceste excese triviale ale televiziunii ºi presei nu pot duce decît la douã consecinþe: creºterea procentajului de onaniºti ºi explozia fenomenului infracþional (violuri, în special).

Opriþi-vã, oameni buni, mai avem copii de crescut! O pãsãricã ne ºopteºte cã deþinuþii politici (adicã membrii CPEx. ºi generalii de Securitate) n-au voie sã primeascã în temniþã decît ziarele „Adevãrul“, „Azi“ ºi „Dimineaþa“. Duminicã, televiziunea a fãcut reclamã la un ziar pe care cititorii români nu ºi-l pot procura: „Universul“, care apare la Los Angeles, sub direcþia d-lui Aristide Lingeblide. Vã daþi seama ce s-ar întîmpla dacã noi am avea un dosar de viol, ca Dan Petrescu, sau un altul de speculã de maºini, ca P.M. Bãcanu, vã imaginaþi ce dero la gurã ar face presa inamicã, cum nu ne-ar mai spãla nici apele Dunãrii albastre?

Deosebit de amuzant articolul „Idiosincronii“, publicat de pictorul Sorin Dumitrescu, în „România liberã“ - e vorba despre dialogul purtat, la televiziune, de cei doi bostani strãlucitori: Rãzvan Theodorescu ºi Iosif Sava. Mai lipsea Dumitru Moroºanu sau, cel puþin, Elisabeta Bostan... S-a întîmplat în cartierul bucureºtean Cotroceni: doi beþivi bãtrîni, Varga Andrei (66 de ani) ºi Bãlãnescu Gheorghe (66 de ani) se bãteau noaptea pe stradã, înjurînd într-un mod insuportabil pentru auzul locuitorilor din zonã. Inginerul chimist Mihai Tudose a avut proasta inspiraþie sã sarã pentru a-i despãrþi: cel de-al doilea bãtãuº i-a înfipt cuþitul în burtã ºi i l-a rãsucit cu poftã, de cîteva ori.

Urmarea? Victima se aflã de 3 sãptãmîni între viaþã ºi moarte, la Spitalul Municipal, iar criminalul a fost luat de poliþie ºi... eliberat dupã cîteva ore, pe motiv cã n-are ce sã-i facã, decît în eventualitatea cã va fi dat în judecatã. Domnule Ion Iliescu, pentru Dumnezeu, un glonþ costã doi lei, gîndiþi-vã la liniºtea acestui popor! Chiar nu ne apãrã nimeni? Dupã ce au fericit limba românã cu douã cuvinte mizerabile, buda ºi pesta, iatã cã ungurii ne acuzã acum cã le-am transmis ciuma porcinã. Ce þi-e ºi cu porcii ãºtia, ce sãnãtoºi sînt ei în Ungaria ºi ce bolnavi sînt în Transilvania!... Premiul I la Mamaia a fost cîºtigat pe merit de melodia „Ave Maria“, de Cornel Fugaru-Schubert! Noua ediþie revãzutã ºi adãugitã a romanului „Niºte þãrani“, de Dinu Sãraru, se va numi „Niºte þãrãniºti“. Dacã membrii amintitului partid ar acorda, în organul lor „Dreptatea“, mai multã atenþie problemelor grave ale Ardealului ºi mai puþinã calomnierii sistematice a minerilor, atunci i-am crede cã sînt patrioþi. Pînã atunci însã, domniile lor abuzeazã de capitalul memoriei lui Iuliu Maniu. Pentru simplul motiv cã acesta a luptat împotriva imperialismului maghiar, nu a minerilor. Excepþional interviul acordat ziarului „Viitorul românesc“ de prof. Ion Mînzatu, referitor la rezultatele Comisiei de anchetã a evenimentelor desfãºurate în martie, la Tg. Mureº. Încã o datã se adevereºte tot ce am spus noi: extremiºtii unguri ne vor pieirea, aºa cã trebuie expulzaþi imediat, în frunte cu Tökeº, Kiraly, Szöcz, Domokoº ºi Süto!

ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 31 august 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 25 decembrie 2015

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (7) I-am trimis atunci o scrisoare lui Ion Coman, în care îi ceream sã intervinã pentru eliberarea omului. Ca de obicei, Ion Coman n-a intervenit.

Chiar aºa: de ce sã-ºi punã el pielea la saramurã? Le-am scris atunci lui Marin Bãrbulescu, lui Iulian Vlad, dar pe unde n-am intervenit?

Singurul care a avut curajul sã se amestece a fost tot bravul general Valeriu Buzea. Deºi era la pensie, Buzea a acþionat pe lîngã foºtii lui subalterni ºi a reuºit eliberarea nevinovatului, chiar înainte de Paºte. A petrecut omul acasã 6 zile fericite, dupã care a fost arestat din nou. Am bãtut iar pe la toate uºile, fiindcã nu-mi place sã las ceva nerezolvat. Urmarea a fost cã m-am pomenit chemat la Inspectoratul General al Miliþiei, de cãtre Nuþã. Era de faþã ºi colonelul Baciu, în doliu, îi murise soþia. Generalul Nuþã s-a purtat ca o bestie. Urla ca un dement, cã de ce La cununia civilã a lui Corneliu Vadim Tudor, care a mã amestec, cã s-ar putea sã fiu închis (?!) pen- avut loc în octombrie 1987, a participat ºi venerabilul tru trafic de influenþã. I-am rãspuns rãspicat: doctor ªtefan Piersic – tatãl actorului Florin Piersic. A „Tovarãºe general, de ce-mi faceþi mie una ca fost un român zdravãn, din Bucovina, care avea sã asta? De ce strigaþi? La mine nu strigã nimeni în trãiascã pînã pe la vreo 95 de ani. þara asta, e clar? La revedere!“. Am dat sã plec, dar el, þiganul din Brãneºti, avea ordin sã mã lovitã de un glonþ tras de la M.Ap.N. Din vorbã-n þinã acolo, sã mã reeduce, sã raporteze cã am bãgat la vorbã, aflu cã ieri a venit Procuratura Militarã la ei, cap ºi cã m-am pãtruns de importanþa covãrºitoare a sã-i ancheteze. De ce? Fãcuse o turnãtorie o familie de Ministerului de Interne. Am continuat: „Ce faceþi, la etaj, Rodica ºi Cristian Lupºa, amîndoi geologi, cu domnilor? Mã reþineþi aici? Vreþi sã iasã un scandal menþiunea cã ea provine dintre ceangãi, la ei în casã se naþional? De ce mã ameninþi d-ta pe mine, tovarãºe vorbeºte ungureºte. Cei doi o acuzaserã pe sorã-mea Nuþã, cã pot fi arestat? ªtii cînd sã mã acuzi de trafic cã la ea acasã e depozit de arme ºi cã se trage împotride influenþã? Atunci cînd se va dovedi cã am tras va M.Ap.N. Îl mai acuzaserã ºi pe un alt vecin, vreun folos de pe urma intervenþiei mele. colonelul Voiculescu, care lucra la Direcþia a V-a. În Deocamdatã, eu am rugat, total dezinteresat, sã fie realitate, aºa dupã cum ºi-au dat seama toþi locatarii pus în libertate un om nevinovat, care e ºi grav bol- din acel scuar de militari, tocmai ei, aceºti Lupºa, au nav!“. Pînã la urmã, dupã vreo 10 luni de anchetã ºi tras douã zile ºi douã nopþi din podul casei clãdirii bãtãi, Tudorancea a fost eliberat. I s-a imputat un împotriva unitãþii militare de pazã, de peste drum de prejudiciu de... 600 de lei! Fãrã sã vreau, cînd l-am M.Ap.N. În mai multe rînduri, vecinii îl vãzuserã pe vãzut pe Postelnicu arestat, la televizor, m-am gîndit fratele individei, un honved sadea, student la la acest þãran român isteþ ºi curat, Tudorancea, care Politehnicã, aducînd arme la locuinþa sorã-sii, dupã a pãtimit în închisoare din cauza lui. Uite cum se scrie care se urcau în pod ºi trãgeau în soldaþi. Cîþi or fi Istoria ºi cum se întoarce roata! omorît? De ce-or fi dat vina pe noi? Numai pentru cã Am isprãvit cu garda. E ora 6 dupã-amiazã. S-a vin eu aici, au sarcinã, cumva, sã se rãzbune pe mine? întunecat. Cineva lipeºte un „fluturaº“ pe stîlpul din 26 decembrie 1989. Nu ºtiu de ce, dar simt nevoia sã faþa blocului. Curios, mã duc sã vãd despre ce e vorbesc cu Patriarhul Teoctist. Îi dau telefon. „Spune, vorba. A renãscut Partidul Þãrãnist! Printre semnã- Preafericite, eu am fost pînã acum de partea Bisericii turi, vãd numele prietenului meu, poetul Ioan sau împotriva ei?“. Capul Bisericii Ortodoxe îmi Alexandru. O bucurie secretã îmi inundã inima. rãspunde, cu blîndeþea-i recunoscutã: „Ai fost mereu Carevasãzicã, miºcarea naþionalistã s-a deºteptat! de partea noastrã, eu ºtiu asta. Dacã e nevoie, voi mãrÎnseamnã cã nu vom intra iar sub cizma ruseascã a turisi“. Au început sã aparã atacuri împotriva mea, lui Dan Deºliu ºi Silviu Brucan! Seara, sorã-mea cum cã aº fi fost de acord cu demolarea unor biserici.

Lidia ne cheamã sã petrecem Crãciunul la ea. Cine Delirul e total. Eu sã fiu de acord cu o asemenea barmai are timp sã petreacã? Ne ducem, totuºi. Pe-aici, barie? De unde ºi pînã unde? Articolul „Minciuna are pe la Gara de Nord, se trage ca la bãtãlia de tancuri picioare scurte“, publicat în 1985, nu justifica nici un de la Kursk-Orel. Vãd cã maºina mea ARO fel de demolare de biserici, ci pleda pentru edificarea (cumpãratã în 1986, cu bani împrumutaþi de la toþi unui Centru Civil modern, de care oraºul nostru fraþii, 116.000 lei) are o gaurã de glonþ în portiera fanariot avea atîta nevoie. Înainte de a-l publica, am dreaptã. Liviu, bãrbatul sorã-mii, îmi spune cã în arãtat textul istoricului Panait I. Panait (directorul timp ce era parcatã la ei, la Ho ªi Min, maºina a fost Muzeului de Istorie a Capitalei) ºi arhitectului-ºef al Bucureºtilor, Paul Focºa, fiul savantului Gheorghe Focºa, care a condus, timp de 30 de ani, Muzeul Satului. Amîndoi l-au citit ºi m-au felicitat, acelea erau problemele adevãrate ale oraºului. Cã n-am fost de acord cu demolãrile reiese ºi din protestele mele publice împotriva dãrîmãrii Mînãstirii Vãcãreºti ºi a Bisericii Sfînta Vineri, ca ºi din intervenþiile mele încãpãþînate pentru salvarea Bisericilor Mihai Vodã, Sfîntul Gheorghe Nou, Cuibul cu Barzã, Domniþa Bãlaºa, Colþea, Antim etc. „Prefericite, m-au nãpãdit duºmanii din toate pãrþile ºi voi nu mã ajutaþi...“. Preaferictul rîde ºi-mi „Fugit irreparabile tempus!“ (Timpul zboarã fãrã întoarcere!) vorbeºte în pilde: „Stai liniºtit, Domnul – exclama Vergilius, în „Georgicele“. Tot astfel vom spune ºi noi este pãstorul nostru, este un timp pentru privind aceastã fotografie, care se scufundã, treptat, în negura toate. Mai dã-mi telefon, la revedere“.

E marþi, a doua zi de Crãciun. unui veac ºi a unui mileniu care s-au dus... Într-un decembrie Televiziunea nu mai conteneºte cu colintroienit de zãpezi, în clãdirea „Universul“, de pe Str. Brezoianu, de, icoane, sãnii cu zurgãlãi. E o feerie, are loc o nouã ediþie a decernãrii Premiilor „Sãptãmîna“. Rîd ºi se mi se umple sufletul de bucurie. Privesc simt bine Eugen Barbu, acad. ªtefan Pascu, Modest Morariu – toþi cu multã milã la majoritatea crainicilor trei trecuþi, între timp, în lumea umbrelor. În imagine mai apar ºi prezentatorilor TV, care fac eforturi Corneliu Vadim Tudor ºi Haralambie Lerea.

paranormale de a pãrea altceva decît sînt, de a arãta cã i-a silit cineva sã lucreze cum au lucrat, sã vorbeascã aºa cum au vorbit. Cîtã laºitate! Ce spectacol dezgustãtor! Dacã nu vã plãcea, de ce-aþi rãmas la Televiziune, oameni buni? V-a legat cineva de scaunul de speaker ca de scaunul electric? Telefonez la Patron acasã, sã mergem la redacþie, cum ne era vorba. Îmi rãspunde Marga: „Eugen a plecat, cred cã a ºi ajuns!“. Rãmîn perplex. „Cum a plecat, doar era vorba sã vin sã-l iau, sã mergem împreunã!“ Femeie cu tact, Marga gãseºte o formulã inteligentã de a mã pune în gardã: „A vorbit cu Cloanþa la telefon, se pare cã sînt niºte probleme pe-acolo, du-te ºi tu ºi vezi...“. Cloanþa (de la Baba Cloanþa) e Ileana Lucaciu. Încã sînt la sorã-mea acasã. Iau troleibuzul de la Ho ªi Min ºi cobor la Primãrie. Apoi pornesc pe jos. E un frig pãtrunzãtor. Ciºmigiul are urme de promoroacã. Ce fericit eram cînd îl strãbãteam, în urmã cu 25 de ani, spre Liceul Bãlcescu! Ce treabã aveam? Îmi mãsuram creºterea, din mers, la nivelul crengilor ºi al nodurilor din copaci. Pe la ora 12, mã aºezam pe o bancã, lîngã vreun pensionar cu tranzistor, ºi ascultam „Bijuteriile muzicale“, Jules Massenet, De Falla, Beethoven, Smetana, Schubert, Constantin Dimitrescu cu al sãu „Dans þãrãnesc“.

Acum am un gol în suflet. Mi s-a infuzat brusc o mare vinovãþie, cineva a avut abilitatea diabolicã de a transfera moartea unor copii în seama noastrã, a

Anii ’80. Fiul marelui umanist german Alfred Toepffer (fondatorul Premiului Herder, în anul 1965) a vizitat România. Tatãl lui murise de curînd, la vîrsta de 96 de ani. Dl. Toepffer a dorit sã aibã o întîlnire cu toþi bursierii prestigiosului premiu. Nu a rãspuns invitaþiei decît poetul Corneliu Vadim Tudor. Dejunul intim a avut loc la Restaurantul Hotelului Bucureºti. cîtorva scriitori. Automat, tot ce-a avut o micã tangenþã cu Ceauºescu, a devenit CRIMINAL. ªi nici mãcar nu i-am strîns mîna omului, nu l-am cunoscut! ªi cine mã acuzã? Lingãii lui Stalin! Cînd ajung la Expres-ul de vizavi de „Gambrinus“, dau nas în nas cu Rãzvan Theodorescu. Are pe ochi o pãlãrie în carouri, dupã acea imposibilã modã englezeascã. „Rãzvane, a început haita sã mã sfîºie. Apar articole cum cã eu aº fi încuviinþat demolarea monumentelor...“. Amicul meu rîde: „Fugi de-aici, cum o sã spunã aºa? Sã mã întrebe pe mine, domnule, cum ne-am zbãtut amîndoi pentru Vãcãreºti ºi Mihai Vodã, dar nici nu se discutã!“. Neîndoielnic, Rãzvan e un om de carte. Nu e el Iorga, cum poate ar vrea sã parã, cînd vorbeºte parcã se screme la ploscã, dar, oricum, e cu un cap peste trepãduºii ãºtia de pe la tot felul de institute ºi muzee, care n-au produs decît mãtreaþã. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 4-a – 25 decembrie 2015

Atitudini

ROMÂNIA MARE“

Polemici

In memoriam Iehudi Menuhin Am reascultat cu smerenie Muzica lui Johann Sebastian Bach, Tãlmãcitã cu o tulburãtoare mãiestrie De Iehudi Menuhin ªi simþeam cum, într-o epocã Cu atîtea întunecimi, „Violonistul nepereche” Îmi deschidea calea Spre locuri sigure, Locurile Mîntuirii noastre...

El, spre deosebire de alþi Semeni ai sãi, Nu ºi-a propus sã distrugã Cultura româneascã, În numele marxismului, Precum ºi în acela Al unei forþe oculte, Cea care susþine Dizolvarea statelor naþionale, A economiei ºi a culturii acestora, Proclamînd, ca o soluþie supremã, Cinica ideologie A sinistrului Brejnev, Aceea a „independenþei limitate“!

A vorbit despre þara noastrã, Atît de miºcãtor, Încît lumina pe care o genera, Cu o nobilã dãruire, Se reflecta pe cer, Parcã...

„Pãlind scãpãrarea stelelor”...

L-a „divinizat” Pe „orpheul moldav”, Pe rãscolitorul George Enescu - nãscut În „Spaþiul poeziei eminesciene”, Înþelegînd mesajul lui Oedip, Potrivit cãruia Fericit este cel curat la suflet, Cu el este pacea... În concertele sale, genialul Iehudi Menuhin A „narcotizat popoarele” Ca ºi cînd le-ar spune, Asemenea înþeleptului ªalom Alehem: „Cine distinge Om de om, Acela Nu e om”... În ambianþa spiritualitãþii sale ªi a artei lui, Cu orphice rezonanþe, Am înþeles mai bine Scrierile solare Ale unui poet oriental, Care-i spunea, Cu înþelepciunea unui mag, Prietenului cel mai apropiat: „Priveºte lampa, în ea e apã, Ulei ºi foc; Lampa e asemenea inteligenþei,

Apa asemenea culturii, Iar uleiul, asemenea ºtiinþei.

Atîta timp cît inteligenþa ta E limpede, Încearcã sã te instruieºti: Cugetul tãu strãlucitor, Ca o flacãrã curatã, Te va lumina În întuneric”... În aceste zile, cînd „Evul aprins” cîntat De nefericitul Nicolae Labiº, Continuat este de era în care „Strigãtul striveºte stilul”, L-am reascultat pe Rãscolitorul Iehudi Menuhin Tãlmãcind Muzica titanului De la Eisenach ªi, ca din altã lume, Lucian Blaga, Creatorul „corolei de lumini a lumii”, Mi-a spus, purificîndu-mi sufletul Ulcerat de urîciunile lumii: „Johann Sebastian Bach - Un vrãjitor Din basmul veacurilor, Care avea obiceiul Sã-ºi transforme semenii Nu în animale, Ci în catedrale”!

DORU POPOVICI

urmaº de-al lui VADIM, domniºoarei redactor ºef a revistei „România Mare“ - LIDIA VADIM TUDOR. Dragã domniºoarã LIDIA, Aceste sãrbãtori sînt triste, anul acesta. Vã ºtiu durerea Stimatã redacþie, din suflet, a dvs., a surorii ºi a mamei dvs. Simþiþi lipsa celui De peste 20 de ani, mesajul meu cu ocazia Sfintelor care vã iubea atît de mult. Fiþi tare, fiþi puternicã, fiþi o lupSãrbãtori ale Crãciunului ºi Anului Nou începea cu aceste tãtoare, la fel ca tatãl dvs. Chiar dacã vã e greu acum, nu vã cuvinte sincere, rostite din inimã: „Domnule CORNELIU lãsaþi copleºitã, numele VADIM trebuie sã dãinuie mai VADIM TUDOR, preºedintele meu drag, doresc ca aceste departe. Nu sînteþi singurã, noi, românii adevãraþi, vã sîntem sãrbãtori sã vã gãseascã sãnãtos, alãturi de familie ºi cei alãturi, vã iubim ºi vã preþuim. Numele VADIM, nume iubit dragi “… Din nefericire, acum, la acesde români, sã fie mai departe pe buzele te sãrbãtori de iarnã, aceste sãrbãtori tuturor oamenilor cinstiþi ºi drepþi. creºtine, Vadim nu mai este alãturi de cei Domniºoarã LIDIA, de sfintele dragi. Ne lipseºte tuturor OMUL iubit de Sãrbãtori ale Crãciunului sã deschidem uºa toþi românii adevãraþi, OMUL iubit de pentru oaspeþii dragi ºi inima pentru spertoate animalele dragi lui – cîinii – acei anþã, bucurie ºi luminã. Sã fim mai buni ºi îngeri neprihãniþi, cum le numea el, pe sã privim înainte cu încredere, ºtiind cã care i-a ocrotit, i-a hrãnit ºi i-a salvat de dacã avem Credinþã, drumul din faþa noasla moarte. Era prietenul lor. Sînt sigur cã trã v-a fi presãrat cu împliniri. ºi ei l-au plîns ºi îi simt lipsa, mai ales cei CRÃCIUN FERICIT ªI LA MULÞI ANI! pripãºiþi prin cimitire, care-l aºteptau în Doresc colectivului redacþional al fiecare sãptãmînã pe „tãticul lor“ sã le revistei ROMÂNIA MARE, revista mea aducã de mîncare. Acum, noi, muritorii de suflet, putere de muncã, sãnãtate multã de rînd, ne simþim singuri, nu-l mai ºi viaþã lungã revistei! Am încredere în avem printre noi pe TRIBUN sã ne acest colectiv minunat, format din profeapere de cei care ne conduc ºi ne fac sioniºti adevãraþi. În ciuda greutãþilor prin viaþa grea, nu mai SPERÃM cã, într-o zi, care trece revista, în fiecare sãptãmînã, la ROMÂNIA va fi condusã de un PATRItoate chioºcurile de ziare, aceasta va fi OT CINSTIT ºi DREPT, aºa cum era el. prezentã, iar noi, cititorii, vom fi fericiþi.

Nu-l mai vedem în emisiunile TV sã ne Stimatã redacþie, cu permisiunea NU TE VOM UITA, PRIETENE! încînte cu înþelepciunea vorbelor lui, sã dvs., doresc sã transmit un mesaj ne înveseleascã cu acele pamflete magPOPORULUI ROMÂN, cîteva versuri din IMNUL nifice. Citesc mereu, cu ochii în lacrimi, poezia „Ultima cafea“, ROMÂNIEI ºi îl rog sã þinã minte! pe care a scris-o cu o sãptãmînã înainte de a muri. Am tras la „Deºteaptã-te, române, din somnul cel de moarte, XEROX aceastã poezie, am mãrit-o ºi am pus-o, alãturi de În care te-adîncirã barbarii de tirani! fotografia lui VADIM, pe un panou aflat lîngã poarta casei Acum ori niciodatã, croieºte-þi altã soartã, mele. Multã lume se opreºte ºi citeºte poezia ºi pot sã vã spun La care sã se-nchine ºi cruzii tãi duºmani“. cã sînt mulþi aceia care îºi ºterg lacrimile de durere.

Aceste versuri sînt adresate vouã, românilor care, de Aº vrea sã îndrept o greºealã legatã de aceastã poezie. În peste 25 de ani, nu v-aþi mai deºteptat, v-aþi lãsat pãcãliþi, unele ziare s-a afirmat cã VADIM a invitat moartea la o amãgiþi, cumpãraþi ºi i-aþi votat mereu, prin rotaþie, pe cafea, iar moartea l-a luat cu ea. Nu e adevãrat, citiþi cu aceiaºi ticãloºi care ne-au fãcut, ºi ne fac viaþa grea. Sînteþi atenþie versurile. VADIM a învins moartea, i-a pus ºori- pãrtaºi ºi vinovaþi la fel ca aceia care au distrus þara. Din cioaicã în cafea , aºa cã moartea nu avea cum sã-l ia. De ce cauza voastrã, suferim ºi noi, românii adevãraþi, pentru cã spun asta? Mi-aduc aminte de niºte vorbe ale lui, pe care nu voi nu v-aþi deºteptat de atîþia ani ºi vã lãsaþi, în continuare , le voi uita niciodatã: „Pe oamenii rãi, îi ia moartea, pe pãcãliþi ºi minþiþi. TREZIÞI-VÃ! oamenii buni, îi ia Dumnezeu!“. Acolo, sus, nu ajung decît Vã doresc CRÃCIUN FERICIT! LA MULÞI ANI! cei buni, cei cu inima curatã ºi cu credinþã în Bunul ªi nu uitaþi acele versuri care sînt scrise pentru toþi Dumnezeu. L-am preþuit pe acest OM, ºi de aceea vorbesc românii.

VASILE CERLINCÃ, mereu cu prietenii mei despre el, mereu îl plîng, cînd îi vicepreºedinte al Filialei PRM Suceava privesc fotografia. Sînt atît de fericit cînd scriu despre el, despre OMUL care m-a învãþat sã-mi aºtern gîndurile pe hîrP.S. Am pomenit la începutul scrisorii despre cãþeluºii tie. Îi mulþumesc! Am mai spus-o ºi o voi repeta mereu: nu care-i simt lipsa lui VADIM. În numãrul 1311, din 2 o sã-l uit NICIODATÃ! Numele lui VADIM rãmîne gravat octombrie 2015, al revistei, pe prima paginã apare un cãþeluº în inima mea, nimeni nu-l va putea înlocui. care priveºte o pozã de-a lui VADIM. Cãþeluºul parcã spune: Astãzi, trimit, din nou, un mesaj de felicitare cu ocazia NU TE VOM UITA, PRIETENE! Vã rog sã o publicaþi din Sfintelor Sãrbãtori ºi sînt mîndru cã mã pot adresa unui nou. Plîng mereu cînd privesc acest desen.

Scrisoarea sãptãmînii

ALBUMUL CU POZE RARE

Scriitorul Fãnuº Neagu ºi tînãrul ziarist Horia Alexandrescu

MICROSIOANE Revelaþie Am întîlnit o cercetãtoare care, ocupîndu-se de zei ºi de viaþa lor, reuºise sã-i cunoascã atît de profund, încît niciodatã nu i-a considerat mai presus de presupuºii lor supuºi.

Perseverenþã Sã nu te sperii cînd vei face prima încercare la violoncel, dacã mãgarul va zbiera maliþios: ,,Uite-l cum mã imitã”.

Consideraþie Nimeni nu te admite ca alpinist, decît dupã ce cobori.

Glorie Lîngã el creºtea un lãstar de stejar, iar el citea lîngã ramurile sale. Într-una din acele clipe, a scos briceagul ºi s-a iscãlit pe scoarþa lui, care sclipea în lumina soarelui. ªi numele lui a crescut odatã cu copacul.

VASILE BÃRAN

Steluþa Nistorescu, pictoriþa româncã a reginei Spaniei De curînd a avut loc, în Sala Foaier, de la Cercul Militar Naþional, vernisajul expoziþiei personale, intitulatã ,,Spiritualitate ºi Culturã”, a artistei Steluþa Nistorescu, muncitoare pasionatã ºi talentatã pe ogorul fertil al picturii româneºti.

Exponatele, varietatea temelor, mijloacele plastice utilizate – picturã de ºevalet, graficã de carte etc. - sînt prezentate în specificitatea lor, dar, peste toate, autoarea lasã se aºeze Steluþa Nistorescu, aceeaºi notã de armonie, de „Autoportret“ fineþe ºi de discreþie, care îi sînt proprii. Enciclopedia artiºtilor din România, volumul VI, ne înfãþiºeazã cele peste 40 de expoziþii personale ºi de colectiv ale Steluþei Nistorescu, de pe toate meridianele lumii. Lucrãrile sale se aflã în numeroase colecþii particulare, inclusiv în Spania, la Casa regalã, unde figureazã cu 2 tablouri ale reginei Spaniei, ce pun în valoare frumuseþea unei femei. ,,Oare ce importanþã poate avea un tablou care nu ne bucurã ºi nu ne aratã frumuseþea Creaþiei Divine? Cãci tot ce nu are vibraþii nu poate dãinui, ºi ceea ce nu este frumos, ceea ce nu transcede materia efemerã nu poate dãinui”. Am citat din vorbele Steluþei Nistorescu, vizionarã artistã a penelului, care ne dezvãluie, prin aceastã nouã expoziþie a sa, valenþe remarcabile ºi în privinþa gîndirii profunde, a redãrii simþãmintelor ce se degajã din omul multiplu, ancorat peren în cultura româneascã, acest nepreþuit tezaur spiritual, ce se bucurã de o largã apreciere pe plan european ºi mondial.

ANTON VOICU

Pag. a 5-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Vadim – pilonul nemuritor al românismului (4) Asupra fostului edil al Capitalei s-a declanºat, de mai bine de douã luni, o hingheriadã, pe care acesta nu ºi-ar fi imaginato nici în vis. Iatã ce mare diferenþã este între medicul Sorin Oprescu, ucigaºul a zeci de mii de cîini, ºi poetul Corneliu Vadim Tudor, care deplînge cu nemãrginitã compasiune soarta nefericitã a patrupedelor fãrã stãpîn: ,,Rãtãcitori ºi neajutoraþi/ cîini fãrã vîrstã, nume ºi dreptate/ fiþi întru toate binecuvîntaþi/ voi, ce dormiþi pe dale îngheþate/ (…) Copii ai foamei, cîini ai nimãnui/ la ce icoane sã vã cer iertare?”. Îmi amintesc ºi astãzi, dupã mulþi ani, cu cîtã rãbdare îl aºteptau vreo zece cîini, atunci cînd, pe înserat, Vadim venea la Casa Presei. Toþi cãpãtau mîncare pe sãturate, toþi se gudurau ºi se roteau ca niºte copii în jurul binefãcãtorului. Floricã, un cîine rotofei, alb cu pete negre, era privilegiatul. κi însoþea stãpînul pînã la lift, dar urca singur pe scãri, pînã la etaj. Intra în birou, mînca îndestulãtor, apoi se tolãnea pe o canapea capitonatã, din vinilin, de culoare crem. Îi sugeram lui Vadim sã-l invite sã doarmã pe parchet, fiindcã, uneori, blana lui albã era cam cenuºie. Prietenul meu îmi rãspundea cu o vãditã satisfacþie, care i se citea pe faþã: ,,Lasã-l ºi pe el sã se bucure un ceas-douã de o pernã moale. Unde mai gãseºte el aºa ceva?”.

Ca orice liric sensibil, Vadim cîntã natura în cele mai diverse ipostaze ale sale: lumina, zorii de zi, seara, ploaia, rîurile, munþii, pãdurea, cîmpul, florile, holdele, anotimpurile ºi atîtea alte realitãþi. Inspirat, în creaþia sa, de multe dintre elementele naturii, poetul nu se mãrgineºte sã le recepteze ºi sã le contemple în eternitatea lor imuabilã. Cu penelu-i specific, pe care îl înmoaie, la mai fiecare vers, în ºevaletul încãrcat de metafore, comparaþii, hiperbole ºi epitete, unele mai pitoreºti decît altele, poetul pune în miºcare pînã ºi natura moartã, aºa cum o dovedeºte, admirabil, în ,,Pãdure sfîntã” ºi în alte cîntece de dragoste: ,,Pãdurea mea de brad, pãdure sfîntã/ Nu mã mai satur de lumina ta/ Priveºte-mã cînd toatã slova cîntã/ ªi rîde iar copilãria mea”.

Puþini sînt poeþii care, în opera lor, vor fi înãlþat Divinitãþii atîta slavã ºi recunoºtinþã aºa cum a fãcut-o Corneliu Vadim Tudor. Este uimitor sã constaþi cã un om nãvalnic ºi impetuos este, în acelaºi timp, pãtruns de un sentiment religios cît se poate de viu ºi de statornic, pe care îl exprimã cu evlavia celui mai pios duhovnic, într-un larg ciclu de creaþii lirice: ,,Doamne, Dumnezeul meu”, ,,Cum putem trãi fãrã Isus?”,

,,Rondel creºtin”, ,,Noapte de Crãciun”, ,,Sfîntul Paºti”, ca sã amintim doar cîteva titluri. Iatã cît de divin ºi de omenesc este dialogul lui Vadim cu Fiul lui Dumnezeu: ,,Ah, Isuse plin de sînge,/ Pe calvarul fariseu/ Crucea asta ce Te frînge/ Lasãmã s-o port ºi eu/ Precum Simon din Cirena/ Vreau ºi eu sã Te ajut/ Sã-Þi ºterg lacrima din gene/ Pe obraz sã Te sãrut”.

Din pãcate, Vadim a fost nevoit sã-ºi ducã propria cruce, pe care l-au rãstignit fariseii ºi pizmaºii din zilele noastre, autohtoni ºi strãini, pentru a-l împiedica sã mai lupte împotriva minciunii, corupþiei ºi trãdãrii de þarã.

Vadim s-a dovedit, de-a lungul întregii sale vieþi, un mare patriot, pe care nimeni ºi nimic nu l-au putut abate de la un asemenea crez sfînt. Pentru el, reîntregirea României ºi apãrarea ei au fost comandament supreme, precum o spune, înãlþãtor, în ,,Imnul României Mari”: ,,Români din largul zãrii,/ Iubiþii noºtri fraþi,/ Bat clopotele þãrii/ Sub steag sã vadunaþi./ Ce stea de foc rãsare/ În cer ºi pe pãmînt?/ E România Mare/ E dreptul nostru sfînt”. În concepþia lui Vadim, însã, Patria este însãºi viaþa, aerul pe care îl respirã în fiecare clipã. Dacã Leopardi - acel poet romantic italian, care, într-un poem al sãu, cerea arme, ca sã lupte alãturi de carbonari pentru eliberarea Italiei - era considerat un patriot, atunci Corneliu Vadim Tudor, prin vasta sa creaþie în acest domeniu, ar putea fi socotit patriotul-patrioþilor.

Structurã fundamental liricã, Vadim abordeazã, cu aceeaºi vocaþie, poezia epicã, evocînd cu admiraþie ºi respect figurile unor strãluciþi înaintaºi, care nu ºi-au precupeþit viaþa, luptînd pentru apãrarea vetrei strãbune, a Limbii Române ºi a credinþei creºtine. În marea lui simþire patrioticã, poetul închinã imnuri de slavã eroilor de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz, care au fãurit, prin vitejia lor legendarã, România Mare. În versuri pline de înflãcãrare, Vadim evocã Ardealul, Moldova, Basarabia ºi Bucovina, în care toate sînt româneºti – graiul, rîul, ramul ºi neamul – ºi româneºti vor rãmîne în veci de veci. Atunci cînd se aflã departe de vatra natalã, petul resimte dorul de þarã ca pe un plug care arã brazde adînci în inima lui.

Sentimentul dragostei supreme faþã de þarã este exprimat, ca o conluzie, în poezia ,,La Patrie”: ,,Toate trec de parcã n-ar fi fost/ vor muri grandoarea ºi minciuna,/ zilele de praznic ºi de post/ Patria rãmîne totdeauna”. Cu aceeaºi luciditate ºi responsabilitate, el evocã pacea, în versuri capabile sã

TABLETÃ DE SCRIITOR

Adolescentul din mine E miez de noapte ºi ascult cum paºii vîntului urcã în cireºul din faþa casei, cu frunzele doldora de umbrã, prin care nici firicel de lunã nu poate sã treacã. ªi iatã cã vîntul, cãlare pe un inel de logodnã, urcã hoþeºte sã-mi dea o mînã de miere pentru o dragoste la înãlþime, în vãmi de cer albastru ºi cîntec de buhã în larguri. ªi mã uit, zãbovind la masa mea de lucru vorbind cu tine: o, ce bucuroasã mai eºti, în rochiþa rîndunicii ºi obrajii purpurã de viºinã coaptã. Sincer sã fiu, te-am aºteptat cum numai eu ºtiu, tu, miez de pepene din ierburi înalte, sã vii ºi sã stãm de vorbã pe vremea asta de inimã de strugure în pîrgã ºi sã ne spunem cîte în cer ºi în codrii cu faguri de turtã dulce. Doamne, ce fericire, nu dorm, ascult cum broaºtele cîntã la mandolinã melodii de dor de muzã cu îndrãgostiþi ce urcã pe cãrãri de munte. Parc-ar fi cîntece de grauri în ierburi în spic, iar eu vin cãtre tine, femeie din alt mileniu, cu alþi ochi ºi mîini de lumînãricã întinse cu tandreþe în dimineþi cu zulufi de calde-mbrãþiºãri. ªi sînt bucuros cã nu ne-a luat somnul pînã în clipa de faþã, chiar dacã am bãut din vîrtejul amintirilor plãpînde. Trebuie sã spun cã nu am fost un om vesel la viaþa mea, dar m-am împãcat cu sportivul din mine ºi þiam ieºit în cale ca-mpreunã sã mergem unde vom vedea lumina din inimã, cã sînt prea multe cãrãri pe care sã alergãm ºi sã alegem cîntec de privighetoare pentru sentimentele noastre ca fluturii de pãdure ºi livezile de ionatane dulci-amãrui... ªi iatã cã nu dorm, chiar dacã am sosit din cîmpii albastre, unde popîndãii ºi cîrtiþele rup melancolia ochiului de cerb întru lujeri cu mustãþi de iepure sãlbatic. Nu dorm, ca sã nu fi singurã în visul meu în cãutare de-alinturi ºtiute numai de tine. ªi nu vorbesc sã afle tîrgul, chiar dacã simt nevoia ca lumea sã mã cunoascã aºa cum sînt, iar nu din caiete, unde bîrfa cu flori de mãtrãgunã nu mã doare nici mãcar în colþul unghiilor. Dacã scriu acestea toate, o fac din plãcerea iubirii pentru sãmînþa bunã din trupul tãu, mlãdie, aromatã ca un cuib de dulceaþã pe care îl am mereu în memorie în formã de scripcã de razã de luminã prin vîntul ce urcã grãbit în cireºul din faþa casei mele, întorcîndu-i frunzele pe dos, sã rîdã întreaga grãdinã de el. Vîntul face dragoste în liniºte cu hoaþa lui de lunã prin crengile cireºului. ªi iatã, uitasem sã spun cã eu sînt romanticul ce umblã hoinar pe cãrãri de care nu am auzit decît mergînd acum cu tine. Ce afurisitã mi-e inima! M-am strigat pe nume de 3 ori ºi m-am trezit, deºi nu am dormit nici mãcar cît aº fi mîncat un mãr, ca tu sã vii, partea mea de fericire schimnicã. De atunci, mã rog sã nu mai dorm vreodatã, nici chiar în fugã. Cine ºtie, sã nu cadã vîntul, cu luna în braþe, peste mine. ªi tu, ºi tu sã nu ºtii, rãtãcind în insomniile tale pe rîuri de ape-ntinse ºi vãi cu stele cu sãrut de prune coapte. O, ce noapte lungã, ce noapte cu dinþi de lapte ºi zgîndãrit porumbul prin zaibãr, cu dor de nunþi cu brînduºe ºi bãieþi de dovleac cu chipiuri galbene, fãcînd în ciudã gutuiului, cã nu poate pleca ºi el sã petreacã sub fereastra casei privind la marele zbor al frunzelor sale. E toamnã, iar gîndul mi-e liber, tare liber, ca vigoarea adolescentului care am fost odinioarã ºi de care sînt legat, ca þãranul de brazda lui de pãmînt.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Doi buni prieteni: Marcu Tudor ºi Gheorghe Dinicã zguduie ºi cele mai înfierbîntate minþi rãzboinice: ,,Nevoie de Pace au toþi: ºi soldaþii,/ iubitele lor, ºi bãtrînii pãrinþi,/ ºi pruncii din leagãn, surorile, fraþii/ ºi toþi ce-i aºteaptã cu sufletu-n dinþi/ în oriºice loc al acestei Planete,/ pe astrul acesta fantastic de greu,/ materiei vii îi e foame ºi sete/ de Pace deplinã, mereu ºi mereu!…”.

Prin scrierile sale critice, mai toate tãioase, la adresa unor confraþi, a unor politicieni ori duºmani ai þãrii, Corneliu Vadim Tudor reaminteºte de Eminescu, Tudor Arghezi, Pamfil ªeicaru, N.D. Cocea Camil Petrescu, George Cãlinescu, Zaharia Stancu, Eugen Barbu ºi de mulþi alþi polemiºti. Virulenþa pamfletului lui Vadim izvorãºte din profunda sa nemulþumire faþã de ignoranþa, fariseismul, slugãrnicia, tupeul, abuzul, sfidarea Interesului Naþional ºi atîtea alte racile întîlnite într-o societate în care lipsa de raþiune, de echilibru ºi de omenie, încãlcarea legilor statului, a normelor moralei ºi convieþuirii civilizate capãtã dimensiuni mai mult decît îngrijorãtoare. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

PELERINAJ PE TERRA (2) În cele din urmã, a ajuns pe Terra, unde visele trebuiau sã se adevereascã, deoarece exista o lege care interzicea deziluziile. A trecut repede de vama de la cosmodromul din New York ºi a ajuns în Times Square cu metroul. A ieºit la lumina zilei clipind ºi strîngînd spasmodic valiza, deoarece fusese avertizat în privinþa hoþilor de buzunare, a puºlamalelor ºi a altor asemenea locuitori ai oraºului. A privit în jur, gîfîind de uimire.

Primul lucru care l-a uluit a fost numãrul nesfîrºit de cinematografe ºi teatre cu spectacole în douã, trei ºi patru dimensiuni, dupã preferinþele spectatorului. ªi ce spectacole! În dreapta lui, o inscripþie ameninþãtoare proclama: DESFRÎU PE VENUS! UN DOCUMENTAR DESPRE PRACTICILE SEXUALE ALE LOCUITORILOR INFERNULUI VERDE! SENZAÞIONAL! O AUTENTICà REVELAÞIE! Ar fi vrut sã intre. Dar pe cealaltã parte a strãzii rula un film de rãzboi. Afiºul parcã striga: DISTRUGÃTORII SOARELUI! DEDICAT DIAVOLILOR EROICI, NAVIGATORILOR SPAÞIULUI! Iar mai departe era un film intitulat: „TARZAN CONTRA VAMPIRILOR DE PE SATURN!“ Tarzan, îºi amintea din lecturile sale, era un erou antic, originar de pe Terra.

Totul era minunat, dar erau altele ºi mai ºi!

A vãzut prãvãlii unde se puteau cumpãra mîncãruri de pe orice planetã ºi, în special, mîncãruri indigene terestre, cum erau pizza, cîrnaþii, spaghetele. Mai erau magazinele care vindeau îmbrãcãmintea scoasã din uz a flotei spaþiale terestre ºi niºte dughene unde se vindeau numai bãuturi. Simon nu ºtia din ce parte sã înceapã. Apoi a auzit un trosnet de împuºcãturi în spate, ºi s-a întors sã vadã ce se întîmplã.

Era un local lung, strîmt, pictat în culori vii, cu o tejghea care-i ajungea pînã la centurã.

Aici se tragea la þintã. Proprietarul, un om gras ºi brunet, cu un neg pe bãrbie, stãtea pe un taburet înalt. Îi zîmbi lui Simon.

- Vreþi sã probaþi dacã aveþi noroc?

Simon s-a apropiat ºi a vãzut cã, în loc de þintele obiºnuite, în fundul prãvãliei se aflau 4 femei sumar îmbrãcate, aºezate pe scaune ciuruite de gloanþe. Aveau semne roºii, minuscule, pictate pe frunte ºi pe sîni.

- Dar folosiþi gloanþe adevãrate? îl întrebã Simon.

- Desigur! i-a rãspuns proprietarul. Pe Terra, existã o lege împotriva publicitãþii frauduloase. Gloanþe adevãrate ºi fete adevãrate! Hai, doboarã una!

O fatã îi strigã: - Hai, tinere! Pun pariu cã n-ai sã mã nimereºti!

Alta þipã: - Ãsta n-ar nimeri nici mãcar o astronavã!

- Ba da, aia ar nimeri-o, strigã o alta. Dã-i drumul, bãiete!

Simon îºi ºterse transpiraþia de pe frunte cu mîna, încercînd sã nu-ºi manifeste surprinderea. La urma urmelor, se afla pe Terra, unde totul era permis, atîta timp cît era convenabil din punct de vedere comercial.

- Existã ºi trageri la þintã unde sînt împuºcaþi bãrbaþi? întrebã el.

- Sigur, spuse proprietarul. Dar dvs. nu sînteþi un pervertit, nu-i aºa?

- Sigur cã nu!

- Veniþi de pe altã Planetã?

- Da. Cum de aþi ghicit?

- Dupã haine. Îmi dau seama întotdeauna dupã haine. (va urma) ROBERT SHECKLEY

Pag. a 6-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Atitudini ANIVERSAREA UNUI MARE ARTIST

ALECU G. CROITORU LA 82 DE ANI...

La 8 decembrie 2015, s-au împlinit 82 de ani de la naºterea ilustrului regizor, scenarist, actor, poet ºi profesor de film Alecu G. Croitoru. Cu acest important prilej aniversar, Uniunea Autorilor de Film din România a organizat, la Centrul Naþional al Cinematografiei, o frumoasã manifestare omagialã, la care au participat numeroºi oameni de culturã, cineaºti ºi prieteni ai sãrbãtoritului. Reuniunea a fost prezidatã de regizorul Ioan Cãrmãzan, preºedintele U.A.R.F., iar „sufletul” acestui eveniment a fost actriþa româno-canadianã Claudia Motea, care i-a fost studentã profesorului Croitoru prin anul 1995. Dupã un deceniu petrecut în Canada ºi Statele Unite ale Americii, ea a revenit în þarã, unde, împreunã cu regizorul, a realizat un spectacol de mare succes, în þarã ºi peste hotare, Iubeºte-mã America!, în care actriþa dialoga, pe scenã, cu diferite personaje de pe ecran (bunica, mama, o prietenã din Moldova canadience ºi americance º.a.), interpretate tot de ea. Am avut ºi eu prilejul sã rostesc cîteva cuvinte despre sãrbãtorit, în acest context omagial, evocînd doar unele momente din ampla carierã artisticã a cineastului, pe care, împreunã

Oglinda libertãþii (8) ANTENA 3 E AICI! În România, corupþia fiind în floare, ai un sentiment ciudat, cã noi, românii, de România am „divorþat“ ºi, ca-n orice divorþ, de rîpa s-a dus tot. Nu ºi pentru hoþi, iar Justiþia se joaca de-a „baba oarba“.

O manã cereascã, în inima Capitalei, este mini Delta Vãcãreºti. Imensul teren viran pe care s-au format canale, a crescut stuf, s-au adunat pãsãri din Deltã, zace în paraginã, în loc sã fie amenajat. A izbucnit ºi un incendiu, care a fãcut ravagii. Sã ai o Deltã în inima Capitalei - pentru turism ar fi însemnat enorm. Cred cã sîntem unica þarã care îºi bate joc de aºa ceva, ca de altfel de tot ce-am avut, culcînd la pãmînt milioane de copaci, iar rezultatul sînt inundaþiile ºi aerul poluat. Dar OSUL SUCULENT e preponderent. Ruinele industriei socialiste fîlfîie în PREZENTUL TRECUT. În patrimoniul celor sãrãciþi, privindu-i pe copii, par duhuri pustii. Întrun supermarket, o mamã ºi un copil. Mama, tînãrã, înaltã, prost îmbrãcatã, cu privirea speriatã în coºul aproape gol, cãuta în portmoneu. Copilul a rugat-o sã-i cumpere o ciocolatã. N-am bani, a spus mama. Copilul a insistat, ºi a început sã plîngã. Mama îl trage de chicã. Am vrut sã-i cumpãr eu ciocolata, dar n-am îndrãznit, pentru a nu greºi. „ªi nici mult nu mai au/ ca sã fie copii,/ ºi de-i vom cãuta/ altceva vom gãsi./ Sã le dãm ce-i al lor... (A.P.)

Polemici

cu prietenul sãu de o viaþã, Geo Saizescu, l-am cunoscut încã din anii studenþiei ºi i-am urmãrit, „la pas”, creaþia.

Regizorul Alecu Croitoru realiza primul lung metraj exact acum 50 de ani, filmul Merii sãlbatici, care a avut premiera la 17 mai 1965 (þin bine minte data, pentru cã, în ziua aceea, împlineam 30 de ani), o dramã ruralã, în care jucau Dana Comnea, ªtefan Ciobotãraºu, Emanoil Petruþ, Silviu Stãnculescu. Trei ani mai tîrziu, regizorul lansa poate cel mai important film al carierei sale regizorale, Vîrstele omului, un superb poem cinematografic, filmat în toate cele 4 anotimpuri - primãvara, vara, toamna ºi iarna - pentru a portretiza cele 4 anotimpuri ale vieþii umane - copilãria, tinereþea, maturitatea ºi senectutea. Doi copii, alergînd dupã o floare roºie de dalie – pe care bãiatul i-o dãruise fetiþei – ºi pe care o luase vîntul, trec prin toate zonele þãrii, ajungînd, bãtrîni, pe un mal de mare. Acest simbolic traseu existenþial este însoþit de adevãrate minuni etnografice, cum sînt Învîrtita din Oaº, Cãluºul din Oltenia, Fecioreasca ardelencelor ºi Hora moldoveneascã. Lung metrajul a avut ºi un „pui”, multipremiat peste hotare, scurt metrajul Anotimpul mireselor (protagoniºti erau Micaela Caracaº ºi Vistrian Roman), în care era prezentatã vîrsta tinereþii, din periplul vîrstelor omului. Din creaþia cinematograficã a regizorului Al G. Croitoru fac parte ºi filmele de aventuri, realizate împreunã cu Sergiu Nicolaescu: Lupul mãrilor (1972) ºi Cãutãtorii de aur (1985), dar ºi ingeniosul policier de „spionj” Al treilea salt mortal (1980), în care jucau Ion Dar cine sã le dea? Preºedintele care, amuzat, apostrofa „þara mãmicilor ºi a bebeluºilor“ pentru care - dupã opinia sa - se cheltuiesc sume imense? Democraþia e caricaturã, sau caricatura e democraþie ? Cine ºtie?

Bogãþia ºi sãrãcia sînt doi fraþi vitregi. Au, însã, ceva în comun ºi anume: viaþa ºi moartea, tinereþea ºi bãtrîneþea, care nu iartã pe nimeni. În final - un pumn de pãmînt ºi Eternitatea ...Gîlceava din clasa politicã a continuat.

Necuratul a dat startul: bunului simþ i~au crescut dinþi ºi muºcã din demnitatea noastrã, fiind consideraþi „defavorizaþi“. A cui e vina cã sîntem sãraci? Va spun eu. Toþi cei care în aceºti 25 de ani de democraþie s-au perindat prin Palat ºi s-au „îmbuibat“, uitînd de al lor pãcat. Te cruceºti cînd citeºti declaraþiile lor de avere, în timp ce þara piere „defriºatã“ bucatã cu bucatã. Din „epoca de aur“ condusã de un „balaur”, tot ce s-a agonisit s-a topit : în hoþie, în bãnci strãine, în corupþie, în jaf, pulbere ºi praf.

Sfîrºit de an 20l4 - este ºi sfîrºitul celui mai bogat român, arhitectul DINU PATRICIU. În curînd, va fi doar un pumn de pãmînt. În unele documente, se spune cã, în epoca de „tristã amintire“, petrolul românesc era un bun al întregului popor, acum, printr-un joc netransparent, acelaºi petrol a ajuns în mîna unei companii austriece ºi în posesia unei firme dintrun fost stat al Uniunii Sovietice. O altã parte a fost acaparatã de arhitectul român care, în cîþiva ani, a devenit cel mai bogat român, cu o avere de peste trei miliarde de dolari. Însã a vîndut compania sa unei societãþi petroliere de stat din Kazahstan.

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (2) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªi-aveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”.

CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” În primul episod al acestui articol, în care ne spunem pãrerea despre cele publicate de ziariºtii Mihai Voinea ºi Cristian Delcea în ziarul „Adevãrul”, dupã decesul scriitorului ºi omului politic Comeliu Vadim Tudor, dorim sã comentãm textele ºi afirmaþiile denigratoare din preambulul celui de-al doilea articol, apãrut în acelaºi ziar, în ziua de 16 septembrie a.c.., intitulat „Enciclopedia Vadim. Odioasele pamflete ºi victimele tor”. Ne oprim, pentru început, la acelaºi preambul al articolului menþionat, cu scopul de a discuta despre conþinutul unor sintagme, al unor formulãri, total nedrepte, de o rãutate rar întîlnitã dupã decesul unui om. Dacã citim atenþi cum a fost formulat titlul acestui articol, sesizãm atitudinea, categoric jignitoare, privind opera ºi cultura marelui dispãrut. Aceºti ziariºti, servitori zeloºi ai presei ticãloºite, rezumã cultura enciclopedicã, realã, ºi întinsa operã beletristicã, creaþii remarcabile ale doctorului în Istorie Corneliu Vadim Tudor, cum rezumã ei, dealtfel, ºi scrierile sale social politice, doar la niºte „odioase pamflete”. Autorii articolului se simt, de asemenea, deranjaþi, cã ai lor colegi, ziariºti moderatori ai televiziunilor de ºtiri, anunþau „cu voci tremurînde”, dispariþia în eternitate a omului cu o memorie ieºitã din comun ºi cã moartea sa înseamnã o „pierdere insurmontabilã”. Cei 2, de la ziarul „Adevãrul”, ei ºi numai ei, nu vor sã admitã, cã alþi ziariºti

spun un lucru real, cã demonstreazã, prin ceea ce afirmã, cã sînt cinstiþi ºi-ºi informeazã corect telespectatorii, dar, în acelaºi timp, prin vocea lor, recunosc ºi regretã sincer pierderea unui coleg de mare valoare. Acestor ziariºti oneºti ºi obiectivi, le spunem cu tot respectul: cinste vouã , mai ales pentru faptul cã n-aþi scãpat din vedere cã Vadim, aºa cum a fost el, cu bune ºi cu rele, v-a fost, totuºi, coleg de breaslã.

Pe Cristian Delcea ºi pe Mihai Voinea îi supãrã faptul, chiar pînã la dispreþ, cã alþi ziariºti ºi oameni de culturã au constatat, cu argumente de necombãtut, cã dispariþia lui Vadim înseamnã, fãrã nici un fel de îndoialã o „pierdere insurmontabilã a unui mare om de culturã”. Constatarea exprimã un adevãr evident, pentru toþi cei care apreciazã, lucid ºi corect, oamenii ºi realitatea înconjurãtoare. Tot astfel, cine a ºtiut sã priveascã în jur, sã judece, în mod obiectiv ºi nepãrtinitor, realitatea, ar fi putut reþine cã Vadim a fost ºi va rãmîne un personaj unic în peisajul post-decembrist românesc, luptîndu-se pentru tot ceea ce ar fi fost spre binele Þãrii ºi al Poporului sãu, din mijlocul cãruia a rãsãrit ca un brad în toatã semeþia lui. Sã ne imaginãm, pentru o clipã mãcar, cã Vadim nu a murit, cã este astãzi printre noi, lîngã cei dragi ºi lîngã cei mai puþin dragi, ºi cã el, precum toþi ceilalþi, ar fi fost martorul viu al tuturor marilor ºi gravele evenimente ce s-au succedat dupã dispariþia sa. Avea capacitatea, inteligenþa, puterea de discernãmînt ca sã caracterizeze, sã aprecieze un eveniment, cu exactitatea unul chirurg, doar într-o propoziþie de cîteva cuvinte. Am cunoscut ºi cunosc persoane, care, în timpul vieþii lui Vadim, dupã anumite

Dichiseanu, Jean Constantin, Maria Clara Sebök, maestrul Iosefini. Sã ne amintim ºi de spumoasa comedie Am o idee!

(1981), în care apãreau Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Rodica Popescu, Melania Cârje, Anda Caropol, Camelia Zorlescu ºi Paula Rãdulescu; de parabola ruralã Miezul fierbinte al pîinii (1983), cu Vistrian Roman, George Motoi, Octavian Cotescu, Cezara Dafinescu... Ar fi multe de spus despre rolurile interpretate de Alecu Croitoru, mai ales în comediile lui Geo Saizescu, despre personalitatea poetului Al G. Croitoru, despre talentul profesorului de film, care a pregãtit zeci de promoþii de regizori, operatori ºi actori. N-aº putea omite din acest remember al unei cariere exemplare minunatul scenariu Þãranul ºi generalul la cãsuþa cu zorele, un film pe care nimeni nu l-a fãcut niciodatã, dar pe care l-ar putea face, cu succes, regizorul ºi la 83 de ani!... La manifestarea omagialã de la Centrul Naþional al Cinematografiei au fost prezentate ºi 3 filme în care a fost, cumva, „implicat“ ºi Al G.Croitoru. Primul, un scurt documentar despre personalitatea regizorului, semnat de Cristi Toporan. Apoi, scurt metrajul Culorile pãmîntului, de Florin Toader, despre pictorul Petre Achiþenie, cu un comentariu de suflet al aceluiaºi Alecu Croitoru, ºi, în final, un alt scurt metraj, Kandy, de Mariana Pachis, la care Claudia Motea a fost co-scenaristã, dar ºi interpretã principalã (alãturi de Adrian Enache) , iar Al. Croitoru a fost consultant... O viaþã lungã ºi frumoasã, alãturi de cei dragi, bunul meu prieten! Sper sã ciocnim în curînd un pahar de vin roºu sec (pe care ni-l mai acceptã doctorii) , cu prilejul apariþiei cãrþii mele Al G. Croitoru, zis ºi Mister Keystone, aflatã sub tipar...

CÃLIN CÃLIMAN Aceastã þarã se aflã în sfera de influenþã a Rusiei. ªi uite aºa, petrolul românesc a ajuns din nou la nepoþii lui Hitler ºi Stalin.

Preºedintele suspendat, la Snagov, ºi-a amenajat, dupã bunul plac, spre sfîrºit de mandat, viitoarea reºedinþã - demnã de un fost preºedinte: vilã cu piscinã, o imensã grãdinã, lac în care cîntã Broscuþa OAC, candidatã la ºefia-n lac. OAC, OAC, prima doamnã pe lac (fraþii Grigoriu)...

16 noiembrie 20l4 ALEGERI PREZIDENÞIALE. „Rãstigniþi“ între DREAPTA ºi STÎNGA, victime ale luptei dintre bogaþi ºi sãraci, noi, românii, vom fi mereu pãcãliþi. Tensiunea mereu va creºte între ce vrem sã fie ºi nu este. E doar poveste.

GLORIE !

T.B. e ISTORIE RUGÃCIUNE „Tatãl nostru ce ne-ai dat preºedinte „un român“ adevãrat, ajutã-i, Doamne, pe români sã nu uite cã-s stãpîni.

Acum, în þarã la noi, Poporul se-mparte la doi. „Viaþa noastrã n-are nici un rost. Viaþa noastrã e un bun de schimb. În România, oamenii de rînd rîd ºi plîng, plîng ºi rîd cu traiul devenit NIMIC, sãtui de nedreptate pînã-n gît. Fereºte-ne Doamne de atîta urît”. (A.P.) (va urma) LILIANA TETELEA evenimente ori momente deosebite petrecute în societatea româneascã actualã, aºteptau sã audã, dupã pãrerea unora, ºi pe aceea a Tribunului sau voiau, nerãbdãtori, sã vadã ce se va scrie în revista „România Mare”, stare ºi curiozitate pe care a trãit-o ºi autorul acestor rînduri. Privind ºirurile nesfîrºite de refugiaþi, veniþi din Orientul Mijlociu, Corneliu Vadim Tudor a fost, de la început, primul ºi singurul dintre politicienii ºi din publicistica româneascã actualã, care a arãtat cã atitudinea primitoare a liderilor europeni nu este deloc bunã. El fãcea, totodatã, referire la Arabia Sauditã ºi la Emiratele Arabe Unite, þãri foarte bogate, spre care nu s-a îndreptat nici mãcar o familie din imensele coloane de fugari nevinovaþi.

Evenimentele tragice provocate la Paris de cãtre grupãri teroriste, cum se întîmplã, dealtfel, ºi în alte pãrþi din cuprinsul Europei Occidentale, evidenþiazã justeþea ºi clarviziunea marelui nostru publicist ºi politician, Corneliu Vadim Tudor.

Dacã Tribunul ar fi fost în viaþã, cu cîtã precizie ar fi evaluat el tragica ºi tulburãtoarea întîmplare de la Clubul „Colectiv”, cauzele acestei tragedii ºi urmãrile ei catastrofale, dupã înfiorãtorul incendiu. Referitor la urmãri, ne gîndim la marile demonstraþii pornite imediat dupã dezastru, la rãsturnarea unui guvern aºa-zis „ ales“, la instaurarea unui alt guvern, de data asta de aºa-ziºi „tehnocraþi“ ºi, în sfîrºit, la haosul care cuprinde conducerea României, la „lucrul bine fãcut”, sub „înþeleapta” supraveghere a preºedintelui „ales”, Klaus lohannis. Toþi românii, care gîndesc sãnãtos ºi cinstit, pot recunoaºte cã, în desfãºurarea, tuturor acestor evenimente, într-un timp atît de scurt, s-a resimþit lipsa unei voci, precum a fost cea a lui Vadim. (va urma) RADU PÃDURARIU

Pag. a 7-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

((

A sosit Craciunul...

CIOBURI DE GÎNDURI Vin colindãtorii, cum veneau odatã!... Vin, oare, sau nu? Cred cã nu vin ca altãdatã, ci vin ca acum: cu teama de a nu fi primiþi, cu teama de austeritatea iubirii noastre de astãzi, cu încrengãtura polifonicã a manelelor, a ritmurilor arabe ºi de altã culoare muzicalã, definitã sau nu, în peisajul spiritual al omenirii. ªi totuºi... colindãtorii mai vin. Ce-i drept... vin ºi ei cum pot. Irozii zilelor noastre îi pîndesc pe la colþuri de lume ºi-i ameninþã cu fulgerele din armele morþii pe care o slujesc. Doamne, ºi ce dor îmi era de o colindã ca în pruncie! De una care era moºtenire a bunicilor mei, ºi nu de una tocmitã în sovhozurile alor neamuri. Pe vremea copilãriei mele, se cîntau colinde interzise. Dar cum se cîntau! Se punea atîta pasiune în interpretarea lor, cã ni le cînta ºi vrãjmaºul din sîngele nostru. Iar bãtrînii ºopteau: Doamne, iartã-i cã nu ºtiu ce fac, dar unii cîntã atît de frumos! Pe atunci, era un amestec ciudat, de conºtienþã ºi inconºtienþã, de datorie ºi prostie, de patriotism ºi de tradare ingenuã... de milã ºi de iertare, pentru pãcatele fraþilor noºtri! Acum, ne-am interzis singuri colinda. Ori sîntem atei, ori sîntem... ori nu sîntem nimic. La ce sã vinã, dar, colinda? Ar fi o pierdere de vreme ºi dacã vine, ºi dacã nu vine. Iar dacã, la cîte o fereastrã mai rãmîne o candelã de veghe din iubirea ºi arderile noastre sacre, atunci... acolo coboarã ºi Dumnezeu, sã se minuneze cã mai sînt încã pe pãmînt oameni dupã chipul ºi asemãnarea Lui. Vin colindãtorii! Vin ca altãdatã? ªi dacã da, deschideþi porþile inimii ºi sufletelor voastre, cã

numai aºa vã veþi mîntui! Odatã cu colinda, soseºte la noi cel care a fost promis lui Adam, la izgonirea sa din Rai, mîntuitorul lumii! Aºadar, pregãtiþi casa voastrã de oaspeþi!

Dumnezeu sã rãmînã cu noi în zilele ºi nopþile care vor urma. Alãturi de El, colinda noastrã va fi nemuritoare.

Un gînd frumos, la final de an, pentru tinerii cãzuþi pe frontul speranþelor de la Clubul COLECTIV. În memoria lor, vã ofer aceste poezii, considerînd cã toþi erau... niºte copii, care încã îl purtau pe Moº Crãciun în suflet ºi în gîndurile lor. Fie ca aceste poezii sã reprezinte ultima lor participare la Sãrbãtoarea magicã a Crãciunului ºi ultima serbare pe care Domnul le-a dãruit-o pe pãmînt.

VINE MOª CRÃCIUN Mari nãmeþi ridicã iarna, Dar ce bine-mi pare, Bradul nins e de luceferi ªi de sãrbãtoare.

Artificii ard ca-n vise Basmul vieþii noastre, Cînd prin amintiri colindã Sãnii mari, albastre.

Din pãduri de-argint soseºte Iepuraºul bun, Care vesel ne vesteºte: - Vine Moº Crãciun!

Zarvã mare se ridicã Peste lumea toatã; Moºul, iatã, se opreºte, Face ochii roatã.

ªi încet din sac el scoate Lumea-i minunatã: Ursuleþi, pãpuºi, bomboane, Multã ciocolatã.

LIRICÃ RELIGIOASÃ

NOAPTEA DE CRÃCIUN Deschid spre stele geamul rece ªi mã izbeºte vîntul, Pe cer stau candele rãzleþe Pãzindu-ne mormîntul.

Iatã, Moºul mã priveºte, ªtie cum mã cheamã ªi mã-nclin spre bucurie ªi o dulce teamã.

Ostrovul unde locuim E alb acum la chip: Cãzu o umbrã de zãpadã Pe una de nisip.

Bradul nins e de luceferi Ce sclipesc în tainã, Cînd afarã-i viscolitã Cea mai albã hainã!

O mare fãrã de lumini A îngheþat sihastrã ªi se-nconvoaie-un cîmp de stele Pe lespedea-i albastrã

Mã-ntorc acum cu bucurie La piept cu darul meu, În casa cu Crãciunu-n lacrimi ªi-n gînd cu Dumnezeu.

DORINÞÃ Moº Crãciun, cînd vii la mine, Obosit de greu-þi sac, Te-aº ruga sã duci ºi partea-mi Unui copilaº sãrac.

Eu, în casã am luminã ªi cãldura unui brad, Lui, din gene, mici steluþe Pe obrajii reci îi cad.

Se odihneºte-acum acel Cuvînt al mãrilor În veºnicul deznodãmînt Al zbuciumãrilor...

Ce limpede e noaptea! Firea Nu poate sã-ºi ascundã Acea tãcere care-o face Grozavã ºi profundã...

Spre þãrmul meu, spre þara mea Cînd voi ajunge, cînd?... ªi steaua care-a dus pe magi Aºteaptã tremurînd.

Strivite-n straturi groase zac Steluþe cristaline Prin vis îmi spune-omãtul mut: - Fii rece ca ºi mine.

ªi cînd tremurã colinda Pe la casele bogate, Nici sãrutul maicii sale Sã-l aline nu mai poate.

Numai tu mai poþi, bãtrîne, Sã-i dai cerul înstelat Într-un zîmbet fãrã moarte ªi un dar nevinovat.

ILARION BOCA

Iar cînd mã rog cu ochi de om, Aud un glas pierdut, Ameþitorul gol de sus: - Ca mine fii tãcut.

HORIA FURTUNÃ (1886-1952)

Charles Dickens ºi spiritul Crãciunului Condeiul cel mai necruþãtor împotriva mizeriei umane ºi apãrãtorul celor ignoraþi de societatea modernã, Charles John Huffam Dickens se impune ca o figurã emblematicã a literaturii Secolului XIX. Plasatã între analizã psihologicã ºi frescã socialã, opera sa romanescã – în vîrful cãreia avea sã se plaseze ,,David Copperfield” (1849) – se îndreaptã, începînd cu ,,Oliver Twist” (un foileton lunar, apãrut între februarie 1837 ºi aprilie 1839), spre prezentarea de mici tablouri inspirate din viaþa cotidianã care, printr-un simbolism dublat de umor, denunþã cu fermitate caracterul inuman al erei industriale. Astfel, se poate spune cã generozitatea absolutã a evocãrilor sale îi aduce o popularitate imensã acestui scriitor angajat care, spre disperarea cititorilor sãi, se stinge în 1870, învãluit într-un aer de sfinþenie literarã. De altfel, imediat dupã moartea acestuia, poetul american Henry Wadsworth Longfellow (18071882) avea sã scrie: ,,N-am mai vãzut niciodatã atîta durere provocatã de moartea unui scriitor… Întreaga þarã e în doliu”. Este adevãrat cã sentimentul nobil faþã de soarta oamenilor nevoiaºi a fost întotdeauna prezentã în scrierile sale. El a împrumutat acest fel de generozitate talentului sãu de povestitor. ªi, dincolo chiar de indignarea pe care i-au putut-o inspira pleava societãþii ºi dezmoºteniþii sorþii, din textele sale rãzbate acel soi de fraternitate tulburãtoare, care pune în luminã introspecþia, spiritul de milostenie ºi forþa de înãlþare a omului. În definitiv, acele fiinþe umane nefericite induc o moralã a depãºirii de sine, care, alãturi de preocuparea pentru dreptate ºi corectitudine, nu face decît sã dezvãluie ºi mai bine ,,comorile de frumuseþe care se aflã în lume ºi zestrea de bunãtate care zace în om”.

Despre toate acestea e vorba în povestirea ,,Colindã de Crãciun” (,,A Christmas Carol”), prima din cele 5 ,,Cãrþi de

Crãciun”. Scrisã, iniþial, pentru onorarea unei datorii, aceastã poveste, publicatã în 1843, dobîndeºte o asemenea popularitate încît, curînd, ea devine emblematicã pentru ceea ce unii aveau sã numeascã ,,spiritul Crãciunului”. Povestea aceasta minunatã aduce în scenã un bãtrîn ursuz, de o zgîrcenie nemaipomenitã, Ebenezer Scrooge, care, în noaptea de Crãciun, primeºte vizita asociatului sãu defunct, Jacob Marley, venit sãi atragã atenþia asupra meschinãriei ºi vanitãþii din existenþa sa. În urmãtoarele 3 nopþi, bãtrînul se confruntã cu 3 sprite care, de aceastã datã, personificã Crãciunul lui trecut, cel prezent ºi, respectiv, cel viitor.

Primul îi readuce în memorie rãnile copilãriei ºi viaþa mizerã de la orfelinat. Al doilea îl confruntã cu handicapul lui Tiny Tim, fiul angajatului sãu: ,,Pãziþi-vã de ignoranþã ºi de sãrãcie, precum ºi de tot ceea ce derivã din ele, dar mai ales din prima. (…) Grãbeºte-te, tu, Babylon (…), sã-i ºtergi numele care, mai mult decît îl condamnã pe el la nefericire, te condamnã, pe tine, la ruinã.

Ai curajul sã spui cã tu nu eºti vinovat?”. În sfîrºit, al treilea spirit îi oferã unchiaºului ocazia de a asista, anticipativ, la propriile funeralii, le care, bineînþeles, nu va veni nimeni.

Dintr-odatã, la capãtul acestui drum cvasi-iniþiatic, care îi va prilejui un veritabil examen de conºtiinþã, Ebenezer Scrooge pãrãseºte tenebrele egoismului în care se autoizolase, pentru a se deschide cãtre înþelegerea altora ºi dorinþa de a le împãrtãºi greutãþile: ,,De ce am trecut prin mulþimea semenilor mei, întotdeauna, cu privirele îndreptate în jos, spre lucrurile pãmîntene, fãrã sã le ridic vreodatã înspre Steaua binecuvîntatã, care i-a condus pe magi la acel adãpost sãrac?”. Nu mai e deloc de mirare cã, plecînd de la aceste scrieri, mulþi îl considerã pe Dickens drept omul care a inventat Crãciunul ºi esenþa lui. Dacã lucrurile nu stau

chiar aºa, cel puþin se poate spune cã el i-a îmbogãþit spiritul. Opera sa, cu accentele ei idealiste, care ridicã, la nivel de simbol, cãminul familial, ºi sentimentul de solidaritate, la spiritul de comuniune, a avut darul sã impulsioneze procesul de înnoire a unei sãrbãtori pe care, încã de la începuturile sale, Epoca victorianã o anunþase deja.

Pag. a 8-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Pagina

c r e s, t i n ã

Sfaturi pentru creºtinii ortodocºi înaintea Sãrbãtorii Naºterii Domnului

Colind de Moº Ajun Clopoþei din flori de gheaþã Doamne, fã Crãciun din viaþã Dã-ne inimã în Cer ªi Duh Sfînt jos pe pãmînt.

– Interviu cu Preot dr. Emil Nedelea Cãrãmizaru Parohul Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou din Bucureºti, situatã la Kilometrul Zero al României – * Întrebare: Au mai rãmas cîteva zile pînã la Sãrbãtoarea Naºterii Domnului, ce-ar trebui sã ºtie creºtinii? * Rãspuns: Trãim într-o lume în care consumismul ºi fenomenul comercial-mercantil sufocã, în mare mãsurã, adevãratul ºi sublimul sens al praznicului Naºterii în trup a Domnului Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Firea înaltã ºi eternã a acestei imense sãrbãtori creºtine poate fi umbritã de necunoaºterea sensului profund spiritual al sãrbãtorilor creºtine în general, ºi al acestui mãrit praznic al Crãciunului în special.

Ziua de Crãciun nu este ziua de naºtere a lui Moº Crãciun, cum, în mod superficial ºi dureros-hazliu, ar putea crede cineva, ci este ziua de naºtere a lui Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt! Este TAINA TAINELOR ºi IUBIREA IUBIRILOR, respectul nemãrginit ºi infinit al Creatorului pentru oameni. Naºterea lui Dumnezeu pe pãmînt, prin Fiul Sãu, ne dezvãluie propria noastrã identitate, importanþa pe care o avem pentru Dumnezeu noi, oamenii, cei care purtãm splendidul Chip ºi asemãnare a Sa (Cf. Facere 1, 26).

Dumnezeu îºi asumã umanitatea întreagã ºi deplinã, printr-un Vas Ales ºi Curat, Mama lui Dumnezeu Cel Întrupat, de-a pururi Fecioara Maria, fãcîndu-se, astfel, ea însãºi Nãscãtoare de Dumnezeu. Astfel, omul primeºte îndumnezeirea prin asumarea întregii umanitãþi de cãtre Mesia, coborît în chip chenotic între ºi pentru oameni. Motivul pentru care s-a nãscut pe pãmînt Cel care a fãcut Cerul ºi pãmîntul, lumea ºi toate cîte sînt în ea este IUBIREA NESFÎRªITà ºi NECONDIÞIONATà a lui Dumnezeu Cel Unic, în Sfînta Treime slãvit, pentru cununa creaþiei Sale: OMUL. Sã cinstim, cunoscînd importanþa ºi înãlþimea duhovniceascã a praznicului ce stã sã vinã, Naºterea Mîntuitorului, în consens cu chemarea cea sfîntã a Domnului nostru Isus Christos. În aceastã perioadã, înteþind postul ºi rugãciunea, cãutaþi-vã duhovnicii pentru a vã mãrturisi ºi despovãra de negura pãcatelor, iar în felul acesta sã puteþi fi primitori cu chip frumos ºi luminos al Sfintei ºi dumnezeieºtii Împãrtãºanii cu Trupul ºi Sîngele Mîntuitorului. * Întrebare: Sãrbãtoarea Crãciunului este, pentru majoritatea românilor, un prilej de a organiza o nouã petrecere. Dar participarea la sfintele slujbe, cît de importantã este? * Rãspuns: „Cultul“ divertismentului ne iroseºte aproape toate clipele pe care le mai avem la dispoziþie pentru reflecþia cu privire la noi înºine, la sufletul nostru. Uitãm cine sîntem ºi care ne este rostul pe pãmîntul acesta. Sãrbãtorile trebuie sã fie un bun prilej de reflecþie, de introspecþie, dar ºi de bucurie.

Agapa (masa) la care se reunesc în zi de sãrbãtoare familia ºi cei dragi trebuie sã fie precedatã de participarea la o altã agapã, pentru suflet, la sfînta ºi dumnezeiasca liturghie, deoarece ºi sufletul are nevoie de hrana lui... Înþelegem prin aceasta cã masa de Crãciun este un prilej de comuniune,

Lumina Naºterii De prin nãmeþii de credinþã vie Luminã te-ai nãscut spre mãreþie Sã fii ºi sã rãmîi Trimis din Cer Dumnezeire în adînc mister... În ieslea geruindã de iubire Pufoasã ºi cu îngeri de ºtergar Sfinþit-ai alb de nuferi în Psaltire Smerenie cu duh în calendar.

Nãmeþi-nalþã un colind, din stele Cînd magii dumirindu-se sfioºi Mai dau minunii fast de imortele Cu daruri fine, niºte Feþi-frumoºi.

Trimis sã fii ºi sã rãmîi Credinþã Colind sfinþit, scînteie în Psaltire Te simt în sacra Timpului Fiinþã În ieslea aburindã, mugurire.

LIVIU ZANFIRESCU

iubire ºi bucurie deplinã, nu de îmbuibare a pîntecelui, beþie ºi destrãbãlare. Sfînta ºi dumnezeiasca liturghie ne aºteaptã, aºadar, cu atît mai mult în aceastã perioadã plinã de sfinþenie, sã ne adape sufletele cu lumina neînseratã a Duhului Sfînt!

Important este sã nu uitãm un lucru esenþial: Sãrbãtoarea Naºterii Domnului ce va sã fie gãseºte, din pãcate, pe mulþi din fraþii ºi surorile noastre bolnavi, singuri, deprimaþi ºi necãjiþi, copii fãrã pîine pe masã, bãtrîni sãraci ºi abandonaþi, ºi lista poate continua. Acolo este ºi Domnul nostru Isus Christos, unde suferinþa este mai mare... Noi ce facem pentru ei? Chipul lor suferind este chipul Mîntuitorului, care ne cheamã sã le alinãm durerea... Faceþi-vã plãcuþi lui Dumnezeu prin fapte bune ºi veþi avea comoarã în Cer! * Întrebare: Biserica în care slujiþi cum se pregãteºte pentru primirea Crãciunului? * Rãspuns: Lãcaºul unde am privilegiul sã slujesc, Biserica Sfîntul Gheorghe Nou de la Kilometrul Zero al României, este ctitoria celui mai mare martir creºtin al României ºi al Europei creºtine, Sfîntul Martir ºi Voievod Constantin Brâncoveanu. În zilele care au mai rãmas pînã la Crãciun, preoþii duhovnici vor fi, zilnic, în sfîntul lãcaº aºteptînd fiii duhovniceºti pentru spovedanie ºi împãrtãºanie, dar ºi pentru sãvîrºirea sfintelor slujbe rînduite în aceastã perioadã. * Întrebare: Ce consideraþi cã ar trebui sã cearã românii de la Dumnezeu atunci cînd vin la sfintele slujbe sau în rugãciunile lor particulare? * Rãspuns: Mai întîi, cele ale sufletului, apoi celelalte, ale lumii. Trebuie sã ºtim, însã, ce Îi cerem lui Dumnezeu... „Toate îmi sînt îngãduite, dar nu toate de folos“, ne învaþã dumnezeiescul Apostol Pavel, în epistola cãtre Corinteni. Iar Mîntuitorul ne întreabã: „Ce-i va folosi omului, dacã va cîºtiga lumea întreagã, iar sufletul sãu îl va pierde?“ (Matei 16,26). Sã luãm aminte! * Întrebare: Cum s-a schimbat Poporul Român în ultimii 25 de ani? Sîntem noi, românii, mai credincioºi acum? * Rãspuns: Slujesc Lui Dumnezeu la sfîntul altar dupã anul de graþie 1989. Putem observa, însã, printr-un simplu recurs la Istoria recentã a Poporului Român, cã acesta a trecut prin perioada comunismului de tip bolºevic rãmînînd cu rãni adînci datorate luptei ateiste împotriva credinþei. Ei au ucis mulþi români (preoþi ºi credincioºi) pentru convingerile lor creºtine... Sufletele, însã, nu au reuºit sã le ucidã! Credinþa a rãmas, iar Biserica lui Dumnezeu a ieºit triumfãtoare din ghearele fiarei nemiloase. Mîntuitorul Isus Christos ne învaþã tocmai acest lucru: „Nu vã temeþi de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul“ (Matei 10, 18). Din pãcate, în vremurile acestea, constatãm, cu durere, cum ateismul de tip nou încercã sã ucidã sufletele multora pentru a le duce în rîpa morþii veºnice... Cautã cu tot dinadinsul sã-L dea afarã pe Isus dintr-o societate care tinde spre secularizare. Ni se spune cã statul este unul laic, nu creºtin! O

Ieromonahul Antim, cel nebun pentru Christos (3) Cuvintele stareþului s-au împlinit cu mare exactitate. Într-adevãr, fratele acela a fost înºelat de gînduri ºi, plecînd din mînãstire, s-a întors în Rusia. Dar, dupã un an, s-a întors iarãºi în Sfîntul Munte ºi s-a fãcut monah în aceeaºi Mînãstire.

Fratele Victor, trapezarul, îl avea la mare evlavie pe Pãrintele Antim. Îl avea ca Sfînt, dar se temea sã-ºi exprime admiraþia faþã de el, ºtiind cã acestuia nu-i plac laudele. Într-o zi, cînd a venit iarãºi Stareþul, trapezarul s-a bucurat ºi i-a pregãtit sã mãnînce, dar, din evlavie, n-a vrut sã stea cu el. Însã, ca sã nu dea de bãnuit lucru pe care l-a observat stareþul - a început sã umble de colo pînã colo prin trapezã. De îndatã ce a terminat de mîncat, Pãrintele Antim s-a ridicat de la masã, spunîndu-i: - În regulã, în regulã! Stai acum! Dumnezeu sã te miluiascã ºi sã te întãreascã!

Unul din ieromonahii ruºi i-a povestit fratelui cã, de multe ori, fiind stãpînit de nostalgie pentru patria sa, într-o zi a hotãrît sã plece din Sfîntul Munte ºi sã se întoarcã în Rusia. Gîndindu-se la asta, deodatã intrã în chilia sa Pãrintele Antim - care mai înainte nu era acolo - ºi îi spuse: - Maica Domnului m-a trimis sã-þi spun, Pãrinte, sã nu mergi în Rusia, pentru cã de vei ieºi din pustie în lume, vei cãdea în pãcat. Într-o vreme Pãrintele Antim s-a liniºtit pe înãlþimile Athonului pentru o îndelungatã bucatã de timp. Fratele trapezar s-a neliniºtit mult ºi s-a rugat lui Dumnezeu sã-l vesteascã pe Stareþ sã vinã în mînãstire, ca sã-l foloseascã duhovniceºte. Îi spunea gîndul: Poate

Mai fã, Doamne, flori din urã ªi pãduri prin uscãturã, Rîuri din suflete dulci, Sã-þi umpli raiul cu sfinþi...

Dã-ne, Doamne, scarã-n minte Sã urcãm spre Cer Cuvinte!

Fã-ne Bethleem din þarã Sã ne naºtem iar ºi iarã...

Pune-Þi, Doamne, Mîna Sfîntã Peste lumea ce tot cîntã, Ler din ler cu flori din Cer, În Duh Sfînt jos pe pãmînt...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU imensã minciunã... Statele Europei au temelie ºi identitate creºtinã. Filozoful creºtin Petre Þuþea spunea cã dacã Europa n-ar fi fost creºtinã, europenii s-ar fi uitat ºi acum printre crãci... Aºadar, civilizaþa Europei o datorãm creºtinismului. Imaginaþi-vã o Europã islamicã, spre exemplu (cu tot respectul pentru credincioºii musulmani) ºi veþi înþelege mult mai mult...

Vã urez ca Naºterea Domnului ºi Mîntuitorului nostru sã vã gãseascã pe toþi cu inimile pline de dragoste creºtinã, cãci Sfîntul Ioan ne încredinþeazã: „Cine nu iubeºte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu este iubire...“ (1 Ioan 4, 8).

stareþul acum în pustie se va fi istovit, dar dacã ar fi aici, l-aº fi iconomisit cu puþinã hranã, i-aº fi fãcut ºi un ceai.

A doua zi dimineaþã, Stareþul a venit în Mînãstire ºi a spus prietenului sãu zîmbind: - Poftim, dupã dorinþa ta am venit de pe Athon, foarte obosit ºi cu picioarele tãiate de pietre. Ceaiul tãu meritã aceastã ostenealã.

Fratele a vãzut înaintea sa minunea ºi i-a cerut iertare pentru osteneala pe care i-a pricinuit-o.

Odatã, acelaºi frate era stãpînit de o mîhnire adîncã ºi de moleºealã ºi s-a rugat lui Dumnezeu sã-i trimitã pe prietenul sãu, Pãrintele Antim, ca sã-l mîngîie. Dupã cîteva ore, a apãrut Pãrintele Antim înaintea lui. Fratele, mîhnit, vãzîndu-l s-a bucurat mult ºi l-a întrebat: - Cum s-a fãcut, Pãrinte, cã ai venit exact în ceasul nevoii mele?

Stareþul i-a rãspuns zîmbind: - Tu ai vrut sã mã vezi ºi ai rugat pe Dumnezeu pentru asta, ºi am venit.

Altã datã, la Sfîntul Pantelimon, în ajunul zilei de 1 octombrie, cînd se sãvîrºeºte priveghere de toatã noaptea în cinstea Acoperãmîntului Prea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, Pãrintele Antim a ajuns în mînãstire aproape gata sã-ºi dea sufletul. Cînd l-a întîlnit pe fratele trapezar i-a spus: - În noaptea aceasta mã aflam la Mînãstirea Zografu, în pustie, ºi mã rugam în picioare pe o piatrã. În vremea rugãciunii am vãzut pe Maica Domnului cum coboarã din cer în Mînãstirea voastrã.

Aºa cum eram plin de bucurie pentru aceastã vedenie, m-am grãbit sã vin s-o aflu aici, ca sã mã acopere cu omoforul ei ºi pe mine, pãcãtosul, împreunã cu robii ei care o cinstesc. (va urma)

Pag. a 9-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Antologia pãpuºilor cu patru lãbuþe 5 „joburi“ surprinzãtoare la care au fost supuse animalele, de-a lungul timpului De-a lungul Istoriei, oamenii au profitat de animale ºi le-au folosit pentru o varietate de scopuri. Ele au ajutat omenirea sã se dezvolte ºi au îndeplinit sarcini care, fãrã ajutorul lor, nu ar fi fost niciodatã duse la bun sfîrºit. ªi nu vorbim numai despre cîini ºi despre cai, ci ne referim ºi la alte vietãþi care au avut „joburi“ un pic ieºite din comun.

Iatã la ce ne referim: * Viermi strãlucitori, pe post de lanterne – În timpul primului rãzboi mondial, militarii britanici s-au confruntat cu problema întunericului: „Cum sã citim hãrþi în bezna din cîm-

pul de luptã, fãrã ca duºmanii sã ne repereze?“. Astfel, s-au gîndit sã se foloseascã de lumina emanatã de viermii strãlucitori. Era gratuitã, eficientã ºi uºor de gãsit! Viermii strãlucitori au fost atît de eficienþi în rãzboi, încît existã ºi un centru memorial special creat pentru ei, în Londra. * Dihorii, pe post de electricieni – Dihorii nu sînt cele mai iubite animale, dar se pot dovedi foarte utile, în special ca electricieni. Pentru cã este destul de greu sã ajungi cu firele ºi cablurile în locurile strîmte ºi, deci, inaccesibile, omul s-a gîndit la o soluþie: „Sã folosim dihorii pentru a face asta pentru noi!“. Spre exemplu, în anii ’60, producãtorul de avioane Boeing a apelat la ajutorul dihorilor pentru a trage cabluri prin avioanele respective, pe unde nu se descurcau electricienii. Dihorii au fost ademeniþi cu mîncare, iar treaba a fost rezolvatã! * Albinele, ca detectori de bombe – Oamenii de ºtiinþã au observat cã albinele pot fi dresate sã detecteze mirosul de explozibil. Aceºtia au pus substanþe chimice folosite în crearea explozibililor în mîncarea albinelor ºi, dupã ce insectele au conºtientizat cã mirosul de explozibil poate fi asociat cu mîncarea, au fost folosite ca

7 fapte care ne dovedesc cã animalele au sufletul mai mare decît am crede

detectori de bombe: au fost duse în locurile susceptibile de explozibil ºi, în porþiunile în care se adunau cele mai multe albine, puteau fi gãsite minele. Albinele s-au descurcat în 97% din cazuri. * Delfinii miliari - Delfinii au fost utilizaþi pentru prima datã în scopuri militare, în 1960, cînd marina americanã a derulat programul prin care ºi-a dorit sã creeze torpile mai bune. Impresionaþi fiind de inteligenþa mamiferelor, militarii au hotãrît sã le antreneze pentru a le fi de folos în detectarea scafandrilor rãtãciþi ºi a scufundãtorilor inamici. Ace hipodermice conþinînd dioxid de carbon compresat au fost puse în botul acestora, iar delfinii au fost dresaþi sã le injecteze în cei aflaþi într-o zonã cu acces interzis. Odatã injectat, dioxidul de carbon se dilatã în oganismul respectivei persoane ºi o omoarã, iar corpul rãmîne plutind la suprafaþã. Se pare cã în timpul rãzboiului din Vietman, 40 de scafandri vietnamezi ºi doi americani au fost omorîþi de delfini. * Maimuþe culegãtoare de cocos – Cocosul este destul de greu de adunat atît de om, cît ºi de maºinãrii, aºa cã s-a gãsit o soluþie mai bunã: sã facã maimuþele toatã treaba! Fiind animale foarte inteligente, au fost dresate destul de uºor ºi se descurcã de cinci ori mai bine ºi mai rapid decît un om. Pentru aceastã treabã, maimuþele sînt recompensate cu mîncare.

www.zooland.ro * Pisicuþa Scout l-a pierdut pe prietenul ei, cîinele Charlie, care a murit de cancer. Stãpînii lui pun adesea clipuri video cu Charlie, iar pisica îmbrãþiºeazã tableta de cîte ori îl vede...

Dacã încã mai aveþi dubii asupra faptului cã animalele au suflet, vã vom spune cîteva poveºti care, pe cît sînt de impresionante, pe atît sînt de adevãrate! * O vacã ºi-a pitit puiuþul în iarba înaltã, dupã ce anterior îi fuseserã luaþi ceilalþi nou-nãscuþi...

Vãcuþa Clarabelle a fost salvatã dintr-o lãptãrie pe care nu o va uita niciodatã... Acolo a devenit pentru prima datã

* O gorilã a protejat un puiuþ care a cãzut în cuºca ei de la peste 6 metri înãlþime. L-a þinut în braþe ºi l-a mîngîiat pînã ce au apãrut ajutoare.

mãmicã, iar puiuþii i-au fost luaþi, nefiindu-i permis sã îi îngrijeascã nici mãcar o zi. Vãcuþa a rãmas marcatã pe viaþã, iar acum, în noul sãu cãmin, a nãscut pe furiº ºi ºi-a ascuns puiuþul în iarbã, sã fie sigurã cã nu îl mai ia nimeni de lîngã ea... * Un Jack Russell orb are alãturi de el un amstaff pe care îl poate numi prieten pe viaþã: este ghidul lui, ajutîndu-l sã meargã peste tot!

Buzz reprezintã ochii pentru Glenn, ajutîndu-l sã îºi gãseascã patul ºi mîncarea. Nu se dezlipesc niciodatã!

* Papagalul Willie ºi-a alertat stãpînii cã puiþul lor se îneacã, strigînd: Mamã, copilul!!!

Pasãrea a observat cum copilaºul se îneacã, aºa cã a dat din aripi ºi a þipat pînã ce pãrinþii au înþeles ce se întîmplã.

* Macacul Positi a salvat niºte puiuþi de pisicuþã ºi i-a îngrijit de parcã ar fi fost ai ei. * Un miel orfan a fost adoptat de iubitorul ºi prietenosul dalmaþian.

Cîine poliþist, abandonat ca o jucãrie stricatã Încã nu îmi gãsesc cuvintele sã spun ce am simþit cînd am scos de la hinghieri cîinele care a servit Poliþiei toatã tinereþea lui de 8 ani. Ce disperare pe el cînd s-a vãzut în altã parte decît „acasã“. Ce agitaþie cînd a fost adus la mine, ce abandon în mîinile mele cînd i-am spus „bãiatul meu“ ºi cînd a simþit iubirea.

A fãcut pipi pe el... La propriu... ca un cîine-copil...

Toatã tensiunea din el a dispãrut ºi a acceptat tot prin ce a trecut, cu transportul, cu baia ºi injecþiile la veterinar, cu toate nebunele de pisici ºi de alþi cãþei care l-au întîmpinat la venirea acasã. Doar a fost cuminte ºi trist. Tristeþea lui este grea. Este tristeþea sufletului dezamãgit.

LUMINIÞA CÃTÃLINA RÃDULESCU-BERCUCIU

Pag. a 10-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Cele 10 Porunci Dumnezeu ªi-a pus voia în cele 10 Porunci pe care le-a scris pe douã table de piatrã ºi le-a încredinþat lui Moise, pe Muntele Sinai, cu porunca sã le dea, mai departe, urmaºilor, cu urmãtoarele cuvinte: ,,Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ºi din tot cugetul tãu, iar pe aproapele tãu, ca pe tine însuþi”. În cele douã milenii scurse de atunci, acest adevãrat cod moral, piesã de rezistenþã a Sfintei Scripturi, aproape cã nu mai este respectat de nimeni în lumea întreagã. Cele 10 Porunci se împart în douã grupe: primele 4, care cuprind îndatoririle cãtre Dumnezeu, ºi celelalte 6, îndatoriri cãtre aproapele nostru.

Porunca I: ,,Eu sînt Dumnezeul tãu, sã nu ai alþi Dumnezei în afarã de Mine”. Prin aceste cuvinte, Dumnezeu ne porunceºte ca numai Lui sã ne închinãm, numai în El sã credem, numai pe El sã-L iubim ºi numai în El sã nãdãjduim. Pe Dumnezeu Îl putem cinsti în douã feluri: lãuntric, îndeplinind cãtre El toate gîndurile, simþirile ºi dorinþele noastre; ºi prin fapte, mãrturisindu-I ºi nelepãdîndu-ne de El (indiferent de obstacolele care s-ar ridica împotriva noastrã) ºi participînd la toate slujbele din bisericã.

Cine îºi pierde nãdejdea în Dumnezeu va fi iertat, cãci Dumnezeu este bun. Iar cine Îl huleºte ºi Îl nesocoteºte pe Dumnezeu, este îngîmfat ºi preþuieºte mai mult banii (mercantil sau arghirofil) ºi mîncarea – sã nu uite cã va fi pedepsit de Dumnezeu.

Porunca a II-a: ,,Sã nu-þi faci chip cioplit, nici asemãnarea vreunui lucru ce este în Cer, pe Pãmînt, în apã sau sub Pãmînt; nici sã te închini sau sã le serveºti lor”. Aceastã poruncã ne învaþã cã nu trebuie sã ne închinãm la idoli, adicã la lucruri fãcute de mîna omeneascã ºi socotite ca Dumnezei. Închinarea la idoli (idolatria) este foarte rãspînditã la evrei, ºi Dumnezeu i-a dat lui Moise tablele cu cele 10 Porunci. Tot un fel de idolatrie mai înseamnã ºi lãcomia de bani, de hranã ºi de bãuturã, egolatria ºi egoismul, credinþa în descîntece ºi în vrãjitorii, convorbirea cu morþii. În baza acestei porunci, s-au ridicat voci care s-au opus închinãrii la icoane. Sã fie clar: noi nu ne închinãm la sticla ºi lemnul icoanelor sau la vopsele, ci la sfinþii pe care îi înfãþiºeazã. Icoanele sînt doar un îndemn sã o apucãm pe calea cea bunã, iubindu-L pe Dumnezeu ºi iubindu-ne unii pe alþii. În afarã de aceasta, icoanele sînt adevãrate podoabe, care înnobileazã nu numai bisericile, ci ºi casele, ºi ele trebuie sã se gãseascã pretutindeni. De aceea este nevoie sã ne închinãm, zi ºi noapte, la icoane.

Porunca a III-a: ,,Sã nu iei numele Domnului Dumnezeului tãu în deºert”. Aceastã poruncã ne învaþã cã nu trebuie sã necinstim numele lui Dumnezeu: - cînd se rosteºte cu uºurinþã sau în glumã, la mînie sau în lucruri neînsemnate; - cînd se blesteamã; - cînd se jurã fals; - cînd se calcã o fãgãduialã.

Porunca a IV-a: ,,Adu-þi aminte de ziua a ºaptea, ca s-o sfinþeºti. ªase zile lucreazã ºi fã-þi toatã treaba ta, iar în ziua a ºaptea sã nu faci nici un lucru, nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici sluga ta etc., fiindcã este ziua de odihnã a omului”. Aceastã poruncã ne învaþã cã trebuie sã sãrbãtorim ziua a ºaptea, ca zi de odihnã (,,Sabatul” = ,,odihnã” în ebraicã). Aici se cuvine o precizare: evreii þin Sabatul în amintirea zilei cînd au fost eliberaþi de sub robia egipteanã. Creºtinii, însã, þin ziua a ºaptea ca zi de odihnã, (la fel ca Însuºi Dumnezeu, care S-a odihnit dupã ce fãcuse lumea în 6 zile) ºi ca zi în care Isus Christos a înviat din morþi ºi a izbãvit neamul omenesc din robia pãcatului. Þinînd duminica, în locul sîmbetei, noi nu cãlcãm aceastã poruncã, deoarece, în ultima instanþã, scopul ei este sã-L sfinþim pe Domnul într-una din cele 7 zile ale sãptãmînii, oricare ar fi aceea. Tot ca ziua Domnului ar trebui socotite ºi celelalte sãrbãtori bisericeºti afarã de duminici (Paºtele, Crãciunul, Bunavestire etc.).

Porunca a V-a: ,,Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã-þi fie þie bine ºi sã trãieºti ani mulþi pe pãmînt”. Toþi fiii ºi fiicele au datoria sã-ºi cinsteascã ºi sã-ºi iubeascã pãrinþii, ca pe fãpturile cele mai scumpe lor ºi ca pe cei mai binevoitori ºi binefãcãtori ai lor dupã Dumnezeu. Copiii îºi mai aratã respectul faþã de pãrinþi, ascultînd de cuvîntul lor, vorbind de ei ºi cu ei cuviincios, nesupãrîndu-i în nici un fel ºi ajutîndu-i la nevoie. Trebuie sã-i respectãm ºi sã-i iubim, tot ca pe niºte pãrinþi, ºi pe alþii care, într-un fel, ne poartã de grijã: educatorii ºi profesorii, duhovnicul nostru, capul Statului ºi al Bisericii, toþi dregãtorii publici, care ne vor binele. Dar ºi pãrinþii au datorii cãtre copii. Dacã tot i-au fãcut, sînt obligaþi sã-i creascã, sã-i educe, sã-i ocroteascã, sã-i înveþe un meºteºug. La fel, ºi autoritãþile Statului ºi ale Bisericii au obligaþii faþã de supuºii lor (dupã cum scrie ºi în Constituþie).

Porunca a VI-a: ,,Sã nu ucizi”. Aceastã poruncã opreºte uciderea ºi sinuciderea. Sînt douã feluri de ucidere: - uciderea trupeascã, adicã ridicarea vieþii trupeºti a cuiva, rãnirea ºi lovirea care duc, mai tîrziu, la moarte.

La fel ºi necumpãtarea la mîncare ºi bãuturã, expunerea inconºtientã la primejdii; - uciderea sufleteascã. Aceasta înseamnã pilda rea ºi sminteala, adicã momirea intenþionatã la pãcat a aproapelui; orice atentat la convingerile sau credinþa religioasã a cuiva. Nu sînt vinovaþi soldaþii care îºi ucid duºmanii în rãzboi, cãci ei îºi apãrã patria, iar rãspunderea o poartã conducãtorii.

Porunca a VII-a: ,,Sã nu fii desfrînat”. Pãcatul desfrînãrii este pus la cale de diavol, care îl ademeneºte pe om cu plãcerile trupeºti. Sã ne ferim de pãcatul desfrînãrii, apropiindu-ne, tot mai mult, de Bisericã ºi citind cu mare grijã Sfintele Scripturi. Desfrînarea este un pãcat foarte mare, pentru cã ne otrãveºte sufletul, ne rãpeºte nevinovãþia, ne stricã sãnãtatea ºi ne afundã în mizerie ºi în ruºine. Popoarele care s-au dedat la desfrînare au pierit (vezi cazul Cetãþilor Sodoma ºi Gomora). Cine se aruncã în braþele desfrînãrii ajunge sã se sinucidã.

Porunca a VIII-a: ,,Sã nu furi”. Cartea Sfîntã a reþinut mai multe feluri de a fura: - luarea pe ascuns a unui lucru (furtiºag); - luarea cu de-a sila (rãpire, în zilele noastre); - luarea prin viclenie – falsificarea de bani sau de acte (înºelãtorie); - practicarea dobînzii ºi a cãmãtãriei; - mita, ºperþul, ºpaga (la românii de azi); - refuzul de a restitui un lucru stãpînului sãu etc.

Aceastã poruncã ne învaþã cã omul este dator sã-ºi agoniseascã traiul zilnic numai prin muncã cinstitã, sã respecte avutul altuia ºi sã-ºi plãteascã datoriile.

Porunca a IX-a: ,,Sã nu mãrturiseºti mãrturie mincinoasã împotriva aproapelui tãu”. Aici este vorba de mãrturia mincinoasã, munciuna, cleveteala, bîrfa ºi orice altceva care ar putea rãni sufletul aproapelui nostru. De reþinut cã minciuna nu este iertatã niciodatã ºi în nici o împrejurare, pentru cã este nedemnã de om. Minciuna poate pricinui mult rãu, ºi e vai de omul care s-a deprins sã mintã fãrã încetare.

Porunca a X-a: ,,Sã nu pofteºti femeia aproapelui tãu, nici casa lui, nici þarina lui, nici nimic al lui”.

Aceastã poruncã interzice pofta dupã bunurile altuia, curvia ºi preacurvia.

Cum am vãzut, în cele 10 Porunci se vorbeºte despre datoriile omului cãtre Dumnezeu (primele 4 porunci) ºi cãtre semenii sãi (celelalte 6). Dar nu ni se spune nimic despre datoriile omului cãtre sine. E timpul sã vedem, mai departe, ce datorii avem ºi cãtre noi înºine. Aceste datorii sînt de douã feluri: datorii cãtre sufletul nostru, alcãtuit din mai multe puteri (mintea, simþirea, conºtiinþa, voinþa).

Ne naºtem cu aceste puteri, dar dacã nu le cultivãm studiind, toatã viaþa, ele ajung sã se stingã ºi sã nu ne mai fie de folos nicicum. Celelalte datorii sînt cãtre trup. Prima noastrã grijã cãtre trup este sã-l pãstrãm sãnãtos, mîncînd ºi bînd cu mãsurã (mîncãm ca sã trãim, nu trãim ca sã mîncãm), muncind cu folos ºi odihnindu-ne cît ne cere corpul. Munca ne apãrã de multe boli ºi ne menþine tineri, pe cînd trîndãveala ne aduce pieirea. Dumnezeu a dat bolile ºi moartea ca o pedeapsã pentru pãcatele noastre.

Dar ne-a dat ºi remediul împotriva bolilor: cumpãtarea, munca, plantele medicinale ºi iubirea faþã de cele sfinte.

*** Toatã literatura lumii, dar ºi filme ºi piese de teatru au ca sursã de inspiraþie, sub o formã sau alta, cele 10 Porunci. Dar ºi învãþãturile ºi pildele folclorice, cu care pornim în viaþã ºi, mai departe, ne strãduim sã ne croim existenþa cît mai bine, îºi au izvorul tot în cele 10 Porunci.

Un exemplu, din atîtea altele, este ,,Decalogul ºahist”, al lui Mihail Sadoveanu. De asemenea, rãsfoind ,,Almanahul vînãtorului ºi pescarului sportiv” pe anul 1974, am gãsit ºi un ,,Decalog” pentru uzul pescarilor, care, indiferent cã sînt începãtori sau maeºtri ai mulinetei, trebuie sã respecte, ºi ei, anumite reguli. Iatã-le: 1. Sã nu pescuiþi fãrã permis legal.

2. Sã nu opriþi mai mult decît prevede legea (3-4 kg.).

3. Sã prindeþi doar peºti de dimensiuni legale.

4. Sã nu rîvniþi la locul ocupat de alþii. (ªi la pescuit se aplicã principiul primului sosit.)

5. Sã nu pescuiþi decît în locurile, perioadele ºi cu sculele permise de lege.

6. Sã nu lãsaþi urme neplãcute (gunoi, jar) pe locul unde aþi pescuit.

7. Sã nu vã ajutaþi vecinul sã scoatã peºtele agãþat, dacã nu v-a cerut-o.

8. Dacã pescuiþi în grup, sã nu vã lãsaþi aºteptat atît la plecare, cît ºi la sosirea de la pescuit.

9. Sã nu faceþi altora ceea ce v-ar deranja pe voi.

10. Sã nu vã lãudaþi cã sînteþi mari perscari, chiar dacã este aºa.

PAUL SUDITU

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Formaþia Savoy

Duel epigramatic (40) (Efim Tarlapan, provocat de epigramistul Nicolae Bunduri - Braºov) 245. N.B. Mor de foame, ºtim prea bine, Oameni cu adînci regrete, Dar gîndindu-mã la tine Parcã vãd cã… mori de sete!

248. E.T. Moara mea, cu ani în cîrcã, Cu vin rãu a fost stricatã; Mai trimite-mi, cîteodatã, ªi vin bun, nu doar…. poºircã!

246. E.T. Eºti bãiat cu har divin De cu zori ºi pînã-n searã, Deci, la moarã toarnã-mi vin, Nu-mi umbla cu apã chioarã!

249. N.B. Eu – poºircã tulburatã Nu dau nici mãcar la mîþe, Dar în moara ta, stricatã, Intrã vin… ºi ies tãrîþe!

247. N.B. Amice, e un chin Propunerea ciudatã: Trimit degeaba vin La moara ta stricatã!

250. E.T. Orice vin are-o lacunã: Dacã-l bea mult, chiar ºi-o mîþã, Fie-i mintea cît de bunã, I-o transformã în tãrîþã!… va urma)

BANCURI HAIOASE CU MOª CRÃCIUN Moº Crãciun nu este doar protagonistul celor mai frumoase poveºti ºi legende din lume, ci ºi eroul principal din numeroase bancuri ºi glume haiose pentru cei cu simþul umorului. Dacã stressul din Ajunul Crãciunului nu te-a ocolit în acest an, iatã cîteva glume ºi bancuri haioase despre Moº Crãciun ºi copiii obraznici, care sã te amuze, sau mãcar sã te destindã.

*** Problemã de logicã: Chiar înainte de Crãciun, un politician cinstit, un avocat binevoitor ºi Moº Crãciun se aflau în liftul unui hotel foarte select. Înainte ca uºã sã se deschidã, observã o bancnotã de 100.000 pe jos. Care dintre cei 3 ridicã bancnota?

Rãspuns: Moº Crãciun – bineînþeles, cã ceilalþi doi nu existã!

*** - Ce cadou i-ai fãcut soþiei tale de Moº Nicolae?

- Toatã dragostea mea!

- Dar asta-i curatã risipã! De Crãciun ce o sã-i mai dai?

*** Douã blonde hotãrãsc sã meargã în pãdure sã-ºi caute brad de Crãciun. Dupã cîteva ore de cãutare, una dintre ele îi spune celeilalte: - Aºa nu mai merge! Eu propun sã luãm primul brad pe care îl gãsim… indiferent dacã are globuri sau nu!

*** Un pensionar îºi sunã fiul: - Trebuie sã-þi spun cã eu ºi cu mama ta divorþãm! 45 de ani de mizerie mi-au ajuns!

Fiul rãspunde derutat: - Tatã, dar despre ce vorbeºti?

Tatãl continuã: - De un timp nu ne mai suportãm ºi m-am sãturat sã discutãm despre acest subiect! Sun-o pe sora ta ºi spune-i. Apoi, bãtrînul închide telefonul. Dupã ce aflã, fiicã, speriatã, îºi sunã tatãl ºi îi spune: - Nu se poate aºa ceva! Mîine venim acasã sã discutãm! Bãtrînul închide telefonul ºi îi spune soþiei: - Gata, am aranjat! De Crãciun vin sigur! Ce le mai spunem ca sã vinã ºi de Paºti?

Pag. a 11-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

De la NUP, la ZDUP! Alb ca varul la faþã, Titi Pastramã încerca sã prindã pe careva la telefon. Cã, slavã Domnului, avea relaþii tari peste tot... Cum îºi permisese droaia de mascaþi sã nãvãleascã peste el, la 6 dimineaþa, sã-i sperie familia, sã-l compromitã în faþa vecinilor?! Care vecini, deja se buluciserã la ferestre, sã vadã ce se-ntîmplã. Sã nu mai vorbim de vîlva stîrnitã, cînd vor da scena la televizor. ªi filmau javrele de cameramani într-o veselie - anafura ºi grijania mamii lor! În plus, mascaþii veniserã pentru un dosar care fusese închis. Mã rog, n-avusese doar un dosar, cã-i întocmiserã 3.

Dar ºi în celelalte, dupã ce-i ieºise pãr alb tot alergînd la Parchet, ºi-i luaserã nenorociþii de avocaþi o cãruþã de bani, deci ºi acolo totul se terminase cu bine. NUP, NUP, NUP, adicã neînceperea urmãririi penale! Ce dracu intervenise, de se rãsucise rãsuceala?!

Cine sã-i rãspundã la telefon, cînd încã nu se luminase de ziuã?... Pilele lui abia se adunaserã de prin cazinouri, SPA-uri, pe unde-or fi umblat toatã noaptea. Sau, te pomeneºti!, or fi aflat ceva, iar acum nu-l mai cunosc! Cã aºa-i cu bagabonþii ãºtia, cît timp le dai, eºti fratele lor, în schimb, cînd ai ajuns la grele, se uitã prin tine - Paºtele ºi Crãciunul cui i-a adus pe lume!

Simþise el cã i se pregãteºte ceva... Tocmai de-aia, cam de vreun an încoace, bãgase adînc mîna în buzunar, croind potecã pînã la un canal TV. De unde, la douã-trei seri odatã, îºi pleda cauza, vorbind pînã i se usca gura. Aºa proceda Antoaneta - ºi ea cu ditamai rahatu’ pe clanþã -, la un alt canal, iar el crezuse cã-i aratã calea, precum, odinioarã, statuia lui Lenin din faþa Casei Scînteii. Aiurea, ei vorbeau, ei auzeau! Din clipa în care s-a intrat pe linia dreaptã a cercetãrilor, Fãcutu’ te cheamã!

Nu-þi mai ajutã nici moaºtele, nici icoana care plînge, nici dacã ridici mai multe biserici decît ªtefan cel Mare! Cã bine zicea cîntecul din mahalaua copilãriei lui: Nu te juca, bã, cu Miliþia, Miliþia, / Cã te bagã, bã, la gherlã, la gherlã,/ Nu te scapã, bã, nici mã-ta, nici tac-tu, / Nu te scapã, bã, nici mama lu’ dracu! ...Cu Pomponiu parcã se întîmplase altfel? Cît fusese mare ºi tare, îi lingeau toþi clanþele. Dar cînd alunecase, sãracul, peo coajã de bananã... Dar nu, sã nu-l mîniem pe Dumnezeu!

Pentru Pomponiu s-au pus, totuºi, în miºcare forþe de categoria super-grea. Tipul scãpase cu o condamnare destul de uºoarã, faþã de cîte nenorociri fãcuse. Nici gînd sã-i aparã în dosar tunurile despre care scriseserã ziarele de se plictisiserã, dar pe care forþele puse în miºcare le fãcuserã mici, tot mai mici, ca-n desenele animate, pînã se pierduserã-n zare. Luase sub 5 ani ºi, mai cu vîrsta, mai cu una-douã-trei-patru cãrþi scrise, vorba unui amic intim din celulã: O varã, o iarnã, ºi-nc-o varã, apoi te-ntorci acasã.

Unde-o sã-þi fie dor de mine... ...Ajuns seara tîrziu la vila lui de lîngã lac, dupã o zi de alergãturi istovitoare, dar care meritaserã cu vîrf ºi-ndesat

efortul, doctorul Cerbu îºi fãcuse un duº fierbinte, sorbise un ºpriþ rece, ºi se aºezase în faþa televizorului. Tocmai începuse un film românesc, despre care înþelesese c-ar fi luat un premiu - Moartea domnului Lãzãroiu, sau aºa ceva. Din senin, însã, fãrã ca vreunul din zecile de dispozitive de alarmã sã dea cel mai mic semn, auzi bubuituri infernale la poarta de la intrare, însoþite de rãcnete guturale: Deschide, poliþia!!

Mãi, sã nu fie vreo glumã proastã, cã avusese parte de multe la viaþa lui!... Nu, nu era. Mascaþii nãvãliserã în casã, tãbãrîserã cu rãngile pe parchetul din salon, spãrseserã pereþii vilei, cãutînd, ei ºtiau ce, confiscaserã, ei ºtiau ce, apoi îl încãtuºaserã ºi-l duseserã pachet la dubã! Ce-o urma de-acum încolo? Dumnezeu cu mila! Dar el avea încredere în Justiþie. Iar dacã Justiþia nu se va dovedi la înãlþimea aºteptãrilor, avea încredere în avocaþii lui. Cãrora - fiindcã ºi pe el îl vizitaserã premoniþiile - le pusese de multe ori filmul „Cabaret”, instruindu-i cum sã tragã sforile, la o adicã. Nu neapãrat pe bazã de certificate medicale, cã, de cînd cu condamnarea colegului Brãdiºteanu, pe bazã de gîticul lui Adiºor, oamenii în halate albe se cam fereau sã mai punã botul. Dar, una sau alta, o soluþie se va gãsi în final. Fiindcã, ºi mai mult decît în Justiþie sau în avocaþi, avea încredere în steaua lui. Steaua cu ºase colþuri, care-l ajutase enorm în viaþã... ...În primul moment, cînd un 4x4 frînase în faþa BMW-ului lor, blocîndu-le drumul, iar un altul le împiedica retragerea, Vica ºi Lica bãnuiserã cã le-au atacat interlopii. La ce altceva puteai sã te gîndeºti, dacã tocmai ieºiserã de la bancã, de unde ridicaserã împrumutul de un milion de euro, cu dobîndã preferenþialã, obþinut în numai cîteva zile? Pãi, degeaba erau ele cele mai bune prietene ale Antoanetei?... Dar cînd mascaþii le scoseserã pe sus din maºinã, încãtuºîndu-le ºi vîrîndu-le în douã dube separate, înþeleseserã cã mai bine le-ar fi atacat bandiþii! Cã nu un milion de euro le fãcuserã pe ele! Apoi, odatã trecutã spaima, îºi construiserã cu migalã strategia de apãrare. Cum, adicã? Le luau de proastele tîrgului, sã plãteascã ele oalele sparte?! Deci, dacã nu era vreo confuzie la mijloc, ºi dacã Antoaneta nu va rezolva repejor tãrãºenia, vor avea destule de spus. Fiindcã, sã fie clar: nu miºcaserã nici un minuþel, nici un milimetru, nici un cent, de capul lor! Problema era cum naiba sã-i dea de ºtire Antoanetei, din moment ce nenorociþii ãia le confiscaserã ºi telefoanele, ºi sutienele ºi...? Da’ las’cã va afla ea de la televizor! ...Antoaneta abia revenise de la ghicitoarea care, deºi îi umflase 60.000 de euro, nici gînd sã i-l readucã pe Leo. Þiganca o primise frecîndu-ºi palmele: Hai, mînca-þ-aº, sã-þ gîceascã baba, dã baftã la lovele ºî la aºternut! Nu-þ iau mult, cã te vãz d-a mea! ªi, într-adevãr, nu era ca hoþomancele alea de la TV, care te îmbîrligã, ba cã Marte nu-i în conjuncþie cu Jupiter, ba cã Saturn... Îi prezentase situaþia ºtiinþific, cititindui întîi din zodia ei, Capricorn: Eºti pã fazã naºpa, mînca-þ-aº. Altfel nu-m explîc cum dã þ-a scãpat afacerea Cornu’ ºî laptili?... Cã jumatea matale dîn

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (6) Maidanezii... sînt, totuºi, de rasã Ei bine... De cîte ori ating subiectul cîinilor maidanezi, mã gîndesc cît de controversat a fost acesta ºi cît de important a rãmas. Lucrînd anual cu foarte mulþi cîini de diferite rase, automat, în perioada alocatã pentru predarea dresajului de disciplinã elementarã, am observat cã fiecare om care îºi procurã un cîine o face pentru un motiv: fie pentru paza personalã, pentru paza de teritoriu, pentru companie, sau pentru cã este fidel unei rase mai rare. Toþi aceºtia au un motiv... Posesorii de maidanezi au un singur scop, ºi anume sã salveze un suflet sãrman de la pierzanie. Des se întîmplã ca dupã ce au adoptat un cîine de pe stradã, sã mai adopte unul sau chiar doi. Trebuie sã ºtiþi cã nu este simplu, de cele mai multe ori, sã ai grijã de un maidanez. Dupã foarte mulþi ani în care aceºtia au avut ocazia sã se reproducã într-un mediu nomad, este posibil ca, fãrã a conºtientiza, ei sã îºi doreascã sã retrãiascã acea libertate. Dacã un cîine a fost adoptat la 6 sãptãmîni, el, totuºi, este posibil sã aibã aceastã dorinþã de a evada din curtea dvs. Pentru a nu exista riscul de a fugi din curte ºi, ulterior, sã îi fie pusã viaþa în pericol, o cãþeluºã a fost întîi sterilizatã ºi apoi datã la ºcoala noastrã de dresaj de cãtre stãpînã ei. Am decis nu numai sã socializãm cãþelul cu plimbãri dese în parc, cît ºi în intersecþii aglomerate, dar sã îl bãgãm ºi într-un curs intensiv de dresaj de disciplinã elementarã, atît individual, cît ºi într-un grup organizat, în care cîinii învaþã sã nu se lupte cu alþi semeni de-ai lor ºi sã fie controlabili de cãtre stãpîni în prezenþa altor animale, cît ºi a altor factori de stress. Dupã ce ne-a arãtat cã a trecut foarte uºor de aceastã parte primarã a dresajului, am început sã efectuãm ºi mici trucuri, care þin de dresajul de film, cum ar fi sã numere prin lãtrat sau sã cearã în douã lãbuþe. Iatã ce companion a ieºit dintr-un maidanez adoptat la o vîrstã mai înaintatã dupã ce a fost tratat cu dragoste ºi încredere. Dacã sufletul dvs. vã îndeamnã sã adoptaþi un cîine maidanez, sfatul meu este sã nu ezitaþi sã faceþi acest lucru, pentru cã aceºtia, pe lîngã frumuseþe fizicã, ataºament ºi recunoºtinþã, vã pot oferi ºi pazã, fie personalã sau de teritoriu. Nu o singurã datã am fost chemat sã antrenez un maidanez pentru pazã, iar acesta a reuºit performanþe pe care de multe ori un cîine de rasã purã nu a reuºit sã le atingã.

(va urma) MIHAI NAE

spate putea asîgura laptili, iar jumatea dîn faþã, cornu’! Îi citise apoi ºi din zodia lui Leo, Peºti: Haoleoo, gagiu-i pã nasoale! Abuzu’ dã mãmãligã-n ac îi dãuneazã grav la sãnãtati. Se poatã-mbolnãvi mortal, dã plachie la cuptor! ªî sã nu mai exporteze balerine minore-n Spania, cã-i face gaborii frangran, º-ajunge-n acvariu’ Jilava!

Nu conta un mizilic de 60.000 de euro! Nici cã nu i-l readusese pe Leo - va gãsi ea alt tinerel. Dar balabusta sã nu-i prezicã nici mãcar cã va gãsi pe uºa vilei o citaþie de la Parchet?!. ...Stãnoagã dãdu buzna în birou: - Aþi auzit? L-au sãltat pe Vaºinton!

Bendiuc, cît era el de mare maestru al combinaþiilor secrete, se fãcu mic în fotoliu. Cu reþinerea lui Vaºinton nu era a bunã... Dar deloc-deloc-deloc! Învîrtiserã împreunã afaceri de miliarde - export de fier vechi, import de motorinã super, declaratã ca þiþei brut. Toate, cu TVA rambursabil. Baºca niºte retrocedãri, tot de miliarde, pe bazã de fals în acte. Mã rog, pe bazã de fals în acte lucrau toþi, de la vlãdicã, la opincã!

Problema era pe cine cade mãgãreaþa...

Prin uºa rãmasã deschisã nãvãli Trancã: - Muicã, îl sãltarã pe Truicã!

Bendiuc, sã-ºi tragã palme ºi mai multe nu: - ªi pe Truicã?! Vorba lui Lucinschi, cînd cu fii-su: probabil le lipsea din colecþie un oltean!

- Cicã zilele astea îl saltã ºi pe Oltean! îi mai dãdu Trancã, fãrã sã vrea, o mãciucã-n cap.

Dupã nici un minut, intrã val-vîrtej Golescu: - I-au sãltat pe Zigu ºi Baltazar!.

- Pe ce chestie? întrebã, fãrã noimã, Bendiuc, care deja nu mai gîndea. κi dãdurã cu presupusul toþi, de-a valma: - O fi treaba aia veche de 8 ani, cu împrumutul de j’de milioane luat de la bancã, pe un gaj supraevaluat. Cine ºtie pe cine-or fi supãrat, ºi-au scos dosaru’ de la naftalinã.

- Precis l-au supãrat pe... Cã nevestele lor fãceau cãlãrie la acelaºi centru. Pe Zigu l-a mîncat în cur ºi i-a cumpãrat nevesti-sii un pur sînge arab de-un milion de dolari!

- Un milion?! El Zorab costa doar o mie de þechini...

- Dar cum se urca pe cal nevasta lui Zigu, cã-i mai grasã decît Stela Popescu?!.

- O urcau 5 tipi. Trei o sãltau dintr-o parte, 2 o pãzeau sã nu cadã pe partea cealaltã.

- De ce-i trebuia balenei cãlãrie?.

- Cum de ce? Fiþe, lume bunã, relaþii... Zicea ºi c-o ajutã sã slãbeascã.

- ªi-a slãbit?.

- A slãbit calu’! Într-un cal fãrã... ããã, într-un hal fãrã hal!

L-au fãcut salam de Sibiu.

- De Sibiu?!... Ghinion!.

- Formidabil, domnule, ce s-a scumpit viaþa! Un milion de dolari salamu’ de Sibiu...

SORIN SATMARI (Din volumul în curs de apariþie S.C.ARAOÞCHI S.R.L.)

Cîteva pozne regale Regii, reginele - ºi alþii de rangul lor - se distreazã mai mult decît aþi putea crede. Au multe pe cap, ca sã folosim o expresie la îndemînã - de fapt, chiar mai multe decît aþi crede cã e cu putinþã - dar reuºesc cumva sã aibã ºi partea lor de amuzament. Sînt înzestraþi cu fericita calitate de aºi putea goli minþile de orice, oricînd doresc, ºi o fac, de fiecare datã, înainte de a începe sã se distreze. Desigur cã umorul regal nu este întotdeauna de cea mai înaltã calitate, aºa cum o defineºte George Meredith în ,,Un eseu asupra comediei ºi a foloaselor spiritului comic”. Asta nu înseamnã cã am avea ceva împotriva lui, serios, pentru cã mare parte a umorului elevat nu prea e amuzant. N-aþi observat asta niciodatã?

Din cîte-mi dau eu seama, membrii familiei regale au propriile lor noþiuni despre ce înseamnã vorbele de duh ºi umorul, despre acele bancuri rãsuflate care te fac sã mori de rîs ºi, în general, despre cum sã te simþi bine. Ei nu tînjesc dupã cel mai elevat tip de umor mai mult decît o facem oricare dintre noi. Vor acþiune, ºi cum ºi-o pot permite foarte lejer, îmi dau seama cã pe George Meredith îl cam aºteaptã un ºoc. În mod straniu, regii, în momentele lor de voioºie, nu sînt altceva decît niºte oameni obiºnuiþi. Gãsesc cã un numãr surprinzãtor de mare dintre conducãtorii acestei lumi ºi-au satisfãcut simþul umorului recurgînd, aproape exclusiv, la soluþia simplã de a trage scaunul de sub fundul reginei. Personal, nu am nici o obiecþie împotriva acestei glume standard. E destul de veche, dar e încã bunã. Principalul ei defect este cã, dacã o repeþi de prea multe ori, s-ar putea sã rãmîi, într-un final, fãrã regine. În ceea ce-i priveºte pe regi, umorul englezesc pare sã fi început odatã cu Edward al II-lea, nefericitul Plantagenet, al cãrui comportament frivol l-a dus la o abdicare forþatã ºi la un sfîrºit tragic, în mîinile unor morocãnoºi furioºi. Deºi nici unul dintre bancurile lui Edward n-a supravieþuit, ºtim precis cã le împãrþea cu generozitate în dreapta ºi-n stînga, pînã în momentul în care a fost încolþit de un comitet de 7 episcopi, 8 conþi ºi 6 baroni, care nu tolera nici un fel de bazaconie. Ei cre-

deau cã pun capãt umorului englezesc, dar asta n-avea sã se întîmple. Nu tãiaserã, însã, rãul de la rãdãcinã. În afarã de faptul cã trãgea scaunul de sub fundul reginei Isabela cea Frumoasã - lucru care nu pare sã fi trezit comentarii nefavorabile, poate doar din partea reginei - Edward mai avea ºi alte surse de amuzament. Se spune cã ar fi rîs în hohote atunci cînd Jack de St. Albans, pictorul curþii, a dansat pe masã în faþa lui, ºi cã ar fi rãsplãtit cu generozitate un alt personaj pentru modul sãu caraghios de-a cãdea de pe cal. Edward avea o manie: facea crize dacã nu vedea pe cineva cãzînd de pe cal, ºi nimic altceva nu-i putea aduce alinare.

Pentru un timp, dupã moartea lui Edward al II-lea, nu gãsim nici o mãrturie despre vreun alt trãgãtor-de-scaun regal, monarhii englezi practicînd, cu siguranþã, acest sport numai în intimitate, acolo unde îi ºi e locul. Totuºi, Casa de Hanovra a reînviat aceastã distracþie, completînd-o cu o nouã gãselniþã. Cel puþin aºa ne relateazã unul dintre martori: într-o searã, în care prinþesele Anne, Amelia, Caroline, Mary ºi Louisa o supãraserã pe guvernanta lor, Lady Deloraine - ºtiþi voi în ce fel -, aceasta a vãzut roºu în faþa ochilor ºi a smuls scaunul de sub nimeni altcineva decît însuºi George al II-lea, ºi-aºa i-a trebuit. Per ansamblu, a fost o searã de pominã.

Dar Franþa este, în definitiv, patria l’esprit-ului. Ar fi plãcut sã ne reamintim unele dintre spusele mai nostime ale lui Ludovic al XlV-lea, doar cã nu existã nici una. Lui Ludovic nu-i prea pãsa de acele bons mots, ce scãpãrau din toate pãrþile atunci cînd curtenii sãi se aflau în formã.

Cu toate acestea, avea ºi Ludovic al XlV-lea latura sa mai nebunã, cãci – nu-i aºa – cine n-o are? În anii sãi de tinereþe, pe vremea cînd o curta pe Maria Mancini, el i-a dat în dar vîrstnicei ºi nevricoasei Madame de Venel o cutie cu bomboane, ce s-a dovedit a fi plinã cu ºoareci vii. ªi tot el se delecta, turnînd pumni întregi de sare în ciocolata lui Madame de Thiange, mofturoasa surioarã a lui Madame de Montespan. Pe deasupra, mai cînta ºi la chitarã. Asta era amuzant, dar nu chiar atît de amuzant.

Petru cel Mare al Rusiei avea, ºi el, momentele lui, din cînd în cînd. Îi plãcea… sã ºterpeleascã peruci.

WILL CUPPY

ALBASTRU NEGRU 12 12

Magia Sãrbãtorilor de Iarnã (urmare din pag. 1) Producþia de massã a felicitãrilor a luat amploare la jumãtatea anilor 1860, iar un deceniu mai tîrziu fenomenul era deja popular în Marea Britanie. În 1870, costul unei felicitãri de Crãciun ºi tariful expedierii acesteia era de aproape o jumãtate de penny, astfel cã tot mai mulþi oameni îºi permiteau sã facã un astfel de gest de Sãrbãtori.

într-un plic. Casa Albã a trimis primele felicitãri de Crãciun proprii în anul 1953, în vremea preºedinþiei lui Dwight David ,,Ike” Eisenhower.

Deºi, de-a lungul timpului, au fost comercializate miliarde de felicitãri de Crãciun, cea mai scumpã dintre acestea a fost vîndutã în anul 2001, în Marea Britanie, cu ocazia unei licitaþii. A costat 20.000 de lire sterline, întrucît dateazã din anul 1843 ºi face parte din seria celor originale, desenate de John Callcott Horsley.

Conþinutul felicitãrii se poate referi direct la semnificaþia Crãciunului: reprezentãri ale Naºterii lui Isus, ori alte simboluri creºtine, cum ar fi Steaua din Bethleem sau un porumbel alb, personificînd atît Duhul Sfînt cît ºi pacea.

Multe felicitãri de Crãciun prezintã elemente specifice acestuia, cum ar fi personajele de sezon (de exemplu, Moº Crãciun, oameni de zãpadã sau reni), obiecte asociate Crãciunului (lumînãri, frunze de laur, globuri ºi brazi de Crãciun), activitãþile ocazionate de aceastã sãrbãtoare (cumpãrãturi, colindatul, petrecerile ºi mesele festive de Crãciun), precum ºi alte aspecte legate de Iarnã (zãpada ºi fauna sãlbaticã specificã Nordului îngheþat). Salutul tradiþional este, de obicei, o urare: ,,Vã doresc Crãciun Fericit ºi un An Nou Fericit!”. Dar superstiþioºii cred cã a ura cuiva un An Nou înainte ca el sã înceapã – aduce ghinion!

Noua modã prinde imediat pe Continent, începînd cu Germania. Franþa, însã, se aratã mai reticentã. ªi, chiar dacã felicitãrile de Noul An sînt comercializate încã de la sfîrºitul Secolului al XIX-lea, abia în 1930 ele aveau sã înlocuiascã, în totalitate, scrisorile ºi vizitele dedicate acestei sãrbãtori. În SUA, felicitãrile de Crãciun au apãrut la sfîrºitul anilor 1840, însã pentru cã aveau un preþ foarte ridicat, puþini oameni îºi permiteau sã le cumpere. În 1875, Louis Prang, un publicist german care lucrase ºi în Marea Britanie la realizarea de felicitãri de Crãciun a început tipãrirea lor în massã, în America, astfel cã tarifele au scãzut semnificativ. În perioada anilor 1910-1920, oamenii au început sã îºi confecþioneze acasã propriile felicitãri de Crãciun.

Totuºi, pentru cã acestea erau extrem de deliCum se sãrbãtoreºte cate ºi împodobite cu funde, erau înmînate persosirea Anului Nou în lume sonal ºi nu trimise prin poºtã, pentru a nu le fi stricat aspectul. Pe la 1930, SUA au adoptat Olanda aºa-numitele ,,season greetings” (,,urãrile de Noaptea Sfîntului Silvestru (Anul Nou) este sezon”), a cãror modã se rãspîndeºte peste tot, marcatã prin focuri de artificii, care nu sînt dupã al II-lea rãzboi mondial. Exista o singurã autorizate decît în aceastã zi. obligaþie: ca ele sã fie scrise în intervalul 1 Suedia decembrie – 31 ianuarie, ºi sã fie introduse Ca un semn de bucurie pentru trecerea în noul an, suedezii obiºnuiesc sã se scalde în apele îngheþate.

Belgia În regiunea Liège, prînzul din ziua de 1 ianuarie îi adunã pe toþi membrii familiei în jurul unui platou cu varzã acrã. Potrivit tradiþiei, fiecare degustã din acest preparat, þinînd sub farfurie, în mînã sau în buzunar, un ban… pentru a fi bogat tot anul.

Scoþia Anul Nou este numit ,,Hogmanay” ºi, în aceastã zi, în unele sate sînt aprinse suluri

de smoalã care, apoi, sînt lãsate sã se rostogoleascã pe strãzi. Astfel, anul vechi este ars ºi este primit noul an. Scoþienii cred, la fel ca românii, cã prima persoanã care le va intra în casã de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul va fi noros dacã acela care le va trece primul pragul este un bãrbat brunet, care le aduce un dar.

Italia Pe masa de sãrbãtoare a italienilor se aflã numeroase feluri speciale, gãtite pe bazã de seminþe, precum ºi brioºe, prãjituri cu miere ºi mîncare de linte, despre toate acestea spunîndu-se cã aduc bogãþie ºi abundenþã.

Spania În mod tradiþional, se mãnîncã o boabã de strugure la fiecare bãtaie a ceasului de la miezul nopþii. Fiecare dintre aceste boabe simbolizeazã ºansa pe care o vei avea în cele 12 luni ale anului urmãtor. În regiunea Granada se degustã o rodie.

Grecia Grecii dedicã ziua de Anul Nou Sfîntului Vasile. Copiii îºi lasã încãlþãrile lîngã ºemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfîntul cel bun. Adulþii mãnîncã feluri tradiþionale, spre exemplu, ,,vassilopitta”, o prãjiturã în care este pusã o monedã de argint

sau din aur. Cel care gãseºte bãnuþul va avea noroc tot anul.

Rusia Se bea ºampanie ºi, la a 12-a bãtaie a ceasului, de la miezul nopþii, se deschide uºa sau fereastra, pentru ca Noul An sã pãtrundã în casã.

Japonia Dupã o masã îndestulatã, stropitã din belºug cu saké, familia se deplaseazã la templul cel mai apropiat, pentru a asista, la miezul nopþii, la cele 108 bãtãi ale gongului, ele reprezentînd cele 108 pãcate pe care omul le poate sãvîrºi pe parcursul unui an. La fiecare loviturã de gong, pãcatul este alungat din sufletul impur.

China Focuri de artificii, petarde ºi lampioane colorate lumineazã drumul spre Noul An. Conform tradiþiei, urãrile ºi dorinþele scrise de fiecare sînt agãþate în copacul destinat special acestui scop: dacã rãmîn acolo toatã noaptea, dorinþele se vor realiza în cursul anului. Anul Nou chinezesc este sãrbãtorit cînd este Luna Nouã ,,Yuan Tan”. Chinezii din întreaga lume participã la procesiuni pe stradã, unde sînt aprinse mii de lanterne. Ei cred cã spiritele rele

gat norocul. * La masa de Crãciun trebuie sã participe un numãr par de invitaþi, un numãr impar aduce ghinion. * Se spune cã vei avea noroc dacã ai vãrsat vin pe masã, dacã ai dat de pomanã ºi dacã ai rãsturnat cutia cu chibrituri. * Împotriva deochiului ºi farmecelor, în cele 4 colþuri ale mesei se pun usturoi ºi seminþe de mac.

Tradiþii, credinþe ºi superstiþii legate de Sãrbãtorile de Iarnã Pentru mulþi dintre români, Crãciunul, dincolo de activitãþile asociate sãrbãtorii (împodobirea bradului, masa în familie, goana dupã cadouri sau rãsplãtirea colindãtorilor), are o încãrcãturã emoþionalã extraordinarã, iar de aceastã zi sînt legate numeroase obiceiuri ºi credinþe. * În Ajunul Crãciunului, gospodarii îºi strîng din sat tot ceea ce au dat de împrumut, pentru ca sãrbãtorile sã îi gãseascã în casã cu de toate. * Coºurile caselor se scuturã, iar funinginea se pune la rãdãcina viþei-de-vie ºi a pomilor, pentru rod bogat. * Femeile pun în apa cu care se spalã o nucã, pentru a fi sãnãtoase ca ea, ºi un ban de argint, ca sã fie bogate. * În ziua de Ajun e bine sã mãnînci mere, ca sã fii sãnãtos tot anul. * E bine sã faci un cadou cuiva în Ajunul Crãciunului, ca sã ai un an prosper. * Dacã te sãruþi sub vîsc în noaptea de Ajun, vei avea noroc în dragoste, însã, dacã eviþi acest lucru, vei avea parte de ghinion. * Luminile de Crãciun din brad nu se aprind înainte de apariþia primei stele. * Lumînãrile aprinse în seara de Ajun nu trebuie stinse, acestea trebuie lãsate sã ardã pînã la final, astfel, vei avea noroc toatã luna ianuarie. * Dacã nu dãruieºti nimic în Ajunul Crãciunului, prosperitatea te va pãrãsi.

* Existã credinþa cã toþi copiii care se nasc în noaptea de Crãciun vor avea noroc în viaþã.

Sãrbãtoarea Revelionului este însoþitã, ºi ea, de o serie de tradiþii ºi de credinþe care spun ce e bine ºi ce nu e bine sã facem pentru ca Noul An sã fie unul fericit, rodnic ºi plin de speranþe. Spre exemplu: …acel obiect pe care îl ai în mînã de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mîna imediat dupã miezul nopþii va fi cel mai important plan al vieþii tale în anul care vine. Dacã ai bani în mînã, vei avea parte de ei în tot cursul anului, dacã îþi þii iubita de mînã, îþi va merge bine în dragoste, dacã þii paharul în mînã, vei avea un an vesel. …dorinþa pusã la miezul nopþii de Revelion are toate ºansele sã se împlineascã. ...e bine sã ai pe masa de Crãciun ºi de Anul Nou crenguþe de vîsc – ele aduc noroc. …este de rãu augur dacã agãþi Calendarul înainte ca

noul an sã înceapã; la fel, ºi dacã întorci fila de calendar înainte ca ziua sau luna sã se încheie. ...aduce ghinion sã intri în noul an fãrã nici un ban în buzunar. …nu e bine sã te gãseascã Anul Nou cu datorii, cãci vei fi dator tot anul. …prima persoanã care îþi va trece pragul în prima zi din noul an va influenþa tot anul: persoanele blonde sau roºcate aduc ghinion, iar cele brunete aduc noroc. ...prima persoanã care va bate la uºã în prima zi a noului an trebuie sã fie primitã.

Dacã aceasta e o femeie – se spune cã va fi un an prost; dacã e bãrbat – va fi un an norocos. ...nu este bine sã speli în prima zi a Noului An. ...este bine sã porþi haine noi în ziua de 1 ianuarie ºi ceva de culoare roºie, de Revelion. ...este semn rãu sã spargi ceva în prima zi a Noului An ºi în noaptea de Revelion. ...este semn rãu sã plîngi în prima zi a Noului An. ...este bine sã faci mult zgomot la miezul nopþii, pentru a alunga spiritele rele (clopoþei, pocnitori, artificii etc.). …în noaptea de Anul Nou este bine sã laºi uºile ºi geamurile deschise. ...este rãu sã imprumuþi bani sau altceva în prima zi a Noului An. ...aduce noroc sã mãnînci carne de porc ºi linte de Anul Nou. ...Anul Nou va fi luminos ºi bun dacã se lasã o lampã sau o lumînare aprinsã pîna la ziuã. ...în dimineaþa de 1 ianuarie se pun bani de argint în apa cu care se spalã membrii familiei. ...nu este bine sã laºi focul sã se stingã de Anul Nou. ...este bine sã întorci ceasul ºi sã îl potriveºti imediat dupã ce a bãtut ora 12 noaptea. ...este bine sã îþi sãruþi iubitul/iubita la miezul noptii. …la masa de Sf. Vasile (1 ianuarie), existã obiceiul de a aºeza, sub acoperãmînt, în cele 4 colþuri, un ban, un cãrbune, o oglindã ºi o bucatã de mãmãligã. Fiecare dintre tineri îºi alege cîte un colþ ºi, dacã alege banul – va fi bogat, bucata de mãmãligã – va avea belºug, oglinda – va fi frumos ºi sãnãtos, iar dacã alege colþul cu cãrbunele – va fi urît ºi rãu. ...femeile nemãritate, dacã împrumutã o verighetã ºi o poartã de Anul Nou pe al treilea deget de la mîna stîngã, îl vor visa pe viitorul soþ. ...copiii nãscuþi de Crãciun sau de Anul Nou sînt norocoºi.

ALBASTRU NEGRU 13 13

sînt peste tot în acea perioadã, aºa cã aprind artificii pentru a le îndepãrta.

SUA Americanii sãrbãtoresc peste tot Noul An printr-o explozie de lumini ºi artificii, indiferent dacã afarã sînt –10, sau +10 grade Celsius.

La New York, în Time Square, cea de a 12-a bãtaie a ceasului de la miezul nopþii este aºteptatã de mulþime cu nerãbdare: toatã lumea se aflã în stradã, se îmbrãþiºeazã ºi se sãrutã.

Ecuador ºi Peru Pe strãzi domneºte un zgomot asurzitor, fiindcã toatã noaptea explodeazã petarde ºi artificii. A nu se uita flãcãrile: potrivit obiceiului, în semn de bucurie, sînt aruncate în foc manechine confecþionate special.

Ca ºi în Spania, la miezul nopþii se mãnîncã 12 boabe de strugure, cîte una la fiecare bãtaie a ceasului.

* Cît de multe bucate de plãcintã strîngi în seara de Ajun, atîtea luni de noroc vei avea în anul care vine. * În ziua de Crãciun, gospodarii pun mîna pe toate uneltele din curte, ca sã le foloseascã sãnãtoºi ºi cu spor în noul an. * Tot de Crãciun, se pune o potcoavã în gãleata cu apã ºi, apoi, apa este datã la vite, pentru ca acestea sã aibã o sãnãtate de fier. * În aceastã zi, nu se face deloc curãþenie ºi nici nu se aruncã gunoiul, considerîndu-se cã va fi alun-

Pag. a 14-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Þara-i prãdatã de 26 de ani, hoþii-s printre noi!

Recentele arestãri din dosarul retrocedãrilor, cu „vedete“ ca Andronic, Truicã ºi Paul Lambrino în prim-plan, n-au fãcut decît sã deschidã rãni mult mai adînci, provocate chiar în primii ani de dupã Revoluþie, atunci cînd erai categorisit fesenist, sau comunist, dacã lansai tocita sintagmã „Nu ne vindem Þara!“. Azi, cam toatã suflarea româneascã de bunã-credinþã gîndeºte în acest spirit, unii o spun, alþii nu, dar un lucru e sigur: sîntem cu toþii revoltaþi cînd DNA-ul face publice sumele tranzacþionate în aceste afaceri de retrocedãri, de vînzãri cãtre infractori notorii internaþionali, fie cã obiectul malversaþiunilor sînt terenuri cît vezi cu ochii, pãduri imense, sau imobile dintre cele mai vestite ale Patrimoniului Naþional. Toate acestea sînt valori naþionale care nu pot fi tranzacþionate în nici un fel, dar nesimþiþii „bãieþi deºtepþi“ ºi „descurcãreþi“ au tras la greu în aceºti ani, însã ei n-ar fi putut face aceste impresionante averi ºi n-ar fi adus imense prejudicii statului, dacã legile nu-i protejau. ªi ajungem la punctul în care tot clasa politicã e vinovatã, tot acei deputaþi ºi senatori care votau cu ochii închiºi pãguboase propuneri de legi, transformate în acte oficiale, aprobate ºi legiferate la cel mai înalt nivel. Era absolut normal ca dupã perioada neagrã a comunismului, þãranii ºi proprietarii de pãmînturi, pãduri sau imobile sã intre în posesia bunurilor confiscate de comuniºti, dar cum s-a fãcut aceastã punere în posesie e o chestiune strict româneascã! Majoritatea fostelor þãri comuniste au abordat problema restituirii proprietãþii într-o manierã decisã imediat dupã anul 1990. Astfel, în Albania, Bulgaria, Ungaria, Republica Cehã ºi în fosta Germanie de Est, legile de restituire a terenurilor ºi imobilelor naþionalizate au fost adoptate înainte de sfîrºitul anului 1993, în Croaþia – în 1996, iar în Macedonia – în 1998. Pe aceste meleaguri s-a rezolvat totul civilizat, statul a restituit corect, iar cei îndreptãþiþi sã primeascã n-au sãrit calul, au fost rezonabili în pretenþiile lor. În România, problema restituirii proprietãþilor preluate abuziv este încã departe de a fi rezolvatã. În ultimii 25 de ani, politicienii au elaborat legi, hotãrîri de guvern ºi alte acte normative, în încercarea de a repune în drepturi victimele naþionalizãrilor de proprietãþi din epoca comunistã. În privinþa fondului funciar, prin emiterea Legii 18/1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate al þãranului român asupra unei suprafeþe limitate din pãmînturile sale, adicã numai pentru 10 hectare pe amplasamente hotãrîte de Comisiile pentru aplicarea legii. Aceste prevederi au generat diverse abuzuri ale Comisiilor, care au împãrþit pãmînturile dupã bunul-plac ºi un lung ºir de procese. Începea haosul, cine avea avocaþi buni putea sã intre în posesia unor uriaºe suprafeþe de pãmînt, imobile sau pãduri, iar legile parcã erau fãcute de ei pentru ei,

Despre curve ºi peºti Unii, care se duc la bisericã doar ca sã fure ce-a mai rãmas în cutia milei dupã ce a fost scotocitã de popi, se bat cu pumnii în piepturile tãbãcite de tutun de contrabandã cã ºi ciomãgeala ar fi sport. Adicã, vezi Doamne!, dacã bagi doi nãtãfleþi pescuiþi de prin cîrciumile insalubre într-o cuºcã ºi-i îndemni sã se ia la pocealã pînã cînd ajung cu o jumãtate de picior în groapã, speriaþii ãia or sã devinã niºte gentelmeni.

Numai buni sã le faci statuie ºi sã-i mîngîi pe cucuie.

Publicitatea acestor bãtãi de stradã, transferate în sãlile de sport, la care participã diverºi intelectuali subþiri, cãrora socraticii le zic bagabonþi, a atins coarda subþire a telescuipãtorilor contemporani cu prostia. ªi nu numai coarda, ci ºi coardele, care abia aºteaptã sã defileze pe la întrunirile tovãrãºeºti ca sã-ºi prezinte marfa trupeascã, refrigeratã, semipreparatã ºi gata despachetatã. Din pãcate, la ºcoala de taici pe care au absolvit-o aceste vestale nu le-a spus nimeni cã vulgaritatea ucide tot ceea ce este mai frumos într-o femeie: misterul.

Cu excepþia sesiunilor parlamentare, la galele de caftangealã ºi proxenetism întîlneºti cele mai disponibile curve ºi cei mai mulþi borfaºi pe metrul pãtrat. Pe unele le-ai mai vãzut pe la tembelizor, la emisiunile culturale gen „Cutia cu maimuþe“, pe altele le-ai depãºit pe ºoseaua de centurã, pe unde dãdeau kilometrajul peste cap.

Peºtii sînt în salã, în acvariul de pe primul rînd, supraveghind desfãºurarea activitãþilor obºteºti, expunînd ºi preþãluind marfa ºi, evident, încasînd biºtarii. Cã în lumea asta a luptelor cu bunul-simþ un singur lucru conteazã: mãlaiul. Restul e golãnie. Fiecare e pe cont propriu ºi, dacã e incapabil sã se vîndã, n-are decît o soluþie: sã se întoarcã în stradã. Unde vor

adicã pentru mai-marii zilei. Confuzia ºi hãþiºul legislativ erau elementele de care infractorii profitau ca sã acumuleze averi imense, rînd pe rînd apãreau legi fãcute parcã doar pentru devalizarea þãrii: Legea 69/1997, Legea 1/2000, Legea 400/2002. (De menþionat e cã aici iniþiator a fost Victor Hrebenciuc, adicã lupul la stînã. Aceastã lege a permis împroprietãrirea rapidã ºi arbitrarã a mii de oameni doar pe baza unor liste din 1945 (?!), în care erau trecuþi cei care ar fi urmat sã primeascã terenuri agricole în baza reformei agrare de dupã rãzboi, cîþi mai erau aceºtia, sau cîþi mai erau inventaþi!) Cavalcada actelor normative a continuat cu Legile: 247/2005, 112/1995, 10/2001, HG 498/2003 ºi Legea 1/2009. Începînd de la Legea 18 din 1991 pînã în 2009, au fost adoptate 12 acte normative – Legi, HG-uri ºi Ordonanþe de Urgenþã - pentru a reglementa proprietatea funciarã, ºi tot nu s-au rezolvat echitabil problemele, aºa cum s-a fãcut rapid în celelalte þãri foste comuniste, dimpotrivã, continuã ºi azi dezbaterile, dar ele s-au mutat puþin spre ªtirbei Vodã, adicã la DNA… în sfîrºit! Pînã la arestãrile de acum cîteva zile, s-a lucrat intens la DNA. De ani de zile apãreau cam aceleaºi nume în Dosarul retrocedãrilor. Astfel, în octombrie 2014, Paul Lambrino ºi soþia sa, Lia, erau audiaþi la Braºov, dar ºi alþi „grei“, senatorul Ilie Sîrbu, deputaþii Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam ºi directorul Romsilva, Adam Crãciunescu, au fost ºi ei audiaþi la DNA. Ioan Adam s-a numãrat printre cei 37 de deputaþi PSD care, alãturi de un deputat PC, au depus mai multe amendamente la Codul Silvic care permit defriºãri în pãdurile private, dacã proprietarul vrea sã construiascã unitãþi turistice în zona respectivã; ei votau exact ceea ce le era lor de folosinþã, Interesul Naþional nu mai conta! Un raport al Curþii de Conturi aratã cã, în primii 12 ani de la Revoluþie, din pãdurile statului ºi din cele private s-au tãiat ilegal 80 de milioane de metri cubi de lemn, care le-au adus hoþilor cîºtiguri de circa 5 miliarde de euro. Cele 80 de milioane de metri cubi de lemn tãiate ilegal înseamnã peste 26 de milioane de copaci, cu o înãlþime de 30 de metri, ºi cu o vîrstã de aproximativ 50 de ani. Avînd în vedere cã pe un hectar de pãdure se aflã 450-500 de metri cubi de lemn, înseamnã cã au fost defriºate ilegal cel puþin 160.000 de hectare. În anul 1800, suprafaþã împãduritã a provinciilor istorice româneºti era de 8,5 milioane de hectare ºi reprezenta 36% din teritoriul lor. Aceastã suprafaþã a fost redusã continuu. În vara lui 2012, suprafaþa fondului forestier a ajuns la 6,35 milioane de hectare, dintre care 3,2 milioane de hectare se aflau în proprietatea publicã a statului ºi 1,02 milioane de hectare în proprietatea publicã a unitãþilor administrativ-teritoriale. În proprietatea privatã existau 2,2 milioane de hectare. Inclusiv presa internaþionalã a atras atenþia asupra situaþiei dezastruoase a pãdurilor din România. Astfel, „Der Spiegel“ scria: „În România, se micºoreazã, bucatã cu bucatã, una din cele mai frumoase zone împãdurite din Europa, cea a Carpaþilor.

Unele defriºãri sînt ilegale, iar lemnul ajunge, sub formã de parchet sau paleþi, ºi în Germania. Cifrele aratã cã dispar, ca suprafaþã, 3 terenuri de fotbal, din pãdurile noastre, pe orã.

Guvernul apreciazã cã pãdurarii furã cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an, ceea ce înseamnã o datã ºi jumãtate cît

piramida lui Keops“. „Der Spiegel“ mai scrie ºi despre mafia Schweighoffer ºi despre defriºarea pãdurilor virgine din România. Una dintre marile probleme care a dus la reducerea continuã a fondului forestier este reprezentatã de retrocedãrile abuzive care s-au fãcut în România, din cauza carenþelor din legislaþie, dupã cum noteazã ultimul raport al Curþii de Conturi dedicat acestei probleme dramatice pentru România: „Confuziile, carenþele ºi slãbiciunile din legislaþia care priveºte retrocedãrile de fond forestier au fost speculate prompt în favoarea lor de cãtre entitãþi, forme asociative ºi persoane fizice care nu aveau nici un drept, ºi au indus în eroare unele instanþe de judecatã“, explicau ei în raportul citat. „Proprietatea publicã a statului asupra pãdurilor s-a diminuat prin reconstituiri sau, mai bine zis, de cele mai multe ori, prin constituiri abuzive de drepturi de proprietate, autoritãþile publice manifestînd adeseori o inexplicabilã indiferenþã ºi pasivitate“, adãugau aceºtia. Normal cã, în aceste condiþii, un Prinþ de Tinichea, care nu-i deloc confuz cînd furã, îºi va permite, într-o zi, sã cearã nu doar pãdurea de la Snagov, ci ºi lanþul Munþilor Carpaþi! Confuzie e doar în mintea românului de rînd, nu ºi în mintea celor care ne hotãrãsc soarta! Ei ºtiau foarte bine ce au de fãcut. Astfel, în calitatea ei de ministru al Justiþiei, smochinita Monica Macovei dãdea, în 2005, o lege ale cãrei efecte nefaste se vãd mai ales azi, cînd capul de afiº îl reprezintã audierile de la DNA în privinþa retrocedãrilor ilegale. Dupã ce a plecat din Procuraturã, Monica Macovei a fost avocat ºi se ocupa cu recuperãri de retrocedãri. Dar, la vremea aceea, legislaþia nu prea permitea atîtea retrocedãri. ªi d-na Macovei, din avocat, ajunge ministru. Iar în 2005, la începutul legislaturii, Alianþa DA, cu ministrul Macovei, s-a apucat ºi a fãcut pachete de legi, unul cu Proprietatea ºi altul cu Justiþia. În privinþa retrocedãrilor, s-au creat situaþii imposibil de imaginat: au fost evacuate importante instituþii de stat, grãdiniþe, spitale, teatre, muzee, castele medievale, fãrã cã statul sã primeascã ceva, alte spaþii sau un alt fel de despãgubiri. Statul era pãgubit la greu, bugetul afectat, prejudiciul, imens. Cînd a propus aceastã lege a Proprietãþii, Macovei a mai înaintat ºi Legea Justiþiei, care, de fapt, era praf în ochii oamenilor, o manierã de a camufla Legea Proprietãþilor. Toatã lumea s-a repezit pe Legile Justiþiei, toþi voiau sã ºtie cine va fi nominalizat procurorul general ºi procurorul de la DNA. Rolul de a desemna oamenii din aceste importante posturi îl avea ministrul, adicã Macovei. Ea a pus pe cine a vrut, de fapt pe cine trebuia! Combinaþia a fost sã poþi sã furi ºi sã te protejeze instituþiile respective, sã ºtii cã nu te deranjeazã. Cu legi discutabile ºi cu autoritãþi bãgate pînã-n gît în mocirlã, unor borfaºi ordinari ca Andronic, Truicã, Lambrino ºi altor zeci de complici ai lor nici nu le-a fost greu sã pãgubeascã statul de sute de milioane de euro, cazurile fiind intens mediatizate azi. Tot ceea ce vrem noi e sã se facã luminã, sã se recupereze contravaloarea pagubelor provocate de aceºti tîlhari ºi strãini de Intresul Naþional, sã-i vedem pe aceºti nenorociþi în puºcãrie, dar ºi pe cei care, prin deciziile lor „de sus“, au permis aceste hoþii. Felicitãm pe toþi cei care au readus în primplan aceste fãrãdelegi, care-ºi aºteaptã pedeapsa de foarte mulþi ani! Susþinem cu tãrie instituþiile statului ºi presa în demersurile ºi munca lor de salvare a þãrii din mîinile acestor barbari ºi duºmani ai Poporului Român.

PETRE RÃCÃNEL

face acelaºi lucru numai cã e mai frig, iar paraii sînt puþini. În plus, te poate lua ºi potera, care nu poate înghiþii cacealmale ca la Torino, unde niºte ciumpalaci s-au prefãcut cã sînt sportivi de superclasã ºi or sã-i þinã pe românii plecaþi de acasã cu sufletul la gurã, dupã ce, iniþial, îi atacaserã la portofel.

Eu, dupã cum bine ºtiþi, iar dacã nu ºtiþi ar cam fi timpul sã bãgaþi la cap, nu obiºnuiesc sã mã uit la cafteli între oameni, întrucît sînt un bun creºtin. Sau, cel puþin, aºa mi se pare.

M-am uitat odatã la un meci de-al lui Zmãrãndescu, în care unul îi cãra pumni cu nemiluita, iar, în contrapartidã, Cãtãlin sãrea pe el ºi-l lua în braþe. „Dragoste la prima vedere!“, mi-am zis, neînþelegînd ce se întîmplã. „Numai de nu l-ar afla Gigi Becali cã joacã în echipa adversã, cã-l lasã fãrã serviciu!“.

Mi-a fost milã de bodyguard la cît a încasat, dar mi-a venit sufletul la loc cînd, la finalul ciomãgelii care-i lãsase urme adînci pe muian, a fost declarat învingãtor. „Mãi, sã fie, ãºtia premiazã porumbelul pãcii! Bravo lor!“. ªi n-am mai urmãrit asemenea rãzboaie nucleare cã, spre deosebire de cei care se benocleazã la trucaje ca ºi cum ar fi adevãrate, eu simþ enorm ºi vãz monstruos!

Dar asearã mi-am încãlcat jurãmîntul de castitate vizualã ºi am deschis televizorul sã vãd ºi eu un meci de fotbal de prin þãrile în care acest termen are acoperire ºi pe teren. Cînd colo, ce sã vezi?! Pe canalul de sport se bãteau douã muieri de parcã nimerisem la Capatos, deºi n-am p(r)ostul ãsta în grilã. Astea fie erau flãmînde, fie erau nemãritate, cã le lipsea ceva esenþial de se pãruiau cu atîta simþ de rãspundere. M-am lãmurit cã ºi distinsele paraºute - care în loc sã-ºi pãstreze farmecul ca sã punã ghearele pe cîte un bãrbat priceput la procesul tehnologic de înmuiere a cocoaºei cu cobiliþa, în preludiu, ca ulterior, dupã orgasm, sã procreeze - erau sportive. S-a întors lumea cu himenu-n sus, nu ne mai facem bine!

Cînd m-am întors de la duºul rece, cã trebuia sã-mi revin într-un fel, filozoful licenþiat în drept, istorie ºi jumãri de porc, Cãtãlin Moroºanu, un fel de Jean Constantin al ringului, le zicea fraierilor din salã cã ar bate o fatã. A trebuit sã-mi scot apa din urechi cu tirbuºonul ca sã pricep cã, de fapt, a bãtut o fatã. Mãi sã fie! Mã uit în ring, ºi nu zãresc nici o paraºutã. Doar într-un colþ stãtea tupilat, cu mîna la bostan, ca un vasluian dupã discoteca de sîmbãtã seara, un negru de vreo 125 de kg. „Sã vezi cã nebunu’ de Moroºanu a bãtut-o pe nevastã-sa!“, mi-am zis contrariat.

Dar n-a fost aºa. Cu ajutorul reluãrii, am înþeles cã sportivul dat cu cremã de ghete a considerat cã, pentru banii pe care i-a luat, chiar ºi un pumn primit în bornãu e prea mult ºi s-a prefãcut mort, refuzînd lupta. Bravo lui, bãiat descurcãreþ, ca sã nu zic de-a dreptul delicat, cã aº eluda adevãrul cu neruºinare!

Jucãria de pluº pe care i-a dat-o Moroºanu în prologul bãtãii de joc numitã „Galã K1“ i s-a lipit de inimã ca marca de scrisoare ºi nu s-a mai dezlipit de acolo, cu toate insistenþele organizatorilor. În schimb, pãpuºica pe care i-a oferit-o lui Cãtãlin l-a înrãit ºi mai tare pe moldoveanul nostru. Cã în zona asta crepuscularã de lume, neoamenii nu se înmoaie decît de la o vadrã de ºoricioaicã în sus. E singurul plocon care poate stoarce lacrimi de crocodil.

La Torino, spectatorii au plîns dupã bani. ªi-o vor mai face ori de cîte ori vor merge la ºourile organizate de Eduard Irimia, un bãiat care pare deºtept doar pentru cã profitã de pe urma proºtilor. ªi cum în spaþiul carpato-danubiano-erotic prostia e infinitã ºi foarte apreciatã, fiind catalogatã drept descurcãrealã, promotorul cu un trecut dubios ºi un prezent scandalos va avea un viitor strãlucit. Cã de luptãtori umflaþi cu hamburgheri ºi conserve de fasole bîhîie lumea interlopã...

ADI SFINTEª, preºedintele Filialei PRM Buzãu (Editorial preluat din „Arena buzoianã“)

Pag. a 15-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

REFLECTOR ANTICORUPÞIE rubricã de George Roncea Se sparge Nucleul Mafiei Nãstase - Ilici - Israel? (2) Iatã aici lista proprietãþilor aflate în vizor (listã dispãrutã din arhiva ZiuaNews, unde a fost publicatã iniþial) Ziua News a prezentat toate bunurile care aparþin Casei Regale a României pentru care au fost începute, la nivelul anului 2006, procedurile de restituire, fie administrative, fie judiciare, cesionate, printr-un simplu contract, numãrul 299, din 1 noiembrie 2006, companiei Reciplia ºi lui Truicã.

• Teren - 8.000 de metri pãtraþi, lîngã „Mina Minovici”, în Bucureºti; • 52 de hectare de teren în Bucureºti, Strada Jandarmieriei; • Teren - 2.000 de metri pãtraþi, în Nãvodari; • Ferma Regalã „Bãneasa“, plus 28,63 hectare; • Imobil în Bucureºti, Strada Ion Ionescu de la Brad; • Staþia de montã de la Bãneasa, plus 25 de hectare aferente, vecin cu Hipodromul „Bãneasa“; • Teren de 2,66 hectare la Nãvodari; • Moºia Regalã Copãceni - 118,10 hectare - Comuna 1 Decembrie 1918; • Moºia Cocargeaua - Ialomiþa - 7.454 de hectare; • Balta Ezeru Mostiºtea - comuna Mînãstirea - 1.062 hectare; • Balta Boian Sticleanu ºi pãdurea Vãrãºtii de Baltã - 2.436 de hectare, plus 3.500 hectare apã, 170 hectare trestie; • Moºia Zorleni (Vaslui) - 1.577 hectare; • Teren de 3.165 hectare, comuna Mînãstirea, Cãlãraºi; • Teren de 2.002 hectare, Chinciu Spanþov, Cãlãraºi; • Via Regalã „Cotnari“, inclusiv Castelul, 13 hectare; • Via ºi pepiniera „Murfatlar“, 72 de hectare din comuna Murfatlar, Constanþa; • Teren de 30 de hectare - pãdurea Snagov; • Teren de 67 de hectare plus imobilul din Scroviºtea; • Teren forestier de 596,20 de hectare în Mînãstirea, Cãlãraºi.

Palatul Elisabeta, sediul PDL ºi intrarea de la Cotroceni, vîndute de Paul Lista cu imobilele date lui Truicã ºi companiei Reciplia SRL este una de-a dreptul spectaculoasã:

• Imobilul din Eroii Sanitari numãrul 18, intrarea în Palatul Cotroceni; • Podgoria „Tohani”, Valea Cãlugãreascã; • Imobilul Bibliotecii Universitare, Piaþa Revoluþiei; • Imobilul Ambasadei Iranului, Lascãr Catargiu nr. 39; • Imobilul de pe Strada Latinã nr 10; • Palatul Elisabeta - Parcul Herãstrãu; • Grajdul de cai de curse, Hipodromul Bãneasa; • Imobil, fostul sediu al Fundaþiei „Ferdinand”, Iaºi; • Sediul ING Bank, Bulevardul Kiseleff nr. 13; • Imobil Aleea Modrogan numãrul 1, sediul PDL; • Imobil Aleea Alexandru numãrul 18, sediul MAE; • Teren de 448 metri pãtraþi, plus imobil, Strada Gogol, Sector 1; • Teren, plus imobil, 506 mp, Strada Mircea Eliade nr. 12;

Moºiile de la Balcic, vîndute printr-un act adiþional În 4 aprilie 2007, la contractul iniþial semnat între Reciplia, prin Remus Truicã ºi prinþul Paul, a fost semnat un act adiþional, care prevedea cesionarea drepturilor asupra unor bunuri din Bulgaria, ale Casei Regale. Iatã lista: • Palatul Regal „Balcic“; • Vila „Malvi Dalga“; • Casa Suitelor; • Pavilioanele ce înconjoarã Palatul Regal; • Biserica, templul ºi capela „Stella Maris“; • 24 de hectare, plus 4.800 de metri pãtraþi, teren aferent Palatului Regal; • O cotã de 65% din 185 de hectare aparþinînd Domeniului Regal; Prin cel de-al doilea act adiþional, încheiat în 4 octombrie 2007, Paul a cesionat cãtre Reciplia, reprezentatã de Truicã, încã o serie de moºii ºi terenuri, dar ºi clãdirea SRI de astãzi, cu menþiunea cã Paul a precizat cã pe aceasta doreºte sã o pãstreze, plãtind 50% din valoarea acesteia cãtre Reciplia. Iatã lista: • Vila Lupescu, actualul imobil SRI, imobil, plus teren; • Teren de 536, 90 hectare la Banloc; • Moºia Regalã Broºteni, plus 39.885 hectare; • Un teren de 20,50 hectare; • Castelul Medieºu Aurit, Satu Mare; • Castelul de vînãtoare Poiana Itcanilor, compus din 40 de camere, plus 50 hectare teren din comuna Valea Putnei; • Castelul de vînãtoare Lãpuºna, plus 4 hectare de teren în Mureº;

Enigmele celei mai mari cetãþi din Epoca Bronzului, la doi paºi de Timiºoara (2) Au dat foc fortificaþiei dupã plecare Cercetãtorii nu ºtiu deocamdatã cînd a fost abandonatã cetatea, nici dacã a fost distrusã sau incendiatã voit. „Majoritatea necropolelor Cruceni-Belechiºi îºi înceteazã continuitatea în anii 1200 înainte de Christos.

Aceastã aºezare apãratã de patru ziduri a fost abandonatã, se pare, undeva la 1100 înaintea de Christos. Nu existã un semn de atac care sã fi distrus fortificaþia, însã zidurile sînt distruse prin foc. Dacã ele au fost atacate de alte comunitãþi, nu existã argument arheologic, dar se ºtie cã existã situaþii în care comunitãþile îºi distrug propriile aºezãri. Helveþii, cînd plecau din cauza foametei, îºi dãdeau foc cetãþilor, aºezãrilor, sã nu aibã motivaþia de a se întoarce. Fortificaþia are 1.700 de hectare ºi este cea mai mare cetate preistoricã, de Epoca Bronzului, din Europa. Aici avem o situaþie complexã, cu patru ºanþuri de apãrare, care se poate vedea cum evoleazã în timp“, susþine ºeful arheologilor. Specialiºtii afirmã cã fortificaþia a fost construitã inginereºte. Structura de rezistenþã este din lemn, iar în casetele formate se bãtea lut, pentru consolidare. ªanþurile de apãrare aveau ºi 7 metri. „Faptul cã aici avem aceastã aºezare sugereazã faptul cã exista o elitã ºi o ierarhie. Fãrã un ºef sau un factor de organizare nu putea sã construiascã patru valuri de apãrare ºi mai ales sã le întreþinã. Aici s-a consumat o cantitate enormã de lemn, care a trebuit tãiat de undeva, a trebuit construit dupã planuri care erau aproape inginereºti ºi un pãmînt bãtut în casetele de lemn formate. ªanþurile de lemn trebuiau întreþinute“,

adaugã Alexandru Szentmiklosi, ºeful secþiei de Arheologie a Muzeului Banatului. Acesta susþine cã nu este vorba de o cetate strict defensivã. „Dacã ar fi sã o aperi, este aproape imposibil, din cauza mãrimii. Cineva care ar dori sã intre în cetate are atîtea cãi, atîtea vãi, încît este greu sã o aperi. Toate vãile sînt ºi surse de apã.

Sînt peste tot izvoare“, a adãugat specialistul.

Dupã terminarea cercetãrilor de la casa descoperitã în cîmp, arheologii vor îngropa totul ºi vor reda zona agriculturii. Iar apoi vor merge mai departe. „În paralel, am aplicat ºi la alte proiecte de finanþare. Dacã vom fi admiºi, ºi avem semnale bune, vom cerceta zidurile.

• Moºia Regalã Tersig, plus 709 hectare teren forestier în Caraº-Severin; • Pãdurea Hereasca, 34,81 hectare în Cãlãraºi; • Douã imobile în Sinaia.

Prezentãm, în continuare, lista proprietãþilor care i-au aparþinut lui Carol al II-lea ºi la care ar avea drept de moºtenire atît Regele Mihai, cît ºi fiul lui Carol Mircea Grigore, prinþul Paul de România.

• Ferma „Bãneasa”, judeþul Ilfov: 28,43 hectare teren agricol, plus herghelie cu 28 de cai ºi 8 de tineret pursînge englez ºi 15 iepe pursînge englez ºi urmãtoarele autovehicule: un camion Chevrolet ºi o bicicletã.

• Moºia „Mînãstirea“, judeþul Ilfov: 3.165,87 hectare teren agricol, plus 46 de cai lipiþani pursînge englez ºi urmãtoarele autovehicule: 4 camioane autocar (2 defecte), un turism Jeep Willys ºi o motocicletã (moºia Mînãstirea).

• Moºia „Mînãstirea”, judeþul Ilfov: 596,20 hectare de pãdure, cu întreg inventarul necesar exploatãrii.

• Scroviºtea, judeþul Ilfov: 16,38 hectare teren agricol, cu întreg inventarul necesar exploatãrii, inclusiv un camion Ford ºi o bicicletã.

• Ferma „Snagov”, judeþul Ilfov: 29,50 hectare teren agricol (inclusiv vie ºi livadã), cu întreg inventarul necesar exploatãrii, inclusiv un camion Autocar (ferma Snagov, teren arabil, vie ºi livadã de pomi fructiferi).

• Domeniul Broºteni, judeþul Neamþ: 39.885,38 hectare de pãdure, cu inventarul respectiv, inclusiv urmãtoarele autovehicule: un camion Ford ºi un turism Jeep.

• Palatul Snagov, compus dintr-un corp cu 25 camere, inclusiv parcul ºi bazinul din faþa castelului, cu inventarul respectiv.

• Palatul de la Scroviºtea, compus din 4 corpuri, cu un total de 210 camere (palatul ºi anexele în curs de construcþie), precum ºi toate materialele de construcþie.

• Castelul Medieºu Aurit, judeþul Satu Mare, compus dintr-un corp.

• Castelul Lãpuºna, judeþul Mureº, 6 corpuri, cu un total de 23 de camere.

• Casa de vînãtoare de la Lãpuºna: un corp cu un total de 40 camere, inclusiv parcul de 4 hectare.

• Comuna Scroviºtea, Ilfov: 7 corpuri de clãdiri rurale, cu un total de 43 de camere cu inventarul respectiv.

Asta-i doar o micã parte din patrimoniul României vizat ºi tocat... dacã nu se va apuca sã-i toace cineva cu adevãrat pe jefuitori, vom rãmîne curînd în pielea goalã, ºi vînduþi ºi f...tuþi, exact cum viseazã „tinerii frumoºi ºi liberi“, papagalii lui Tatiana Muingiu, Cernea, Makovei, Cioloº, Iohhanus, Sörös etc...

Sfîrºit

Este o muncã enormã de îndepãrtare a pãmîntului, fãrã spectaculozitatea de a gãsi obiecte, ceramicã etc.“, a mai declarat Szentmiklosi.

Muzeu al Epocii Bronzului la Corneºti Demersul oamenilor de ºtiinþã este crearea unui muzeu la Corneºti. „Am în plan crearea unui sat din Epoca Bronzului. Familiile vin ºi pot, cel puþin o datã în viaþã, sã trãiascã aºa cum au trãit strãmoºii noºtri.

Sîntem bugetari ºi sîntem visãtori. Dar în 2007, cînd am demarat acest proiect, l-am început dormind în cãsuþele de carbon de la Bãile Calacea“, încheie Alexandru Szentmiklosi. Muzeul din Berlin a donat deja 9 vitrine speciale, care se aflã la Primãria din Orþiºoara.

Deocamdatã, specialiºtii au arhivat nu mai puþin de 80 de giga de informaþie de la Corneºti. Consiliul Judeþean Timiº are de acum, în fiecare an, un buget special pentru Corneºti, care se ridicã la 50.000 de lei, pentru douã luni de sãpãturi. Printre specialiºtii care lucreazã pe ºantierul arheologic de la Corneºti se aflã Matthias Wemhoff, director al Muzeului de Preistorie ºi Istorie Timpurie din Berlin, Bernhard Heeb, arheolog ºi muzeolog în Muzeul de Preistorie ºi Istorie Timpurie din Berlin, Rüdiger Krause, profesor la Goethe Universitat din Frankfurt, ºi Sarah Sherwood, profesoarã de geoarheologie la Dickinson College in Carlisle, Pennsylvania ºi la Universitatea din Tennesse. În 2007, cînd arheologii de la Muzeul Banatului au redeschis ºantierul, existau 3 ipoteze: o fortificaþie din perioada dominaþiei avare, putînd fi capitala unui stat care 200 de ani a fost cel mai puternic din Europa Centralã, o vastã aºezare din Epoca Bronzului, iar a treia, care a plecat de la un cercetãtor din Canada, ruinele capitalei lui Attila, regele hunilor.

Sfîrºit

Pag. a 16-a – 25 decembrie 2015

Societatea civilã De mai mult timp, încã de la instaurarea aºa-zisei democraþii pe plaiurile noastre mioritice, a început sã se vorbeascã, tot mai insistent, de societatea civilã. Din cîte pricepem noi, ãºtia mai puþin iniþiaþi în iþele falsei democraþii de astãzi, societatea civilã ar cuprinde populaþia neînregimentatã în vreun partid politic. Adicã grosul poporului vieþuind pe teritoriul carpato-danubiano-pontic. Este ºi cazul meu ºi al familiei mele: nici unul dintre noi nu ne-am aliniat vreuneia dintre numeroasele formaþiuni politice. Asta nu înseamnã cã eu, un om apolitic, nu pot avea anumite poziþii politice sau cã nu mã pot regãsi în doctrina unui anumit partid. Ei bine, partidul meu se numeºte România. ªi, prin extensie, România Mare. Dar încã nu sînt membru. Nu prea m-au vrut cei de pe la judeþ.

Sînt român adevãrat, sînt patriot. Lupt pentru binele þãrii mele, pentru semenii mei. Fac parte din societatea civilã. Se pare, însã, cã unii - mulþi, marea majoritate -, care tot strigã lozinci cu aceastã societate civilã, cum cã ea ar trebui sã fie deasupra celei politice, practic, nu-ºi dau seama care e rostul lor. Nu ºtiu ce vor. Ei cred cã tot ce zboarã se ºi mãnîncã, aºa cum spune o vorbã înþeleaptã din popor. Tocmai pentru cã au dificultãþi în înþelegerea democraþiei, ei vor acum o domnie totalã a societãþii civile. Vor imposibilul: un Guvern ºi un Parlament epurate de politicieni. Ceea ce nu se poate, monºer! Fiind atît de naivi, oamenii aceºtia sînt ºi uºor de manipulat de cãtre politicienii versaþi, care au ºcoala manevrelor urîte, de culise, ºi a influenþãrii opiniei publice în favoarea lor ºi în defavoarea interesului general, a binelui comun, pe care ni-l dorim noi, cei amãrîþi, umiliþi ºi ofensaþi.

Ei, civilii, fac politicã – fãrã sã vrea. Mulþi sînt de bunãcredinþã, ºi este cu atît mai dureros cã pot fi atît de lesne

5.000 de oieri au luat cu asalt Parlamentul Bãieþii deºtepþi din România au o mizã uriaºã în acest scandal: aproape 10 miliarde de euro pe care ar putea sã punã mîna dacã ar distruge oieritul românesc. Un proces de distrugere care s-a fãcut cu paºi mãrunþi, ca sã nu tulbure brusc apele…

Ideea este cã ciobanii s-au prins de aceste manevre viclene ºi au acþionat în forþã. Astfel, 5.000 de oieri au luat cu asalt Parlamentul în care, de 25 de ani, s-a pus la cale distrugerea României prin legi care au adus þara pe butuci, transformînd-o într-o piaþã de desfacere. În aparenþã, motivul conflictului din aceste zile este unul minor – o lege a vînãtorii, votatã deja, obligã reducerea la minimum a cîinilor de la stînã (cine nu respectã legea plãteºte o amendã de 15.000 de lei). Ce mare scofalã dacã în loc de 7 cîini ciobãneºti zdraveni ciobanul o sã mai rãmînã cu 3 maidanezi, s-ar întreba unii? Mai exact, o stînã de munte are dreptul la trei cîini, una de deal, doi cîini, iar una de cîmpie, un singur cîine. Peste toate, vînãtorii pot sã împuºte cîinii ciobanilor, dacã sînt în plus, fãrã sã fie sancþionaþi. Vã puteþi imagina o asemenea aberaþie? Nu numai cã nu existã vreun precedent în Europa, dar legea este una de psihiatrie! De ce o astfel de lege este una care va omorî oieritul la munte? Pãi sã vedem: În munþii României trãieºte cea mai mare populaþie de urºi ºi lupi din Europa. Ca sã te poþi proteja de ei, la stînã, ai nevoie de mãcar 5 cîini ciobãneºti solizi. Dacã nu îi

Vã jucaþi cu rãbdarea Poporului Român!

Infractorii þãrii erau ocupaþi, în Parlament, cu votarea pensiilor speciale, pentru toþi nemernicii care au jefuit ºi au vîndut þara din 1990 încoace! Pentru distrugerea României, noi, poporul, mai trebuie sã-i premiem ºi cu pensii speciale!

Numai cã în aceste zile au fost deranjaþi de ciobanii din România. Iar România sîntem toþi! Apicultura ºi oieritul sînt moºtenite de la strãmoºii noºtri daci, din moºi strãmoºi!

Nu ciobanii sînt scuipaþi în faþã prin aceastã lege, ci întreaga Istorie milenarã a poporului nostru. Poporul Român a supravieþuit în Istorie cu oile, cu stîna ºi cu cîinii! Trebuie sã ne alãturãm ciobanilor! România, trezeºte-te!

Transhumanþa este de 2.500 de ani pe aceste meleaguri.

Neamul nostru este omorît, în fiecare zi, prin legi împotriva lui ºi în favoarea puilor de nãpîrci care au nenorocit Neamul Românesc.

Redau în continuare poezia „Mioriþa“, cea mai grãitoare pildã a perenitãþii Poporului Român pe aceste meleaguri:

Mioriþa, de Vasile Alecsandri „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gurã de rai,/ Iatã vin în cale,/ Se cobor la vale,/ Trei turme de miei,/ Cu trei ciobãnei./ Unu-i moldovan,/ Unu-i ungurean/ ªi unu-i vrîncean./ Iar cel ungurean/ ªi cu ce-l vrîncean,/ Mãri, se

ROMÂNIA MARE“

manipulaþi. Personal, cred cã unii sînt ºi plãtiþi. Altfel, nu vãd cum de cer lucruri rele, dãunãtoare, în defavoarea întregii societãþi. De pildã, e greu de explicat de ce atît de mulþi au acceptat îndemnul de a ieºi în stradã, pe fondul emoþiei generale fireºti, generatã de tragicele pierderi de vieþi omeneºti de la „Colectiv“, ºi sã dea jos un guvern care s-a dovedit benefic pentru þarã ºi pentru popor. Un guvern net superior celor precedente (în speþã executivelor conduse de Emil Boc ºi de M.R. Ungureanu), care a luat o serie de mãsuri salutare în plan social (reducerea TVA, creºterea salariilor, a pensiilor etc.), toate bazate pe o creºtere economicã eficientã.

De ce, oare, societatea civilã a contribuit, decisiv, la înfãptuirea pohtei ce-a pohtit nu Mihai Viteazul, ci preºedintele ales de alþii: ,,guvernul meu” (adicã al lui). Dar de ce nu Guvernul Þãrii? Sau, poate domnul Klaus Iohannis este însãºi Þara? Unde s-a mai pomenit aºa ceva? A, uitam o declaraþie stupidã a aceluiaºi personaj care se exprimã destul de greoi în limba românã: „Am venit sã ne luãm þara înapoi!“. Care þarã, domnule preºedinte? ªi de unde aþi venit mãria-voastrã? Din Patagonia? Ori din Madeira? ªi acum, tocmai acum, cînd lucrurile începuserã sã meargã mai bine, aþi profitat, cu ajutorul societãþii civile, de ocazia, cum nu se putea mai potrivitã, de a dãrîma un guvern care fãcuse ceva bun pentru noi, pentru þarã. De ce aþi procedat astfel? Acum ne este limpede: ca sã instalaþi un alt guvern - cel pe care vil doreaþi cu ardoare. Numai cã, vãzînd furia mulþimii împotriva tuturor politicienilor, aþi preferat un executiv format nu din aliaþii dvs. PNL-iºti, ci din tehnocraþi.

Dar, ce e aia tehnocrat? Un personaj neafiliat politic, dar expert în domeniul lui. ªi cine ar fi putut fi ºeful unui astfel de guvern? Pãi, nimeni altul decît Dacian Cioloº, expert al Parlamentului European, fost ministru al Agriculturii ºi, apoi, consilier prezidenþial, în regimul lui Traian Bãsescu.

Apolitic, de! Ãsta ne va scoate cãruþa din noroi. Cu toate cã unii care se mai pricep spun cã el a contribuit la adoptarea Legii care permite înstrãinarea pãmîntului strãmoºesc, de sa ajuns ca alþii, de pe alte meleaguri, sã se facã stãpîni pe glia noastrã. Un asemenea lucru murdar, sã-þi vinzi glia la bucatã, nici cã s-a mai pomenit. Dar, ca la noi, la nimeni. Chestia cu pãmîntul þãrii pus la mezat a spus-o stimatul economist Ilie ªerbãnescu, la un post TV, cînd abia se anunþase numirea lui Cioloº. Dacã a greºit omul care tot strigã în pustiu ºi nimeni nu binevoieºte sã-l asculte, cã România este colonie, atunci greºim ºi noi.

Ce vrem sã subliniem? Anume cã unii „lideri“ ai societãþii civile chiar habar n-au de ceea ce se întîmplã, sînt manipulaþi, sau au fost cumpãraþi de cine trebuie. Astfel, la o emisiune foarte interesantã a lui Victor Ciutacu, excelent moderator, temerar ºi abil interlocutor, profesorul Cristian Troncotã i-a pus unui domn de la Constanþa (pe nume, dacã am auzit bine, Bundache) o întrebare cît se poate de pertinentã: ,,De ce nu strigã ei, protestatarii, lozinci ºi împotriva lui Bãsescu, cã el e tãticul greu ºi mare al corupþilor?”. La care Bundache al nostru, la telefon, se face cã n-aude, n-a vede. ªi slobozeºte o propoziþie cu sens adînc: „Ar trebui sã aibã ºi ei onoare“. Pãi ce onoare, onorabile, sã aibã hoþii, pungaºii, mafioþii? Dar, la urmã, Bundache s-a scãpat, sãracul. El doar pe ãia de la PSD îi acuzã. Ceilalþi, bãsiºtii, e curaþi…

Iatã o mostrã de bun reprezentant al societãþii civile, din oraºul de la malul mãrii, fieful marelui Traian Bãsescu, de care nimeni nu se leagã, zburdã în libertate ºi-ºi permite sã ne dea încã lecþii de democraþie.

Deh! Dacã societatea civilã, în mod tacit, îl apãrã, nu ne mai rãmîne de spus decît: Sal’tare, taicã! Sal’tare, dom’ Bundache!

GEORGE MILITARU

ai, trebuie sã abandonezi muntele, pentru cã îþi riºti viaþa rãmînînd acolo sus, printre fiarele pãdurii. De ce este o mizã de peste 2 miliarde de euro? * Subvenþiile pentru pajiºtile montane, aproximativ 3 milioane de hectare, sînt de 1,2 miliarde de euro/an. La un

proiect de subvenþionare de 7 ani, ajungem la 8,4 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, specia ciobanilor politici care s-ar crea rapid, odatã ce ciobanii adevãraþi ar fi nevoiþi sã plece din zona montanã, ar deveni beneficiara uriaºei sume puse la bãtaie. ªi nu este vorba numai de subvenþii. Vorbim de multe alte resurse pe care Bãieþii deºtepþi ºi fãrã caracter vor sã le administreze, fãrã sã poatã observa manevrele cele douã

milioane de ochi ale oamenilor care îºi trãiesc viaþa acum în munþii noºtri. Aºadar, vorbim de zone uriaºe destinate defriºãrilor, industriei eoliene, care se poate dezvolta acolo sus, micilor hidrocentrale ºi posibilitãþii de a pune mîna total pe izvoarele de apã dulce ale României, privatizarea unor zone care reprezintã interes strategic pentru Armata þãrii.

Peste toate, terenurile ar putea fi reconcesionate pentru exploatarea resurselor solului (metale rare sau gaze de ºist). Într-un cuvînt, zeci ºi zeci de miliarde de euro care ar ajunge în buzunarele bãieþilor deºtepþi ºi ale firmelor (desigur, strãine) pe care aceºtia le-ar simpatiza. Problema e cã îi încurcã oierii ºi ceilalþi munteni, care se încãpãþîneazã sã stea de strajã pe vîrful Carpaþilor. ªi ca sã îi facã pe oieri sã plece din munte ºi, eventual, sã se lase de oierit, s-au dat legi prin care se interzice accesul oilor ºi al vacilor în pãdure (vezi Legea silviculturii, fãrã precedent în Europa – cînd e caniculã, a fi obligat sã þii animalele în soare este o crimã!), prin care ciobanii ar trebui sã îºi omoare cîinii de pazã ºi sã nu îºi mai poatã proteja animalele (vezi Legea vînãtorii) ºi altele… Mai exact, prin aceste legi, oamenilor li se limiteazã drepturile pînã în punctul în care ar fi nevoiþi sã abandoneze oieritul ºi viaþa de la stîni, munþii noºtri devenind, astfel, un nou loc de „joacã“ pentru mafioþii români ºi strãini. Despre asta este vorba – despre un nou atac îndreptat împotriva românilor ºi a tradiþiilor lor! De data aceasta, însã, oamenii au reacþionat ºi au luat Parlamentul Penal cu asalt! Cum se va sfîrºi acest episod, vom vedea.

DANIEL ROXIN

vorbirã,/ Ei se sfãtuirã/ Pe l-apus de soare/ Ca sã mi-l omoare/ Pe cel moldovan,/ Cã-i mai ortoman/ ª-are oi mai multe,/ Mîndre ºi cornute,/ ªi cai învãþaþi,/ ªi cîni mai bãrbaþi,/ Dar cea mioriþã,/ Cu lînã plãviþã,/ De trei zile-ncoace/ Gura nu-i mai tace,/ Iarba nu-i mai place./ - Mioriþã laie,/ Laie bucãlaie,/ De trei zile-ncoace/ Gura nu-þi mai tace!/ Ori iarba nu-þi place,/ Ori eºti bolnãvioarã,/ Drãguþã mioarã?/ - Drãguþule bace,/ Dã-þi oile-ncoace,/ La negru zãvoi,/ Cã-i iarbã de noi/ ªi umbrã de voi./ Stãpîne, stãpîne,/ Îþi cheamã º-un cîne,/ Cel mai bãrbãtesc/ ªi cel mai frãþesc,/ Cã l-apus de soare/ Vreau sã mi teomoare/ Baciul ungurean/ ªi cu cel vrîncean!/ - Oiþã bîrsanã,/ De eºti nãzdrãvanã,/ ªi de-a fi sã mor/ În cîmp de mohor,/ Sã spui lui vrîncean/ ªi lui ungurean/ Ca sã mã îngroape/ Aice, peaproape,/ În strunga de oi,/ Sã fiu tot cu voi;/ În dosul stînii/ Sã-mi aud cînii./ Asta sã le spui,/ Iar la cap sã-mi pui/ Fluieraº de fag,/ Mult zice cu drag;/ Fluieraº de os,/ Mult zice duios;/ Fluieraº de soc,/ Mult zice cu foc!/ Vîntul,

cînd a bate,/ Prin ele-a rãzbate/ ª-oile s-or strînge,/ Pe mine m-or plînge/ Cu lacrimi de sînge!/ Iar tu de omor/ Sã nu le spui lor./ Sã le spui curat/ Cã m-am însurat/ Cu-o mîndrã crãiasã,/ A lumii mireasã;/ Cã la nunta mea/ A cãzut o stea;/ Soarele ºi luna/ Mi-au þinut cununa./ Brazi ºi paltinaºi/ I-am avut nuntaºi,/ Preoþi, munþii mari,/ Paseri, lãutari,/ Pãsãrele mii,/ ªi stele fãclii!/ Iar dacã-i zãri,/ Dacã-i întîlni/ Mãicuþã bãtrînã,/ Cu brîul de lînã,/ Din ochi lãcrimînd,/ Pe cîmpi alergînd,/ Pe toþi întrebînd/ ªi la toþi zicînd:/ „Cine-a cunoscut,/ Cine mi-a vãzut/ Mîndru ciobãnel,/ Tras printr-un inel?/ Feþiºoara lui,/ Spuma laptelui;/ Musteþioara lui,/ Spicul grîului;/ Periºorul lui,/ Pana corbului;/ Ochiºorii lui,/ Mura cîmpului?“/ Tu, mioara mea,/ Sã te-nduri de ea/ ªi-i spune curat/ Cã m-am însurat/ Cu-o fatã de crai,/ Pe-o gurã de rai./ Iar la cea mãicuþã/ Sã nu spui, drãguþã,/ Cã la nunta mea/ A cãzut o stea,/ C-am avut nuntaºi/ Brazi ºi paltinaºi,/ Preoþi, munþii mari,/ Paseri, lãutari,/ Pãsãrele mii,/ ªi stele fãclii!“.

DIVINE JUSTIN

Pag. a 17-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui bãtrîn diplomat: Contele de Saint-Aulaire (3) În 1916, din cauza stãrii de rãzboi, teritoriul Puterilor Centrale era de netrecut pentru mine. Aºa cã am fost obligat sã traversez douã mãri, Anglia, Suedia, Norvegia ºi întreaga Rusie, schimbînd, de 8 sau 9 ori, trenul, în aproape 50 de zile.. [...]

Am fost primit în România - oficial membrã a Triplei Alianþe ºi guvernatã de un Hohenzollern - ca aliat, prieten ºi frate. Dupã ce a aruncat o privire pe paºapoartele noastre, inspectorul de serviciu mi-a cerut permisiunea de a-mi strînge mîna, apoi a dispãrut pentru a-i semnala prezenþa mea ºefului de garã. Cîteva clipe mai tîrziu, toatã gara era pavoazatã cu steaguri româneºti ºi eram invitat sã beau o cupã de ºampanie în cinstea victoriei Franþei, timp în care cele douã fete ale funcþionarului cîntau la pian La Marseillaise. La frontiera rusã nu putusem comunica cu autoritãþile decît cu ajutorul interpretului, iar aici toatã lumea vorbea o francezã excelentã. Niciodatã nu am fost înconjurat de atîta dragoste pentru Franþa ca în familia acestui ºef dintr-o micã garã româneascã, al cãrui nume nu mi-l mai amintesc.

Euforia acelei primiri a dispãrut a doua zi dimineaþa în gara Bucureºti, cînd consilierul Legaþiei, Maurice Lacombe, care venise sã mã întîmpine, mi-a spus: „Ce pacoste pentru dumneavoastrã! Blondel nu vrea sã vã predea Legaþia. Pentru a doua sau a treia oarã, el crede cã România va semna Alianþa. Dacã nu se înºalã, trebuie

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (15) O noapte în Bangkok (6) Este imposibil de determinat cît de multe femei lucreazã în industria sexului în Thailanda - cifrele oficiale nu prezintã încredere, ºi alte extrapolãri sînt deosebit de variate. Turismul sexual este responsabil, totuºi, pentru o micã parte a prostituþiei thailandeze, chiar dacã vizibilitatea lui ºi bogãþia asociatã cu acesta ajutã la legitimizarea prostituþiei locale. Femeile care lucreazã în barurile pentru turiºti fac parte din eºalonul superior al prostituþiei, pentru cã multe sînt agenþi relativ independenþi; în bordelurile locale, însã, femeile sînt de multe ori legate de paturi, iar ziarele thailandeze prezintã, uneori, poveºti înfiorãtoare despre schelete carbonizate, încã legate de ramele paturilor, în clãdiri mistuite de foc. Unele femei sînt forþate sã se prostitueze – dupã ce sînt vîndute de familiile lor cãtre proxeneþi sau alte organizaþii, pentru o datorie pe care nu pot niciodatã sã o plãteascã - iar altele sînt traficate ca vitele, datoritã

Mafia romena (3) ACCIDENT LA COMANDÃ În momentul de faþã, statisticienii considerã cã, în privinþa metropolelor europene, Dublinul se aflã în topul celor mai indicate oraºe în care sã te stabileºti. Irlanda a devenit, de ceva timp, una dintre þintele favorite ale celor care viseazã o viaþã mai bunã. Bineînþeles, printre ei, ºi destui români. Iar printre români, ºi unii veniþi sã se îmbogãþeascã prin orice mijloace. În urmã cu cîþiva ani, exasperate, în cele din urmã, autoritãþile de la Dublin au anunþat iniþierea unor masive campanii de expulzare a imigranþilor ilegali, printre care mulþi români. Dar, pînã sã se organizeze licitaþia pentru stabilirea companiilor aeriene care sã execute zboruri speciale de repatriere a românilor, aceºtia au mai avut ceva rãgaz pentru diverse miºmaºuri. Furatul din supermarketuri ºi cerºetoria nu mai erau eficiente: rãmãsese prea puþinã vreme pînã la retrimiterea lor în þarã. Aºa cã au apelat la o metodã folositã anterior ºi prin alte state europene: simularea de accidente ºi ºantajarea ºoferilor în urma acestor incidente provocate chiar de cãtre victime. Chiar dacã, uneori, lucrurile scapã de sub control ºi accidentul poate fi mai grav decît ºi-ar fi dorit cel care s-a aruncat de bunã voie în faþa maºinilor.

Astfel a pãþit ºi Marius, un bucureºtean care s-a întors din Irlanda cu ceva bani la teºcherea, dar ºi cu 3 coaste rupte: „Riscãm, dar renteazã! Eu am avut ghinion, cã ãla

sã vã întoarceþi la Paris. Dacã se înºalã, nu o vom ºti decît peste cîteva zile, iar pînã atunci veþi fi într-o situaþie penibilã, închis in camera dvs. de hotel fãrã a vedea pe nimeni“. Apoi, Lacombe m-a condus la „Capºa”, cel mai bun hotel-restaurant din oraº, cu numai cîteva camere, pe care le reþinuse pentru noi. „Voi fi mai liniºtit dacã veþi locui aici, spunea el, decît în marele hotel modern de la Athenee, invadat de agenþi germani“. Puþin mai tîrziu, Lacombe m-a prezentat colegului pe care ezitam sã-l numesc predecesorul meu, pentru cã nu mai eram deloc sigur cã voi fi succesorul lui. Blondel, pe care îl vedeam pentru prima datã, m-a primit cu cordialitate ºi curtoazie, dar nu a renunþat la ironie, cînd ºi-a exprimat pãrerea de rãu pentru eventuala mea întoarcere la Paris, dacã previziunile lui se vor adeveri. M-a asigurat cã numi purta picã din cauza neplãcutelor procedee pe care le practicau cei de la Quai d’Orsay, inamicul nostru comun, de unde ºi amiciþia dintre noi. „De altfel, a adãugat el, în timp de rãzboi, problemele personale ºi interesul carierei noastre nu mai conteazã. Totuºi, îmi veþi permite sã vã spun cã problemele legate de misiunea dvs. mã reþin, cel puþin provizoriu, la post. Dacã veþi pretinde cã doriþi sã vã apucaþi de treabã, mã voi înclina, dar , fie veþi semna Tratatul peste douã-trei zile, fãrã a fi implicat cu nimic, ºi toatã lumea va considera gestul ca fiind neelegant; fie negocierile vor mai dura, sau chiar vor eºua, ºi veþi avea o rãspundere cel puþin aparentã“. I-am rãspuns: „M-am decis, fãrã sã ezit, din spirit de dreptate ºi colegialitate, mai mult decît din eleganþã moralã, sã vã las satisfacþia semnãrii Tratatului pe care l-aþi negociat, dacã aceastã semnãturã este iminentã. Iar dacã situaþia prezentã se va prelungi mai mult de o sãptãmînã, o vom supune, prin telegramã, Parisului”. Blondel mi-a strîns mîna cu cãldurã, avînd în privire expresia unei

recunoºtinþe sincere, care urma sã fie demonstratã în perioada imediat urmãtoare. Eram atît de miºcat, cã iam rãspuns printr-o îmbrãþiºare cãlduroasã. Situaþia mea devenea ciudatã. Nu ieºeam din camerã, dar nici nu puteam þine uºa încuiatã ºefilor din Opoziþie, susþinãtorii arzãtori ai rãzboiului alãturi de Franþa: Take Ionescu, N. Filipescu, M. Cantacuzino etc... Dupã pãrerea lor, puternicul prim-ministru Brãtianu îl amãgea pe Blondel, lãsînd sã treacã momentul cel mai prielnic ca sã intervinã, dacã o presiune puternicã a Franþei nu întrerupea brusc aceste tergiversãri. Camera în care stãteam devenea, astfel, fãrã voia mea, un centru al Opoziþiei, ceea ce fãcea ca primele mele discuþii cu un prim-ministru neîncrezãtor sã nu fie uºoare. Camera era, tot fãrã voia mea, ºi un post de ascultare pentru cuvinte care nu-mi erau destinate. Situatã deasupra restaurantului, înregistram prin ferestrele deschise în acea lunã de iulie canicularã ecourile banchetelor de despãrþire oferite lui Blondel de diferite grupuri ale coloniei franceze, banchete de la care, din cauza cã, oficial, nu existam, eram exclus. Cînd se închinau toasturi, îi auzeam pe oratori defãimînd guvernul nostru care era vinovat cã expunea pericolului interesele noastre cele mai importante, trimiþînd, în situaþia actualã, un succesor, cunoscut numai prin activitatea lui în Maroc ºi care nu era capabil sã rezolve o misiune atît de delicatã. De asemenea, fãrã mirare, l-am surprins pe Blondel fãcîndu-mi un elogiu, afirmînd cã faptul cã am girat un timp îndelungat Ambasada noastrã din Viena însemna cã nu ignoram deloc chestiunile care mi s-ar fi pus în noul meu post. El cerea compatrioþilor noºtri sã-mi dovedeascã tot atîta încredere ºi devotament, cum îi arãtaserã lui însuºi. (va urma) CONTELE DE SAINT-AULAIRE

cererii industriei locale, astfel încît, permanent, piaþa de profil este împrospãtatã cu tinere aduse din comunitãþile tribale de pe dealurile din Birmania. Multe dintre aceste femei sînt vîndute ca sclave sexuale ºi sînt traficate pe mapamond; dar, deºi astfel de practici pot fi încurajate implicit de turismul sexual, mai toþi turiºtii sexului nici nu ºtiu ºi nici nu se intersecteazã cu ele.

Cine sînt turiºtii sexului? În termenii puterii de cumpãrare, japonezii sînt cea mai importantã naþionalitate, urmîndu-le nord-americanii, vest-europenii ºi australienii. Probabil în mod surprinzãtor, existã, în mod tradiþional, ºi un contingent de turiºti din Orientul Mijlociu, musulmani dornici sã experimenteze plãcerile carnale interzise acasã. Unele localuri, cãutînd sã evite a fi blamate pentru astfel de infracþiuni religioase, ataºeazã, pe uºile lor, afiºe cu textul: „Noi vã respectãm religia. Musulmanii nu sînt primiþi“. Grija lor nu este lipsitã de fundament: rezidenþilor occidentali ºi vizitatorilor din Pattaya ºi Patpong, cele mai populare destinaþii pentru turiºtii sexului din Thailanda, li s-a cerut recent sã îºi lase numele la ambasadele þãrilor lor ºi au fost avertizaþi cã existau unele zvonuri privind posibile atacuri teroriste. Dupã bomba care a explodat în clubul de noapte din Bali, în octombrie 2001, o astfel de eventualitate nu pare imposibilã. Stereotipul turistului sexual este un bãrbat între 40 ºi 50 de ani, de multe ori la pensie, sau

recent divorþat, cu aspect neatrãgãtor, fie lipsit de trãsãturi faciale frumoase, fie obez. Deºi unii s-ar potrivi bine acestei descrieri, numãrul tinerilor turiºti sexuali cãrora le lipsesc astfel de probleme evidente în a întîlni parteneri acasã - aratã cã aceasta nu este nici pe departe întreaga poveste. Mulþi, pur ºi simplu, cautã relaþii care sã fie mai puþin complicate decît cele oferite în Europa sau în America de Nord; unii dintre aceºtia ar putea chiar sã fie de acord cu Robert, unul dintre personajele din cartea ,,Platform”, a lui Houllebecq, cînd afirmã, în mod categoric, cã nu mai poþi gãsi o femeie occidentalã cu o pãsãricã suplã ºi cu musculaturã puternicã. O astfel de viziune este împãrtãºitã ºi de unii dintre lucrãtorii în domeniul sexului din Thailanda; cînd a fost întrebatã de un cercetãtor de ce credea cã bãrbaþii occidentali o gãsesc atît de atrãgãtoare, o fatã dintr-un bar din Bangkok a mãrturisit presupunerile ei referitoare la femeile din Vest: „Dupã ce se cãsãtoresc, devin grase“ ºi „au pielea ca de broascã... iar gaura e foarte mare“. Un corespondent mã asigurã, însã, cã „femeile thailandeze au un simþ al umorului «maliþios» ºi le place sã-i ia peste picior pe reporterii serioºi. Lor, pur ºi simplu, nu le pasã de ce sînt atrãgãtoare pentru noi, atîta timp cît cîºtigã ceva bani”. (va urma) PATRICK BLACKDEN

de la volan era un bãtrîn. Era sã mã facã praf. Oricum, trucul a mers, iar tovarãºii mei au scos 3.000 de lire de la el“.

Deºi va mai trece ceva timp pînã îºi va reveni pe deplin, tînãrul nu pare sã regrete gestul sãu nebunesc: „Ce altceva sã fac? Metoda asta e cît se poate de simplã.

De obicei, lucrãm în echipe de cîte 4-5 oameni, dar cel mai important este sã provoci un accident care sã parã cît mai real. Se face cam aºa: te instalezi lîngã un stop ºi te uiþi dupã o maºinã cît mai scumpã, cu un ºofer care pare mai mototol. Maºina trebuie sã fie prima la stop ºi, cînd pleacã, te faci cã te împiedici de bordurã ºi te arunci pe ea, te fereºti cît poþi, totul e sã nu cazi sub roþi.

Oricum, înainte de accident, ai grijã sã-þi faci cu lama cîteva rãni la vedere. Cînd coboarã ºoferul din maºinã, te vede rãnit ºi, de obicei, nu comenteazã, indiferent ce-i ceri. Un accident este un lucru extrem de grav, aºa cã irlandezii se feresc cît pot sã fie implicaþi în treburi din astea. Apar, apoi, oamenii mei, fac gãlãgie, unul se dã drept ziarist ºi începe sã facã poze, urlã toþi cã depun mãrturie. ªi atunci îi vînd eu pontul salvator. Cã, oricum, am avion peste cîteva ore sã mã întorc în þarã ºi, dacã ne înþelegem la bani, sã mã operez acasã, sã nu mai depun plîngere la Poliþie“.

cu seringi în care s-ar afla sînge infestat cu HIV. Oamenii nu îndrãznesc nici mãcar sã clipeascã atunci cînd agresorii le iau toate bunurile aflate asupra lor ºi o rup la fugã. Cine sînt, totuºi, cei care pun la cale asemenea hoþii organizate, ziua în amiaza mare? Rãspunsul îl dã tot un membru al Mafiei romena, dar care se ocupã de prostituþie. „Noi sîntem cu fete aici, de mulþi ani, ne ºtie toatã lumea ºi ne vedem de treaba noastrã. Se învãþaserã toþi ºmecherii de pe aici cu noi, nu mai aveam belele cu nimeni, nici mãcar cu Mafia algerianã, care face legea aici. Asta pînã cînd au venit niºte þigani alungaþi din Paris, care ne-au stricat toate ploile. Ei tîlhãresc de-a valma pe oricine întîlnesc, iar victimele se rãzbunã pe noi, care sîntem singurii români cunoscuþi în oraº. Umblã cu seringi cu sînge, niºte certificate medicale false cum c-ar avea SIDA ºi lumea chiar îi crede“.

S-a recurs la organizarea de razii pentru a-i depista pe aceºti tîlhari mai puþin obiºnuiþi, care au reuºit sã rãspîndeascã teroarea într-un timp atît de scurt ºi într-un oraº obiºnuit cu toate relele, aºa cum este cel mai mare port al Franþei. Proxeneþii români care se aflã de mai mulþi ani la Marsilia spun chiar cã „Au început sã îi mai salte, dar nu îi condamnã la puºcãrie, îi þin cel mult cîteva zile în arest.

Nici o victimã nu a vrut pînã acum sã depunã mãrturie.

Se tem oamenii... Una e sã ameninþi pe cineva cu bãtaia, alta e sã-l sperii cã-l îmbolnãveºti de SIDA. Aºa cã, deocamdatã, nemernicii ãºtia fac o grãmadã de bani“. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

SERINGILE, CA ARME ALBE Nenumãratele infracþiuni comise de compatrioþii noºtri þin, în continuare, primele pagini ale ziarelor vestice. Pînã ºi Marsilia, oraº renumit pentru grupãrile sale interlope, a cunoscut teroarea declanºatã de þiganii care îi tîlhãresc pe clienþii teraselor ºi cafenelelor, ameninþîndu-i

Pag. a 18-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Spionajul în casele de modã (2) – Bine, atunci cereþi turnului sã întîrzie plecarea avionului! – a spus unul dintre inspectorii mei.

Au ajuns la aeroport în momentul în care „clienta“ urca în autobuzul care îi conducea la avion pe cãlãtorii pentru New York.

– Domniºoarã Gerlach, vã rog sã-mi acordaþi cîteva minute, i-a cerut, amabil, inspectorul care conducea operaþiunile.

– Cum? O întrevedere acum?

Vedeþi bine cã avionul meu pleacã..., a protestat tînãra elegantã, care nu-ºi dãduse seama cã avea de-a face cu 2 poliþiºti.

– O! nu vã neliniºtiþi, nu dureazã mult timp, a asigurat-o inspectorul, dupã care a scos legitimaþia.

Galant, a luat-o de braþ ºi a condus-o în biroul vamei. De fapt, oamenii mei nu erau siguri de nimic. Yvonne Gerlach avea în mînã o geantã de voiaj destul de JEANNE mare. Inspectorul s-a hotãrît cã era cazul sã riºte.

– Vreþi sã deschideþi geanta? i-a cerut el, rãspicat. În acel moment, Yvonne ºi-a dat seama cã situaþia era gravã. Mîinile îi tremurau, dar a deschis geanta.

Din mijlocul diferitelor obiecte, ea a scos un album cu crochiuri ºi un plic mare, plin cu modele de rochii.

Cînd a început sã studieze desenele, inspectorul ºi-a dat seama cã avea în faþã o „vãzãtoare“ foarte dotatã, dar care era lipsitã de „acoperire“: dacã ar fi avut bani sã cumpere cîteva modele, nimeni nu ar fi bãnuit-o de intenþii frauduloase. Frumoasa Yvonne, care era debutantã în meserie, s-a ales cu o amendã de 300 de franci.

Recidivistele primeau de la 3 luni la 2 ani închisoare.

La începutul anului 1955, observatorii Uniunii sindicale aflaserã de existenþa unei companii numitã „Fashion Service Simston“, prin care se scurgeau informaþii cãtre o societate americanã, care vindea modele de origine francezã sub propriul sãu „Copyright“ internaþional. În luna octombrie a aceluiaºi an, casele de modã Fath, LanvinCastillo ºi Patou l-au atacat pe David Simston, directorul acestei companii în Justiþie cerîndu-i 1.350.000 dolari, adicã 540 milioane franci, despãgubiri. Oamenii mei nu fuseserã chemaþi sã intervinã în acel moment. De fapt, existã douã metode pentru a distruge o filierã de contrabandã: se poate începe ori de la „cumpãrãtori“, ori de la sursa unde se aflã „furnizorii“. Am vãzut deja la lucru numeroºi „spioni în dantelã“ care aprovizionau croitorii americani, LANVIN dornici sã economiseascã cheltuielile imense de achiziþie a modelelor pariziene. Dupã fiecare acþiune de a noastrã, credeam cã filiera a fost dezmembratã. Dar, nu era aºa. „Furnizorii“ pe care i-am arestat nu erau cei care livrau modelele companiei „Fashion Service Simston“, pentru cã aceasta îºi continua imperturbabilã activitatea. De douã ori pe an, la numai cîteva sãptãmîni dupã prezentãrile unor colecþii la Paris, firma difuza un album intitulat, fãrã nici o ironie, : „Interpretãri ale colecþiilor pariziene“. Iar aceste albume anuale erau vîndute în Statele Unite, Canada ºi America de Sud unui numãr de 5.000 de abonaþi, care plãteau 2.000 de dolari/exemplar! Deci, pentru

„Nucleul. Enigma spionajului românesc“ (2) INTERVIU CU SCRIITORUL VICTOR NIÞÃ (1) * Reporter: Pentru cititori, cîteva lucruri despre dvs. ºi despre experienþa trãitã în rãzboiul din Irak. * Victor Niþã: Sînt o persoanã simplã, nãscutã întrun mic sat oltenesc, nu departe de Craiova, ºi nici de Brâncuºi, într-o perioadã în care România, la nivel politico-militar, se gãsea într-un adevãrat proces de limpezire a apelor tulburi ºi de redobîndire a statutului de stat independent, lipsit de prezenþa consilierilor sovietici.

Dorinþa de a cunoaºte cît mai mult cu putinþã, curiozitatea ºi spiritul meu aventurier m-au determinat, încã din copilãrie, sã citesc cît mai mult. Îmi aduc aminte de reacþia pe care am avut-o atunci cînd am vãzut pentru prima datã cum arãta o bibliotecã. A fost chimie perfectã. Asta se întîmpla în perioada în care România era încã sub influenþa estului comunist, iar cãrþile bune nu erau uºor de gãsit.

Mai tîrziu, i-am descoperit pe cei care m-au inspirat prin cãrtile lor fascinante. Atît Haralamb Zincã, dar ºi Paul Carpen, au produs, prin carþile domniilor-lor, o puternicã impresie asupra minþii mele, aºa încît am început serios sã mã gîndesc la „lumea scrisului“. Ambii au scris pentru Editura militarã, ºi cred cã ambii au avut legãturi puternice, de naturã practicã, în lumea spionajului românesc, ºi nu numai… Legat de experienþa din Irak, pot spune cã am fost printre cei norocoºi, doarece am avut privilegiul de a lucra într-un contract al Departamentului de Stat al SUA, fãcînd parte din echipele de protecþie (Personal Security Detail). Responsabilitatea noastrã era aceea de a proteja persoanele importante (VIP), din diferitele departamente ale Guvernului american, ºi nu numai. Din pãcate, fiind într-o zonã de rãzboi, într-o perioadã în care Irakul era considerat ca fiind cel mai „fierbinte“ loc de pe Planetã, am avut ºi pierderi de vieþi omeneºti, iar intervenþiile, ca ºi operator în cadrul Forþelor de Reacþie Rapidã (QRF), îmi sînt încã proaspete în minte...

* R.: În cartea dvs., comandantul de unitate Adrian Costescu îi solicitã tînãrului ofiþer Radu Godeanu opinia despre conflictul din Orientul Mijlociu. Ne-aþi putea oferi o pãrere, în calitate de civil sau ca militar, despre rãzboiul american contra terorismului? * V.N.: Tînãrul ofiþer Radu Godeanu oferã un rãspuns plin de întrebãri… El nu face altceva decît sã

citeze din cartea „Cercetare, Informaþii ºi Spionaj“ a d-lui comandor (r) Mihai Axante, dar ºi sã lase loc la o profundã ºi personalã cãutare a rãspunsurilor de aceastã naturã. Aºadar, cu alte cuvinte, ca ºi ofiþer de operaþii speciale sau informaþii, ori simplu cetãþean, sã nu fii niciodatã mulþumit doar cu rãspunsurile pe care alþii le oferã. Fie ei români, sau nu. Existã un risc major, la care diferiþi analiºti nu se gîndesc. Înþelegerea marilor evenimente, de naturã politicã, militarã, economicã etc. din Istoria României, sau a Planetei, nu se poate realiza doar citind ceea ce au spus alþii. Trebuie încurajatã cercetarea serioasã, de naturã personalã, multi-disciplinarã, iar în cadrul departamentelor de analizã trebuie sã se þinã cont cã, de-a lungul Istoriei, au existat, ºi încã existã, factori de risc, de care foarte mulþi nu au habar. În volumul 2 al

cîteva zeci de planºe policopiate ale modelelor furate la Paris, „Fashion Service Simston“ încasa 10 milioane de dolari (5 miliarde de franci din acea vreme).

Niciodatã, de la sfîrºitul celui de al doilea rãzboi mondial, croitoria francezã de subtilizare nu fusese confruntatã cu o asemenea acþiune de furt a creaþiilor sale. De data aceasta, în loc sã recurgã la serviciile noastre, Uniunea sindicalã a preferat sã cheme concurenþa, chiar în Statele Unite, în faþa Justiþiei new-yorkeze. Un an mai tîrziu, în noiembrie 1956, Tribunalul l-a condamnat pe David Simston. Acesta a fãcut recurs. Cînd decizia tribunalului a fost confirmatã, el a fãcut, din nou, recurs, de data aceasta la Curtea Supremã a Statelor Unite. În 1959, nu se ajunsese încã la nici o concluzie. Abia atunci, mi-a cerut Uniunea sindicalã ajutorul. Am luat totul de la început, adicã de la sursa parizianã.. Pînã în acel moment, ancheta demonstrase cã scurgerile coincideau întotdeauna cu datele celor douã prezentãri anuale de modã. Se putea conchide cã ele nu proveneau din furturile din ateliere, personalul fiind în afara oricãror bãnuieli. Nu ne rãmînea decît sã-i investigãm pe cei care frecventau saloanele mondene. Dispuneam de listele „invitaþilor suspecþi“ întocmite de Uniunea sindicalã. Pentru cã opþiunile de supraveghere nu ajunseserã, pînã la acea datã, la detectarea „furnizorilor“ cãtre „Fashion Service Simston“, aceºtia trebuiau cãutaþi printre invitaþii care nu fuseserã niciodatã bãnuiþi. Sã lucrezi în Poliþie, înseamnã sã ai multã rãbdare. Ne-au trebuit cîteva luni, din februarie pînã în iulie 1959, pentru ca sã putem stabili un tablou al tuturor posibilitãþilor, comparînd numele persoanelor care se prezentau regulat la colecþiile unui designer sau altul, cu modelele care se aflau la aceleaºi date (asta însemna sã ne întoarcem cu ani în urmã) în revistele lui Simston. Toatã aceastã muncã ne-a dus, în final, pe urmele unei tinere ziariste austriece. (va urma)

cãrþii „Nucleul“ voi dezvolta mai mult acest aspect al „factorilor de risc“, de naturã non-convenþionalã, deoarece „paravanele“ sub care au luat fiinþã, s-au dezvoltat ºi au acþionat, sînt de naturã non-convenþionalã… Din fericire, am gãsit o prezentare, fãcutã de veteranii din Serviciile de Informaþii ale României, în revista „Vitralii - Lumini ºi Umbre“, cu privire la acest tip de inamic. De asemenea, colonelul (r) Vasile D. Fulger, în cartea domniei-sale, „Spioni în Sutanã”, abordeazã acest sensibil subiect al spionajului cu paravan de naturã „spiritualã“. Acum, revenind la întrebarea dvs., legatã de rãzboiul contra terorismului, condus de SUA, nu pot decît sã spun cã, la o primã analizã, pare justificat, iar crimele comise de noua grupare teroristã ISIS, în Siria ºi Irak, nu fac altceva decît sã întãreascã aceastã convingere a fiecãruia cã sîntem pe drumul cel bun ºi cã deciziile luate sînt corecte. Nimeni nu poate sta nepãsãtor în faþa unui inamic care ameninþã sã distrugã tot ceea ce este în afara Islamului. Existã prognoze care aratã cã atît în Europa, cît ºi în SUA, nu departe în viitor, populaþia majoritarã va fi cea de naturã Islamicã.

Prin anii ’50 ai Secolului XX, lumea Islamului numãra undeva la 350 de milioane de oameni, iar astãzi numãrã undeva la 1,6 miliarde. O adevãratã explozie, care îngrijoreazã lumea Vestului. De ce existã aceastã explozie? Strategia militarã, pe termen lung, elaboratã de Muhammad, liderul ºi „profetul“ Islamului, este responsabilã pentru situaþia de astãzi… Eu, ca ºi scriitor debutant, recomand celor care au atribuþii în domeniul analizei, dar ºi oamenilor simpli, interesaþi de lecturã ºi analizã, o mai atentã cãutare, în Istorie, a cauzelor care au dus la apariþia Islamului, ca ºi religie, în Secolul VII, o mai atentã analizã a cauzelor rãzboaielor (cruciadelor) dintre Islam ºi Creºtinismul de naturã papalã, din Secolele X - XI, ºi o atentã cãutare a cauzelor de astãzi, care au determinat întreaga Planetã, dupã 9/11 septembrie în SUA, sã se alieze împotriva unui inamic care, cu ajutorul a douã avioane, deturnate, a pus la pãmînt douã turnuri construite de crema inginerilor din domeniu…

Aþa albã, din aceastã „cusãturã“, i-a fãcut pe mulþi sã creadã cã adevãrata mizã a rãzboiului cu terorismul poate avea ºi alte interese, de care noi, spectatorii, obiºnuiþi cu superficialul, nu avem habar… (va urma) ADRIAN COSTEA

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 19-a – 25 decembrie 2015

A nu se citi noaptea!

Cele mai bizare mistere ale lumii (6) El Dorado (2) În anii 1580, Antonio de Sepulveda, un comerciant care trãia în Bogota, cu ajutorul a 8000 de localnici, a construit un canal de scurgere a apei din lac, pentru a-l seca. A reuºit sã îndepãrteze un mare volum de apã ºi sã gãseascã o cantitate considerabilã de aur, dar malurile au început sã se surpe peste oameni, provocînd pierderi umane imense ºi determinînd abandonarea proiectului. Urmãtoarele încercãri de secare a lacului s-au fãcut în Secolul al XX-lea, cînd au fost descoperite multe artefacte deosebit de valoroase, dar niciodatã comoara impresionantã, menþionatã în legende. În ciuda nenumãratelor expediþii întreprinse de-a lungul ºi de-a latul junglei, conchistadorii nu au reuºit sã descopere toate secretele Amazonului. Biologii, botaniºtii ºi antropologii susþin cã acolo, în jungla Amazonului, mai sînt încã multe lucruri nedescoperite. Au gãsit oare aventurierii spanioli lacul El Dorado? Dupã toate probabilitãþile, Guatavita este acel lac renumit, însã nimeni nu a gãsit încã Manoa. Dacã mitul lui El Dorado s-a dovedit a

fi adevãrat, atunci existã motive întemeiate sã credem cã ºi legenda oraºului Manoa are o bazã realã.

Valea Waterworks Valea Waterworks, aflatã în parohia St. Lawrence de pe insula Channel din Jersey, a fost numitã astfel din cauza numãrului mare de rezervoare ºi staþii de pompare care se aflã în zonã. Este o regiune foarte întunecatã ºi foarte umedã ºi, de cele mai multe ori, oamenii cãrora li se pare cã vãd sau aud lucruri ciudate sînt priviþi cu înþelegere. Uneori chiar existã certitudinea cã se întîmplã ceva ciudat, cã realmente sînt urme sau sunete produse de fantome. Mulþi dintre cei care au fost puºi pe fugã de aceste fantome numesc zona „Locul pe unde a trecut Trãsura Fantomã“. Relatãrile despre aceste întîmplãri ciudate sînt asemãnãtoare. De obicei, evenimentele se produc pe înserat ºi sînt precedate de un învãluitor dangãt de clopote, care sunã ca o muzicã nepãmînteanã, o melodie ce pare mai degrabã asemãnãtoare cu dangãtul ce vesteºte o nuntã. Treptat, amestecîndu-se cu sunetul

Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (5) Cazul spionului „Cicero“ (2) În ziua de 30 octombrie, la ora stabilitã (n. n. 3 p.m.), în biroul ataºatului comercial Moyzinch a sunat telefonul. Era Bazna, care, din acea searã, avea sã intre în Istorie. Între timp. Elyesa Bazna, cavasul „turc“ al ambasadorului englez, cãruia, în acea zi, germanii i-au dat numele conspirativ „Cicero“, ºi-a procurat un rînd de chei pentru casetele cu documente secrete ale ambasadorului. Cu o mare dozã de îndrãznealã ºi cu foarte mult noroc, a reuºit sã sustragã din casete, fãrã sã fie observat, cîteva documente preþioase, pe care le-a fotografiat. Erau informaþii de o importanþã extraordinarã, la care un spion nu ajunge cu uºurinþã. În ziua respectivã, ambasadorul englez tocmai primise o telegramã secretã în care Londra îl informa despre desfãºurarea dezbaterii la conferinþa miniºtrilor de Externe aliaþi, care a avut loc la Moscova. Dezbaterile se încheiaserã în ziua de 30, aºa cã era vorba de o informare succintã, finalã. Potrivit acestor informaþii, ministrul Afacerilor Externe sovietic considera 3 probleme ca fiind importante, acestea putînd contribui la scurtarea duratei luptelor de pe front: debarcarea în Franþa; intensificarea presiunii exercitate asupra Turciei neutre, care încã înainte de sfîrºitul anului putea intra în rãzboi de partea aliaþilor; intensificarea presiunii diplomatice asupra Suediei, pentru ca guvernul sã permitã crearea unor puncte de rezistenþã ale aliaþilor pc teritoriul sãu. În telegramã, se cerea ambasadorului sã determine guvernul turc sã primeascã propunerea prezen-

tatã mai sus. În legãturã cu aceasta, era menþionatã intenþia ministrului englez ai Afacerilor Externe, Anthony Eden ca, la întoarcerea sa de la Moscova, sã se opreascã la Cairo, unde s-ar fi putut întîlni cu ministrul turc al Afacerilor Externe, Numan Menemencioglu. Cine rãsfoieºte astãzi documentele vîndute de Cicero germanilor, gãseºte în ele o parte din istoria celui de-al doilea rãzboi mondial. Pe atunci, materialul informativ avea o marc importanþã, uneori putînd fi mai preþios decît o divizie de tancuri bine dotatã.

Care a fost rãsplata pentru aceste servicii?

O aflãm dintr-un memoriu adresat, dupã rãzboi, cancelarului Conrad Adenauer, din care citãm: „În timpul rãzboiului (...) din dorinþa de a sluji Reich-ul german, am intrat în serviciul Ambasadei engleze din Ankara. Pentru serviciul pe care l-am fãcut atunci, riscîndu-mi viaþa ºi libertatea (...) mi s-a plãtit cu lire false... “ Rãspunsul a fost dezolant: „Ministerul Afacerilor Externe regretã cã nu poate rezolva cererea dumneavoastrã... “

Eºecurile „Organizaþiei Gehlen” în confruntarea cu Securitatea Est-germanã Evaluîndu-se rolul avut de R.F.G. în organizarea miºcãrilor de la Berlin, din iunie 1953, soldate cu numeroase cãderi în rîndul reþelelor informative ºi de acþiune create de „Organizaþia Gehlen”, securitatea R.D.G., cu asistenþa Serviciilor Secrete sovietice, au lansat o vastã operaþiune de penetrare în structurile centrale ºi teritoriale ale organizaþiei. Operaþiunea avea sã se permanentizeze, iar teritoriul

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (85) *** RASPUTIN (Grigori Efimovici Novih, zis) Cãlugãr ºi aventurier rus Data morþii: 16 decembrie 1916 (la 44 de ani) Cauza: otrãvit, împuºcat ºi înecat Locul: Sankt-Petersburg (Rusia) Înhumat: Capela de la Þarskoe Selo, lîngã SanktPetersburg; ulterior, a fost ars.

La sfîrºitul anului 1916, în anturajul þarului a început sã acþioneze un grup conspirativ condus de prinþul Felix Iusupov, avînd drept scop sã scape Curtea de Rasputin, acel cãlugãr desfrînat ºi atotputernic, cãruia nu i se putea, totuºi, tãgãdui darul de vindecãtor. Pe 16 decembrie, nebãnuind nimic, Rasputin a rãspuns unei invitaþii a prinþului Iusupov ºi s-a dus la palatul acestuia, Moika, la un chef. A bãut fãrã, sã clipeascã, vin de Madera otrãvit ºi s-a delectat cu cofeturi aromate cu cianurã de potasiu: douã ore mai tîrziu, pãrea sã se simtã excelent! Atunci, Iusupov s-a hotãrît sã grãbeascã lucrurile ºi l-a împuºcat pe la spate cu un revolver. Rasputin s-a prãvãlit cu faþa în jos pe o blanã de urs alb. Dupã ce l-au aruncat, cu chiu cu vai, pe un divan, i-au închis ochii. Unul dintre conspira-

tori, doctorul Lazovert, i-a luat pulsul ºi a anunþat victorios: „E mort!“ Diagnostic prematur, cãci, o jumãtate de orã mai tîrziu, „cadavrul“ ºi-a revenit brusc în simþiri ºi l-a înhãþat cu nãdejde pe Iusupov. Prinþul a reuºit sã se smulgã din mîinile acestuia. Rasputin a luat-o atunci la fugã prin curtea palatului, urlînd: „Felix! Felix! Las’ cã-i spun eu þarinei!“. Puriskievici a fugit dupã el ºi a tras cîteva focuri de revolver; Rasputin s-a prãbuºit, în cele din urmã, în zãpadã, lovit de 4 gloanþe, dintre care unul în cap. Corpul i-a fost adus în palat, unde conspiratorii ºi-au dat frîu liber urii, lovindu-l ºi mutilîndu-1. Dupã 3 zile, cînd trupul i-a fost examinat, s-a constatat cã i se scosese un ochi ºi cã testiculele îi fuseserã strivite. În sfîrºit, înfãºurat într-o cuverturã ºi legat, cãlugãrul a fost aruncat în Neva printr-o copcã fãcutã în gheaþã. De fapt, Rasputin supravieþuise cianurii, gloanþelor ºi loviturilor, ºi era viu cînd a fost aruncat în apã. Dupã cum s-a vãzut la autopsie, a murit înecat, dupã ce reuºise sã-ºi elibereze o mînã! „Cînd voi muri eu - profeþise Rasputin - Rusia va cãdea în ghearele diavolului!“ La mai puþin de 3 luni dupã moartea lui, a izbucnit revoluþia bolºevicã ºi þarul a abdicat.

clopotelor, încep sã se distingã ºi alte zgomote. Pare cã niºte cai aleargã de-a lungul vãii, însoþiþi de vuiete ºi de hurducãitul unei trãsuri. Cu cît se afundã mai mult în semiobscuritate, martorii spun cã au putut vedea o procesiune de oameni îmbrãcaþi în haine specifice Secolului al XVIII-lea. Aceºtia au mai afirmat cã au vãzut ºi pasagerul din trãsurã, o mireasã îmbrãcatã în rochie albã. De asemenea, au mai spus cã, în timpul trecerii trãsurii, au desluºit ºi faþa din spatele vãlului: un craniu.

Potrivit legendei, la începutul Secolului al XVIII-lea, o fata, care era pe punctul de a se cãsãtori la biserica parohiei St. Lawrence, a fost pãrãsitã în faþa altarului. Se spune cã exact în acea searã s-a sinucis ºi cã ceea ce descriu astãzi martorii nu este altceva decît iluzia nepieritoare a celor întîmplate atunci. Existã ºi o altã variantã a acestei poveºti, conform cãreia fata s-a sinucis în seara de dinaintea nunþii, dar cã, totuºi, fantoma ei a apãrut a doua zi la nuntã pentru a i se putea arãta mirelui, care atunci cînd a ridicat vãlul miresei i-a vãzut chipul de o paloare nepãmînteanã.

Majoritatea oamenilor spun cã fenomenul se petrece o singurã datã pe an, la o datã anume, dar în acea zonã au fost relatate mult mai multe întîmplãri ciudate, care menþin amintirile atît de vii, încît probabil cã povestea nefericitã a bietei fete nu va fi uitatã niciodatã. (va urma) MATT LAMY german va deveni terenul celor mai ample ºi mai aspre confruntãri dintre Serviciile Secrete din Est ºi cele din Vest.

Cazul „Grell” Acesta a fost criptonimul de agent al Securitãþii Est-germane al scriitorului vest-berlinez de romane poliþiste Hans Joachim Geyer. „Grell“ a avut misiunea de a supraveghea informativ filiala „Organizaþiei Gehlen” din sectorul occidental al Berlinului, care acþiona împotriva R.D.G. „Organizaþia Gehlen”, respectiv filiala sa vest-berlinezã „X 19592”, îl recrutase pe Geyer ca „forcher”, agent investigator pentru R.D.G.. Ulterior, el a devenit operator la sediul filialei, ajutor ºi prieten al ºefului acesteia.

Documentele secrete ale filialei au fost sistematic fotocopiate ºi transmise în Berlinul de Est. Sarcina lui Geyer era mult uºuratã, deoarece, bucurîndu-se de încredere, avea acces la rapoartele tuturor agenþilor. În acelaºi timp, regulile severe de conspirare instituite de Gehlen erau frecvent încãlcate în activitatea curentã. O astfel de abatere de la regulament a fãcut posibilã întocmirea unei liste cu 60 dc agenþi, pe care Geyer a transmis-o în fotocopie securitãþii R.D.G. Geyer a sãvîrºit, însã, o imprudenþã fatalã, destãinuindu-i prea multe unei femei. Aceasta, speriatã, l-a denunþat. Geyer ºi-a dat seama ºi, dupã ce a mai fãcut rost de o recoltã de documente, s-a refugiat în Berlinul de Est. Dacã pînã în momentul dezertãrii lui Geyer, agenþii deconspiraþi au fost lãsaþi sã „lucreze” sub control, pentru a nu-i fi periclitatã securitatea personalã ºi a i se pãstra posibilitãþile de acþiune, odatã cu încetarea activitãþii sale, arestãrile s-au þinut lanþ. La Pullach, în Bavaria, se recepþionau mesaje de genul: „Sîntem nimiciþi. Plouã cu arestãri”. (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN) *** RAVACHOL (François Claudius Koenigstein, zis) Anarhist francez, a comis crime de drept comun ºi mai multe atentate Data morþii: 11 iulie 1892 (la 33 de ani) Cauza: ghilotinat Locul: Montbrison (Franþa) Înhumat: nu se cunoaºte locul Ravachol a asistat nepãsãtor la propriul proces, ieºind din muþenie doar pentru a declara, atunci cînd avocatul sãu contesta vreo învinuire: „Discuþia e inutilã, eu sînt fãptaºul!“ La sfîrºitul procesului, a rostit în faþa juraþilor o profesiune de credinþã anarhistã: „Societatea e putredã. În ateliere, în mine ºi la þarã trudesc ºi se chinuiesc fiinþe omeneºti care nu pot spera nici la a mia parte din roadele muncii lor; sînt femei care mor de foame ºi copii care nu au nici mãcar pîine. ªi alãturi de aceastã mizerie cumplitã, vedem burghezi îmbuibaþi, ducînd o viaþã de plãceri ºi rãspunzînd cu un rîs dispreþuitor lacrimilor celor flãmînzi...“ În ziua execuþiei, Ravachol era foarte categoric, ameninþînd chiar cu blasfemia, cînd preotul îºi oferise serviciile, aºa cum era obiceiul, pînã la eºafod: „Existã înmormîntãri civile, eu vreau o execuþie civilã.“ A urcat pe eºafod cîntînd „ca un copil care vrea sã-ºi alunge frica“: Fericit de vrei sã fii, pentru numele lui Dumnezeu, În ºtreang pune-þi proprietarul Pe popi spintecã-i în douã...

Cu capul sub cuþitul ghilotinei, a fost auzit strigînd: „Trãiascã re...“ (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 20-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Micile secrete ale SRI ºi ale lui Traian Bãsescu – cine se aflã în spatele teroristului Istvan Atilla (2) Steagul secuiesc - un simbol anti-maghiar la origine, folosit diversionist chiar de cei care i-au deznaþionalizat pe secui Partea ºi mai amuzantã a problemei este cã secuii care existau pe vremuri au ucis, în Secolul al XIV-lea, mai mulþi unguri decît sînt acum în Bucureºti. Iar aºa-zisul drapel secuiesc este, de fapt, un simbol anti-maghiar. Steagul arborat astãzi de secui este stindardul iobagilor care s-au ridicat împotriva stãpînirii maghiare ºi s-au alãturat lui Mihai Viteazul în bãtãlia de la ªelimbãr, la 28 octombrie 1599.

Victoria lui Mihai Viteazul la ªelimbãr - ºi cu aportul secuilor - a determinat momentul intrãrii triumfale a acestuia, la 1 noiembrie 1599, în Alba Iulia, oraºul în care s-a celebrat, ulterior, prima Unire a tuturor românilor. Mihai Viteazul devenea, la 27 mai 1600, „Domn al Þãrii Româneºti, al Transilvaniei ºi a toatã Þara Moldovei“ ºi cu sprijinul militar al luptãtorilor secui, care au participat alãturi de oºtile muntene, contribuind la prima Unire a celor 3 Þãri Române.

Un muzeograf din Sfîntu Gheorghe a preluat, în 2004, modelul steagului de campanie militarã a pedestraºilor secui ºi, astfel, s-a ajuns la o întorsãturã tragi-comicã, prin care aspiraþiile autonomiste maghiare sã fie susþinute imagologic cu un drapel al celor care au luptat din rãsputeri împotriva grofilor maghiari.

Secuii nu sînt maghiari (fino-ugrici). Ei sînt o populaþie turanicã, asimilatã cu forþa de maghiari. Din toate punctele de vedere - istoric, lingvistic ºi chiar genetic - secuii nu sînt unguri, ci o minoritate cu o identitate specificã, ºi diferitã de cea maghiarã. În vechea Transilvanie a existat un Þinut al Secuilor, dar, din 1867, dupã instaurarea monarhiei dualiste austro-ungare, a fost desfiinþat chiar de Administraþia maghiarã. Din 2004, maghiarii (tocmai ei!) vorbesc din nou de un Þinut al Secuilor, pe care îl revendicã în numele unei populaþii cãreia i-au distrus reperele identitare. Cu atît mai ipocritã este retorica oficialului de la Budapesta pentru un aºazis Þinut Secuiesc, care acoperã Harghita ºi Covasna, judeþe care primesc mai mulþi bani de la bugetul Statului Român decît dau prin impozite ºi taxe locale. Bucureºtii finanþeazã toate instituþiile publice ocupate de maghiari, salariile ºi toate investiþiile, inclusiv cele în limba maghiarã. Ungaria nu finanþeazã nimic, doar cere, la nesfîrºit, ceea ce nu-i aparþine, folosindu-se, cu cinism, de tema aºa-ziºilor secui, care nu depãºesc numãrul microbiºtilor alfabetizaþi, prezenþi pe un stadion, la un meci de fotbal. ,,Jobbik” este o organizaþie maghiarã cu accente naziste, strîns legatã de Moscova. Vona Gabor, preºedintele ,,Jobbick” este fidelul supus al lui Aleksandr Dughin, trompeta Moscovei, care face parte din cercul lui Vladimir Putin.

Deputatul ,,Jobbik” Istvan Szavay a avut interdicþie de intrare în România pentru scurtã vreme, acum vreo 2 ani, dupã care a avut liber la plimbare pe meleagurile româneºti, fãrã nici un deranj. UDMR a reactivat o veche Reþea maghiarã, clãditã de Serviciile moscovite. Pe fond, structural, UDMR este o ameninþare rezidualã, definiþie care acoperã acele ameninþãri

Memento pentru românii cãzuþi victime ale horthysmului, în anii 1940 (2) ,,Din cei 68 de morþi identificaþi în comuna Trãsnea, 57 au fost uciºi cu gloanþe în cap, în piept ºi în abdomen. Trei dintre cadavre au fost apoi arse. Femeii Ana Negreanu, de 65 ani, i s-au tãiat mîinile. Ana Sãlãjan, în vîrstã de 31 de ani, deºi însãrcinatã, a fost strãpunsã cu baioneta. Vasile Nãrgãraº a fost gãsit cu capul spintecat în douã; în fine, copilul Sãlãjan Ion, de 2 ani, a fost ucis cu grenada. În comuna Ip, 155 de bãrbaþi, femei ºi copii au fost exterminaþi de militari ºi de bandele lui Horthy. Casele lor au fost prãdate ºi apoi arse. Victimele au fost aruncate într-o groapã comunã, fãrã asistenþa unui preot. Grija ucigaºilor n-a fost de a epura numai comuna de români, ci ºi aceea de a se îmbogãþi cu acest prilej. Astfel, au dispãrut în timpul învãlmãºelii 90.000 lei aparþinînd bisericii din sat, precum ºi alte averi aparþinînd celor masacraþi.

Ar fi sã umplem pagini întregi citînd ororile sãvîrºite în intervalul primelor douã luni de ocupaþie. Ne vom mãrgini doar a mai arãta cã în Cosniciul de Sus, din judeþul Sãlaj, au fost uciºi, în ziua de 18 septembrie 1940, 15 români ºi o româncã, înmormîntaþi apoi, fãrã preot, în groapa comunã. La Cabãr, din acelaºi judeþ, maghiarii au ucis, la 15 septembrie 1940, 4 þãrani români; la 14 septembrie 1940, la ªimleul Silvaniei, 7 români au cãzut victima instinctelor barbare, iar la Zalãu, în aceeaºi lunã, au fost uciºi alþi 21 de români ºi românce, printre care încã o femeie însãrcinatã, anume soþia lui George Vicaº, ºi un învãþãtor, Gh. Sîrbu, împuºcat, în curtea liceului, de cãtre un cãpitan ungur. În judeþul ºi oraºul Cluj s-au înregistrat, în cursul lunilor Septembrie ºi Octombrie, cîteva crime, din cele mai abominabile. La 23

ºi riscuri de securitate care au ca sursã procese iniþiate sau derulate în plan regional din trecut, în cazul de faþã încã din perioada primului rãzboi mondial. Fondatorul, în fapt, al UDMR a fost Ion Iliescu, alãturi de Domokoº Geza ºi, nu întîmplãtor, Reþeaua s-a înfiinþat, simbolic, la cîteva ore de la execuþia - coordonatã de cãtre agentura sovieticã - a fostului ºef de stat Nicolae Ceauºescu ºi a soþiei sale.

Nu degeaba Tökeº a fost numit de Ion Iliescu „eroul Revoluþiei române“, din motive simplu de înþeles – fãrã Tökeº, nici Iliescu nu avea parte de scaun, iar între cei doi este o legãturã ombilicalã. UDMR a fost dintotdeauna aripa maghiarã a FSN, iar Statutul de bazã al organizaþiei a fost stabilit încã din primul „document“ al Frontului, în care Iliescu anunþa drepturi speciale pentru minoritatea maghiarã. Singura temã perpetuã a UDMR, de la fondare pînã astãzi, a fost tema autonomiei, fie ea colectivã, etnicã ori teritorialã, temã ce pune în discuþie un proces de înaintare ºi de stabilire a unei noi frontiere. În cazul României, este vorba despre procesul de constituire a unei frontiere maghiare interne, situaþie care implicã enclavizarea ºi secesiunea minoritãþii maghiare, respectiv expansiunea frontierei ungare în interiorul teritoriului României. Ungurii poartã, împotriva României, un perpetuu rãzboi, arareori la vedere, iar þinta atacatorilor este chiar sufletul românesc, identitatea spiritualã a românilor, ca popor european multimilenar. UDMR joacã la mai multe capete, un fel de ulii ºi porumbeii, sau mima pe ouate. Temele pe care nu vrea sã ºi le asume direct, deschis, sînt preluate de alte organizaþii maghiare, cu aceleaºi stereotipuri antiromâneºti.

Principala inspiraþie a celor de la ,,Jobbik”, care-ºi asumã deschis trecutul interbelic, vine de aici: „Nincs kegyelem“ (Fãrã îndurare), de Ducso Csaba, Budapesta, 1939 – „Voi suprima pe fiecare valah ce-mi va ieºi în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie toatã populaþia. Voi otrãvi toate fîntînile ºi voi ucide pînã ºi copiii din leagãn! În germene voi distruge acest neam de hoþi ºi ticãloºi! Nu va fi pentru nimeni nici o milã! Nici pentru copiii de leagãn, nici pentru mama care va naºte copil... Voi suprima fiecare valah, ºi atunci nu va mai fi în Ardeal decît o singurã naþionalitate, cea maghiarã, naþia mea, sîngele meu! Voi face inofensivi pe viitorii Horea ºi Cloºca. Nu va fi milã!“. ªi, de aici... „Pe aceºti valahi opincari trebuie sã-i extirpãm, sã-i ucidem ca pe duºmanii noºtri. Pãcat va fi cu adevãrat, dacã nu vom extermina aceastã bandã de valahi opincari. (...) Vom organiza ºi o noapte a Sfîntului Bartolomeu ºi vom ucide ºi copiii în pîntecele mamelor lor“. Fragment din cuvîntarea rostitã la ªimleu Silvaniei de baronul maghiar Aczel Ede, ºeful Circumscripþiei regionale a X-a Cluj, a organizaþiei paramilitare horthyste a tiraliorilor.

Activitatea militarã, din ce în ce mai vizibilã în ultima vreme, pe zona frontierei estice a NATO ºi a României aratã cã ne aflãm în preajma unui focar reactivat de Moscova,

simultan cu frenetica resuscitare a secesionismului maghiar, în zona Ardealului, de cãtre Budapesta.

Nu cu multã vreme în urmã, Laszlo Tökeº a solicitat protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei. Ungaria, care întreþine legãturi speciale cu Rusia, aratã cã nu degeaba a venit Putin la Budapesta, recent. Cererea, aparent dementã, a lui Tökeº se întemeieazã, însã, chiar pe Statutul UDMR, organizaþie cãreia o instanþã româneascã i-a oferit statut juridic.

Reiau un pasaj dintr-o lucrare de þinutã academicã, publicatã în 1997 („Mitocraþia imperialã. Chestiunea Maghiarã.

Provocarea autonomiei – frontiera internã. Rãzboiul logistic ºi «armele» sale în Europa Centralã“, pagina 179 – George Roncea - Revista de Sociologie, Geopoliticã ºi Geoistorie – EUXIN, nr. 1 - 2/1997): „Încã din mai 1991, de la Congresul al II-lea al UDMR, este pusã în circulaþie definirea ca partener statal a minoritãþii maghiare, în Principiile de bazã ale programului UDMR: «Maghiarimea din România..., ca ºi comunitate, se considerã pe sine ca factor participant la formarea statului, subiect politic de sine stãtãtor ºi, ca atare, partener egal cu naþiunea poporul majoritar». În iulie 1992, în Memorandumul lui Csapo Jozsef, autorul proiectului autodeterminãrii, la definiþia grupului etnic maghiar se precizeazã: «grupul etnic maghiar din România reprezintã o parte a naþiunii ungare ºi, în calitate de subiect politic, este un factor constitutiv al statului, care dispune de autonomie». În februarie 1993, guvernul maghiar declarã cã sprijinã punctul de vedere al UDMR, iar în mai 1995, Congresul al IV-lea al UDMR întãreºte ºi completeazã astfel definiþia minoritãþii maghiare: «Maghiarii, constituind o comunitate autohtonã, se considerã factor constitutiv în stat, subiect politic de sine stãtãtor ºi, ca atare, partener egal al naþiunii române. În ceea ce priveºte limba, etnia, conºtiinþa identitãþii, cultura ºi tradiþiile proprii, comunitatea maghiarã este parte organicã a naþiunii maghiare». Din aceastã dublã ipostazã – pe de o parte, minoritatea maghiarã este factor constitutiv al Statului Român ºi, pe de alta, ea este parte organicã a naþiunii maghiare – rezultã, indirect, cã România este parte a Ungariei?!”.

Pe aceste pasaje, provenite din chiar Statutul ºi Programul UDMR, s-a bazat solicitarea lui Laszlo Tökeº, cu privire la protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei. Dar, ca sã vezi, nimeni n-a citit ce scriu udemeriºtii în statutele lor, cãci era scris cu litere mici... ªi nimeni n-are timp sã citeascã, toatã lumea bagã hãulituri, cîntecele dulcege „naþionaliste“, fluturã steaguri, mai înjurã oleacã pe stadioane, gargarã patriotardã... ºi cam atît. Iar, între timp, Laszlo Tökeº a ajuns ºmecher în Parlamentul European, „dotat“ cu Steaua României, probînd, astfel, cã totul e pe dos în România. Cu litere mici, mici de tot, este înscrisã pe decoraþia Steaua României, cea mai înaltã distincþie româneascã, deviza cavalerilor ordinului: „In fide salus“ („În credinþã e salvarea“). Steaua asta – a României - ºi deviza încrustatã pe ea ar trebui sã le ardã de vii pe satanele astea, toate leprele de urmaºi ai bolºevicilor, securiºtilor ºi activiºtilor de partid care au pus mîna pe ea, prin imposturã ºi fals. (va urma) GEORGE RONCEA

septembrie 1940 au fost adunaþi ºi uciºi, în casa preotului Andrei Bujor: preotul ºi soþia sa, nãscutã Lucreþia Mureºanu, copilele lor, Lucia, licenþiatã în litere, Mãrioara, studentã în anul II al Facultãþii de ªtiinþe, ºi Victoria, elevã în cl. VIII de liceu, Natalia Petrea, soþia institutorului Gh. Petrea, fiica ºi mama acestuia din urmã ºi, în fine, servitoarea preotului Bujor, numitã Juhasz. În comuna Hida au fost masacraþi 11 români, iar cadavrele a 9 dintre ei au rãmas în cîmp deschis, neînhumate, timp de 5 zile. În Valea Drãganului au fost uciºi, în zilele de 12 ºi 13 septembrie 1940, 12 tineri români care se întorceau din concentrare. La Sîn-Mihaiu Almaºului alþi 10 tineri au fost uciºi pe teritoriul comunei etc., etc. «La Cluj, în primele zile ale ocupaþiunii, un mare numãr de români au fost uciºi pe strãzi, în casele lor proprii sau în alte pãrþi, fãrã nici un motiv ºi întotdeauna cu aceeaºi cunoscutã bestialitate». («Les Assassinats», pg. 26). În noaptea de 1415 septembrie, vameºul Ion Almaºul a fost ridicat de acasã de cãtre un soldat ungur, împuºcat în stradã, strãpuns cu baioneta ºi, dupã aceea, cãlcat cu picioarele. La 13 septembrie, 190 soldaþi unguri împuºcã un þãran român în faþa atelierelor Cãilor Ferate. Soldatul român Alexandru Badea, reîntors dintr-o concentrare, este aruncat din tren de cãtre tovarãºii lui de cãlãtorie ºi strivit sub roþile vagoanelor. În comuna Someºeni, aproape de Cluj, þãranul Ion Pantea este ucis de cãtre soldaþii unguri, care îi taie arterele de la mîna dreaptã ºi-i împlîntã o baionetã în inimã, sub ochii îngroziþi ai fiicelor lui, care au reuºit sã fugã. În comuna Vãdãsel, la 30 noiembrie 1940, o bandã de unguri venind din comuna Vistea decapiteazã cu lovituri de topor pe tînãrul Ciocãnaº. În comuna Poeni, agricultorul Gheorghe Bane este torturat în aºa hal de soldaþii unguri, încît dupã douã zile moare în chinuri groaznice. Cea mai oribilã crimã, însã, care a fost comisã în judeþul Cluj este aceea sãvîrºitã în comuna Huedin, la 10 septembrie, asupra protopopului ortodox Aurel Muteanu,

care a murit în cele mai groaznice chinuri. Citãm din broºura «Les assassinats»: «Un ofiþer ungur (din nou un ofiþer!) l-a arestat în stradã pe cînd el se ducea la o înmormîntare ºi, împreunã cu o bandã de asasini, l-a torturat în chipul cel mai bestial timp de 4 ore. Cu o rãbdare ºi o perversitate diabolicã, ei l-au bãtut la început cu pumnii ºi apoi cu mãciucile, pînã ce el a cãzut la pãmînt. Apoi i-a fost smulsã, dupã acelaºi rit sadic, venerabila sa barbã de preot creºtin, cu bucãþi de carne, smulgîndu-i, în acelaºi timp, pãrul de pe cap, cu piele cu tot. Aceastã operaþie terminatã, cãlãii i-au sucit mîinile pînã i-au rupt oasele. Culmea bestialitãþii a fost atinsã de asasinul Budai Janos Gyepu care, de mai multe ori, i-a vîrît un bãþ în gurã cu asemenea forþã, încît bãþul i-a ieºit prin ceafã. Dupã ce (victima – n.n.) a expiat, în urma acestor abominabile torturi, asasinii i-au aruncat cadavrul, dimpreunã cu acela al gardianului Gh. Nicola, omorît de aceeaºi bandã, într-un ºanþ al proprietãþii nobilului ungur, contele Banffy». Socotim cã pînã ºi Attila s-ar fi cutremurat de barbariile comise în comuna Huedin de maghiarii care se reclamã direcþi succesori ai «biciului lui Dumnezeu»!

Zeci de asemenea sãlbaticii au fost comise ºi în judeþele Bihor: la Salonta, la Sîntion; în judeþul Someº, în comunele Berta, Mãlin, Stîna Cãpleni ºi Halmãjd; în judeþul SatuMare, la Doba ºi Mediaºul Aurit; în judeþul Tîrnava Micã, la Agriºteu, unde tînãrului român Emanuil Costea, înainte de a fi omorît, i s-au ars ochii ºi i s-a smuls limba din gurã; în judeþul Ciuc, la Ditrãu etc., etc. «Masacrele au fost sãvîrºite, spune autorul broºurei «Les assassinats», atît de cãtre armata ungarã, cît ºi de bandele de civili unguri. Cîteodatã torturile au fost duse pînã la ultima limitã a rezistenþei fiinþei omeneºti, cu o ferocitate dementã ºi o imaginaþie maladivã.

Unii au scãpat de la moarte numai din cauzã cã aceste brute demente credeau cã victimele lor sucombaserã de-acum»”.

Sfîrºit

Reactivarea temelor horthyste este fãcutã cu un schepsis

Pag. a 21-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII CORESPONDENÞÃ DIN SUA

Blestem la Cotroceni (4) Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, din SUA, au decis ºi soarta politicã a lui Traian Bãsescu. El a fost propulsat, puþin mai tîrziu, direct la Palatul Cotroceni. În anii 20012004, Administraþia neoconservatoare George W. Bush jr. a pornit rãzboaiele în lumea islamicã ºi în Orientul Mijlociu (Afganistan, Irak), a denunþat unilateral Tratatul antirachetã ruso-american, vechi de 30 de ani, a lansat o operaþiune strategicã giganticã – încercuirea Rusiei post-sovietice la frontierele sale directe, prin instalarea unor regimuri „portocalii” în þãri ale fostei URSS, precum ºi o ofensivã politicã împotriva unor obiective economice din arealul Marea Neagrã-Caucaz-Marea Caspicã, cu resurse petroliere, gaze naturale ºi cãi de tranzit intercontinentale. Toate acestea au fost manã cereascã pentru Bãsescu. Marea ºansã a vieþii sale.

Iar la sfîrºitul lui 2004, personajul nepotrivit Bãsescu a ajuns la locul nepotrivit – adicã la Palatul Cotroceni! La 12 decembrie, a cîºtigat alegerile prin fraudã, prin scoaterea adepþilor „portocalii” în stradã, la fel ca ºi la Kiev, prin ,ºantaj ºi presiuni externe asupra contracandidatului sãu. Cîºtiga, pentru a doua oarã, o poziþie-cheie în Administraþia þãrii, dupã ce, în 2000, îl învinsese „miraculos” (citeºte: prin fraudã electronicã) pe Sorin Oprescu la Primãria Bucureºtilor, la cîteva zecimi de procente ºi urma sã cîºtige, peste cinci ani, în 2009, prin fraudarea voturilor emigraþiei, al doilea mandat prezidenþial.

Bãsescu a fost copia fidelã a lui George W. Bush jr., în primii 6 ani (2000-2006) la Casa Albã. În egalã mãsurã, ºocheazã asemãnarea izbitoare în ceea ce priveºte erodarea completã, politicã, publicã ºi moralã, a celor douã personaje, exact cu 2 ani înainte de finalul celui de al doilea mandat.

Prin 2012, „Washington Times” scria cã Bãsescu a fost cel mai slab preºedinte din ºirul celor 4 preºedinþi ai þãrii, cã, în

Mulþumesc, an rãu!

Motto: „Scrutaþi-vã menirile fiinþei: nu-s oamenii fãcuþi sã fie fiare, ci pelerini ai binelui ºi-ai minþii”.

DANTE ALIGHIERI – plecat în cãlãtoria veºnicã pe 14 septembrie 1321 „Nu mai folosi cuvinte rare, încearcã sã te faci înþeles de omul de rînd, nu-l fã sã lase ziarul din mînã sau sã se simtã inferior” – mã sfãtuia Vadim, dojenindu-mã în ultima vreme, de cînd valul dorinþei organice de refuz al promiscuului din jur, nevoia de izolare în mine, mã stimula sã-mi scriu - ºi nu sã scriu. Anul 2015 a luat ziaristul care a iubit, fãrã sã arate, cititorii, chiar ºi pe cei care l-au urît. Vadim a fost poate singurul pentru care sutele de oameni care citeau „Tricolorul” contau – mai mult decît negativul bilanþului financiar reprezentat de acest tiraj insuficient. De ce spun asta, acum?

Pentru cã urãsc anul 2015, cu coordonatele sale seci ºi atît de inutile sensului unei vieþi împlinite cu adevãrat – justiþie, finanþe, rating… Omul?! Parcã nu a mai avut loc în 2015… În decembrie, 2014, dispãrea un tînãr, christic de tînãr chiar, cãruia Vadim îi dãruise o parte a afecþiunii sale, pot spune ºi a sufletului sãu. Am conºtientizat asta cînd lacrimile ºi rãnile sufletului au ºiroit prin cuvintele de la cãpãtîiul magistralului gazetar ºi om politic Vlad Hogea. Cît l-am admirat, atunci, pe Tribun!... L-am vãzut în momentele mãreþiei sale politice, i-am admirat discursurile inspirate din anul 2000 – anul ultimului român care a putut revendica titlul: „Singur pentru toþi - împotriva tuturor!” – cele din Parlamentul român ºi cel european, sute de alocuþiuni memorabile, lansãri de carte ºi multe altele… dar cuvintele acelea de la cãpãtîiul unui prieten, mai curînd al unui fiu rãtãcit, ei bine, acela a fost… Acela a fost pentru mine Vadim! Vadim l-a iubit pe Vlad Hogea pentru calitãþile sale extraordinare, pentru talentul sãu politic ºi gazetãresc. Vadim l-a iertat pe Vlad Hogea, pentru cã era un tatã care pe mulþi fii i-a risipit… parcã pentru a-i iubi mai mult.

Vã aduceþi aminte cu cîtã plãcere ºtrengãreascã pronunþa Vadim „ªoricelul neastîmpãrat”? Cei doi, Tribunul ºi DD, nu ºi-au putut lua adio, pentru cã, la începutul primãverii acestui an rãu, chiar în funesta zi de 4 martie, Dan Diaconescu, ziaristul care a schimbat calea presei, viaþa oamenilor… ºi, uneori, poate ºi adevãrul, ei bine, acest copil sãrac, acest Avaramu al presei care a îndrãznit sã viseze prea mult ºi… prea sus, a fost încarcerat. La 50 de ani, Dan Diaconescu, prietenul tuturor spiritelor rebele, a primit o pedeapsã mai mare decît cele ale unui prim-ministru (Nãstase), ministru al Finanþelor (Remeº), al Agriculturii (Mureºan) ºi al Transporturilor (Mitrea) la un loc! Inutil sã

România, reformele democratice ºi de liberalizare a pieþei au eºuat; cã economia de piaþã a împãmîntenit definitiv o culturã a corupþiei capitaliste; cã societatea, împãrþitã net între o elitã bogatã ºi oameni sãraci, adicã marea majoritate a populaþiei, este învrãjbitã; cã au apãrut nemulþumiri ºi o reacþie negativã a majoritãþii faþã de Uniunea Europeanã, ºi cã toate aceste fenomene negative s-au petrecut în timpul Administraþiei Bãsescu.

La fel ca modelul Bush jr., Bãsescu a fost un „preºedinte pentru stãri conflictuale ºi rãzboaie”. A declanºat confruntãri externe cu lideri ai Uniunii Europene ºi cu reprezentanþi ai Moscovei la Bruxelles; a trimis un numãr ridicat de soldaþi români în Orientul Mijlociu – mai mare decît al tuturor celorlalþi est-europeni; a pornit conflicte interne cu toate celelalte ramuri ale Puterii, cu propriul sãu prim-ministru, cu Parlamentul ºi cu Justiþia; a dus rãzboaie cu litera ºi spiritul Constituþiei; cu Opoziþia social-democratã sau liberalã.

A fost provocator, arþãgos, de multe ori a împins lucrurile pînã la extreme. O bunã perioadã de timp, aceste tactici conflictuale i-au adus un cîºtig important de imagine în faþa unui public stresat, frustrat ºi pus pe gîlceavã oriunde ºi oricînd, la piaþã, la volan, pe Internet ºi chiar în cabina de votare. A ticluit ºi provocat „rãzboiul românilor împotriva românilor”. Apoi, în confruntarea politicã internã, Bãsescu a dovedit cu prisosinþã cã îºi „ucide” politic adversarii, cu sînge rece, în „execuþii” publice. „Execuþii” regizate de mass-media clientelarã, de o Justiþie aservitã - de la cele mai înalte niveluri, pînã la comandouri de tineri procurori trimiºi la sate, la porþile oamenilor, sã-i scoatã din case ºi sã-i terorizeze; de Servicii Secrete strict controlate, a cãror activitate principalã ºi ilegalã a fost sã urmãreascã îndeaproape populaþia ºi sã aducã dovezi „compromiþãtoare” împotriva tuturor, politicieni din Opoziþie, oameni de afaceri, lideri sindicali, publiciºti respectaþi etc. (va urma) RADU TOMA rescriu cã nu Diaconescu a îndatorat þara, nu el a distrus agricultura sau a furat banii autostrãzilor, nici nu a pierdut activele uriaºe ale CFR… Anul 2015 a venit, vinovatul a plãtit, nu-i aºa?... E pãcat ... dupã atîtea emisiuni fulminante, poate cele mai teribile asedii împotriva nepãsãrii societãþii din istoria televiziunii postdecembriste, cei doi ar fi meritat un mic, simbolic, moment de rãmas bun… Sau poate cã asta trebuie sã devinã societatea româneascã, dupã 2015, o expresie a nepãsãrii – faþã de tot ceea ce e umanizat prin creaþie, deci ºi faþã de rãdãcinile spirituale – credinþa, tradiþiile, patriotismul, moralitatea, demnitatea?! Priveam prin ochii deprinºi cu polaritatea demnitãþii naþionale figura stearpã în expresie, bicisnicã în sentiment a ministrului de Externe, atunci cînd declara cã „participarea la apãrarea împotriva rachetelor balistice reprezintã un angajament strategic susþinut de întregul spectru politic ºi de majoritatea populaþiei”. Ce simplu minte, ce firesc e implementat statutul de colonie! Cine a întrebat populaþia, mãcar printr-un sondaj, normal ar fi fost printr-un referendum, dacã este de acord ca pe teritoriul, chipurile, suveran românesc, sã-ºi creeze baze militare o altã þarã? Nimeni nu a întrebat poporul, pentru cã, în anul 2015, asta nu mai conteazã! În privinþa „susþinerii întregului spectru politic” - Comãnescu vorbeºte cumva de aceiaºi politicieni despre care populaþia citatã crede cã sînt „gãºti mafiote, corupþi, hoþi, vinovaþi de distrugerea þãrii“?!

Separînd pe etape, mai întîi s-a procedat la anihilarea „întregului spectru politic” ºi la anularea credibilitãþii oricãrei instituþii democratice româneºti, iar apoi s-a contat pe „susþinerea” integralã. Cu alte cuvinte, cine ºi ce susþine, de fapt, amplasarea bazei de rachete în România? Doar statutul actual de colonie! Vorbeam, zilele trecute, cu George Stanca, un alt ziarist care, în lunga ºi prestigioasa-i carierã, a trãit multe momente de rãzboi ºi pace cu Tribunul. Presa actualã, datoare, aflatã în insolvenþã ºi faliment, în anchete penale sau chiar în puºcãrii, cu ziariºti care fac politicã fãrã perdea sau sînt numiþi, peste noapte, prin servicii – nici prin gîndurile noastre cele mai negre nu treceau asemenea secvenþe în anii de primã aºa-zisã libertate… Tot zilele trecute, am vãzut secvenþe de la mascaradele de comemorãri de la Timiºoara… în paralel cu terfelirea prin Justiþie a fostului primar al urbei în care a început revolta. Oare cîþi timiºoreni mai cred, sincer, cã au fãcut o revoluþie în 1989? Poate „revoluþia“ care a adus la Putere niºte infractori, a distrus economia ºi i-a fãcut pe oameni datori la bãnci... þiganii mafioþi au ajuns stãpîni peste oraº… iar concitadinul din '89, al lor Tökés, vrea ruperea României. ªi amintindu-mi de rãzboaiele gazetãreºti duse de Vadim ºi Eugen Barbu cu cei ce doreau rãul þãrii, mã gîndesc la toatã intoxicarea la care am fost supuºi în anii '80… Prin doar 3 posturi de radio – „Europa Liberã“ (finanþat de CIA), „Voice of America” (Departamentul de Stat al SUA) ºi

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Un grup de suporteri s-a fotografiat cu Cupa Campionilor Europeni cîºtigatã de echipa Steaua Bucureºti, în anul 1986.

Situaþia revoltãtoare prin care trece o familie de români din Norvegia a scos sute de persoane în stradã Coºmarul familiei Bodnariu a scandalizat sute de români, care au protestat, sîmbãtã, 19 decembrie, în semn de solidaritate cu cei 2 soþi. Totul a început în luna noiembrie, cînd Protecþia Copilului din Norvegia (Barnevernet) a luat decizia de a-i da în plasament pe cei 5 copii ai familiei Bodnariu, pe motiv cã pãrinþii practicau un creºtinism radical.

Soþii Bodnariu – Marius, inginer IT, ºi Ruth, de origine norvegianã, asistentã medicalã – s-au mutat în Norvegia în urmã cu 10 ani. Cei doi soþi au rãmas însã fãrã cei 5 copii (cu vîrste cuprinse între 4 luni ºi 9 ani), dupã ce, potrivit directoarei ºcolii la care învãþau cele douã fete ale familiei, acestea ar fi spus cã primesc corecþii fizice de la pãrinþi. Fetiþele au fost luate de autoritãþi de la ºcoalã, în 16 noiembrie, fãrã ca pãrinþii acestora sã fie înºtiinþaþi. În aceeaºi zi, asistenþii sociali, însoþiþi de poliþie, i-au ridicat ºi pe cei doi bãieþi de acasã, astfel cã Ruth a rãmas doar cu fetiþa de 4 luni.

Cei doi soþi s-au dus la secþia de poliþie pentru a încerca sã rezolve situaþia, dar fãrã succes. A doua zi, oficiali ai statului, însoþiþi de 4 ofiþeri de poliþie, l-au luat ºi pe bebeluº, pe considerentul cã mama copiilor prezintã un pericol pentru micuþi. Potrivit fratelui lui Marius Bodnariu, audierea celor 4 copii s-a fãcut în lipsa pãrinþilor, doar în prezenþa avocatului.

Micuþii au fost plasaþi la 3 familii-surogat, în douã oraºe diferite, la mare distanþã de localitatea în care trãiesc cei 2 soþi. Bebeluºul a fost încredinþat, separat, unei familii, dar mama lui nu are voie sã îl vadã decît de douã ori pe sãptãmînã, ºi doar atîta timp cît îl alãpteazã.

Cazul familiei Bodnariu nu este unic în Norvegia. Mai existã cel puþin o familie de români care trece prin aceeaºi situaþie, ºi alte sute de familii (mai ales de emigranþi), care trãiesc în aceastã þarã ºi care se confruntã cu aceeaºi problemã. O mamã originarã din Republica Cehã ºi-a pierdut copiii în anul 2011, ºi de atunci poate sã-i vadã doar 15 minute, de douã ori pe an. Cînd îi întîlneºte, îi este interzis sã vorbeascã cu ei în limba cehã. Cazul acesta a provocat o reacþie furioasã din partea preºedintelui Cehiei, Milos Zeman, care a comparat Barnevernet cu sistemul infam al Germaniei naziste, numit „Programul de creºtere arian“.

„Deutsche Welle“ (RFG) - au reuºit sã ne facã sã credem cã trãiam într-un iad, cã eram permanent urmãriþi, cã „dincolo“ e raiul ºi cã toatã lumea face afaceri prospere, se plimbã, e civilizatã ºi binevoitoare… Ce minciuni sfruntate, cît cinism în intenþia lor de a pune mîna pe o þarã ºi de a scãpa de un concurent - ºi de un exemplu de reuºitã non-capitalistã! Iar acum… acum ar trebui sã scriem pe Monumentul Revoluþiei, din piaþa omonimã, o singurã frazã: „Revoluþia din 1989 a eliberat minciuna, ºarlatania ºi impostura – transformîndu-le în condiþii pentru a parveni în societatea eliberatã de dictatura comunistã”. Da, urãsc anul 2015 ºi pentru cã, pentru prea multã lume, s-a sfîrºit cu moartea ultimului dar al Pandorei.

Pentru aceastã lume, de aici ºi de aiurea, zeii nu mai au o altã minciunã. Închei cu gîndul la Vadim. Printre lacrimi, scriam, în ziua trecerii sale, cã pentru mine nu a murit Vadim, a murit o lume. Acum, la finalul anului, încerc sã gîndesc aºa cum m-au învãþat Vadim ºi prietenii sãi, Beethoven, Dostoievski, Saint-Just: o viaþã împlinitã este deasupra vremurilor. Mulþumescu-þi, deci, an rãu, fãrã tine nu aº fi ºtiut cît de mult am iubit un om bun!

DRAGOª DUMITRIU

Pag. a 22-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Vechi localuri bucureºtene frecventate de scriitorii români (1) UNION. Actualul bloc „Union” nu este aºezat pe locul faimoasei Grãdini „Union-Suisse”. Oricum, în acest perimetru se afla Strada Cîmpineanu, ºi anume extremitatea ei dinspre Teatrul Naþional. Intrarea în Grãdina ,,Union” se fãcea direct din Strada Cîmpineanu, iar grãdina era un spaþiu gol, o curte cu doi-trei oþetari, în capãtul cãreia se afla o clãdire modestã, clubul coloniei elveþiene, dotat cu o popicãrie ºi cu o salã de lecturã. În jurul grãdinii se gãsea un ºirag de prãvãlii cu mãrunþiºuri, adicã un bazar de atmosferã orientalã, mereu plinã de zgomot ºi forfotind de gurã-cascã.

Grãdina era descoperitã ºi, bineînþeles, în caz de ploaie, spectacolele se amînau, ori se mutau în Sala Walhala, din Piaþa Constantin Vodã, ceea ce provoca tot felul de nemulþumiri ºi încurcãturi. Grãdina „Union” ºi-a creat faima, nostalgic durabilã pînã în zilele noastre, datoritã spectacolelor date aci de trupa artisticã a lui I.D. Ionescu, începînd din vara anului 1875. O inovaþie folositã de I.D. Ionescu ºi menitã sã atragã public era aceea cã plãteau numai... bãrbaþii (cîte 1 leu !), damele ºi demoazelele avînd „intrarea liberã”. Grãdina nu era mare, astfel încît mai totdeauna publicul pãrea sufocat, deºi stãtea la mese. Scena, de mici dimensiuni, aducea aminte de cele ale Commediei del’Arte, iar rampa iluminatã cu un ºir de sfeºnice, cu luminãri de spermanþet fumegînde ºi pîlipîinde, fãcea destul de dificilã urmãrirea spectacolului.

Datoritã ºi capetelor de afiº (aici jucau cîntãreaþa italianã Fannely ºi Aristizza Romanescu), dar mai ales cupletelor inspirate din evenimentele politico-sociale acute, scrise de Pantazi Ghica, I.D. lonescu, A. Bucureºteanu ºi Ion Moºoiu (se spune cã ºi C.A. Rosetti colabora discret la scrierea acestora), „Union” a cãpãtat, în scurtã vreme, o notorietate remarcabilã, localul acesta fiind, în epocã, un fel de Hyde-Park, restrîns la proporþiile unui inteligent ºi curajos teatru politic în aer liber. „O noapte frutunoasã” i-a schimbat acestei simpatice grãdini porecla în renume, istoria literarã grãbindu-se, firesc, s-o consemneze ca atare. Au vãzut spectacolele de la „Union” Ion Slavici, I.L. Caragiale, M. Eminescu, Scipione Bãdescu, ba chiar ºi personalitãþi marcante, care nu-ºi puteau pãstra incognito-ul, cum erau M. Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri ºi Titu Maiorescu. Alecsandri s-ar fi distrat enorm, recunoscînd cã I.D. Ionescu era incomparabil „mai sus” decît Matei Millo.

Beethoven, în pragul surzeniei (1) Spre deosebire de Mozart, care s-a stins din viaþã la 35 de ani, bolnav, în mizerie ºi plin de datorii, lui Ludwig van Beethoven (16 decembrie 1770 -Bonn - 26 martie 1827, Viena) i-a fost dat sã trãiascã o perioadã mai lungã, 56 de ani, plinã de evenimente remarcabile, ce au marcat istoria modernã: revoluþia francezã ºi epopeea napoleonianã (17891815), Congresul de la Viena (1815) ºi reaºezarea politicã a lumii postnapoleoniene, revoluþiile care vor zgudui Europa dupã anul 1820, reacþie la politica ultraretrogradã a Sfintei Alianþe. Monumentala operã a lui Beethoven, constînd din 9 simfonii, 5 concerte pentru pian ºi orchestrã, 1 concert pentru vioarã ºi orchestrã, inegalabila Missa Solemnis, 32 de sonate pentru pian, mai multe sonate pentru vioarã ºi pian (cea mai cunoscutã fiind Sonata Kreutzer), 16 cvartete pentru coarde ºi opera Fidelio, reflectã cu expresivitate ºi claritate realitãþile ºi personalitãþile care au trãit în acea perioadã Însemnãrile, cugetãrile ºi aforismele cuprinse în acest grupaj, scrise de Beethoven între 1804-1818, constituie un tablou fidel al gîndurilor ºi trãirilor compozitorului de geniu într-o perioadã decisivã a vieþii, dar ºi a carierei sale muzicale. Intervalul acesta a fost marcat de derularea epopeii napoleoniene, de naºterea, apogeul ºi declinul Imperiului Francez al lui Napoleon Bonaparte ºi de primii ani care au urmat dupã Congresul de la Viena. Iar în plan personal, de instalarea treptatã, dar sigurã ºi de neoprit, a traumei fizice care l-a urmãrit ca un blestem: surzenia.

Dacã primele semne ale teribilului flagel au apãrut în 1798, în tinereþe, în plin elan creator, douã decenii mai tîrziu, în 1818, cînd avea 48 de ani, Ludwig van Beethoven era complet surd, înþelegîndu-se cu interlocutorii sãi prin citirea cuvintelor de pe buze, folosirea cornetului acustic ºi a caietelor de conversaþie în care erau apoi notate replicile rostite.

Astãzi, nu mai este un secret pentru nimeni faptul cã în aceastã stare de surzenie accentuatã au fost compuse marile

CAFENEAUA DIN PASAGIU. Se pare cã prima cafenea literarã din Bucureºti, e drept, cam insolitã ºi cosmopolitã, a fost „Cafeneaua din Pasagiu”, despre care pomeneºte N. Filimon în „Nenorocirile unui slujnicar”: „În acest stabiliment, aranjat dupã moda ºi gustul parizian, amatorul de jocuri la noroc gãseºte în mic toatã confortabilitatea cafenelelor de pe bulevardele Parisului, adicã biliarde în abundenþã, domino, table, ºah ºi chair banco-faro la necesi-

tate. Aici este locul de întîlnire al slujnicarilor, sau, mai bine, refugiul lor pe timpul cel aspru al iernii. În acest stabiliment se aflã o masã pe care garsonii cafenelei o numesc, în deriziune, masa faliþilor, cãci mai toþi ce ºed împrejurul ei nu fac nici o cheltuialã...”.

Prima cafenea literarã din Bucureºti, unde Rîmãtorian îºi recita versurile clamoroase, scotea în luminã ºi cele dintîi figuri ale boemei literare.

HANUL KIRIAZI. În acest han bucureºtean se afla, la sfîrºitul veacului XIX, „Birtul lui ªerbãnescu”, frecventat, în ultima perioadã a vieþii sale, de M. Eminescu. În „Eminescu intim”, D. Teleor îºi aminteºte: „Eminescu, dupã oarecare timp, punea capul între mîini ºi începea sã cînte doine din Ardeal, aºa cum le cîntã mocanii, ºi cînta cîte o orã întreagã.

Ardelenii aflaþi la masã plîngeau cu lacrimi”. sale capodopere: simfonia Eroica, Destinului, Pastorala, sonatele Appassionata, Patetica, Sonata Lunii, Concertul pentru vioarã ºi orchestrã sau Concertul nr. 5 pentru pian ºi orchestrã, Imperialul. Iar creaþiile sale de dupã anul 1818, din care amintim numai Simfonia a IX-a, cu vestita Odã a Bucuriei, pe versuri de Schiller, ºi Missa Solemnis, au fost puse pe hîrtie de un compozitor complet surd. Publicul îl aclama, iar el nu auzea nimic. Edificator pentru starea sa de spirit rãmîne episodul primei audiþii a Simfoniei a IX-a, care a avut loc la Viena, la 7 mai 1824. La sfîrºitul reprezentaþiei, succesul a fost triumfal. Sala era în delir, oamenii se ridicaserã în picioare, îi scandau numele, aplaudau furtunos, femeile plîngeau, îºi aruncau batistele. Din lojã, familia imperialã aplauda frenetic. Aflat în primul rînd, compozitorul nu vedea ºi nu auzea absolut nimic, era complet absent faþã de tot ceea ce se petrecea. A fost nevoie ca o solistã sã coboare de pe scenã, sã vinã la Beethoven ºi sã-l aºeze cu faþa cãtre public. Numai atunci a realizat titanul de la Bonn efectul, reacþia sãlii la simfonia pe care tocmai o audiase.

Aceasta a fost cumplita dramã a vieþii lui Beethoven, reflectatã atît de bine în scrierile sale, între care ºi aceste Carnete Intime (ediþie din 1936), din care au fost reproduse însemnãrile urmãtoare, drama geniului surd ºi singur, avînd atît de puþine tangenþe cu lumea înconjurãtoare, dedicat trup ºi suflet artei sale ºi credinþei în Dumnezeu. Beethoven se va stinge din viaþã la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat care îl þintuise la pat din decembrie 1826. Spre deosebire de Mozart, petrecut pe ultimul drum doar de cîinele lui, Ludwig van Beethoven va avea „consolarea“ de a fi însoþit, în ultima zi a vieþii sale pe pãmînt, de mii de vienezi, poetul Franz Grillparzer rostind cu acest prilej un vibrant cuvînt de adio.

1804 - Ziua de 2 iunie. Finale, întotdeauna mai simplu, ca, de altfel, orice compoziþie pentru pian. Dumnezeu ºtie de ce, muzica mea pentru pian îmi face mereu o foarte proastã impresie, mai ales atunci cînd ea este prost executatã.

1806 - Aºa cum te arunci, acum, în vîrtejul monden, la fel de bine poþi sã scrii opera în ciuda tuturor piedicilor ºi opreliºtilor puse de societate. Nu mai încerca sã-þi ascunzi surditatea; ºi arta trebuie sã aibã cunoºtinþã de ea!

CAFENEAUA BRUZZESI. În anul 1853, italianul Francesco Bruzzesi, care luptase în armata lui Garibaldi, a deschis în Bucureºti, la parterul Hotelului „Orient”, o cafenea care, vreme de cîteva decenii, i-a purtat numele. Dupã Bruzzesi, în conducerea cafenelei i-a urmat un fost marinar, Andrei Tripcovici. Cafeneaua, ºi pe vremea lui Bruzzesi, ºi pe timpul în care a fost condusã de Tripcovici, a fost frecventatã de Eminescu, Slavici, Caragiale, Ronetti-Roman. I.L. Caragiale pomeneºte de Cafeneaua Tripcovici în schiþa „Mici economii”: „Gîndind astfel, pe cînd el salutã în dreapta ºi-n stînga, cu cea mai seninã amabilitate, pe trecãtorii cunoscuþi, ajungem la Episcopie, tãiem drumul ºi intrãm la Tripcovici...”. Clãdirea Hotelului „Orient” a fost demolatã în anul 1897. Înaintea acestuia, aici fusese unul din vechile hanuri bucureºtene - „Trãsnea”.

La Luiza Bruzzesi fãcea I.L. Caragiale aluzie în bileþelul scris în limba francezã ºi care începea cu cuvintele „La princesse L...”.

TERASA OTETELEªEANU. Puþini mai ºtiu, ºi într-o zi nu-ºi va mai aminti nimeni de-un lucru atît de vechi ºi de trecãtor, cã pe locul unde se ridicã Palatul Telefoanelor era, pînã prin 1928, un resturant care se chema Terasa Oteteleºanu. Zadarnic pornise presa, literarã sau nu, o înverºunatã ºi disperatã campanie pentru salvarea vechii clãdiri a Terasei Oteteleºeanu, avansîndu-se chiar propunerea cã ea sã fie pusã sub scutul inviolabil al Comisiei Monumentelor Istorice, fiindcã Societatea Telefoanelor n-a vrut sã renunþe la acel loc central, ºi iatã cã acolo se înalþã palatul de beton armat, în interiorul cãruia un univers de relee ºi tablouri de comandã a luat, pentru vecie, locul cafelelor ºi al halbelor cu bere de la „Terasã”.

Proprietarul Terasei era un oarecare Mihai Stere, care instalase în 1913, ca sã atragã clientela, o pianolã-automat.

Eftimiu o evocã astfel: „De fapt, «Terasa» se rezuma în prima salã, pe dreapta, cum veneai de pe Podul Mogoºoaiei (Calea Victoriei - n.n.); în aceastã încãpere - cea mai puþin vastã - era cassa, douã-trei mese de 4 persoane ºi douã mese mari: una în dosul uºii, lîngã fereasþra ce da spre curte, alta mai în fund, la stînga, lîngã uºa ce da în sala cu pianola. Avea ºi canapea de piele. La aceastã masã au pozat, pentru Camil Ressu, scriitorii Ion Minulescu, T. Arghezi ºi C. Moldovanu, pictorii Satmary ºi Iser, compozitorul Costaldi, în tabloul celebru, reprodus la infint de autor...”. (va urma) PETRU VINTILÃ (1982) 1808 - Simfonia pastoralã nu este un tablou; în ea se gãsesc exprimate, în nuanþe particulare, impresiile pe care omul le gustã cînd se aflã la þarã.

1811 - Vata din urechi, în timp ce mã aflu la pian, alinã vîjîitul penibil al auzului meu bolnav.

1812 - Resemnare, resemnare profundã cu soarta ta!

Singurã, ea îþi va permite sã accepþi sacrificiile pe care þi le cere „serviciul“. Of, luptã penibilã! Pregãteºte-þi cãlãtoria îndepãrtatã prin toate mijloacele. Fã ceea ce este necesar pentru a-þi realiza dorinþa cea mai scumpã ºi vei sfîrºi prin a reuºi.

Nu fi om decît pentru altcineva, renunþã sã mai fii pentru tine însuþi! Pentru tine nu mai existã fericire ºi bunãstare decît în interiorul tãu, prin arta ta. Of, Doamne, dã-mi puterea de a mã învinge pe mine însumi! De acum înainte, nimic nu mai trebuie sã mã þinã înlãnþuit de viaþã.

1813 - Ziua de 13 mai. Sã nu întreprinzi o mare acþiune care ar putea fi sãvîrºitã ºi sã te menþii la nivelul Status Quoului! Of, ce diferenþã faþã de acea viaþã pe care am simþit-o atît de des þîºnind din mine ºi al cãrei izvor a secat! Vai, ce condiþii teribile! Voi îmi lãsaþi dragostea cãminului, dar, în acelaºi timp, îmi rãpiþi facultatea de a mã bucura de ea!

Dumnezeule, coboarã-þi privirile Tale asupra nefericitului B.; permite ca lucrurile sã nu rãmînã la fel ca pînã acum!

Sã verifici totul seara.

Pentru a goni gîndul rãului care te bîntuie ºi te întristeazã, nu vei gãsi niciodatã o metodã mai bunã decît activitatea.

Iatã cum sînt fãcuþi oamenii: dacã un om cade, un altul poate sã-l plîngã, dar sã nu cumva sã-ºi permitã sã-l judece!

1814 - Din luna martie ºi pînã la 15 mai 1814, scris ºi corectat opera Fidelio.

Mai sînt multe de fãcut pe acest pãmînt. Prin urmare, grãbeºte-te!

Nu mai continua viaþa pe care ai dus-o pînã acum! Arta îþi cere ºi acest sacrificiu. Ia-þi un repaus în distracþie, pentru a mãri puterea de a produce.

Cãci soarta i-a dat omului aceastã facultate: curajul de a suporta totul, pînã la sfîrºit.

Regulã: sã nu las niciodatã sã se copieze dupã o partiturã terminatã, la care þin. ªi sã am mereu hîrtie cu linii de la 20 la 24.

Orele care trec cel mai repede, timp în care roata se învîrte cel mai rapid, sînt acelea pe care noi le consacrãm ca sã ne þinã spiritul ocupat, iar în ce mã priveºte, sã compun.

Niciodatã o partiturã nu va fi copiatã la fel de exact cum a compus-o autorul ei. (va urma)

HISTORIA

Pag. a 23-a – 25 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei (urmare din pag. 1) Nu-i nimic, eu îmi fac datoria de scriitor. ªi nu atît pentru a-i da în vileag pe niºte oameni de nimic - ci pentru tipologii, ca sã fie de folos celor care vor veni dupã mine ºi sã fie vaccinaþi cu antiviperin, împotriva unor asemenea ºerpi. Acum, aº vrea sã scriu despre Crãciun. Cîtã diferenþã faþã de Crãciunul copilãriei! Pe cît eram de sãraci, pe atît eram de fericiþi.

Oamenii aveau o altã calitate moralã. Exista o solidaritate în suferinþã ºi în speranþã. Oficial, se spunea Moº Gerilã, dupã modelul rusesc. Dar din colinde nu îndrãznea nici o oficialitate sã-l scoatã pe Moº Crãciun. Sau pe Mesia-Cel-Uns. Steaua era stea adevãratã, din poleialã ºi hîrtie creponatã. Pluguºorul era Pluguºor. Sorcova - Sorcovã.

Acum, lumea nu mai trãieºte, ci face play-back, uitînduse la televizor ca la o icoanã fãcãtoare de minuni (minciuni). E uºor sã dai vina pe comunism, ca pe un þap ispãºitor. Dar nu comunismul e de vinã pentru îndobitocirea românilor, în aceºti ultimi 25 de ani de capitalism de junglã. Îmi aduc aminte de o zi de decembrie 1981: mi-a telefonat Suzana Gîdea, ministrul Culturii, sã mã invite la CC al PCR, în biroul tînãrului secretar cu presa ºi propaganda Petru Enache. Tema? Scriitorii sã facã niºte „colinde revoluþionare“ (?!). În cabinetul acelui fermecãtor om care a fost Petru Enache i-am întîlnit pe Adrian Pãunescu, Dinu Sãraru, D.R. Popescu ºi alþi scriitori importanþi. Am ascultat ceea ce ni se cerea. La un moment dat, am luat cuvîntul ºi eu - cel mai tînãr dintre ei (aveam doar 32 de ani). Am început prin a spune cã, în Antichitatea precreºtinã, la 25 decembrie se sãrbãtorea Dies Natalis Solis Invictus -

Ziua de Naºtere a Soarelui Invincibil. Pe fãgaºul acelei sãrbãtori s-a aºezat, în mod firesc, Crãciunul, al cãrui nume vine de la Cronos, data fiind calculatã dupã Bunavestire: 25 martie - 25 decembrie, adicã 9 luni. (Deschid o parantezã: Christmas înseamnã Mesã, sau Liturghie, pentru Christ). Le-am mai vorbit celor prezenþi ºi de calculul astronomic al Erei Creºtine, stabilit de un strãmoº al nostru, din Secolul VI, Dionisie cel Mic (în greceºte Exiguul).

Au rãmas, cu toþii, ca la dentist. La sfîrºit, Dinu Sãraru mi-a spus: „Vadime, dar aºa carte ºtii tu?“. Da, aºa carte ºtiu eu, ºi am mai învãþat între timp. La acea întîlnire, Adrian Pãunescu (cu care eram certat atunci) a recitat poezia care avea ca leitmotiv rugãmintea cãtre Moº Gerilã „Sã ni-l aducã pe Moº Crãciun“. Frumoasã ºi temerarã metaforã! Unde erau „dizidenþii“ care se bat, azi, cu cãrãmida în piept ?

Nu erau, fiindcã ei n-au avut o valoare realã niciodatã.

Au trecut atîþia ani de atunci. Colinde revoluþionare n-am fãcut, fiindcã aºa ceva era un non-sens. În definitiv, ce sã mai revoluþionezi la Creºtinism - cînd opera lui Isus Christos a reprezentat cea mai copleºitoare Revoluþie din Istorie? Au murit atîþia oameni între timp. Încerc sã-i înþeleg pe revoluþionari: ce au vrut ei ºi ce a ieºit! A ieºit totul pe dos! L-am vãzut azi, la televizor, pe cãpitanul MApN Ionel Boieru, cel care a condus plutonul de execuþie la Tîrgoviºte: indiferent ce ar spune astãzi, dupã 25 de ani, el va rãmîne în Istorie ca un ucigaº. Ironia sorþii face ca un alt Boieru, cu prenumele

Traian, sã fi omorît o altã mare personalitate a Istoriei Naþionale: pe Nicolae Iorga. M-am uitat ºi la completul de „judecatã“: Virgil Mãgureanu, Gelu VoicanVoiculescu, Mugurel Florescu, Gicã Popa, Constantin Lucescu ºi alþii. Toþi, absolut toþi, sînt vinovaþi în faþa românilor ºi, mai ales, în faþa lui Dumnezeu. ªi asta nu numai pentru cã au ucis doi bãtrîni suferinzi - ci pentru cã au pîngãrit ziua naºterii Mîntuitorului.

Dar cei mai vinovaþi dintre toþi sînt Ion Iliescu, Petre Roman ºi Silviu Brucan. Un triumvirat alogen, care avea misiunea sã „livreze coletul“ pînã la Crãciun. Degeaba se scuzã unii ºi alþii - mai ales ªarpele cu Ochelari ºi Pistruiatul fãrã Gît - ei toþi au fost complici în acea conjuraþie satanicã. Citesc prin ziare cã sîntem liberi. Liberi la ce? Liberi sã murim de foame? Liberi sã cerºim prin Europa? Liberi sã fim sclavi într-o þarã fãcutã harceaparcea, care nici mãcar statutul de colonie nu-l are, fiind un lagãr de exterminare? Am mai scris-o ºi mã vãd nevoit s-o repet: o revoluþie care nu e urmatã ºi de o evoluþie e un dezastru.

Ciclul diabolic al celor 25 de ani s-a terminat. În loc sã începem o viaþã nouã ºi sã revenim la normalitate, ne scufundãm ºi mai rãu. Impunerea la conducerea României a unui specimen de altã etnie ºi de altã religie, cu foarte multe bube-n cap, ne-a pus capac. Ne-a luat piuitul. Iatã cã Dumnezeu le dã românilor, în continuare, cît nu pot sã ducã. Dupã acest ºoc colosal, ce urmeazã? Pierderea Ardealului, la ordinul Berlinului? Iar face Germania ordine în Europa? Secvenþa din filmul „Actorul ºi sãlbaticii“, cînd Toma Caragiu interpreteazã un Moº Crãciun cu zvasticã, e mai actualã ca oricînd. Din nenorocire, românii nu mai au puterea sã reacþioneze.

Nervul rezistenþei le-a fost extirpat. Ei nu se mai luptã cu hoþii - ci se încaierã unii cu alþii, pe o tigaie dry-cooker sau niscaiva alimente expirate. Marii borfaºi au dat tunuri de sute de milioane de euro, dar, dupã cîteva zile la zdup, stau în arest la... domiciliu! Averile lor au rãmas intacte, ba chiar au crescut. Stãpînii americani se prefac cã ne încurajeazã în lupta împotriva corupþiei, cu o condiþie: sã nu le atingem, lor, interesele! Ei au voie sã facã orice, doar ne dau democraþie, pe sãturate, pînã pleznim. ªi, ceea ce e mai grav, e cã miroase a rãzboi.

Crãciunul actual ºtim cum aratã: mohorît. Dar Crãciunul viitor? Cîþi dintre noi îl vor apuca? Doamne apãrã ºi fereºte!

Îl cunoaºtem pe Domnul Isus Christos?

itoare conform cãreia Dumnezeu s-a fãcut Om nãscut din Fecioara Maria ºi de la Duhul Sfînt, a suferit în vremea guvernatorului Pilat din Pont, a fost rãstignit, a fost îngropat, a înviat a treia zi dupã Scripturi, s-a înãlþat la cer la dreapta Tatãlui ºi va reveni în glorie pentru a judeca viii ºi morþii. Aceasta reprezintã o realitate fãrã de care Sãrbãtoarea Crãciunului nu ar avea absolut nici o semnificaþie. Punctul culminant al fiecãrei relatãri biblice cu privire la Naºterea Domnului Isus o reprezintã nu doar închinarea noastrã prin muzicã, ci ºi prin studierea profundã a Sfintelor Scripturi în scopul înþelegerii rolului celui mai mare eveniment din Istoria omenirii. De aceea, este foarte important ca, în mod individual, sã ne gîndim nu doar la Pruncul din iesle, ci la ceea ce urma sã facã El pentru credincioºi. Cunoaºterea creeazã în fiecare dintre noi o rezonanþã ºi o deosebitã vibraþie a inimii care se transformã într-o autenticã închinare înaintea Celui Întrupat, cu o bucurie nemãrginitã.

Termenul grecesc folosit de evanghelistul Luca este proskyneo ºi se traduce prin a adora, a se închina, iar semnificaþia sa este aceea a sãrutãrii mîinii în semn de omagiu. În cultura ebraicã, reverenþa exprimã un act de temere plinã de respect ºi prosternare în faþa unui superior, ca o atitudine izvorîtã din toatã inima. Fãrã îndoialã, Isus Nazarineanul a fost un Om care a crescut ca oricare alt copil sub autoritatea pãrinþilor pãmînteºti (Iosif ºi Maria), a experimentat bucuria, iubirea, indignarea, durerea, sãrãcia, mila, foamea ºi moartea. Astãzi, la 20 de secole de la încheierea vieþii Sale pe pãmînt, mulþi dintre noi manifestã un profund interes faþã de misiunea Celui care a schimbat cursul Istoriei ºi vieþile a milioane ºi milioane de oameni. În calitatea Sa de Persoanã a Trinitãþii, Omul Isus Christos era infailibil, fapt dovedit prin atitudinea de ascultare faþã de Dumnezeu Tatãl ºi prin starea umilã faþã de semeni. Aceste calitãþi I-au conferit o poziþie net superioarã faþã de aceºtia din urmã. Prin exemplul personal ºi prin influenþa Sa incredibilã asupra noastrã în perioada în care trãim, învãþãtura sãnãtoasã pe care am moºtenit-o de la El a fost una concretã, pozitivã ºi lesne de înþeles. Contemporanii Lui, precum vînzãtorul Iuda, sutaºul roman sau Toma, I-au recunoscut, în final, nevinovãþia ºi demnitatea, dar mai ales, calitatea de Fiu al lui Dumnezeu. În acest sens, avem o afirmaþie remarcabilã a evanghelistului Ioan: „ªi Cuvîntul s-a fãcut trup ºi a locuit printre noi plin de har ºi de adevãr” (Ioan 1:14). Prin urmare, Domnul Isus a fost mai mult decît un simplu Om. El a reprezentat Soarele neprihãnirii care dã viaþã, însufleþeºte, lumineazã ºi încãlzeºte totul. La rîndul nostru, putem fi luminã în aceastã lume plinã de dureri doar acceptînd realitatea conform cãreia noi înºine nu putem fi sursa luminii, dar putem reflecta lumina pe care El ne-a dat-o în dar, fãrã platã. Prorocul Maleahi a profeþit venirea Sa prin cuvintele:

„Dar pentru voi, care vã temeþi de Numele Meu, va rãsãri Soarele neprihãnirii ºi tãmãduirea va fi sub aripile Lui” (Maleahi 4:2). Isaia, cel mai mare proroc al Vechiului Testament care a trãit în Secolul al VIII-lea î.Chr., a scris un memorabil verset: „Poporul care umbla în întuneric vede o mare luminã; peste cei ce locuiau în þara umbrei morþii rãsare o luminã” (Isaia 9:2). Într-adevãr, fãrã Isus, noi, oamenii, eram ºi sîntem morþi în pãcatele noastre. Dumnezeu ne-a dat o mare binecuvîntare prin faptul cã „lumina lumineazã în întuneric ºi întunericul n-a biruit-o” (Ioan 1:5), deoarece adevãrata luminã are putera de penetrare a acestei lumi întunecate spiritual ºi aduce ºansa restabilirii relaþiei noastre cu Creatorul. Oare, avem noi o inimã deschisã ºi cuvintele potrivite prin care sã-I mulþumim îndeajuns pentru grandioasa Sa îndurare ºi pentru a-L lãuda aºa cum se cuvine? Perioada Sãrbãtorilor Crãciunului este un prilej de a reevalua starea noastrã spiritualã în concordanþã cu standardele divine. Adesea, sîntem îngrijoraþi ºi neputincioºi în faþa evenimentelor tragice care se petrec pe tot globul. În zilele noastre, asistãm la pericolul iminent al unui rãzboi sau la actele de terorism ce se desfãºoarã pe teritoriul Bãtrînului Continent. Cuvintele Salvatorului ne încurajeazã sã nu ne temem de veºtile înfricoºãtoare, promiþîndu-ne în cuvinte simple: „ªi iatã cã Eu sînt cu voi în toate zilele, pînã la sfîrºitul veacului” (Matei 28:20). Recunoscîndu-ne slãbiciunile în împrejurãri dramatice, trebuie sã ne gîndim la realitatea conform cãreia nici o personalitate politicã sau religioasã din lume nu poate asigura pacea deplinã. Realizarea ºi menþinerea ei pe Planeta albastrã o face Domnul Isus Christos în exclusivitate, împãcînd ºi unind nu doar popoarele, ci chiar adversarii. În acest sens, sã ne reamintim cuvintele Mîntuitorului: „Vã las pacea, vã dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea. Sã nu vi se tulbure inima, nici sã nu se înspãimînte”. (Ioan 14:27).

Sã nu uitãm memorabilele cuvinte ale sfîntului apostol Pavel care precizeazã cã „este un singur Dumnezeu ºi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni: Omul Isus Christos, care S-a dat pe Sine însuºi ca preþ de rãscumpãrare pentru toþi.” (1Timotei 2:5-6). Cu siguranþã, cei care citesc în mod curent Sfintele Scripturi ºi care ajung sã-L cunoascã pe Mesia, nu cautã pacea în alt loc. Privind la ieslea cea sãrãcãcioasã, sã ne amintim de înãlþãtoarele cuvinte profetice ale lui Isaia despre venirea lui Mesia, Cel promis din veºnicii atît pentru evrei, cît ºi pentru celelalte naþiuni ale lumii: „Cãci un Copil ni s-a nãscut, un Fiu ni s-a dat ºi domnia va fi pe umãrul Lui; îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Pãrintele veºniciilor, Domn al Pãcii”.

MARCELINA PÃTRAªCU Lector univ. dr. în Istorie

CRÃCIUN NEFERICIT...

Sîntem în perioada mirificei Sãrbãtori a Crãciunului, cel mai mare eveniment al anului. Atmosfera feericã a acestor zile este dominatã de mirosul de brad ºi portocale, de tradiþionalele colinde, precum ºi de efervescenþa oferirii cadourilor artistic împachetate. Totuºi, care este esenþa celei mai mari sãrbãtori a tuturor timpurilor? Desigur, Naºterea Domnului Isus Christos. Din punct de vedere istoric, creºtinii cunosc varianta prin care, la momentul bine stabilit de Dumnezeu în timp ºi spaþiu, Fiul Sãu a venit în lumea noastrã. Creatorul Însuºi a întrerupt scurgerea implacabilã a timpului, iar viaþa veºnicã ne-a fost oferitã ca dar prin acest Prunc. Din punct de vedere omenesc, din perspectivã juridicã, genealogia Mîntuitorului nostru relatatã în Evangheliile sinoptice ale Noului Testament (Matei 1:1-7 ºi Luca 3:23-38), descrie originea lui Mesia (Unsul) ca fiind din familia lui Avraam ºi a regelui evreu David. În fragmentele prezentate de ambii ucenici ai Domnului, sînt enumerate 46 de persoane care fac parte din acelaºi arbore genealogic ºi care au trãit în decursul unei perioade de 2000 de ani, timp în care aceastã lungã linie a descendenþilor a fost chiar în pericol. Din punct de vedere al naturii Sale dumnezeieºti, Cartea Psalmilor conþine o serie de capitole (Psalmii mesianici 2, 8, 22, 45, 47, 110,) care au profeþit venirea Mîntuitorului în lumea noastrã. Prorocul Mica a prevestit cu mare precizie ºi locul naºterii Fiului lui Dumnezeu în Betleem Efrata, veche cetate care în limba ebraicã desemneazã Casa Pîinii (Mica 5:1). Existã argumente solide privind autenticitatea locaþiei respective. În sprijinul acestei idei, istoricii au descoperit faptul cã evreii mesianici, care au trãit la începutul Secolului al II-lea, ºtiau foarte bine cã naºterea Domnului Isus a avut loc în peºtera pãstorilor, teritoriu unde astãzi este construitã Biserica Naºterii Domnului. S-a descoperit cã, în anul 135 d.

Chr., împãratul Hadrian a înãbuºit în mod sîngeros o revoltã a evreilor, în urma cãreia au pierit peste 1.000.000 din rîndul acestora. Ca mãsurã împotriva lor, împãratul roman a dispus construirea unui templu dedicat zeului grec Adonis exact pe amplasamentul peºterii. Dupã aproximativ 200 de ani, Elena, mama împãratului Constantin, a ordonat construirea Bisericii Naºterii Domnului chiar pe locul templului roman.

Revenind asupra aspectului spiritual al acestei deosebite sãrbãtori, putem aprecia cã descrierea întrupãrii ºi unirii, într-o singurã Persoanã, a Trinitãþii, a dublei naturi – cea divinã ºi cea umanã – este fãcutã într-un limbaj nu foarte simplu ºi, poate, greu de înþeles, dar teologia creºtinã susþine realitatea mîntu-

Pag. a 24-a – 25 decembrie 2015

NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN

M M II C C Ã Ã

ROMÂNIA MARE“

E E N N C C II C C L L O O P P E E D D II E E

Între Platon ºi Aristotel (1) Eruditul francez Blaise Pascal considera cã enorma fragilitate ºi vulnerabilitate a omului aproape în permanenþã pradã vicisitudinilor ºi duritãþilor de tot felul la care îl supune viaþa – este pe deplin compensatã prin capacitatea sa de a gîndi, de a fi conºtient de tot ceea ce se întîmplã în jurul sãu. „Omul nu este decît o trestie, spunea el, dar este o trestie gînditoare“. Existã multe ipoteze ºi teorii privitoare la evoluþia fiinþei umane, dar singura noastrã certitudine este cã omul are capacitatea de a gîndi. El se „gîndeºte“ pe sine, „gîndeºte“ tot ceea ce îl înconjoarã ºi, atunci cînd evoluþia ºtiinþei ºi tehnicii i-a permis, a „gîndit“ întregul univers. Din momentul în care fragila fiinþã umanã a devenit bipedã ºi a putut îmbrãþiºa cu privirea cerul ºi pãmîntul, nu a trecut mult timp pînã cînd a început sã-ºi punã unele întrebãri, pe care continuã sã ºi le punã ºi astãzi: „Cine sîntem, de unde venim, încotro ne îndreptãm?”

Din aceste întrebãri s-a nãscut filosofia, o ºtiinþã a gîndirii strãbãtutã de o multitudine de curente care se bazeazã pe doi piloni principali: materialismul ºi idealismul. Potrivit opiniei unui istoric al religiilor, aceste curente se înfruntau, în India, cu mai bine de douãzeci de milenii în urmã, în încercarea de a desluºi o chestiune imposibil de lãmurit, pentru simplul motiv cã ea este, de fapt, secretul lui Dumnezeu. ªtim cu toþii cã materialiºtii susþin cã nu existã decît lumea pe care o percepem prin simþurile cu care ne-a dotat natura, în timp ce idealiºtii cred, cu fermitate, în existenþa ºi a unei alte lumi, dincolo de cea realã ºi perceptibilã, pe care o considerã ca fiind singura adevãratã.

Siguranþa materialiºtilor a început sã se clãtina în momentul în care tot mai mulþi oameni au relatat despre ceea ce au simþit cînd se aflau în moarte clinicã. În urmã cu cîþiva ani, a apãrut în librãrii traducerea unei cãrþi scrisã de doctorul Eben Alexander: „Dovada lumii de dincolo”. În aceastã carte, el þine sã împãrtãºeascã experienþa avutã cînd se afla în moarte clinicã. Lovit fulgerãtor de meningitã bacterianã, o boalã incurabilã, are parte de un adevãrat miracol. Supravieþuieºte ºi, sfidînd parcã ºtiinþa medicalã, reuºeºte ca, dupã cîteva sãptãmîni, sã-ºi recupereze sãnãtatea în întregime ºi sã-ºi reia activitatea de medic neurolog. Ajutat de Ptolemy Tompkins – fost redactor la revistele Guidepost ºi Angels on Earth ºi autor a 4 cãrþi – el descrie în aceastã carte cãlãtoria pe care o face în lumea de dincolo, ghidat de o femeie fermecãtoare, despre care, mai tîrziu, avea sã afle cã era sora sa biologicã. Pare de domeniul fantasticului împrejurarea prin care ºi-a putut identifica însoþitoarea. Doctorul Alexander fusese adoptat ºi, în urma demersurilor sale de a-ºi regãsi familia, primeºte, dupã ce îºi revine din cumplita experienþã, date cu privire la sora sa, despre care aflã cã murise cu ceva timp în urmã.

Informaþiile respective erau însoþite ºi de fotografia acesteia, în care a recunoscut-o pe frumoasa femeie care l-a cãlãuzit pe lumea cealaltã.

Acestei prime cãrþi îi urmeazã o a doua, intitulatã „Harta raiului”, scrisã împreunã cu acelaºi Ptolemy Tompkins, în care reia descrierea a ceea ce el numeºte „Raiul”. Lucrarea este deosebit de interesantã, în special pentru aceia care nu cred în existenþa unei lumi de dincolo. Autorul nu respinge conceptele materialiste, pledînd mai degrabã pentru acceptarea ambilor piloni – materialist ºi idealist - ideile lor fiind, în egalã mãsurã, utile evoluþiei noastre. (va urma MARGARETA CHETREANU

FRUMOASA DIN VITRINÃ

DEZORIENTARE 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

- Ce te tot uiþi, vecine, cînd la sacoºã, cînd la portofel?

- Apoi, vecine, nu mai þin minte dacã...!

(Finalul dialogului se poate gãsi pe liniile 6) ºi 10) ale careului)

Mistere din România (1) Drumul spre lumile paralele: Misteriosul portal din Munþii Carpaþi Se vorbeºte mult în ultima vreme, atît în cercurile ºtiinþifice, cît ºi printre amatorii de lumi paralele, despre cãlãtoriile în timp, „gãurile de vierme“ din spaþiul cosmic ºi portalurile inter-dimensionale.

Cercetãtorii au descoperit chiar ecuaþia care atestã posibilitatea existenþei universurilor paralele. Lor li se adaugã multe texte vechi, de arhivã, precum ºi experienþe bizare, trãite de oameni care au vãzut aievea portaluri sau au asistat la dispariþii supranaturale. În rîndurile care urmeazã, vã prezentãm povestea unui iubitor de munte român, care s-a confruntat cu o asemenea apariþie uluitoare.

Un portal are rolul de a lega douã puncte diferite, separate de întinderea (continuum-ul) spaþio-temporalã. Portalurile pot lega douã puncte distincte din cadrul aceluiaºi univers, douã puncte distincte din douã universuri paralele, douã planuri de existenþã separate sau douã puncte separate de dimensiunea temporalã. Pe plan ºtiinþific, portalurile se aseamãnã cu „gãurile de vierme” sau pot funcþiona avînd la bazã „gãuri de vierme”. În fizicã, „gãurile de vierme” sînt spaþii de trecere, „scurtãturi” între spaþiu ºi timp. Existã douã tipuri de „gãuri de vierme”: cele care pot fi traversate ºi cele care nu se pot traversa. „Gãurile de vierme” care pot fi traversate permit cãlãtoria cu o vitezã mai mare decît viteza luminii. În timpul cãlãtoriei prin „gaura de vierme”, se foloseºte o vitezã mai micã decît viteza luminii, iar timpul de traversare prin gaura respectivã este mai mic decît timpul în care o razã de luminã ar cãlãtori între cele douã puncte în afara „gãurii de vierme”. (va urma) YOGAESOTERIC

ORIZONTAL: 1) Cresc mereu la piaþã – Rug; 2) Identicã – Plinã cu mîncãruri; 3) Poveste de iubire – Direcþie (fig.); 4) Puse în faþã! – Radu Tudoran – A duce greutãþi; 5) Îngîmfat – Radu Cosaºu; 6) ... 7) Sistem tehnic protejat; 8) Negaþie scurtã! – Romain Rolland – În baie! – În preþ!

9) Condimentat – A se arãta în civil! 10) ... 11) Oase în gurã – Puse la fiert VERTICAL: 1) Susþine spicul – A lãsa pe altãdatã; 2) Zbîrcite – Produs lactat; 3) Tipãresc cãrþi – Frecvent; 4) Unitate de lungime – Singular (abr.)

– Haine; 5) Pus la greu – Film cu episoade; 6) Scrie pe dosare! – Emoþie pe scenã – Rîuri; 7) Nepãtaþi, puri; 8) Pus la cozonac – Albii – În haos! 9) Loc de cumpãrat alimente – Bãtutã la spate! 10) Vechiul portar – Mamifer ca un delfin; 11) Stilat – Arbore cu pupãzã.

ION IVÃNESCU Dezlegare careu din nr. trecut: „TRADIÞII DE SÃRBÃTORI“: 1) CRACIUN – US; 2) AURITA – ARA; 3) RIAT – ORNAT; 4) BATRINI – TE; 5) U – AIT – AHO; 6) NI – CAS – ORA; 7) INIE – TOT – N; 8) GU – URSARI; 9) CETERA – RAM; 10) BREZAIE – IA.

Anecdote * Anecdote *** - Azi, draga mea, nu am pescuit nimic.

- ªtiam, dragul meu. Ai uitat banii pe masã… *** - Cãpitane, vasul se umple de apã.

- Calmeazã-te, omule, ce, crezi cã n-o sã mai rãmînã apã ca sã navigãm? *** - Ce studiezi acolo?

- Geografia…

- Poþi sã-mi spui unde este Brazilia?

- La pagina 73… *** - În acest hotel, stimatã doamnã, vã veþi simþi ca acasã!

- Sper cã nu: am venit sã mã odihnesc…

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.