utopia
„FRUMOSUL” LA TITU MAIORESCU Prof. Alin Negomireanu
Liceul Teoretic – Novaci
Titu Maiorescu „este considerat creatorul esteticii în cultura română, cel care oferă pentru prima dată principii şi criterii estetice bine întemeiate, necesare interpretării operei de artă”.95 Este influenţat în formarea propriei teorii estetice de: idealismul kantian, formalismul lui J. Fr. Herbart, pozitivismul lui A. Comte şi empirismul lui H. Spencer, precum şi teoria estetică a lui Schopenhauer sau filosofia greacă antică. Tudor Vianu consideră că gândirea estetică a lui Maiorescu evoluează în două etape: cea hegeliană şi cea schopenhauriană. Prima s-ar caracteriza prin definiţia hegeliană a frumosului ca manifestare a ideii în formă sensibilă. Maiorescu impune un sistem de valori aducând exemple din producţiuni adevărat poetice aparţinând unor nume de referinţă din literatura universală (Homer, Horaţiu, Shakespeare, dar şi a unor scriitori români deveniţi modele pentru scriitorii „epocii junimiste”, cum ar fi Alecsandri, Bolintineanu, Alexandrescu, Eminescu. Liviu Rusu apreciază că definiţia este de influenţă herbartiană, nu hegeliană, considerând că „Maiorescu, oricât l-ar invoca pe Hegel, procedează în realitate cu toată evidenţa în spirit herbartian”.96 Pentru Hegel, ideea este principiu spiritual al lumii, logos universal, pe când la Maiorescu este vorba de un sentiment sau o pasiune. Maiorescu dă un sens psihologic definiţiei frumosului, care la Hegel avea un sens metafizic. Prin studiile şi articolele sale, Maiorescu se va consacra ca îndrumător şi critic literar. Lucrarea „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867” constituie un moment important în istoria literaturii noastre, prin introducerea criteriului estetic în judecarea valorii, şi pune bazele esteticii literare. Maiorescu defineşte arta literară ca idee manifestată în formă sensibilă şi face distincţia clară între ştiinţă şi artă: „Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul; în deosebire de 95 96
Ianoşi Ion, O istorie a filosofiei româneşti – în relaţia ei cu literatura , Cluj, Editura Biblioteca Apostrof Rusu Liviu, Scrieri despre Titu Maiorescu, Bucureşti, Editura Cartea Românească
111