Issuu on Google+

[Type text]


EEddiittoorriiaall Editorial

„ A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta (...) şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, / iau cuvintele şi le-nec în mare...”, plină de miez, scăldată în trăiri melancolice, „ Emoţie de toamnă” a Nichitei Stanescu. Adevărat, a venit toamna şi vrem sau nu devenim nostalgici. Există în noi o predispoziţie către astfel de stări, fireşti, după o vară în care ne-am împlinit prin soare, mare, munte... Ne retragem în noi, ne păstrăm cuvintele sau le îngropăm cât mai adânc în noi, în mare... până la vara viitoare, când vom fi din nou zburdalnici. Toamna este vremea în care trasăm o linie imaginară concluzionând cât ne-a oferit vara, dar asta nu înseamnă că ea, toamna, ar fi mai săracă, ar avea mai puţin de oferit. Nu, la rândul ei, oferă o paletă vastă de trăiri, care au darul de a bucura, de a împlini, celor care ştiu să o aprecieze. Tocmai de aceea am ales să-ţi aducem în dar 2

această bucurie, primul număr al revistei MAGAZIN R, reperul tău cultural. Ţie, celui care iubeşti frumosul, ştiind că uneori acesta poate să doară ţi-am pregătit LUMEA CUVINTELOR, o lume din care te poţi hrăni lună de lună pentru a-ţi potoli foamea spirituală. Dar şi ţie, cititorule de PARANORMAL ţi-am pregătit articole care te vor ajuta să meditezi în serile liniştite de toamnă, aşa că nu te întrista! Nu, nu te-am uitat! Pentru tine, cel care ai un STIL DE VIAŢĂ, am pregătit sfaturi care să te ajute să-ţi trăieşti viaţa cu şi mai mult stil. O, da, nu te grăbi sa tragi concluzii! Şi pentru tine, cel care ştii că un popor fără istorie nu poate exista, am pregătit CONFLUENŢE ISTORICE, un loc de unde poţi pleca pe urmele istoriei. Pentru fiecare am aşezat ceva în pomii toamnei, căutând să dăm fiecăruia dintre voi o parte din noi, căci suntem oameni şi ne împlinim SPIRITUAL cu ajutorul semenilor noştri, oamenii. Un schimb echitabil! Noi vom fi aproape lună de lună, oferindu-ţi mereu hrană spirituală, iar tu ne vei iubi şi ne vei spune, prin scrisori, cât de mult. Fireşte că atunci când te vom supăra ne vei

spune ce anume ţi-a cauzat

nemulţumirea şi împreună vom trece cu bine peste orice fel de neînţelegere. Spre deosebire de animal, omul a fost dotat cu intelect şi viu grai, de aceea vom ţine mereu cont de acestea două în relaţia noastră. Mulţumim că eşti lângă noi, suflet lângă suflet, aşa cum trebuie să fie doi prieteni adevăraţi, pentru ca împreună să putem să ne aducem bucurie şi împlinire unul în sufletul celuilalt!

RITA DRUMEŞ ENACHE

Magazin R ~ repere culturale


TTiippss

Tips

Cură cu apă de argilă albastră O cură de argilă poate face minuni dacă este ţinută pe o perioadă mai lungă.

coşuri, decalaj dureri menstruale, fibrom uterin, fracturi, fumat, tahicardie, moleşeală, oboseală, vărsat de vânt, cancer, afecţiuni oculare, reglarea tensiunii arteriale, psoriazis, infecţii urinare, artrite, osteoporoză etc.

Trucuri ca să arăţi mai slabă în poze Uneori, este necesar să apelăm la mici trucuri, care fie ne pun în evidenţă calităţile, fie ne maschează micile imperfectiuni pe care fiecare le are.

Ingrediente: argilă

Daca vrei să ştii cum să pozezi, atunci:

Mod de realizare:

Ai grijă la poziţia capului Modul în care ţii capul face o mare diferenţă privind apariţia ta în poze. Nu trebuie să-ţi tragi capul în spate, pentru că asta îţi poate face bărbia să arate prelungă sau poate crea senzaţia de faţă prea mare, chiar dacă eşti slabă. O poziţie a capului dreaptă, orientată înainte, va corecta chiar şi o bărbie dublă şi va face ca faţa ta să pară perfectă.

Răsuceşte-ţi corpul Poziţionarea corectă a corpului este un alt truc care te poate slăbi în poze. Stai jos pe podea şi păstrează coloana şi umerii drepţi, apoi răsuceşte-te puţin faţă de lentila aparatului. În plus, poţi să te întorci în totalitate pe o parte sau poţi pune un picior în faţa celuilalt. Suge burta

Se pune o linguriţă de argilă la 3/4 pahar cu apa (150 ml) şi se lasă peste noapte. Se bea dimineaţa pe stomacul gol numai apa limpede, timp de 3 zile. Apoi cura continuă încă 21 zile timp în care apa se agită inainte de a se consuma. Se face o pauză de 7 zile, iar apoi urmează o altă perioadă de 21 zile în care se bea amestecul de mai sus, după ce a fost agitat. În caz de apariţie a constipaţiei, se reduce doza. Pentru consumul permanent, se pune o lingură de pulbere de argilă la 2 litri de apă, se agită si se lasă să stea minim 4 ore. Se bea apa limpede de pe argilă. Este indicată în cazuri de: alcoolism - tratament, amigdalită, arsuri solare, boli venerice, colită, Magazin R ~ repere culturale

Poziţionează camera deasupra

Acest truc este deja vechi, dar trebuie să ai grijă cum îl foloseşti! Este important să ai o postură bună, cu spatele şi umerii nemişcaţi. Trebuie doar să tragi puţin burta în spate, dar nu exagera, astfel încât să ţi se vadă coastele, pentru că asta te va da de gol în faţa privitorilor.

Nu trebuie să o poziţionezi foarte sus. Poţi să o ţii deasupra capului sau să o pui pe un raft care este mai înalt decât tine. Unghiul te va face să priveşti în sus, ceea ce îţi va lungi gâtul ţi îţi va subţia considerabil corpul. Astfel, vei părea ca trasă prin inel. 3


Tipsuri pentru slăbit de la celebrităţi Angelina Jolie urmează o dietă bogată în peşte, carne slabă şi foarte multă apă. Ashley Judd nu consumă deloc produse lactate. Fiecare zi de dietă începe cu apă fierbinte cu lămăie, iar pentru cereale foloseşte laptele de soia. Demi Moore apelează la ceaiul de plante pentru a-şi controla apetitul.

Ce nu ştii despre zahăr Zahărul rafinat favorizează apariţia celor mai periculoase boli din zilele noastre: bolile cardiovasculare, cancerul şi diabetul zaharat. Ravagiile pe care le provoacă în corp sunt numeroase. Prin rafinare, zahărul nu mai are nutrienţi, ci substanţe toxice Reţine că zahărul rafinat îşi pierde toţi nutrienţii în urma proceselor la care este supus, în vreme ce zahărul nerafinat sau brut îşi păstrează intacte aceste substanţe benefice. Prin rafinare, în compoziţia zahărului se formează şi alte substanţe dăunătoare, cum ar fi acid fosforic, dioxid de sulf, acid formic. Acestea nu există în zahărul nerafinat sau brut.

4

Zahărul din nuca de cocos are un index glicemic mai mic decât cel din trestie sau sfeclă

Se obține din seva sau nectarul palmierilor şi conţine potasiu, zinc, fier, vitaminele B1, B2, B3 şi B6. Acest tip de zahăr care nu este rafinat şi nici albit are un index glicemic mediu, cu 10 procente mai mic decât cel obţinut din trestie sau sfeclă. Afectează sănătatea creierului

Cercetătorii au descoperit că o dietă bogată în fructoză încetineşte procesul gândirii, afectând memoria şi capacitat ea de a învăţa, scrie cotidianu l britanic Daily Mail. Fructoza este prezentă din abundenţă în fructe, în anumite legume şi în miere, însă cercetătorii susţin că aceasta nu este dăunătoare, numai artificială, care este folosită ca îndulcitor şi conservant în industria alimentară. Favorizează dezvoltarea cancerului

S-a demonstrat ştiinţific faptul că zahărul rafinat este implicat în dezvoltarea şi răspândirea cancerului. Un consum excesiv de zahăr intoxică celulele şi favorizează formarea tumorilor

canceroase. "Această intoxicare a celulei conduce la o mai mare cantitate de insulină secretată şi la o cantitate mai mare de acid lactic, atât în celulă, cât şi în jurul ei - factori importanţi de creştere tumorală", explică prof. dr. Pavel Chirilă, medic primar boli interne, în cartea sa "Nu hrăni cancerul!" Favorizează dezvoltarea candidozei

Abuzul de zahăr slăbeşte flora intestinală, avertizează prof. dr. Chirilă care susţine că acest lucru favorizează devoltarea infecţiilor fungice, în special cele cu Candida albicans.

Distruge pielea şi accentuează ridurile

Pielea îmbătrâneşte mult mai repede atunci când consumi o cantitate mare de zahăr rafinat. Odată ajuns în organism, zahărul declanşează un proces natural care poartă numele de glicare. Astfel, moleculele de zahăr influenţează acţiunea colagenului şi a elastinei, două dintre substanţele esenţiale pentru ca pielea să-şi păstreze aspectul tânăr. Efectul de îmbătrânire a pielii va fi cu atât mai vizibil cu cât consumi mai mult zahăr rafinat. Magazin R ~ repere culturale


Usturoiul scade tensiunea arterială Ameţeli, dureri de cap sau tulburări de vedere. Toate aceste simptome prevestesc fie o tensiune arterială ridicată, fie una sub valoarea indicată de medici, afecţiuni care pot avea efecte negative semnificative. Iată câteva plante care constituie remedii în reglarea tensiunii arteriale. Hipertensiunea este caracterizată prin creşterea valorilor presiunii sangvine în sistemul circulator.

Remediile naturale sunt recomandate atât persoanelor care au doar tendinţă spre hipertensiune, cât şi celor care au fost diagnosticate cu hipertensiune şi urmează un tratament. Iată cele mai eficiente plante în reducerea tensiunii arteriale. Frunze de măslin. Sunt recomandate în caz de hipertensiune moderată, tulburări de circulaţie arterială, angină pectorală. Studiile au demonstrat că un tratament de 3 luni readuce tensiunea la valorile normale. Frunzele pot fi utilizate sub formă de infuzie sau decoct. Magazin R ~ repere culturale

Păducel. Este recomandat în afecţiunile aparatului cardiovascular, precum hipertensiune, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, aritmii. Infuzia se prepară cu 50 g plantă (flori) la un litru de apă fierbinte, se lasă să infuzeze 15 minute apoi se strecoară. Se beau 3 căni pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara, 3 săptămâni pe lună. Isop. Se prepară o infuzie cu 1-2 linguriţe de plantă la 200 ml apă fierbinte, se lasă să infuzeze 10 minute. Se beau două căni pe zi, îndulcite cu miere.

Usturoi. Se pisează 80 g usturoi şi se adaugă 250 ml apă clocotită. Se acoperă vasul şi se ţine pe foc un minut, apoi se lasă să se răcească. Această cantitate se consumă fracţionat pe parcursul unei zile. Cura durează o lună. Vorbim de hipertensiune arterială atunci când valoarea tensiunii este mai mare de 140/90, în timp ce hipotensiunea este caracterizată de o valoare a acesteia mai mică de 110/65. Chiar dacă apelaţi la ajutorul plantelor care au proprietăţi de reglare a tensiunii, nu trebuie să renunţaţi la tratamentul recomandat de medic. Ele pot fi luate în paralel cu tratamentul prescris.

Tipsuri să-l cucereşti într-o zi Prima impresie: Ai grijă la postura corpului (stai cu spatele drept şi capul orientat uşor în jos). Aşa transmiţi ideea de corp zvelt şi sănătos, dar şi faptul că eşti abordabilă. Aminteşte-ţi de ultima oară în care te-ai simţit foare sexy şi lasă-ţi zâmbetul să-ţi domine expresia facială. Menţine contactul vizual cu el, este primul pas către crearea unei legături intime între voi. Abordarea: Modul în care dai startul discuţiei cu el este definitoriu pentru atracţia ce se naşte între voi. Nu este recomandat să fii nici prea timidă, nici prea îndrăzneaţă sau directă. Limbajul nonverbal: Zâmbeşte, nu sta cocoşată, joacăte discret cu o suviţă de păr, fii relaxată şi încearcă să îi arăţi că rezonaţi în multe privinţe. Nu sta cu braţele încrucişate şi ţine palmele deschise, îi transmiţi că eşti deschisă şi afectuoasă.

Stimulează chimia între voi: Când ne simţim conectaţi de cineva, ne sincronizăm limbajul corporal cu acesta. Cu alte cuvinte, fă-l să se simtă aproape de tine, imitându-i discret gesturile, ca şi cum s-ar oglindi în tine. Păstrează o doză de inaccesibilitate: Încearcă să nu pozezi în prada gata cucerită. Când programaţi o nouă întâlnire şi numeşte o anumită zi, spune-i că ai agenda plină, dar poţi să-l vezi în altă zi. Increderea şi misterul sunt obligatorii pentru un flirt încununat de succes. 5


CCooffffeeee BBrreeaacckk

Coffee Breack

INTERVIU EXCLUSIV MARIUS NEDELCU ex. AKCENT! „atunci când te îndrăgosteşti nu cred că sentimentul are legătură cu 90-60-90 ” A cântat pentru Regina Olandei şi declară cu nonşalanţă că: “nu mă consider privilegiat că am cântat pentru Alteţa Sa Regală, regina Beatrix a Olandei ”; a făcut compromisuri şi va mai face atât timp cât „nu există o biblie a compromisurilor care să mă educe”; crede că nu există societate de binefacere în lumea asta, care să lucreze „100% pentru binele tuturor şi educarea corectă a maselor” ... Desigur v-am stârnit interesul şi vă întrebaţi cine poate fi cel care ne întreabă: „care bărbat se întâlneşte cu o femeie şi scoate centimetrul din geantă” şi ne şi răspunde că: „atunci când te îndrăgosteşti nu cred că sentimentul are legătură cu 90-6090 ”, ei bine, nimeni altul decât Marius Nedelcu ex. Akcent. În 2002 “N-am bani de bilet” şi “Buchet de trandafiri” erau piese fredonate de milioane de fani indiferent de vârstă. Dar cum tot ce este bun face bine şi lasă loc de mai bine, în viziunea mea, Marius Nedelcu a ales să-şi continuie cariera muzicală solo, pentru că „ urăsc rutina, mă 6

plictiseşte, mă irită şi prefer să o ocolesc ”. Şi-a dorit „concerte live, dansatori buni, coregrafii, backing vocals, covers” şi a avut parte de toate acestea în cariera solo, dar şi de multe plecări în Rusia şi nu numai. Stabilit actualmente în Suedia, Marius Nedelcu a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări. „ mie această industrie a muzicii mi-a dat mereu un sentiment de nesiguranţă ” Rita Drumeş: Aţi ocupat funcţia de director general World Class România până la începutul lui 2012, apoi aţi fost promovat la conducerea cluburilor lanţului în Croaţia, iar acum ocupaţi poziţia de consultant în cadrul unui club World Class din Suedia. Mai aveţi timp şi de muzică sau aceasta a trecut în plan secundar? Marius Nedelcu: Din 2002, de când am început acest proiect cu muzica, am încercat să păstrez colaborarea cu World Class şi să creez un echilibru între cele două. Uneori am reuşit, alteori balanţa s-a înclinat într-o parte sau în cealaltă. Dacă vorbim despre prezent, balanţa înclină

spre World Class. Am un proiect complicat aici, în Suedia, şi nu vreau să eşuez. Oricum, mie această industrie a muzicii mi-a dat mereu un sentiment de nesiguranţă. Depinzi prea mult de gustul unor oameni şi când afirm aceasta nu mă refer la fani. Rita Drumeş: Foştii dvs. colegi, băieţii din trupa Akcent, au ales în 2010 să meargă înainte, dar fără dvs. Pentru dvs. acesta a fost impulsul pentru a vă lansa într-o carieră solo. “Proiectul meu solo va fi unul live. Încerc să reconstruiesc ceva...”, aţi declarat la acea vreme. Cât din ce v-aţi propus atunci aţi reuşit? Cum s-a concretizat această dorinţă a dvs.? Marius Nedelcu: Au ales să meargă mai departe fără mine în 2008. În ce priveşte proiectul meu - a fost aşa cum miam dorit. Concerte live, dansatori buni, coregrafii, backing vocals, covers şi multe plecări în Rusia. Proiectul Akcent a mers şi el mai departe cu succes, deci toată lumea e fericită. “ nu mă consider privilegiat că am cântat pentru Alteţa Sa Regală, regina Beatrix a Olandei ”

Magazin R ~ repere culturale


Rita Drumeş: Da, oarecum fericită având în vedere că de ceva vreme membrii trupei au proiecte separat. V-aţi numărat printre cei privilegeaţi, având posibilitatea să cântaţi pentru Regina Olandei. Cum v-aţi simţit atunci când aţi cântat pentru Alteţa Sa Regală, regina Beatrix a Olandei? Marius Nedelcu: Am fost extrem de bucuros să cânt în Olanda şi să mă aflu în faţa unui public atât de numeros. Nu mă consider însă privilegiat pentru că am cântat reginei. Alteţa Sa Regală nu cred că a avut idee despre prezenţa noastră, nu cred că ne-a solicitat în mod expres şi nici nu s-a aflat prin preajmă. Sigur şi-a băut ceaiul liniştită undeva întrun castel cochet şi sa amuzat pe seama poporului adunat să ţopăie în cinstea sa. Rita Drumeş: Care este cel mai notabil lucru întâmplat în viaţa dvs. de când nu mai sunteţi membru al trupei Akcent?

sunteţi acum aveţi parte de bucurie maximă. Ce v-a determinat să afirmaţi aceasta? La fel simţiţi şi acum? Marius Nedelcu: Da, rămân în continuare fidel afirmaţiilor mele. Acesta este şi motivul pentru care balanţa a înclinat în favoarea companiei pentru care lucrez şi plecării mele în Suedia. Prefer ca oamenii de radio şi TV să bată ei la uşa mea, pentru a-mi solicita abonamente la World Class, ceea ce au şi făcut, decât să fie invers.

Marius Nedelcu: Sunt câteva lucruri care s-au întâmplat şi m-au făcut fericit. Primul meu single (Rain) a fost cea mai difuzată piesă pe radiourile ruseşti în 2009, am călătorit mult şi am crescut enorm în cadrul companiei World Class.

Rita Drumeş: Afirmaţi cu ceva vreme în urmă că nu o să vă mai pierdeţi nopţile consumandu-vă că melodiile dvs. nu se regăsesc în topurile din România şi nici nu veţi mai bate la porţi închise, deoarece acolo unde Magazin R ~ repere culturale

„ căsnicia nu reprezintă o garanţie a împlinirii ” Rita Drumeş: Consideraţi că sunteţi împlinit din punct de vedere profesional, muzical? Dar familial? Pe când o nuntă? Marius Nedelcu: Nu sunt împlinit şi nici nu vreau să fiu pentru că astfel mi-aş pierde motivaţia şi aş deveni plictisit. Să zicem că sunt mult mai fericit şi consider că merg într-o direcţie

bună. Cât priveşte nunta, nu miam găsit niciodată fericirea într-o astfel de dorinţă. Căsnicia, un document, nu reprezintă o garanţie a împlinirii şi am văzut asta în propria mea familie. „ care bărbat se întâlneşte cu o femeie şi scoate centimetrul din geantă”

Rita Drumeş: Conform “ Huffington Post” prototipul de femeie ideală al anului 1912 a fost o tânără studentă de la Universitatea Cornell, Elsie Rebecca Schell, care la cei 24 de ani ai ei cântărea 77 de kilograme şi avea măsurile 89-76-101. Cunoaştem şi prototipul femeii ideale pentru cei mai mulţi bărbaţi ai zilelor noastre, 9060-90 , dar pentru dvs., domnule Marius Nedelcu, care ar fi prototipul femeii ideale? Cum ar trebui să arate şi să se comporte aceasta?

Marius Nedelcu: Această obsesie cu femeia ideală nu face decât să pună presiune inutilă asupra femeilor. Atunci când te îndrăgosteşti nu cred că sentimentul are legătură cu 90-6090. Care bărbat se întâlneşte cu o femeie şi scoate centimetrul din geantă să o măsoare la prima întâlnire?! Oricum în niciun caz nu caut femeia ideală aşa cum nici eu nu sunt bărbatul ideal.

7


„ există o melodie celebră care a străbătut lumea şi care nu spune absolut nimic ”

Rita Drumeş: Se spune despre muzicieni că sunt firi romantice. Versurile melodiilor dvs. vorbesc despre iubire şi nu numai, dar nu este obligatoriu să şi fiţi o fire romantică. Sunteţi o fire romantică sau mai curând una pragmatică? Marius Nedelcu: Nu sunt deloc o fire romantică, dar pot scrie versuri extrem de romantice. Îmi place însă să ating diverse subiecte prin versurile mele. Eu atunci când ascult o melodie sunt destul de atent la mesaj şi apreciez artistul care a făcut un efort să transmită ceva. În România, din cauza acestui maraton al ieşitului „afară”, mulţi artişti au încropit câteva versuri în engleză fără a ţine cont de mesaj. Există chiar o melodie celebră care a străbătut lumea şi care nu spune absolut nimic, versurile pur şi simplu nu au sens. Putem spune că artista respectivă a lansat un mare hit şi o nouă limbă!

“ care societate din lumea asta este una de binefacere şi lucrează 100% pentru binele tuturor şi educarea corectă a maselor? ” Rita Drumeş: Aţi afirmat că: „lumea a devenit 8

superficială, din păcate, încât nu mai digeră decât acele lucruri pentru care nu trebuie să-ţi foloseşti creierul. Profunzimile intelectuale şi emoţionale sunt izgonite din peisajul cotidian. Cer prea mult efort. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă numărul din ce în ce mai mare de consumatori de manele şi de emisiuni cu Nikita şi Naomi.” Vă împărtăşesc opinia, dar până la un punct. Nu credeţi că de vină este atât presa scrisă

cât şi cea audio-vizuală pentru că abundă în frivol transformând societatea întruna concupiscientă? Credeţi că de dragul ratingului s-a mers mult prea departe, ajungându-se în final în a se duce o competiţie pentru derizoriu, bietul telespectator sau cititor fiind victimă colaterală, întrucât vrând-nevrând ajunge să devină un consumator de frivol, neavând alternativă sau acesta ar trebui să

fie mai selectiv, căutând să-şi îndrepte atenţia către lucruri cu adevărat importante? Dacă aţi fi patronul unui trust de presă ce fel de formate de emisiuni aţi agrea, ce fel de presă scrisă aţi adopta? Marius Nedelcu: Televiziunea, radioul, ziarele sunt afaceri care trebuie să aducă profit, să acopere salarii, să-i permită patronului noi investiţii, să achite chirii, să achiziţioneze echipamente noi să plătească licenţe. Oamenii care le conduc au bugete de realizat, investiţii de recuperat şi fireşte că există panica falimentului într-o criză economică care pare că nu se mai termină. Este uşor să judecăm din afară, fără să cunoaştem dramele unei afaceri, fie ea una mai mică sau mai mare. Pentru că am propia mea firmă şi ocup o poziţie de conducere în World Class am să vă dau un exemplu. Lucrez în fitness şi prefer să angajez oameni frumoşi sau într-o formă fizică bună. De ce? Pentru că aceşti oameni reprezintă produsul meu. Datoria mea conform contractului este să mă asigur că World Class vinde. Am analizat mentalitatea clientului World Class şi ştiu foarte bine ce fel de angajaţi trebuie să am pentru a-mi realiza obiectivul. Rolul meu strict în cadrul acestei companii nu este să mă gândesc la cultură, societate, rasism sau binefacere, ci la profit. Dacă eram manager la McDonald’s probabil Magazin R ~ repere culturale


aveam cu totul alte standarde legat de angajări. Ei bine, tot cam aşa stau lucrurile şi cu televiziunile şi alte canale de promovare. Ele au studiat piaţa şi ştiu foarte bine ce trebuie să promoveze ca să vândă şi să trăiască. Până la urmă, care societate din lumea asta este una de binefacere şi lucrează 100% pentru binele tuturor şi educarea corectă a maselor? Niciuna! Am trăit deja în România, Croaţia şi acum trăiesc în Suedia şi pot să afirm cu toată sinceritatea că peste tot se aplică aceeaşi regulă.

„ am făcut compromisuri şi voi face în continuare... din moment ce nu există o biblie a compromisurilor care să mă educe ” Rita Drumeş: „Business Insider“ şi-a informat cititorii, cu ceva timp în urmă, ca potrivit unor anumiţi cercetători, frumuseţea este un bun indicator al stării de sănătate, calităţii genelor, gradului de inteligenţă şi al succesului, aşa că pot să vă înţeleg mentalitatea după care vă ghidaţi, când vă selecţionaţi personalul, chiar dacă nu o aprob. Sunteţi adeptul compromisului sau consideraţi că un compromis este slăbiciune din partea celui care-l face? Aţi făcut vreodată compromisuri? Marius Nedelcu: Nu ştiu de ce în general compromisul este văzut ca fiind ceva negativ. Fără compromis se ajunge la divorţ, război, prietenii încheiate, afaceri eşuate. Principiile sunt bune şi nu cred că trebuie încălcate la fiecare pas (mai ales cele de bază), dar ştim foarte bine că există şi principii exagerate, mândrii inutile care pot afecta şi bloca evoluţia unor lucruri bune în Magazin R ~ repere culturale

viaţă. Cine ne poate spune atunci care sunt principiile bune şi care sunt cele mai puţin bune? Există om care să nu fi făcut măcar un compromis? Am făcut compromisuri şi voi face în continuare. Aşa am învăţat să evoluez şi îmi voi folosi propria judecată din moment ce nu există o biblie a compromisurilor care să mă educe.

„ urăsc rutina, mă plictiseşte, mă irită şi prefer să o ocolesc ”

Rita Drumeş: “Cu Akcent se făcea mult playback. La început, din lipsa sistemelor de sonorizare. Treptat, tocmai acest minus la capitolul cântări live a început să mă îndepărteze de trupă ş-au născut discuţii. Totul devenise o rutină”, aţi afirmat după ce v-aţi despărţit de băieţii de la Akcent. Ce vă nemulţumea de fapt? Rutina, care se ştie că toceşte spiritul sau playback-ul care, din afară, unui neavizat i-ar putea părea o lipsă de profesionalism, iar celor implicaţi direct o plafonare?

Marius Nedelcu: Am început să fac muzică din pasiune, mi-am dorit să cânt, să repet, să dansez şi să fiu creativ. Proiectul Akcent a fost senzaţional la început şi mi-a adus faima la care nici nu am visat, dar nu a fost ceea ce eu mi-am dorit cu adevărat. Am vrut doar să evoluez şi nu am inteţionat să provoc un scandal din asta. Acel album solo pe care lam cerut casei de discuri nu a fost decât dorinţa mea de a face mai mult şi nu o cerere de divorţ.

Da, urăsc rutina, mă plictiseşte, mă irită şi prefer să o ocolesc.

„ nu mi-am propus niciodată să cuceresc lumea şi nu m-am setat ca aceasta să fie bucuria mea supremă şi unică ”

Rita Drumeş: "Ăsta sunt eu. Un om cu bucurii simple", spuneaţi într-un interviu. Credeţi în eficacitatea bucuriilor simple cu efect major? Marius Nedelcu: Da, eu mă bucur enorm pentru un episod nou dintr-un serial preferat, un meci câştigat de Arsenal, o îngheţată bună, o cafea cu cel mai bun prieten, o vacanţă la mare sau o melodie frumoasă. Nu mi-am propus niciodată să cuceresc lumea şi nu m-am setat ca aceasta să fie bucuria mea supremă şi unică. Sunt realist şi îmi place să rămân aşa. Rita Drumeş: proiecte de viitor aveţi?

Ce

Marius Nedelcu: Tocmai am fost în România şi am filmat un clip pentru o baladă care vorbeşte despre incapacitatea unor oameni de a spune „te iubesc”. Această melodie nu este single şi nu mi-am propus să ajung number one cu ea. Este mai degrabă dorinţa mea de a comunica ceva, de a exprima o opinie despre un subiect des întâlnit (handicapul exprimării sentimentelor) şi oportunitatea de a povesti în versuri, pe muzică, o altă experienţă personală. În afară de acest proiect muzical, plănuiesc să rămân în Suedia pe termen mai lung pentru a finaliza proiectul de aici.

9


„ admit că, după multă vreme, am primit un interviu bun, cu întrebări complexe, de la un jurnalist informat ” Rita Drumeş: Vă rog să răspundeţi la două întrebări pe care ar fi trebuit, din punctul dvs. de vedere, să vi le adresez şi nu am făcut-o! Marius Nedelcu: Mă declar complet mulţumit de aceste întrebări şi admit că, după multă vreme, am primit un interviu bun, cu întrebări complexe, de la un jurnalist informat. Felicitări şi mulţumesc!

Cher a revenit în topurile muzicale după o pauză de 12 ani Cântăreaţa americană Cher a revenit în topurile muzicale după o pauză de 12 ani, cu o piesă nouă, intitulată "Woman's World". Chiar dacă a trecut mai bine de un deceniu de când a apărut pentru ultima dată în topuri, Cher nu a renunţat la pasiunea pentru peruci şi prezintă o varietate impresionantă de astfel de creaţii

"Woman's World" lansată de artista în vârstă de 67 de ani este un cântec dance al cărui mesaj vorbeşte despre emanciparea femeilor. În videoclipul piesei, diva americană este însoţită de o mulţime de femei care au rase, vârste şi ţinute diferite. "Woman's World" este primul single extras de pe noul album al cântăreţei Cher, "Closer To The Truth", primul disc al artistei din ultimii 12 ani. Precedentul material discografic al cântăreţei americane s-a intitulat "Living Proof" şi a fost lansat în 2001.

Rita Drumeş: Vă mulţumesc! Un gând pentru cei care vă urmăresc activitatea! Marius Nedelcu: Am foarte mulţi fani care mă urmăresc pe Facebook şi online în general. Vreau să le mulţumesc pentru devotament şi pentru că depun efort să mă caute, să dea acel click pentru a vedea ce se mai întâmplă cu mine. Ei nu sunt aceia care doar pornesc radioul sau televizorul şi se întâmplă sa fiu acolo, iar ei mă plac conjunctural. Voi face tot posibilul să fiu cât mai prezent, să le raspund şi să postez muzică bună sau idei îndrăzneţe.

RITA DRUMEŞ ENACHE

în noul ei videoclip. Probabil pentru a râde de zvonurile neadevărate scrise despre ea de-a lungul deceniilor, Cher poartă în acest videoclip şi o peruncă realizată din tăieturi din ziare, conform dailymail.co.uk. Într-o altă secvenţă, cântăreaţa poartă o perucă ceva mai tradiţională, albă cu şuviţe negre, iar într-o altă scenă abordează o perucă roşcată inspirată din stilul anilor '70. Piesa

10

Albumul "Closer To The Truth" va fi lansat pe 24 septembrie. Câştigătoare a numeroase premii prestigioase, inclusiv Grammy şi Oscar, Cher a fost o prezenţă constantă în fruntea topurilor muzicale internaţionale încă din anii 1960. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără "I Got You Babe" - cu fostul ei soţ Sonny Bono -, "If I Could Turn Back Time", "The Shoop Shoop Song “şi "Believe". Magazin R ~ repere culturale


ccoonnfflluueennţţee iissttoorriiccee

dreptul barbare, după standardele actuale. Poate că istoricii sunt atât de divizaţi întrucât însuşi Alexandru pare divizat de porniri opuse, trecând brusc de la mânie oarbă la acte de generozitate uimitoare.

Confluenţe istorice

Alexandru Cel Mare, geniu carismatic Poate că nici o altă personalitate istorică nu a influenţat mai mult evoluţia omenirii decât Alexandru cel Mare, viteazul la a cărui faimă vor tânji ulterior toţi marii cuceritori, de la Cezar la Napoleon. Gloria ce îi revine este cu atât mai mare cu cât el a realizat uimitoarele sale fapte în doar câţiva ani, murind în floarea tinereţii, din cauze nici astăzi elucidate pe deplin. Eternul Alexandru Dar cine a fost cu adevărat Alexandru? Să fi fost oare eroul împătimit să dobândească gloria lui Achille, cel ce nu-şi ataca noaptea duşmanii, spunând cu mândrie că „nu fură biruinţa”? Sau un tiran ce vedea în jur numai comploturi, motiv pentru care i-a eliminat pe mulţi dintre generalii săi, cum va face peste veacuri Stalin? Istoricii antici au fost aproape unanimi în a-l recunoaşte pe Alexandru drept „cel mai viteaz dintre viteji”, un geniu militar cum altul nu mai fusese, care a reuşit, în fruntea a doar 50.000 de soldaţi, să străbată, într-un deceniu, trei continente, supunând zeci de milioane de oameni. La moartea lui, survenită când regele nu împlinise înca 33 de ani, imperiul întemeiat de Alexandru se întindea de la Balcani la Himalaya. Dar, în ciuda dorinţei sale avide de putere şi glorie, Magazin R ~ repere culturale

Curajul nebun al Macedoneanului

anticii l-au privit pe Alexandru ca pe un erou ideal, posedat de ceea ce grecii numesc „pothos”, dorul de absolut. Când filosoful Anaxarchos i-a vorbit despre nenumaratele lumi ce există în Univers, se spune că tânărul suveran ar fi izbucnit în lacrimi: „Sunt atât de multe lumi şi eu nam cucerit nici măcar una.” Acest „pothos” şi geniul său de strateg îi vor făuri o figură de erou romantic. Abia mai târziu, autori precum Sfântul Augustin sau Dante îl vor prezenta ca pe un asasin. Aceste tendinţe se vor păstra de-a lungul secolelor şi, deşi despre Alexandru s-au scris peste 2000 de cărţi şi articole, nimeni nu ştie încă ce a dorit acesta cu adevărat. Unii au continuat să-l admire, privindu-l ca pe un erou civilizator, dornic să realizeze o fuziune durabilă între Est şi Vest, alţii l-au condamnat, considerându-l un megaloman crud şi labil psihic, un Hitler al antichităţii, căruia puţin îi păsa de relaţiile interumane, în schimb era ahtiat să pun�� stăpânire pe un teritoriu cât mai vast. În fine, există o a treia categorie de autori care, deşi nu contestă faptul că el a adus pentru prima dată în Occident noţiunile civilizaţiilor orientale, a folosit metode de-a

În privinţa talentului său de comandant nu există dubii: istoricul britanic Lane Fox se exprimă plastic, în acest sens: „Ar fi făcut una cu pământul cea mai puternică legiune romană care i-ar fi stat înainte. Cezar ar fi fugit cât de repede l-ar fi purtat calul din calea acestui tânăr, mai nebun, în vitejia lui, decât Achille, iar Napoleon, care a avut şansa să lupte numai cu lideri lipsiţi de talent militar, nici n-ar fi îndrăznit să-l înfrunte.” Nimeni nu poate nega bravura lui incredibilă, căci Alexandru îşi conducea mereu oastea în luptă, drept pentru care încasa loviturile aidoma oricărui alt soldat. Rănit în nenumarate rânduri de săgeţi, lănci, săbii sau pumnale, el avea trupul acoperit de cicatrice dar niciodată nu dădea înapoi. La asediul fortăreţei Multan (aflată pe teritoriul actual al Pakistanului), Alexandru şi-a condus soldaţii pe scările de asalt, şi, ajuns sus, pe ziduri, s-a trezit singur înaintea apărătorilor cetăţii. În loc să se întoarcă, a sărit direct în mijlocul lor, bătându-se ca un leu, până când soldaţii săi i s-au alăturat. Primind, în toiul luptei, o săgeată în piept, a continuat să lupte şi, după ce chirurgul său i-a extras vârful săgeţii, cu un cuţit, sa întors în bătălie! Sexul îl făcea să se simtă muritor Atras în egală măsură de ştiinţă şi de cultură, graţie 11


dascălului său, Aristotel, Alexandru a fost o fire religioasă. De altfel, el era convins de realitatea spuselor mamei sale, Olympia, ce-i povestise că tatăl lui nu fusese regele Filip al Macedoniei, ci însuşi Zeus-Amon, care venise în iatacul ei, transformat în şarpe. Toată viaţa, Alexandru va crede despre sine că este fiu de zeu şi se va comporta în consecinţă cu oamenii din jurul său, privindu-i pe toţi drept fiinţe inferioare. În privinţa vieţii sale sentimentale, opiniile sunt de asemenea împărţite. Majoritatea istoricilor consideră că Alexandru a fost bisexual, bucurându-se în egală măsură de farmecele femeilor şi bărbaţilor. Se ştie cu certitudine că a avut cel puţin doi amanţi – prietenul din copilărie, Hefaistion, şi eunucul persan Bagoas –, dar şi numeroase soţii, dintre care cea mai iubită era una de neam sogdian, Roxana, ce i-a dăruit chiar un fiu. Totuşi, el nu punea preţ pe sexualitate, considerând-o chiar un lucru degradant: „Sexul şi somnul sunt singurele lucruri care mă fac să mă simt muritor”, se spune că ar fi remarcat el, cândva. Aşa sfârşesc tiranii? Cei care afirmă despre Alexandru că ar fi fost un tiran, un psihopat dornic de sânge, îşi bazează convingerile pe comportamentul manifestat de tânărul rege încă de la începutul domniei. La 20 de ani, el urcă pe tronul lui Filip şi ucide imediat toţi potenţialii rivali sau rudele care ar fi putut aspira la putere. Oraşele ce nu i se supun sunt trecute prin foc şi sabie. Teba, de pildă, este cucerită şi rasă de pe faţa pământului, în vreme ce 30.000 de locuitori sunt masacraţi sau vânduţi ca sclavi. Singura clădire 12

care râmâne în picioare este casa poetului Pindar, mult admirat de

Alexandru. Acestor metode groaznice de „pacificare” el le va rămâne fidel toată viaţa, măcelărind fără milă populaţii întregi. Istoricul Brian Bosworth compara campania indiană a lui Alexandru cu genocidul organizat de Cortez împotriva aztecilor. Ajuns conducator al uriaşului imperiu persan, va porni o acţiune de epurare a tuturor celor care se opuneau planurilor sale megalomanice. Execută şase guvernatori de provincii şi chiar pe unii dintre cei mai valoroşi generali ai lui Filip, acuzându-i de imaginare comploturi. Pe măsură ce puterea lui creşte, capacitatea de înţelegere se diminuează, Alexandru transformându-se întrun paranoic. Istoricii sunt de acord că, dacă ar mai fi trăit încă zece sau douazeci de ani, s-ar fi transformat din „cel mai viteaz” în „cel mai odios” conducător antic. Dar moartea îl răpune pe 10 iunie 323 î.Chr., după ce, cu câteva zile înainte, organizase un monstruos concurs de băut vin, alături de prietenii lui. Versiunea oficială a fost că a murit de malarie, dar există voci ce susţin că ar fi fost asasinat, prin otrava turnată în vin, de către unii dintre generalii săi, căzuţi în dizgraţie, şi

că însuşi Aristotel ar fi fost implicat în această crimă. O ipoteză de ultimă oră susţine că de fapt medicii l-ar fi ucis fără să vrea pe Alexandru, dându-i să bea un preparat pe bază de spânz (plantă foarte toxică) drept antidot la cantitatea mare de alcool consumată. Care a fost, în concluzie, sensul acestei vieţi scurte şi trăite la intensitate maximă? Ar fi greu, dacă nu imposibil de spus. Poate că Alexandru nu a dorit altceva decât să depăşească gloria lui Filip, cucerind Asia. Ori poate că, aşa cum regizorul Oliver Stone o spune, prin gura personajului Ptolemeu, în recenta superproducţie „Alexander”, macedoneanul se afla sub puterea magică a blestemului de a căuta absolutul, dar de a nu-l putea atinge niciodată... G.Toader

Iubiri legendă

de

Într-o societate ca a noastră, care şi-a pierdut reperele, în care frivolul este la loc de cinste, relaţiile încep şi se termină în aceeaşi noapte, poate să pară bizar ca au existat şi relaţii ca cea dintre Împăratul Shah Jahan & Regina Mumtaz Mahal. Shah Jahan, iniţial numit Prinţul Khurram, era fiul celui de-al patrulea împărat mogul din India. Plimbându-se prin bazar într-o zi, Khurram a zărit-o pe Mumtaz Mahal, pe atunci Arjumand Banu Begum, o prinţesă persană musulmană. S-a îndrăgostit pe loc şi pentru tot restul vieţii sale: el avea 14 ani, iar Magazin R ~ repere culturale


ea 15. Khurram i-a spus tatălui său despre dorinţa de a se căsători cu această prinţesă, iar legatura lor a fost oficializată în 5 ani de la data întâlnirii. Şaisprezece ani mai târziu, Khurram a devenit Shah Jahan, împăratul Indiei, iar soţia lui a primit scaunul regal şi titlul de Mumtaz Mahal („Nestemata Palatului”). Cu toate că Shah Jahan mai avea şi alte soţii, Mumtaz Mahal era preferata lui, cea care îl însoţea pretutindeni, chiar şi în campaniile militare. Ea a murit din cauza unor complicaţii la naşterea celui de-al 14-lea copil, iar pe

SSttiill ddee vviiaaţţăă Stil de Viaţă

De ce trebuie să evitați pâinea albă, mezelurile şi băuturile energizante Pâinea albă este unul dintre alimentele care trebuie excluse din dieta zilnică. Aceasta conţine făină rafinată, care uneori este albită cu clor şi e tratată cu bromură. Aceste procedee "omoară" toate fibrele, astfel încât organismul nu va putea să le digere, conform epyk.com. De altfel, pâinea albă este denumită "aliment gol", având în vedere că ea conţine numai amidon, pe care organismul îl transformă în zahăr şi grăsimi.

Cârnaţii şi mezelurile sunt strâns legate de apariţia cancerului, migrenelor, nivelului ridicat al colesterolului din organism, dar şi de hipertensiunea arterială, aceste alimente conţinând nitraţi nocivi. De asemenea, cârnaţii şi mezelurile sunt alimente bogate în grăsimi saturate care pot cauza atacuri de cord. Smoothies nu sunt nici ele sănătoase, chiar dacă aceste băuturi conţin lapte degresat şi fructe. Problema acestor "răcoritoare" este aceea că ele conţin ingrediente foarte bune pentru organism, amestecate cu îngheţată şi zahăr care au un

număr ridicat de calorii. patul de moarte Shah Jahan i-a promis că nu se va recăsători niciodată şi că îi va construi cel mai frumos mausoleum. Se spune că India ar fi fost în doliu doi ani după moartea lui Mumtaz Mahal, iar timp de alţi douăzeci de ani Shah Jahan a ridicat impresionantul monument în amintirea iubitei sale soţii. Douăzeci şi două de mii de muncitori şi o mie de elefanţi au lucrat la ridicarea Taj Mahal-ului, una dintre cele 7 minuni ale lumii. În el se odihnesc pe veci Shah Jahan şi Mumtaz Mahal.

Magazin R ~ repere culturale

De asemenea, mâncărurile congelate sunt un pericol pentru menţinerea sănătăţii organismului. Problema acestor feluri de alimente constă în grăsimile bune care sunt înlocuite cu sare şi zahăr, acestea fiind nocive pentru fiecare dintre noi. Mai mult, publicitatea făcută acestor mâncăruri, despre care se spune că ar conţine foarte puţine calorii, este înşelătoare.

Băuturile energizante sunt cunoscute ca fiind bogate în vitamine şi minerale. Este adevărat că multe dintre acestea conţin vitamine precum B6 şi B12, dar organismul nu poate procesa vitaminele fortificate la fel de bine ca în cazul celor naturale. Problema cea mai mare în cazul acestor băuturi este conţinutul foarte mare de zahăr. O cană de Red Bull conţine 26 de grame de zahăr, mai mult ca o cană cu băuturi precum Coca Cola şi Pepsi. Untul nu este atât de dăunător organismului precum sar putea crede. Grăsimile saturate 13


sunt necesare pentru un corp sănătos, dar trebuie consumate cu moderaţie. Pe de altă parte, margarina nu este deloc recomandată în dieta zilnică. De asemenea, este benefic pentru organism ca mâncărurile gătite să fie preparate cu ulei de măsline. Iubite de multe persoane, dar foarte nocive pentru organism sunt şi floricelele de porumb preparate la cuptorul cu microunde. Este cunoscut faptul că floricelele de porumb sunt foarte sănătoase, având

acum să foloseşti aceste motive pentru a te sustrage de la mişcare. Sedentarismul nu te va ajuta să fii mai frumoasă, să ai un corp tonifiat, o siluetă armonioasă şi o energie de zile mari. Soluţia pentru toate acestea, de fapt pentru îmbunătăţirea generală a stării de sănătate, este sportul, indiferent dacă îl practici la sală, în aer liber sau în casă. Învaţă să-ţi învingi scuzele şi pune-ţi sângele în mişcare cu ajutorul exerciţiilor fizice. Nu am timp

foarte puţine calorii şi fiind bogate în fibre, dar acelaşi lucru nu este valabil şi pentru cele care sunt preparate în cuptorul cu microunde. Acestea conţin conservanţi şi chimicale, nefiind deloc recomandate într-o dietă sănătoasă.

Cum să treci peste scuze pentru a face sport " Sunt atât de obosită, încât vreau doar să mă bag în pat şi să mă uit la televizor până adorm. Nu am energia necesară pentru a ieşi la alergat în parc, poate în altă zi. Să mă plimb cu bicicleta? Ar fi frumos, dar nu am unde". Recunoaşte, ţi s-a întâmplat cel puţin o dată până 14

Este adevărat că timpul nu îţi ajunge niciodată pentru cât de multe lucruri ai de făcut, însă dacă stai bine şi te gândeşti, întotdeauna poţi găsi câteva minute libere pentru a da o tură în jurul blocului sau pentru a ieşi cu rolele în parc. Renunţă să te scuzi că nu faci sport din cauză că nu ai timp. Când pleci de la serviciu, coboară din autobuz cu o staţie mai devreme şi parcurge restul distanţei până acasă pe jos. Seara, înjumătăţeşte timpul pe care îl petreci în faţa televizorului şi fă câteva minute de exerciţii de înviorare. În loc să iei liftul până în faţa uşii, urcă scările pe jos. Iată cum, scuza "nu am timp să fac sport" se anulează. Dacă vrei întradevăr să faci sport, vei trece peste lamentări cu cea mai mare uşurinţă. Oricum n-a dat rezultate până acum Ai încercat să faci sport şi ţi-ai plătit un abonament de o lună la sală, ba chiar ai făcut jogging în parc vreme de o săptămână, dar nu ai obţinut rezultatele pe care le-ai dorit şi ai renunţat la mişcare? Chiar dacă ţi

se pare că aceasta este scuza perfectă pentru a nu mai face sport, te înşeli. Organismul are nevoie de o perioadă de acomodare, mai ales când trece de la sedentarism la efort fizic susţinut. Prin urmare, nu ai cum să obţii rezulatate peste noapte. Sportul ar trebui să fie o constantă în viaţa ta, la fel ca alimentaţia, hidratarea şi odihna. Propune-ţi să obţii rezultate pe termen lung şi vei vedea că îţi va fi mult mai uşor să vezi talia sculptată, coapsele tonifiate, abdomenul plat şi o greutate corporală mai mică. Sunt

obosită

Nu spune nimeni că nu eşti obosită, însă aceasta nu este o scuză suficient de puternică pentru a nu face sport. De ce? Pentru ca lipsa ta de energie vine tocmai din această lipsă de mişcare. Cu cât eşti mai leneşă, cu atât nivelul tău de energie scade, deoarece nu există acel element care să-ţi pună sângele în mişcare, să te învioreze şi să-ţi îmbunătăţească starea generală. Începe cât mai curând să faci sport şi vei vedea că te vei concentra mai bine asupra sarcinilor zilnice, vei avea o rezistenţă fizică mai mare, un tonus mai bun şi o energie de zile mari. Dacă nu faci sport, metabolismul devine leneş, arde greu caloriile şi transformă alimentele în depozite adipoase, în loc să le transforme într-o sursă de energie. În principiu, nu ai nicio scuză să nu faci sport. Atât timp cât vrei să fii sănătoasă şi plină de viaţă, treci peste toate aceste piedici puse chiar de tine. Magazin R ~ repere culturale


LLuum meeaa ccuuvviinntteelloorr

Lumea cuvintelor

PPooeezziiee

Din negura uitării

Sub fruntea mea se face noapte În ochii tăi se face zi Şi renunţăm să mai cunoaştem Ce stele ne-ar putea păzi.

Târgul de carte şi muzică „George Enescu”

Asociaţia Muzicală Grafoart organizează, în perioada 14-22 septembrie 2013, Târgul de carte şi muzică „George Enescu”, desfășurat în Piaţa Festivalului George Enescu din Bucureşti (în fața Ateneului Român). Târgul de carte şi muzică „George Enescu” va reuni cele mai importante edituri, case de discuri din ţară şi străinătate, prilejuind numeroase lansări. Totodată, vor avea loc evenimente culturale pe o scenă amplasată în aer liber, în concordanţă cu tematica Festivalului Internaţional „George Enescu“, dar și proiecții ale unor spectacole din cadrul festivalului. Târgul de carte şi muzică „George Enescu” este organizat de Asociaţia Muzicală Grafoart sub Patronajul Primăriei Municipiului Bucureşti, prin ArCuB.

Cuvintele îşi pierd căldura Într-un sărut de protocol Şi tot mai vinovate păsări Dau eşafoadelor ocol.

EMOŢIE DE TOAMNĂ Balada blondelor iubiri George Ţărnea

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet E târziu, e prea târziu la mine-n gând Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină Dar nu se ştie, nu se ştie până când. Prea multe păsări cardinale Între iluzii se rotesc Contaminând cu ascensoare Misterul nostru pământesc. Îmbătrânim de fericire Într-o mansardă fără flori Lăsând păpuşi fără adresă Pentru serbările din zori.

A

venit

toamna,

acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite pâna la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.

Nichita Stănescu

Visăm frumos aceeaşi moară Ascunsă-n tragicul decor Şi măcinăm aceleaşi lacrimi Când dau părinţii telefon. Suntem lucizi până la sânge Nedespărţiţi până la cer Şi nici nu ştiu după iubire Ce se cuvine să-ţi mai cer. Magazin R ~ repere culturale

15


CCoonntteem mppoorraannii

EEsseeuu

În pas cu noi

Te-oi aştepta Leonid Iacob

T e-oi aştepta, iubito, sub verde de câmpie, Când seara dă în mugur şindeamnă către vis, Voi împleti culcuşul din flori de iasomie Şi ochiul meu spre tine mereu va fi deschis. Apoi cu mâna-mi tandră voi mângâia-n neştire Corola ta plăpândă şi lujerul firav Şi-nfrigurat voi strânge atâta fericire Fiindcă-s flămând de tine, de dragoste-s bolnav. Şi unul lângă altul, vom colinda prin vise, Vom da lumină lunii şi cerul va zâmbi... Te-aştept să vii , iubito, mi-s braţele deschise, Fii floarea mea de taină care s-o pot iubi.

“Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare.” Sigmund Freud 16

Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România “ (…) Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România. Într-o ţară în care un om cu patru clase primare, şi peste aceasta din fire e mărginit, e redactor de ziar, deputat, director de Bancă Naţională, special întrale drumului de fier şi curând ministru de finanţe, într-o ţară în care mucenicul Simeon e un om căruia nu i se poate imputa nimic, unde procurele false ca şi falsele cărţi de alegător joacă rolul de căpetenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit, ştiinţă, caracter nu sunt nimic, tripotajul, pişicherlacul şi hatârul tot, în o asemenea ţară omul e redus a constata istoriceşte ceea ce se întâmplă, a se indigna din când în când, a râde mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul. (…) Ţara care, prin aplicarea instituţiilor ei, încurajează ignoranţa, neconsecuenţa, lipsa de caracter, ba le decorează chiar, dovedeşte ca e în descompunere deplină… (…) Înaintea negrei străinătăţi care împânzeşte ţara cad codrii noştri seculari şi, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc. (…)” Mihai Eminescu Timpul, 22 iulie 1880

PPrroozzăă

Alexandru Macedonski Cartea de aur : Palatul fermecat […]Strălucitele zile ale vieței au început să-și veștejească aurul pentru mine, dar iată-mă avut — și încă avut cum n-a fost altul — căci, ca să-mi treacă urîtul, numai pentru locuința ce am pus să-mi ridice am vărsat banii poșor. Fațada ei se întinde pe o lungime de un kilometru și e din marmoră albă, mîngîiată de soarele Aticei. Ea și aduce întrucâtva cu a unor clădiri din India, deși le întrece cu mult, după cum visul și basmul au întrecut întotdauna realitatea. Arcuri nemăsurate de porți îl străpung din o sută în o sută de metri, și, de pe platforma necontenită a scărei lui de cîte cinci trepte, aleargă nesfîrșita colonadă de onix care, singură ea, a costat o sută de milioane. Ce este interiorul acestui palat cu greu se poate spune. El a întrecut cu desăvîrșire Casa de aur a lui Neron, unde erau săli îmbrăcate în plăci de sidef, de fildeș și de baga, Magazin R ~ repere culturale


și unde altele își aveau pereții cu totul coperiți cu aur și argint... Fiindcă ce nu face banul atunci cînd voința și închipuirea urmăresc să dobîndească printr-însul desfătarea fiecărui simț omenesc, și cînd îl mai schimbă în iluzie a gloriei și a nemurirei, precum și în himeră a dragostei și a prieteniei? Fațada clădirei ce dă asupra gradinei, pe care o prelungește nemăsuratul parc cu braniștele lui de copaci, ale căror frunze sunt uneori de tot albe și alteori de tot roșii și chiar albastre, este o altă

minune. Se agață de ea o lume de plante urcătoare, iar trandafirii, după ce îi cuceresc împreună cu glicinele culmea, se prăvălesc de-a lungul zidurilor tot de marmoră și împrejurul ferestrelor și ușilor încadrate în chenare de lapislazuli, agată și jasp-sanguin, spre a se surpa în tumultoase cascade de argint, de aur, de purpură, pe cînd potirele mov ale florilor glicinei cîntă cu o notă melancolică pămînteasca zădărnicie. Un mic tren subteran, ale cărui stațiuni se deschid în subsoluri, înlesnește serviciul, ce se face astfel cu repeziciune dintr-o parte a palatului în alta. E de prisos a se vorbi de luxul cam rece dinăuntrul lui, dar asupra unora din falsele ferestre ce se întîlnesc ici-colo în încăperi, se poate stărui cu oarecare luareaminte. La drept, ele nici nu sunt ferestre, deși au toată înfățișarea lor, ci numai niște pînze cinematografice ce te trec mările Magazin R ~ repere culturale

și oceanurile spre a te purta cînd în o țară, cînd în alta și a-ți da putința să le vezi pe rînd minunile. Remarcabil mai este în zisul palat că una din sălile lui este sferică și că cei mai meșteri turnători de sticlă au izbutit s-o facă pe loc din una și aceeași închegare de cristal, pe care au schimbat-o apoi în una și aceeași oglindă. Hăul pe care această sală îl înfățișază este spăimîntător, și se zice că cine s-ar pomeni fără veste în ea ar putea ușor să-și piardă mințile. În sala bibliotecei — bibliotecă de altminteri închipuită, căci nu se află în ea decît o singură carte, — te așteaptă ironia nemărginitei surprinderi de a citi pe legătura acestui volum așezat pe o masă de aur, titlul de: Cartea Cărților. În fond însă, întocmită precum se poate vedea, ea este din foi ce nu sunt decît titlurile de rentă ale mai tutulor statelor, numele pe care îl poartă pare astfel cu totul legitim. Dar cîte n-aș mai putea spune despre fermecatul meu palat, dacă, cu toate sutele de milioane ce am cheltuit pentru a-l ridica, nu s-ar întîmpla că tocmai în acest moment să voi să fac o țigară și, deschizîndu-mi tabacherea, să n-o găsesc pe ea într-însa.[...]

VVeerrnniissaajjee Vernisaje

Cella Negoiescu, performanţă şi sugestivitate. Galeriile de artă de la Ateneul Tătăraşi s-au dovedit neîncăpătoare pentru publicul

iubitor de artă care a ţinut să treacă pragul expoziţiei semnată de Cella Negoiescu, realizând astfel un veritabil record de audienţă fără precedent.

Această afluenţă de public se explică prin calitatea precedentelor expoziţii ale autoarei, prin modul profesionist cum le gândeşte şi le realizează. Prestigiul autoarei printre confraţi a devenit în timp o veritabilă garanţie a valorii. Trebuie remarcat şi faptul că artista este o statornică iubitoare a lucrului bine făcut, unde principiul antic festina lente îi asigură dominanta profesionalismului. La asemenea calităţi trebuie să adăugăm şi un bun management al propriei cariere, nesfiindu-se să abordeze teme şi subiecte cu grad înalt de dificultate. Problema Nudului a fost dezbătută şi exprimată în timp în cele mai variate formule, de la idealul grec şi până la soluţiile extravagante ale 17


modernităţii, aici incluzând experimentele picassiene sau cele ale lui Marcel Duchamp. Sau ale furibundei postmodernităţi de astazi. Aşadar, un subiect care atrage, satisface sau intrgă, nimeni neputând rămâne însă indiferent. În cazul Cellei Negoiescu compoziţiile au pornit de la ideea de concept, de la simbolistica nudităţii tratată ca o arhitectură sublimă, o expresie a frumuseţii desăvârşite. Fireşte că reuşita deacum este cu mult mai complexă şi mai nuanţată decât un simplu enunţ, în timp circulând printre profesioniştii breslei şi cei care au savurat dea lungul timpului tema, tot felul de reacţii. Unii observatori au remarcat, subiectiv desigur, că numai bărbaţii pot transfigura compoziţional corpul feminin, interpretându-l din perspectiva atracţiei irezistibile şi a armoniei formelor, alţii socotind că doar femeile pot spune câte ceva despre nuditate ca expresie a frumuseţii desăvârşite. Cum ştim, s-a ajuns încă din primăvara culturii greceşti la canon şi la un ideal greu de depăşit. Şi totuşi ... Cella Negoiescu, stenică în gândire şi aplicată în expresia plastică, cu o excelentă cultură vizuală, eliberată de tentaţia cărnii, se obiectivizează în sensul cerebralităţii, realizând cu fiecare imagine devoalarea misterului de dincolo de forme. Are intuiţia expresiei şi rigoarea unui privitor elevat, înzestrat cu capacitatea de a vedea dincolo de suprafaţa tabloului, pătrunzând în profunzime, acolo unde se poate întâlni cu transcendenţa. 18

Fiecare formă devine o structură compoziţională prin capacitatea de a construi pornind de la ceea ce vede şi ajungând la ceea ce are sens simbolic. Modelul aşezat în poză se abandonează voluntar intenţiilor creative ale pictoriţei şi, de aici, impresia stenică de analiză şi expresie a unui motiv care nu se va perima niciodată. Privitorul privelegiat de oferta generoasă a artistei se va regăsi neîndoielnic în tablourile de unde un model surâde discret sau îşi arcuieşte coapsa ori gâtul gracil, formele în ansamblu, astfel încât unele devin racursiuri subtile şi sugestive. Perspectiva aeriană sau plonjantă, dincolo de dificultăţile reale de exprimare ale motivului, atestă profesionalismul unui creator care doreşte să se confrunte cu rigorile motivului spre a-şi putea savura victoria ca pe un act artistic împlinit. Cele câteva compoziţii cu tentă monumentală – oricând ar putea deveni ansambluri murale de mare efect - fac din grupul de mici balerine un spectacol vizual incitant şi ataşant, degasian ca temă, negoiescian ca realizare.

calitatea unei palete rafinate şi în acord cu frumuseţea pigmentului pielii fragede ... Într-o vreme când posterele aşezate pe coperţile revistelor de profil şi destinate publicului obişnuit cu imagini XXL, pictura ca artă a sugestiei va continua să intereseze pe cei a căror cultură vizuală le permite să facă diferenţa între o fotografie lubrică şi o creaţie artistică de valoare. Sugestivitatea va triumfa permanent deoarece permite privitorului o formulă de lectură subiectiv configurată. Lecţia de frumuseţe de acum a Cellei Negoiescu a oferit privitorilor dezinhibaţi de reţineri pudibonde meritate satisfacţii. A reamintit totodată celor care mai au disponibilităţi de dialog cu eternul feminin în ipostaza nudului şi a farmecului, a inteligenţei şi maternităţii că a picta asemenea motive ţine de o înaltă calitate umană şi artistică (...) Iată, un remarcabil succes de autor şi o bucurie trăită şi asumată împreună pentru mult timp ... Valentin Ciucă “Vernisaje Selective”

Ceea ce contează în asemenea imagini ţine de eşafodajul compoziţional al ansamblului unde mişcarea e doar virtuală, aşteptând parcă bagheta magică, momentul optim de declanşare a dansului plin de graţie. Cella Negoiescu face la nivel cromatic o pledoarie pentru substanţa armonică a discursului plastic unde ocrurile variate, verdele, albul, alte culori de ambient asigură Magazin R ~ repere culturale


D Dooii ppee uunn bbaallaannssooaarr Doi pe un balansoar

De ce sunt importante complimentele Complimentele sunt o parte importantă în comunicarea dintr-o relaţie, un puternic stimulent afectiv. Orice persoană, atunci când primeşte un compliment sincer în legătură cu calităţile sale, va aprecia atenţia acordată şi, fără îndoială, va încerca să continue a le valorifica.

Dar la ce trebuie să se refere complimentele în cauză? La orice, de la cele mai importante aspecte, până la cele considerate inutile. Stilul de viaţă, modul cum ne petrecem timpul liber, gusturile vestimentare, muzica pe care o ascultăm, toate pot fi complimentate. Şi când se referă la una din alegerile noastre inutile, complimentul îşi joacă din plin rolul său. De exemplu, a primi un compliment legat de ţinută ne conferă sentimentul de integrare în cadrul unui grup de prieteni sau

optimiza, subliniindu-le echilibrul interior. Orice s-ar spune, un compliment real este întotdeauna un dar făcut persoanei apreciate, ce presupune un ochi atent şi afectiv. Acesta este şi motivul pentru care este important să complimentezi persoanele iubite, mai ales într-o famile. Complimentul constituie dovada că cineva şi-a îndreptat toată atenţia asupra persoanei iubite. Şi printr-un compliment banal în

Aşadar, efectul unui compliment este departe de a fi neglijabil. Nu numai fiindcă îi produce persoanei care-l primeşte o impresie foarte plăcută, ci joacă, în acelaşi timp, un rol important în stabilirea echlibrului personal, relatează Le mag femmes.

"Ţi se potriveşte atât de bine!"

Toate complimentele sunt benefice, dar nu produc tuturor acelaşi efect. Afirmaţiile pozitive adresate cuiva determină acea persoană să fie mai sigură pe ea în alegerile făcute. Trăim în societate şi relaţiile interumane sunt deosebit de însemnate. Ne simţim confortabil, în siguranţă, atunci când opţiunile noastre sunt aprobate printr-un compliment de anturajul din care facem parte. Magazin R ~ repere culturale

chiar al familiei.

"Ai o personaliate frumoasă, o ştii"

Să fii important în ochii altora te ajută să-ţi evaluezi măsura împlinirii personale. Astfel, complimentul îşi găseşte rolul cel mai profund în fiinţa noastră. A spune celor pe care-i iubeşti că sunt persoane remarcabile prin calităţile sufleteşti, inteligenţă, generozitate sau creativitate este esenţial în a le încuraja, a le

aparenţă se poate exprima multă dragoste.

Istoria căsătoriei: Detalii incredibile despre legătura între oameni Căsătoria are o istorie îndelungată, însă dragostea este un ingredient al timpurilor moderne, pe care cu toţii îl 19


considerăm astăzi de nelipsit dintr-o căsnicie fericită. În trecut, mariajele aveau în comun doar faptul că se făceau între un bărbat şi o femeie, spune Stephanie Coontz, citată de Fox News. Ea este autoarea cărţii "Marriage, a History: How Love Conquered Marriage". În trecut, mariajul avea rostul de a mări capacitatea de muncă a unei familii şi de a crea noi alianţe. De-a lungul timpului, odată cu apariţia democraţiei, acest concept a suferit transformări. Iată care sunt cele mai importante momente din istoria mariajului:

poligamia a fost maiimportantăde a lungul timpului. Încă din vremea bibliei, din timpul regilor David şi Solomon, bărbaţii aveau între două şi chiar câteva mii de soţii. În unele culturi, o femeie avea voie să ia în căsătorie mai mulţi bărbaţi, existând chiar exemple de casătorii în grup. Monogamia a fost adoptată în culturile vestice în secolele VI-IX. Între Biserica Catolică şi vechea nobilime a existat mereu un conflict, căci barbaţii bogaţi îşi doreau o a doua nevastă. Copiii,

o

Totuşi, în 1215, Biserica catolică a solicitat unele dovezi din partea celor care se căsătoreau, până în anii 1500 ei acceptând doar declaraţia verbală a celor implicaţi, referitoare la încheierea unei căsătorii. Dragostea

în

căsnicie

Dragostea a început să fie importantă în căsnicii începând de acum 250 de ani. Până atunci, acesta era un aspect neglijat. De fapt, în Anglia victoriană, femeile nu îşi manifestau deloc dorinţa sexuală.

necesitate? Nu în ultimul rând, dragostea a început să conteze tot mai mult în mariaje, iar trecerea de la o economie bazată pe agricultură la o economie de piaţă a făcut posibilă această schimbare, spune Coontz. Părinţii controlau căsătoria copiilor lor, însă apoi părerea lor a contat tot mai puţin, căci tinerii nu au mai depins de părinţi în privinţa aspectelor financiare ale viitoarei lor familii.

Alianţe aranjate Căsătoria este chiar mai veche decât istoria omenirii. La început, ea era un mijloc de a pune la cale noi alianţe între familii. Tinerii care se căsătoreau nu aveau niciun cuvânt de spus. În unele culturi, unele familii îşi căsătoreau copiii şi cu sufletul unei persoane decedate pentru a întări legăturile de familie. Poligamia Monogamia este importantă în căsnicie acum, însă 20

În culturile foarte vechi, copiii nu erau atât de importanţi, aşa cum susţinea creştinismul timpuriu. În altele, barbaţii aveau dreptul să încheie fără probleme o căsnicie, dacă femeia nu era fertilă.

Motivul era dat de faptul că ei nu mai aveau nevoie de pământ de la parinţi pentru a-şi întreţine familia.

Totuşi, creştinii susţineau la început că un om trebuie să procreeze, dacă poate face acest lucru. Statul

sau

Biserica?

La început, ţările vestice aveau un obicei ciudat, căci nici statul, nici Biserica nu se amestecau atunci când oamenii se căsătoreau. Magazin R ~ repere culturale


Cum să treci de la o relaţie bazată pe sex la una serioasă Relaţiile bazate pe sex pot fi cea mai bună soluţie atunci când nu vrei să te implici într-o relaţie serioasă, nu ai de gand să-ţi iei angajamente şi sub nicio formă nu vrei să renunţi la libertate şi independenţă, dar în acelaşi timp îţi doreşti să beneficiezi de sex. Daca reuşeşti să găseşti un bărbat care este de acord cu conceptul de "friends with benefits", cu sexul de ocazie şi atât, te poţi considera o norocoasă. Însă cât timp crezi că vei rezista într-o astfel de relaţie bazată pe sex? Mai devreme sau mai târziu, te vei îndrăgosti de el şi îţi vei dori ca legătura voastră să devină serioasă. Te întrebi dacă o relaţie serioasă poate avea succes atunci când decurge dintr-o relaţie bazată pe sex? Răspunsul scurt: da. Răspunsul lung: depinde de tine, de el, de voi, de multe alte aspecte, însă merită să încerci, chiar dacă aţi schimbat puţin ordinea firească a evenimentelor într-o relaţie de cuplu.

mult

Încearcă să petreci mai timp în compania lui Magazin R ~ repere culturale

Dacă simţi că eşti din ce în ce mai atrasă de el şi că între voi s-ar putea naşte o frumoasă poveste de dragoste, nu mai sta pe gânduri şi găseşte metode ingenioase de a petrece mai mult timp în compania lui. Roagă-l să te însoţească la film, cheamă-l să-ţi ţină companie în nopţile lungi de vară sau găseşte alte scuze pentru a fi împreună cu el. Nu-l grăbi, lasă-i timp să decidă ce îşi doreşte Oricât de mult ţi-ai dori să fie mereu lângă tine şi să vă

Dacă aţi avut o relaţie bazată pe sex, este clar că din acest punct de vedere vă potriviţi de minune. Când vrei o relaţie serioasă, trebuie să vezi dacă sunteţi compatibili şi din alte puncte de vedere. Aşadar, pune sexul pe locul 2 şi discută deschis cu el despre sentimentele tale. Comunicarea este poate cel mai important aspect atunci când vrei să treci de la o relaţie bazată pe sex la una serioasă, aşa că nu o ignora. Odată ce ştiţi ce vă doriţi, puteţi începe să clădiţi un nou nivel în relaţia voastră. Dacă nu funcţionează, renunţă la relaţia bazată pe sex

comportaţi ca un cuplu orbişnuit, nu este indicat să îl cicăleşti. Poate că el vrea să rămâneţi la stadiul de sex ocazional şi nu este pregătit să se implice într-o relaţie serioasă. Lasă-i timp să decidă ce îşi doreşte, dar nu lăsa garda jos. Continuă să îi arăţi că îţi place de el şi că ai vrea să duceţi relaţia la un alt nivel, unul serios. Dacă este în asentimentul tău, nu va trece mult timp până ce se va face trecerea de la o relaţie la alta. Pune

sexul

pe

locul

2

Dacă cele 3 metode de transformare a unei relaţii bazate pe sex nu funcţionează şi partenerul tău nu este de acord cu o relaţie serioasă, este recomandat să renunţi definitiv la ideea de a mai fi prieteni cu beneficii. Nici tu nu îl vei putea privi din nou ca pe un simplu partener de sex, nici el nu te va putea privi ca pe o femeie cu care să formeze un cuplu, ceea ce înseamnă că v-aţi face mai mult rău decât bine dacă veti continua să fiţi parteneri de sex şi atât. De multe ori, se spune că un bărbat şi o femeie nu pot fi doar prieteni dacă au o relaţie bazată pe sex, ci mai devreme sau mai târziu vor nutri sentimente unul faţă de celălalt . 21


Cum să ai o relaţie minunată, fără conflicte Relaţia pe care o ai poate să se destrame oricând dacă nu ştii cum să o îngrijeşti şi să îi acorzi partenerului atenţia pe care o merită. Câteva sfaturi în această privinţă îţi vor asigura o relaţie perfectă.

Nu

vorbi

prea

reacţiona

imediat

Conflictele pe care le ai în cuplu se înrăutăţesc atunci când niciunul dintre voi nu este dispus să dea înapoi. Pot exista momente în care constaţi că celălalt nu are dreptate deloc şi nu este corect faţă de tine. Totuşi, evită să rezolvi aceste aspecte chiar în momentul când vă certaţi. Aşteaptă ca lucrurile să se calmeze şi acţionează ulterior. Gândeşte-te la o soluţie pozitivă şi la motivele pe care le-a avut persoana iubită când sa enervat. 22

grăbi

cu

inedite prin care ne putem depăşi limitele.

Dacă persoana iubită vrea să fie singură o seară, nu o condamna şi nu te gândi că iubirea voastră s-a stins. Dacă nu te sună atât de des pe cât ai dori, nu trage concluzia pripită că a devenit indiferentă faţă de tine. Unele gesturi le facem pentru că aţa simţim şi nu pentru că vrem să-i facem pe ceilalţi să sufere. Dacă înţelegi acest lucru vei evita multe conflicte cu partenerul de viaţă şi vei avea parte de o iubire minunată.

Pare să existe o metodă simplă prin care putem creşte instantaneu nivelul de cunoştinţe generale al unei persoane. Psihologii Ulrich Weger şi Stephen Loughnan au pus, în cadrul unei cercetări recente, mai multe întrebări unor persoane ce au fost împărţite în două grupuri. Cercetătorii au spus voluntarilor din primul grup că, înainte de fiecare întrebare, răspunsul va fi afişat pentru o foarte scurtă durată pe ecranul situat în faţa lor.

mult

Trebuie să ştii că într-o relaţie nu este bine să exagerezi cu vorbitul. Este bine să abordaţi toate subiectele necesare, însă nu trebuie să vorbeşti prea mult despre teme care nu îl interesează pe celălalt, scrie Care2. Este bine să ai grijă la cuvintele pe care le spui, în special dacă partenerul este mai sensibil la vorbele celorlalţi. Nu

Nu te concluziile

PPaarraannoorrm maall Paranormal

Cum ne putem depăşi limitele “ Mintea şi corpul nu sunt separate: gândurile noastre au un control remarcabil asupra corpului nostru, iar mentalitatea pe care o adoptăm are capacitatea de a ne îmbunătăţi performanţa creierului O vedere mai bună, muşchi mai puternici şi numeroase alte abilităţi pot fi obţinute prin metode surprinzătoare, arată mai multe studii. Cercetătorii au identificat mai multe metode

Oamenii de ştiinţă leau spus participanţilor că răspunsul va petrece prea puţin timp pe ecran pentru a putea fi perceput în mod conştient, însă va fi suficient încât să fie perceput de subconştient. Voluntarilor din cel de-al doilea grup li s-a spus, însă, că flash-ul de pe ecran va semnala doar că a sosit momentul unei noi întrebări. De fapt, în cazul ambelor grupuri, pe ecran era afişat un şir aleatoriu de litere. Cu toate acestea, persoanele care credeau că pe ecran sunt afişate răspunsurile obţineau un scor mai bun în test. Astfel, deoarece se aşteptau să ştie răspunsurile, acei oameni erau mai predispuşi să răspundă corect la întrebări. Abilităţile noastre fizice şi cognitive sunt, în general, limitate, însă ar putea fi nevoie să ne schimbăm concepţiile despre natura şi întinderea acestor limite. În multe cazuri, gândul că suntem limitaţi este în sine un factor limitativ. Cercetătorii descoperă din ce în ce mai multe dovezi ce sugerează că gândurile noastre sunt de multe ori capabile să ne extindă limitele fizice şi cognitive. Magazin R ~ repere culturale


Pot gândurile să ne îmbunătăţească vederea? Oamenii tind să creadă că un proces mecanic stabileşte cât de bine vedem. O cercetare realizată de curând de Ellen Langer şi de colegii săi sugerează altceva. Multă lume crede că piloţii avioanelor de vânătoare au o vedere foarte bună. Cercetătorii au indus participanţilor la studiu mentalitatea unui pilot din Air Force, aducându-i într-un simulator de zbor. Simulatorul imita perfect un avion de vânătoare şi conţinea toate instrumentele de zbor tipice acestuia. De asemenea, un sistem hidraulic permitea imitarea mişcărilor şi performanţei unei aeronave. Participanţii la studiu au fost îmbrăcaţi într-o uniformă militară, au fost aşezaţi pe scaunul pilotului şi li s-a cerut să efectueze câteva manevre de zbor simple. De asemenea, în timp ce „zburau” cu ajutorul simulatorului, participanţii au fost supuşi unui test de vedere. Un grup de control a efectuat acelaşi test de vedere în timp ce simulatorul era dezactivat. Cercetătorii au descoperit că vederea oamenilor se îmbunătăţea doar atunci când efectuau testul în simulatorul activ. Pentru a elimina posibilul efect al motivării, cercetătorii au apelat la un alt grup de persoane pe care le-au adus în cockpit şi cărora le-au cerut să citească un scurt eseu despre motivare. După ce au terminat de citit, cercetătorii le-au cerut participanţilor să fie pe cât de motivaţi posibil şi să încerce din răsputeri să obţină un rezultat bun în testul de vedere. Testul a fost Magazin R ~ repere culturale

efectuat în timp ce simulatorul era inactiv, iar participanţii nu au înregistrat vreo îmbunătăţire în testul de vedere. Atunci când participăm la un test de vedere, suntem obişnuiţi să întâmpinăm probleme atunci când ajungem la partea de jos a planşei cu litere. Într-un alt experiment, Ellen Langer şi colegii săi au arătat oamenilor o planşă modificată. În partea de sus, planşa începea cu litere care erau întâlnite pe o planşă normală abia la jumătate (fiind astfel mai mici), iar planşa continua până în partea de jos, unde se aflau litere foarte mici. Deoarece oamenii se aşteptau să reuşească să citească primele două părţi ale planşei, în cadrul acestui experiment ei au perceput corect litere mult mai mici decât ar fi perceput în mod normal. De asemenea, oamenii tind să creadă că trupurile noastre reacţionează la activitatea fizică într-un mod mecanic. Astfel, măsurăm numărul de calorii consumate, caloriile pe care le ardem la sală etc. Totuşi, se pare că simpla schimbare a gândurilor referitoare la activitatea fizică

poate duce la schimbarea corpului nostru. De regulă, o cameristă dintr-un hotel obişnuit curăţă, în medie, 15 camere pe zi, fiecare cameră necesitând aproximativ 20-30 de minute. Activitatea fizică depusă de aceste femei întruneşte recomandările specialiştilor, ce spun că ar trebui să efectuăm cel puţin 30 de minute de exerciţii fizice în fiecare zi pentru un stil de viaţă sănătos. Cu toate acestea, majoritatea cameristelor nu cred că fac multă mişcare, iar numeroase cameriste nu cred că fac mişcare deloc. Alia Crum şi Ellen Langer au spus unui grup de cameriste că efortul pe care îl depun cadrul serviciului respectă recomandările specialiştilor pentru un stil de viaţă sănătos. Acest grup de tratament a fost monitorizat timp de 4 săptămâni. În acelaşi timp, cercetătorii au monitorizat timp de 4 săptămâni un alt grup de cameriste, cărora nu li s-a spus că efortul lor respectă recomandările specialiştilor. La finalul celor 4 săptămâni, cercetătorii au descoperit că acele cameriste din grupul de control scăzuseră în greutate, aveau un procent al 23


grăsimii corporale mai mic, aveau un raport talie/şold mai mic şi o tensiune arterială mai scăzută. În schimb, cameristele din grupul de control nu prezentau aceste îmbunătăţiri. Aceste schimbări au avut loc în ciuda faptului că volumul de muncă, volumul de activitate fizică în afara serviciului şi dietele cameristelor nu s-au schimbat. Studii recente efectuate asupra efectului placebo ne oferă câteva indicii despre mecanismele prin care activitatea noastră mentală provoacă aceste efecte. Într-un studiu recent, Antonella Pollo şi colegii săi au cerut oamenilor să ridice o anumită greutate înainte şi după ce au consumat o cantitate mare de cofeină. De fapt, lichidul nu conţinea cofeină, însă greutatea schimbată cu una mai uşoară după ce participanţii la studiu consumau respectivul lichid, fără ca aceştia să-şi dea seama. Astfel, voluntarii au învăţat să asocieze lichidul cu mai puţină oboseală. Ulterior, atunci când oamenii au ridicat greutatea originală după ce au consumat respectivul lichid, ei sau simţit mai puţin obosiţi. Se pare că o regiune din creier ce guvernează senzaţia de oboseală a suprimat reacţia de oboseală. Alte studii au obţinut efecte similare. Marion Goebel şi colegii săi au oferit pacienţilor alergici o pastilă antialergică după ce aceştia au băut un lichid cu un gust neobişnuit. Ulterior, atunci când pacienţii au băut lichidul alături de un medicament placebo, falsa pastilă a reuşit să suprime sistemul imunitar şi să prevină reacţiile alergice. Într-un alt studiu, Fabrizio Benedetti a crescut nivelul de hormoni de 24

creştere al unor participanţi cu ajutorul unei injecţii medicamentoase. Ulterior, injectarea unei soluţii saline (sare şi apă) ce a fost prezentată drept un medicament a dus la creşteri similare în nivelul de hormoni de creştere. De asemenea, Predrag Petrovic a suprimat reacţiile emoţionale ale oamenilor atunci când priveau imagini neplăcute cu ajutorul unei injecţii cu medicamente anti-anxietate. Ulterior, injectarea unei soluţii saline ce a fost prezentată drept un medicament a dus la reducerea activării regiunilor din creier asociate anxietăţii. Aşteptările, cum ar fi aşteptarea ca serviciul să ne îmbunătăţească sănătatea, sunt capabile să producă efecte fiziologice. Asocierile învăţate, cum ar fi asocierea între piloţii de vânătoare şi vederea excelentă, pot modifica alte procese cognitive, cum ar fi percepţia vizuală. De asemenea, efectele placebo observate în medicină funcţionează mulţumită aşteptărilor şi asocierilor învăţate create de operaţiile şi pastilele false. Mai multe studii au arătat că aceste aşteptări şi asocieri învăţate pot schimba structura şi compoziţia chimică a creierului. Aceste schimbări pot produce efecte fiziologice şi cognitive precum reducerea oboselii, reducerea reacţiei sistemului imunitar, creşterea nivelului de hormoni şi reducerea anxietăţii. Toate acestea sunt, cel mai probabil, manifestări ale unei adaptări ce ne-a permis să supravieţuim de-a lungul istoriei noastre evolutive prin asistarea

pregătirii noastre pentru viitor. De exemplu, atunci când elemente subtile din mediu stimulează formarea unor gânduri despre un prădător, aceste gânduri stimulează la rândul lor schimbări fiziologice care pregătesc corpul pentru confruntarea iminentă chiar şi înainte ca prădătorul să fie zărit. Astfel, dacă gândurile ne pot schimba, poate ne putem schimba în mod voit gândurile pentru a ne îmbunătăţi abilităţile. De pildă, putem alege să adoptăm o gândire care îmbunătăţeşte creativitatea. Persoanele care percep clasificările ca fiind flexibile şi care se concentrează în mod activ asupra aspectelor noi ale mediului devin mai creative. Ellen Langer şi Alison Piper au desfăşurat un experiment în care un obiect le era prezentat oamenilor condiţional sau necondiţional. Astfel, dacă o jucărie pentru căţei era prezentată necondiţional, descrierea sa era „Aceasta este o jucărie pentru căţei”. Dacă era prezentată condiţional, descrierea sa era „Aceasta ar putea fi o jucărie pentru căţei”. Când un obiect este prezentat condiţional, el este clasificat flexibil; oamenilor le este mai uşor să se concentreze asupra aspectelor unui obiect nefamiliar fără preconcepţii. Atunci când participanţilor la studiu li se cerea să rezolve o problemă care necesită folosirea creativă a obiectelor disponibile, doar persoanele cărora obiectele le fuseseră prezentate condiţional au reuşit să o rezolve. Pe măsură ce această temă de cercetare progresează, Magazin R ~ repere culturale


este foarte probabil să descoperim noi metode prin care să preluăm control asupra mentalităţilor noastre. Weger şi Loughnan, cercetătorii care au efectuat experimentul cu „răspunsul afişat pe monitor”, afirmă că „oamenii dispun de extraordinare capacităţi psihologice ce le permit să-şi îmbunătăţească performanţa şi bunăstarea, însă de multe ori aceste resurse sunt neutilizate, fiind posibilă valorificarea lor”. Mintea şi corpul nu sunt separate: gândurile noastre au un control remarcabil asupra corpului nostru, iar mentalitatea pe care o adoptăm are capacitatea de a ne îmbunătăţi performanţa creierului.

dincolo, îşi păstrează abilitatea de a influenţa materia chiar şi din acel "loc". Dacă aşa stau lucrurile, atunci echipamentele senzitive ar trebui să poată înregistra aceste efecte, doar că trebuie inventate. Friedrich Jurgenson, un documentarist suedez, este unul dintre cei mai faimoşi cercetători ai EVP. El a înregistrat accidental pe bandă magnetică vocile rudelor sale decedate. Dr. Konstantin Raudive, psiholog din Latvia, a fost adeptul şi susţinătorul lui Jurgenson. Împreună, au derulat numeroase experimente, iar Raudive a înţeles în scurt timp că cele mai bune rezultate pot fi obţinute atunci când procesele de

decedate, mai ales în cazul unei înregistrări de calitate înaltă. este vorba despre autodecepţionare sau este realitate? Un experiment simplu poate să "facă lumină". Nu sunt necesare decât un aparat radio AM/FM cu funcţie de înregistrare şi o pereche de căşti pentru a putea asculta vocile electronice. Se ia o casetă audio virgină, se introduce în aparatul de radio, iar căştile se montează pe urechi.

înregistrare sunt acompaniate de "zgomot alb". El credea că morţii folosesc cumva acest zgomot, transformându-l în sunetul vocii lor.

cere, verbal, morţilor să vorbească. Încercarea interceptării vocilor în timpul înregistrării nu este de vreun folos, acest lucru nu se va întâmpla.

Vocile electrice vibrează, de obicei, la frecvente înalte. Ritmul frazelor acestor voci este, de asemenea, neobişnuit şi supranatural, iar tempo-ul vorbirii este în general mai rapid decât în mod normal. O altă caracteristică tipică este monotonia. Cea mai intrigantă parte a fenomenului este aceea că o persoană care are parte de EVP recunoaşte fără echivoc vocile rudelor sale

Trei până la cinci minute mai târziu, înregistrarea trebuie întreruptă şi caseta derulată înapoi. Se procedează la ascultarea înregistrării, cu volumul reglat iniţial la 20%, apoi la un nivel mai confortabil. Concentrarea trebuie îndreptată mai ales asupra sunetelor statice, faţă de care urechea trebuie să se obişnuiască pentru a detecta momentul în care omogenitatea

Apoi se porneşte aparatul şi se caută frecvenţe fără acoperire. Se intră într-o stare de relaxare, înregistrarea este pornită şi li se

Reglează-ţi frecvenţa radio pentru a-i auzi pe cei morţi Comunicarea cu “tărâmul de dincolo” a reprezentat dintotdeauna una dintre cele mai populare teme ale povestilor horror. La fel ca majoritatea legendelor şi istoriilor, şi aceasta are un sâmbure de adevăr ştiinţific, şi anume comunicarea dintre oameni şi fantome prin intermediul semnalelor radio. Fenomenul are şi un nume specific – fenomenul vocii electrice sau EVP, conform Pravda. Mulţi oameni de ştiinţă au încercat să stabilească un soi de punte cu "lumea cealaltă", folosindu-se de diferite dispozitive tehnologice. În 1920, Thomas Edison a avansat ideea că eu-ul nostru, transferat în lumea de Magazin R ~ repere culturale

25


sonoră este Atenţie!

vag

perturbată.

Atunci când se ascultă pentru prima oară înregistrarea, ar trebui observate momentele sunetelor neobişnuite. A doua oară, aceste momente să fie studiate cu atenţie. Apoi ascultate iar, cu atenţie mărită asupra celor mai "suspecte" pasaje. Subiectul va observa un lucru bizar. Cu cât ascultă mai mult înregistrarea, cu atât momentele suspecte se vor auzi mai clar, ca şi când s-ar dezvolta. Totuşi, nu trebuie trase concluzii premature, de vreme ce aceste sunete pot avea origini explcabile. În mod normal, asemenea experimente presupun prezenţă de spirit şi curaj.

IInntteerrnnaauutt

dimensiunile la fiecare câteva luni este important ca site-urile să aplice o strategie optimă de atragere a clienţilor iar aceasta depinde în mare parte de aspect. Luând în calcul factori cum ar fi limbaj, imagistică şi navigare printre altele, s-a observat că bărbaţii preferă să folosească liniile drepte, culori puţine şi tipografie formală. Ca limbaj, ei favorizează limbajul formal sau expert cu puţine abrevieri şi sunt mai înclinaţi să se promoveze pe ei şi propriile abilităţi. O selecţie de site-uri a fost arătată atât femeilor cât şi bărbaţilor acestora cerându-li-se să le indice pe cele care le plac, iar rezultatul a fost acela că femeile au ales site-uri realizate de femei şi bărbaţii site-uri realizate de bărbaţi.

Internaut

Bărbaţii, femeile şi paginile web Un studiu unicat realizat de experţi de la Universitatea din Glamorgan a arătat că bărbaţii şi femeile se află la poli opuşi când vine vorba de ce le atrage atenţia pe Internet. În urma cercetărilor asupra a ceea ce le place bărbaţilor şi femeilor din punct de vedere estetic, s-a ajuns la concluzia că preferinţele unuia dintre sexe pot fi total respinse de celălalt.

Din nefericire majoritatea site-urilor, 74%, sunt produse de bărbaţi sau echipe formate predominant din bărbaţi în timp ce doar 7% sunt realizate de femei, acest lucru aplicându-se şi în cazul site-urilor destinate cu precădere femeilor.

Cum să-ţi faci singur o adresă de email

Crearea unei adrese de email este unul dintre cele mai uşoare lucruri pe care le poţi face pe internet. Dacă nu ai mai avut până acum un cont de email, e bine să ştii că acestea sunt gratuite. De ce sunt gratuite? Pentru că aceste companii furnizoare de astfel de servicii primesc sponsorizari din reclamele afişate pe pagina ta de email. Cei mai buni furnizori sunt Gmail, Yahoo, Hotmail şi AOL. Yahoo mail.yahoo.com Yahoo este probabil cel mai popular serviciu de mail de pe internet. Prin contul tău de Yahoo Mail ai acces la Yahoo Messenger, însă acesta nu îţi oferă posibilitatea de a face o conferinţă video. Yahoo Mail este compatibil în totalitate cu orice aparat mobil. Astfel îţi poţi citi corespondenţa electronică direct de pe telefon. Gmail www.gmail.com Gmail este cel mai popular serviciu de email, după Yahoo. Una dintre cele mai bune opţiuni pe care le are Gmail este serviciul de chat direct din pagina ta de cont. Daca însă nu vrei să vorbeşti cu prietenii tăi, oricând poţi alege statusul de Busy sau Away. O altă opţiune este Voice Chat-ul sau Video Chat-ul, ce îţi va permite să începi o conferinţă video cu cei dragi. Hotmail www.hotmail.com

Deoarece în prezent Internetul îşi dublează

Hotmail este un serviciu găzduit de cei de la Microsoft. Imediat după crearea unui cont vei avea 5GB spaţiu pentru stocarea corespondenţei. Dacă rămâi însă fără spaţiu,

26

Magazin R ~ repere culturale


Hotmail îţi va suplimenta spaţiul. De asemenea dacă îţi creezi un cont Hotmail, vei avea acces la Windows Live Messenger, unul dintre cele mai populare servicii de chat. AOL webmail.aol.com Prin crearea unui cont pe AOL, vei avea acces la AOL Instant Messenger, sau AIM. Acesta îţi oferă opţiuni pentru video chat şi voice chat. AOL nu oferă decât servicii elementare de mail, însă AOL Instant Messenger este principalul avantaj.

rezultat schimbări socio-tehnice semnificative. Definiţia tradiţională a unei comunităţi este o entitate bine definită geografic. Comunităţile geografice desigur că sunt dispersate geografic şi nu respectă definiţia originală. Totuşi, dacă se consideră că o comunitate impune limite între membrii şi restul lumii atunci o comunitate virtuală este cu siguranţă o comunitate. Ideea de comunitate bine închegată este de asemenea

sociale tradiţionale comunităţile virtuale se divid adesea în clici sau chiar se separă cu scopul de a forma o nouă comunitate. În prezent comunităţile virtuale sau online pot fi folosite de o varietate mare de grupuri sociale pentru a interacţiona prin intermediul Internetului. Aceasta nu înseamnă neapărat că există o apropriere mare între membrii. O listă de messenger poate avea sute de membrii, iar comunicarea între aceştia poate fi doar de tip

Ce sunt comunităţile virtuale O comunitate virtuală sau comunitate online este formată dintr-un grup de persoane care comunică sau interacţionează mai mult prin intermediul Internetului decât faţă în faţă. Comunităţile online au devenit şi o formă de comunicare suplimentară pentru persoanele care se cunosc în viaţa de zi cu zi. O comunitate mediată pe calculator utilizează programe speciale pentru a controla activităţile participanţilor. O comunitate online cum ar fi una responsabilă cu producerea în colaborare de software open source este adesea numită o comunitate de dezvoltare. Răspândirea reţelelor sociale bazate pe Internet a avut ca Magazin R ~ repere culturale

criticată deoarece de obicei comunităţile sunt atât fluide cât şi statice, având membri care vin şi pleacă sau aparţin mai multor comunităţi în acelaşi timp. Nivelul de interacţiune şi participare al membrilor variază în funcţie de comunitate, de la adăugarea de comentarii la un mesaj dintr-un blog sau forum până la a concura unul împotriva altuia într-un joc video online de tip MMORPG. La fel ca şi grupurile

informaţional, membrii rămânând străini unii de alţii. Comunităţile virtuale pot sintetiza tehnologiile Web 2.0 şi de aceea au mai fost numite şi Comunităţi 2.0 deşi legături puternice online au fost create încă din zilele de început ale USENET-ului. Comunităţile virtuale depind de interacţiunile sociale şi schimburile dintre utilizatorii online. Aceasta pune accentul pe elementul de reciprocitate din 27


contractul social nescris dintre membrii comunităţii. Web 2.0 este în esenţă caracterizat de comunităţi virtuale cum sunt Flickr, Facebook şi Del.icio.us.

Trei motivaţii mai puţin altruiste sunt reciprocitatea anticipată, recunoaşterea sporită şi simţul eficacităţii. Mai este însă şi o altă motivaţie, aceea de a simţi că

Abilitatea de a interacţiona cu alte persoane cu un mod de gândire asemănător aflate oriunde pe glob are beneficii considerabile, dar comunităţile virtuale au dat naştere la frică şi critici. Comunităţile virtuale pot servii ca mediu de acţiune pentru criminalii online, cum sunt hoţii de identitate şi urmăritorii, punând în special în pericol copiii. Alţii se tem că petrecerea de prea mult timp în comunităţi virtual ar putea avea un impact negativ asupra interacţiunilor din lumea reala. Indivizii îşi încep viaţa de membrii ai unei comunităţi simplii vizitatori sau membrii tăcuţi care doar urmăresc activitatea desfăşurată fără a participa în mod direct. În momentul în care încep să interacţioneze sunt începători, iar după o perioadă de timp în care au contribuit serios la viaţa comunităţii devin membrii obişnuiţi. Un stagiu mai avansat este acela de lider al comunităţii, care nu este însă atins de oricine, dar toţi devin membrii vechi după ce a trecut mai mult timp. Acest ciclu de viaţă poate fi aplicat la multe comunităţi virtuale, 28

forumuri dar şi bloguri sau de exemplu Wikipedia. Există mai multe motive care determină oamenii să contribuie la comunităţi virtuale. Medii online variate, Wikis, blogs, chat rooms, message boards, mailing lists, devin tot mai importante resurse de cunoştinţe. Multe dintre aceste comunităţi sunt foarte cooperante şi îşi creează propria cultură. Ele consumă mult din timpul participanţilor fără a aduce un câştig bănesc. Astfel de exemple pot fi Usenet, The WELL, AOL, Slashdot, Wikipedia. S-au realizat numeroase studii investigând motivaţia şi dorinţa de a face parte din comunităţi virtuale. Ele au arătat că după perioade îndelungate de timp membrii capătă multe cunoştinţe referitoare la subiectele discutate şi de asemenea un sens de conexiune cu lumea întreagă.

aparţinem unei comunităţi. Viteza de expansiune a Internetului a depăşit toate estimările, prezentând creşteri în multe dar nu toate segmentele de populaţie. Influenţa ţărilor care l-au adoptat iniţial, cum este SUA, a avut efect asupra experienţei noastre online. Grija referitoare la faptul că o creştere continuă a divizării digitale micşorează impactul Internetului asupra vieţii umane este o problemă importantă. Aceasta are o relevanţă directă dacă se doreşte crearea unei comunităţi online pentru persoane care nu au acces la internet, dar mai important este un semnal de alarmă care ne îndeamnă să nu încurajăm separarea ci să căutăm modalităţi de îmbunătăţire a comunităţilor care fac parte din viaţa noastră online. Există multe speculaţii asupra efectului activităţilor online asupara vieţii noaste offline, inclusiv îngrijorări privind dependenţa, descoperirea sufletului pereche online şi chiar căsătoria. Exemplele pot fi foarte extreme dar problema principală Magazin R ~ repere culturale


vizează integrarea experienţelor online şi offline.

Mă gândisem că era posibil ca

Membrii pot să participe la comunităţi online în unul din modurile: fie ca ei înşişi, fie jucând un rol. În unele comunităţi nu este greu de aflat identitatea reală a membrilor, în altele însă este imposibil de descoperit. Membrii pot juca un anumit rol pretinzând că sunt altcineva, în special în comunităţile dedicate jocurilor. Comunităţile orientate pe jocuri afectează emoţional membrii dar nu se integrează ca parte a vieţii reale. Comunităţile fantastice au ca scop evadarea din cotidian şi posibilitatea de a pretinde că suntem altcineva. Nu trebuie uitat faptul că în multe cazuri comunităţile online sunt un alt canal de comunicare, aşa cum este telefonul pentru viaţa reală. Aceste tendinţe vor continua să existe în viitor devenind mai mult integrate în viaţa oamenilor, un alt mijloc de comunicare şi întâlnire a oamenilor cu interese comune.

CChheeiiaa ssooll Cheia Sol

TRUBADURII TRANSILVANIEI “ în muzica trotuarului este o fascinaţie pe care un necunoscător nu o poate pricepe nicidecum”. Magazin R ~ repere culturale

Trecând sâmbătă dinspre Casa Modei spre pasajul de la Mall-ul Tomis, moleşită de căldura amiezei, dar fericită că reuşisem să-mi iau un parfum mult dorit, ca prin ceaţă şi-au făcut loc către mintea mea acordurile unui vals, “Les valses de vienne”. Mi-a trecut brusc moleşeala şi nu doar pentru că era piesa cu pricina, ci pentru că întrun clasament al instrumentelor muzicale preferate de mine mandolina, chitara şi contrabasul, ocupă locul I. M-am oprit şi privind în partea stângă, ce să văd?

tinerii să fi venit la mare pentru distracţie şi căutând un mod facil de a-şi procura bani aleseseră să cânte pentru cei care nu ar fi rămas nepăsători la gestul lor. Mă lăsasem pradă imaginaţiei încercând să-i găsesc în timp, peste ceva ani, amintindu-şi cu plăcere de acele clipe în care aduceau bucurie în sufletele unor semeni de-ai lor.

Mă întâlnesc cu trecutul! Venea în galop către mine, aducând cu el seara de 27 iunie a anului 2011. Seară în care, după multe luni de muncă în care nu avusesem decât când şi când câte o zi liber, realizasem că nu mă mai întâlnisem de multă vreme cu mine. Mă regăsisem la umbra teilor ce străjuiau marginea bdului Regina Elisabeta. Stând pe una dintre băncile aşezate deasupra falezei din Constanţa mă lăsasem purtată pe aripile valsului vienez interpretat de câţiva tineri.

Prima era cea recunoscătoare tinerilor pentru spectacolul oferit, căutând să-i recompenseze cu o sumă modică sau un zâmbet, oferind fiecare după posibilităţi. Cealaltă categorie era cea care alesese să-i privească cu condescendenţă.

Privisem cu mare atenţie, în acea seară de sfârşit de iunie, către cei care treceau pe faleză reuşind să-i observ şi să-i împart în două categorii.

Dar ceea ce mă impresionase atunci a fost faptul că ambele categorii fuseseră marcate de prezenţa tinerilor în acea seară.

oferită

Prin reuşiseră

reprezentaţia să nu lase 29


nepăsătoare niciuna dintre cele două categorii. Cred că nu este nevoie să mai spun din ce categorie făceam parte având în vedere că reîntâlnirea de sâmbătă m-a făcut să retrăiesc în câteva clipe o seară de neuitat. În viaţă avem parte de o paletă vastă de întâmplări. Întâmplări care sub o formă sau alta ne marchează prezentul chiar dacă ele s-au petrecut cu mult timp în urmă.

ales să exprime prin muzica instrumentală trăiri interioare duse la cote maxime şi încă nu au găsit un solist care să poată să transmită prin vocea sa mesajul tuturor membrilor. Cu ajutorul lui Gyuri Pascu au reuşit să scoată primul lor CD, dar asta este deja parte din trecut, căci actualmente Trubadurii Transilvaniei se mândresc cu cel de-al treilea şi speră să-l scoată pe următorul atunci când vor reuşi să fie toţi împreună.

Avem parte de oameni care trecând prin viaţa noastră deşi vorbesc mult au atât de puţin să ne ofere ca amintire şi oameni care spun atât de multe uneori doar printr-o frază sau un acord muzical, cât pentru o viaţă. La fel sunt şi tinerii acelei seri de neuitat.

D Deessccooppeerrăă lluum meeaa Descoperă Lumea

Patagonia sau o călătorie la capătul lumii Deşi este mai cunoscută ca punct de plecare pentru călătoriile în Antarctica, Patagonia este ea însăşi o destinaţie unică în lume.

Sâmbătă am aflat că trupa numără vreo douăzeci de componenţi, împrăştiaţi prin ţară. Şi-au spus “ Trubadurii Transilvaniei„ , deşi sunt bucureşteni, şi spun că “ în muzica trotuarului este o fascinaţie pe care un necunoscător nu o poate pricepe nicidecum”. Nici arşiţa verii, nici vremea rece din celelalte anotimpuri nu-i poate opri să cânte câteva ore pe zi, până simt cum corzile le încing buricele degetelor, căci Trubadurii la fel ca înaintaşii lor, trubaduri, au strada în sânge. Nu cântă pentru bani. Unii dintre ei au job, alţii învaţă să ajungă psihologi sau… Nu au urmat şcoli de muzică şi cu toate acestea cântă la fel de bine precum artişti renumiţi tangouri, valsuri, cântece spaniole sau greceşti, ţigăneşti, populară şi nu în ultimul rând romanţe. Au 30

Le doresc la cât mai multe înaite şi le mulţumesc că fac parte dintr-un trecut atât de prezent în viaţa mea, cu atât mai mult cu cât pentru douăzeci şi cinci ron am unul dintre albumele lor care începe cu... aţi ghicit, “Les valses de vienne”!

RITA DRUMEŞ ENACHE

Patagonia este mai mult decât un loc de vacanţă. Este un tarăm magic, aflat la capătul lumii, în care natura parcă ar vrea să dovedească de ce este capabilă. În Patagonia s–au strâns la un loc întinderi uriaşe cu stepe şi câmpii, munţi veşnic înzapeziţi, plaje, lacuri, gheţari, mamifere marine şi păsări. Aflată în partea cea mai sudică a continentului american, Patagonia este poarta către Antarctica şi Polul Sud şi include cel mai sudic oraş al lumii, Magazin R ~ repere culturale


cel mai apropiat de Parcul Naţional Los Glacieres şi punctul de plecare a tuturor călătorilor către gheţarii patagonezi. Los Glacieres este parc naţional din 1937 şi face parte din patrimoniul universal UNESCO din 1981. Parcul cuprinde 450.000 de hectare şi 13 gheţari care coboară în lacurile Viedma şi Argentino.

Ushuaia. În 1520, când Magellan a pus piciorul pe insula San Julian, în timpul călătoriei ce avea să–l ducă la strâmtoarea care îi poartă numele, el i–a numit pe locuitori, mulţi mai înalţi decât spaniolii, Patagones, adică "monştrii uriaşi". Astfel a apărut numele de Patagonia. Patagonia nu este o ţară, aşa cum s–ar putea crede, ci o regiune vag delimitată, care se întinde pe teritoriul a două state, Argentina şi Chile. Partea argentiniană este mai sofisticată, mai cosmopolită, cu mâncare, cazare şi servicii mai bune, în timp ce partea chiliană este mai degrabă sărăcăcioasă, cu servicii de proastă calitate, dar mai salbatică şi mai "autentică".

litoral sunt alcătuiţi din coaste abrupte, fiorduri şi plaje largi, cu nisip închis la culoare, sanctuar al mamiferelor marine. Lei de mare şi pinguini îşi găsesc adăpostul în rezervaţiile de pe plaje, în timp ce balenele înoată în larg, spre deliciul turiştilor. Temperaturile nu sunt aşa de joase pe cât s–ar crede. Temperatura medie anuală este de 11 grade Celsius, cu extremele medii de minus 1 grad, iarna, şi 25

Dintre cei 13, cei mai vizitaţi sunt Upsala, Onelli şi Spegazzini, însă cel mai faimos rămâne gheţarul Perito Moreno, cea mai importantă atracţie turistică a Patagoniei argentiniene. Perito Moreno are 250 de kilometri pătraţi şi s–a format din Câmpul de Gheaţă Patagonez, a treia rezervă de apă dulce a lumii, ca mărime. Este unul dintre cei trei gheţari patagonezi care nu se retrage, ci înaintează încă în lacul Argentino, până în momentul când devine un baraj, împărţind lacul în două. Neavând unde să se scurgă

Totuşi, ambele părţi ale Patagoniei merită văzute. Ambele ascund surprize ale naturii, dar şi mici cabane de munte izolate în peisaje cu adevărat idilice, ce nu pot fi atinse decât după o călătorie cu hidroavionul. Lăsând la o parte diferenţele dintre cele două ţări, Patagonia oferă două tărâmuri diferite: în vest sunt Anzii Cordilieri, veşnic albi, un adevărat rai al schiorilor, iar în est sunt platourile joase, liniştite, acoperite de stepă, care duc până la Oceanul Atlantic. Cei 2.700 kilometri de Magazin R ~ repere culturale

de grade, vara. Evident, există variaţii mari între zonele muntoase şi cele de câmpie, iar în unele perioade vântul poate ajunge şi la 100 km/h. Dintre oraşele Patagoniei, niciun turist nu ratează El Calafate, "capitala gheţarilor". Este oraşul

apa din Brazo Rico, una dintre cele două părţi ale lacului creşte, ajungând şi la 30 m deasupra nivelului din cealaltă parte. Enorma presiune a apei ajunge să rupă barajul de gheaţă, într–un spectacol al naturii care îţi taie răsuflarea. Ciclul se reia şi 31


gheaţa începe să se formeze din nou, dintr–o parte a lacului în cealaltă. Este un ciclu neregulat şi imprevizibil. Între o ruptură şi cealaltă poate să treacă un an sau un deceniu. O atracţie turistică majoră este şi Tierra del Fuego (Ţara focului), un arhipelag aşezat în partea sudică a Patagoniei şi întins pe aproape 48.000 de kilometri pătraţi. Este format din Isla Grande de Tierra del Fuego, plus câteva insule mai mici. Arhipelagul este despărţit de partea continentală a Americii de Sud prin strâmtoarea Magellan, iar cel mai sudic punct al său este cunoscut drept Capul Horn. Faptul că reprezintă cel mai sudic ţinut al lumii este de ajuns pentru ca Tierra del Fuego să atragă mii de turişti, însă munţii, lacurile, pădurile, râurile şi neobişnuitele coaste marine au farmecul lor. Este un rai al schiorilor şi al pescarilor din lumea întreagă, care găsesc aici locuri nespus de frumoase în care să–şi desfăşoare activităţile preferate. Cel mai sudic oraş al lumii se găseşte aici, în Tierra del Fuego. Se numeşte Ushuaia şi este punctul din care ridică ancora vasele care pornesc către Antarctica. Oricât ar părea de ciudat, oraşul a fost construit în mare parte de prizonierii închişi pe insulă. Guvernul argentinian a vrut o închisoare din care evadarea ar fi fost imposibilă şi a considerat Tierra del Fuego ca fiind locul cel mai potrivit. Prizonierii au devenit colonişti şi îşi petreceau timpul tăind lemn în pădurile din jur şi construind oraşul Ushuaia. Tot ei 32

au construit şi cea mai sudică linie de cale ferată, Tren del Fin del Mundo (Trenul de la Capătul Lumii), care ducea până la închisoare. În partea chiliană a Patagoniei, Torres del Paine, un alt parc naţional de pe lista UNESCO, este locul de întâlnire a sportivilor aventurieri, dar şi pentru cei care preferă liniştea naturii în locul oraşelor zgomotoase. Relieful acestui parc este rezultatul unor mişcări care au avut loc acum mai bine de 12 milioane de ani. Au luat naştere vârfuri incredibile, cu gheţari permanenţi, aşa cum sunt Monte Paine Grande, de 3050 m, sau Fortale za, de 2800 m.

V vârfuril e cele mai faimoa se sunt numite de localnici Cuernos (coarne) şi Torres (turnuri). Mulţi turişti merg să vadă, pe lângă Cuernos şi Torres, lacul şi gheţarul Grey, Salto Grande (cascada mare) şi Salto Chico (cascada mică), acestea întregind aspectul parcului Torres del Paine.

Bucătăria argentiniană Cartea de vizită culinară a Argentinei este carnea de vită suculentă, preparată la grătar, minunaţii colţunaşi fripţi în untură şi excelentul vin roşu.

Din păcate în Argentina nu se practică arta culinară a vechilor locuitori. Cu timpul, bucătăria indienilor a fost dată uitării. Argentinienii au „moştenit” bucătăria conchistadorilor, pe care de altfel au îndrăgit-o. În toate restaurantele de pe malul argentinian al Atlanticului se găsesc fructe de mare, care sunt delicios preparate şi care nu prea se deosebesc de cele servite în restaurantele de pe malul Mediteranei. Mâncărurile pregătite de argentinieni au aromă de mirodenii şi de ulei de măsline. Reţetele tradiţionale recomandă folosi rea mult or condi ment e, ceea ce face ca gustu l să fie similar cu cel al bucătăriilor din alte părţi ale lumii, cum ar fi Italia sau Franţa. Influenţa porumbului

În bucătăria argentiniană se simt puternice influenţe ale ţărilor Americii Latine. Ele se manifestă prin mâncăruri pe bază de porumb, în principal fierturi cum ar fi locro (o ciorbă pentru zile răcoroase pe bază de porumb şi carne), humita (pe bază de porumb şi brânză dulce), tamales (o mâncare din carne, porumb, legume, învelită într-o frunză de porumb şi fiartă) Magazin R ~ repere culturale


Empanadas plăcintă din Argentina Una din contribuţiile spaniole la arta culinară mondială este şi cunoscuta empanada – „acoperit cu pâine”, un fel de colţunaş mare. Fiecare regiune argentiniană are propria sa empanada, diferenţele ţin în primul rând de mărime şi de umplutură. Aceşti colţunaşi pot fi prăjiţi sau copţi. Dacă sunt prăjiţi, se foloseşte neapărat untură. Cercurile de aluat au maxim 15 cm diametru. Umplutura clasică pentru empanada este carnea de vită. Conform reţetei tradiţionale, aceasta este tocată dar mai nou se foloseşte şi carnea măcinată. La umplutură se adaugă ceapă, stafide, măsline şi ouă fierte tari. Empanada nu trebuie să fie neapărat cu carne. În Argentina se mănâncă şi empanada cu brânză şi şuncă, cu spanac şi slănină sau cu carne de pui. Uneori se prepară şi cu umplutură dulce dar atunci se numeşte pastel sau pastelito. Empanadas se mănâncă cu degetele, în acompaniamentul unui vin argentinian roşu, sec. Argentinienii preferă carnea roşie dar consumă cu plăcere şi peştele sau fructele de mare. În râurile din Argentina trăiesc peşti deosebiţi cum ar fi dorado sau surubí. Preparaţi la grătar, cu multe mirodenii, aceştia sunt delicioşi.

Magazin R ~ repere culturale

Băutura tradiţională Băutura tradiţională argentiniană este ceaiul Yerba Mate, a cărui servire este un adevărat ritual. Acest ceai se bea din căni mici, făcute din dovleac uscat, lemn sau porţelan printr-un tub metalic prevăzut cu o plasă.

Preparatele la grătar – o specialitate în Argentina Vitele, care au ajuns în Argentina aduse de spanioli, s-au obişnuit rapid cu ţinuturile de necuprins şi s-au aclimatizat bine. Cu timpul, localnicii au învăţat să le vâneze călare. În acest fel s-a născut legenda gaucho-ului argentinian, adică a aceluia care „cunoaşte secretul preparării cărnii”. Aceşti oameni pot fi întâlniţi şi astăzi. Un gaucho adevărat are ca singur mijloc de transport calul; viaţa lui se petrece pe câmpii, în tovărăşia animalelor care pasc tot anul. Dacă un argentinian ne invită la o masă cu mâncarea sa preferată – grătarul – putem fi siguri că porţiile vor fi enorme. Trebuie să ne pregătim de asemenea pentru întâlnirea cu alte părţi ale animalului, cum ar fi testiculele sau burta, specialităţi care nu le plac tuturor. Înainte de preparare, carnea se lasă pentru câteva ore în chimichurri – o marinată pe bază de usturoi, frunze de pătrunjel, oregano, frunze de dafin, sare, ulei, un pic de oțet sau

lămâie. Marinata se poate turna periodic peste carne în timp ce aceasta se frige pe grătar.

Deserturi delicioase Argentinienii servesc deserturi delicioase îndrăgite atât de adulţi cât şi de copii. Tradiţia prăjiturilor a fost adusă aici de către spanioli. Cea mai faimoasă este dulce de leche – făcută din lapte şi zahăr, similară cu caramelul, dar mai sunt şi alfajores, adică foietaj alternat cu dulce de leche şi acoperit cu ciocolată sau dulceaţă – un soi de budincă acoperită cu dulce de leche. Un alt desert este o felie groasă de brânză cu o bucată de jeleu de gutui sau jeleu de patate – queso con dulce. Evident, în funcţie de regiune, la aceste deserturi se folosesc nenumărate soiuri de fructe a căror culoare, aromă şi gust adaugă varietate oricărui eveniment.

Puchero tocană Argentiniană Puchero – mâncare, pe care au adus-o cu ei în Argentina

33


coloniştii spanioli. Este un gulaş din diferite feluri de carne şi legume, care sunt înăbuşite împreună. Argentinienii servesc separat carnea, supa şi legumele. Ingrediente 2 kg carne de vacă 4 piepturi de pui 400 g costiţă crudă 6 crenvurşti de porc 1 ceapă 1 praz 5 cartofi 5 morcovi 1 kg dovleac 5 cartofi dulci 1 varză albă 500 g fasole 5 ştiuleţi tineri de porumb piper negru, sare Mod de preparare

Într-o oală mare se fierb 5 litri de apă uşor sărată, se adaugă ceapa tăiată în patru, prazul, piperul negru şi carnea de vacă. Se găteşte totul 45 de minute. Se adaugă la carnea de vacă gătită piepturile de pui, costiţa, crenvurştii, cartofii dulci, toate tăiate în cubuleţe, morcovii şi dovleacul tăiate fâşii şi varza tăiată în bucăţi mari. Legumele se gătesc scurt timp, se scot şi se separă. Se găteşte porumbul separat. În timp ce puchero se găteşte, se încălzeşte într-un vas apă, se sărează şi se găteşte în ea fasolea (anterior aceasta trebuie înmuiată o noapte întreagă). Carnea fiartă, crenvurştii şi costiţa se vor tăia.

34

Mod de servire: Se serveşte carnea pe farfurii mari împreună cu legumele, fasolea şi porumbul. Toate acestea trebuie să fie fierbinţi.

Alfajores, prajitură cu caramel În multe ţări latinoamericane şi în Spania se pot întâlni prăjituri cu acelaşi nume, însă reţetele sunt absolut diferite. Alfajores – biscuiţi foarte populari în Argentina, umpluţi cu dulce de leche (“lapte dulce”, adică caramel) sau cu gem, pot fi presăraţi cu zahăr pudră sau acoperiţi cu ciocolată neagră sau albă. Ingrediente 100 g unt 150 g zahăr 1 ou 2 gălbenuşuri 200 g făină de grâu 2 linguri de coniac 1 linguriţă de vanilie 300 g amidon de cartofi ½ linguriţă de praf de copt coji de ½ lămâie caramel nucă de cocos Mod de preparare

Mai întâi se prepară aluatul. Se topesc împreună untul şi zahărul, adăugând oul, gălbenuşurile, vanilia, praful de

copt, amidonul, cojile de lămâie şi se amestecă totul împreună cu făina până se obţine un aluat omogen. Din aluat se formează plăcinte cu grosimea de 2,5-3 cm şi circumferinţa de 5 cm. Se pun pe hârtie de copt şi se coc aproximativ 20 de minute la temperatura de 150°C. Când plăcintele se răcesc, se unge una cu caramel, iar alta se presează delicat de sus. Se presară cu nuca de cocos.

Carte de bucate, ospitalitate şi poveşti minunate, de Margaret Yardley Potter Prezentată de Elizabeth Gilbert, strănepoata autoarei. “ În ziua de azi bucătăriile au alte standarde. Pe lângă eficienţă, trebuie să exprime personalitatea proprietarei şi să fie un loc unde să-ţi fie drag să lucrezi. Bărbaţii îşi afişează gusturile şi hobby-urile la birou, aşa că de ce n-ar face şi femeile la fel în bucătărie?” Cât adevăr reflectă aceste cuvinte scrise de străbunica autoarei romanului “Mănâncă, roagă-te, iubeşte”-Elizabeth Gilbert, Margaret Yardley Potter, Gima, pentru că “toată familia îi spunea Gima (…) rostit cu afecţiune şi dor”.

Magazin R ~ repere culturale


Elizabeth Gilbert ne împărtăşeşte că “văzusem cartea în biblioteca rudelor (…), dar niciodată nu deschisesem volumul. Nu prea ştiu de ce. Poate eram ocupată. Poate aveam prejudecăţi şi nu aşteptam de la ea mare lucru”. Într-un moment propice al vieţii sale însă, E.G. deschide această carte. Probabil sosise timpul! Şi care este rezultatul? Tot E.G. ne spune: “După primele câteva pagini, am sărit în sus şi-am fugit să-l găsesc pe soţul meu ca să-i citesc fragmente: Ascultă aici! Ce umor! Ce spirit de observaţie! Cât rafinament! Apoi mam ţinut după el prin bucătărie cât timp a gătit (pulpa de miel), citindu-i în continuare în timpul mesei. După care am stat amândoi ore în şir printre vasele murdare, am terminat sticla de vin şi ne-am citit cu rândul pasaje unul altuia, la lumina lumănării. La sfârşitul serii, deja eram trei la masa. Gima era o minune de femeie, iar eu mă îndrăgostisem de ea.” Concluzie de care cred că va avea parte fiecare cititor al acestei minunate cărţi, care dincolo de a fi una de bucate, este – aşa cum spune titlul, una de ospitalitate. Şi mai mult decât atât, este un manual al bunului simţ, al dragostei de viaţă şi de familie, al optimismului sănătos si robust, al imaginatiei şi inventivităţii puse în slujba micilor papile gustative care adună oamenii în jurul mesei şi le Magazin R ~ repere culturale

stimulează sentimentele curate… Afecţiunea, buna dispoziţie, speranţele, visele… de ce să nu o spunem… trec toate prin stomac. Şi dacă stomacul e fericit şi sănătos, atunci şi mintea şi sufletul vor fi sănătoase şi se vor deschide prielnic. “ Gima a murit in 1955. (…) Toata lumea spune ca era cea mai minunata femeie imaginabila. Cea mai amuzanta, cea mai isteata, cea mai fermecatoare, cea mai iubitoare, inima oricarei

petreceri.” Si avea “apetitul sanatos si simtul umorului”. Elizabeth Gilbert isi incheie Cuvantul inainte astfel: “Ce vreau sa spun: daca ai lasat o amprenta atat de puternica si ai fost destul de iubita, pare-se ca poti sa existi mult dupa ce ai murit.” Si cati ne-am dori astfel de cuvinte dupa ce nu vom mai fi! De aceea va recomand calduros aceasta carte, indiferent daca sunteti tineri sau maturi, femei

sau barbati, pentru a va insusi mesajul fundamental al autoarei Margaret Yardley Potter: “…am invatat ca gazda care ofera o primire calduroasa din inima si o masa simpla si abundenta castiga in fata omului care, cum se spune, reinventeaza apa calda si mersul pe jos. Procedati astfel si o lume intreaga de prieteni va va toci pragul usii.” Margaret ne impartaseste in pagini care iti lasa gura apa, te amuza si te binedispun, experiente de viata, de familie, de societate, de obiceiuri si de istorie umana pana la urma, viata din bucataria ei si de langa aragazul care i-a fost ajutor de nadejde si de multe ori pavaza in fata relelor. Bineinteles ca fiind o persoana dotata cu un urias simt al umorului, pe care ni-l serveste in portii mari dimpreuna cu retetele sale minunat de simple in fond si, in acelasi timp, extrem de sofisticate prin combinatiile surprinzatoare ale ingredientelor, fiecare capitol vine cu polonicul sau de zambete. “ Supa fara suparare”, “Friptura la ceaun à la mode sentimentale”, “Fasole la cuptor ca la Boston”, “Cum adica nu mancati asa ceva?”(printre care “burta prajita”, “burta à la créole”, “creste de cocos cu vin”), “Stramosi cu carapacea tare si prietenii lor cu inotatoare”, “Sosuri la fix”, “Sa ne dregem ziua ca pe salata”, “Cine e cuminte primeste desert”, “Muraturi si gemuri de buna-dispozitie”, 35


“Deschide gura si spune aaa…”, “Petreceri fara oboseala, distractie fara efort”, “Mic dejun cu mare placere”, “Mai usor cu oftatul la bar, va rog”, “Aragazul si prietenii lui”… Sunt capitole in care cititorul primeste nu numai indicatiile pas cu pas ale elaborarii retetelor traditionale sau ale altora de-a dreptul traznite din perspectiva zilei de azi, ci – el, cititorul, considerat un bun amic poposit in bucatarie, ia parte si la o trancaneala de zile mari, plina de spirit si de informatii care de care mai interesante, mergand de la originea utilizarii unor ingrediente pana la vesela cea mai potrivita pentru servit si la aranjamentul cat mai primitor al meselor, sau modul de pastrare al alimentelor, cafelei, ceaiului, legumelor si cate si mai cate. Si iata doar un mic exemplu, care ne dovedeste meticulozitatea docta a bucataresei noastre “minune”: “Puneti bolul la rece, in frigider, iar cand il aduceti la masa observati cum adulmeca oaspetii, cu un aer laudativ, punandu-si in farfurie”. (este vorba despre o salata de fructe). Cu alte cuvinte, gazda-bucatareasa este in acelasi timp si o buna psiholoaga si ea se hraneste sufleteste cu feedbackul primit de la oaspetii sai. O hrana spiirituala as zice chiar. Sa nu uit sa va spun ca la pagina 211, Margaret ne spune: “Clatitele mele cu lapte batut sunt comparabile in delicatete cu celebrele crêpes frantuzesti.” Cu mana pe inima, am incercat… rezultatul a fost divin! Nu voi repeta insa, pentru ca am in baie un instrument hotarator in viata mea. Cantarul. Si prieten si dusman. Dar cand voi avea 36

musafiri, voi recidiva cu aceasta reteta, ca si “Prajitura cu fructe” si “Ficateii de pui cu vin rosu” Umorul dulce-acrisor transpare si in fragmentele dedicate interactionarilor dintre oameni, “casniciei” si altor probleme “ale vietii”, invataminte plasate acolo, in bucatarie, in sanctuarul Margaretei Yardely Potter, un alt fel de Harry Potter, daca pot zice asa . Si daca ma refer si la conditia grafica a editiei de la Humanitas, pot sa spun ca,

impreuna cu continutul fabulos, volumul poate sa constituie un cadou excelent pentru prietenii dumneavoastra, la ocazii festive.

CCrroonniiccăă ddee ffiillm m Cronică de film

„Before Midnight” Una dintre preocupările principale ale lui Before Midnight este timpul. Amintirile pierd detalii, care sunt la rândul lor diferite în funcţie de cine le rememorează. Oamenii apar şi dispar ca răsăriturile şi

apusurile, efemeri. Viaţa e influenţată definitiv de întâlniri întâmplătoare şi de alegeri de moment luate demult. Viitorul nu se poate cuprinde decât cu imaginaţia – e acel moment în care vom privi în trecut şi vom încerca să îl desluşim.

În acelaşi timp tu, în calitate de spectator, eşti trimis să te gândeşti la ce fel de om erai atunci când i-ai văzut pe Jesse şi Celine pentru prima Magazin R ~ repere culturale


oară şi la felul în care i-ai receptat atunci. Dacă ai văzut celelalte două filme la vremea lor, amintirea e nepreţuită.

Seria începută de regizorul Richard Linklater (Dazed and Confused, Waking Life), acum 18 ani, cu Before Sunrise şi continuată cu Before Sunset, e o poveste organică, ce anexează odată la nouă ani încă un capitol. Studentul american Jesse (Ethan Hawke) şi franţuzoaica Celine (Julie Delphy) se întâlnesc într-un tren, coboară în Viena şi petrec o noapte împreună, plimbânduse pe străzile oraşului. A doua zi se despart, promiţându-şi unul altuia că se vor reîntâlni peste şase luni. Nouă ani mai târziu, Celine intră în librăria pariziană în care Jesse îşi lansează cartea. El trebuie să plece în câteva ore, dar încearcă să fure cât mai mult timp împreună cu ea. Ea l-a avertizat deja că o să piardă avionul, dar neam îndoit oare vreodată legat de care e deznodământul? Peste alţi nouă ani, cei doi sunt în vacanţă în Grecia. Pentru Before Midnight, trecerea timpului e un privilegiu şi o provocare. Personajele sunt într-o altă perioadă a vieţii, ca şi actorii care îi interpretează, dar mai sunt ele relevante într-o lume puternic tehnologizată, în care oamenii sunt aduşi laolaltă de reţelele de socializare şi de comunicarea instantanee? Ei bine da, aşa cum erau şi atunci când nu au făcut schimb de numere de telefon, din inconştienţă sau pornire romantică. Deoarece (şi aici e meritul scenariului scris la trei Magazin R ~ repere culturale

perechi de mâini, de protagonişti şi regizor) Jesse şi Celine sunt fiecare cuplu de oameni pe care îi întâlneşti pe stradă – cu aceleaşi incertitudini legate de implicare, priorităţile celuilalt şi preocupări legate de fidelitate. Maturizarea şi responsabilităţile, nu vreun artificiu de scenariu, îi scot pe cei doi din globul lor de cristal în care fuseseră ţinuţi în celelalte filme. O conversaţie extinsă legată de posibile idei pentru noi romane e montată în paralel cu tăierea legumelor pentru prânz. O cină aduce laolaltă mai multe personaje cu linii de dialog decât au avut celelalte două filme la un loc. E normal ca nişte oameni ajunşi la o anumită vârstă să interacţioneze cu alte cupluri şi să dezvolte un „comportament de societate”. Şi, totuşi, intimitatea nu e nicio clipă pierdută (la propriu) pe drum. O secvenţă de 14 minute, filmată dintr-o bucată, te pune la curent cu viaţa celor doi, o conversaţie într-o cameră de hotel e un tur de forţă plin de emoţie şi intensitate. Before Midnight are multe în comun cu Certified Copy al lui Kiarostami, alt filmconversaţie în care un cuplu (?) se

plimbă printr-un cadru rural-

provincial, cu diferenţa (uriaşă, pentru cei care le vor fi văzut pe ambele) că Celine şi Jesse au o istorie probată şi documentată pe peliculă. Ataşant, onest şi foarte amuzant chiar şi atunci când verbalizează adevăruri dureroase, Before Midnight e o experienţă ce nu trebuie, sub nicio formă, ratată. I.

MARIN

SSiim mbboolliissttiiccăă Simbolistică

Ce semnificaţie au literele cu care începe numele tău Mulţi dintre noi ne-am obişnuit deja ca numele nostru să aibă o anumită semnificaţie în funcţie de data la care am venit pe lume, dar puţini ştiu că prima literă din prenume are şi ea o semnificaţie în lumea simbolurilor. Aşadar persoanele a căror prenume începe cu litera A au o anumită determinare în viaţă

şi tind către independenţă. 37


Sunt persoane cu iniţiativă şi au energie pentru a-şi susţine proiectele pe care le desfăşoară. Sunt firi curajoase, deschise comunicării, inteligente, cu abilităţi creative. Defectul lor este că sunt persoane egocentrice cu o mare tendinţă spre critică. Persoanele al căror prenume începe cu litera B sunt firi ospitaliere, simpatice, oferind uşor prietenia lor. Datorită calmităţii şi căldurii de care dau dovadă pot să-i facă pe cei din jur să se simtă speciali. Işi iubesc ţara şi dacă sunt nevoite să o părăsească visul lor va fi legat de reîntoarcerea către locurile natale. Sub aspect negativ aceste persoane pot da dovadă de posesivitate, manifestându-se în mod neplăcut atunci când consideră că nu sunt iubite şi apreciate. Cele al căror prenume începe cu litera C au darul naraţiunii, prin umorul pe care-l au reuşesc deseori să-i facă pe cei din jur să se simtă confortabil. Datorită simţurilor ascuţite şi unei îndemânări native în orice ar întreprinde pot uşor să realizeze ceea ce-şi propun. Au o inteligenţă ieşită din comun, sunt bine organizate şi tind să scrie poezie, să picteze sau pot să-şi aleagă ca profesie actoria. Ca trăsătură negativă se remarcă sensibilitatea excesivă, care de multe ori le poate dăuna în primul rând lor.

Dacă numele lor începe cu D atunci aceste persoane au ca trăsătură principală a caracterului lor voinţa dusă până la extrem şi dorinţa de autorealizare. Dau dovadă de încredere în forţele proprii, evitând orice obstacol le iese în cale printr-un simţ ascuţit 38

al inteligenţei, găsind soluţii acolo unde alţii ar renunţa. Pot fi fotograf, artist sau militant pentru protejarea drepturilor . În funcţie de conjunctură aceste persoane riscă să devină indolente.

Sociabile, distractive şi amuzante, persoanele al căror prenume începe cu litera E pot fi găsite deseori în cercurile de prieteni pe care-i au. Deşi sunt apropiate de cei din jur, acest tip de persoane adoră să fie libere, iubindu-şi libertatea mai presus de orice. Au o gândire deosebită şi un simţ dezvoltat al afacerilor. Ca trăsătură negativă a caracterului lor, sunt persoane care se plictisesc foarte repede, vanitoase, putând alunga uneori persoanele din jurul lor datorită tendinţei de a se impune şi a impresiona. Litera F la începutul prenumelui ne spune că persoanele respective sunt firi iubitoare şi empatice. Idealul de realizare a unei familii ce trăieşte în plină armonie pare să-i definească cel mai bine. Vesele şi ospitaliere , au uşa casei deschisă pentru toată lumea. Sunt persoane morale care aşteaptă şi de la cei din jur să fie la fel. Partea negativă este că se pot pierde în detalii sau pot fi cuprinse de tristeţe pentru anumite perioade de timp. Persoanele care au începutul prenumelui cu litera G sunt firi intuitive, raţionale şi de multe ori înclinate către spiritualitate. Sunt fascinate de tot ceea ce ţine de religie şi filozofie. Personalităţi autodidacte, însetate de cunoaştere şi de autodezvoltare. Ca aspecte negative putem spune că sunt firi

instabile, irascibile, pierzându-se uneori în detalii. Persoanele cu iniţiala H sunt echilibrate, puternice şi nu în ultimul rând creative. Sunt active şi se implică în multiple activităţi. Deseori preferă singurătatea pentru a putea să-şi pună în ordine gândurile, dar şi ca mediu propice creativităţii. Iniţiala H pare să se potivească destul de bine ecologiştilor, conştienţi de natură şi de grija pe care trebuie să o avem faţă de aceasta pentru a ne putea bucura de ceea ce ne oferă. Personalitate elegantă şi stilată, cei cu I la începutul prenumelui sunt reprezentanţii legii şi ai curajului. Se poate observa distincţia chiar din felul in care păşesc, din modul în care-şi aleg vestimentaţia şi grija pe care o au atunci când se exprimă. Firi comunicative, spirituale, îşi aleg prietenii în funcţie de calităţile şi aspiraţiile acestora. Ca parte negativă putem observa dorinţa de a fi permanent în centrul atenţiei. Persoanele cu iniţiala J sunt dotate cu o inteligenţă deosebită, debordează de pasiune şi energie şi îşi pot atinge scopurile fără să facă risipă de timp. Firi energice şi optimiste sunt capabile să desfăşoare activităţi susţinute pe termen lung, fie acompaniate de un grup, fie singure. Spirite critice, sunt atente la fiecare detaliu şi îşi doresc să transforme fiecare lucru într-o operă de artă.

continuarea în numărul viitor

Magazin R ~ repere culturale


CCaasseettaa rreeddaaccttiioonnaallaa

PROIECT MANAGER

:: Contact:

ECHIPA REDACTIONALA

contact@magazinr.yzi.me

Citeste mai mult pe: http://magazinr.yzi.me// http://magazinr.yzi.me/redactia/

Proiect Manager:

Rita DRUMEŞ ENACHE

   

Alice HIRSCH Ioan MUNTEAN Simina Silvia SCLADAN Rita DRUMES

Follow us: @REVISTAMAGAZINR on Twitter | Revista Magazin R on Facebook

:: Colaboratori:

ECHIPA DE CONDUCERE

 

  

:: Tehnoredactare:

 

Manager: Rita ENACHE Ioan MUNTEAN

Catalina DIACONU Daniel ALEXANDRU

Rita DRUMES

:: Coperta: Director adj: Alice SICHITIU HIRSCH

 Rita DRUMES :: Corector:

 

Redactor-sef: Ioan MUNTEAN

Iolanda MUNTEANU

:: Internet:  

Redactor-sef adj: Simina Silvia SCLADAN

Director economic: Ionut CIOBANU Magazin R ~ repere culturale

 

Ioan MUNTEAN Rita DRUMES

 

Alice Hirsch, Silvia SCLADAN

39


40

Magazin R ~ repere culturale


Magazin R ~ repere culturale

41


Revista MAGAZIN R nr. 1, septembrie 2013